Sfantul Ambrozie de la Optina (1812-1891), smeritul facatorul de minuni

Duhovnicii... Mare dar al lui Dumnezeu, aratat oamenilor pentru m�ntuirea neamului
omenesc. Prin curatatul, sf�ntul suflet vorbeste Dumnezeu, ajut�nd, ?ntarind,
vindec?nd, ?ndrept?nd pe cei drepti la calea m?ntuirii. Tainic prevestind
viitorul, arat?nd pronia si voia lui Dumnezeu despre crestinul care vine la el cu
credinta, duhovnicul �l ?ndreapta pe cel din urma pe caile Domnului, �l ajuta sa
gaseasca calea cea dreapta �n ?mparatia Cerului.

?n pleada duhovnicilor rusi numele cuviosului Ambrozie de la Optina ocupa un loc

dintre cele mai stralucitoare. Dragostea sincera a norodului, respectul �ntre cele
mai initiate paturi ale societatii, o remarcabila autoritate �n r?ndurile clerului
l-au ?nsotit pe marele avva ?n toata calea lui de ascet.

Cuviosul Ambrozie stap�nea o experienta atotcuprinzatoare, cu vederi largi si

putea oferi sfaturi la orice �ntrebare, nu numai ?n domeniul duhovniciei, ci si ?n
probleme de viata, aplicabile la o persoana data si o situatie data. Darul
patrunderii �n tainele sufletelor oamenilor al lui avva Ambrozie ?i mira pe multi
si �i dispunea sa se supuna calauzirii lui. La oameni aparea �ncrederea ca avva
stie mai bine dec�t ei de ce au nevoie si ce le este de folos.

Darul deosebit al prezicerii foarte des se arata la cuviosul Ambrozie �n perioada

de batr?nete (starcestvo, de la staret - avva, batr�n; m. plural). Vom aduce un
singur exemplu. La manastire a sosit mesterul de iconostase ca sa-si primeasca
banii pentru lucrarea facuta. Cuviosul Ambrozie vreme de trei zile sub diferite
motive a �nt?rziat plecarea lui din lacas. Mesterul se m�hnea foarte de aceasta,
asa cum la el acasa trebuiau sa vina pentru �ntelegere niste clienti foarte
convenabili, dar sa �ncalce cuv?ntul cuviosului nu se ?ncumeta. Mare i-a fost
mirarea, c?nd a doua zi dupa ?ntoarcerea lui acasa au poposit si clientii lui,
care la fel s-au retinut cu trei zile. Dar toata puterea darului viziunii a
cuviosului s-a descoperit abia dupa patru ani. Unul din lucratorii acestui mester
pe patul de moarte a marturisit ca �n acele zile el a voit sa-l omoare pe stap�nul
sau, pentru a-i lua banii, pe care acesta �i aducea de la sihastria Optina, si
pentru aceasta trei zile l-a asteptat sub pod. �N-ai fi scapat tu �n timpul acela
cu viata, dar Domnul pentru a nu stiu cui rugaciuni, te-a ferit pe tine de moarte
fara pocainta... Iarta-ma pe mine, afurisitul...�, acestea au fost ultimile
cuvinte ale muribundului.

Citind limpede sufletele vizitatorilor sai, avva stia si ce �i aducea pe ei la el.

Foarte des erau cazuri c?nd cel ce solicita ajutorul nu reusea sa-si descopere
cererea sa sau durerea si cuviosul �i si dadea raspunsul. Mare era puterea
rugaciunii parintelui Ambrozie si multele vindecari petrecute prin sf�nta lui
mijlocire cu prisosinta marturisesc aceasta. Dar avva din cauza smereniei sale,
evit�nd slava omeneasca, trimetea bolnavii sau la sfintele moaste, sau la icoanele
facatoare de minuni, iar uneori pur si simplu le recomanda sa foloseasca vreo
iarba de leac. Bolnavii se tamaduiau cu desav�rsire de neputintele lor si
�ntelegeau ca minunea s-a sav�rsit pentru rugaciunile parintelui.

Numele parintelui Ambrozie era cunoscut departe dupa hotarele Rusiei. �l cunosteau
pe el si Athosul, si Sf�ntul Ierusalim - tot Rasaritul Ortodox. Nevoitorului de la
Optina nemijlocit sau �n scris i se adresau si persoane de alte confesii. Asa a
venit la Optina superintendantul reformatorilor din Moscova Carl Zedergolm. Iar
fiul lui Constantin, care a �nvatat �n universitatea din Moscova, dupa comunicarea
cu parintele Ambrozie, s-a convertit la ortodoxie si a primit calugaria.

De ?nvatatura este viata cuviosului Ambrozie, dar nu mai putin de �nvatatura este
mostenirea scrisa lasata de el. Citind scrisorile acestui gigant al spiritului noi
ne atingem de marele har al lui Dumnezeu, aratat prin acest cuvios. Cuvintele
sf�ntului nu pot fi desarte sau mincinoase. Deoarece prin el vorbeste Dumnezeu,
marturiseste Duhul Sf�nt. Si asta devine cu at�t mai actual ?n timpurile noastre
slabite si golite de har.

?n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni �ncep sa se abata �n erezia

ecumenismului, catolicismului, protestantismului. Motiv?nd caderea lor de la
credinta parintilor cu neemanciparea acestor din urma, cu noul duh al vremii si
situatia politica. Se fac �ncercari de a introduce �n Ortodoxie c?te ceva de la
catolicism, c?te ceva de la protestantism, se rasp�ndesc ?ndemnuri pentru
unificarea tuturor confesiilor crestine. Drept raspuns la acestea pot servi mai
jos publicatele scrisori ale parintelui Ambrozie, luminator recunoscut al
credintei ortodoxe. �n lucrarile sale, �ndreptate spre demascarea ereziei
catolicismului, luteranismului, c?t si a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie
descopera mortalitatea acestor �nvataturi, arata groaznicele urmari ale decaderii
duhovnicesti de la Ortodoxie. Cuviosul nu oboseste sa sublinieze - nu este m?
ntuire ?n alte confesii, nu este alta cale catre Dumnezeu, dec�t prin credinta
Ortodoxa. Si asta o spune nu un om obisnuit sau chiar si preot, asta o spune un
sf�nt. Acela care stie adevarul de la �nsusi Dumnezeu.

De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie,

primestele pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe piatra unghiulara, pe care se
cuvine a fi �ncercate toate ?nvataturile si inovatiile la moda. Deoarece cuviosul
este sf�nt, iar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ?ndoielnica.

