Vous êtes sur la page 1sur 192

Colecţia

CĂRTI
• FUNDAMENTALE

S. MEHEDINTI
'

ale

CULTURII ROMÂNE
Coperta: CĂTĂLIN POPA

Colecţie iniţiată, coordonată şi fi:1a?ţată ~e.
pentru o Societate Desch~sa Romama

Fundaţia

CIVILIZATIE
.
'
SI
CULTURA
'

V

Concepte, definiţii, rezonanţe
Îngrijirea ediţiei,
studiu introductiv
şi note
de

GHEORGHIŢĂ GEANĂ

S.

MEHEDINŢI·

Civilizaţie şi cultură

©EDITURA TREI, 1999, pentru prezenta ediţie

ISBN 973-9419-15-1
EDITURA TREI

Studiu introductiv

UN SISTEM OPERAŢIONAL DE FILOSOFIE A CULTURII_

Schiţă

de biografie

analitică

imion Mehedinţi s-a născut la 16 octombrie 1868 1, în comuna
Soveja din fostul judeţ Putna, azi judeţul Vrancea. Părinţii săi,
Neculai şi Voica Mehedinţu, erau agricultori, tatăl îndeplinind şi

S

1
În jurul datei de naştere a savantului pluteşte o oarecare confuzie. Aceasta
s-a perpetuat mai ales prin mijlocirea dicţionarelor enciclopedice. Astfel, în
Dicţionarul enciclopedic român, vol. 3 (Bucureşti: Editura politică, 1965, p. 314),
în dreptul lui Simion Mehcdinţi apare ca an de naştere 1869 (fără menţionarea
zilei şi lunii). Acelaşi an apare şi în Mic dicţionar enciclopedic, ed. întâi (Bucureşti: Editura enciclopedică română, 1972, p. 1413); în ediţia a treia a aceluiaşi
Mic dicţionar enciclopedic (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1986, p.1074), anul
~n chestiune este 1868. Nici în lucrările de specialitate situaţia nu se limpezeşte.
In Istoria filosofiei moderne, vol. V, dedicat filosofiei româneşti (Bucureşti:
Monitorul Oficial, 1941, p. 390), Nicolae Bagdasar menţionează ca dată de naşte­
re a lui Mehedinţi 19 octombrie 1869. Alte versiuni ale datei respective sunt: 18
octombrie 1868 (Vintilă Mihăilescu, .Omul şi opera", în Simion Mehedinţi, Opere
alese, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu, Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1967,
p. 12); 18 octombrie 1869 (S. Mehedinţi şi G. Vâlsan, Lecturi geografice, ediţie
îngrijită de Călin Dimitriu, Bucureşti: Editura Albatros, 1973, p. 25); aceeaşi
dată- 18 octombrie 1869- este luată drept veridică şi de academicianul Victor

6


~

..

1

t
j

1r
:,

,
1-

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

serviciul de dascălla biserica satului. Prin neam, făceau parte din
aristocratia cu rădăcini adânci a satului românesc. Pe crucea lor
de lângă 'zidurile mânăstirii Soveja se poate distinge şi în prezent
această inscriptie: "Aici odihneşte dascălul Neculai Mehedinţu cu
sotia sa Voica c~ 7 fii morti de timpuriu. Au păstrat credinţă legii
şi ~eamului, ostenindu-se ~entru copii."
.
.
Simion, cel mai mic dintre cei patru copii supravieţuiton (trei
băieti şi o fată), şi-a asumat cu mândrie condiţia de "mocan", de
om de la munte. Va rămâne de-a lungul întregii vieţi legat sufleteste de imaginile oamenilor întâlniţi în copilărie, în care vedea
nist~ mesageri tipici a ceea ce este bun şi frumos în tradiţia indige~ă străveche. Cu smerenie le va consemna numele în scr_i_e:i ori
le va rosti în aula Academiei 2 , invocându-i ca pe adevăraţn JUdecători ai gândurilor şi ai faptelor sale: Buian, Bitirez, Balcu, Vântdevară, Sfârnog, Bunghez - nume originare, nederivate, extrem
Tufescu (Simion Mehedinţi - Viaţa şi opera, Bucureşti: Editura_ enciclopedică~
· 1994, p. 13), sub motiv că această dată apare în vol~ul Om_~gw fJ_rofesorulu~
S. Mehedinţi (Cluj: 1931) şi că ea .figurează în toate enciclope?ule apar_ute la no!
în perioad<!: interbelică, precum şi în cele apă~te _re~ent la ~d~tura Enciclopedi~a
Română". In ceea ce ne priveşte, în .Sumar bwbibhografic dm volumul_sel~ctlv
S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură (Iaşi: Editura Junimea, 19_86), ~m mamtat
pentru prima oară data de 16 octombrie 1868 (p. ?~). Nu_era_? s~mpla proyunere,
ci o certitudine, una dobândită caurmare a unei mvestlgaţu nguroase_ m Arhivele Statului din Focşani. Ediţia de la Junimea fiind într-un stadiu foart~
avansat, nu am mai putut reproduce conţinutul actului de_ naştere a ~avant_ulm,
document cuprins în Registrul Starei Civile pentru născuţt al comunei SoveJ~ d;
la numitele arhive. O face dl Şerban Dragomirescu, în anexă la S. Mehedmţ1,
Altă creştere - Şcoala muncii, ediţia a VIII-a, Bucureşti·: Editura Viaţa Ro~â:
nească, 1997 (.Biblioteca Simion Mehedinţi", nr. 4, colecţie coordonată de Costle~
Neagu). Într-adevăr, la p. 28 din Registru, se consemnează că, în .anu una mu
optu sute şaizeci şi optu, luna octomv(rie), ân z(i)oa optusprezeci",_ a fost declar~t
copilul .Semionu alui Neculai Mehedi~J.ţl~, de se~~u ?ărbătescu~ nascut~ al(al)~a:
(i)eri ân comuna Soveja, la casa pănnţiloru sai dmu aceasta comuna Sov~J~
(sub!. ns. - Gh. G.). Un document inedit din arhiva familie~ dezleagă defi~It:v
iţele acestei încurcături, relevându-i originea. E vo;b~ de o_scnsoare pe care tanarul Mehedinti aflat la studii în străinătate, o tnmite lm Alexandru Odobescu,
unul din me~torii săi. Scrisoarea e nedatată, dar a fost scrisă probab~l în toamn~
lui 1893 când Mehedinti se găsea încă la Paris. Iată un fragment din acea sc;Isoare: .Deocamdată, în ~ederea înscrierei mele ca student obligat, în G:~arua,
vă rog să interveniţi la 1Jniversitate pentru a mi se corija~ dată neexactă ~m a.cc
tele mele. Anume: în diploma de bacalaureat anul naşterei este 1869, pe cand I?actul de naştere şi diploma pentru licenţă es~ 1868_. Eu d'abi::_ la_ t~a!?erea s~rţi·
lor am aflat anul adeverat al naşterei, când sa resfoit actele starei CIVIle la tnbu~
naluljudeţului".
, •

2 A se vedea în volumul de faţă discursul De senectute. Batraneţea m cadrul
muncii pentru cultură, p. 306, 312.

7

de rare în inventarul numelor româneşti de familie. Cât despre
satul 3 Soveja, el avea să dobândească o importanţă deosebită în
biografia savantului, depăşind simpla semnificaţie de spaţiu al
venirii pe lume. Mai întâi, acolo, în mediul variat şi dinamic al
acelei aşezări de munte, a primit Simion Mehedinţi primul impuls
al apropierii de geografie, altfel spus al uocaţiei 4 pentru această
ştiinţă. Impresiile despre natură dobândite în copilărie vor constitui datele primare ale comparaţiilor cu alte fenomene geografice
întâlnite ulterior, cu prilejul diverselor călătorii efectuate în ţară
şi în străinătate. Pe această bază se va constitui şi strategia (
savantului de a gândi lucrurile- atât în geografie, cât şi în peda- ·
gogie - pomind de la contextul local spre scara globală, iar nu
invers. În al doilea rând, la Soveja avea să se retragă tânărul
Mehedinţi (ca un Anteu modem) spre a-şi reface forţele fizice,
atunci când, aflat la studii în străinătate, s-a văzut atins de o severă nevroză. Criza a survenit în 1895, tocmai în preajma momentului când urma să-şi susţină doctoratul, la Leipzig. Deşi medicii
i-au interzis să citească, nimeni şi nimic nu l-a împiedicat ca în cei
trei ani şi mai bine de repaos petrecuţi în satul natal să reflecteze
la drumul parcurs în căutarea răspunsurilor la întrebările fundamentale: Ce este geografia? Care este obiectul acestei ştiinţe?
Care îi sunt metodele? Care este locul ei în tabloul general al
~--~--~ ştiinţelor? În liniştea locului, departe de agitaţia lumii,. a avut revelatia liniilor de fortă ale unui ansamblu de idei ce-si vor găsi
deplina expresie ulterior, în opera sa fundamentală, Ter~a. În fine,
mai târziu, toponimul Soveja va fi preluat de savant drept pseudonim mana-verbal pentru câteva dintre scrierile sale din afara domeniului geografiei, precum: biografia Titu Maiorescu (1910), volumul de critică Primăvara literară (1914), volumul de povestiri
Oameni de la munte (1921) etc. Cu numele S. Mehedinţi-Soveja va
-semna o altă scriere importantă, Creştinismul românesc (1941).
Soveja deţine, astfel, statutul de sat-arhetip, sau, cu expresia lui
Lucian Blaga, sat-idee, un sat "care se socoteşte pe sine centrul
'·lumii şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în

1

3

Folosim aci termenul .sat" în sensul generic-uman, nu în cel de unitate ad4 Mehedinţi însuşi glosează în termeni filosofiei şi psihopedagogici pe marginea vocaţiei (a se vedea Premise şi concluzii la .Terra". Amintiri şi mărturisiri,
Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională,
seria .Academia Română. Studii şi cercetări" LXXIII; 1946, pp. 30, 223, 242-246
etc.).
ministrativă.

Nimic până aci nu lăsa să se întrevadă strălucita carieră ce îl aştepta în geografie. După trei ani de învăţătură în satul natal. hotărârea de a institui o bursă pe baza căreia să trimită în Occident un tânăr capabil. întemeietorul şcolii franceze de geogra. unde hărţile şi cărţile îi stau la dispoziţie. . 1972. pen• tru antropologul RudolfVirchow. la liceul din Focşani. Georges Perrot continuă: "Tânărul este inteligent. ataşată unei alte scrisori.Acest studiu e pătrunzător şi de o foarte largă viziune filosofică. ca student. ale ştiinţei (în general). 135-136. astfel că îndată. ediţie de Fîlofteia Mihai şi Rodica Bichi!i. El îşi petrece zilele în sălile Institutului de Geografie. se află în foarte bune raporturi cu camarazii săi şi se ataşează mai cu seamă de cei care oferă exemplu de muncă şi de curiozitate a spiritului" 7 . Societatea Română de Geografie luase. · Ernest Lavisse.S.40. îl sfătuieşte să plece în Germania. cetate culturală căreia personalităţi precum 5 Română. Urmează însă cursuri si la Universitate. desfăşurată atât în plan teoretic cât şi în plan practic.le (autor al celebrei cărţi Istoria civilizaţiei engleze. în cadrul Universităţii din Bucureşti. laborios. dar condiţia de orfan îl determină să profite de ocazia unei burse la şcoala Normală Superioară şi să treacă la această instituţie. Mehedinţi. p. pp. Perspectiva acestei ştiinţe i se deschide pe neaşteptate: proaspăt absolvent. spre a se documenta în această ştiinţă şi a crea. Mai întâi va poposi la Paris. care-I avea în frunte pe Alexandru Odobescu. Thomas Buck. Alexandru Od~bescu s-a oprit asupra proaspătului absolvent Simion Mehedinţi.neofitul a rămas cu un respect deosebit pentru încercările d~ scrupuloasă sistematizare ale lui Cornte şi Spencer şi faţă de sincera pipăire a limitelor cunoaşterii (Kant)" 6 . pentru arheologul Georges Perrot. B ) MEHEDINŢI mit"5. Tot din această perioadă datează o atestare peremptorie a înclinaţiei sale de a trata problemele chiar şi pe cele de geografie . mult comentată în cercul Junimii). la Berlin. p. 7 Alexandru Odobescu şi corespondenţii săi. 8 In original: "Cette etude est penetrante et d'une tres-large philosophle. Beaucoup de sens droit. cu titlul: "Quelques mots sur le rapport qui existe entre Geographie et les autres sciences". . îndeosebi pentru istoria romanilor). cAând i se oferă o bursă pentru studiul geografiei. peregrinează pe la diverse şcoli din ţară. între care Marcel Dubois. 268. către Odobescu. Despre sârguinţa cu care tânărul român înţelege să-şi facă datoria stă mărturie o scrisoare a lui Perrot către Odobescu: menţionând impresia "excelentă" pe care studentul român i-o lăsase profesorului Dubois. într-adevăr. Dovada i-a ---·~· fost prilejuită de o dizertaţie ţinută la Sorbona. Ambiţiile sistematice ale tânărului român nu găsesc răspuns la profesorii de la Sorbona şi de la Ecole Normale Superieure.~hedinţi se arată obsedat de două probleme: obiectul ştiinţei în tainele căreia fusese trimis să se iniţieze şi locul ei în tabloul general al ştiinţelor. Însuşi Vidal de la Blache. Hippolyte Taine (faimos prin teoria influenţei mediului asupra creaţiilor umane). Sava". alesul sorţii pleca • spre marile şcoli ale Apusului cu două scrisori de recomandare: una de la Odobescu. Ca membru în comitetul director al Societă­ ţii. 6 S. De la bun inceput. de saine logique". Foaia de titlu se păstrează în arhiva familiei. Ca şi Blaga faţă de Lancrăm. asiduu. în Bucureşti. din care cităm: . "Elogiul satului românesc" (discurs de recepţie la Academia 1936). Cere sfaturi şi le urmează cu sfinţenie. încheindu-şi studiile medii la liceul "Sf. Simion M. Mult bun simţ şi logică sănă­ toasă"8. 1938. Licenţa o trece cu teza Ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre educaţie. 1984. Theodor Mommsen (prin care i se va amplifica pasiunea pentru istorie. Georges Perrot îl recomandă unei pleiade de profesori. chiar în primăvara lui 1892. director al şcolii Normale Superioare din Paris. Bucureşti. Editura Minerva. Bucureşti. în străinătate. "Ascultând prelegerile lui Maiorescu va scrie Mehedinti.fie umană. Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea.în manieră filosofică. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 9 Opţiunea a fost acceptată fără rezerve de adunarea Societăţii.. Mehedinţi pleacă. publicată în 1892 (anul absolvirii). Se înscrie apoi la matematică. Mehedinţi s-a identificat cu Soveja ca sat-idee. atras mai cu seamă de personalitatea lui Titu Maiorescu. După un an de şedere la Paris. Paul Vida} de la Blache. în Lucian Blaga. Pe această foaie se poate desluşi un scurt comentariu al profesorului Marcel Dubois. Alte lecturi preferate din această perioadă acoperă texte din Herodot. o catedră de specialitate la Universitatea din Bucuresti. din Berlin. Bucureşti. şi alta de la Maiorescu. Lucian Blaga. de asemenea inedită. în acel moment. Lessing. la întoarcere. lsuoade. Infiinţată în 1875. Editura Librăriei Socec. Iată încă o probă a viziunii de la înălţimea căreia Mehedinţi căuta rosturile geografiei (în particular). într-adevăr. Lucrarea prefigurează o altă vocaţie ce-i va direcţiona cariera în paralel cu cea propriu-zis ştiinţifică: vocaţia de pedagog. tocmai se pregătea să devină profesor de istorie în ţinutul natal.Editura Minerva.

Se va dedica trup şi suflet organizării învăţământului geografic românesc de toate gradele. Socec. şi se împărtăşeşte din erudiţia lui Bastian. Opere alese. Theodor Mommsen. şi decât orişicând după aceea.cuvintele sunt ale noului profesor) se împleteşte cu providenţialismul istoric hegelian: " . etnografiei (Vălherkunde. care este momentul lui . Bucureşti: Editura ştiinţifică. din punct de vedere nu 11 numai practic. şi după cum trebuie să bănuiască orice om de ştiinţă care meditează asupra probabilităţilor istorice.10 S. în care imperativul categoric kantian ("datoria ·pentru datorie". 1901. ci orientată după un ideal etica-filosofic.Disertaţia inaugurată. pp. atras de faima "celui mai filosof dintre geografii timpului". e un moment numai . . ple~at între timp dintre cei vii. în reeditare. În anul următor. prin lucrarea Anthropogeographie. cele mai importante dintre scrierile sale sunt dedicate antropogeografiei (al cărei întemeietor este chiar socotit.1882 şi vol. Ocuparea postului de profesor la Universitate încheia perioada cea mai zbuciumată din viaţa savantului. AdolfBastian ş. am putea spune cu S. apoi un maximum de dezvoltare a varietăţii etnice din care face parte. instituţie ajunsă în perioada interbelică un fel de Olimp al cunoaşterii. totuşi. fiecare popor are un singur moment istoric. vol. El îşi propune. etnografiei şi pedagogiei. să rămână pe lângă Ratzel până la finalizarea primei îndatoriri faţă de Societatea Geografică din România: trecerea examenului de doctorat. dar şi de încercări. în orig. Timp de apr~a~e patru decenii se va nU:măra printre marii dascăli ai Universităţii din capitala ţării. o nevroză puter. în Simion Mehedinţi.. I . după cum zice Hegel. p. toamna. cât mai curând un geograf foarte apropiat de ştiinţele social-umane. ci abstract ştiinţific. fondator al Muzeului Etnografic din Berlin. Acesta.Atena Germaniei". "Obiectul şi definiţi unea geografiei". îi aduseseră. 3 vol. Cu siguranţă însă că numai sub aripa unui astfel de spiritus rector. Ea relevă de la bun început o personalitate puternică. sau. De altfel. reorganizării Societăţii Române de Geografie.. preşedinte al Societăţii Geografice din Germania. dar în cele din urmă au convenit că tema dizertatiei poate fi restrânsă la partea despre inducţie. S-a întâmplat însă că tocmai în pragul momentului respectiv. magistrul îi propusese ca temă Logih der Karte (Logica hărţii). În cele din urmă se îndreaptă. îngrijind şi dezvoltând pas cu pas germenii de progres specific sădiţi în poporul din care face parte"9 . Călinescu la adresa lui Eminescu. renumele de . a. să atingă perfecţiunea cea înaltă. Aici Mehedinţi participă îndeosebi la seminarul lui Richthofen. 119-120 (sub!. Avea atunci 32 ani. Căci. Se retrage în ţară şi abia în 1899. Şi aceasta nu cu liniştea academică a celui ce priveşte nepăsător pe deasupra veacurilor. ci cu mare luare-aminte şi în fiecare moment.. c c . 9 rare. Rudolf Virchow. Din acel moment biografia lui devine cvasilineară: constant ascendentă. ca şi în viaţa unui individ. izvorâtă din legile fizice ale planetei. întemeierii şi orientării cercetării geografice româneşti şi nu în ultimul rând reflecţiilor teoretice privind statutul disciplinar al geografiei. nu aşteaptă niciodată pe cei zăbavnici şi nedumeriţi. meditaţia liniş­ tită a omului de ştiinţă trebuie să vegheze la interesele superioare ale omenirii. mare etnograf şi antropolog. putea Mehedinţi să aprofundeze problematica privitoare la logica şi filosofia ştiinţei geografice. nu doar angajată în plan ştiinţific. extras din Convorbiri lite· Bucureşti: Stabilimentul grafic I. V. 19. II . 1967. unde. prin prestigiul lor. în sfera ştiinţei sale. pentru ca poporul. iar moralmente lui Alexandru Odobescu. Acest crez îl va călăuzi pe Simion Mehedinţi de-a lungul întregii cariere. Parafrazând cuvintele rostite de G. Mchedinţi. pentru ca să asigure continuitatea. cea mai deplină manifestare de energie. Beneficiase din partea destinului şi de daruri. perioadă de căutare a unui drum cât mai adecvat firii şi vocaţiei sale. în pri~~~~ măvara lui 1895. fiindcă în evoluţia unui neam.).ni că l-a pus în i~po. dacă misiunea acelui popor n-a fost împlinită. ca o candelă totdeauna aprinsă. odată trecut. neîmplinită rămâne pentru totdeauna.. a cărui strategie consta în a-şi deprinde discipolii să gândească geografic (geographisch denken).. 1885-1888) şi geografiei politice (Politische Geographie.sibilitatea de a mai lucra. Friedrich Ratzel. Iar fatalitatea istorică.. devine primul profesor de geografie la Universitatea din Bucuresti catedră afiliată Facultătii de Litere şi Filosofie. Acesta nu era atât un maestru al speculaţiei filosofice.când toate sunt mai potrivite decât orişicând înainte.şi nici nu poate fi altfel . 1897). aşadar. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ferdinand von Richthofen. Lecţia inaugurală tinută la 3 noiembrie 1900 este dedicată tematic obiectului geo~~fiei. ca şi individul. Gustav Schmoller. mi se pare că pentru orice om de ştiinţă problema cea mai înaltă cu privire la înaintarea culturii l!ste să-şi dea toată măsura puterilor sale. Iată pentru ce.1891). Obiectul geografiei". spre Leipzig. dar lipsită de salturi ori de surprize spectaculoase. din cauza efortului susţinut de a acumula cât mai multe cunostinte într-un timp cât mai scurt. sub conducerea lui Ratzel îsi ia doctoratul cu teza Die hartographische Induhtion (lnductia' cartografică). Iniţial. revine la Leipzig.

va dobândi o însemnătate deosebită în ansamblul operei. ed. sub titlul L'ecole de la paix (în versiune românească: Şcoala păcii). 1203 pp. Focşani.ai de geografie. 1-10). preluase dil''cţ. il 12 il rl<'l'lină îndreptăţire: "Viaţa 1 MEHEDINŢI lui se confundă cu opera. 180: menţiune făcută de autorul însuşi. pe locul rămas vacant prin dispariţia lui D. la invitaţia lui Spiru Haret. pe care în anii târzii ai vieţii le va fOnsidera. nr. de fiecare dată în alt oraş.):J-96). Am}ncercat fn 11 1t loc să demonstrăm netemeinicia acelei opinii (Gheorghiţă Geană. proaspătul profesor de geografie începe elaborarea UJII'I lungi serii de manuale şcolare în specialitatea sa. Ornea. 1997. privind starea de spirit în ţările care participaseră la războiul mondial. anul LVXXX. Pentru o analiză mai recentă a semnificaţiei acestor legi vezi Gheorghiţă Geană. congresele erau adevărate "evenimente culturale~\11 şi. dar afişând toll'dată o fatală rezistenţă faţă de orice tendinţă de modernism în li\\ll·ntură şi artă). din 26 iulie 1984). în şedinţa din 9 noiembrie a Academiei. Ele au fost mult apreciate în t'l 10 că. 1. 11 Despre această scriere. nr. Ornea a emis opinia că ar fi aparţinând în realitnh' lui~Mairu. ed. cit. In această calitate. o summa geo12 Te~tele legilor au fost publi~ate în S. în cadrul secţiunii istorice. a III-a: 1939). 1928. comunicări ştii 1 1tifice. "Şcoala geografică românească formată de Simion Mehe1\in(i". membru corespondent era din 1908). 2.. Dezvoltată şi tipărită doi ani mai târziu. Şcoala păcii. Bucu- reşti.Ji 1 ~ • • !! : 1 1 11' Nicolae Orghidan. Rădulescu-Motru. nr. Editura Humanitas. ed. 13 S.. Propune măsuri pe plan internaţional pentru "o nouă educaţie a tineretului. Cultura naţională. Pământul etc. Z. Opere alese. Pl'· \. de fapt un veritabil tratat. A. pentru a o face să pară mai autentică. în Simion Mehedinţi. Unele dintre eh•. cu o amânare forţată. ca o consecinţă a ecoului social. c 31 ~J va rămâne multă vreme (mai exact până la apariţia celor d< 111 r\ volume T Maiorescu. colecţia . n deceniul următor începe să publice lucrări mai ample. Este anul în care. în guvernul Marghiloman. excursii în împrejurimi. Mehedinţi. p. nr.de la 5 martie la 24 octombrie 1918 . In 1928.rafie din ţară. In acelaşi an. "Autobiografio \11i T.Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (reeditat în 1930) . 1.!.111 lucrări fundamentale". Mehedinţi.activea~ă ca ministru al instrucţiunii publice. iar a VIII-a: 1997). Ţinute de regulă anlllil.escu însuşi. ministrul răspunzător de în\'illiimânt. 73. Bucureşti. ca faptă. XV. p. nu Jl\\ 11 . în 1940) cea mai in'\'prtantă sursă de date privind viaţa mentorului Junimii. Viaţa Românească. 25-28. 15 • Anul în care a apărut Terra nu este precizat între datele tehnice ale cărţii. 1930. Congresele cuprindeau lecţii-model. Constantin Rădulescu-Motru a asemuit. pentru tonltl clasele: România. în Viaţa Românească. şcolile pregătitoare ale lui Mehedinţi cu bisericile zidite pe vremuri de sufletele drept-credincioase ale boierilor (vezi C. 0 11 ( 11 1901. 14 Cartea a fost inclusă în Dicţionarul operelor filozofice româneşti (coordonator: Ion Ianoşi). Mehedinţi redactează din partea ţării noastre răs­ punsul la ancheta internaţională organizată de Fundaţia Carnegie. ele au contribuit cu mare eficienţă la cunoaşte­ ren de către tinerele generaţii a pământului şi a poporului român. c111 ·inte către studenţi (1914. După ce. Anul 1931 reprezintă momentul de apogeu al carierei savantului. ci de interes general-cultural.. fapta cea mai bună a vieţii sale. care. în Revista de filosofie. iJI' 1: S. \ 11 1904 organizează la Iaşi primul congres al profesorilor de ge•·~. Sturdza. p. vol. 1-ar fi detel~llinat pe Mehedinţi să o semneze. In Premise şi concluzii la "Terra" (1946) se menţionează de două ori anul 1930 (p. Introducere în geografie ca ştiinţă (2 voi. ed. micul volum Titu Maiorescu. La 6 iunie 1920.li 1. datorată primului război mondial. laolaltă. dacă yoim în chip serios să ne îndrumăm spre pacificarea omenirii" 13 .. ) 1. în 1910 publică (sub pseud<111imul Soveja). o culegere de articole critice scrise cu talent. "Intâmpinilll la o dublă expertiză". având în vedere viziunea largă despre geografie a Profesor1dui Mehedinţi. 19-21. Primăvara literară (1\J \4.crescuse doar (şi era membru important) în 1•Mcul Junimii.) 15 . cu participarea intelectualilor dill partea locului. la editura "N aţionala" S. în România literară. Notiţe biografice 11 . Şcoala poporului. 1997. Ciornei apare Terra. pp. pp. Poporul. de Eugen Lovinescu.ia Convorbirilor literare (1907). 30. 183: menţiune ocazionată de recen- . care. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 13 Prestigiul crescând îi aduce chemarea în Academia Română ca membru titular (1915. 80. discuţii. Mehedinţi _ ro altă biografie". rosteşte comunicarea Coordonate etnografice: civilizaţiq şi cultura. a VII-a: Ulii. pp. 1923. "Spiritul reformei Me- hedinţi". această lucrare îi va rezerva autorului un loc aparte în filosofia culturii 14 . o vastă operă de sinteză. Opinentul propunea chiar integrarea volun\1\\lli respectiv în seria de Opere de Titu Maiorescu (vezi Z. 1'rintre îndatoririle ştiinţifice şi didactice mai lasă răgaz şi P~"~' 11 cupărilor literare . Altă creştere: şcoala muncii (1919. "Şcoala nouă şi duşma­ nii ei". Bucureşti. 1985. Sentimentele şcoalei române faţă de ideea răz­ boiului. a III-a: 1928). la insistenţele lui Maiorescu. Într-o perioadă scurtă de timp. Maiorescu". vor fi retipărite în mai multe edil ii: Către noua generaţie (1914. emite legea "şcolilor pregăti­ toare" şi legea "eforiilor şcolare" 12 . cum vom vedea. îşi rosteşte discursul de recepţie . '! 1 . în Buletinul Asociaţiei "Simion Mehedinţi".

cu gândulla satul natal şi la viitorul românilor.. Mehedinţi remarcă intenţia lui Renan de a i se scrie pe mormânt cuvintele: "Veritatem dilexit". Mihăilescu. "Simion Mehedinţi despre rolul factorului geografic în istoria poporului român". Trilogii: Ştiinţa . De altfel. pentru conformitate a se vedea extrasul S. au fost publicate în Buletinul S. 102. directorul Fundaţiilor.). in Simion Mehedinţi. MEHEDINŢI graphica în epocă. Amintiri şi măr. Sub acuzaţia de determinism geografic. acuzaţi. judecând lucrurile chiar la scara geografiei universale. 1 Adevărul a iubit. Qpere alese. 30/nota 1. La scurt timp se vede nevoit să-şi ia rămas bun de la Academie. o carte de filosofia ştiinţei. În 1947 văd lumina tiparului ultimele sale scrieri antume: comunicările academice Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale şi De senectute. De fapt. în două rapoarte prilejuite de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geografie. Este gestul prin care o conştiinţă împlinită îşi urmăreşte cu senină detaşare (cartea e scrisă la persoana a treia) propria fenomenologie. C"- . 1936. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură. gest semnificativ pentru afinitătile umanistice ale savantului. sub!. întrucât sunt documente oficiale şi.Şcoala . Simion Mehedinţi a ridicat geografia românească la un prestigiu care a depăşit vadul interesului strict profesional. p. 1 Terra el a izvodit". p. reformată după normele comunist-totalitare. cărturarul D. atât în ţară cât şi în străinătate (Italia. ca şi unii din cei mai buni elevi ai mei. recenziile. R. Bucureşti. sau: . 1940. Savantul a făcut din ştiinţa al cărei temei l-a aşezat Ia noi nu o cunoaştere 16 Ademenit cu promisiunea de a fi rechemat la Academie dacă aderă la regimul nou instaurat. de Geografie LIV (1936). Geografia lui Mehedinţi este o geografie cultural-activă: însufleţită şi umanizată. această dare de seamă în faţa veşniciei vorbeşte mai curând despre înălţimea ~'angajării. 1934.ceea ce ştiu bine că are să vină: recunoaşterea că nu eu şi ceilalţi vizaţi odată cu mine ne-am făcut vinovaţi de aşa-zisul determinism geografic. Metamorfozele spiritului geografic Pe durata unei jumătăţi de secol. 57). CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 15 turii române. În 1943. decât despre orizonturile ei. Epitaful pe care şi l-a compus: Pro patria vixit Veritatem dilexit Terra scrips it 17 ar putea sugera. ca autor al menţionatnlui tratat de geografie.E o superioară sinteză ştiinţifică.· turisiri (1946). îl exclude în chip abuziv dintre membrii săi. şi voi aştepta şi dincolo peste pragul cel mare . instituţia pe care o apreciase (şi o onorase) în cel mai înalt grad. 1934. ce merită a fi tradusă într-o limbă mai răspân­ dită" (Scientia. în plus. sunt mai aproape în timp de apariţia Terrei cu zece ani faţă de Premise şi con· cluzii. Refuză orice • compromis cu noul tip de putere politică 16 . Drept urmare.. Germania) se întrec în elogii: . dar care. Reuue de geologie et des sciences connexes). a răspuns sec: "Pe mine nu are cine să mă dea afară din Academie!" A respins. p. fără ca titularul ei să fie consultat. Terra. Mişcarea geografică !n România. apare (tot de două ori) anul 1931. împreună. o operă de mare interes pentru istoria geografiei (româneşti şi universale). ed. Această solicitare a fost stimulul care l-a determinat pe Mehedinţi să scrie Premise şi concluzii la "Terra". respectiv p. prin ultimul stih. Belgia. de asemenea. 13/nota 2. Liege. Atelierele grafice Socec. de care am fost şi eu..14 S. Mehedinţi. ca şi pe masa de lucru a savanţilor interesaţi din toată lumea" (Reuue de geoJogie et des sciences connexes.. Editura Fundaţiilor Regale îi editează în două părţi primul volum de Opere complete. 344). cu aplicări la poporul român. p. revărsându-se generos în mediul cultural. din cele paisprezece proiectate. Cele două rapoarte. Se stinge la 14 decembrie 1962. acesta se autopensionează. împreună cu alte figuri de seamă ale eulzia apărută în revista internaţională tipărită la Liege. numele său e trecut la index. In 1938 catedra de geografie este trecută de la Facultatea de Litere şi Filosofie la Facultatea de Ştiinţe. p. Într-o notă din Trilogii (scriere a savantului mai puţin cunoscută astăzi. Mehedinţi şi V. în orig. Eu aştept aici.Această lucrare îşi merită locul în universităţile şi bibliotecile mondiale.Viaţa. Caracostea. implicit. prima a celui în curs. Bucureşti. cu scrierile sale. un amplu monolog despre vocaţie. Milano/Bologna. 134). R. cit. adică tocmai versul al doilea din ceea ce va constitui propriul său epitaf (cf. 17 In traducere liberă: "Pentru patrie a trăit. de un erudit eclectism). Franţa. Vremurile în schimbare încep însă a-i deveni potrivnice. S. Ca o formalitate curentă. îi cere câteva date privind formaţia sa ştiinţifică şi literară. prezentate de Simion Mehedinţi ("Mişcarea geografică in România") şi Vintilă Mihăilescu ("Raport asupra miş­ -cării geografice din România în ultimii 10 ani"). insolită. Acest epitaf îi dădea târcoale de mai multă vreme. ci s-au făcut vinovaţi de necunoştinţă de problemă cei care ne-au învinovăţit pe noi de acest soi nou de determinism" (Ion Conea. Pe de altă parte.Aud vorbindu-se mereu de aşa-zisul determinism geografic. şi-·acuzaţiile de ordin teoretic: . că însuşi cel în cauză şi-ar fi hotărât în istoria noastră spirituală un loc de naturalist. Cugetarea 1 Georgescu-Delafras. Cele două dări de seamă ni se par mai demne de încredere.

Atât de puternic s-a obiectivat spiritul acestei personalităţi în variate direcţii.-Răduh. Vianu se va fi gândit şi la Simion Mehedinţi. Lucian j r_. P. frumuseţea şi umanismul creaţiei lor. geografia. Personalitatea lui Simion Mehedinţi trebuie.. privită în mişcarea-i liberă prin întreg spaţiul cultural. în Revista de pedagogie.. Bucu. nr. Mehedinţi se vădeşte a fi un stilist. Pentru a desemna această realitate. Mehedinţi. Mehedinţi face parte din fericita pleiadă de ctitori în ţara noastră ai disciplinelor cunoaşterii în forma lor modernă. Vasile Pârvan. Ia rândulsău. iar limba din aceste scrieri i-a sunat lui Dela vrancea ca un cântec de vioară. întreţinută cu o riguroasă şi vastă informaţie ştiinţifică.alături~<ie=&. nici de literat. în care făcea diagnoze social-culturale şi în care îi îndemna pe studenţi la creaţie originală ca suprem criteriu de a fi validaţi de istorie drept o generaţie nouă. Negulescu. iar în rând cu ei Simion Mehedinţi (şi alţi câţiva) au fost adevărate personalităţi de Renaştere prin măreţia. Cităm dintr-o recenzie la Terra: "Ceea ce trebuie să recunoaştem fără înconjur Profesorului Mehedinţi este o neobişnuită putere de gândire. l. Bucureşti. 87-93.1997.~l. A condus vreme îndelungată revista Convorbiri literare (1907~1923). 38-40. De asemenea. . P. Bagdasar i-a acordat în istoria gândirii româneşti un loc distinct printre filosofii -~. C. Nicolae Iorga. "Vocaţia pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinţi". StY!iologi~ ~ . Bagdasar. Titu Maiorescu. scriind acestea.fv. . 10. în Buletinul Asociaţiei . pp. El devenea o lecţie de umanism generos. . P. filologia. nr. nici de etnograf. pp. Mehedinţi). limba noastră are un cuvânt la fel de special ca şi "dor".----~---- MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ a Pământului pur şi simplu. Editura' Academiei Române. de etnografie. 1992. fie că slujea în principal istoria. a discursivităţii ştiinţifice cu analiza filosofică . aproape la fel de puternice. 15-44. 1921). polimorfismul. ci care reflectează la destinul global al culturii noastre şi care se simte răspunzător de întreaga orientare a civilizaţiei ţării" 18 . Pământul este vatra omenirii. care prevedea ca studenţii de la o specialitate să susţ. ci de pedagog21 • Alţii I-au considerat un filosof autentic. 151'-152. Bogdan Petriceicu Hasdeu.~1. ba încă şi cu pedagogia. Acolo.. p. arhcologia. Onisifor Ghibu. că adevărata vocaţie a savantului n-a fost aceea de geograf. 1968. o fericită îmbinare a însuşirilor de adâncă analiză cu un spirit puternic de sinteză. Gusti) şi de geografie (condusă · de S. istoria. ţinut de mai tânărul conferenţiar în cadrul catedrei lui Gusti 19. 20 V~zi Gheorghiţă Geană. Iar partea dintre Carpaţi şi din jurul lor e vatra poporului român.trăsături care îl aşează pe bună dreptate printre cei mai de seamă gânditori ai neamului" 22 . 21 Dumitru Muster. pp.ilhiiil(Îi:iie··:Ne*eaN.. fiecare s-a simţit parcă dator să dea tonul şi să umple în jurul lui cât mai mult din ceea ce rămăsese neacoperit din pricina vicisitudinilor şi a hotarelor interne din veacurile de până atunci. pp. aproape la fel de bine tăiate.scu-Motru.. anul XII. fondatorul geografiei româneşti moderne îşi dublase cursurile de specialitate cu altele (tot atât de ample). etnografia.ină obligatoriu un examen la specialitatea cealaltă.pedagog". 22 Traian Herseni. Ulterior. Ion Petrovici. şi o lecţie de patriotism înălţă­ tor. Cert este că dacă istoria literară ~~-- 19 Datorăm această informaţie lui Aurel Banu. a existat o înţelegere chiar între Mehedinţi şi Vianu privind participarea studenţilor geografi la cursul de 'filosofie a culturii. de cei ce sunt şi de cei ce fi-vor să fie. Chiar şi în lucrările ştiinţifice. ori teritoriile filosofice. 1-2. 1914) şi de literatură propriu-zisă (volumul de povestiri Oameni de la munte. Publicam. »Revelaţiile recesivităţii".:. Într-o unitate de ţel. nr. o deţinea ca pe o mărturie făcută personal de Tudor Vianu în anii din urmă ai acestuia. Filosofia culturii. ci mai multe profiluri. Antologie. 1 ---------~---_~-~·--~-· -. P. Idem. punctată de bune argumente. Bucureşti. ci una a Pământului locuit de oameni: de cei ce-au fost. literele. a scris sub pseudonimul Soveja pagini de critică (Primăvara literară. recenzie în Arhiua pentru ştiinţa şi reforma socială. Scrieri despre educaţie·. La Universita- 16 S. un cercetător obiectiv ca N. a doua. dar între povestirile sale se află fără doar şi poate cel puţin două~trei capodopere ale prozei scurte româneşti20.a~~. unul de întâie mărime. studiul fenomenelor referitoare la Pământ se îmbina cu antropologia. În spiritul convenţiei dintre catedrele de sociologie (condusă de D.s. IS Tudor Vianu. \lta:tnr~~cn. atinsă ca urmare a împlinirii şi desăvârşirii idealului politic de unitate naţională. când era vorba de geografia patriei. încât s-a putut încerca şi demonstraţia. 288. aşadar.". Dimitrie Gusti. anul XVII. studiu introductiv laS. Istoria filosofiei româneşti. Rădu­ lescu-Motru. dacă era vorba de geografia lumii. Focşani. fost secretar ştiinţific al Secţiei de Geografie a Academiei Române in anii '80. care. E drept că în calitate de mentor literar i-a lipsit simţul modernităţii.i'(udcir. informatia ne-a fost întărită si de Traian Herseni.. adică un autentic scriitor. etica şi filosofia. 1945.culturii. ed. îngrijitor de ediţie Dumitru Muster. el şi-a conturat nu unul. 1934.. anume: "vatră". Aşa se explică faptul observat de Tudor Vianu că "în ansamblul vieţii noastre sociale a apărut un tip intelectual al cărui corespondent nu-l găsim cu uşurinţă în alte culturi. şi înuăţământ. 17 tea din Bucureşti.. Negulescu. Într-o astfel de viziune. Există temeiuri spre a crede că. Mehedinţi. şi anume tipul omului de cultură care nu cultivă numai o specialitate ştiinţifică anumită.Simion Mehedinţi".

Tănase. La observaţia posibilă că asemenea lucrări sistematice nu au fost mai multe. multiplicat de Societatea .. Bucureşti. în faţa trupelor lui Napoleon. între 13 decembrie 1807 şi 20 martie 1808 (duminică de duminică. pp. dar într-o altă viziune. 228-230). Prestigiul dobândit în epocă de Simion Mehedinţi ca om de cultură a atins cotele cele mai înalte. într-o lucrare autobiografică. . 1968. col. de faţă. 272). Modelul acestui tip de discurs trebuie căutat.Soveja". atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. Bucureşti. la restabilirea prestigiului naţional..Analele Academiei Române.nu poate să fie decât aceea care introduce elemente reşti: Societatea Română de Filosofie. Editura ştiinţifică. explicaţia e că după publicarea tratatului Terra.. Mehedinţi. Datoria generaţiei actuale etc. la Academia Regală de Ştiin­ te din Berlin). 390-398). cit. atunci sunteţi o generaţie nouă. Istoriografia literară românească. Editura ştiinţifică. sumar biobibliografic şi note de Gheorghiţă Geană. pp. a numărat până la 1941 şapte ediţii (a opta a apărut în 1997).18 S. de la catedră . Ethnos. 1969. curs. se înţelege. 1940.cunoscut tiraje substanţiale . 4-5 (în vol.( tul Ethnos s-ar fi înfăţişat probabil drept o mare frescă a eul. conferinţele. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 19 noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv . sau că cele două nu sunt mai voluminoase. Iaşi. pp.. menite să îndemne poporul german. o simplă conti' nuare" 26 . Unele din lucrările. ci de un prestigiu durabil.. Lăzărescu. Şi nu e vorba de o popularitate facilă. Bucureşti.. Prima este discursul de recepţie la Academia Română. 355-356. "Soveja" era numele Societăţii studenţilor în geografie. răsfrângere a dăruirii de sine faţă de o cauză supraindividuală. 1986. 24 S. Memoriile Secţiunii Istorice". Cărţile lui au. 25 Ediţia în limba română a apărut. Domnilor. 1928.purtau titluri elocvente: Către noua generaţie. Cele mai de seamă contribuţii aduse de el în acest domeniu le aflăm concentrate în două lucrări. acordat. Mehedinţi. cu acest titlu. 1973. Cel puţin aşa ne sugereaz~ prelege26 S. scria Die Grundzuge des gegenwărtigen Zeitalters (Caracteristicile fundamentale ale epocii actuale). Simion Mehedinţi. istoria filosofiei (în special la capitolul de filosofie a culturii). p. fapt rar întâlnit în lumea editorială de altădată. probabil. A doua este tot o comunicare academică. Mehedinţi scria: " . Datoria generaţiei actuale. 1933-1934. pp. Civilizaţie şi cultură. Ele purtau şi sădeau în magma sufletească a ascultătorilor sensul unei mari responsabilităţi faţă de soarta societăţii şi a culturii române: " . p. Spre deosebire de Ratzel. "Humanitas". 23 Vezi. purtând titlul Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea. Tănase de a valorifica unele idei ale lui Mehedinţi pe linia unor concepţii etnografice asupra civilizaţiei (Al. circulând însă şi în formă de sine stătătoare. extrem de deteriorat după înfrângerea suferită de armata germană la Jena. totuşi. Rostite în alt context geografic şi istoric.spunea el.. Editura Casei Şcoalelor. doctrinar. termenii problemei sunt clari: pu' teţi să creaţi şi să adăugaţi elemente de civilizaţie şi cultură românească? Dacă da. Marin Bucur. precum şi istoria pedagogiei nu-i pot lăsa uitării unele contribuţii importante. adică prin sentimentul că un lucru este atât de uşor. precum şi ediţia S. 0 generaţie nouă. dacă nu. intitulată Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. rostea. rostit la 6 iunie 1920.e suficient să menţionăm că Altă creştere: şcoala muncii. selecţie de texte. Mehedinţi. Introducere în filozofia culturii. Editura Minerva. MEHEDINŢI îl înregistrează doar printre amatori şi erudiţi 23 . în 1806. ed. de pildă. savantul se gândea tot mai insistent la o altă mare sinteză. Mehedinţi şi-ar fi orânduit probabil materialul descriptiv nu numai după criteriul distribuirii lui pe continente. putem spune că progresul s-ar putea măsura tocmai prin uitare.. dintre care patru numai între anii 1919 şi 1922. dar şi după cele două categorii preluate din filosofia culturii: civilizaţia şi cultura. în luările de atitudine şi de cuvânt ale lui Fichte. Coordonate etnografice reprezintă tocmai principiile ce urmau să prezideze arhitectonica tratatului. rămasă însă în stadiu de proiect. cuvintele lui Simion Mehedinţi nu erau mai puţin răscolitoare. Din perioada de după al doilea război mondial menţionăm încercarea lui Al. care. la Bucureşti. să luăm aceste cuvinte drept o invitaţie de a le da curs în litera lor.turilor lumii. trata. şi îndeosebi tineretul. gânditor social-politic şi ·pedagog. ceva asemănător cu Vălkerkunde a lui Friedrich Ratzel. cartea lui Emil Bâldescu. sau cursurile sale care se bucurau de o largă audienţă .ll4. înflăcăratele Reden an die deutsche Nation (Cuuântări către naţiunea germană 25 ). * c Simion Mehedinţi s-a manifestat ca teoretician al culturii în numeroase din studiile şi din articolele sale. Era mai ales un venerat al tineretului. Anunţat ca o continuare la Terra. cu caracter sistematic. un fel de biblie a învăţătorilor timpului. încât credem că s-a făcut de la sine" 24 • Nu se cade. Aceasta din urmă a fost prezentată în înaltul for la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930 în . în traducerea şi cu Introducerea lui Const. Editura Junimea. după numele satului natal al Profesorului. Este adevărat că. după ce.

