Educatia profesionala si tehnologica

8.1. Esenta si scopul educatiei profesionale si tehnologice

Latura componenta a educatiei, educatia profesionala urmareste n principal pregatirea omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizeaza latura actionala a idealului educational, pentru ca exercitarea profesiunii reprezinta modalitatea fundamentala prin care se realizeaza jonctiunea dintre individ si societate. Necesitatea sa este determinata de cerinta obiectiva privind participarea omului la procesul de productie a bunurilor materiale si spirituale, care reprezinta baza existentei societatii, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formarii si educarii profesionale a tinerei generatii este de mare actualitate n conditiile societatii contemporane, cnd revolutia stiintifica si tehnica solicita participantilor la procesul de productie un orizont tehnologic tot mai larg, capacitati si abilitati superioare de folosire a tehnicii. Pregatirea profesionala temeinica a tinerilor este n aceste conditii indispensabila pentru a putea face fata schimbarilor semnificative si accelerate din societate. Prin educatia profesionala se ntelege pregatirea sau perfectionarea personalitatii n vederea desfasurarii unei activitati profesionale. Esenta educatiei profesionale consta n "formarea unui orizont cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii ei" (7, p.230). Notiunea de educatie profesionala nu este sinonima cu notiunea de educatie tehnologica. Educatia tehnologica consta n formarea tinerilor pentru a fi capabili sa aplice cunostintele stiintifice n activitatea productiva. Ea este strns legata de educatia intelectuala, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologica a cunoasterii stiintifice. Continutul educatiei tehnologice este constituit din notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilitatii lor. O temeinica educatie tehnologica constituie baza educatiei profesionale (5, pag.134).

8.2. Sarcinile educatiei profesionale

Sarcinile educatiei profesionale decurg din nsasi esenta sa si vizeaza n principal:

formarea orizontului cultural-profesional. formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati, competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive. familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni.

8.2.1. Formarea orizontului cultural-profesional. Urmarind formarea orizontului cultural-profesional, avem n vedere ansamblul cunostintelor necesare orientarii omului ntr-o profesiune sau grup de profesiuni. Se constituie pe fondul culturii intelectuale, pe cunostintele, priceperile, si deprinderile, competentele dobndite n plan intelectual, cultura generala, constituind substratul pe care se cladeste cultura profesionala. Interdependenta dintre cultura intelectuala si cultura profesionala asigura o pregatire de specialitate n profil larg, creeaza omului posibilitatea de a se adapta la schimbarile si mutatiile ce au loc n stiinta si tehnica, n procesul de productie si la nivelul profesiunilor. Rezulta ca orizontul cultural-profesional se constituie ca o unitate dintre cunostintele stiintifice si cunostintele tehnologice. El se formeaza si restructureaza continuu de-a lungul

dezvoltarii ontogenetice a copilului, ponderea si interactiunea dintre cunostintele stiintifice si cele tehnologice modificndu-se de la o vrsta la alta, de la un ciclu de nvatamnt la altul, precum si n functie de profilul scolii. Pentru a se realiza unitatea dintre cultura intelectuala si cultura profesionala este necesar ca n cadrul procesului de nvatamnt sa imprimam o finalitate tehnologica cunostintelor stiintifice predate si asimilate la diferite discipline. Aceasta impune ca n activitatea de predare-nvatare sa se evidentieze si sa se demonstreze, de fiecare data, valentele aplicative ale notiunilor, principiilor, legilor si teoriilor stiintifice fundamentale, multiplele interactiuni posibil de stabilit ntre acestea si procesul de productie 333s184d . Predarea stiintei n scoala trebuie sa vizeze educarea tehnologica a elevilor. Aceasta presupune, pe de o parte, ntelegerea si nsusirea temeinica de catre elevi a cunostintelor stiintifice, sesizarea si constientizarea multiplelor interactiuni dintre acestea, iar pe de alta parte, evidentierea posibilitatilor de aplicare a acestora n procesul de productie 333s184d , formarea capacitatii de a le aplica ntr-o activitate practica. Asemenea obiective urmeaza a se realiza nu numai n interiorul unei discipline, ci n toate domeniile de cunoastere si activitate, ntr-o viziune inter si transdisciplinara. 8.2.2 Formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati , competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive. Asigura formarea unor componente operatorii care permit transformarea cunostintelor stiintifice n instrumente directe si eficiente ale activitatii practice. Aici se includ: gndirea si aptitudinea tehnica, o serie de capacitati senzoriomotorii si priceperile si deprinderile practice (7, pag.297-298).
Gndirea tehnica reprezinta o forma specifica a gndirii ce se diferentiaza n functie de continutul sau si de domeniul n care se manifesta. Presupune ntelegerea si rezolvarea unor sarcini tehnice legate de patrunderea principiilor de functionare, elaborarea de prototipuri, descoperirea relatiilor functionale dintre diferitele componente ale unui ansamblu tehnic, gasirea solutiilor optime pentru diferite probleme tehnice. Continutul principal, materialul asupra caruia opereaza gndirea tehnica este reprezentat de imaginile spatiale (schite, planuri, diagrame, scheme ale diferitelor obiecte si mecanisme tehnice). Aptitudinea tehnica este o aptitudine speciala complexa, ce presupune elaborarea pe plan mental a unor solutii optime si aplicarea lor n vederea rezolvarii unor sarcini din domeniul tehnic. Include un complex de nsusiri psihice cum sunt gndirea tehnica bine conturata, capacitati perceptive, abilitati motorii, elemente de factura afectivmotivationala.

