prolog Miezul noptit. Londra Charlotte nu avea si afle niciodata ce o trezise de fapt in orele de dinaintea zorilor, Poate creierul ei somnoros percepuse sc4rticul unei scAnduri din podea sau vocea indbusita a cuiva. Oricare fusese cauza, deschise ochii brusc si se ridic& in sezut. Era stipanita de un sentiment de o urgenta coplesitoare. O presimtire rece fi strabatu tot corpul. Era noaptea in care menajera avea liber. in perioada aceea, tatal ei vitreg, Winterbourne, nu se intorcea ni- ciodaté acas& inainte de rasaritul soarelui. Charlotte stia c& ea si sora ei, Ariel, trebuiau sf fie singure in casi. Dar cineva tocmai urcase scirile si pasea pe coridor. Arunci deoparte cuvertuta si se dadu jos din pat, tre- murand, pe podeaua rece. Pentru un moment nu avu nici cea mai mica idee ce trebuia si faci mai departe. O alt& scAndurd din dusumea gemu. Se duse la us’, o deschise cAtiva centimetri si arunc’ o privire pe holul intunecat. Dou’ siluete invelite in mantii lungi daideau rarcoale printre umbrele dense de la capatul coridorului. Se oprira in fata usii lui Ariel. Unul tinea in m4na o luma- nare. Lumina scoase la iveal& trasdturile obtuze, de chefliu, ale lui Winterbourne. ~Fiti rapid, zise Winterbourne cu un mArdit. Si apoi si ne vedem de drum. Rasiritul e aproape. Dar ag vrea si m& bucur de aceasta placere rara. Nu mereu apare ocazia de a savura o virginad adevarata, urmasa a unei linii de samge atat de bune. Paisprezece ani ai zis? O varsti bund. Am de gand s& nu ma grabesc, Winterbourne.8 ‘Amanda Quick Charlotte isi reprima un tipat de manie si de frica. Gla- sul celui de-al doilea barbat semana cu un instrument mu- zical misterios, o combinatie de gratie si de putere chiar si cAnd se rezuma lao soapt&. Era un glas care putea imblAnzi animale salbatice sau, la fel de bine, cnta imnuri. Dar era cel mai inspaim4ntitor lucru pe care il auzise vreodata. —Sunteti nebun? suier’ Winterbourne. Grabiti-va si terminati odara, —{mi datorezi o sum mare de bani, Winterbourne. Cu sigurantd nu te astepti s& incheiem socotelile prin a ma lisa numai cateva minute cu micuta si foarte scumpa mea inocent’. Vreau o ord, cel putin. —Imposibil, mormai Winterbourne. Camera fetei mai mari este aici, imediat, pe hol. Este 0 scorpie. Absolut ne- imblanzita. Daca o treziti, nu se stie ce va face. —Este problema ta, nu a mea. Tu esti stpanul in aceas- t4 gospodirie, nu? Trebuie sti te descurci. —Ce dracu’ vreti sa fac daca se trezeste? —Incui-o in camera. Leag-o. Pune-i un calus in gura. Bate-o pana isi pierde cunostinta. Nu imi pasi cum tezolvi problema atat timp cAt ea nu se amesteca in pla- cerile mele. Charlotte inchise usor usa camerei si tsi Intoarse privi- rea in dormitorul luminat de razele lunii. Trase adanc aer in piept, isi linigti simrurile cuprinse de panica gi se repezi c&tre un cufar din apropiere de fereastra. Bajbai la incuie- toarea acestuia, deschise capacul si azvarli la o parte doua paturi de deasupra. Caseta ce continea pistolul taralui ei era pe fundul cuftirului. Charlotte o lua, o deschise cu degetele tremurande si apucd arma grea. Era desctircati. Nu avea ce face in aceasta privinti. fi lipseau praful de pusci si glontele. La fel si timpul necesar pentru a se prin- de cum trebuiau potrivite toate intr-un pistol, Se duse la ugti, o deschise gi pigi pe hol. Stiu in mod instinctiv cf strAinul care intengiona si o violeze pe Ariel era cel mai periculos dintre cel doi. Simgi ca el ar fi fost Alchimia dragostei 9 incurajat de orice semn de nervozitate sau de nesiguranta din partea ei si, mai ales, de orice umbri a panicii teribile care o strabatea. ~Stati pe loc sau trag, zise Charlotte incet. Winterbourne se impletici de uimire. Flactra lumana- rii pe care o tinea fi dezvalui gura deschis&. ~La dracu’! Charlotte. Al doilea barbat se intoarse mai incet. Mantia i se rasu- ci imprejur cu un fognet usor. Flactra slaba a lumAnarii lui Winterbourne nu razbatea pana la trasaturile lui. Nu isi scosese palaria, iar borul generos al acesteia, impreund cu gulerul inalt al mantiei, ti formau pe fat’ umbre adanci. -Ah, murmur’ el. Sora cea mare, presupun. Charlotte igi dadu seama cA stitea in bitaia razelor lunii, ce se scurgeau prin fereastra ei prin usa deschisa. Strainul ti putea vedea, probabil, conrurul corpului prin camasa de noapte de in alb, Isi dori din tot sufletul ca pistolul pe care il tinea acum s& aiba un glont si o incar- cAtura puternicd de praf de pusc4. Niciodat& nu urase pe cineva asa cum ura aceastd flint& Si niciodata nu fusese atat de speriata. tn acel moment imaginatia ameninta sd preia contro- lul in mod brutal asupra inteligentei. O parte din ea era convinsi ci nu avea de-a face doar cu un om, ci cu un monstru. Ghidat& de instinct, Charlotte nu spuse nimic. Cu- prinse cu ambele mAini pistolul, fl inal’ cu o precizie deliberat&, ca si cum ar fi fost inc&rcat, si ti trase piedica. Sunetul de neconfundat se auzi cu putere pe holul tacut. —La dracu’, fato, esti nebund? Winterbourne se repezi inainte si apoi se opri la cAtiva metri distant’. Pune jos pistolul. —lesiti afara, zise Charlotte. Nu las& arma s& tremure. Toat& atentia ei era concen- trata la monstrul infasurat in mantia neagra. -Amiéandoi, iesiti afari acum! repeti ea.10 ‘Amanda Quick —-Cred cd intentioneazi sd apese pe tragaci, Winter- bourne. Vocea arunca miere si venin, ins& dezvaluia si un grad inspaimAnc&tor de amuzament. —Nuo sa indrizneasca, zise Winterbourne, ficand insa un pas in spate. Charlotte, asculté-ma. Nu poti sa fii arat de proast& s& crezi ci poti impugca un om cu sange rece. O s& fii spanzurata. —Asga si fie, rosti Charlotte tinand pistolul drept spre el. —Hai, Winterbourne, zise monstrul incet. Hai s& ple- cam. Fetiscana vrea s4 infigd un glont in unul dintre noi si inclin s& cred ca i-ar placea ca eu sa fiu victima. Nici o virgind nu meriti atata bataie de cap. —Dar cum ram4ne cu datoriile mele? intreba’ Winter- bourne cu vocea tremuranda. Mi-afi promis ca o sa le stergeti dac& va las si o aveti pe cea mica. —Se pare ca trebuie si gasesti o alt& cale de a-ti plati datoriile. —Dar nu am alte resurse, domnule, se taéngui Winter- bourne cu o voce disperatd. Nu mai am nimic altceva de vandut ca s&-mi pot acoperi pierderile fap de dumnea- voastra. Bijuteriile soriei mele nu mai sunt. A mai ramas doar putin argint. lar casa aceasta nu este a mea. Sunt doar un chirias. —Sunt sigur c& vei gisi alte mijloace de a-mi plati. Monstrul se indrept& agale catre sciiri, fara a-gi lua ochii de la Charlotte, —Totusi, asiguri-te c4 orice metoda ai gisi pentru a-ti acoperi datoriile, nu presupune ca eu s4 am de-a face cu un inger razbundtor, cu un pistol in mana. Charlotte tinu arma atintitd asupra strainului in timp ce acesta cobora treptele. Evitdind lumanarea lui Winter- bourne, barbatul reusi s4 se mentina tot timpul in umbra. Ea se apleca peste balustrada si fl urm4ri cand deschise usa de la intrare. Spre oroarea ei, se opri si se uitd in sus la ea. —Crezi in destin, domnigoara Arkendale? Alchimia dragostet I Vocea lui pluti spre ea din noapte. —Nu ma preocupii astfel de lucruri, —Pacat. Intrucét tocmai ai demonstrat c& esti una din- tre putinele persoane care au puterea de a-l modela, ar trebui