Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
DRAMĂ (1901)
PARTEA ÎNTÎI
Personajele principale
căpitan de artilerie de fortificaţii
soţia sa, fostă actriţă
directorul spitalului de carantină
Personajele secundare
{personaj mut)
Decorul
206
Interiorul unui turn al fortăreţei. Construcţie din piatră cenuşie.
In fund două uşi mari de sticlă, prin care se zăreşte malul mării şi baterii de artilerie.
De fiecare parte a uşii cîte o fereastră cu flori şi colivii de păsări. La dreapta uşii o pianină ; în prim plan o masă şi două
fotolii. La stingă, în mijlocul scenei, un birou cu un aparat telegrafic ; în prim plan o etajeră cu fotografii. Alături, un
şezlong. La perete un bufet.
Din tavan atîrnă o lampă, iar pe peretele de lingă pianină două cununi de lauri cu panglici, care încadrează un portret,
repre-zentînd o femeie în costum de teatru.
Lîngă uşă se află un cuier cu uniforme, săbii etc. Alături un dulap. La stingă uşii un barometru cu mercur.
O seară călduţă de toamnă. Porţile fortăreţei sînt deschise şi afară se vede un artilerist care stă de gardă la bateria de pe
ţărm ; poartă cască cu baretă metalică (vechea cască bavareză) Din cînd în cînd, sabia îi străluceşte în razele roşietice
ale soarelui care apune. Marea e plumburie şi calmă. Căpitanul sade într-un fotoliu, la stînga mesei, ţinînd între degete
o ţigară de foi stinsă. E îmbrăcat într-o uniformă cam uzată; poartă cizme cu pinteni. Pare obosit şi abătut. Alice sade în
fotoliul de la dreapta, fără să facă nimic. Pare plictisită. Parcă ar aştepta ceva.
(cu indiferenţă, dar nu cu răutate):
207
(căutînd să schimbe vorba):
(Pauză.)
(aproape prietenos):
(Pauză.)
208
V
(alarmată):
(rîde):
(îşi aprinde ţigara):
Pauză.
Aparatul de telegraf începe să ţăcăne.
(continuînd să rămînă în picioare) :
(Merge la aparat şi răspunde; aparatul continuă să bată un timp, iar căpitanul răspunde din nou.)
(Bate semnul final.)
Căpitanul cască.
(ia loc la birou):
Cineva bate la uşa din stingă.
(merge spre uşa din stînga):
Ciocănitul se repetă.
(deschide şi primeşte prin uşă o carte de vizită): (Răspunsul nu se aude pînă la spectatori. Către
Alice.)
(priveşte cartea de vizită prin ochelari, apoi o
întinde lui Alice) : (citeşte cartea de vizită):
(iese prin stînga): lui.
Alice îşi aranjează părul şi pare să prindă iar viaţă.
(intră din stînga însoţit de Kurt):
(către Kurt):
(îl ia pe Kurt de mînă.)
Kurt nu poate să-şi ascundă o oarecare plictiseală
Alice pare jenată.
Toţi trei se aşază în jurul mesei de cusut.
KURT
Tăcere penibilă.
(Ridică cele cinci degete de la mina stingă.)
(zîmbeşte):
(CU melancolie):
(către Alice):
(către Alice) :
(ironic):
(cu blîndeţe):
(către Kurt):
(către căpitan):
(zîmbeşte):
în timpul ultimei scene a început să bată vîntul şi acum se trîn-teşte o uşă din fund.
(se ridică):
Se duce şi închide uşile şi se uită la barometru.
(în faţa barometrului):
(încet, lui Kurt):
(încet, lui Kurt.)
Kurt face semn că a înţeles. Alice iese prin stînga.
(ia loc la masa de cusut Ungă Kurt):
Alice pleacă.
(către Kurt):
(calm):
(zîmbeşte) :
(ca mai înainte):
(priveşte spre uşa din dreapta)
(bine dispus):
(fără să se lase întrerupt în elocvenţa sa):
220
221
224
(Plînge.)
