36

4 Motoare de curent continuu cu excitaţie derivaţie

Sunt cele mai răspândite la acţionarea maşinilor de lucru, deoarece asigură o

caracteristică de acţionare rigidă şi oferă posibilităţi largi
de reglare a turaţiei.

4.1 Caracteristici mecanice

În regim de motor, tensiunea electromotoare este
opusă sensului curentului în indus, astfel că aplicând
legea a doua a lui Kirchhoff la circuitul acest circuit
(conform cu figura), rezultă:
E = U − Rr ⋅ I r
M
Dar, E = K e * Φ* n , iar M = K m * Φ* I r , de unde I r = , astfel încât:
Km * Φ
E U − Rr * I r U Rr
⇒n= = = − *M ,
Ke * Φ Ke * Φ Ke * Φ Ke * Km * Φ 2
în care:
U - tensiunea de alimentare
Rr - rezistenta circuitului rotoric
Φ - fluxul de excitaţie
M - momentul motor
Ke, Km - constante,
 37
deci ecuaţia unei drepte cu pantă inversă şi ordonata la origine (pt. M=0):
U
n0 = , (numită turaţie de mers în gol).
Ke * Φ
Putem deci scrie: n = n0 − b * M , relaţie care reprezintă caracteristica naturală a
motorului, curba 1.
Deoarece rezistenţa înfăşurării indusului este foarte mică rezultă o înclinaţie b a
curbei şi deci o caracteristică naturală rigidă. Ea se prelungeşte în cadranul al doilea
cu o caracteristică de tip generator recuperativ, care se obţine pentru n > n0
Pentru (-n0) se obţine similar caracteristica naturală -1, corespunzătoare rotaţiei
motorului in sens invers.
Caracteristicile artificiale 2 (2a, 2b) se obţin prin introducerea de rezistenţe
adiţionale Ra în circuitul rotoric. Cu cât Ra este mai mare cu atât şi panta b creşte, şi
deci se obţine un fascicol de drepte care
trec prin originea coordonatelor având
panta crescătoare (caracteristici artificiale
rotorice).
Caracteristicile 3 (3a, 3b) se obţin
prin reducerea fluxului de excitaţie Φ
(deci a curentului de excitaţie Ie), şi prin
aceasta se modifică atât ordonata la
origine cât şi coeficientul unghiular b (Φ
scade, iar no şi b cresc), (caracteristici
artificiale de flux).
Caracteristicile artificiale 4 (4b) se
obţin prin modificarea tensiunii de
alimentare U a indusului la motorul cu
excitaţie separată, (caracteristici artificiale
de tensiune).
Dacă Ur = 0 ⇒ n0 = 0 şi se obţine
caracteristica 5 care trece prin origine şi
are panta dependentă de rezistenţa
circuitului indusului (5a, 5b) –
caracteristica maşinii în regim de
generator.

4. 2 Pornirea motorului de curent

continuu

La punerea motorului sub tensiune Variaţia curenţilor de pornire

deoarece E = ke x Φ  x n şi n = 0, rezultă
E = 0 deci relaţia tensiunilor devine:
U
U = E + I r * Rr = I Rp max * Rr ⇒ I Rp max =
Rr
Deoarece Rr este mică, la pornire apar curenţi
de pornire Irp mult mai mari decât curentul nominal:
U −E
I Rn = .
Rr
Variaţia curenţilor de pornire se poate analiza
din reprezentarea alăturată.
Dacă rotorul este blocat, se obţine curentul de
pornire maxim maximorum IMM.