(Preotul Alexii Moroz Prefata la editia rusa)

Nota traducatorilor

Cele doua scrieri au fost traduse dupa volumul Trei scrieri necunoscute ale
cuviosului Ambrozie, aparut la Petersburg �n 1997.

Prima dintre scrieri, Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul

luteran, a fost scrisa de catre avva Ambrozie, dupa cum se vede, la cererea unei
calugarite, ca de la numele acesteia. Scrisoarea expediata de catre Sf�nt
nepoatei-calugarite e �nsotita de urmatoarea nota: �Greu si incomod este sa
convertesti la ortodoxie pe luterani, deoarece ei au o parere prea buna despre
familiara lor iubire pentru Hristos, si despre familiara apropiere de El, si
despre fierbintea lor rugaciune. Poate doar numai pentru �mpacarea propriului tau
suflet �i poti propune unchiului tau explicatia ta despre acest obiect pe un
astfel de ton�. Dupa care urmeaza scrisoarea propriu-zisa. Iar la sf�rsitul ei
avva Ambrozie a considerat de cuviinta sa alipeasca si urmatoarea indicatie
adresata nepoatei-calugarite: �P. S. ?nmoaie singura acele expresii care, dupa
parerea ta, se vor dovedi a fi prea grele pentru unchiul tau; iar daca vrei, chiar
toate g�ndurile scrise expune-le ?n vorbirea ta obisnuita. Si mai �nainte ca sa
purcezi la acest �nceput, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa or�nduiasca lucrul acesta
prin atotbuna si atot�nteleapta Sa Pronie catre un sf�rsit folositor. Caci El vrea
ca toti sa se m�ntuiasca si la cunostinta adevarului sa vina�.

A fost sau nu transcrisa aceasta scrisoare de catre nepoata si expediata

unchiului, anume �n aceasta varianta pe care i-a dat-o Sf�ntul, nu se stie. La fel
nu se cunoaste cine este aceasta nepoata calugarita si cine este unchiul ei.
Sf�ntul Macarie, a carui ucenic credincios era Sf. Ambrozie, atunci c�nd acesta
din urma a cerut binecuv�ntarea pentru expedierea acestei scrisori, a mai adaugat
cu m�na lui la sf?rsitul scrisorii urmatorul sfat nepoatei-calugarite: �P.
Ambrozie a scris, ?nsa aici este multa cruzime; tu singura �nmoaie unele fraze,
iar ce e de prisos, scoate cu totul, stiind judecata lor, unde este voia lui
Dumnezeu�.

?n una din note am pomenit numele parintelui Clement (Zedergolm). Acesta a fost
ucenicul devotat si iubit al cuviosului Ambrozie, �mpreuna lucrator si colaborator
si principalul responasibil de scrisorile Cuviosului. Anume la acesta, dupa
moartea lui, au fost gasite scrisorile de fata, printre h�rtiile sale. Acesta a
contribuit mult prin muncile sale, fiind de origine german si fost luteran, �n
lupta ?mpotriva invaziei protestante de la sf?rsitul secolului trecut din Rusia.

Celelalte trei scrisori au fost extrase din masivul volum Culegerea scrisorilor
parintelui Ambrozie. Iar ?nsusi volumul face parte din cunoscuta colectia de
scrisori ale parintilor de la Optina. Acestia din urma s-au facut cunoscuti �n
timpul vietii lor si mai t�rziu proslavind sihastria Optina ca pe un simbol si
leagan al duhovniciei ortodoxe ruse, mai ales pentru ad�ncile lor cunostinte si
experienta pe care o �mpartaseau tuturor oral, sau raspunz�nd la scrisorile de
multe feluri scrise de credinciosi si necredinciosi apartin�nd tuturor paturilor,
fara partinire. Aceasta practica a parintilor de la Optina este un fenomen cu
totul deosebit �n istoria vietii duhovnicesti din Rusia, ca loc �n care s-au
adunat cei mai multi parinti, nu numai �naintati �n feluritele virtuti, ci si
carturari. Tot ei efectuiaza multe traduceri, deschid o editura de carti
folositoare de suflet. �ntr-un cuv?nt, pun bazele unei renasteri a duhovniciei si
�n special a monahismului rus. Mai t?rziu Biserica a aratat meritele lor �n fata
lui Dumnezeu, pe cei mai multi dintre parintii de la Optina canoniz�ndu-i ca
sfinti.

Tot la Optina ancoreaza, obositi de gloria desarta a lumii, care nu satisface

cautarile sufletului omenesc si setea lui dupa desav�rsire, celebrii scriitori ai
Rusiei si ai lumii �ntregi F. M. Dostoevski si N. V. Gogol. Lev Tolstoi,
aprinz�ndu-se ?n el curiozitatea, ajunge si el la sihastria Optina, �nsa orgoliul
bolnav al scriitorului nu i-a �ngaduit sa intre sa vorbeasca.

Sf?ntul Ambrozie de la Optina a servit ca model pentru personajul Staretul Zosima

din romanul lui Dostoevski �Fratii Caramazov�. Unul din cei mai expresivi si mai
bine cunoscuti �n tot teritoriul Bisericii Ortodoxe Ruse, cuviosul Ambrozie, a
fost canonizat de Soborul local de la Moscova pe 6 iunie 1988.

Scrisoarea nepoatei,

calugarita ortodoxa,

catre unchiul luteran

Draga unchiule, dintotdeauna v-am iubit si v-am stimat ca pe un tata. De aceea

�ntotdeauna v-am dorit binele, ca si mie. �nsa care este pentru noi binele mai
presus de tot binele, daca nu m�ntuirea vesnica a sufletelor noastre? Studierea
acestei probleme, pe masura puterilor, m-a determinat sa ma hotarasc la o discutie
�n scris cu dumneavoastra, unchiule, despre ceea ce-mi preocupa at�t de mult
sufletul. Va rog dar, unchiule, sa va �narmati cu rabdare si sa cititi lunga mea
scrisoare, si v-as ruga sa va dati osteneala, cercet�nd si analiz�nd cele scrise ?
n ea. Aceasta o gasesc importanta pentru dumneavoastra si pentru mine personal,
pentru linistea sufletului meu, care va iubeste sincer. Ascultati-mi dar,
unchiule, confesiunea mea.

