MANAGEMENTUL CALITATII MEDIULUI (Tema de casa)

Student:

Anul universitar 2008-2009

1. Termeni specifici din domeniul calitatii mediului:

Termenul Management (din lat. manum agere = a conduce cu mna) a fost definit de ctre Mary Follet prin expresia "arta de a nfptui ceva mpreun cu ali oameni". Termenul desemneaz din punct de vedere: funcional: o activitate, o aciune respectiv un proces. Exemple: Managementul proiectului, Managementul timpului, Management personal, Managementul comenzilor, Managementul configuraiei, Managementul cunotinelor, Managementul schimbarii totalitatea aciunilor obinuite de conducere sau administrare organizaiilor; instituional: o grup de persoane cu preocupri predominante pentru aciuni organizatorice sau de conducere. Exemplu: Ageni ai sportivilor sau artitilor. Astfel, managementul reprezinta functia organizationala care asigura desfasurarea activitatilor intr-un mod eficient si urmareste obtinerea nivelului maxim de rezultate prin folosirea optima a resurselor. Activitatea de management poate fi referitoare la echipe sau la procese. Resursele pe care, in principal, le are la dispozitie un manager sunt: timpul, talentul, resursele financiare si resursele umane. Management este si denumirea data echipei de manageri a unei organizatii. Managementul calitii: Reprezint activitatea de management n direcia dezvoltrii i implementrii unui set de reguli i instrumente care formeaz sistemul de management al calitii i care are ca scop asigurarea nivelului dorit de calitate pentru produsul companiei. Managementul calitii are trei componente principale: - controlul calitii; - asigurarea calitii; - mbuntirea calitii. Calitate: Calitatea este un atribut al unui produs sau serviciu care are la baz capacitatea acestora de a rspunde cerinelor clientului. Calitatea reprezint ansamblul de caracteristici ale unei entiti care i confer acesteia aptitudinea de a satisface necesiti exprimate sau implicite (cf. SR ISO 8402:1995). In contextul acestei definiii, o "entitate" poate fi, de exemplu, un produs, un serviciu, un proces, o organizaie, un sistem sau orice combinaie a acestora. Calitatea produsului reprezint capacitatea unui produs de a-i ndeplini funciile pentru care a fost destinat. n aceast noiune se includ caracteristici ale produselor cum sunt: durabilitatea, fiabilitatea, precizia, uurina exploatrii i reparrii, precum i alte caracteristici. Prin calitatea mediului inconjurator se intelege starea acestuia la un moment dat rezultata din integrarea tuturor elementelor sale structurale si functionale capabila sa asigure o ambianta satisfacatoare multiplelor necesitati ale vietii omului. Calitatea mediului rezulta din implantarea structurilor umane artificiale in structurile naturale. Pentru masurarea calitatii mediului inconjurator se foloseste un sistem de indicatori numiti indicatori ecologici care pot fi grupati fie pe factori de mediu, fie pe anumite categorii de subsisteme identificate in cadrul unor anumite sisteme (indicatori la nivelul unui ecosistem acvatic, terestru). Clasificarea indicatorilor: 1.Indicatori generali: a).-indicatori organoleptici; 2

b).-indicatori fizico-chimici; c).-indicatori biologobacteriologici; d).-indicatori de radioactivitate; e).-indicatori specifici. Acest sistem de indicatori este folosit pentru a analiza astazi procesul evident de deteriorare a mediului. Inceputul oricarei activitati de protectie a mediului dintr-o tara se face cu organizarea si asigurarea functionarii sistemului de supraveghere (monitoring) a mediului in ansamblu si a componentelor sale. Pentru Romania se cer 2 concepte actuale: 1.-un sistem integrat pentru toti factorii de mediu; 2.-un sistem global pe diferite niveluri de agregare inclusiv cu conectare la reteaua mondiala. Monitoringul mediului: reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea si avertizarea in scopul interventiei operative pentru mentinerea starii de echilibru a mediului. Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitoringul trebuie sa asigure un flux informational, structurat atat pe sectoare specifice cat si intersectorial cu privire la sursele de poluare si calitatea mediului, la folosirea si starea resurselor naturale. Mediu: (1) spaiu care nconjoar fiinele vii, n care acestea realizeaz un schimb permanent de materie i energie, fcndu-le mai mult sau mai puin dependente de el; (2) totalitatea condiiilor (relief, clim, organisme, etc.) n care triesc fiinele vii sau un complex teritorial n care se mbin elementele de vrf, structura geografic i resursele subsolului, apele i condiiile de clim, vegetaia i fauna i care constituie cadrul natural de desfurare a vieii materiale i a societii umane. ISO 9000 - Managementul Calitatii - Familia de standarde ISO 9000: ISO 9000 sia castigat reputatia mondiala ca fiind baza implementarii sistemelor de management al calitatii. Cele trei standarde binecunoscute ISO 9001, ISO 9002 si ISO 9003 au fost integrate in anul 2000, in noul standard ISO 9001:2000. Acest standard cuprinde cerintele pe care trebuie sa le satisfaca o firma pentru a demonstra capacitatea sa de a furniza in mod constant produse si servicii care satisfac atat asteptarile clientilor cat si cele reglementate si care isi propune sa creasca permanent satisfactia clientilor. Standardul ISO 9001 este un standard voluntar, nsa cerina de a avea implementat un sistem de management al calitatii n conformitate cu ISO 9001 este dictata n primul de piata, de concurenta, de poziia care vrei sa o ai pe o pia, de cunoasterea de care vrei sa se bucure organizatia ta. Sunt avantaje interne, avantaje externe. In primul rand sa spunem cele externe sunt cele date de increderea pe care o au partenerii ti, clienii. Interne sunt legate de organizare, de eficientizarea unor fluxuri informationale, de reducerea unor costuri. n principal cam astea ar fi avantajele. Un sistem de management al calitaii demonstreaz angajamentul pentru calitate i satisfacia clientului. ncrederea n capacitatea de a produce "calitate" a unei organizatii este premiza de baz pentru o cooperare fructuoas. Calitatea, ceea ce nseamna calitatea proceselor i a rezultatelor, este i va fi ntotdeauna un factor de competiie important, daca nu cel mai important. Cele opt principii ale managementului calitii sunt un mijloc de a orienta compania dvs. catre elurile propuse si de a va mbunatati n mod continuu performantele.

2. Managementul calitatii mediului

Fiecare etapa istorica, fiecare oranduire sociala isi pune amprenta specifica asupra naturii si a ansamblului peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit in care se desfasoara relatiile omului cu natura locurilor. Caracteristicele epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnica, economica si politica. O caracteristica esentiala a vremurilor noastre este cresterea accentuata a populatiei, care a atins, in martie 1980, cifra de 4,5 miliarde locuitori, de doua ori mai multi decat cu patru decenii in urma, de patru ori mai multi decat cu un veac in urma. Imultirea in asemenea ritm a populatiei a facut necesara asigurarea unor cantitati tot mai mari de produse agroalimentare. Paralel, industria a realizat, in ultima perioada istorica, cresteri deosebit de importante. Aceasta a facut necesar un consum tot mai mare de combustibili si de minereuri metalifere si nemetalifere, de lemn etc. Productia de petrol a lumii, de exemplu, a crescut de 50 de ori fata de inceputul secolului nostru. Unele terenuri petroliere vestite in primele decenii s-au epuizat si au fost parasite cu pamanturi ravasite, inutilizabile, sau continua cu productii de neluat in seama. La fel s-au intensificat in timp exploatarile de minereu de fier, cele de cupru, de bauxita etc. Toate aceste exploatari executate in galerii de mina, dar in multe cazuri si la suprafata, ci adanci escavatii si decopertari, cu inaltare in apropiere a unor mari halde, pe alocuri de dimensiunile unor coline pe care decenii de-a randul nu prinde nici un fel de vegetatie, reprezinta pecetea industriei miniere din actuala etapa de civilizatie. La acestea se adauga exploatarea pe scara larga a rocilor de constructie, a lemnului padurilor si, implicit, sacrificarea faunei aflate pe locurile cu intense activitati economice, cu mai mare trafic al circulatiei, sub influentele covarsitoare ale marilor centre urbane. Rezultatul acestor activitati este degradarea echilibrului natural foarte inaintat pe anumite teritorii, in cuprinsul carora specialistii au putut vorbi de o criza ecologica. S-a scris mult in ultima vreme despre modificarile produse in lumea animala si vegetala, cu disparitia in vremuri istorice a sute de specii de vietuitoare si despre restrangerea 4

