Tema nr.

8: Etica procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală

Planul:
1) Importanţa eticii în activitatea procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală.
2) Obiectul eticii procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală.
3) Codul deontologic al procurorului şi normele de conduită a ofiţerului de urmărire penală.
4) Normele eticii în realizarea atribuţiilor de către procuror şi ofiţer de urmărire penală.

1) Importanţa eticii în activitatea procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală.

În opinia societăţii puterea judecătorească trebuie să întruchipeze echitatea. Fiecare om ale cărui
interese sunt atinse de cercetările cauzelor penale speră la apărarea în judecată a drepturilor sale, la
satisfacerea exigenţelor sale. Anume în judecată se ciocnesc interesele contradictorii ale acelui ce a
încălcat legea şi ale societăţii, interesele bănuitului şi ale părţii vătămate, ale altor persoane ce
participă la examinarea cauzei. Procurorul şi ofiţerul de urmărire penală acţionează în sfera
conflictelor sociale şi care se referă la relaţiile dintre diferite persoane. În aceste condiţii faţă de
procurori şi ofiţeri de urmărire penală sunt înaintate nişte cerinţe morale sporite. Aceşti oameni
trebuie să posede capacitatea de a se contrapune oricăror tentative de influenţă asupra lor din partea
diferitelor forţe, ei trebuie să se conducă numai de lege, să fie echitabili. Ei, în virtutea datoriei
personale, trebuie să posede calităţi morale şi profesionale înalte.

Însăşi legislaţia, după cum am remarcat mai sus, conţine cerinţe morale faţă de activitatea organelor
de ocrotire a normelor de drept. Ne vom referi la acestea mai jos.

2) Obiectul eticii procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală.

Obiectul eticii procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală îl reprezintă comportamentul

procurorului şi a ofiţerului de urmărire penală în circumstanţele în care el acţionează în calitate de
profesional, sau reprezintă profesia sa, sau este conceput de cei din preajmă în calitate de exponent
al profesiei sale, acest comportament fiind prescris şi de legi: Codul de procedură penală, Legea cu
privire la Procuratură, Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, Codul de etică a
procurorului, codurile de etică a colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Vamal,
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Începuturile etice ale Procuraturii rezidă chiar în statutul acesteia, care, potrivit art. 1 din Legea cu
privire la Procuratură, este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, care, în limitele
atribuţiilor şi competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele de
judecată, în condiţiile legii.

Acelaşi fapt este fundamentat şi de principiile de organizare a activităţii Procuraturii (art. 2 din
Legea cu privire la Procuratură). Procuratura îşi desfăşoară activitatea pe principiul legalităţii.
Activitatea Procuraturii este transparentă şi presupune garantarea accesului societăţii şi al
mijloacelor de informare în masă la informaţiile despre această activitate, cu excepţia restricţiilor
prevăzute de lege. Principiul independenţei exclude posibilitatea de subordonare a Procuraturii
autorităţii legislative şi celei executive, precum şi de influenţă sau de imixtiune a unor alte organe şi
autorităţi ale statului în activitatea Procuraturii. Procurorul îşi organizează activitatea şi o desfăşoară
pe principiul autonomiei, asigurat prin independenţă procesuală şi control judecătoresc, care îi oferă
posibilitatea de a lua de sine stătător decizii în cauzele şi în cazurile pe care le examinează. În
activitatea Procuraturii, controlul ierarhic intern şi controlul judecătoresc sînt principii care asigură
exercitarea dreptului procurorului ierarhic superior de a verifica legalitatea deciziilor emise de
procurorul ierarhic inferior, precum şi posibilitatea contestării în instanţă de judecată a deciziilor şi
a acţiunilor cu caracter procesual ale procurorului.

1
Începuturile etice ale comportamentului procurorului sunt fundamentate şi prin statutul procurorul
consfinţit de lege (art. 33 din Legea cu privire la Procuratură). În exercitarea atribuţiilor, procurorul
este autonom, imparţial şi se supune numai legii. Promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul
procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu prevede altfel. Procurorul poate fi
sancţionat, suspendat şi eliberat din funcţie numai în temeiurile şi în condiţiile stabilite de lege.

Acelaşi lucruri sunt reconfirmate şi prin incompatibilităţile prescrise de lege. Potrivit art. 34 din
Legea cu privire la Procuratură, funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică
sau privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice.