Caracteristicile mecanice ale

motorului de c.c.
 38
La o pornire normală curentul rotoric atinge valoarea maximă IRpmax, iar apoi, pe
măsură ce turaţia n creşte, curentul scade la valoarea nominală IRn
De obicei I Rp max = [8... 14 ( 20 ) ] * I Rn , ceea ce constituie o suprasolicitare atât a
motorului cât şi a instalaţiei electrice. De aceea pornirea directă este permisă numai
la motoare de putere redusă (P < 1Kw), la porniri rare. La puteri mari se impune
limitarea IRpmax # IRn, deci este necesară pornirea indirectă.
Curentul de pornire trebuie limitat la intervalul IRpmin < IRp < IRpmax.
Curentul rotoric IRp se stabilizează la valoarea nominala Irn după depăşirea
timpului de accelerare (pornire) ta.
4. 2. a Schema de pornire directă cu inversarea sensului de rotaţie
În figură s-au notat:
e1 siguranţe fuzibile
principale (de forţă)
e2 releu termic
e3 siguranţe pentru
circuitul de comandă
d releu de curent
nominal, necesar ca în
cazul întreruperii
accidentale a circuitu-
lui de excitaţie motorul
să nu se ambaleze
datorită fluxului
remanent ( Φ → 0, n → ∞ )
D diodă de protecţie a IE
împotriva tensiunii
electromotoare de Pornirea indirectă cu rezistenţă în circuitul indusului
autoinducţie care apare la
întreruperea alimentarii circuitului de excitaţie
b1 - buton de oprire
b2 - buton de pornire sens dreapta
b3 - buton de pornire sens stânga
C1 - contactor de funcţionare rotire dreapta
C2 - contactor de funcţionare rotire stânga.
Rotirea in cele două sensuri se realizează prin perechile de contacte C11 şi
C12 care asigură inversarea polarităţii tensiunii de alimentare a rotorului.

4. 2. b Pornirea
indirectă cu rezistenţă în
circuit rotoric (fig. 53):
Se realizează prin
introducerea în serie cu
rotorul a unui reostat de
pornire Rp sau a unui grup
de 2 - 5 rezistoare fixe
dimensionate în aşa fel
încât:
IR < IR
p _ max
,
p _ max_ adm
 39
Pornirea se face cu toate rezistoarele înseriate cu rotorul, iar pe măsură ce
turaţia n se accelerează şi curentul scade, se scurtcircuitează câte o rezistenţă până
la eliminarea totală a lor.

⇒ I Rn < I R p _ min ≤ I Rp ≤ I R p _ max < I R p _ max_ adm Se recomandă ca:

I Rp = (1,1... 1,3) * I R
_ min n

I Rp _ max = (1,5... 2,5) * I Rn

Corespunzător curenţilor vom avea:
M min < M < M max , deoarece M = K * Φ * I r
3
R r + ∑ R pi
R p = ∑ R pi = R p1 + R p2 + R p3 n = no − * Ir
i =1 K*Φ
Diagramele de funcţionare pentru pornirea se în 3 trepte conform cu
caracteristicile artificiale: AB – CD – EF – GN.
Pornirea se face pe caracteristica 1 din punctul A până in punctul B, când se
atinge turaţia n1 pentru care putem scrie :
Rr + R p1 + R p 2 + R p3 Rr + R p1 + R p 2
n1 = n0 − * I R p _ min = n0 − * I R p _ max
K *Φ K *Φ

Prin scurtcircuitarea lui Rp3 se trece din B în C pe caracteristica 2.Motorul

funcţionează pe caracteristica 2 până la atingerea turaţiei n2 pentru care avem:
R + R p1 + R p 2 R + R p1
n2 = n0 − r * I R p _ min = n0 − r * I R p _ max
K *Φ K *Φ
Prin scurtcircuitarea lui Rp2 se trece din D în E pe caracteristica 3. Motorul
funcţionează pe caracteristica 3 până la atingerea turaţiei n3 pentru care putem scrie:

Caracteristicile mecanice şi diagramele de curent la pornirea în 3 trepte

 40
Rr + R p1 Rr
n3 = n0 − * I R p _ min = n0 −
* I R p _ max
K *Φ K *Φ
Prin scurtcircuitarea lui Rp1se trece din F în G şi continuă funcţionarea pe
caracteristica naturală 4 până în punctul nominal de funcţionare N .
Observaţii:
- metoda este ne economică din punct de vedere energetic, deşi este foarte
utilizată ;
- pentru număr mic de trepte de pornire avem şocuri mari de curent, dar reostatul
este mai simplu. Pentru număr mare de trepte rezultă şocuri mici, dar reostat
scump;
- reostatul sau rezistoarele se dimensionează ca putere pentru o funcţionare de
scurtă durată.
Pentru respectarea parametrilor de pornire se recomandă ca aceasta să se
realizeze automat, rezistoarele Rp, fiind scurtcircuitate prin contactele unor
contactoare comandate în următoarele moduri:
- în funcţie de turaţia n, prin detectarea tensiunii electromotoare cu ajutorul unor
relee de tensiune, bazat pe relaţia: E = ke x Φ  x n
- în funcţie de curentul rotoric (Ir) – folosind relee de curent;
- în funcţie de timp – folosind relee de temporizare.
Primele două metode prezintă avantajul că parametrii de pornire sunt realizaţi la
orice regim de lucru (sarcină).

