Expozitiunea este de fapt primul episode al nuvelei si sta sub moto-ul: ,,Daca voi nu ma

vreti, eu va vreu. Este relatat episodul venirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat
sa ocupe tronul tarii pentru a doua oara, cu gandul de a se razbuna pe boierii tradatori.
Succesiunea la tron a domnitorilor( Despot-Voda este omorat de Stefan Tomsa, iar la
intoarcerea lui Lapusneanul, Stefan Tomsa fuge din Moldova de teama acestuia) reprezinta un
fapt real, consemnat in istorie.
Aceiasi boieri care il tradasera in prima domnie venisera acum sa-l intampine aproape
de granite: vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia doresc sa il
convinga sa renunte la tron, spunandu-I ca tara este linistita. Iar norodul nu il mai vrea si nu il
mai iubeste.
Intriga este bine evidentiata, deoarece Lapusneanul isi exprima manios hotararea de a
se instala pe tronul Moldovei, raspunzand boierilor cu fermitate: Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi.
Desfasurarea actiunii il prezinta pe Motoc care speriat de amenintarile lui
Lapusneanu, cade in genunchi, reusind sa obtina promisiunea ca sabia domnitorului nu se va
manji in sangele sau.
Al doilea episode are ca moto: ,,Ai sa dai sama doamna si incepe cu inscaunarea lui
Lapusneanu care este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care o ia acesta este accea
de a arde toate cetatile Moldovei, in afara de Hotin cu scopul de a nu-i mai lasa sa comploteze
impotriva lui, dar la cea mai mica banuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila.
Sotia sa, Ruxanda, este inspaimantata de cruzimea lui si il roaga sa crute viata boierilor
ca urmare a amenintarii unei vaduve cu 5 copii care i-a aratat capul insangerat al sotului ei ucis.
Alexandru-Voda ii promite sotiei sale pentru a doua zi, un leac de frica.
Este inserata apoi o curta biografie a doamnei Ruxanda cu trimitere directa la Cronica,
din care reiese faptul ca dupa moartea tatalui sau, Petru Rares, ea a ramas orfana si crescuta de
fratele ei care s-a dovedit incapabil sa domneasca. Se casatoreste cu Lapusneanul si ajunge
astfel pe tronul Moldovei.
Punctul culminant incepe odata cu al treilea capitol intitulat Capul lui Motoc vrem.
Alexandru Lapusneanul merge la slujba de la Mitropolie, imbracat cu toata ,,pompa
domneasca si asculta cu smerenie slujba. S-a inchinat la toate icoanele, a sarutat moastele Sf.
Ioan si dupa aceea a invitat toti boierii la curtea domneasca pentru a se impaca si pentru a
sarbatori impreuna. Doi dintre boieri, Spancioc si Stroici, presimtind primejdia, nu au paricipat
la ospatul domnesc.
S-au adunat 47 de boieri, iar la sfarsitul mesei, la semnul domnitorului, au fost ucisi toti
boierii de catre slugile acestuia. Lapusneanu privea macelul relaxat. Avea un ras satisfacut si
langa el se afla Motoc care se silea sa zambeasca pentru a-I face pe plac domnitorului. Scena
este de factura romantic prin violenta faptelor si prin imaginile impresionante.
In acelasi timp s-a adunat o multime de tarani la curtea domneasca. Acestia au fost
intrebati ce doresc, insa ei nu venisera cu un scop anume, prin urmare, au inceput sa isi exprime
nemultumirile: sa le micsoreze darile, sa nu mai fie jefuiti de catre boieri, iar incele din urma au
spus ca doresc capul lui Motoc. Acesta era inspaimnatat peste masura. A inceput sa se roage, sa
jure ca va ridica o biseric, iar apoi il roaga pe Lapusneanu sa pune tunurile pe ei facandu-I pe
toti ,,prosti. Domnitorul refuza rugamineta acestuia, deoarece erau prea multi oameni
revoltati si profitand de aceasta ocazie, il da pe Motoc multimii care il facu bucati. Lapusneanu
isi pune slugile sa reteze captele celor 47 de boieri si le aseaza intr-o uriasa piramida, dupa
ranguri, astfel incat in varful acesteia se afla capul unui mare logofat.
Vazand aceasta dovada de cruzime, doamna Ruxanda lesina, neacceptand acest ,,leac de
frica, iar Lapusneanu este dezamagit de atitudinea ei.
Deznodamantul coincide cu ultimul capitol care are ca moto: De ma voi scula pre multi
am sa popesc si eu. Timp de 4 ani, Lapusneanul isi respecta promisiunea facuta domnitei
Ruxanda si nu mai omoara niciun boier, dar nascoceste alte moduri de a-I schingiui: le scotea
ochii, le taia mainile, nasul, etc. Nelinistea lui era insa mare pentru ca nu-I pedepsise pe
Spancioc si Stroici, simtindu-se astfel in pericol. Se retrage in cetatea Hotinului, se imbolnaveste
grav si doreste sa se calugareasca.
Mitropolitul Teofan si ceilalti episcopi, crezand intr-una din zile ca moare, il calugaresc
si ii pun numele Paisie, proclamandu-l pe fiul sau Bogdan ca domn al Moldovei. Se trezeste pe
seara si vazandu-se imbracat in calugar ii ameninta cu moartea pe toti, inclusive pe sotie sip e
fiu (M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu, iar pe cateaua asta
voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei.)
Ingrozita de aceasta amenintare, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc si Stroici,
de a-I pune sotului ei otrava in bautura. Aceasta scena este cutremuratoare. Cei doi boieri se
uita cu satisfactie la suferintele lui Voda si cu un cutit i-a desclestat dintii turnandu-I pe gat si
ultima picatura de otrava, spunandu-I : Invata a muri, tu care stiai numa a omori.
Alexandru Lapusneanul a fost inmormantat la Manastirea Slatina si a lasat o pata de
sange in istoria Moldovei.