numerica a altora. S-a scris despre defrisarile masive produse in ultima vreme mai accentuat in spatiile intertropicale; sau despre atacul masiv al savanelor si despre desertificarea stepelor. S-a scris despre poluarea raurilor si a lacurilor, chiar a apelor marine de pe platformele litorale, despre poluarea atmosferei in arealele marilor aglomerari industriale si a marilor orase. Toate acestea reprezinta niste semne de alarma, asupra periclitarii echilibrului natural din zonele puternic afectate. Ele reprezinta o amenintare pentru cei ce judeca cu simtul raspunderii. Desi un amplu process de decolonizare a avut loc in ultimele decenii, 80 de noi state independente aparand in lume, desi popoarele acestora au luat in propriile lor maini exploatarea bogatiilor naturale din granitele lor teritoriale, una din gravele probleme nesolutionate ale lumii de azi este mentinerea starii de subdezvoltare a multor state. Problema noii ordini economice internationale nu si-a gasit inca rezolvarea pentru care militeaza numeroase state in curs de dezvoltare. Urmarea scindarii este dezavantajoasa naturii la ambele extreme: in tarile dezvoltate, exploatarea pana la degradarea naturii se datoreaza in multe cazuri goanei dupa profituri cat mai mari a monopolurilor si societatilor supranationale, pe cand in tarile subdezvoltate, suprasolicitarea unor componente ale naturii se datoreaza de multe ori acoperirii unor necesitati vitale pentru populatia in crestere. Si intr-un caz si in altul apare vadita restrangerea arealelor forestiere, a savanelor si stepelor prin procesul numit in ultima vreme desertificare, distrugerea sau restrangerea unor elemente rare ale faunei, ruinarea sau calcificarea solurilor din zonele de clima calda si asa destul de sarace in substante organice. Degradarea naturii se propaga si pe alte cai: prin noxele atmosferice datorate industriei si incarcarii traficului autorutier, prin impurificarea apelor cu chimicale si cu deversarile din canalele oraselor, prin acumularea unor enorme cantitati de deseuri menejere si industrial. In tara noastra, in vederea unei bune echilibrari a mediului inconjurator, s-au facut legiferari privitoare la protectia apelor, a mediului inconjurator, la dezvoltarea fondului forestier si la imbunatatiri funciare. Toate acestea reprezinta garantia unor infaptuiri de rationala gospodarire a naturii, paralel cu utilizarea intensive a terenurilor si resurselor. Faptul are mare insemnatate indeosebi pentru componenta cea mai fragila, care este in acelasi timp determinata pentru echilibrul mediului inconjurator, componenta biotica. Mediul inconjurator nu a ajuns la infatisarea lui actuala, apt de a sustine intreaga dezvoltare a civilizatiei umane decat prin actiunea vietuitoarelor asupra geosferelor abiotice (scoarta terestra, apele, aerul ). Componenta biotica este cea care regleaza inlantuirea de interdependente intre geosfere luate pe ansamblu planetar ori pe teritotii delimitate regional. Caci natura Terrei nu este doar o aglomerare intamplatoare de elemente aflate la diferita stari, ci o imbinare in deplina ordine a raporturilor reciproce si intr-o complexa structurare de amanunt, care reprezinta un echilibru rar intalnit in Univers, tocmai de aceea fiind deosebit de pretios. Suprimarea sau degradarea unui cat de marunt element din alcatuirea acestui ansamblu aflat in echilibru dinamic atrage dupa sine schimbari in lant in celalalte componente cu care se afla in stranse legaturi; aceasta este rezultanta unor dereglari ireparabile pe anumite spatii. Zacaminte minerale, formate in milioane de ani, sut epuizate prin exploatarea doar in cateva decenii. Atmosfera si apele, cu tot volumul lor de mari dimensiuni, sunt infectate pe alocuri pana la a dauna daca sunt folosite. Numeroase specii de animale si chiar de plante au fost masacrate disparand pentru totdeauna. Intrucat vietuitoarele si indeosebi invelisul vegetal, iar in stransa legatura cu acestea patura de sol care intretine culturile agricole sunt cele ce imprima mediului inconjurator echilibrul necesar, numai urmarirea ecologica a acestuia il poate indruma spre o continuitate certa. Aceasta pentru asigurarea cerintelor in continua crestere a populatiei, a tendintelor de dezvoltare pe calea civilizatiei omenirii, de transformare a peisajului natural pe trepte diferite de antropizare, pana la marile aglomerari urbane, unde se produce suprimarea totala sau aproape totala a naturii prin crearea unui mediu artificial de ziduri, asfalt, conducte, cabluri etc. Intrucat afluxul populatiei rurale spre orase se afla in plina desfasurare nu numai in tara 5

noastra, ci si in cea mai mare parte a lumii, se impune si cercetarea atenta a mediului ambient al oraselor, ca sedii de viata a celei mai mari parti a omenirii intr-un viitor nu prea indepartat. Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si in sol elementele importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate. Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze si efecte pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei. 2.1. POLUAREA SI CALITATEA USCATULUI ` Solul: Un mediu complex i dinamic, caracterizat de o fauna si o flor specifice, de un ansamblu de elemente minerale i organice i de o ciculaie proprie a aerului i apei care, toate, ntr-o strins interdependen i corelatie cu climatul local, determin calitatea solului de care depind, de fapt, preabilitatea terenurilor pentru multiple folosine, favorabilitatea solurilor pentru diferite plante i funcia ecologica a acetora. Calitatea solului, prin atributele sale, determin, n larg msur, marea complexitate si diveritate, in spaiu i timp, a mediului nonjurator, a echilibrului ecologic. De altfel, acesata reflect tocmai complexitatea si diversitatea rolului i funciei solului in multiplele lui ipostaze. Calitatea solului rezulta din interactiunile complexe ntre elementele componente ale acestuia si poate fi legata de interventiile defavorabile si practicile agricole neadaptate la conditiile de mediu, introducerea n sol de compusi organici mai mult sau mai putin toxici, acumularea de produse toxice provenind din activitatile industriale si urbane. Pentru o mai buna gospodarire a solului trebuie elaborata o strategie, care consta n elaborarea unui cod de bune practici agricole si a unor programe de informare si instruire a fermierilor. Poluarea uscatului este forma de poluare cea mai dificil de nasurat si de controlat. Iar solul este mai dificil de curatat decat aerul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menajere si comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este in general depozitat pe uscat sub forma unei suspensii in aer sau in stare uscata sau semiuscata. Noroiul contine cantitati importantede substante nutritive, precum azotul si fosforul, dar el poate sa contina si cantitati nedorite de metale toxice (otravitoare). Reziduurile menajere si industriale uzuale sunt descompuse in contact cu solul. Dar multe materiale reziduale daunatoare nu dispar asa de simplu. De aceea, multe tari monitorizeaza acum substantele periculoase pe uscat si verifica nivelul acestor substante in tesuturile vegetale, in organismul animalelor, in alimente si in organismul uman. Locurile de depozitare a deseurilor trebuie administrate cu grija pentru ca pamantul sa nu adaposteasca boli. Multe locuri in care au fost depozitate deseuri timp de zeci de ani, au fost recuperate si chiar au oferit teren pentru parcuri si case. Insa o asemenea dezvoltare nu este de dorit in 6

unele locuri: daca s-au depozitat reziduuri toxice si ele nu sunt etansate si ingropate adecvat la un moment dat pot aparea emanatii de gaze nociv. 2.2. POLUAREA SI CALITATEA AERULUI Aerul este factorul de mediu cel mai important pentru transportul poluanilor, deoarece constituie suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al acestora n mediul nconjurator, astfel c supravegherea calitii atmosferei este pe prim loc n activitatea de monitoring. Atmosfera poate fi afectat de o multitudine de substane solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul c atmosfera este cel mai larg i n acelai timp cel mai imprevizibil vector de propagare al poluanilor, ale cror efecte sunt resimite n mod direct i indirect de om i de ctre celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea polurii atmosferei s constitue o problem de interes public, naional i internaional. Potenial, poluarea aerului este cea mai grav problem, ntruct are efecte pe termen scurt, mediu i lung. Pe termen scurt i mediu, poluarea are efecte negative, de natur s pun n pericol sntatea omului, s duneze resurselor biologice i ecosistemelor, s provoace pagube economice. Pe termen lung poluarea produce modificri asupra mediului prin: efectul de ser, distrugerea stratului de ozon i ploile acide. Starea atmosferei este evideniat prin prezentarea polurii de impact cu diferite noxe, calitatea precipitaiilor atmosferice, situaia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de ser i unele manifestri ale schimbrilor climatice. Monitorizarea calitii aerului implic urmrirea elementelor incluse n cele patru categorii de probleme: sursele i emisiile de poluani atmosferici; transferul poluanilor n atmosfer; nivelul concentraiilor de poluani n atmosfer i distribuia spaio-temporal a acestora; efectele poluanilor atmosferici asupra omului i mediului biotic i abiotic. Pentru protecia atmosferei i mbuntirea calitii aerului sunt necesare msuri de control ale emisiilor poluanilor. Pentru aprecierea gradului de poluare al atmosferei se calculeaz emisiile de poluani i se determin calitatea aerului nconjurtor. Emisiile se msoar prin metode adecvate de evaluare, specifice fiecrui poluant n parte, bazate pe factori de emisie i pe indicatori de activitate. Analizele emisiilor la nivel naional, distribuia sectorial, intele spaiale i temporale reprezint elementele cheie n stabilirea prioritilor de mediu, n identificarea intelor ce trebuie atinse i politicilor ce trebuie adoptate, att la nivel local ct i la nivel naional. Indicatorii selectai trebuie s rspund criteriilor de identificare i s fie relevani pentru problemele principale privind atmosfera. Principalele obiective ale politicii de mediu din Romnia sunt create pentru a garanta un mediu curat, i urmresc s asigure o via sntoas populaiei, s duc la eliminarea srciei i a degradrii mediului, s regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabil i s armonizeze legislaia naional privind protecia mediului cu cea a Uniunii Europene. Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt calculai pe baza datelor nregistrate de sistemul de monitorizare a calitii aerului i sunt considerai ca fiind cei mai importani, n scopul evalurii situaiilor concrete, n comparaie cu intele de calitate stabilite de reglementri. Din datele de calitate ale aerului, obinute din reeaua de monitorizare, rezult o uoar mbuntire a calitii aerului datorat diminurii activitilor economice i 7