4. 2. c. Pornirea prin reglarea tensiunii de alimentare U

Este folosită mai ales atunci când este necesară şi reglarea n şi constă în
variaţia continuă sau în trepte a tensiunii la perii 0 < U < U n fluxul de excitaţie
rămânând constant: Φ = Φn
Reglarea continuă a tensiunii U se poate realiza:
- cu convertizor rotativ – se aplică numai când este necesară şi reglarea turaţiei n
în limite foarte largi
- cu convertizor static, care poate fi:
- cu amplificator magnetic
- cu redresor comandat
- cu variatoare electronice de tensiune continuă
Reglarea în trepte a tensiunii U se realizează:
- cu transformator cu prize în secundar
- cu instalaţii de redresare.
Aşa cum s-a mai arătat, pentru motoarele de curent continuu, sunt valabile
următoarele relaţii:
U Rr U Rr
n= − 2
*M sau n = − * Ir
K*Φ K*Φ K*Φ K*Φ
în care:
U
no = reprezintă ordonata la origine care este funcţie de tensiunea U de
K *Φ
Ui
alimentare, astfel ca la modul general putem scrie: no i =
K *Φ
Deoarece la pornire se impune: I rp _ min < Ir < Ir ,
p _ max si corespunzător
U1
M p _ min < M < M p _ max , cu I r = ≤ (1,5... 2,5) * I n , rezultă U 1 = I rp _ max * Rr
p _ max
Rr
Reglarea se face pe caracteristici artificiale, după cum urmează (vezi figura):
 41

AB – funcţionează pe caracteristica 1 până în B, pentru care putem scrie:

U1 Rr
n1 = − * Ir ,
K*Φ K*Φ p _ min

iar apoi se comuta pe caracteristica 2 (se sare în C) pentru care avem:

U2 Rr
n1 = − * Ir
K*Φ K*Φ p _ max

CD – funcţionează pe caracteristica 2 până în D, pentru care putem scrie:

Diagramele de tensiune şi caracteristicile artificiale

U2 Rr
n2 = − * I rp _ min ,
K*Φ K*Φ
iar apoi se comută pe caracteristica 3 (se sare în E) pentru care avem:
U3 Rr
n2 = − * I rp _ max
K*Φ K*Φ
EF – funcţionează pe caracteristica 3 până în F, pentru care putem scrie:
U3 Rr
n3 = − * I rp _ min ,
K*Φ K*Φ
când se comută pe caracteristica 4 (se sare în G) pentru care avem:
U4 Rr
n3 = − * I rp _ max ,
K*Φ K*Φ
funcţionarea motorului continuând pe caracteristica naturală.

4.3. Frânarea motorului de curent continuu

 42
În regim de frânare motorul primeşte putere mecanică de la arbore şi putere
electrică de la reţea şi le transformă ireversibil în căldură, dezvoltând totodată un
cuplu de frânare.
Frânarea electrică se foloseşte în următoarele scopuri:
- menţinerea constantă a vitezei atunci când apar cupluri datorate unor forţe
potenţiale (de inerţie, gravitaţie) sau variaza momentul rezistent Mr.
- reducerea vitezei unghiulare impusă de procesul tehnologic sau în scopul opririi.
- menţinerea în repaus a organului de lucru atunci când apar cupluri
destabilizatoare.
Avantajele frânării electrice:
- lipsa uzurii mecanice
- gabarit redus (lipsesc frânele mecanice)
- dezvoltarea unor cupluri de franare cu valori controlabile
- posibilitatea recuperării parţiale a energiei (transformarea energiei cinetice în
energie electrică)