Capacitatile senzorio-motorii includ perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor (sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, simtul cromatic, simtul echilibrului), aptitudini motorii (viteza de reactie, precizia miscarilor, ritmul, forta, finetea miscarilor), dexteritatea manuala. Se formeaza prin implicarea elevilor n activitati practice n care predomina aspectul manual si solicita manipularea obiectelor si instrumentelor, aprecierea distantei, marimii, pozitiei spatiale, coordonarea miscarii, dar si prelucrarea si valorificarea informatiei senzoriale.
Priceperile, deprinderile, competentele practice. Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, formate si consolidate prin repetare, exersate n conditii relativ identice .Odata formate, se deruleaza cu usurinta, precizie, rapiditate, eficienta si cu un control redus din partea constiintei. O mare importanta n vederea practicarii viitoarei

profesiuni prezinta deprinderile de citire si ntocmire a schitelor si desenelor tehnice, deprinderile de alegere a materialelor si uneltelor, de organizare a operatiilor de munca, deprinderile operationale specifice diferitelor tipuri de activitate productiva (pilire, taiere, nituire), deprinderi de planificare a muncii, de control si autocontrol operativ(realizat pe masura desfasurarii activitatii) si de calitate( viznd rezultatul final si masura n care acesta a atins parametrii ceruti). Priceperile sunt abilitati de integrare si efectuare teoretica si practica a unei activitati date, corespunzator scopului si conditiilor n care aceasta se desfasoara. Sunt dezvoltari superioare ale deprinderilor si se caracterizeaza printr-un indice crescut de eficienta si de modelare n raport cu conditiile noi ale unei sarcini date. 8.2.3 Familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni si formarea intereselor pentru acestea. Vizeaza cunoasterea de catre elevi a specificului, locului si importantei diferitelor profesiuni pentru economia nationala , declansarea unor preferinte, interese pentru anumite profesiuni. Se realizeaza treptat, initial stimulndu-se atractiile si preferintele copiilor pentru anumite domenii de activitate sau profesiuni care ulterior se vor stabiliza sub forma intereselor profesionale. Interesele apar si se dezvolta n cadrul activitatii , fiind expresia ntelegerii si adeziunii la anumite domenii si forme de activitate. Odata formate, se constituie ntr-un factor motivational puternic, asigurnd substratul energetic necesar desfasurarii eficiente a unei activitati, care raspunde unei nevoi si trebuinte individuale. 8.2.4 Formarea unei atitudini corecte fata de munca intelectuala si productiva, ca o componenta fundamentala a personalitatii. Concomitent cu realizarea celorlalte sarcini se urmareste si formarea unei atitudini pozitive fata de munca, aspect deosebit de important n aprecierea valorica a personalitatii. Atitudinea fata de munca este o atitudine-valoare care include un ansamblu de reprezentari, idei, trairi afective, convingeri referitoare la valoarea sociala si individuala a muncii. Presupune dragoste fata de munca, harnicie, constiinciozitate, spirit de ordine si disciplina, spirit creator, responsabilitate n realizarea sarcinilor. Are o componenta voluntara foarte puternica, formndu-se n corelatie cu trasaturile voluntare de caracter cum sunt consecventa n realizarea scopurilor, hotarrea, fermitatea, drzenia, independenta n actiune, stapnirea de sine s.a. Sarcinile educatiei profesionale se realizeaza etapizat, asigurndu-se un echilibru ntre profesionalizare (cmp profesional larg) si specializare. Sensul educatiei profesionale este asigurarea competentei profesionale , nteleasa ca o rezultanta a cunostintelor , priceperilor, deprinderilor, atitudinilor, intereselor, de care dispune individul si pe care le investeste n realizarea unei profesiuni. Bine conceputa si condusa, educatia profesionala trebuie sa duca la dobndirea vocatiei , crend premisele necesare exercitarii unei profesii cu efecte deosebite, benefice pentru societate ca si pentru individ. 8.3. Orientarea scolara si profesionala 8.3.1 Precizari conceptuale Orientarea scolara si profesionala (O.P.S.) reprezinta una din sarcinile fundamentale ale scolii. Ea are profunde implicatii att pentru scoala si individ ct si pentru societate. nca la nceputul secolului nostru, parintele psihologiei muncii, Hugo Mstenberg considera ca alegerea profesiunii si cea a tovarasului de viata (sot/sotie) sunt hotarrile cele mai importante n viata omului. De multe ori profesiunea aleasa influenteaza n oarecare masura si asupra