(Se ridică.)
(ca pentru stne) :
Intrare a boierilor.
(CU O privire plină de răutate şi cu o voce pătrunzătoare) :
Tăcere jenată.
(CU mîinile împreunate):
226
(îşi ascunde faţa în mîini) (Plînge.)
227
Afară se aude : „Stai ! Cine-i acolo ? Prieten"
(se ridică): (speriată):
Pauză.
I
(către căpitan):
(se duce la telegraf) : (se ridică pe jumătate, uluit):
(telegrafiazâ):
(Către Kurt.)
Kurt ia loc lîngă căpitan.
(Se-ndreaptă
spre uşa din stingă.)
(Pleacă.)
230
(merge încoace şi încolo neliniştită):
(sună): (Sună din nou.)
(deschide uşa din stingă):
(Izbucneşte în plîns, cade în genunchi şi îşi pune capul pe un scaun, hohotind.)
(Telegraful începe să ţăcăne.)
(intră grăbit pe uşa din stingă):
232
1
I
De afară se aude cum bate vîntul; la un moment dat, uşa din fund se deschide şi în prag apare o bătrînă cu un aspect sărăcă-
cios, respingător, care priveşte înăuntru.
(îşi vine în fire, se ridică în capul oaselor şi se uită în jur)(Zăreşte pe bătrînă şi se sperie.)
(închide uşa şi pleacă.)
Alice intră din stînga aducînd o pernă şi o plapumă
(se duce şi se întinde pe divan): (Vrea să apuce mîna Alicei, dar aceasta şi-o trage înapoi)
Kurt intră cu sticla de apă.
(către Kurt):
(Ia loc pe un scaun Ungă divanul
căpitanului):
(Se ridică în capul oaselor.)
234
(Tăcere îndelungată.)
TU
Tăcere.
Pauză.
(se ridică în capul oaselor):
A celaşi decor dar lampa este pe punctul de a se stinge prin ferestre şi prin geamurile uşilor din fund se zăreşte o dimineaţă
cenuşie ; marca e agitată. Santinela stă la baterie ca şi în tabloul anterior. Căpitanul doarme pe şezlong; Kurt sade alături,
pe un scaun, e palid şi nedormit.
(intră din stingă)
(se aşază pe un scaun) :
Tăcere.
(se mişcă, se trezeşte, se ridică şi priveşte în jur) :
236
237
(cade din nou pe spate, sfîrşit)
Alice pleacă.
(se trezeşte)
238
(ridică vocea)
(continuă)
(intră cu cîteva buchete de flori, cîteva telegrame şi scrisori)(Aruncă scrisorile pe birou.)
(măgulit)
(către Kurt)
239
(citeşte o telegramă) :
(către Kurt) :
(îşi face vînt cu un buchet de flori, mulţumit de sine, fără s-o asculte pe Alice):
240
I
(intră din stînga îmbrăcat în uniformă de paradă,
cu cască, manta şi mănuşi albe; e calm, demn, dar
palid şi cu ochii înfundaţi în orbite; înaintează
poticnindu-se şi se aşază departe de Kurt şi de Alice,
în partea dreaptă a scenei, fără s-şi scoată casca şi
mantaua; fine tot timpul sabia între genunchi):
(către Kurt): (Către căpitan.)
Cîteva minute de tăcere, în cursul cărora căpitanul se uită spre Alice şi Kurt, ca şi cînd ar vrea să-i roage să vorbească.
(către Kurt) : (către Alice):
(încet):
(către Kurt):
Kurt dă din cap în semn de aprobare.
(ezitînd)
Pauză, în timpul căreia Kurt pare neliniştit.
eu
' (încearcă să se ridice de pe
scaun, dar cade la loc.)
(către Kurt) : (Direct către Alice şi Kurt.)