si dai mai mult atentie subiectului. —Plecati din aceast& casa! ~La revedere, domnisoara Arkendale. A fost cel pu- tin amuzant. Monstrul se risuci pe calcaie si, cu un ultim fosnet al mantiei, dispiru. Charlotte putu s& respire din nou. Se intoarse catre Winterbourne: —Si tu. Dispari, sau 0 sa apis pe tragaci. ‘Tr&s&turile lui aspre erau cuprinse de furie. —Ai idee ce-ai flicut, nenorocito? [i datorez o afurisita de avere. —Nu-mi pasa c& ai pierdut in fata lui. E un monstru. lar tu esti un om care ar lisa un copil inocent prada unei bes- tii. Asta te face si pe tine un monstru. lesi afara de aici! —Nu mA pofi da afarai din casa mea. —Ba exact asta intentionez. Pleac&, sau o s& apis pe tragaci. Nu te indoi de mine, Winterbourne. —Sunt tat4l tau vitreg, pentru numele lui Dumnezeu! —Esti un ticdlos demn de dispret. Si, in plus, esti un hort. Ai furat mostenirea pe care a lsat-o tata pentru mine si pentru Ariel si ai tocat-o la jocuri. Crezi cd am vreo urma de loialitate fart de tine dup& tot ce ai facut? Daca da, trebuie si fii nebun. Winterbourne fu cuprins de manie. —Banii aceia au devenit ai mei cand m-am c&satorit cu mama ta. —legi din aceasta casa! —Charlotte, stai, nu intelegi care e situatia. Cu barba- tul care tocmai a plecat nu ma pot juca. El mi-a cerut sa-i platesc datoriile de la jocuri in noaptea aceasta. Trebuie12 Amanda Quick sti-mi inchei socotelile cu el. Nu stiu ce-o s4-mi faci dac&t dau gres. —lesi! Winterbourne deschise gura si apoi o inchise brusc. Se uit& neputincios la pistol si, apoi, cu un oftat plin de angoasa, se repezi in jos pe scara. Apucdndu-se de balus- trad’ pentru a se sprijini, cobori treptele, apoi traversa vestibulul gi iegi. Charlotte rimase nemiscata in umbrele de la capatul sciirii pana cénd usa se inchise in urma lui Winterbourne. Trase cAteva guri de aer si l4s4 incet pistolul jos. Pentru un moment, lumea i se paru cA tremurd si cA se misc, sub picioarele ei. Sunetul c&rutelor ce treceau pe strad& era indepartat ¢i ireal. Formele familiare ale holului gi ale sc&rii luar’i aspectul unei iluzii stranii. Usa de la camera lui Ariel se deschise la capatul coridorului. —Charlotte? Am auzit voci. Esti bine? —Da, rispunse Charlotte si ascunse repede pistolul la spate, astfel ircft sora ei sX nu-l poat’ ziri. Se intoarse incet si mim un zAmbet nesigur. —Da, sunt bine, Ariel. Winterbourne a venit acasa beat, ca de obicei. Ne-am certat un pic. Dar acum nu mai e. N-o s& se intoarc’ in noaptea asta. Ariel raimase tacut’ pentru un moment. ~Imi doresc ca mama s& mai fie aici. Uneori mi-e tare fricd fn casa asta. Charlotte simri cum lacrimile ti inteap& ochii. -Si mie imi este team uneori, Ariel. Dar in curdnd o sii fim libere. De fapt, o s4 apucdm drumul catre York- shire maine. Se duse in fuga la sora ei, fi trecu bratul pe dupa umeri si ascunse mai bine pistolul in pliurile ciimagii de noapte. Fierul rece fi inghepa coapsa. —Aji terminat de vandut argintul si ce a mai rimas din bijuteriile mamei? intreb3 Ariel. Alchimia dragostei 13 ~Da. leri am amanetat tava de ceai. Nu a mai raimas nimic. in anul care trecuse de cAnd mama lor murise in mod neasteptat, intr-un accident de calarie, Winterbourne vanduse cele mai bune piese din bijuteriile familiei Arkendale si cea mai mare parte din argint&ria masiva pentru a acoperi datoriile de la cutsele de cai. Cand se- sizase ce se intampla, Charlotte incepu si ascunda inele mai mici, cateva brose si un pandantiv. In plus, dosise ca- teva piese din serviciul de argint pentru ceai. in timpul ultimelor luni le amanetase pe furis. Winterbourne fsi petrecea att de mult timp in stare de ebrietate, incat nu bagd de seam cA multe dintre obiecte- le de valoare din gospodirie disparuser’. CAteodata, cand observa o lips, Charlotte il informa ci el insusi amaneta- se obiectul respectiv in timp ce era beat. Ariel se uita in sus. —Crezi ci o's ne placa in Yorkshire? —O si fie superb. O s4 inchiriem o casuta. —Dar cum o s& traim? Chiar si la varsta frageda de paisprezece ani, Ariel avea un uimitor simt practic. ~Banii pe care fi ai din lucrurile mamei n-o s& dureze mult, adauga ea. Charlotte o lua in brate. —Nu te terme. O si m4 gandesc eu la o modalitate de a cAstiga bani pentru amandoua. Ariel se incrunta. —Sper ci nu o si te simei obligata si devii guvernanci, nu? Stii ce lucruri cumplite patesc femeile care aleg aceas- ti meserie. Nimeni nu le plateste suficient si, de multe ori, sunt tratate ingrozitor. lar eu nu cred cA o sd mai pot sta cu tine dac& intri in serviciul vreunei familii. —Poti s& fii sigur ci o s& gitsesc o alta cale ca sa ne intretinem, jura Charlotte.14 ‘Amanda Quick Toata lumea stia ci munca unei guvernante nu era una plicuta. Pe langa salariile mici si tratamentul umili- tor, existau riscuri din partea barbatilor din gospodiarie, care socoteau guvernantele un v4nat sigur. Trebuia sii fie un mod mai bun de a se intretine pe ea si pe Ariel, se gandi Charlotte. In dimineata urmatoare ins&, totul se schimba radical. Lordul Winterbourne fusese gisit plutind cu fata in jos pe Tamisa, cu gatul tdiat. Se presupunea ci fusese victima unui jaf la drumul mare. Nu mai era necesar s& fuga in Yorkshire, dar Charlotte simtea nevoia de a-si face o carier’i. Primi vestea mortii lui Winterbourne cu o mare usurare. in acelasi timp, stia c& nu avea s&-l poar& uita niciodat& pe monstrul cu vocea minunata si convingatoare pe care il intalnise pe coridor, Miezul noptii. Coasta Italiei. Doi ani mai tarziu —Deci pana la urmé ai ales si ma tridezi, zise Morgan Judd din pragul inc&perii cu ziduri de piatra care fi servea drept laborator. Pacat. Noi doi avem multe in comun, St. Ives. {mpreun’ am fi putut stabili o aliant care ne-ar fi adus atat o avere imensa, cat si o putere la care nici nu putem visa. Irosirea deplorabila a unui destin miret. Dar, pana la urma, tu nu crezi in destin, nu-i asa? Baxter St. Ives isi inclest degetele cu putere in jurul blestematului de carnetel pe care il descoperise. Se intoarse cu fata cdtre Morgan. Femeile l considerau pe Judd inzes- trat cu chipul unui inger cazut. Parul lui negru cArliontat cadea natural cu o eleganti demna de un poet romantic. fi inconjura sprincenele inalte, ce ti confereau un aer in- teligent, si ochii de un albastru glacial, incredibil. Vocea lui Morgan ii putea apartine lui Lucifer insusi. Era vocea unui om care cAntase in corul de la Oxford, Alchimia dragostet 15 citise poezii cu voce tate pentru ascultitori captivari si wtriisese doamne din tnalta societate in patul sau, Era © voce ampli, misterioas’, captivanta, umbrita de intele- suri ascunse si de promisiuni nerostite. Era o voce a pute- rii gi a pasiunii, iar Morgan se folosea de ea asa cum facea cu totul si cu tofi pentru a-si atinge scopurile. Sangele lui era la fel de albastru ca si culoarea de heart din ochi. Apartinea uneia dintre cele mai nobile familii din Anglia. Dar purtarea sa aristocratic’ ascun- dea adevaratele imprejurari ale nasterii sale. Morgan Judd era un bastard. Era unul dintre cele doua lucruri despre care Baxter putea si spun cu adevarat ca le aveau in comun. Celalalt era fascinatia pentru stiinta numiti chimie. Aceasta din urmd era cea care fi adusese fn pragul acestei confrunt&ri