casatoriei, avnd n vedere ca n numeroase familii sotii lucreaza n meserii nrudite. Ocupatia, profesia, depaseste nsa frontierele serviciului propriu-zis, ea traseaza cadrele ntregului stil de viata al individului: distributia orelor de munca si libere, domiciliul, colegii. n viata adulta, profesia reprezinta cea mai importanta conditie care influenteaza modelarea personalitatii si bunastarea sociala ct si sanatatea fizica si mintala a individului. Buna ntelegere a locului si rolului orientarii scolare si profesionale presupune unele delimitari conceptuale.
Orientarea scolara reprezinta actiunea de ndrumare a elevilor spre acele forme de nvatamnt care corespund n cea mai mare masura aptitudinilor si aspiratiilor lor n scopul de a le dezvolta la maximum toate posibilitatile. n aceasta actiune se va tine seama att de disponibilitatile (predispozitiile) elevului, ct si de cerintele sociale caracteristice epocii n care traieste. n acest fel orientarea scolara creeaza o baza favorabila orientarii profesionale. Orientarea profesionala este actiunea de ndrumare a individului catre o profesiune sau un grup de profesiuni n conformitate cu capacitatile si interesele sale. Pe plan social, orientarea profesionala contribuie la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce pe plan personal nseamna siguranta drumului ales de individ.

Cele doua activitati- orientarea scolara si orientarea profesionala se afla ntr-o relatie de strnsa interdependenta. Ele se realizeaza una n continuarea celeilalte. Actiunile ntreprinse pe linia orientarii scolare si profesionale reprezinta parte componenta , organica a procesului de nvatamnt. Cu toata atentia de care se bucura pe plan mondial orientarea scolara si profesionala, fluctuatia profesionala n-a putut fi lichidata. Numai n S.U.A. n fiecare an 8% din muncitori si schimba locul de munca si chiar profesia. Datele statistice ntocmite ntr-o serie de tari avansate evidentiaza faptul ca aproximativ 80% dintre cei ce muncesc n tarile lor sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca cel putin o data si chiar profesiunea (9, p. 54).Toate acestea ridica problema reorientarii profesionale.
Reorientarea profesionala reprezinta schimbarea din cauze obiective reprofilarea unitatii economice, restrngerea activitatii, accidente de munca sau boli profesionale, - a profesiunii alese si exercitate initial (3).

Un alt concept folosit n acest domeniu este cel de selectie profesionala.

Selectia profesionala se refera la alegerea (pe baza unui examen, teste, probe de lucru etc.) dintr-un grup de persoane pregatite profesional, a acelora care ntrunesc la un nivel superior cerintele profesiunilor sau ale locurilor de munca vacante. Selectia profesionala se aplica unor persoane care au deja o anumita profesie.

Activitatea desfasurata n perioada scolara vizeaza doar orientarea scolara si profesionala. Realizarea acestor obiective presupune un ansamblu de actiuni si influente pedagogice, sociale, medicale, psihologice, etice etc. , care au ca obiectiv pregatirea elevilor n vederea exprimarii unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste, n conformitate cu particularitatile lor individuale (aptitudini, interese, nivel de pregatire etc.) si exigentele psihofiziologice ale profesiunilor( indicatii, contraindicatii) si cerintele societatii. Orientarea scolara si profesionala reprezinta deci un proces pedagogic, fiind un ansamblu de actiuni educative, o componenta intrinseca a actiunilor educative, un rezultat al unor influente mai mult sau mai putin organizate. Att orientarea ct si educatia urmaresc dezvoltarea