' 29 A se vedea James N. Noi suntem · pentru totdeauna legaţi de pământ şi de datele terestre. prin mijlocirea căruia se raportează la restul existenţei: universul valorilor (materiale si spirituale).atmosfera. 2 7 Trebuie. Gustav Klemm. Ratzel era preocupat de compoziţia etnică a omenirii. să-I considerăm pe Mehedinţi (prin magistrul său de !a Leipzig) drept o personalitate adăpată la întreagă acea tradiţie. De aceea. The University of Wisconsin Press. Temeiul este obiectiv: urmărirea consecventă a unuia din firele conexiunii universale..). 3. pe urmele lui Carl Ritter. . Această ştiinţă. este etnografia. Mai precis. pp. În economia generală a planetei. De altfel devenirea spiritului geografic .trebuie cercetate în această ordine. anume domeniul culturii. omul devine el însusi o nouă realitat~ "un nou cosmos". la rândul său. geograful este izbit de faptul că acolo operează un agent de o condiţie specială: omul. Coloratura etnografică a acestor lucrări ne ajută să înţelegem resorturile ce 1-au împins pe geograf spre cercetarea fenomenelor de cultură. chiar de la înfiintarea ei în 1828 de către Carl Ritter. etnografia având în vedere ceea ce îndeobste numim cultura populară". new senes. în faţa unui punct de plecare foarte concret de interes imediat pentru o disciplină descriptivă . iar ramura pomului poate fi susţinută numai de trunchi. 1-28 şi Matti Bunzl.28 Friedrich Ratzel. Leipzig Verlag des Bibliographischen Instituts. Aceasta cere cu ne~esitat~ abordarea geografică" 28 . dar e şi autor al unei ample Vălkerkunde în trei volume (titlul reprezentând un alt termen. ştiinţă a Pământului considerat în' relatia ~e' ciprocă a maselor celor patru învelişuri. Acesta nu doar a scris extensiv despre antropogeografie.care nu trebuie confundată cu o devenire în timp. articolele citate (nota 27). mtrucat la pedagogie se poate ajunge şi dinspre geografie. Urmează o trecere de la etnografie la pedagogie: în măsura în care obiceiurile diferitelor popoare dau seama de felul de a ~~~ci ~l _?-Cestora. în George W. ŞI. Cele patru învelişuri . 16. căci specia umană. m fine. .S. de relaţia dintre migrarea populaţiilor şi mediu. Adolf Bastian etc.. tradiţie aureolată de ilustre figuri precum Johann Gottfried Herder. J!ssays an Boasian Ethnography and the German Anthropological Traditwn. H1story of Anthropology. omul ocupă un spaţiu relativ restrâns. odată ce. cronologică. Carl Ritter. Madison. 8. tot ceea ce numim progresul civilizaţional. se înscria într-o ilustră tradiţie germană de abordare a cosmosului. "Franz Boas and the Humboldtian Tradition: From 'Volksgeist' and 'Nationalcharactcr' to an Anthropological Concept of Culturc". 17-78 . Theodor Waitz. Mehedinţi. erster Band. 1996. Obiectul şi definiţiunea geografiei. Viilkerkunde. voi. Mehedinţi. fără teama de exagerare. În ceea ce îl priveste. fraţii Wilhelm şi Alexander von Humboldt. 25 (1975). dar în dinamica vieţii planetare importanţa lui este inegalabilă.nu se opreşte aici. după produsele lor de civilizaţie şi de cultură. Ratzel. Ryding şi Matti Bunzl. în existenţa ei concretă. p. p. dar picioarele ei sunt totusi pentru totdeauna înfipte în pământ. De altfel. fireşte. Vezi despre această tradiţie: James N. influenţa lui Ratzel. afirmă Mehedinţi. atât din pund~ul de vedere static (al distribuirii în spaţiu). germinaţia unei plante şi cu zvâcnetul unei păsări. Jr. Obiectul geografiei". specific german. etnografia urmează a studia viaţa şi evoluţia popoarelor şi a feluritelor grupări etnice. Mehedinti' se înaltă ~ult deasupra nivelului empiric al etnoirafiei. care nu e alta decât ordinea reclamată de lanţul cauzalităţii naturale. Prin aceasta. lui i se cuvine o ştii~ţă aparte. istoriei şi omenirii ca un ansamblu complex. iar nu cronologic . hidrosfera. Mehedinti defineste geografia drept " . deci. pp. Trecerea lui Mehedinţi de la geografie la etnografie. cit. ajungând să-şi ~ristali30 S. Pxtras.117. . e un mozaic de etnii. p. Iată mecanismul fenomenologic prin care conştiinţa geografică trece spre conştiinţa culturală.Alternatives in NineteenthGerman Ethnology: A Case Study in Sociology ofScience". Această disciplină acoperă însă o regiune ontologică faţă de care filosofii au simţit adesea o atracţie irezistibilă. Ryding. Stocking. Ne aflăm. geografia e privită drept "casa de educaţie a omenirii". "Volhsgeist" as Method and E_thic. de influenţa mediului geografic asupra organizării social-umane şi a comportamentului cultural.o trecere de tip fenomenologic. 20 ) rile sale universitare. în Sociologus.reflectă. cât şi din punctul de vedere dinamic (al transformării în timp)" 30 .. (cd. etnograf~a po_ate ~ cons~derată "pedagogia omemni . 27 Centu~ CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 21 Încă de la începutul carierei sale stiintifice.. Omenirea e capabilă să ridice capul spre eterul pur. 1885. Opere alese. Urmând această cale şi ajungând la învelişul cel mai complex. Die Gesellschaft fur Erdkund~ (Societatea de Geografie) îşi propunea să trateze problemele etnologice laolaltă cu cele geografice 29 . pentru "etnografie"). din a căror sinteză urma să se cristalizeze Ethnos. Nu vanitatea şi nici curiozitatea gratuită îl vor fi împins pe Mehedinţi spre acest nou tărâm. ed. în S. a creşterii complexităţii. aşa cum tot din prelegerile universitare se născuse Terra.etnogr~fia. sau "Disertaţia inaugurală. se poate compara cu . El îşi creează un nou univers. El considera această influenţă drept o fatalitate: "Creşterea noastră întru spirit şi cultură. In particular. 1901. cercul se mchide. . litosfera şi biosfera .

. În cazul etnografiei. pp. Evolution d'un mot".firească la un om de ştiinţă. . precum: sensul istoriei. dintr-un scop foarte concret. Pe lângă disponibilitatea obiectivă a materialului. prin care Mehedinţi apare angajat ca puţini alţii până la el (şi de după el) în acţiunea de a insufla etnografiei prestanţa de disciplină· ştiinţifică matură. Madison: The University ofWisconsin Press. dar numai până la limita de unde Mehedinţi se arată refractar faţă de apriorismul criticist. Goethe şi îndeosebi de fraţii Humboldt34 . Definiţiile şi determinaţiile pe care aceste categorii le primesc 31 le vom găsi poate întrucâtva convenţionale. . pozitiviste. Astfel. La Renaissance du livre. venind din rădăcini diferite. îmbunătăţirea educaţiei etc.. valoarea muncii. Paris. este îndatorat cuvântului german Kultur. Mehedinţi nu s-a mulţu­ mit doar cu elaborarea unei scheme nude. 22 zeze gândurile într-un discurs de evidentă calitate filosofica. căile progresului. Viziunea este kantiană. toate firele cauzale pleacă de la fiinţa umană şi se întorc tot acolo. The Ethnographer's Magic and Other Essays in the History of Anthropology. cel puţin la fel de remarcabilă ca aceea de etnograf. iar "tiparele de unificare a ideilor despre lucruri" sunt tocmai categoriile. Una din obsesiile lui. utilă în recoltarea si în taxonomizarea materialului etnografic. este legarea produselor culturale şi civilizaţionale de condiţia umană a genezei şi a funcţionalităţii lor. "'Civilisation'. Schiller. ' 23 ra. Luapar drept roade ale unei duble deschideri partea obiectului. ştiinţa ar arăta ca o scară fără trepte.. sensul artei. Pe de altă parte. Un al treilea aspect care vine să-i consolideze lui Mehedinţi poziţia de filosof. câteva instrumente precise pentru analizele curente şi mai ales pentru ordonarea materialului empiric. 1930. Prima afirmă dihotomia între civilizaţie şi cultură. civilizaţia şi cultura. Le mot et ['idee. Kant. 61-79 (inclusiv discuţii pe marginea capitolului). Ceea ce îl preocupă în chip programatic pe autorul Coordonatelor etnografice este intenţia de a pune la îndemâna etnografilor. Civilisation. Dezvoltând aceste ( teze. Înainte de a ajunge să se confrunte unul cu celălalt. cum am văzut deja. cealaltă este o emanaţie a mijloacelor. a doua postulează apariţia prin muncă a tuturor formelor de civilizaţie şi de cultură şi.. dar care definiţie nu implică un dram de convenţionali­ tate? Apoi.A urmări istoria cuvântului francez civilisation ar însemna a reconstitui stadiile celei mai profunde dintre . fără de care. uză permanentă. totuşi mult mai explicită decât la alţii -era cercetarea cauzelor. de cercetare etnografică. Două concepte înfrăţite: civilizaţia şi Distinctia între civilizatie si cultură cultura a fost o idee de circulatie europeană. răzbate sensul superior al tentativei constructiviste. Aşa cum s-a remarcat: . Un astfel de rost îl au categoriile. împărtăşită c~ u~ precept în cadrul morfologismuiui ----istoric. cu reguli. "'Kultur'.. indiferent de domeniul ştiinţific particular în care el descinde.revoluţiile pe care le-a înfăptuit (şi le-a suferit) spiritul francez din a doua jumătate a secolului 1 al XVIII-lea până în zilele noastre" 33 . a omului însuşi. 74-100 şi 101-121. ci sunt adânc inculcate în structura acelei opere de excepţie. p. Ea conferă şi sistemului geografic întruchipat în Terra virtuţile filosofice general recunoscute. în Lucien Febvre et al. cunoscută din ideile lui Jean-Jacques Rousseau. condiţia ştiinţei. · 33 Lucien Febvre. cit. pe Mehedinţi pe un teren filosofic cert. categoriile principale ar fi. s-a născut ceea ce s-ar putea numi un sistem operaţional de filosofie a culturii. totodată. care nu se instituie ca o aură exterioară.ne aminteşte de funcţia sintetică a intelectului în concepţia ascetului de la Konigsberg -. în uzul său modern. Conştiinţa epistemologică îi este de altfel călă. Civilisation. Mehedinţi nu scapă prilejul de a dezbate un spectru larg de probleme. dar si a altor cercetători ai fenomenelor culturale..A gândi ştiinţific. 34 Emile Tonnelat. 1993. cele două concepte au urmat traiectorii diferite. urmărit însă cu mijloacele unei cugetări capabile să se desprindă lesne de nivelul empiric. Stocking. investigaţii · istorice au dus la concluzia că termenul "cultură". p. 1. aşa cum a fost el şlefuit de Herder.mai spune el. Jr. ed. între ordinea tehnică şi ordinea morală. 285. Două sunt tezele acestui sistem: una dă satisfacţie scopului. metode şi teorii orientate spre exactitate. cât şi din partea subiectului. spune Mehedinţi undeva. Histoire du mot". în Lucien Fcbvre et al. Le mot et ['idee. probleme ce-l frământă şi astăzi şi îl vor frământa întotdeauna pe om. o anume perspectivă epistemologică îl situează. 32 A se vedea această caracterizare în George W.. deasupra oricărei obiecţii.înseamnă a unifica".S. Iar când e în joc cultucrările sale etnografice către filosofie: atât din 3l CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Vezi în volumul de faţă pp. Cele două "concepte înfrăţite" 32 întruchipează opoziţia. aşadar.

pp. distincţiei i s-a imprimtlt tăria unei opoziţii. Cultura română şi politicianismul. Ornea). fătis ori latent. col. 38 Toate . aceste bun~ri materiale c~ntinutul civilizaţiei -'-. discuţiile pe tema civilizaţie-cultură au purtat. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI La începutul secolului al XX-lea. flpengler a asemuit culturile unor organisme vii: ele ar urma aceh. de asemenea. pe când cultura 35 Georg<> W. ma\ apropiate sau mai depărtate în timp. Ele nici măcar nu 1'rau aranjate într-un dualism epifenomenal. ' In 1924 şi 1925 apăreau primele două din cele trei volume reunite de E. Rădulescu-Motru . se cere ca el să fie apt de o personalitate.Gh.după ediţia: E. Se cere ca îptre conştiinţele membrilor săi să se stabilească o unitate sufletească. anacronic ca formulă estetică. Printr-un exces de convenţionali­ tate.\Ul semn al sensibilităţii etnografu:e a anilor '20" (subl. în dimensiunea sufletească a omului: Tensiunea abordării a atins o culminaţie în concepţia lui Oswald Sp 1mgler. numerele din 30 mai şi 6 iunie 1925. Nu o dată. Gh. "N-am participat cu nimic la elaborarea acestor sentimente. înţeleasă restrâns ca lume a valorilor materiale. G. Rădulescu-Motru si-a asumat misiunea de purtător de cuvânt al traditionalismului . ns. ed. ba se poate chiar pierde. Tezele iui Lovinescu (inspirate de sociologia lui Gabriel Tarde') erau de un radicalism provocator. pp. accente polemice. în care. adică pe cale teoretică. ' · 40 E. 7). Tot atunci. ns. întocmai cum se stabileşte între elementele sufletesti din năl!ntrul unui singur individ"37. între 1918-1922) ar trăi înltLO epocă de civilizaţie. Stocking. Libră­ na Socec. cit. Bucureşti. 1904.un semn al sertt. 1997. · L~ noi în ţară. adică de inevitabilă decadenţă.cel puţin în Europa. civili7Jlţia.ibilităţii filosofice a timpului 35 . p. chiar. "personalismul energetic": "Pentru ca un popor să fie apt de cultură. Editura Minerva. Rădulescu-Motru îşi prefigura parcă viitoru-i sistem. ' 1 ·' ) S.c~tat~le su_nt . Să mai reţinem. Poate nicăieri. op. caracterizează această distincţie drept . asemenea di~duţii nu vor fi atins gradul de înfruntare ca în perimetrul românesc. Jr. Concepţia neeasta săvârşea în planul realităţii un act ce ar fi avut acoperire 1111mai într-un plan logico-analitic: despărţirea a două atribute. Bucureşti. o viziune antitradiţi~nalistă asupra mstituţnlor romaneşti. Lumea contemporană (Spengler dădea la iveală operrt sa principală. G. cel mai comentat reprezentant al morfologismului istoric. dar simpto1natic pentru criza unei lumi în care impulsul pragmatic începuse 3 dezechilibra cumpăna esenţei umane în defavoarea vocatiei id('~le a omului. Prompt. acee::\ dintre Constantin Rădulescu-Motru şi Eugen Lovinescu. pp. Lovinescu constata că !'socie~:ea noastră s-a f~rmat prin i. CIVIlizaţia se transformă în cultură"40.). continuâ:n'd polemica.. civilizaţia ar fi tocmai faza ultimă a culturii. Lovinescu. se imită şi se răspân­ deşte foarte repede.. Opinii aparent paşnice n-au fost în ultimă insqmţă decât ecouri. 276-341 (ch.afirma că dvilizaţia are un caracter exterior. p. Lovinescu sub titlul Istoria civilizatiei române mo· ~ern_e. . cit. C. Rădulescu-Motru. introduce o nuanţă de depăşire a antinomiei dintre civilizaţie şi cultură: "Drumul de la cultură la civilizatie nu e ireversibil· devenind condiţiile vieţii noastre. 39 Publicată parţial în săptămânalul condus de Liviu Rebreanu Miscarea literară. în The Ethrwgrapher's Magic and Other Essays in the History of\-lnthropology.).. 37 Ibidem. prin adaptare ~ umtc:t:a: no':'stră temperamentală. Un prim moment de referinţă: în 1904. în valori sufleteşti.24 ...ostind la Academie comunicarea "Ideologia revolutionară în cuitura romana (22 mai• 1925)39 . maturizării. 64-65 . dezbaterile despre civilizaţie şi cultură au devenit o parte esenţială a acelei ramuri de gândire numită în Germania Kulturphilosophie (filosofia culturii). sentimentul natwnal SI sentimentul liber~-~---····­ tăţii individuale (proprii clasei burghe~e). la rându-i. prOJ?O~a.şi ciclu al naşterii. Dar to<wai în focul polemicilor se rafinează ideile. r:tre definesc laolaltă genul (şi geniul) uman. tot aşa cum n-am participat cu nimic nici la alcătuirea instituţiilor noastre juridico-politice"38 . În această !'lchemă. In toamna aceluiasi an Lovinescu scoase şi volumul de încheiere. 179. "Cărţi fundamentale ale cultun1 romane. ' v(t A ' G:·) 36 • C. Declinul Occidentului. "dar de pierdut ea nu se pierde decât dimpreună cu poporul care a cre~~-o"36. era contrapusă culturii. cu alte cuvmte. ci într-un 'raport de sllccesiune. "n~i le-am primit sub for~a lor ultimă şi integrală pe cale de ideologie". 254 (subl. putem afirma că dihotomia în discuţie a fost. VIZIUne bazată pe ideea sincronismului a circulaţiei valorilor de la o cultură la alta prin imitatie. adică celeilalte modalităţi de autoproiecţie umană înrădăcinată. îmbătrânirii şi morţii.Gh. !:-ucrarea. Istoria civilizaţiei române moder~e (ed:ţ1e" Şl studm :ntroductiv de Z. Ca urmare. ale poh~micii centrale. pesimismul de 'amintire n11nantică al acestei viziuni. Mai mult decât n simplă parafrazare a unei interesante formule. senescenţa ei fatală. 65-t37. 25 "pătrunde adânc firea poporului" şi se poate transforma. Plecând de la faptul că în ţările apusene burghezia s-a cristalizat în răstimp de secole astfel încât instituţiile corespundeau în acele ţări sufletului naţional.mitaţi~ şi nu prin elaboraţm lenta . Lovinescu. intră în deprinderi şi se prefac cu' timpul.

1936. 256. în lumea contemporană. există. Sigmund Freud. polaritatea dintre ele s-a estompat. P. Fundaţia Regală pentru Litera1944. 47 Coordonate etnografice. in Social Anthropology. P. de Gaston Richard. Bucureşti. a discursului de recepţie. Poziţia sa este. Negulescu43_ Alţi cercetători se vor strădui să scoată în evidenţă din perspectivă marxistă substratul ideologic al distincţiei dintre civilizatie si cultură cu accente discriminante. dar reapare amplu dezvoltată în Coordonate etnografice. le lipseşte însă celălalt aspect: metaforicul. 11. . 48 Vezi Coordonate etnografice. în Revista de filozofie.în ultimă analiză. Lucian Blaga. Mehedinţi prin civilizaţie?. adică de la definiţii. . Tănase: " . 1997. Aşadar. armonioasă. 1965. directorul publicaţiei. din alt unghi de vedere. 197-209.S. Dar prin cultură?. Alexis de Tocqueville. . a doua. civilizaţia nu este decât societatea care a asimilat şi şi-a integrat (şi continuă să facă acest lucru ca o condiţie sine qua non a propăşirii sale) valorile culturale care-i sunt necesare. teoretizările în jurul relaţiei dintre civilizaţie şi cultură s-au rărit. In esenţă. 1945. . sau. Cu acest termen-cheie putem afla uşor dacă sau în ce 45 Al. sau unitatea dintre societate şi 'cultură" 45 . Trilogia culturii. vol. desigu~.). 565-566. între alţii. distincţia între civilizaţie şi cultură îşi ---poate releva noi disponibilităţi de operaţionalitate în contexte altădată necoapte. Civilizaţia este dimensiunea culturală a societăţii. Pentru Lucian Blaga subiectul în cauză s-a ivit ca Ul} prilej de nouă aplicaţie a ideilor proprii despre stil şi metaforă. Filosofw culturii. să demonstrăm că globalizarea şi etnicitatea sunt complementare şi că tensiunea dintre ele poate fi.ă se vedea Gheorghiţă Geană. ce înţelege S. etice şi estetice) care înlesnesc adaptarea individului la mediul social" 49 . pp. Trebui~ tot~şi preciz~t că accentele dezvăluite nu cad cu regularitate crezul dominant al gânditorilor români de seamă implicaţi în distincţia cu pricina . 435-558. Vianu. 783-790. V. Editura ştiinţifică. Cu timpul. 43 P. Volumul cuprinde texte semnate. destinul faptelor culturale. 119. 26 MEHEDINŢI Această polemică a stimulat şi alte luări sau precizări de po~i­ tie. I. Bucureşti. pp. vol. una în care se întâlnesc în chip fericit spiritul de fineţe în nuanţare cu claritatea decantării. precum ·si sub forma unor adaosuri vădit circumstanţiale în ediţia a doua.Ethnicity and Globalisation. la fel cu creaţiile de cultură. o pecete stilistică. Mehedinţi numărându-se printre ei fiind dezvoltarea integrală. 42. vol. de Immanuel Kant. 46 In pofida aparenţei de anacronism. opinia lui Mehedinţi nu a pus punct discuţiei. nr. din 1930. 28-29. tendinţa de a considera fenomenele legate de globalizare şi cele privitoare la etnicitate drept inconciliabile. Tudor CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 27 cultura pătrunsă în toate celulele vieţii sociale. pp. Negulescu. Lucien Febvre. Unul din temeiurile conceptuale ale acestei complementarităţi este tocmai cuplul civilizaţie 1 cultură: globalizarea se petrece mai cu seamă pe dimensiunea civilizaţiei (tehnică. p. toate trei bolaltă. In epoca actuală. 1973. nici nu avea cum să o încheie.suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit omului adaptarea sa la mediul fizic" 48. 85 în volumul de faţă. filosoful-poet transpune relaţia dintre cele două feluri de plăsmuiri omenesti în planul expresiei: toate faptele de civilizaţie "poartă. dimpotrivă. credinţe) . rasiale chiar44 . Această poziţie a atras atenţia şi în afara ţării 47 . Cazul lui Simion Mehedinţi este unul din a doua categorie. pp. Editura Academiei. 41 tură si Artă."suma tuturor creaţiilor sufleteşti (intelectuale. artă. Friedrich Nietzsche. un factor de echilibru dinamic. însă. Actualitatea problematicii dezvoltate pe seama conceptelor de cultură şi civilizaţie şi a relaţiei dintre ele este probată şi de apariţia recentă a unei antologii de texte clasice: John Rundell and Stephen Mennell (eds). . Scrieri inedite Destinul omeruru. împreună cu ediţia a doua a discursului Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale şi cu o altă lucrare a lui S. p. . Bucureşti.. In Către noua generaţie (1914) el îmbrăţişase distincţia între civilizatie si cultură fără însă a acorda subiectului prea mare întinde~e. London and New York: Routledge. Outline of a Complementarist Conceptualisation". p. economie. Norbert Elias. ( ') ( ) . Pe măsură ce conţinutul conceptelor s-a lămurit. pp. Tănase.'Cultură' şi 'civilizaţie' în filozofia burgheză _dm România". ceea ce constituie. Georg Simmel. 49 Ibidem. 5. în Revista de filozofie. nr. Classical Readings on Culture and Civilisation. 7. iar etnicitatea se conservă mai ales în sfera culturii (literatură.. . 1477-1490 şi C. După * cum se vede. Guhan.S. Thomas Mann. comunicatii etc. Mehedinţi. part 2. Notabile în acest sens punctul de vedere exprimat de Al. 44 A se vedea z. Thomas Jefferson. Ornea. . O apreciere adecvată a acestei poziţii trebuie să înceapă de la temelie. de pildă. Publicom. · . Introducere în filozofw culturii. Faptele de civilizaţie nu sunt destinate să reveleze un mister prin mijloace metaforice" 41 . p. pp. la 1928. Se observă îndată că factorul comun al celor două definiţii este conceptul de "adaptare".Civilizaţie' şi 'cultură' în epoca noastră". cu introducerea în plus a conceptului de "societate" 46 . ed. au fost recenzate. 1971. 419. la un asemenea grad de complexitate a fenomenelor. totuşi. a societăţii şi afirmarea nestingherită a resurselor creatoare ale oricărui popor. 44.soluţie de inspiraţie lovinesciană. Pagini dense au mai dedicat problemei Thdor Vianu 42 şi P. Bucureşti.. Emile Durkheim. 1968. In discurs~! de recepţie din 1920 distincţia dispare. în Revue internationale de sociologie. 1998. Friedrich Schiller. Le pays et le peuple roumain (1927). Am încercat.

atunci aceasta vine deopotrivă din vocaţia creatoare a pare să spună savantul român53 . Mehedinti miza foarte mult pe o decizie a uzului.· ~de stimuli. semnificativă pent~~ sens. p. Prin efectul său compensatoriu. ed. Gheorghiţă Geană. în absenţa unui termen general.nevoie pe care oamenii de ştiinţă o simt adeseon cu mare acuitate. în marmură. . Kroeber and Clyde Kluckholm. Anevoie vom ptLtka detecta în alte definiţii din tabelul Kroeber 1 Kluckhohn un asemenea sens. pe care în Coordonate etnografice îl vom găsi exprimat în forma "dublului caracter. pentru nişte subclase de fenomene specific umane (materiale. plăs­ mur. . deşi foarte clară. vădit sub forma unei dificultăţi de limbaj. "vindecă­ tor". psihologi. Dintre toate însă.. vol. idealul facilitează integrarea omului în mediu.ntrop~logul ~r. structurale..28 S. Ele se cer sepa. 51 . ştiinţă. El cuprinde nu mai puţin de 164 definiţii...... de unitate a _limbaJY:. 1952). Numai că ceea ce înteleg Kroeber şi Kluckhohn prin "adaptare" se deosebeşte. Un asemenea inventar există. L. 1. New York: Vintage Books.material şi sufletesc. în cuvinte înşirate pe hârtie. care în ce constă particularitatea viziunii lui Mehe- punct. creând în gând. tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale. Dacă răspunsurile adaptative îşi au vreo predeterminare.zolvare a unei probleme". de a corecta imperfecţiunile lumii reale. în sunete. Întru consolidarea dihotomiei. Romanian Para-An~hropologtsts in the First Half of the Twentieth Century".. La Simion Mehedinţi. o lume mai bună. Premise şi concluzii la "Terra". Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. genetice şi incomplete.al muncii".. pentru caracterul ei tipic. p.a. El este prezent.rivioral Sciences. mai ales în mediul social. de relatia stimul-răspuns.. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. 228 (în voi. antropologi şi clasificate de autJ:rii inventarului în şapte mari grupe: enumerativ-descriptive. O anumită CO]}(Jtaţie 'încorporează şi dubla definiţie dată de Mehedinţi. se caracterizează prin multă supleţe. Kroeber and Clyde Kluckholm. încununată în viziunea despre om ca "mutaţie ontologt· ci~ ' 29 meniul artei: "Cum corpul îşi repară rănile. Dublul caracter al muncii îl va fi determinat pe Mehedinţi să conserve dihotomia între cele două categorii de fapte.Accentul pe adaptare. Nicăieri această vocaomului ţie nu se vădeşte şi împlineşte mai bine ca în activitatea din do. total' de ceea ce înţelege învăţatul român. fie socială) şi~ satisfacerea ei. In schimb. Aici s-ar părea că-şi au locul ŞI definiţi. op. morală. Riguros vorbind. no. la o exprimare conjuncţio­ nală (i. echtpam~ntu~m m~te-. dar păstrând totuşi un rest de nuanţe faţă de expresia din urmă...în Jaurnal of the Htstory of the Beir. sau poate fi social oricum el este uman. arta deţine puterea. ~ Redăm. pe scurt . distincţia între cele două categorii.. semnificând. de cercetare. introducerea termenilor "civilizaţie" şi "cultură" creează un neajuns de ordin logic. exprimat prin relaţia dintre o nevoie (fie biologică. 35. disocierea între produsele materiale şi cele _____ spirituale stă pe un temei real. 108): ta Sub acest aspect (dar nu numai). în esenţă. de faţă: p. rial 'i intelectual prin care oamenii îşi satisfac nevoile b10logtce Şl . Primii doi conferă ace&ui termen un pronunţat sens psihologic. este chiar un inventar eri~ si istoricso. A Criticat Review of Conapts and De{initions. ctt. BlAga exploatează şi dezvolt~ mai ale. care însă nu s-a produs.s ideea creativităţii umane.. Răspux:• suri1e nu mai apar de astă dată ca reacţii conţinute şi predeterm1. adică de mediu. este vori:. Folosirea lor în sensuri restrânse. rate numai în scopuri practice. 329). e. dar se află în raport de subordonare fată de alte sensuri. psihologice. 1999. istorice. . normative. ceea ce înţelegem azi prin "muncă fizică" şi "muncă intelectuală". 1963 (orig. filosofi.: civilizatie si cultură) ori de câte ori cineva ar voi să se refere la clasaJnt~eagă.tă de a. în conformitate cu un ideal. L. "Ideas of Culture.e' de sociologi. obligă. . deci la peste douăzeci de am ~upa defin:ţ1a lm Mehedinţi): nCultura poate fi definită ca întreaga s~ă a. fiindcă în realitate 54 S. atrage atenţia o subgrupă car-a::terizată prin: .t să apelăm la vreun inventar al definiţiilor conceptului de "cuhură". La grupa definiţiilor psihologice. .bJi. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta" 54 • Dacă înţelegem bine. Î~­ cercarea sa rămâne. ci ca "descoperiri" şi "creaţii" datorate omului. biologice sau psihologice52 . cit. Simion Mehedinţi se întâlneşte cu Lucran Blaga. Să reluăm însă este motivaţia dinţi? Până la un ei şi * problema dihotomiei civilizaţie-cultură.tam~ Ralph Piddington (în 1950. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI măs:lră definitiile de mai sus se înrudesc ori nu cu altele: n-avem de&. dar aceeta lasă să se întrevadă mai degrabă trăsătura care-I înno\b!].1e (de fapt dubla definiţie) propuse de Mehedinţi. totuşi.soc1ale Şl se adaptează la mediu" (apudA. pe cultură ca mec~nism · de r:. Într-o viziune tipic metafizică. Acesta poate fi individual. definiţia d:. invESteşte în termenul "adaptare" un sens ecologtc . Mehedinţi . !Il Vezi A.ează pe om printre celelalte vieţuitoare: creativitatea. respectiv spirituale). ~1 Cf.. în colori întinse pe pânză. Mehedinţi. Culture.

voi. între ele trecerea e uneori imperceptibilă. cultura. Perspectiva aceasta îi furnizează argumente hotărâtoa­ re. Admisibil i se pare că civilizaţia şi cultura se pot dezvolta disproporţionat.. denunţă o exagerare ce riscă a reduce la absurd partea de adevăr conţinută în ea . nici în spaţiu şi nici în timp. în volumul de faţă. 55 56 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 31 numeroase grupări etnice. ca fiinţă conştientă de sine. fiecare. p. (' . Coordonate etnografice. să nu se conducă după un cod minim de norme morale. 1936. îmbrăcămintea şi locuinţa 59 . oricât de primitivă.. că "polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid". Mehedinţi. Simultaneitatea ce caracterizează raportul civilizaţie-cultură se nutreşte din punctul de vedere etnografic mai exact: antropologie . Cel mai important era ghidul Note şi probleme de antropologie (Notes and Queries an Anthropology) şi fusese realizat în 1874 ca lucrare colectivă în cadrul Institutului Regal de Antropologie din Marea Britanie. pp. în voi. Dar omul. Ţinta lui Mehedinţi era aceea de a construi un sistem de categorii care să dea seama de modul de viaţă al oricărei comunităţi etnice. poate îndrepta cursul propriei sale istorii pe o albie normală. în timp ce cultura include ştiinţa. de cercetare. Înmânat de obicei călătorilor şi misionarilo. Coordonate etnografwe. arta şi religia (această ultimă categorie.Înainte. Finalitatea practică a încercării pe care o întreprinde îl determină pe· Simion Mehedinţi să nu se oprească în clasificarea manifestărilor umane la o împărţire dihotomică. ori la începutul secolului curent.pe care savantul îl aduce în dezbaterea problemei. Civilizaţia şi cultura sunt împărţite la rândul lor. care să nu fi produs un minimum de mijloace tehnice spre a se adapta la natură şi care. sau de preferinţe estetice. Astfel. plus modul de procurare. de faţă. în câte trei subcategorii: în civilizaţie intră hrana 58 . civilizaţia. ori un vas de ceramică sunt în acelaşi timp şi unelte şi obiecte de artă. pentru că "unitatea vieţii le cuprinde pe amândouă" 55 . prin care omul se integrează în mediul social. viziu58 Alimentele. radical opusă pesimismului spenglerian. aplecându-se asupra populaţiilor fără istorie mai bine-zis fără istorie scrisă . La vremea respectivă existau puţine tentative către elaborarea unui asemenea instrument atotcuprinzător. la fel şi viaţa omului are două aspecte: unul teluric. adică tehnica materială. el se prezintă ca un fel de chestionar. După cum frunza are două feţe: una îndreptată spre soare şi alta întoarsă spre pământ. adică ansamblul obiectivărilor psihice. conjugată cu motive de ordin istoric. structurat pe opt categorii: cultura materială. de preparare şi de consumare 59 Îmbrăcămintea şi locuinţa sunt situate împreună. Cele două aspecte sunt strâns legate unul de altul. lor e. plus circu. o furcă de tors. apare substituită în lucrările ulterioare cu morala). Lucrate cu har. Exemplele necesare au fost extrase din cărţi de călătorii şi din relatări etnografice realizate în secolul trecut. indiferent de treapta de progres ori de colţul de lume în care aceasta este plasată. prin care omul se adaptează la mediul natural. de asemenea. religia. Eliberarea de regimul colonial va fi venit în acest sens ca un moment de răscruce pentru fiecare din ele. la date din viaţa a S. Fritz Graebner ş. 60 Mijloacele şi modul de transport. Clark Wissler. de credinţe. Imaginea unitară asupra civilizaţiei şi culturii i-a creat lui Mehedinţi premisa unei atitudini lucid optimiste. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii. 134. goluri de civilizaţie sau de cultură.. controlul social. atât prin civilizaţie. cât şi prin cultură!"57 Universalitatea civilizaţiei şi a culturii . organizarea economică. linie marcată pe plan internaţional de figuri precum Franz Boas. Mehedinţi. încât sociologul francez Gaston Richard scria că profesorul de la Universitatea din Bucureşti " . replica definitivă sună ca un îndemn nedisimulat: :. 44. 123..iată o idee implicită în cele de mai sus si de o reală valoare umanistică. linistită. Sistemul de coordonate etnografice care a re~ultat poate fi astfel echivalat cu o schemă de categorii universale ale culturii. Ducând analiza cu încă un pas în adâncime şi subordonând-o unui scop concret.laţia60. 57 S. Nu există.. De •atunci şi până astăzi. A se vedea Revue internationale de sociologie. el dovedeşte că nu există grupare omenească. aceeaşi: de protecţie a corpului. de pildă. Credem că el are pe deplin dreptate împotriva lui Spengler"56 . Mehedinţi se desprinde de linia morfologismului de nuanţă istorica-filosofică. Pentru a o ilustra. Mehedinţi le-a acordat toată simpatia şi adeseori a dat glas încrederii pe care o nutrea în posibilităţile lor de creaţie superioară în viitor. p. populaţiile respective au făcut paşi importanţi spre un mod de viaţă modern. 30 MEHEDINŢI sunt unitare. organizarea socială. 565-566. întrucât ftincţia principiu. ataşându-se morfologismului cultural din etnologie şi antropologie. a. aşadar. a lor. cum tocmai afirmam.r spre completare la faţa locului. Mehedinţi a r~curs. unele dintre acestea rămase în urmă din punctul de vedere al dezvoltării sociale din cauza izolării geo' grafice. în (.S. iar celălalt ceresc (în sens figurat). Dar care erau argumentele lui Mehedinţi? Făcând recurs la date etnografic-antropologice.

. 1950. . P.aceea care postulează rolul determinant al muncii în antropogeneză fundamentează latura 1ui teoretică. Bucureşti. sous la direction de Jean Poirier. Introducere în sociologia politică. politice. juridice şi spirituale) 62 • Privită pe acest fundal. Mehedinţi pare să-şi fi dat seama de neajuns atunci când. and Modern. "prin muncă se realizează o instituire teleologică înăuntrul existentei mate. Pentru Georg Lukăcs. manifestările: economice. Nu a preWissler. nici modelele de educaţie (tocmai la un pedagog) nu transpar din reprezentarea acestui instrument metodologie. munca. The Concept of Work. Munca este fundamentală pentru condiţia umană. op. nici regimul politic. De altminteri. Sociologia militans. voind. Acest fapt se bazează tocmai pe socialitatea umană. o latură a acestei activităţi se îndreaptă asupra celorlalţi oameni. 1971. spre a-i determina să îndeplinească. pe nevoia de cooperare între oameni 64 . la rândul lor.Schema lui Mehedinţi reuneşte. aspectele materiale. 33 ulterior antropologii vor elabora modele cu sute de îm- Schematismul modelului mehedintian se datorează si intentiei programatice a celui ce l-a elaborat' de a apropia etn'ografia' de maniera matematică de prelucrare şi de exprimare. Murdock et al. Man and Culture. Nici formele de organizare a muncii (deşi munca e figurată. munca e un proces ce se d~sfăşoară între om şi natură. viaţa de relaţie (fără de care esenţa umană se vede sărăcită) lunecă printre categoriile şi subcategoriile schemei. 371.. State University of New York Press. Acum o jumă. războiul 61 . religia. ix. Medieval. Mai apoi. sis" temele sociale. HRAF. Gusti. pp. totuşi. devine un "model pentru orice practică socială"67_ Un antropolog precum Herbert Applebaum priveşte munca drept "o activitate umană de bază. Munca exprimă condiţia specifică a omului pe Terra. voi. 2. p.riale"63. · 62 D. Inainte de a trece la examinarea succintă a concepţiei lui Simion Mehedinţi despre muncă. Ancient. Bucureşti. Or.. strădania lui Mehedinţi capătă un coefi" cient valoric în plus. problema folosirii metodelor matematice în etnologie abia dacă se punea. mitologia. al unui oraş. 1992.La cartographie et la representation graphique en ethnologie«. proprietatea. Editura politică. iar aplicarea şi perfecţionarea lor au venit propriu-zis după mijlocul secolului nostru. New york. regimul de guvernare.. psihic şi istoric. Problematica ei nu a încetat să suscite interesul specialiştilor în ştiinţele sociale şi în filosofie. independent de randamentul schemei sale. încorporată în alcătuirea societăţii. ca linie mediană. p. nea -asupra lumii. 64 Ibidem. . 66 Vezi Marcel Soret. · 67 Georg Luk:'ics. 61 Clark CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI văzut că părţiri65. p. instituiri teleologice concrete. Johnso~ Reprint Corporation. 1923). 1986. pentru crearea me_9-iului uman şi pentru contextul relaţiilor umane"ss. 1968. să desemneze aspectele vieţii de grup. Gallimard (Pleiade). În sensul ei originar. Clark Wissler a ajuns şi el la un "tipar universal al culturii". educaţia. arta. 73-98. Institutul Social Român. Outline of Cultural Materials. În formele târzii ale practicii sociale. să observăm că cele două teze pe 65 Vezi G.. Ontologia existenţei sociali'. autorul ei admite că numărul de categorii poate fi mărit şi că el nu a făcut acea~ta spre a evita aglomerarea lor. Paris. Nu ni se pare exagerat a-l socoti pe titularul catedrei de specialitate de la Universitatea din Bucureşti printre precursorii pe· plan internaţional ai matematismului în etnologie. Tot o asemenea schemă poate fi considerat şi sistemul de cadre şi manifestări conceput de Dimitrie Gusti (cadrele: cosmologic. E drept. probabil. valoarea operaţională a acesteia e diminuată întrucâtva de caracterul ei prea static. între abscisă şi ordonată). a adăugat cuvântul "societate". arta. · · 1965 (orig. în prelungirea liniei muncii. limbajul. în Ethnologie generale. bio" logic. Civilizaţia. în" seamnă nu numai ce şi cât se produce. dar chiar si diagramele carteziene66_ ' Determinismul antropologie al muncii Aşa cum teza întâi fundamentează latura aplicativă a sistemului conceput de Mehedinţi. 55. chiar în sensul restrâns. orig. New Haven. al unui sat. p. Iar între instrumentele matematice la care prozeliţii acestui curent fac apel în zilele noastre se află nu numai formulele algebrice ori calculele statistice. 1935. New York.tate de veac. pp.32 ) ) :j 1 1 S. cea de a doua . 68 Herbert Applebaum. . 17. 378-379. 5th ed. dar şi cum se produce. câteva aspecte care fac din ea o utilă introducere în modul de viaţă al unui popor. . prin calitatea ei de "instituire teleologică (= de scopuri) înlăuntrul existenţei materiale". 17. · 63 Georg Lukâcs. cit. pentru cercetări mai amă" nunţite. Aşa cum avea să teoretizeze mai târziu Gcorg Lukâcs. compus din nouă elemente: graiul.

Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Mehedinţi pune apariţia limbajului în dependenţă tot de procesul muncii. Coordonate etnografice. MEHEDINŢI care le-am detectat în concepţia sa generală despre om şi cultură . ci de una care mer~e la genez. Mehedinţi. a pieilor p. sunete menite a înlesni coordonarea mişcărilor prin care oamenii vâslesc. Acestui gând voi închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe tărâmul acestei ştiinţe. a cărui lucrare Arbeit und Rhytmus (Muncă şi ritm) i-a adus notorietatea şi printre esteticieni. pe de altă parte. piuă 1 tobă etc. Unele organe ale vieţii vegetative. Sugestia ei a venit dinspre muzică. Mehedinţi. a un~orilor. odată înzestrate cu statut ontologic. la care revenim pentru o clipă. Lăsându-se si de astă dată antrenat pe firul unei astfel de explicaţii.. Acestea. pnn aublul caracter . în timp ce mâna şi creierul. Titlul discursului sugera un adevărat program teoretic şi de cercetare. dar şi aparitiei unor conditii artificiale cum ar fi folosirea focului. 23. · · · .de cumva ar mai •fi . Vezi Emest Nagel. Cel ce a sintetizat aceste date de observaţie într-o teorie a fost Karl Bucher. 25-26. pp. Civilizaţia şi cultura formează deCI o umtate de contrarii. 70 S. dimpotrivă. spirituală. care influenţează.. Si în registrul vietii psihice există o unealtă.iale. Pe această cale va fi reuşit fiinţa umană să se smulgă din regnul animalităţii. devenirea umană. De altfel am putut constata că şi fenomenele spirituale îşi află începutul începutului tot în muncă.nişte accidente strict individuale şi efemere. 85. Mai mulţi etnografi au observat la populaţiile arhaice o însoţire între gestica şi ritmul muncii. Condiţiile artificiale. Problems zn the Log~c of Scientific Explanation. p. lncununarea acestei idei o constituie argumentaţia la teoria originii artei în muncă. vegetaţie etc. etnografi şi cercetători ai culturii. Fără grai. me~ită a-l impulsion~ pe om să-şi traseze un destin unic. sau în volumul de faţă: p.. apoi transmit la urmaşi. în primul rând în forme r'nate.34 1 1 S. Îngemănarea celor două categorii î~ linia mediană a muncii justifică în acelaşi timp şi diferenţierea ŞI unitatea lor. pun seminţele în pământ. Karlsruhe. Nu mai puţin stimulativă a fost analogia între o serie de unelte şi unele instrumente muzicale: arc 1 harfă. el ajunge ia concluzia că atât civilizaţia cât şi cultura se originează în aceeasi axă. în vol.dihotomia civilizaţie 1 cultură şi originea în muncă a formelor de civilizaţie şi cultură. ce reflectă cu fidelitate unitatea originară a muncii ca activitate general-umană.dinţii şi maxilarele. dihotomia civilizaţie-cultură se justifică la Mehedinţi.. De câte ori i s-a părut necesar (iar lucrul acesta s-a întâmplat adeseori). adaugă. pentru a afirma autonomia sufletului nostru şi hotărârea de a fi şi a rămâne sta~·~_tornici în făptura noastră etnică . Basel. După cum uneltele obişnuite asigură progresul uman în linia materială a vieţii. Prin muncă fiinta umană se obiectivează creator. · Teoria emergenţei artei prin muncă.la om diminuate.zează experienţa- 71 S. Routledge & Kegan Paul. sunt cel mai bine dezvoltate în privinţa rafinamentului funcţiilor ce le îndeplinesc. The Structure of Science. cele două categorii îngemănat~ în e~ vor fi ele însele unitare. după întregirea politică.material şi spiritual . economist german (profesor la Bonn. Această 69 Nu e vorba de o explicaţie de ordin biologic.sunt --~. tot ceea ce se dobândeşte prin contribuţia mâinilor şi a creierului ar rămâne circumscris într-un perimetru foarte restrâns. iar invenţia şi inspiraţia ar fi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 35 unealtă psihică este graiul. la rândul lor. şi emiterea de sunete regulate. descriind în chip ştiinţific tot ce este caracteristic şi original în trecutul românismului.a fenomenelor. Mehedinti a apelat în opera sa ştiinţifică la explicaţia de tip genetic scor~onitoare a originilor fenomenului abordat 69 . . cunoscând că mai ales acuma.al muncii. la rândullor. doboară arbori. iar din 1892 la Leipzig). . de faţă. Consecvent. Pe de altă parte. () ( . Simion . London. 1961. Prin el generaţiile umane îşi capitalipreiau de la înaintaşi. O parte din transformările organice s-au datorat schimbării conditiilor naturale de climă. 67. un~lt~le ş. graiul asigură progresul în linia sufletească. toate naţi­ unile pământului aşteaptă să vadă ce vrem să fim şi ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale" 71 . au co~­ stituit urmarea directă a folosirii de către om a acelor organe artificiale care sunt uneltele. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre trebuie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru. a devenit ulterior o teor~~ bine cunoscută. "linia mediană a muncii" reprezentând o singură axă. 1920..nu-şi sunt reciproc indiferente. iar încheierea suna ca o mărturisire de credinţă: "Dacă cultura e suma muncii din toată viaţa unui popor.i munca ~~ uneltele pot fi considerate ca adevăratul semn dtstmchv al speCiei homo"7o. intră în reţeaua cauzală universală ca elemente noi şi foarte active. cum deja ne-=am ealftcat. de pildă.elucrate. una sm genens. p. Iată numai câteva fapte care îl determină pe Mehedinţi să conchidă răspicat: " . pe de o parte. argumentaţie pe care Mehedinţi o dezvoltă cu lux de amănunte etnografice în discursul de intrare la Academie.

carea manifestărilor artistice ~~~~ eliQer::ţre~_ _I>ris()_s_ului de energie. hotărâ­ rea d~ a veni în ajutorul semenilor cu care suntem întruniţi pe acelaşi pământ. "Câtă vreme te scoli dimineaţa cu gândulla muncă şi te . ca o apă bogată.nu numai că a fost actul hotărâtor 'în desprinderea omului din cercul animalitătii dar a rămas în continuare actul determinant al înălţării. Altă creştere: şcoala muncii. el insistă asupra legăturilor reciproce dintre l\ 11 ~ică. diferenţiat de la un grup etnic la altul. Bucureşti: Cultura naţională. ed. \\Wărul bursier al Societăţii Regale Române de Geografie nu se ~\\i\ atunci în Germania. în care atât \\1.. ne trimite cu gândul la eseul lui Friedrich ~-\\gels. Mehe~inţi înclină cumpăna \W~\ degrabă spre creier decât spre mână. mişcaţi de i~birea ordinei şi armoniei estetice.. mai exact latura privitoare la antro' \\~ţneza propriu-zisă. Munca este ridicată aici la rangul de principiu regulator al fluxului ·vital în ordinea umană. De aci încurajarea "temperamentului productiv".. Ea dă. "75 Nu recunoastem oare în toate acestea tocmai constelaţia de valori ce dau străiucire prin vreme operei lui Simion Mehedinţi? 73 S. Pe aceeaşi lungime de undă gândea şi Vasile Pârvan: "Munca e ritmul vieţii. . ~ Spre deosebire de Engels. odihneşti sara cu gândulla ce vei munci a doua zi. umple mereu vadul traiului tău. Memoriale. MEHEDINŢI . care a succedat generaţiei junimiste dintâi. 1965. hotărârea de a da civilizaţiei noastre caracterul unei opere de artă.\ll ca atare cât şi alter ego-ul său. şi în pedagogia lui teoretică şi practică. 78. învăţatul român nu mai trasează o legătură exterioară.\\~figurează poziţia lui Leroi-Gourhan: "Sinergia operatorie a \\~tei şi a gestului presupune existenţa unei memorii în care se ~\lcrie programul comportamentului"72." 73 Iată. \ (joncepţia lui Mehedinţi. a cărui filosofie savantul nostru o \ 11 . Mehedinţi. In ~~~eh. Această din urmă idee l\\1 \llează nucleul unei arte teorii. Andre Leroi-Gourhan. în 1925. dans. 1939. pentru că au valoare de maxime. de psihicul 1 \ plui arhaic. e dovadă că viaţa..~~~rvaţie importantă. 74 Vasile Pârvan. Editura Cugetarea. a ridicat ca problemă fundamentală nevoia unei organizări realiste. · }. ed. drept "faza activismului cultural".-------======="'"-==="'"-========== . când vine vorba de organele mijloci~~\·e în procesul de antropogeneză.. p. în mediul unei filosofii a vieţii. poezie. Noua etapă. p.11edinţi i-a preluat ideea-cheie. ideea muncii îi prilejuieşte lui Simion ~~-bedinţi pagini antologice. Le geste et la parole.~. Munca declară autorul Altei creşteri . în cazul lui Mehedinţi. In această privinţă.un psihic impregnat de credinţe magice şi. cultura (dar în sens atotcu~\W-zător: şi faptele materiale şi cele spirituale). apar drept rezul~\W ale aceluiaşi complex cauza!: munca. adică de precepte morale imperative şi universale.şit. de la înălţimea viziunii sale axiologice. 291-292 . cit. scria Vianu. iar articolul lui Engels a devenit cu ade\~:\_r~t cunoscut după includerea în Dialectica naturii. în Neue Zeit. • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 37 un imperativ. Ea revine insistent. Filosofia culturii.S. cu care împărtim mostenirea aceluiasi trecut si aspiraţiile către acelaşi viitor şi: în sfâ. Această '"'Wgere de fragmente şi studii ale lui Engels a apărut însă pos'''''· la Moscova. refu. '!1 !1\ !i: 12 .pştea foarte bine. în puterea şi eficacitatea raţiunii omeneşti. · \ t 1 ~anică. Într-o repede scrutare a evoluţiei noastre culturale din ultimele secole.. ale cărui valori călăuzi­ toare sunt: "Mai întâi credinţa în ştiinţă. acelasi Tudor Vianu. tărie şi frumuseţă şi caracter propriu fiinţei noastre"74_ Gândirea lui Simion Mehedinţi pulsează. Pe această bază de ~W· el a construit o teorie antropogenetică integrală. Paris.a o privire de ansamblu. Intre artă şi mun1~: însă. 270.tlll.ză nici expli.~ întrucât acolo se '\Hripă nu numai muzica. Bănuim aici. ci una filtrată de mentalitatea. alţă 111 1 \. dar a dezvoltat-o pe o cale pro1 111It" Ca şi Biicher. e. fundamentală ca 1\ 1' 1' ·.. dar şi celelalte arte. diagnostica faza postistoristă. în extragere. dinţi nu. ~\l ~cou din Herbert Spencer. unul din numeroasele pasaje care transcend contextelor anume în care au fost enunţate. 75 Tudor Vianu. generată de aceeaşi problemă: ' i\ 1ria originii artei prin joc. 1923. 2. Apoi iubirea de oameni şi patriotismul. Bucureşti. una de factură activistă. astfel. Ceea ce se remarcă însă îndată la Mehedinţi este marea bogăţie ~\{apte etnografice cu care îşi susţine tezele. voi. pp. el \1. nemijlocită. a VI-a.ceea ce esteticienii au numit "sincretismul lfllor". Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în ~Ji· Este prea puţin posibil ca lui Mehedinţi să-i fi căzut sub ochi ~\~tit studiu. ca şi libertatea. Albin Michel. al aspi~aţiilor sale spre desăvârşire. El a fost publicat întâia oară în 1896. Toate aceste legături converg în muncă. .

al tribunei sociale. conform gândirii lui S. vol I. lui. iar prelegerea inaugurală se tipăreşte acum pentru întâia oară. cii din antropogeneză în educaţie (textul se reproduce după ediţia a şasea. 1943). spre a nu încărca aparatul de note. Prima secţiune cuprinde lucrările fundamentale în domeniu ale savantului: Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale .Simion Mehedinti s-a aflat tim~ de o jumătate de s~col în linia întâi a strădaniilor de construire a unei culturi româneşti moderne. multiplicată. Secţiunea a doua cuprinde texte cu caracter complementar faţă de prima parte. deşteptătoare de conştiinţe. în care autorul însuşi a renunţat la răspunsul rostit de Ioan Bianu. Omul ca factor economic (din Geografia economică. purtător al idealului academic reformator al învătământului . Coordonate etnografice. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură (1947) dez- . Figura sa în cultură e una de strateg. din 1939). Introducere la Altă creştere: (_.şi Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. studiu apărut în 1930. Şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul mun.discurs de recepţie la Academia Română. exemplar aflat în arhiva familiei. Am ţinut seama de ele. Materia volumului am distribuit-o în două secţiuni. De senectute. Discursul de recepţie se reproduce aici după ediţia a doua. MEHEDINŢI Slujitor al catedrei universitare. instituţie etnopedagogică (1941) înfăţişează idealul academic al autorului.. autorul a efectuat câteva modificări. al condeiuşcoală în ştiinţă. dar. Academia. ( ~ istoriei (toate trei din Opere complete. Introducere la Altă creştere: şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul muncii din antropogeneză în educaţie. cursul s-a păstrat după stenograma în formă de dactilogramă. ţinut în anul universitar 1933-1934..38 S. le-am menţionat numai pe cele mai importante. Datoria generaţiei actuale reprezintă prelegerea de deschidere a cursului de etnografie cu acelaşi titlu.. 1936) sunt texte focalizate în jurul ideii de adaptare. din 1939). din 1930. Locul său e în Panteonul naţional. Ce însemnează mediul geografic şi Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (ambele din Antropogeografia. 1922). rostit în 1920 . fundamentală în ansamblul concepţiei lui Mehedinţi despre civilizaţie şi cultură. în derivare directă din distincţia între civilizaţie şi cultură. Pământul -"casa de · a neamului omen~c. Pe un exemplar din cealaltă lucrare. Mehedinţi (textul se reproduce după ediţia a şasea. S-a remarcat printr-o prezenţă dinamică. organizator de GHEORGHIŢĂ GEANĂ NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Volumul de faţă a fost astfel conceput încât să ofere o imagine •sistematică asupra contribuţiei lui Simion Mehedinţi la teoria ŞI metodologia cercetării culturii. însufleţitoare.

ţml.40 voită ) S. .~..>t ~~'indurile sale despre originea artei ca element al ~ult~ şi ~re rostul ei în ansamblul vieţii unui popor. Numele proprii s:. capitolul ultim din volumul Primăvara literară (19141. Spre ~~. reprodus aici fr . şcoa­ lelor) etc.~. .:. daci nu~va i. în care autorul si-a ex::r'ill.te ap:op1ate care au contribuit la prezentul act editorial cu "0 m ormaţie. anume: localizarea într-un continent sau într-o ţara. nepoata de fiu a savantului.t tlexionarea cuvântului şcoală (şcoalei.:~wrnanţele se justifică şi prin vârstele dif~ri­ te ale text~lnr. precum şi accer::::â g·•·W..-i... din Premise şi concluzii la "Terra".--c ~la limbii române a suferit unele schimbări: Cuvintele mo-~ $ neologismele. Am adus de asemenea la :ri:: iie. A ••• • ~··-~·~··-· Gh. Unele forme proprii e:-ri ~·. Tot a: pa:"~-ularităţi ale autorului am respectat o serie de alternante:~ J..celor pagini din secţiunea întâi. Ne-am îngăduit să-I unificăm şi să-l~tăm la întregul conţinut al ediţiei de faţă. cu un sfat. ' rudam COnSl~:rat n~ces~r a oferi explicaţii speciale pentru nure ~e ev populaţn _arhaice. · · Pentru notarea ~tolelor şi a subcapitolelor am făcut uz de numerele arah:: si l8'iJle. t' m ImiOn e m. presupune. Ca CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 41 u_rmare. . engr~ it toc de engrammele şi folclor în loc de folklor. Vindecare şi împăcare (cap.ans. s· . vindeca. Am simţit uneori nevoia de a modifica numărulsau~a virgulelor. diftongcl oc '.c:clllin~~ până la capăt etc.rlii~ au fost transcrise întocmai. iarăsi în loc de iarăş. MEHEDINŢI treimea Îllt5•~~·d\H" omului de cultură (savantul. pierdută imei!~ după cel de al doilea război mondial. sintagme-titluri ne.()(}i~ de la un capitol la altul. quantum.s. Erorile de tipar au fost în~te tacit. 1946) întregeşte con~ :.~ psichic.~tare în loc de desvoltare.t autorului au fost păstrate: sara (în loc de seara). Meh d.G. Alexandru Humboldt). mtrucât ceea ce este mai important în egatur~ cu elev Şl. din renumita-i bibliotecă pr~­ Prie. neclarităţile respective nu puteau fi înlăturate d ecaAt par. ~uie chiar prin titlu acea stare de spirit pe care Mehedinti i' ~kH-a "un postulat al întregii culturi moderne".m. precum şi de litere latine. şi privil~­ giul apropierii 0:. Titu Liviu. umero ta a ara a a ost pre1uată pentru notele îngrijitorului de ediţie • note plasate la _sfârşitul seriei de texte antologate. între altele.a. sau cu vreun alt fel de ajutor. voiu etc. ce1oc ~ptabile autorul dându-le. coloare 1 culoare. -~~a a treia". În Coordonate etnografice aum. a_~ţ>G. I~gnJitorul ediţei mulţumeşte din nou Doamnei Simona' Mehedi~ţi-Aslan. Alecu Rusu (pentru Ale cu Russo ). de~~~. întâiu. orizon 1 orizont a ceti 1 a citi ~i a~. XII. rezultă dm context. haini ~ască: Laţiu.ru~se şi litere greceşti. dar acolo sistemul de notare apare I::. viaţă în loc de vieaţd etc. El se simte de a~emenea mdatorat sufleteşte tuturor acelor colegi prieteni si ~~. cu o discretă mândrie. corun. În sfârşit.""iiell~ ~u fost tratate diferit: au rămas linguistică. din cuvinte ca abia... sau.~.micate. dar am adoptat randament în loc de rehdement. psihic D: loc . Mehedinti a utilizat si ·cărţi rare.1.t~r. .. artistul si omul moral). cu un îndemn. N~tele autorului au rămas infrapaginale dar numerotarea lor araba a fost înlocuită cu numerotarea prin ~steriscur1· N re · b ~ r.tt \ltlăturat u final din graiu. ~entru încre~e~ea şi bunăvoinţa cu care i-a întâmpinat si îi întreţme preocupanle faţă de opera si de personall"tatea 1 . au fost elaborate între anii 1914-1947 perioadă în c. ca în originalul lui Mehedinţi. a -c:i!:!tr implinire. • Originalul p:-ez~nlt câteva mici neclarităţi bibliografice: nume de autori fără p~ sau fără iniţiale prenominale. foarte puţine ca inventar de forme şi ca fm. La transe~ ..

Au trecut 5 ani 1 de când mi-aţi făcut cinstea să mă chemaţi între Domniile-Voastre. Simţeam un fel de apăsare de câte ori mă gândeam la datoria de pietate faţă cu acela care a stat pe scaunul unde aţi binevoit a mă chema. Cei care 1-au cunoscut mm de aproape vor putea împlini cu mult mai bine .răposatul Dimitrie Sturdza 2 • De aceea. Dar. voi şi începe cuvântarea mea cu împlinirea acestei datorii. ce însemnătate putea să mai aibă o întâmplare legată de viaţa unui singur om? Totuşi mărturisesc că amânarea acestei cuvântări obligatorii mă neliniştea. Nu mă încumet să fac biografia ilustrului bărbat. iar viaţa popoarelor se schimba din temelii. Potrivit obiceiului. trebuia să vă exprim într-o cuvântare publică mulţumirea mea. în vremuri grele. Domnilor colegi.' '"' CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA A UNUI POPOR PRIN MUNCA SI UNELTELE SALE (. când mari împărăţii se clătinau şi se dărâmau.> ' Si re.l C> .

cu grija şi smerenia începătorului. deşi fusese începută în zorile tinereţei poetului. Chiar locuinţa sa proprie semăna cu o bibliotecă. 280).cu expresia credmţe1 absolute pe care o aveai în adevărul lor. care îl priveşte ca pe unul dintre ctitorii ei. Dimitrie A. alţii clasici. aJutat de eminenţi profesori. deorece fostul membru al Academiei e încă viu în mintea tuturor contemporanilor.Cuvier de pildă. p. a cărei dată nu poate să se sme mult peste 5 sau 6000 de ani. Un spirit închinat metodei clasicilor a fost şi Dimitrie Sturdza.' că revoluţia a~ta a cufundat şi ascuns ţările locuite mai înainte de oameni şi sp~ciile animalelor celor mai cunoscute azi. şi până la adânci bătrâneţi. Romanticul e omul impresiilor vii şi al executării repezi. 1907. păşeşte la exprimarea cumpătată a concluziilor. 1912. această sarcină. (Dtscours sur les re~olu­ tions de la sur{ace du globe.). de acelaşi autor. concluztLle ta_le su!l~ mşelatoare (OSTWALD. Apoi toată viaţa sa ~· păstrat un mare interes pentru tot ce promova ştiinţa despre stat. Geoffroi de Saint-Hilaire. lui său Blainville (TROUESSART.dws. i s-a pă­ rut un eveniment cultural. Les grands hommes. .Din fragedă tinereţe. p. . de când era secretar al Divanul~i ad-hoc. 31 ş. p. .Când a apărut Politische Geographie 3 a lui Fr. Liebig n-a putut nici măcar să "exammeze 1? chtp ştt~nţt­ fic şi nepărtinitor ideile adversarilor" (lbid. c~ a scos la iveal~ fundul mării celei din urmă. Din fuga condeiului. dacă nu prietenia. socotită în cifre şi aşezată frumos în rafturile unei biblioteci . . Cu astfel de însuşiri.a. după cum Cuv1er s-a aratat capabil de a spune neadevăruri cu privire la lucrările ştiinţifice ale colaboratoru- 47 Altul e tipul clasicului: muncă potolită şi conştiincioasă. cum dovedesc Analele instituţiei noastre..'. Faust a lui Goethe e isprăvită abia în pragul mormântului. Şi astfel. iar altele pline adeseori de alcătuiri slabe ori chiar bizare. între volumele şi manuscriptele sale? un adevărat benedictin. uri foarte activ scriitor pe tărâmul publicaţiilor istorice şi un mare strângător de documente pentru instituţia noastră. Pentru el lumea părea că-i făcută să fie scrisă în chip de cărţi. să amintesc doar câteva tdisături din figura sufletească a celui plecat dintre noi. meditare. cum se întâmplă cu toţi oamenii care au împlinit un rol deosebit în istoria tării lor. Şi anume: dunt două categorii de cărturari: unii romantici. Paris. Bogăţia experienţei tale în chimie te face să rătă~ ceşti. Paris. cel puţin atenţia lui D. tipărit în Preussisches Wochenblatt*. Sturdza. Cuvier & . şi-a aţintit privirea asupra raftunlor unor mar: biblioteci din casa părinţilor şi altor rude ale sale.. e faptul că faţa globului n?stru a fost victima unei mari si subite revolutii.. 1840. 127). temperamentul e lucru hotărâtor. Tot ~m pn:'na . câteva . în care n-a~ stu~iat te:. cărţulia Deutschland. Cine dintre noi va uita ferestrele fără perdele ale camerei. * Tradus şi tipărit apoi in broşura: Un român întreg.. Bucureşti. unde bătrânul stăruia până târziu la lumina lampei. iar tu le-ai redat .temper_~­ mentului său romantic.-t pr:tme. Se cade totusi să amintim în această ocazie că nu numai în artă si literatură ci' chiar în stiinţă. îndreptând-o până ce a închis ochii. . iar Humboldt începe redactarea operei sale Cosmos aproape de 70 de ani. Dar nici nu e nevoie în acest moment. pe lângă unele adevăruri remarcabile ' susti~ea . e cea dintâi contribuţie mai exactă a unui român la publicaţiile străine. El cunoscuse personal pe Alexandru Humboldt {cu care a stat apoi în corespondenţă) şi dobândise în universităţile germane o foarte înalti! idee despre ceea ce se numeşte munca şi cugetarea sistematică. opera e gata: câteva pagini de o intuiţie vie. verifi- care şi iarăşi verificare. necum în filozofie. Dimitrie Sturdza a fost mereu în planul întâi al vieţii noastre publice. iar mai târziu. ştim că aflarea Politicei lui Aristotel într-o bibliotecă muncitorească din Germania îl impresionase adânc. 117). Tot din mărturisiri personale. Ratzel. Dimitrie Sturdza a fost mai întâi de toate un cărturar... Despre felul cum ~une~ romanticii. străfulgerări de gândiri nouă alături cu un păinjiniş de erori şi · absurdităti. chiar când e vorba de ştiinţă exactă. îl fermecase cu desăvârşire. saturat de convingere. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI · · * "Dacă e ceva constant în geografie. Indeosebi avea mare respect pentru cercetări de caracter statistic.în~ă ~e timpuriu. meinic partea anatomică şi fiziologică . formând ţârile locuite acum ... Măcar că era fiul unui mare logofăt şi ar fi putut risipi viaţa în plăceri. câ~pu~ ~emăr­ ginit al teoriilor. despărţire riguroasă între ceea ce e sigur şi nesigur. nu-i nici o mirare că Sturdza a ajuns un savant numismat.. Ea ţi-a dictat visuri strălucite. dar înclinarea poetică e tocmai tovarăşul cel mc. petrecând-o până la sfârşitul zilelor în ignoranţa vinovată a acelor bogaţi care n-au alt titlu decât averea. filolog-te on.Istorie e caracteristică părerea lui Berzelius asupra lui Liebig: "Inclinarea poetică a spiritului tău şi marea ta uşurinţă de vorbă te-au dus îndată spre. Orice preocupare intelectuală sinceră era un mijloc de a câştiga. Aceasta e şi în ştiinţă şi în artă calea de închegare a operelor purtate în suflet o viaţă întreagă. tână~l moldovean. p. Mă voi mărgini deci în această zi solemnă pentru memoria sa. a căpătat o adevărată evlavie pentru tot ce se atinge de învăţătură. cu privire la clădirea pământului greşeli vrednice de milă*. aşa că . până ce sufletul. Darurile sale pentru Academie sunt fără număr şi s-au urmat până în ziua din urmă a vieţii. Paris. în ţară şi apoi în străinătate.46 ) S. financiar şi politic. Sturdza. Studiul său: Informaţii despre Moldova. te împinge să te amesteci cu_îndrăzneală în ştiinţe.

tiunii.~. C> * ~-~---- Acuma.statistiAca era pentru el_ un fel de cat<.. când naţiunile . şi toate uneltele stânei.i c~ care :.. baierile. stăvilit de clipa morţii. Academia adună mereu material: proverbe.ICI o mc~Ip~Ire. troiţele. descântece.. veşnic adun:\ fapte ŞI c1f:e . ~c~.~nt':l molnscnlui care. Impera- * \.~ mn. s:n1 ce poate să mai fie dincolo de sfera mărgi~~~~~~~ nită u . silit de mărginirea timpului. cred potrivit să cercăm a vedea împreună: Cum se poate caracteriza un popor cu ajutorul ştiinţei etnografice? Care e pentru etnograf punctul de plecare în dezlegarea acestei probleme? Mi se pare. tot aşa temperamentele telunce hm1teaza existenta 1. ~ feVIUa.. dt-. se vor întreba cei nedeprinşi cu disciplina studiilor etnografice: la ce pot să slujească astfel de nimicuri? De aceea. precum şi uneltele primitive de plugărie.:oma..do~?. Stn:dza. Veş­ nic lw. domnilor colegi. Asn a fost D.1 . ghicitori.?"rie n minţ. "Sârg•:.. de câte ori activitatea cuiva este dezinteresată.alitnt.::1ent cuvinte din Evanghelie. caţa. în aceste momente.nui::t? Peste armoniile mărunte.~. A.~:. Sturdza.~foarte înalt....::: 5 ~1 ncohosiUi". dacă în pe:vr. Sturdza ajunsese nu numai şef al unui partid.YtiYa eti.a~lt In Di. Înt·~"..•ă dobândeşte în viaţă un loc în adevăr precump:1nitor.-... Dus.J. căreia îi punea mereu înainte rigiditatea maximclor dreptului roman: suum cuique tribuere 5 şi altele. n-ar fi fost cu put. şi-ar în~ chipul (2 :ot uni.:i actl~::tle. Cer deci iertare umbrei lui D. spata.categorn: u?n cu onzon tc~lt·~· .mu~anta a v1eţn sale*.. adică lipsită de imboldul vulgar al câştigului ori al vanităţii personale.-i minti l'U o perspectivă mai largă. Muzeul Etnografic 6 de asemenea se străduieşte în aceeaşi direcţie. E smgurul om pohtic care pute~~ rosti i:t P. crestăturile de pe furcile de tors. iţele. gluga. Sturdza. domnilor colegi. cine ştit' <:âte grandioase armonii cosmice nu rămân încă \'omnlet neb3nnî~e de mintea noastră! Iar pentru astfel de oameni.ii. domnilor colegi.i şi leneşi oficiali (de cei care tândălesc pe socotea4-.:ul şi m~r-o serioasă cântărire a ideii de stat.:ut ŞI alte modahtaţ1 de percepere a lumn pe care tlici nu 1~ bS. :::.ului. 23 49 tiv în vorbă şi gest.citin sibari(.' CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Academia Română. piuă.. Domnului D.·crsnl se mărgmeşte la sfera s~nza~nl?r pe~ car~ 1 le dă V>1lcl milrii.. voi trece la partea a doua a cuvântării mele. Sunt i~"'. cromatica poporului .. .·:mul ad-hoc~ ~ fost no~a do. bărbatul neuitat. pc~spt..tSt ni traiului individual. Ca profesor de geografie şi etnografie. vârtelniţa. care merită a fi obiectul unei opere întregi. că pentru noi întrebarea aceasta are un interes deosebit. crinta.măcar teoretic . era doritor de discii)\ină pt:'ntm t<~~ cei ~i~prej~rul lui. Mulţi însă se vor întreba nedumcriţi: ce noimă poate avea o vechitură de casă ca a lui Mogoş 7 .n. pe care le dibuim nni aici. 48 În~ "''2te ncesten.1· -.·~: a ideilor romanţioase amestecate până şi în finanţe.·.k~!or. pe care o rclevaseră cu la':ldă b~rbaţi. podgorie. un adânc temperament etic şi un muncitor exemplar o însuşire care pentru etnograf este cel mai înalt semn al omeniei. chimirul.i~ţă. A~:rr. moară. răvarul...-7.ile. şi tot ce se ţine de răsboi şi de tors.. .-<>J'Îală: . fierăstrău şi alte grupe de munci omeneşti. olăria şi alte mărunţişuri adunate la muzeu? Iar când noua clădire va cuprinde bâtele ciobanilor... râşchitorul.1 Jtii ru nrizon cosmic. o. Fiindcă deasupra făptnriÎr.·..:tiintt. s.apar deplin pe scena istoriei.~-~- pUi.intp:'\r~it pc cărtuŢ~ri în :lasici şi . pescuit.S. Disciplinat pentru sine. d.~.sprc c:lrt' n:oluscul ŞI viermele n-~u n.pt. !ară să întâlneaS\'h ironis. S·:l adaus apOI Şl Un real1deahsm .. şi tot ce poate contribui la înţelegerea fiinţei neamului românesc._ .:~.. cu voia Domniilor-Voastre.l. D~\ l' alătu::-i de or~onul cosmic al cugetării religioase.en foHt. ~imţind că trai.1 e>::n:-nl tlH!l. d:tr sufletul lor e arid.lipit de stânca unui ţ~rm. ci un fel de monitor al ţării întregi.•·uintii."-rls. el îşi mai odih\\(~·a cug. sarica. dacă.ic lSoll:..foltici.'n. trebuie să mă opresc numai la atâta din descrierea unei vieţi. 1~ .·.. Era omul hartmţelor m ţara tuturor Improvizări1·. de adevli ruri. în mijlocul tuturor cerce- (' .• ~1. iar cursul de etnografie la Universitate caută a contribui la rezolvarea teoretică a chestiunilor din sfera acestei ştiinţe. astfel dr~ capt'tc i:. şi întregul arsenal ciobănesc.:.:r~.~~· 1·::~. sula.'\ concepţie despre viaţă. sulul.. Astfel a fost..i p~u1 n~trebarea: n':l :~mva m Şirul nesfarş:~ al formt•lfJr cre~1.retar ~cneral al Acade~ue1 n-ar fi stat 4 ·~ loc dou:'î îusuş1n m adevar rare: o enorma putere de mun~ . acariţa. cântcce.u~ omenesc tHi are L't1hnim>"'-'a sa m 1deahtate." ~u nwi p<HIIC?im).~~1 i.. îi lasă cu desăvârşire reci. ~e. e bine să legăm firul cercetării de un stâlp central. dincolo de cercul faptelor brute fi'!J not si'! mni :1dmită nimic: n-au nici măcar puterea ipotezci. r:âi. la scaunul căruia mi-aţi !acut onoarea a mă chema: un cărturar din categoria clasicilor. teaca de cuţit .·i~t~·rio~n~ stau atâtea ~u~i înţelese şi î?~ele_?'ăto~re. legende. iar acesta e următorul: pentru etnograf. ~t':lrdza er~ h?-rnic ca o furnică. Ce ~a rnzi ti.e asem<:r~ putem \mp!\rţi pe oa~em ~n . Ce1 dmtm pot fi uneon personalităti .

iezăturile şi colibele sale au atins o limită. dar le aruncă iute şi pun iarăşi inâinile pe crestet. Alteori sparg nuci cu un pietroi. din care să iasă prevederea. beţe etc. "homo sapiens" a făcut primul pas în cariera sa specifică. în adevăr. -pe când animalul mănâncă. eohtul a îngroşat pumnul. Unler der NaturuOlkern Zentral-Brasiliens Berlin. apoi trândăveşte (în tinereţe mai descarcă o parte din prisosul energiei jucându-se). adică încremeneste în forma instinctului. Şi. semnul cel mai caracteristic. Toate celelalte făpturi duc o viaţă vegetativă.caracterul". Au coeur de l'Afrique.. De aceea. Asa că azi. deşi e însoţită 'uneori de acte CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 51 foarte complicate. p. ci le iau cu ei în mormânt*. pentru ca mortul să nu mai aibă ni~i un prilej să se întoarcă îndărăt" (K VON STEINEN.oam_. De asemenea. Paris. precum ŞI pastrarea altor anexe: scoici. e cel dintâi pas în cercetarea lui stiintifi. Sa-mi fie deci îngăduit în această ocazie academică să îndeplinesc cât de sumar ideile din acele lucrări. singur Qmul a devenit creator. asocierea de imagini în creierul maimuţei nu. · · E drept că unele maimuţe se slujesc o clipă de crengi. omul singur devine activ cu reflectie modelând înadins materialul. Dar peste toată adaptarea speciilor la mediu se întinde fatalitatea unui fel de invariant.ori~ne~ lor tot în legătură cu munca concretă a poporului respectiv ŞI deci cu uneltele lui.·-~~··--­ că. adică în adâncul sufletului omenesc. care au devenit cu vremea un fel de _prelungiri ale propriului său corp. •dm once specie. că nu numai viaţa socială în genere dar chiar manifestările artistice . (Ideea aceasta am căutat s-o documentez mai pe larg în lucrarea de etnografie mai sus pomenită. măcar într-un chip rudm:en~ar11). asta înseamnă că proiecţi­ unea la ea durează un minut. In adevăr. a le mânui. numai omul are originalitatea de a nu se fi mulţumit cu organele date de natură. Iar legătura faptelor e nu se poate mai firească: unealta nu e decât o proiectare a gândului în afară.ăsoară distanţa de la nivelul animalităţii până la om. 228). Dar toate diferentele sunt foarte relative. cuţitul a înlocuit unghiile etc. căci nuanţele sunt uneori de tot fine .cele mai subtile dintre toate' trebuie considerate la .ni~or era ~colo verificat în ultima instanţă tot prin muncă). am căutat să arăt că toată dezvoltarea omenirii începând d~ }a starea de hoardă până la treapta de popor şi naţiu~ ne. se leaga m mare parte de muncă. forma şi mărimea uneltelor s~le: după cum cere trebuinţa. Ce rezultă de aici? · . am pus accentul pe şcoala muncii (aşa că chiar . omul. care măreau puterea de lovire a pumnului). stă ca un pol de orientare unealta si munca.(chiar f~cultatea vor~irii o au şi alte câteva specii. neputând să se folosească d~ alt: organe decât de cele moştenite de la părinţi. nu puteau avea altă noimă decât spre a se sluji de ele. aplicate l~ evoluţia popoarelor8 .' care n. Cu alte cuvinte. dar de asemenea îl azvârle . Băţul a prelungit braţul.50 S. în toată seria animală. etnograful din capul locului posedă un criterm sigur spre a despărţi pe om până şi de animalele cele mai înrudite cu el: Între toate vieţuitoarele. Uneori e arsă şi coliba în care locuise răposatul. a observa apoi muncile lui e al doilea pas pentru a pătru~de până la izvorul uneltei. * La Bororo. începand cu scheletul şi isprăvind cu creierul. · . Cunoscutul entomolog Fabre a dat la lumină . p. lipindu-i-se de trup şi de suflet. primitivii nu dau nici înruptul capului uneltele şi podoabele lor. e numărul ŞI felul uneltelor. orice individ. Singur omul a păstrat unele anexe. după car~ etnograful măsoară ridicarea fiecărei grupări omeneşti în ierarhia umană sau în omenie. Dm contra. între om şi restul animalităţii cea dintâi deosebire e unealta. oase. Când maimuţa aruncă piatra de care s-a slujit să spargă o nucă.. arătând cu deosebită privire la români. "orice fusese întrebuinţat de mort e pus pe foc aruncat în râu sau pus în săculeţul cu oase. De acee~. pe care capacitatea de funcţionare a acestor organe n-o mai poate depăşi.taine ale vieţii celor mici care te înmărmuresc. în toată sfera umanităţii. 1897. · . G.· ~ Rezultă că numărul uneltelor si intensitatea muncii vor fi două ) criterii fundamentale. în exercitarea unui mădular. poate ajunge până la reprezentări. în Altă crestere9.. singur omul munceste. Oricât de meşter e castorul. Prin unealtă. el porneşte de la caracterele somatice. fireşte. 1875: I. a ajuns la ideea genială de a păstra ceea ce fusese folositor odată şi de a se sluji la fel de acelaşi obiect în cazuri asemănătoare. adică a munci. cum ar zice matematicii. ajunge o anume limită peste care nu mai poate trece. neavând decât fierăstră­ u! dinţilor şi mistria coadei. Păstrarea eolitelor (bolovan!i rrimitivi. Căci. Dm contra. 389.) A aduna deci uneltele de care s-a slujit ori se slujeşte un neam. având un creier mai impresionabil şi o memorie mai puternică. · Al doilea pas a fost.uneltele. Când antropologuJl 0 caută să despartă pe homo sapiens de celel~lte specii animale. SCHWEINFURTH. ci si-a adaus altele artificiale. sprijinindu-se la mers. munca. MEHEDINŢI ţărilor sale despre om. Intr-o lucrare specială: Principii de etnografie._ Unealta a provocat un fel de dilatare a persoanei si a personalită­ ţii sale.