nocturne. —Destinul este pentru poetii romantici si pentru scrii- torii de romane, zise Baxter impingandu-si pe nas, cu fer- mitate, ochelarii cu rame aurii. Eu sunt un om de stiinya. Nu ma preocupa astfel de nimicuri metafizice. Dar stiu ci este posibil ca un om s& isi vanda sufletul diavolului. De ce ai fiicut-o, Morgan? ~Te referi la intelegerea pe care am facut-o cu Napo- leon, presupun. Gura senzual& a lui Morgan se curba usor fntr-un amu- vament rece. Ficu doi pasi in inctiperea cufundata in umbre si se opri. Faldurile mantiei sale negre se résucird deasupra varfurilor cizmelor lustruite, intr-un mod care-i aminti lui Baxter de o pastire mare, de prada. —Da, zise Baxter. MA refer la targul tau. -Nu e nici un mare mister in leg&itura cu decizia mea. Fac ceea ce trebuie facut pentru a-mi indeplini destinul. —Ti-ai trida tara pentru a indeplini aceasta idee nebu- neasc& de mare destin? —Eu nu datorez nimic Angliei, si nici tu. Este o tard guvernata de legi si de reguli sociale nescrise, care conlu- creazi pentru a le interzice oamenilor superiori, asa cum16 Amanda Quick suntem noi doi, s& isi ocupe locul ce li se cuvine in ordi- nea fireasc& a lucrurilor. Ochii lui Morgan lucira in lumina lumAnarii. Vocea lui | izbucni cu furie amara: —Nu e prea tarziu, Baxter. Aldtura-mi-te in aceast’ incereare. Baxter inal carnetelul. —Vrei ca eu si te ajut si destivargesti aceste combinatii chimice teribile astfel incAt Napoleon s& le foloseasca pe post de arme impotriva propriului t&u popor? Esti cu ade- varat nebun. —Eu nu sunt nebun, dar tu cu siguranta esti prost, zise Morgan scorand la iveali un pistol dintre pliurile mantiei sale negre. Si orb, in ciuda faptului c4 porti ochelari, daca nu poti vedea ci Napoleon reprezinta viitorul. Baxter scutura din cap. —A incercat si acapareze prea multa putere. Acest lu- cru il va distruge. —Este un om care pricepe ci marile destine sunt create de cei care au voina si inteligenta de a le modela. Si, mai mult, este un om care crede in progres. Este singurul con- ducator din toati Europa care intelege cu adevarat valoa- tea si potentialul stiinrei. —Sunt constient de faptul c4 oferi mari sume de bani celor care fac experimente de chimie gi de fizicd si alte ase- menea, spuse Baxter in timp ce privea pistolul din mana lui Morgan. Dar el se va folosi de ceea ce tu creezi aici, in acest laborator, ca sa cfstige razboiul. Englezii vor muri in chinuri cumplite daca vei reusi si produci vaporii letaliin cantititi mari. Asta nu inseamna nimic pentru tine? Morgan raise. Sunetul avu rezonanta profunda a unui clopot mare, lovit foarte incet. —Absolut nimic. —Ai decis s&i-ti trimiti tn iad nu numai tara de bastina, ci si onoarea? Alchimia dragostet 17 St. Ives, ma uimesti. Cand o sa inveti c& onoarea este li sport conceput pentru a-i amuza pe oamenii nascuti in fona potrivitS a societatii? ~Te contrazic. Baxter isi ascunse carnetelul sub brat, isi scoase oche- larii si incepu s& stearg’ lentilele cu batista. ~Onoatea este o calitate pe care o poate atinge orice om si o poate modela pentru sine, ad’ug’ el zambind usor. Ceea ce nu e valabil th privinta conceptiei tale despre destin, dac& stai s& te gAndesti. Ochii lui Morgan aruncau sigeti de furie. ~—Onoarea este pentru cei care au mostenit putere si boptitie inc’ din leag’in pentru simplul fapt ci mamele lor au avut bunul-simg de a-si asigura un certificat de castito- rie Inainte de a-si desface picioarele. Este pentru barbati precum nobilii nostri tati, care au lasat fiilor lor legitimi ti- tlurile si averile, iar bastarzilor nu le-au dat nimic. Nu este pentru cei ca noi. ~Stii care este marea ta problema, Morgan? Baxter isi puse la loc, cu grijal, ochelarii. Iti ingadui si devii mult prea inflicdrat tn legdtura cu anumite subiecte. Emotia puternic4 nu este un lucru bun pentru un chimist. ~S& te ia dracu’, St. Ives! rosti Morgan, iar mana i se strinse in jurul patului pistolului. M-am s&turat de prele- gerile tale excesiv de monotone si de plictisitoare. Cea mai mare problema a ta este ca iti lipseste o fire destul de puternicd si de indriizneatd pentru a schimba cursul propriului tau destin. Baxter ridic& din umeri. —Daca exist destin, atunci eu ma astept ca al meu s& fie extrem de plictisitor pana in ziua in care ma voi duce. —MaA tem cA ziua aceea a sosit. Poate ca n-o sa-ti vind si crezi, dar regret necesitatea de a te omori. Esti unul dintre putinii oameni din Europa care ar fi putut aprecia ingeniozitatea realiziirilor mele. Este pacat cA nu o s& poti triii ca s& vezi cum se desfaisoara marele meu destin.18 ‘Amanda Quick —Destin, desigur. Ce prostie imensi! Trebuie s& iti spun c& aceasta obsesie pentru metafizicd si ocultism este | o alt& trasaituré deloc bine-venitd la un om de stiinta. Nu demult era un simplu amuzament pentru tine. Cand ai nceput s& crezi in astfel de nimicuri? —Prostule! Morgan tinti cu atentie si trase piedica pistolului. Timpul se scursese. Nu mai era nimic de pierdut. Cu- prins de disperare, Baxter apuca sfesnicul greoi din apro- piere. Il arunca&, tmpreun& cu lumanarea aprinsa, catre cel mai apropiat banc de lucru aflat in dezordine. Suportul de fier si lumanarea se lovira de un recipient din sticla si il f&cura zob. Lichidul de un verde pal ce se afla in interior se scurse peste masa de lucru si atinse luménarea care incd ardea. Izbucni o flacir& ce se intindea rapid. —Nu! tipa Morgan. Blestemat si fii, St. Ives! Apis pe trigaci, ins& toati atentia fi era indreptata asupra flacdrilor care se intindeau, nu la tinta. Glontul patrunse prin fereastra din spatele lui Baxter. Unul dintre geamurile mici se facu tandari. Baxter alerga la usa, tindind in mana carnetelul. —Cum indriznesti si incerci s& intervii in planurile mele? zise Morgan apucind o sticli verde de pe un raft si invartindu-se cu ea pentru a-i bloca drumul lui Baxter, | Prostule! Nu ma poti opri. —Focul se intinde rapid. Fugi, pentru Dumnezeu! Morgan ignora ins& avertismentul. Tras&turile i se schi- monosira de furie si azvarli continutul sticlei asupra lui Baxter. Action4nd instinctiv, acesta isi acoperi ochii cu ména si se intoarse, Acidul ii atinse umérul gi spatele. Pentru o secunda nu simti nimic. Doar o senzafie ciudata de raceala. Era ca si cum ar fi fost stropit cu apa. Dar, in clipa urma&toare, chimicalele ti devorard cimaga gi se na- pustira asupra pielii. Durerea il siget4, o agonie arziitoare care ameninfa sti-i distrugd concentrarea. Se fort s4 se gindeasc4 numai la nevoia presant de a scApa de acolo. Alchimia dragostet 19 Focul inflori repede in camera de piatr’. Fumul gros gl urlit mirositor incepu sa se inteteasca in timp ce mai multe recipiente se spargeau si alimentau flacirile cu li- ehidele dinduntru, Morgan se intinse ciitre un sertar, il deschise si scoase wn ale pistol. fl indrepta spre Baxter, luptandu-se s& tin- tease’ prin atmosfera din ce in ce mai plina de fum. Baxter se simyea ca si cum pielea fi era descojita strat cu strat. Printr-un vail de fur si de durere viizu ci drumul clitre us& era deja blocat de flac&ri inalte. Nu era nici o fclipare in acea directie. isi intinse un picior si lovi pompa greoaie de aer. Aceasta se pravali peste piciorul stang al lui Morgan. ~SAa pieri in