personalitatii umane. Ele nsa nu se identifica pentru ca actiunea educativa urmareste dezvoltarea integrala a personalitatii n concordanta cu cerintele idealului educativ, pe cnd orientarea are n vedere dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care sa-i permita realizarea unei optiuni scolare si profesionale ct mai adecvate posibilitatilor sale si exigentelor profesiunii. Toate acestea se realizeaza n primul rnd n cadrul procesului instructiv-educativ. Ca subsistem educativ, orientarea scolara si profesionala necesita realizarea unor investigatii psihologice privind structura si dinamica personalitatii elevilor. Diversele aspecte care intra n sfera de preocupari a orientarii scolare si profesionale pot fi grupate, n functie de principalele domenii comportamentale, n trei mari categorii: cognitiv (intelectual), afectiv-motivational si psiho-motoric. Componenta cognitiva se refera la procesele de cunoastere, aptitudinile generale si speciale, stilul de munca, aprofundarea cunostintelor despre un domeniu oarecare al realitatii etc. Componenta afectiv-motivationala include mobilurile ce se afla la baza optiunii: interese, nazuinte, nclinatii, preferinte, atitudini, ideal profesional, precum si o serie de trasaturi volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenta, fermitatea, consecventa, dragostea fata de munca etc. Componenta psiho-motorie cuprinde aptitudinile perceptive, miscarile reflexe, miscarile fundamentale de baza,(locomotorii, de manipulare), calitati fizice (rezistenta, forta, supletea, agilitatea) , miscarile de dexteritate, expresive, estetice etc. Interdependenta ntre cele trei categorii de nsusiri mbraca forma unor discordante si concordante. Discordantele apar de regula ntre componenta afectiv-motivationala si celelalte doua componente , ntre ceea ce doreste si ceea ce poate individul, ntre nivelul de aspiratie si cel de realizare. Actiunile educative vor urmari diminuarea acestor discordante si imprimarea unei atitudini realiste. Caracterul interdisciplinar al orientarii scolare si profesionale cuprinde (pe lnga elementele de pedagogie si psihologie) aspecte de ordin medical, fiziologic, economic, ergonomic etc. Astfel cunoasterea personalitatii elevilor si a profesiunilor spre care se orienteaza se impune realizata si din perspectiva compatibilitatii sau incompatibilitatii lor medicale si fiziologice .Totodata n procesul orientarii se va tine seama si de investigatiile economice cu caracter prospectiv , privind dinamica economiei nationale si ndeosebi a necesarului fortei de munca n profil teritorial si pe plan national. Orientarea scolara si profesionala va tine seama, de asemenea, de unele date de natura sociologica, etnica, politica. Vor fi luate n consideratie att cerintele individului ct si cele ale societatii. Daca din punct de vedere al individului important este ca orientarea sa asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii n munca, din punct de vedere social, important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel nct prin valorificarea potentialitatilor de care dispune personalitatea , sa se asigure o crestere a productivitatii muncii sociale. Unei scari profesionale cu o infinitate de trepte pe care ne-o ofera societatea, i corespunde o scara a diferentelor individuale ntre oameni. Rolul orientarii este de a realiza o jonctiune ct mai eficienta ntre cele doua scari (6). 8.3.2. Continutul si principiile orientarii scolare si profesionale. Continutul orientarii este deosebit de bogat, avnd n vedere ca urmareste ca finalitate esentiala sa contribuie la elaborarea independenta de catre fiecare subiect a celei mai rationale optiuni scolare si profesionale. n acest scop ea presupune drept conditii principale: :autocunoasterea, dezvoltarea unor motivatii superioare sociale fata de munca, formarea unui sistem de atitudini

si valori adecvate n raport cu sfera muncii si vietii profesionale, informatii despre reteaua scolara si universul profesiunilor, despre necesarul de cadre n diferite sectoare de activitate, adeziune fata de diferite profesii. Abordata ca sistem de actiuni social-educationale, orientarea scolara si profesionala include patru subsisteme (directii de actiune )importante: a) cunoasterea personalitatii elevilor; b) educarea elevilor n vederea alegerii studiilor si profesiunii; c) informarea scolara si profesionala; d) ndrumarea elevilor spre diferite tipuri de studii si grupuri de profesiuni. a) Cunoasterea personalitatii elevilor sau psihodiagnoza de orientare. Cunoasterea elevilor reprezinta o conditie esentiala a desfasurarii eficiente a procesului instructiv-educativ, dar si o componenta fundamentala a orientarii scolare si profesionale. Trebuie sa se realizeze ntr-o viziune longitudinala care consta n observarea si examinarea evolutiei capacitatilor si performantelor elevilor de-a lungul scolaritatii. Presupune o analiza complexa a potentialului elevilor, a performantelor obiectivate n realizarile scolare si extrascolare, prin care se exprima caracteristici si capacitati de natura intelectuala, afectiv-motivationala, voluntar-caracteriala, aptitudinile generale si speciale, profilul temperamental. Trebuie sa evidentieze sansele reale ale subiectilor de integrare si evolutie pozitiva n directia anumitor activitati social-productive. La activitatea de cunoastere a elevilor trebuie sa participe toti factorii educativi si n primul rnd toate cadrele didactice din scoala. Fiecare profesor n cadrul lectiilor, cercurilor pe obiecte si al altor actiuni scolare si extrascolare are posibilitatea sa obtina o serie de date privind :nivelul de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor, interesele si aptitudinile pentru disciplina predata, atitudinea fata de munca etc. Toate aceste date trebuie transmise dirigintilor, care, confruntndu-le cu propriile date (culese la lectii, orele de dirigintie, activitatile extrascolare si de la alti factori educativi) , le utilizeaza la completarea fisei scolare a elevului. b) Educarea elevilor n vederea alegerii studiilor si profesiunii Procesul o.s.p. presupune nsusirea de catre elevi a unui ansamblu de cunostinte privind diversele domenii ale realitatii, formarea de abilitati si deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale si a unor interese profesionale dominante , dezvoltarea aptitudinilor, formarea unor atitudini pozitive fata de munca, educarea preferintelor si aspiratiilor n directia satisfacerii cerintelor vietii sociale, dezvoltarea unor motivatii superioare (social-morale), care sa stea la baza optiunilor scolare si profesionale, formarea unor comportamente psihomotorii adecvate diverselor profesiuni. Educarea elevilor n vederea alegerii studiilor si profesiunii urmareste n esenta "dezvoltarea profesionala" sau profesionalizarea lor treptata. Acest proces presupune nsusirea de cunostinte, formarea unor abilitati si capacitati care sa-i ajute pe elevi sa-si valorifice posibilitatile lor n mod liber si constient n diverse activitati scolare si profesionale .Educarea profesionala nseamna n ultima instanta dirijarea procesului de formare a personalitatii fiecarui elev n parte, n directia realizarii unei concordante optime