La venirea mea ?n manastire cugetam cu indiferenta asupra confesiunilor crestine,

asa cum auzisem de multe ori la oameni �nvatati, ca ar exista m�ntuire ?n orice
confesie, destul fiind sa fii un om bun. De aceea eu, ca una nascuta �n credinta
Ortodoxa, dupa �nvatatura Credintei Ortodoxe, ma straduiam dupa puterea mea sa-mi
lucrez m�ntuirea, citind diferite carti ortodoxe pe parcursul a mai bine de 12
ani. Si ce am aflat �n tot timpul acesta si prin citirea aceasta? Am aflat ca
Biserica Ortodoxa pe parcursul a 18 veacuri si jumatate (astazi 20, n. n.),
pastreaza neschimbate si nevatamate de inovatii �nvatatura pe care a primit-o de
la �nsusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostolii Lui si urmasii acestora -
episcopi si pastori ai turmei lui Hristos, si prin intermediul Soboarelor
ecumenice. Si �nca am mai aflat ca �n afara acestei Sfinte, Sobornicesti si
Apostolesti Biserici, Care pe drept mai este numita si Biserica Drept Maritoare,
m�ntuirea ?n alte confesii este foarte de ?ndoielnica si neadevarata, pentru ca
Apostolul Pavel vorbeste destul de clar �n epistola catre efeseni: �Este un Domn,
o credinta, un Botez� (Ef. 4, 5). Aceste cuvinte arata ca numai una este credinta
adevarata, iar celelalte confesii, din toate punctele de vedere, nu s�nt
adevarate, ci mincinoase. Si Una este Biserica adevarata, anume acea pe care
�nsusi Domnul a �ntemeiat-o la ?nceput prin Apostolii Sai si urmasii acestora,
episcopii, si despre ea se zice �n Evenghelie: �Voi zidi Biserica mea si portile
iadului nu o vor birui� (Mt. 16, 18). Evident ca Domnul nostru Iisus Hristos a
�ntemeiat o singura Biserica Soborniceasca si hotar�toare, si nu mai multe. Desi
�n Apocalipsa se aminteste despre sapte Biserici, toate aceste Biserici erau
locale, �n acord cu Biserica Soborniceasca.

Ce ?nseamna dar cuvintele adaugate de Domnul: �si portile iadului nu o vor birui�?
De Dumnezeu insuflatii t�lcuitori ai dumnezeiestii Scripturi ne spun ca Domnul ca
Dumnezeu a siut ca �n vremurile de pe urma oamenii m�ndri si �ng?mfati nu vor voi
sa se supuna �nvataturii dumnezeiesti a singurei, adevaratei Biserici, de �nsusi
Domnul �ntemeiata, dar dupa vrerile lor si dupa �ntelepcunea omeneasca vor
�nfatisa numeroase cai pretinse ca bineplacute lui Dumnezeu, �nsa adevarata cale
prin unica adevarata Biserica o vor huli si chiar se vor ridica asupra Bisericii,
desi fara succes. De aceea Domnul a si adaugat: �portile iadului nu o vor birui�,
adica oamenii rataciti, ?ng?mfatii, hulitori ai adevaratei Biserici, care se afla
sub influenta puterilor �ntunecate si pe buna dreptate acestia s�nt numiti portile
iadului, fiindca prin �nvataturile lor mincunoase si pierzatoare �nsala pe cei
fara experienta si-i surpa la fundul iadului. Desi multora acest cuv�nt le va
parea aspru, mai ales celor de alta credinta care �ncearca sa duca o viata
cucernica. Acestia, spre �ncredintare, sa cerceteze singuri cu atentie cuv�ntul
Apostolului Iuda, care pe toti care s-au despartit pe sine de la unitatea
credintei si a Bisericii �i numeste straini de Duhul adevarlui si duhul lui
Dumnezeu, dupa cum e scris �n epistola lui: �?n vremea de pe urma vor fi
batjocoritori, ubl?nd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Acestia s?nt cei ce fac
dezbinari, oameni firesti, care nu au Duhul� (Iuda 1, 18-19). Si sf�ntul Apostul
Ioan Teologul, din numarul celor trei st�lpi ai Bisericii primare a lui Hristos,
scrie despre cei ce s-au despartit de ea, ca s�nt straini de cele despre care au
�nvatat martorii si slujitorii Cuv?ntului, straini de ?mpartasirea Apostolilor,
cum citim �n epistola lui: �Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci
de-ar fi fost de-ai nostri ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu s�nt toti
de-ai nostri, de a ceea au iesit� (I Ioan 2, 19).

Citind astfel de marturii depsre �nvatatura Bisericii Ortodoxe �n comparatie cu

restul confesiilor, eu am dorit sa las celelalte si sa cunosc ce sta la baza
�nvataturii luteranilor, deoarece printre ei se afla un om apropiat inimii mele,
dumneavoastra iubite unchiule. Din diferite izvoare pe care a fost cu putinta sa
le am, am izbutit sa aflu urmatoarele:

I. Confesiunea luterana a fost �ntemeiata de Luther, fost preot al bisericii

romano-catolice. Pe loc mi se �nfatiseaza suprematia Bisericii Ortodoxe, ?
ntemeiata prin nemijlocita conducere a Domnului nostru Iisus Hristos de cei 12
ucenici si Apostoli, si ceilalti 70 mai mici, si ucenicii Apostolilor, cum s�nt:
Dionisie Areopagitul, Minunatul Ierotei, Ignatie Teoforul si altii. De asemenea
mi-a venit ?n minte ca ?nvatatura crestina a Bisericii Ortodoxe a fost semanata cu
multe greutati si diferite necazuri, si pecetluita cu s�ngele nenumaratilor
mucenici. Luther �nsa a �ntemeiat ?nvatatura sa la masa �mparateasca, �nconjurat
de multe m?ng?ieri ale dregatorilor si poporului nedreptatiti de abuzurile papale,
dispusi sa primeasca orice �nvatatura, numai ca sa se izbaveasca de puterea
turbata a papei.