iad! Morgan se impletici intr-o parte cAnd obiectul il lovi, C&zu in genunchi, iar pistolul alunecd pe pietre. Baxter alerg4 la fereastri. Buctri din c’imasa distrust vnturau nebuneste in jurul lui. Reusi si se catare pe per- vaz si se uita in jos. Dedesubt se afla marea involbuta- ti. In lumina slaba, argintie a lunii putu vedea suprafata inspumata in timp ce valurile se spirgeau de stancile ce alctituiau fundatia vechiului castel. Pistolul bubui. Baxter se arunc4 in apele intunecate. Ecoul unei serii de explozii se auzi in noapte in vreme ce el plonja. Reusi s& evite stancile, dar impactul ti smulse carnetelul lui Morgan Judd din stransoare, Acesta disparu pentru totdeauna in adancuri. Cand se ridicd la suprafata apei, cateva momente mai tarziu, printre valurile ce se loveau de margini, Baxter con- stata cA isi pierduse si ochelarii. Nu avu nevoie de ei, totusi, ca si observe c& laboratorul din turnul castelului se tans- formase intr-un infern. Nimeni nu ar fi putut supravietui unei asemenea conflagratii. Morgan Judd era mort. Baxter se gandi la faptul cd produsese moartea unui om care fi fu- sese odat& cel mai bun prieten si coleg. Era aproape destul pentru ca cineva s& creada in noriunea de destin.capitolul 1 Londra. Trei ani mai tarziu. ~Nu imi dai de ales, asa c& trebuie sa fiu direct’, dom- le St. Ives. Din pacate, nu sunteti exact ce aveam in inte cfind ma géndeam la notiunea de om de afaceri. Charlotte Arkendale igi puse mAinile pe biroul de ma- hon si il privi pe Baxter cu un ochi critic. a pare rau ca v-ati pierdut timpul. Interviul nu mergea bine. Baxter isi potrivi ochelarii eu rama de aur pe puntea nasului si igi jurd in sinea lui cA fui va ceda impulsului de a serasni din masele. ~Mai scuzati, domnisoari Arkendale, dar am avut im- presia ci doriti s& angajati o persoand care este inofensiva ji neinteresanta. Adevirat. Cred c& descrierea exact& a candidatului ideal pentru fcest post era, si citez, ,o persoana care este tot atat de fad’ ca o budinca de cartoh*. Charlotte clipi din ochii mari, tulburator de inteligenti gi de verzi. ~Cred ci ati inteles gresit, domnule. -Foarte rar mA insel, domnisoari Arkendale. Nu sunt nimic altceva decat precis, metodic si atent de felul meu. Gregelile sunt ficute de persoanele impulsive sau incli- nate catre pasiuni excesive. Va asigur ci nu am un astfel de temperament. —Nu pot decat s& fiu de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste riscurile unei naturi pasionale, zise ea ra- pid. Intr-adevar, aceasta reprezint’ o problema.2 Amanda Quick —Permiteti-mi si dau citire scrisorii pe care i-ati tri- mis-o fostului dumneavoastra administrator, ~Nu este necesar. Sunt perfect constienta de ceea ce i-am scris domnului Marcle. Baxter o ignora. Vari mana in buzunarul de la pieptul paltonului usor sifonat si scoase foaia pe care o indesase acolo. Citise de atat de multe ori acea blestematie incat aproape ci o memorase, dar se diédu putin fn spectacol uitandu-se indelung la scrisul de mana pretentios. —Dupi cum stiti, domnule Marcle, declama el, am ne- voie de un administrator care sii va ia locul. Acesta trebuie s& fie o persoana cu o infitigare obisnuiti, ce nu da de ba- nuit. Vreau un om care sa-si poata desftigura treburile ne- observat; un gentleman cu care s4 ma pot intalni frecvent ftiri si atrag priviri banuitoare sau comentarii. Pe lang’ indatoririle obisnuite ale unui administrator, indatoriri pe care dumneavoastrit le-ati indeplinit atat de admirabil in timpul acestor cinci ani, va solicit ca gentlemanul pe care mi-l recomandati s& posede si alte aptitudini. Nu o s& va deranjez cu detalii ale situatiei in care ma giisesc. Este indeajuns s& spun c4, tinand cont de evenimentele recen- te, am nevoie de o persoand solida, ager’, pe care sii ma pot bizui pentru protectie. Pe scurt, vreau si angajez att un administrator, cat si o garda de corp. Ca inrotdeauna, cheltuielile trebuie si fie luate in considerare. De aceea, in loc s4 platesc pentru doi oameni, am ajuns la concluzia cA ar fi mai economic’ angajarea unui barbat care sa-si poat’ asuma responsabilitatile ambelor posturi. Da, da, imi amintesc destul de bine propriile-mi cu- vinte, il intrerupse Charlotte. Dar nu despre asta e vorba. Baxter continua, incaparanat: ~De aceea vii cer si imi trimiteri un gentleman respec- tabil, care s& indeplineascii toate cerintele de mai sus gi care sii fie la fel de fad precum o budinca de cartoh. —Nu vid de ce trebuie si repetati totul de pe acea pa- gin&, domnule St. Ives. Alchimia dragostei 23 Baxter fort nota, ~—Trebuie s& fie inzestrat cu un grad inalt de inteligen- (ti, deoarece o si am nevoie s& faci investigatii delicate in numele meu. Pe de alt& parte, in calitate de gardai de corp, trebuie s& fie indemanatic in mAnuirea unui pistol, in cazul in care lucrurile iau o intorsdturd urat&. Peste toa- te acestea, domnule Marcle, asa cum stiti, trebuie s4 fie foarte discret. ~Indeajuns, domnule St. Ives, exclam& Charlotte apu- cfind un mic volum legat in piele rosie si trantindu-l cu putere pe birou ca s4-i capteze atentia. Baxter isi ridicd privirea din scrisoare. -Cred ca indeplinesc toate cerintele, domnisoara Arkendale. —Sunt sigur c& tndepliniti cdteva dintre ele, ti spuse ea 2Ambindu-i rece. Domnul Marcle nu v-ar fi recoman- dat niciodat& dac& lucrurile nu stateau asa. Din pacate, exist o calitate importanti pe care nu o aveti. Baxter imp&turi rabdator scrisoarea gi o strecur4 inapoi fn palton. ~Timpul este esential, porrivit lui Marcle. —Destul de adevarat, rispunse ea cu o expresie ne- linistit& care fi disp&ru repede din ochii stralucitori, Am nevoie de cineva care si ocupe postul imediat. —Atunci poate ca n-ar trebui s% fifi atat de mofturoasi, domnisoara Arkendale. Ea rosi. —Dar adevarul este, domnule St. Ives, ci doresc si an- gajez un birbat care indeplineste toate cerintele mele, nu doar cAteva dintre ele. -Trebuie s& insist c& le indeplinesc pe toate, domni- soara Arkendale. Sau pe majoritatea. Sunt inteligent, sprinten si uimitor de discret. Marturisesc insa faptul c4 m& preocupa prea putin pistoalele. in opinia mea, sunt imprecise gi nu te poti bizui pe ele.4 Amanda Quick ~Aha! Charlotte primi vestea cu bucurie. Vedeti? O alt cerint’ pe care nu 0 indepliniti, domnule. —Dar ma pricep la chimie. —Chimie? se incrunta ea. La ce ne va ajuta? —Nu se poate sti, domnigoar’ Arkendale. Din cAnd in cand o gisesc foarte folositoare. —Inteleg. Atunci, totul este foarte interesant, desigur. Din pacate, nu am nevoie de un chimist. —Ati insistat ci doriti un barbat care va atrage foarte putin’ atentie. Un om de afaceri serios, greu de remarcat. ~Da, dar... ~Permiteti-mi s{ va spun c4 sunt de multe ori des- cris in acesti termeni. Fad ca o budinc& de cartofi, pe toate planurile. Nervozitatea incepu s4 fiarba tn ochii Charlottei. Sari in picioare si tnaintd ocolind colrul biroului. —Gasesc acest lucru greu de crezut, domnule. —Nu-mi pot imagina de ce. Baxter isi scoase ochelarii fn timp ce ea incepu sa se plimbe prin micul birou. ~Chiar si matuga mea imi spune c& sunt capabil s& induc 0 stare de plictiseal& acuta in sufletul oricui se afl& pe o raza de doudzeci de pagi in jurul meu, in mai putin de zece minute, continua