ntre ceea ce vrea (sistemul de aspiratii si dorinte), ceea ce poate (cunostintele si capacitatile de care dispune) si ceea ce trebuie (cerintele vietii sociale) sa faca elevul. c) Informarea scolara si profesionala Optiunea scolara si profesionala corecta si realista este posibila numai n cazul unei informari complete a elevilor privind tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma, lumea profesiilor si necesarul fortei de munca n profil teritorial si pe plan national. Informarea scolara si profesionala consta dintr-un ansamblu de actiuni desfasurate n cadrul lectiilor si n afara acestora (dirigentie, activitati extrascolare cum sunt: cercurile pentru elevi, vizite n unitati economice, ntlniri cu specialisti etc.) care au drept scop prezentarea tipurilor de scoli si a profesiunilor. Din punct de vedere didactico-metodic principalele etape care se contureaza n cadrul actiunilor de informare scolara si profesionala sunt urmatoarele: o informare generala, prin care se urmareste familiarizarea elevilor cu diversitatea formelor de pregatire si de activitate umana ; o informare relativ diferentiata privind activitatile scolare si profesionale spre care se poate ndrepta elevul n perioada respectiva ; o informare de detaliu, la ncheierea scolaritatii asupra domeniilor de activitate( scolara sau profesionala) spre care elevul are acces n conditiile respectarii concordantei relative dintre ceea ce vrea , ceea ce poate si ceea ce trebuie sa faca; o informare specializata, asupra formelor de solicitare si asupra concordantei dintre solicitarile profesionale si posibilitatile elevilor. d) ndrumarea, consilierea elevilor n alegerea scolii sau profesiunii ntreaga activitate de cunoastere , educare si informare a elevilor reprezinta, n esenta, o ndelungata etapa pregatitoare n vederea ndrumarii lor spre diverse profiluri de scoala si profesiuni. Aceasta ndrumare sau consiliere, cu care se ncheie de fapt procesul de orientare la sfrsitul unui ciclu de scolaritate presupune acordarea unui sfat de orientare cu caracter facultativ. El consta n aprecierea corectitudinii optiunii facuta de elev , a posibilitatilor si capacitatilor sale de autocunoastere si autodeterminare, n exprimarea de opinii cu privire la domeniul n care elevul are sanse mai mari de a se afirma. Subliniind caracterul umanitar al o.s.p., pedagogul belgian Emile Planchard subliniaza ca "n orice orientare si selectie omul trebuie considerat o persoana pe care avem obligatia s-o ndrumam, iar nu o mna de lucru n serviciul productiei "(7,p.159-160). Pentru evitarea subiectivismului si a erorilor de apreciere este bine ca recomandarea finala sa fie rezultatul colaborarii tuturor factorilor educativi. Acest lucru presupune din partea tuturor cadrelor didactice att cunoasterea temeinica a personalitatii elevilor ct si a retelei scolare si a necesarului de forta de munca n special n profil teritorial. Organizarea stiintifica si eficienta a continutului muncii de o.s.p. presupune respectarea unor anumite norme sau principii pedagogice, elaborate pe seama experientei pozitive acumulate n practica orientarii elevilor. Principiile care se refera la principalii termeni (factori) ai o.s.p: elev, scoala, profesiune, si cerintele social-economice, sunt urmatoarele:

