Vous êtes sur la page 1sur 8

Expertiza psihologica in Romania.

Diferente conceptuale si practice intre expertiza


psihologica si ancheta psihosociala

Coordonator:
Psih. Dr. Iulian-Laurentiu Stefan
Presedintele Institutului de Psihologie Judiciara

Specialitate: Psihologie clinica.



Definitia expertizei psihologice

C. P. Ewing definete expertiza psihologic judiciar ca fiind un demers legal,
prevzut de normele legale i de practica judiciar, utilizat n cadrul procedurilor judiciare
n care sunt necesare cunotine, aptitudini, competene, experien, pregtire sau studii
ntr-un domeniu tiinific sau special non-tiinific, care necesit prezentarea unei opinii
specializate, dat sub form testimonial de ctre un expert psiholog.
Prof. Theodore H. Blau definete n mod indirect expertiza psihologic judiciar,
prin definiia dat expertului psiholog judiciar, care n concepia sa este o persoan
specializat sau avnd studii n domeniul psihologiei, cu rol n a furniza informaii utile
demersului judiciar, fr de care juriul sau judectorul nu i pot forma o opinie pertinent,
respectiv nite concluzii corecte fa de cazul dedus judecii (Theodore H. Blau, 2001).
Prof. N. Mitrofan d urmtoarea definitie noiunii: expertiza psihologic este un
ansamblu complex de aciuni de analiz, investigare i msurare psihologic a individului
uman, n vederea evidenierii caracteristicilor specifice profilului su psiho-aptitudinal (N.
Mitrofan n M. Zlate, 1997).
Acelai autor (N. Mitrofan n M. Zlate, 1997) aduce dou precizri referitoare la
ncadrarea expertizei psihologice:
a) expertiza psihologic nu se identific cu expertiza psihiatric, aceasta avnd o
sfer mult mai larg, putnd s includ expertiza psihiatric;
b) expertiza psihologic poate fi realizat n exclusivitate numai de ctre psihologi,
acetia purtand rspunderea asupra informaiilor rezultate n urma efecturii expertizei.
Prof. N. Mitrofan i Prof. T. Butoi consider c admiterea expertizei psihologice
judiciare, printr-o reglementare legal este obligatorie n cauzele cu minori, precum i n
cauzele cu autori ai unor infraciuni grave sau produse n circumstane deosebite (N.
Mitrofan, T. Butoi, V. Zdrenghea, 2000).
Expertiza psihologic judiciar contribuie la diminuarea riscului unei erori
judiciare n clarificarea i interpretarea aciunilor i motivaiilor autorilor, pentru
aprecierea real a comportamentului impus de o situaie emoional dificil, n raport cu
personalitatea autorilor, de necontientizarea motivului i caracterului faptelor svrite.
Expertiza psihologic judiciar poate constitui un instrument de investigaie util organelor de
urmrire penal, dar i instanelor de judecat, pentru cercetarea problemelor specifice cu
coninut psihologic, eseniale pentru soluionarea cauzelor penale sau civile, capabil s
ofere concluzii obiective, eseniale pentru analiza dosarului cauzei.
Astfel, expertiza psihologic judiciara este un demers independent, profesional,
util instantei judectoreti civile sau penale, prin care se realizeaz o evaluare psihologic
specializat a persoanelor angrenate ntr-un demers judiciar, la cererea instantei
judecatoresti sau a partilor. Expertiza psihologica se poate utiliza si in mediul extrajudiciar.
n acest context, n ceea ce m privete am ncercat s definesc noiunea dup
cum urmeaz: expertiza psihologic reprezint cercetarea, studiul sau examinarea
realizat de ctre un expert psiholog, care deine competena profesional necesar
pentru realizarea expertizei cerute de ctre un organ de jurisdicie, organ de urmrire
penal sau prile dintr-un proces, asupra unei probleme de ordin psihologic, a crei
lmurire intereseaz soluionarea unei cauze (I. L. Stefan, 2010).


