PrincipiiIe fundamentaIe aIe dreptuIui penaI

1. PrincipiuI IegaIitatii
Art 7 , Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune, care in
momentul in care a fost comisa nu constituia infractiune. De asemenea, nu se va
aplica o pedeapsa mai severa decat aceea aplicabila in momentul in care
infractiunea a fost comisa.
Trasaturi
principiul fundamental al dreptului penal
este o garantie juridica puternica a drepturilor si libertatilor cetatenesti
face parte din regulile care calauzesc dreptul penal
prinicipiu de baza al acivitatii sociale de aparare impotriva criminalitatii
Principiul legalitatii imbraca 2 aspecte:
1. Legalitatea incriminarii
"nu exista infractiune fara lege
Nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala pentru o fapta care in
momentul savarsirii ei nu era prevazuta de lege ca infractiune.
numai legea prevede ce fapte constituie infractiuni
legea penala se aplica numai faptelor care in momentul comiterii lor erau
prevazute de lege ca infractiuni
prin interpretarea legii nu se pot creea infractiuni si nu se pot suprima
elemente din lege

2. Pedepsele aplicabile infractiuniilor sunt stabilite dinainte de lege

nstanta de judecata are posibilitatea sa aleaga o pedeapsa de o anumita
natura si durata
Lex scripta= legea care trebuie sa incrimineze si sa sanctioneze
Lex certa = textul de lege trebuie sa fie redactat cu claritate pentru a putea sa fie
inteles de catre orice persoana
naIogia
ste conditia de lex stricta o dispozitie de drept penal care trebuie interpretata in
acel fel ca sa fie egala cu situatia legiuitorului si nu extensive pentru situatii
neprevazute.


Analogia in defavoarea inculpatului
ste incompatbila cu sistemul nostru juridic
Presupune extinderea unei norme juridice penale cu privire la o situatie
nereglementata expres dar care este asemanatoare cu cea descrisa in norma
respective
Analogia in defavoarea inculpatului poate implica:
- considerarea faptei ca infractiune
- aplicarea unei agravante
Analogia in favoarea inculpatului
Poate creea o situatie avantaj pentru acest motiv ea nu contravene principiului
legalitatii incriminarii si al pedepsei.
n material circumstantelor atenuante judiciare da posibilitatea legiuitorului de
a retine anumite atenuante juridiciare pe care le considera de cuviinta nefiind
prevazute express de legiuitor.
ste interzisa aplicarea retroactive a legii penale de incriminare. (lex praevia)
. PrincipiuI individuaIizarii pedepsei
Cu titlu de regula sanctiunea de drept penal trebuie sa se afle in raport de
proportionalitate cu pericolul social al inculpatului si al faptei.
ndividualizarea legala a pedepselor
- aprecierea cu titlu general si abstract a unei infractiuni in corespondenta sa cu
obiectul juridic lezat
ndividualizarea judiciara
- aprecierea concreta facuta de catre un judecator cu privire la o fapta savarsita
- judecatorul cand va pronunta sanctiunea penala va trebui sa aplice dispozitiile
legale cu privire la individualizarea pedepsei legale in cazul concret dedus
judecatii
- judecatorul ar putea avea in vedere cu titlu de exceptie: valoarea prejudiciului,
antecedent penala, circumstantele obiective si subiective ale comiterii faptei

3. PrincipiuI reactiei sociaIe impotriva infractiuniIor
Principiul fundamental al reactiei sociale impotriva infractiunilro orienteaza
activitatea de eleaborare si aplicare a normelor dreptului penal, deoarece in raport cu
importanta valorilor sociale ce pot fi periclitate prin infractiuni, se va stabili continutul


normei juridice, iar ulterior instantele judecatoresti vor realize procesul de
individualizare a raspunderii penale.

4. PrincipiuI umanismuIui
ntreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele
fundamentale ale omului.
Principiul umanitar actioneaza intr-un dublu sens:
sens dreptul penal trebuie sa asigure protectia persoanei fizice, incriminand
faptele ce sunt indreptate impotriva vietii, integritatii corporale, etc
sens constrangerea penala trebuie sa aiba un caracter uman, respectandu-se
drepturile infractorului la asistenta juridical, asistenta medicala si deminitatea
acestuia
. EgaIitatea in fata Iegii penaIe
Toti membrii societatii, incepand cu presedintele tarii si pana la ultimul locuitor,
fie ca este cetatean strain sau persoana fara cetatenie, se afla in pozitie egala egala
vizavi de prevederile legii penale, atat in calitate de beneficiari ai ocrotirii juridico-
penale, cat si in calitate de destinatarii ai exigentelor acestei legi.
6. Infractiunea unicuI temei aI raspunderii penaIe
nfractiunea este singurul temei al raspunderii penale si functioneaza ca o
garantie a libertatii persoanei.
Fara savarisrea unei fapte prevazute de legea penala, fara ca fapta sa
prezinte pericol social al unei infractiuni, si fara vinovatie persoanei, nu poate
exista raspundere penala.
. PrincipiuI raspunderii personaIe
Pot fi trase la raspundere penala numai persoanele care au savarsit o
infractiune si care sunt vinovate de aceasta.
Raspunderea penala personala este determinata si de scopul pedepsei, care
impune ca masurile de reeducare sa fie luate numai fata de persoana care a
comis infractiunea, prin aplicarea unor sanctiuni de drept penal.
. Prevenirea fapteIor prevazute de Iegea penaIa
ntreaga reglementare juridico-penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii
faptelor periculoase, atat prin conformare, cat si prin constrangere fata de cei
care savarsesc astfe de fapte


Prevenirea infractiunilor se realizeaza, atat prin sensibilizarea tuturor
persoanelor asupra severitatii legii cat si prin pedepsirea corespunzatoare a
acelor care au nesocotit obligatia de a respecta prevederile imperative ale legii
penale.
pIicarea Iegii penaIe in spatiu

1. PrincipiuI teritoriaIitatii
"Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul
Romaniei art 3
Norma are un caracter imperative si impune aplicarea exclusive si
neconditionata a legii penale romane infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei,
indifferent daca calitatea faptuitorului, cetatean roman sau strain, apatrid domiciliat in
Romania sau cu domiciliul in strainatate.
Daca este cetatean strain sau apatrid domiciliat in strainatate el nu poate
invoca faptul ca legea tarii sale este mai favorabila.
Notiunea de infractiune savarsita pe teritoriul tarii se intelege orice infractiune
comisa pe teritoriul aratat (sol, subsol,apele interioare,marea teritoriala, zona
contigua, spatiul aerian) ori pe o nava sau aeronava romana.
Teoria obicuitatii
nfractiunea se considera savarsita pe teritoriul tarii si atunci cand pe acest
teritoriu, nava sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a
produs rezultatul infractiunii.
xceptii de la principiul teritorialitatii
. ImunitatiIe si invioIabiIitatiIe dipIomatice
Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de catre
reprezentantii diplomatic ai statelor straine sau de catre alte persoane care, in
conformitate cu conventiile international, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului.
munitatea de jurisdictie este totala dar nu absoIuta, adica persoana in cauza
nu poate fi urmarita sau judecata de catre statul roman, insa statul acreditar (adica
roman) are dreptul sa ceara statului acreditant ( strain) sa judece si sa sanctioneze
persoana in cauza.




. RegimuI forteIor armate
nfractiunile savarsite de militarii armatei de ocupatie ori impotriva acestora sa
cada sub jurisdictia armatei de ocupatie, celelalte infractiuni urmand a fi judecate si
de instantele statului ocupat potrivit dreptului national.
Prezenta trupelor straine sau tranzitarea teritoriului in conditiile de pace este
determinate prin conventiile si intelegeriile dintre state, prin care se deroga de la
principiul teritorialitatii legii penale nationale in favoarea legii penale nationale a
statului caruia apartin fortele armate.
Sunt de competenta exclusiva a legii nationale si a jurisdictiei statului de
origine faptele incriminate doar de legea acestui stat, dupa cum sunt de competenta
organelor judiciare ale statului unde se afla aceste trupe faptele incriminate de legea
acestui stat.
. RegimuI naveIor si aeronaveIor
Navele militare si alte nave straine folosie pentru serviciile guvernamentale,
se bucura de imunitate de jurisdictie pe timpul cat se afla in porturile romane, in apele
maritime interioare sau in marea teritoriala a Romaniei. Personanul acestora se
bucura de imunitate jurisdictie.
Pentru navele si aeronavele comerciale nu se aplica in principiu jurisdictia
penala romana.
Cazurile in care ea se aplica sunt:
infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau apatrid domiciliat in
Romania
infractiunea este indreptata impotriva intereselor Romaniei, impotriva unui
cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania
infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau pe
marea teritoriala
in cazul traficului de substante psihotrope sau trafic de stupefiante
cand interventia autoritatilor romane a fost ceruta in scris
. PrincipiuI personaIitatii Iegii penaIe
Art 4 "Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca
neavand nici o cetatenie are domiciliul in tara
Conditii pentru aplicarea principiului:
Fapta sa fie savarsita in intregime in strainatate
Fapta sa constituie infractiune potrivit legii penale romane
nfractorul sa fie cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania


3. PrincipiuI reaIitatii Iegii penaIe
Art 5 " Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii, contra sigurantei statuIui roman sau contra
vietii unui cetatean roman, ori prin care s-a adus o vatamare
grava integritatii corporaIe sau sanatatii unui cetatean
roman, cand sunt savarsite de catre un cetatean strain sau de o
persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii
(Aceste 4 cazuri)

Acest principiul mai este denumit si principiul protectiei reale.