programelor de retehnologizare i modernizare, realizate la nivelul unor uniti industriale, precum i intensificrii activitii ageniilor de protecia mediului (creterea numrului de inspecii la agenii economici a cror activitate produce impact asupra calitii aerului). Calitatea aerului se caracterizeaz prin urmrirea polurii de fond ce se face n 2 staii amplasate n zone convenional "curate", situate la altitudini cuprinse ntre 10001500 m i la distane de minimum 20 km de centre populate, drumuri, ci ferate, obiective industriale, ct i a polurii de impact, n peste 1100 puncte de recoltare a probelor. Sursele principale emitente de poluani sunt: - sursele fixe industriale, concentrate, de obicei, pe mari platforme industriale, dar i intercalate cu zone de locuit intens populate (dezvoltate preponderent pe vertical); - circulaia auto, n special de-a lungul marilor artere incluznd i traficul greu; - antiere de construcie i betoniere; Poluarea aerului este unul dintre multele handicapuri datorate nevoii crescande de energie pe plan mondial. Zi de zi ajung in aer cantitati enorme de gaze de esapament. Mai demult acest fenomen se intalnea doar in zonele puternic industrializate si in orase. Metodele de fertilizare a solului folosite in zilele noastre in agricultura au contribuit la cresterea cantitatii gazelor poluante, precum si la producera unor substante poluante cum ar fi ierbicidele, insecticidele. Unele componente ale gazelor de esapament, in cazul in care sunt inhalate pot duce la boli ale plamanilor cum ar fi : bronsitele sau astmul pulmonar. Gazele freonice, care se produc datorita eliberarii in atmosfera a unor gaze numite freoni ce provin din tuburile de spray, din freonul folosit pentru racirea frigiderelor din detergenti, deterioreaza stratul de ozon, care ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui, deschizand calea spre pamant a componentelor daunatoare din radiatiile solare. Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani este amenintat acum de activitatea omului. In ultimii 200 de ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele solare reflectate de pe suprafata pamantului. Fara aceasta, pamantul ar fi atat de rece, incat ar ingheta oceanele si ar muri toate vietuitoarele. 2.3. POLUAREA SI CALITATEA APELOR Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost de-a lungul riurilor sau pe malul marilor.Necesarul zilnic de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru curatenia corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40 litri de apa.Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Astazi exista o preocupare continua la nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile. In unele tari din vestul Europei se urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei, iar normele Comisiei Economice Europene (C.E.C.) aprobate in 1980, recomanda urmarirea continua a 62 de caracteristici ale apei potabile. Poluarea apelor apare atunci cand reziduurile din industrie sau agricultura sa integreaza in circuitul natural al apei. Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece reziduurile sunt dizolvate de apa. Exista insa si poluanti care se vad cum ar fi detergentul care face spuma si combustibilii care plutesc la suprafata apei. Poluantii ajung in apa prin mai multe cai cea mai importanta este agricultura. Agricultorii imprastie ingrasaminte pe recolte iar acestea ajung odata cu apa de ploaie in sol la panza freatica. Deasemenea industria produce o mare parte de factori poluanti care infesteaza apa. Multe fabrici deverseaza reziduuri toxice in raurile curgatoare din apropiere. Poluarea apelor are ca efect distrugerea vietuitoarelor, mai ales a pestilor. Deasemenea folosirea de catre pescari a plumbului pentru pescuit si aruncarea lui in apa are o urmare 8

tragica asupra lebedelor deoarece acestea in timp ce se hranesc cu alge pot inghiti plumbul care se dizolva in pipota pasarii, ucigand-o. Apele curgatoare infestate cu reziduuri toxice se varsa in mari si oceane si astfel se polueaza si acestea. Totusi principalii poluatori ai marilor si oceanelor sunt titeiul precum si alte substante petrochimice dar si apele uzate provenite din canalele de scurgere din marile orase. 2.4. PROBLEME MAJORE ALE POLUARII MEDIULUI La nivelul continentului european se considera ca dintr-un total de 56 probleme de mediu , 12 probleme majore impun gasirea unor solutii in viitorul apropiat pentru atenuarea efectelor negative si apoi reducerea lor la minimum posibil. Acestea sunt urmatoarele: 1.-schimbari climatice; 2.-reducerea stratului de ozon stratosferic; 3.-pierderi ale biodiversitatii; 4.-accidente majore; 5.acidificare; 6.ozonul troposferic si alti fitooxidanti; 7.-managementul apelor dulci 8.-degradarea forestiera; 9.-tratarea si managementul zonelor de coasta; 10.-reducerea si managementul deseurilor; 11.-stresul urban 12.-riscul chimic Alterarea climatului la nivelul intregii planete prin emisia unor importante noxe in atmosfera reprezinta cea mai mare sfidare ecologica la adresa omenirii din acest secol.

Efectul de sera: Principalul vinovat de producerea efectului de sera (peste 50%) este bioxidul de carbon (CO2). Al doilea element nociv ca importanta este bioxidul de sulf (SO2); cantitatea mare de CO2 si SO2 emisa in atmosfera se datoreaza despaduririlor masive. Transportul urban si emisia de SO2 : Principala sursa a emisiei de SO2 in atmosfera o reprezinta mijloacele de transport. Aceasta situatie este dramatica in aglomeratiile urbane, unde poluarea atmosferica se datoreaza concentratiei ridicate de noxe. Izolarea corespunzatoare a constructiilor: o solutionare a problemei ar fi izolarea eficienta a edificiilor reprezinta o solutie a problemelor prezentate mai sus. Izolatiile realizate permit nu numai diminuarea consumului de energie termica, ci si reducerea semnificativa a cantitatilor imense de noxe in atmosfera.
Un spatiu bine izolat contribuie la ameliorarea confortului termic si acustic al utilizatorului. Sensibilizate de aspectele ecologice prezentate, guvernele majoritatii tarilor europene au promulgat legi cu privire la consumul energetic si necesarul minim de materiale termoizolatoare.

Emisia de noxe in principalele tari europene la sfarsitul anilor 90

Tara Germania Austria Belgia Franta Italia Elvetia Suedia Anglia CO2 (mil. Tone) 150 21 33 55 36 17 20 75 SO2 (mil. Tone) 184 36 57 155 153 23 58 200

10

11

3. Mediul inconjurator - factor de productie important in economia mediului

Micul Dictionar Enciclopedic, editia 1986 , defineste mediul drept complex teritorial in care se imbina elementele de relief, structura geologica si resursele din subsol,apele si conditiile de clima, solul, vegetatia si fauna , care constituie cadrul natural de desfasurare a vietii materiale a societatii omenesti (la materiale am adauga noi si spirituale ) Viata materiala consta in activitatea productiva ratiunea de a fi a omenirii adica in combinarea factorilor de productie : munca (resursele umane) , capitalul si mediul inconjurator pentru a obtine bunurile materiale si serviciile necesare satisfacerii nevoilor de zi cu zi ale omenirii. Cum ajunge mediul inconjurator sa contribuie la productia de bunuri materiale rezulta din urmatoarele exemple: - productia vegetala se obtine folosind ca resursa principala terenul agricol care constituie suportul plantelor ce le asigura saruri minerale dar si apa necesara dezvoltarii lor; a nu se uita ca si lumina folosita in procesul de fotosinteza provine tot din mediul inconjurator ca de altfel si caldura; plantele se afla in stransa corelatie cu mediul absorbind bioxid de carbon din aer si degajand oxigenul ce apare in urma fotosintezei; plantele au un rol benefic in mediul inconjurator contribuind la reducerea efectului de sera; - intr-un combinat siderurgic se folosesc ca materii prime minereul de fier, carbunele (sub forma de cocs) si calcarul, care provin din resursele asigurate de mediul inconjurator; la acestea se adauga oxigenul necesar arderii cocxului si apa folosita la racirea cuvei furnalului; furnalul degaja in atmosfera substante poluante precum CO2 , SO2 ,praf (oxid de Fe, C, CaCO3 etc.) fiind un factor de destabilizare a sistemului ecologic local; - o hidrocentrala functioneaza in urma transformarilor facute de om asupra mediului , prin construirea unui baraj care creaza lacul de acumulare; energia se obtine folosind apa asigurata de mediul exterior, care prin cadere creaza lucru mecanic; procesul nu este poluant dar este destabilizator pentru sistemul ecologic local. Din cele de mai sus rezulta clar ca mediul inconjurator este un veritabil factor de productie , caracterizat printr-o serie de trasaturi generale din care mai importante sunt: - este un sistem viu si deschis , care intretine un schimb permanent de resurse cu mediul economico-social; este important de subiliniat ca existenta sistemelor vii se datoreaza intrunirii intr-o singura unitate spatiotemporala a trei ipostaze fundamentale ale materiei: substanta , energia si informatia; - functiile mediului reprezinta o insumare sinergica a functiilor componentelor sale; - intre elementele mediului exista o puternica interconditionare ce face ca desprinderea unor elemente independente din ansamblu pentru folosirea lor in economie sa duca deseori la dezechilibre ecologice; - dinamica mediului este data de schimbul de substanta , energie si informatie realizat atat intre elementele componente cat si cu mediul economico-social; - odata distrus , mediul ca factor de productie este neregenerabil; - mediul este singurul din factorii de productie care continua sa-si mentina caracterul de limitare a ofertei, spre deosebire de ceilalti factori , in speta munca si capitalul care in urma dezvoltarii si-au creat posibilitati de nelimitare a ofertei. Datorita caracterului limitat al resurselor provenite din mediu, dar si faptului ca fara existenta sa dezvoltarea omenirii nu ar fi posibila, mediul trebuie utilizat in cadrul proceselor productive in conditii de maxima eficacitate si eficienta, excluzand la maximum risipa si mai ales prevenind degradarea sau ceea ce este mai grav distrugerea iremediabila a unor componente ale acestuia.

12

In acest scop stiinta economica a dezvoltat o serie de instrumente prin intermediul carora decizia manageriala si cea politica precum si inovarea tehnologica pot fi orientate si stimulate in vederea unei utilizari rationale, in conditii de protectie a mediului inconjurator. Managementul economiei mediului, ca stiinta si disciplina economica, opereaza ca si alte ramuri ale managementului cu conceptul de eficienta economica. Dupa o indelungata vreme de dezvoltare economica in dispret fata de legile naturii , devine foarte greu de acceptat scadenta reprezentand costurile pentru protectia mediului, atat pentru economiile centralizate cat si pentru cele libere; aceasta scadenta este cu atat mai apasatoare pentru tarile dezvoltate precum S.U.A. si U.E. , carora le revin peste o treime din aceste costuri. A devenit stringenta reconsiderarea raportului dintre sistemul economic si mediu in sensul intelegerii faptului ca primul trebuie sa fie un element al celui de al doilea si in consecinta este supus legilor naturale si energetice . Asadar, sistemul economic nu se poate dezvolta in afara legilor ce guverneaza orice sistem: - cele refereritoare la circulatia materiei, care presupune reciclarea ei permanenta; - fluxul unidirectional al energiei, fara posibilitate de reciclare, avand numai posibilitatea de a se transforma dintr-o foma in alta. Pentru functionarea sistemului economic sunt indispensabile cantitati crescande de energie care se transforma iremediabil in caldura- energie nerecuperabila. In mod decisiv, activitatea economica a ramurii a contribuit la situatia periculoasa a degradarii biosferei, care poseda o capacitate limitata de asimilare a deseurilor industriale. Fenomenul degradarii mediului este efectul unui ansamblu de procese aflate in continua interactiune : cresterea demografica, cresterea economica, progresul tehnico stiintific, industrializarea, urbanizarea etc. In ciuda evidentei ca activitatea economica are repercusiuni asupra mediului, teoria economica a tratat ani de-arandul in mod sporadic aceasta problema. Managementul economiei mediului tinde sa-si asume un rol fundamental in depasirea situatiei actuale prin gestionarea rationala a resurselor , plata unor daune aduse mediului, finantarea unor proiecte de mediu, fundamenterea unor politici economice corecte fata de mediu, elaborarea unei legislatii adecvate etc.