el. Domnisoari Arkendale, mu numai c4 arat neinteresant, dar si sunt neinteresant, va asigur. —Poate cA vederea slab este o mostenire de familie. Recomand ca matusa dumneavoastra si primeasca o pere- che de ochelari la fel ca aceia pe care ii purtati. —MAtusa mea nu va purta ochelari nici moart4. Baxter se gandi rapid la extrem de stilata Rosalind, Lady Tren- gloss, in timp ce isi stergea lentilele ochelarilor: [i folo- seste pe ai ei numai atunci cfnd stie c& este singura. Sunt convins cd nici macar slujnica ei nu a vazut-o vreo- data purténdu-i. Alchimia dragostei 25 Ceea ce imi confirma suspiciunea ci nu s-a uitat cu atentie la dumneavoastra de ceva yreme, domnule. Poate de cAnd erati un bebelus in bratele sale. ~Poftim? Charlotte se intoarse cu fata cAtre el. ~Domnule St. Ives, chestiunea vederii joac& un rol ho- iritor in planurile mele. Baxter isi repuse ochelarii pe nas cu un gest atent, stu- diat. Pierdea firul conversatiei si nu era un semn bun. Se forta si o studieze pe Charlotte cu detasarea sa analiticd obignuit&. Semana foarte putin cu majoritatea femeilor pe care le cunostea. De fapt, cu cat se afla de mai mult timp in prezenta ei, cu atft se convingea de faptul ci nu avea pereche. Spre uimirea lui, se trezi prada fascinatiei, in ciuda tuturor informatiilor pe care le cunostea despre ea. Era mai in varsta decAt se asteptase. Doudzeci si cinci de ani, aflase in trecere. Expresiile veneau si treceau pe figu- ra ei cu rapiditatea unei reactii chimice intr-o retorta amplasatd deasupra unei flac4ri. Sprancene puternice si gene lungi ti tncadrau ochii. Nasul drept, pomerii inalri si gura bine proporrionata desemnau o fire plin&d de ho- tirare si cu o vointd de nezdruncinat. Cu alte cuvinte, gindi Baxter, era o femeie data dracului. Parul s&u ros- cat, stralucitor, era impartit in dou deasupra unei frunti inalte, inteligente. Cositele se terminau intr-un coc fru- mos din care cateva bucle spiralate fusesera ldsate libere, incadrandu-i chipul. In plin sezon monden!, cind moda impunea corsa- je foarte decupate si tesituri diafane concepute pentru a dezvalui cAt mai mult din formele feminine, Charlotte purta o rochie surprinzitor de modest. Era confectionata din muselina galbend, croitd cu talie inaled si cu mAneci ' fn sacietatea londonez’, sezonul monden tncepea dup’ Paste gi se incheia, de obicei, in jurul datei de 12 august, cand debuta cel de vanatoare (n.tr.)26 Amanda Quick lungi si un guler alb cu pliseuri. Pantofii asortati ieseau timid de sub volanele sobre ce decorau tivul. Baxter nu se putu abtine si nu observe c& avea picioare foarte fru- moase. Bine conturate, cu glezne gratioase. Oripilat de propriile g&nduri, isi mutA privirea. —M& scuzati, domnisoara Arkendale, dar nu inteleg la ce va referiti. —Pur si simplu, nu va potriviti deloc pentru postul de administrator. —Pentru c& port ochelari? se incruntd el. M-as fi gan- dit c& ei mai degrabi intarese impresia de budinc’ fada de cartofi. ~Nu ochelarii dumneavoastri sunt problema, zise ea, si acum p&rea de-a dreptul exasperata. —Am crezut ci tocmai ati spus c4 ei sunt problema. —Nu m-ati ascultat? Incep si cred c& va faceti in mod intentionat cA nu mA intelegeti, domnule. Repet, nu sun- teti calificat pentru acest post. ~Sunt perfect calificat pentru el. Trebuie si va reamin- tesc faprul cA m-a recomandat propriul dumneavoastri administrator? Charlotte alungi acest argument printr-un gest dispretuitor. ~Domnul Marcle nu mai este administratorul meu. Chiar in acest moment se afli pe drum c&tre un conac din Devon. -Parctii amintise ceva despre faptul ci-si cAstigase dreptul la o lung si linistita retragere din activitate. Am riimas cu impresia ci ari fost o angajatoare destul de soli- citanti, domnisoari Arkendale. Ea deveni teapana. —Poftiti? —Lasati. Pensionarea lui Marcle nu are importanta acum. Important este ci l-ati chemat pentru ultima oara si i-ati dat sarcina de a gsi un inlocuitor. El m-a selectat pentru a duce la indeplinire responsabilitatile sale. Alchimia dragostet 7 ~Eu iau decizia final in aceasta chestiune si sunt de pilrere c& nu sunteri potrivit, domnule. -V& asigur ci Marcle m-a considerat eminent pentru, aceast’ pozitie. A fost incAntat sa scrie scrisoarea de reco- mandate pe care v-am ariitat-o. John Marcle, un barbat spilcuit, cu parul alb, era pe eale s&-si impacheteze bunurile c4nd primise ultimele instructiuni de la cea care avea s& fie in curand fosta sa angajatoare. Baxter picase la tanc, sau asa crezuse pan’ ‘Incercase si-l conving’ pe suspiciosul Marcle c&4 dorea s4 candideze pentru postul respectiv. In loc s& fie usurat la gindul cA va rezolva ,ultima problem’ Arkendale“, asa cum o numise, constiinciosul Marcle se simtise dator s4-1 descurajeze pe Baxter de la bun inceput. -Domnisoara Arkendale este... 8%... si zicem neo- bisnuit4, mormaise Marcle in timp ce se juca cu stiloul. Sunteti sigur cA vreti si candidati pentru acest post? —Foarte sigur, spusese Baxter. Marcle il privise de sub o pereche de sprancene albe, bogate. —MéA scuzati, domnule, dar nu-mi este foarte clar de ce doriti s& intrati in subordinea domnisoarei Arkendale. —Motivele obisnuite. Am nevoie de o slujba. —Da, da, inteleg. Dar cu sigurantd sunt si alte posturi disponibile. Baxter se decisese atunci s infloreasci putin povestea. Isi luase ceea ce spera a fi un aer confidential. —Améandoi stim cat de banale sunt unele slujbe. Ins- tructiuni c&tre avocati si alti agenti. Aranjamente pentru cumpirarea si vinzarea proprietatilor. Chestiuni bancare, Toate foarte neinteresante. —Dupi cinci ani ca administrator al domnisoarei Arkendale, va pot asigura cd ar fi mai multe de spus despre rutina gi despre lucruri neinteresante.28 Amanda Quick —Sunt in cfutarea a ceva diferit, rostise Baxter solemn. Acest post pare si fie, intr-un fel, iesit din comun. intr-ade- vr, simt c& imi va oferi o anumitd provocare. ~Provocare? zisese Marcle inchizand ochii cu un oftat. Ma indoiesc de faptul c& inrelegeti sensul cuvancului. —Mi s-a spus c& sunt ingropat in rutin’. Mi s-a su- gerat s{ aduc o schimbare in viata mea, o inviorare, niste senzatii tari. Sper cd acest post fmi va oferi o ase- menea sansa. Ochii lui Marcle se deschisesera brusc, alarmati. —Spuneti cd sunteti in cdutare de senzatii tari? —iIntr-adevir, domnule. Un om ca mine primeste atat de putin in privinta asta in viata de zi cu zi... Baxter spe- rase cd nu exagera prea mult. Intotdeauna am dus o viata linistit, adaugase el. Si, in plus, chiar prefera existenta lui pasnica, se gan- dise el posomorat. Aceasté misiune condamnabila, cu care macusa lui il insdrcinase implorandu-l, era o intre- rupere deloc bine-venit4 in rutina lui placid’. Singurul motiv pentru care se lisase convins era c4 o stia prea bine pe Rosalind. Avea un simt aparte pentru drama- tism, iar marele ei regret era cA nu urcase niciodata pe scena — dar nu se lisa prada fanteziilor nebune gi in- chipuirilor febrile. Rosalind era cu adevarat preocupata de circumstantele in care-si pierduse viata prietena ei, Drusilla Heskett. Autorititile declarasera oficial ca femeia fusese impus- cata de un tilhar. Rosalind binuia cA ucigasul era nimeni altul decat Charlotte Arkendale. Baxter acceptase s se