INTRODUCERE

Mceul contribuie la vitaminizarea organismelor debile i previne o serie de afeciuni

(cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase i pulmonare).
n coninutul chimic al fructelor de mce predomin vitamina C, n cantitate de 0,5 - 2%, de 50
de ori mai mult dect n lmi, de 80-100 de ori mai mult dect n ciree, viine i mandarine i
de 200 de ori mai mult dect n mere. De remarcat faptul c fructele mceului de munte au un
coninut mult mai mare de vitamina C (8-10 g%), depind de aproximativ 10 ori coninutul
fructelor de la es.
n afar de vitamina C, mceele conin i alte vitamine de mare valoare pentru organismul
uman: provitamina A (de 20 ori mai mult dect n mere), vitaminele B1, B2, K, P i PP. Valoarea
energetic a fructelor este de 135 kcal la 100 g produs proaspt. Petalele florilor conin ulei
eteric, iar seminele conin cantiti mari de tocoferol (vitamina E).
Prin coninutul ridicat n vitamine naturale, fructele dau rezultate uimitoare i sunt recomandate
n avitaminoze, hipovitaminoze i ca energizant general, mai ales la copii, vrstnici, persoane
anemice, bolnave de tuberculoz sau aflate n convalescen. Eficiena este mai mare n perioada
rece a anului, cnd organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru ndeplinirea funciilor
sale normale. Se tie c necesarul zilnic n vitamina C este de 100-125 mg, ceva mai mare n
cazul unor maladii infecioase, stri febrile, eforturi fizice i intelectuale fcute la temperaturi
sczute, precum i la femeile dup natere.
Pentru ntrirea i creterea rezistenei la factori nefavorabili sunt eficiente preparate sub form
de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv mceele ntregi, uscate i mcinate (cu sau fr
semine). Acestea se consum n scopuri curative sau profilactice n timpul sezoanelor mai reci,
mai ales atunci cnd apar rceli, gripe sau afeciuni respiratorii infecioase.
Necesarul de vitamin C se poate realiza prin mestecarea, n cursul zilei, a 30-50 grame de pulp
de mcee, curat de semine i periori. La prelucrarea produselor nu se folosesc obiecte din
metal nesmluite deoarece metalele descompun uor vitamina C. Produsele din fructe de mce,
indiferent de forma de prelucrare, asigur o bun funcionare a rinichilor, inimii, ficatului,
splinei, creierului i a glandelor cu secreie intern.
n bolile cardiovasculare, preparatele din fructe sunt bune vasodilatatoare, arteriale i venoase, i
constituie remedii eficiente contra fragilitii vaselor capilare (datorit coninutului n flavonoide
i vitamina P). Prin aceasta, mceele faciliteaz circulaia periferic normal a sngelui,
picioarele i minile nu mai sunt reci i previne apariia de hemoragii la nivelul arterelor sau
vaselor, cu pericol de arterite i tromboflebite, mai ales la persoanele n vrst. n plus, intervine
1

n insuficien cardiac, cu edeme la glezne. n bolile inimii are rol sedativ n caz de
hipertensiune arterial, cardiopatie ischemic, angin pectoral i ateroscleroz coronarian
(pentru acestea sunt eficiente infuzii i decocturi).
n afeciunile aparatului digestiv, preparatele din mcee au efecte n steatoza hepatic, hepatita
cronic viral (A, B, C), litiaza biliar, dischinezia biliar, colecistite, gastrite (prin stimularea
secreiilor), inflamaii intestinale, crampe i senzaie de vom. Prin stimularea digestiei (datorit
coninutului n pectine) se evit enterocolitele, inflamaiile mucoaselor, hemoragiile la stomac,
diareea, dizenteria i intoxicaiile stomacale (se prepar infuzii concentrate, decocturi, macerate
la rece, vinuri tonice i pulberi).
Pentru sistemul nervos, mceele intervin mpotriva stresului, a somnolenei, a insomniilor,
asigurnd nopi linitite. Mai au efecte n migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuzii
mentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseal i chiar n scleroza multipl n plci
(leuconevraxit). Pentru aceste afeciuni se utilizeaz decoctul, pulberea i tinctura cu aciune
sedativ.
n afeciunile respiratorii, mceele au efecte remarcabile n tratarea multor boli ca: gripa,
rceala, rgueala, rinosinuzita, faringita, astmul bronic, pneumonia, tuberculoza i n creterea
rezistenei la infecii pulmonare (sunt eficiente infuziile, decocturile i tincturile). Pulberea de
mcee (o linguri la interval de una-dou ore) mrete capacitatea de a suporta febra, asigurnd
totodat eliminarea unor toxine i inhibarea bacteriilor din corp.

STUDIU DE LITERATUR

1. Carotenoidele

Carotenoida este un pigment prezent n produsele vegetale portocalii-roii. Este

un fitonutrient liposolubil, folosit iniial pe post de colorant. Exist aprox. 600 de carotenoide
(pigmeni naturali).
Carotenoide eseniale:

beta-carotenul (vezi i Carotenul)

alfa-carotenul

luteina

zeaxantina

licopenul

Carotenoidele au rol de antioxidani, acionnd contra radicalilor liberi (acioneaz contra

mbtrnirii premature i contra apariiei petelor pe piele). Carotenoidele faciliteaz comunicarea
celular. Ele se transform n Vitamina A cnd este necesar (mai ales beta-carotenul).
Necesarul zilnic estimativ este de 2-4mg. Se recomand s nu se depeasc 20 mg de betacaroten pe zi pe perioade prelungite.

1.1.Aspecte generale
Coloranii sunt combinaii organice, naturale sau sintetice, ele nsele colorate, dar care au
i proprietatea de a colora. Pentru ca o combinaie chimic organic colorat s fie i materie
colorant, ea trebuie s ndeplineasc anumite condiii de solubilitate, de stabilitate la lumin i
la ali ageni fizici.
Orice colorant trebuie s ndeplineasc anumite condiii pentru a fi catalogat drept
colorant ideal:
s nu fie toxic i s nu fie cancerogenic la diferite niveluri de utilizare;
s nu conin impuriti toxice;
3

s nu imprime gust i miros particular produsului alimentar n care se introduce;

s nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic
(pasteurizare, fierbere, sterilizare);
s fie stabil n timpul depozitrii;
s fie aprobat prin legislaia sanitar n vigoare.
Carotenoizii sunt pigmeni naturali de culoare galbeni sau portocalii,foarte rspndii.Se
ntlnesc n multe flori,fructe,semine sau rdcini.
Se cunosc n jur de 600 de carotenoizi.Cel mai rspndit este -carotenul,pigmentul de
culoare portocalie din morcovi.La fel de rspndii sunt i alfa-, gama-carotenu, licopenul,
zeaxantina, criptoxantina, luteina. Unii dintre carotenoizi se scindeaz, la nivelul esuturilor
intestinale n vitamin A, care apoi este transportat prin limf i snge i depozitat n ficat. O
funcionare neadecvat a enzimelor digestive mpreun cu o diet deficitar n proteine, limiteaz
producia de vitamin A.
Carotenoizii i vitamina A se ncorporeaza n membranele celulare, datorit capacitii de
a se dizolva in grsimi, contribuind astfel la aprarea lor mpotriva speciilor reactive de oxigen i
la buna funcionare i stimulare a comunicaiei dintre celule.
Carotenoizii conin lanuri lungi,formate din 22 sau mai muli atomi de carbon,unde
legturile covalente simple dintre atomii de carbon alterneaz cu legturile duble.Acest lucru le
confer proprietile unor sisteme de electroni extinse,capabile de a absorbi i inactiva speciile
reactive de oxigen sau ali radicali liberi.
1.2.Proprieti fizice i chimice
1.2.1.Proprieti fizice
Carotenoizii sunt substane insolubile n ap,dar solubile n solveni organici.Prezint
aspecte de absorbie specifice,care ajut la identificarea lor.n contact cu aerul de autooxideaz
repede i se degradeaz.
Proprietile fizice ale carotenoidelor sunt dictate de sistemul polienic conjugat i de
natura grupelor terminale.
Carotenoidele C40 conin un sistem polienic cu cel puin 8-9 legturi conjugate,ceea ce
confer culoare i absorbie specific n UV-VIS.
Dublele legturi neconjugate influeneaz puin asupra culorii i absorbiei n domeniile
UV i VIS.
Toi pigmenii carotenoidici sunt solubili n grsimi.n solveni organici polari se dizolv
numai xantofilele.
Solubilitatea carotenoidelor condiioneaz utilizarea lor drept colorani alimentari
liposolubili,dar dispersabili n medii apoase prin protejare cu emulgatori sau macromolecule.
Toate carotenoidele sunt substane solide,frumos cristalizate,cu punct de topire cuprins
ntre 175oC i 225oC.Multe dintre acestea se descompun n apropierea punctului de
topire.Descompunerea este accelerat de prezena oxigenului,acizilor i bazelor.
1.2.2.Proprieti chimice
Carotenoidele dau reacii de substituie i adiie datorit prezenei legturilor duble.Dau
culoareaalbastr cu acidul sulfuric concentrat.
4

Carotenoidele sunt cei mai puternici captatori biologici pentru oxigenul singlet. Eficiena
cu care carotenoidele pot capta oxigenul singlet este legat direct de structura lor chimic.
Deoarece captarea oxigenului singlet este reglat direct de lungimea lanului polienic, licopenul
pare s fie cel mai eficient carotenoid n captarea acestuia.
Reacia -carotenului cu un radical lipidic determin formarea unui radical intermediar al
-carotenului centrat pe carbon.Aceast structur intermediar poate aciona ulterior n dou
moduri:
- poate aciona ca prooxidant prin reacia cu oxigenul molecular
- poate reaciona cu un alt radical pentru a forma produi stabili.
1.3.Proprieti terapeutice
Carotenoidele pot avea urmtoarele beneficii asupra organismului: sporesc funcia
imunitar,protejeaz mpotriva iniierii i dezvoltrii cancerului, ncetinesc procesul de blocare a
atrerelor,protejeaz pielea i esuturile organelor,menin sntatea ochiilor.
Carotenoizii i vitamina A sunt eseniali pentru funcionarea normal a sistemului
imunitar.Ei regleaz i stimuleaz funcia imunitar prin activarea i creterea numrului de
celule albe sanguine.Ei protejeaz glanda Timus i mduva osoas de stresul oxidative.Dac
organismul nu are suficient vitamin A i carotenoizi,acesta are un sistem imunitar sczut,fiind
predispus la nbolnviri.
S-a dovedit utilitatea carotenoidelor,dar mai ales a licopenului n mpiedicarea proliferrii
celulelor canceroase umane.Utilizarea unor doze mari de -caroten pe timp de mai multe luni a
redus leziunile orale datorate leucoplazieiorale cu 70%.Sporirea funciei imunitare mrete
aprarea corpului fa de cancer,deoarece celulele imunitare controleaz att substanele
cauzatoare de cancer ct i celulele anormale.
Deoarece tomatele sunt cele mai bogate surse de licopen ele ofer protecie maxim fat
de cancerul sistemului digestiv i fat de cancerul de prostat.Licopenul mai este eficient i n
protecia fa de cancerul cervical, de sn i de plmni.Prin utilizarea unei porii de tomate
sptmnal,se poate preveni cancerul tractului digestiv,iar consumul zilnic de alimente cu
derivate de tomate i alimente coninnd mici cantiti de tomate se poate reduce riscul
cancerului de prostat cu 35%.
Consumul sporit de -caroten este asociat cu scderea incidenei bolilor
cardiovasculare.Datorit capacitii de a fi ncorporate n membranele celulare,inclusiv
sanguine,el exercit asupra acestora un efect protector antioxidant.Studiile pe populaii au artat
c utilizarea unui amestec de -caroten,vitamine A,C i E previne complicaiile atacului de cord
fiind protectoare fa de necrozele cardiace.Este recomandat s se consume o diet
echilibrat,zilnic cu 5 porii de fructe,legume i alte vegetale.Tomatele i verdeurile bogate n
licopen contribuie n mod special la reducerea riscului de infart miocardic.
Carotenoizii previn i combat efectele nedorite ale expunerilor solare la nivelul
pielii,manifestate prin erupii i urticarii sau prin aa numita protoporfirie eritropoetic.Aceast
afeciune apare dup o expunere prelungit la soare i se manifest prin senzaia de arsur i
nroirea pielii. Aplicarea pe piele a -carotenului sub form de unguent sau administrarea de
doze orale micoreaz afectarea pielii de razele ultraviolete A, dar nu i de razele ultraviolet
B.Rezistena organismului este mrit printr-un consum mare de fructe,legume i verdeuri sau
suplimente coninnd amestecuri de antioxidani i -caroten.
5

Luteina i zeaxantina sunt carotenoizii care protejeaz cel mai mult ochii.Ei intr n
compoziia retinei i datorit culorii galbene absorb radiaiile albastre duntoare ale
luminii.Degenerarea muscular,o afeciune responsabil de vizibilitatea central afecteaz
persoanele peste 65 de ani. Aceast boal poate fi prevenit printr-o diet cu verdeuri de 2-4ori
pe sptmn sau suplimentarea cu -caroten poate reduce progresarea acestei boli.Vitamina A
este necesar dezvoltrii i meninerii esuturilo epilteliale,care protejeaz suprafeele externe i
interne ale esuturilor corpului. Un deficit cauzeaz reducerea,ntrirea i deteriorarea esuturilor
epiteliale ale ochiului.Dac deficiena continu atunci aceasta poate duce la pierderea ireversibil
a vederii.Primele semne sunt sensibilitatea la lumin strlucitoare,mncrimi i senzaii de
arsuri,ochii i pleoapele devin uscate.n stadiu avansat al bolii cornea devine uscati
inflamat,apoi urmeaz infecia i orbirea.
Sperana de via a mamiferelor se coreleaz direct proporional cu concentraia n
carotenoizi din esuturile lor.Astfel un coninut seric de peste 50 micrograme/l al
oamenilor,corespunde cu o speran de via de 90 de ani.innd cont de incidena bolilor
frecvente vrstei a treia i implicaiile lor n accelerarea procesului de mbtrnire,carotenoizii i
vit.A prezint urmtoarele avantaje:
stimuleaz i sporesc funciile imunitare la boli i infecii
previn distrugerea celular i apariia unor forme de cancer
previn bolile cardiovasculare
menin n stare sntoas mucoasele membrelor,pielea i prul
previn afeciunile ocular i mbuntesc vederea
asigur dezvoltarea i rezistena oaselor