Nu ne intereseaza daca infractiunea savarsita de catre cetateanul strain este
incriminate si de legea locului unde a fost savarsita infractiunea, sau daca el a
fost judecat sau condamnat.

Conditii:
- infractiunea sa fie savarsita in strainatate
- infractiunea sa prevada cele 4 cazuri
- infractiunea sa fie savarsita de un cetatean strain
- sa nu se dispuna altfel in tratatele si conventiile internationale
- pentru punerea in miscare a actiunii penale sa existe autorizarea procurorului
general
4. PrincipiuI universaIitatii Iegii penaIe
Art 6 " Legea penala se aplica si altor infractiuni decat celor
prevazute in art 5 alin.1, savarsite in afara teritoriului tarii, de un
cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu
domiciliaza pe teritoriul tarii daca:

a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii
unde a fost savarsita fapta ( dubla incriminare)

b) faptuitorul se afla in tara ( in Romania / sa fie strain si sa nu
aiba domicilul in Romania, este numai prins de politie)

Principiul universalitatii consacra cooperarea Romaniei la lupta comuna a
statelor impotriva criminalitatii.
Conditii:
Sa se fi savarsit o infractiune in afara teritoriului tarii
nfractiunea sa nu corespunda infractiunilor prevazute de art 5


nfractorul sa fie strain
Sa existe dubla incriminare
Faptuitorul sa se afla in tara de buna voie
Sa nu existe o cauza care sa impiedice punerea in miscare a actiunii penale
Sa nu se dispuna altfel in tratatele si conventiile

pIicarea Iegii penaIe in timp

1.PrincipiuI activitatii Iegii penaIe
Art 10 "Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul
cat ea se afla in vigoare

Puterea legiuitoare este obligata sa adopte legi care dispun numai pentru
viitor
Norma enuntata determina durata de activitate a legii , adica data intrarii in
vigoare a legii si durata iesirii sale din vigoare, perioada in care legea este
active
ntrarea in vigoare a legii
- la 3 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial
- la o data ulterioara prevazuta in textul ei ( repausul legii- vocation legis)
esirea din vigoare a legii
- prin abrogare

abrogare expresa= indicare actului normative sau articolelor care sunt abrogate sau
prin determinarea normelor cu continut contrar normei abrogatoare

abrogare tacita= doua legi successive regelementeaza ambele aceeasi materie

- ajungere la termen

- modificarea legii

- incetarea conditiilor exceptionale care au determinat aparitia legii

Determinarea momentului savarsirii infractiunii
legea penala romana este structurata pe teoria conduitei infractionaIe


Teoria conduitei infractionaIe
= infractiunea se considera savarsita in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii
Infractiuni care se consuma instantaneu
- Se aplica legea in vigoare in momentul respectiv
Infractiuni continue
- Caracterizate prin prelungirea in timp a activitatii infractionale (furtul de curent
electric), data savarsirii infractiunii este data incetarii infractionale
Infractiuni continuate
- Sunt caracterizate prin repetarea la diferite interval de timp a aceleiasi
infractiuni (delapidarea), data savarsirii infractiunii este momentul savarsirii
ultimei actiuni sau inactiuni
Infractiuni de obicei
- Presupun repetarea in timp a unei conduit care sa denote obisnuinta
(cersetoria, prostitutia), data savarsirii infractiunii se considera data ultimei
activitati, a ultimului act
Infractiuni progresive
- Sunt cele al caror rezultat se amplifica in timp, independent de actiunea sau
inactiunea infractorului (loviturile cauzatoare de moarte) data savarsirii
infractiunii este data savarsirii actiunii (adica a loviturilor si nu a mortii)
. PrincipiuI neretroactivitatii Iegii penaIe
Art 11 "Legea penala nu se aplica faptelor care , la data cand au
fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni

- Acest principiu decurge din principiul legalitatii incriminarii si este
complementar principiului activitatii legii
3. PrincipiuI retroactivitatii Iegii penaIe
Art 12 "Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea
veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. n acest caz
executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor
educative, pronuntate n baza legii vechi, precum si toate
consecintele penale ale hotarrilor judecatoresti privitoare la
aceste fapte, nceteaza prin intrarea n vigoare a legii noi.Legea
care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se
aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pna la
data intrarii n vigoare a legii noi "

Legea penala nu se mai aplica faptelor savarsite sub legea veche daca nu mai
sunt prevazute de legea noua.


- n aceasta situatie executarea pedepselor , a masurilor de siguranta si a
masurilor educative pronuntate in baza legii vechi precum si toate
consecintele pelatura penala privitoare la fapte inceteaza prin intrarea in
vigoare a legii noi.
- Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si
infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a
legii noi. ( ex: adica sta in arest preventiv, chiar daca dureaza mai mult pana
intra legea in vigoare)
Exista Iegi penaIe care retroactiveaza
. Legea penaIa de dezincriminare
Legea noua sau ulterioara nu mai considera ca o anumita fapta va fi
considerata in viitor infractiune.
- Sub aspectul tehnicii legislative un articol din legea noua abroga un articol al
legii vechi care prevedea incriminarea unei fapte. (ex: avortul dupa 1990, care
era considera infractiune in regimul comunist pana in 1990)
. Legea de interpretare
Legea care vine ulterior pentru a clarifica un anumit text legal al legii
anterioare
- Retroactivitatea implica aplicarea legii asupra unor situatii de fapt care a fost
savarsita anterior ( infractiunea savarsita)
( daca intre momentul savarsirii infractiunii si cel al condamnarii definitive
apare o lege de interpretare, aceasta se va aplica, dar nu si dupa
condamnarea definitiva)
. Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative
- n situatia masurilor de siguranta si educative se aplica dispozitiile legii in
vigoare in momentul condamnarii, existand prezumtia ca totdeauna legea
noua ar raspunde mai bine acestor nevoi, ceea ce ar justifica retroactivitatea
legii penale
4. PrincipiuI apIicarii Iegii penaIe mai favorabiIe
Art 13 ,n cazul n care de la savrsirea infractiunii pna la
judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi
penale, se aplica legea cea mai favorabila.Cnd legea anterioara
este mai favorabila, pedepsele complementare care au
corespondent n legea penala noua se aplica n continutul si
limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt
prevazute n legea penala noua nu se mai aplica


n cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a
cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai
favorabila.

- Cand legea anterioara este mai favorabila pedepsele complementare care au
corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si limitele prevazute
de legea noua, iar daca nu mai sunt prevazute nu mai pot fi aplicate.
Conditii de aplicare:
- ntre data comiterii faptei si judecarea definitiva intervin mai multe legi penale
- Fiecare dintre aceste legi incrimineaza fapta
- Conditiile de incriminare sau sanctionare sunt diferite iar fapta nu a fost
definitiv judecata
Prin hotarare definitva de condamnare intelegem aceea hotarare data a carei
executare este posibila, adica nu mai poate fi atacata pe cai ordinare de atac.
Criterii de indetificare a legii penale mai favorabile:
1. ste mai favorabila aceea lege care in ansamblul sau prevede indeplinirea ,ai
multor conditii pentru atragerea raspunderii penale
2. Cuantumul sau natura sanctiunii
- ste mai favorabila legea care priveste pedeapsa amenzii penale daca
celelalte legi privesc pedeapsa inchisorii sau a detentiunii pe viata
3. ste mai favorabila legea care priveste sanctiunea cu inchisoarea daca
celelalte acte normative prevad inchisoarea detentiunii pe viata.
4. n ceea ce priveste cuantumul pedepselor trebuie tinut cont de toate criteriile de
individualizare legala sau judiciara a pedepsei
Cazul 1.
Daca minimul special al pedepsei este indentic este mai favorabila aceea
dintre legi care are maximul special mai mic.
L1 ( 1; 5 )
L2 ( 1; 4 ) legea favorabila




