Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
PARTEA SPECIALĂ
Semestrul I 2007-2008
Normele penale speciale - care formează obiectul de studiu al acestei discipline - îşi au
sediul, pe de o parte, în Codul Penal, pe de altă parte, în numeroase legi speciale şi
extrapenale.
Legiuitorul a sistematizat normele în partea specială a Codului penal, folosind criteriul
obiectului juridic generic, în alte cuvinte, criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme -
lezate sau puse în pericol prin săvârşirea faptelor incriminate.
În raport cu această gândire, au fost alcătuite 11 grupuri mari de infracŃiuni -
individualizate prin denumirea „titluri" -, grupuri organizate în continuare, după caz, în
subdiviziuni - „capitole" şi „secŃiuni".
Succesiunea incriminărilor a fost ordonată pe criteriul importanŃei relaŃiilor sociale care
fac obiectul ocrotirii penale, respectiv pe o scară descrescătoare, de la cel mai important
spre mai puŃin important, de la cel mai grav spre o gravitate redusă.
1
persoanei, atribute ocrotite juridic prin textele incriminatorii (dreptul la viaŃă, la integritate
corporală şi sănătate ş.a.m.d.).
InfracŃiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material în raport cu
natura dreptului persoanei împotriva căreia sunt îndreptate acŃiunile-inacŃiunile ilicite.
În cazul în care fapta vizează dreptul la viaŃă, la sănătate, la inviolabilitate sexuală
etc., infracŃiunile au ca obiect material corpul persoanei (victimei) asupra căreia se
răsfrâng consecinŃele fizice prejudiciante.
În ipoteza agresiunilor psihice (morale) prin care se încalcă un drept subiectiv legat
de persoana victimei (dreptul la libertate), infracŃiunile, în regulă generală, sunt lipsite de
obiect material.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infracŃiunilor examinate poate fi, în principiu,
orice persoană. Majoritatea textelor incriminatorii nu conŃin prevederi referitoare la o
anume calitate pe care trebuie să o aibă acesta. În particular însă, unele infracŃiuni au
subiect calificat (mama la pruncucidere, bărbat la seducŃie) ori o anumită calitate care
determină încadrarea faptei într-o modalitate agravată a infracŃiunii (soŃ sau rudă
apropiată la omorul calificat, conducător de vehicul cu tracŃiune mecanică la ucidere din
culpă).
Persoana juridică poate fi subiect activ al acestor infracŃiuni, în condiŃiile şi cu
limitările arătate în art. 191 C. pen..
ParticipaŃia la săvârşirea acestor infracŃiuni este, de asemenea de regulă, posibilă
în toate formele – coautorat, instigare, complicitate. În cazul unor infracŃiuni participaŃia
proprie este exclusă (uciderea din culpă) sau limitată la unele din formele acesteia (de
pildă la pruncucidere participaŃia există doar în modalitatea instigării şi complicităŃii,
coautoratul nefiind posibil).
La majoritatea infracŃiunilor contra persoanei subiectul pasiv este necircumstanŃiat
de textele incriminatorii. Acesta însă trebuie să fie o persoană în viaŃă. În caz contrar,
diversele agresiuni - îndreptate împotriva cadavrelor - intră sub incidenŃa altor prevederi
penale.
La unele dintre infracŃiuni subiectul pasiv este calificat – ca, de exemplu, copilul
nou născut la pruncucidere.
Latura obiectivă
Elementul material (actus reus) la infracŃiunile contra persoanei se exprimă printr-o
diversitate de acŃiuni (lovire, ucidere, raport sexual), dar unele dintre aceste infracŃiuni se
pot înfăptui si prin inacŃiuni (omor, pruncucidere, ucidere din culpă). Atât inacŃiunile, cât
mai ales acŃiunile specifice infracŃiunilor contra persoanei pot fi realizate prin mijloace
multiple şi de mare varietate.
Toate asemenea infracŃiuni provoacă o urmare imediată, prevăzută expres de lege
(de pildă, decesul persoanei la infracŃiunile de omucidere) sau implicită (raportul sexual
la infracŃiunile privitoare la viata sexuală).
La infracŃiunile de rezultat este necesar a se stabili raportul de cauzalitate dintre
acŃiunea-inacŃiunea autorului si urmarea imediată a acestora, în vreme ce la infracŃiunile
de simplă acŃiune nex-ul cauzal rezultă din însăşi materialitatea faptei - ex re.
Latura subiectivă
În cele mai multe cazuri infracŃiunile contra persoanei se săvârşesc cu intenŃie, în
ambele modalităŃi ale acesteia – directă sau indirectă (omorul, ameninŃarea, violarea
secretului corespondentei, violul).
2
Forma de vinovăŃie (mens rea) la unele dintre aceste infracŃiuni poate fi exclusiv
praeterintenŃia (lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte) sau mixtă – intenŃie ori
praeterintenŃie – (vătămare corporală gravă).