Modele internationale in expertiza psihologica Republica Ceha

Inc din anul 1967, adat cu adoptarea de ctre legislativul Cehoslovaciei a Legii
nr. 36/1967 privind reglementarea activitii experilor i translatorilor, a fost creat un corp
de elit a experilor n domeniul psihologiei judiciare. Astfel, n cazul n care experii
psihologi nu se regsesc ca angajai n cadrul Poliiei sau serviciilor penitenciare, acetia
trebuie s fie nregistrai n Registrul Experilor (judiciari). Rolul i atribuiile psihologului n
sistemul judiciar sunt reglementate prin legea menionat mai sus, experii psihologi
realiznd evaluri psihologice care sunt utilizate cu valoare de prob de ctre Poliie i
instanele de judecat. n principal, evaluarea psihologic cerut de ctre instanele de
judecat privete personalitatea acuzatului (Polisenska, V., A., 2007).
Dup anul 1989, chiar dac Cehoslovacia nu a mai existat ca stat, Republica Ceh a
meninut sistemul experilor judiciari, acest sistem permind psihologilor experi
dezvoltarea profesiei, dar i a psihologiei judiciare ca ramur a tiinei.
n anul 1993 este fondat Asociaia Psihologilor Judiciari din Boemia, Moravia i
Silezia (Association of Forensic Psychologists of Bohemia, Moravia and Silesia), care avea n
anul 2007 un numr de 163 de membri, cuprinznd psihologi judiciari experi, psihologi din
sistemul penitenciar, psihologi din cadrul Poliiei, dar i cercettori.
n aceiai perioad, ia fiin Institutul de Crimonologie si Prevenire Sociala (The
Institute for Criminology and Social Prevention) n subordinea Ministerului Justiiei, fapt care
a demarat o aciune de dezvoltare a psihologiei judiciare i a expertizei psihologice prin
elaborarea unor experimente i studii care au asigurat formarea profesional a psihologilor
experi. Totodat n cadrul Departamentului de psihologie i sociologie a Poliiei Cehe au fost
iniiate metodologii i ghiduri de bune practici n expertiza psihologic judiciar.
Un alt demers important a fost crearea Asociatiei Expertilor Judiciari din
Republica Ceha.
Dezvoltarea psihologiei n Republica Ceh a condus inevitabil la organizarea celui
de al X-lea Congres European de Psihologie la Praga, in anul 2007.
Experii psihologi judiciari realizeaz expertize psihologice la solicitarea
instantelor de judecata, organelor de urmrire penal, n special a Poliiei, dar pot fi
angajai i de ctre pri ca experi, n vederea construirii aprrii cauzei.
Expertiza psihologic judiciar are ca activiti principale, urmtoarele:
a) evaluarea personalitii acuzatului;
b) stabilirea tipologiei infractorului i a victimei;
c) realizarea psihodiagnosticului, la cererea instanei de judecat sau a prilor;
d) validarea sinceritii mrturiei;
e) realizarea unor propuneri privind reinseria social;
Experii psihologi judiciari evalueaz i situaia sau contextul social al acuzatului
sau victimei, prin analizarea situaiei familiale, mediul familial, a tendintelor
psihopatologice identificate la nivel psihologic, mediului colar i profesional, stadiul
educaiei, relaiile cu alii, interesele acestora,etc.
O alt competen a psihologilor judiciari experi a reprezint stabilirea
probabilitii ca martorii sau victimele s declare adevrul n mrturiile lor.
Expertiza psihologic n instan se realizeaz pe baza unei consultaii solicitate de
ctre judector, din propria sa iniiativ, sau la cererea prilor. Consultaia const n
indicarea de ctre consultant din punct de vedere psihologic a urmtoarelor informaii:
a) procedura de investigaie, modul de realizare a interviului pentru suspeci i
martori;
b) analizarea nregistrrilor video care conin interogatoriile suspecilor;
c) asistena n pregtirea etapelor investigaiei;
d) asistena n reconstituirea cazului supus judecii.
Expertul psiholog judiciar care realizeaz aceast consultaie nu utilizeaz numai
teste psihologice sau metodologii de diagnosticare, acesta fiind solicitat potrivit
experienei sale n calitate de expert, singurele cerine fiind acelea de a fi nregistrat in
Registrul Experilor i de a avea o experien relevant n domeniu (Cirtkova, L., 2004).
Utilizarea obligatorie a unui asemenea expert/consultant se realizeaz numai n
cazuri crimelor deosebit de grave, a crimelor n serie, precum i a crimelor cu autor
necunoscut. Un asemenea exemplu este cazul utilizrii expertului psiholog Ludmila
Cirtkova, cu o experien relevant n psihologia judiciar, autoare a unor studii i
manuale de psihologie judiciar, care a determinat varsta, profesia, nivelul de educaie
ntr-un caz de autor necunoscut. (Polisenska, V., A., 2007).
In restul cauzelor, organele judiciare, aparatorii sau partile pot solicita sa se
realizeze expertize psihologice, instanta de judecata putand admite realizarea acestor
demersuri investigative in functie de necesarul probatoriu si potrivit convingerii intime.