Cazul 2.
Daca maximul special este identic este mai favorabila aceea lege care are
minimul special mai mic.
L1 ( 1; 5 )
L2 (6 luni; 5 ani) legea favorabila
Cazul 3.
Daca limitele de pedeapsa nu corespund se va aprecia ca va fi legea mai
favorabila aceea in urma aplicarii tuturor dispozitilor sale ar duce la o condamnare
intr-un cuantum mai redus.!!! Sub nici o forma nu se pot prelua anumite dispozitii
din mai multe legi pentru a se crea o Iex tertia -> o alta lege deoarece judecatorul
nu poate substitui legiuitorul
!!! n cazul pedepselor complementare acestea se vor aplica in baza ultimei
legi chiar daca legea anterioara a fost mai favorabila din acest punct de vedere.
!!!La apIicarea acestui principiu se are in vedere doar pedeapsa
principaIa.!!!
- menda
- Inchisoarea pe timp marginit
- Detentiunea pe viata
L1 ( 1 ; 10 ) legea mai favorabila cu tot cu pedepse complementare
L2 ( 5 ; 15)
n privinta pedepselor complementare s-a instituit un regim derogator de la
principiul aplicarii legii penale mai favorabile, in sensul ca se aplica legea noua chiar
mai nefavorabila din punctul de vedere al pedepselor complementare.
pIicarea obIigatorie a Iegii penaIe mai favorabiIe
Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiune pe
viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta
pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul special
prevazut pentru aceea infractiune.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor
definitive, in curs de executare se pune numai in situatia in care apare o Iege noua


mai favorabiIa care intotdeauna retroactiveaza, in situatiile express prevazute cand
este vorba de pedepsele principale.
Pedepsele complimentare, masurile de siguranta, percum si masurile
educative neexecutate si neprevazute de legea noua, nu se mai executa, iar cele
care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de
aceasta lege.
pIicarea facuItativa a Iegii penaIe mai favorabiIe in cazuI pedepseIor definitive
Art 15 ,Cnd dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare si pna la
executarea completa a pedepsei nchisorii a intervenit o lege care prevede o
pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica dect maximul special
prevazut de legea noua, tinndu-se seama de infractiunea savrsita, de persoana
condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarrii sau n timpul
executarii pedepsei si de timpul ct a executat din pedeapsa, se poate dispune fie
mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicata nu poate fi coborta sub limita ce ar rezulta din reducerea
acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru
infractiunea savrsita. pedeapsa din hotarare reducandu-se cu o treime 1/3
x : Daca maximul special prevazut de legea veche a fost 15 ani, iar maximul special al legii noi este
de 10 ani. Aplicarea 1/3 de reducere la pedeapsa de 9 ani in baza legii vechi 6 ani.
. PrincipiuI uItraactivitatii Iegii penaIe
Art 16 , Legea penala temporara se aplica infractiunii savrsite
n timpul cnd era n vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita
sau judecata n acel interval de timp.

Ultraactivitatea legii penale este o exceptie de la principiul activitatii penale,
motiv pentru care legiuitorul a limitat aceasta exceptie doar cu privire la IegiIe
temporare
Ratiunea pentru care s-a instituit exceptia ultraactivitatii acestor legi
consta in aceea ca in realizarea scopului acestora (natura vremelnica si
exceptionala a situatiilor pe care le reglementeaza legea temporara), nu ar putea
fi realizat acest scop datorita perioadei scurte in care legea temporara activeaza
si care nu ar permite descoperirea, urmarirea si judecarea definitiva a
infractiuniilor savarsite in aceasta perioada.
- Cunoscandu- se termenul pana la care legea temporara este in vigoare,
unii infractori ar putea sa se sustraga de la urmarire si judecata pana la
iesirea legii din vigoare
- Toate acestea ar lipsi de eficienta legiile temporare, ori ele de regula sunt
adoptate din necesitatea de a actiona mai sever impotriva unor fapte care
intr-un context social dat prezinta un pericol deosebit.


Infractiunea

"Fapta care prezinta pericoI sociaI, savarsita cu vinovatie si
prevazuta de Iegea penaIa"
Definitie:
Art 17 "nfractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de legea penala.
nfractiunea este singurul temei al raspunderii penale

Tipicitatea infractiunii
Tipicitatea = trasaturile faptei concrete ( savarsita de infractor) corespund cu
cerintele normei de incriminare (art din legea penala)
- Fapta concreta devine infractiune numai daca corespunde trasaturilor
stabilite de legiuitor in modelul prevazut de norma penala
!!! n doctrina penala nu se foloseste termenul de "tipicitate ci expresia "fapta
prevazuta de legea penala
Tipicitatea infractiunii presupune ca premise necesare:
- Norma de incriminare
- Savarsirea unei fapte concrete
- Trasaturile faptei concrete sa corespunda cu norma de incriminare
ntijuridicitatea
Antijuridicitatea= este o evaluare a caracterului actiunii care constituie nu
numai o violare a unei norme dar si o atingere adusa unei valori sociale
ocrotite de legea penala
TrasaturiIe esentiaIe aIe infractiunii
Trasaturile esentiale ale infractiunii sunt:
- Pericolul social
- Vinovatia
- Prevazuta de lege





1. PericoIuI sociaI
= orice actiune sau inactiune care aduce atingere uneia dintre valorile sociale
ocrotite de legea penala
Pericolul social are 2 forme:
Pericolul social generic

- Se refera la un grup de infractiuni savarsite. O infractiune este concret
incriminate si cuantificata de catre legiuitor ( ex: 2-10 ani)

Pericolul social concret
- ste pericolul pe care il reprezinta fapta savarsita de o anumita persoana
si este cuantificata de catre judecator ( 3 ani)
Fapta Iipsita de pericoIuI sociaI
Lipsa pericolului social nu constituie infractiune, fapta prevazuta de legea
penala daca prin atingerea minima aduse unei valori aparate de lege si prin
continutul ei concret esteo fapta lipsita in mod vadit de importanta, motiv pentru care
aceasta fapta nu reprezinta o infractiune.
Conditii pentru ca fapta sa fie lipsita de pericolul social:
- Fapta sa aduca o atingere minima valorii aparate de lege
- Fapta prin continutul ei concret sa fie in mod vadit lipsita de importanta
La aprecierea lipsei pericolului social se poate tine seama de urmatoarele
conditii:
- Urmarea produsa
- Conduit personalitatea infractorului
Procurorul sau judecatorul daca apreciaza ca sunt indeplinite una sau mai
multe conditii va sanctiona fapta cu o amenda administrative care nu este o
sanctiune de drept penal ( cum este amenda penala).
Amenda administrativa este dispusa de catre organul de urmarire penala sau
de catre judecator.
. Vinovatia - fapta sa fie savarsita cu vinovatie
ste a doua trasatura esentiala a infractiunii
Vinovatia este atitudinea psihica a persoanei, care savarsind cu vointa
neconstransa o fapta ce prezinta pericol social si a avut reprezentarea faptei si a
urmarilor socialmente periculoase ale acesteia.


3. Fapta sa fie prevazuta de Iegea penaIa
nfractiunea este singurul temei al raspunderii penale
n cazul in care s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, dar lipsesc celelalte
trasaturi esentiale, respectiv pericolul social sau vinovatia, se poate vorbi doar de
o fapta prevazuta de legea penala si nu de o infractiune

ontinutuI constitutiv aI infractiunii
ontinut IegaI
- cuprinde caracteristicile elementelor definite de norma de incriminare
ontinut concret
- Cuprinde caracteristicile definite de norma de incriminare si altele pentru
relevant pericolului social
ontinut de baza
- Cuprinde conditiile necesare existentei infractiunii
ontinut agravat
- Pe langa conditiile de baza mai contine si alte caracteristici specific (omor
calificat)
ontinut atenuat
- Pe langa conditiile necesare existentei infractiunii are si caracteristici de
ordin obiectiv (ucidere din culpa)
ontinut aIternativ
- Cand norma prevede modalitatile de savarsire a infractiunii
ontinut constitutiv generic
- ste o constructive logica ce insumeaza trasaturile caracteristice tuturor
infractiunilor, folosita in scop didactic
ontinut constitutiv specific
- Contine conditiile necesare existentei fiecarei infractiuni asa cum este
definite ea in norma de incriminare
Structura continutuIui constitutiv generic
lementele constitutive ale infractiunii sunt:
- Obiectul
- Subiectul
- Latura subiectiva
- Latura obiectiva





naIiza eIementeIor constitutive aIe infractiunii

1.ObiectuI infractiunii
ObiectuI juridic aI infractiunii este format din vaIoriIe sociaIe ocrotite de
Iegea penaIa, prevazute in principiu in art. 1 si in concret in normele de incriminare
din partea speciala a codului penal si din celelalte legi special care sunt lezate prin
activitatea infractionala.
Obiectul infractiunii se imparte in 3 categorii:
ObiectuI juridic generaI
- ste format din totalitatea valorilor ocrotite de dreptul penal

ObiectuI juridic generic
- ste format dintr-un grup de valori sociale de aceeasi natura ocrotite de
dreptul penal si care pot fi lezate numai prin anumite actiuni (grupa de
infractiuni contra persoanei)

ObiectuI juridic speciaI
- ste format din valoare careia se intreapta nemijlocit actiunea/inactiune
prevazuta de legea penala, in fiecare norma de incriminar (omorul- lezeaza
valoarea suprema-viata persoanei)
. ObiectuI materiaI
Obiectul material (fizic) este lucrul sau fiinta care incorporeaza unele valori sociale
ocrotite de legea penala si asupra caruia se indreapta actiunea/inactiunea prevazuta
de lege (la furt- obiectul material este- bunul, la omor- obiectul material este corpul)

SubiectuI infractiunii
SubiectuI activ aI infractiunii
Orice persoana fizica ce savarseste o fapta prevazuta de legea penala si
indiferent in ce calitate o savarseste este faptuitor.
Cand faptuitorul savarseste fapta cu vinovatie acesta este infractor.

InfractoruI este subiectuI activ aI infractiunii!





onditiiIe generaIe pentru a fi subiect active al infractiunii:
Sa fie o persoana fizica
Persoana sa fi impIinit varsta de 14 ani
Persoana fizica sa aiba Iibertatea de vointa si actiune
Persoana sa savarseasca fapta cu vinovatie
Minoritatea penala
Minorul sub 14 ani nu raspunde penal.
Minorii intre 14 si 16 ani, raspunderea penala este conditionata de existent
discernamantului
Minorul care a implinit 16 ani raspunde penal
SubiectuI activ speciaI aI infractiunii
- ste vorba de autorul infractiunii
- Se mai numeste si subiect calificat ( militar, functionar, gestionar)
Persoana juridica subiect activ aI infractiunii
" Persoana juridica cu exceptia statului,autoritatilor publice si institutiilor publice care
desfasoara o activitate ce nu face obiectul domeniului privat raspund penal pentru
infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in
numele persoanei juridice daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de
legea penala
Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a
persoanei fizice

Persoana juridica care nu raspunde penal:
- Statul
- Autoritatiile publice
- Presedintele, Guvernul Parlamentul
- Autoritatile administrative autonome

Nu pot raspunde penal entitatile administrative, precum comuna, orasul,
municipiul, judetul.