(îi predă un document):
(Citeşte documentul cu atenţie, apoi îl rupe cu grijă în bucăţele, pe care le aruncă pe jos.) om
(neliniştită) :
(CU acelaşi calm):
246
247
(la fel de calm ca mai înainte) : (îşi scoate verigheta şi i-o aruncă în faţă) : (ia verigheta şi o pune în
buzunarul de la vestă):
(se ridică de pe scaun, agitată) :
(îşi pune ceasul pe masă.) (Rămîne în picioare cu mina la inimă.) (se apropie de căpitan şi-l ia de
mînă):
(îşi îndreaptă spinarea.)
248
(Scoate sabia.)
(Iese pe uşa din fund.)
(Bate cu piciorul în pămînt.) Intrarea boierilor .. . (Face cîţiva paşi de dans cu mîinile în şolduri.)
(Loveşte violent clapele pianului.)
(care o priveşte oarecum nedumerit, dar şi cu admiraţie) :
(se urcă pe un scaun şi ia jos cununile 'de lauri) :
(CU ochi strălucitori):
(îşi desface părul.)
(ca mai înainte):
(serios) :
(îşi desface corsajul)
Kurt se năpusteşte asupra ei, o ia în braţe, o ridică şi o muşcă de gît, încît ea scoate un ţipăt. După aceea o aruncă pe
şezlong şi iese grăbit prin stînga.
Seara. Acelaşi decor. Santinela de la baterie poate fi văzută în continuare prin fereastra din fund. Cununile de lauri atîrnă de
speteaza unui scaun. Lampa din tavan e aprinsă. Muzică în surdină.
Căpitanul, palid şi cu ochii adînciţi în orbite, încărunţit, îmbrăcat într-o uniformă uzată, cu cizme de călărie în
picioare, sade la masa de scris şi face o pasienţă. Poartă ochelari. Muzica antractului continuă şi după ridicarea cortinei
pînă la intrarea pe scenă a unui nou personaj.
Căpitanul continuă pasienţa, dar din cînd în cînd tresare, priveşte în sus şi ascultă îngrijorat.
Se pare că nu-i iese pasienţa, se enervează şi adună cărţile. După aceea merge la fereastra din stînga, o deschide şi zvîrle
cărţile de joc afară. Fereastra rămîne deschisă, dar se mişcă din balamale în bătaia vîntului.
Căpitanul se duce la dulap, dar se sperie de zgomotul pe care îl face fereastra, aşa încît se întoarce să vadă ce s-a întîmplat.
Ia trei sticle de whisky sticle de culoare închisă, în patru colţuri — le priveşte cu luare-aminte şi le aruncă pe fereastră.
După aceea, ia cîteva cutii de ţigări de foi, miroase una şi o aruncă pe fereastră.
îşi se oate ochelarii, îi şterge şi îi pune din nou, ca să-şi dea seama cum vede cu ei. Apoi îi aruncă pe fereastră. Se împiedică
printre mobile, ca şi cînd nu ar vedea bine şi aprinde un candelabru cu şase luminări, care se află pe dulap. Observă
cununile de lauri, le ia şi merge cu ele spre fereastră, dar se întoarce. Ia husa de pe pian şi împachetează cu grijă cununile,
prinde colţurile pachetului cu cîteva ace cu gămălie de pe masă şi îl pune
după aceea pe un scaun. Merge la pian, izbeşte cu pumnul în clape, închide pianul şi aruncă cheia pe fereastră. Aprinde
luminările de pe pian ; apoi merge la etajeră, la fotografia soţiei sale, o priveşte un timp şi o rupe în bucăţi pe care le aruncă
pe jos. Fereastra se mişcă în balamale şi el se sperie din nou. După ce se linişteşte, ia fotografiile fiului şi a fiicei sale, le să-
rută pe furiş şi le pune în buzunarul vestei. Celelalte fotografii le dă jos cu cotul şi le adună cu piciorul într-o grămadă.
După aceea se aşază obosit la masa de scris şi îşi duce iarăşi mina la inimă. Aprinde lampa de pe masă şi suspinăpriveşte
înainte ca şi cum ar vedea ceva neplăcut ridică şi merge la dulap, deschide uşa acestuia şi scoate un teanc de scrisori legate
cu mătase albastră, pe care-l aruncă în soba de teracotă. Apoi închide dulapul.
