Aci sosi pe vremuri

De Ion Pillat

Poezia literara Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este publicata in volumul Pe Arges in sus din 1923 si apartine traditionalismului gandirist, miscare literara autohtona manifestata in perioada interbelica mai ales la revista Gandirea, editata in 1921 la Cluj. Apartenenta acestei poezii la traditionalismul gandirist este demonstrata prin preferinta pentru spatiul rural, patriarhal, deci traditional; evocarea unor timpuri armonioase, echilibrate, linistite; tema casei natale ca topos al radacinilor; tema timpului care degradeaza tot ce e materie si schimba aparentele, dar esenta ramane aceeasi; importanta evenimentelor religioase, cruciale si a elementelor naturi in viata omului/romanului. Aceste 4 coordonate inspiratia din natura, istorie (paseism), folclor si ortodoxism sunt specifice traditionalismului gandirist, care este o miscare autohtona, dar care se delimiteaza de alte tendinte traditionaliste care au deformat realitatea, la inceputul secolului al XX-lea (1901 samanatorismul lui Iorga care idilizeaza viata la sat si poporanismul lui Ibraileanu din 1906, la Iasi, care dimpotriva, releva aspectele sumbre ale vietii la tara). Aceasta orientare traditionalista se manifesta mai evident in perioada interbelica deoarece tendinta de modernizare, de occidentalizare era foarte agresiva, iar miscarea de la Gandirea apare ca o reactie de aparare a valorilor etnice romanesti. Avand la inceput ca director pe Cezar Petrescu si D. I. Cucu, revista isi va gasi drumul mai ales sub Nichifor Crainic, in 1923, iar in 1926 publica articolul Sensul traditiei in care socheaza opinia publica cu explicatia ca acest sens ar fi spre Orient din moment ce si verbul a te orienta se formeaza de la acest cuvant de baza. Este o opozitie fata de civilizatia occidentala considerata decadenta, spre deosebire de sensibilitatea romanului care ar avea o tinerete si o fragezime aproape copilareasca, primitiva, incompatibila cu civilizatia occidentala. De aici rezulta o literatura in care predomina motive religioase: crucea, clopotul, Iisus, ingeri, arhangheli, martiraj, izbavirea, mantuirea. Acest text liric este construit pe tema complexa a spatiului rural traditional metaforic, casa amintirii, tema timpului necrutator si tema ciclitatii destinelor. Alcatuita din distihuri, poezia are rima imperecheata si ritm iambic, iar masura este de 13-14 silabe, prozodie care confera discursului liric o muzicalitate specifica, creatoare de atmosfera patriarhala, calma, dar melancolica, tonul elegiac este rezultatul regretului ca timpul curge ireversibil. Din punct de vedere compozitional, poezia este alcatuita dintr-o succesiune de secvente lirice organizate intr-o expunere fluida prin procedeul simetriei. Prima secventa lirica este o descriere a cadrului spatiului-temporal prin imaginea vizuala a casei natale, romanesti, descriere inspirata din conacul familiei de pe malul Argesului, Ion Pillat apartinand familiei de boieri vechi, Bratianu. Campul semantic al toposului traditional (obloane si prodvor, horn, ciubuc) este completat cu campul lexical al semnelor trecerii
1

timpului timpului, al vechimii, al spatiului nelocuit: hornul nu mai trage alene din ciubuc (personificare), imbatranira plopii, paianjeni zabrelira si poarta si zavor. Timpul evocat este sugerat prin versul De cand luptara-n codru si poteri si haiduc In acest decor arhaic, este imaginat ritualul intalnirii bunicilor. Este un timp revolut, sugerat prin elemente semnificative acelei epoci, poetul creand ceea ce se numeste culoare locala: Calyopi-numele bunicii este fanariot; vestimentatia este de asemenea de demult o fata-n larga crinolina, mijlocul de transport este caduc berlina, lecturile sunt din vremea romantismului: Le Lac, scris de poetul francez romantic Lamartine si Sburatorul de pasoptistul roman Ion Heliade Radulescu. Apartenenta bunicilor la epoca romantica este sugerata si prin motivul lunii, astru eminescian. Tot scenariul acesta idilic al iubirii fericite dintre bunicul si bunica sta sub semnul unui simbol de bun augur, berzele, al caror zbor este asemanat cu umbrele, sugerand imaterialitatea amintirii. Fericirea vechii generatii este pecetluita prin evenimentul nuntii anuntate de clopotul din sat, simbol polivalent prezent la toate evenimentele religioase, cruciale din viata omului un clopot a sunat/ De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. A doua parte a simetriei repeta scenariul idilic ilustrand iubirea eului liric pentru o fiinta ciudat de asemanatoare cu imaginea subtire, gratioasa a bunici; dar trecerea timpului este sugerata prin usoare modificari; iubita eului liric soseste cu trasura, iar lecturile sunt din poeti simbolisti contemporani: bunul Francis Jammes si Balada lunei de Horia Furtuna; dar motivul literar dominant este tot cel romantic, luna, sugerand romantismul etern al idilei tinerilor. Elementele de recurenta poetica sugereaza repetabilitatea experientelor: Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara, Subtire calci nisipul pe care ea sari. Cele doua parti ale simetriei sunt intrerupte de o meditatie elegiaca asupra vremii: ce straniu lucru: vremea!. Este o exclamatie care demonstreaza ca eul liric este marcat afectiv de regretul ca timpul nu cruta omul, provocand schimbari in aspectul acestuia, chipul nostru ramanand acelasi doar in fotografii: trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita, pentru ca trupul tradeaza schimbarile varstelor. Punctele de suspensie frecvente marcheaza grafic o intensitate a trairii, o durere lautntrica provocata de parerea de rau ca tineretea nu este vesnica. De asemenea, textul abunda in cuvinte care exprima sentimente si senzatii, pentru ca toata evocarea sta sub semnul sensibilitatii, al emotiei artistice: privind, asculta, te vezi, te recunosti, zambindu-mi, ti-am parut. Ultimul vers izolat reitereaza obsesia asupra clopotului care nu anunta numai evenimente fericite, ci si evenimentul final al mortii, insistand, accentuand tema timpului si sentimentele transmise de eul liric: bucuria amintirii, uimirea in fata repetabilitatii destinelor, melancolia si regretul ca vremea este cruda cu materialitatea fiintei noastre. Poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine lirici traditionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, dar si prin tema timpului trecator, ireversibil.