Nu raspund penal:
- nstitutiile publice care desfasoara o activitate ce nu poate fi obiect al
domeniului privat
Codul penal in vigoare instituie raspunderea generala a persoanei juridice,
adica theoretic persoana juridical poate savarsi orice actiune incriminate de
lege
Sfera persoanelor fizice care pot antrena raspunderea penala sunt:
- un membru al organelor sale de conducere


- alti angajati ai persoanei juridice cu conditia ca acestia sa actioneze in
interesul persoanei juridice
Faptele savarsite de persoanele fizice trebuie sa:
- realizeze obiectul de activitate sau sa fie in interesul persoanei juridice
Persoanei fizice ii se va aplica o sanctiune penala prevazuta pentru persoanele
fizice, iar persoanei juridice o sanctiune prevazuta de legea penala pentru
persoanele juridice.
SubiectuI pasiv aI infractiunii
SubiectuI pasiv aI infractiunii este victima.
Subiectul pasiv general
- Poate orice persoana fizica sau juridica si chiar statul
Subiectul pasiv special
- xista atunci cand se cere o calitate speciala a acestuia ( femeie gravid,
persoana in incapacitatea de a se apara)

Latura obiectiva
Latura obiectiva este manifestarea exterioara a omului si consta dintr-o
actiune sau inactiune prin care se lezeaza valorile,producand o schimbare
efectiva in reaIitatea obiectiva, denumita urmare sociaImente pericoIoasa.
Se retin 3 elemente ale laturii obiective:
lemental material (actiunea/inactiunea)
Urmarea periculoasa
Raportul de cauzalitate dintre acestea

1. EIementuI materiaI
a) ctiunea - ( comisiunea)
- consta in savarsirea a ceea ce legeainterzice, incalcandu-se o norma prohibitive
(ex:omor- actiunea este uciderea)
b) Inactiunea - (omisiunea)
- consta in abtinerea de la o actiune pe care legea pretinde sa fie indeplinita,
incalcandu-se astfel o norma onerativa (ex: nedenuntarea)


. Urmarea pericuIoasa
- consta in schimbarea efectiva produsa in realitatea inconjuratoare sau in pericolul
producerii unei asemenea schimbari, datorita actiunii/inactiunii prevazute de legea
penala
Astfel
1. n cazul infractiuniilor in care urmarea socialmente periculoasa are un rezultat
material, acestea se numesc infractiuni materiaIe. (omor- moartea victimei)
2.n cazul infractiuniilor in care urmarea socialmente periculoasa nu are un rezultat
material, acestea se numesc infractiuni formaIe. (insula, calomnia)
n raport de gravitatea urmarilor acestea pot fi:
a. Urmarea de baza
- este necesara pentru existenta infractiunii tip (la omor-moartea victimei)
b. Urmarea agravata
- este necesara pentru realizarea continutului agravat al infractiunii si care atrage o
agravare a raspunderii penale ( ex: omorul asupra unei femei gravide)
3. RaportuI de cauzaIitate
Raporul de cauzalitate desemneaza relatia dintre cauza si efect.
Raportul de cauzalitate se stabileste intre actiunea omului prevazuta de legea
penala, care constituie cauza si urmarea periculoasa care este efectul
actiunii/inactiunii.
n cazul infractiunii formale, raportul de cauzalitate nu este necesar, el
rezultand din savarsirea faptei.
S-au exprimat mai multe teorii in legatura cu raportul de cauzalitate:
1. Teza monista = sustine ca urmarea imediata are o singura cauza
a) Teoria cauzei eficiente considera drept cauza a rezultatului pe aceea care
a declansat prcesul de generare si a creat pentru celelalte conditii aptitudinea
de a se produce urmarea imediata
b) Teoria cauzei proxime considera drept cauza contributia umana ce
sesitueaza imediat anterior rezultatului
c) Teoria cauzei adecvate - considera drept cauza a unui rezultat pe aceea care
este apta prin natura ei sa produca un rezultat



2. Teza pIuraIista = sustine ca rezultatul se poate datora mai multor cause
a) Teoria echivaIentei conditiei sunt considerate cauze ale rezultatului, toate
conditiile care l-au precedat fata de care rezultatul nu s-ar fi produs
b) Teoria conditiei necesare sunt considerate cauze ale rezultatului orice
conditie necesara pentru producerea acestuia, tinandu se seama de
contributia concreta adusa de fiecare conditie
n doctrina noastra penala se apreciaza ca Teoria echivalentei conditiilor, ofera
cele mai mari posibilitati pentru solutionarea legaturii de cauzalitate.
Raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv deoarece exista si in afara si
independent de constiinta omului.
Raportul de cauzalitate:
apare ca avand un caracter necesar
- de regula cauza generand in mod necesr si direct efectul (ori de cate ori
inima va fi lezata printr-o lovitura de cutit, se va produce moartea victimei)

poate fi si intampIator
- cand numai datorita intamplarii se produce si un rezultat, dar stabilirea lui
chiar si intamplatoare atrage raspunderea penala (intentia indirect)
poate fi simpIu si compIex
- compIex- atunci cand mai multe cause impletite intre ele produc rezultatul
- simpIu - cand efectul se datoreaza unei singure cause
ImprejurariIe care pot face parte din Iatura obiectiva a infractiunii
.TimpuI
- apare ca un element de existenta a infractiunii ( tahlarie calificata pe timp de
noapte)
.LocuI
- apare ca un element de existenta a infractiunii (furt calificat din loc public)
.Mod de savarsire
- exploziii, incendii
D.MijIoaceIe de savarsire
- apar ca elemente ale infractiunii la atentatul impotriva unei colectivitati




Latura subiectiva

Latura subiectiva - consta dintr-un complex de stari de constiinta care preced
si intotesc actele exterioare (actiune/inactiune) si care sunt dirijate in vederea
producerii anumitor urmari periculoase, sau daca nu sunt dirijate in acest scop,
produc totusi astfel de urmari, datorita usurintei sau a neglijentei faptuitorului.
Subelementele laturii subiective sunt:
- Vinovatia elemente principale
- Mobilul
- Scopul subelemente secundare
1. Vinovatia
Vinovatia consta in atitudinea psihica a faptuitorului fata de
actiunea/inactiunea sa, in sesnul cunaosterii imprejurarii ca aceasta este prevazuta
de legea penala, ca produce anumite urmari periculoase, pe care le doreste sau le
accepta, sau manifesta o atitudine de usurinta sau nepasare fata de acestea din
urma, ori nu prevede urmarile desi trbuia sa le prevada.
xista daca o fapta prevazuta de legea penala si care are un grad mare de
pericol social este savarsita cu intentie sau cu culpa.Pe langa aceste doua
forme chiar daca legiuitorul nu o prevede ca atare avem si praeterintentia.
Viovatia implica interactiunea a doi factori:
a) facoruI voIitiv exprima vointa subiectului activ de a savarsi o fapta
b) factoruI inteIectiv este exprimat de reprezentarea pe care subiectul active o are
asupra urmarilor actiunilor
FormeIe vinovatiei
. . Intentia
Fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul:
a) prevede rezuItatuI faptei saIe, urmarind producerea Iui prin savarsirea
aceIei fapte

b) prevede rezuItatuI faptei saIe si desi nu-I urmareste, accepta
posibiIitatea producerii Iui




ntentia are doua modalitati:
1) Intentia directa
- exista atunci cand infractorul prevede rezultatul- urmarea- fapte sale si
urmareste- doreste-producerea lui
ntentia directa se poate manifesta sub mai multe grade:
a) ntentia premeditata
- reprezinta o circumstanta de agravare, care consta intr-o chibzuire mai
indelungata decat cea obisnuita si o stare relative calma cu privire la loc, timp
si actiune si mod de comitere, si asteptarea unui timp mai indelungat de
gandire pentru ca urmarea sa se produca, iar riscurile ca aceasta sa nu se
produca sa fie cat mai mici.

b) ntentia repentina (spontana)
- apare in stare de puternica tulburare sau emotie a faptuitorului determinate de
o provocaredin partea persoanei vatamate sau datorita procesului nasterii.

c) ntentia speciaIa
- exista atunci cand scopul infractiunii este urmarit in mod special si acest scop
este prevazut express in norma de incriminare (vatamare corporala grava
sa- scoata ochii victimei)

) Intentia indirecta
- xista atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l
urmareste (doreste) accepta posibilitatea producerii lui


. uIpa (Usurinta, negIijenta)

- Culpa constituie cea de-a doua forma a vinovatiei, mai usoara in grad decat
intentia

Fapta este savarsita din culpa cand infractorul:

a) prevede rezuItatuI faptei saIe, dar nu-I accepta socotind fara temei ca
eI nu se va produce

b) nu prevede rezuItatuI faptei saIe desi trebuia sa-I prevada




xista doua feluri de culpa:
1) Culpa cu prevedere
- nfractorul prevede rezultatul actiunii sale, dar el nu accepta rezultatul socotind
in mod usuratic ca acesta nu se va produce