Legea cu privire la Procuratură, în art. 35, stabileşte şi nişte interdicţii. Procurorul este obligat să se
abţină de la orice activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care presupun existenţa unui
conflict între interesele sale, pe de o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării intereselor
generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în
scris la cunoştinţă conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-a considerat că
existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu.
Procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul sau cu un alt
participant la proces interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de
afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe la
activităţi cu caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să exprime sau să manifeste în orice mod
convingerile sale politice;
c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al organului care
exercită activitate operativă de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate în curs de
desfăşurare sau cu privire la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu funcţia exercitată,
altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin persoane
interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul în care cauza
respectivă este examinată de un organ al Procuraturii, altul decît acela în cadrul căruia îşi exercită
funcţia, cu excepţia soţului (soţiei), copiilor şi părinţilor, şi nu poate îndeplini nici o altă activitate
care, potrivit legii, este efectuată de avocat;
h) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organul de conducere, de administrare sau de
control al unei societăţi comerciale, inclusiv în bancă sau în o altă instituţie de credit, în societate de
asigurări ori în societate financiară, în companie naţională, în societate naţională sau în regie
autonomă.

Începuturile morale ale activităţii ofiţerului de urmărire penală sun prescrise de Legea privind
statutul ofiţerului de urmărire penală. Ofiţerul de urmărire penală, potrivit art. 1 din legea
prenotată, este persoana cu funcţie de răspundere care, în numele statului şi în limitele competenţei
sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale. Nu pot avea calitatea de ofiţer de
urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală abilitaţi cu funcţii de menţinere a ordinii
publice, de control sau de exercitare a activităţii operative de investigaţii, care au statut de persoane
învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, stabilit prin lege.

Potrivit art. 3 din Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, în exercitarea atribuţiilor,
ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai legii, indicaţiilor scrise ale
conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi hotărîrilor instanţei de judecată,
emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. Urmărirea penală în
cauze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova,
ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, ale altor legi, cu principiile şi normele unanim
2
recunoscute ale dreptului internaţional. Activitatea ofiţerului de urmărire penală se bazează pe
principiul legalităţii, egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei. Ofiţerul de
urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la proces deplina exercitare a drepturilor
procesuale, în condiţiile legii. Urmărirea penală se efectuează pe principiul egalităţii cetăţenilor în
faţa legii, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă
politică, avere, origine socială sau orice altă situaţie. Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a
porni, în limitele competenţei, urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de
legislaţie, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei
penale şi a persoanei vinovate. Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu
propria convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobîndite în modul
stabilit de legislaţie.

Legea, în art. 10, interzice imixtiunea în activitatea de urmărire penală. Ofiţerul de urmărire penală
nu este obligat să dea explicaţii referitor la cauzele penale în care efectuează urmărirea penală şi
nici să le prezinte spre a se lua cunoştinţă de ele decît în cazul şi modul prevăzute de legislaţie.
Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală sau de către persoana
abilitată cu control asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale
sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora sau dacă a prejudiciat
procesul de urmărire penală, atrage răspunderea prevăzută de legislaţie. Imixtiunea sub orice formă
în activitatea organelor de urmărire penală atrage răspunderea stabilită de legislaţie.

Totodată, Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, în art. 11, prescrie inadmisibilitatea
atragerii ofiţerului de urmărire penală în unele activităţi. Nu se admite atragerea ofiţerului de
urmărire penală în activităţi de menţinere a ordinii publice, în alte activităţi ale instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală care nu sînt legate nemijlocit de efectuarea
urmăririi penale în cauze penale decît în cazul unor situaţii excepţionale care pun în pericol
integritatea, suveranitatea, capacitatea de apărare şi securitatea statului, drepturile şi libertăţile
constituţionale ale cetăţenilor şi numai la indicaţia scrisă a conducătorului instituţiei respective.

3) Codul deontologic al procurorului şi normele de conduită a ofiţerului de urmărire penală.

Codul deontologic al procurorului a fost aprobat prin ordinul Procurorului General nr. 192/22 din
28.10.2004.

Oportunitatea codului deontologic reiesă din misiunea Procuraturii ca instituţie. Procuratura

reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în
condiţiile legii. Instituirea unui comportament ireproşabil care include un ansamblu de principii
morale şi de proceduri conforme standardelor de etică şi conduită presupune conştientizarea de
către procuror a responsabilităţilor care îi revin şi sunt determinate de interesele generale ale
societăţii, de sarcina apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, valori supreme într-
o societate democratică, conformarea în activitatea sa cu exigenţele de conduită şi etică şi
promovarea imaginii, onoarei şi demnităţii Procuraturii în societate.

