Geografia solurilor Lp 4

Orizontul C

Orizontul C este un orizont mineral situat în partea inferioară a profilului de

sol, constituit din materiale neconsolidate. Acest orizont constituie materialul parental
al majorităţii solurilor de pe Glob, excepţie făcând histosolurile, constituite
predominant din material organic (T sau H), şi leptosolurile, soluri subţiri, limitate în
grosime de roca compactă, situată la mai puţin de 30 cm adâncime.
Orizontul C este format din materialul clastic, friabil, care a rezultat din
dezagregarea şi alterarea rocilor dure. Formaţiunile geomorfologice care pot constitui
un orizont C sunt:
1. eluviile, depozite ce rezultă prin alterarea rocilor pe loc;
2. deluviile, depozite ce rezultă din alterarea rocilor dure, care sunt
transportate şi apoi redepuse în diferite sectoare ale versanţilor;
3. proluviile, depozite ce rezultă din activitatea de eroziune, transport şi
acumulare a torenţilor; apar sub forma conurilor de dejecţie simple sau
îngemănate, întâlnite în zonele cu pantă redusă ale versanţilor;
4. coluviile, depozite ce apar în zona de racord dintre versant şi o bază locală
de eroziune (lunca râului, podul unei terase, o suprafaţă structurală plană
etc.), aduse aici de către scurgerea în pânză (peliculară) a apei de pe
versanţi;
5. aluviile, depozite rezultate în urma activităţii de eroziune, transport şi
acumulare exercitată de către râuri (ex. con aluvial, cuvertura unei terase,
grinduri longitudinale, ostroave, belciuge, depozite de luncă).
Orizontul C poate fi de mai multe tipuri:
Orizont C format din roci diverse din punct de vedere mineralogic (C),
friabile, carbonatate sau nu, cu diferite alcătuiri granulometrice;
Orizont C pseudorendzinic (Cpr), constituit din marne, marne argiloase sau
argile marnoase; acest orizont este specific pseudorendzinei (Am – A/C – Cpr); are cel
puţin 12 % CaCO3 şi un procent de argilă de minimum 30 – 35 %.
Orizontul C calcic sau calxic, carbonatoiluvial, carbonatoacumulativ
(Cca) apare sub orizontul B sau A. Este un orizont de acumulare a carbonaţilor de
calciu (CaCO3), având un procent de minimum 12% CaCO3 şi o grosime minimă de 15

1
cm; poate conţine sau nu şi alte săruri solubile (sulfaţi, cloruri). Orizontul Cca trebuie
să prezinte cu 5% mai mult CaCO3 faţă de orizontul C subiacent. Modul de dispunere a
carbonaţilor de Ca în orizontul Cca este diferit:
• sub formă de pungi cu calciu pulverulent moale (praf de calcit);
• dendrite de calcit (vinişoare subţiri de CaCO3);
• concreţiuni de forme diferite, de obicei goale în interior, formate prin precipitarea
CaCO3 în sol; popular poartă numele de păpuşi de loess.
Orizontul Cca poate apărea şi peste orizontul A sau B în climatele tropicale
uscate sau mediteraneene. C calcic este specific cernoziomurilor (Am – A/Cca – Cca – C).

Orizontul R

Orizontul R este un orizont mineral care reprezintă de fapt roca dură, rocă pe
seama căreia se formează, prin alterare, orizontul C (scoarţă de alterare în
geomorfologie) şi apoi întreg profilul de sol. Apare în baza profilului de sol, fiind
specific zonelor de munte şi podiş format pe roci dure. Conţinutul de schelet în acest
orizont depăşeşte 90 %. Din punct de vedere al rocilor din care este format, orizontul R
se împarte în:
Orizont R specific tuturor rocilor acide şi intermediare (R), aici intrând
roci din categoria granitelor, granodioritelor, gnaiselor, şisturilor verzi, micaşisturilor,
şisturilor clorito-sericitoase, gresiilor şi conglomeratelor cu ciment silicios etc.;
Orizont R rendzinic (Rrz), format din roci dure bazice şi ultrabazice de tipul
calcarelor, dolomitelor, serpentinitelor, amfibolitelor, gabrourilor, diabazelor,
bazaltelor etc. Din alterarea acestor roci rezultă minerale argiloase fin texturate, mai
bogate în săruri solubile şi elemente bazice. Acest orizont este specific rendzinelor
(Am – Am/R – Rrz).

Orizonturi de hidromorfie

Proprietăţi acvice gleice, stagnice şi antracvice. Aceşti termeni se referă la

materialele de sol care, în cei mai mulţi ani sunt saturate cu apă1 la o anumită perioadă
din an sau tot timpul anului şi care prezintă manifestări ale proceselor de reducere şi de
segregare a fierului şi un colorit specific (gleic).