2. Istoricul extraciei
Extractia se poate realiza prin procedee discontinue (macerare, percolare, infuzare,
decoctie, precum si metode noi performante: extractia accelerata cu solvent, extractia asistata de
microunde, extractie cu fluid supercritic) si procedee continue (extractie continua cu solventi
organici, percolare continua, extractia Soxhlet).
Macerare: consta in tratarea produsului vegetal maruntit cu o cantitate necesara de
solvent, mentinerea in contact pe o durata determinata (macerate in apa 8-12 ore), concomitent
cu agitare continua sau intermitenta si apoi separarea solutiei extractive de reziduu prin filtrare
sau decantare; in cazul maceratelor in solutii de alta natura (alcool, ulei, vin, otet), timpul de
macerare se mareste, putand ajunge la cateva saptamani.
Macerarea se aplica mai ales in cazul extractiei principiilor usor solubile la rece si
termolabile.
Macerarea se poate face:
la rece - extragerea principiilor active din plante in solvent la temperatura camerei (1722C) .
la cald (denumita digerare) -se realizeaza cu solventul incalzit la 40-60C, in general la o
temperatura inferioara aceleia la care solventul fierbe, astfel incat, principiile active pot
trece in solutie incet, fara a fi degradate de temperatura prea inalta sau de incalzirea
brusca; extragerea principiilor din plante prin aceasta metoda este foarte eficienta in cazul
6

vegetalelor fara principii volatile valoroase, dar cu alti compusi bioactivi; metoda se
utilizeaza si pentru obtinerea uleiurilor, alifiilor si unguentelor din plante. Fitoterapia
utilizeaza aceasta metoda in cazul plantelor cu principii active care se distrug prin
fierbere, dar care nu se extrag nici la temperatura camerei (principii semitermolabile)
Dupa procedeul de realizare exista:
Macerarea simpla: prezinta randamente scazute (contactul dintre drog si solvent fiind
unic), de aceea, pentru a mari randamentul, s-a recurs la macerarea dubla si repetata.
Macerarea dubla: produsul extras este amestecat mai intai cu 1/2-2/3 din cantitatea totala
de solvent, dupa care lichidul se separa si reziduul se va presa. Acesta se va pune in
contact cu restul de solvent, obtinandu-se astfel o noua cantitate de solutie extractiva.
Cele doua lichide extractive se vor reuni si se vor filtra dupa un repaus de 24 de ore.
Macerarea repetata: produsul vegetal maruntit se trateaza succesiv cu volume de solvent
mentinandu-se in vase inchise tot timpul. Solutiile se vor separa, produsul vegetal se va presa si
se va pune in contact cu portiunile urmatoare de solvent, pana la epuizarea volumului total de
lichid extractiv, iar portiunile obtinute se amesteca. Acest procedeu este mult mai eficient decat
macerea simpla, deoarece prin macerare simpla o cantitate apreciabila de principii active pot
ramane dupa filtrare in reziduul de macerare.
Maceratele pot fi pastrate la frigider in vase de sticla inchise, maxim 2-3 zile, deoarece o
pastrare mai indelungata favorizeaza dezvoltarea micro-organismelor si degradarea principiilor
active.
Percolare: procesul prin care se extrag principiile active din plante, la rece, folosind
solvent in contracurent (fig.2). Procesul care are loc se desfasoara astfel: inainte ca solventul sa
devina saturat in principiile active extrase, el este deplasat de un alt strat de solvent in care
produsul vegetal sufera o macerare de scurta durata si cedeaza inca o parte din principiile active.
Acest fenomen este continuu, fiecare portiune de solvent adaugat venind in contact cu produsul
vegetal pana la epuizarea completa a acestuia.
Practic, produsul vegetal maruntit este introdus in corpul percolatorului , prevazut la baza cu o
placa de sticla poroasa pentru retinerea impuritatilor. Se deschide robinetul iar solventul din
palnie strabate materialul vegetal si extrage principiile bioactivi, parasind percolatorul pe la
partea inferioara.
Pentru imbunatatirea procedeului de extractie prin percolare si a calitatii extractului
obtinut trebuie ca viteza de percolare sa fie astfel reglata incat in 24 de ore sa se percoleze o
cantitate de lichid egala cu 1,5 x cantitatea de planta medicinala luata in lucru.
Percolarea este larg utilizata la extractia produselor vegetale, cu exceptia celor care contin
cantitati mari de mucilagii sau gume pentru care se utilizeaza extractia prin macerare.
Pe scara larga se aplica extractia continua in aparatura speciala (extractoare Soxhlet) in
care, de obicei, solventul proaspat este furnizat prin fierberea extractului. Aceasta metoda se
bazeaza pe o diferenta mare dintre punctele de fierbere ale solventului si cele ale analitilor
extrasi. Pe baza acestei proprietati extrasul este adus la temperatura de fierbere a solventului,
care va condensa intr-un refrigerent si va reveni in cartusul care conyine proba de extras. Prin
realizarea mai multor cicluri de extractie, randamentul procesului poate fi controlat astfel incat
randamentul de extractie sa fie maxim .
Extractorul Soxhlet se compune dintr-un balon, un corp de extractie si un refrigerent ascendent,
legate intre ele .
7

Materialul solid, maruntit in prealabil pentru ca solventul sa vina in contact cu o suprafata

cat mai mare, se aseaza in spatiul de extractie, fie introdus intr-un cartus special de hartie de
filtru, fie pus direct in spatiul de extractie prevazut cu un fund de sticla poroasa. Faza extractoare
(solventul) din balonul de fierbere distila printr-un tub lateral, prevazut eventual cu o izolatie
termica, iar vaporii condensati in refrigerentul de reflux picura peste materialul din cartus. Cand
spatiul de extractie se umple pana la inaltimea stratului de preaplin, solutia cu extract trece prin
sifonare in balonul de fierbere si procesul se repeta.
Uneori sunt suficiente cateva ore pentru extractia completa, insa la substantele care trec mai greu
in solutie sunt necesare chiar cateva zile.
Solutia obtinuta este mutata din extractor si pompata in evaporator pentru a fi concentrata la o
temperatura cat mai scazuta posibil. Principalul dezavantaj al extractiei cu solventi este acela al
contaminarii probei cu solvent sau al impuritatilor din solvent, care trebuie sa fie eliminate
complet.
Doua inconveniente principale pot totusi interveni in cadrul tehnicii de extractie Soxhlet. Primul
se refera la faptul ca extractul este expus pe tot parcursul procesului la temperatura de fierbere a
solventului, care daca este foarte ridicata, poate afecta unii analiti din proba, labili din punct de
vedere termic. Al doilea inconvenient il constituie concentratia mica in final datorita cantitatii
mari de solvent utilizata; o parte din solvent ar putea fi inlaturata prin antrenare cu un curent de
gaz inert, dar acesta poate antrena pe langa solvent si o parte din analitii extrasi in el. Utilizarea
de solventi cu puncte de fierbere foarte joase poate inlatura aceste doua inconveniente.
Avantajele extractiei Soxhlet sunt urmatoarele: este un proces continuu, dupa procesul extractiv
nu mai necesara filtrarea, consumul de solvent este mai mic decat in cazul macerarii. Tehnica nu
este dependenta de matrice (de natura materialului procesat) si multe extractoare Soxhlet pot fi
configurate pentru a functiona nesupravegheat.
Dezavantajele cele mai importante ale extractorului Soxhlet sunt: timp indelungat de extractie
(24 ^ 48 ore), cantitate mare de solvent utilizat, necesitatea aplicarii procesului de evaporare a
probei obtinute dupa extractie (pentru purificarea si indepartarea compusilor secundari).
Infuzare: consta in umectarea produsului vegetal maruntit cu apa, cu exceptia produselor
vegetale contin uleiuri volatile care se umecteaza cu o solutie de alcool diluat; dupa cca.5 minute
se adauga masa de apa prevazuta, incalzita la fierbere si se lasa in contact timp de 30 minute [5].
Dupa scurgerea timpului de infuzare, solutia se filtreaza. In general infuzarea se utilizeaza in
cazul partilor d Decoctie: tehnica de preparare este asemanatoare cu cea a infuziilor: produsul
vegetal maruntit se va imbiba in 5 parti apa rece; se macereaza 5 minute si se adauga apoi restul
de apa fierbinte la proportia ceruta (1% sau 5%) dupa care se incalzeste, pe baia de apa, 30
minute (la fierbere). La final se strecoara si reziduul se spala pana la volumul prescris (plantele
medicinale cu continut ridicat in uleiuri eterice se vor umecta cu alcool de 50C, apoi se va
adauga apa fierbinte).In fitoterapie, decoctul se realizeaza in cazul organelor vegetale (radacini,
rizomi, scoarta, etc.) din care principiile se extrag mai greu.
Extractia alcoolica prin fermentare
Principiile active continute in unele preparate medicinale sunt obtinute prin extractie intrun proces de fermentatie. Procedura de extractie presupune inmuierea materialului vegetal fie
sub forma unui decoct fie in stare macinata, pentru o anumita perioada de timp, in cursul careia
are loc fermentarea si generarea de alcool in situ; acesta facilitand extractia substantelor active
8

continute in materialul vegetal. Alcoolul astfel generat are rol si de conservare. La scara
industriala se folosesc cuve de lemn, vase de portelan sau vase din inox alimentar.
Extractie continua cu solventi organici
Principiul extractiei este simplu. Componentele prezente in materia prima bruta sunt
extrase prin dizolvare in lichidul - solvent. Materia prima bruta este asezata intr-un extractor
special construit, iar solventul trebuie sa fie continuu recirculat prin masa de material vegetal.
Extractia la nivel industrial necesita o serie de modificari fata de cea de la nivel de
laborator. Daca la nivel de laborator extractia presupune utilizarea unor cantitati mici de solvent
(500 - 1000 mL) si prin urmare agitarea/amestecarea solutiei nu este dificil de realizat, la nivel
industrial utilizarea unor cantitati mari de solvent si implicit a extractoarelor de dimensiuni mari
ridica probleme serioase la agitare care sunt insa rezolvate prin gasirea unor metode diverse de
agitare. Astfel, eficienta extractiei in procesul de macerare la nivel industrial poate fi
imbunatatita prin circulatia continua a solventului prin produsul vegetal si in plus pentru o
extractie cat mai completa a principiilor active din plante se utilizeaza un proces in mai multe
trepte.
Procesele conventionale de extractie sunt consumatoare de timp, de exemplu macerarea
se realizeaza in 2 ^7 zile, implica un amestec de solventi sau cantitati mari de solvent si in cele
din urma ar putea cauza descompunerea termica a moleculei tinta ca si in cazul extractiei
Soxhlet.
Extractia accelerata cu solvent
Extractia accelerata cu solvent (ASE - accelerated solvent extraction) este o metoda
noua de extractie, bazata pe utilizarea temperaturii si presiunii inalte pentru a accelera cinetica
dizolvarii si a desface legaturile de interactie analit- matrice. Din acest motiv, aceasta metoda
mai este numita si extractie presurizata cu lichid (solvent). In plus, prin cresterea temperaturii
scade viscozitatea solventului, ceea ce face ca acesta sa penetreze mai usor matricea solida a
probei. In felul acesta, timpul de extractie se reduce de la zeci de minute la maximum cateva
minute, iar probele de extras pot fi in cantitati mici. Aceasta metoda este o alternativa la extractia
Soxhlet sau la extractia cu fluide supercritice.
Dispozitivele in care se efectueaza o astfel de extractie trebuie sa reziste la presiuni
inalte; probele si solventul fiind introduse intr-o incinta inchisa si
incalzita. Temperatura mare (50 - 200C) accelereaza difuzia moleculelor de solvent in textura
probei, iar presiunea mare care se obtine mentine solventul in stare lichida. Operatia se
efectueaza intr-o celula de extractie care trebuie sa reziste la presiune inalta.
Etapele principale ale unei proceduri ASE (statice) sunt urmatoarele:
1. introducerea probei in celula de extractie;
2. umplerea cu solvent;
3. incalzirea si presurizarea celulei;
4. golirea celulei prin purjarea cu ajutorul unui flux gazos (N2);
5. culegerea extractului intr-o fiola in vederea analizei sau a unei alte etape de prelucrare
(evaporare solvent, derivatizare).
Sistemele ASE sunt total automatizate. Schema unui sistem bazat pe extractie cu solvent
accelerata, realizat pentru prima data de Dionex Corporation .
Extractia asistata de microunde
Extractia asistata de microunde (MAE) este o tehnica relativ recenta, care utilizeaza
energia microundelor pentru a incalzi solventul si proba in vederea cresterii ratei transferului de
9