 Pregatirea psihologica a elevilor n vederea alegerii scolii(profesiunii), prin care se urmareste, ntre altele sa se previna aparitia unor decalaje ntre ceea ce trebuie, ceea ce vrea, si ceea ce poate sa faca tnarul; Valorificarea continutului nvatamntului , a mijloacelor si metodelor de predare reprezinta caile prin care se realizeaza n principal actiunea de o.s.p. Continutul fiecarui obiect de nvatamnt, prin natura, volumul si aplicatiile sale influenteaza procesul general al dezvoltarii personalitatii elevului;

Autodezvoltarea si autoorientarea pune n evidenta rolul prioritar al individului n procesul o.s.p. scoala, mpreuna cu ceilalti factori, trebuie sa constituie doar elemente de sprijin n procesul de autoclarificare vocationala a elevului, acesta transformndu-se treptat n subiect al propriei sale orientari. La autoorientare se ajunge prin dezvoltarea la elevi a capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva;
Asigurarea unei concordante optime dintre particularitatile individuale ale elevilor si cerintele psihofiziologice ale profesiunii

Acest principiu presupune desfasurarea unor actiuni sistematice de cunoastere a elevilor si a solicitarilor psihofiziologice specifice profesiunilor spre care aspira. n procesul o.s.p trebuie sa se porneasca de la ideea ca exista diferente ntre profesiuni asa cum exista si ntre oamenii care le exercita, iar prin orientare trebuie sa se asigure cele mai bune corelari ntre specificul si exigentele uni scoli sau profesiuni cu potentialitatile de care dispune fiecare individ.
Adecvarea pregatirii si autopregatirii cu cerintele progresului tehnic si economic al epocii

Acest principiu stipuleaza necesitatea realizarii n permanenta a unui acord ntre aspiratiile si posibilitatile elevilor pe de o parte si necesitatile sociale , progresul societatii, pe de alta parte.

Colaborarea scolii cu toti factorii interesati

innd seama de complexitatea procesului de o.s.p., la realizarea caruia participa numerosi factori-scoala, familia, institutiile si ntreprinderile, mass-media etc.- proces n care scolii i revine rolul principal- se impune cu necesitate conlucrarea tuturor factorilor interesati. Actiunea lor comuna reprezinta un mijloc de verificare reciproca si evaluare mai obiectiva a sanselor de reusita ale elevului. 8.3.3. Factorii orientarii scolare si profesionale. Asa cum am vazut, scoala reprezinta factorul principal al orientarii .Acest rol al scolii rezulta din faptul ca orientarea este o actiune educativa. Este cunoscut faptul ca aparitia si dezvoltarea aptitudinilor nu se face de la sine. Munca si exercitiul sunt indispensabile n acest sens. Procesul de nvatamnt si activitatile n afara de clasa asigura conditii prielnice depistarii si dezvoltarii aptitudinilor, pregatind terenul pentru orientare (6). scoala si exercita rolul de factor principal al o.s.p., att prin structura sistemului de nvatamnt din tara noastra, prin continutul procesului de nvatamnt, ct si prin activitatea personalului didactic. Dupa cum se stie structura sistemului nostru de nvatamnt se diversifica pe masura ce urcam spre treptele superioare ale acestuia. Se asigura n acest mod, conditii prielnice n vederea depistarii nclinatiilor si aptitudinilor

