Planificarea urbana moderna inlatura diferenta dintre front si spate, trateaza fiecare aspect, creeaza structuri armonioase la nivelul

tuturo dimensiunilor, directie preferentiala a perioadei interbelice: egaliate rationala a partilor; criteriile majore: onestitate si igiena; Lewis Mumford Culture of Cities fatade strazi Edinburgh arhitectura de baraca, indiferenta fata de perspectivele din spate arhitectura a fronturilor conceptie pur vizuala a planului; Frances Yates The Act of Memory face referire la catedrale ca mijloace didactice teatre ale memorie. Teatre ale memorie teatre ale profetiei. Fara profetie nu exista speranta, fara memorie nu exista comunicare. Orasul ideal atat teatru al profetiei cat si teatru al sperant Siegfried Giedion analizeaza exemplu din Amsterdam, preluat dupa situatia hausmaniana din Paris; artere ce converg catre un punct, rezulata teritoriu triunghiular folosit pentru dezvoltare sau insertie; doual bulevarde timide si reziduale comparate cu exemplele si milare din Paris sunt ambigue, nu desemneaza o frontier utila puplic-privat , ascund in mod inutil mult mai mult decat ar fi necesar; Fatadele plin continuu gol continuu O cladire este ca o bula de sapun. Bula este perfecta si armonioasa daca fluxul de aer a fost distribuit egal din interior. Exteriorul rezulta din interior. Le Corbusier Cladirea este un obiect de sine statator, liber de jur imprejur, obiect plastic, interesant. Orasului arhitecturii moderne unde exista o agregare de obiecte izbitor de disparate este la fel de problematic ca si orasul traditional pe care incearca sa-l inlocuiasca. Tendinta preponderenta : spatiul este sublim; spatiul infinit, natural este si mai sublim decat spatiul abstractizat si structurat.

Proiectul lui Le Corbusier pentu orasul Sant Die, 1945, ilustreaza principiile moderne de valorificare a spatiului si acelea ale cladirii-obiect. Elementele asezate lax introduc discret idea de centralitate si ierarhie, central orasului cladire de sine statatoare, ocupanta a spatiului; incearca sa joae rolul de defiinitor al spatiului, devine un fel de acropola.

Orasul Harlow 1950 contemporan cu proiectul lui Le Corbusier; aici se ofera o piata reala , literal, obtinuta prin cladiri amalgamate si aspect minimalizate; se simuleaza spatiul medieval in mod credibil. Piata este insa doar de dcor, ea pare a avea rolul pietii medieval de a reduce densitatea, insa spatiul exista fara o intarire sau un sprijin, fara a raspunde anumitor presiuni, care nu exista din partea orsului. Ea nu este produsul unui context istoric sau spatial ci un corp strain, inserat intr-o suburbie gradina. Amandoua exemplele incearca sa simuleze calitati ale orasuluui plin, cu elemente de gol, rezultand gesturi interogativ comparabile. Cele doua pot fi lecturi alternative ale diagramei gestialiste (plin-gol, figura-fond) Proiectul lui LC pentru Sant Die prezinta un oras aproape alb in totalitate, plinuri sporadice intr-un gol nemanipulat; pe cand exemplul orasului Harlow arata un oras aprope negru in totalitate cu goluri in plinuri mai deloc manipulate. Fundalul influenteaza o alta categorie de figura : figura obiect- figura spatiu. Orasul modern este caracterizat de un gol interminabil, naturalist, fara granite recognoscibile, anuland orice gen de intelegere. Figura nu este sprijinita de un cadru de referinta recognoscibil, ea slabeste si devine autodistructiva. Orasul modern cu prt redus orasul din parc devenit orasul din parcare Se inregistreaza o criza aceva mai mult decat a perceptiei: orasul traditional dispare, orasul modern nu are un statut ferm; domeniul public est e o fantoma, domeniul privat nu s-a imbogatit semnificativ, nu exista puncte de reper semnificative. Este necesara o negociere intre vizibil si nedezvaluit; excluderea poate satisface imaginatia. Libertatile spatiale absolute ale Ville Radieusse nu prezinta interes; este mult mai satisfacator sa ti se puna in fata excluziuniile unui plan de fundal construit rezonabil decat parcursul prin locuri asemanatoare . Se considera regandirea obiectului si evaluarea lui, nu atat ca figura, cat mai degraba ca fundal. Se explica inversare figurii-fond, prin comparatie intre doua exemple unde raportul dintre proportiile golului si plinului sunt aproape egale.

Plinul : Unite dHabbitation, Le Corbusier, Marsillia 1946 Golul: Ufizzi, Vasari, Florenta Ufizzi poate fi considerat Marsillia intoarsa cu exteriorul in interior, sau un mulaj pentru Unite, este un gol devenit figura, active si incarcata pozitiv. Marsillia sprijina o societate privata, atomizata, o cladire izolata pentru o clientele private; pe cand Ufizzi este mai mult o structura colectiva, duplicitara sip oat eacomoda mult mai mult, este mai generoasa, deci urbanistic mult mai activa. Ufizzi este o figura gol centrala, planificata impreuna cu vecinatatea, ia in considerare suportul neregulat; reprezinta un factor de reconciliere a temelor ordinii subconstiente si a a hazardului; accepta existentul si proclama noul, conferind valoare atat noului cat si vechiului.