masa dintre substantele dizolvate din matricea probei si solvent, contribuind la trecerea mai
usoara a acestora in solvent . Avantajul acestei tehnici fata de metodele conventionale de
extractie consta in timpul redus de extractie, in conditiile folosirii unui consum redus de energie
si solvent si cu o eficienta de extractie ridicata .
Solventii polari, precum acetona, metanolul, sau diclormetanul se incalzesc rapid sub
influenta microundelor. In schimb, hexanul, benzenul sau chiar toluenul nu pot fi incalziti prin
actiunea microundelor, deoarece neavand moment de dipol nu absorb radiatia de microunde.
Experimental, MAE se aplica probelor solide, care sunt introduse intr-un solvent organic
sau un amestec de solvent organic si apos, si apoi iradiat sistemul pentru un interval scurt de timp
(0,5 pana la 10 minute). Dupa racirea sistemului, solutia de supernatant (extractul) este decantat,
iar matricea solida este spalata de cateva ori cu solventul utilizat, care se adauga extractului. In
cazul in care se utilizeaza solventi nepolari (cum este hexanul), care nu absorb radiatia de
microunde, se procedeaza la adaugarea unui solvent polar, pana in 10%. Componentele de baza
ale unui sistem MAE cuprind generatorul de microunde (magnetron), un element de directionare
a microundelor, o cavitate rezonanta si o sursa de alimentare cu curent electric. Aceasta
procedura se poate aplica la presiune atmosferica si la punctul de fierbere al solventului (in
sistem deschis cand pierderea de solvent se evita prin condensarea vaporilor si revenirea lor in
extractor), sau la presiune ridicata (in sistem inchis, cand presiunea din sistem creste in timpul
extractiei).
Extractie cu ultrasunete (Sonicare)
Extractia asistata de ultrasunete (UAE) este una dintre cele mai importante tehnici
folosite pentru extractia compusilor valorosi din materialele vegetale si este destul de adaptabila
la o scara redusa sau mai larga (de exemplu, in laborator sau la scara industriala) . Comparand
aceasta tehnica cu altele, cum ar fi extractia asistata de microunde (MAE), aparatul cu
ultrasunete este mai ieftin si este mai usor de manipulat .
Undele ultrasonice sunt folosite pentru extractia compusilor activi din diferite plante, cum
ar fi: saponinele, steroizii si triterpenele din Chresta spp., care se obtin de trei ori mai rapid prin
aceasta metoda decat prin metodele conventionale de extractie , rutin si quercetin din Euonymus
alatus (Thunb) Sieb , si acid carnosic din Rosmarinus officinalis, indicand ca aceasta metoda este
utila pentru extractia constituentilor termic sensibili care sunt folositi in industria alimentara, in
produsele de ingrijire corporala, cosmetica si industria farmaceutica.
Metoda implica utilizarea de ultrasunete, cu frecvente variind de la 20 kHz la 2000 kHz,
aceastea crescand permeabilitatea peretilor celulari si producand liza celulelor, favorizand astfel
extractia de compusi biologic activi.
Extractia asistata de ultrasunete permite solventului sa patrunda prin peretii celulari, iar
bulele produse de cavitatia acustica favorizeaza ruperea peretelui celular si eliberarea compusilor
activi, determinand astfel cresterea randamentului de extractie . Prin urmare UAE are eficienta
ridicata, desi necesita energie scazuta, cantitati mici de solvent si perioade scurte de timp pentru
desfasurarea procesului de extractie.
Extractia prin sonicare este mai rapida decat extractia Soxhlet (30 - 60 min. per proba) si
permite folosirea unei cantitati mai mari de proba, determinand un cost relativ scazut.
Dezavantajul consta insa in faptul ca foloseste la fel de mult solvent ca extractia Soxhlet,
presupune o munca intensiva si necesita filtrare dupa extractie.
In comparatie cu extractia asistata de microunde (MAE), extractia asistata de ultrasunete
(UAE) prezinta ca principal avantaj faptul ca lucreaza la temperatura mediului ambiant,
10

evitandu-se astfel expunerea la temperatura a compusilor extrasi din materiale vegetale si

posibila lor deteriorare, un lucru important pentru industrie.
Extractie cu fluid supercritic
Extractia cu fluid supercritic a fost dezvoltata in ultimii ani pentru utilizare la scara
analitica, constituind o alternativa la extractia clasica cu solventi.
In practica, mai mult de 90% din extractiile cu fluide supercritice sunt efectuate cu CO2
din mai multe motive practice. In afara faptului ca are presiunea critica (74 bari) si temperatura
(32C), relativ scazute, CO2 este relativ non-toxic, non- inflamabil, disponibil la puritate crescuta
si preturi mici si este usor de inlaturat din extract . Deasupra acestor valori critice, CO2 ajunge la
"nivel supercritic". In aceasta forma, vascozitatea este similara cu cea a unui gaz, facilizand
penetrarea sa in matricea solida, si capacitatea sa de dizolvare este similara cu cea a unui lichid.
Dupa extractie, solventul este separat de extract prin scaderea presiunii, convertind dioxidul de
carbon la faza gazoasa si pierderea capacitatii mari de dizolvare. Produsul poate fi separat
complet de solvent care este din nou comprimat si recirculat in proces.
In ultimii ani au fost prezentate un numar mare de date experimentale referitoare la
solubilitatea si extractibilitatea compusilor naturali, cum sunt steroizii, alcaloizii si agentii
anticancerigeni din plante, cafeina din cafea etc. in diferite fluide supercritice ca CO2, etan si
etilena.
In cazul extractiei cu fluide supercritice si nu numai, proprietatile caracteristice ale
extractului obtinut din materiale vegetale vor diferi, intr-o masura importanta, de conditiile de
extractie si separare alese in operarea instalatiei experimentale; astfel, odata cu cresterea
presiunii creste densitatea CO2 supercritic, fapt ce duce la cresterea solubilitatii componentilor
mai putin volatili din materialul preparat. Prin urmare, prin alegerea unor combinatii potrivite ale
temperaturii si presiunii de extractie, ca de altfel si a conditiilor de separare, este posibil sa se
optimizeze atat selectivitatea cat si viteza de extractie . Datorita eficientei ridicate acest tip de
extractie a devenit din ce in ce mai interesant pentru industriile alimentare si cea de arome si
parfumuri.
Procesarea primara consta in uscarea, conditionarea si ambalarea plantelor. Procesarea
avansata consta in transformarea materiilor prime obtinute la procesarea primara in produse care
se comercializeaza: produse fitoterapeutice (solutii extractive apoase, solutii extractive
hidroalcoolice, pulberi liofilizate din solutii extractive), cosmetice, suplimente nutritive si
dietetice, aditivi alimentari de aromatizare.
Acest curs are ca obiect principal prezentarea metodelor de procesare avansata a plantelor
medicinale si detaliat procesarea avansata in scopul obtinerii de produse fitoterapeutice,
fitocosmetice.
PROCESAREA AVANSATA IN SCOPUL OBTINERII PRODUSELOR FITOTERAPEUTICE
Fitoterapia se bazeaza pe efectele sinergice ale principiilor active din plante. Pentru ca
aceste principii active, cu actiune biologica asupra organismului uman, sa poata fi valorificate
trebuie sa se regaseasca in diferite forme fitoterapeutice. Formele sub care se utilizeaza produsele
vegetale sunt:
11

in stare naturala: intregi, fragmente, pulbere sau sub forma de influzie, decoct, macerat
preparate farmaceutice/fitofarmaceutice (extracte, tincturi, siropuri) in care principiile
active sunt mai concentrate, mai usor de administrat si nu foarte costisitoare.
Un principiu care se respecta constant in fitoterapie si o face sa se deosebeasca de
alopatie este extractia totala, care contine un complex de substante active si nu folosirea de
substante active izolate . Aceasta metoda este benefica prin mai multe tipuri de actiuni
farmacologice:
- prin substitutie, prin aportul unor principii care lipsesc din organismul bolnav (minerale,
vitamine, aminoacizi, lipide, glucide, proteine);
prin inhibitia dezvoltarii unor microorganisme patogene (plante cu efect bactericid sau
antiparazitar);
- prin stimularea reactivitatii organismului (componente infinitezemale din structura unei
plante);
- prin efect trofic local (plante cicatrizante);
- prin efectul contraria (plante diuretice, tonicardiace, antalgice etc.).
Forme fitoterapeutice de uz extern
Unguentele sunt prepararte de consistenta semisolida, formate intr-o baza de unguent
(vaselina, grasimi hidrogenate, lanolina, ceara, untura, etc.) in care se
incorporeaza tincturi din plante, extracte (moi sau uscate) sau pulberi de plante. In cazuri
speciale se pot incorpora si substante active pure. Unguentele sau alifiile sunt destinate exclusiv
uzului extern. In ultimul timp sau produs diferite baze de unguente din geluri hidrosolubile,
care prezinta avantajul ca au o mai mare putere de penetrare a tegumentelor si mucoaselor, nu
pateaza si sunt usor lavabile.
La unguentele clasice folosite pe timpul verii se adauga o cantitate mai mare de ceara, parafina
sau stearina, pentru a le asigura consistenta crescuta. In cazul in care unguentele au fost
prepararte pe baza de grasimi animale sau vegetale, conservarea lor este limitata.
Uleiurile medicinale reprezinta o forma de macerare a plantelor in ulei de floareasoarelui, arahide sau masline. Durata macerarii este de 4-6 saptamani. Exista si un procedeu mai
rapid in care plantele se umecteaza in prealabil cu alcool concentrat si se tin intr-un vas inchis
10-12 ore. Se adauga uleiul comestibil, fierbandu-se apoi pe baia de apa timp de 2-3 ore. Se lasa
in repaus 23 zile, dupa care se filtreaza. Se pastreaza in sticle bine inchise, la intuneric si la loc
racoros.
Cataplasmele se obtin fie din frunzele proaspete de plante, fie din seminte macinate, care
se amesteca cu apa calduta, pana ce se obtine o pasta care sepune in tifon dublu sau intr-o panza
curata. Cataplasmele se aplica pe zona in care se manifesta afectiunea si au rol emolient,
antiinflamator sau activeaza circulatia periferica.
Gelul medicinal se prepara din incorporarea sucului vegetal, pulpei vegetale sau
extractului de principii active din plante intr-o masa gelatinoasa. Sucul vegetal se obtine prin
maruntirea si presarea materialului vegetal proaspat recoltat. Sucul este format din lichidul
celular in care se gasesc incorporate principiile active, saruri minerale, vitamine. Multe sucuri au
o actiune bacterio statica. Emulsia vegetala este constituita din suspensia unei substante active
(rezina, ulei, grasime) intr-un lichid in care este insolubila. Suspensia se realizeaza prin
emulsionare cu albus de oua, guma arabica etc.

12

Baile cu plante se bazeaza in principal pe actiunea directa la nivelul tegumentelor sau al

mucoaselor a diferitelor substante active din plante (obtinute prin extractie apoasa). Baile cu
plante sunt utile in boli de piele sau chiar in unele afectiuni interne.
Substantele active se pregatesc in infuzii sau decocturi concentrate, care se introduc in apa de
baie, dupa filtrare. Un alt procedeu recomanda ca plantele maruntite sa fie introduse intr-un
saculet de tifon care se infuzeaza sau se fierbe in apa. Infuzia, decoctul sau saculetul de tifon cu
plante se rastoarna in apa din cada de baie. Baile medicinale se pot face si cu uleiuri esentiale in
proportie de 5-10 % ulei, dizolvate in alcool concentrat.
Oteturile aromatice sunt o forma farmaceutica veche, obtinuta prin macerarea plantelor
aromatice in otet de vin. Macerarea dureaza 7-8 zile, dupa care continutul se filtreaza prin
presare. Solutia extractiva hidroacetica se foloseste pentru frictiuni locale sau generale.
Inhalatiile reprezinta forma de administrare a uleiurilor esentiale din plante prin tractul
respirator. Se prepara fie din plante medicinale prin infuzare, fie din uleiurile volatile, puse direct
in apa clocotita. In prezent exista vaporizatoare de ceramica sau electrice cu care se obtin
aerosolii utilizati.
Forme fitoterapeutice de uz intern
Cea mai simpla forma de preparare si administrare a plantelor medicinale este sub forma
de pulbere obtinuta dintr-o singura planta sau un amestec de pulberi din mai multe plante,
inghitite ca atare cu putina apa. Pulberea se obtine prin macinarea diferitelor parti ale plantei
(flori, frunze, tulpina, radacina). Avantajul acestei forme de administrare a unui produs
fitoterapeutic consta in aceea ca substantele active, cele termolabile si cele care-si schimba
structura prin folosirea unor solventi de extractie, nu vin in contact cu agentii fizico-chimici. O
forma farmaceutica mai noua de administrare sunt comprimatele simple preparate din pulberi de
plante, printr-o tehnologie clasica sau cele drajate printr-o tehnica mai complicata, drajare, care
consta in acoperirea cu o pelicula speciala gastro-solubila, a comprimatelor.
Comprimatele din pulberi de plante prezinta avantajul unei dozari precise, posibilitatea
controlului analitic, stabilirea termenului de valabilitate si prezentarea intr-un ambalaj modern si
sigur .
Solutiile extractive apoase se prepara din diferite parti de planta sau amestecuri de plante
medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil distilata sau dedurizata, deoarece apa este foarte
bine tolerata de catre tesuturi. Apa este cel mai uzual dizolvant in farmacie si pentru obtinerea
produselor fitofarmaceutice. In apa se dizolva insa numai substante active hidrosolubile la un pH
apropiat de cel neutru (acizi, baze, saruri, zaharuri, fenoli si polifenoli, aminoacizi, glicozide,
gume, taninuri, enzime), dar nu se dizolva rezine, alcaloizi, uleiuri, grasimi si hidrocarburi; de
aceea, in unele cazuri se recomanda alcalinizarea usoara a apei cu bicarbonat de sodiu sau
acidifierea cu acid citric.
Solutiile extractive alcoolice/hidroalcoolice se prepara din diferite parti de planta sau
amestecuri de plante medicinale, utilizand ca solvent etanolul de diferite concentratii. Alcoolul
are capacitate buna de dizolvare a substantelor organice si minerale, dizolvand, intr-o masura mai
mica sau mai mare: acidul salicilic, uleiurile volatile, colorantii, lecitina, balsamurile, rezinele
etc. Pentru prepararea solutiilor alcoolice extractive sunt recomandate diferite concentratii, care
asigura cel mai bun randament.
Alcoolul de asemenea se poate include in fazele apoase ale emulsiilor cu rol conservant
in proportii de 15%.

13

Desi prezinta o serie de avantaje (se evapora usor, bun antiseptic, inhiba activitatea
enzimelor, nu influenteaza hidroliza, precipita materiile albuminoide si poate servi la
indepartarea lor) utilizarea ca solvent a alcoolului prezinta si dezavantaje: este inflamabil, are
activitate farmacodinamica proprie, transmite miros solutiilor extractive, nu are aceeasi putere de
patrundere prin membranele celulare, ca apa. De aceea o mai buna solutie extractiva este cea
hidroalcoolica. Pentru o mai buna evidentiere a caracteristicilor celor doua tipuri principale de
solventi (apa si alcoolul) utilizati in extractia principiilor active din plantele medicinale, am
sintetizat avantajele si dezavantajele acestora.