Metode de frânare electrice:

- dinamică (în regim de generator fără
recuperarea energiei)
- recuperativă (în regim de generator
cu recuperarea energiei)
- prin inversarea sensului de rotaţie
(propriu-zisă)

4. 3. a. Frânarea dinamică a
motorului c.c.
Constă în decuplarea alimentării
rotorului şi cuplarea lui pe o rezistenţă de
frânare R f . Excitaţia fiind cuplată,
motorul trece în regim de generator
nerecuperativ, energia electrică produsă
fiind consumată (transformată în
căldură) pe rezistenţa de frânare.
Deoarece
U = 0, rezultă:
( )
Rr + R f * M n
n=− 2 , de unde:
M f =− ,
K e * K m *φ b
Frânarea dinamică
deci, o dreaptă ce trece prin origine cu
coeficientul unghiular negativ.
(caracteristicile 2, 3, 4,). Se observă că,
cu cât R f este mai mică, cu atât
momentul de frânare este mai mare,
fiind maxim pentru R f = 0 (rotor în scurt
circuit, caracteristica naturala ca
generator 5). Punerea în scurt nu se
utilizează datorită şocului termic şi
mecanic la care este supus motorul.
Frânarea dinamică este bruscă,
dar Mf scade odată cu scăderea lui n, de
aceea, pentru o oprire mai rapidă se
Pornire – frânare cu o singură treaptă
intermediară
 43
poate face frânarea în trepte (caracteristicile 2, 3, 4, 5), în cadrul unor comutări
automate.

4. 3. b. Pornire – frânare cu o singură treaptă intermediară

d1 - releu de curent nominal
d2 - releu de tensiune pentru pornire
d1 - releu de tensiune pentru frânare
Rp, Rf - rezistenţă de pornire (frânare)
C1, C2 - contactor de pornire (frânare)
Pornirea se realizează prin apăsarea butonului b1 , prin aceasta fiind
alimentată bobina C1. Ca urmare se deschide contactulC13, iar apoi prin inchiderea
contactului C11 se realizeaza pornirea motorului cu rezistenta R p inseriata cu rotorul.
Prin crestetea
turatiei are loc
variatia tensiunii la
bornele rotorului
care este detectata
de releul de
tensiune d2, care la
valoarea
programata a
tensiunii isi inchide
contactul
d2,şuntând
rezistenta de
pornire Rp (se sare
din punctul B in
punctul C). In
continuare motorul
funcţionează pe
caracteristica
naturală 2.
La oprire, prin
apăsarea butonului
b2 se întrerupe Diagramele de funcţionare
alimentarea
bobinei C1, astfel încât, prin deschiderea contactului C1 se întrerupe alimentarea
rotorului (salt din punctul D in E), iar prin închiderea contactului C 13 se cuplează
releul de tensiune d 3 care îşi închide contactul d 3 . Prin alimentarea bobinei
contactorului C2, acesta îşi închide contactul C2, legând rezistenta de frânare Rf in
paralel pe circuitul rotoric. Energia electrica produsă de maşina electrică, care trece
in regim de generator (caracteristica 3), este transformată in căldura pe rezistenta Rr
+ Rf până la anularea turatiei. Diagramele de funcţionare, caracteristici mecanice şi
curent sunt redate mai jos.
Frânarea are loc din E până în F, când releul d3, prin deschiderea contactului
propriu întrerupe alimen-tarea bobinei C2, care decuplează rezistorul Rf, in
continuare oprirea fiind inerţială.
Mfmin depinde de tensiunea de declanşare a releului d3.
Intensitatea frânării poate fi reglată prin alegerea corespunzătoare a valorii Rf
sau prin utilizarea unui reostat de frânare.
 44
4. 3. c. Frânarea recuperativă
Are loc în cazul în care motorul conectat la reţea este obligat de mecanismul
antrenat să se rotească cu o turaţie mai mare decât cea de funcţionare: n > n0.
Deoarece U = k * φ * n0 şi E = k * φ * n ⇒ E > U , deci din relaţia:
U −E
Ir = ⇒ Ir < 0 ⇒ M f = k * φ * I r < 0 şi motorul trece în regim de generator
Rr
consumând energie mecanică (dezvoltând astfel un cuplu de frânare), energia
electrică produsă fiind furnizată reţelei.
La nivelul caracteristicilor de funcţionare lucrurile se petrec astfel punctul de
funcţionare se muta din A în B, pentru care se dezvoltă
momentul de frânare Mf.
Acelaşi efect de frânare recuperativă se obţine şi dacă
se reduce tensiunea de alimentare (se trece pe
caracteristica 2).
Pentru U2 < U1 rezulta n1 < n0, deci se trece de pe
caracteristica 1 pe caracteristica 2 (din A în C) pentru
care, la turaţia n, apare un Mf < 0, ce tinde spre 0 pe
măsură ce n → n1.