Situatia expertizei psihologice in Romania

In Romnia expertiza psihologic judiciar reprezint nc un deziderat, sistemul
judiciar romnesc fiind tributar unei concepii netiinifice, judiciariste sau monovalente,
bazate in principal pe expertizele medico-legale institutionalizate.
Astfel, la nivel independent in prezent sunt in curs de formare profesionala primii
experti independenti ce urmeaza sa fie recunoscuti in expertiza medico-legala psihiatrica. In
ceea ce privete expertiza psihologic pentru instana de judecat, acest demers nu este
reglementat, insa instantele de judecata si partile solicita de multe ori realizarea unor
expertize psihologice in special in cazurile cu minori, privind incredintarea minorilor si in
cazul minorilor abuzati/minorilor victime, respectiv in cazurile penale, cand se dispune
realizarea de expertize psihologice pentru invinuiti, inculpati, victime sau martori.
Astfel, n sistemul judiciar romnesc doctrina juridica consider c expertiza
psihologic nu poate opera n mod independent i nu poate determina concluzii
independente fa de expertiza medico-legal psihiatric (Beli, V., 2006, Iftenie, V., 2006,
Scripcaru, Gh., Astrstoae, V., Boiteanu, P., Chiri, V. & Scripcaru, C., 2002).
De asemenea, cu cteva excepii notabile (Mitrofan, N. n Zlate, M. 1997,
Mitrofan, N., Zdrengrea, V., Butoi, T, 2000, Butoi, T. 2008), majoritatea autorilor nu reclam
intrarea n normalitate cu privire la reglementarea unui sistem de expertiz psihologic
judiciar n Romnia, mulumindu-se s prezinte examinarea psihologic drept parte a
expertizei medico-legale psihiatrice, optional, constituind doar o parte din examenul
psihiatric complex.
n Romnia, medicii psihiatri/medicii legisti, in calitate de coordonatori ai
sistemului de expertiza medico-legala psihiatrica, i asum din punct de vedere profesional
un act efectuat de ctre un alt profesionist, psihologul clinician, acest fapt constituind
realitatea cotidian a expertizei psihologice judiciare din Romnia.
Demersurile absolut individuale n expertiza psihologica judiciar, ale unor experi
psihologi precum profesorul Tudorel Butoi, reprezint acte unicat n psihologia judiciar
romneasc.
n Romnia, practica judiciar a statuat faptul c aprecierea vinoviei nvinuitului,
a gradului su de discernmnt este de competena exclusiv a instanei de judecat, nici
mcar expertiza medico-legal psihiatric nu este utilizat n mod obligatoriu, considerndu-
se c efectuarea unei asemenea expertize nici nu este necesar (Turianu, C., 1995).
Doctrina juridic a respins n mod consecvent necesitatea utilizrii unei expertize
specializate n vederea determinrii elementelor psihice care au determinat svrirea
faptei, invocnd argumente fr sustenabilitate stiintifica, considernd fr temei tiinific
faptul c dac s-ar admite ca sanciunile de drept penal s intervin exclusiv pe baza datelor
stiintifice, de ordin psihologic, furnizate de o asemenea expertiz s-ar putea ajunge la
situaia inadmisibil ca minorul s fie declarat rspunztor pentru propria structur i
dezvoltare psihic (Turianu, C., 1995).
Fundamentnd deciziile pe un asemenea argument categoric, pornind de la o
ipotez fals, autorii acestei idei consider c acceptarea unei expertize n aceast problem
ar echivala cu substituirea experilor completului de judecat (Turianu, C., 1995). Acest fapt
a determinat o reacie a jurisprudenei n sensul neacceptrii obligativitatii expertizelor care
vizeaz elementele psihice ale cauzelor judiciare (Kmen, M.C., Rata, R., 2007).
n acest sens, prin Decizia de ndrumare a Tribunalului Suprem al Republicii
Socialiste Romnia nr. 9 din 1972 a fost urmat de Decizia Tribunalului Municipiului
Bucureti, nr. 470 din 1992, care preciza printre altele c instana de judecat se orienteaz
n mare msur n funcie de anamneza social, rezultat din ancheta social aflat la
dosarul cauzei, precum i n funcie de comportarea minorului n faa instanei. Astfel,
suntem n prezenta unei substituiri reale i lipsite de argumente de ordin tiinific a
instanelor de judecat n rolul experilor psihologi, n virtutea rolului lor activ n cadrul
proceselor i a contiinei judectorilor.
n aceast ordine de idei, expertiza psihologic judiciar n Romnia exist in
realitate doar la un nivel nereglementat si uneori neoficial, fiind solicitata din nevoia
motivrii din punct de vedere psihologic a unor sentine judectoreti, fapt care indica o
necesitate urgenta de reglementare a expertizelor psihologice in Romania.
Astfel, Tribunalul Municipiului Bucureti Secia a V-a, prin Decizia civil nr. 611 din
2005, i-a fundamentat decizia de a respinge a cerere de rentoarcere a copilului minor la
domiciuliul su anterior, respectiv la tat, prin utilizarea ca prob a unui raport psihologic
care din care a rezultat c minorul este puternic marcat de evenimente, fiind traumatizat
ntruct a asistat la violene ntre prini, nu i-au fost satisfcute nevoile educaionale, a fost
izolat de ali copii, din punct de vedere intelectual are un nivel limitat i necomunicativ,
posibil deficit de intelect, simindu-se nevoia stabilitii pe un fond reticent fa de tat i
ataament puternic fa de mam i bunicii materni, instana reinnd riscul grav de natur
psihic la care ar putea fi expus minorul, n caz de napoiere, fa de traumele suferite.