Apa
Avantaje:
6. Pret de cost mic
7. Netoxica
8. Neinflamabila

Alcool
Avantaje:
- Selectiv
- Netoxic
- Antiseptic
- Confera grad ridicat de conservare
Dezavantaje:
> Inflamabil
> Cost ridicat

Dezavantaje:
2.1.
Neselectiva
2.2.
Determina hidroliza principiilor
active
2.3.
Stimuleaza
degradarea
enzimatica
2.4.
Mediu bun pentru dezvoltarea
organismelor microbiene
Solvent bun pentru:
Solvent bun pentru:
> Proteine
> Alcaloizi
> Enzime
> Glicozide
> Glicozide
> Polifenoli, flavone
> Zaharuri
> Uleiuri volatile
> Coloranti, gume
> Taninuri
> Alcaloizi saruri
> Rasini
> Derivati antrachinonici

Solutiile extractive sunt obtinute in diferite variante:

Infuzia, metoda de extractie utilizata pentru obtinerea principiilor active in cazul partilor
de planta care au peretii celulari mai subtiri cum sunt florile, frunzele si partile aeriene subtiri ale
plantelor, chiar si unele fructe,
care contin principii active termostabile si greu solubile la rece. In acest scop peste produsul
vegetal, adus intr-un grad de maruntire corespunzatoare, se adauga cantitatea de apa indicata,
14

incalzita la fierbere, apoi se acopera vasul cu un capac si se lasa sa stea astfel 10 - 15 minute,
agitand din cand in cand. Dupa scurgerea acestui timp se filtreaza.
Decoctul, cunoscut si sub numele popular de fiertura este lichidul obtinut prin fierberea
produsului vegetal maruntit cu solventul necesar, obisnuit apa. Decoctia consta in tratarea
produsului vegetal maruntit cu cantitatea de apa necesara si fierberea lui si se recomanda in
genereal pentru radacini si coji, respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai groasa
si prin care difuziunea substantelor active se face mai greu. Acest procedeu se recomanda in
cazul florilor, frunzelor, ramurelelor sau fructelor, si aceasta in special cand urmarim ca in
extractul apos sa ramana pretioasele uleiuri volatile. Solutia extractiva se filtreaza fierbinte,
reziduul se spala cu apa si se completeaza solutia la volumul indicat initial.
Maceratul
Unele substante active se extrag mai bine la rece (caldura le precipita) decat prin infuzare si
decoctie. Macerarea este metoda de extractie cea mai simpla care se face la temperatura
obisnuita. Produsul vegetal este mentinut in contact cu solventul (apa sau amestec de apa si
alcool) un timp variabil, agitand din cand in cand , dupa care se separa extractul. Maceratul la
rece se prepara din radacini, tulpinite, frunze sau seminte.
Tinctura
Din plantele maruntite sunt extrase substantele terapeutice, prin macerare cu alcool etilic in
diverse concentratii (45%, 60 %, 70 %), de regula pe o durata de timp variind intre 8-10 zile.
Operatiunea se executa in vase de sticla bine inchise. Agitarea, pentru o buna extractie, este
necesara pe toata durata extractiei. O metoda mai rapida este prepararea tincturilor prin percolare
simpla sau multipla, curent aplicata in farmacii, laboratoare galenice in instalatii industriale sau o
metoda mult mai rapida, de data aceasta la scara industriala, este turboextractia sau
vibroextractia, necesitand o aparatura speciala.
Tincturile, sub aspectul tehnologiei farmaceutice si al modului de administrare, prezinta unele
avantaje fata de solutiile extractive apoase prin aceea ca extractia in mediul hidro-alcoolic este
completa, conservabil
Siropul este o solutie extractiva apoasa (infuzie, decoct, macerat la rece) la care se adauga
o cantitate mare de zahar. Adaosul ridicat de zahar este menit, pe de o parte, sa fie un corectiv al
unor gusturi neplacute (astringente, amare, etc.), iar pe alta parte sa exercite un rol conservant
asupra produsului care de obicei se administreaza in cantitati mici, dar pe o perioada mai
indelungata de timp. Zaharul poate fi inlocuit cu miere sau alti edulcoranti.
Vin medicinal. Desi este o forma farmaceutica veche, considerata de unii chiar depasita,
vinul medicinal este si ramane un remediu terapeutic adjuvant. Extractia se realizeaza in mediu
hidroalcoolic slab, la un pH usor acid. Pentru preparare, plantele maruntite in prealabil se
macereaza timp de 7-10 zile in vin (de buna calitate si bine stabilizat) dupa care urmeaza filtrarea
preparatului. Administrarea lor ca tonic-aperitive se face inaintea meselor principale.In
tehnologia farmaceutica exista si numeroase alte forme fitofarmaceutice care necesita tehnologii
speciale de realizare a lor. Ne referim la extractele fluide (moi sau uscate), la pulberile liofilizate
din solutii extractive si la ceaiurile medicinale instant folosite in ultimul timp din ce in ce mai
mult.
Acestea din urma reprezinta extracte apoase sau hidroalcoolice din plante care apoi se
liofilizeaza sau se atomizeaza in scopul conservarii pe o durata mai indelungata de timp. Printrun proces tehnologic larg raspandit astazi in lume, ele se granuleaza fin si astfel se pastraza pana
in momentul folosirii lor prin dizolvare in apa calda sau chiar rece.

15

Tot in industria farmaceutica se prepara capsule, gelule, solutii injectabile si altele, in compozitia
carora intra extracte totale sau substante active pure de origine vegetala.
Obtinerea extractelor din plante medicinale
Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice/fitofarmaceutice fluide, moi sau uscate,
obtinute prin extractia produselor vegetale cu diferiti solventi .
In ultimii ani s-a pus accent pe revalorificarea farmaceutica si terapeutica a preparatelor
de origine vegetala prin o buna cunoastere a proprietatilor fizico- chimice si terapeutice a
principiilor active din plantele medicinale si prin dezvoltarea tehnicilor de extractie si a
mijloacelor de control de calitate.
Solutiile extractive sunt forme farmaceutice care contin proportii mai mici sau mai mari
de substante active alaturi de altele mai putin active si de balast, extrase cu ajutorul solventilor.
Extractele obtinute din plante medicinale se pot clasifica dupa mai multe criterii, asa cum se
poate observa in tabelul de mai jos
CRITERIUL DE
CLASIFICARE DENUMIREA EXTRACTULUI

Dupa
natura
solventului

9. Extract apos (se obtine prin extragerea

principiilor active in apa: macerate, infuzii,
decocturi)
10. Extract hidroalcoolic - tinctura (extracte in
diferite dilutii de alcool etilic)
11. Extract uleios (se obtine prin extragerea
principiilor liposolubile in ulei sau in alte
lipide naturale)
12. Oteturi medicinale (macerate in otet)
13. Vinuri medicinale (macerate in vin)
-

Dupa metoda de
obtinere

OBSERVATII

Extract selectiv - se obtine prin eliminarea

compusilor care nu fac obiectul selectiei
(uleiurile volatile pure - se obtin prinExtractele selective nu
antrenarea cu vapori de apa: distilare,pot fi considerate a fi in
preparatele farmaceutice pe baza de planteintregime
preparate
obtinute prin neutralizarea unor substantenaturale, deoarece sunt
toxice)
hiperconcentrate si fara
- Extracte neselective (infuzia, tincturile,modele identice in
maceratele, decoctul, etc.)
natura
centrifugare (sucul de frunze, fructe, legume)

16

2.5.

Dupa operatiunea
de preparare

Dupa
partile
plantei
supuse
extractiei
Dupa umiditatea
plantei

Extract simplu (se obtine printr-o

singura operatie)
2.6.
Extract succesiv (se obtine prin
repetarea aceleiasi operatii - tincturile
homeopate)
2.7.
Extract multiplu (se obtine prin
aplicarea mai multor tehnici pentru materia
prima - macerat + infuzie, infuzie + decoct,
etc.)
> Extract partial (frunze, radacini, partea
aeriana, seminte, etc.)
> Extract total (intreaga planta)
> Extract obtinut din planta uscata
> Extract obtinut din planta proaspata

Extractia cu solventi cea cel mai utilizat tip de extractie pentru compusii bioactivi din
plante. Aceasta tehnica de separare presupune extractia unor componenti dintr-o proba solida sau
semi-solida intr-un solvent adecvat [4]. In operatia de extractie, alegerea solventului se face in
functie de natura substantei ce urmeaza a fi extrasa si de natura materiei prime.
Solubilizarea propriu-zisa a compusilor bioactivi se realizeaza prin tratarea plantei fin
maruntite cu apa, solutii saline, solutii hidroalcoolice etc. Natura chimica a mediului optim de
extractie, molaritatea si pH-ul acestuia, precum si timpul necesar unei extractii optime se
determina experimental.
La prepararea extractelor, in mod deosebit, trebuie sa se tina cont de influenta urmatorilor
factori:
natura solventului: solventii trebuie sa dizolve si sa extraga cu randament ridicat
majoritatea componentelor active si sa contina cat mai putine materii inerte fara valoare
terapeutica; cei mai utilizati solventi folositi in industria extractelor vegetale sunt: apa
(pentru saruri ale alcaloizilor, glicozizi, zaharuri, proteine, enzime, taninuri etc.), alcool
50% sau 70% (pentru uleiuri volatile, hidrocarburi, taninuri, alcaloizi baze si saruri ale
acestora, glicozizi, rezine, clorofila etc.), eter etilic (pentru alcaloizi baze, rezine, uleiuri
volatile etc.), ulei, vin, otet;
gradul de maruntire a plantei: cu cat produsul vegetal este adus la un grad de maruntire
mai avansat, cu atat suprafata de contact este mai mare, deci extractia este completa;
pentru solutiile extractive apoase se recomanda maruntirea in functie de produsul vegetal
;
raportul dintre cantitatea de planta si solvent: Farmacopeea Romana prevede concentratii
de pana la 6% pentru extractele apoase, de 20% pentru majoritatea tincturilor si de 10%
pentru tincturile preparate din produse vegetale care contin substante puternic active ;
timpul de contact dintre planta si solvent: difera in functie de tehnica de extractie
aplicata, dar si de tipul de extract; pentru extractele apoase este de 5-6 ore, iar pentru cele
alcoolice de 6-10 zile ;
efectul agitarii: prin agitare se scurteaza timpul de obtinere a extractului;
temperatura la care se lucreaza: influenteaza in mod pozitiv randamentul de extractie,
datorita cresterii solubilitatii principiilor active la cald; Farmacopeea Romana prevede
17

extractia unor principii termostabili, la temperatura de 90 - 100C, in cazul infuziilor si a

decocturilor ;
separarea amestecului si modul de recuperare a compusilor activi din reziduul solid.
In cazul prepararii solutiilor extractive apoase sau hidroalcoolice prin macerare, gradul de
maruntire joaca un rol foarte important. Acesta corelat cu natura solventului utilizat si
intensitatea agitarii determina timpul de contact pentru extragerea componentelor solubile pana
la atingerea echilibrului de concentratie intre faza solida si faza lichida.

3. Mceele

Denumire stiintifica: Rosa Canina

Familia: Rosaceae
Alte denumiri: cacadar; calcadariu; ciucuri de maracine; cocasder; glogheje; laba matei; maces;
maracine; maracinele cioarei; maracinele cotofanei; masies; rasura; rug; rug salbatic; rugul vacii;
ruja; scoabe; scochin; scorus nemtesc; sipica; suies; trandafir; trandafir cainesc; trandafir de
camp; trandafir de padure; trandafir salbatic; tufa de rug; zgorghin, etc.
Parti intrebuintate: receptaculul (numit impropriu fruct), achenele (adevaratele fructe, carora in
mod obisnuit li se spune seminte), florile, frunzele, lemnul arbustului de maces si radacina.
Macesul este un arbust lemons ce poate ajunge la o inaltime de 2-3 m, cu multe tulpini alungite,
ramificate, recurbate in afara, grupate in tufa; pe ele se gasesc multi muguri mici si rosii; pe toate
ramurile se gasesc multi ghimpi cu baza lata si varful curbat in jos, in forma de secera; cel mai
adesea macesul este spinos.
18

Frunzele alterne sunt compuse, formate din mai multe foliole, de obicei 5-7, de forma ovala,
dintate pe margini. La baza frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici (stipele).
Incantator ca infatisare, inrudit cu trandafirul, macesul este acoperit primavara de flori mari (4- 5
cm), cu sepale sectate, solitare sau grupate cate 2- 3 in inflorescente, dispuse in varful ramurilor;
ele sunt parfumate si au culoare roz-alba, rareori rosu- rozaliu, iar toamna, este incarcat de fructe
mici, rubinii.
Fiecare floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul
care la maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct
(Fructus Cynosbati), se afla numeroase achene. Macesele reprezinta din punct de vedere botanic
fructe false, adevaratele fructe fiind acele mici achene paroase, din interior, carora popular li se
spun "seminte".
Infloreste in luna iunie, iar delicatetea miresmei si a florilor de maces ne farmeca toata vara.
Toamna, tarziu, scena e ocupata de fructele lui, rosii ca purpura si lucioase precum rubinele.
Macesele au forma sferica sau elipsoidala, verzi, la inceput, apoi, culoarea devine portocalie, in
faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitatea deplina, cu gust dulce- acrisor, foarte
valoroase terapeutic, la fel ca si catina.
De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea incepe in momentul
cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. Acest moment corespunde cu
sfarsitul lunii august si tine pana in octombrie, inainte sa cada prima bruma, perioada in care
macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baza.
Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg
de pe crengi manual; recoltarea este greoaie deoarece el isi apara comorile cu crengi acoperite de
ghimpi. Daca din neatentie se ajunge intre crengile unui maces, este aproape imposibil sa te
extragi de acolo fara zgarieturi si haine sfasiate.
In scop medicinal, macesele trebuie recoltate cand sant in parga, cu pulpa inca tare, toamna, dar
nu dupa caderea brumei; pentru ca atunci, ele, este adevarat, sunt complet coapte, dar devin moi
si pierd o mare parte din vitamina C. Fructele necoapte si ciupite, dar mai ales cele cu pete negre,
nu se culeg, deoarece in ele au fost depuse ouale mustei de maces. O tufa poate produce circa
300-400 g macese cu gust placut, dulce-acrisor, usor astringent, lipsite de miros.
Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat dupa
recoltare. Uscarea lor se poate face pe cale artificiala, la o temperatura de 80- 85 grade C. (prin
aceasta metoda, din cca 2 kg fructe proaspete se obtin 1 kg produs uscat), dar si in gospodarie (in
locuri umbrite, bine aerisite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire- pe cat posibil fructele nu
trebuie sa se atinga intre ele).
In a doua varianta, procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie
atunci cand pulpa maceselor este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand maceasa este
desfacuta cu un cutit (din 1 kg fructe proaspat culese, rezulta, dupa uscare, aproximativ 400 g
macese deshidratate). Uscarea fructelor se poate face cu fructe atat intregi, cat si sectionate.
19