elevului, a ndrumarii lui spre scoala sau profesiunea care sa-i permita o dezvoltare optima a acestora. Continutul procesului de nvatamnt detine ponderea cea mai mare n actiunea de orientare. Finalitatile sale instructiv-educative sunt n acelasi timp si finalitati ale orientarii. Continutul tuturor obiectelor de studiu contribuie la realizarea obiectivelor orientarii, cu deosebire n directia informarii scolare si profesionale, stimularii si cultivarii aptitudinilor generale si speciale, educarii trasaturilor volitiv-caracteriale. Fiecare obiect de nvatamnt dispune de valente deosebite n acest sens, cu conditia ca educatorul sa-si propuna si sa urmareasca sistematic valorificarea acestora n mod firesc si logic, fara exagerari si interventii fortate. Introducerea n Curriculum National a ariei curriculare Consiliere si orientare sporeste considerabil posibilitatile de influentare, prin continutul nvatamntului, a optiunilor scolare si profesionale ale elevilor, cu conditia ca acestea sa fie maximal valorificate n scopul educatiei elevilor pentru cariera. Relatiile stabilite ntre profesor si elev trebuie, de asemenea, sa stimuleze preocuparea de autocunoastere a elevului , sa impulsioneze formarea unei motivatii pozitive (interese, aspiratii, dorinte de autorealizare si autodepasire) si a unor trasaturi de caracter implicate att n optiunea scolara si profesionala, ct si n exercitarea unei profesiuni. Profesorul nu este obligat sa desfasoare actiuni speciale de o.s.p. Cu toate acestea ntreaga lui activitate instructiv-educativa are si o finalitate pe linia orientarii. Prin preocuparea pentru cunoasterea elevilor, ndeosebi a nclinatiilor si aptitudinilor lor, prin stabilirea continutului lectiilor, metodelor si modalitatilor de lucru, recomandarea lecturii suplimentare, discutii individuale si colective, el trebuie sa aiba ntotdeauna n vedere ce anume poate fi utilizat n scopul orientarii elevilor. Dirigintele are rolul cel mai important n o.s.p. El coordoneaza ntreaga activitate desfasurata pe aceasta linie cu clasa pe care o conduce. Dirigintele organizeaza activitati speciale pentru cunoasterea elevilor, informarea si ndrumarea profesionala a acestora, stimuleaza si ndruma activitatea de autoinformare si autocunoastere a elevilor, colaboreaza cu familia si alti factori educativi si ntocmeste fisa scolara a elevilor. Directorul scolii este prezent n procesul de o.s.p. prin ntreaga sa activitate de planificare, organizare, ndrumare si coordonare, control si evaluare a muncii din unitatea pe care o conduce. Familia elevilor reprezinta un alt factor care contribuie la o.s.p. Potrivit numeroaselor studii facute n acest domeniu, familia ocupa primul loc n influentarea optiunii profesionale a elevilor. Se impune nsa sa facem distinctie ntre influentele familiei si actiunea ei educativa, pentru ca nu ntotdeauna influentele familiei sunt fundamentate din punct de vedere psihopedagogic si social. De cele mai multe ori ele sunt emanatia unor factori subiectivi ce tin de experienta si profesia parintilor, de dorintele interesele si aspiratiile lor. Asemenea influente se pot repercuta negativ asupra dezvoltarii personalitatii elevilor si implicit asupra integrarii lor sociale(5). Cu toate ca obiectivele scolii si familiei privind o.s.p. sunt relativ aceleasi, mijloacele de realizare de regula, difera. La nivelul familiei se folosesc modalitati de cunoastere si orientare a copilului n functie de structura ei, climatul educativ, nivelul de cultura al familiei etc. De multe ori aprecierile familiei, mai ales cele privind aptitudinile copiilor sunt subiective. De aceea colaborarea scolii cu familia presupune nu numai informarea reciproca cu privire la tot ce tine de orientarea copilului, ci si ndrumarea parintilor, cu toate problemele pe care le comporta aceasta actiune, narmarea lor cu tehnica folosirii metodelor si mijloacelor de cunoastere si educare a copiilor. Un anumit rol n o.s.p. l are si mass-media. Prin specificul lor, mijloacele de comunicare n masa, cum sunt: radioul, televiziunea, filmul, presa etc. ofera informatii pretioase n legatura cu orientarea, ntr-o forma atractiva si accesibila

unui numar mare de beneficiari. Influenta acestor mijloace se poate repercuta direct asupra alegerii propriu-zise sau indirect, asupra pregatirii psihologice n vederea unei juste orientari scolare si profesionale, valorificarea si dirijarea acesteia din urma de catre scoala impunnduse cu necesitate. 8.3.4. Metodica activitatii de orientare scolara si profesionala. Metodica are ca sarcina principala de a oferi mijloace si procedee adecvate care sa permita cadrelor didactice transpunerea n practica a achizitiilor stiintifice, privitoare la organizarea si desfasurarea procesului instructiv-educativ, n cazul de fata o.s.p. Orientarea scolara si profesionala reprezinta un proces integrat sistemului scolar, conducerea si coordonarea sa fiind intim legata de conducerea si coordonarea ntregii activitati specifice procesului de nvatamnt. De aceea continutul, auxiliarele pedagogice, tehnicile si metodele utilizate se suprapun n buna parte celor proprii procesului de nvatamnt privit n ansamblu. O distinctie ntre metodele o.s.p. si metodele de nvatamnt, si ale educatiei este greu de facut. Dupa opinia unui specialist binecunoscut n materie, D.Salade, metodele pe care scoala le foloseste pentru realizarea obiectivelor o.s.p. sunt metodele de nvatamnt si cele ale educatiei, adaptate specificului activitatii de orientare (conversatia, demonstratia, prelegerea, modelarea etc.).Lectia, ora de dirigintie, activitatile tehnico-productive, cercurile de elevi, sunt doar cteva dintre formele la care recurge scoala n scopul o.s.p. La acestea se adauga metodele si mijloacele specifice o.s.p. cum ar fi :autocaracterizari, referate, folosirea monografiilor profesionale, simularea, asumarea de roluri (jocul de rol) etc. Alegerea metodelor, mijloacelor si procedeelor se face n functie de competenta factorilor care concura la realizarea o.s.p. Pentru cunoasterea personalitatii elevului se vor folosi att metodele si tehnicile de cunoastere a individualitatii (studierea rezultatelor la nvatatura, convorbirea, chestionarul, testele, analiza datelor biografice, observatia n cadrul diferitelor activitati etc.) ct si metode de investigare a grupurilor scolare (metoda aprecierii obiective a personalitatii, elaborata de Gh.Zapan, testul sociometric, sociomatricea, sociograma s.a.). Trecerea de la predominarea orientarii la predominarea autoorientarii, concomitent cu amplificarea rolului activ al elevului, presupune trecerea de la cunoastere la autocunoastere, de la educatie la autoeducatie. n acest scop elevii vor fi familiarizati treptat cu metodele si procedeele specifice autocunoasterii (autoanaliza, autoobservatia, autoraportul, autocaracterizarea, folosirea jurnalului intim s.a.). "O scoala moderna- remarca pe buna dreptate D. Salade- dispune, pe lnga laboratoarele de fizica, chimie, informatica etc. si de unul n care orice tnar sasi poata testa capacitatile, sa se autocunoasca si sa beneficieze de unele consultatii de specialitate privind viata sa intima, autoorientarea si autodeterminarea"(8,p.44) Pentru informarea scolara si profesionala a elevilor se pot folosi, de asemenea, numeroase modalitati si mijloace specifice. n functie de caracterul lor ele pot fi grupate n urmatoarele categorii: orale sau academice (lectii, ore de dirigintie, cursuri, cicluri de conferinte, consultatii, concursuri pe teme de o.s.p., ntlniri cu specialisti din diferite domenii de activitate);
scrise (monografii profesionale, ghiduri, buletine de informare, reviste specializate, articole n presa etc.);