Frânarea prin contraconectare

Constă în schimbarea sensului de circulaţie a curentului prin indus, realizata
prin schimbarea polarităţii tensiunii la bornele indusului cu păstrarea sensului de
rotaţie;
Prin inversarea polarităţii: U → −U , I r → −I r , M →−M f

U Rr Rr
Iniţial: n = − * M = n0 − *M
k *φ k *φ 2
k *φ 2
La frânare:
U Rr Rr
n=− + * M = − n0 + *M
k *φ k *φ 2
k *φ 2
Grafic, lucrurile se prezintă ca în
figură.
A - punct de funcţionare
(caracteristica 1)
La inversarea polarităţii n0 →- n0, şi
A → B,
pentru care, M → Mf; apare frânarea din
B → C, când va fi necesară întreruperea
alimentării.
Frânarea nu este totală, iar oprirea
în C este dificilă. Se lucrează pe
caracteristica artificială 3 şi nu pe cea
naturală 2 pentru care apar solicitări
electrice şi mecanice inadmisibile.
4. 3. d. Frânarea prin mărirea
rezistenţei
circuitului indusului

Caracteristicile de funcţionare în regim

recuperativ
 45
În acest caz se introduce un reostat de frânare înseriat indusului. Mărind
rezistenta Rf se schimbă caracteristica de funcţionare şi totodată şi momentul motor
M (se trece de pe caracteristica 1 pe caracteristica 2), turaţia scade din punctul B
până in punctul C pentru care
avem turaţie nulă (s-a realizat
oprirea) si Mr = Ma,

5. Reglarea turaţiei
motorului de curent continuu

Motoarele de curent continuu

sunt mai avantajoase în raport cu
motoarele de curent alternativ în
ceea ce priveşte reglarea vitezei,
având un domeniu de reglare mai
mare şi fiind mai economice.
In montajul din figură reglarea
turaţiei se realizează prin utilizarea
a doua reostate ( Rs pentru
reglarea curentului rotoric si Re
p
eReglarea turaţiei prin utilizarea a doua reostate
nt
r
u

Reglarea turaţiei motorului de curent continuu

prin variaţia Ur

reglarea fluxului de excitaţie).

Reglarea se realizează pe baza relaţiilor:
U = E + I r ( Rr + Rs ) , dar U r = E + I r * Rr ⇒ U = U r + I r * Rs cu E = k * φ * n
⇒
E U − I r ( R r + R s ) U r + I r * R s − I r ( R r + R s ) U r − I r * Rr
n= = = = , iar metodele de
kφ kφ kφ kφ
reglare a turaţiei sunt:
1 - prin variaţia tensiunii la bornele rotorului Ur, la n = ct. şi Φ = ct.,
2 - prin variaţia fluxului de excitaţie Φ , la U = ct. şi Ur = ct.,
3 - prin variaţia tensiunii sursei de alimentare U, la Φ = ct.
5.1. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia Ur
Se realizează conform montajului din figură în care avem: U = Ualim, Φ = ct,
Rs – reostat serie, Rp – reostat derivaţie (paralel)
Reglarea se bazează pe relaţiile:
 46
U = U r + Rs * I s E = k *φ * n
 U
U r = E − Rr * I r , Ip = r
 I =I +I Rd p
 s r p