în acest moment telegraful ţăcăne o singură dată şi se opreşte. Căpitanul tresare înspăimîntat de moarte şi rămîne în
picioare cu mîna la inimă, ascultînd atent. Dar fiindcă nu mai aude nimic la telegraf, ascultă la uşa din stingă. Se duce şi o
deschide, face un pas în camera vecină şi se întoarce cu o pisică în braţe pe care o mîngîie pe spate. Apoi iese prin uşa din
dreapta. Jn momentul acesta încetează şi muzica.
A lice intră din fund, îmbrăcată într-o rochie de stradă ; părul ei e negru ; poartă pălărie şi mănuşi ; se uită mirată în jur la
luminările aprinse neobişnuit de multe. Kurt intră din stînga, nervos.
(îi întinde mîna ca să i-o sărute):
Kurt îi sărută mîna fără prea multă efuziune.
(furioasă):
Alice îl ia pe Kurt de după gît şi-l sărută.
Kurt o ia în braţe şi o muşcă de gît, îneît ea scoate un ţipăt.
(pierzîndu-şi controlul): (0 îmbrăţişează.)
(îi arată mîna stingă):
(îl loveşte cu mănuşa peste gură):
Kurt ridică mina ca să-i dea Alicei o palmă,
(se fereşte) :
Kurt cade în genunchi.
Kurt cu fruntea pe duşumea.
Kurt îi sărută piciorul.
(se ridică):
(se uită în jur îngrozit):
(intră din stingă într-o stare deplorabilă, spri-jinindu-se de un baston):
(ia loc Ungă masa de cusut):
(Către Kurt.)
Kurt se aşază fără tragere de inimă pe un scaun.
(Iese prin stînga.)
(demn, după o pauză):
(Duce mîna la inimă.)
(Pauză.) (Vorbeşte cu o voce pUngăreaţă, ca oamenii bătrîni, şi bărbia îi atîrnă.) (Se stăpîneşte şi
continuă cu voce obişnuită.) (iar cu vocea pUngăreaţă)
(din nou vocea obişnuită)
Pauză.
(se ridică):
(hotărît, cu voce clară):
(cu voce clară):
Kurt merge agitat încoace şi încolo prin cameră şi se uită la telegraf.
(cu o nelinişte crescîndă):
2J6
(se uită pe fereastră, afară se vede mişcîndu-se un felinar):
Pauză.
(îi întinde o mină şi cealaltă o pune pe umărul Căpitanului) :
(intră din stingă; ţine în mină o umbrelă de soare):
(CU răceală) :
(Ocheşte cu umbrela de soare.) (îl ia de gît şi-l sărută pe Kurt, care o respinge.)
Căpitanul scoate sabia şi se repede după ea s-o străpungă, dar nu reuşeşte să lovească decît mobila.
Kurt rămîne nemişcat.
(cade cu sabia în mînă):
Kurt se dă înapoi către uşa din fund.
(se ridică): (Pune din nou sabia în teacă şi se aşază în fotoliul de la masa de lucru):
(merge spre Kurt): (o împinge aşa de puternic, încît ea cade în genunchi) : ai_venitAdio,
"Se îndreaptă spre uşă.)
(Pleacă.)
(CU tonul schimbat):
(cu blîndeţe):
(către Căpitan):
(nu se mai poate stăpîni):
(în genunchi Ungă Căpitan):
(îl priveşte pe Căpitan drept în ochi):
Telegraful începe să ţăcăne. Alice sare de pe scaun.
(strigă): (Către Căpitan):
(calm): (stă Ungă telegraf şi se ridică în vîrf ui picioarelor ca să
se poată uita pe fereastră) :
(îşi astupă urechile):
(îngenunchi cu mîinile întinse): (Plînge în hohote.) (Pare să mişte uşor din buze, ca şi cînd ar rosti o
rugăciune.)
Telegraful mai ţăcăne de cîteva ori; între timp s-a derulat o bandă lungă de hîrtie. După aceea se face din nou linişte.