Codul deontologic al procurorului este elaborat în conformitate cu prevederile Constituţiei

Republicii Moldova, Legii cu privire la Procuratură, Legii serviciului public, Legii privind
combaterea protecţionismului şi corupţiei.

Codul stabilea principiile de bază ale deontologiei procurorului, precum şi restricţiile şi exigenţele
de serviciu de bază înaintate faţă de procuror.

Potrivit Codului deontologic, buna reputaţie a organelor Procuraturii se creează în baza

următoarelor principii:
legalităţii;
3
 umanismului;
echităţii;
transparenţei;
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
respectării onoarei şi demnităţii;
onestităţii; imparţialităţii;
controlului ierarhic.

În exerciţiul atribuţiilor de serviciu procurorul nu are dreptul:

să desfăşoare activitate de antreprenoriat; să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;
să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice sau să desfăşoare activităţi cu
caracter politic;
să dea preferinţe unor persoane fizice şi juridice, inclusiv rudelor sale apropiate la elaborarea
şi emiterea de decizii;
să dea consultaţii oficiale scrise sau verbale de soluţionare a problemelor litigioase, cu
excepţia cazurilor părinţilor, soţului (soţiei), copiilor, precum şi persoanelor aflate sub tutela şi
curatela sa;
să încalce procedura, stabilită prin acte normative, de examinare şi soluţionare a adresărilor
persoanelor fizice şi juridice;
să folosească în interese personale şi de grup informaţia obţinută în virtutea atribuţiilor sale
de serviciu, dacă aceasta nu este pasibilă de divulgare, sau să caute acces la informaţiile de serviciu
la care nu are atribuţie în virtutea exercitării funcţiei;
să intervină în procesul de examinare a unui caz care nu-i este repartizat; să accepte de la
persoanele fizice sau juridice recompense, cadouri şi servicii pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu;
să obţină pentru sine şi pentru membri familiei sale credite şi împrumuturi, să procure hîrtii
de valoare, bunuri imobiliare şi alte bunuri materiale, profitînd de situaţia sa de serviciu;
să folosească în interese personale, de grup şi în alte interese decît cele de serviciu
patrimoniul procuraturii, pus la dispoziţia lui pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
să comită orice alte fapte care ar putea compromite onoarea şi demnitatea de procuror.

În exerciţiul funcţiei procurorul de asemenea urmează:

să-şi îndeplinească atribuţiile sale respectînd Constituţia, actele legislative şi normative şi
prezentul Cod;
să-şi asigure un grad înalt de informare profesională, intelectuală şi alte cunoştinţe care i-ar
permite să-şi exercite atribuţiile onorabil şi cu demnitate;
să fie onest, imparţial şi consecvent la îndeplinirea sarcinilor care îi revin, aplicînd la
maximum capacităţile sale etc.

Codul deontologic mai stabilea responsabilităţile lui; comportamentul procurorului în exercitarea

atribuţiilor de serviciu şi în societate, ţinuta vestimentară adecvată statutului procurorului, modul de
organizare şi funcţionare a Comisiei de etică a procurorilor.

La 27 decembrie 2007 a fost aprobat prin ordinul Procurorului General Codul de etică al
procurorului, care a înlocuit Codul deontologic din 2004. Noul Cod de etică al procurorului a fost
elaborat în conformitate cu standardele impuse de Asociaţia Internaţională a Procurorilor şi în
conformitate cu Recomandările Consiliului Europei REC (2000) 10 din 11.05.2000 privind codurile
de conduită pentru funcţionarii publici şi REC (2000) 19 cu privire la rolul procuraturii în cadrul
sistemului de justiţie penală. Monitorizarea prevederilor Codului este asigurată de Comisa de etică a
procurorilor.

Incompatibilităţile şi restricţiile impuse procurorilor şi funcţionarilor publici, soluţionarea

conflictelor de interese, precum şi declaraţiile procurorilor şi funcţionarilor publici cu privire la
4
conflictele de interese sunt stabilite de Regulamentul cu privire la conflictul de interese în organele
Procuraturii, aprobat prin ordinul Procurorului General nr. 182/35 din 27.07.2006.

În ce priveşte ofiţerii de urmărire penală, norme etice se conţin, pe lîngă cadrul legislativ special, şi
în codurile de conduită a colaboratorilor organelor de urmărire penală (MAI (Codul de etică şi
deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006), SV (Codul
de conduită etică a colaboratorului vamal, aprobat prin ordinul SV nr. 334-c din 18.04.2005),
CCCEC (Codul de conduită al angajaţilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei, aprobat prin ordinul CCCEC nr. 50 din 08.05.2008)).