1
Saturaţia de apă este caracterizată printr-o presiune zero sau pozitivă a apei din sol şi poate fi în
general determinată prin observarea apei libere într-un orificiu de sondă, necăptuşit.

2
 Orizonturile gleic (Gr) şi de gleizare (Go). Procesele de gleizare şi formare
a orizonturilor gleice şi de gleizare se datorează prezenţei apei freatice în exces, apă
care înlocuieşte aerul din sol. În aceste condiţii au loc procese de reducere în sol,
îndeosebi a compuşilor cu Fe şi Mn.
Oxidarea reprezintă trecerea unui element de la o valenţă inferioară la una
superioară, pozitivă sau negativă. Reducerea este fenomenul invers. La exces de apă
freatică, prin reducere, fierul feric (Fe2O3), care pigmentează solul în culoare roşie,
datorită pierderii de oxigen se transformă în fier feros (FeO), care pigmentează solul în
culori neutrale, cenuşii-albăstrui. Fierul din sol, în cazul în care mediul este oxidant
(circulă aer sau circulă rapid apă), se oxidează formând combinaţii de tipul Fe2O3, care
se pot depune sub formă de concreţiuni roşiatice, numite bobovine, sau pelicule şi
scurgeri ferice. Când apa freatică stagnantă înlocuieşte aerul dintr-o porţiune a solului,
compuşii ferici suferă procese de reducere, iar combinaţiile predominante ale fierului
sunt cele de tipul FeO, care imprimă o culoare neutrală (crome ≤ 1,5 în sistemul
Munsell) orizonturilor de sol.
Când într-un orizont de sol procesele de oxidare alternează cu cele de
reducere, secvenţa de sol se va pigmenta marmorat (pete roşcate de oxidare şi pete
cenuşii-albăstrui de reducere). Culorile neutrale reprezintă în acest caz sub 50 % din
culoarea de bază a orizontului de sol (matricea solului). Un astfel de orizont se
formează de regulă în zona de oscilaţie a nivelului apelor freatice şi poartă denumirea
de orizont gleizat sau de oxido-reducere (Go).
Cu cât timpul de stagnare a apei în sol este mai îndelungat, cu atât procesele
de reducere sunt mai intense. Când peste 50 % din culoarea de bază a orizontului de
sol (matricea solului) este reprezentată de culorile neutrale, gleizarea este foarte
puternică sau excesivă, iar secvenţa de sol poartă numele de orizont gleic, de glei sau
de reducere (Gr).
În funcţie de ponderea culorilor neutrale, în SRCS, orizonturile de sol cu
procese de gleizare pot fi clasificate astfel:
1. orizonturi gleice (Gr)
– > 75 % culori neutrale → gleizare excesivă (G6);
– 50 – 75 % culori neutrale → gleizare foarte puternică (G5);
2. orizonturi gleizate (Go)
– 30 – 50 % culori neutrale → gleizare puternică (G4);

3
 – 15 – 30 % culori neutrale → gleizare moderată (G3);
– 5 – 15 % culori neutrale → gleizare slabă (G2);
– < 5 % culori neutrale → gleizare foarte slabă (G1).
În funcţie de adâncimea la care se întâlnesc orizonturile gleice (G6 sau G5), în
SRCS se vor defini o serie de varietăţi de soluri:
1. soluri hidromorfe (gleisoluri):
– orizont gleic între 0 – 50 cm → gleizare excesivă (gz6);
– orizont gleic între 50 – 125 cm → gleizare foarte puternică (gz5);
2. varietăţi gleizate ale solurilor zonale:
– orizont gleic între 125 – 150 cm → gleizare puternică (gz4);
– orizont gleic între 150 – 200 cm → gleizare moderată (gz3);
– orizont gleic între 200 – 300 cm → gleizare slabă (gz2);
– orizont gleic între 300 – 500 cm → gleizare foarte slabă (gz1);
– orizont gleic la peste 500 cm → procesul nu se ia în considerare.
Când orizonturile gleice se întâlnesc la adâncimi cuprinse între 125 – 500 cm,
intensitatea gleizării se va adăuga ca şi adjectiv la denumirea tipului de sol, indicând
varietatea (ex. cernoziom slab gleizat – are orizont gleic între 200 – 300 cm).
În sistemul FAO de clasificare a solurilor gleisolurile au peste 50 % culori
neutrale, într-o secvenţă situată în primii 50 cm ai solului.
Orizonturile gleizate (Go) sunt specifice solurilor zonale de subtip gleizat,
care prezintă un nivel al apei freatice situat între 1 şi 3 m adâncime. Orizonturile gleice
(Gr) sunt specifice gleisolurilor, care prezintă un nivel superficial al apei freatice,
poziţionat la adâncimi mai mici de 1,5 m.
Caracterul gleic sau de gleizare poate dispărea dacă solul este drenat artificial,
dar revine dacă nu se mai asigură drenajul.
Orizonturile Go şi Gr se grefează pe alte orizonturi de sol (A, C, B).

