Dacismul

Daca latinitatea reprezinta un concept de idei ce insista pe originea romanica a poporului roman si a limbii romane , dacismul este un curent de reactie, de echilibrare , de reabilitare pe cale stiintifica , poetica sau mitologica a substratului autohton. Motivatiile aparitiei si persistentei celor doua curente de idei sunt dintre cele mai diverse(politice,culturale). Astfel reprezentantii Scolii Ardelene au impins zelul lor in demonstrarea puritatii originii noastre romane pana la a nega orice amestec strain inclusiv cu glorioasa populatie autohtona a Daciei . Conform tezei lor legiunile romanilor au ucis pana la unul pe toti dacii care n-au apucat sa fuga . Pustiirea absoluta a Daciei era o inventie la fel de absurda ca si parasirea totala sub Aurelian . Aceste exagerari au insa o explicatie . Locuitorii din Transilvania erau priviti ca straini la ei acasa , lipsiti de drepturi si socotiti tolerati si venetici. Ori ei cu argumentele lor cereau cereau egalitatea in drepturi a romanilor din Ardeal cu nationalitatile privilegiate din Transilvania . Mai mult considerau pe buna dreptate ca romanii sunt cei mai vechi si cei mai nobili , de vreme ce sunt considerati urmasi ai romanilor . Ei gresesc doar cand spun ca ne tragem numai din romani si ca dacii ar fi fost omorati in razboaiele romane . In aceste conditii este firesc ca dacii sa nu apara in istoriile Scolii Ardelene decat pentru a se arata cum au fost invinsi si nimiciti de romani , iar despre limba daca nu se pomeneste in lucrarile referitoare la limba romana decat doar pentru a combate influenta presupusa de adversari . O jumatate de veac mai tarziu Hasdeu indraznea sa respinga ideea nimicirii totale a dacilor considerand ca vitalitatea poporului roman provine dintr-un trunchi romanic cu radacini dacice .

Astfel studiul Perit-au dacii are un rol de echilibru in epoca , impotriva tendintelor de a exagera componenta latina sau slava din alcatuirea limbii romane . S-a bazat pe izvoare istorice si pe fapte de limba , pentru a dovedi ca nationalitatea noastra s-a format din cateva elemente din care nici unul n-a fost preponderent . Contopirea acestora face ca noul popor sa fie o vita neatarnata , cu insusiri proprii provenite din insusirile fiecarei parti constitutive . In sec al XX-lea Lucian Blaga in articolul Revolta fondului nostru nelatin combate exclusivismul latin in componenta spirituala a poporului roman , amintind si de un bogat fond slavo-trac. Vasile Parvan in lucrarea Getica da o viziune complexa si profunda asupra lumii geto-dace din mileniul I i. Hr. , cu o civilizatie comparabila cu aceea a Greciei antice . Cu argumente de cultura straveche revalorizeaza componenta autohtona a etnogenezei romanilor care precede cu aproape un mileniu , contactul cu civilizatia romana . Desi afirma superioritatea spirituala a geto-dacilor manifestata in idei morale , credinte religioase , Vasile Parvan nu supraliciteaza rolul filonului geto-dac in formarea poporului roman , considerand ca ideea mama a intregii culturi romanesti e ideea romana . Cu toate acestea , el orienteaza atentia cercetarilor asupra unei lumi cu valori materiale si spirituale profunde , definita prin acte patriotice marete si eroice , prin spirit de sacrificiu in apararea pamantului strabun , prin adoratie fata de fortele naturii , reprezentate in cer printr-o zeitate suprema . De asemenea , Vasile Parvan reconstituie intregul mod de viata al vechilor daci . Trasatura lor fundamentala este statornicia , iar ocupatia principala agricultura. Locuintele geto-dace erau cetati de piatra pentru apararea in fata dusmanilor . La campie aveau colibe sau bordeie asezate pe malul apelor , pe jumatate ingropate in pamant , pentru a se proteja de iernile aspre.

La deal si la munte , casele erau de barne , asezate pe pamant sau pe piloni de lemn sau de piatra. Religiosi , geto-dacii credeau in nemurirea sufletului , in timp ce trupul era ca o piedia a accesului la nemurire . Conceptia lor era ca numai prin moarte omul ajunge la viata cea vesnica . Zeul suprem este Zalmoxis , aflat in cer si intr-o lupta continua cu demonii rai ai furtunilor , norilor , grindinii . Getii isi ajuta zeul in potolirea fortelor malefice ale naturii tragand cu arcul catre norii intunecati sau ajutati de marele preot , inlocuitor al zeului pe pamant. Aprecieri la adresa geto-dacilor remarcam la Simion Mehedinti in studiul Vechimea poporului roman si legatura cu elementele alogene. Este o sinteza a ideilor despre vechimea si continuitatea poporului romana in vatra natala . Ideea de baza este ca romanii sunt locuitorii cei mai vechi ai acestui pamant si unul dintre cele mai vechi popoare ale intregului continent . Savantul argumenteaza existenta unei civilizatii inaintate a getilor care le-a asigurat statornicia si trainicia . Aveau o reala cultura , bazata pe religiozitate , pe valori morale si pe cultivare spiritului . Geograful grec Strabo il admira pe Zalmoxe ca pe un geniu etic care a indus dacilor doctrina ca sanatatea sufletului poate asigura sanatatea si frumusetea corpului . Paralel cu argumentarea de natura stiintifica sau in absenta documentelor istorice , etnogeneza romana dobandeste , in plan literar aspecte poetice si mitologice , devenind sursa de inspiratie pentru numerosii scriitori deoarece nu-i lipseste vechime si stravechimea . Mai mult , imaginile trimit cu gandul la forme de viata arhaica preromana . Dupa cum precizeaza Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei , unele blesteme , descantece contin straturi si substraturi de credinte in zei coboratori