3.1.Situatia actuala: conceptele de globalizare si dezvoltare durabila.

Evolutia gandirii economice a dus la aparitia in anii de sfarsit ai secolului care s-a incheiat, a conceptelor de globalizare si dezvoltare durabila. Din multiplele definitii ale globalizarii am ales una foarte renumita a profesorului Bruno Amoroso (1998), care o considera ca fiind de fapt existenta capitalismului cu institutiile lui de baza: corporatiile transnationale, organismele internationale, care isi desfasoara activitatea pe piata internationala. Globalizarea este mijlocul prin care firmele transnationale, industriale si financiare controleaza piata si resursele disponibile, in scopul realizarii profitului. Pe langa activitatile productive , culturale, ecologice, informationale si chiar militare. Caracteristice globalizarii sunt: - faptul ca nu a devenit universala (inca), de unde si gravele dualitati existente: saracie bogatie; ocupare somaj; repartitia gestionarii problemelor globale cresterea interdependentelor economice etc. - contribuie la cresterea economica, afectand mediul in mod negativ, in anumite stadii ale ciclului de dezvoltare, pozitiv in altele; aceasta accelereaza schimbarile structurale ale economiilor diferitelor tari si deci utilizarea resurselor si nivelurile de poluare, cu efecte pozitive dar si negative asupra diferitelor zone ale globului; 13

- contribuie la impunerea de noi standarde ecologice pentru produse; in acelasi timp, posibilitatea pierderii competitivitatii datorita nerespectarii acestor standarde poate antrena firmele intr-o cursa de ocolire a acestora, cu efecte grave asupra mediului; - problemele de mediu sunt mondializate si intra in sarcinile unor institutii internationale ce urmaresc exploatarea rationala si conservarea capitalului natural"; a nu se uita insa ca problemele globale ale mediului atarna inca de interesele nationale ale diferitelor state. Toate tarile se confrunta cu aflarea raspunsului la intrebarea: poate fi solutionata cresterea PIB-ului fara a aduce prejudicii mediului inconjurator ? Raspunsul la intrebare a fost dat de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare ( Comisia Brundtland) prin introducerea conceptului de dezvoltare durabila, definit ca fiind acel tip de dezvoltare , capabila sa satisfaca nevoile generatiei prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati. Aceasta presupune abordarea simultana a problemelor de dezvoltare economica si de protectie a mediului. Distrugerea mediului poate fi considerata o parte a pretului care trebuie platit pentru a obtine un nivel de trai ridicat. Toate civilizatiile, de exemplu cele angajate in defrisarea padurilor in scopul obtinerii de combustibil si materiale de constructii, continua sa vietuiasca la un nivel de trai ridicat. Tarile in curs de dezvoltare, in conditiile actuale , nu trebuie sa urmeze exemplul tarilor industrializate. Este benefic pentru ele, ca si pentru intreaga omenire sa procedeze la o dezvoltare mai lenta, cu o protectie a mediului mai ridicata, cu atat mai mult cu cat nu toate civilizatiile au supravietuit procesului de despadurire ( ex: insula Pastelui ) . Concluziile de mai sus se bazeaza pe cel putin trei motive: - sacrificarea resurselor regenerabile in zonele temperate ( unde se afla majoritatea statelor industriale), cauzeaza pierderi mai mici bunastarii dect sacrificarile similare din zonele tropicale ( in care se afla majoritatea statelor in curs de dezvoltare) , unde mici schimbari de mediu pot avea consecinte ecologice dezastruoase; - tarile industriale suporta acum consecintele indiferentei fata de mediu, facand eforturi pentru repararea stricaciunilor si salvarea a ce mai poate fi salvat; este preferabil a se duce o politica de prevenire a pagubelor; - cresterea venitului pe locuitor poate fi obtinuta si fara o degradare a mediului, daca se lucreaza cu discernamant, ceea ce duce la dezvoltarea durabila care va garanta viitorul generatiilor urmatoare. Cea mai mare parte a existentei sale pe planeta , omul a fost la discretia fortelor dezlantuite ale naturii inconjuratoare (furtuni, cutremure, inundatii, eruptii vulcanice etc.) care i-au influentat viata transformandu-l treptat dintr-un supus contemplator intr-un luptator plin de imaginatie care nu si-a dat seama ca prin activitatea lui poate produce rani nevindecabile planetei mama. Din fericire acest lucru s-a produs foarte tarziu, inceputul fiind marcat de prima revolutie industriala care a adus cu sine taierea padurilor (in Anglia anilor 1700 cand lemnul padurilor a inceput sa fie transformat in mangalul necesar fabricarii aliajelor feroase in acele timpuri cocsul nu se cunostea) poluarea aerului cu bioxid de carbon si de sulf (rezultate din arderea carbunilor folositi drept combustibil pentru masinile cu abur) deteriorarea ireversibila a suprafetei solului si fracturarea sistemelor ecologice (prin construirea cailor ferate , a canalelor) etc. Ceea ce in momentul respectiv parea sa nu aiba nici o importanta s-a amplificat atat de rapid la scara globala, incat in secolul XX aceste actiuni au inceput sa puna in pericol viata planetei. Fenomenul a devenit cu atat mai nociv cu cat el a fost insotit de o crestere exponentiala a populatiei planetei, in 1950 existau in lume 2,5 miliarde de oameni, in 2000 erau deja 6 miliarde, cresterea populatiei lumii incepand cu 1950 fiind mai mare decat in cele 4 milioane de ani anteriori (si in fiecare an mai apar pe pamant inca 70 de milioane care trebuie hranite). Un alt fapt extraordinar care s-a produs concomitent cu cresterea populatiei a fost dezvoltarea economiei mondiale , care doar in decursul anului 2000 a depasit pe aceea a 14

intregului secol XIX. Pe masura ce economia se dezvolta, cerintele sale depasesc posibilitatile Pamantului , capacitatile naturale devenind insuficiente. In timp ce economia modiala s-a multiplicat de 7 ori in ultimii 50 de ani, sistemele naturale au ramas in esenta aceleasi. Cele de mai sus au avut efecte majore asupra mediului inconjurator, dupa cum urmeaza: a) Triplarea consumului de apa, in special pentru irigatii, a dus la secarea unor fluvii (Nilul aproape ca nu mai ajunge sa se verse in marea Mediterana), scaderea catastrofala a panzelor freatice ; in conditiile in care sistemul hidrologic al planetei a ramas neschimbat , cresterea consumului de apa se apropie de limita , ceea ce duce la stoparea cresterii productiei agricole sau chiar la scaderea acesteia (in China , cel mai mare producator de cereale de pe glob, recolta care a crescut din 1950 in 1998 de la 90 mil.tone la un maxim de 392 mil.tone, a scazut in 2003 la 322 mil.tone). b) Cererea de peste oceanic a crescut de 5 ori dar productia sustenabila a zonelor de pescut oceanic a ramas aceeasi sau chiar s-a diminuat; deficitul tinde a fi acoperit prin acvacultura care suprasolicita la randul ei productia de cereale (deci si consumul de apa). c) Folosirea combustibililor fosili in productia de energie (sa nu uitam nici aportul automobilelor) a dus la o crestere de 4 ori a emisiilor de bioxid de carbon in conditiile scaderii capacitatii planetei de a-l absorbi (defrisarile masive) , ceea ce a dus la acumulari de bioxid de carbon in atmosfera si la cresterea temperaturii planetare (din 1979 pana in 2003 temperatura medie anuala a crescut la un centru de monitorizare din Filipine cu 0,75oC), cu efecte negative asupra productiei de cereale (cercetatorii americani au aratat ca in conditiile cresterii temperaturii cu 1oC recolta de cereale scade cu 10%); daca procesul de incalzire va continua pana la sfarsitul secolului XXI, nivelul oceanului mondial poate creste cu pana la un metru datorita topirii gheturilor, unele regiuni de coasta urmand sa fie inundate; d) Datorita folosirii excesive a substantelor fluoro-cloro-carbonate in industria frigorifica si cosmetica s-a ajuns la distrugerea stratului de ozon protector al pamantului fata de nocivele raze ultraviolete; efectele se simt in cresterea numarului cazurilor de cancer; e) Deversarea in atmosfera si in apa a unor cantitati tot mai mari de substante nocive, ca rezultat al unor tehnologii agresive (fata de mediu) , a afectat starea de sanatate a marilor, fluviilor, lacurilor si padurilor , ecosisteme de importanta vitala pentru planeta, ceea ce pune in pericol starea de sanatate a tuturor locuitorilor planetei , vinovati sau nevinovati de aceasta stare de fapt. f) Cresterea populatiei a dus la cresterea necesarului de proteine, dar si a indivizilor care traiesc din cresterea vitelor ; pasunatul excesiv duce la starpirea covorului vegetal dupa care solul dezgolit ramane prada vanturilor si intemperiilor , zonele de stepa transformandu-se treptat in desert ;doua zone sunt graitoare din acest punct de vedere: centrul Asiei si sudul Saharei; g) Nord-vestul Chinei, este o zona de stepa unde populatia se ocupa in special cu cresterea vitelor ; populatia de vite, oi si capre a Chinei s-a triplat din 1950 pana in 2003 ajungand la 103 milioane bovine si 317 milioane ovine; in urma pasunatului excesiv procesul de desertificare a zonei este in plina expansiune afectand 24.000 de sate si 35 milioane de oameni; monitorizarea a aratat ca din 1950 pana in 1975 in fiecare an s-au transformat in desert 156.000 ha de pasune , din 1975 pana in 1987 aceasta cifra a crescut la 210.000 ha pe an iar dupa 1990 a ajuns la 360.000 ha anual; numarul furtunilor de nisip a crescut de la 5 in deceniul al saselea la 23 in deceniul al noualea al sec.XX; vanturile transporta intr-o singura zi miliane de tone de sol fertil sub forma de praf la mii de km distanta, sol care se poate reface doar in decurs de secole. In lumina celor aratate mai sus se desprinde o concluzie majora: criza mediului este o realitate incontestabila care se cere rezolvata imediat prin masuri radicale , inainte de a fi prea tarziu.