audio-vizuale (expozitii, filme, emisiuni speciale la radio si televiziune s.a.);

concrete sau practice (vizite, stagii de practica, activitati practice desfasurate n unitati economice cu profil industrial sau agricol, n institutii social-culturale, activitati desfasurate n cadrul cercurilor tehnice, stiintifice, artistice, sportive s.a.).

Dintre toate acestea cele mai importante si mai eficiente n acelasi timp sunt mijloacele de informare concreta si ndeosebi practice, ntruct ele pun elevii n contact cu activitatea productiva si cu principalele profesiuni din industrie si agricultura (2). Realizarea obiectivelor o.s.p. necesita o strnsa legatura si conlucrare a cadrelor didactice cu alti factori att din scoala (medicul scolar, bibliotecarul, laboranti s.a.) ct si din afara scolii (familia, unitati economice si institutiile social-culturale).n cadrul acestei colaborari care mbraca forme variate, se folosesc metode si mijloace din cele mai diferite. Pe lnga modalitatile si metodele amintite deja, dintre care multe se pot folosi si n procesul colaborarii dintre factorii ce concura la o.s.p. (vizite, convorbiri, ntlniri cu specialistii, ore de dirigintie etc.) mentionam si altele: organizarea la nivelul scolii a punctelor de documentare pentru o.s.p., organizarea de concursuri de tipul "Cine stie raspunde", a unor dezbateri n consiliul profesoral, n catedre de specialitate si n comisia dirigintilor, interasistente, schimburi de experienta etc. Ne-am rezumat n acest subcapitol numai la enumerarea mijloacelor, metodelor si procedeelor folosite n o.s.p. pentru ca ele sunt prezentate detaliat n diferite capitole ale cursului de pedagogie. BIBLIOGRAFIE

1. Barna Andrei, 2.*** 3.***

"Alegerea profesiunii si autoeducatia preadolescentilor ", n Revista de pedagogie nr.10/1989. "Curs de pedagogie",T.U.B., 1988 "Ghid metodologic pentru orientarea scolara si profesionala ", E.D.P., 1989.

4.Jurcau N. , Sacalis V. " Pedagogie", Institutul politehnic, Cluj-Napoca,1992 5. Jinga I. , Istrate E. 6. Nicola I. " Manual de pedagogie", Ed.All, Bucuresti, 1998 "Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica", E.D.P., Bucuresti, 1990. 7. Nicola I. 8. Planchard Emile 9. Salade D. 10.suteu T. "Tratat de pedagogie scolara", E.D.P., Bucuresti 1996. "Pedagogie scolara contemporana, E.D.P., Bucuresti, 1992. "Puncte de vedere noi n orientarea scolara si profesionala", n Revista de pedagogie nr.2/1991, (pag. 19) "Tendinte actuale si de perspectiva ale orientarii scolare

si profesionale", n Revista de pedagogie nr.12/1990. 11.Tomsa Gh. de "Metodologia orientarii scolare si profesionale", n Revista pedagogie nr.4/1988.