II. ?nvatatura luterana exista de numai 300 de ani, dar a si reusit sa se scindeze
�n peste 70 [astazi si mai multe, n. n.] de secte si comunitati, fiecare dintre
acestea consider�ndu-si �nvatatura sa dreapta. M-a frapat si m-a impresionat
nespus faptul ca cei mai destepti dintre luterani, dupa astfel de consecinte
nefavorabile si �ntr-o astfel de tulburare si divergenta de opinii, nu constata
lipsa de temei si contradictiile evidente din �nvatatura luterana. Dupa aceasta,
nu este oare evident adevarul �nataturii Bisericii Ortodoxe, care e propovaduita
si cultivata de diferiti Apostoli, �n diferite tari, la diferite popoare, care nu
aveau aceleasi graiuri, cu obiceiuri si moravuri diferite, conduc�ndu-se de legi
diferite. ?nsa, necat�nd la toate acestea, ?nvatatura pe care a detinut-o �n
vremurile de ?nceput ale crestinismului Biserica Ortodoxa o detine si astazi,
neschimbata si nealterata de inovatiile introduse pe parcursul a 18 (19) secole si
jumatate. Cu toate ca au existat timpuri �n care Biserica Ortodoxa a fost puternic
tulburata, prin vicleniile �ncepatorului de rele diavolul, de diferiti eretici;
�nsa pastorii ortodocsi, str�ng?ndu-se din toata lumea, prin sfat comun, cu
ajutorul Sf?ntului Duh, curateau adevarul crestin si �ngradeau Biserica Ortodoxa
cu canoane lasate de Apostoli si Sfintii Parinti, �n conformitate su Sf?nta
Scriptura.

III. Desi �nvatatura protestantilor a aparut din necesitate, ca protest la

abuzurilor si violenta puterii papale, totusi, daca Luther si Calvin ar fi cautat
adevarul si slava lui Dumnezeu si nu pe a lor, ca mai apoi sa proslaveasca �n
urmasi numele lor ca reformatori ai Bisericii, atunci, ?n urma ratacirilor si
abaterilor spre inovatii ale Bisericii Romane, acestia s-ar fi putut �ndrepta
catre Biserica Ortodoxa Rasariteana, care fiind �nconjurata de necazuri, ca un
crin �ntre spini, ?nflorea cu blagocestie si stralucea cu ?nvatatura adevarata si
�n acest mod ar fi marit numarul fiilor Unicei Biserici adevarate a lui Hristos si
i-ar fi izbavit pe acestia de dezbinari si ne�ntelegeri de azi, �n care se
nenorocesc sufleteste, tulburati de v�nturile ?ntelepciunii desarte a lumii
acesteia. Dar a adus c?ndva ?ng?mfarea si iubirea de slava pe cineva la adevar?
Roada lor este �ntelepciunea desarta si minciuna, si a se �nsela pe sine si pe
altii.

IV. Luteranii resping predania bisericeasca, zic�nd ca ei primesc numai ceea ce

este scris ?n Evanghelie si ?n epistolele Apostolilor, prin care se contrazic,
evident, pe ei ?nsisi, fiindca �n Epistole exista o indicatie exacta cu privire la
autenticitatea predaniei bisericesti. Sf�ntul Apostol Pavel scrie catre Corinteni:
�Fratilor, va laud ca �n toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum
vi le-am dat� (I Cor. 11, 2). Si �nca: �Deci, fratilor, stati neclintiti si tineti
predaniile pe care le-ati �nvatat...� (2 Tes. 2, 15); si �n trimiterea catre
Timotei: �O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a �ncredintat, depart�ndu-te de
vorbirile desarte si lumesti si de �mpotrivirile stiintei mincinoase� (I Tim. 6,
20). Si Sf�ntul Apostol Ioan Teologul scrie ?n Epistola Soborniceasca: �Multe av?
nd a va scrie, n-am voit sa le scriu pe h�rtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa
vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina� (2
In. 1, 12). Oare a fost rostita �n zadar si lasata fara atentie de catre ucenicii
Bisericii primare aceasta convorbire orala a Apostolului Ioan si convorbirile
celorlalti Apostoli? Nu, din astfel de convorbiri orale se alcatuiau asa numitele
Canoane Apostolice, care exista si p�na acum �n Biserica Ortodoxa. Vom spune si
mai mult dec�t aceasta: daca respingem predania bisericeasca, atunci nu putem
crede nici Evanghelia, fiindca Domnul nu a scris Evanghelia cu m�na Sa, ci a
transmis oral ?nvatatura buneivestiri Apostolilor, iar ucenicii Bisericii primare
au scris �nvatatura auzita de la Domnul. Si la �nceput au fost scrise multe
Evanghelii, ?n diferite locuri, ?nsa Biserica, examin?ndu-le pe acestea, a
recunoscut ca fiind autentici si adevarati numai patru Evanghelisti cunoscuti,
ceilalti fiind respinsi.

Asadar, oare procedeaza corect luteranii, resping�nd autoritatea Bisericii ?n

legatura cu aceste predanii? Domnul nostru Iisus Hristos nu numai ca �nsusi
propovaduia oral �nvatatura despre bunavestire, dar nici ucenicilor nu le-a dat
porunca sa scrie, ci a poruncit sa o propovaduiasca oral, precum citim la
Evanghelistii Marcu si Matei: �... si propovaduiti Evanghelia la toata faptura�
(Marcu. 16, 15), �Drept aceea, merg?nd, ?nvatati toate neamurile, botez�ndu-le ?n
numele Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh; ?nvat�ndu-le sa pazeasca toate
c�te v-am poruncit voua...� (Mt. 28, 19-20). Iar ce s-a scris de Apostoli, s-a
scris dupa propovaduirea Evangheliei, dupa cerinta �mprejurarilor. Prin pronie s-a
hotar�t aceasta, ca pe urma sa fie posibila preluarea dupa aceste epistole a
�nvataturii lasate oral. De altfel, se stie ca multi Apostoli n-au scris nimic,
iar altii, daca si scriau, scriau dupa marturia lor personala, despre lucrurile
deja cunoscute �n ele dupa predanie, �asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de
la �nceput si au fost slujitori ai Cuv�ntului� (Lc. 1, 2), pe l?nga aceasta,
scriau nu despre toate lucrurile, ci numai despre unele, iar altele ?n genere s?nt
trecute sub tacere, ca fiind de acum cunoscute dupa predanie. Deaceea, Biserica
Dreptmaritoare recunoaste ca izvor al religiei Crestine, �n afara de Sf�nta
Scriptura, Sf�nta Predanie.