ocupe de aceast situatie in nu- mele mi&tusii sale. © investigatie discret’ dezvaluise ca misterioasa domnisoara Arkendale avea nevoie, intém- plator, de un administrator. Baxter profitase de situatie pentru a-si depune candidatura. Se géndise ci dac& reu- sea s4 obtina postul ar fi fost bine plasat pentru a-si putea duce la indeplinire ancheta. Cu putin noroc ar fi rezolvat Alchimta dragostet 29 chestiunea in scurt timp si ar fi fost capabil s& se intoarca In refugiul linistit pe care i-l oferea laboratorul sau. Marcle rasuflase greoi. Este adevarat cA a lucra pentru domnisoara Arken- dale poate fi uneori un lucru datator de senzarii tari, dar nu sunt deloc convins c& este genul de aventura care v-ar face plicere, domnule St. Ives. ~Judecata imi va apartine. Credeti-ma, domnule, dac& ranjiri dupa senzatii rari, v-ar fi mai bine s& va apucati de jocuri de noroc. -Nu-mi plac absolut deloc jocurile de noroc. Marcle facuse o grimasi. Va asigur cd un iad plin de viatd va fi infinit mai putin innebunitor decét sa fiti amestecat in afacerile dom- nigoarei Arkendale. Baxter nu luase in considerare posibilitatea ca Char- lotte Arkendale sa fie o candidat4 pentru Bedlam. ~Credeti c& este nebuna? —CaAte doamne dintre cunogstintele dumneavoastri au nevoie de un administrator care, la nevoie, s& poat& juca rolul de garda de corp? _ © intrebare excelenta, se gandise Baxter cu tristete. Intreaga chestiune incepea s& sune din ce in ce mai bizar. ~Oricum, dorese si candidez pentru acest post. Este evident de ce are nevoie de un nou administrator. Pana la urma, vA retrageti, si cineva trebuie sa va ia locul. Dar poate a ati fi bun s& imi explicati de ce domnisoara Arkendale are nevoie de o garda de corp. —De unde dracu’ s& stiu eu rispunsul la intrebarea asta? izbucnise Marcle arunc4nd stiloul ct colo. Domnigoara. Arkendale este o femeie foarte ciudata. I-am fost admi- nistrator de la moartea tatlui su vitreg, lordul Winter- bourne. VA pot asigura c4 acesti ultimi cinci ani au fost cei mai lungi din viata mea. ' Spital de boli mintale din Londra (n.tr.)30 Amanda Quick Baxter il privise curios. —Daca nu y-a placut slujba, de ce n-ati demisionat? Marcle oftase. ~Pl&teste extraordinar de bine. —inteleg. ~Dar trebuie s& marturisesc faptul cA ori de c&te ori primesc cAte o scrisoare cu instructiuni de la ea, tmi tre- muri genunchii. Niciodataé nu am putut sti dinainte ce solicitare ciudar& va urma. Si asta a fost inainte si adauge atributiile de garda de corp la fisa postului. —Ce fel de solicitari face de obicei? Marcle oftase. —M<-a trimis si fac investigatii despre cei mai ciudati oameni. Am fost sa culeg informatii in nord, pentru a ob- tine date despre un anume gentleman. [-am chestionat pe patronii celor mai infioriitoare spelunci si bordeluri in nu- mele ei. Am anchetat situatia financiara a multor barbati care ar fi fost socati s& afle de preocuparile ei. —Ciudat, intr-adevar. ~Si foarte nedemn de o lady. VA jur, domnule, dacd nu ar fi placit atat de bine, as fi renuntat la acest post dupa prima lund de activitate. Dar, cel putin, nu mi s-a cerut niciodara s& fac pe garda de corp. Macar pentru acest lu- cru sunt recunoscator. ~Nu aveti idee de ce se simte in pericol? — Absolut deloc. Scaunul lui Marcle scArtdise in timp ce el se aplecase in fara. —Domnisoara Arkendale nu a simrit ci mi se putea confesa pe acest subiect, continuase el. De fapt, sunt mul- te alte lucruri pe care domnigoara Arkendale nu a ayut incredere sa mi le dezvaluie. Stiu prea putine despre sursa ei actual de venit, de exemplu. Baxter se pricepea foarte bine sa tsi controleze mimi- ca fetei. Un bastard, chiar si unul care era urmasul unui conte bogat, deprindea aceasta iscusinté de timpuriu. Alchimia dragostet 31 Talentul fi servise in acel moment. Reusise s& identifice o unda de subtilitate in ultima declaratie a lui Marcle. ~Traiam cu impresia ci mama domnisoarei Arkendale, doamna Winterbourne, a avut un venit substantial din prima sa c&sa&torie, rostise Baxter cu precautie. Am pre- supus c& mostenirea a trecut la domnisoara Arkendale ¢i la sora acesteia. Marcle isi ridicase o spranceana. —Asa v-a facut s& credeti domnisoara Charlotte. Dar vii pot spune ci Winterbourne a stors fiecare banut din averea Arkendale inainte de a fi avut bunul-simr de a se fi lsat omorft de un hot in urma cu cinci ani. Baxter isi scosese ochelarii si incepuse sd fi steargd fo- losind batista. —Care suspectati c& este sursa banilor domnisoarei Arkendale? Marcle isi examinase unghiile. —O sf fiu sincer, domnule. Desi am vegheat la inves- tirea si administrarea venitului dansei timp de cinci ani, nici im aceast4 zi nu am nici cea mai vaga idee care este originea banilor. Va recomand, daca obtinefi acest post, si imi urmati exemplul, Uneori este mai bine s& nu stiti toate detaliile. Baxter isi pusese la loc ochelarii, cu misciri incete. ~Fascinant. Poate ci i-a decedat o rudd indepartata si i-a lasat o mostenire care a luat locul celei pe care a risi- pit-o Winterbourne. —Nu cred ca s-a intémplat asa, spusese Marcle incet. Am cedat curiozitarii acum cAtiva ani si am facut cAteva cercetiiri discrete. Nu exist nici o ruda bogata in familia Arkendale. Ma tem cA sursa banilor este pur ¢i simplu un alt mister care o inconjoari pe domnisoara Arkendale. Nu era nici un mister. Rosalind avea dreptate in con- cluziile sale, se gandise Baxter. Fata era o santajist’.32 Amanda Quick Un zgomot de degete il aduse in prezent. Se uit la Charlotte, care se oprise lang’ semineu si lovea cu buri- cele degetelor polita de deasupra. Nu pot sa inteleg cum si-a putut imagina Marcle c& sunteti calificat pentru acest post, spuse ea. Baxter se stiturase si isi justifice punctul de vedere. —Nu se poate spune cd sunt destui oameni care tn- deplinesc cerintele dumneavoastri absurde, domnigoar& Arkendale. Ea se infurie. —Cu sigurantd, domnul Marcle poate gasi un gen- tleman mult mai potrivit decét dumneavoastra4 pentru acest post. —Ati uitat, poate, ci Marcle este la jumatatea drumului c&tre Devon? VA deranjeazi daca imi spuneti ce anume vi se pare nepotrivit la mine? —Altceva decat faptul ci nu va pricepeti s4 mAnuiti un pistol? intreba ea cu o suavitate prefacuta. ~Da, altceva decAt aceasta deficient’. —Mé& fortati si fiu nepoliticoas’, domnule. Problema este infatisarea dumneavoastra. —Ce Dumnezeu e in nereguli cu infatisarea mea? Nimeni n-ar putea fi mai modest dec4t mine. Charlotte se incrunta. —Nu-mi vindeti gogosi. Cu siguranyi nu sunteti o bu- dinc& de cartofi. Ba chiar din contra, de fapt. Baxter se holba la ea. —Poftim? —Neindoielnic, stiti foarte bine ci ochelarii dumnea- voastra sunt o deghizare lamentabili. —Deghizare? El se intrebi dacd nu cumva nimerise gresit adresa si ajunsese la o alti Charlotte Arkendale. Poate c& gre- sise orasul. —Pentru numele lui Dumnezeu, ce credeti cd ascund? Alchimia dragostet 33 -Cu sigurant& nu suferiti de iluzia ci acei ochelari vi mascheaz& adevarata fire. -Adevirata mea fire? isi pierdu Baxter cumpiatul. La naiba, ce sunt eu altceva decat inofensiv si modest? Ea tsi desfaicu mainile larg. ~Aveti aspectul unui barbat cu pasiuni puternice care si-a strunit temperamentul cu o putere deosebita de autocontrol. —~Poftim? Ochii