2) Culpa fara prevedere
- nfractorul nu prevede rezultatul actiunii sale, el nu are reprezentarea acestui
rezultat.
Neprevederea rezultatului se datoreaza atitudinii neglijente a infractorului,
deoarece in mod obisnuit, cu putina vointa putea sau trebuia sa prevada acest
rezultat.
Nu exista culpa in prezenta cazului fortuit.
C. Praeterintentia (intentia depasita)

- Nu este definita expres in Codul Penal, insa aceasta exista atunci cand
infractorul prevede rezultatul actiunii sale si il urmareste, insa se produce un
rezultat mai grav decat acesta, pe care nu l-a prevazut desi trebuia sa-l
prevada sau pe care chiar daca l-a prevazut nu l-a acceptat.
MobiIuI si scopuI infractiunii
MobiIuI
- ste factorul psihic care il determina pe infractor sa comita fapta. Acesta poate
consta intr-un sentiment de ura, razbunare, lacomie, fanatism. Se va tine
seama de mobil la individualizarea pedepsei judiciare.
ScopuI
- Consta din ceea ce vrea sa realizeze pe plan subiectiv infractorul prin
producerea urmarii actiunii/inactiunii sale. (satisfacerea unor placer in cazul
furtului)
FormeIe infractiunii intentionate in raport de fazeIe de desfasurare aIe
acesteia
azele de desfasurare ale infractiunii intentionate pot fi definite ca fiind acele
etape pe care le poate parcurge activitatea infractionala din momentul conceperii
sale pana in momentul producerii urmarilor socialmente periculoase.
nfractiunea presupune o desfasurare in timp si spatiu, parcurgand mai multe
moment si faze, fiecare avand un anumit rol in raport cu rezultatul final al acesteia.



xista doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala:
Perioada interna
Perioada externa
Perioada interna
Cunoaste trei faze:
MomentuI conceperii ideii
4 Cand se naste ideea infractionala, care intereseaza pe judecator in
moemntulindividualizarii pedepsei
MomentuI deIiberarii
4 Momentul in care sa canatresc motivele pro si contra pentru savarsirea
infractiunii
MomentuI deciziei
4 Se ia hotararea de a se comite infractiunea
Perioada interna nu are relevanta penala si nu se incrimineaza. nsa exista si doua
exceptii:
- Cazul in care perioada interna cunoaste o latura externa, cand mai multe
persoane concept si decid impreuna asupra hotararii infractionale
- Momentul in care faptuitorul se destainuie, comunica verbal si altor persoane
hotararea de a comite o infractiune
Perioada externa
Sunt cunoscute ca faze ale desfasurarii activitatii infractionale comisive
intentionate urmatoarele:
Faza acteIor preparatorii
- Consta in acte care pregatesc spiritual si material infractiunea

Faza acteIor de executare
- ste faza executiei infractiunii, actele effectuate in acest proces dinamic fac ca
activitatea fizica sa treaca de la pregatirea actelor la executarea lor, activitate
fizica ce constituie latura obiectiva a infractiunii.

Faza urmariIor
- Se situeaza tot in faza externa a activitatii si incepe din momentul in care
activitatea fizica a fost efectuata in intregime pentruinfaptuirea rezolutiei
infractionale, pana cand urmarea socialmenete periculoasa s-a efectuat, s-a
consumat.




xista situatii in care fazele de desfasurare nu sunt posibile:
Culpa simpla (neglijenta)

- Acolo unde nu s-a prevazut rezultatul si nu s-a urmarit un anume scop, nu
poate exista nici pregatirea si nici incercarea de executare a infractiunii, ci
doar consumarea ei

Praetereintentia

Culpa cu prevedere

nfractiunile savarsite prin inactiune

nfractiunile cu executie rapida (ex: Calomnia)

FormeIe infarctiunii intentionate
Prin forme al infractiunii se inteleg formel pe care acestea le pot avea in
functie de fazele de desfasurare a activitatii infractionale.
Putem distinge urmatoarele forme ale infractiunii intentionate:
a) forma acteIor preparatorii
b) forma tentative
c) forma faptuIui consumat
d) forma faptuIui epuizat
Din punct de vedere al etapelor de executare a laturii obiective, infractiuniile se
clasifica in:
infractiuni tip
infractiuni atipice
cteIe preparatorii
cteIe preparatorii sunt toate acele acte prin care se pregateste
savarsirea actiunii ce constituie elemental material al infractiunii, specific pentru
aceste acte fiind ca ele intervin inainte de executare si ca urmaresc sa asigure
buna desfasurare a infractiunii, prin creeare conditiilor si aproprierea mijloacelor
necesare savarsirii infractiunii.
Actele preparatorii se clasifica in:
acte de pregatire materiaIa
- Pot consta in : procurarea, confectionarea, modificarea , ori adaptarea unor
instrumente


acte de pregatire moraIa
- consta in culegerea de informatii, elaborarea unor planuri ale executarii,
ipoteze, versiuni, atragere de complici, studierea locului faptei
Pentru existent actelor de pregatire este necesara existent mai multor conditi:
1) sa fie efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni determinate
2) sa capete o manifestare concreta, apta de a creea conditiile favorabile
executarii unei infractiuni determinate
3) sa preceada executarea fara a se integra in elemental material al
infarctiunii
4) sa fie efectuate cu intentie
DeIimitarea acteIor de pregatire de ceIe de executare
1) TeoriiIe subiective = au la baza cunoasterea exacta rezolutiei infractionale, in
realizarea careia s-a efectuat actul
Teoria echivocitatii - actul preparator este orice act echivoc, care prin
el insusi nu releva in ce scop a fost efectuat si cu ce gand, iar act de executare orice
act univoc care arata in ce scop a fost efectuat.
Teoria intentiunii reIevate actul preparator este orice act care nu
vadeste intentia certa si hotararea de a savarsii un fapt penal, ci lasa o impresie vaga
si nesigura, iar act de executare este oricare act da in vileag intentia cu care a fost
efectuat.
) TeoriiIe obiective= au ca baza dinamismul actului, adica pozitia lui in procesul
dinamic, care trebuie sa duca la realizarea infractiunii
Teoria incidentei actuIui- actul preparator este orice act ce cade
asupra subiectilor active, iar act de executar, este cel ce cade asupra subiectilor
pasivi
Teoria cauzaIitatii inerte- actele preparatorii sunt actele care nu au
primit o directionare anume, actele destinate a fi cauza, dar nu au fost indrumate
contra cuiva, iar actele de executare sunt actele dirijate spre bunurile sau interesele
cuiva, pe care trebuie sa le primejduiasca.
3) TeoriiIe formaIe = au ca baza actiunea tipica descrisa sau indicate de norma
incriminatoare si sustin urmatoarele.
a) Actele preparatorii sunt actele care raman in afara actiunii tipice
b) Actul preparator cuprinde o cauzalitate potential, fiind ca el va servi la violarea
normei
c) Actele preparatorii sunt legate de infarctiune in mod abstract


4) TeoriiIe mixte= sustin ca actul preaparator nu este periculos , iar cel executive
este
Sanctionarea acteIor preparatorii
Au fost formulate mai multe puncte de vedere cu privire la sanctionarea actelor
preparatorii:
- Conceptia subiectiva = trebuie sa fie pedepit orice act prin care s-a
manifestat exterior ideea de a savarsi infractiunea, pentru aplicarea unei
represiuni
- Conceptia obiectiva= pune la baza represiunii existenta obiectiva a violarii
oridinii juridice, ei sunt de acor cu nepedepsirea actelor preparatorii, dar
amintesc ca anumite acte preparatorii pot fi sanctionate
Incriminarea acteIor preparatorii
- Teza incriminarii neIimitate = sustine incriminarea actelor preparatorii
deoarece acestea reprezinta pericol social

- Teza incriminarii Iimitate = sustine necesitatea incriminarii actelor
preparatorii doar in cazul infractiunilor grave

- Teza neincriminarii = este dominanta si consacrata de IegisIatia penaIa in
vigoare. Legea penaIa nu trebuie sa sanctioneze numai acteIe care se
integreaza in Iatura obiectiva a infractiunii si nu ceIe ce Ie premergm
deoarece numai acteIe care fac parte din eIementaI materiaI aI infractiunii
prezinta pericoIuI sociaI necesar

xista situatii in practica cand:
a) actele preparatorii sunt incriminate ca infractiuni consummate
b) actele preparatorii sunt asimiliate cu tentative ( tradarea prin ajutarea
inamicului)
c) actele preparatorii sunt integrate in continutul constituitv al infractiunii de baza

Tentativa

Daca executarea nu a putut trece de starea de incercare la starea de consumare
intervine o noua situatie numita tentativa.
Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea,
executare care a fost intrerupta sau nu si-a produs efectuI.


onditiiIe de existenta a tentativei sunt:
- sa existe intentia de a savarsi infractiunea
- rezoIutia infractionaIa sa fie pusa in executare
- executarea sa fie intrerupta sau sa nu-si produca efectuI
ModaIitatiIe tentativei
Tentativa este o forma atipica a infractiunii fata de infractiunea tip si cunoaste diferite
modalitati, care se plaseaza intre faza preparatorie si momentul consumat, avand o
limita inferioara si superioara.
xista:
Dupa gradul de realizare al elementului material
- tentative intrerupta
- tentative terminata
Dupa natura cauzelor care au determinat esuarea consumarii
- tentativa proprie
- tentative improprie
DeIimitarea tentativei de acteIe preparatorii
1) Teoria subiectiva
- Propune drept criteriu de deosebire aptitudinea celor doua categorii de acte
de a da in vileag rezolutia infractionala in realizarea careia au fost comise.
Actul preparator este prin substanta sa echivoc, nu lasa sa se vada in ce scope
fost efectuat.
Actul de executare este univoc, lasand sa se vada limpede legatura sa cu
infractiunea.
) Teoria obiectiva
- Propune drept criteriu de distinctive dinamismul actului (preparator sau de
executie) care duce la comiterea infractiunii

3) Teoria formaIa
- Propun drept criteriu de distinctive identitatea formala intre actul savarsit si
actiunea prevazuta ca element material al infractiunii.
DeIimitarea tentativei de infractiunea consumata
n cazul infractiunii consumate se produce rezultatul prevazut in continutul
infractiunii, prevazut dorit sau acceptat si de infractor, pe cand la tentativa nu se
produceacest rezultat.