Tot de la maces se pot recolta florile si frunzele, in lunile mai-iunie, in faza de inflorire deplina.
Ele se usca in strat subtire, in loc umbros si bine aerisit. Din 4-5 kg flori proaspete se obtine 1 kg
flori uscate, placut mirositoare.
Inmultirea macesului se poate face prin seminte, prin ramuri inradacinate ( obtinute prin
despartirea tufelor existente in flora spontana sau in cultura) si prin marcotaj. Pentru obtinerea
unei seminte apte de reproducere, se vor recolta fructele de maces numai in stadiul de galbenportocaliu, deci la inceput de maturizare.
Spinosul maces este capul de serie a marii familii a Rosaceelor; denumirea sa stiintifica- Rosa
canina- vine de la o utilizare medicinala de demult; "canina", insemnand in latina "cainesc"acesta pentru ca in antichitate se considera a fi un remediu eficace contra turbarii
.
Macesul apartine genului Rosa, cu circa 200 de specii, existente in special in regiunile
continentale si subtropicale ale emisferei nordice. Dintre acestea, in Romania cresc 51 de specii
spontane sau cultivate, cea mai raspandita fiind Rosa canina.
"Campionul mondial" in ceea ce priveste maximum existent de vitamina C in natura, se gaseste
in Romania, la specia Rosa pendulina L. (sinonim cu Rosa alpine L.), care creste in lantul
Carpatilor nostri, la diferite altitudini, intre 600- 800 m, pana la 2000 m, in caldarea Iezarului
Mare a Cindrelului din Muntii Cibinului.
Ea a fost propusa si introdusa in cultura in zonele submontane si montane ale tarii. Printr-o
tehnologie simpla- uscarea, in conditii adecvate, pulverizarea si tabletarea- se obtine usor cea
mai bogata sursa de bioflavonoide, cu totul diferit de vitamina C sintetica.
De altfel, macesul este intalnit si creste in fanete, pe pajisti, dar si la margini de drum, de la
campie si pana la munte. Nu suporta umbrirea, prefera expozitiile insorite; are rezistenta mare la
ger (la -30 grade Celsius nu sunt afectate decat ramurile de un an). Serveste ca portaltoi pentru
trandafirul cu tulpina inalta.
In firea macesului exista un fel de "incapatanare" - sa nu dispara asa de usor din privelistea verii;
daca trandafirul este ultima floare care rezista la sarutul de gheata al brumelor, macesul, rezista si
el, pana la primele caderi de zapada, decorand mirific privelistea iernii cu fructele lui rosii si
luminoase. O rezistenta aparte, care il face celebru si-i aduce consideratie.
O planta care stie sa infrunte gerurile si furtunile de zapada, trebuie sa fie, cu siguranta, daruita
cu forte neobisnuite; de unde si obiceiul ca in satele noastre de munte, ramurile de maces sa fie
puse la poarta casei, pavaza pentru sanatate si leac de alungat facerile si farmecele vrajitoresti.
Cert este ca tufele de maces au mare insemnatate in rostul naturii pentru ca le ofera animalelor
mici
domiciliu,
hrana
si
loc
pentru
cuibarit.
Din punct de vedere yoga, macesele, dupa gust si continutul mare de vitamina C, au tendinta
yin.
Istoric

20

Macesul (Rosa canina) este o specie de planta nativa in Europa, nord-vestul Africii si in vestul
Asiei.
O legenda aminteste despre grecii antici care sustineau ca Afrodita, zeita frumusetii, a dragostei,
casatoriei si a fertilitatii, era indragostita de frumosul Adonis. Acest lucru nu a fost pe placul lui
Marte, zeul razboiului, care o iubea pe Afrodita. Cand Marte a vrut sa-l omoare pe Adonis,
Afrodita a fugit in ajutorul iubitului ei, dar s-a intepat intr-un maces ghimpos. Picaturile din
sangele ei au cazut pe petalele alb-roze ale florilor de maces si astfel au aparut frumosii trandafiri
rosii si parfumati.
Macesele sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice- culoarea lor rosie, extrem de
vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate chiar de la prima vedere; cat despre efectele
vindecatoare ale maceselor exista dovezi scrise in urma cu mii de ani.
Medicii din Grecia si din Roma antica, din India si din China le-au elogiat virtutile terapeutice in
tratate pastrate pana in zilele noastre. Fructele macesului au fost chiar obiecte religioase, de
pilda, denumirea de rozariu (siragul de matanii al calugarilor catolici) provine de la denumirea
latina a maceselor, Rosa, primele rozarii fiind facute din fructe de macese puse pe o ata.
Adevarata "cariera medicala" a acestor fructe a fost relansata in timpul celui de al doilea razboi
mondial, cand din cauza penuriei de medicamente, tufele spinoase care cresc la margini de drum
au capatat "importanta strategica". In Marea Britanie, de exemplu, fiecare fruct era cules cu grija,
macesele fiind transformate apoi, in siropuri si in ceaiuri medicinale, care le erau administrate
convalescentilor din spitale, bolnavilor malnutriti ce sufereau de infectii grave, copiilor cu
avitaminoza.
Nu se stie exact cate vieti au fost salvate cu ajutorul maceselor, in timpul celui de al doilea razboi
mondial, dar dupa unii specialisti, este vorba de zeci de mii de oameni care au beneficiat de
extraordinarul lor aport de vitamine.
Apogeul recunoasterii valorii medicinale a maceselor se petrece insa chiar in zilele noastre.
"Macesele sunt mai eficiente decat calmantele din farmacie, contra durerilor produse de
reumatism", este titlul unui amplu articol din prestigiosul cotidian britanic Daily Telegraph,
publicat in mai 2008. Aceleasi elogii le gasim si in reviste medicale germane, daneze sau
americane, in lucrari prezentate la congrese medicale, de foarte multi cercetatori, printre care si
romani, toate acordand spatii ample, miraculoaselor macese.
Beneficii / Utilizare Macesul:
Principalii Constituenti
Macesele contin: apa 49 %; zaharuri 21,0 %; proteine 3,6 %; acizi 3,5 % ( in special, acid malic);
celuloza 23,0 %; substante minerale 2,8 %, etc. Uleiul semintelor de macese contine vitamina F;
acizi esentiali: acidul linolic, acidul linoleic si acidul arahidonic, etc.
Fructele (Cynosbati fructus) au valoare nutritiva si terapeutica datorita continutului in vitamina C
(mai mare ca al citricelor); acid ascorbic; acid dehidroascorbic; vitaminele E; K; P; PP; D; B1;
B2; etc; carotenoide cu -caroten; licopen si izomeri ai rubixantinei; zaharuri simple; pectine;
acid malic; acid citric; flavonoizi; ulei gras; ulei essential; saruri minerale; pectine (fibre solubile
21

care ajuta la prevenirea cancerului intestinal), etc.

Cunoscute si utilizate inca din antichitate, macesele detin cateva "recorduri absolute" in lumea
fructelor. Vitamina C din fructele de maces este in cantitate de 0,5 2 %, de unde putem trage o
concluzie ca: macesele contin de 4- 16 ori mai multa vitamina C decat citricele, adevarate
"etaloane" in acest domeniu, iar fata de alte fructe indigene, raportul este si mai mare, intrecand
de 80- 100 de ori mai mult decat in cirese, visine, de cca 120 ori piersicile si caisele si de aproape
200 de ori merele, perele, prunele si pepenii.
De remarcat este faptul ca, vitamina C continuta in fructe, este in functie de altitudine; speciile
de pe dealuri si munti sunt mai bogate in vitamina C- fructele macesului de munte are un
continut mult mai mare de vitamina C ( 8- 10 g %), depasind de aprox. 10 ori continutul fructelor
de la ses.
Conform studiilor facute de biochimistii si de farmacistii romani, considerate de referinta la nivel
mondial, cele mai bogate in vitamina C sunt macesele culese de la peste 800 m altitudine.
Proprietati medicinale au insa si macesele din zonele joase (dealuri, podisuri), care contin
cantitati insemnate de vitamina A si E, vitamine din complexul B, fier, magneziu, acizi organici,
flavonoide.
In ceea ce priveste vitamina A, macesele, de asemenea, nu au egal, depasind de 2 ori caiseleconsiderate a fi cele mai bogate in acesta vitamina- de 10 ori afinele si de peste 20 de ori,
merele.
Valoarea energetica a fructelor este de 135 kcal la 100 g produs proaspat. Petalele florilor contin
ulei eteric, iar semintele, cantitati mari de tocoferol (vitamina E).
Intrebuintari Culinare
Fructele de pe arbustii "cu tepi" sunt o sursa bogata de vitamina C. Dintre acestea cel mai mare
continut il au macesele, dar si coacazele rosii, zmeura sau agrisele.
Vitamina C ajuta la absorbtia fierului in organism si la fixarea calciului, dar in acelasi timp, ea
este si solubila in apa - lucru de care trebuie sa tinem seama si anume, ca vitamina C se distruge
usor prin fierbere sau congelare.
Este bine de stiut cand hotaram, daca folosim fructele doar pentru gustul lor bun, preparand din
ele, de la sucuri pana la dulceturi sau, in primul rand, pentru aportul de sanatate pe care ni-l pot
aduce. Nu trebuie sa uitam ca vitamina C din aceste fructe, ajuta la vindecarea diverselor rani,
combate sangerarea gingiilor, sporeste rezistenta organismului impotriva bolile infectioase, ajuta
in starile de surmenaj fizic si intelectual, etc- iata cateva argumente, inafara de cele alimentarede care trebuie sa tinem seama si sa nu ignoram plantele care cresc aproape de noi, pe care le
stim si care au fructe numai bune de mancat- crude sau preparand din ele, gemuri, marmelade,
siropuri, sucuri, vinuri, etc.
Macesele nu sunt doar medicamente, ci si alimente, avantaje nepretuite pentru noi, planta
alimentara, pe care gospodinele pricepute stiu s-o preschimbe in minuni.
Fructele de maces sunt adevarate "bombe de sanatate", prin bogatia de vitamine si minerale pe
care le contin. Ceaiul de macese trece drept un medicament ideal contra racelilor toamnei, pasta
de macese stimuleaza apetitul si ne energizeaza in anotimpul rece, in vreme ce semintele,
curatate de perisori si uscate, inlocuiesc cu succes aroma vaniliei.
Dupa indepartarea semintelor si a perilor (exista dispozitive speciale), din fructele bine coapte se
poate face chiar si compot. Ele se pot prepara sub forma de bauturi racoritoare, siropuri, vinuri,
marmalade, etc.
In Ardeal este renumit magiunul (pasta) de macese ce este un preparat traditional ce nu lipseste
22

din nici o gospodarie, pe timp de iarna. Din acesta pasta se poate face un sos bun si aromat,
dulce-acrisor, la rasolul de vita sau pasare.
Pentru a beneficia de efectele terapeutice ale tuturor preparatelor din macese, trebuie retinut ca
acestea sunt eficiente numai pe o durata de maximum 6 luni dupa preparare, intrucat , in timp, isi
pierd o mare parte din vitamine.
De asemena, la prelucrarea maceselor nu se vor folosi obiecte din metal nesmaltuite deoarece
metalele descompun usor vitamina C.
Preparate pentru alimentatie cu efecte terapeutice
- Consumul in stare proaspata foloseste macese bine spalate de la care s-au indepartat semintele
si perisorii, pentru a evita mancarimile pielii sau ale mucoaselor. Conservarea fructelor se face
sub forma uscata sau ca pasta si sirop, obtinut din 2 parti macese si 3 parti zahar, care se
incalzeste pe baia de apa cateva secunde si se pastreaza in borcane bine inchise.
- Bautura racoritoare din macese se prepara din 100 g fructe zdrobite care se tin 12 ore
scufundate intr-un litru de apa rece; se strecoara prin panza deasa, se adauga 100 g zahar si se
consuma cate 2-3 cani / zi, ca bautura vitaminizanta rece, eventual cu adaus de lamaie, miere de
albine, frunze si flori de tei, pentru a mari efectele benefice.
- Infuzia fara fierbere este indicata pentru a nu distruge vitaminele; se prepara din 10-15 g fructe
zdrobite sau 2 lingurite fructe uscate la 200 ml apa clocotita, care se infuzeaza acoperita timp de
10-15 minute; se paseaza prin tifon; se adauga miere de albine si zeama de lamaie, dupa gust si
se consuma cate 2-3 ceaiuri / zi, mai ales dimineata, impotriva racelii, in anotimpul iernii si la
inceputul primaverii.
- Decoct din fructe zdrobite sau curatate de seminte si perisori: 2 linguri fructe se fierb in 500 ml
apa, la foc moale, timp de 10 min; se strecoara; se indulceste cu miere sau zahar si se bea caldut
sau rece in cursul zilei. Fructele se introduc in apa numai dupa primul clocot, pentru mentinerea
vitaminei C. Ceaiul este foarte gustos si reconfortant, are culoarea rosie, gust acrisor si miros
placut de vanilie, ceea ce il face indicat sa fie folosit in locul ceaiului chinezesc (verde sau
negru). Asigura necesarul de vitamine ale organismului pentru 1 zi.
- Suc din macese: din 3 kg de macese se obtine 1 l de suc,cu ajutorul masinii de stors rosii.
- Siropul din pulpa de macese se prepara din 250 g fructe uscate peste care se adauga 1 l apa
clocotita; se lasa la macerat timp de 12 ore, se strecoara si se adauga 500 g zahar sau sirop de
pere; se fierbe pana se obtine consistenta specifica siropului. Se pastreaza in sticle, la frigider si
se consuma cate 3 linguri / zi, cu efecte deosebite in boli infecto-contagioase, diaree, viroze,
precum si la aromatizarea salatelor si a inghetatei. Daca se adauga sampanie, devine un aperitiv
foarte placut, usor acidulat si vitaminizant, fiind indicat pentru bolnavi convalescenti si copii,
mai ales in anotimpul rece.
Siropul de macese se mai poate prepara si din suc de macese si zahar, in parti egale, care se fierb
la foc slab, intr-un vas de inox, timp de 10-15 minute, avand grija sa se inlature spuma formata.
Dupa ce vasul se ia de pe foc, se adauga 6 lingurite cu zeama de lamaie; se amesteca bine si se
toarna in sticle curate, uscate si fierbinti. Sticlele se astupa ermetic si se pasteurizeaza.