U R + Rs
De cele mai multe ori R = ∞ ⇒ I p = 0 ⇒ n = − r * I r , dar
p
kφ kφ
U Rr + Rs
M = k *φ * I r ⇒ n = − * M = n0 − m * M , în care, m este coeficientul
kφ ( kφ ) 2
unghiular al caracteristicii.
Rr
1. m1 =
( kφ ) 2 , - pe caracteristica naturală,
Rr + R s
2. m2 = −
( kφ ) 2 - pe caracteristica artificială.
Observaţie: teoretic 0 < n < n0 dar practic 0,35 n0 < n < n0
Dezavantaje :
- Rs - este voluminos şi scump (funcţionare de durată),
- la Mr mici, posibilităţile de reglare scad,
- randament redus ,deci se foloseşte la motoare de puteri mici.

5.2. Reglarea turaţiei motorului de curent continuu prin variaţia Φ.

Aceasta se poate face în două moduri:
- cu reostat în circuitul IE, metodă aplicată la motoarele de puteri mici şi
mijlocii, cu excitaţie în derivaţie;
- prin utilizarea unei surse de tensiune reglabilă pentru alimentarea independentă a
IE U = U r = ct , I e1 < I e2 ⇒Φ 1 < Φ 2
 47
U R
Cum însă: n = − r 2 * M = n0 − m * M ⇒ no1 > no2 şi M1 > M2
kφ ( kφ )

Reglarea turaţiei prin modificarea fluxului la variantele derivaţie şi separată

Observaţie:
- cu scăderea Φ se obţin caracteristici artificiale
tot mai elastice;
- deoarece caracteristica naturală 2 se obţine
pentru Fmax ⇒ turaţia poate fi reglată numai în
sens crescător;
- pentru Φ << Φ n, fluxul de reacţie a indusului
poate influenţa mult Φ de excitaţie şi
caracteristica poate să devină urcătoare
(funcţionare instabilă). Reglarea se limitează la
n01 1 Caracteristicile mecanice pentru
domeniul : = . reglarea prin modificarea tensiunii
n0 2 3
- deoarece cu Φ↓, Ir↑, acesta se limitează din considerente termice şi trebuie să ne
încadrăm în hiperbola de putere ct.: N = n x M = ct., deci cu n↑, M↓;
- randament care relativ puţin cu creşterea turaţiei datorită pierderilor pe Re şi Rr.

5.3. Reglarea turaţiei motorului de curent

continuu prin variaţia tensiunii de
alimentare.
Metoda presupune o sursă proprie de alimentare a motorului, reglabilă, şi se
foloseşte când este necesar un domeniu larg de reglare. Sursa poate fi:
- un generator de c.c. rotativ;
- o instalaţie de redresare cu tensiune reglabilă.
U R
Întrucât n = − r 2 * M ⇒ no = f(U), M = ct.; se obţine astfel un domeniu larg
kφ ( kφ )
de reglare a turaţiei la M constant.
 48
Pentru reglarea turaţiei la puteri mari se utilizează grupul generator - motor
(Ward - Leonard) a cărui schemă se redă mai jos şi are următoare componenţă:
- Mca - motor de curent alternativ trifazat care antrenează cele două generatoare de
c.c. – E şi G;
- E - excitatrice pentru alimentarea IEG şi IEM;
- G - generator pentru alimentarea Mcc;
Mca, G şi Mcc au puteri aproximativ egale, iar E este de putere mult mai mică (ce
poate fi înlocuită cu un redresor la instalaţiile staţionare).
Prin reglarea ReE se reglează Φ EE şi deci tensiunea UE de excitaţie a G şi Mcc.
Prin reglarea ReG se reglează Φ EG, deci tensiunea U de alimentare a motorului
Mcc. Inversarea polarităţii U, deci a sensului de rotaţie a Mcc se face prin perechile de
contacte C1 şi C2 prin care se inversează Φ EG (prin ReG se reglează deci turaţia Mcc).
Prin reglarea se reglează Φ eM, deci turaţia motorului M cc . Uneori inversarea
sensului M cc se face prin inversarea Φ eM (prin inversarea polarităţii UE pentru iEM).