Limita superioara este determinate, fie de intreruperea executarii incepute,
fie de ramanerea fara rezultat sau imposibilitatea terminarii executarii rezolutiei
infractionale.
Intinderea incriminarii
Un aspect important al problematicii tentativei il constituie intinderea
incriminarii, daca ea trebuie incriminate la toate sau numai la unele infractiuni.
Teza incriminarii nelimitate sustine ca tentative trebuie incriminate la
toate infractiunile, intrucat actele de executare care formeaza elemental material al
tentative, prezinta prin insele pericolul social al unei infractiuni.
Teza incriminarii limitate- se sutine necesitatea incriminarii tentativelor doar
la infractiunile grave. Aceasta se aplica si in sistemul nostrum de drept penal.
ModuI de sanctionare aI tentative
La modul de sanctionare s-au creat doua conceptii:
1) SistemuI parificarii
- Preconizeaza sanctionarea tentative cu o pedeapsa egala cu cea pentru
infractiunea consumata, pe motivul ca sub aspect subiectiv nu se deosebeste
de infractiunea consumata, incriminata in norma speciala de sanctionare
) SistemuI diversificarii
- Propune pentru tentative o pedeapsa diferita cu pedeapsa pentru infractiunea
consumata, pe motivul ca tentative prezinta un grad mai redus de pericol
social decat infractiunea consumata, datorita realizarii partiale a laturii
obiective
Codul penal roman in vigoare adopta teza diversificarii stabilind ca tentativa se
sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea maximului special si
jumatatea minimului special prevazut de legepentru infractiunea consumata
fara ca minimul sa fie mai mic de mimimul general.
n cazul in care pedeapsa este detentiunea pe viata, tentative se pedepseste cu
inchisoare de la 10 la 25 de ani.
Infractiunea consumata
nfractiunea consumata este acea forma de infractiune determinate de faza de
desfasurare a activitatii infractionale, in care intentia se materializeaza printr-o
activitate care realizeaza intreg continut al infractiunii.
nfractiunea se considera a fi savarsita in forma consumata atunci cand
activitatea infractionala adus la producerea rezultatului infractional urmarit si


prezinta toate conditiile cerute de lege pentru existent infractiunii in
configuratia tipica a acesteia.
Infractiunea fapt consumat
Forma consumata a infractiunii se prezinta in doua modalitati:
Infractiuni de rezuItat
- Presupune executarea actiunii si producerea rezultatului respectiv

Infractiuni de pericoI
- nfractiunea se considera consumata numai in momentul in care s-a realizat
actiunea/inactiunea incriminate, fara a se mai cere producerea unui rezultat,
acesta subintelegandu-se dub forma unui pericol
!!!O infractiune se considera consumata in masura in care se reaIizeaza
continutuI cuprins in Iegea penaIa.!!!
Infractiunea fapt epuizat
nfractiunea fapt epuizat este si ea o forma atipica de infractiune, mai grava decat
cea tipica.
nfractiunea fapt epuizat este posibila in cazul infractiunilor continui sau
continuate, progressive si de obicei. La toate aceste infractiuni apare pe langa un
moment al consumarii si un moment al epuizarii.
Infractiunea continua este infractiunea al carei element material, consta
dintr-o actiune sau inactiune ce se prelungeste in timp, in mod natural, chiar dupa
momentul consumarii, pana la interventia unei forte contrare cand se epuizeaza. (ex:
furtul de curent electric)
Infractiunea continuata se intelege infractiunea ce se realizeaza prin
savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, insa in realizarea
aceleiasi rezolutii infractionale, a unor actiuni/inactiuni, care prezinta fiecare in parte
continutul aceleiasi infractiuni. ste vorba de executare in rate sau etape a aceleiasi
infractiuni.
Infractiunea 57og708iva - dupa ce se realizeaza continutul unei infractiuni,
denumite de baza,rezultatul acesteia se amplifica de la sine in asa fel incat da
nastere unei alte infractiuni, mai grave,denumita progresiva, in care se absoarbe si
fapta de baza
Infractiunea /0 obic0i elemental material este alcatuit dintr-o pluralitate de
acte, care, considerate de sine statatoare, nu au caracter penal, dar prin repetarea
faptei de un numar de ori ajungand sa reprezinte o obisnuinta sau indeletnicire a
faptuitorului devine infractiune.


PIuraIitatea de faptuitori

Distingem trei forme al pluralitatii de faptuitori:
1) Pluralitatea naturaIa (necesara)

) Pluralitatea constituita (legala)

3) Pluralitatea ocazionaIa (participatia penala)

PIuraIitatea naturaIa
Exista atunci cand fapta prevazuta de Iegea penaIa poate fi savarsita
datorita continutuIui ei IegaI numai prin cooperare, in mod naturaI si
obIigatoriu, a mai muItor persoane, faptuitori, care toti au caIitatea de
subiecti activi.
x: Subminarea puterii de stat, incaierarea
n toate aceste cazuri continutul legal descris in norma de incriminare, impune
participarea obligatorie a cel putin doua persoane in calitate de autori, la
comiterea faptei.
PIuraIitatea constituita
Exista in aceIe cazuri in care Iegea incrimineaza simpIuI fapt de a
aIacatui o grupare de persoane in vederea savarsirii unor
infractiuni.Savarsirea faptei penaIe se reaIizeaza prin isusi acorduI
interveit intre persoaneIe ce aIcatuiesc gruparea, chiar inainte ca acestia
sa fi comis infarctiuniIe pe care si Ie-au propus sa Ie savarseasca.
Conditiile de existent ale pluralitatii constituite:
a) asocierea in vederea comiterii de infractiuni
b) grupul infractional organizat
Asocierea in vederea comiterii de infractiuni impune mai multe conditii dupa cum
urmeaza:
1) Preexistenta unei grupari sau ceI putin incercarea constituirii
acesteia.Aceasta grupare trebuie sa aiba minim 2 membrii iar maximul
este nelimitat.

2) Legatura subiectiva dintre participant, concretizata in forma unei
inteIegeri iIicite.Rezolutia infractionala trebuie cunoscuta si asimilata de


catre toti membrii gruparii si fiecare dintre acestia sa fie ghidati de acelasi
mobil.

3) Respectiva grupare sa puna efectiv in pericoI vaIoriIe sociaIe aIe
infractiunii scop. ste foarte importanta aceasta conditie deoarece altfel
am fi in ipoteza in care am sanctiona o tentative, deoarece infractiune scop
nu poate fi retinuta sub forma unei tentative. Perioada in care fiinteaza
organizatia trebuie sa aiba un caracter durabil. Un interval mai lung sau
mai scurt de timp in care, in functie de scopul urmarit, sa existe o coeziune
intre membrii si actiunea colectiva.

4) socierea sa poata avea un regim sanctionator independent de
retinerea vreunei aIte fapte in sarcina participantiIor, cu care
asocierea sa poata intra eventuaI in concurs.

A doua forma a pluralitatii constituite este grupuI infractionaI organizat,
numit si criminalitate organizata.
onditiiIe grupuIui infractionaI organizat:

n cadrul gruparii sunt inglobate trei sau mai multe persoane, dar impunand
existenta unui grup structurat - ceea ce impune ca in cadruI gruparii sa
existe structuri organizatorice foarte cIar stabiIite.

- Se constituie organisme de control cu regulamente si statute proprii sub forma
unor impartiri piramidale, cu o coeziune intre membrii bazata pe subordonarea
ierarhica cu o verticalitate impusa.
- Durata in care acest grup activeaza este una mai indelungata.
- Concentrarea grupului vizeaza activitati care aduc profituri mari: trafic de
arme, spalare de bani, proxenetism, coruptie, falsificarea de monede, trafic de
persoane.

Scopul comun al membriilor este acela de a obtine a unor avantaje material
consistente, fara scrupule si indifferent de mijloace care sunt dintre cele mai
periculoase.

Gruparea se constituie in folosirea violentei sau constrangerii de orice fel,
pentru atingerea scopului, asigurarea disciplinei interne. De asemenea ei se
mai ocupa si cu ascunderea provenientei banilor din activitati ilicite.

nfractiunea de constituire a unui grup infractional organizat se aplica doar in
masura in care maximul special al sanctionarii infractiunii scop depaseste 5 ani.