23

-Vinul de macese este o bautura excelenta, plin de vitamine, cu proprietati tonice si

antiinfectioase. Se prepara din 2 kg fructe coapte, bine spalate si trecute prin masina de tocat;
pasta se pune intr-o damigeana de 20 l cu 7 l apa rece. Separat se dizolva, la cald, 2 kg zahar intrun litru de apa si zeama unei lamai, se toarna peste macese; se adauga in damigeana putina
drojdie de bere si se astupa cu dop de fermentatie. Aici se mentine timp de minim 6-8 saptamani
la temperatura de 18-20 grade C, cu agitare zilnica (in caz contrar, trecandu-se la fermentatia
acetica- "otetirea").
Dupa limpezire se strecoara prin tifon si se toarna in sticle bine inchise, pastrate la loc racoros.
Vinul de macese poate fi facut si dupa o alta reteta simpla, la indemana tuturor, din urmatoarele
ingrediente: macese, apa, drojdie de bere proaspata si zahar, pentru doritori.
Se umple pe jumate un recipient de 5 l cu fructe de macese spalate, peste care se toarna apa
calduta pana se umple. La sfarsit se adauga o bobita ( de marimea ciresei) de drojdie de bere
proaspata, dizolvata in apa. La prepararea vinului de macese multi recomanda zaharul pentru o
mai buna pastrare a vinului. Dar trebuie avut in vedere ca sunt persoane care nu au voie sa
consume zahar, dar care cu siguranta au nevoie de vitamina C in forma naturala.
Pentru cei care nu au restrictie la zahara, acesta se poate adauga, dupa gust. De mentionat faptul
ca daca se opteaza pentru zahar in vinul de macese nu mai este necesara drojdia de bere,
deoarece drojdiile salbatice care se gasesc pe macese sunt inmultite in prezenta zaharului.
Pentru ca vinul fermenteaza, la recipientul in care este preparat, se pune un dop de fermentatie si
se lasa in asteptatre cam 4-5 saptamani. La final se filtreaza si apoi, se poate consuma. Se
pastreaza la intuneric si la temperatura de frigider 5-6 grade.
Pentru cine nu doreste sa folosesca drojdia de bere, vinul se poate prepara si dupa urmatoarea
reteta; pentru o damigeana de 50 litri: 10 kg macese, 12 kg zahar, zeama de la 1- 2 lamai sau 2
linguri de otet de 9 grade si 35 l apa. Macesele coapte se spala de praf, se zdrobesc bine (sau se
dau prin masina de tocat) si se pun in damigeana. Zaharul se dizolva pe foc, in 10 l apa,
impreuna cu zeama de la lamai sau otet; se fierbe 10 min, se lasa la racit. Se adauga restul de
apa, lasand un spatiu liber de cativa centimetri pana la gatul damigenei. Se astupa cu dop de
fermentatie si se lasa sa "lucreze" 6 saptamani. Se agita zilnic, se trage in damigene mai mici sau
sticle.
Vinul din macese constitue un "medicament" natural al familiei pentru iarna. El are un continut
foarte mare de vitamina C deoarece este obtinut pe cale naturala, iar aceasta nu este distrusa prin
fierbere sau congelare. Consumat cate 1 paharel zilnic, dimineata pe stomacul gol, constituie un
remediu deosebit de eficace in normalizarea circulatiei sangelui, in mentinerea tonicitatii vaselor
capilare, in combaterea litiazei, infectiilor urinare si in tratarea diferitelor afectiuni renale si
hepatice, iar extern este un minunat balsam pentru rani.
Actioneaza in pastrarea si cresterea imunitatii organismului, in combaterea mult mai rapida a
racelilor, in sinteza colagenului natural al pielii. Preparandu-l fara zahar este o sursa activa de
sanatate pentru bolnavii de diabet care au probleme cu circulatia sangelui si ranile deschise.
24

-Lichiorul de macese se obtine din 500 g fructe coapte, bine maruntite in mixer, peste care se
toarna 150 g zahar si 1 litru alcool de minim 60 grade; se lasa la macerat timp de 4-6 saptamani;
se filtreaza prin filtru fin, in sticle care se inchid bine si se lasa pentru maturare alte 4 luni. Se
consuma cu rol stimulator si intaritor pentru varstnici.
Sau se mai poate prepara din: 500 g boabe de macese, 1 kg zahar candel, 1 sticla de tuica de
pere, mere sau cirese. Se spala macesele, se lasa sa se zvante, se taie in doua si se zdrobesc cu un
ciocan din lemn, pentru snitele. Se pun intr-un vas de sticla pana la gura lui, deasupra se toarna
tuica in care a fost dizolvat zaharul. Amestecul se lasa 2-3 saptamani la temperatura camerei. Se
strecoara lichidul printr-un filtru de cafea si se pune in sticle ce se inchid ermetic. Se lasa in
camera, cel putin 4 saptamani, inainte de a fi consumat, pentru a castiga in intensitate si gust. Ca
decor, se pot pune cateva macese proaspete in sticla ( arata frumos si mai aduc putina aroma).
Este un bun reconfortant pentru persoanele varstnice.
- Tinctura de macese se prepara din 1 parte macese si 5 parti alcool, minim 60 grade; se
macereaza 8 zile si se consuma cate 40-50 picaturi / zi, avand efecte sedative, contra nevrozei
anxioase. Se mai poate prepara din 500 g pulpa de macese (fara samburi) amestecate cu 500 g
zahar sau miere; se lasa la macerat 5-6 zile pana la obtinerea unui suc rosu; se adauga 500 ml
alcool 60 grade, se mai macereaza inca 2-3 zile dupa care se strecoara si se trage in sticle inchise
la culoare; se folosesc cateva picaturi inainte de culcare. Este bun tonic si sedativ.
- Supa de macese se prepara din 40 g fructe coapte care se fierb in 250 ml apa cu putina
scortisoara; se trece prin sita si se adauga 15 g miere si 10 g amidon umectat. Totul se fierbe pana
se ingroasa, dupa care se adauga 1 lingurita de stafide si putina coaja de lamaie pentru o aroma
placuta; se serveste cu crutoane sau fulgi de cereale.
- Jeleul de macese se prepara din fructe taiate in jumatate si curatate de seminte si perisori; se
lasa sa se umfle peste noapte in suc de mere, se adauga suc de catina, zeama unei lamai, zahar (1
fata de cantitatea de fructe) si se da in clocot. Dupa ce se strecoara, se trece in borcane si se
pastreaza la rece. Se consuma zilnic, fie pe paine, fie amestecat in iaurt, avand rol de a preveni
raceala si de a mari puterea de aparare a organismului.
- Pelteaua din macese bine maturate, se fierbe sucul din macese, timp de 30 min, se
centrifugheaza, se fierbe din nou timp de alte 30 min, dupa ce s-a adaugat o cantitate egala de
zahar si sucul unei lamai. Se recomanda persoanelor astenice si copiilor bolnavi de diaree.
- Pasta si dulceata din macese se obtine din fructe coapte (fara seminte si perisori), zahar (in
cantitate egala) si coaja unei lamai. Dupa ce se amesteca cu grija, se pastreaza fara conservanti
chimici. Sunt preferate la consum pentru gustul placut, dulce-acrisor si vitaminizant.
- Marmelada de macese se pregateste din: 5 kg macese, 5 kg zahar, 5 l apa.
Macesele se culeg toamna, cat mai tarziu, ca sa fie moi sau se lasa intinse pe hartie, 10 zile dupa
ce se culeg, sa li se inmoaie coaja. Se spala bine in apa multa si apoi se pun la fiert, intr-un vas
smaltuit cu apa cat sa le cuprinda bine, acoperite, 3 ore, la foc mic, pana devin o pasta. Se pot
25

fierbe mai repede intr-o oala sub presiune.

Macesele fierte, scurse de zeama (care se pastreaza), se pun intr-un lighean, se preseaza bine cu
strivitorul pentru cartofi piure sau presa pentru piure, pana cand se transforma intr-o pasta care se
dilueaza cu zeama in care au fiert. Daca este nevoie se adauga si apa fierbinte. Continutul trebuie
sa aiba consistenta unei smantani groase care curge.
Pasta obtinuta se trece prin masina speciala care separa samburii si tepii.In lipsa acesteia, pasta
se poate trece prin sita de sarma inoxidabila. Semintele ramase mai au inca multa pulpa pe ele;
acestea se pun intr-o oala, se amesteca cu circa 2 l apa fierbinte si se trec din nou prin sita. Pasta
este strecurata apoi printr-un saculet de tifon dublu sau de panza, udat inainte cu apa si stors si se
preseaza bine cu mana, pana cand trece toata pulpa. Se cantareste si se socoteste ca la fiecare 1
kg pasta se va adauga1 kg zahar.
Pasta simpla se fierbe, intr-o cratita smaltuita de 8-10 l asezata pe foc, cu o tabla sub ea,
amestecand din cand in cand, pana scade circa 40 % din cantitate si este suficient de ingrosata. In
aceasta stare marmelada fierbe cu stropi mari, care se ridica din loc in loc. In acest moment se
pune zaharul, care va subtia pasta, de aceea se mai fierbe inca 40 min din momentul cand a
inceput sa dea in clocot. Nu trebuie oprita fierberea pentru ca marmelada se va inchide la
culoare.
Se pune fierbinte in borcane si se lasa sa se raceasca pana a doua zi, ca sa prinda crusta.
Borcanele nelegate se introduc in cuptorul bine incalzit, cu focul stins si usa cuptorului inchis si
se lasa pana a doua zi pentru ca marmelada sa se usuce bine deasupra. Dupa racire, borcanele se
leaga cu celofan sau se capseaza.
Se apreciaza ca 1 lingurita de pasta sau marmelada de macese, consumata zilnic, acopera
necesarul de vitamina C pentru un adult. In caz de boala, cantitatea se va mari de 4-5 ori,
diluandu-se cu apa sau amestecandu-se in piureuri. Cateva kilograme de pasta de macese, de
catina alba si de coacaze negre pot asigura toate cerintele de vitamine din cursul iernii.
- Pasta moale cu vin se prepara din 1 kg macese, 750 g mere, 200 ml vin rosu sec, 1,2 kg
zahar (gelier zucker, leaga mai repede).
Se scot semintele si perisorii, cu un ac de par, din boabele de macese, bine spalate si taiate in
doua. Se dau pe razatoarea mare merele curatate de coaja. Macesele impreuna cu vinul rosu si
merele se fierb mai bine de 30 min. Se strecoara si se pune sucul inca o data la fiert. Pasta
fierbinte se toarna in borcane cu filet, sterilizate. Se insurubeaza capacul si se rastoarna borcanele
cu gura in jos, timp de 2 minute. Pasta se ingroasa cu vremea in borcan.
- Desertul vitaminizat se obtine din 20 g pasta de macese, care se freaca cu 75 g branza de vaci
dietetica si cu 2-3 linguri de lapte sau smantana, dupa care se presara 15 g nuci macinate sau
germeni de grau incoltit. Se serveste dimineata, pe stomacul gol.
Intrebuintari medicale
Macesele vitaminizeaza organismul cum aproape nici un alt fruct nu o poate face; compozitia
chimica a acestora explica convingator utilizarea principala a lor si anume, un excelent tonic26

vitaminizant.
Prin continutul ridicat in vitamine naturale, macesele dau rezultate uimitoare si sunt recomandate
in avitaminoze, hipovitaminoze, ca energizant general, mai ales la copii, varstnici, persoane
debile, anemice, bolnave de tuberculoza sau aflate in convalescenta. Eficienta este mai mare in
perioada rece a anului, cand organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru indeplinirea
functiilor sale normale.
Necesarul zilnic in vitamina C este de 100-125 mg si ceva mai mare in cazul unor maladii
infectioase, stari febrile, eforturi fizice si intelectuale facute la temperaturi scazute, precum si la
femeile dupa nastere. Pentru intarirea si cresterea rezistentei la factori nefavorabili, biotici sau
abiotici, sunt eficiente preparatele sub forma de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv
macesele intregi, uscate si macinate (cu sau fara seminte). Acestea se consuma in scopuri
curative sau profilactice, in timpul sezoanelor mai reci, mai ales atunci cand apar raceli, gripe sau
afectiuni respiratorii infectioase.
Necesarul de vitamina C se poate realiza si prin mestecarea, in cursul zilei, a 30-50 g de pulpa de
macese, curatata de seminte si perisori sau minim 3 macese / zi..
Macesele s-au facut remarcate si prin proprietatile antiscorbutice; ele stimuleaza metabolismul
intermediar, biosinteza colagenului, a hormonilor steroizi, regleaza nivelul de catecholamina,
activeaza sistemul imunitar, reduc aterogeneza si edemele, au actiune vasodilatatoare, diuretica si
calmanta asupra mucoaselor tractului urinar, actiune de stabilizare moderata a glicemiei, cresc
capacitatea de rezistenta a organismului la efort.
Prin continutul in flavonoide, carotenoizi, vitaminele C, E, catechine care actioneaza ca
antioxidanti, au rol in prevenirea cancerului, a bolilor cardiovasculare (hipertensiune,
ateroscleroza), etc.
Macesul grabeste vindecarea in cazul celor care au suferit interventii chirurgicale si cei care au
avut boli infectioase grave.In artrita reumatoida ajuta la diminuarea durerilor si deci, la
diminuarea consumului cronic de antiinflamatoare, care au multe efecte adverse.
Datorita continutului in galactolipida, care are efect antiiflamator, se poate folosi cu rezultate
bune in spondilita anchilozanta.
Pentru ca stimuleaza sistemul imunitar se poate folosi pentru apreveni infectiile respiratorii (1
lingurita de pulbere de 4 ori / zi, timp de 3-4 saptamani); in raceala si gripa grabeste vindecarea.
Stimuleaza secretia biliara si se utilizeaza in toate afectiunile hepatice.
Pentru eliminarea viermilor intestinali se consuma pulpa fructelor amestecata cu miere.
Macesul prin continutul in bioflavonoide poate da rezultate bune in fragilitate capilara (se
folosesc 2 lingurite de pulbere de 3 ori / zi); scad permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare;
pentru aceasta se face un tratament de lunga durata cu macese si paducel: 1 lingura de pulbere
din celor doua fructe (fara samburi), pusa la inmuiat 12 ore in l apa; se bea maceratul nefiltrat,
pe stomacul gol, dimineata, indulcit cu 2 lingurite de miere.
27