ei se ingustari, vidind o hot&rfre neinduplecata. —Un astfel de om nu poate spera s treac neremarcat. Sunteti in pericol si atrageti atentia cAnd faceti afaceri in numele meu si nu imi pot permite asta. Am nevoie de ci- neva care poate s4 dispar’ in multime. Cineva a carui fara si nu si-o aminteasca nimeni cu certitudine. Nu intele- geti, domnule? Cu riscul de a fi grosolana, aveti infatisarea unui om mai degraba periculos. Baxter riimase fard cuvinte. Charlotte isi uni palmele la spate si se opri din mers. ~Este destul de evident c4 nu veri trece niciodatt drept un om de afaceri obignuit. De aceea, trebuie sa intelegeti c4 nu indepliniti cerintele mele. Baxter isi didu seama c& rimasese cu gura clscat’. Reusi s& si-o tnchida. Fusese numit in multe feluri, bas- tard, prost crescut gi foarte plictisitor. Acestea se numarau printre epitetele cel mai des tntalnite. Dar nimeni nu fi spusese niciodat& ci era un barbat cu pasiuni puternice. Nimeni nu pretinsese niciodatd ci avea un aer pericu- los. Era un om de stiinti. Se luda cu detasarea sa, cu abordarea lipsita de emotii a problemelor, a oamenilor si a situatiilor. Era o caracteristicd pe care o adusese la perfec- tiune cu ani fn urma cAnd descoperise cA, in calitate de fiu bastard al contelui de Esherton si al celebrei Emma, Lady Sultenham, avea sd fie exclus pe vecie de la mogtenirea ce ise cuvenea de drept.34 Amanda Quick Fusese un subiect de speculatii si barfe inc’ din ziua | in care se niscuse. Invatase devreme si caute refugiu in cfrtile sale si in aparatura stiintificd. Desi unele femei ga- siseri atrag&toare la inceput ideea unei aventuri cu fiul nelegitim al unui conte, in special cand aflaseri cA era un bastard bogat, sentimentul nu dura mult. Fliciirile slabe generate in cursul rarelor sale legaturi palpaiseri doar o scurt perioada inainte de a se stinge. Aventurile sale deveniri chiar si mai scurte din mo- mentul intoarcerii din Italia, in urma cu trei ani. Acidul ii arsese spatele si umerii. Rana se vindecase, dar rimasese marcat pe viati. Femeile reactionau la cicatricele urate, erau socate si dezgustate. Baxter nu le condamna. Nu fu- sese niciodar& frumos, iar carnea sfasiat’ de acid nu facuse nimic pentru a-i imbundt&ti aspectul. Din fericire, fata fi fusese salvata. Era oricum satul de inconvenientul de a se asigura mereu cA toate lumAnérile erau stinse, iar focul era acoperit cu un paravan fnainte de a se urca in pat cu o femeie. La ultima astfel de ocazie, cu vreo sase luni fn urma, aproape ca {si imprastiase creierii pe marginea patu- lui cnd se impiedicase de propria-i cizm& in obscuritatea neagrd ca smoala a dormitorului neluminat. Incidentul lasase o umbri de esec asupra amintirii acelei seri. In cea mai mare parte, isi cuta satisfactiile si plicerile in laboratorul stu. Acolo, inconjurat de eprubete strilu- citoare, de retorte si de spirtiere, putea scipa de conver- satiile golite de continut si de indeletnicirile frivole ale lumii mondene. Era o lume care nu-i plicuse niciodata. Care nu incercase sa il inteleagd. O lume pe care o gisea cumplit de superficiala si insipida, tn care niciodata nu se simtise acasa. Baxter isi puse in ordine gandurile i se forta s4 judece rapid. In mod cert, Charlotte il respinsese ca posibil ad- ministrator. O noua abordare era necesar& pentru a o con- vinge s& il angajeze. Alchimia dragostet 35 —Domnisoara Arkendale, se pare c& exista o discrepan- {4 intre modul in care imi evaluati caracterul si perspecti- va oricui altcuiva din lume. Pot s4 va sugerez s4 rezolvam chestiunea printr-un experiment? Ea ramase nemigcata. —Ce fel de experiment? -Recomand s&-i adunati pe membrii gospodariei dumneavoastra gi s4 ti intrebafi ce parere au, Dacd toata lumea cade de acord c& pot s4 imi indeplinesc sarcinile neremarcat si neobservat, m& angajati. Dac& vor fi de pa- rerea dumneavoastri, o s plec si o s& caut in alti parte o slujba potrivita. Ea ezit& flind, in mod clar, suspicioasi. Apoi aproba din cap. —Foarte bine, domnule. Pare destul de logic, O sa facem experimentul chiar acum. O s& le chem pe sora mea si pe servitoare. AmAndoua au un foarte mare simt al observatiei. Se intinse spre cordonul din catifea al cloporelului care at4rna langa semineu si trase cu putere de el. —Sunteti de acord s& acceptati rezultatul acestui test, oricare ar fi el? intreba el tngrijorat. —Aveti cuvantul meu, domnule, zAmbi ea cu un triumf abia retinut. O sa limurim problema imediat. Se auziri pasi pe coridor. Baxter fsi ajusta ochelarii si se las& pe spate in scaun pentru a astepta derularea expe- rimentului. Era sigur cd putea prevedea rezultatele. fi stia punctele forte mai bine decat oricine altcineva. Nimeni nu fl putea intrece cand era vorba de a parea fad si nein- teresant ca o budinca de cartofi. Douazeci de minute mai tarziu, Baxter cobora scirile conacului Arkendale cu un sentiment de exaltare reti- nuta. Observa c& briza aspri de martie, care fusese destul de racoroas% cu o or in urma, era acum proaspatd si re- vigoranta. Nimic nu se asemiina cu un experiment bine36 Amanda Quick condus pentru a limuri o problema, gandi el in timp ce opri o birja ce trecea in apropiere. Nu fusese usor, dar reusise si obtin’ postul. Asa cum anticipase, Charlotte Arkendale era singura persoand din micuta gospodarie, ba chiar foarte probabil singura persoana din toata Londra, care Lar fi remarcat in mulfie me. Nu era sigur ce spuneau despre ea aceste pareri date pe care si le ficuse despre el, cu exceptia faptului ch Pareau sa confirme opinia lui John Marcle. Charlotte e un gen unic de femeie. Nu era deloc asa cum se asteptase el in ceea ce privea ipostaza de santajista si criminala, se gandi Baxter. capitolul 2 —Nu stiu de ce faci atata caz, Charlotte, spuse Ariel in timp ce se opri si examineze o tava cu oud de pe bufet. Domnul St. Ives pare sii fie exact ceea ce cauti. Un admi- {istrator care nu va atrage atentia asupra lui cdnd tsi duce |n indeplinire sarcinile. De asemenea, pare sa fie intr-o tonditie fizicl excelent&. Nu e atat de inalt cum ar tre- hui, dar destul de lat in umeri si de solid. Cred cd va face » treab& bund tn postul de garda de corp, in cazul in care va interveni aceast4 necesitate. —Mie mi s-a parut destul de inalt. Charlotte se intrebi posomorata de ce simrise nevoia ie a-i ap&ra statura lui Baxter. De ce fi paisa daca sora ei credea c& indltimea lui nu era perfecta? —A trebuit si ma uit in sus ca s-i intalnesc ochii, com- pleta ea. Ariel ranji cu subinteles. —Asta pentru ci esti scunda. Intr-un mod deosebit de atrig&tor, desigur. Charlotte se stramba. —Desigur. —De fapt, domnul St. Ives nu e dec&t cu vreo trei cen- (imetri mai inalt decat mine, urma Ariel. —Tu esti foarte tnalt&’ pentru o femeie. »Si gratioast, si zveltd, si foarte, foarte dragura“, se indi Charlotte rosind din cauza mandriei tipice pentru © sori mai mare. Poate ci era mai mult decdt un gen de inindrie materna. Pana la urma, isi reaminti ea, 0 cres- cuse pe Ariel de la moartea mamei lor. lar Ariel se dez- voltase exemplar. Era o domnisoara frumoasd in varst de noua&sprezece ani. Avea un par splendid, ochi albastri38 ‘Amanda Quick siera binecuvantata cu traisaturi clasice si, da, cu o staturd impun&toare. Semana