15

3.2. Mediul si dezvoltarea

Evolutia negativa a mediului poate fi schimbata daca se reevalueaza modul de a continua cresterea economica . Va trebui sa se examineze cum se pot conserva energia si materialele in conditii de maxima eficienta, folosind tehnologii din ce in ce mai perfectionate. Aceste tehnologii trebuie sa asigure reducerea consumurilor , evitarea pierderilor , in conditiile realizarii unui volum constant ( sau in crestere) de bunuri si servicii , sa previna formarea deseurilor, sa asigure absorbirea lor in mediu fara degradarea acestuia. Cum "tehnologiile curate" nu sunt la indemana tuturor, idea care se impune este de a stimula agentii economici sa conserve resursele si sa modernizeze tehnologia. Aceasta se poate realiza prin : - elaborarea unui cadru legislativ adecvat , iar daca aceasta nu este suficient, prin: - elaborarea unui sistem de comanda si control , ceea ce implica aplicarea de penalitati pentru nerespectarea normelor de calitate a mediului; acest sistem este capabil sa evite numai cauzele care duc la degradarea mediului. Calitatea mediului este importanta pentru toate natiunile, in special pentru cele sarace, deoarece degradarea mediului duce la pierderi economice, adica la scaderea produsului national brut, mentinerea calitatii mediului si a resurselor naturale fiind importanta pentru sanatatea si comfortul tuturor oamenilor (exemplu; apa de proasta calitate duce la aparitia unor boli, degradarea solului duce la scaderea bio masei pentru animale si a cantitatilor de alimente pentru populatie) . Devine necesara evidentierea investigarii distorsiunilor economice si corectarii cu factori de mediu, in care scop se aduc urmatoarele argumente : - mediul este complexul unde se defasoara activitatile economice si traiesc toate fiintele - cauzele degradarii mediului constau in mod frecvent din lipsa unui management adecvat in economie; - rezolvarea problemelor de mediu , impune corectarea distorsiunilor economice , prevazand stimulente pentru conservarea resurselor prin reducerea consumurilor si deseurilor. Atat pentru tarile industrializate cat si pentru cele in curs de dezvoltare este necesar ca autoritatile sa duca o politica care sa urmareasca : - crearea drepturilor de proprietate asupra mediului, sau sa le defineasca mai clar cand ele exista; - diminuarea lipsei de interes pentru conservarea resurselor prin folosirea unor indicatori de preturi si a taxelor de mediu; - aducerea preturilor cat mai aproape de costurile sociale ale productiei. La nivelul global, toate tarile lumii sunt afectate de aceleasi probleme: reducerea stratului de ozon stratosferic cresterea concentratiei de CO2 reducerea resurselor oceanului planetar etc. Numai o actiune colectiva, ordonata poate rezolva aceste probleme, la care se adauga si problemele specifice fiecarei tari in parte.

3.3. Reconcilierea intre dezvoltarea economica si impactul asupra mediului

Conform legilor conservarii energiei si materiei exista o stransa corelatie intre productie si influenta (agresiva ) asupra mediului : de exemplu cantitatile de combustibil fosil si oxigen folosite pentru obtinerea de energie termica sunt echivalente cu degajarile de bioxid de carbon, bioxid de sulf, vapori de apa si alte substante care trebuie asimilate de atmosfera terestra, cu efectele de acum bine cunoscute. Cum fara activitate economica viata pe Terra nu poate fi conceputa, problema care se pune este aceea de a micsora treptat impactul acesteia asupra mediului, prin reducerea cantitativa a energiei consumate si a deseurilor pe unitate de produs . Rata acestei reduceri trebuie sa depaseasca rata de crestere a activitatii economice. 16

Experienta lumii industriale arata ca un management corect al mediului si o crestere economica bazata pe cele mai recente cuceriri tehnologice se pot sprijini reciproc. Aceasta situatie da sperante omenirii pentru realizarea dezvoltarii durabile. Dam mai jos cateva exemple in favoarea ideii prezentate mai sus : A. In cele 7 tari industrializate, in perioada care a urmat primei crize petroliere, energia consumata pe unitate de PIB a scazut in mod constant. Astfel in decurs de 18 ani scaderile au inregistrat urmatoarele valori : 33% in Anglia, 27% in Germania, 16% in Franta. Reducerea consumului de energie pe unitate de productie este avantajoasa pentru mediu deoarece consumul de energie este legat de emisiile de poluanti aerieni : oxizi de sulf si de azot (care produc ploile acide ), bioxid de carbon (care produce efectul de sera), alte substante (care produc boli respiratorii). Este remarcabil faptul ca emisiile de oxid de sulf au scazut in perioada mai sus mentionata cu peste 50% in tari precum Canada , S.U.A.,Regatul Unit, Suedia. B. Tabloul tarilor in curs de dezvoltare este foarte divers din punct de vedere al consumului de energie pe unitate de PIB : - exista tari care s-au aliniat la practica tarilor industrializate de scadere a acestui indicator, precum sunt : Chile si China cu -14% , Kenya cu -43% , Filipine cu -23% , Sudanul cu -47% ,Tanzania cu -19% , Uruguai cu -38%. - din pacate majoritatea tarilor in curs de dezvoltare au coeficientul mai sus amintit pozitiv : Camerun cu + 118% , Ecuador cu +45% , Nigeria cu +252% , Somalia cu +229% , Tunisia cu +46% , Turcia cu +30% etc. In aceiasi perioada care a urmat primei crize petroliere, tarile industrializate au incercat sa monitorizeze costurile degradarii mediului si resurselor , primele rezultate incepand sa apara. A. Tarile industrializate s-au lovit de greutati provocate de lipsa acuta a datelor pentru perioade lungi. S-a dovedit totusi ca beneficii sociale importante pot fi obtinute prin protectia mediului, luand in considerare datele germane care sunt destul de corecte si cuprinzatoare . In medie tarile industrializate cheltuie circa 1,52 % din PIB pentru controlul poluarii aerului ; daca beneficiul obtinut depaseste 2% , atunci aceste cheltuieli sunt pe deplin justificate. Un studiu din S.U.A. arata ca suma de 9 miliarde de dolari cheltuiti pentru reducerea surselor stationare de poluare a aerului au adus beneficii de 21 de miliarde; nu acelasi lucru sa intamplat in cazul surselor mobile de poluare, pentru care o cheltuiala de 7,7 miliarde a adus un beneficiu de numai 0,3 miliarde. In anul 1978 beneficiile produse de controlul poluarii aerului se ridica la 21,7 miliarde de dolari, iar in cazul apei la 4,8 miliarde , sume care reprezinta 1,2 % din PIB. Foarte interesante sunt datele germane referitoare la costurile daunelor anuale datorate poluarii in perioada 1983 1985; astfel poluarea aeriana a produs daune de circa 20,4 bilioane dolari ( 2,75 % din PIB) , pentru apa daunele ajung la numai 3 bilioane dolari ( 0,4 % din PIB) , iar pentru zgomot 11,6 bilioane (1,6 % din PIB) , total 35 de bilioane (4,75 % din PIB) B. Tarile in curs de dezvoltare se lovesc de o problematica diferita fata de tarile industrializate , legata in special de eroziunea solului, defrisari si consumul fara discernamant al resurselor. Schimbarile politice din Europa de Est au adus la lumina serioase degradari ale mediului, generate de conditiile de functionare a unei economii de tip socialist. Cele mai valoroase informatii privind pagubele produse provin din Polonia, care a monotorizat inca din 1987 costurile datorate poluarii si exploatarii fortate a resurselor. S-a estimat ca 30% din costuri revin poluarii apei, 35% poluarii aerului si 35% contaminarii solului. Pierderile totale ajung la 10% din PIB. Cinci regiuni din Polonia au fost clasificate ca arii de dezastru ecologic. Chiar daca in Romania pagubele aduse mediului nu au fost evaluate valoric, sunt de notorietate situatiile grave de distrugere a mediului din zone precum sunt : Baia Mare, Zlatna, Copsa Mica, Rosia Poieni, Moldova Noua etc. Nu de mult a avut loc accidentul de la o 17

flotatie din zona Baia Mare, care a dus la infestarea cu cianuri a apelor Tisei, ceea ce a provocat moartea faunei subacvatice la distante de sute de km in aval de locul accidentului. Nu trebuie uitate nici fenomenele de eroziune provocate de despaduririle fara discernamant si nici zonele aride ramase dupa exploatarea la zi a lignitului din Nordul Olteniei, Bucurestiul a ajuns unul din cele mai zgomotoase si poluate orase din Europa si cu toate acestea distrugerea zonelor verzi continua. In lipsa legislatiei privind protectia mediului si a institutiilor corespunzatoare , este de la sine inteles ca pagubele aduse mediului sunt mai mari in tarile in curs de dezvoltare ca in cele industrializate. Sursele germane estimeaza un cost de paguba sub 5% , din PIB, estimarile americane au aratat 1,2 % , iar cele daneze abia 0,50,8% ; se poate conchide ca pagubele produse de poluare in lumea industriala se situeaza intre 1 si 5% din PIB. Sa vedem care este situatia in tarile in curs de dezvoltare, din cateva exemple : - in Indonezia si Mali numai eroziunea solului costa 0,4 % din PIB ; - in Etiopia , despaduririle produc pagube de 9% din PIB, in timp ce in Indonezia acestea ating 4% ; - in Burkina Faso , pierderea de biomasa presupune costuri de 9% din PIB etc.