Semintele (achenele), curatate de perisori, pot fi utile in eliminareacalculilor renali de

dimensiuni mici.
Macesul face parte din categoria plantelor-panaceu. Poate fi folosit cu succes si in combaterea
alcoolismului si tabagismului. Infuzia, in acest caz, se prepara din 2 linguri de macese pudra,
care se adauga in clipa cand apa (500 ml) este calda. Se lasa la sedimentat timp de 15 minute.
Aceasta cantitatea se consuma in timpul zilei, indulcita sau neindulcita, dupa preferinta. Cura
trebuie sa dureze 4-5 saptamani.
Uleiul extras din macese se foloseste extern datorita proprietatilor de regenerare tisulara in arsuri
solare, acnee, pentru a reduce cicatricele, ridurile- cu actiune de prevenire a acestora, o actiune
hidratanta si de reintinerire a tenului. Datorita continutului in acizi linoleic si linolenic reducere
depigmentarea pielii.
In ceea ce priveste interactiunile cu medicamentele poate creste nivelele sangvine, crescand
astfel efectele adverse ale estrogenilor si contraceptivelor, poate creste absorbtia preparatelor cu
fier, etc. Doze mari de maces pot da rezultate fals negative la determinarea glucozei din urina si a
sangerarilor oculte din scaun.
Daca doriti sa folositi macesele ca sursa de vitamina C trebuie sa aveti in vedere ca o mare
cantitate din aceasta se distruge prin prelucrare si ca este nevoie de mai mult de 100 g macese
pentru a obtine 1200 mg vitamina C.
Mod de intrebuintare / Preparate din macese
Pseudofructele de maces se pot folosi sub diferite forme, incepand cu pulberea din fructe uscate
de la care s-au indepartat semintele (in general se administreaza 2-3 lingurite dimineata, pe
stomacul gol, in cure de 10 zile), infuzia, decoctul si ajungand la sirop, cidru, vin de macese, etc.
In lumea vegetala, macesele (mai exact, pulpa maceselor) sunt campioane absolute de vitamina
C, de unde si nenumaratele lor utilizari medicinale. Pe de alta parte, preparata incorect, aceasta
vitamina se degradeaza si isi pierde foarte usor efectul, deci si puterea terapeutica. Mai jos veti
gasi unele din cele mai bune variante de preparare a acestor fructe medicinale, asa incat sa fie
conservate la maximum toate substantele active din componenta lor.
Macesele amestecate cu miere
Doua parti pulpa de macese, curatate de perisori si o parte de miere; se utilizeaza contra
limbricilor (ascaridoza), consumandu-se zilnic cate 2-3 lingurite din acest amestec; sau pulpa
maruntita si amestecata cu miere, in parti egale; se iau 2- 3 lingurite, dimineata pe stomacul gol,
in cure de 8- 10 zile, ca vermifug.
Pulberea de macese
Pulberea de fruct, fara samburi (samburii de maces ingerati sunt destul de toxici) va fi folosita
pentru administrare interna. Se va proceda astfel: se macina foarte fin fructele uscate de maces cu
rasnita electrica de cafea. Dupa macinare, semintele, care sunt foarte dure, vor ramane intregi, in
timp ce pulpa se va transforma intr-o pulbere fina. Pentru a le separa, se face o cernere printr-o
28

sita deasa, iar pulberea fina se depoziteaza in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri
intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile ( deoarece substantele active se oxideaza
relativ rapid). De regula, se administreaza de 4 ori / zi, cate 1 lingurita rasa, pe stomacul gol.
Semintele rezultate in urma cernerii se pastreaza, avand si ele proprietati medicinale foarte
importante.
Maceratul la rece
Se prepara din 100 g macese / 1 l apa ( preferabil distilata); se lasa sa stea 12 ore; se consuma
dimineata, pe stomacul gol. Valoarea lui creste daca se adauga si fructe de catina.
Bautura racoritoare
O bautura racoritoare cu proprietati vitaminizante poate fi pregatita acasa, astfel: se amesteca 100
g pulpa de macese cu 1 l apa rece, se lasa la macerat 12 ore; se strecoara; se adauga 100 g zahar
si se completeaza cu apa pana la 1 litru. Se pastreaza la rece si se beau 3 cani / zi.
Ceaiul de macese
Se obtine prin oparirea fructelor cu apa clocotita; 1 lingurita fructe zdrobite / 1 cana apa; se
fierbe maxim 5 min (unii terapeuti recomanda chiar fierberea vreme de 10-15 minute, dar acesta
metoda distruge multe principii active).
Infuzia din fructe de maces
Infuzia sau decoctie scurta se prepara din 2 linguri de fructe ( pulpa maruntita) la l apa
clocotita; se bea in cursul unei zile. Este bogata in vitaminele C si P. Ea se foloseste la tratarea
arteritei, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale si trombangeitei obliterante, deoarece mentine
elasticitatea si permeabilitatea vaselor capilare.
Pentru un tratament de lunga durata se va proceda in felul urmator: peste 7 linguri de macese
zdrobite se pun 7 pahare de apa clocotita; se acopera vasul cu un capac si se inveleste intr-un
material care retine caldura, lasand fructele sa macereze 24 ore; se strecoara, storcand bine
macesele si se tine la frigider; se beau 3 pahare / zi, la mesele principale. Se evita fumatul, ceaiul
negru, cafeaua, dulciurile si alimentele bogate in amidon.
Infuzia de macese si fructe de catina alba
Se prepara din parti egale macese si catina; peste 1-2 lingurite de amestec se toarna 1 cana apa
fierbinte ( 200 ml); se lasa la infuzat 5 min, acoperit; se poate folosi ca ceai alimentar in tot
cursul anului; se beau 2-3 cani / zi.
Infuzia combinata de macese
In l apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de macese (fara seminte),
dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe
cu inca l apa, timp de 2 min apoi, se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua
extracte, obtinandu-se aproximativ l infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul
zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu
metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai
bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele emailate sau teflonate), metal care va
cataliza oxidarea vitaminelor.
29

Decoctul combinat de samburi de macese

In l apa se pun la macerat 2 linguri rase de seminte de macese (rezultate in urma cernerii
pulberii) vreme de 8-10 ore; se filtreaza cu multa atentie, asa incat sa nu se strecoare si perisorii
de pe samburii maceselor (cu efect foarte iritant asupra aparatului respirator si digestiv). Lichidul
rezultat se pune deoparte, iar semintele ramase dupa filtrare se fierb in alt l apa, timp de 10
minute; se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinanduse aproximativ l decoct combinat, care se administreaza pe parcursul zilei, in cure de
maximum 14 zile, urmate de alte 14 zile de pauza.
Siropul de macese
Peste 200 g pulbere din pulpa de macese, fara samburi, se pun 800 ml apa clocotita; se lasa la
macerat 12 ore. Se adauga 500 g zahar brun, se amesteca pana la dizolvare pe foc foarte mic
(preparatul nu trebuie sa clocoteasca!), dupa care se toarna in borcane mici cu filet; se
sterilizeaza in cuptor (de preferinta la 80 grade, nu mai mult) vreme de 40 min, dupa care se lasa
sa se raceasca gradat. Se administreaza zilnic, cate 4-6 linguri.
Siropul de macese intareste si apara organismul de infectii si factori patogeni, ajuta la fixarea
calciului in oase, contribuie la inlaturarea starilor hemoragice.
Este bine sa se consume sirop de macese in sezonul rece, atunci cand aportul de vitamina C este
mai mic, iar virozele sunt mult mai frecvente. In astenie reuseste sa tonifice organismul, iar
atunci cand anemia este instalata, siropul de macese este remediul cel mai eficient, accelerand
producerea de globule rosii.
Cidrul de macese
Se prepara ca si vinul cu drojdie de bere. Doza considerata medicinala este de maxim 2 paharele
de 100 ml / zi; depasirea ei avand desigur, efecte adverse, tinand seama ca totusi este o bautura
hidroalcoolica.
Uleiul antirid
Se prepara dupa urmatoarea reteta: 30 g coaja de macese; 100 ml ulei de grau incoltit. Se pune
coaja de macese la macerat in ulei timp de 10 zile, agitandu-se zilnic; se strecoara si se pastreaza
in sticlute bine astupate, de culoare inchisa. Se aplica in fiecare seara, pe pielea umeda. Se lasa sa
actioneze 30 min apoi, se sterge surplusul.
Afectiuni / Tratamente cu macese
Tratamente prevenive
- Boli de inima - Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B continute de pulpa
maceselor previn ateroscleroza, ajuta la adaptarea aparatului cardiovascular la conditiile de stres,
previn puseele de hipertensiune. Fiind bogate in acizi organici ( pectici), macesele regleaza si
nivelul colesterolului. Astfel, alaturi de fructele paducelului, macesele sunt adevarate campioane
in prevenirea crizelor de anghina pectorala si infarct. Toamna si primavara se face un tratament
de 1 luna cu pulbere de macese, din care se consuma 4-6 lingurite / zi, pe stomacul gol.
- Hipertensiune arteriala - Studii recente arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se
30

adapteze mai bine la stresul psihic, la suprasolicitare si la emotii negative, de tipul furiei,
frustrarii, enervarii. Stresul asociat acestor emotii negative este chiar principala cauza pentru
puseele de hipertensiune arteriala si pentru tensiunea arteriala oscilanta.
Se recomanda ca minim de 2 ori / an sa se faca o cura cu pulbere de macese, din care se ia cate 1
lingura / zi, timp de 28 zile.
- Colecistita, litiaza si colici biliare - Infuzia combinata de macese are efect antiinflamator biliar,
impiedica precipitarea colesterolului in colecist si formarea de calculi biliari, previne colicile. Ea
se administreaza, cate 1 pahar, cu 30 min inaintea fiecarei mese, in cure de 30 de zile, urmate de
cate 10 zile de pauza.
Studiile arata ca aceasta cura cu infuzie combinata de macese are ca efect diminuarea in volum a
calculilor biliari de mari dimensiuni.
- Reumatism - Macesele sunt o adevarata colectie de substante antioxiante si antiinflamatoare,
care impiedica degradarea finelor cartilagii din articulatii, ajuta la mentinerea elasticitatii
membrelor si a coloanei vertebrale, cresc rezistenta organismului la frig, impiedicand aparitia
crizelor reumatice.
La schimbarea anotimpurilor, cu precadere, la inceputul toamnei si al iernii, se recomanda o cura
de 1 luna, timp in care se administreaza cate l infuzie combinata de macese / zi.
- Cistita, nefrita - Semintele de maces contin substante cu un puternic efect diuretic si care
protejeaza rinichii si vezica urinara de infectii. Pulpa maceselor administrata intern mareste
imunitatea organismului pe segmentul urinar. Pentru afectiunile renale exista rezultate
remarcabile in tratamentele contra urmatoarelor boli: inflamatiile cailor urinare si ale rinichilor,
formarea calculilor la nivelul rinichilor si a vezicii urinare, insuficienta renala, edeme renale si
enurezis (pierderea involuntara a urinei). Pentru aceste afectiuni sunt eficiente decocturi, infuzii
si vin de macese, in cure de lunga durata, care intervin in reglarea cantitatii de urina eliminata
zilnic.
Decoctul combinat de seminte de maces se administreaza dimineata, pana la ora 12, cate l / zi,
in cura de 2 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza. Din infuzia combinata obtinuta din
pulpa maceselor se administreaza cate 1 pahar ( 200 ml), cu 15 minute inaintea mesei de pranz si
a cinei, in cure de 30 de zile.
- Alergie - In prevenirea alergiilor, o cura timp de 45 zile, face minuni; se consuma l infuzie
combinata de macese / zi. Cel mai bun moment pentru inceperea ei este la sfarsitul iernii
-inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si
cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati.
- Infectii respiratorii Macesele imbunatatesc activitatea sistemului imunitar si intaresc epiteliile
respiratorii, ajutandu-le sa-si exercite rolul de bariera in fata microorganismelor infectioase. Un
tratament de 3-4 saptamani cu macese previne infectiile respiratorii cum ar fi bronsita virala si
bacteriana, pneumonia, viroza pulmonara, sinuzita, rinita etc.
Se administreaza pulberea de macese, cate 1 lingurita, de 4 ori / zi.