Le Corbusier Proiect pentru Palatul Sovietelor August Perret Proiect pentru Palatul Sovietelor Comparatie facuta initial de Peter Collins in 1931 Proiectul lui August Perret arata catre contextual imdeiat, facand conexiuni cu Kremlinul. Cladirile lui Le Corbusier nu sunt sensibile la sit, sunt constructii simbolice ce raspund unui mediu cultural presupus eliberat recent. In ambele cazuri utilizarea sitului este reprezentativa iconografic pentru o anumita atitudine fata de traditie; consecintele unei falii generationale de 20 ani.

Gunnar Asplund, Proiect Cancelaria regala 1922 Le Corbusier, Plan Voisin, Paris 1925 In ambele cazuri situl functioneza ca reprezentant iconic al evaluarilor diferite: unul est eo declaratie despre destinul istoric celalat despre continuitatea istorica; unul este o celebrare a generalitailor, celalalt a elementelor specifice. Le Corbusier reactioneaza la idea unei societati reconstruite, nu se preocupa de detaliie spatial locale, scopul de baza este manifestul preocupat de construirea simbolului pasarii phoenix; lumea noua ridicandu-se deasupra cenusii. Ideiile lui Asplund sunt legate de continuitatea sociala: incercarea de a-si integra cat de mult posibil cladirile in continuumul urban. Le Corbusier simuleaza viitorul ofera un teatru al profetiei; pe cand Asplund simuleaza trecutul ofera un teatru al memoriei.

Santa Maria della Consolazione din Todi este considerata cladirea perfecta in integralitatea ei originara; este considerata semn si reclama, prin urmre exista libertatea de a utilize reclama unde este nevoie si posibilitatea de sustinere sau salvare a sensului prin manipularea formei conform exigentelor circumstantiale. SantAgnesse din Piazza Navona este considerate un Todi simultan compromis si intact: situl contractat impune propriile presiunui , piata si domul sunt protagonisti intr-o dezbatere. Se pune

problema cladirii ca obiect/ cladire ca textura; biserica functioneaza ca obiect ideal si ca parte a zidului pietii; exista o alternanta figura-fundal.

Palatul Farnesse exemplul perfect datorita compozitiei sale precum si relatiei cu piata Palatul Borghese reprezentativ pentru palatal de tip Farnesse; prezinta o cortile perfecta inclusa in planul imperfect si elastic, este o recunoastere atat a arhetipului cat si a accidentului.

Hotel De Beauvais, La Pautre, Paris reprezinta o varianta mai elaborata a planului liber; libertatile sale deriva din stabilitatea echivalenta a curtii de onoare centrale Villa Savoy, Le Corbusier libertatile sale depend de stabilirea bine determinate a perimetrului sau indestructibil

Se face o paralela intre perechile Ufizzi Unite si Hotel de Beauvais- Villa Savoye. Unite si Villa Savoye reprezinta virtutile plinurilor primare, izolarea cladirii ca obiect. In cazul Ufizzi, si al Hotel de Beauvais plinul construit se divulga putin, spatial neconstruit, curtea isi asuma rolul directional, perimetrul cladirii fiind un raspuns liber la vecinatate. Cladire primara si izolvata vs izolarea spatiului identificabil > cladirea insertie Hotelul de Beauvais si Palazzo Borgesee reprezinta o progresie de la fatada figura (plin) la curtea figura(gol).

Unite dHabbitation, Le Corbusier, Marsillia 1946 Quirinale, Roma, extensie Manica Lunga Unite prezinta o izolare accentuata, axandu-se pe satisfacerea cerintelor de expunere, insorire, etc.. Manica Lunga poate fi privita ca o serie de Unite puse cap la cap, indeplinete standardele de locuire- strada pe o latura, gradina pe cealalta; lucreaza atat ca occupant al spatiului cat si ca definitor al spatiului; figura pozitiva si fundal pasiv. Aceasta proiecteaza o prezenta tare catre strada, asigura o stare privata mai atenuata catre gradina, mult mia adaptabila.

Curtea Palais Royale admirata dar neutilizata de Le Corbusier ca mod de a oferi o diferntiere clara intre o stare interna de intimidate relative si o lume exterioara mai putin comprehensibila, este o camera urbana. Mobilierul urban (turnuri) amplasate fie in interiorul camerei, fie in afara curtii Palais Royale devine un instrument de cunoastere la fata lcului, stabilizator identificabil si mijloc de orientare colectiva.

In concluzie, Rowe nu mai considera fixatiile pe obiect (caracteristice orasului nou, orasului modern) sau fixatiile pe spatiu (caracteristice orasului vechi, traditional) ca fiind atitudini valide. Atat cladirile cat si spatial ar trebui sa fie pe acleasi plan al dezbaterii. Dialectica plin-gol permite existenta a ceea ce este planificat deschis si cea ce este neplanificat in mod authentic, a piesei fixe si a accidentului, a publicului si a privatului, a statului si a individului conditie de echilibru vigilant. In termenii de figura fundal, dezbaterea intre plin-gol se face intre doua modele : tipul acropola si tipul forum.