Expertiza psihologica si ancheta psihosociala. Necesitatea reglementarii expertizei
psihologice.

In prezent potrivit dispozitiilor art. 396 si art. 486 si urm. din noul Cod civil al
Romaniei, in cazurile care au ca obiect divortul cu minori, stabilirea paternitatii, stabilirea
pensiei de intretinere, instantele de judecata au obligatia de a solicita realizarea unor
rapoarte de ancheta psihosociala specifice.
Avand in vedere reglementarea distincta a activitatilor psihologice si a activitatilor de
asistenta sociala, respectiv prin dispozitiile Legii nr. 213/2004, pentru profesia de psiholog si
prin dispozitiile Legii nr. 446/2004 pentru profesia de asistent social, in speta trebuie
elaborate doua rapoarte de specialitate distinct, in urma realizarii a doua activitati
diferite: expertiza psihologica si ancheta sociala.
Se poate observa ca in reglementarea actuala exista o anumita incoerenta in raport
cu actele normative care statueaza cele doua profesii, sintagma ancheta psihosociala
neavand un corespondent real in practica nici in activitatile psihologice si nici in activitatile
de asistenta sociala, termenul are mai mult un caracter conventional, avand la baza probabil
criteriul economic, insa fara nicio relevanta stiintifica sau profesionala. Mentionam faptul ca
nu pot exista rapoarte comune de ancheta psihosociala, competentele celor doua profesii
fiind diferite, iar raspunderea profesionala este separate, neexistand in materie profesionala
conceptul de raspundere colectiva.
Potrivit dispozitiilor art. 487-489 si urm. din noul Cod civil al Romaniei, in raport cu
necesarul instantelor de judecata, respectiv, potrivit practicilor profesionale in materie,
elementele de ordin psihologic evaluate/expertizate in cadrul unei anchete psihosociale sunt
urmatoarele:
a) stadiu de dezvoltare psihica si intelectuala a minorului si parintilor;
b) vocatia si aptitudinile copilului;
c) vocatia si aptitudinile parentale ale parintilor (discernamant parental);
d) starea emotionala (inclusiv inteligenta emotional) a copiilor si parintilor;
e) mediul psiho-familial in care se dezvolta/ar putea sa se dezvolte copilul;
f) abilitatile de comunicare ale parintilor;
g) starea psihologica clinica a copilului si parintilor.
Se poate observa faptul ca aceste elemente sunt specifice activitatii de
evaluare/expertiza psihologica realizate de catre un psiholog specializat, in mod
independent, acestea neavand un caracter interdisciplinar, ancheta sociala realizata de
catre un asistent social fiind un act professional independent si distinct.
Totodata, raportul privind realizarea expertizei psihologice intr-un caz care priveste
drepturile minorului are la baza intotdeauna o evaluare psihologica complexa si detaliata,
realizata de catre un psiholog specializat in realizarea de expertize psihologice pentru minori
si familie, care trebuie sa se finalizeze cu formularea unei opinii de specialitate, bine
sustinute din punct de vedere stiintific, concludente si pertinente, utile instantei de judecata
competente si asumate prin semnatura si parafa de catre un psihologul clinician specializat.
Din pacate, in prezent, chiar dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil al Romaniei,
asistam la permanentizarea unei cutume, materializate prin solicitarea unui act formal emis
de catre Directiile Generare de Asistenta Sociala si Protectie a Drepturilor Copilului, care nu
contribuie cu nimic la imbunatatirea actului de justitie si care a devenit inutil instantelor de
judecata, prin modul deficitar si neprofesionist in care este realizat, obstructionand accesul
justitiabililor la servicii psihologice si de asistenta sociala de calitate.
Accesul profesionistilor psihologi si asistenti sociali in procedurile judiciare ar putea
contribui la securizarea actului de justitie prin opiniile de specialitate si motivatiile
stiintifice aduse, necesare instantelor de judecata pentru fundamentarea hotararilor
pronuntate.
De altfel, practica CEDO in materie s-a manifestat in mod constant in sprijinul
utilizarii expertizei psihologice. Va prezentam mai jos una dintre opiniile critice ale CEDO cu
privire la neutilizarea expertizei psihologice de catre instantele judecatoresti din Romania.