(se ridică, desface banda de hîrtie de la telegraf
şi citeşte; apoi se uită în sus, înaintează şi-l sărută
pe căpitan pe frunte):
(Se aşază pe celălalt scaun şi plînge în hohote cu
batista la ochi.)
\
Asta-i
(Se
uită în jur prin cameră.)
Pauză,
(ia loc din nou):
Alice pare deconcertată.
260
Alice nu mai are ce să răspundă.
(ia loc abătută, disperată):
Pauză.
(P~ă~uză.)
Alice îşi ţine batista la gură ca să nu izbucnească în rîs.
ştiu!
Alice tace.
cazul
(serios): (Se ridică.)
PARTEA A DOUA
Personajele
fiul lui Kurt
fiica lui Edgar
262
Decorul
i
Un salon oval tapetat în alb şi auriu. Pe peretele din fund o uşă de sticlă deschisă, lasă să se vadă o terasă cu balustradă de
piatră şi cu vase de faianţă alb-albăstruie în care se află petunii şi muşcate roşii. Terasa e o promenadă publică. In fund se
vede bateria de pe ţărm cu o santinelă; în depărtare marea, în salon, la stînga, o sofa aurită cu masă şi cu scaune. La
dreapta un pian, o masă de scris şi un şemineu. în prim plan un şezlong american.
Lîngă masa de scris o lampă de aramă cu picior, de care e fixată o policioară. Pe pereţi diferite picturi vechi.
Allan sade la masa de scris şi lucrează. Judit intră prin uşa din fund, îmbrăcată într-o rochie scurtă de vară ; pârul îi cade
pe spate, strîns într-o codiţă. într-o mînă îşi ţine pălăria, iar în cealaltă racheta de tenis. Se opreşte un moment în prag.
Allan se ridică, grav şi respectuos.
(cu seriozitate, dar prietenos):
(timid, luptînd împotriva emoţiei):
264
.-^-—
Allan nu răspunde.
Allan se aşază din nou la masă şi continuă să lucreze.
(în loc să plece, se apropie puţin cîte puţin de masa la care sade Allan): (Se uită în jur.)
265
L
(Vorbeşte
fragmentat.)
nu
(schimbă vorba):
Alice tace.
Alice tace.
Kurt tace.
287
(Către Alice.)
Alice face cu capul semn că nu.
(îi înmînează o scrisoare deschisă.)
(se ridică):
Alice pare complet distrusă.
(Iese
prin fund.)
CĂPITANUL
(gata de plecare):
(Pleacă.)
Acelaşi decor, dar afară e mohorît şi plouă. Alice şi Kurt intră din fund cu umbrele pi cu mantale de ploaie.
El
(se aşază):
289
El
1
Tăcere.
tul
Ies prin uşa din stînga.
Prin uşa din fund intră căpitanul şi Allan, ambii în uniformă şi cu chipie pe cap.
(Ia loc în fotoliu.)
Allan se aşază pe scaunul din stînga.
privesc marea.
Tăcere.
Tăcere.
290
(Ridică vocea.)
(jenat):
(accentuează) (grăbeşte ritmul)
Allan se înclină.
(îi întinde un deget.) (Se ridică şi iese prin dreapta.)
Allan rămîne singur; şi priveşte, mîhnit, prin cameră. Judit intră din fund, cu capişon şi umbrelă, îmbrăcată îngrijit, cu
rochie lungă şi cu părul adunat.
(se ridică; o priveşte ţintă pe Judit):
Allan priveşte în altă parte.
(serios):
(uluită):
(Se plimbă încoace şi încolo prin cameră şi bate din picior.)
Tăcere.
Tăcere.
(CU emoţie neprefăcută):
(îşi duce amîndouă mîinile la jVT
pjT
(strigă):
(CU O adîncă durere): (Strigă, ţinîndu-şi mîinile la piept.)