Cei care trag sau împing o greutate.. aceleaşi note"**. u. Uber die Musik einiger Naturvolker. într-o mişcare repetată de mai multe ori la fel. 10 10. p. Die Nord.. p. Vâslaşii nu mai contenesc cu cântarea (sau mm degraba cu u~letul). Ei bine. hamalul cântă mergând. p. de asemenea pornesc cu toţîî într-un glas. 235. unde lucrează braţe mai multe. e însoţită şi ea de cântec***. ** LIVINGSTONE.nu mai ' vorbim de prăşit şi de alte munci. iară seara. simfonii şi alte forme rafinate.. lemnarul icneş­ te după fiecare lovitură de topor.inchen. II. cit. iar când vâslaşii sunt mai numeroşi. După cum cei mai m~lţi primitivi se îngroapă cu hainele şi armele în acest arhipelag fiecare îşi duce cu sine cântecul său în ' mormânt******. noi înţelegem azi ceva melodic: sonate. . Icnirea aceasta. 1862. o astfel de idee în primul moment ni se pare greu de admis. opa io. Berlin. 30. Iată ce spune un călător englez. re fa. 1878... Cât priveşte vâslitul.. ** BURTON. Tot astfel roata de tors. 1909. **** R. Comment j'ai retrouve Livingstone. ci chiar cu privire la manifestările sufleteşti: descântece. VANCOUVER. acolo mişcarea ritmică 'se impune de la sine. Sub numele de muzică. şi tot asa la infinit"****. mi do . Femeile negrilor se aşează cu spatele în şir. p. toporul cu care crăpi lemne. 608. produc un sunet în cadenţă. ( (- / . 53 ne povesteşte că negrii Makonnde lucrează cu râvnă. Iar estonii şi leţii 1 3 secerau încă ~n se<:olul ~l ?CYIII-lea după sunetul cimpoiului. Hamburg. gospodina macină grăunţele de asemenea cântând. 1876. unde omul face o miscare ritmică. Principii de etnografie aplicate la vezi Adaptarea tehnică. I. ca un tact: io opa. MEHEDINŢI. Arbeit und Rhytmus. · Fireşte.West Passage. In Georg~a praş1tul păpuşoi~lui şi culesul strugurilor se fac şi azi cu un cântec _ca_re ţine de dimineaţa până seara. 602. lieduri. iar înaintea lor stă unul cu toba: bum! Prăşitoarele dau toate cu sapa în pământ şi fac un pas înainte. cât ţine lucrul: 12 până la 15 ceasuri. care a expl~rat 'ţinutul marilor lacuri diri centrul Africei: "Vâslaşul însoţeşte mişcarea lopeţilor cu cântec..STANLEY. sunt peste tot însoţite de muzică. Reisen nach den nărdlichen Teilen der Siidsee. "La cskimoşi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fiindcă tot ce fusese în atingere cu el: uneltele. opapa opa. inconştient exagerată.. ciocanul cu care !arâmi oase . toate. Pisatul orezului în piuă cere de asemenea un refren . Leipzig. AMUNDSEN. cântecul cu tact e nu se poate mai firesc*****. Mun!. do mi. care scapă pe lucrător de încordarea atenţiei şi economiseşte puterea..52 S. ***** S. Fierarul dă una în fier. Bum! . Până în mijlocul zăpezilor polare. culminând apoi în ştiinţă şi artă. re fa. superstiţii . care cere tăcere.. * Se poate dovedi această afirmaţie? Să arătăm câteva exemple concrete. atât vocală cât şi instnimentală. Paris.. 1892. Paris. 5. hăuind ca să-şi potrivească opintirile. evoluţia popoarelor.mai ales al unui mort. cântarea e atât de răspândită. p. tocmai din acest ritm al sunetelor legate de muncă s-a născut muzica. devine un fel de tact al mugcîi. împrejurul focului.Q_are deci nevoie de ritm. Op. 20 ş.. ******* Vezi numeroase exemple în K BUCHER. Iar ceea ce găsim în germene l a savlb a t"1c1"12 . vedem că aproape toate muncile primitivilor sunt însotite si azi de muzică.. noaptea ca şi ziua**. opere. Mai întâi. 1799. Chiar vânătoarea. cit. unul trage câte un chiot care e repetat de toţi c_ellalţ1 to: • varăsi*. I.alt pas . legănatul copiilor şi alte îndeletniciri. Livingsto* S. Când taie un trunchi. Orice muncă cu uneltele e de obicei însoţită de sunete. alta în gol. *** BURTON. Piatra cu care spargi nuci. 454. Nici cea mai mică trebusoară nu se execută rară a fi însoţită de acest monoton sir de sunete: do re mi fa. 1908. până seara. p. Voyage aux grands lacs. Dernier journal. p. armonizându-i mişcările. De unde urmează că unealta şi munca cu uneltele ar putea fi un criteriu al evoluţiei omenirii nu numai în ce priveşte latura materială a vieţii. . şi tot aşa. podoabele si chiar culcuşul ori adăpostul e privit ca o prelungire a fiinţei sale*.. În insulele Andamane. orice lucrare se face cu cântec.. putem urmări în multe şi variate forme de la popoarele_ civili~ayiei antice si până în vremile de azi*******. bărbierul una în păr. 187. mi re do. Op. încât fiecare îsi ticluieste melodia sa proprie şi e necuviincios lucru (ca chesti~ de etichetă) să cânti cântecul altuia . armele. alta alături în ilău. Să fi fost rădăcina lor comună în sunetele ritmice ale muncii? Pentru a răspunde e destul să urmărim realitatea faptelor etnografice şi vom da îndată de urma adevărului. munca e întovărăşită de cântare. ei repetă ceasuri întregi . Mi. ~ns~ la !ăs­ timpuri. de asemenea cositul fanulm ŞI mtorsul * LNINGSTONE. ****** HAGEN.

ciobanul de oi.:r:~ că se poate o identificare mai semnificativă**. Fac din orice lucru un ~ent de muzică. pp. Passarge. infig arcul în pământ şi-1 pre~:i:::arfă (SCHWEINFURTH. pe când negrii au o mare varietate de astfel de =ente. p.~ aun temei mai mult pe puterea sunetului. 298. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o fată cân- . Koin-Koin (adică hotentoţii şi boşimanii) sunt instrumente muzicale.:el stând lucrul. precum şi de înclinări­ Jt. şi alte instrumente cu coarde sunt numai nişte transformări ale arcului****. a cărui coardă e lovită cu o aschie tot din acelasi lemn.. cit. p. ţesătoarea de furcă.S.. însă de melodie (SCHWEINFURTH. omul ~ cuvântului (sunetului articulat) valoarea unei fapte.J::. de unde a urmat că ~ înseamnă în vorba localnicilor o fa~nică"*.$. I.Dacă ar fi aşa. ca şi de animal. în' orice caz. Op. iar când vânătorii au plecat în pădure. pomenindu-i mereu numele. 412).::ivilor de a lega munca de cântece. Op.~. · Alături de muzică st~ danţl_ff_ca o nouă ramură a artei primi-' tive. întunecat. l. 368. ****** Chiuiturile la hore de asemenea trebuie culese în legătură cu felul jocului. * K. Dar ce e toba? Nu e altceva decât piua căptuşită la gură cu o piele. 200).368. ne arată legătu­ ra cu munca vorbele cântecelor ce însoţesc melodia: luntraşul vorbeşte de luntre şi de vâslit.V ~.~rea de a se auzi modulând sunete. Dar şi danţul a fost odinioară legat tot de imitarea muncii.Eel!iconştient.. Uneori o tiv dă. relevă o surprinzătoare deo~eb~re într~ negrii Bar:t~. imitând prin gesturi forma şi mişcările animalului ur· :l!ă::::. Op. BUCIIER. <l. pp.lVINGSTONE. -~"a nu înseamnă că muzica este izvorâtă întreagă numai din ritmul ~. :.412. 263. . într-o ~înaltă a dezvoltării speciei umane? :!E=grafia răspunde afirmativ. ~-3!iJm:-&in. iar când execută cântece eu.S. 378.. p.. pentru etnograf azi nu mai e nici o îndoială că la început muzica a avut o strânsă legătură cit ritmul muncii şi răsunetul uneltelor. ** BURTON.lt muzicanţi din copilărie şi cântă toată ziua. intensitatea muncii şi gradul de dezvoltare a muzicii. ea vindecă şi bolile**. Op. adică notând clipă cu cliptÎ desfăsurarea muncii alături cu' întonarea cântecului respectiv******. ci chiar din vă­ zute. In ~francezii tocmesc muzicanţi negri. 274. ***** SCHWEINFURTH. De pll~:n:C!l:plorator. Dans les tenebres de l'A{rique. care păzesc caprele.381. Vioara lor e un arc de trestie.. s-au şi folosit de ea. Totuşi.cintă încă acasă şi fac gestul vânătoarei.. plăcerea eşi mai mare. şi numai cu vre7 mea s-a despărţit complet pentru a deveni arta sunetelor pure. trebuie să ţi­ Jii!:ll:..nd negrii (Ban tu) au glas urât. se îngână pe sine. în ce priveşte talentul pentru cântec. cit. pun în preajma lucrătorilor : î BUCEIER. Dernier journal. p. coarda e legată deasupra unei scobituri astupată cu o coajă. Bongo de aseme. în ~·ioc). precum şi de împrejura~. 293).:Jrdine hotărâtă. Băieţii. I. formează cutia de rezon~nţă şi atunci ave~ o adevărată cobză. 274.. pp. câteodată arcul e înfipt în pământ.. 147. Prin urmare pentru a ex~ea muzicii. ar trebui să găsim un paralelism exact intre numărul ~r.. Op. 604. cit. pp. numai *'-::i:i. ~ ~ =enţial este şi organizarea cerebrală a diferitelor rase ori subrase. decât pe melodie sau .::it de energie nervoasă trebuie cheltuit de om. 'Ibt aşa harpa.ii. Inainte de a pleca ~~oare..~.. 338). 389. I. bărbaţii (ba chiar şi femeile) ~me şi nopţi întregi. II. mandolina. **** SCHWEINFURTH. Unele tobe se aud până la 16 km***. Ce1 dm urma au de ob1ce1 - ~bine sunătoare şi cântece melodioase chiar pentru urechea europeanu- ~. Op. *** STANLEY. Dar şi mai bine decât instrumentele muzicale. ~urmare._:iiar când e vorba de munca terasamentului pentru căi fera"1::: ::ir americanii.::e d.nagică. ci are şi un alt izvor: credinţa primitivului în cauzali1c!:::a. pescarul de undiţă.. morarul de moară etc.. Instrumentul cel mai iubit de negri şi mai răspândit e toba: cu ea sunt primiţi oaspeţii. MEHEDINŢI ~or se făceau tot după cântec. :hz:i cum pasărea cântă. care se întind uneori până la coardele vocale 14 . cit. În faza magică a intelectu!ui omenesc. 1908. 250. În sfârşit.. fe· ::lll!â. p.p:amă şi de un factor psihologic în legătură cu magia.rtelniţă şi război. nu putea să facă individul omenesc în chip conştient. cit. 274. cit. p. 389. 267.~ .~e ale fiecărui neam (Koin-Koin). cit. Din contra. cit. p. îî:=c :li ) ~: 1 1 1 instrumente muzicale (piano-automat). Explicarea dată de Bucher simplifi-. afară de unelte şi armele care ademeneau pe om la plăcerea su~ :rebuie să ţinem seama şi de înclinări lăuntrice.. pp. Şi e de cel mai înalt interes pentru cei care adună material etnografic şi folcloristic să urmărească pas cu pas· melodiile şi cântecele. Aşadar cântecul se ~ :ru numai de muncă. europenii care şi-au dat seama de dispoziţja l: . Cu alte cuvinte. având însă o gură pentru pătrunderea sunetului***** . cobza şi vioara .. copilul sătul gângureşte. Îndeosebi Niam-Niam sunt muzicanţi pătimaşi: sunt în stare să ~dintr-un fel de mandolină cu coardele verticale 24 de ceasuri în şir. II. cântecul e şi descântec. Op. Iar când sunetul e repetat cu voinţă .Întrebarea e: ceea ce face copiÂJ:. vâ. pe lângă muncă şi sunetul ritmic al uneltelor.. I. La Bongo putem surprinde încă transformarea aceasta sub ochii noştri.. şi mai practici. ca să îndemne pe lucră. Op..armonie" ~~a. la mulţi primitivi contemporani cu noi.mblema în chip prea radical.eoarece au constatat lucrul sporeşte cu 30-40% s4b influenţa uif'tii ritm melodiosd5 . 55 că * • O altă dovadă că muzica a izvorât întâi şi întâi din sunetul ritmic al uneltelor cu care omul munceşte e împrejurarea că unele instrumente muzicale sunt simple modificări ale uneltelor. vânătorul de puşcă.. 28. :R!. încredinţate că prin vorbă şi gest ~~bărbaţi să prindă vânatul (KARL VON STEINEN. culegându-le nu din auzite.

se făcea că se fereşte de săgeată etc***. mişcărilor şi în care corpul se mlădiază după ritmul muzicii. dănţuiesc şi cu :nâinile. · **** K. cum s-au dezlipit de muncă şi s-au diferenţiat pe încetul: cântarea. Laperouse descrie un danţ al kamciadalilor. coristul devine actor. care urmăreşte armonia . T. danţul şi muzica instrumentală. vătaful ajunge coreg. după felul muncii pe care o imită. Nu puteam urmări aci. când avem atâtea documente din viaţa antică unde danţul şi munca se văd asociate.. cu tot corpuL În ordmea aceasta de idei. l7. Xenofon ne descrie amănunţit o pantomimă a semănatului***. Dar ce să mai pomenim de primitivi. S-au păstrat mozaicuri. cit. Începând din Australia şi până la Pieile-Roşii. iar Titu Liviu ne arată foarte lămurit cum s-a făcut tranziţia de la jocul pantomimic spre artă: ludus in artem paullatim verterat**** . *** XENOFON. câtva timp corul rămâne încă pe scenă. Dar şi aci trebuie să facem aceeaşi observare ca şi la muzică: danţul nu e în întregime derivat numai din muncă. Anabasis. De la arta coregrafică pură. omul are o concepţie de cauzalitate cu totul alta decât într-o fază mai matură. descântec. descarcă o parte din energia lor sub formă de sărituri. care seamănă cu danţul (pinguinii). aşa că atât danţul. Gestul. 2 19 • constitutivă a muzicii şi de c ( . Cine vrea să devină vrăjitor (şaman)..un danţ în toată regula. trebuie să relevăm că danţul modern tango e o neghioabă întoarcere spre sălbăticie.. ** K. care aveau menirea să înlesnească realizarea unor dorinţe. vânătorii (şi chiar femeile) imită mersul elefantului. p. ***. 33. 140 (ed. 84. cât şi cântarea. pântecele . VII... care arată călcatul strugurilor după tact .e scotea ţipete ca la luptă. VI. "La orice dans sau cântare a negrilor. Au şi unele animale mişcări ritmice. când bărbaţii joacă. numai pe planuri deosebite de evoluţie. verbul a "dăntui" nolrivoa înseamnă si a muncii" ai dovada pipăi~ă despre 'înrudirea primitivă a ceior d~uă noţiuni până la Identitate****. BUCHER. parcă dănţuiesc ca pe scenă**. E destul să relevăm numai atât. cât şi muzica s-au putut dezlipi pe încetul de munca efectivă. care leagă aceeaşi serie de fapte omeneşti. că în drama antică le găsim încă apropiate la un loc. cu toate amănuntele necesare. ca o imitare a dantului de vânătoare dovezile sunt si mai numeroase. LNIU. pe când sălbaticii. reprezentând o vânătoare de urs (d~ aceea mai toată mimica se mărgineşte acolo la mâini şi umeri*). Azi. azi. danţul şi cântecul din gură. Cât despre danţul războinic. ca ramurile ieşite din acelaşitrunchi . Aci surprindem înţelesul danţurilor religioase. 57 avut nevoie de un sunet ritmic (tactul).. 1797). Corul nu e altceva decât mulţimea muncitorilor şi a privitorilor. *** XENOFON. imitarea muncii (când munca lipsea). danţul e o artă bine specializată. Die geistige Kultur der Naturuolker. cit. Privite de departe... apoi dispare atât corul antic. ca. 84. producea în chip firesc plăcere. potrivit cu sunetul cimbalelor. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În faza magică a minţii omeneşti. VII. tot aşa danţul religios era un simbolism al unor acţiuni concrete la început. Cele mai preţioase mărturii sunt însă tot obiceiurile sălbaticilor de Când vezi că la unele Piei-Roşii (Tarahumara) din Mexic.. Negresele care bat din palme la festivităţi şi muncitorii devin cor. danţ . T. a vânatului (înainte de a merge la vânătoare) etc. p. Se ştie că regii evrei dănţuiau în templu.56 S. La om. p. cu umerii. 1867. Xenofon de~crie mimica unui rege trac. 139. pp. gest. baterea din palme e o parte aceea nu lipseşte niciodată". Op. La Niam-Niam.. pun grăunţele. se ţin deci una de alta. ca şi copiii. Op. ca şi cuvântul ţin loc de faptă. 1913. pentru ca întreaga acţiune imitativă a muncii să ajungă pe treapta dramei * K. Pe lângă plăcerea estetică.18 De la coregul din drama clasică până la toboşarul negru care ţine ritmul prăşitorilor e unul şi acelaşi fir. Leipzig. să şi_ ea o artă neatârnată de muncă.* T.. Repetarea ritmică a aceleiaşi mişcări caracteristice a * LAPEROUSE. calcă cu piciorul. La început însă şi danţul şi muzwa erau un fel de prelungire a muncii iar o dovadă lămurită e împrejurarea că oamenii civilizaţi dănţuiesc numai cu picioarele. Coregul antic nu e însă altcineva decât vătaful care îndrumează mişcările lucrătorilor. p. apoi capelmaistru. danţul a mai căpătat un sprijin: ideea de descântec. Vorbă. Reisen in Africa. femeile stau şi azi roată împrejur şi bat din palme**. apoi din ce în ce mai tainice. ajun·. PREUSS. produsă de ritmul miŞcărilor însoţi­ te de ritmul sunetelor. până s-a pierdut chiar noţiunea de imitare a muncii. al că­ ror reflex îl vedem până în obiceiul cultului păgân şi chiar creştin. apoi fac toate alt pas . III. am lunecat un moment iarăşi spre animalitate 16. cântec. PREUSS. In Madagascar. Ce însemna acest danţ? După cum şamanul imită prin danţ acţiunea pe care el o doreş­ te să se întâmple (întocmai ca vânătorul care imită animalul spre a-l putea vâna). 214. ** MUNGO PARK. Anabasis. Animalele tinere. cu genunchii. trebuie să dănţu­ iască mult*. Voyage. femeile samănă orezul mergând în şir: înfig băţul.

spondeul reprezintă două lovituri alternative..*. exprimând numai conflicte de idei şi de sentimente*. Dar nu numai poezia.faza primitivă. fiind însoţită de sunetul uneltei şi al vocii (de obicei o interjecţie repetată ritmic pe o mică variaţie de sunete**). ca să aibă noroc la vânătoare... 1901. 58).359. **Vezi lălăitulla Bororo (nota [a doua] de Ia p. cu care putem exemplifica faze mai primitive ale dramei. Oricare ar fi însă gradul de exactitate al acestor explicări. unele trepte anterioare pe drumul dintre muncă şi diferitele ramuri ale artei. cit. Op. adică au asocieri mai interesante. vâslitului şi altor îndeletniciri nu pot lăsa cea mai mică nesiguranţă.. Dar fenomenul acesta nu e izolat. trece din gură în gură şi scrisul o fixează pentru totdeauna.358. gur. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 59 silabelor numită rimă. secerişului. dar egal de puternice. potrivind vorbele fiecare după simţul lui. am văzut hore de fete care singure cântă.. singure joacă. culesului. cit. care pune pe Margareta să cânte torcând: era un rege în Thule . 356. Vorbire ritmică sau versificare nu există. ca adăpost pentru zei. şi cântarea se înfiripează din sufletul unuia sin·. pp. ci cuvintele s-au mlădiat după ritmul muncii şi al cântării care o însoţea. . Aci poezia. iar * K BUCHER. ca o iarbă care înfloreşte în singurătate. ~. În. ci e un fapt etnografic general: nicăieri la primitivi nu gă­ sim poezie fără muzică. MEHEDINŢI propriu-zise. e destul un pas şi acest gângurit ca de copil se schimbă în grai lămurit. Atunci creaţia poetică ajunge de sine stătătoare. Tot aşa prozodia greacă si latină e un reflex al vorbei cântate si dăntuite. 83. iar vorbele din urmă sunt repetate de cei dimprejur. bucată după bucată. Aus den Flegeljahren der Menschheit. ci şi de cântarea şi danţul cu care era legată la ÎJ}Ceput. Locuitorii insulelor Andamane îşi fac cântecele lor la muncă. sibayuaroe. Şi tot aşa. Să luăm o pildă de la noi. e drept. şi iarăşi suratele ei le cântă şi le joacă şi pe acelea. dansul şi cântecul sunt nedezlipite încă. pisat de grăunţe sau ce va fi. 382). Op.) . Cei care au mai mult talent. Iar de aci drumul duce până la exprimare de idei şi simţiri în legătură cu munca şi alte manifestări ale vieţii. In Ardeal. Dănţuitoarele se opresc pe loc şi tac. independentă nu numai de muncă.. netezesc mereu cântecul şi-i dau tot mai mult relief. zugrăvind pe pereţii peşterilor scene de vânătoare. pentru etnograf legătura dintre poezie şi muncă nu poate fi o clipă pusă la îndoială. sunt documente etnografice. ceea ce dă răgaz cântăreţului-poet să improvizeze mai departe. dactilul şi anapestul imită ritmul ciocanului care aci loveşte fierul. omul nu împerechează vorbele după potrivirea * Căluşarii români. Fuegianul îşi face abia o perdea de crengi (un fel de şatră) pe!ltru sine. Cântecul fusului. Callicrate zideşte Partenonul. Cum? Munca. apoi cu vremea răspund în arta lui Goethe. şi prin danţul care le însoţeşte.. Pentru arhitectură nici nu e nevoie să mai insistăm. apoi stă puţin. apoi le dănţuiesc. Iar dovezile sunt pipăite. Boşimanii*** de azi fac şi ei exact acelaşi lucru. în cântare cu vorbe care descriu acea muncă: vânătoare. la popoarele care ştiu să sene. kuhugearoe etc. Tatuarea şi vopsirea corpului e clasa I-a a şcoalei de belle arte . p. vânătoarei. Cimpoierul ori cel care zice din fluier se opreşte şi zice în adevăr din gură ce are pe suflet. Pentru pictură însă trebuie să ne întoarcem până la desenurile colorate din cavernele omului magdalenian. Strigăturile la joc şi chiuiturile dezvelesc de asemenea prin înţelesul lor aci liric. munca de toate zilele şi îndrumarea spre idealizarea artistică se pot urmări până în cel din urmă pavilion din grădinile noastre. apoi se veştejeşte. Căci vorbele. în chip de cântec prelung. iar povăţuitoarea corului mai adaogă singură câteva cuvinte.poate să se sluţească şi să piară. împreună cu Vicleimul. (VON STEINEN. al leagănului. Iambul şi troheul imită săltatul călcătorului de struguri. iar dacă nu. La început. p. metrele peonice imită ritmul paşilor la arie etc. Aci am citat un caz din ţara noastră. De aci si numele t • • ) de picioare pentru măsurarea versurilor. LEO FROBENIUS.58 ) S.. sculptura şi arhitectura îşi au originile lor tot în muncă. De la colibă şi până la temple. pe care le lăsăm pe seama specialiştilor. aci satiric.secţia picturii. ci şi pictura. . ' Tot din tulpina celorlalte arte a odrăslit şi poezia. până ce forma cea mai fruIIJ_Oasă se impune.Acolo e aşadar originea poeziei io orice punct al planetei ea a putut apărea. dar cei de faţă nu rămân nici ei pasivi. care se ajuta la vână­ toare cu desenul-descântec. adică poezia propriu-zisă. ci repetă melodia şi · versurile. Cea dintâi şcoală de pictură a făcut-o omul pe pielea lui în sensul propriu al vorbei. aci nicovala. e una şi aceeaşi idee întrupată: nevoia de adăpostire şi munca pentru clădirea adăpostului.Vedem adică geneza poeziei şi a versificării. Toată hora le cântă. Uneori danţul lipseşte. Una spune câteva versuri sau strigă­ turi.---~­ . ele sunt mai mult un lălăit** imitativ. când bat de pildă faţă în faţă doi inşi acelaşi fier. ** Iată câteva pilde de la nişte Piei-Roşii (Bororo): bakorororo aro e okoge aroe. (In arhitectură.

Locuitorii insulelor Mariane şi Caroline erau la ivirea europenilor mari' nari foarte îndemânatici şi isteţi cunoscători ai cerului. . privind frumoasele meandre ale chenarului. trebuie să culeagă cu cea mai mare îngrijire toate uneltele sale şi anume în exemplare autentice. In sfârşit. a ieşit cu vremea eleganta amforă. care au trecut de la vânătoare. Dacă ai turna în ea cel mai pur untdelemn. acela care vrea să-şi dea ~eama ştiinţific despre elementele civilizaţiei unui popor şi să cerce a-l caracteriza. fără multe dovezi.43. p.. (Simulacrul şi imitaţia n-au pentru muzee mai nici o valoare. 1907. înainte de a ajunge abstractă şi s-a îr. 9 ş. că tot în muncă e izvorul ştiinţelor exacte.FORSTER. lângă obiectul etnografic. fizică şi chimie. Ba încă ajunseseră să facă şi un soi de hărţi topografice şi speciale*. orientarea lor în largul stepelor era surprinzător de exactă.3 paşi mai spre NV. În orice caz. are şi ea originea tot în elementele concrete ale vieţii de toate zilele.firipat din mu~ca zidarilor şi a plugarilor egipteni. dacă ai pune-o cu apă la foc. Indigenii din California. cine vorbeşte de plug.artă pură. Tot aşa şi unele Piei-Roşii erau pe cale de a-şi alcătui o astronomie originală. cum e pluguşorul etc. Aveau şi un fel de şcoale. Dintre toţi însă. Schimbul (negoţul la început e doar schimb în natură) a născut calculul. ce contur delicios şi ce elegant desen. fără unelte. Spre pildă. apoi a fetişilot şi a altor idoli e clasa întâi de sc~lptură. etnograful nu poate uita că începutul amforei şi al întregii ceramice e biata oală paleolitică. de care stră~oşii noştri săl­ batici şi fraţii noştri. şi dacă. nu mai e nevoie să ară­ tăm cum s-au născut din munca industrială şi cum chiar azi pro~esele lor merg paralel cu unele aplicaţii practice. ca să mai adăugăm un argument pentru demonstrarea afinnării de la început. domnilor. de bună seamă că minunaţii corăbieri ai Oceanului Pacific ar fi întemeiat o astronomie proprie. la plugărie statornică şi deci la împărtirea ~i măsurarea pământului**. Tupinamba cunoşteau aproape toate stelele. relevând numai în treacăt. Cine descrie furca de tors. Chenarul amforei şi alte linii ornamentice corespund urmelor pe care împletitura primitivă le-a lăsat în lutul exterior. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton Paris 1913. 1903. se slujesc să pună apa de încălzit la foc. începând de la îmbinarea părţilor plugului şi numirea lor. unele Piei-Rosii aveau hărţi minunate.) Totdeodată. unealtă şi_ munca respectivă. sălbaticii de azi. trebuie să arate toată acţiu­ nea ~elui care ară. 12. DROBER. Totuşi. pentru a se orienta cât mai exact. fără ajutorul culturii apusene. Pentru ce? Pentru că 'e o. p. Vă cruţ. ai tresări ca în faţa unui sacrilegiu. ţi s-ar părea o profanare. Berlin. ci şi băţul găurit prin care trece o nuia spre a ţinea loc coarnelor pe care se sprijină lâna caierului. algonkinii erau cei mai m~şteri în reprezentarea spaţiului*. timpul. etc. trebuie să stea si descrierea muncii săvârşite cu acel obiect. MEHEDINŢI modelarea uneltelor. FRIEDERICI. Numai atunci va înţelege de ce colus. până la obiceiurile care însoţesc punerea plugului în brazdă şi cântecele lui. Şi astfel din vasul greoi şi scofâlcit. ca o variantă a omenirii. ' ' . ştiinţa cea mai abstractă. Ca şi polinezienii. desenate pe piele de bivol şi chiar hărti c~­ t~strale (Mexic). ci e un simplu motiv de linii frumoase. născută si ea din cosuleţul de crengi şi de ierburi unse cu lut. au expresii ca acestea: mai la Nord! · * W.u.60 S. Aritmetica.. Die Schiffahrt der lndianer. II. ' ' Cât despre mecanică. Priviţi o amforă greacă. Forster mărturiseşte că grecii lui Homer nu puteau fi superioritahitienilor din veacul al XVIII-lea**. In fiecare călătorie ţineau seama de răsăritul şi apusul unor anume stele.râ!lsă corelaţie nu numai între. e destul să ne gândim măcar o clipă la ceramică. Astronomia de pildă s-a născut din practica navigaţiei. **. Kartographie bei den Naturvolkem. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 61 . ** SAGERET. unealta ţărancei din * G. care nu mai slujeşte nici la fierberea apei. omul ar trăi si azi în lantul de fier al instinctului. s_:. p. nomadism si agricultura nomadă. care să poarte semnul muncii. 1780. trebuie să vadă anume cum se leagă caierul şi să privească nu numai furcile frumos încrestate. ci ŞI mtre unealtă si alte manifestări ale vietii materiale si morale ale unui popor. Geometria iarăşi a fost mai întâi empirică. Reise um die Welt. Irokezii numeau steaua polară "steaua care stă pe loc totdeauna". nici la băut. Dacă europenii n-ar . când joacă mingea. care la început slujea ca unealtă pentru nevoile bucătăriei. care a culminat cu vremea în Venerea de la Melos20. devenit apoi oală. p. chaldeeni şi a1 altor neamun. Orizontul lor era__ împărţit în 28 de segmente. care pun minţn omeneşti probleme noi. Ce fineţe de linii.fi strivit în faşă navigaţia polineziană. 81.\ ' ' ( (' . Din cele înşirate până aci rezultă însă limpede următoarea concluzie: Dacă evoluţia omenirii se leagă de unelte şi de munca cu uneltele. în care corăbierii bătrâni învăţau pe cei mai tineri elementele navigaţiei în faţa unui glob care închipuia cerul.

Concert improvizat pe fluier de un cântăreţ localnic. ipoteze. tot aşa trebuie să observăm aci "metoda dinamică". fără a h moldovenesc. dar o Mioriţă şi o Doină n-a produs nimeni afară d~ poporul român. nici la meliţatur cânepei sau la moară. povesteşte . r. Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa . A *"Convorbiri literare". spre oaia ~ri clopot. care se prăvale iarăşi mai departe. Iată să luăm o pildă mai cunoscută.. hir după melodia potolită până la melancolie.. Ci e un cântec legat de viaţa ciobanilor. Inainte însă de a alerga la.. De n-am fi făcut nimic în istoria omenirii. * Caracteristic de ·asemenea p~ntru sufletul poporului nostru e danţul . . ** Alecu Rusu reievă că oamenii din partea locuim nu vor sa mtre m sluJbă la străini. mulsul oilor.. ac1 se opresc locului. nu-i destul o descriere schematică. îndeosebi hora. dar numai ca un val. ci trebuie una dinamică: unealta nu poate fi deplin descrisă decât paralel cu actiunea ei. Cine a trăit măcar cât_eva s~ptă­ mâni la stână si a ascultat cântecul din fluier al păstonlor. care aci pornesc ŞI curg ca apa. Cu alte cuvinte. nu-i nici muntenesc. Iar de această substituire de cuvinte va putea lega înseşi migraţiunile neamului românesc între Balcani şi Carpaţi şi însemnătatea vieţii pastorale legată de adunarea fânului cu furci*.o împrejurare în adevăr caracteristică. disciplina ştiinţifică impune etnografului altă cale: să privească fenomenul în legătură cu mediul său social. După cum în muzeele de ştiinţe naturale e observată "~etoda biologică" 22 . după o mică modulare. porneala lor în urma ciobanului iesirea în cină după anume chemări ale cântecului. . un fel de strigăt către aripalniţe.) · · Urmează apoi saltul la octavă. începând din stepele Asiei până în colţul de miazăzi al Africei şi în pampele Americei. capătă un înţeles foarte clar. adică . ceea ce este balada Mioriţei pentru versul românesc. ci s-a înfiripat în tăcerea vastă a plaiurilor unde s-a închegat şi înalta poezie a Mioriţei. muntean. • . E un bă. putem ghici geneza şi semnificar~a ideilor relative la tehnica. Turma a plecat . apoi.F~uierul dă acum.. şi care pare că vrea să pună oarecare distanJă între obârşia ei şi a poporului de la şes . îndată ce le privim în legătură cu mun: ca corelativă lor.bat frumos.Traduc dm franţuzeşte pagtna aceea din memoriile surghiunitului. 1magmea mersului oilor în şir. chiuitul din urmă nu mru lasa nici o îndoială că. reproducând I_DOno: tonia mersului asezat al turmei. CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Latiu a fost înlocuită în limba noastră cu furca. în care culminează viaţa de păs­ torie a poporului nostru. 5 şi 621 . Un om neprevenit care habar n-avea de etnografie (o ştiinţă aproape necunoscută ' pe vremea lui). în ce împrejurare se cântă doina? Ea nu e cântec de salon. Putem afirma ca nicăieri nu se ve?e 'mai bine nota specifică a sufletului românesc: cumpătarea. Ia la nunta mea A căzut o stea. o ·notă lungă-prelungă şi întreruptă cu un strigăt repetat d~ ma! multe ori. Pe când era închis între Zidurile mănăstirii Soveja.. arta şi cugetarea unui popor şi numat pe calea aceasta putem ajunge la dreapta lui caracterizare. Ce ~ste doina? S-au făcut deosebite presupuneri. pentru acel~ n~ mai rămâne nici o îndoială. acest cântec nu poate fi o clipă marş războinic. cme a văzut mânatul 'în strungă. . glasul cade în ace~aş1 ?ota prelungită. (Nota fundamentală e însuşi sunetul clopotului cadenţat de mers.· A doua serie de tacturi e o nouă chemare. Iar asupra acestm înţeles. D~ 'aceea. într-o duminecă d. _. care sunt o enigmă dacă le despărţim de viaţa reală a poporului.. la piuă ori la alte munci obişnuite. mai grăbită. 63 cum socotea răposatul Delavrancea2 3. decât în Mioriţa şi Doină. nici de cusătoreasă. 1914. începând încă din vremea străbunilor daci. dtscreţiunea şi dacica înseninare în faţa morţii.62 ) S. aude_ pe un cioban cântând din fluier..e primăvară. Si mai întâi. acelaşl lucru este şi pătrunzătoarea melodie a doinei pentru muzica românească: sunt două produse tipice. e foarte răspicat şi se apropie de al . ** Graiul lor. L Păstori au fost şi sunt încă mulţi pe faţa pământului. Tactul cel dintâi si următoarele sunt un fluierat de chemare.. că doina este cel mai autentic reflex al lungii noastre vieţi pastorale. decit graţia corpului: . No. adică numele un~lt~i de întors fân. ale cărei mişcări de tot line arată mai mult bună-cuviinţă şi calităţi morale. Alecu Rusu 24 . de obicei potolit. e de aJuns şi atât spre a se vedea că n-am ţinut degeaba umbră pământului*~ Ce urmează de aici? Un lucru foarte însemnat: aceste doua produse ale artei populare. avem din fericire şi o altă dovadă în faţa căreia nici o îndoială nu mai e cu putinţă. . -Numai când urmărim unealta în legătură cu toate împrejurările muncii. din rasa care se numeşte ea însăşi mocan.

Bucureşti.o vedeai după repeziciunea degetelor şi mişcările iuţi ale umerilor )"*. 1908. încât.. prin economie şi muncă îşi agonisise vreo 20 de oi şi cam tot atâtea capre. porni şi uitându-se în toate părţile şi nevăzând nimic. Cine zice cultură şi civilizaţie acela zice suma muncii de * ALECU RUSU. alegând mereu din trecutul său tot ce este esenţial spre a-şi afirma viaţa sa în viitor. (Aici povestitorul se oprea din vorbă şi cânta din fluier o melodie tristă. Dar pe când civilizaţia se poate împrumuta şi de la alţii. Scrieri. * Către noua generaţie.De pildă. atât de naivă. la înţelegerea deplină a poeziei nu poate ajunge un român pe nici o cale mai iute şi mai cu folos decât ascultând Mioriţa. (Aci el cânta. Atunci grăbeşte pasul şi cântă din fluier ca de joc (povestitorul chiar juca aidoma. baladele şi cântecele poporului nostru. Cine zice cultură.. şi pe când vitişoarele lui se adăpau ori păşteau. Deodată i se pare că zăreşte pe un munte oile şi caprele lui. Prin urmare. ardeleneşti. Şi începu iarăşi a cânta. Gândul cel dintâi al somnorosului a fost la oi. povestindu-mi întâmplarea). 1930 (lucrări ale lui S. scule şi tot rostul vieţii sale materiale. .) Dar ce înşelare! Ceea cei se păruse lui capre şi oi erau doar nişte stânci . domnilor colegi. turma tot păscând se strecurase pe o corhană depărtată. cu grija celui care şi-a dobândit avutul său în sudoarea frunţii . Le ducea în pajiştile cele mai bune. nici un amănunt din viaţa poporului nostru nu ne poate lăsa nepăsători. acel vestmânt atât de variat ca întrebuinţări. Cele înşirate până aici ne arată însă. îl deşteaptă.. pentru a îndruma o naţiune spre o cultură mai înaltă. legate de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte*. Bucureşti. ( ( . ed. îmi va da şi altele. Iarăşi deznădejdea. ci ea se poate numai crea. " Civilizaţia şi cultura sunt ceva organic.un fel de suspin al pustietăţii plaiurilor. începând de la unelte. care ne arată în ce direcţie trebuie să căutăm originea şi înţelesul doinei. începu a cânta o ardelenească. Fie cântarea arhaică din viaţa zilnică a stânei. Şi când procesul acesta evolutiv e cumva zdruncinat prin amestecul pripit al unor elemente străine. Povestirea lui Alecu Rusu e o preţioasă mărturie. acela al culturii. Deznădăj­ duit.şi râdea voinicul. nu-i alt chip decât să o hrăneşti mai întâi din propriul său avut sufletesc. cultura este concepţia proprie şi unică. sau mi le-o întoarce tot pe ale mele. 64 MEHEDINŢI ardelenilor. munteapoi a ajuns la acea epopee atât de simplă. mergând întristat. : Un ţăran care încărunţise păzind oile. sforăind la so~re. începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale izvorâte din munca sa. el cântă din fluier şi joacă .prin urmare tot ce poate fi mai departe de larma şi ritmul tumultuos al războiului. iarăşi cântec trist. cu sunet prelung. Române.. plină de melancolie şi părere de rău. (povestitorul nu juca. fără a părăsi muntele.din cele spuse până aici că pentru a cunoaşte şi caracteriza un popor nu-i altă cale decât să cunoşti. Acad.o dovadă de înţeleaptă observare a naturii şi minunată adaptare la mediul aspru al culmilor de munte... Iar cine porneşte pe alt drum (cunoscând mai întâi limba şi literatura altui popor). ca temei al culturii româneşti în veacul al XIX-lea. Indată a şi pus mâna pe fluier.a expresie. Un drumeţ trece pe acolo şi văzând pe cioban singur... numită doina. ultima reeditată în prezentul volum -Gh. pe care le păştea. p. p. cum am zis.). Iar aceasta presupune îndată şi lupta sa neadormită de a duce la biruinţă acea concepţie.) Apoi. nu numai valoarea muncii ca mijloc de caracterizare a unui popor. De aceea.) Într-o zi.. munca sa de creare. dacă mi le-a dăruit pe astea. Iată pe scurt povestea ei . neşti. Al doilea. Muzeul etnografic va trebui să cuprindă până şi gluga ciobanului. rezultă . în acest răstimp. ciobanul adoarme aşa de greu. a III-a. ci numai la o dezvoltare domoală si unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. acela nu se poate gândi la un împrumut de forme exterioare. ostenit de umblet şi de veghere. . amalgamate haotic. cultura nu se . . dar avea mare poftă . 377. An. ci ne lă­ mureşte mai exact şi înţelesul unui concept mai înalt. întreaga dezvoltare culturală şi întreaga fiinţă a unui popor poate fi primejduită. Mehedinţi. a unui popor cu privire la universul moral 25 . păzindu-le zi şi noapte.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 65 creare a unui popor. Apoi începea iarăşi. ea este expresia muzicală a melancoliei. 296. În ultima .S. adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile. şi chiar cămaşa cea neagră. Rustica natura. (Povestitorul cânta . adunat în curgerea veacurilor de moşii şi strămoşii săi. datoria omului de ştiin­ ţă e să vegheze neadormit la toate bunurile culturale ale naţiunii din care face parte. el le cânta din fluier. fie cântecul mai dramatic al unui povestitor cu talent care zice din fluier sau din frunză. poate importa de nicăieri. la izvoarele cele mai limpezi.. Vezi şi Coordonate etnografice. G. îşi zise: Bun e Dumnezeu.unsă înadins cu sucul unor plante veninoase. Mi-a cântat tot felul de cântece: moldoveneşti. Care e concluzia acestui adevăr etnografic? Mai întâi. nehotărât.

că cei cu mâinile albe sunt mai oameni decât cei cu mâinile învârtoşate de muncă*. voi pute~ contribui cât de puţm la realizarea acestui ideal. :. metoda cea mai nimerită pentru cercetarea. un proverb. o snoavă cu haz cucereste îndată inima tuturor şi e repetată din gură în gură. 82. conceptul de muncă dobândeşte dintr-odată cea mai sigură nobleţă. istoric.ui popor. îmbogăţi~d sufletul şi inviorând mereu graiul tuturor. Dimit. Acuma două~ sute de an~. înainte de a ajunge la limba mai întotdeauna şchioapă a cărţilor. e însuşirea fundamentală a omului. geograf şi etnograf ne-a lasat o scurta Descrwre a Moldovei. ·. cunoscând că mai ales acuma. să intemeieze educatia tineretului pe cetirea Iliadei si a Odiseei!). iar munca departe de a fi numai o datorie a celor săraci. V . A căuta acest izvor şi a-l ţine curat de amestecul de elemente eterogene şi neasimilabile e cea dintâi datorie a celor care îndrumează destinele unei naţiuni. fie în Academie. Ca încheiere. munca cea mat grabnică trebuie desfăsurată de etnografi şi în~eosebi d~ cei care au sarcina creşterii un.• 66 ) S. cu perspectiva de a produce ceva original în direcţia culturii poporului său. Iar ~~ vâltoarea schimbărilor aduse de viaţa mondena. caracterizarea şi educarea unui popor. Pământul e tot cel de-atunci şi va mai putea fi cercetat încă mii si răsmii de ani. *Şcoala poporului. care căpăta puteri noi de câte ori se atingea de pă­ mânt. care cuprind şi fixează de multe ori expresiile neajutorate ale unor condeiasi de rând. De asemenea. muzee şi alte instituţii ştiinţifice.Ca vechiul Anteu.ohtică. ştergând prejudiţiul social. fie în latura vieţii practice. decât produsele artei româneşti. cine vre~ să adauge ceva literaturii naţio~ale trebuie să înceapă cu intuiţia vieţii reale a poporului şi să cunoască deplin limba sprintenă a satului. Orice om trebuie să fie întâi' de toate un muncitor în sensul cel mai deplin al cuvântului. Aceasta mi se pare. domnilor colegi. Pop~rul însă se preface vaz~nd cu ochu.' toate n~ţiunile pământului aşteaptă să vadă ce vrem sa fim ŞI ce loc vmm să ocupăm în cadrul istoriei universale. universităţi. Pe~so~nal~voi fi_~eri~it d~că. şi de câte ori se adapă din izvorul inspiraţiilor sale originale.._adăugând ceva din disciplina etnografiei_langa studnle Istonce ŞI pedagogice.rie Cantemir. cr~ate de geniul rustic. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre tre• buie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru desdriind în chip ştiinţific tot ce e caracteristic si original în trec~tul românismului. cine vrea să ştie ce e muzica. 1923. Docun_:e~tele istori~_e ~e ~ăstrează în arhive. să-mi fie deci îngăduit a formula şi câteva concluzii de orientare practică: 1.şcoala muncii" e singura cale pen-· · tru înălţarea unei societăţi omeneşti ori în ce fază s-ar afla. tot aşa un popor dobândeşte o nouă energie de câte ori îşi clădeşte viaţa sa materială şi morală pe temelii proprii. 144. si orice muncitor trebuie să fie om în sensul cel mai înalt al vieţif noastre pămân­ teşti. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI acela va deveni altceva decât român şi va înţelege mai bine altceva. Prostia scrisă şi tipărită rămâne veşnic la fel. O asemănare nouă.. (Ce minunat instinct la grecii vechi. Aşadar: pe temeiul etnografiei. pe câ~d graiul ţăra­ nului eliminează mereu ceea ce e mediocru îmbogătindu-se necontenit cu imagini şi întorsături fericite. acela cu melodiile populare va trebui să înceapă alfabetul culturii sale muzicale. ~cestm gân~ v~~ închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe t~ramul ~c~ste1 ştnnţe. 67 2: Dacă civilizaţia şi cultura 26 e suma muncii din toată viaţa unm popor.. pentru a afirma autonomia 'sufletului nostru si hotărâ• rea de a fi şi a rămâne statomici în făptura noastră etnică. pp. Grija aceasta e îndeosebi una din menirile Academiei Române. Tot aşa. Dacă munca şi unealta e criteriul etnografic după care judecăm temelia vieţii unui popor. după întregirea t:. .

apoi cad. prin excesul civilisemiconştientă zaţiei1. ( . . popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad. CULTURA ( (HILOTEHNICA.1 1 COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZATIA SI .PSIHOTEHNICA) MOTTO: În faza a evoluţiei.