În sfârşit, sunt şi infracŃiuni contra persoanei, ce se săvârşesc din culpă (vătămarea
corporală din culpă, uciderea din culpă).
Scopul şi mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezintă relevanŃă juridică,
în cele mai multe cazuri, pentru realizarea infracŃiunilor examinate. În excepŃie însă,
elementul scop constituie o cerinŃă a existenŃei infracŃiunii (şantaj, viol), cazuri în care
intenŃia este calificată. Alteori caracterizează modalităŃile agravate ale infracŃiunii
(săvârşirea omorului pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea unei tâlhării ori piraterii).
Aspecte procesuale
La majoritatea infracŃiunilor din acest capitol acŃiunea penală se pune în mişcare
din oficiu. La unele infracŃiuni care prezintă un pericol social abstract mai scăzut (ex.: art.
3
180, art. 181 şi art. 184 C. pen.) acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate. Aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din
ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul – art. 284 alin. (1) C. proc.
pen.. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului,
potrivit legii – art. 279 alin. (2) C. proc. pen.. La toate aceste infracŃiuni pentru care
acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală.
În principiu, urmărirea penală şi judecata acestor fapte penale se realizează potrivit
regulilor de procedură obişnuite. În cazul infracŃiunilor prevăzute în art. 174 -177 şi art.
179 C. pen. urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, iar
judecata în primă instanŃă se realizează de către tribunal. Celelalte infracŃiuni din acest
capitol se soluŃionează în primă instanŃă de către judecătorie.
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
4
Răspuns corect: a).
SubiecŃii infracŃiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestor infracŃiuni este, în regulă generală,
necircumstanŃiat de text, deci el nu trebuie să aibă o anume calitate.
La unele infracŃiunii, subiect activ nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului - furt,
distrugere, distrugere din culpă.
Subiectul pasiv poate fi şi persoana juridică în conformitate cu dispoziŃiile art. 191
C. pen..
InfracŃiunile patrimoniale sunt susceptibile de săvârşire în toate formele participaŃiei
penale - coautorat, instigare, complicitate -, cu unele excepŃii pe care le vom semnala la
momentul oportun.
Subiect pasiv este persoana - fizică sau juridică - care suferă o pagubă în urma
infracŃiunii, dar, la infracŃiunile săvârşite prin violenŃă, subiect pasiv va fi şi persoana
agresată fizic.
Latura obiectivă
Elementul material (actus reus) al infracŃiunilor analizate se exprimă prin acŃiuni -
de regulă - dispuse pe o plajă largă, ce au drept consecinŃă afectarea patrimoniului.
Unele din aceste infracŃiuni au caracter complex, deoarece în conŃinutul lor intră -
ca element constitutiv sau circumstanŃă agravantă - fapte care, altminteri, sunt
incriminate distinct - tâlhăria şi pirateria.
5
Urmarea imediată constă, în regulă generală, în provocarea unor daune
patrimoniului - public sau privat - şi, în particular, în producerea de vătămări ale
integrităŃii corporale sau sănătăŃii ori decesul victimei – tâlhăria şi pirateria.
La unele infracŃiuni, raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptelor
- ex re -, dar la altele nex-ul cauzal dintre acŃiune şi consecinŃă trebuie dovedit.
Latura subiectivă
Forma de vinovăŃie (mens rea). InfracŃiunile patrimoniale se săvârşesc cu intenŃie,
unele chiar cu intenŃie calificată - furtul, tâlhăria, înşelăciunea. În excepŃie, distrugerea
din culpă, infracŃiune care, aşa cum se desprinde din chiar denumirea ei, implică
vinovăŃia sub forma culpei.
Aspecte procesuale
AcŃiunea penală la infracŃiunile contra patrimoniului, de regulă, se pune în mişcare
din oficiu. La faptele prevăzute în art. 213, 214, 216 şi 217 C. pen. însă, acŃiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părŃilor
înlătură răspunderea penală. Prin excepŃie de la această regulă, la infracŃiunea de
tulburare de posesie, împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală, deşi acŃiunea
penală se pune în mişcare din oficiu.
Urmărirea penală şi judecarea acestor fapte se realizează, frecvent, potrivit
regulilor obişnuite de procedură. Prin excepŃie, în cazul faptelor prevăzute în art. 211
alin. (3) şi 212 C. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către
procuror, conform art. 209 alin. (3) C. proc. pen., iar în cazul faptelor prevăzute în art.
211 alin. (3), 212 alin. (3) şi 215 alin. (5) C. pen., competenŃa de a le judeca în primă
instanŃă aparŃine tribunalului, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen..
6
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
7
ASPECTE GENERALE ŞI COMUNE
INFRACłIUNILOR CONTRA AUTORITĂłII
Cadrul infracŃiunilor
InfracŃiunile contra autorităŃii, prevăzute în Titlul V din partea specială, formează
un singur grup fără subdiviziuni normative, deşi conŃinutul lor este destul de eterogen.