Practica CEDO in ceea ce priveste expertiza psihologica in Romania

In cauza Amanalachioai c. Romniei, Curtea European a Drepturilor Omului a
decis prin Hotrrea pronunat n data de 26 mai 2009, anularea hotararilor instanelor
romneti i sancionarea Romniei i pentru faptul c instanele judectoreti nu au cerut
prerea unui specialist, cu privire la starea psihologic a reclamatului, cu privire la relaiile
acestuia cu minora, cu privire la influenta mediului asupra minorei etc. Acest fapt putnd
fundamenta din punct de vedere juridic reglementarea la nivelul jurisprudenei, ca izvor de
drept, a expertizei psihologice n mod obligatoriu, pentru cauzele cu minori. (Culegere de
jurisprudenta CEDO, 2009).
In cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 720 din 26.10.2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a motivat
hotararea si pe faptul ca instantele de judecata din Romania nu au solicitat realizarea unui
raport de expertiza psihologica intr-un proces ce viza incredintarea minorului, citam: 87.
In ceea ce priveste pretinsul comportament violent al reclamantului, Curtea observa ca toate
hotararile fac referire doar la incidentul ce a avut loc la data de 28 august 2001 (...) care nu a
dat nastere unei (...) anchete specializate pentru a evalua comportamentul reclamantului. In
acest sens, Curtea nu poate decat sa constate ca din dosar reiese ca, in niciun stadiu al
procedurii si in ciuda obiectului litigiului, instantele nationale nu au considerat necesar sa
solicite un raport specializat referitor la starea psihologica a tatalui si copilului, la
raporturile existente intre ei, sau, tinand cont de varsta tanara a copilului, la influentele pe
care mediul in care traia le putea exercita asupra sa.
Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a apreciat ca neluarea
in considerare a concluziilor unui raport de expertiza psihologica nu poate fi acceptata
decat in conditiile unei motivari foarte solide, citam: 88. Curtea admite ca noile conditii de
viata ale reclamantului trebuiau luate in considerare de instantele nationale. Totusi, in
masura in care raportul de expertiza realizat la domiciliul reclamantului a constatat ca
noua familie a reclamantului oferea conditii afective si morale normale pentru a creste un
copil (...), Curtea apreciaza ca era necesara o motivatie mult mai convingatoare pentru a
nu lua in considerare un astfel de raport.
Precizam faptul ca in speta prezentata au fost realizate mai multe anchete
psihosociale de catre functionarii de specialitate din cadrul institutiilor publice, numai ca
CEDO a considerat irelevante aceste acte in raport cu necesarul spetei, curtea considerand
ca in aceste cazuri instantele de judecata trebuiau sa solicite realizarea unei expertize
psihologice independente, in urma careia sa fie exprimata o opinie de specialitate a unui
expert psiholog.
In concluzie, se impune o reglementare a competentelor psihologilor in procesele
judiciare, recunoscuti de catre Ministerul Justitiei, precum si de a creste nivelul de
cunoastere a rolului expertizei psihologice si a expertului psiholog in justitie.