Pluralitatii constituite i poate alatura o pluralitate ocazionala. Aceasta este
posibila sub forma instigarii la aderare sau sprijinirea asocierii, precum si sub forma
complicitatii prin promisiune, tainuire sau favorizare.
PIuraIitatea ocazionaIa de faptuitori
Exista atunci cand o infractiune prin continutuI ei IegaI se poate savarsi
de o singura persoana, dar ocazionaI in concret se savarseste de mai
muIte persoane in cooperare, in caIitate de autori, instigator sau
compIici.

Participatia penaIa
Participatia penaIa exista atunci cand mai muIte persoane intre care s-a
stabiIit o Iegatura subiectiva (coeziune psihica), coopereaza cu acte materiaIe
sau inteIectuaIe Ia savarsirea aceIeiasi fapte prevazuta de Iegea penaIa,
cooperare care nu este ceruta de continutuI IegaI sau naturaI aI infractiunii.
onditii de existenta
Aceste conditii cumulative sunt:
1) PIuraIitatea de faptuitori
- Aceasta conditie este indeplinita atunci cand cel putin 2 persoana coopereaza
la savarsirea unei infractiuni, a unei fapte prevazute de legea penala, car pot fi
dupa caz, autori, coautori sau complici.

) Legatura subiectiva dintre participanti
- Fara existent acestei legaturi subiective, contributia mai multor persoane la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala nu constituie participatie
penala
- Conditia legaturii subiective este realizata cand cel putin unul dintre
participant, altul decat autorul (instigator, complice) actioneaza cu intentie
- Sub aspectul factorului volitiv participantul urmareste, doreste, accepta
producerea urmarii periculoase a actiunii autorului si voieste sa-si aduca
contributia la produceea acestor urmari.

3) Savarsirea unei fapte prevazute de Iegea penaIa
- Fapta trebuie sa constituie infractiune, conditie indeplinita cand cel putin unul
dintre participant, altul decat autorul, savarseste fapta cu vinovatie.
- Obligatoriu este necesar sa existe un autor al faptei prevazute de legea
penala, care sa savarseasca actiunea/inactiunea descrisa in norma de
incriminare.




4) ooperarea materiaIa si/sau inteIectuaIa
- Sub aspect obiectiv, participantii trebuie sa-si duca o contributie efectiva la
savarsirea faptei prevazute de lege, prin acte specific calitatii lor, de executare
(autori,coautori), de ajutor (complici), sau de instigare (instigator), contributia
putand fi materiala sau intelectuala

atura juridica a participatiei penaIe
n legatura cu natura juridical a participatiei penale s-au conturat doua teorii:
a) Teoria compIicitatii deIict distinct
- Actele de participatie reprezinta fapte distincte, constituind tot atatea infractiuni
conexe cate persoane au contribuit la producerea rezultatului, adica
participantii nu savarsesc o singura fapta, ci atatea fapte cati participant sunt

b) Teoria compIicitatii deIict unic
- Considera ca activitatea participantilor nu are o individualitate juridical distinct,
ci se integreaza in fapta unica, ce atribuie semnificatia penala tuturor actelor
de participatie
- Aceasta teorie a fost adoptata si de legiuitorul roman
Din unicitatea faptei decurg anumite consecinte foarte importante:
- data savarsirii faptei de catre autor se rasfrange asupra tuturor participantilor
- in cazul intervenirii unei cause care duce la inlaturarea raspunderii penale
pentru fapta, aceasta are efect asupra tuturor participantilor
- daca fapta nu este prevazuta de legea penala acest aspect se rasfrange
asupra tuturor participantilor
- in caz de achitare a unuia dintre participant, acesta solutie se rasfrange si
asupra celorlalti participant
- plancerea penala a victimei asupra unui participant se intinde asupra tuturor
participantilor, insa retragerea plangerii nu are nici un efect daca se face
numai fata de un singur participant
- intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale asupra unui participant
face ca aceasta sa cada asupra tuturor
- incadrarea juridical se rasfrange asupra fiecarui participant, cu posibilitatea
diferentierii in ceea ce priveste retinerea unor agravante
- locul savarsirii infractiunii va fi considerat locul in care autorul a savarsit in tot
sau in parte infractiunea





FormeIe participatiei penaIe
1) titudine psihica

Participatie proprie
- Toti participant actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie
Participatie improprie
- Participantii nu actioneaza cu aceasi forma de vinovatie
-
) Importanta contributiei

Participatie principaIa
- Contributia vizeaza insasi continutul infractiunii, caracteristica autoriilor
Participatie secundara
- Cand contributia participantilor nu intra in realizarea actiunii (instigator,
complici)

3) MomentuI efectuarii
Participatie anterioara
Participatie concomitenta

4) FeIuI contributiei
Participare omogena
- n care toti participantii au aceeasi calitate (coautori)
Participare eterogena
- n care au calitati diferite
) FormeIe participatiei concrete
utoratuI
ompIicitatea
Instigarea
oautoratuI
Formele de participatie au un caracter absorbant in sensul ca cele mai grave
le absorb pe cele mai putin grave.

Participatia penaIa propriu-zisa
Participatia penala propriu-zisa se prezinta sub mai multe forme, in
raport cu natura contributiei pe care diferiti participant o au la savarsirea faptei
peale si anume sub forma autoratului (coautoratului), instigare si complicitate.




utoratuI si coautoratuI
utoruI este acea persoana care savarseste in mod nemijIocit
fapta prevazuta de Iegea penaIa.
- Activitatea autorului se caracterizeaza prin aceea ca executa direct, nemijlocit,
fapta, actiunea (inactiunea) sa integrandu-se in latura obiectiva a infractiunii.
- Autoratul poate exista independent, fiind ca infractiunea poate fi savarsita
nemijlocit fara, alte contributii
- Autorul trebuie sa detina calitatea necesara in momentul safarsirii faptei,
dobandirea ulterioara a acestei calitati nu atribuie participantului calitatea de
autor dupa cum pierderea ei dupa savarsirea faptei nu- exclude aceasta
calitate.
O fapta penala poate fi savarsita de doua sau mai multe persoane. Aceste
persoane care au contribui nemijlocit la savarsirea faptei sunt coautori, intrucat
activitatile lor, care la baza o vointa comuna au dus la realizarea faptei, s-au
completat unele pe altele, toate contribuind direct la producerea rezultatului.

Codul penal nu defineste coautoratul.nsa doctrina sustine ca:
oautoratuI este situatia in care doua sau mai muIte persoane contribuie
nemijIocit Ia savarsirea unei fapte prevazute de Iegea penaIa, in baza unei
vointe commune, a unei Iegaturi subiective.
n cazul infractiunilor proprii, a caror existent este conditionata de o anumita calitate a
subiectului active, coautor nu poate fi decat acea persoana care are caIitatea
speciaI ceruta de Iege, participantul care desi efectueaza nemijlocit acte de
realizare a activitatii incriminate, dar care nu are calitatea ceruta de lege este numai
compIice, deoarece lipsa calitatii atribuie activitatii sale un caracter accesoriu,
secundar.
Conditiile coautoratului:
1) Savarsirea unei fapte prevazute de Iegea penaIa

) operarea pe pIan obiectiv
- Activitatea este de realizare, nemijlocita, de efectuare a actelor de executare,
ce vor conduce la producerea rezultatului periculos.

3) Vointa comuna a coautoriIor
- Fiecare dintre ei voieste sa-si uneasca contributia cu a celorlalti in vederea
realizarii uneia si aceleiasi infractiuni.
xista coautorat numai in cazul in care activitatile infractionale sunt
coordonate material si intelectual.


ntentia coautorului presupune reprezentarea acestuia ca activitatea sa
se alatura cu a celuilalt coauthor in vederea realizarii unei anumite fapte, unita cu
vointa de a coopera la infaptuirea sa.
ctivitatea autoruIui cat si a coautoriIor trebuie sa fie indreptata
impotriva aceIuiasi obiect sociaI constand in reaItiiIe sociaIe ocrotite prin
incriminarea infractiunii savarsite.
n cadrul actelor de executare trebuie inclusa si categoria actelor care
fara a face parte din actiunea tipica, incriminate de norma penala, contribuie in
masura determinant la realizarea infractiunii, in anumite conditii fiind
indispensabile savarsirii ei.
nfractiuni la care coautoratul nu este posibil:
nfractiunile omisive
- Nedenuntarea
nfractiunile cu autor unic
- Marturia mincinoasa, prostitutia, etc
nfractiunile din culpla
- Deoarece la aceste infractiuni lipseste coeziunea psihica, legatura subiectiva

Instigarea
InstigatoruI este persoana care cu intentie determina o aIta persoana sa
savarseasca o fapta prevazuta de Iege de Iegea penaIa.
nstigarea este a doua forma a participatiei penale propriu-zise.
nstigatorul este numit si autorul intellectual sau moral al faptei.
onditiiIe instigarii:
a) Savarsirea unei singure fapte prevazute de Iegea penala (unicitatea faptei)

b) La savarsirea faptei o persoana are caIitatea de instigator iar una de
instigat (putand participa mai multi instigator, autori si complici)

c) Pe pIan subiectiv este necesara stabiIirea unei Iegaturi de Ia instigator Ia
instigat sub forma intentiei. Pe plan subiectiv instigatorul concepe in mintea
sa savarsirae unei fapte penale si hotaraste o alta persoana sa savarseasca
fapta, inoculand acestei persoane propria sa rezolutie infractionala.

d) Pe pIan obiectiv sa existe o activitate exterioara din partea instigatoruIui,
constand intr-un indemn care sa aiba ca efect determinarea
instigatoruIui, in Iuarea de catre acesta din urma a hotararii de a savarsi


o fapta prevazuta de Iegea penaIa. Determinarea instigatului se poate face
prin diferite mijloace , verbale, scrise, directe, indirect si pot sa conste in
argument logice, promisiuni de bani, daruri etc
- nstigarea nu poate consta intr-o omisune.
- nstigarea este o activitate premergatoare luarii rezolutiei infractionale de catre
autor.

e) IndemnuI instigatoruIui trebuie sa aiba ca efect Iuarea de catre instigat a
hotararii infractionaIe, intre indemn si hotarare existand un raport de
cauzaIitate.
- Pentru a se retine in sarcina unei persoane forma instigarii este necesar sa se
stabileasca nu numai ca a indemnat pe autor sa comita infractiunea, ci si ca
indemnul sau a fost determinat in acest sens, adica autorul material nu ar fi
savarsit infractiunea fara indemnul instigatorului.