Pornirea:
 se reglează: ReG pe R maximă
 ReM pe R minimă ⇒ U min şi Φ eM max
 se selectează sensul de rotaţie prin contactele C1 sau C2;
 se porneşte Mca şi se reglează REE până la obţinerea U e dorită;
 se măreşte turaţia n prin micşorarea ReG (a tensiunii de alimentare a Mcc);
 se continuă creşterea turaţiei prin mărirea ReM (regl. φe ).
M

Obs.: dacă Φ EG scade ⇒ U scade şi Mcc devine generator iar G motor ⇒

frânarea sistemului

Grupul generator – motor Ward – Leonard

Oprirea (frânarea):
 se reduce turaţia din ReM (prin micşorarea rezistenţei lui);
 se reduce turaţia din ReG (prin mărirea rezistenţei lui);
 49
 când n = 0 se comandă schimbarea C1 cu C2;
 se micşorează ReG şi apoi se măreşte ReM , prin aceasta turaţia crescând în
sens invers;

Avantaje:
 reglarea continuă a turaţiei în limite largi;
 posibilitatea frânărilor lente sau bruşte (eventual cu recuperarea energiei);
 regimuri tranzitorii scurte;
 utilizarea unor reostate de mică putere ⇒ cost redus şi randament η ridicat;

Dezavantaje:
 necesită cel puţin 3 maşini electrice;
 puterea este de circa 3 ori mai mare ca cea necesară la ML;
 randament global redus.

Utilizări:
 maşini-unelte mari, utilaje mari pentru prelucrări la cald;
 macarale mari;
 ascensoare rapide;
 transport feroviar şi maritim.

6. Selsinul
Selsinul nu este propriu zis o maşină motoare, ci un aşa numit traductor de
poziţie; îl includem la acest capitol al maşinilor electrice deoarece el dezvoltă cuplu
motor sau de frânare. El mai este numit şi transformator trifazic – monofazic, ca
urmare a unor fenomene similare celor care se petrec intr-un transformator.
In acest caz înfăşurarea primară este trifazică (trei înfăşurări înseriate) iar cea
secundară – monofazică. Astfel, cele trei bobine din primar (m) induc trei t.e.m. în
înfăşurarea secundară (a), a căror rezultantă va avea o mărime dependentă de
poziţia indusului a faţă de cele trei bobine primare. Cele două maşini m1 (să o numit
emiţătoare) şi m2 (receptoare) sunt legate în fază iar secundarele în fază şi opoziţie.
Să presupunem deci că poziţia celor două indusuri a1 şi a2 este aceeaşi. În
acest caz vectorii rezultantelor tensiunilor electromotoare din a1 şi a2 sunt egali şi au
aceeaşi poziţie. În această situaţie cei doi curenţi i12 şi i21 sunt egali şi în opoziţie,
suma lor fiind egală cu 0.
Rotind indusul a1 (emiţătorul) într-un sens oarecare t.e.m. se modifica atât ca
valoare cât şi ca direcţie. În acest caz, suma celor doi curenţi nu mai este 0 şi bobina
a2 va fi parcursă de un curent diferenţă i12 – i21, care va determina un câmp
magnetic. Acesta din urmă, în interacţiune cu câmpul determinat de înfăşurările
inductorului, va produce un cuplu
mecanic ce va roti pe a2 în sensul în
care a fost rotit a1, până când noua
poziţie a sa va coincide cu a rotorului
emiţătorului, adică până când cei doi
curenţi i12 şi i21 se vor egala (suma lor
va fi din nou 0).
Funcţionarea aceasta se produce
numai teoretic atât de exact, deoarece
pe măsură ce diferenţa dintre cei doi
curenţi scade, cuplul care determină
ocuparea unei poziţii similare de către
 50
a2 faţă de a1 este din ce în ce mai redus şi, la un moment dat, prea mic pentru ca să
mai asigure rotirea. Pentru a creşte precizia aceste sisteme se alimentează cu
curenţi de frecvenţă ridicată, ceea ce duce la creşterea t.e.m. de inducţie şi astfel a
valorilor absolute ale curenţilor i12 şi i21.