Amândouă sunt inseparabile şi simultane (nu succesive. tot astfel viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric -civilizaţia. * Progresul ideilor nu poate fi decât lent. alta mai întunecată. spre soare. expusă în Altă creştere: şcoala muncii. comunicarea de faţă poate fi considerată şi ca o întregire a acelei lucrări mai vechi*. Dar sfera şi conţinutul acestor două noţiuni n-au destulă preciziune nici în mintea cărturarilor. Chiar si la noi s-a discutat mult în anii din urmă raportul dintre civiiizaţie şi cultură. cu cât faptele şi ideile înşirate aici stau în legătură cu o concepţie pedagogică. Civilizatie si cultură sunt cuvinte întrebuintate foarte des nu • numai de ~ărt~rari. să dăm o explicare mai corectă afirmării eului omenesc. Totuşi confuzia durează încă. întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată. cât şi în vorbire . ca efect al muncii ajutată de unelte. în acelaşi timp. deoarece despărţirea celor două concepte presupune analiza prealabilă a unor fapte ce nu sunt încă destul de bine studiate. istoria pedagogiei şi sociologia. atât în scris. adică tehnica materială. dar şi practic.coordonatele etnografice" ale poporului respectiv va unna ca un lucru de la sine înţeles. De aci rezultă uneori confuziuni supărătoare şi o reală greutate în tratarea multor probleme de interes nu numai teoretic. Aşadar. pe lângă relaţia ei cu etnografia. Cît priveşte pedagogia. E drept că s-a făcut de mai multe ori încercarea de a se determina lămurit întelesul celor doi termeni. sau suma tuturor produselor sufleteşti.PREFAŢĂ După cum frunza are două feţe: una strălucită. dacă vom fi izbutit definim mai exact cele două noţiuni. cu~ pretinde morfologia istorică a lui Spengler). prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creatiunii. ci şi de oameni lipsiţi de orice pregătire ştiin­ ţifică. nici pentru e~nologie şi sociologie. etnologia. fiindcă prin ea respiră şi se hrăneşte planta).un semn vădit al confuziei de cugetare. să ~·~-~····-­ . ca ştiinţă de aplicaţie. Tipărirea lor ni s-a părut cu atât mai indicată. Cu toate acestea. raportarea e1 la . altul ceresc cultura. să lămurim apoi în chip mai plauzibil trecerea de la instinct la inteligenţă în specia homo şi. socotim că rezultatul nu va fi indiferent nici pentru etnografie. Iată de ce am crezut necesară publicarea acestor pagini.

aise. au în primul rând o coloratură etnografică. etnologia. Paris. c c . Aşadar. La langue frant. * Autorul a căutat să precizeze înţelesul celor două neologisme. Dar. filologia şi sociologia. Il. când vorbim de civilizaţie. In adevăr. istoria şi sociologia ca ştiinţe vom pozitive. lunecările de înţeles sunt atât de mari. De pildă. S-au scris si se scriu opere despre civilizaţia chineză. savanţii formează necontenit termeni noi. 1921. Aşadar. cât mai ales în sânul unei academii. J. în care sunt interesate atâtea ştiinţe sociale. . pp. 280 ş. . Pentru limbă ca fapt social: A. 1914)2 . DAUZAT. • · Prin urmare. Spengler numeşte "morfologia istoriei". unde ele sunt de o însemnătate cardinală. cei doi termeni vin mai deseori sub condeiul etnografilor. ni se pare că trebuie căutat nu atât într-o singură ramură de studii. Limba unui popor este oglinda cea mai credincioasă a progresului cugetării în toate direcţiile de activitate omenească. Şi tot astfel. menirea aşe­ zământului nostru a fost determinată chiar de la început astfel: . Aşa sunt de pildă vorbele civilizaţie şi cultură. pentru a exprima fapte sau idei noi. 324 şi 344). nici un om de ştiinţă (şi prin urmare nici filologul) nu poate cuprinde în mintea sa întreaga bogăţie de înţelesuri a termenilor care exprimă toate nuanţele de gândire. după cum Academia caută informaţii la matematici. pentru a învedera că în cazuri de nedumerire asupra unui cuvânt numai o academie e în stare să urmărească mai de aproape şi să înregistreze mai exact schimbările ce se produc în sfera şi conţinutul noţiunilor unei limbi. Paris. MEILLET. Totuşi. franceză. A. nu vor putea progresa în chip real. când e vorba de noţiuni matematice. fie în legătură cu ştiinţa. mai sus-amintite. 137.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 73 Fireşte. americană etc. când chiar filologii mărturisesc că ideile evoluează "mai repede decât cuvintele"*. răspunsul cel mai potrivit la o controversă de idei. colectivă. 95. 1928. p. Le langage. etc. 22. babiloniană. pp. ştiinţelor şi frumoase lor arte". Les langues dans l'Europe nouvelle. De aceea. p. VENDRYES. fie în legătură cu practica vieţii. 25. până ce nu ne mai întâi asupra celor două aspecte fundamentale ale înţelege vieţii omeneşti: civilizaţie şi cultură. o terminologie identică în toate limbile de cultură.u. dar nu ştim să fi scris cineva ~~~·~vreo operă cu privire la civilizaţia unei singure persoane.Academia Română are de scop cultura limbii şi a istoriei universale. rezultă de la sine că verificarea unei controverse de terminologie înaintea unei înalte instituţii de cultură. cu ocazia cursului de etnografie. a literelor. istoricilor şi al celor ce se ocupă cu evoluţia grupărilor etnice. O lămurire este deci numaidecât necesară. Paris. p. Cu ajutorul rădăcinilor greceşti ori latineşti. când e vorba să precizăm înţelesul unui cuvânt în Dicţionarul limbii noastre rolul Academiei este de la sine înţeles.ceea ce însemnează o reală pagubă pentru progresul gândirii ştiinţifice. din capul locului. indiană. ne permitem a releva un fapt: cele două cuvir~te. 1923. este o măsură de firească prudenţă. astfel de instituţii întrunesc la un loc mai mulţi specialişti şi pot deci să privească o problemă din mai multe puncte de vedere. 1912... ar fi fost mai comod să lăsăm sarcina aceasta numai pe 1 !. Mai ales azi. şi mult mai rar despre cultura unui singur individ3 .. gre'acă. sa vie et son evolution. pe cât e posibil. tot aşa e firesc să caute înţelesul expresiilor mai sus amintite mai întâi în sfera literaturii etnografice şi istorice. scriem despre cultura popoarelor: cultura elenă. O altă încercare s-a făcut cu ocazia unei conferinţe ţinută la Astra (aprilie 23. t'eama filologilor.INTRODUCERE Ştiinţele exacte tind să-şi creeze. latină. romană. p. ne gândim de obicei la o stare socială. germană. Dar lucrul nu e cu putinţă. tipărită apoi în volumul: Către noua generaţie (ed. Paris. ci le întrebuinţăm şi când e vorba de evoluţia întregii societăţi omeneşti. etnologia. La philosophie du langage. Dar sunt unele cuvinte al căror înţeles este neprecis chiar pentru cărturari. franceză. precum şi toate încercă­ rile de a constitui etnografia. 1926. Rar expresii. fiindcă trebuie să pornim de la un capăt. încât unii consideră civilizaţia şi cultura ca noţiuni identice. prin natura lor. Aceasta e motivarea iniţiativei luate de cineva din secţia istorică a instituţiei noastre. mai ales că cele două cuvinte servesc azi nu numai la caracterizarea indivizilor şi a popoarelor. Totuşi. Intrebarea e: din care ramură de cercetare să pornească lămu­ rirea? Cu civilizaţia şi cultura popoarelor se ocupă îndeosebi etnografia*. care să fie mai des repetate în scris şi în vorbirea de toate zilele. *A. Subliniem înadins acest fapt. istoria (în sensul larg al cuvântului). Ceea ce O. deoarece. DAUZAT. 7 şi La philosophie du langage.

este un summum de adaptare la mările acelea neospitaliere . Amundsen. Du Groenland au Pacifique. Şi călduros. bundă. . în sfârşit. Însă esentialul e altceva: tesătura de in sau cânepă este fiartă în zăr ame~tecat cu sucurl de plante veninoase. când s-a îmbrăcat ca eskimoşii. suficientă pentru un ţinut cu aer cald şi ploi rare. . Aşadar. Iar fată de astfel de documente. sunt acoperiţi numai cu haine de piele. Astfel stând lucrul. cojocel. Priviti îmbrăcămintea păstorilor din Carpati. 85. lor de gheaţă şi de zăpadă. N-o mai descriem. pp. cojoc. 102-113 ş. saltea. cu blana iarăşi înăuntru. p. Amintim numai atât: în coliba. o haină care ţine loc de cortel. Nimic de prisos. adică luntrea de piele şi oase. * OTTO NORDENSKJOLD. ca să apere pielea de umezeala ploilor.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 75 Cât despre hrana lor şi uneltele de vânătoare. 49. Instrumentele cu care. fiindcă marginea de jos a cojocului începuse a se răsfrânge şi a se încreţi din cauza apei de ploaie. cu părul neras. * Knud Rasmussen4 care a petrecut de curând mai mulţi ani intre eskimoşi.) Dar capodopera îmbrăcă­ mintei ciobăneşti e cămaşa. povesteşte că triburile continentale petrec toată iarna la temperaturi ce trec de -50°. al cincilea.u. Le monde polaire. urmăresc mersul focelor pe sub gheaţă pot fi admirate şi de un profesor de acustică. prin care omul se adaptează mediului fizic*.) Unii o fac din piele de mieL Cea arhaică. De la îmbrăcăminte. socotise că acei ciucuri ar fi o podoabă şi-i tăiase. Arcul (făcut din oase şi tendoane. 1908.. De pieptar. eskimosul poate sta şi cu pielea goală. ca un potcap şi foarte tare. şi toga romană. Nici că se poate ceva mai potrivit cu zăpada şi gheţurile polare*. fără o scânteie de foc. cu blana în afară.West Passage. (Cea din Munţii Apuseni se apropie de pelerina mediterană. şi otravă. grăsime. Relevăm numai sarica. al cărei păr lins-prelins este chiar imitarea lânci de oaie. Iar kaiacul.. în care vânătorul 'stă ca puiul în găoace şi cu care trece prin valuri şi pe sub valuri. plapumă şi traistă.. 1929. în care intră pe brânci. cămaşa cea neagră a păstorilor carpatici e un fel de ··încoronare a tehnicei în ce priveşte îmbrăcămintea din zona culmilor cu ploi atât de dese. (Nu uitaţi că ţine loc şi de perină. Paris. Trebuie aşadar să recunoastem că haina eskimosilor este un fel de culminare a tehnicei veş~ântului în ce priveşte adaptarea la mediul polar. este superior întregii omeniri. Dar mai ales încăltămintea e vrednică de admirat.. întocmai ca delfinii. afirmând că eskimosul reprezintă culminarea civilizaţiei polare. sub care eskimosul huzureşte chiar la -50 de grade). deux ans d'intimite avec des tribus d'Eskimaux inconnus. şi impermea-_ biL (Îmbrăcămintea e ca un fel de piele artificială. pe corp. urmează al treilea. ca să străbată pustietăţile de la nordul Americei. Pâriă şi ciucurii de la poalele cojocului îşi au rostul lor. indispensabilă unui popor de comati ce umblu cu capul gol. pentru ca apa să se scurgă uşor. în lupta cu mediul polar. p. Munchen. omul de ştiinţă exactă trebuie să consta'te că Jnşirăm II. ne mărginim să numai câteva fapte. care au lămpi şi grăsime de focă. meme en comparasion avec celle des nations les plus avancees"6. Şi impermeabilă. după aceea vine al patrulea cu blana tot afară şi. cu blana înăuntru .. E clară această definiţie? Să luăm un exemplu mai apropiat si deci mai cunoscut. In Vrancea e rotată. ** R.înţelegând prin civilizaţie suma tuturor meşteşugurilor şi uneltelor. Mai întâi o căciulă cât toate zilele. ca să fie moale ia talpă. Die Nord.) . să-şi amintească un moment îmbrăcămintea lor. Dar a trebuit să-i coasă la loc. ca să apere corpul de insecte. ca şoarecele sub muşuroi. mânecile . E un fel de compromis între vechea glugă păstorească. însă nimic esenţial nu lipseşte. 42: "La civilisation ~pparait comme une des plus remarquables. trebuie să mărturisim că eskimosul. când afară uraganul lungilor nopţi polare înalţă dune de zăpadă. O menţionare şi mai atentă merită gluga. şi antiseptică. Iar geograful şi etnograful exprimă această idee. păstrată încă în pă1ţile Banatului şi Crainei5 (clabăţ) e dinApiele de oaie. căci lemn nu există) e minunat. 1913. (Se înţelege. CIVILIZAŢIA (HlLOTEHNICA) ) Să pornim de la câteva fapte concrete şi indiscutabile. o cămaşă de piele. 272. AMUNDSEN.. Forma. care nu se putea scurge destul de iute**. Gânditi-vă: mai întâi un ciorap de piele. lungimea. să trecem la locuinţă.. Pe cap. Spiritul de observare al eskimoşilor nu dăduse greş nici cu privire la acest amănunt. Paris. suman şi variantele lor. apoi alt ciorap. nu mai pomenim. Cu drept cuvânt. KNUD RASMUSSEN. un fel de glugă blănită. sunt ca cele din Columna lui Traian. Cetitorul care a văzut vreodată eskimoşi în expoziţiile etnografice sau a cetit descrieri de călătorie cu privire la acest popor. De sus până jos. ne gândim la eskimoşii de lângă ţăr­ mul oceanului. un cojocel şi pantaloni de blană. cu miţele întregi.

şi a altor mijloace de apărare în contra frigului şi a tuturor intemperiilor*.:ea pânE.~~are. *** K.!. pe t:are omul şi-a creat-o folosindu-se de foc. el pniEI. fălcile şi unghiile au scăzut. Kultur der Urzeit.::tSt o d~~ţională a volumului şi a funcţiunilor acestui organ. Leipzig.' aver:.ca la D~ Prin această schimbare. adică tendinţa ei spre umanizare şi despărţirea din masa animalităţii ni se prezintă în primul rând ca un efect al tehnicei adăpostului. deşi se ocupă cu dezlegareE ~-.:te.u=:::. putem surprinde cel dintâi pas spre treapta de homo sapiens.hrana.. înainte trei mari categorii."ft>=r e încă plină de întuneric. Care a fost i:Fi.-=. însă colectivă).-or creaţizrr:. Leipzig. a fost hrana sa din ce în ce mai abundentă şi mai felurită. car. pentru a limpezi deplin tot înţec]esul ace.::= priv~t. 1912. au înlesnit dezvoltarea dendritelor şi deci asociaţia .. etnograf şi naturalist (me. ** M. paleontologia. vol. stă pe o înaltă trec. kE'" ~ :'î. începând cu creierul***. * S. Berlin..JgeografiL~a preistoria etc.a braţelor.. T~~-~--tiunea ca geograf.dintâi I!l~ 1.L=J := :n:nctul de vedere geografic.u. labele de asemenea s-au micşorat (mâna a început a fi mai fină încă din paleoliticul superior) şi astfel au putut să se dezvolte tot mai mult organele de relaţie. ~acoperea odinioară aproape toată epiderma. Prin civilizaţie înţelegem suma tutr:. I. PASSARGE.-e!!~. pp.. Să vedem a celE.nia înderE:I:-:rra ~tre teoriile cele mai recente.. pe unghii. p... 16. Nu ne propunem să înşi­ rărr: aici toatE 5r:c::5= TI!:e. haine din pieile altor animale. Die Mechanik des Geisteslebens. Astfel. Alături de îmbrăcăminte şi de locuinţă (care e tot un fel de îmbrăcăminte. 76 ciobanul din Ce . per::ru a înţelz-::= ~a civilizaţiei şi a culturii.~o:n:ă dezvoltarea vieţii cerebrale (caracterul cel ::::1ai pregmr:~Ei umane. substanţele din sâr-~e (albUIIiJ:riL_:i!:. în peşteri şi scorburi.. Focul.'i!. pentru a despărţi pe om de celelalte animale . Vezi M.). asta a fost un pas şi mai decisiv în despărţirea omului de restul animalităţii. unsariie (cu pământ. privitoan:.::>tă de c~ b rezuma:: ~ -:u::::::en în l. ci şi cu sprijinul unor organe artificiale (uneltele).. întrebuinţate pentru hrănirea păru­ lui_ au rămaE ~pentru hrănirea creierului. Deosebirile privitoare la craniu. daci. patine. Iar efectul a fost de data asta şi mai adânc: în loc să se bizuie numai pe dinţi. cum le găsesc şi alte animale. Lămurită..C. am fi pe calea cea mai favorabilă.m. Grundzi. HOERNES. precum şi caracrcrele lor !lE:-. adică pc caracterele somatice.·~ Dar probler:::E . Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge. p. p. 3i mijlr~cele de circulaţie (luntre.e îmbrăcămintea. adunarea hranei şi pregătirea ei cu ajutorul uneltelor şi a focului a avut drept rezultat un regres al organelor însărci­ nate până atunci cu rolul hrănirii organismului. 55 ş..: ••J:.~de ştiinţe: antropologia 8 . ţşadar.=. Prin urmare.. VERWORN. faţă de toate celelalte animale) cu p}erderea pE . ie civilizaţie.l__ei probleme a originilor speciei noastre.. mediul geografic. un alt pas însemnat în drumul care ducea spre umanizarea vechiului animal rătăcitor printre ramurile copacilor. grăsime etc.nu e suficient... Aşai2:::. carf: ajută adaptarea omului la mediul geo::-:-rafic..) puteau fi găsite în natură. adăposturi (naturale ori clădi te înadins). c ( . pe puterea fălcilor şi . unsori. . 1912..:mima] nu poate pretinde calificativul de civuzat.i::. Passarge.Jape în ce împrejurări s-au produs ~. vom subQ. îndată ce şi-a putut-o procura şi pregăti cu ajutorul uneltelor.la adap~ ~-='__ală cr..CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 5. Dinţii care erau mai numeroşi la început s-au împuţinat**. adăpostirea de ploaie şi de frig. este evident pentru orişicine.. pale. E de prisos să mei luăm exel!::re.oiTLIZAŢIEL Din capul locului trebuie să obE-eTvăm că !: ·l ::1-E . 1925. Leipzig. timpul şi modul cum omul s-a de:::-:?rins din::~--· aT-ităţii.::=ea pURă mai sus ne duce dintr-o dată cu mir:.. Trebuind să lucreze cu unelte. sistemul nervos şi îndeosebi creierul s-a aflat în faţa unui gen de activitate nouă.ige cler gesetzmiissigen Charakterentuiickelung.sre~~?Tecum şi raporturile ei faţă de cultură: -~ ÎNCEPC ~ c:. adică baza unei dezvoltări sufleteşti mai bogate. 1914. însăşi transformarea şi individualizarea speciei. r ~ ____. ci vom releva numai ceea ce ni se pare mai demonsi. haina cu locuinţa (care e un fel de haim :. dacă lucrurile sau petrecut astfel.fu:. 78. WEULE.:oma pierderii părului? 1' 1 77 l\IE~~DINŢI Scăderea şi apoi dispariţia completă a părului de pe corpul omenesc au fost de bună seamă un efect al climei artificiale. 64.rr-. că a ne sprijini numai pe antropologie. 77.~=. ~ ·ie aprr. Aci aşadar. <if:Oarece acuma noţiunea de civilizaţie ni se p~~ :fi:. Iar urmarea a f. sistemul nervos. . -De :=ceea.se un atribut care se aplică exclusiv speciei omeneşti.:iic). cioaclă. ca o specie deosebită de celelalte. aceea a lui S. Dar procurarea hral}ei nu numai cu ajutorul organelor fireşti. Impresiile (engramele 9 ) au provocat o creştere a masei cerebrale.~ :fibui locul.

speranţele se îndreaptă tot mai mult spre fiziologie..omului nu se cuvine să fie prea mare. Când Fechner10 a pus înainte câteva formulări matematice ("senzaţia creşte cu logaritmul excitaţiei" etc. a hainelor şi adă~ posturilor naturale şi artificiale a dus specia noastră la pierderea părului. Dar azi.. fiziologie şi psihofizică în domeniul mai accesibil al etnografiei. "Caracteristica funcţională este singura cu adevărat importantă. BERGSON. alţii au ajuns la formula excesivă că "ignoranţa noastră e un mare factor de clasificare". Şi nu numai arbitru operaţiunilor abstracte.!<'RIDA RUGIERI. dar şi biologii. dau în genere rezultate rele". psihofizica deşteptase mari speranţe. Iar între toate funcţiunile pentru problema care ne interesează.) s-a părut că vom ajunge iute la prezentarea genezei multor acte sufleteşti şi deci la o luminare suficientă a zonei care desparte sufletul omenesc şi stările psihice ale animalelor. Des transformations du monde animale. Paris. Op. GIUF.78 S. trebuie să constatăm că amănuntele antropologice (chiar cele anatomice) rămân pe un plan secundar**. Wien.elor puse în serviciul nutriţiunii (dinţi.a. 1913. p. Insă. p. maxilare e_tc. încât propun chiar eliminarea (Waagen şi Neumayr) cuvântului specie şi inlocuirea lui cu termenul mutaţie· ascendentâ sau descendentă.. antropoidul a ajuns la diminuarea unor organe ale vieţii vegetative (dinţi. . ·· Aceasta nu înseamnează că trecem cu totul în umbră însemnă. 74 ş. cit.u. unghii etc. L'euolution creatrice.u transformisme.Unealtă. 1910. "chiar şi caracterele fiziologice . e posibil ca mâimult ca o chestie de pipăire. adică cercetători rezemaţi pe empirie.· tatea caracterelor biologice. Din contra.) şi la dezvoltarea organelor· vieţii de relaţie (creierul). nu il! poate să nu le punem în strânsă legătură cu ini1uenţa organelor anexate artificial. Totuşi scepticismul faţă de ştiinţele care se ocupă cu studiul . preistoriei şi sociologiei. 241. Prin întrebuinţarea uneltei. urmărind seria uneltelor până la cele mai primitive. Un moment. care să lege fenomenele psihologice de concomitentele fiziologice şi de antecedentele lor fizice e considerată ca o "himeră"**** 11 .. HEILBORN. Homo sapiens. 96. GRASSET. La crise d. ** Unii mărturisesc făţiş că "însuşirile corpului (caracterele somatice) nu sunt suficiente pentru determinarea speciei" şi deci pentru separarea omului de restul animalităţii. ci în studiul funcţional sau fiziologic al omului (comparat cu animalele mai apropiate de el)". unde putem observa mai uşor traiul omului spre deosebire de al altor vieţuitoare. ) *A. Der Mensch der Urzeit. a unsorilor. care sunt tocmai cele mai favorabile pentru creier. adică la fel cu caracterele obişnuite. ci se leagă de multe alte "incertitudini ale biologiei.u. dacă nu putem preciza biologiceşte momentul. că întrebuinţarea focului. Leipzig. civilizaţie şi "omenie" sunt fapte corelative. Unealta aşadar a fost răscrucea cea însemnată a drumului spre "omenie". mai CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 79 În acelaşi timp. care privesc şi alte specii"*****.) şi progresul creierului. De aceea.. nu ne ră­ mâne altă cale deschisă. Studiile de izohemaglutinare deschid perspective foarte interesante*. In rezumat: unealta este începutul progresului uman. pp. 198. Cluj. MEHEDINŢI epidermă. până ce vom căpăta din latura aceasta informaţii mai precise. 1912. adică singurul animal "civilizat". prin care zoologul separă o specie de alte specii. 225. **** "Determinarea caracterelor diferenţiale trebuie să se facă mi în studiul morfologic sau anatomic. Paris. e primul pas în cariera specifică a omului. devenind pe calea aceasta homo sapiens. Vezi: CH. (On est reduit â proceder par tâtonnement12• Vezi: M. pe care se întemeiază clasificările. Dar până atunci. p. P. · · ***** Speranţa în clasificări întemeiate pe caractere definitive e adânc zdruncinată. Aşadar. Atât teoria variaţiilor insensibile. omul s-a--~-. p: 154. Paris. Doar sângele dacă ne va oferi vreun criteriu diferenţia! mai sigur. necunoscute celorlalte vieţuitoare. iar aceasta nu e în chip necesar paralelă cu caracterele anatomice"***. Vezi: V. preistoria şi etnografia. nădejdea în găsirea unor formule. 1926. Paris. Les incertitudes de la biologie. 1908.Cultura". p. 1910. pentru a lega evoluţia omenirii în chip exclusiv de caracterele etnografice. 242-246. precum şi uneltele care au înlesnit dobândirea şi perfecţionarea hranei (coacerea la foc) au fost un moment decisiv în evoluţia speciei homo..) Ba unii împing rezerva atât de departe. sunt egal de insuficiente din punct de vedere logic (H. 245 ş. cele cerebrale ocupă locul cel mai de seamă. iar pierderea părului a lăsat disponibile sângelui anume substanţe. 8 ş. consideră despărţirea unei specii de alta ca ceva foarte relativ. păr etc. este evident pentru orişicine că haina şi hrana. ca un fel de nouă echilibrare a organismului. decât să trecem de la antropologie. LECLERC DU SABLON. Vezi şi . Prin unelte. 1924. În sfârşit. Vezi: LE DANTEC. cât şi a muta-· ţiilor (de Vries) ca explicarea originii speciilor şi deci ca fundament al clasificării. GRASSET. Şi. p.P· 53. sunt toate de ordin biologic. sunt sprijinul cel mai pozitiv al celui care vrea să dibuiască începuturile tehnicei şi prin urmare ale civilizaţiei ca produs al adaptăr}i prin organe artificiale. --·-desprins într-un chip în adevăr original de masa ariimalităţii rămasă până azi numai cu organele date de natură. Scăderea orga:p. la care se gândea Darwin. Paris. fălci. dacă găsim. Însă impasul fiziologic e deocamdată tot atât de greu ca şi cel anatomic. *** Dr. Dr. deoarece nesiguranţa în despărţirea speciei noastre de formele zoologice învecinate nu e specială omului. La biologie humaine. locul şi modul cum omul s-a desprins din blocul animalităţii.). DEPERET. cum am arătat mai sus. 1929. p.

pe când omul a păstrat-o şi a perfecţionat-o. 1929. unde arătam în ce chip "creierul creează"*. iar germanii (Wundt) numesc Blickfeld. până ce a devenit lance. 1914. care. aruncă îndată piatra de care s-a servit. dar îndată ce au isprăvit treaba. afirmând că s-ar putea zice cuA aceeaşi dreptate: "creierul este maşina tuturor maşini­ lor"13. constatăm că şi alte animale caută să se ajute în lupta pentru trai cu organe-anexe. se slujesc de crengi în chip de băţ pentru a scutura poame sau a se ajuta la sărirea peste o groapă ori pârâu. 1929. este abia perceput. după cum în orizontul geografic. Atâta numai că maimuţa. De pildă. Memoria însă nu e de ajuns pentru • a îndemna pe maimuţă să facă pasul decisiv. Les origines humaines et l'evolution de l'intelligence. Să amintim câteva fapte din domeniul psihologiei. a V-a. şi trebuie să aduci înadins un lucru în punctul central pentru ca să fie văzut deplin sau aperceput. In general. a băţului etc. adică de locul de observare. care să fi determinat acel plus de atenţie. cum. parafrazând formula lui Aristotel: "mâna este unealta tuturor uneltelor". după ce a scos miezul. Die Mechanik des Geisteslebens. Îndeosebi pentru etnograf. module de cremene pot să capete aspectul unor adevărate eolite. MEHEDINŢI. Paris. Abatele Breuil a găsit eolite tipice (la fel cu cele descrise de Hutot) chiar în eocenul inferior. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 81 stantă. În adevăr. intrăm în domeniul concret al etnografiei. Omul a făcut acest pas. Prin urmare. După ce însă mutaţia. lucrul acesta este atât de vădit. fiziologia ori biochimia să descopere cine ştie ce caractere semnificative pentru toată evoluţia speciei colective homo sapiens. nu am putea ieşi din impas. Până aci suntem deci în domeniul biologiei. ci se slujesc şi ele de pietre. 299. spectatorul deosebeşte mai lămurit ceea ce stă aproape de centru. psihologii deosebesc în cuprinsul conştiinţei două părţi: suprafaţa orizontului actual sau ceea ce Maiorescu numea: cercul luminos al conştiinţei. o scurtă analiză ne poate arăta în ce fel omul a trecut puntea de animalitate spre o nouă poziţie.căci dacă am pleca de la simplul act al memoriei. pe când omul primitiv s-a servit de bolovanul rotund (eolit) ca de o anexă permanentă a pumnului**. încât parafraza mai sus-amintită ni s-a părut potrivită ca motto în fruntea unui capitol. care a dus pe antropoid la păstrarea eolitului. de câte ori simte nevoia să spargă nuca.u. a făcut posibilă unealta. adică a deschis omului drumul spre organele artificiale. mărimea animalelor etc. Explicarea nu e un truism. când nu putea fi vorba de existenţa omului.Intr-o lucrare de caracter etnografic şi pedagogic. Ca să dovedim că unealta munca cu uneltele au fost în adevăr răspântia vizibilă de unde calea omului s-a despărţit de a tuturor celorlalte vieţuitoare. p. fie din cauza repetării mai frecvente a acestei lucrări. un fenomen obscur şi nedeterminat 16 . în loc să punem accentul pe unealtă (caracter etnografic) am plecat cumpăna spre creier.. Şi e firesc să admitem că saltul fiinţei omeneşti spre dobândirea unor organe a~tificiale n-ar fi fost cu putinţă. fie printr-un act de mutaţie. p. în anume condiţii de mişcare a apelor. B. decât într-un plus de atenţie şi într-o cauză conşi · * MAX VERWORN. maimuţele nu sparg nucile cu pumnul. Apoi o sumedenie de fapte singulare în ce priveşte forma. se uită împrejur şi caută o piatră. fără o deosebită cerebralitate. 275 ş. In acest cerc de o întindere variabilă de la un moment la altul şi de la un individ la celălalt. . suliţă etc. Iar manevra aceasta de a aduce la steajăr calul care aleargă în arie este un act de voinţă (care se cheamă " ( c . De asemenea. apropierea acestui punct e văzut cu o claritate mai mare. arc. aruncă ori lasă locului unealta de un minut. e necesar să răspundem la o întrebare: Pentru ce creierul celorlalte animale n-a putut duce şi alte specii la crearea unor organe artificiale? Privind felul de viaţă al speciilor mai apropiate de om. UNEALTA CA STIMULENT PSIHIC. cu coada ochiului. izolată faţă de toate celelalt~ vieţuitoare. 'Memorie are şi maimuţa. S. ** E drept că chestiunea eolitelor nu e încă deplin lămurită. . iar de aici înainte cercetarea se sprijină pe criterii vizibile şi determinate. De aceea. spre păstrarea pietrei potrivite ca formă. adică toată tehnica nu-i altceva decât o proiectare a gândului în materie. deorece toată biologia e plină de mutaţii şi "revoluţii". o mutaţie a putut fi şi faptul de memorie. Însă cu ajutorul uneltelor şi al muncii cu uneltele o nouă perspectivă ni se deschide şi anume: putem să ne dăm seama în ce fel unealta a devenit temelia unei activităţi cerebrale de o potenţă superioară tuturor speciilor animale. adică pe unelte. toate uneltele şi toate maşinile. cd. tot ce trece în. sunt interpretate iarăşi ca simple mutaţii. In adevăr. culoarea. precum şi ceea ce priveşte lateral. este o mutaţie (Bohn15). Leipzig. Din contra. MEHEDINŢI ne-poimâine. ca şi omul. Altă creştere: şcoala muncii. Boule a putut observa într-o fabrică de ciment. ceea ce priveşte în zare (adică abia zăreşte). greutate etc. Bucureşti. De unde a ieşit deosebirea aceasta de procedare? Explicarea nu poate fi găsită. perfect încă din silur 14 . Ochiul trilobiţilor.80 S. este un punct central (Blichpunkt) unde lumina atinge cea mai mare intensitate. când nuca e prea mare şi nu poate fi strivită între dinţi. Vezi: LE ROY.

câmpul conştiinţei se conturează. foarte puţin modelată. înţelegem cum el a fost influenţat în cel mai înalt grad de munca cu uneltele. iar localizarea lui în regiunea frontală. Altă creştere. La om din contra. decât numă­ rul din ce în ce mai mare al uneltelor de care el se serveste. dacă-i punem să lucreze anume lucruri cu mâna dreaptă. Numărul progresiv al uneltelor 18 • Nimic nu măsoară mai con~ cret ascensiunea omului faţă de celelalte vieţuitoare. dar ni se pare că aci e ancora cea mai tare. p~ntru a lămuri in concreta felul în care unealta a solicitat şi potenţat mereu corelaţia celorlalte organe şi a prelungit firele lor de corespondenţă până la creier. Urgeschich:~ der Menschheit. este evident pentru orisicine că unealta a jucat un rol eminent în evolutia constiintei ~menesti. de văz. senzaţiile de auz. va fi destul să observe următoarele fapte: a. întocmai ca un jucător neexperimentat. Afară de momentul când caută hrana. 22. Şi dacă ne gândim la centrul ner. 1912. Pe când toate speciile zoologice au rămas numai cu organele lo~ naturale. Şi tocmai această operaţie a fost ajutată de ivirea uneltei. îndată ce atenţia creşte şi e silită să se concentreze asupra punctului aperceptiv.. Prin urmare. Fiecare organ are un fel de experienţă quasilaterală.conştiinţei nu se poate preciza. de care putem lega dezvoltarea conştiinţei umane. care. fără să mai aştepte ordine de la creier. dar şi stagnarea conştiinţei specîilor animale apropiate pe scara zoologică de om. solicită mereu colaborarea lor. Evoluţia graiului a fost şi ~a strâns legată de aceeaşi acţiune aperceptivă. Aşa că. ' . vos special pentru apercepţie.Din contra. · ~ 83 n-ai ca punct de plecare un centru. Şi tocmai centrul lipseşte conştiinţei animalelor. picior. aşa că servea "la toate". unde a fost nevoie în cele din urmă şi de un birou special. Am înşirat aceste comparaţii. De aci şi faptul semnificativ că gângavii se pot vindeca.chiar la cele mai evoluate dintre mamifere . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI apercepţie) şi ) nu se poate realiza Iară inhibiţia sau oprirea tuturor celorlalte elemente la oarecare depărtare de punctul privilegiat. p.pietroiul primitiv.' MEHEDINŢI. unealta . adică a organului supranumeral. singur omul şi-a adăugat şi îşi sporeşte necontenit numărul organelor sale (artificiale). cu cât specia stă pe o treaptă inferioară. adică începe să dobândească o relativă fixitate. poate fi nepotrivită cu acţiunea începută . când unele mai mult. nu departe de tâmpla stângă.. ele nu s-au putut ridica până la organizarea unui Eu. C. de teamă să nu le zădărnicească actiunea lor comună.. . nu dă acestui fapt relieful c~ i se cuvi~e. De la eolit.. Unealta se poate rupe. 1929. după ce capătă un centru şi deci închide suprafaţa unui cerc.şcoala muncii. Dacă lucrurile stau astfel. poate cadea departe de corp. din care au răsărit apoi stările cele mai înalte de conştiinţă şi prin urmare umanizarea progresivă a vechiului antropoid. până la şira spinării şi înapoi. bun de aruncat cu mâna.mâna . de obicei îngust. Aşadar e uşor de înţeles că uneltele au constituit un fel de auroră a vointei specific omeneşti şi un izvor bogat de apercepţie. La animalele celelalte . adică centrul nervos aperceptiv din regiunea frontală. situat în regiunea frontală a creieril. tot aşa. adică a devenit ocazie de percepţie potenţată până la apercepţie. Cu toată organizarea lor anatomică şi fiziologică foarte aproape de a omului.lipsa uneltelor a tinut conştiinţa pe treapta unei percepţii difuze şi destrămate î'n câmpul luminos. de act ete. Bucureşti.lui17. ca ceva străin de corp şi nu destul de adaptat nevoilor. Leipzig. când altele . Cine vrea să verifice valoarea criteriului etnografic faţă de cele biologice. spre organul excitat de o cauză externă. care concentrează asupra lui grija tuturor tovarăşilor. HOERNES. după fluctuaţiile unei atenţii leneşe ori distrate. Orizontul vag al percepţiei devine circumferinţă. după câte ştim. ascultând deseori de un circuit scurt. ca organ:le naturale: mână. după cum nu poţi desena un cerc.şi de la "pana" cheleană. După cum piciorul gâdilat în somn se retrage. În fine. Wundt. asociată la munca cu uneltele. se explică destul de firesc. unealta este un fel de alter ego. ca un fel de "instrument universal"* si . . · Cele înşirate până aici ne permit să înţelegem nu numai sporul · conştiinţei omeneşti în legătură cu unealta. UNEALTA CA CRITERIU ĂL PROGRESULUI SPECIEI UMANE. unde e localizat si graiul. dinte etc. un fel de somnolenţă din ce în ce mai accentuată. din cauză că nu ascultă cu aceeaşi promptitudine. dacă · * S..82 S. toată această acţiune e condusă de un centru nervos special (al apercepţiei). viaţa animalelor e mai mult vegetativă. adică n-au ajuns la o personalitate psihică bine conturată. ' * M.· Periferi~· . neavând corelaţie ancestrală cu celelalte părţi ale corpu-~-~-~·~ lui. . dacă nu este raportată la un c~ntrudestul de bine fixat.centrul nervos de aperceptie sunt fenomene conjugate*. rămân de cele mai multe ori izolate sau se amestecă şi se perindează în câmpul conştiinţei la întâmplare. unealta a fixat atenţia şi a intensificat-o. Unealta a ridicat deci conştiinţa omenească pe un plan cu totul nou faţă de celelalte animale. unde lumina conştiinţei are maximum de intensitate.

compoziţia şi destinaţia uneltelor sale. casă. · MEHEDINŢI 84 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la profunzimea uneltelor de azi. dar s-a transformat pe sine însuşi până într-atâta. Aşadar. ) într-o infinitate de variante. pentru ca să avem un punct de plecare pozitiv. A ajuns astfel singurul -animal cosmopolit. dimensiunile. după ce a luat în ~tăpâ~ire tot uscatul. care au înl~snit omul~i adaptarea sa la mediul fizic. care poate trece oceanul ca-n vis. toate speciile . aripa zburătoarelor celor mai iuţi şi mai puternice a rămas puţin lucru faţă de zborul aviatorilor. în anii din urmă.. avem la îndemână un criteriu concret pentru a-i măsura treapta de civilizaţie şi a-l compara cu alte grupări etnice. croindu-şi cu ajutorul uneltelor un ·mediu artificial în toate zonele de climă. ~~~-vorbea cu o superlativă admiraţie de zborul planat al fregatei. Pe când castorii. J. Din cele înşirate până aici rezultă aşadar în chip lămurit că: unealta si munca cu uneltele pot fi considerate ca adevăratul caracter distinctiv al speciei "homo".. VI. ( ( . faţă de tot restul creaţi unii. Al doilea criteriu semnificativ. _poate au'zi sunete imperceptibile pentru auzul altor animale. nici rândunica) nu se mai poate măsura cu · omul-zburător. încât ne apare aproape ca o specie nouă.. Michelet.. a început adevărata carieră a speciei umane. executând unul şi acelaşi lucru (haină. terţiar (eocen). L'humanite prehistorique. Mai întâi. Vederea unui muzeu sau a unei mari uzine poate arăta într-o minută imensa distanţă străbătută de tehnica omenească. Putem spune că. De asemenea. cuvântul "~ivilizaţie" un înţeles precis şi uşor de exprimat cantitativ. Diferenţierea progresivă a uneltelor. nici o pasăre (nici con. De aceea. Întinderea progresivă a razei de acţiune.cum vom arăta mm departe. pentru a exprima paralelismul dintre evoluţia omului şi tehnică. spaţiu şi timp a oricărei alte vieţuitoare 19 . pe când -omul s-a emancipat sub robia mediului geografic şi a devenit stăpânul întregii planete. pe care şi le-a adăugat corpului său. DE MORGAN. socotim potrivită următoarea definitie: civilizatia este suma tuturor descoperirilor tehnice. omul a devenit nu numai stăpânul netăgăduit al planetei. care îi permite să zărească până în adâncimile spaţiului cosmic. unde submarinele îi permit să evalueze cu o preciziune 'matematică în mijlocul întunericului etern. care stăpâneşte doar o infimă parte a orizontului planetar. ca mâna înarmată cu un~lte. În clipa când mâna antropoidului a încetat de a fi un organ de agăţat prin copaci şi de alergat pe pământ. iar membrele superioare s-au deprins să modeleze cele dintâi unelte. exprimată prin intensitatea muncii (raportul între cantitatea de muncă şi unitatea de timp). E destul să cercetăm numărul. s-a suit şi în atmosferă până în regiunile unde iarna e veşnică şi aerul irespirabil din cauza rărimii. în loc de o noţiune vagă. c. în ce priveşte graiul. Pe la mijlocul veacului trecut. Nici un organ nu a influenţat mai mult evolutia celorlalte (si chiar evolutia creierului). etc. In loc de a spune că un popor este mai mult sau mai puţin civilizat. zoologice se prezintă cu un anume biotip în fiecare biotop. iar termitele de sute de milioane de ani* construiesc aceleaşi muşuroaie din acelaşi material şi după acelaşi tipic. ne permit să trecem de la aprecieri capătă . omul n-a încetat o clipă de a varia formele. Azi însă. apoi s-a cufundat şi sub valurile oceanului. Cu drept cuvânt. clădesc de milioane de ani digurile şi colibele lor servindu-se numai de puterea labelor şi ascuţişul dinţilor. Numărul tot mai mare al uneltelor şi tipul lor din ce în ce mai diferenţiat au dat omului posibilităţi de adaptare nebănuite de nimeni şi fără pereche în regnul animal. Pe t~meiul c~lor arătate până ~ici. care se înalţă până deasupra norilor (în stratosferă).S. această accepţiune are pentru cugetarea ştiinţifică foloase vădite: 1. gradul de diferenţiere şi capacitatea de producţie a uneltelor (randamentul). până la polii încremeniţi sub gheţuri. de pildă. este diferenţierea progresivă a uneltelor. -·. pp. * Unii pun începutul termitelor în dară şi chiar în cea primară. adică atunci când strămoşul genului omenesc a devenit biped. dorul. nici fregata. Totdeodată. iar alte multe invenţiuni tehnice îi permit să întreacă puterea de relaţie în . luntre. seria de unelte ale unui popor şi calitatea lor relativă. VIII ş. b. În sfârşit. înarmată cu un microfon. 1924. Iar înţelesul acesta se impune etnografilor pe te~eiul unor fapte concrete. Paris. alţii îl mută în era secun- · 85 Desi e animal continental. ochiul vulturului. De pildă. arc etc. arsenalul omenesc a crescut în chip gigantic. ajutat de telescop. un istoric iubitor de ştiinţele naturii. c o nimica toată faţă de puterea ochiului omenesc.u. care ştrăbat acum în câteva ceasuri mările şi ţările. între toate vietăţile superioare. telefonia fără fir duce vocea la distanţe uriaşe. un cercetător modern afirmă că mâna şi limba fac împreună "toată umanitatea"*. unde nici o vietate nu-l mai poate urma. D DEFINITIA CIVILIZATIEI SI VERIFICAREA El PRAGMATICĂ . uşor de controlat. adică organelor artificiale. Si tot asa urechea omenească. graţie uneltelor.

Sau chiar în necesitatea de 'a căuta hrana în preajma omului. la determinarea matematică (cantitativă) a gradului de civilizaţie20 . antropoidul a fost un culegător. cum se poate vedea încă destul de bine la primitivii. anexate corpului. care îl ajută să spargă coaja fructelor ori să zdrobească oasele. În faza de pură animalitate.Slujindu-se însă de eolit. scoică etc. PAUL DESCAMPS. "L'invention chez les primitifs". CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Arta (imitaţie creaţie) desen paleolitic - arta actuală Ştiinţa (cugetare. KARL VON STEINEN. ci. adică o creaţie a poporului respectiv. Cuvântul civilizaţie capătă astfel un înţeles nu se poate mai concret şi mai uşor de ţărmurit. Resturile de unelte şi arme paleolitice şi neolitice dovedesc peste tot o progresiune vădită. 1926. ajunse cu vremea un culegător agresiv. Berlin. dezvoltarea civilizaţiei poate fi exprimată grafic. Unghiile şi dinţii sunt oarecum degradate din rolul lor primitiv.cauzalitate ordonată) empirie metafizică pozitivism Religia (cugetare. 257 ş. Revue internationale de sociologie. Cf..u. mai multe .). orice pas mai departe spre perfecţionarea acestor organe artificiale. Reiseschilderung und Ergebnisse der zweiten Schingu-Expedition (1887-1888). Astfel. pp. să zgârie.) de care s-a slujit pentru a spori puterea membrelor sale. Dacă însemnăm *. progresul speciei umane a trebuit să se manifeste printr-o procurare mai uşoară a hranei. rădăcini. Şi anume: în primul loc. să sfarme ori să. ajutat de unelte. După ce omul-vânător s-a deprins să ucidă anume animale bune pE:mtni hrană. cu zero momentul în care omul a pus mâna pe eolit sau alt material (lemn.u. Unte. Primum vivere. ci ca mijloc de dis~. cum e cazul pentru dingo. 206 ş. şi înlocuite cu pietre ascuţite..86 S. vânat etc. Iar panoplîa sa de atac şi de apărare a crescut şi s-a diferenţiat neîncetat. fiind adunaţi pe lângă sălaşul omului nu din consideraţii de prevedere. p. Al doilea. 36 ş. şi de sapaligă (un băţ teşit. să spintece. ci sunt originale. omul. Iar când etnograful mai constată că unele măcar dintre uneltele de care e legată viaţa materială a unui popor nu-s împrumutate sau imitate după modelele străine. 1897 ed. os. spre a găsi măduva.u. pentru dezgroparea rădăcinilor). puii găsiţi în culcuş. Dar o cauză nu produce numai un efect. den Naturvolkern Zentral-Brasiliens. 2. de obicei.taie hrana culeasă (fructe.monoteism C 'i v i 1 i z a ţ i a o 87 . adică un vânător.magică) fetişism . omul a ajuns un culegător tot mai abil şi mai puternic. tracţie*. pur subiective asupra civilizaţiei. atunci locul său în ierarhia valorilor omeneşti devine şi mai uşor de determinat. din culegător destul de inofensiv. ouă. a II a. scoici şi ghimpi care pot să găurească.-. cum sunt multe alte specii. a însemnat în acelaşi timp şi un pas spre ciuilizare.

