Vous êtes sur la page 1sur 4

10 Stresul psihic

- cadrul national
- scale de evaluare
- mecanisme de coping
- vulnerabilitate psihica la stres
- cadrul de actiune al stresului psihic in patologie
- tulburari si boli psihosomatice
- principii de conduita antistres la nivel individual si colectiv
(Luban-Plozza B, Iamandescu I B, Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, pag 67-80, 87-95, 99-103,
107-114)

Stres = reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori – agenti stresori –
de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica) (Selye).
O definitie sintetica actuala a “stresului general” este cea data de A von Eiff: reactia psiho-fizica a
organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se
in miscare – datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul – un sir intreg de reactii neuro-vegetative si
endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.
Lazarus si Folkman definesc stresul drept un efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva
pregnanta) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.
Stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari
homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor
organismului) in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansanti
(agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic
“de amenintare”, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sau anticipati ca atare de subiect).
Alteori agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva – eustres sau negativa
– distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire etc) si volitionale.

Distres si eustres
Distresul desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism, in cursul carora sunt eliberati
o serie de hormoni, precum catecolaminele (noradrenalina si adrenalina) – care pot favoriza bolile
cardiovasculare – si cortizolul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata catecolaminica si
cortizolica, alaturi si de multe alte reactii fiziologice. Diferenta fata de distres este fundamentata atat din punct
de vedere al agentilor stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ, excitanti placuti ai ambiantei sau
trairi psihice pozitive ori “palpitante”, de la emotii pana la sentimente etc) cat si al consecintelor sale pentru
organism, care sunt in general favorabile. In cursul eustresului are loc cresterea secretiei de adrenalina, ca si
cresterea “endorfinelor cerebrale, ca neurohormoni modelatori ai placerii”.

Diagnostic
Vom utiliza pentru ansamblul elementelor de recunoastere a stresului termenul de “diagnostic”, iar
pentru manifestarile predominant exterioare ale SP (stresul psihic) termenul de “simptome”. Astfel SP cuprinde
in tabloul manifestarilor sale in primul rand simptomele psihice, inclusiv manifestari comportamentale
(anxietatea, iritabilitatea, furia, laligabilitatea, apatia, depresia). In eustres apar stari de bucurie, surpriza
placuta, trimf, exaltare, veselie si rasul in hohote, tandrete, dragoste, excitatie sexuala, extaz etc.

Mecanisme de coping
Lazarus si Launier au desprins (sub numele de “coping”) o serie de strategii constiente de ajustare
(cognitive si comportamentale) elaborate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara (stresul psihic)
indusa de o situatie potrivnica (ce depaseste resursele personale), distingandu-se 3 tipuri de ajustari:
1. “Coping” (ajustarea) centrat pe problema (coping vigilent). Cuprinde evaluarea in plan mental a unor
posibilitati avute la indemana de subiect. In cadrul acestor conduite, subiectul:
- evoca experienta anterioara (eventuale succese in aceeasi situatie)
- conteaza pe succesul social
- va solicita informatii si va cauta mijloace
- elaboreaza un plan de actiune
2. “Coping” (ajustare) centrat pe emotii (coping evitant) generat de situatiile fara iesire, ireparabile
(decese ale unor fiinte apropiate, pierderea unui concurs important etc). Reprezinta o strategie pasiva, “de
uitare”, evitand confruntarea cu gravitatea situatiei, subiectul incercand o detenta emotionala prin abandonarea
tentativelor de rezolvare a problemei si adoptarea unor strategii defensive (negarea, resemnare, fatalism,
agresivitate)
3. Reevaluarea problemei consta in reducerea diferentei intre gradul de amenintare si propriile resurse,
fapt ce ajuta la perceperea situatiei ca fiind mai tolerabila.

Vulnerabilitate psihica la stres reprezinta nu numai o suma algebrica a unor date de personalitate
facilitand “intrarea in stres” ori amplitudinea reactiei la stres a unui individ. Ea este constituita de un pattern
dinamic de interactiune al acestor trasaturi stabile de personalitate, dar solicitate ca parti componente ale unui
comportament relativ stereotip.
Vulnerabilitatea psihica la stres apare ca un element favorizant pentru bolile psihice, dar si pentru cele
psihosomatice in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ.

Tipuri comportamentale (A si C) relationate cu stresul psihic


Tipul A (Type A Behaviour Pattern TABP) reprezinta un tip “ideal” pentru “crearea” de catre insusi
individul apartenent a unor premise pentru “colectionarea” facila a numeroase si variate stresuri psihice si prin
aceasta el devine un important factor de risc pentru o serie mai larga de boli decat cele cardiovasculare, dar si a
altor boli degenerative.
Tipul C este considerat ca inductor de risc specific cancerului de san, caracterizat prin mecanisme de
aparare puternice – incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor, si de un complex de reactii
negative secundare (autodepreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului).

Trasaturi disimunogene de personalitate


- firea anxioasa cu un stil perceptiv vigilent evitant ar avea un rol favorizant pentru imbolnaviri ulterioare
numai cand are valori extreme. Anxietatea prezinta drept caracteristica stare de neliniste, de teama, chiar
frica nemotivata de existenta unui pericol real.
- Personalitatea depresiva insoteste unele boli si ar juca un rol etiologic in unele boli (ex cancer), prin
efectul imunodepresiv asupra celulelor NK.
- Nevrozismul are un sens mai larg decat anxietatea – pe care o include, alaturi de ostilitate, izolare,
impulsivitate, culpabilitate, sensibilitate etc fiind asociat frecvent cu boli somatice.