4) Normele eticii în realizarea atribuţiilor de către procuror şi ofiţer de urmărire penală.

Atribuţiile exercitate de către procuror sunt expres prevăzute de Legea cu privire la Procuratură. În
conformitate cu art. 54 din Legea cu privire la procuratură, procurorul este obligat:
a) să îndeplinească obligaţiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituţia şi cu legile
Republicii Moldova;
b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor şi să se abţină de la fapte care ar
discredita imaginea Procuraturii sau ar compromite titlul de procuror;
c) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi la proprietate;
d) să respecte regimul de incompatibilităţi şi restricţii impus procurorilor şi funcţionarilor
publici prin lege;
e) să execute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul Procuraturii;
f) să întreprindă măsuri în vederea relevării şi înregistrării tuturor încălcărilor de lege care i-au
devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît şi în timpul în care nu se află în acest exerciţiu.

Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală. Potrivit Legii
privind statutul ofiţerului de urmărire penală, în cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală
ia în mod independent hotărîrile prin care dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu
excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea de către procuror
ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de
efectuarea urmăririi penale în conformitate cu prevederile legale, în termenele stabilite, în volum
deplin şi în mod obiectiv. La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune
asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin
ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal. Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în
condiţiile legii, în cauzele penale în care efectuează urmărirea penală sînt executorii pentru toate
autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
Informaţia statistică şi de altă natură, certificatele, documentele şi copiile de pe ele solicitate de
ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care efectuează urmărirea penală se prezintă gratuit.
Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui, precum şi
neprezentarea la citaţia acestuia atrag răspunderea stabilită de legislaţie.

Normele etice în activitatea ofiţerului de urmărire penală sunt realizate şi prin drepturile garantate
acestuia (art. 12 din Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală), precum şi prin prescrierea
obligaţiilor lui (art. 13 din Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală).

Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în condiţiile legii, sînt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire
penală are dreptul:
a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi,
instituţii sau organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu privire
la luarea de măsuri pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea
infracţiunilor;
b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;

5
 c) să ceară compensarea, de către instituţia în care este constituit organul de urmărire penală, a
tuturor cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.

Ofiţerii de urmărire penală au dreptul la întemeierea unor organizaţii obşteşti ori la afiliere la astfel
de organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională şi apărarea statutului
lor, cu excepţia cazurilor în care interdicţia este stabilită direct de legislaţie. Ofiţerul de urmărire
penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de legislaţie.

Ofiţerul de urmărire penală este obligat:

a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;
b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii şi
verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din Codul de
procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii infracţiunii şi
fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea ei, să ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau
a unei eventuale confiscări de bunuri dobîndite ilicit;
c) să primească plîngeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvîrşite, pregătite sau în
curs de pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
d) să explice participanţilor la proces penal drepturile şi obligaţiile lor;
e) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces penal în condiţiile stabilite în
Codul de procedură penală;
f) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi
bunurilor părţii vătămate, ale martorului sau ale altor participanţi la proces, ale membrilor de
familie ai acestora ori ale rudelor apropiate dacă există temeiuri suficiente de a considera că pot fi
ori sînt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori
cu alte acte ilegale;
g) să stabilească, în cursul urmăririi penale, cauzele şi condiţiile săvîrşirii infracţiunii;
h) să respecte regulamentul intern, disciplina muncii, normele de conduită şi ţinuta
vestimentară stabilită;
i) să aibă un comportament demn în societate şi să se abţină de la fapte ce ar compromite
demnitatea şi onoarea de ofiţer de urmărire penală.

Ofiţerul de urmărire penală are şi alte obligaţii prevăzute de legislaţie. Neîndeplinirea de către
ofiţerul de urmărire penală a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.

Pe lîngă restricţiile prevăzute de legislaţie, ofiţerului de urmărire penală i se interzice:

a) să fie membru al unor organe elective sau organe constituite în cadrul autorităţilor publice;
b) să desfăşoare activitate de întreprinzător ori altă activitate remunerată sau neremunerată, cu
excepţia activităţii didactice, ştiinţifice sau de creaţie;
c) să fie membru al unor partide, altor organizaţii social-politice care urmăresc scopuri
politice şi să participe la activitatea acestora, să facă uz de situaţia de serviciu în interesul lor.