V. Biserica Ortodoxa contine sapte taine, pe c�nd luteranii recunosc numai doua
taine - Botezul si Euharistia, dar si aceste taine nu au la ei un sens adevarat,
deoarece la ei aceste taine le sav�rseste un mirean, chiar daca se numeste pastor
adica un om, cinstit la ei ca preot. La luterani nu exista preotie, fiindca nu au
episcopi, caci Luther fiind doar preot, n-a putut transmite altora preotia. Cine
dar furnizeaza pastori pentru slujire? Ei se aleg din r�ndul oamenilor ce au facut
studii teologice si consistoria protestanta, sau guvernul lor teologic, unde
mirenii au loc �n sedinta membrilor, d�ndu-le de la sine dreptul de a se numi
pastori si de a sav�rsi slujirea preoteasca.

Poate ?nsa mireanul sa sav�rseasca taina Euharistiei? Nicaieri �n Sf?nta Scriptura

si �n istoria bisericeasca nu este nici un exemplu, nici o indicatie precum ca
mireanul poate sav�rsi taina Euharistiei. De aceea, oricine din mireni, oricum nu
s-ar numi el, daca se �ncumeta la aceasta, greseste mult si mare raspuns va da �n
fata lui Dumnezeu, iar cei ce se ?mpartasesc de la el se �nsala amarnic si �n
zadar ?si fac iluzii. Pe l?nga aceasta, taina Euharistiei cere o alta taina - a
pocaintei si a marturisirii pacatelor �naintea unei fete duhovnicesti si primirea
de la acesta a hotar�rii precum ca este vrednic cineva sau nu de a se �mpartasi cu
Sfintele Taine, Trupul si S�ngele Domnului, ca nu �?n os?nda sa man�nce si sa bea,
nesocotind Trupul Domnului�, cum marturiseste Sf�ntul Apostol Pavel. Daca lui Ioan
Botezatorul cei ce primeau botezul de la el ?si marturiseau pacatele lor, atunci
oare procedeaza corect luteranii, marturisindu-se siesi, rusin�ndu-se din m?ndrie
sa marturiseasca altuia ranile pacatelor lor? Dar rusinea aceasta pe care o �ndura
�n fata duhovnicului cel ce se caieste �l izbaveste de rusinea de la judecata
�nfricosatoare a Domnului, cum bine crede Biserica Ortodoxa. Nu �n zadar e spus ?n
Sf?nta Scriptura: �Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul
pentru altul, ca sa va vindecati...� (Iac. 5, 16).

Sa zicem ca botezul, din necesitate, �l poate sav�rsi cu apa si mireanul �n numele

Tatalui si al Fiului si al Sf�ntului Duh. Pe acest temei Biserica Ortodoxa
recunoaste si botezul protestant, �nsa acest botez ea �l ?ntareste prin alta taina
- mirungerea, ca cel curatat de pacatul stramosesc si renascut �n cristelnita
botezului sa primeasca noi puteri pentru confirmarea si prosperarea �n viata
crestina, atunci c�nd prin tainica ungere i se transmite pecetea Sf?ntului Duh.
Exemplul acestora ?l vedem ?n Biserica primara. Atunci c?nd Samaria a fost
botezata de binevestitorul Filip, unul din cei 7 diaconi, Apostolii au trimis pe
doi dintre ei sa �ntareasca �n credinta nou-botezatii din Samaria, comunic�ndu-le
Duh Sf?nt. Si protestantii simt necesitatea acestei taine, fiindca la ei s-a
pastrat denumirea confirmatiei, sau �ntarirea �n credinta; dar asa cum aceasta
taina poate fi transmisa numai de episcop, sau, c�nd este prin preot, atunci prin
intermediul mirului sfintit prin rugaciunea arhiereasca, de aceea la luterani n-
are cine oferi darurile Duhului Sf?nt noilor botezati.

De altfel printre luterani exista o miscare care pretinde ca are episcopi, dar
parerea aceasta e nedreapta si mincinoasa; dupa cum a demascat acestea �nca nu
demult un luteran chiar dintre englezi. Acest om a facut studii teologice si urma
sa ocupe locul ajutorului falsului episcop, dar mai �nt?i el a vrut sa afle daca
hirotonia la luterani �si trage cu adevarat �nceputul de la Apostoli si pe
parcursul a trei ani a cercetat acest obiect cu mare staruinta. Si ce a aflat el
prin aceasta cercetare? A aflat ca toti pseudo-preotii luterani nu s�nt altceva
dec?t mireni, (exprimarea personala a cercetatorului). Fiindca �n timpul ultimei
treceri de la catolicism la protestantism numai un episcop a fost de acord sa
primeasca �nvatatura luterana, dar si acest episcop din pricina bolii �ntotdeauna
evita hirotonirea altora, dupa marturia cercetatorului, judec�nd cu ?ntelepciune
ca la noua �nvatatura nu se potriveste preotia veche. De aceea fetele duhovnicesti
luterane mai mici au fost nevoiti sa inventeze o formula oarecare si dupa ea �si
puneau at�t episcopi c?t si preoti pe parcursul a o suta de ani. Dar orice fapta
nedreapta este clar ca iese la iveala. Preotii pusi �n acelasi fel ca si episcopii
dupa un timp au �nceput sa se socoata egali �n drepturi cu acestia, din care
pricina formula luterana de cosacrare a necesitat corectari si adaosuri, precum ca
cutare se pune pentru slujirea preoteasca. Iata istoria episcopiei luterane!

Cercetatorul de mai sus, examin�nd ?nceputul hirotoniei luterane, ?mpreuna cu

aceasta a examinat si �nvatatura credintelor: latina, armeana si ortodoxa, si a
aderat la ultima, ca una ce-si pastreaza �nvatatura neschimbata si neatinsa de
inovatii �nca de pe timpurile apostolice (Conv. Duhovnicesti Nr. 42, 1858, rus.).

VI. Luther a respins respectarea posturilor, stabilite de pe vremurile Apostolilor

?n Biserica lui Hristos din motive binecuvenite. Oare este dreapta si �ntemeiata
aceasta respingere? Oare nu �nsusi Domnul nostru, Dumnezeul-om, a dat exemplu,
postind 40 de zile si nopti? Dar tot ce a facut Domnul a facut ca sa-I urmam Lui,
precum �nsusi marturiseste: �Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut eu
voua, sa faceti si voi� (In. 13, 15). Pe acest temei si �n amintirea postului
Domnului ?n Biserica Ortodoxa ?nca din vechime s-a stabilit Postul Mare. Desi nu
toti pot urma Domnului �n aceasta, ca alesii Lui, Moise si Ilie, care au postit 40
de zile si nopti, totusi orice crestin drept credincios dupa puterea sa trebuie sa
pastreze acest post, precum sta scris �n canoanele Unicei Adevarate si
Sobornicesti Biserici a lui Hristos. Daca si Apostolii, barbati de Dumnezeu
insuflati si sfinti, si curatati de patimi, posteau, precum se vede �n multe
locuri din Faptele Apostolilor, oare cu temei a procedat Luther, lipsind pe
oamenii neputinciosi si plini de patimi de aceasta arma spre �nfr?narea patimilor,
cu alte cuvinte, de post, pentru ca postul cu dreapta judecata respectat si �n
lume, potoleste patimile trupesti?