3.4. Monitorizarea starii mediului indicatori de mediu

1. Starea mediului reprezinta situatia diferitilor parametri care definesc mediul inconjurator la un moment dat, comparativ cu starea normala a acestora, definita ca media multianuala a respectivilor parametri considerati la acelasi moment al anului. Exemplu : temperatura la orele 12.00 in ziua de 15 octombrie, care poate fi mai mica, mai mare sau egala cu valorile multianuale ale temperaturii medii masurate in aceasi zi la aceasi ora. 2. Monitorizarea (starii) mediului reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea si avertizarea in scopul interventiei operative pentru mentinerea starii de echilibru a mediului. 3. Indicatori de mediu sunt marimi scalare atasate unui parametru ce caracterizeaza mediul inconjurator, ajutand la monitorizarea cantitativa si calitativa a respectivului parametru. Exemplu: viteza vantului (medie si maxima) masurata in m/s sau km/h . Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitorizarea trebuie sa asigure un flux informational, structurat atat pe sectoare specifice (apa, aer, sol etc.) cat si intersectorial, cu privire la sursele de poluare si calitate a mediului, folosirea si starea resurselor etc. Este necesara sublinierea deosebirii dintre monitorizarea simpla ca sursa de date si monitorizarea ca sursa de informatii , care presupune prelucrarea datelor culese din mediu in vedera luarii unor decizii de catre factorii abilitati. Exemplu : temperatura apei in Golful Persic in ziua de 15 octombrie a.c. la orele 12.00 este de 24 C este o sursa de date; daca aceasta valoare se compara cu media multianuala de 22'C pentru aceiasi perioada a anului, dar si cu valori inregistrate in ultimii 3 ani, operatia devine o sursa de informatii pretioasa deoarece se demonstreaza ca in zona respectiva planeta este in incalzire; aceasta informatie coroborata cu altele privind temperaturile inregistrate in alte parti ale globului permit a se trage concluzii in legatura cu starea termica a planetei, care vor facilita luarea unor decizii de mare importanta privind comportarea omenirii fata de aceasta stare de fapt. Evitarea neconcordantelor dintre diferitele activitati de monitorizare, care pot avea scopuri foarte diverse de la un sector la altul, implica asigurarea unui caracter integrat al monitorizarii mediului; aceasta presupune ca sistemul sa fie capabil sa ia decizii in privinta interactiunii dintre sectoare. Exemplu : datele culese dintr-o regiune trebuie sa urmareasca atat 18

situatia calitatii solului cat si situatia apelor subterane si de suprafata, pentru ca persoanele responsabile sa poata lua decizii tactice. Organizatia care se ocupa de monitorizarea mediului trebuie sa intocmeasca o baza de date , sub forma unui catalog, actualizat cu regularitate pe baza unor proceduri standard, ceea ce va mari rficienta unor astfel de activitati. Actiunile de monitorizare in legatura cu calitatea mediului se aplica cu precadere pe doua directii : - monitorizarea situatiei mediului propriu-zis; - monitorizarea surselor (emisiilor) poluante. Alternativa la procesul evident de deteriorare a mediului, o reprezinta notiunea de dezvoltare durabila, care impune tot mai multor tari reexaminarea posibilitatilor de evaluare si supraveghere a starii ecosistemelor naturale, de depistare a cauzelor si tendintelor de modificare a functionalitatii acestora. Indicatorii de mediu sunt considerati un instrument necesar in proiectarea strategiei pentru dezvoltarea durabila, fiind indispensabili in procesele de monitorizare de care s-a vorbit in paragraful anterior. Un sistem de indicatori de mediu, trebuie sa contribuie la : - evaluarea starii mediului in concordanta cu intensitatea schimbarilor ce au loc in calitatea acestuia, schimbari ce pot avea implicatii serioase asupra sanatatii si bunastarii populatiei; - integrarea intereselor de mediu in politicile sectoriale; scotand in evidenta progresul realizat in protectia mediului, precum si legaturile dintre politica economica si tendintele din sectoarele cheie (agricultura, industrie, energie etc.) cu impact asupra mediului; - integrarea intereselor de mediu in politicile economice generale prin bilanturi de mediu. Indicatorii de mediu pot fi grupati in doua mari categorii: - indicatori ai calitatii mediului; - indicatori ai sursei (emisiei). Indicatori ai calitatii mediului: Zonele urbane : - densitatea poplatiei; - circulatia; - locuintele perturbate de zgomot; - plumbul din aerul urban; - pasarile din zonele urbane; - consumul de mecur si cadmiu; - consumul si refolosirea hartiei si a sticlei. Zonele extraurbane: - folosirea zonelor agricole ; - iepuri si pasari in zonele cu teren arabil; - plante care au disparut sau sunt amenintate cu disparitia; - starea de sanatate a padurilor; - utilizarea pesticidelor. Aerul: - consumul de substante care diminueaza stratul de ozon; - degajari de bioxid de carbon; - degajari de bioxid de sulf; - degajari de compusi nitrati; - precipitatii cu compusi de nitrogen. Apa : - calitatea apelor subterane; - continutul de nitrati in apele subterane; - folosirea ingrasamintelor in agricultura; - calitatea apelor curgatoare; 19

- calitatea lacurilor; - continutul de oxigen in zonele marine; - pestii din apele marine; - calitatea apelor amenajate pentru scaldat.

3.5.Organisme de gestionare a mediului inconjurator la nivel international

In urma semnalelor de alarma trase tot mai des de organizatiile ecologice si oamenii de stiinta, ONU s-a decis sa dea curs foarte serios acestor semnale si in luna iunie 1992 a organizat o Conferinta a Natiunilor Unite asupra Mediului si Dezvoltarii la Rio de Janeiro, eveniment deosebit de important al carui principal obiectiv a fost de a propune "o alternativa pentru dezvoltarea globala in secolul 21". La conferinta s-au adoptat o serie de documente, dupa cum urmeaza: a) " Agenda 21", conceputa ca un plan de actiune pentru secolul 21, in vederea asigurarii unui echilibru intre ritmul dezvoltarii activitatii umane si protectia mediului. In capitolul 8 al Agendei se mentioneaza: Guvernele, in cooperare cu organismele internationale, ar trebui sa adopte o strategie nationala de dezvoltare, bazata, intre altele, pe aplicarea deciziilor luate la Conferinta. Aceasta strategie are ca scop armonizarea diferitelor politici si programe economice, sociale si ecologice aplicate local. Obiectivele acesteia ar trebui sa fie asigurarea unei dezvoltari economice responsabile din punct de vedere social, concomitent cu protejarea bazei de resurse si a mediului inconjurator, in beneficiul generatiilor viitoare, conform conceptului de dezvoltare durabila definit in 1987 de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (Comisi Brundland). Strategia prevede: 1. Redimensionarea cresterii economice , avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei. 2. Eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru locuri de munca, hrana, energie, locuinte si sanatate. 3. Asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil d.p.d.v. al capacitatii de sustinere a mediului. 4. Conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului economiei asupra mediului; 5. Reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor acestora. 6. Asigurarea calitatii cresterii economice; 7. Descentralizarea formelor de guvernare , cresterea gradului de participare la luarea deciziilor si corelarea privind mediul si economia. b) "Declaratia de la Rio" care statuteaza la nivel de principii notiunile de mediu si dezvoltare, precum si relatiile dintre acestea. Declaratia cuprinde 27 de principii care constituie baza celor 40 de programe ale Agendei 21.Principiile sunt declaratii care stau la baza formularii politicii de mediu si care servesc la concentrarea actiunilor organizatiei asupra problemelor cheie, importante atat pentru organizatii cat si pentru grupurile de interes. Aceste principii sunt urmatoarele: 1. Fiintele umane se afla in centrul preocuparilor pentru dezvoltare durabila. Ele au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura; 2. In conformitate cu Carta Natiunilor Unite si cu principiile internationale, statele au dreptul de a-si exploata resursele conform propriilor politici fara a provoca externalitati de mediu vecinilor; 3. Dreptul la dezvoltare trebuie exercitat in folosul generatiilor prezente si viitoare. 4. Pentru realizarea unei dezvoltari durabile, protectia mediului trebuie sa faca parte integranta 20

din planurile de dezvoltare. 5. Toate statele vor coopera pentru eradicarea saraciei ca o cerinta a dezvoltarii durabile; 6.Se va acorda o prioritate speciala nevoilor tarilor in curs de dezvoltare si a celor ramase in urma; 7. Statele vor coopera pentru a conserva , proteja si reface ecosistemele planetare , tinand cont de contributia la degradarea mediului si de posibilitatile lor financiare; 8. Eliminarea modalitatilor nedurabile de dezvoltare si promovarea unor politici demografice corespunzatoare. 9. Sprijinirea dezvoltarii stiintifice si a transferului de tehnologii; 10. Incurajarea transparentei in problemele de mediu, pentru a constientiza populatia; 11. Adoptarea unei legislatii de mediu eficienta; 12. Incurajarea cooperarii intre state pentru a ajuta dezvoltarea durabila in toate tarile. 13. Se vor elabora legi privind raspunderile si compensatiile pentru victimele poluarii. 14. Descurajarea mutarii tehnologiilor poluante in statele mai sarace; 15. Sa se aplice abordarea precautiei in cazul pericolului producerii unor daune grave mediului; 16. Incurajarea internalizarii costurilor de mediu; 17. Se vor face evaluari ale impactului asupra mediului ale unor activitati speciale; 18. Statele vor preveni tarile vecine cu privire la producerea unor dezastre ce ar putea produce externalitati; 19. Actiunile de la pct.18 vor trebui sa aiba un pronuntat caracter preventiv. 20. Femeilor le revine un rol vital in gestiunea si dezvoltarea mediului. 21. Creativitatea tineretului va trebui incurajata pentru realizarea dezvoltarii durabile; 22. Sprijinirea popoarelor indigene in dezvoltarea durabila a zonei, folosind experienta acestora; 23. Mediul si resursele naturale ale popoarelor aflate sub ocupatie straina trebuie protejate; 24.Razboiul distruge dezvoltarea durabila , a nu se uita de protectia mediului in timp de razboi; 25. Pacea, dezvoltarea si protectia mediului sunt indivizibile. 26. Statele isi vor rezolva disputele privind mediul in mod pasnic. 27. Statele vor coopera cu buna credinta pentru respectarea principiilor de mai sus si perfectionarea legislatiei privind protectia mediului. c) "Conventia asupra schimbarilor climatice" - care contureaza un program de conlucrare viitoare in acest domeniu. d) "Conventia asupra biodiversitatii" - care stabileste un program de lucru ce urmareste protejarea sau exploatarea adecvata a biodiversitatii mondiale. e) "Principiile forestiere" - care contin un ansamblu de principii privind exploatarea padurilor.