Factorii moderatori ai impactului agentilor stresori


Rahe si Arthur au considerat 3 filtre principale menite sa atenueze impactul negativ al agentilor stresori:
- peceperea agentului stresor si evaluarea semnificatiei sale in raport cu experiente similare anterioare precum si
o serie de date ale personalitatii si cu suportul social si credinta intr-un ideal (inclusiv cea religioasa)
- mecanismele de aparare inconstienta (negarea, represia etc)
- eforturi constiente referitoare la planificarea actiunii + solicitare de informatii noi, tehnici de relaxare +
medicamente + distractii + exercitiu fizic.

Trasaturi imunogene
- optimismul actioneaza in doua directii: minimalizarea gravitatii evenimentelor si supraestimarea propriilor
resurse de a le face fata. In plus, umorul este o strategie de ajustare capabila si ea de a reduce impactul
evenimentelor stresante.
- rezistenta (robustetea) reprezinta o aptitudine a individului de a fi neobosit, implicandu-se in activitati diverse
cu multa curiozitate, gust pentru risc si pentru schimbare
- locul de control intern sinonim cu mentalitatea individului conform careia tot ce i se intampla i se datoreaza
lui in buna masura si ca aceasta responsabilitate il obliga sa actioneze energic pentru indreptarea unor situatii
nefavorabile, neasteptand de la altii rezolvare
- autoeficacitatea reprezinta o viziune a subiectului asupra evenimentelor stresante, potrivit careia subiectul
considera ca evenimentele cu rol stresant pot fi modificate, atenuate sau chiar preintampinate de catre orice
individ si nu se afla la discretia intamplarii, subiectul considera ca el poate stapani sau limita actiunea nociva a
unor astfel de evenimente
- humorul

Starea de anxietate moderata


Anxietatea este considerata atunci cand survine intr-un “grad moderat” ca avand rolul de “tampon” in
fata “agentilor stresori”. Ingrijorarea actioneaza ca un sistem de alarma cu efecte benefice, ea constituind un
lucru negativ numai daca se instaleaza fara motiv sau dureaza prea mult (Tallis).

Moderatorii psiho-sociali: suportul social


Suportul social este definit ca ansamblul relatiilor interpersonale ale unui individ care ii procura acestuia
o legatura afectiva pozitiva – suport emotional (simpatie, prietenie, dragoste, consolare etc), un ajutor practic –
suport material (financiar, instrumental), informatii si evaluari referitoare la situatia amenintatoare – suport
informational.

Cadrul de actiune prioritara a SP (stresul psihic) in domeniul patologiei


In situatiile in care SP actioneaza brutal si/sau prelungit asupra unui teren psihic si/sau somatic fragil
(vulnerabil), el poate declansa adevarate boli, fiind implicat in patogeneza.
Caracteristici generale ale implicarii SP in patogeneza
Stresul psihic reprezinta un moment de solicitare a intregului organism, chiar daca agresiunea agentului
stresor se exercita initial asupra psihicului, deoarece acesta influenteaza prin releu psihosomatic activitatea
tuturor compartimentelor organismului. De aceea orice SP reprezinta un examen dat nu numai de psihicul
individului, ci si de fiecare organ, in special de cele solicitate preferential (glandele endocrine, sistemul imun,
aparatul cardiovascular, aparatul respirator, organele aparatului digestiv).
Bolile somatice cu participare prioritara etiologica a SP
- bolile psihice (psihogeniile)
- boli endocrine (boala Basedow, amenoree de stres, nanism psihosocial, hipocorticism cronic)
- boli psihosomatice
- unele boli infectioase (tuberculoza, zona zoster, hepatita epidemica cu virus A)
- unele boli metabolice (diabetul zaharat, obezitatea, anorexia nervoasa)
- neoplasm

Principii de conduita antistres


Sanctiunile stresului sunt bolile si nefericirea. Remediile impotriva acestuia trebuie sa vizeze cei doi poli
ai fiintei umane: psihic si somatic.
Conduite anti-stres
- limitarea/inlaturarea consecintelor (deci distresul s-a produs)
- evitarea lui
- provocarea de distresuri controlate
Conduite pro-eustres
- cultivarea eustresului (conduite active “incununate” de eustres)
- procurarea de eustresuri (colectionarea de placeri?stimulente, in “doze rezonabile”)
Conduite sanogenetice
- deprinderi zilnice (igiena bucala, mic dejun, activitate fizica, somn suficient), dieta, conduite preventive fata
de accidente, evitarea unor excese, examene medicale periodice, autoexaminari, interdictie totala (tutun, alcool,
antibiotice etc).
Conduite vizand cresterea eficientei filtrelor antistres
Vizeaza modelarea sistemelor de convingeri (pozitivarea, adecvarea lor la realitate) si combaterea unor
modalitati de coping nocive pentru individ (optimizarea coping-ului).
Modelarea sistemelor de convingeri. Un instrument de lucru in aceasta privinta este reprezentat de modelul de
autoreglare cognitiva la stres. Aceasta schema cognitiva este dependenta de sistemul de convingeri ale
individului, fiind implicata in evaluarea situatiilor de viata ca fiind mai putin amenintatoare (deci generand mai
putin distres).
Optimizarea strategiilor de coping. Strategiile de iesire din impas (coping) depind de mijloacele de dotare ale
individului (ereditare si achizitionate), ca si de natura situatiei cu rol de agent stresor.