din idolii cei vechi ai dacilor. Aceste argumente constituie dovezi de netagaduit ale stravechimii culturii noastre spirituale . Numai un popor cu radacini adanci in antichitate , cu o bogata zestre spirituala a putut gasi ragazul descantarii unor concepte riguros gandite si elaborate . In anul 1840 acea luminoasa personalitate ce-nmanunchia in sine clarviziunea politica cu intuitia istorica , Mihail Kogalniceanu a reusit sa intareasca si sa dezvolte constiinta de sine a unei adevarate litaraturi romane prin progresista sa Introductie la Dacia literara . Evocarea trecutului istoric se face pe diverse planuri si cu diverse mijloace . Printre temele comune amintim povestea tragica a Dochiei , ori cucerirea Daciei de catre Traian . In ceea ce priveste prima tema , soarta tragica a Dochiei , este dezvoltata de mai multi autori cunoscuti : Gheorghe Asachi(Traian si Dochia) , Dimitrie Bolintineanu(Dochia) , Aron Densusianu(Negrida) . Pana si Costache Stamati pomeneste de eroina mitologiei dacice in balada sa Dragos unde o considera drept simbol al tarii eliberate . Iata deci ca pasiunea marelui poet pentru temele dacice nu s-a ivit pe un teren viran , ci a fost stimulata de generatia scriitorilo pasoptisti . De exemplu in Memento mori , titlu de inspiratie romanica , ba chiar mistica evoca cu deosebire in episodul consacrat vechii Dacii , chipul legendar al Dochiei , simbolul mitologic al Daciei . Reconstituie mitologia referitoare la nasterea poporului roman . Se evoca aici imperiul Dochiei (adica asa cum crede Ladislau Galdi in lucrarea sa stilul poetic al lui Eminescu)acea Dacie neromanizata , puternica si libera in care cerboaice albe-n turme vin prin codrii de argint si paduri de arama rosa la ceas de seara cand suna glas de bucium . Mai mult , din scorbura unui stejar batran , multisecular , apare intr-un tablou de neuitat o imparateasa tanara si blanda , in chip de tarancuta , cu donita pe umarul gol care nu este alta decat Dochia , stapana zimbrilor si a cailor albi .

Peisajul acesta fabulos , prin excelenta dacic , e tesut nostalgic din elemente si imagini ce ii fermecasera anii copilariei . Motivul Dochiei este reluat de poet in Povestea Dochiei si ursitoarele , in care Eminescu face din nou apel la traditii . Poetul evoca figura legendara a Dochiei , confundata cu Dachia sau Dacia care este fiica unui cioban autohton . De fapt Dacia este fiica unui cioban-voievod , un fel de monarh ce stapanea munti inalti , cu turme mari de bouri , care in caz de razboi isi aduna ostile sunand din bucium . Dochia este fetita , la fel ca in basme , curtata de catre feciorii crailor din rasarit. Dochai refuza , impreuna cu tatal sau , pe toti pretendentii , dar se indragosteste pana la urma de craiul din apus . Poetul aduce pe firmament emigratia popoarelor ce sunt vazute ca reprezentante ale razbunarii pretendentilor din rasarit . Ramasa vaduva , Dochia fuge in codru , unde se izoleaza . Mama vesnic tanara , isi leagana copilul , vazut ca simbol al poporului roman . Ursitoarele , ca in stravechile credinte ale bastinasilor , il sorocesc sa ajunga imparat si sa-si duca viata pe aceste pamanturi in vecie . De o nemarginita gingasie si frumusete este cantecul de leagan al Dochiei . Sub semnul lirismului sau fermecator , poetul isi adanceste radacinile povestirii pana in preistoria poporului nostu si taranindu-si personajele , cum spune Ion Rotaru , Eminescu imbina intr-o fuziune perfecta traditia , istoria si folclorul . Musatin si codrul este un alt poem postum in care figura Dochiei revine . Imparatiile s-au prabusit , iar in inima codrului vesnic tanar , care reprezinta insasi tara , apare Dochia , o zana fermecatoare . O intalneste voievodul Musatin , care tocmai cobora pe Valea Bistritei chiuind , pocnind din frunza si doinind ca un haiduc . Musatin , cel care urma sa descalece Tara Moldovei ia chipul Marelui Stefan Voda care strabate peisajul bogat si incantator al vaii Bistritei .

Chiar ii incredinteaza codrului , asemenea unui haiduc , pasiunile sale , iar codrul simbolizand tara , alegandu-l imparat , il intelege si-l ajuta . Din aceste exemple remarcam predilectia pe care Eminescu o arata motivului Dochiei . Tendinta lui Eminescu de a reconstitui o mitologie dacica , contopita cu preocuparea continua referitoare la geneza poporului roman , il indreapta catre un trecut indepartat , necunoscut sau poate inchipuit , dar pierdut in negura vremurilor . Poetul a invatat multe in aceste cautari , de la Hasdeu , descoperitorul atator traditii ale stramosilor nostri daci . La randul lui , Sadoveanu demonstreaza in romanul Creanga de aur pe acelasi temei al traditiilor , ca dacii au continuat sa supravietuiasca prin munti si prin codri neatinsi in elementele lor , esentiale de viata, pana tarziu , in epoca inceputurilor voievodale . In felul acesta povestitorul dovedeste ca a inteles sensurile multiple ale acestei cumintenii si statornicii a poporului nostru de ciobani si de tarani , despre care Eminescu a vorbit in creatiile sale .