Pe l?nga aceasta, la postul respectat de ortodocsi �nainte de Sarbatoarea Nasterii

Domnului exista indicatii �n faptele Apostolilor precum ca acesta e stabilit �nca
din vremurile Apostolilor si �nca de pe atunci era cunoscut Bisericii primare a
lui Hristos. Sf�ntul Luca descriind acea furtuna de pe mare, �n care corabia ce
ducea pe Apostolul Pavel la Roma naufragia, expune spre atentie ca Sf. Pavel a
prevestit sutasului acest naufragiu din pricina vremii t�rzii si �nceperea iernii
�fiindca trecuse si postul� (Fapte 27, 9). Este evident ca Sf. Luca aminteste aici
despre postul cunoscut Bisericii de atunci. Acest post la ortodocsi tine de la 15
noiembrie p�na la 25 decembrie, (28 nov. -7 ian., dupa calendarul actual), anume
atunci c�nd pe marea Mediterana au loc furtunile groaznice de iarna. Ce vor
raspunde la aceasta luteranii, ce-i ce pretind ca-si au legea vietii din Sf�nta
Scriptura?

VII. Tot ?mpotriva Sfintei Scripturi luteranii marturisesc ca Duhul Sf�nt purcede
si de la Fiul. Oare nu �nsusi Domnul vorbeste despre Duhul Sf�nt, ca El de la
Tatal purcede, precum e scris la Evanghelistul Ioan (In. 15, 26)? Mai au luteranii
si alte teze ne�ntemeiate, dar pentru ele nu este timpul potrivit.

VIII. Un luteran dintre nemti, prospat venit la Ortodoxie, a descoperit urmatoarea

rea intentie a lui Luter. Domnul spune ?n Evanghelie: �iar de nu va asculta nici
de Biserica, sa-ti fie ca un pag�n si vames� (Mt. 18, 17); si Sf. Apostol Pavel
scrie catre Timotei: �Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci �n casa
lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, st?lp si temelie a
adevarului� (I Tim. 3, 15). Luther a ?nteles puterea acestor cuvinte, ca prin ele
Apostolul si �nsusi Domnul atribuie Bisericii o mare �nsemnatate �n relatia cu
adevarul si dreptul duhovnicesc dat ei de la Domnul, dar asa cum el s-a desprins
de Biserica Romana, pentru abuzurile ei, iar la Biserica Ortodoxa n-a voit sa se
alipeasca din �ng?mfare si iubire de slava, a si schimbat �n traducerea germana a
Sfintei Scripturi cuv�ntul Biserica cu cuv?ntul adunare*, ?n timp ce ?n limba
germana exista cuv�ntul potrivit Biserica (1). Consultati originalele: elino-grec,
latin si francez nestricat (nu spun de cel slavon) si veti vedea aceasta
falsfificare. Pe l�nga aceasta g�nditi-va, daca cele 70 de miscari luterane ce au
conceptii diferite orice adunare va fi st�lp si temelie a adevarului, atunci ce
fel de adevar a lui Hristos va fi acesta? Si �nca ceva: cum se va umple de
dragoste aroganta propovaduire luterana, atunci c�nd ei, dupa pricina spusa,
trebuie sa se dispretuiasca unii pe altii ca pe pag�ni?

IX. Spre ?ndreptatirea dezbinarii lor de la unica si Soborniceasca Biserica

luteranii aduc versetul din Faptele Apostolilor: �Ci ?n orice neam, cel ce se teme
de El si face dreptate este primit de El� (Fapte 10, 35). Dar aceste cuvinte nu
slujesc luteranilor spre ?ndreptatire, ci mai mult spre os?ndirea lor. Aceasta s-a
spus despre Corneliu Sutasul, ca el pentru multa sa milostenie si pentru
rugaciunea lui necontenita, cu adevarat era primit la Dumnezeu, dar nu era cu
totul placut Lui, ci era ?nca nedesav�rsit �n ceea ce se cere pentru deplina m?
ntuire. Fapt pentru care ?ngerul ce s-a aratat a si poruncit sa cheme pe Petru,
explic�nd si motivul chemarii: �acela ?ti va spune cuvintele vietii vesnice, prin
care te vei m�ntui tu si cei din casa ta� (Fapte, 10, 6). ?n locul interpretarii
false a acestui pasaj si �nt?mplari, luteranii ar trebui sa se destepte cu
�ntelesul corect al acestuia si sa se �ntoarca la Apostoleasca Biserica. Aceasta e
necesar mai ales pentru acei dintre ei care se straduiesc sa traiasca cucernic si
sav�rsesc multe rugaciuni catre Dumnezeu, pentru ca �n Biserica ei ar fi capatat
cuvintele prin care sa placa pe deplin lui Dumnezeu si ar fi primit fara �ndoiala
m?ntuire cu casele lor.

X. Si �nca unui pasaj din Sf�nta Scriptura luteranii �i dau o interpretare

gresita. Sf�ntul Apostol Pavel scrie catre Timotei: �Caci unul este Dumnezeu, unul
este si Mijlocitorul �ntre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus, care S-a dat pe
Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau. Spre aceasta
am fost pus propovaduitor si Apostol - �nvatator neamurilor, �n credinta si
adevar� (I Tim. 2, 5-7). Biserica Ortodoxa explica acest pasaj �n felul urmator,
ca lucrul rascumpararii si izbavirii noastre de sub blestem si pacatul stramosesc
nu-l putea sav�rsi nimeni, nici un om, nici �nger, ci numai Unul nascut Fiul lui
Dumnezeu si Cuv�ntul Tatalui. Luteranii �nsa, lu�nd numai jumatate din �ntelesul
acestui pasaj si anume caci unul este Dumnezeu, unul este Mijlocitorul �ntre
Dumnezeu si oameni, ?ncearca sa sustina prin aceasta respingerea cinstirii
sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, consider�nd de prisos si mijlocirea lor pentru
noi �naintea lui Dumnezeu. Dar oare bine judeca luteranii? Drept talmasesc ei?
XII. ?ntrebare: Penru ce ?nvatatura credintei Bisericii Ortodoxe, cultivata de
diferiti Apostoli �n diferite locuri si popoare, ram�ne aceeasi si neschimbata pe
parcursul a 19 (n. r.) veacuri si jumatate, iar �nvatatura luterana, predata de un
singur om, s-a despartit pe parcursul a trei veacuri ?n mai mult de saptezeci de
curente? (astazi si mai multe, n. n.).