Orizonturile pseudogleic (SRCS), stagnogleic (SRTS) (W) şi

pseudogleizat (SRCS), stagnogleizat (SRTS) (w) apar în aceleaşi condiţii ca şi
orizonturile gleice, dar apa stagnantă, care determină procesele de reducere (procese de
pseudogleizare), provine din apa pluvială care stagnează în şi la suprafaţa orizonturilor
argiloase impermeabile (Bt). Pseudogleizarea depinde atât de umiditatea zonei, cât şi
de impermeabilitatea orizonturilor de sol. Orizontul B argic (Bt) reprezintă o limită de

4
la care, înspre pofunzime şi suprafaţă, pseudogleizarea scade. Cel mai afectat de
pseudogleizare este orizontul de deasupra de Bt.
În funcţie de ponderea culorilor neutrale, în SRCS, orizonturile de sol cu
procese de pseudogleizare pot fi clasificate astfel:
1. orizonturi pseudogleice (W):
– > 75 % culori neutrale → pseudogleizare excesivă (W6);
– 50 – 75 % culori neutrale → pseudogleizare foarte puternică (W5);
2. orizonturi pseudogleizate (w):
– 30 – 50 % culori neutrale → pseudogleizare puternică (w4);
– 15 – 30 % culori neutrale → pseudogleizare moderată (w3);
– 5 – 15 % culori neutrale → pseudogleizare slabă (w2);
– < 5 % culori neutrale → pseudogleizare foarte slabă (w1).
În funcţie de adâncimea la care se întâlnesc orizonturile pseudogleice (W5 sau
W6), în SRCS se vor defini o serie de varietăţi de soluri:
1. soluri pseudogleice:
– orizont pseudogleic între 0 – 20 cm → pseudogleizare excesivă (pz6);
– orizont pseudogleic între 20 –50 cm → pseudogleizare foarte puternică (pz5);
2. varietăţi pseudogleizate ale solurilor zonale:
– orizont pseudogleic între 50 – 75 cm → pseudogleizare puternică (pz4);
– orizont pseudogleic între 75 – 100 cm → pseudogleizare moderată (pz3);
– orizont pseudogleic între 100 – 125 cm → pseudogleizare slabă (pz2);
– orizont pseudogleic la peste 125 cm → pseudogleizare foarte slabă (pz1).
Când orizonturile pseudogleice (W6 sau W5) apar la adâncimi mai mari de 50
cm, solurile se împart la nivel de subtip, iar pseudogleizarea se adaugă ca adjectiv la
denumirea solurilor zonale (ex. argiluvisol pseudogleizat slab – are orizont pseudogleic
între 100 – 125 cm).
În sistemul FAO de clasificare a solurilor, procesele de pseudogleizare nu
sunt definite la nivel de tip, ci doar la nivel de subtip. Astfel, la denumirea tipurilor
zonale de soluri, pentru a evidenţia procesele de pseudogleizare, se adaugă adjectivul
stagnic (ex. luvisol stagnic).
Orizonturile pseudogleic (W) şi pseudogleizat (w) se grefează pe orizonturile
A, E sau B şi se notează prin combinarea simbolurilor (ex. BW, Bw, AW, Aw, EW,
Ew).

5
 Proprietăţi antracvice, orizontul antracvic (aq). Aceste proprietăţi apar în
solurile folosite ca orezării sau intens irigate, spre ex. cele din sere. Pe lângă saturaţia
cu apă, permanent sau în cea mai mare parte a anului, solurile cu proprietăţi antracvice
prezintă, în plus, următoarele condiţii:
a. un strat arat de suprafaţă, urmat, imediat, de un strat slab permeabil care este
saturat cu apă peste 3 luni în cei mai mulţi ani şi prezintă o matrice cu crome de
2 sau mai mici;
b. un suborizont de subsuprafaţă cu una sau mai multe din următoarele însuşiri:
- pete de sărăcire în fier având culori cu valori 4 şi croma 2 în macropori, sau
- concentrări (pete, concreţiuni) de oxizi de fier, sau
- un conţinut de fier (extras în citrat - ditionit) de două ori mai mare decât în stratul
arat.
Proprietăţile antracvice se notează cu simbolul aq adăugat orizontului în care apar:
Apaq, Anaq, Bvaq.

Proprietăţi criostagnice, orizontul criostagnic (cr)

Se referă la materiale ale căror proprietăţi stagnice sunt determinate de
saturaţia cu apă stagnantă temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat
îngheţat (şi deci impermeabil) în primăvară. Fenomenul se întâlneşte în solurile din
regiunea montană înaltă la noi în ţară (proprietăţi altocriostagnice).