47. ** KNUD RASMUSSEN. p. acela nu aminteş­ te un produs comestibil oarecare. 47. fiindcă i-au trebuit din ce în ce mai multe unelte şi arme (de atac şi de apărare). Reisen in Tibet. ascunse în ţărână. păstrarea şi pregătirea alimentelor. 147. ci indică şi o adaptare deosebită la mediul geografic.un lucru imposibil în zona mâncătorilor de orez.S. etc. popor de plugari. gătirii CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 89 Când europeanul vorbeşte de "pâinea de toate zilele" ca de un lucru de la sine înteles*. *** CARSTEN NEIBUHR. un lucru e cert: în prima rubrică a inventarului civilizaţiei fiecărui grup etnografic trebuie să punem hrana şi tot ce priveşte tehnica hranei. păstori. . În sfârşit. p.. cu păstoritul şi agricultura l-a silit pe om să varieze necontenit forma si dimensiunile uneltelor. Până atunci. a dus pe femeie la descoperirea agriculturii (calea era nu se poate mai firească: rădăcinile. (' ( ) . **** PRSCHEWALSKI. 111.). 128. în vederea agriculturii. a fost cel dintâi pas spre ceramică. mai puternic şi mai agresiv. 1929. E nevoie de uscare. iar de la o vreme a fost industriaş. pp. păstrată şi în anume chip preparată. vol. 88 MEHEDINŢI actuali . preparat sub formă de fiertură. ). pp. 1772. Die Kultur der Kulturlosen. La fel şi în pustiile calde. ca să nu -ardă) i-a sugerat femeii una din cele mai mari invenţiuni: olăria*. lăsând la o parte urmărirea în fiecare mediu geografic a muncii vânătorului.de la o vreme s-au domesticit.de necrezut când le spui că europenii mănâncă stridii.. că chinezul are în cartea lui de bucătărie peste 40 de reţete numai pentru tocătură (în care intră substariţele cele mai eterogene: cuiburi de salangane 21 ."*** Mongolul crescut în uscăciunea pustiei. Jena. Prin urmare cine zice hrană. ş. În acelaşi timp. sau cufundare în salamură etc. Iar de aci s-a născut în unele regiuni păstoria. Stuttgart. De asemenea. uneori foarte ___ complicată. pp. adică 1-au îndemnat să fie mereu si indu. . agricultorului şi păstorului. Paris. nu de pâine. păstrarea şi pregăti­ rea ei**. venirea corăbierilor străini.171. IBANEZ. agricultori şi ind~striaşi e o ~implificare naivă şi falsă. Reisen in der Mongolei. îndeletnicirea îndelungată cu vânătoarea. aripi de rechin. .57. e destul să relevăm faptul că regiuni întregi de pe faţa pă­ mântului n-au cunoscut altă preparare a mâncării. el caracterizează prin acest cuvânt o întreagă civilizaţie l~gată de cultura cerealelor. Şi fiecare din aceste procedări presupune o lungă experienţă ancenstrală. De şceea. ***** V. 61. amestecate cu praf de sare. Coacerea hranei la foc şi apoi încălzirea în apa fiartă şi fierberea în vase naturale (scoici ori coji mânjite cu lut) sau în vase împletite din rămurele (coşuleţe unse cu lut. 1877.. 91. Deux ans d'intimite auec les tribus d'esquimaux inconnus. Când afli. Eskimoşii continentali de pildă se hrănesc aproape numai din carne de ren. având o tehnică cu totul specială pentru adunarea. Meşteşugul de a fierbe ceva în apă şi uneltele respective au fost necunoscute în cele mai multe insule ale Ocean ului Pacific.Jena. prin urmare sunt o preţioasă indicaţie cu privire la gradul şi tipul de civilizaţie. 116. crabi. · Aşadar. 1910.. a. afară de coacerea ori frigerea pe cărbuni. p. . vol. Vechea ierarhie: vânători. 248. fără să fabrice însă pâine. Paris.B. o formă de procurare a hranei cu mult superioară vânătoarei. Voyage autour du monde.. 51. după cum arabilor . 1928. simte o adevărată greaţă numai văzând pe cineva că mănâncă peşte ori păsări de apă****. raei etc. H r a n a. ca ale Europei.Vezi: K WEULE. vânătoarei. asta e un semn sigur de străveche tehnică culinară*****. precum şi o tehnică alimentară. afumare. când locu- * Nici romanii. culegerea seminţelor şi a ră­ dăcinilor. 48. De asemenea. legată aproape exclusiv de carne şi de peşte. şi îndeosebi de cultura grâului. hrana nefiind totdeauna la îndemână. pp. ea trebuie să fie adunată. n-au cunoscut pâinea decât din vremea întâiului război punic. * Pentru a vedea ce rol însemnat a avut în civilizarea omului tehnica prealimentelor. pînă la. Kopenhagen.PRSCHEWALSKI. II. 48. prindeau iarăşi rădăcini. li se pare. gogoşi de viermi de mătase etc. al cărui gluten permite frământarea şi modelarea pâinii. aus eigenen Beobachtungen und im Lande selbst gesammelten Nachrichten. sau zăpuşirea cărnii între pietrele infierbântate la foc.trias. omul a fost şi culegător şi industriaş. etc. hrana lor era un fel de terci de făină (pullmentum).u. Pentru a verifica şi justifica această procedare în descrierea civilizaţiei unui popor este destul să observăm că chiar în faza actuală a omenirii hrana este unul dintre caracterele cele mai semnificative pentru a măsura gradul şi felul civilizaţiei unei grupări etnice. seminţele uitate în ţărână răsă­ reau şi dau plante la fel.Lutul răscopt şi întărit prin dogorirea focului. lângă care era pus coşul spoit cu lut. 98. . 169. în legătură cu industriile corelative. Du Groenland au Pacifique. care trăiesc tot în ţinuturi temperate. îngropare în zăpadă ori în gheaţă. Căci. precum şi ascunderea lor faţă de lăcomia bărbatului. 1884. Din clipa când a pus mâna pe eolit. "Pentru european e tot aşa de neînteles că arabii mănâncă lăcuste.. prăjire pe foc. . de pildă. I. mulţi europeni nici nu bănuiesc că aiurea există mari aglomerări de populaţie. regiunile arctice au o tehnică alimentară cu totul deosebită. ci înlocuind-o cu "orezul de toate zilele". ori păstoritului şi totdeauna industriozitatea lui a fost stimulată zilnic de grija pentru procurarea. Beschreibung uonArabien.

iar noţiunea de "oală" s-a pierdut. * Cei care se ocupă de sistematica etnografiei. pentru a nu înmulţi categoriile etnografice. La bakairi oalele nu servesc la fiert. au început a întrebuinţa şi lâna vegetală (bumbacul) şi o sumă de plant~~ fibroase (cânepă. Din cele înşirate până aici rezultă în chip lămurit că hrana este un indice de civilizatie de o însemnătate fundamentală pentru etnograf. ci pe dinafară.) ca îmbrăcăminte. haina şi casa sunt acelaşi lucru. ne poate explica originea ceramicei pe o cale mai directă şi mai simplă decât a coşuleţu­ lui de rămurele unse cu lut. a urmări în clasele de jos ale unui neam obiceiul "culegerii" directe a hranei. a fost adaptarea la climă. ast~ însemnează mai totdeauna să reconstituieşti fazele cele mai vech1 ale civilizaţiei respective. rafie. In sfârşit. Pe când primitivii se servesc de unsoare** (grăsime. Această unealtă culinară ne duce însă cu mintea şi mai departe: el este ultimul reprezentant încă uzitat al oalei primitive. 1. din vremea când pescuitul era încă ocupaţia de căpetenie a neoliticilor din preajma Carpaţilor. 148. . 1912. tot aşa etnograful poate spune cu drept cuvânt. pentru a măsura iuţeala relativă a progresului civilizaţiei sau tenacitatea unor obiceiuri arhaice. Cuvântul a căpătat înţelesul de cap (tete. ceramica nu trebuie legată numaidecât de nevoia fierberii alimentelor pe lângă fla- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 91 nată cu gura în jos. precum şi numirile lor. HOERNES. care. ţesere etc. 101. pe o lespede de piatră. cără. ţeastă).). apoi şi pentru un ~otiv cu totul obiectiv. Un alt pas spre civilizaţie. tot aşa locuitorii preistorici din Carpaţi şi de aiurea au putut deriva olăria din învelişul diform de lut (un fel de scafă abia modelată) cu care acopereau carnea sau alte alimente destinate coacerii. este o reminiscenţă de mare preţ a bucătăriei arhaice. asta e un criteriu de luptă s~culară cu foa~ea şi deci o specială adaptare la mediu. să nu se mire că punem la un loc haina cu locuinta. pantalonii sunt· "casa picioarelor" etc. aproape gol. De exemplu.90 ) ' ) S. colorare. Pelerina e "casa spatelui". peste care pun pietre arse în foc. ne duc cu gândul până în epoca daca-romană. Au coeur de l'Afrique. Op. O facem întâi. ci într-o oală pusă. · jos. Vezi: K VON S'J'l!:JNEN. Faptele sunt prea cunoscute ca să mai fie nevoie de dovezi. Şi în latura aceasta. . cuvântul ţest în limba noastră şi burca ori mălaiul care se prepară sub ţest. ca un fel de cuptor minuscul. H a i n a ş i l o c u i n ţ a.De pildă. voi. In fine. De aceea după cum s-a zis: stilul e omul. l. Berlin. şi sfârşind cu omul polar. aşa cum o oferă natura de-a gata. În forma masculină de azi cuvântul însemnează numai vasul rudimentar care acoperă măiaiul şi este acoperit la rândul său sub spuză şi jăratec. care a făcut posibilă răspândirea omului în ţările temperate şi reci. parte latine. dar şi felul pregătirii alimentelor pot servi ca indice de civilizaţie. iar păstorii au utilizat şi lâna animalelor. precum şi uneltele de care se serveşte un grup etnografi~. ori răstur' :* M. ci îşi împlinea rolul ei chiar culcată. nu putea sta vertical. deoarece nevoia de hrană şi tehnica hranei au fost din capul locului resortul cel mai puternic al civilizării omului. toarcere. Leipzig. cu frunzele mari care acopereau pasta făinoasă pusă la copt. Unter den Naturvălkem. ca ţestul. in. şi a observa apoi tehnica păstrării şi pregătirii alimentelor. MEHEDINŢI itorul Industanului se mulţumeşte numai cu o mână de orez. că bucătăria unui popor este oglindirea cea mai limpede a vieţii materiale a poporului respectiv. obiceiul muntenesc de a fierbe -peştişorii mici nu cu apă. Relevăm numai atâta: întocmai ca şi hrana.-···~ varietatea mijloacelor de apărare în contra frigului şi altor internperii este enormă.) a căror folosire presupune o tehnică uneori foarte complicată (macerare sau topire. p. ba încă într-o măsură şi mai vizibilă. şi anume cel mai vechi indice. p. Haina şi casa sunt izvorâte din aceeaşi necesitate organică: apărarea corpului de intemperii 22 • E semnificativ în ordinea aceasta de idei că unii primitivi le confundă şi azi. pălăria e "casa capului". fră­ mântând între dinti bob cu bob si mestecându-le domol. nea'vând fund. Kultur der Urzeit. prin tehnica îmbrăcămintei şi a locuinţei*. nologie b. cit. iar oala nu era încă destul de modelată. Paris. acoperit cu piei din creştet până în tălpi (un fel de piele artificială)__~··~. culegerea şi metodele de conservare şi pregătire a bureţilor. voi. tei. 1907. ci numai la păstrar~a apei şi au derivat' din coşuri lipite cu lut (K VON STEINEN. p. 140. lut etc. peste peştişorii amestecaţi cu ierburi şi înve!jţi într-un brusture (ca foile care acoperă azi burca de sub ţest). 1875. urzică etc. cu gura în ·. SCIIEWEINFURTH. 113. Începând cu omul tropical. gama formelor de civilizaţie este imensă. când testa însemna încă pentru străbunii noştri oala. Brasiliens. vânătorii şi-au adăugat în cpip foarte firesc pieile. adică nu avea fundul suficient de neted spre a sta ·în echilibru*. nu numai uneltele de bucătărie.. pe lângă lâna animală. phormium tenax23. În orice caz. · ** G. La bakairi. · . pp. De altfel. 208). 82. ~ . 67. Ţestul deci. cu focul nu înăuntru. adaptării omului ne transpun de asemenea într-o fază veche a la mediul carpatic. Iar în ordinea aceasta de idei. După cum unii primitivi fierb carnea înăbuşind-o într-o ţesătură de fibre muiate. parte arătând o termi- nordică. agricultorii. haina poate sluji ca cel mai vădit criteriu pentru a judeca treapta civilizaţiei unui popor şi coeficientul său de progres.

luminat. a dus la interpretări interesante asupra regiunii de intensă colonizare romană. Simpla cartografiare a unor documente etnografice (cum e portul vaselor pe cap* ori forma sau numai numele unei haine) ar releva dintr-odată fenomene istorice. putem afirma că.. a unei grupe sociale si mai numeroase. 176. care aşteaptă o tratare metodică. singurul cosmopolit între toate animalele superioare. tot aşa şi-a creat şi un tip de îmbrăcăminte. uneori. vol. Am arătat mai sus. lamă. nici culoarea. Voyage d'un naturalist. Iar cămaşa neagră. ar da la iveală fapte de cea mai mare însemnătate cu privire la mersul civilizaţiei în Carpaţi şi ar limpezi multe fapte istorice.Reţinem numai adevărul că. c. În latura aceasta. a ajuns să ia în stăpânire tot pământul ecumenic. după cum în fiee. cu ajutorul câtorva animale îmblânzite (măgar.adevărate "zgârie-nori" . DARWIN. nici materia. Rămâne să mai adăugăm. în unele priviri. De asemenea. ne îndrumează spre regiunile de păstorie arhaică. Iar seria formelor e si aci enormă. ca o a treia grupă de fapte caracteristice pentru civilizaţie. tot astfel ar fi neexact să zicem că un popor preţuieşte ca civilizaţie cât îl arată îmbrăcămintea lui. după cum este exagerată formula că "omul este ceea ce mă­ nâncă".. Astfel. locuinţa e uneori un criteriu etnografic de o însemnătate decisivă în probleme de imigraţii. schiţând în treacăt îmbrăcămintea păsto­ rilor din Carpaţi. De exemplu. yak. alături de hrană. ren. Circul aţi a. este în adevăr uriaşă. întocmirea casei a însoţit pas cu pas toate vicisitudinile fiinţei omeneşti. poate afirma fără ezitare că un studiu comparativ al portului românesc şi al uneltelor care slujesc la pregătirea pieilor. devenind. şi ca material şi ca dimensiuni şi distribuire. circulaţia arată mai bine şi decât hrana şi locuinţa progresiunea civilizaţiei unui ţinut şi a populaţiei respective. care aleargă cu picioarele altora. elefant). încă CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 93 În rezumat: haina este un criteriu de mare preţ pentru măsu­ rarea gradului de civilizaţie. Dintr-o specie tropicală. Până şi în sfera îngustă a unei singure ţări. dar neverificată pe teren.S. Putem afirma că 90 la sută din istoria poporului românesc e încă îngropată sub ţărâna preistorică ori în penumbra şi umbra etnografiei sau în mormântul documentelor împrăştiate prin arhive neutilizate. aerisit etc. putem afirma că nici forma. * Schiţarea cartografică. 1929. fiartă cu zăr şi înveninată cu zeamă de spânţ (helleborus) şi alte plante otrăvitoare. Cine o cunoaşte din proprie intuiţie cu diferitele ei variante. scurtă numai de o palmă. Ţundra faţă de sarică.330. prin tehnica locuinţei. şi până la casele moderne cu zeci de etaje . mijloacele de circulaţie. haina este un real exponent al civilizaţiei unei grupe etnice şi deci ea ocupă un loc de seamă în orice descriere şi caracterizare etnografică. Dar meşteşugul acesta n-a fost atât * CH. Paris. după cum am spus înainte.scara perfecţionărilor tehnice pentru încălzit.. 92 Prin urmare.. opinca bănăţeană. cum am spus. Dar sunt o mulţime de alte amănunte. Analiza tipului de casă în secuime e un document de preţ în dezlegarea chestiunii de prioritate. pe care azi nici pe departe nu le înţelegem. omul. \ * Şi aproape tot aşa de însemnată este şi locuinţa ori casa. -Cămaşa maramureşenilor. pp. iar hainele acopereau mai mult partea inferioară a corpului26 . Şi ca formă. OPREANU. contribuţie de geografie umană şi de etnografie şi Lucrările 328. colonizare. omul s-a mărginit multă vreme numai la umblet.. că ea este semnificativă în cel mai înalt grad. construite din câteva crengi înfipte în pământ.. De aceea. suprapunere de elemente etnice etc. adică tmbrăcămintea colectivă a familiei sau. care ocrotesc tot atâta cât şi culcuşul unui iepure*. în lupta de adaptare la mediul geografic. .. e o reminiscenţă a epocii când o bună parte din cap era încă gol. 228. omul a devenit un fel de centaur. Ca animal de uscat.W · că a maramureşenilor şi sfârşind cu clabăţul din părţile Crainei. tot aşa. ne duce cu gândul până la timpurile lui Dioscoride 25 care lăuda marea experienţă a dacilor în ce priveşte cunoaşterea plantelor medicinale. nici numele şi nici dimensiunile hainelor nu-s indiferente pentru descrierea etnografului. De la cul- cw~ul de o singură noapte al boşimanului ~au de la wig-wam-ul fuegianului. Clădirea de lemn şi ornamentarea porţilor şi alte amănunte nu mai lasă nici o îndoială asupra influenţei româneşti asupra coloniştilor secui**. III. i-a venit în minte să se folosească de puterea lor pentru transport. Dar. . Ţinutul săcuilor. ** S.231. foarte grosolană şi neestetică. Topliţa şi Defileul Mureşului". pp. bou. "Judeţul Ciuc. cămilă. este vădit o for' mă arhaică. lânei. în Institului de Geografie al Universităţii din Cluj. (1 ( .. încercată de două ori de geografi. cal. şi chiar pentru călătorie. H. WACHNER. 1875. compararea formei căciulilor începând cu jarca pi. un fel de pendant pentru clabăţ. iar pe unele nici nu le bănuim24. După ce a domesticit însă unele mamifere mai puternice.are mediu geografic omul şi-a creat un tip de hrană. precum şi cuvântul îmbră­ care sau îmbrăcăminte sub care înţelegem azi totalitatea veşmin­ telor. inului şi cânepei.

iar a doua lopată. MEHE· evoluţia economică. şi de la crâmpeiele de potecă împrejurul colibelor..li.u. se ţin admirabil în echilibru. şi se lasă purtaţi de mişcarea impetuoasă a valulut. Abia mai târziu. Prăjina a devenit apoi lopată şi s-a adaptat ciobacului devenit luntre propriu-?-isă. De la vechiul târn (o creanpe pământ) şi de la căruţa cu două roate masive (fără butuc şi fără spiţe). eskimosul e îndemânatic ca un amfibiu. Geografia 1929. Şi nu numai roata. 69. pe care circulă azi cu mare înlesnire vehicule împinse de abur. înaintează totuşi destul de repede pe apele liniştite. 'j ·•·. Pe apă. corlăţi­ le. omul a ajuns la ideea de a scobi înadins trunchiuri de copaci cu lemn uşor (monoxile) sau de a crea plăvii artificiale. cum fac şi azi indigenii de pe malurile Nilului sudanez. mişcând picioarele şi mâinile. cu puterea mecanică a vântului. Şi totuşi. Voyage autour. ca şi cum picioarele lor ar fi . "Vechii hawaieni învăţau din copilărie să stea în picioare în faţa mării pe o scândură ovală de 2 metri. Mai târziu. vol. Kartogro. a fost o lungă. Între aceste mijloace. 1926. dar toate părţile acestor vehicule (chilna. felurile de adaptare au fost nu mai puţin numeroase şi ingenioase. Munchen. foarte lungă evoluţie. ei se scoală în picioare pe acest scut. fără să mişte picioarele"***. cu care poate să treacă şi pe sub apă. . Astfel. de asemenea. Cum scândura n-o zăreşti.enu. Dacă sunt însă valuri. . proţapul.phie bei den Naturuolkern... ei parcă merg' pe apă . pe o scândură de acest soi. cotigă. DROBER. un fel de patină. apoi domestice. fixată la partea dindărăt.· Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier. zăreşti şiruri de oameni în picioare. e o distanţă uriaşă.r la început au fost foarte greu de imaginat şi de realizat. pp. vol. scările ori şeaua pentru călărie**. ajunge cârmă. care se slujesc de un maldăr de trestie (ambaci) în loc de luntre*. traiul pe marginea apelor i-a sugerat omului primitiv şi gândul de a cârmi înadins cu o prăjină obiectul pe care plutea. 40 ş. p. RECHE. Însă toate acestea au fost invenţii mari şi ·relativ târzii. patina de apă. . Aşezaţi pe pântece. 189. mirarea cea mai mare n-o provoacă nici luntrile. pohii. Apoi plutirea sub formă de escadră. aleargă. graţie minunatei sale luntre de oase şi de piele (kaiac). I. la distanţă de sute de mii de kilometri. Cel mai simplu mijloc de călătorie împrejurul locuinţelor lacustre sau pe râuri şi la ţărmul mării a fost simpla agăţare de ·un obiect plutitor (trunchiuri plutitoare. Luntrea lor e aşa de )mperfectă."! SCHWEINFURTH. MEHEDINŢI uşor pe cât se pare. 53.. Pânza a produs atunci o revoluţie. electricitate ori benzină. zăbale etc. Paris. E semnificativ că deprinderea de a călări datează abia de câteva mii de ani. la fel s-a întâmplat şi cu căile de comunicaţie. 1928. ***V. Putem deci să zicem că tehnica circulaţiei pe apă este tot atât de caracteristică pentru gradul de civilizaţie. care învederează un enorm progres în civilizaţia omului "umblător" de altădată. . ivărul etc. putem spune că e un document de civilizaţie autohtonă superlativă*. de sute de kilometri pe oră. 43 ş.. este dovadă de înaltă adaptare tehnică**. spre polul arctic. ca un scut de lemn şi de care se slujeau să treacă râurile ori să străbată strâmtorile. până la drumurile de mii de kilometri. pite de lemn. Prin urmare. Şi de cu transportul greutăţilor. sanie. car. Cât despre navigaţia polineziană. scări. tehnicii plutitului. fiecare amănunt în dichisul de călărie a însemnat un real progres în meşteşugul acesta. dar în adevăr minunate ca adaptare a omului la mediul lichid. '** Pentru DINŢI. înotătorii. Grecii din vremea lui Homer se slujeau şi la călătorie şi pentru luptă numai de care. Tangaloa. ca şi frâul. ca păsările înotătoare. p. au rămas până acum la un stadiu de navigaţie cum nu se poate mai rudimentar. IBANEZ. plăvii. 1903. Însă toate progresele navigaţiei pe râuri şi mai ales pe valurile puternice ale mării au cerut timp foarte îndelungat şi invenţiuni tehnice.u. De pe mal. până la numeroasele forme de cioaclă. care se confundă uneori cu hăţaşul animalelor sălbatice. nici hărţile marine. Apoi. In schimb. chervan etc. de pildă. p. e de dată foarte recentă. cel mai surprinzător este. întrucât pernhtea înlocuirea muncii manuale a vâslitului.). care ni se pare azi lucrul cel mai firesc din lume.) au evoluat. 170 ş. adăugarea unei pânze sprijinită pe un mic catarg a fost pentru omul preistoric o perfecţionare de o valoare imensă. cu o încetineală de broască ţestoasă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 95 dă. pietruite ori şinuite cu fier. sprijinite cu vremea pe roate cu spiţele înţepenite în butuc. la celălalt capăt al continentului american. frâu. orientaţi după unghiul pe care-I face axa luntrii cu direcţia valurilor. 57. de bună seamă. p. Au coeur de l'Afrique. oiştea. De la pârtia primitivă. preher. ci tocmai mijloacele cele simple de tot. pinteni. le-a venit ideea de a se aşeza direct pe spinarea animalelor. la fel cu a aburului în timpurile moderne. încât ia apă mereu şi mereu trebuie golită cu o scafă. jugul. cu o iuţeală de zeci. 1875. pe care o pot duce în spinare. ** W. după cum este şi tehnica circulaţiei * E.' d::. B.. lamba. insule de plaur etc.u. Iar folosinţa de şea. care ni se pot părea azi simple.94 S. vezi o scurtă schiţare în S. formate dintr-o reţea de nuieluşe (nervuri de palmier) în chip de coordonate. venind spre ţărm tot asa de iute ca şi valurile. Sună aproape de necrezut când auzim că trupele de cavalerie romană călăreau Iară scări.du monde. I. De piltot aşa eşi gă târâtă ) ' ··. Fueg1. căruţă.

e destul să se stie că aproape "toate progresele tehnice ale fabricării sunt dator. Etnografia. sugen~ază ea singură toate perfecţionările dorite. . pe când celelalte specii zoologice au rămas cu organele date de natură. Die Schiffahrt der Indianer. Brasiliens. 1926.. haina (şi locuinţa) şi circulaţia constituiesc împreună ceea ce numim civilizaţia omenirii. în care omul de meserie deosebeşte 20 de varietăţi. VON STEINEN. ' Un lucru este însă clar: c~noastem directia în care trebuie să lucrăm. Înşirând felul de hrană. ** K. socotim că justifică îndeajuns urmă­ toarele afirmări: 1. Das Americanische Wunder. De pildă. în Chicago. (In metalurgie. -Muzeele etnografice sunt aşa­ dar nu numai colecţii de material ştiinţific. gândul acesta nu e nou.se serveşte gruparea respectivă. Civilizaţia. deoarece mânuirea directă a uneltei. ci şi un fel de scară intuitivă de proporţie a civilizaţiilor omeneşti. 1925. produce azi 310. ca o ultimă treaptă de progres tehnic în ce priveşte circulaţia planetară. Schurtz. 1848. necum să se fi înţeles asupra ierarhiei criteriilor în fiecare * G. MEHEDINŢI.u. '123 ş.sc imedi. cuprinse în cele trei mari categorii: hrana. 116. ed. Cu alte cuvinte.. 76. 38. pp. În ce priveşte felul muncii.96 S. cum facem anatomie comparată***. trebuie să amintim aviaţia. p. adică suma descoperirilor tehnice prin care omul s-a adaptat mediului planetar. p. calităţii şi originalităţii*** uneltelor de care s-a servit şi . pp. care permite lui Ford să scrie acest semet cuvânt· Nu există iruposibilităţi". JULES MOCH. ale cărei recente progrese sunt tuturor cunoscute. 2. 214. altele. ci expresia unei realităţi de fapt. IULIU HIRSCH.ceea ce a produs schimbări considerabile în tot aspectul civilizaţiei din aceste ţinuturi. spre a vedea că adevăratul criteriu al u'nei civilizaţii spornice stă în perfecţionarea uneltelor şi a muncii întemeiate pe o tehnică din ce în ce mai ştiinţifică (scientific management)*. precum şi viaţa aproape amfibie a unor malaiezi sunt documente nu se poate mai semnificative. producţia a trecut de la 90 la 150. Sau să aflăm că ceea ce profanul numeşte oţel e în realitate o specie tehnică. înotatul bakairilor în râurile Braziliei. 62 ş.u. Bruxelles. Pozitivistul Quetelet29 crezuse un moment că va putea face "statistică comparată". îmbrăcămi~tea. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pe uscat. etc. Unter den Naturvălkern. 33 ş.u. Berlin. 1907. ****Vezi S. Ratzel. se află încă în faza începuturilor. După cum în descrierea fizică a planetei operele de geografie sunt foarte neegale în ce priveşte firul conducător şi sistematizarea descrierii (deoarece nimeni n-a căutat încă să· determine precis categoriile geografice**** necesare unei descrieri cu adevărat ştiinţifice). nu experţilor. Toate adaptările tehnice la mediul geografic. Berlin. Tot aici trebuie să înşirăm şi încercările de cufunc!_are sub apă. Metoda cea mai sigură pentru judecarea gradului de civilizaţie a unei grupări etnice este cea indicată mai sus: cercetarea numărului.ate lucrătorilor". 97 rubrică de material sau asupra unei exprimări cantitative a elementelor ce compun o civilizatie. a II-a. Ma vie et mes oeuvres. iar salariile s-au îndoit. Le systeme Taylor. Cine producea înainteA de război 100 de piese pentru anume maşini. BERTRAND THOMSON.u. E destul să amintim notiun~a nouă taylorism 27 . cine vrea să judece valoarea relativă a unei civilizaţii. p. etnografii n-au stabilit încă în chip definitiv categoriile etnografice. Ea poate fi considerată ca un caracter diferenţia!. cantitativ. Paris. 1919. Stuttgart. 1927. adică celor ce muncesc efectiv. în orice ţară şi în orice epocă. Dar până vom ajunge la preciziune şi destulă claritate mai este încă mult. In sfârşit. *** Vezi Anexa I. cu. singurul expert e muncitorul (în uzinele Ford nu există experţi).) Rămâne doar atât. IV. este un atribut specific omului. Ştim că progresul însemn~ază difere~ţiere de forme (organe) şi integrare de acţiuni (funcţiuni). Du systeme social et les lois qui le regissent. Paris. Aşadar. atât de deprinşi cu apa încât pot sta chiar un ceas sub valuri**. cap. energia mecanică s-a întreit. e destul să aflăm că într-o singură uzină (Fard) specializarea uneltelor si diferentierea muncii a ajuns până acolo. (Cuvântul nu e un eufemism. 1897. Iar faptele înşirate până aici. în gradul de specia---lizare actuală. comparându-le unele. Weule şi alţi etnografi modemi. Socialisme et rationalisation. * C. FRIEDERICI. . să determinăm exact toate ele-mentele caracteristice ale fiecărei civilizatii si să le exprimăm. 30. Introducere în geogra(Le ca ştiinţă. c . 96 s. ca ştiinţă pozitivă. începând cu primitivii şi sfârşind cu submarinele. deoarece omul este singura vietate care şi-a creat organe artificiale. Terra. C o n c l u z i e. n-are decât să urmărească prefacerea uneltelor şi ritmul muncii. F_ORD. tot aşa şi în operele etnografice nu găsim acelasi fir conducător si aceleasi criterii de valoare. că sub acelaşi acoperiş s~ execută' de fapt 7882 de munci deosebite** 28 . Paris. aşa cum s-a dezvoltat de la Waitz şi Bastian până la Fr. De altfel. loc~inţa.. *** QUETELET. 97. ** H.t că civilizatia americană creşte cu o repeziciune vădit superioară celei europe~e. Mai târziu ' Bertillon 30 încearcă aceeasi . Navigaţia karaibilor în Mediterana americană*.) Astfel de documente dovede. pe cât posibil. pentru a preţui civilizaţia americană contemporană.

Niciodată nu ne vine în minte să atribuim această însuşire animalelor. decât un metodolog al etnografiei.~l921. Autorul caută să schiteze un fel de "metrologie" a civilizaţiei. dacă cuvântul facticws n-ar fi dat expresia {etlş. pentru cei care cunosc viaţa cuvintelor. Soziologische Uberblicke. Niceforo32 e însă mai mult economist.aceea si rezultatele la care ajunge îi sugerează o concluzie destul de pesimistă. 1865. domesticitori şi ~gricultori*** nu cuprinde toată gama civilizaţiei omeneşti_ şi nici toate criteriile principale ale tehnicei de adaptare la medm. care ne aduce aminte de civis si civitas începe ~ avea. Aşadar. credem. Când dai cuiva acest atribut ai ~~dată înai_nte i~aginea unei hrăniri igienice. Ne dăm seama că civilizatia e un a:_tificiu. După el s-au mai făcut şi alte încercări. BERTILLON. . acel cuvânt (apropiat de muncă si de unealtă) ar fi fost mult mai potrivit spre a crea un termen cu inteles mai clar decât "civilizat". care umblă încă descult dezb:ăc~t şi_a răma~ străin de produsele tehnicei din ţările eur~~ene. 98 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI metodă* cu gândul să determine valoarea medie a atributelor omului si .. direcţia civilizaţiei şi gradul i~ovatiilor sale. Însă nici el nu-şi ţine făgăduiala dată. -~-~ 3. 1923.) Ne multumim a aminti pentru indicarea direcţiilor cercetărilor o singură operă mai nouă: Les indices numeriques de la civilisation. Dar potrivirea între cuvânt şi lucrul sau ideea pe care o îmbracă e. E destul în privinţa asta să constatăm următoarele: 1. 99 . (Criteriul un~i clasificări după hrană şi unelte.. Prin urmare. ' De. e considerat ca superior în civilizaţie compatriotului său din pădure. .S. *** F. că acest calificativ e specific omului. El îmbrătisează sub numele de civilizaţie nu numai fapte din sfera vietii ~~teriale. Numim civilizat chiar pe cel care nu stăpâneşte direct tehnica adaptării la mediu ci numai o împrumută de la alţii. Miinc~en. Paris. ** ED. Early history of mankmd and of cwlhsatwn. aşa cum e ) aplicat de F. MULLER-LYER. Phasen der Kultur und Richtungslinien des Fo~tsch~itts. pescari. din care fiecare să fie sinteza mai multora din ele". adică e legată de munca cu uneltele. cu crono~etru. . tren. Les indices numenques de la amltsatwn et du progres. · Paris. a unei locuznţe confortabile şi a unor mijloace de circulaţie dmtre cele mai modeme (automobile. TYLOR. . Muller-Lyer31. două faze de civilizatie ori civilizatia a două popoare într-o epocă dată. că termenul civilizaţie a pătruns aproape în toate limbile mai evoluate. ci rămâne tot la aprecieri calitative. care ?u ne duce di~ect cu gândul la unealtă şi muncă.. ŞI fimdca aceasta adaptare se face mai întâi si mai intens în oraşe. . nu e destul de consecvent ap!icat şi de aceea n-a putut duce la o sistematizare destul de clară. mai este încă o ~a~e muncă d~ împlinit. ~ssy. şi să ne mulţumim a măsura progresul material şi intelectual. suficiente: * A.. S. a unei haine în~i­ JI~e.). sau să încercăm a le simplifica . străină tutu~or specnlor afară de om. · de câte ori e vorba de tehnica adaptării materiale la mediu. să măsoare mişcările omenirii. se impune totuşi ca o expresie curentă pentru a designa pe scurt: suma înJesnirilor materiale _ale vţeţii. ****A. prin concentrarea tot mai mare a tehni~ei materiale . B. când nu e vorba de cercetare filologică. până ce studiul faptelor "signalet~ce" ale civilizaţiei_v~ fi destul de înaintat ca să ne permită o descnere destul de potnVItă si să putem compara precis starea unui popor în. vapor etc.. începând cu o "simptomatologie" cantitativă. NICEFORO. ··:. ci cuprinde şi domeniul vieţii intelectuale. Nu e locul să le însirăm aici întrucât nici una nu ni se pare izbu- 1. cu toată rădăcina lui latină. Destul că vorba civilizatie si civilizat începe _a deştepta în toate capetele aceeaşi imagine:' a unui grad supenor de adaptare la mediu. cele înşirate până aici sunt. oricât de perfectă ar fi _ac?n_:?d~~ea _lor la_ ~~di~l firii (cuibul rândunelii nu ne sugereaza mcmen Idei de CIVIhzaţie).. Un negru îmbrăcat europeneşte. statistician şi sociolog. cuvântul civilizaţie. încearcă apoi să le exprime numeric. Dar o încercare de caracter mai etnografic face abia Tyl~r**. adică să le măsoare şi apoi să le "reducă la câteva măsuri. . Spre a lămuri întelesul cuvântului civilizatie· 2. "****. De lunecările de sens ale cuvinteÎor nu e însă-nimeni răspunzător. în formele lor cele mai simple . Conclusions statistique pn?cedees d'un essai ~ur la methode statistique appliquee a l'etude de l'ho"':me. morale ' şi ~l organizării politice şi sociale.2: că nota dominantă a acestei noţiuni tinde peste tot a fi cea p_nvitoare_ la aspectul material al individului sau al poporului deSignat prm cuvântul civilizat. termenul civilizat. automobil etc. "Trebuie să ne resemnăm a declara insolubile o mare parte din problemele ce am examinat. telefon. Spre a ne arăta ~etoda în care trebuie îndr~mată descrierea etnografică tită.De aceea. În orice caz. P~· ?~-5?. El alege mai întâi anume fapte "signaletice". Ar rămâne acum să cercetăm în ce măsură cuvântul civilizatie este sau nu destul de potrivit pentru a exprima notiunea a că~ei sferă şi conţinut l-am determinat aci în chip sumar.. o sarcină de care ne putem dispensa. Impăr­ tirea în vânători inferiori şi superiori.

păsările în stol. pe lângă tehnica sa materială atât de variată şi variabilă. Şi pe când toate animalele -chiar cele superioare. . A.albinele în ştiubei. sau primea~doa:r o soluţie formală-verbală. termitele în muşuroi. Numărul limbilo. care ar_fi preferat un ~eo: logism ca hilotehnică33. care.r de azi e puţin lucru. _1918. Pe când celelalte specii -chiar cele mai bine organizate. tot aşa în latura sufletească. întemeiată pe ştiinţele naturale. ~e ter_nem msa de aspectul cam pedant al creaţiunilor le~ic~le ŞI~ m::n ~le_s. care admitea un suflet înzestrat ab origine cu anume facultăţi.au o viaţă de relaţie atât de uniformă şi redusă. peste limita spaţiului şi a timpului. despărţirea între as- * A. 1909.N. de ubuzul lor. au de la individ la individ relaţii simple şi tipice. ~um recunosc chiar filologii. omul. chiar stările sufleteşti cele mai complicate şi mai tainice. etnograful şi etnologul trebuie să se oprească şi în faţa acestei probleme.Recunoaştem însă că acest terme~ ~~ este ideal pentru etnografie. faţă de suma tuturor graiurilor de care s-a servit omul până acum şi faţă de faptul că şirul idiomelor sporeşte mereu*. c ( . 100 MEHEDINŢI în orase si 0 justificare etimologică. . p. GRAIUL ŞI UNEALTA. problema genezei graiului rămânea insolubilă. a născocit pe temeiul graiului articulat mijloace extraordinar de fine pentru a comunica cu cea mai mare exactitate. Pentru vechea psihologie. Vezi şi F. In psihologia modernă. Nu numai prin tehnica materială.S. Si e natural să fie încă în uzul zilmc oarecare ~une~ ~I~' deoarece. Unele graiuri slujesc abia pentru o grupă de 1 000 de indivizi. p. în opoziţie cu psihotehmcă. CULTURA (PSIHOTEHNICA) Să privim acum evoluţia omenirii şi pe altă latură. în orice caz. antropoidul mut de odinioară a ajuns la graiul articulat. ideile evolueaza azi mai repede decât cuvintele. După cum în latura materială el a născocit unealta. Les langues dans !'Europe nouvelle. 65. FINCK. ne ~m~lţu~Im c~ :o~l­ statarea că ideea devine din ce în ce mai clar~ ş~ mai precisa lil · tea tuturor. din contra. Paris. prin sunete articulate şi mereu schimbă­ toare. ideea pe care o expnma cuvant:ul CIVIlizaţie fiind cea cuprinsă în vorba hilotehnic~.::-: ' III. Întrebarea e: când s-a născocit graiul? Şi cum a căpătat omul tehnica vorbirii. Die Sprachstămme des Erdkreises. potrivit concepţiei metafizice. 10. omul s-a desprins încă de timpuriu din blocul animalităţii. îi permite să traducă pas cu pas în mintea altora fluxul şi refluxul necurmat al vieţii sale psihice? Fenomenul acesta este dintre cele mai minunate în evoluţia speciei umane. încât unii filozofi au putut asimila animalele cu nişte "automaţi".. omul. MEILLET. Leipzig. Vrând~nevrând. ierbivorele în cirezi etc. a dezvoltat şi o tehnică sufletească de o complexitate în adevăr uriaşă. dar şi prin creaţiunile sale psihice. care altădată se părea rezervată psihologiei şi filologiei.

diferenţa psihologică între cele două amintiri nu poate să aibă motivarea ei în cutare sau cutare diferentă de amănunt între cele două mecanisme cerebrale. Să lămurim lucrul mai de aproape. ca şi apa. În adevăr? servindu-se. Berliri. facem apel la un substrat material-fiziologic. dacă percepţia a fost ~ceeaşi. el e singura fiinţă care a. 78.. ideile. de care e legată amintirea... când mai are nevoie de piatra cu care s-a slujit să spargă odată nucile. problema n-a fost tratată în această conexmne. . 1929. După câte ştim. . atunci e vădit lucru că originea graiului a stat în strân. ci în deosebirea între cele două creiere luate global: cel mai complex dintre amândouă punând în joc mai multe mecanisme. reproducând acelaşi spectacol. nu pentru a cugeta** ("c'est dans le moule de l'action que notre intelligence a ete coulee"34). Paris. dar şi cu munca omenească. Din contra. VON STEINEN.) nu ne poate explica pentru ce numai omul a ajuns să se servească de unelte. în orice moment şi independent de perceperea actuală . ar fi din capul locului o vădită absurditate şi o imposibilitate. * A DAUZAT. la un substrat social. Când leagă apoi diferenţa psihică într·e animal şi om.Bakairii.. i-au zis_: apa. Paris.cu ajutorul imaginilor si prin urmare metafora ne apare ca "procedeul primitiv". originea graiului nu poate fi cău­ tată decât în legătură cu însuşi fluxul şi refluxul vieţii fiziologice a individului. va fi permis conştiinţei să se degajeze din constrângerea unora sau altora şi să ajungă la independenţă"*. Iar limba. din contra. creatrrce. nu se duce să caute aceeasi · . sugestionat de teoriile moderne asupra instinctului.litate? Noi credem. când au văzut întâiaşi dată o oglindă. pe de o parte.. ci numai îl evocă. il. ră~âne sclava perceperii. 1929. filndcă e rotund Şl merge__ toată noaptea. amintirea v. Pierderea părului. fiind aceeaşi de o parte şi de alta. BERGSON. 83). sa vie et son evolution. A exprima stări sufleteşti fără să adresezi acea expresie cuiva. că noi gândim pentru a lucra. după cum am arătat mai sus (p. 47. Care e substratul material al limbii? Dacă e adevărat ceea ce zice Bergson.) ni se prezintă tocmai ca veriga cea mai naturală între amândouă aspectele evoluţiei omeneşti. La langue franr. Este însă un punct care cere o deosebită luare aminte. 103 for.. p. nu ni se pare destul de convingătoare şi nici destul de clară. 'ea ~u se va deştepta decât atunci când o percepţiune analoagă va veni să i-o reamintească. deoarece omul este fiinţă sociabilă. La câine.. . L'evolutior.e un grai artic~lat. iar pe de altă parte.· să legătură nu numai cu evoluţia creierului. 1926. BERGSON. nu numai că nu e un abis ci este si treb~ie să fie o continuitate. va fi modificând (fiziologic) de bună seamă în acelasi fel si creierul unui câine şi creierul unui om. iar la om capătă unitate şi se polarizează împrejurul eului. adică' e resortul esenţial în crearea cuvintelor*. fiindcă pp. iar viaţa sufletească.102 S. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI arăta chipul. cu aspectul ei d~blu: material (sunetele) şi psihic (imaginile. albumină etc. Azi nu mai pretinde nimeni că limba a fost o creaţie instanta- \ ) nee a spiritului. cum zice Bergson. Când filosoful. (Vezi K. pe care Bergson îl prezintă astfel: el se întreabă de ce animalul. To_ţi filologii recunosc că în formarea şi modelarea graiului. p.Amintirea aceluiaşi spectacol la care a asistat. psihologia învinge logica. cea~ornicului i-au zis lună. roabă a perceptiei fortuite şi deci etern fragmentare. Nu cumva între aceste fapte există o legătură ascunsă? . nu~ai *'H. amintirea va fi alt lucru în constiinta omului decât în constiinta câinelui. 19S. Paris. . Lipsa uneltei e cauza că memoria animalelot: a rămas. emoţiunile etc. fiziologul poate să răspundă şi da şi ba. de care ne vorbea Passarge (p. fiind un flux şi reflux continuu (variabil în timp şi spaţiu). Explicarea aceasta a trecerii antropoidului de la instinct la inteligenţă. Între materia mişcată de mâna omului şi gândul care dictează mânuirea si uneori modelarea ei.. p. . Totodată. Saltul de la animalitate spre 'umanitate se izbea de un obstacol. Totuşi. Unealta şi munca cu uneltele au organizat memoria omului altfel decât memoria fragmentară a animalelor. 51.) ** H.aise. adică se condensează sub formă de persorw.e memorie? . L'evolution creatrice. filologii mărturisesc că "nici o limbă nu e întemeiată pe raţiune" şi că vorba nu poate exprima gândul. Unter den Naturvolkern Brasiliens. e capabil. ca luna etc. căci şi animalul a. De relaţia actuală între muncă şi limbă nu se îndoieşte nimeni. pectul material şi cel sufletesc al vieţii nu mai pare atât de adân- că. afirmă că "modificarea locală a creierului" e aceeasi la câine ca şi la om. Am arătat mai sus că omul e singura fiintă care se slujeste de unelte. să cheme după voia sa o amintire. 77) şi care a lăsat disponibile pentru hrănirea creierului anume substanţe (fos- .mai mult sau mai puţin imperfect. Aşadar. Omul. că firul care a ajutat stabilirea unei continuităţi din ce în ce mai sigure între stările sufleteşti ale omuluia fost tocmai mânuirea uneltei. Modificarea locală a creierului. 1897. considerând cele două creiere "global" prin aceasta n-a explicat tocmai faptul fundamental: pentru ce la animale viaţa psihică rămâne mereu fragmentară şi disociată.piatră sau nu ajunge la ideea de a o păstra.