Studiu comparativ privind Expertiza psihologica si Ancheta psihosociala.
Ancheta psihosociala (A.S.) vs. Expertiza psihologica (E.P.) Diferente
conceptuale si aplicative

a) A.S. este o activitate reglementata prin Codul civil al Romaniei, realizata de catre
Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pe cand E.P. este o
activitate nereglementata realizata de catre expertii psihologi ;
b) A.S. este o activitate cu caracter administrativ, care se finalizeaza prin emiterea unui
act de autoritate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
solicitata/sesizata, pe cand E.P. este o activitate cu caracter professional, care se
finalizeaza prin emiterea unui raport de expertiza psihologica de catre expertul
psiholog;
c) A.S. este o activitate interdisciplinara, reglementata, care nu raspunde unor intrebari
punctuale ale instantei de judecata ci are o structura prestabilita si reglementata,
realizata de catre mai multe categorii profesionale care isi desfasoara activitatea in
cadrul institutiei, sub coordonarea conducerii institutiei si a responsabilului de caz, pe
cand E.P. este o activitate profesionala individuala si independenta care raspunde unor
intrebari punctuale inaintate de catre instanta de judecata;
d) A.S. este o activitate administrativa cu rol de ancheta, pe cand E.P. este o activitate
care are ca scop cercetarea problemelor specifice cu coninut psihologic
identificate/aprobate de catre instant de judecata, eseniale pentru soluionarea
cauzei, capabil s ofere concluzii obiective, eseniale pentru analiza dosarului cauzei;
e) Raportul de ancheta psihosociala emis poate fi atacat in cadrul procedurilor
contenciosului administrativ, fiind un act administrativ cu caracter individual, pe cand
raportul de expertiza psihologica reprezinta o opinie de specialitate exprimata la cerere
de catre un expert psiholog, care nu are character de act administrativ;
f) Raportul de ancheta psihosociala este asumat din punct de vedere juridic, prin
semnatura si stampila, de catre conducerea directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului solicitate/sesizate, pe cand raportul de expertiza psihologica este
asumat din punct de vedere juridic de catre expertul psiholog prin semnatura si parafa
profesionala;
g) Decizia si responsabilitatea juridica si administrativa pentru emiterea actului
administrative (raportului de ancheta psihosociala) apartine conducerii directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului solicitate/sesizate, pe cand in cazul
raportului de expertiza psihologica decizia si responsabilitatea juridical si profesionala
apartine numai expertului psiholog;
h) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului care efectueaza activitatea
de ancheta psihosociala si emite raportul are calitatea de comitent, persoanele
angajate sau numite in functie care au fost delegate sa realizeze activitatea si care
intocmesc raportul privind ancheta psihosociala au doar calitatea de prepusi, pe cand
in cazul expertului psiholog acesta este singurul titular al activitatii avand calitatea de
comitent, chiar daca este angajat in cadrul unei forme de exercitare a profesiei;
i) Raportul privind ancheta psihosociala poate contine concluzii si recomandari
administrative cu caracter juridic/judiciar (Ex.Avand in vedere particularitatile de
relationare, situatia familiala si locativa actuala a celor doi parinti si varsta minorului,
consideram ca este benefica pentru copil mentinerea in familia mamei, astfel incat
recomandam incredintarea minorului catre mama.), pe cand raportul de expertiza
psihologica nu se pronunta decat cu privire la aspectele psihologice si nu raspunde
decat intrebarilor punctuale inaintate de catre instant de judecata, fara a face
recomandari cu caracter juridic sau judiciar.