Lipsa de subdiviziuni nu înseamnă însă că, teoretic, nu se pot face unele diferenŃieri de
cadru. Astfel, unele infracŃiuni privesc valoarea socială a autorităŃii în raport cu anumite
însemne ori semne distinctive, sau în raport cu unele unităŃi publice, ori cu anumite
persoane, sau în legătură cu unele situaŃii. Aceste particularităŃi sunt însă dominate de
alte aspecte specifice, aşa încât nu pot fi considerate ca subîmpărŃiri ale cadrului
infracŃiunilor contra autorităŃii.
SubiecŃii infracŃiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor). Toate infracŃiunile contra autorităŃii pot fi săvârşite
de orice persoană, fără vreo clarificare, calitatea subiectului activ devine însă, în cazurile
anumitor infracŃiuni, o circumstanŃă agravantă.
Subiect activ al infracŃiunilor contra autorităŃii poate fi şi o persoană juridică, în
condiŃiile şi cu limitările arătate în art. 191 alin. (1) C. pen.. Răspunderea penală a
persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în
orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni.
Subiectul pasiv principal al infracŃiunilor din acest titlu este statul şi prin
răsfrângere organele sau instituŃiile de stat ocrotite în mod special. Unele incriminări
indică în mod expres sfera entităŃilor ocrotite (ex.: art. 242 C. pen. – „organ sau a unei
instituŃii de stat ori a unei unităŃi din cele la care se referă art. 145”).
Unele infracŃiuni au şi un subiect pasiv secundar (ex.: funcŃionarul public ultragiat
în cazul faptei prevăzute în art. 239 C. pen.).
Latura obiectivă
Elementul material (actus reus). InfracŃiunile contra autorităŃii sunt infracŃiuni
comisive, elementul lor material constând dintr-o acŃiune. AcŃiunea se realizează, în
majoritatea cazurilor, prin acte pozitive, dar uneori poate fi realizată şi prin atitudini
negative.
8
La majoritatea acestor infracŃiuni, latura obiectivă se completează cu una sau
mai multe cerinŃe esenŃiale.
În unele texte de incriminare – art. 240 C. pen. şi art. 241 C. pen. – se
menŃionează cerinŃa ca acŃiunea tipică să fie săvârşită „fără drept”, dar această
prevedere legală nu face ca intenŃia să capete un caracter calificat, ci reprezintă doar o
cerinŃă esenŃială care întregeşte latura obiectivă a infracŃiunii.
O caracteristică comună a infracŃiunilor contra autorităŃii o constituie şi urmarea
imediată, care constă, întotdeauna, în crearea unei stări de pericol pentru valoarea
socială a autorităŃii şi deci pentru relaŃiile sociale ocrotite prin apărarea acesteia.
Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată este, în
majoritatea cazurilor, implicită (ex re).
Latura subiectivă
Forma de vinovăŃie (mens rea). InfracŃiunile contra autorităŃii se comit, sub
aspectul laturii subiective, în majoritate, cu intenŃie (excepŃie face infracŃiunea de
sustragere sau distrugere de înscrisuri – art. 242 C. pen. – care poate fi comisă, într-una
din variantele sale, şi din culpă).
Legea nu prevede, în privinŃa laturii subiective, completarea elementului subiectiv
cu vreo cerinŃă esenŃială privind scopul sau mobilul, aşa încât intenŃia poate fi atât
directă, cât şi indirectă.
Aspecte procesuale
Din punct de vedere procesual, acŃiunea penală, în cazul tuturor infracŃiunilor
contra autorităŃii, se pune în mişcare din oficiu.
În ceea ce priveşte competenŃa organelor de urmărire şi a instanŃelor de judecată,
se aplică regulile obişnuite, cu excepŃia infracŃiunilor de ofensă adusă unor însemne şi
ultraj, caz în care competenŃa de a efectua urmărirea o are numai procurorul – art. 209
alin. (3) C. pr. pen.. Toate faptele penale din acest grup se judecă în primă instanŃă de
către judecătorie.
9
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
4. La aceste infracŃiuni:
a.) actele de pregătire sunt incriminate
b.) tentativa nu este posibilă
c.) competentă să judece în primă instanŃă o astfel de faptă este judecătoria
28.11.2007 _________________
10
CUPRINS
11
Vătămarea corporală ........................................................................................... 118
Vătămarea corporală gravă ................................................................................. 119
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ................................................... 125
Vătămarea corporală din culpă ........................................................................... 128
12
TITLUL V. INFRACłIUNI CONTRA AUTORITĂłII
(Constantin Duvac) ......................................................................... 276
13
Supunerea la rele tratamente .............................................................................. 476
Tortura .................................................................................................................. 481
Represiunea nedreaptă ....................................................................................... 485
Evadarea .............................................................................................................. 490
Înlesnirea evadării ................................................................................................ 497
Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti ............................................................. 504
ReŃinerea sau distrugerea de înscrisuri ........................................................... .. 518
14
15