cu posibilitatea de prelu~g1re spre vutor.. . deşi hpsa de obiectivitate îl duce pe autor la concluzii cu totul false. care lipseşte total ~mmalulm legat numai de organele sale n~tur~le. cât de simple. nici maimuţa nu se mai îngrijesc de pietroiul sau lemnul cu care au zvârlit în ' adversar. greutatea. Cel care bate cu ciocanul pe nicovală. o fi~~ă primejdioasă. încât se îngustează în instinct. Ursul.). WEULE. aproape ca şi omul. dLmenswnea. în stilul său atât de expresiv. animalul rămâne robul intuiţiei. ramuri..L'etat de nHlexion est un etat contre nature. Vrând sau nevrând. atingând-o fără s-o vadă. p. când se apără de duşmani. a contribuit să dea conştiinţei omeneşti o unitate din ce * K. servindu-se de unelte. Când a băgat de seamă că un băţ anume încovoiat şi cam turtit (bumerangul). unitatea eului Şi. _modelarea respiraţiei lucrătorului. el atinge un punct esenţial al problemei. care nu funcţionează cu preciziunea celor naturale. dimensiune etc. din cauza 'miscărilor mamu s~u ale întregului corp. frunze etc. adică nu îmbrăţişează decât o mică parte din viaţa care îl interesează . pe care experienţa animalului nu le poate dobândi. timp. ntmul muncu se traduce în ritmul sunetului care o însoteste atât extern cât şi intern (coardele vocale). ntmat cu aJutorul câtorva lovituri suplimentare pe nicov~la) tmd sp:~ un fel de acord paralel. o unealtă care se rupea. et l hom:rpe q~I ~edite est un ammal deprave" 35. Mânuirea uneltei.. dmtr-o nuia arcuită şi legată la amândoua capetele cu un fir d_e rafi:_ în_ chip de coardă.. · ~----- 2. cu lucruri străine de propriul lor corp: cu pietre. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 105 î~ ce mai clară şi vmai" sAtabilă.) împingând pe om să am~h~:ez:_ uneal~~' născocind variante noi.. Cel dintâi efect al _o unealtă e un sunet dublu: un sunet extern (vibrarea matenm din unealtă şi din lucrurile lovite cu unealta) si altul inte~":: . * Când _Ro~s~eau zice: ". când ea servea iarăşi pentru a împlini 0 munca la ~el cu cea executată odată. conştiinţa omului nu nu~ai ca ~U vs-a put_ut ImObiliza În instinct Ca a animalelor. De pildă. Da~ influenţa uneltei a mers şi mai departe.. ~ l i b e r t a t e d i n c e î n c e m a i m a r e. da_ conştnnţei ome~eşti se~timentul unei libertăţi progreSive. el a trebuit să apuce calea spre inteli- c genţa*. un băţ (săpăligă) care se tocea şi trebuia ascuţit din nou şi păstrat cu mai multă grijă în arsenalul său personal. Unealta devenea deci un fel de pr_elung:rre şi întărire a memoriei şi a personalitătii stăpânului "acelei unelte. a dat experienţei omeneşti trei calităţi. culoarea etc. când unealta se modifică fiind un organ străin de corp. şi să se exteriorizeze: când schimbă modul de mânuire a uneltei. Cel care dă cu toporul în le'mn icneşt~. a c~pata! o" l~b~rtate nelimitată. iar ritmul vieţii sale este stereotip. a păstrat-o. în genere. ca~e varia_ză mereu (se toceşte. alteori capricios. cum zice Bergson. conştiinţa este mereu solicitată să se afirme. după ce e aruncat se întoarce singur la picioarele vânătorului (dacă n-a nimerit ţinta). a sparge nuci de palmier etc. mai potrivite la nevoiI~ VIeţu. · ' ' munci~ ~u . care devine ~er­ ceptibll pe?tru ureche. densitatea: duntatea. şi încă o îmbrăţişează în umbră. Unealta reparată şi păstrată staJnlea u~ fir de leg~tura mtre prezent şi trecut. 1912. Din contra. se rupe şi pune mereu luc:atorulu~ prob~eme cu privire la forma. ' 3. ci din contră. _?lereu a:ele~?I c_a formă şi stereotipe ca funcţionare. din momen--·~ tuli~tovaraşiru cu unealta. Putem spune că. personalLtatea care hpseşte animalelor. care lucrează spontan şi în chip rutinar. O u n i t a t e d i n c e î n c e m a i s t a b i l ă. 19. păstrarea acelui băţ şi repetarea mişcării a fost ~---~-pentru conştiinţa omului primitiv ceea ce este clopotul unei biserici pentru semi-somnolenţa celui ce abia se deşteaptă în dimineaţa unei zile de mare sărbătoare . Şi anume: 1. Omul singur. material. MEHEDINŢI de organele sale naturale. Aş~dar. ci şi unele păsări şi chiar insectele*. Lucrând cu unelte. sunt şi alte animale care se ajută în mişcări şi alte trebuinţe ale vieţii. Dar nici ursul._. Canvd m tacerea paduru. care sunt ceva străin de corp şi mereu variabile (după loc. a pornit săgeata care loveş~e la ~ mare distanţa ŞI poate ucide de departe vânatul ~eu de prms or. unealta şi munca cu uneltele a fost firul pe care s-a însi- ~at. elanul său vital a căpătat o intensitate nouă. omul s-a găsit mereu în faţa unei antiteze între eul lui şi acel alter ego uneori docil.104 S.. ea devine ocazie de potenţare a atenţiei. de ~se~~ne_a 1cneşte: ~unetul ritmat al respiraţiei şi sunetul ilăului (Iar:şi. Conştiinţa este atât de comprimată. În adevăr. iar în clipa când acea piatră primitivă (eolitul) i-a folosit şi a doua oară pentru a lovi cu folos. Iar atenţia aceasta vie şi continuă asupra uneltei. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge.adică dă respiraţiei sale un ritm sacadat. văzând că anume piatră se potriveşte mai \ bine decât alta cu pumnul său şi-i dă tărie la lovit. O in te n s it a te mere u sporită. ŞI pun~tul împrejurul_ căruia s-a _cristalizat. m sens ma1 larg. de pildă. aruncă cu pietre şi cioate. cel puţin împrejurul punctului aperceptiv. Leipzig. se crapă. Iar aceasta o fac nu numai mamiferele. (' .

von Steinen a observat că indigenii din bazinul superior al răului Xingu (Brazilia). c~le ~l. Si anume: orice vine în atingere cu corpul s~lbat!­ cului face pa. IŞl c?e~m~ mereu umbra: vino! vino! ca nu cumva să răn:ână în u_:ma Şl s~ capete boală. c~ ş: ~r. -. cit. au fost cea dintâi temelie a graiului. Le mângâie pe amândouă. spre o meditare mai a~nta. 51 ş.Cum verbul e centrul structurii limbii" vezi şi ADOLF MJCHAELIS. fărâmiturile_ d_e la mas~. Prin urmare. de câte ori spun numele unui obiect adaugă îndată şi cuvântul care exprimă întrebuinţarea sau funcţiunea obiectului respectiv. în familia antropmdulUI. nu pot zice: băţ. nu substantivele.. p. între munca şi cântarea corelativă. 268). socială.106 ) S. 358. în care autorul. Nu numai •K. etc. cuvintele care arată acţiuni. . Ia · urma . . Iar dm <l:ceastă. 1914. Haina. băţul·tău. avem dreptul să afirmăm că unealta. 11. dat stabilitate eului omenesc (personalitatea). Leipzig. a pus în plin relief legătura dintre muncă şi ritm. T. primitivul are o concepţie pe care omul mai Civilizat mc1 pe ~epa:._ fngul ŞI caldura. Betrachtungen liber die ostafricanischen Eingeborenen von heute. de veş~uc dl.. adică o parte interesantă a viCţ_n u:diVlduale. ' 107 folclorul primitivului. Când avem din viaţa tuturor popoarelor atâtea documente etnografice care ne arată legătura între muncă (unealtă) şi ritmul sunetului adiacent. . de la o vreme. socotind că bolile vin din râuri. cit.. dar şi prin continuarea muncii a ~-·-···--·---. alte Ea: milii animale (mamifere. el nu face decât să exprime abstract observarea concretă a etnografilor. adică în formarea eului omenesc. de ceptiune sau bucurie 36 (se rupe. puţine şi stereotipe. mstmct Ia inteligentă. apoi tot ei le joacă**. J?espr~ c. de exemplu. · d t 1 Exemple ca acestea. etc. ~celUia ~~ pune~ înainte urm. Op. nu mm_ereşte ţm~a etc. ci zic băţul-meu. Op.picJOarelor . de pilda? vorbeste cu cârligul undiţei şi cu aţa de care e legat. a deschis evoluţiei sufleteşti o perspectivă nelimitată.. deoarece unealta era un ~el .ba până si m1 norm. ca anexă a membrelor omului. Etnografii n-au cea mai mică îndoială că unealta f~ce yarte ~nt:­ grantă din personalitatea tuturor primitivilor. m m~me~tele de satisfactie sau de contrarietate a muncitorului mulţumit~ o~I dezamăgit de' isprava uneltei cu care se ajută..~e. îngemănate în muncă. adică graiul. a acompaniat ritmul muncitor***. dar şi al rurarilor din ţările civilizate dovedeşte că unealta. Substantivul singur nu există. 26 ş. VON STEINEN. ~ară_de m~~elanle de voce. între cântarea fără vorbe şi cea cu vorbe (poezie).oncepţ~e rezultă obiceiul de a îngropa mortul cu tot ce-1 al lUI : hama. adică graiul. Cuvântul a fost _un fel d<. deşi economist. PREUSS. B{J_CHER. ca şi cum ar fi membre ale familiei_l~i . mtocmai c~ Ş: cu 0 persoană. pe care etnograful ~e.ătoarele fapte etnografice.agerat . ** K. artei dramatice etc. leagă originea cuvântului. (Baikirii. t e. nu numai prin păstrarea ei. Dar şi acest fapt. munca cu uneltele şi viaţa sufletească cu toate 'ramificările ei sunt mult mai intim legate decât îşi închipuiesc cei care descriu grupările etnografice. Geopolitik. între muncă şi dansul care imită munca şi sunetul uneltelor respective.ntm mcer~arz de modelare mai liberă şi mai adecvată împreJuranlor le-a ~ac~! omul solicitat de variaţia nouă a sunetulUI uneltelor. paza d: · duşmani (fiare. se toceş!e. precum şi ramificările ei foarte variate în direcţia muzicei. Cel d1_n~a1 dialog de cuprins originali-a făcu! om~l cuv a~est alter ego cap~ICIO~ care e unealta.. de câte ori trec o apa. p. unealta a fost un fel de alter ego al omulUI Şl c~l mm mteresant pentru el. cum s-ar părea la prima vedere.K. . car~ provoaca. arme1e. Prin urmare... arme. 1928.te din el. BUCHER. c toate fac parte din personalitatea lui. 82) că unealtă-mână-centru nervos de apercepţie şi centrul nervos de focalizare sunt fenomene * K. po_at: a uce cu su e e si miile sunt suficiente să dovedească onşiCUI ca n-a~ ex. necontenit supusa sch1mbanlor. ungl:nle ta.). tot de muncă şi unealtă. 1909. a cânta şi a dănţui sunt exprimate prin acelaşi cuvânt (K.) K. . băţul-lui etc.al~g cu acel alter ego de care atârna: foamea şi săturarea. sunt adevăratele axe pe care s-a rezemat toată dezvoltarea antropoidului devenit om. 'Die geistige Kultur der Naturvolker. oameni) şi atacul împotnva lor etc:. Munca cu uneltele devenea astfel o ocazie. ci numai conglomerat cu pronumele şi cu verbul. VON STEINEN. umbra . ca şi cele înşirate mai sus. cit. păsări. Op. unealta şi vorba. (În privinţa a:ceasta. spunându-le cumnata_ ŞI soacră. te n-o bănuieste. pp. ~um am spus. ~In limba bakairilor. când putem surprinde asupra faptului pe unii primitivi (mincopii) compunându-şi cântecele lor în momentul când muncesc.u. întârziind în contact cu apa.. insecte etc.orpul sau. Asta dovedeşte că graiul s-a născut şi e pe cale de modificare continuă prin munca. fără să fi trăit viaţa poporului si să aibă o vie intuitie a realitătilor zilnice în fiecare ramură de • ~uncă. u. face 'o foarte lăudabilă excepţie opera Arbeit und Rhytmus. adică verbele. Un th~klt. Era destul să re peţi sunetul produs de o unealtă ca să deştepţi în mintea altuia imaginea uneltei sau a obiectului respectiv şi a activităţii legate de el. Ind1emi dm ~e_ai_Uu arva. Arbeit und Rhytmus1 Leipzig.). prelungire a sunetului uneltei mânuite cu intensitate mai mare. p. 82-88. Am arătat mai sus (p. iar prin sunetul articulat sau cuvântul care. dansului. *** Când Wundt spune că "predicatul e rădăcina vorbirii". CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Si tocmai aci e răspântia din care a pornit într-o bună zi ş~ sunet~l articulat.*). Iar celui care crede că acordăm uneltei un rol n:m ma~e d~cat i se cuvine în formarea graiului şi în trecerea omulUI d~ 1~. VonPrimitiven zu Afrikanern. mâncare etc.olul uu'eltei în formarea eului omenesc şi în genez~ f?l"amlu1. pr~I:mg1re a membrelor sale.

speculezi asupra unui cuvânt singuratec. ci în însuşi ritmul vieţii active a omului care trăieste m~r:cind în rap?rt ~u mediul său geografic. sau să nu fi fost en acte sau en putssance o vorbă călătoare . Cum însă nu menţionează cu această ocazie ivirea ruct unul o:g_an nou.. dentalelor sau altor consonante. interesate numai de zona trebuinţelor lor imediate.esului primitiv prin · care antropoidul s-a îndrumat spre cele dintâi manifestări articu·late ale gândului. tot aşa unealta psihică.ul ctt~t. sug~stmmle acestui mediu fizic şi în acelaşi timp cu ale m~di~lu_I soc1a~: credinţe moştenite de la generaţiile anterioare. sau pot fi puse în luptă unele cu altele". au fost cele două mari artificii prin care omul ' s-a despărţit tot mai mult de trunchiul animalitătii.eau sa_ zic: pus în Izolarea artificială a dicţionarului. Pentru ce numai omul a putut căpăta grai. care să nu se·-poată aşeza printre aşa-num'itele Cultu~worter. ambitii şi reptile. labialelor.. din care a ieşit inteligenţa.S. Cine urmăreşte pe un bakair în felul său de a-şi exprima intuiţia prin desen şi prin grai. cine îşi aminteşte ce întinsă regiune din creier este ocupată de urmele funcţionării graiului şi ţine seama că "mecanismele cerebrale care corespund cuvintelor au această particularitate că pot fi puse în luptă cu alte mecanisme (de pildă cu cele care corespund lucrurilor). filologii moderni au şi adoptat buna metodă ~a nu ma1 admit studiul unui cuvânt privindu-1 izolat. ne-am servit de cuvântul instinct în sensul obişnuit al naturaliştilor. unde se astfel. adică unealta intelectuală. ci esteA ŞI un_ fapt psihologic ŞI etnografic în cel mai plin înţeles al c~vantul ~l. a treia revoluţie. . ajutat de unealtă şi de grai.eterul ~l~ v~rtebrate~. adică cuvântul. În orice caz.. Căci un cuvânt are condiţiile sale geografice hotarate . 314). legând cap la cap nu numai experienţa de azi a individului cu experienţa de ieri. pp. conjugate.. Şi * În paginile precedente. În această mare operă de dilatare a conştiinţei şi de liberare a ei de robia intuiţiei imediate.. L1mb_a aşa~ar ~u e numai un fapt fizic şi fiziologic. "un cuvânt latin putea sa nu prmda (~adacml) d:cat mtr-un singur punct.. Pe când celelalte specii n-au putinţa de a-şi spori experienţa decât extrem de încet. dar şi pentru filologi. BOHN. e un rezultat. iar unele încremenesc în calapodul instinctului. "Nimic mai lmprud:n~ decât să. De. graţie uneltei şi graiului. adtca organul artlfiC1al. e apanţ1a omulw. ( ( . iar animalele au rămas legate de ţăruşul vieţii lor stereotipe. 2. îngemă­ nate m axa muncn. zice naturah~t. v:. acela are şi azi în oarecare măsură o reprezentare a proc. care ni se arată perfect încă de la tnl?b1ţ1 (crustace1~ din era_ pnmar~) au devenit posibile asociaţii de senzaţii mult n:a1 com~l~xe d~cat la ammalele mferioare. 1917. Şl un fapt geografic este adeseori cheia istoriei lui" (~tlas linţui~tiqz:. pornind de la gestul imitator al lucrului respectiv. în locul direcţiei uniliniare din viaţa animalului. el creşte şi se ~erfecţ~oneaza la ~~san şt 1~ mam1fere.care adică să nu fie. ci şi experienţa unei generatii de a altor generaţii din trecut. Pentru ce. prin toate peripeţiile ce a' putut să îndure vwţa unei comu~e di~ Fran~ în timp de 15 secole. Mic Ja peşti. gândind şi simţind potnvi~ cu. In sfârşit. ci o unin}~area centrilor nervoşi (p. adică smuls dm me~n~l său ~atural. a fost pe drumul de la instinct spre inteligenţă de un ajutor incalculabil de mare. 108 MEHEDINŢI să adăugăm şi centrul nervos vecin. a putut ajunge la o suprafaţă sufletească din ce în ce mai considerabilă. că ea nu e o unitate. Aci trebuie localizează graiul. Cu tvrre~ acestui organ. Iar istoria aceasta e plină de revolutii. Sunt însă oameni de ştiinţă. lipsit de un fir conducător în psihismul său fragmentar şi descusut. După cum unealta materială fusese ocazia cea mai frecventă a unificării eului. VIaţa fimd întreaga activitate economică si morală a omului.. Cea dintal mare "revoluţie psihi_c~" s-a întâmplat când cu apariţia ochiului 1~ articulate (c:usta~ee. omul singur. nu e un cuvânt care să nu fi putut fi atins si n~ e o sin~_ră vorbă. a fost ocazia cea mai bogată spre închegarea personalităţii înzestrată cu marele atribut al libertăţii creatoare. Si e o nebunie să c::ezi că ~aterialullatin. ne ~a ~ permis să relevăm aci că nota diferenţială este uru:alta_. acela se va apropia de înţelegerea următoarelor două fapte: 1. . să se fi păstrat aproape statormc. care consideră această expresie ca o rămăşiţă a fazei teologice şi metafizice şi propun eliminarea lui totală (G. paralel cu apariţia diferitelor organe senzoriale şi cu orga- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 109 ÎnArezumat: ur~~alta de o parte şi graiul de altă parte.. A doua mare revolutie s-a întâmplat cand' s-~ lVlt c. omul. iar celelalte animale nu. aceea.e. graiul. Dacă ne dăm seama de împrejură• nle m care s-a născut graiul. numai omul s-a putut libera de instinct*. De aci rezultă şi câteva concluzii însemnate ~u numai pentru e~no~afi. La naissance de l'intelligence. sprijinit acuma pe cele două axe. obicei~m etc._ 4: I?· 3 37 )~ D~ exemplu. este aceea a asociaţiilor de senzâţii". 298. 319).. urmează de la sine că evolutia unei limbi nu mai poate fi urmărită numai în fonetica pură (~dică în c~e~ ce se aude.. a putut da experienţei sale un volum tot mai mare. Pentru astfel de cercetă­ tori.toată istoria evoluţiei psihismului. care a făcut posibilă progresiunea psihismului ammahc. E deci clar că uniformitatea de azi a unei arii (date) . rnsect_e) . Paris. care singur avea lucrul sau Ideea (expnmată de acel cuvânt).pe buze şi în gât) sau în nişte simple legi ale acusticei vocalelor ŞI consonantelor.

care-i unică în felul ei. ca documente ale omenirii primitive. .. şi deci deşteptarea progresivă a simţului de cauzalitate. deci etnografic..) îl aduce în contact cu mediul fizic sau cu cel social.a. Pentru a reconstitui treptele civilizaţiei. Geopoht1k. caci ceea ce numim noi sălbatici şi "primitivi" sunt în realitate faze foarte înaintate ale omenirii**. Am arătat aiurea pe scurt cum lucrează şi cum creează creierul* având în vedere mai ales preocupări pedagogice.. os. iar când viaţa lui activă (nevoia de hrană etc. la fiecare pas şi viaţa sa trupească şi cea sufletească înoată într-un ocean de "puteri tainice". Aşadar. 1914. . chiar când acele legături ni se par nouă cu totul clare şi de o simplitate elementară.. ·. Felul acesta de a privi lucrurile din partea unui filolog ca Gillieron. până la cele mai primitive. ne arată în chipul cel mai clar strânsa legă tură între filologie şi etnografie. etnograful are la îndemână un material foarte bogat. dup~ cum stejarul nu se mai poate întoarce în ghinda care l-a produs. etnograful are la îndemână un imens material concret pnvttor la hrana. ADOLF MICHAELIS. 110 fonnizare" (Jbid. când observăm cu cea mai mare atenţte pe salbatlcu de azi.. Leipzig. In adevăr. Cine zice deci'limbă. voltarea tuturor manifestărilor sufleteşti ale omului. de o reconstituire a tuturor fazelor de tranziţie ale familiei şi ale cugetărilor şi cuvintelor legate de organizarea familiei. A considera pe australieni. .. p. întrucât ele se reflec- cietatea tă în latura etnografiei. Das Geheimnis der Eskimos. să indicăm numai categoriile cele mai importante de fapte şi treptele cele mai generale ale evoluţiei omenirii. *Altă crestere: scoala muncii. sila etc. a. In adevăr. p. . ceea ce numim noi observarea naturii e de prisos. pe care le traducem în chip aproximativ cu imagini ale unei stări de constiintă străine stadiului de cultură în care am ajuns şi spre care.a. simţi îndată că faza de azi presupune o pregătire anterioară. de care omul civilizat nici bănuială nu are. p. care au precedat această perioadă.. 41 ş.. ci trăieşte. wedda.. puterea aceasta: mana. "inteligenţa şi îndemânarea sunt lucruri necunoscute (şi inutile) deoarece tot ce face nu este decât rezultatul unei transpuneri de putere asupra persoanei sale". 17. ar putea cineva dobândi impresia că drumul cel mai firesc al omului a fost observarea empirică a naturii. . Dar încercarea aceasta este neasemănat mai grea. chi~r. O simţim aceasta din anume expresii şi ceremonii ale sălbaticilor actuali. haina şi mijloacele de circulaţie. TH. ** CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI neasemănat de scurtă. enorm de lungă. După cum am urmărit în linii generale munca cu ~neltele în scopul adaptării la mediul fizic. ci de o "putere" care se comunică lucrurilor în chipul cel mai liber cu putinţă. "Pentru un indian (din Guyana engleză) toate lucrurile însufleţite sau neînsufleţite par a * K. . adică ale adaptării la med~u~ fizic.~. ) B.27\ . ceramică etc. poţi găsi pă­ tură cu pătură rămăşiţele uneltelor de piatră. pentru scopul pe care îl urmărim aici. p.) Aşadar. lăpmrind deplin ceea ce se înţelege azi prin "geografie linguistică". Realitatea. 241 ş. 4. '1923. LIMBA SI CULTURA. nu ~e mai putem întoarce.-~ Primitivul nu vede legătura între fenomene. să urmă­ rim acum şi munca legată de unealta psihică numită grai. dar acel material e neasemănat mai fin şi mai greu de mânuit. primitivul "nu e o fiinţă care se bizuie pe sine*. În stratele de pământ ale unei staţii preistorice. PREUSS. Die geistige Kultur der Naturvolker.ână la ră~ăcin~ C?~ :uai subţire şi mai depărtată în adâncul v1eţu sufleteşti a pnmJtlvtlor. în experienţa necurmată a muncii de toate zilele. adică legat de viaţa unui popor cu toate împrejurările unice. . Lei~z~g. nici vorbă nu mai poate fi.. ed. e cu totul alta. ·. · 1928. (Când vezi. Legătura fenomenelor nu ascultă de vreo lege a materiei. 299. Mai întâi. el concepe natura după un tip de "cauzalitate personală". cum o arată descrierile etnografice. ' · VILHJÂLMUR STEFANSSON. Să 'jei însă un element al folclorului şi să cerci cu ajutorul faptelor înregistrate În graiul omenesc Să ajun~i J?. el nu gândeşte. în cele din urmă. ce 111 complicată e so- australiană şi câte excepţii trebuie luate în seamă la că­ s~torie.S. 25).boşimani etc. C u g e ta re a m a g i c ă 38 . e o încercare extrem de grea. faţă de distanţa între aceşti :·Pri~itivi sau sălbatici şi aurora speciei homo sapiens. Ne vom mărgini aşadar. "uniformizarea" mai sus-amintită este un act social foarte concret. în genere. Pentru a dibui însă dez. Prin urmare. Distanta între noi şi primitivii actuali e. care fac că nici un neam nu samănă si nici nu poate sămăna până la identitate cu altul. de exemplu. ci... care. al vieţii sufleteşti.. pygmei.Von Primitiven zu A(rikanern. . 22. muncă şi grai. Şi tot aşa e cu oric~ element al vieţii sociale şi.. e totuna ca si cum am începe istoria pământului cu quaternarul. a V-a. lăsând la o p~rte sutele de milioane de ani. este intraductibilă în limbile popoarelor de cultură. Din paginile unde am căutat să arătăm legătura între unealtă.. Să descrii însă' pe ce căi a mers activitatea sufletească a omului abia desprins din animalitate e o problez:nă infivnit n:~~ dificil_ă..· . 1929. a dus pe om la crearea ştiinţei . . pp. acela zice în acelaşi timp viata unică a unei grupări omeneşti.

Nu e necesar să o urmărim aci ci relevăm numai stadiul ultim: interpretările preanimiste. deplin încredinţaţi că fugarul se prefăcuse în broască. p. etnografia şi etnologia modernă ne-au deprins cu ideea că faza • magică a fost nu numai inevitabilă. un lucru ni se mai privi cu dispreţ starea magică şi mitologică40 a omenirii. nu numai omul. fiind trimişi să prindă pe un fugar. sila etc. cu toate minunăţiile lor care suprimă timpul. LEROY. **** K..·WALTER BOHRMANN. sufletul primitivilor. ci ma1 mu pnn s Imu1area spre ac.) . Doar basmele. Berlin. vis. Totuşi. în amănuntele procesului. sălbaticul nu se gândeşte numai la ascuţiş. neagă total multe fapte şi teorii care păreau dovedite partizanilor prelogismului*. în mintea animalului nu vedem să se fi ivit ideea de o putere a lucrurilor la fel cu mana. Pentru a nu lăsa în suspensie cugetul cetitorului. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fi de aceeaşi natură. L'âme primitive. e greu de dibuit***. Ne dăm adică seama că la ştiinţă nu se poate ajunge decât trecând pri~ pridltvor~l mti_tologiei 42 • "Nu prti~ e~perie~ţa asupra faptelor. cit. deoarece el nu se interesează d~ caracterele diferentiale sau asemănătoare dintre fenomene. literatura acestor probleme a crescut în chip considerabil.e bărbaţii plecaţi la vânătoare. fără să intrăm câştigat: în loc de a pare * O.u. oricât ar fi de departe . din care se poate vedea lămurit însemnătatea materialului etnografic pentru luminarea acestei faze în dezvoltarea spiritului omenesc şi a societăţii umane. Umbra bakairilor pleacă noaptea la pescuit****. ** W. Deosebirile nu au nici o însemnătate. Acţiuni şi reacţiuni în natură vădşi animalele. MAUSS. ca prelungire ~ propriei sale personalităţi. Singure judecăţile încântător de absurde ale copilaşilor de trei-patru ani. 7 ş. .e fuseseră primite în anii din urmă cu atâta entuziasm (ca o reacţiune în contra etnografiei şi etnologiei prea cărtu­ răresti de la sfârsitul veacului trecut) nu-s nici ele scutite de mari reze~e. 303. La raison primitive. întrucât ţine seama de fapte asupra vieţii primitivilor.** . Paris. 297. Pentru sălbatic nu poate fi vorba nici măcar de un început de ştiinţă empirică. HUBERT et M. începând de la fetişism până la monot~­ ism.u. Dar termenul nou ni se pare mai special. unealtă. dacă pot să mai fie un echivalent al sufletului ----·····--~primitivilor."39 De atunci până azi. Im Stromgebiet des Sepik. 305. VON STEINEN. Adevărul e că pentru mintea noastră e nu numai greu. 78. care nu erau cunoscute în epoca de apariţie a "filozofiei pozitive.. care e un simplu accident. când încep a "rupe" cu vo~~ ba si a reflecta ceva din caleidoscopul indescifrabil încă al lumn car~ îi înconjoară. 12. gest. Arcul s-a transformat în bărbat.. Pe ce cale. s-au întors cu o broască ţestoasă. să nimerească animalul dorit. Femeile lor fac acasă gestul de a trage cu arcul deplin convinse că ajută efectiv p.mm magice (descântece etc. Dar e sigur că alături de vis si de umbră un rol foarte însemnat l-a avut unealta. pp. Singur omul a ajuns la această închipuire. Comte ar fi cuprins-o în ceea ce numea el "starea teologică". Ea este izvorul tuturor concepţiilor religioase. Op. răsună. VILHJALMUR STEFANSSON.a epoca aceasta de penumbră a inteligenţei cu termenul de faza cugetării magice. · · . pp. 113 este făţiş con- testată. *** H. p. Annee sociologique. din pilugul de' fărâmat grăunţe a ieşit . 1925.. Totuşi. cit. VII. dar si folositoare dezvoltării spiritului omenesc41 . Aşadar. nu se deosebesc decât prin forma lor. Paris. O lucrar~ recentă. 1927. Das Geheimnis der Eskimos. 299. Tot ce ştie sălbaticul e altceva şi altfel decât ceea ce stim noi. Essai de refutation de la theorie du pn?logisme. s-a ivit noţiunea de cauză şi cauzalitate**. în lupta lui de a s~ dezlipi de instinct. Universul e ca un caleidoscop însufleţit în care lucrurile şi fiinţele se pot preface necontenit. p. Preuss. spaţiul şi orice urmă de cauzalitate. 1927.u. încât bakirii socot că pentru a ucide pe un duşman e destul să arunci o săgeată în direcţia lui. aşa cum obişnuiau cei mai mulţi pozitivişti. dacă ne mai pot transpune în oarecare măsură în faza aceasta de a concepe lumea. u. Op. ( ( . 1922. eine deutsche Forschungsreise in Neuguinea. Puterea aceasta e atât de mare. Aug. dar cu totul imposibil de conceput aşa ceva.K von Steinen povesteşte că nişte bakairi. 222 ş. prin care puterea circulă necontenit. imaginea unui lucru sau cuvântul care îl exprimă sunt tot atâtea verigi ale unui lanţ foarte lung şi complicat. 8 ş. ascunse în fiecare lucr_u. ca.. WUNDT. CI numai de forţele ostile sau primejdioase.112 S. Când de exemplu săgeata ucide la distanţă. Leipzig. dar ea este totuşi temelia minţii lor**. Die Anfănge der Philosophie. la K T. am putea desigfl. Elementul magic este aşadar omniprezent în sufletul omului primitiv. La raison primitive. Prin urmare. 240 ş. Ramura călcată de un urs se rupe. pp. rămas până acuma nebănuit". e destul să înşirăm numai câteva fapte. ci şi la puterea ascunsă a săgeţii. pretenţia că "veacul al XX-lea a putut să pătrundă *'LEVY-BRUHL. 6.. Umbră. iar uneori o aşchie sare şi poate lovi pe cel care a călcat-o. deoarece toate transformărLle sunt posibile peste tot şi oricând (dacă e la mijloc mana). p. E greu de înţeles această idee a identităţii adânci şi complete a omului cu celelalte animale"* şi cu lucrurile dimprejur. luând unele locul si forma altora. Theorie generale de la magie.. 94.

limba începe a fi atât de mult considerată ca un produs al muncii omeneşti şi în genere al mediului. prin reguli de descendenţă (totem) etc. Paris. nea vând nici munca cu uneltele. Pe calea aceasta. Dresden. morţi etc. s-a dezvoltat în toate grupările omeneşti şi o muncă superioară de adaptare a individului cu strămoşii (totem** L .descrierea sa. graţie uneltei psihice numită grai. paralel cu munca materi\tlă.). e o adaptare pasivă şi stereotipă. nat la organizarea vieţii de relaţie şi munca cu uneltele. La langue fram. adică al adaptării la mediul material. cere colaborarea mai multor vâslitori. ca şi stupul albinelor. . Dar. dar şi în contra propriei sale persoane (sinucidere). unealta. după condiţiile sociale". îndată ce a depăsit puterile unui singur individ. sau "organul artificial". Graiul însă. MAETERLlNCK. Totuşi. amplificând-o până la un nivel de complexitate infinit superior tuturor societăţilor animale. * M. darşi de succese iarăşi nebănuit de mari. stupul. umbră. . termitiera. · · Oricum ar fi. Mai ales în timpul din urmă. şi deci un mare temei de organizare a societăţii. posibile şi la acest mamifere (JOHN HAGENBECK. Începând cu fetişismul şi sfârşind cu persecuţiile pentru dogme. ca factor social din ce în ce mai activ. care dă creieru. care duc pe om la civilizaţie (adaptarea cu mediul geografic). adică al adaptării la medi)ll social-etic. nici graiul care prelungeşte experienţa individului. nici elefant anahoret afară de cazurile de nebunie. care face posibilă moştenirea şi amplificarea vieţii sociale de la generaţie la generaţie. a jucat un rol însem. 195. a putut deveni în masă victima închipuirilor propriei sale· minţi (nirvana). putem aprecia din faptul că omul e singurul animal care se poate ridica nu numai împotpva altora (af1. subordinarc etc. transmiţând ca un tezaur produsele civilizaţiei. limba şi cultura sunt fapte conjugate. 1927. a căzut deseori victimă în tot timpul fazei magice.).. omul a apucat pe un drum cu ·două perspective foarte neegale: Pe o latură a drumului.aise. tot limba a fost pentru Iătura tehnicei de un mare sprijin. scara suferinţelor omeneşti este nesfârşit de mare.. prin care antro*Altă creştere: şcoala muncii. lung de sute de metri. adică s-a realizat o întreagă tehnică psihică. Dicţionarul unui jJOPOr măsoară în chipul cel mai evident gradul .. limba trebuie să fie studiată "cu harta sub ochi" (p. Paris.arhism). munca..114 ) ) S. pe de altă latură însă. ar fi dus numai la cunoştinţa empirică a lumii dimprejur. 14). Cu alte cuvinte. dacă limba. Luntrea de asemenea. · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 115 În rezumat. 1929. dacă omul ar fi fost mut. tot aşa vocabularul este exponentul cel mai vădit al culturii. 15). MEHEDINŢI femeia (la bakairi). eskimoşii mor de foame în anumite momente. Fiindcă foca e tabu. După cum. 175. Impresia produsă de vis. 313.. sa vie et son evolution. 15) fiindcă "fiecare schimbare s-a produs întâi într-o mică regiune de unde a radiat . din contra. culese de la specialiştii cei mai autorizaţi. . găseşte că republica himenopterelor şi a ortopterelor a realizat un ideal de interdependenţă socială*. legată de unelte. 94. 76). lipsită de firul strict al cauzalităţii. Furnicarul.cultul morţilor etc. p. 1926. Pornind aşadar din pragul cugetării magice. îndată ce se ridică peste dimensiunile unui monoxil. încât "ştiin­ ţa limbii ne apare de acum înainte în legături strânse cu geografia fizică şi economică. au rămas ca forme de ăso'ciere staţionară. p. a contribuit şi el la viaţa de relaţie. care o adună în povestiri orale.. graţie tehnicei sufleteşti (totem etc. DAUZAT. Iar cât de departe a putut rătăci biata făptură omenească de pe urma cugetării magice. pp. împreună cu toată experienţa legată de viaţa materială. Intr-un cuvânt. unealta este indicele civilizaţiei. stolul păsărilor. devenind aproape o ramură a antropogeografiei" (A. Pe când familia animalelor inferioare e legată cel mult de hrană şi procreare. tennitiera. 143.) sprijinită pe grai. furnicile şi mai ales termitele au ajuns la o diferenţiere socială vrednică de admirat. Astfel s-a văzut necesitatea de a se crea o "geografie linguistică" (Gillieron). ca un fel de memorie supraindividuală a deschis pe o latură atâtea abisuri. o piatră etc. . Animalele conduse numai de instinct trăiesc peste tot sănătoase pe când antropoidul care a născocit graiul şi a putut acumula eroarea. cugetarea magică transmisă prin grai a deschis sub picioarele omului adevărate abisuri de eroare. . Astfel. p. cugetarea magică a omului cu privire la strămoşul sfânt a ** Teama de mort devenit un izvor foarte abundent de legiferare asupra seminţiei primitive. ca la animale. determinate şi acelea în bună parte de felul mediului geografic (p.· lui omenesc puţină putinţă să "creeze"*. care să reconstituie "istoria cuvintelor şi a formelor după distribuirea lor" în spaţiul geografic (p. cireada mamiferelor (elefanţi etc.n-au putut face pasul spre faza magică. Albinele.. păstrând de la individ la individ şi de la generaţie la generaţie cugetul şi sentimentul confuz despre acele puteri tainice43 . apoi scrise). care poate fi un animal. . un copac.In India nu-i un tigru pesimist.. pe când adaptarea societăţii omeneşti este necontenit în prefacere. . 107. de' unde începe mobilitatea plină de primejdii necunoscute instinctului. universul întreg e ca un caleidoscop în veşnică mişcare şi prefacere. vezi la urmă bogata bibliografie ştiinţifică (58 de lucrări de specialitate) pe care autorul îşi întemeiază ' . E destul să ne gândim la năvodul polinezian. 111). s-ar fi şters în anonimatul uitării. Maeterlinck. Singura ordine e aceea p~ care o introduce şamanul (vrăjitorul) prin fel de fel de prohibiţiuni (tabu). cu contemporanii şi unnaşii (tabu sau lege). naşte ideea de strămoş sfânt. adică a servit ca una din temeliile societăţilor omenesti. întemeiat pe "minuţioase observări ştiinţifice". unealta şi munca cu uneltele tindeau să-1 apropie cât mai mult de realitate şi 1-au condus în cele din urmă la stăpânirea naturii. copacii pădurii sunt pentru eskimoşii Padler!limt (=poporul arcaşilor) fiinţe cărora le lipseşte numai graiul etc. împrejurul facarului primitiv. Omul. Pentru amănunte asupra societăţii tennitelor. Fiinfundzwanzig Jahre in Ceylon.Iar alături de grai (cu toată moştenirea pe . pentru a înţelege cum unealta impune asociaţia. a impus de la sine integrarea sociaiă. pentru etnograf. La vie destermites.

Se poate deci vorbi de o "matematică preştiinţifică". liere. În sărbă­ torile lui Dionysos. Procesul acesta a fost expus între altele şi într-un sistem filozofic . .rabil ajutată de munca cu uneltele şi nenumăratele experienţe în ·~~ltt::egătură cu această muncă 44 • Să nu uităm că chiar unele dintre ·ştiinţele cele mai abstracte au avut o origine foarte concretă şi au · început cu totul empiric.instrument muzical. · agricultor**. Arcul.13. Şi dacă se poate dovedi aceasta pentru cea mai abstractă dintre toate ştiinţele. omul a ajuns şi la manifestări estetice şi etice. Influenţa acestei munci utilitariste asupra ştiinţei este vădită. MACH. iar vânătoarea fiind pregătită prin anume ceremonii (dans. amestetul cu magia (astrologie. metafizică sau pozitivă) a produselor sale sufleteşti. nu e locul să insistăm aici. Kultur und Mechanik. că cea mai mare parte din omenire e încă şi azi tot pe tr~apta cugetării magice. a~cesoriu.pozitivismul lui Aug. Iar la dezlipirea aceasta a contribuit. ieşită direct din experienţa omului care mânuia uneltele ca zidar. şi-au pierdut cu totul caracterul utilitar. 1915. care să exprime sentimentul mesterului (de obicei un păstor) faţă de aceea care va toarce. care au ajuns la toate neamurile nu numai un mijloc de a apăra corpul. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton.p. 213. p. Şi fiecare. Comte. ne mărginim a releva numai două fapte: 1. În reali_ _ ta~e~ furca a devenit în unele regiuni. ~c. botanica şi zoologia au avut o fază pur utili. Cele mai multe . o unealtă phna de ornamente.mecanicei au izvorât din capitalul de experienţă al meşteşugari­ lor"***. nu sunt numai o prelungire a braţului. Spre a ne încredinţa e destul să urmărim viaţa primitivilor. întemeiată adică numai pe constatarea exactă a legăturilor dintre fenomene (fără nici o preocupare de niscava "puteri misterioase" de domeniul magic sau metafizic). Putem deci afirma. Paris.. începând cu matematica ori astronomia si sfârşind cu ştiinţele biologice. imunu etc. Pentru ceea ce ne preocupă aci. Pentru furca de tors ar fi suficient un băţ foarte puţin modelat. Nu mai vorbim de haine. unealtă dans dramatic . Mai nu e unealtă sau armă care să nu aibă şi o latură artistică. uneori.. Manifestarea artistică. La science moderne et son etat actuel. 5. Cum s-a desfăşurat viaţa sufletească a omenirii ce a trecut de la cugetarea magică spre cea metafizică şi pozitivă. * J. şi lancea. de pildă. c. chiar în ţările cele mai civilizate. Al doilea fapt caracteristic e următorul: trecerea de la magie spre metafizică şi apoi spre cercetarea pur pozitivă a fost conside_. cum era de aşteptat.cântec oral . s-au dezlipit foarte pe încetul de. al căror punct de plecare era culesul viilor. cu 2220 ani înainte ·. Arcul de pildă servind la vânătoare. fără să le urmărească până la trunchi. Se înţelege că procesul sufletesc care a stabilit legătura între unealtă şi artă e uneori foarte complicat. lucrul e şi mai uşor pentru ştiinţele concrete şi experimt?ntale. arcul e împodobit şi devine cu vremea chiar instrument muzical. Aşadar. cum era cel grec. 1913. 116 MEHEDINŢI poidul de odinioară s-a pus în echilibrul cu universul spiritual.S. agrimensor. zidarii egipteni cunoşteau proprietatea pătratului ipotenuzei şi dezlegau o sumă de probleme geometrice "în afară de orice ştiinţă a geometriei numai prin tehnica constructorilor"*. Arta. începând din paleolitic şi până la sălbaticii contemporani cu noi. Alături de coordonarea (magică. Ceea ce numim noi azi conştiinţă ştiinţifică. sunt împodobite în chipul cel mai variat. iar mineralogia. Un papir ne arată că. căi- ( ( .stiinte exacte au abia o vechime de câteva secole. face parte la început din complexul vieţii prinubvulm ŞI nu e prea greu de urmărit în ce felia un popor aşa de evoluat. pe care o generaţie o trece generaţiilor următoare. ci. SAGERET. 2. în care a intrat după ce a depăşit animalitatea. . alchimie etc. nu mai e nevoie să amintim. Toată această psihotehnică o numim cu un cuvânt mai curent cultură. ** E. se leagă toate la un loc. Mach45 a căutat să arate că "doctrinele . care nu ascultă decât de legile de cauzalitate. este un lucru destul de nou. Care e originea sentimentului estetic şi în câte direcţii s-a manifestat.tară şi empirică. Paris. p. dar şi o podoabă a vânătoru­ lui. . spre a sluji un scop pur estetic. De aceea. munca practică cu uneltele. t i i n ţ a. Între artă si munca de toate zilele e o legătură cu mult mai adâncă si mai felurită decât îşi închipuiesc cei ce privesc azi numai vârfU:rile ramurilor. Ş după de condensare al experienţei sufleteşti (gândire şi simţire). departe de a fi ceva întâmpl~~or şi. iar unele s-au ~ăsc~t aproape sub ochii noştri. 1921. CIVII.). ·· *** E.). PICARD. Fizica şi chimia s-au născut în cea mai mare parte în ate. Până şi pielea a devenit obiect de ornamentare (tatuajul). fără teamă de eroare. Ne mărginim a releva numai latura etnografică a problemei. postire) care să dea arcului "putere" (mana. iar unele manifestări artistice au avut nevoie de o foarte lungă perioadă de evoluţie până ce s-au dezlipit definitiv de latura utilitară şi magică. iar opere ca a lui Mach şi altele o pot demonstra intuitiv orişicui. înainte de a ajunge la sisteme de cunoştinţe b.de era creştină.tiZAŢIE ŞI CULTURĂ 117 exacte. El a început încă din faza magică. Stuttgart. se poate surprinde încă bine legătura dintre munca cu uneltele şi anume manifestări artistice. cum c în Carpaţi.