292
'. (Schimbă vorba.) (îl ia de mină şi-l scutură.) (care a privit-o tot timpul cu ochii strălucitori) :
' (CU faţa radiind de bucurie): (Se îmbrăţişează.) (îşi întoarce capul.)
Allan merge în fund şi îşi pune mantaua pe umeri. După aceea se îmbrăţişează iar şi Judit dispare sub manta. Apoi se sărută.
Allan pleacă grăbit. Judit se aruncă pe canapea şi plînge în hohote.
(intră din nou şi cade în genunchi Ungă sofa):
(se ridică):
Judit
(se preface că se ascunde sub manta) (Se joacă prin părul lui.)
Allan îi sărută vîrful degetelor, unul după celălalt, după aceea îi sărută gheata.
(Se ridică repede.)
Se îmbrăţişează. A Han iese afară prin uşa din fund, care rămîne deschisă; se îmbrăţişează şi afară, în ploaie.
Se smulg unul din braţele celuilalt. Allan pleacă. Judit rămîne în ploaie şi în vînt, care îi răvăşeşte părul şi hainele. îşi ia
rămas bun, fluturînd din batistă. Apoi intră precipitat, se aruncă pe sofa şi îşi ascunde faţa în mîini.
(intră şi se apropie de Judit):
Judit se ridică.
(O priveşte cu atenţie):
Iese prin dreapta.
Locotenentul intră prin fund.
(se ridică şi îmbracă paltonul de blană):
Ambii ies prin fund.
Căpitanul şi Alice intră din dreapta; căpitanul e îmbrăcat în uniformă de serviciu.
(ia loc în fotoliu):
Alice merge spre uşa din stînga şi o deschide, după aceea se aşază pe sofa.
(intră din stînga): (prietenos, dar puţin cam de sus): (se aşază pe scaunul din stînga) :
(Perorează.)
(către Kurt):
(către Kurt):
(către Kurt)
Tăcere.
(fără să o audă pe Alice):
(îi înmînează cîteva hîrtii.)
(Citeşte.)
Tăcere.
(calm): (către Kurt):
(se ridică):
(tăios): (sec):
/
O
(ridică vocea):
(se ridică în picioare): (Se-ndreaptă spre uşa din dreapta.) c
(intră din dreapta): (Se aşază comod în fotoliu.)
298
Alice citeşte repede şi în tăcere, pare mirată.
Alice tace şi se uită fix la Căpitan.
(ironic):
(cu satisfacţie):
~(p~aîfşTeJ:
(furios):
Căpitanul încearcă să se ridice şi să tragă sabia din teacă, dar cade lovit de un atac de apoplexie.
(CU O voce pîîngăreaţă de om băirîn):
(Sună.) (CU aceeaşi voce): (Către Kurt.)
(Continuă să bolborosească ceva, în silabe nedesluşite: blu, blu, blu, blu \)
(aplecîndu-se deasupra Căpitanului):
Căpitanul incapabil să mai vorbească, scuipă fără ţintă precisă şi o nimereşte pe Alice în obraz.
299
(îi dă căpitanului o palmă.) (îl_tra^e le' barb^^^ToTmâTexisia.
Locotenentul intră din fund
Locotenentul împinge fotoliul afară, spre dreapta.
(Deschide larg uşile din fund; între timp afară s-a înseninat.)
\?r
Judit apare afară în dreptul balustradei, cu capul gol, agitîndu-şi batista spre mare.
(iese prin fund): (Strigă.)
300
(intră, strigînd):
(se aruncă în braţele lui Kurt): (CU un gest spre uşa din dreapta):
Judit se apropie de Alice, care o sărută pe frunte.
(Se aruncă în braţele lui Kurt.) ((Se smulge din braţele lui Kurt şi fuge afară ca să fluture batista.)
Kurt o urmează şi face şi el semne de rămas bun.
L
Locotenentul intră din dreapta.
Locotenentul îi oferă braţul.
(se mai înfrînează):
Kurt intră.
(către Kurt):
302
(I
(Merge spre uşa din dreapta unde se opreşte cu mîinile împreunate ca pentru rugăciune.)
303