FormeIe instigarii
1) Dupa forma de vinovatie

nstigare proprie
- Prin realizarea unei concordante sub raport subiectiv intre instigator si
instigat, in sensul ca instigatul savarseste fapta cu intentie

nstigare improprie
- Prin lipsa coeziunii psihice intre instigator si instigat, in sensul ca instigatul
savarseste fapta din culpa sau chiar fara vinovatie

) Dupa mijIoaceIe foIosite

Instigare simpIa
- Cand mijolacele de determinare sunt simple si obisnuite (rugaminti)

Instigare caIificata
- Cand pentru determinarea instigatului se folosesc mijloace deosebite (oferirea
de daruri,exercitarea de presiuni,amenintari)

3) Dupa numaruI persoaneIor

Instigare cu un singur faptuitor

oinstigare
- Presupune cooperarea mai multor persoane la determinarea uneia sau unor
persoane sa comita o fapta prevazuta de legea penala



4) Dupa numaruI persoaneIor fata de care se desfasoara activitatea
de instigare

Instigarea individuaIa
- Cand activitatea de determinare se desfasoara asupra unei persoane sau
asupra mai multor persoane determinate

Instigarea coIectiva
- Ce se caracterizeaza prin instigarea unui numar nedeterminat de persoane sa
comita o infractiune sau mai multe infractiuni

) ModuI de actiune a instigatoruIui

Instigarea imediata
- nstigatorul se adreseaza nemijlocit instigatului pentru determinarea acestuia
la savarsirea infractiunii

Instigarea mediata
- Cand determinarea are loc prin intermediul altei persoane

6) ModuI deschis sau ascuns

Instigarea evidenta
- Deschisa, explicita

Instigarea insiduoasa
- Sau ascunsa, cand instigatorul nu se da in vileag, obtinand determinarea
instigatului, fara ca acesta sa realizeze caracterul infractional al faptei sale, la
care a fost determinat.

) Dupa rezuItatuI obtinut

Instigarea cu efect negativ
- nstigatorul nu a reusit sa determine pe instigat sa ia hotararea de a savarsi
infractiunea.

Instigarea cu efect pozitiv
- nstigatorul a reusit sa determine pe instigat sa ia hotararea de a savarsi
infractiunea.
Atunci cand instigatul a savarsit fapta sunt indeplinite conditiile unei
instigari perfecte, reusite urmata de executare.


Cand instigatul a inceput savarsirea faptei, dar s-a desistat ori
impiedicat producerea unui rezultat, sunt realizate conditiile instigarii, dar
consecintele juridice ale activitatii instigatorului si instigatul va beneficia de cauza
de impunitate, iar instigatorul va raspunde pentru instigare neurmata de
executare.
ompIicitatea
ompIiceIe este persoana care cu intentie inIesneste sau ajuta in
orice mod Ia savarsirea unei fapte prevazute de Iegea penaIa. Este de
asemenea compIice persoana care promite inainte sau in timpuI savarsirii
faptei ca va tainui bunuriIe provenite din aceasta sau ca va vaforiza pe
faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indepIinita.
Complicitatea este o forma secundara de participatie.
Contributia complicelui la savarsirea faptei este secundara, in raport cu
contributia principala a autorului si instigatorului
onditiiIe compIicitatii:
a) Savarsirea unei singure fapte prevazute de Iegea penaIa.

b) Participarea mai muItor persoane Ia savarsirea unei singure fapte, din
care ceI putin una are caIitatea de autor si una are caIitatea de compIice.

c) Pe pIan subiectiv, in mod obIigatoriu, compIiceIe participa Ia savarsirea
faptei cu intentie. ntentia consta in prevederea de catre complice a actiunii
pe care urmeaza sa o execute autorul , a urmarilor periculoase ale acesteia,
pe care le urmareste, doreste, le accepta, precum si prevederea ca actul sau
de inlesnire sau de ajutor se alatura actiunii/inactiunii.

d) Pe pIan obiectiv, compIiceIe trebuie sa-si aduca o ocntributie efectiva Ia
comiterea faptei prevazuta de Iegea penaIa, de catre o aIta persoana,
contributia constand in acte de inIesnire si ajutor.

e) cteIe de inIesnire se refera Ia acte indepIinite anterior ineperii executarii
actiunii de catre autor, constand in procurarea de mijIoace, Iuarea de
masuri sau in creearea de conditii de natura sa usureze savarsirea faptei.

f) cteIe de ajutor se refera Ia acte indepIinite pe parcursuI desfasurarii
effective a acteIor de executare de catre autor.





FeIuriIe compIicitatii
Complicitatea este de doua feluri:
a) ompIicitatea inteIectuaIa
Cand se contribuie la intarirea sau mentinerea hotararii infractionale a
autorului care era deja luata
- O forma a complicitatii intelectuale este promisiunea de tainuire sau de
favorizare facuta inainte de savarsirea faptei de catre autor sau in timpul
savarsirii faptei.
- Tainuirea sau favorizarea sunt infractiuni de sine statatoare si se savarsesc
ulterior comiterii infractiunii.
Cand insa tainurea sau favorizarea se realizeaza pe baza unei
intelegeri prealabile savarsirii infractiunii, sau a unei intelegerirealizate in timpul
savarsirii faptei, intelegere in cadrul careia s-a facut o promisiune de tainuirea sau
favorizare, tainuitorul sau favorizatorul este complice la infractiune.
Mai mult decat atat, simpla promisiune constituie complicitate, chiar
daca ulterior nu a fost respectata, deoarece promsiunea a intarit sau intretinut
hotararea infractorului de a savarsii infractiunea.
b) ompIicitatea materiaIa
Consta in acte material de inlesnire si ajutor cum ar fi:
- Punerea efectiva la dispozitia autorului a unor mijloace material pentru
savarsirea infractiunii cu conditia ca acestea sa fie efectiv folosite de autor
- Ajutorul material efectiv dat in cursul savarsirii actiunii de catre autor ( ex: tine
scara, tine lumanarea, otraveste cainele) ca si prin inlaturarea in general a
unui obstacol, pentru ca autorul sa poata actiona
Complicitatea este posibila si la tentative, la infractiunile aflate in concurs, la
infractiunile continuate, de obicei sau complexe.
Pedeapsa in cazuI participatiei penaIe
S-a adoptat sistemul parificarii pedepsei, in sensul ca din moment ce toti
participa la savarsirea unei singure infractiuni, pedepsele principale se vor
aplica intre aceleasi limite legale special tuturor participantilor.
De la aceasta regula exista doua exceptii:
a) Instigarea neurmata de executare
- Se caracterizeaza prin impiedicarea autorului de a produce rezultatul faptei
sale.nstigatorul se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special al
pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general, iar in
cazul in care pedeapsa era detentiunea pe viata, se aplica inchisoarea intre 2
si 10 ani.


- Actele aratate nu se pedepsesc daca pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul
cand actele indeplinite de autor pana in momentul instigarii constituie o alta
fapta prevazuta de legea penala.

b) Impedicarea savarsirii faptei
- Participantul nu se pedepseste daca in cursul executarii sau inainte de
descoperirea faptei, impedica consumarea acesteia (este vorba de instigator
si complice).

Participatia penaIa improprie
n cazul acestei participatii exista o cooperare sub aspect obiectiv intre
participant, dar lipseste legatura subiectiva dintre ei in sensul ca instigatorul si
complicele savarsesc fapta cu intentie, iar autorul actioneaza din culpa sau fara
vinovatiei.
Participatia improprie se prezinta sub doua modalitati:
1. ModaIitatea intentiei si cuIpa fara prevedere
Determinarea , inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie,
la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazuta de
legea penala, se actioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru
fapta comisa cu intentie.
. ModaIitatea intentiei si Iipsa de vinovatie

Determinarea , inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie,
la savarsirea unei fapte penale, de catre o persoana care comite aceea
fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege
pentru acea infractiune.


ircumstanteIe personaIe si circumstanteIe reaIe
Circustantele sunt imprejurarile in care are loc savarsirea faptei prevazute de
legea penala, imprejurari ce consta in stari, situatii, intamplari, calitati, insusiri si orice
alte date ale realitatii sau date susceptibile sa particularizeze fapta sau pe faptuitor.
mpartirea circumstantelor in reale si personale este importanta in stabilirea
pedepsei in caz de participatie.