Raspuns: Pentru aceea ca Apostoleasca si Soborniceasca Biserica Ortodoxa

porunceste fiilor sai sa �nteleaga Sf�nta Scriptura asa cum o explicau si o
explica pe ea barbatii alesi de Dumnezeu, curatati de patimi, de Dumnezeu
purtatori si de Duh purtatori, si recunoscuti ca atare de toata Soborniceasca
Biserica a lui Hristos; pe c�nd Luther a ?ngaduit fiecarui urmas al sau sa
t�lcuiasca Sf�nta Scriptura dupa mintea sa. Dar precum si m�ndria de una singura,
nemaivorbind de celelalte patimi grosolane, poate orbi puternic pe om, asa �nc?t
el nu mai poate vedea adevarul aratat lui, tot asa si arogantii urmasi ai lui
Luter, t�lcuind fiecare dupa mintea sa Sf�nta Scriptura, nu puteau sa nu ajunga la
divergente, ne�ntelegeri, si dezbinari, care au si determinat dezbinarea lor de
mai t�rziu ?n at?tea partide contradictorii.

Nedreapta sa parere, precum ca orisicare, din cauza Duhului Sf�nt care

salasluieste �n el, poate sa t�lcuiasca Sf�nta Scriptura dupa mintea sa, Luther �n
chip gresit si-a �ntemeiat-o pe cuvintele Apostolului Ioan: �iar voi, ungere aveti
de la Cel Sf�nt si stiti toate� (In. 2, 20). Luteranii n-au aceasta ungere
duhovniceasca, pentru ca la ei lipseste taina mirungerii, prin care se transmite
celor ce se boteaza pecetea darului Duhului Sf�nt, precum s-a aratat mai sus prin
exemplul Samariei, botezata de binevestitorul Filip, care, numai prin botez nu
primise Duh Sf�nt. Cu toate ca famenul, botezat de acelasi Filip, si Sf. Pavel,
botezat de Apostolul Anania, primisera Duh Sf�nt, totusi cazurile particulare,
care s�nt din necesitate si dupa pronia lui Dumnezeu, nu pot servi ca regula
generala. Pe urma, chiar si cei care au primit Duh Sf�nt, pot sa-L stinga (I Tes.
5, 19) prin felurite patimi; iar cu sfesnicul stins cercetatorul involuntar va
rataci �n ?ntunericul necunostintei si al �nselaciunii vrajmasului.

XII. Luther a pus la ?ndoiala epistola soborniceasca a Sf. Iacov, fratele lui
Dumnezeu. Atunci c�nd alte confesiuni recunosc aceasta epistola a Sf. Iacov ca
autentica, de ce dar unul Luther o considera �ndoielnica? Sf. Iacov spune �n
epistola sa ca doar credinta nu ajunge pentru m�ntuire, ci pe l?nga credinta s�nt
necesare faptele bune. Iar Luther propovaduieste m�ntuirea numai prin credinta,
fara fapte bune. Dar oare e corecta ultima parere? Oare nu �nsusi Domnul spune �n
Evanghelie: �Iar de vrei sa intri �n viata, pazeste poruncile� (Mt. 19, 17)? Si �n
afara pazirii de la vicii grosolane, Domnul porunceste pazirea si de la viciile
cele mai subtile, anume: sa nu judeci, sa nu te m�nii, sa pastrezi nevinovatia
chiar si cu ochii, sa faci milostenie, postul fara �ng?mfare si fatarie, sa ierti
supararile, sa-ti iubesti dusmanii, sa te rogi pentru cei ce te napastuiesc; iar
toate acestea se si numesc fapte bune. Si de aceste fapte bune Domnul nu are nici
o trebuinta, dar �ndeplinirea sfintelor Lui Porunci slujeste pentru pastrarea
propriu-zisa a omului. Ce va mai fi din lucrurile scumpe, atunci c�nd ele vor fi
lasate �n dispret, �n umezeala, �n necuratie? Unul va putrezi, altul va rugini, pe
a treia o vor m�nca moliile. Acelasi lucru se �nt?mpla si cu crestinii care
dispretuiesc pastrarea Poruncilor lui Dumnezeu si mai ales cu acei care considera
�ndeplinirea acestora de prisos. Doctorul pentru sine personal nu are nici o
nevoie de dieta pe care o prescrie, dar pazirea regulilor dietale e necesara
pentru bolnavul ce se lecuieste la acest doctor. Asa si pentru crestinul care
pretinde ca crede �n Dumnezeu e necesara �ndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu si
nicidecum nu ajunge penru m�ntuire numai credinta. Fiindca si demonii cred si se
cutremura, dar n-au nadejde sa fie m�ntuiti. Si daca unii din crestini din
neputinta nu pot sav�rsi toate faptele bune? Atunci Domnul primeste buna intentie
a lor si recunoasterea propriei neputinte, si smerirea �n fata tuturor, si cererea
�ndurarii de la Domnul pentru una milostivirea Lui. Pentru ca Domnul uraste numai
�ndreptatirea aroganta a acelora care nascocesc motive viclene spre �ndreptatirea
lor.

Cei mai bine intentionati dintre luterani recunosc necesitatea vietii cucernice si
�ndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu, deoarece ?nsasi alcatuirea interioara a
omului, �nsasi constiinta lui �i cere aceasta. Numai cei orbiti de m�ndrie si de
voluptate pe nedrept asteapta sa primeasca sf�rsit bun si mila lui Dumnezeu pe
degeaba dupa viata lor de ocara; �nsa vor gresi mult prin aceasta. Ceea ce seamana
omul, aceea va si str�nge numaidec?t.