31

- Debilitate si anemie la copiii mici Siropul de macese, cu tot cu pulpa, este foarte bogat in
vitamina C si in vitamine din complexul B, in fier si in magneziu; imbunatateste pofta de
mancare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previne bolile infectioase si
complicatiile acestora. Se administreaza, cate 3-4 lingurite / zi, in cure de 60 zile, urmate de alte
20 zile de pauza. La sugari, se administreaza infuzia combinata de macese, cate 100-200 ml / zi,
cu minimum 30 min inainte de alaptare.
- Scorbut, avitaminoza Macesele nu doar ca au continut ridicat de vitamina C si de alte
vitamine (in special vitaminele A si din complexul B), dar chiar ajuta organismul sa asimileze
vitaminele si mineralele din alte surse. Tratamenteul se face pe parcursul a 60 de zile, timp in
care se administreaza cate 6 lingurite de pulbere de macese / zi.
Tratamente interne
- In afectiunile aparatului digestiv - Este binecunoscut faptul ca mecesele stimuleaza secretiile
gastrice. In afectiunile aparatului digestiv, preparatele din macese au efecte in steatoza hepatica,
hepatita cronica virala (A, B, C), litiaza biliara, dischinezia biliara, colecistite, gastrite (prin
stimularea secretiilor), inflamatii intestinale, crampe si senzatie de voma. Prin stimularea
digestiei (datorita continutului in pectine) se evita enterocolitele, inflamatiile mucoaselor,
hemoragiile la stomac, diareea, dizenteria si intoxicatiile stomacale. Se prepara si administreaza
infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece, vinuri tonice si pulberi.
- In eliminarea viermilor intestinali - Un efect remarcabil se constata in eliminarea viermilor
intestinali (oxiuri, ascaroizi, giardia si tenia). Se utilizeaza fructele crude sau uscate si macinate,
amestecate cu miere de albine (2 parti fructe si 1 parte miere), care se consuma inainte de mese,
pe stomacul gol, cate 2-3 lingurite / zi.
- Artrita reumatoida - Fructele macesului devin treptat o optiune de tratament tot mai serioasa
pentru reumatologi; acestia ajungand chiar sa recomande macesele in locul clasicelor
antiinflamatoare de sinteza, cu nenumaratele lor efecte adverse.
S-a dovedit clinic ca la persoanele bolnave cu artrita reumatoida si osteoartrita, carora li s-au
administrat oral, cate 5 g macese / zi, vreme de 90 zile, durerile reumatice s-au diminuat
considerabil sau chiar au disparut. De asemenea, in urma tratamentului cu macese s-a observat si
o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor afectate de reumatism.
- Circulatie periferica deficitara si boli de inima Bioflavonoidele din pulpa maceselor intaresc
peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare. Prin aceasta, macesele
faciliteaza circulatia periferica normala a sangelui, picioarele si mainile nu mai sunt reci si
cianurate si previne aparitia de hemoragii la nivelul arterelor sau vaselor, cu pericol de arterite si
tromboflebite, mai ales la persoanele in varsta. In plus, intervine in insuficienta cardiaca, cu
edeme la glezne. In bolile inimii, preparatele din macese au rol sedativ in caz de hipertensiune
arteriala, cardiopatie ischemica, angina pectorala si ateroscleroza coronariana (pentru aceste boli
sunt eficiente infuzii si decocturi).
La venirea sezonului rece se face o cura de 60 zile cu sirop de macese, din care se iau cate 3-4
linguri / zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu pulbere de macese, din care
32

se iau de 3 ori / zi cate 2 lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de
sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare.
- Constipatie - Acizii pectici din compozitia maceselor ajuta la normalizarea florei intestinale si
imbunatatesc tranzitul intestinal, avand un efect laxativ de intensitate medie. Se administreaza
infuzia combinata de macese indulcita cu miere de mana, cate l, bauta dimineata, la trezire, pe
stomacul gol.
Interesant este ca decoctul combinat de seminte de macese, cate l, administrat zilnic, are efect
opus, tratand constipatia si fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.
- Convalescenta - Se administreaza cate pahar de infuzie combinata de macese, cu 10 min
inaintea fiecarei mese. Este un tratament care reface rapid capacitatea naturala de aparare si de
efort a organismului, stimuleaza apetitul alimentar si imbunatateste asimilatia substantelor
nutritive. Acest tratament accelereaza procesele de vindecare in cazul celor care au suferit
interventii chirurgicale, dar si al celor cu boli infectioase grave.
- Febra - Se bea zilnic - 1 l infuzie combinata de macese. Acest tratament nu are ca efect
eliminarea febrei (care este un foarte important mecanism de aparare a organismului), insa ajuta
corpul (in special sistemul cardiovascular si cel nervos) sa reziste cu succes acceselor de febra si,
mai mult, ajuta la accelerarea procesului de vindecare.
- Gripa, guturai - Se administreaza pulberea de macese, cate 6 lingurite / zi. S-a demonstrate ca
pacientii care iau pulbere de macese, inca de la declansarea acestor afectiuni, au un timp de
vindecare mai scurt, organismul rezista mai bine la accesele de febra, efectele secundare ale bolii
(dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate.
In afectiunile respiratorii, macesele au efecte remarcabile si in tratarea altor boli ale aparatului
respirator ca: raceala, raguseala, rinosinuzita, faringita, astmul bronsic, pneumonia, tuberculoza
si in cresterea rezistentei la infectii pulmonare. Sunt eficiente infuziile, decocturile si tincturile,
de asemenea, pulberea de macese (1 lingurita la intervale de 1-2 ore) mareste capacitatea de a
suporta febra, asigurand totodata eliminarea unor toxine si inhibarea bacteriilor din corp.
- Hemoragie menstruala - Se consuma cate 6 linguri de pulbere de macese / zi. Acest tratament
previne crampele menstruale, are un rol de regularizare a activitatii hormonale, dar si de
compensare a pierderilor de sange, care pot provoca anemie, vertij, slabiciune.
Pentru afectiunile genitale exista rezultate remarcabile in tratamentele contra urmatoarelor boli:
oprirea hemoragiilor uterine, leucoree, gonoree, cistite, nefrite, dismenoree pentru care se
utilizeaza infuzie sau tinctura de macese cu proprietati antiseptice.
- Obezitate, supraponderabilitate - Macesele sunt de un real ajutor contra obezitatii. S-a
demonstrate clinic ca, dupa 2 saptamani de administrare a extractului apos de macese a avut loc
o reducere a colesterolului si a zaharului din sange, precum si o inhibare a procesului de
depunere de rezerve de energie in corp, sub forma tesutului adipos in exces.

33

De asemenea, s-a constatat ca administrarea extractului apos de macese imbunatateste eliminarea

unor substante toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu in ultimul rand, tratamentul cu
macese mareste tonusul psihic si fizic, fiind de un important ajutor in exercitiile fizice, care sunt
principalul mijloc de pierdere a kilogramelor in plus. Se recomanda o cura de 45 zile cu infuzie
combinata de macese, din care se bea cate 1 l / zi.
- Spondiloza anchilozanta - Cercetatorii danezi au descoperit in macese o substanta activa
(galactolipida), cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile
coloanei vertebrale. Administrata suficient de mult timp, aceasta substanta nu doar reduce
inflamatia si durerea, dar chiar imbunatateste flexibilitatea coloanei vertebrale afectate de aceasta
boala.
Mai mult, flavonoidele, vitaminele si alte substante antioxidante din macese impiedica procesele
degenerative de la nivelul tesuturilor articulare. Se recomanda o cura de 3- 4 luni cu infuzie
combinata de macese, care se administreaza cu tot cu pulpa, pe stomacul gol, cate l / zi.
- Sistemul nervos - Macesele ajuta si intervin impotriva stresului, a somnolentei, a insomniilor,
asigurand nopti linistite. Mai au efecte in migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuzii
mentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseala si chiar in scleroza multipla in placi
(leuconevraxita). Pentru aceste afectiuni se utilizeaza decoctul, pulberea si tinctura cu actiune
sedativa.
- Tratamentul cu antibiotice - In timpul administrarii antibioticelor de sinteza si inca o perioada
de 10 zile dupa terminarea acestui tratament, este foarte utila o cura cu infuzie combinata de
macese. Se bea cate l / zi de infuzie combinata, terapie care are ca efect imbunatatirea
imunitatii (care este destul de serios afectata de curele, mai ales repetate, cu antibiotice),
prevenirea reactiilor alergice la aceste medicamente, refacerea florei intestinale normale. In acest
context, tratamentul cu macese, corelat cu cel cu antibiotice, ajuta la eliminarea mult mai rapida
a infectiilor bacteriene.
Tratamente externe
Tratamentele externe constau in aplicarea de comprese sau masaje locale, cu decoct de macese,
pentru dureri reumatice, imbunatatirea mobilitatii articulare, psoriazis, contuzii, intepaturi de
insecte, micoze bucale, cuperoza (vinisoare subtiri pe obraji), dureri de urechi si diferite
dermatoze alergice.
Efect bun are si consumul de pulberi din pulpa fructelor uscate, luat 4-6 lingurite / zi. Macesele
au avantajul de a combate ridurile; in acest scop se fac aplicatii externe, locale cu ulei antirid, de
regula, seara, la culcare.
Utilizari terapeutice ale florilor, frunzelor, a radacinii, lemnului si semintelor de maces
Intern
- Florile si frunzele sunt folosite intern in boli de ficat, constipatie, dizenterie, hemoptizie, litiaza
renala, astenie si cuperoza, etc. Se prepara o infuzie din 2 lingurite de flori si / sau frunze, la 200
ml apa clocotita; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute; se beau 3 ceaiuri / zi. Sunt foarte
34

placute la gust, mai ales daca se amesteca cu frunze de zmeur, fragi si mure.
Siropul din flori si / sau frunze este consumat pentru efectele sale tonice, intaritoare si depurative
la copii, persoane anemice, in convalescenta si fara pofta de mancare. In acest scop, siropul se
prepa din 250 g flori si / sau frunze si 1 l apa clocotita; se lasa la macerat timp de 12 ore; se
strecoara si se adauga 500 g zahar sau miere de albine, apoi siropul se fierbe din nou pana la
consistenta optima.
Infuzia din frunze are rol cicatrizant- se fac spalaturi pe ulcere, rani, ulceratii, etc.
Florile proaspete de maces constitue un excelent laxativ pentru copii. Se prepara o infuzie din 10
g flori la 250 ml apa clocotita. Ceaiul se poate indulci cu 1 lingurita de miere.
- Radacina macesului - Taiata in bucatele mici, se prepara sub forma de decoct. Se fierb, timp de
15 minute, 2 lingurite de radacina in 500 ml apa. Sub aceasta forma, macesul are efect asupra
pietrelor la vezica biliara si la rinichi.
- Lemnul de maces - Decoctul din lemn de maces se foloseste pentru bai contra bataturilor.
- Samburii de maces - Sunt eficienti in caz de palpitatii, hemoragii, hemoroizi, menstre
neregulate si colite cronice; se poate folosi decoctul din 1- 2 lingurite seminte zdrobite la 200 ml
apa; se fierbe 5-6 minute si se beau cate 2- 3 ceaiuri / zi.
In instabilitate nervoasa, neliniste, teama permanenta si agitatii nocturne se recomanda tinctura
din seminte, din care se iau cate 30 picaturi de 3 ori / zi.
Extern
In tratamente externe, florile si frunzele au efecte in rani, ulceratii, arsuri, dureri de ochi, pentru
care se prepara o infuzie cicatrizanta folosita la spalarea ranilor, precum si tinctura pentru
comprese pe rani si ochi. In caz de raceala este indicat otetul din flori pentru frectii locale.
ALTE INTREBUINTARI
* In unele zone, frunzele si florile proaspete sunt asezate intre rufe si haine pentru a da un miros
placut.
* Lemnul arbustului de maces, taiat marunt si fiert in apa de baie, actioneaza in combaterea
ciocurilor din talpa.
* In aromoterapie: uleiul esential de maces se utilizeaza in anxietate, depresie, probleme
circulatorii, probleme de menopauza, ca tonic si antiseptic, in tulburarile menstruale, stres,
tensiune, ca sedativ, etc.
* Principiile active din macese au fost fructificate si in cosmetica, datorita insusirilor astringente,
vitaminizante, ce potenteaza actiunea antivirala a pielii. Macesele sunt folosite mai ales in cazul
tenurilor cu pori deschisi.
Decoctul din fructe are efect astringent, mai ales pentru tenurile grase ( lotionari ale fetei,
dimineata
si
seara).
Infuzia sau decoctul din seminte si frunze: se bea cate 1 l / zi, in afectiuni vasculare, capilaritice,
vizibile pe corp, mai ales pe fata si member.
35

* In apicultura, macesul este o specie melifera relativ buna, asigurand o productie de miere de
10- 20 kg / ha.
* In medicina veterinara, se dau frunze verzi la vaci, cand apare pericolul de avort, sau planta
intreaga pentru sporirea productiei de lapte. La bovinele cu indigestie si balonari se dau ramuri
proaspete de maces.
La caini cu viermi intestinali se dau 2-3 macese tocate, amestecate cu hrana, iar la oi si capre se
dau contra sterilitatii si in timpul fatarilor.
* In scopuri ornamentale, macesul este utilizat in parcuri, gradini si marginea drumurilor, pentru
infrumusetarea peisajului. El se planteaza si pentru fixarea solului pe pante mari, in scopuri
antierozionale. Mai frecvent este utilizat macesul de munte ( Rosa pendulina) cu flori mari,
frumoase si frunzis bogat, care se planteaza in grupuri decorative pe fundalul parcurilor sau sub
forma de garduri vii, paralele cu curbele de nivel.
Precautii si contraindicatii
Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie in administrare, fiind printre cele mai
nenocive remedii cunoscute. In schimb, semintele de macese, mai ales perisorii de pe aceste
seminte, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator si a celui digestiv.
De aceea, la pregatirea diferitelor preparate, ei vor fi indepartati; un consum de peste 10 g / zi
seminte poate duce la intoxicatii datorita cianidelor din compozitia acestor samburi. De
asemenea, acesti perisori pot declansa reactii alergice severe, cu prurit, catar respirator,
disconfort gastro-intestinal.

36

BIBLIOGRAFIE

Antioxidanii naturali n alimentaie i medicin- Marius Safta; Editura Sudura Timioara

2002
Carotenoids, Volume4: Natural Functions, G.Britton, S. Liaaen-Jensen, H. Pfander, Ed.
Birkhuser Verlag, Basel, 2008
Ovidiu Bojor, Octavian Popescu - Fitoterapia traditionala si moderna, editia a IlI-a, Ed.
Fiat Lux, 2005
Gr.Constantinescu, E.M. Hatieganu - Plantele medicinale, Ed. Medicala, Bucuresti, 1979
Sukhdev Swami Handa, Suman Preet Singh Khanuja, Gennaro Longo, Dev Dutt Rakesh Extraction Technologies for Medicinal and Aromatic Plants, International Centre for
Science and High Technology, Italy, 2008
Retinoids and Carotenoids in dermatology, Anders Vahlquist, Madeleine Duvix,
Ed.Informa healthcare, New York, 2007
http://www.clickcaster.com/users/modulbiochimie/assets/pigmen_i_-_oral.pdf
http://sanathon.ro/
http://www.scribd.com/doc/17312425/biochimie
http://tpa.usab-tm.ro/fitobiosana/raport_obiectiv1_fitobiosana.pdf
http://ziarullumina.ro/fitoterapie/macesul-arbustul-sanatatii
http://www.reteteculinare.ro/ghid_alimente/M/macesul/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Carotenoid%C4%83
http://medplanet.dbioro.eu/doc/Curs%20procesare%20avansata%20RO.pdf
http://www.plante-medicinale.ro/pm/procesare.php
x x x - Farmacopeea Romana ed.X, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
37

38