leit cu mama lor. Charlotte avusese multe regrete si indoieli tn ultimii cinci ani. Fusese mult prea constientii de faptul ci nu avea s4 poat’i compensa niciodata ceea ce amandoua pierduse- ti. Ariel avusese doar unsprezece ani cand tatiil lor, inalt, chipes si afectuos, murise. Abia implinise treisprezece ani cfind o pierdusera pe mama lor, frumoasi si plina de viata. Apoi Winterbourne le distrusese mostenirea care i-at fi permis lui Ariel s& obtina arat de multe lucruri, inclusiv 0 cisitorie convenabila. Unul dintre cele mai mari regrete ale lui Charlotte era faptul c& nu fusese in stare si-i organizeze debutul mon- den. Cu infafisarea, postura si educatia ei, pe care le pri- | mise de la mama lor de viti nobild, Ariel ar fi avut un succes risunditor, Si, in plus, se gandi ea, sora ei sar fi putut bucura pe deplin de opera si de teatru si de emotiile balurilor si al seratelor. Mostenise dragostea parintilor lor — pentru art si petreceri. Ar fi avut ocazia sd-i intalneasca pe cei care i-ar fi fost egali din punct de vedere social. Ar fi avut ocazia s& valseze cu un tanir chipes. Se pierdu- sera att de multe lucruri ce trebuiau si fie ale lui Ariel! Charlotte indeparti aceste ganduri si reveni asupra — chestiunii de moment. Se forta s& aplice metoda la care ficea apel intotdeauna cand amintirile amenintau s-i in- tunece starea de spirit. Se concentra asupra viitorului. Jar acum viitorul il includea pe Baxter St. Ives. —Asg vrea 4 fiu la fel de sigura in privinga domnu- lui St. Ives ca si tine, spuse ea rezemandu-si cotul pe masuta pentru micul dejun si odihnindu-si barbia in ca- usul palmei. _Este administratorul perfect, coment Ariel. Charlotte ofta. In mod clar, era singura din gospodarie care simfea c& era ceva mai mult la Baxter St. Ives decat se observa la prima vedere. Alchimia dragostet 39 in ajun, Ariel si doamna Witty, menajera, se arata- seri amandoua foarte incdntate. Erau atét de convinse de impresiile lor legate de tnlocuitorul domnului Marcle incat Charlotte aproape c& incepuse s4 se indoiasca de precautiile ei instinctive. Aproape, dar nu fn totalitate. Pana la urma avea o experient’ destul de bogat in evalu- area barbatilor, iar intuitia ei in astfel de probleme rareori o dezamagea. Nu putea sii o lase balt. Dar era derutatii de faptul c4 ceilalti nu puteau vedea dincolo de ochelarii lui Baxter, ciitre adevarul care mocnea acolo. El pretindea ci este interesat de chimie, dar, in opinia ei, nu era un om de stiinta modern, Omul avea ochii unui alchimist, ai unuia dintre acei cAuttori legendari obse- dati de gasirea secretelor mistice ale Pietrei Filosofale. Si-L putea imagina cu usurinta aplecat peste un creuzet incins, conducand experimente care il puteau face si transforme plumbul in aur. Inteligenta mult peste medie, hotrarea neabatuta si © vointi de fier ardeau in adancurile ochilor lui de cu- loarea chihlimbarului. Aceleasi calitati erau intipairite si pe fata blanda si totusi puternica. Charlotte mai sesiza- se insa si altceva la el, ceva ce nu putea fi definit. Poate o urma de melancolie. Care, acum ca se gandea mai bine, nu era surprinzatoare. Exista o traditie artistici tndelungat& a reprezentarii acelei emotii intunecate, meditative, prin simbolurile alchimiei. Cei care se angajaseri in cdutarea nesfarsi- tii a fenomenelor ezoterice ale naturii erau, fara indo- iala, blestemati s& treacd prin episoade de disperare si de deznadejde. Baxter St. Ives era de departe cel mai interesant om pe care fl cunoscuse, conchise Charlotte. Dar aceleasi cali- titi care il faceau fascinant puteau s&-l facd si periculos. Sau, cel putin, il faceau mai putin maleabil. Avea nevo- ie de un administrator care si primeasc’ instructiunile faird sii le discute, nu de unul care s& necesite permanent40 Amanda Quick explicatii si justificiri. Nu credea ca Baxter era usor de co- mandat. In cel mai bun caz, avea si se dovedeascii dificil. —Poate cA acum ci domnul St. Ives are o noua sluj- ba, isi va permite un nou croitor, chicoti Ariel in timp ce fsi punea farfuria tnapoi pe masa. Haina, cu siguran- ta, nu-i venea prea bine, iar vesta era destul de simpla. Ai observat c4 purta pantaloni stramfi in locul unei pe- rechi normale? ~Am observat. Ar fi trebuit s& fie oarba s& nu observe felul in care pantalonii strimti fi dezviluiau muschii coapselor, se gan- di ea. isi aduse aminte de imaginea lui Baxter in timp ce sttitea vizavi de ea imbracat intr-o haina albastra, cu © cimasd fara zorzoane, cu pantalonii conservatori $i cu cizmele nelustruite. Se incrunta usor. —Hainele lui erau de o calitate excelenti. —Da, dar din pacate deloc la moda, chiar si pentru un gentleman in pozitia lui, rispunse Ariel musc4nd din- trun carat. lar esarfa lui era legar intr-un nod foarte banal. Ma tem c4 domnul St. Ives nu are nici un pic de sim estetic. —Nu asta conteazi la un administrator. —Exact, spuse Ariel si ficu cu ochiul. Ceea ce nu face decat si demonstreze ceea ce e de fapt. Un gentleman care are mare nevoie de o slujba. Probabil cA este al doilea fiu de la tara. Stii ce inseamné asta. Charlotte se juca absent cu ceasca de cafea. —~Cred c& da. Se stia c& multi dintre baietii nobilimii de la fara, al doilea si al treilea fiu, care nu aveau sanse s mosteneasca ferma familici, erau obligati sa-si cdstige traiul ca adminis- tratori ai averii altora. ~Hai, inveseleste-te, zise Ariel. Sunt destul de sigur c& plictisitorul si batranul Marcle nu ti l-ar fi trimis pe St. Ives daca nu ar fi calificat pentru acest post. Alchimia dragostei 41 Charlotte o urmiri pe sora ei in timp ce aceasta ata- ca oudle si carnatii din farfurie. De obicei, apetitul ei era destul de mare dimineata, ins& astdizi abia putea s4 se uite chiar si la ceasca de cafea din fara. —Nu stiu, Ariel. Chiar nu gtiu. —Serios, Charlotte, aceast’ stare mohorata nu te prin- de deloc. De obicei esti mult mai entuziast’ dimineata. —Nu am dormit bine azi-noapte. Asta nu era decét o jum&tate din adevar, se gandi Charlotte. De fapt, abia dac& inchisese ochii. Se foise si se zvarcolise ore in sir, prins’ in ghearele unui sentiment de nesiguranta. Ariel avea dreptate, starea ei era intr-adevar intunecat& in acea dimineata. —l-ai dezvéluit domnului St. Ives ratiunile pentru care ai nevoie de o garda de corp? se interes’ Ariel. —Nu inca. L-am instruit si se Intoarcd in aceasta du- pa-amiazii ca si ti pot explica indatoririle sale. Ochii lui Ariel se marira. —Vrei s& spui cA nu are habar de motivele pentru care L-ai angajat? -Nu. Adevarul era c& avea destul timp ca s& chibzuiasca. Avea timp ca s& fie sigur ci ludndu-l pe enigmaticul St. Ives proceda corect. Erau multe in joc. Dar cu cat se gandea mai mult la aceast4 chestiune, cu att mai putine variante intrevedea. Era, de fapt, disperata. Ariel l4s& jos furculita si fi arunca o privire directa. —Poate c& n-o 88 vrea postul odara ce o si afle detaliile. Charlotte reflect o clip. Nu stia daca ar fi trebuit s& fie incAntat& sau alarmata de aceast4 perspectiva. ~Lucrurile ar fi mai simple daci domnul St. Ives isi ia calcaiele la spinare c4nd afld adevarata natur’ a respon- sabilitatilor sale. Doamna Witty aparu in pragul salonasului tinfnd in mana larg’, muncit, un ibric cu cafea proaspata.