XIII. Unii dintre luterani cu r?vna si aprindere se roaga lui Dumnezeu si pe

aceste sentimente sufletesti pretind sa-si �ntemeieze m?ntuirea lor, las?nd fara
atentie principala Porunca a Domnului, care spune: �Nu oricine ?mi zice: Doamne,
Doamne, va intra ?n ?mparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din
ceruri� (Mt. 7, 21). Precum la ?nceput prin neascultarea stramosilor a fost
�ncalcata voia lui Dumnezeu, asa si acum �ndeplinirea acesteia ?ncepe mai ?nainte
de toate prin ascultarea de Biserica lui Hristos, cum ?nsusi Domnul marturiseste
despre aceasta ?naintea pastorilor ei, ?ncep?nd de la Apostoli: �Cel ce va asculta
pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel
ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine� (Lc. 10, 16); si �n
alta parte: �iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pag�n si
vames� (Mt. 18, 17). ?n zadar ?mpotriva acestor cuvinte ale Domnului luteranii ?
ncearca sa se �ndreptateasca prin alte cuvinte din Sf�nta Scriptura: �Caci noi
s�ntem Biserica a Dumnezeului celui viu: voi locui ?n ei si voi umbla si voi fi
Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu� (2 Cor. 6, 16; Levit. 26, 12). Omul are o
natura dubla, consta din trup si suflet, iar Domnul mai �nainte a facut trupul si
pe urma sufletul. De aceea oricine se numeste crestin mai �nainte trebuie sa
apartina Bisericii vazute a lui Hristos, cum �nsusi Domnul porunceste, si apoi sa
se �ngrijeasca si de Biserica sa duhovniceasca, dupa omul launtric. Si una si alta
s�nt neceasare. Nu ?n zadar se spune ?n Sf?nta Scriptura: �Dumnezeu asaza pe cei
de un cuget �n casa� (Ps. 67, 6), adica �n Biserica Sa, ca luptatoare pe pam�nt si
biruitoare �n ceruri: fiindca am�ndoua alcatuiesc �mparatia Ziditorului Hristos.
De aceea pe cei despartiti �n cuget si celor ce se dezlipesc de aceasta Casa a lui
Dumnezeu �i ameninta pericolul evident de a ram�ne afara, cu fecioarele cele
ne�ntelepte, deoarece ei, pentru �ncapatinare (contra Bisericii) vor duce lipsa de
untdelemnul cel trebuincios.

Iata, unchiule, ceea ce am aflat, aceea si va prezint D-voastra spre cercetare. Sa

nu g�nditi ca vreau sa va �nvat pe D-voastra: nu �nvata oul pe gaina. La fel as
vrea sa credeti pur si simplu cuvintelor mele, numai sincer va rog sa cercetati
acest important si necesar obiect. �nca va mai rog sa-mi dati cuv�ntul de onoare
ca D-voastra, �nainte de cercetarea amanuntita, nu veti vorbi si nu veti discuta
despre aceasta cu pastorii D-voastra si cu luteranii apropiati; iar daca, �n cazul
vreunei ne?ntelegeri, veti binevoi sa aflati ceva despre Ortodoxie, atunci puteti
vorbi despre aceasta cu ?nalt Preasfintitul mitropolit Grigorie, cu Andrei
Nicolaevici Muraviov si cu Stepan Onisimovici Buracico.

Stiu, unchiule, ca va rugati staruitor lui Dumnezeu. De aceea �nainte de

examinarea ambelor confesiuni rugati-va cu credinta Domnului, fara prejudecati
despre Ortodoxie si luteranism. Cred �n milostivirea Domnului ca daca omul cu
inima dreapta va cauta adevarul lui Hristos, atunci acesta i se va descoperi, �n
orice caz fara amestecul �ntelepciunii mincinoase. Numai sa nu primiti
�nstiintarea despre aceasta si �ncredintarea venita prin vreo voce exterioara sau
dinlauntrul D-voastra. Aceasta, dupa �nvatatura Bisericii Ortodoxe, poate sa fie
de la vrajmasul, pizmasul adevarului lui Hristos si semanatorul neghinei
�nvataturii mincinoase. ?nstiintarea si �ncredintarea, dupa �nvatatura Bisericii,
e pur si simplu dezlegarea arogantei si convingerea de adevarul lui Hristos, pe
care, precum mie, asa si D-voastra v-o doresc din tot sufletul si din toata inima.
Amin.

*Adunare, comunitate, parohie.

(1) Fara-ndoiala, este vorba despre parintele C. K. Zedergolme, care a primit

Ortodoxia �n 1853, adica despre parintele Clement. Printre h�rtiile lui exista
ciorna scrierii sale despre traducerea lui Luther a Bibliei, unde chiar la �nceput
se spun urmatoarele: ��n traducerea lui Luther a Sfintei Scripturi nicaieri, nici
�n Vechiul, nici ?n Noul Testament, nu se ?nt?lneste cuv?ntul Biserica. ?n
nemteste Biserica - Kirche. Acest cuv?nt se ?ntrebuinta cu acest sens si p�na la
Luter, se �ntrebuinteaza si p�na azi. �nsa din Biblia sa Luther a aruncat acest
cuv�nt, ?nlocuindu-l prin cuv?ntul Gemeine (unde se zice de Biserica, ca de o
cladire, Luther a folosit cuv�ntul Tempel). Gemeine ?nseamna adunare/comunitate,
parohie (unii pentru ?ntelesul din urma scriu Gemeinde; dar Gemeine este mai
corect. Cei mai buni dintre scriitorii germani si cu acest �nteles scriu
Gemeine).� ?n continuare se demonstreaza temeinic preferinta cuv�ntului Kirche
atunci c?nd este vorba de Biserica, si se explica de ce Luther l-a �nlocuit prin
cuv?ntul Gemaine. Aceasta scriere a sa �Despre traducere lui Luther a Bibliei�, ?n
varianta adaogita si revazuta, parintele Clement a publicat-o mai t�rziu ?n
Cetirile de suflet folositoare (1871 II, pg. 130), ?nsemn?nd numele sau prin
literele I. K. Z. Curios ca el prezinta aceasta truda a sa ca si cum apartin�nd
unei alte persoane, anume zice: �Un fost luteran, care mai t?rziu a primit
Ortodoxia, care ?n decursul a multor ani a citit Biblia ?n traducerea lui Luter,
dar mai apoi a ?nceput sa o compare cu originalul grecesc al Noului Testament si
cu traducerea celor 70 de t�lcuitori si altele, ne-a comunicat noua unele
observatii, pe care nu le socotim de prisos a le transmite spre cunostinta
tuturor�. Lui avva Ambrosie, fara-ndoiala, �i era cunoscuta aceasta lucrare a
parintelui Clement �nca cu zece ani si mai bine p�na la publicarea ei.