3.6. Gestionarea mediului la nivel national - Sructurile economice si echilibrul ecologic in Romania
Relatia dintre srtructurile economice si echilibrul ecologic poate fi evaluata pe baza a trei criterii: - consumul de resurse care se reflecta in presiunea exercitata asupra fondului si stocului de capital natural; - volumul emisiilor poluante, care se reflecta in calitatea mediului; - eficienta activitatii economice poluante, care se reflecta in capacitatea de finantare a costurilor ecologice.

21

Mediul in care se desfasoara activitatea economica in Romania este cit se poate de echilibrat: 31% suprafata muntoasa, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci, dispuse concentric in amfiteatru pe suport carpatin. Clima este temperat continentala, cu influente oceanice dinspre V, mediteraneene dinspre SV si continentale dinspre N-E. Suprafata totala de 23.840 mii ha cuprinde: - 14.790 mii ha - zona agricola (cl I si II) - 6.250 mii ha - zona paduroasa - 890 mii ha zona ocupata de ape si balti Stocul mediu multianual de apa (teoretic) este de 125.000 mil.m.c/an - ape de suprafata din care 85.000 revin Dunarii, 9.000 mil.m.c./an - ape subterane. Resursele de apa utilizate reprezinta 25% din cele teoretice. In 1992, pe locuitor reveneau 0,65 ha teren agricol si 5877 m.c. apa din care s-a asigurat 52%. Resursele subsolului sunt variate, insa nu satisfac necesitatile economiei nationale; principalele resurse exploatate in perioada 1980 - 1994 sunt: - carbuni: intre 35.000 si 63.000 mii t/an - titei: intre 6.600 si 11.500 mii t/an - minereuri feroase si neferoase: intre 1.300 si 2.400 mii t/an ; tendinta generala a cifrelor de mai sus este de scadere! Din punct de vedere al gradului de afectare a echilibrului ecologic, economia Romaniei nu face parte din rindul celor "agresive" fata de mediu, efectele contradictiilor aparute putind fi limitate relativ usor, prin programe nationale de restructurare. Apreciera de mai sus trebuie insotita si de o analiza privind: - raportul dintre nivelul dezvoltarii economice si cel de afectare a echilibrului ecologic; - intensitatea actiunilor perturbatorii asupra mediului in conditiile restructurarii economice; In legatura cu primul aspect trebuie subliniat efectul economiei supercentralizate, care a dus la o stare avansata a dezechilibrelor de mediu, fata de dezvoltare, ceea ce necesita intotdeauna restrictii privind consolidarea si protejarea resurselor. Astfel, la sfarsitul anului 1994, primele trei ramuri ce au contribuit la crearea PIB au fost: indusria cu 32,3%, agricultura si silvicultura cu 20%, comertul cu 11,7% (structura deloc asemanatoare cu situatia din tarile avansate, unde ponderea maxima revine serviciilor). Analizand in continuare structura industriei, se constata ca la nivelul aceluiasi an 7,7% revine prelucrarii titeiului, cocsificarii carbunelui si tratarii combustibililor nucleari, 7,5% revine chimiei si fibrelor sintetice si artificiale, 9,5% revine metalurgiei, 13% revine productiei in domeniul energiei electrice si termice, se contureaza clar imaginea unei industrii bazata pe serii mari, cu consumuri mari de materiale si energie si impact major asupra mediului. Mai mult, aceste ramuri utilizeaza tehnologii cu grad avansat de uzura fizica si morala, ceeca ce amplifica impactul asupra mediului. Supradimensionarea unor ramuri fata de disponibilul de resurse economice si tehnice rezulta si din faptul ca in acelasi an, 1994, 30% din consumul de energie s-a asigurat din import. Suprasolicitarea s-a manifestat si la nivelul consumului de apa industriala care a depasit de 2 ori posibilitatile asigurate de raurile tarii (5 miliarde m.c.apa/an), ceea ce in lipsa tehnologiilor de reciclare a apei a avut efecte dezastruoase asupra sanatatii cursurilor de apa. Si in cazul agriculturii si a zootehniei se pot depista cauze ce au dus la dezechilibre de mediu, dupa cum urmeaza: - extinderea suprafetei agricole prin desecari si defrisari; scaderea rapida a bioproductivitatii acestor paminturi a dus la excesul de imgrasaminte chimice cu efect asupra cresterii habitatelor distruse; - dezvoltarea excesiva a productiei de cereale pe 65%d din suprafata in timp ce leguminoasele le-au revenit doar 2,6% a dus la secatuirea accelerata a solurilor.

22

- supradimensionarea efectivelor de animale in raport cu disponibilul de furaje (la 100 ha teren arabil+fanete+pasuni, revenind 45 bovine si 115 ovine, iar la 100 ha teren arabil - 125 porcine si 1175 pasari), au dus la suprasolicitari cu efecte asupra fertilitatii, eroziunii etc. Trebuie scosi in relief si factorii favorizanti existenti in Romania, pentru echilibrul ecologic: - asezarea geografica si covorul vegetal (in momentul de fata, schimbarile climatice duc treptat la pierderea acestui avantaj; - concentrarea industriilor poluante in zone restrinse; -calitatea terenurilor agricole, care prin exploatare nationala isi pot redobindi fertilizarea initiala; - rezerve importante de extindere a serviciilor , ceece garanteaza dezvoltarea fara infuzie de capital poluant; - trecerea la economia de piata cu oferte benefice asupra alocarii optime a resurselor.

3.7. Evaluarea si managementul riscului determinat de poluare

Consecintele celor mai multe din activitatile umane sunt de cele mai multe ori imposibil de prevazut cu exactitate, ceea ce duce la o stare de incertitudine privind evenimentele viitoare. Pe masura dezvoltarii cunostintelor omenesti incertitudinea poate fi exprimata prin probabilitatea aparitiei unor consecinte. Aceasta inseamna ca am transformat incertitudinea in risc. Riscul poate fi definit ca o incertitudine comensurabila. Anticiparea posibilului impact al unui eveniment asupra mediului , ce poate duce la aparitia unei reactii in lant cu efecte ireversibile (ex.: disparitia lupului marsupial din Tasmania , daunele asupra stratului de ozon stratosferic, modificari de peisaj etc.) In confruntarea cu incertitudinea se poate actiona dupa cum urmeaza: - cresterea investitiilor in informatie; - prezentarea consecintelor unor actiuni si probabilitatile de aparitie a acestora; - evaluarea perceptiilor asupra riscului suportat de publicul larg (evaluarea riscului ER); - determinarea strategiilor investitionale (managementul riscului MR); ER si MR sunt doua categorii economice distincte . ER este procesul prin care incertitudinea se transforma in risc si raspunde la intrebari precum : cat de riscanta este situatia? ; care sunt riscurile asociate diferitelor probleme ecologice?; MR ofera solutii la intrebari de genul: ce este de facut in situatia data?; ce solutii pot fi gasite pentru a reduce riscurile asociate unei probleme ecologice?; Scopul ER consta in analiza si ierarhizarea nivelurilor riscurilor asociate unor probleme ecologice pe baza celor mai bune informatii si judecati stiintifice. In procesul de MR , rezultatele ER se combina cu datele provenite de la alti factori (opinia publica). Riscurile se manifesta atat pentru oameni cat si pentru ecosisteme, cu efect asupra calitatii vietii. In consecinta problemele ecologice trebuie sa fie tratate din perspectiva tuturor celor trei tipuri de riscuri , adica : 1. Riscurile pentru sanatatea umana , care includ cazurile actuale , posibile sau anticipate de imbolnavire datorate poluarii (cancerul pulmonar sau retardarea mintala provocata de Pb etc.); 2. Riscurile pentru ecosisteme, care includ daunele actuale , posibile sau anticipate asupra functiilor acestora precum si asupra componentelor lor biotice si abiotice (efectele poluarii dispersate asupra plantelor si animalelor, degradarea peisajelor, sporirea sensibilitatii la daunatorii a padurilor etc.); 3. Riscurile pentru calitatea vietii , care includ pierderile cuantificabile (cresterea costurilor de intretinere a vopselelor expuse ploilor acide, sporirea costurilor de tratare a apelor uzate, scaderea utilizarii 23

recreative a apelor poluate, etc.) precum si pierderile sociale necuantificabile (stresul de a trai in cel mai poluat oras din Romania Baia Mare, distrugerea coeziunii comunitatii etc.) Evaluarea comparativa a riscului (ECR) reprezinta o parghie utila pentru ierarhizarea actiunilor prioritare de protectie a mediului, parghie ce debuteaza cu intocmirea unei liste de probleme ecologice esentiale ( prin vot, intr-un cadru participativ cat mai larg). Impactul asupra mediului reprezinta o modificare ( pozitiva sau negativa) a mediului inconjurator, produsa partial sau total de activitatea umana. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului reprezinta un studiu formal in scopul estimarii consecintelor asupra mediului determinat de activitatea umana. Punctul de pornire in stabilirea prioritatilor de protectie a mediului consta in determinarea costurilor induse de daune asupra mediului si a beneficiilor rezultate dintr-un bun management. Riscuri pentru sanatatea umana Procesul de ER pentru sanatate este compus din patru etape: 1. Identificarea pericolelor (IP) , se sprijina pe date din stiintele biologice si medicale si isi propune descoperirea unor relatii de cauzalitate intre agentul poluant si prejudiciile dovedite pentru sanatatea umana si mediu. Aceste prejudicii constau in : afectarea sistemului nervos , malformatiile noilor nascuti, sporirea cazurilor de cancer, moartea pestilor etc. Sursele de informare sunt: experimentele de laborator pe cobai, controale medicale la locul de munca etc. 2. Analiza reactiei la doza (ARD) se stabileste relatia cantitativa dintre doza si reactie, in cazul in care au fost observate efecte negative asupra sanatatii sau mediului. In situatiile cand informatiile sunt prea putine sau lipsesc ARD se poate face prin extrapolarea rezultatelor analizelor de laborator. 3. Analiza expunerii (AE) deplaseaza accentul de la studiile de laborator catre identificarea si caracterizarea expunerii la alte populatii potential expuse (natiuni cu obiceiuri alimentare gresite , grupuri de utilizatori de pesticide etc. In AE se identifica sursele probabile ale poluantului , concentratia acestuia la sursa, traiectoriile de propagare (aer, apa, alimente) precum si nivelul actual al impactului la organismele afectate. 4. Caracterizarea riscului (CR) , ca ultima etapa , in care sunt examinate concluziile tuturor etapelor precedente, pentru a descrie integral riscul asteptat (ex.: exista riscul de unul la un milion de aparitie a unor noi cazuri de cancer ). Riscuri pentru ecosisteme Se foloseste ECR ecologic , care reprezinta un proces de identificare, analiza si ierarhizare a efectelor factorilor de stres indusi de activitatea umana asupra receptorilor ecologici. Factorul de stres reprezinta orice activitate fizica sau agent chimic ce poate prejudicia un receptor ecologic (un individ al unei specii , o populatie, o comunitate de specii in interactiune, integritatea functionala a unui ecosistem etc.) ECR ecologic presupune parcurgerea a 4 etape: 1. Formularea problemei care include: -lista problemelor ecologice; -impartirea ariei studiate in zone geografice relevante; -selectarea criteriilor pentru evaluarea riscului ecologic si ierarhizarea problemelor ecologice; 2. Analiza riscului consta in stabilirea unei relatii de cauzalitate intre problemele ecologice si consecintele lor. Fiecare problema este impartita pe categorii de factori de stres (cunoasterea toxicitatii factorilor chimici, prezenta celor fizici, expunerea receptorilor la acesti factori etc) 3.Caracterizarea riscului se face folosind un set de criterii de evaluare (ex. : aria , intensitatea si reversibilitatea impactului ) precum si un sumar al ipotezelor si incertitudinilor introduse in 24

analiza cu implicatiile lor anticipate. 4. Compararea si ierarhizarea presupune compararea riscurilor ecologice impuse de diferitele probleme si clasificarea lor. Riscuri pentru calitatea vietii Pana in prezent, evaluarile impactului problemelor de mediu asupra calitatii vietii s-au concentrat pe aspecte ce pot fi exprimate in termeni financiari (cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii , pierderi de recolte etc.), o cale sigura de a atrage atentia politicienilor sa ia decizii conform cu principiile dezvoltarii durabile. Analiza calitatii vietii trebuie insa extinsa pentru a include valorile si preocuparile sociale ale comunitatilor afectate de probleme de mediu (calitati estetice , spirituale, culturale , aspectele de echitate , valoarea indivizilor in comunitate etc.). Metodologia de analiza cuprinde 6 etape: 1. Identificarea efectelor problemelor ecologice si sistemul de valori al comunitatii folosind chestionare , interviuri si intalnirile publice. 2. Definirea criteriilor de evaluare, prin deducerea lor din parerile exprimate de public si apoi corelarea cu problemele ecologice pentru a determina gradul de influentare a indivizilor de catre degradarea mediului (ex.:pierderile economice produse de scaderea turismului , reducerea productivitatii muncii, cheltuieli de spitalizare etc.) 3. Colectarea si analiza datelor , avand ca surse: raspunsurile la chestionare si interviuri , studii privind consimtamantul de a plati, etc. Foarte importanta se dovedeste a fi alegerea efectelor economice care trebuie analizate si a metodelor folosite. 4. Caracterizarea impactului pentru toate problemele ecologice , pornind de la analizele cantitative pentru a determina intensitatile relative ale efectelor problemelor ecologice si numarul persoanelor afectate. Unde e posibil se adauga si informatii calitative. 5. Sistematizarea rezultatelor etapelor precedente si clasificarea problemelor ecologice dupa efectele asupra calitatii vietii. Credibilitatea rezultatelor poate fi asigurata numai printr-o prezentare clara a surselor si calitatii datelor , metodelor si ipotezelor utilizate, a gradului de incertitudine a rezultatelor. 6. Analizarea conditiilor ecologice viitoare si consideratii asupra managementului riscului. Este important a se lua in considerare evolutia demografica si preferintele comunitatii privind alternativele de dezvoltare (ex.: optiunea pentru constructia de case, drumuri, fabrici , protejarea habitatului natural, atragerea turistilor etc.) .

3.8. Probleme de management alriscului (MR)

MR este un proces decizional in care rezultatele ER sunt combinate cu considerente de natura economica , tehnica , sociala si politica in scopul elaborarii unor strategii de reducere sau prevenire a riscului. In timp ce ER analizeaza gravitatea unei probleme, MR se intreaba ce trebuie facut pentru a rezolva problema folosind cat se poate de eficient resursele disponibile. Etapele MR: MR determinat de poluare poate fi abordat in 4 etape dupa cum urmeaza: a )Stabilirea obiectivelor de protectia mediului Se bazeaza pe criterii specifice , pe conditiile naturale locale si pe factorii socioeconomici si ecologici. Obiective de calitatea mediului pot fi: concentratia unui poluant intr-un anumit mediu sau o declaratie narativa de genul stabilirii concentratiei adecvate de oxigen pentru sustinerea vietii acvatice sau reducerea la zero a unor poluanti atmosferici. Se creaza premizele necesare pentru discutarea si perfectarea unor actiuni conjugate cu alte organizatii publice si private, in scopul ajustarii obiectivelor in cauza, de asa maniera, incat toti factorii sa fie multumiti. b) Stabilirea criteriilor MR

25

Criteriul este o informatie stiintifica (ex.: reactia individului la o anumita doza de poluant sau la un anumit nivel al concentratiei acestuia ), cu ajutorul careia se evalueaza riscul la care este supusa victima precum si nivelul daunei cauzate de poluare. Fiecare strategie propusa in cadrul MR poate fi evaluata in functie de un set de criterii care-i pot determina fezabilitatea si avantajele relative fata de alte strategii posibile. Nu exista un set standard de criterii. Ele variaza de la caz la caz, putand folosi costurile si raportul cost-beneficiu sau sprijinul publicului, considerente de echitate, probabilitatea obtinerii succesului etc. c)Selectarea strategiilor de protectie a mediului Se face pornind de la identificarea celor mai eficiente metode de realizare a obiectivelor ecologice. In unele tari , strategiile de MR care impun noi costuri industriilor in dezvoltare, pot fi percepute ca o frana in dezvoltarea economica. In aceasta situatie este de dorit a se analiza modul in care dezvoltarea economica si protectia mediului pot fi maximizate concomitent. Acestea presupun a lua in considerare toate costurile (full costs) dezvoltarii economice, inclusiv externalitatile negative asociate, dar si estimarea costurilor si beneficiilor sociale. Cele mai promitatoare strategii vor fi supuse unei analize mai riguroase pana cand se va ajunge la un consens privind strategia propusa pentru implementare. d) Implementarea strategiilor si controlul rezultatelor pentru a se asigura ca s-a obtinut un progres in realizarea obiectivelor de protectie a mediului. CONCLUZII: Din cele prezentate mai sus se desprind urmatoarele concluzii: 1. Consecintele activitatilor umane nefiind de multe ori previzibile se instaleaza starea de incertitudine; 2. Dezvoltarea cunostintelor oamenilor a dus la transformarea incertitudinii in risc , ceea ce se cheama si evaluarea riscului (ER). 3. Managementul riscului (MR) ofera solutii pentru reducerea sau suprimarea riscurilor asociate unor probleme ecologice. 4. Riscurile se clasifica in : - riscuri pentru sanatatea umana - riscuri pentru ecosisteme - riscuri pentru calitatea vietii. 5. Managementul riscului (MR) este procesul decizional prin care rezultatele ER sunt combinate cu considerente economice, tehnice si politice in scopul elaborarii de strategii de reducere sau prevenire a riscului. 6. Principiile care stau la baza MR sunt: poluatorul plateste (PPP) , utilizatorul plateste (PUP), al precautiei (PP) , al subsidiaritatii (PS) si al echitatii generale (PEG). 7. Cresterea demografica si activitatea economica din ce in ce mai intense , au dus la stricarea echilibrului ecologic pe intense zone ale pamantului; acest lucru impune masuri urgente din partea forurilor abilitate, pana nu va fi prea tarziu; 8. Pentru luarea deciziilor strategice si tactice privind protectia mediului situatia acestuia trebuie monitorizata in permanenta. 9. Monitorizarea situatiei mediului si a surselor de poluare se face folosind un sistem de indicatori de mediu, care difera de la sector la sector, trebuind sa fie adaptati la realitatile din zona cercetata. Chiar daca informatiile disponibile nu sunt sigure, este clar ca deteriorarea mediului ambiant produce pagube economiilor tuturor statelor, cu efecte majore asupra tarilor in curs de dezvoltare unde exploatarea intensiva a resurselor de mediu contribuie direct la formarea PIB-ului . 26

Criza mediului devine pe zi ce trece o realitate coplesitoare, iar pentru iesirea din criza sunt necesare eforturi materiale si de organizare coordonate la nivel planetar. In zilele noastre tot mai multi oameni isi indreapta atentia asupra problemelor de mediu si trai deoarece Pamantul este un depozit foarte bogat de resurse naturale care fac posibila existenta vietii. In intreaga lume se fac demonstratii in care oamenii cer sa nu se mai foloseasca substante care distrug mediul. Actiunile pentru reducerea poluarii sunt foarte importante daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Noi toti trebuie sa contribuim la supravituirea omenirii prin combaterea poluarii.

BIBLIOGRAFIE: 1. Olaru M. Managementul calitatii. Tehnici si instrumente, Ed. A.S.E., Bucuresti, 1999 2. Olaru M. Managementul calitatii, Ed. Economica, Bucuresti, 1998 3. Manual de management al calitatii referential SR EN ISO 9001:2001 4. Elemente de protectia si calitatea mediului, www. referat. ro; www. wikipedia. ro

27