S.

)

M:EHEDINŢI

.::ro.il strugurilor a devenit temeiul prozodiei. Lungimea şi scur:i:mea picioarelor nu mai deşteaptă azi în mintea nimănui decât
~ de versificaţie, aşa că abia· etimologia cuvintelor ne mai
mri.nteşte munca concretă a podgoreanului care sălta în lin după
.mwne tact, precum şi cântarea ce însoţea acea muncă*.
De altfel, chiar şi azi, avem încă munci executate după ritmul
stării. Lituanii nu seceră decât însoţiţi de anume cântare. Şi
.::Jiar la noi, doina nu e decât o exprimare artistică a unei părţi din
:n.unca ciobanilor**. Aşa că, la fiecare popor, e necesar să urmărim
-şi se pot urmări încă
legăturile dintre arta populară şi unele
~~te ale muncii populaţiei respective.
La noi, de pildă, apelativul "frunză verde" cu care începe de obis cântarea, nu-i, cum s-ar putea crede, numai o imagine poetică,
=.are un substrat real: frunza (de păr sălbatic, ori de fag) ca in5tr".UUent muzical. Cuvintele acestea ne duc cu mintea până la vre:nea când codrul şi frunza lui erau adorate de poporul nostru,
iii.pă cum le adorau şi germanii (Tacit). După cum eroii lui Homer,
:lnllnte de luptă, se adresau lăncii ori arcului ca unei persoane, to-r::lclşă de luptă, tot aşa, în faza cugetării magice, autohtonul Car:Iaţilor invoca frunza verde, nu ca un motiv estetic, ci ca un instru~n.t muzical şi ca o "putere" tainică.
Cine se îndoieşte de
B."ea.Sta e dator să explice faptul cu totul singular, că singur româ:ml între toţi vecinii, întrebuinţează frunza pentru cântare. Împre'ul:s.rea aceasta e o dovadă pipăită a vechii sale legături cu codrul.
3.....~ că vorba lui Eminescu: "Codru-i frate cu românul", nu e numai
·tmetaforă, ci o expresie de caracterizare etnografică.
în rezumat: cine vrea să urmărească evoluţia omenirii de la
:numentul critic când s-a despărţit de animalitate şi până azi,
A..~la trebuie să aibă în vedere nu numai tehnica materială, pe
.:rre am numit-o civilizaţie, ci şi latura tehnicii sufleteşti, fiindcă
:mtândouă sunt îngemănate în unealta care lucrează şi în graiul
I::B:"e exprimă lucrarea cu toate accesoriile ei, între care se numără
~c:ele artistice. După cum o generaţie moşteneşte uneltele genera•
g& precedente, tot aşa moşteneşte în legătură cu uneltele şi cu
:mmca oîntreagă tradiţie de idei şi de sentimente, pe care copilul
:tu. şi-o poate adăuga decât pe încetul, repetând întâi sub forma jodui formele cele mai simple ale uneltelor strămoşeşti şi o sumă
ie expresii, cântări, mimică etc. De aceea, ţinând seama de aceasti.lentă comunicare sufletească de la părinţi la copii a tuturor ma* K BUCI!ER, Arbeit und Rhytnius, Leipzig, 1909, p. 356 ş.u.
-

S. MEHEDlNŢl, Caracterizarea unui popor prin 'munca şi uneltele sale,
1930, p. 28 ş.a. (vezi în volumul de faţă p. 62 ş.u.- Gh. G.).
'

~ti,

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

119

nifestărilor psihice prin care omul se cultivă, ~dică se integrează
,spiritual în grupa socială din care face parte, socotim că termenul
cultură este cel mai potrivit pentru exprimarea acestui proces.
Vom numi deci cultură: suma tuturor creaţiilor sufletesti (intelect~ale, e~ice şi estetice) care înlesnesc individului adaptarea la
•medwl socwl.J?upă cum frunza are două feţe: una strălucită, spre
soare, alta ma1 întunecată, întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată, fiindcă prin aceasta planta respiră şi se hrăneste zilnic)
tot aşa viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric- ;ivilizatia'
adică tehnica materială; altul ceresc
cultura, sau suma tut~ro;
produselor sufleteşti, prin care omul caută să intre în echilibru cât
mai deplin cu restul creaţiunii şi, în genere, cu universul moral
care îl cuprinde. Amândouă aspectele acestea sunt inseparabile si
simultane, nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a l~i
Spengler.

C o n c 1 u z i e. Din cele înşirate până aici rezultă:
. 1. Civilizaţia şi cultura sunt noţiuni fundamental deosebite.
Una priveşte lumea materială; cealaltă e de natură exclusiv sufletească.

2. Pe .t~a.te ~reptel~ de~voltării omeneşti, alături de un quantum de C1VIhzaţ1e, găs1m ŞI un quantum corelativ de cultură.
,. 3. Amândouă se pot măsura după criteriile etnografice stabilite mai sus.
·
'
.,.----,. Aceasta ne permite să comparăm în chip ştiinţific două faze deosebite în dezvoltarea unui popor sau două popoare în aceeasi fază
de dezvoltare. De exemplu, privind Hrana, Haina (locui~ta) si
Jv!i~l?ac~le de cir_culaţie s~u traJ!sport, putem măsura grad~l de
CIV1hzaţ1e al unm grup etmc după următoarele criterii pozitive:
a) după numărul uneltelor, adică al organelor artificiale de care
se serveşte poporul respectiv;
b) după perfecţiunea uneltelor sale (o unealtă e cu atât mai perfectă, cu cât cruţă energia omului, adică produce maximum de
efect în minimum de timp şi cu cea mai mică cheltuială de energie);
1
c) după intensitatea şi diviziunea muncii;
.. ·d) după cantitatea şi calitatea produselor tehnice.
Tot. astfel, putem măsura şi cultura, începând cu limba şi tot
depozitul de cunoştinţe empirice apoi ştiinţifice, şi continuând cu
produsele estetice şi concepţiile etice. Paralelismul este evident:
civilizaţia se, măsoară pe coordonata tehnică, prin numărul,
calitatea şi originalitatea uneltelor; iar cultura se măsoară pe

,,
120

S.

MEHEDINŢI

coordonata superioară a creaţiunilor psihice, adică prin numărul,
calitatea şi originalitatea produselor sufleteşti. (0 idee, de exemplu, e cu atât mai de preţ, cu cât asigură un echilibru mai temeinic
-individual şi social- şi Cl1 cât urmările ei logice, etice şi estetice sunt mai durabile.)
Amândouă acele coordonate formează deci un sistem, faţă de
care trebuie să cercăm a raporta ştiinţific toată viaţa omenirii. Şi
amândouă sunt importante nu numai pentru etnograf şi etnolog,
ci şi pentru toţi cercetătorii care se ocupă de preistorie*, arheologie, istorie, antropologie şi sociologie, căutând să utilizeze în chip
sistematic rezultatele dobândite până azi în studiul omenirii.
Iar dacă cele înşirate până aici au fost destul de clar exprimate
şi obiectiv dovedite, urmează de la sine că civilizaţia şi cultura
sunt noţiuni atât de deosebite, încât întrebuinţarea unui termen
în locul celuilalt e un semn de inferioritate a dicţionarului unei
limbi şi deci a cugetării exprimate în acea limbă**.
Ar mai rămânea şi pentru cuvântul cult, ca şi pentru civilizat,
să ne întrebăm întrucât corespunde ideii mai sus determinate.

--~--

* Dacă deosebirea dintre cei doi termeni e ţinută în evidenţă, rezultă de la
sine nu numai o clasificare a ideilor, dar şi o disciplină mai riguroasă în metoda
cercetării şi în concluzii. Literatura română ne oferă două exemple semnificative:
Dacia înainte de romani a lui Gr. Tocilescu şi altă operă similară, tratând acelaşi
subiect: Dacia înainte de romani sub numele de Getica a lui V. Pârvan. Cei doi
harnici arheologi au înşirat în acele scrieri un material considerabil, dar operele
lor fac în mare parte impresia unor muzee, în care firul conducător nu se vede.
Pârvan lipeşte la un loc trei lucrări eterogene. Iar ceea ce e mai grav, e lipsa de
preciziune a unor noţiuni esenţiale şi tendinţa autorului de a trece din domeniul
arheologiei spre latura filosofiei, din care rezultă apoi concluzii suspecte pentru
specialişti. Faţă de afirmarea că "Dacia a ales încă de la 1000 a.Chr. lumea Apusului"; că "romanizarea se anunţase antropogeografic încă de la 1000 a.Chr. când
cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic", un alt arheolog, mai
sobru, pune o mică, dar fatală întrebare: "este vreun popor care să fi fost romanizat, fără ca mai întâi să fi fost cucerit, organizat şi colonizat sistematic de romani?" (E. PANAITESCU, Protoistoria Daciei, Cluj, 1929, pp. 25, 26). Prin
urmare, înainte de o romanizare anunţată "înainte de romani" şi de afirmări atât
de categorice asupra civilizaţiei celtice "ca introducere spre romanism, trăită de
geţi efectiv, până în seratele cele mai adânci ale populaţiei, încă cu două secole
înainte de venirea primilor negustori romani", faţă de atâtea anticipări şi generalizări clătinate printr-o singură întrebare, munca ar fi avut un caracter mai
pozitiv dacă materialul ar fi fost înşirat în categorii precise, ale civilizaţiei şi culturii lo-cale iar concluziile n-ar fi depăşit niciodată faptele. - Relevăm aceasta
nu ca o critică la adresa regretatului arheolog, ci spre folosul cercetătorilor tineri,
pentru~care răul e adeseori mai repede imitat decât binele. 46
** In ce priveşte termenul de psihotehnică, recunoaştem că poate duce la
unele confuzii din cauza ram urei de cercetări recente, care ar merita mai degrabă
numele de psihometrie.
·
·

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

121

~red~m î?să c~ între~uinţarea lui devine din ce în ce mai judiciOasa. Cand Zicem cmva om cult, ceea ce ne răsare în minte din
\:apullocului sunt însuşirile sufleteşti. Despre grâu, în buna limbă
românească, se poate zice că e cultivat, nu cult. Iar când zicem
"cultura" grâului, în loc de cultivarea grâului, aceasta e o simplă
.lunecare
de sens, provocată de neatentie
ori de lipsa culturii omu, '
l UL•47 •

c

(

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

IV. RAPORTUL ÎNTRE CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
După

ce am determinat înţelesul celor două noţiuni etnografice,
se ivesc atât din punct de vedere teoretic cât
şi practic, mai multe întrebări:
1. Există o corelaţie între cele două fenomene? Iar corelaţia
ajunge până la proporţionalitate sau nu?
2. Elementele civilizaţiei şi elementele culturii merg ele în
acelaşi tempo, ori unul se poate dezvolta mai mult decât altele, în felul copacilor care au ramuri numai într-o parte sau la care o
ramură întrece pe toate celelalte?
După câte ştim, problemele acestea n-au fost tratate sistematic
şi nici nu puteau fi, câtă vreme despărţirea dintre cele două serii
de fenomene nu fusese clar precizată. Ne vom mulţumi deci în
aceste pagini, menite a servi cu o simplă introducere la etnografie
şi ştiinţele înrudite, să relevăm numai faptele mai importante.
La întrebarea întâi, răspunsul e categoric: tehnica materială
sau civilizaţia şi tehnica spirituală sau cultura sunt nu se poate
mai intim legate. Amândouă se întâlnesc zilnic în linia mediană a
muncii*. Si e firesc să fie asa: viata însemnează miscare si activitate, iar ~unea de toate zilele a~e continuu un aspect bilateral:
unul material, altul sufletesc, care se pot urmări chiar şi în munci·
ce par la prima vedere destul de vulgare. Un exemplu foarte semnificativ e ceramica. Începutul a fost pur utilitar: o bucată de lut
modelată ca să poată păstra apa. (De bună seamă, ideea s-a năs­
.cut pe încetul din deprinderea de a cârpi cu pământ moale cojile de
fructe şi scoicile pentru aducerea şi păstrarea apei.) De la o vreme
însă, omul a simţit nevoia de a încălzi apa şi de a fierbe unele alimente altfel decât prin metoda zăpuşelei**. Atunci, lutul întărit pe
scoici, pe coji ori pe coşuleţe împletite din crengi, a dat femeii
. ideea de a modela oale numai din lut simplu. Astfel s-a născut oala
diformă, fără fund, apoi oala cu fund, capabilă să stea vertical,
fără să se răstoarne peste cărbuni. Dar chiar de la început a
apărut în olărie şi o latură artistică, nu numai ca un fenomen psihic, ci ca o prelungire firească a tehnicei materiale. Şi anume: urcultură şi civilizaţie,

)

· · * Descrierea vieţii primitivilor oferă numeroase exemple doveditoare. Vezi de
pildă:

SCHWEINFURTH, Au coeur de l'A{rique, I, p. 250.

** Punerea la un loc a poamelor, a rădăcinilor sau a cărnii, cu bolovani înfier-

bîntaţi

la foc,

după

ce alimentele erau învelite în foi ori ţesături udate cu apă.

123

mele coajei de bostănel (cu dungi) ori ale scoicei (cu strii) sau ale
împletiturii coşuleţului de mlajă, odată întipărite în lut, ~u contin.uat s~.fie reprodu~e mai întâi din spirit de imitare, apoi din consideraţn magtce faţa de unealta care era, cum am văzut 0 adevă­
rată ~,puter~"· ~bi~ n:ai t~rziu elementul material, cel m~gic şi cel
.estetic se. dis.o~mza, 1ar bp~:ul lăsat pe lut devine simplu motiv
ornamenhc Şl mcepe a fi stlhzat ca forme geometrice, florale animale etc. Prin urmare, la o extremitate avem tehnica cu intentii
pur utilitare, la extremitatea cealaltă din vechea oală vede~
ie~i~d amfo:a, ~odelată din capul locului fără nici un gând de
u:llita~ c.ulmara spre .a se umple de fum şi funingine pe lângă
carbun~, CI de a fi un obiect destmat exclusiv contemplării estetice.
Acest smgur exemplu e suficient să arate orisicui că tehnica materială (ci;il~zaţi~) şi tehni~a sufletească (cult~ra) sunt legate printr-o suta ŞI o nne de fire, Iar tranziţia de la una spre cealaltă e de
multe ori atât de fină, încât devine imperceptibilă. Unitatea vietii
le cuprinde pe amândouă.
'
~ Oricât ar fi îns~ de ~trânse legăturile dintre civilizaţie şi cultu-~."~.~·~­
ra, despre proporţwnahtate nu poate fi vorba. Raportul dintre cele
d.ouă fen?mene po~t~ fi uneori în una şi aceeaşi persoană, în unul
ş~ acelaşi popoŢ, -~!Simetric până la caricatură. De pildă poate fi
cmeva foarte Civthzat, dar sărac în cultură, ori invers: o stare de .
civilizaţie modestă se poate asocia cu o foarte bogată cultură. De
exemplu, dacă cineva locuieşte o casă cu tot confortul modern se
îmbracă în chipul cel mai rafinat, se hrăneşte după cele mai 'savante reguli culinare şi călătoreşte cu mijloacele de locomotiune
cele mai perfecţionate, evident nimeni nu-i va tăgădui titlul de om
civilizat. Am relevat mai sus că uzul a permis această calificare
c?i~: pe.n~ru cei care n~-s în stare să producă ei înşişi înlesnirile
ctvthza_ţie.I: Un ne.gru d~n Sudan sau din Congo care a adoptat for- ,
mele VIeţn matenale dm oraşele Europei este mai civilizat decât
.un rural breton sau belgian. Iar lucrul e firesc, fiindcă chiar în
oraşele cele mai civilizate, cei care se folosesc de rezultatele tehni-,
cei perfecţionate nu le produc chiar ei, ci, în cele mai multe cazuri
le .î~prumută de-a gata de la alţii, - fără măcar să le înţeleagă: ,.
~Ih?an.e vorb~sc la tele.fon, ascultă la radio, fără să priceapă
mmic dm tehmca respectiVă; . ,
Aşadar, în loc de a compara civilizaţia şi cultura cu cele două.
laturi ale unui pod cu picioare egale şi pas cu pas echilibrate sau
cu lemnele paralele ale unei scări în care se înfig simetric o ;urnă
de fuşcei, ~r fi ~ult mai aproape de adevăr dacă le-am compara cu
ac€}e punţi de hane aruncatţ) de primitivi în curmezişul râurilor..

•Insă a_~t~ nu însemnează că Statele Unite au realizat şi primatul culturu. atât civilizaţia cât şi cultura Apusului au căpătat un avânt necunoscut chinezilor. Paris. Sau invers: poate fi bine înzestrat în latura culturală. 1928. O cultură înaltă e însă un fenomen cu mult mai greu de realizat. dacă e vorba nu numai de ştiinţă. industria porţelanului. Polinezienii nu ştiau (afară de maori) nici măcar să găurească uneltele lor de piatră. 96. 1927. până la rafinare***. ci mai ales de latura etică a vieţii. dar şi o -~·····~~ simţire fină. Leipzig. dar nu tot atât de cult. Op. Mai mult: nu e proporţionalitate nici măcar între elementele civilizaţi~i luate unele faţă de altele. cuprinde atâta delicateţe morală. In loc să meargă pe jos. 53. 370. W. dar tehnica circulaţiei pe apa (yashrea ŞI mai ales motatul) e dezvoltată până la virtuozitate. ca dezvoltare sufletească poate fi o adevărată brută. T. iar în arhitectură se pricepeau să construiască temple urla~e· romanii n-aveau pantaloni (îi împrurnutară de la gali si daci) în'să ~cea': cat~pulte . când fac o paralelă între yankei si Apusul Europei. abia ajunseseră la unelte de bronz dar a~e~u în~ă d~n vre~ea lui Columb agricultură cu irigaţie şi î~gră­ şamn~te. ţinând arcul pe piept şi vânatulla subsuoară. filosofie şi ştiinţă suma este încă superioară dincoace de Atlantic. In ce priveşte civilizaţia. Stuttgart. ** K. VON STEINEN.. a mătăsurilor. * INAZO NITOBE. zahărului etc. ca şi cum ar sta în pat**. cum ar fi de aşteptat. În orice caz.. dar au unelte de fier. Sidonul şi Cartagena. aproape de nivelul bestialităţii: cerebralitate redusă. ~ar 1? ar:_h1tectură construiau palate admirate de conquistadon. în al căror amestec ochiul abia dacă mai distinge vreo apropiere de simetrie. polul civilizaţiei nu putem avea nici o îndoială că se află în Statele Unite. concepţie etică nulă. Negrii dm padunle Mnce1 sunt mmunaţi fierarz. Iar indianul Gandhi este o manifestare atât de singulară faţă de materialismul şi egoismul european. precum nici între elementele culturii. Cutare popor poate fi civilizat. Japan und die Japaner. Industria ţesăturilor de lux (purpura). ca haină rămăseseră jos de tot. Fenicienii de pildă ajunseseră la o civilizaţie în adevăr superioară. încât ni se înfăţişează aproape ca una dintre cele mai înalte incarnaţii ale frumuseţei morale. 1904. De aceea. p. care se traduce printr-o atitudine etică şi estetică de un nivel superior.und Sozialbiologie. ( ) c\ . poporul chinez a ajuns de multă vreme la o civilizaţie remarcabilă. Le Bushido. vocabular sărac.şi . MEHEDINŢI Ele înlesnesc trecerea de pe un mal pe altul. îndată ce dau de un râu mare se aruncă în valuri şi plutesc. pe malul celălalt al Atlanticului. Cine va putea numi cult un astf~l de specimen omenesc48? Iar ceea ce este adevărat pentru individ este adevărat şi pentru grupele etnice. dar în tehnica navigaţiei ajunseseră până la construirea de hărţi cu coordonate· egiptenii. Din contra. în Europa. Agricultura cu îngrăşă­ minte şi irigaţie. In artă. ŞI chiar m Europa. polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid. cit. dar laturile. u. încât pare ceva aproape transcendent faţă de morala europeană. ca si î~ ţările apusene. ' Aşadar. tehnica navală. dar să­ rac în ce priveşte tehnica vieţii materiale. De un mers paralel şi sim~tric între elementele civilizaţiei nu poate fi vorba la nici un popor şi în * K VON STEINEN. pe faţada răsăriteană a lumii vechi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 125 E destul să pronunţăm cuvântul taylorism ori fordism spre a ~ti că indicele tehnicei americane întrece pe al celei e~ropene.. abia purtau nişte sortu~ ri. sunt compuse dintr-o încâlcire de viţe împletite. putem cita sumedenie de cazuri unde lipsa de armonie este evidentă. Ea presupune nu numai muncă bogată şi mare bogăţie de cugetare. ca şi podeala lor. negrul civilizat de care pomenim poate atinge în latura aceasta materială chiar rafinarea. codul de onoare al nobililor japonezi. Dar în ce priveşte cultura. de la începutul creştinismului şi până azi. p. Op. CARL MUNZINGER. p. a romului. De aceea. Tot aşa. WINKLER. iar simtirea estetică cu totul inferioară. însă. de bună seamă polul culturii nu-l vom afla azi. p. Bushido*. Wedda umblă cu pieile goale. Dar ---······~-~·de la o vreme. 55 ş. dar trăiesc în colibe foarte primitive şi se hrănesc cu vânat şi roadele slabe ale unei agriculturi de runcuri.alte maş~ni de ~ăzboi f?arte pute~ice. ci mai degrabă în Japonia sau în patria lui Gandhi. dar pescuiesc cu arcul. negoţul colonial şi alte îndemânări le-au asigurat lungă vreme un loc de cinste.sunt ~u se_ poateAmai primitivi. de o proporţionalitate între civilizaţie şi cultură nu poate fi vorba. National. Unii scriitori reamintesc chiar antiteza dintre • fenicieni şi eleni. Un grad mare de civilizaţie poate atinge orişicine dacă împrumută rezultatele muncii altora. l'âme du Japon. Bakairii de exemplu nu cunosc undiţa.?ă .124 S. la începutul secolului trecut casele Prusiei erau încă acoperite cu paie şi trestie în proportie de 2/3 iar în ce priveşte hainele şi hrana. cit. progresul ajunses~. se iviseră cu mult înaintea industriei europene. stând în picioare pe luntre aruncând în apă nişte fructe şi săgetând cu o mare îndemânare*: Ca~ hai. pe când peruvenii şi mexicanii. Grecia a eclipsat total Tirul.

cu substratul ei de gândiri şi simţiri ancestrale. istoria ne oferă numeroase dovezi. cu elemente combinate în chipul cel mai neaşteptat. Şi una şi alta. Una e coordonata la care raportăm dimensiunea telurică a vietii iar cealaltă constituie coordonata pe care măsurăm dimensiu~e~ sufletească. 165.caractere deosebitoare: . Op. poate fi cu totul insuficient ca ştiinţă ori ca fineţe morală. tot aşa sunt trepte şi variante de cultură. poate fi conside~·ată ca un produs cultural în adevăr caracteristic. De asemenea. Ea poate servi ca ocazie de fecundare pentru altă cultură. . sunt deopotrivă de caracteristice spr~ a în~ vedera şi măsura depărtarea omului de animalitate. Tehnica grecească în * Pentru a înlesni această muncă şi a lămuri şi mai bine raportul între civilizaţie şi cultură. încât nici nu prea e nevoie să insistăm. iar în ce priveşte noţiunile morale sunt în unele priviri superiori europenilor*. Un lucru e însă sigur: cu cât comunicaţiile devin mai mai numeroase. Aşadar. 26. putem zice că o cultură e ceva inalienabil. iar etnograful e dator în descrierile sale să fie foarte circumspect în arătarea nivelului de dezvoltare. Tot aşa un pictor de mare valoare. Un rit nu se poate împn. \'' :ili: ._muta ca o haină. POSIBILITATEA DE ADAPTARE. cit. o dispoziţie etică. rezultatele civilizaţiei (în primul rând uneltele) pot fi uşor împrumutate de la un individ la altul si de la un grup etnic la alte grupe etnice. dar în latura estetică au ajuns la creaţii literare remarcabile. dar şi de preot si înţelept. fie materială. nu poate fi transmisă iute ca orice obiect de schimb. fiind o chestie de lungă incubatie (mai ales în latura etică şi estetică). 37. DEOSEBIREA DE ESENŢĂ. Relevăm însă un singur lucru. Ştiin­ ţa anticilor era abia în pruncie.126 S. 85. 115). Fur·ca de tors nu are multe variante ca material şi formă. dar o completă transmutare însufletul altora e cu neputinţă*. Eskimoşii sunt încă în faza cugetării magice. şi deci transportabll dmtr-o regmne în alta. ~ivilizaţia./ . . Civilizaţia e un rezumat al muncii pentru continuarea vieţii somati- \* S. p. cultura este suma rezultatelor întregii evolutii sufleteşti. fără nici un echilibru. fiind un fapt material. pp. dacă pornim de la şa~anii primitivilor până la vechile mistere din antichitate si până la teosofia şi masonismul modern. în calitatea lui nu numai de medic. Knud R~smussen: desi trăise de mic copil între eskimoşi şi vorbea limba lor si le cuno. nu' împrumut. uşoare şi ) 127 B. "fără rest". De aceea. t~ . 1928.206. totuşi între civilizaţie şi cultură este toată distanţa care desparte materia de fenomenul psihic. MEHEDINŢI. · nici o epocă. de un paralelism în dezvoltarea elementelor culturii poate fi vorba tot aşa de puţin. dar ele stau pe două planuri deosebite ale existenţei. ~ultura este aproape intraductibilă. Din contra. · A. cum poate fi vorba de echilibru sau de simetrie între elementele civilizaţiei. abia cu mare greutate a putut aduna' notiuni c~va mai complete despre gândirea religioasă a triburilor cer~etate de el. De unde urmează că atât calificativul civilizat cât şi cel de cult sunt foarte relative. O mare personalitate poate fi foarte bogată în unele elemente de cultură şi extrem de săracă în altele. 54. '* ICRASMUSSEN. încât cere să trăiesti viaţa neamului respectiv pentru a o purta asimilar. industrială etc. cum am ară­ tat . cu atât civilizaţia se nivelează şi tinde să înlăture tot mai mult discordanţele. ' Şamanul. agricolă. 95. Dar împestritări­ le furcilor carpatice.220. Către noua generaţie. ·. Că civilizaţia se poate imita şi chiar împrumuta repede. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ce-vegetative. Astfel de discordanţe se întâlnesc nu numai în viaţa unui popor sau în spaţiul unei epoce.310 ş. Pentru cultură trebuie asimilare. fie sufletească.-~ . u. Din deosebirea de esenţă. uneori. cultura e legată de un proces sufletesc atât de intim (p. Sirul ceremoniilor de iniţiere este uimitor de mare. \ . De aceea. un sculptor. Tot aşa şi cu elementele culturii.. un dramaturg. Matematicianul care se joacă cu cele mai înalte abstracţiuni. După cum sunt _ trepte şi "varietăţi de civilizaţie" (pastorală. 379. adică latura lor estetică. put~m afirma că adevărata originalitate a unui popor se poate afla mm mult în cultura decât în civilizaţia sa. iar arta lor atinsese adevărate culmi. ci chiar în viaţa unuia şi aceluiaşi individ. Cu toate că legătura între tehnica materială şi cea sufletească este atât de strânsă. adică de părinte al omului de stiintă actual a fost si 'e ~~~ peste tot înconjurat de mare mister. socotim să mai relevăm următoarele .tea obiceiurile. iar cultura nu.). Şi cum asimilarea nu e niciodată completă. . rezultă o mare deosebire în felul cum amândouă fenomenele pot_fi ~ânuite.Nepotrivirile culturale sunt aşa de multe şi evidente. poate fi foarte sărac în latura estetică sau etică.în paginile precedente. 20. şi.

care şi-a însuşit în timp de doi ani Iimlte din formele vieţii europene. fără să atâme de puterea altora. In acest caz. s-a întors între ai săi. (Eskimosii care mor de frig îmbrăcaţi în haine moderne. ED. 6. In ordinea aceasta de idei. Berlin. de exemplu. Mai. grupa etnică ajunge la ceea ce se numeste autarkie. reprezintă în mediul polar suprema civilizaţie a zonei respective. de pildă. 246 ş. DARWIN. 1778. b? N e o r g a ni c ă. a trecut iute de la greci la romani. omul împrumută elemente de civilizaţie străină pe care nu le poate mânui şi nici poseda când trebuinţa cere. cum am spus. este partea cea mai personală a unui neam.) . Paris. hrană etc. când atingerea pripită cu o sumă de idei noi a pus · * S. cu poporul nostru în secolul al XIX-lea. GOBLOT. Ci. de câte ori omul scoate din mediul său fizic toate armele de luptă pentru a-l domina. "La urzeala pedagogiei generale. Reise um die Welt. educatorul e dator să stie care este elementul local (etnic) ce ar trebui adăugat. ş. Jemmy Button (numit astfel fiindcă fusese cumpărat pe un preţ de un nasture). Die Nationen und ihre Philosophie. 1. 4.' împrumutul n-a fost cu putinţă decât într-o foarte mică măsură. Eskimoşii. b) Ne organic ă. _ ' ' Tot aşa.. tot aşa va fi cu vremea un real progres. p. după ce a trăit mulţi ani la Londra. adică originală. sunt şi două feluri de cultură: a) Organică. * CH. ci are numaidecât şi o latură etnografică. scoasti dm once manual. Pe când cultura e. ed. pentru mai multă preciziune. 1922. p. ca şi în Alaska sau în Ţara Focului.u. cultura din contra. cu totul greu de transmis.) la nivelul englezilor. produsele civilizaţiei pot fi transportate până şi în gheţurile polare. Aşa s-a întâmplat. ori au speriat cire~i­ le de reni sălbatici prin zgomotul armelor de foc si au rămas fără hrana regulată pe care le-o da săgeata.u. a putut să se ridice în ce priveşte civilizaţia (haină. cultura este partea cu adevărat caracteristică pentru fiecare popor. (1 . p. atunci când primeşte în chip brusc idei străme. p. R. Altă creştere: şcoala muncii. înainte de a individualiza tratamentul educativ al copilului. Luminarea cu electricitate presupune aceleaşi procedări şi de aceea se poate face la fel în Paris. Sălbati­ cul acesta. În latura artistică însă. -Cât timp cult~ra esk~~osului rămăsese organică. . 'MEHEDINŢI. p. ** J. 1875. părăsind echilibrul cu mediul ___regional. dar sufleteşte rămăsese tot ur. Pedago~e frunzărită din cărti pot_ face mAulţi. Sufleteşte însă a rămas sub treapta culturii mediului în care fusese transplantat*. Cu un secol mai înainte. Leipzig. Cook făcuse o experienţă la fel cu tahitianul O. Darwin ne citează un caz clasic. atunci când un popor sc:nate din sfera traditiei etnice toate elementele progresului sufletesc. Wundt gă­ seşte că chiar felul de a filosofa are o componentă etnică***. (Nansen îi găseşte superiori europenilor. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 129 clădiri. prin urmare nu se poate imita. Le systeme des sciences. Voyage d'un naturaliste. După cum a fost un progres însemnat când Rousseau a descoperit pe copil în om.128 S. de aceea nu se poate niciodată asimila. Un fuegian. îmbrăcăminte. spre a nu zice de-a dreptul patologică. O ~edago~e naţională n-o poate scrie şi n-o poate aphca decat cel plm de fimţa poporului său şi încă cu condiţia să fie ~1 însuşi o personalitate cu adevărat reprezentativă"*. Paris. e bine deci să observăm că sunt două feluri de civilizaţie: ( a) O r g a n i c ă. este vădit lucru că pedagogia nu poate fi tot atât de intemaţională ca algebra.de câte ori. fiind legată de însăşi structura intimă a vieţii sufleteşti.u. mijloace de circulatie etc. când educatorul va descoperi poporu_l saz: naţiunea în copil. deşi făcea parte din gruparea etnografică "cea mai degradată din lume". adică mulţumirea cu ale sale în cercul închis al orizontului geografic sau etnic. a IV-a. El a fost martorul unei adevărate experienţe de aclimatare culturală.. *** W. WUNDT. decât 'foarte imperfect. Imitarea metodelor de educaţie din alte ţări şi împrumutarea programelor şi chiar a materialului didactic nu e o problemă uşoară. şi dacă e nevoie de o incubaţie lentă pentru ca produsele culturii ancestrale să fie transmise. 261. Începând cu limba care e ceva intraductibil şi sfârşind cu arta care de asemenea este inalienabilă. trebuie să individualizăm în marginile necesităţii educaţia potriv~tă cu poporul căruia aparţine acel copil. copil** 49 • În rezumat: tehnica materială. care turbură vechiul echilibru. În timpurile noastre. Mai ales latura morală era cu deosebire vrednică de simpatie. Dacă copiii reprezintă în orice popor fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. Din observările acestea asupra raportului dintre civilizaţie şi cultură. sunt într-~ fază de civilizaţie neorganică.) O astfel de pseudo-civilizaţie poate duce la pieire o semintie si chiar un popor întreg5°. rezultă o sumă de concluzii foarte importante în latura pedagogiei practice. FORSTER. ea reprezenta un ech1hbru care a atras admiraţia unor mari observatori ai naturii. (Vorrede). se poate muta şi deci împrumuta de la un mediu geografic la altul. 1917. privind forma extemă a vieţii. ca Nansen -şi Amundsen. 9 ş. fără să-I poată înlocui cu altul nou.

Cum suge fitilul unei lămpi petrolul sau olei1fl. afară de uneltele de piatră. ca~e dovedesc că acolo au trăit odinioară mari aglomerări de populaţie cu o înaltă adaptare la mediu. iar dacă face cale de mai multe zile la bâlciul unde vin mulţi cumpărători. tocm~i din lipsa de cunoaştere a raportulUI dmtre CIVIhzaţte ŞI cultur~. Mesopotamia şi Egipet până în ~e::Ci. Ca tot ce este material. încep să devină şi polul sterilităţii. De obicei ceea ce a rezistat mai mult. .Unii pot suporta o astfel de criză numită l!~eu~o-cultur~. ei n-au ceasuri hotărâte.i atât de dureroase 52 . . "Relaţiile social-biologice au devenit prea nenaturale. NANSEN. manichiură etc. găsim documente despre ctv1hzaţn considerabile care au dispărut complet. el cere tot acelaşi preţ. . e un produs fraceramica.~ru. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI anarhia constiintei individuale în locul ordinei seculare a conştiin­ 51 tei etnice în'firipată pe încetul din tot trecutul neamului .c.lţii.130 S. Taylorismul pune la socoteală nu numai minutele. a. P.a sc~1sulm ş! a tiparului care le multiplică la infinit şi în tlmpunle dm urma printr. nici pentru somn. O dovadă pipăită e scăderea naşterilor. Încercările de a civi~iza şi mai a~es de a culturaliza" un popor au dus la rezultate atat de false. au jucat rolul unor adevăraţi duşmani ai propriului lor neam. ajunge robul ceasornicului. (gramofon etc. Cum Viaţa urbană duce la istovire. Pentru primitiv. Mai ales e mare deoseltire între civilizaţie şi cultură în ce priveşte efectul lor asupra societătilor omenesti. DEOSEBIREA DE EFECT SOCIAL. I_ocu~nţele. . o durată incomensurabil mai mare.bia se cunosc. se vede în Statele Unite.. Dar nu numai în latura educatiei tmeretulm. aşa ca s-ar sur. FR. Este o axiomă care nu mai are nevoie să fie dovedită: centrele urbane sunt un fel de Moloch care consumă cu o accelerare vădită viaţa maselor pornite spre civilîzare intensivă. Dincontra. ) C. Din contra. Trecerea populaţiei de la sat spre oraş însemnează deci apropierea naţiei respective de cimitir54. Un negru cere pentru. pentru care "timpul e bani". gil al civilizaţiei de os si chiar cele de metale s-au mtstmt pe mcetul dm cauza umiditătii si altor agenti de descompunere. 74.ie au rezistat mai bine când au fost acoperite .timp de câteva secole sunt tocite pe mcetul. CI ŞI m latura politicii sociale s-au făcut şi se fac ~e~e ~ai pe~i~i!e ~eşe~i. p. Incepân~ din India. pa'dacă}m s-ar înlocui progresiv părţile măci~nate. aşa că rege* R. Hainele. D. aşchiile de silex si . Y\'-catan. vântul poate roade pe mcetul chmr clad1n gigantice~. circulaţia apelox:-. Mediul de beton şi de asfalt ucide.). încât anume reformatori.uneltele ?e lemn. reprezentând scena culesului.:o sumă de mijloace de înregistrare şi reproducere.)· au. N-au mai rămas decât puţine fragmente de clădiri sau unelte. produsele civilizatiei sunt supuse schimbărilor şi chiar nimicir}i. aşa că ~evu: aproape nemuritoare. îndată ce au devenit polul tehnicei. gimnastică. Iar uneo. timpul aproape nu există. iar uneori numai grămezile de moloz. dar şi secundele. Din contra. care începe din oraş în orice ţară şi trebuie să fie compensată prin emigraţia internă a rurali~ lor spre centrele urbane. începând cu tehnica igienei lui personale (băi. In antropogeografre avem un capitol special asupra ruinelor. .Daca ?- 131 n-am avea unele mozaicuri.1ţ Passage.esturile de olă. din paleolitic până azi.We1. Berlin. cultura şi produsele culturale. 245. mâncarea etc. fără să ştie. Lucrătorul devine atât de angrenat în ritmul maşinilor. ·AMUNDSEN. E vrednic de all}}ntit că chia~ const:ucţu putermvce de gresie în. . până în cele mai mici fărâme de timp. su? form.o găină un preţ în satulluj. p. DEOSEBIREA DE DURATĂ. . Cât despre aşezările omeneşti mai mărunte acelea au fost nenumărate. aşa că trebuie să le ghicim.. Ast~ în ţ~~l~ umede. aşa absoarbe oraşul. . civilizatul. Cu cât ignorează cineva~ ma~ U:':lt _deosebi: riie dintre cele două serii de fenomene. Berlin. ştiinţific~ şi a_rti?tice v:o~ eţe~e. cu îmbrăcămintea. C~ea ce e car~cteristic pentru toate grupele etnice puţin civilizate e marea lor indiferenţă pentru timp: nici pentru mâncare.. Das Eskimoleben. cultura lor trăieşte în mare parte. dar urmele . Un orăşan care duce o viaţă împinsă până la rafinare este extrem de ocupat. Numai cu preţul acestei robii în faţa timpului s-a putut ajunge la fabricarea în masă. Jn cele uscate. · Die Nord. n-am şti cum călcau strugurii locuitorii Greciei şi ai Italiei de acum 2000 de ani. ek · ' Efectul cel mai grav al unei civilizaţii absorbante e însă altul: ea duce la sterilitate şi deci la mbarte 53 . .de o pătură de pământ scutită de infil~~aţia şi. 1908. încât e aproape strivit de energia pute----~~ rilor pe care le-a dezlănţuit şi nu e alt chip să se apere decât pândind ritmul mişcărilor lor clipă cu clipă. cu atata Iniţiativele lm practice sunt mai primejdioase. ci se culcă de câte ori le e somn şi mănâncă de câte ori le vine foamea*.ŞI Insula Paştilor. Pe când urmele vieţii materiale a grec1lor ŞI a romanilor au pierit aproape în întregime. precum şi a esenţei lor. p~ier. B~ uneori tocmai cultura a păstrat ŞI ammtlrea civ1hzaţ1ei. iar operele literare. care. Iar partea cea mai curioasă e că civilizaţia e tot aşa de absorbantă pentru om şi în ce priveşte activitatea de consumator al produselor sale.

Grundziige der gesetzmi:issigen Charakterentwickelung . sale din Tibet. 1921. La natalite. Limba. Din coU:tra.und Sozialbiologie. care fusese norocul speciei. p. începe să se deseneze_ de~tul de clar. Freiberg. prm care omul se pune în armonie cu mediul social si supra-social (concepţia sa despre universul moral) dar si suma î~. p. WINKLER. om~l se simte ca si Prometeu. este mai_ mlădioasă. acumulate în vederea mânuirii acestui a~senal. Astfel elanul vital e în scădere peste tot unde maşinismul şi în genere civilizaţia sporeşte. pentru a înlesni o viaţă cât mai rafinată celor maturi. iar spre maturitate lucrul e cu neputintă. p. In Franţa departamentele cele mai bogate au cei mai puţini copii**. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 133 e:c. 52.** G. . 51. dar si totalitatea înclinări­ lororganice57 moştenite de la generaţiile tr~cute. S. ~. iar precisa lor întrebumţare va msemna un real progres pentru claritatea cugetării oamenilor de stiintă. 1925. Ceea ce a fost odinioară unealta vieţii. De multă vreme era cuno_?cut fenomenul pe care Dumont îl numeşte "capilaritate socială" 50 . Kind und Volk. omul supra-civilizat cade victimă pe de o parte a maşinismului. U~ cunoscător al limbii române va înţelege fără nevoie de dovezt. prin care omul se adaptează mediului fizic. iar mijloacele de hrană în progresie aritmetică. 115. In ipostasul acesta de creatoare a culturii. der Volker. ne dam bme seama ca numat uzul va putea în cele din urmă să hotă­ rască. alături de zei. organisme sociale cu summum de justiţie . clinărilor subconştiente 58 . 1928. De ~sen:enea. care stinge energia consumatorulacom. lesul ştnnţtfic al termemlor. MEHEDINTI nerarea omenească începe a lipsi.. 1927. La natalite. opere de artă. a înteţit într-un chip nepilduit îngrămădirea ruralilor spre oraşe. Leipzig. etică şi artistică).a. avuţia sporeşte mai repede decât populaţia***. După o lungă carieră în munca cu uneltele. care pot trece oricând p~agut'constiintci spre a deveni ocazii de activitate*. timp şi dorinţa de a perpetua acele ~un uri. Culti:'area este acţiunea ~uferită de plantă din parte~ plugarul~t. iar prin exagerare devine un impediment care duce la stingerea speciei. 1918. spre a devem cult60 • E drept că un trunchi crescut strâmb numai cu greu se poate îndrepta. . E caracteristic:. trebuie să ţinem seamă în latura materială si de dispoziţiile interne. MEFIEDINŢI. Paris.Îr_: ~~ârşit. p. ses lois economiques et psychologiques. p. În timpurile din urmă. ' ' •. că a întâlnit o varietate de oaie sălbatică (argali). e apetitul social. pe cand cultura unu1 o~ presupune tocmai participarea liberă a celui ce se culhva el pe el. PASSARGE. . Dar e ceva care sporeşte în adevăr vertiginos. e de un real interes să ţinem în evjdenţă unele de o- ( . Ţinând seama de mărturisirea fllologilor că "nici o limbă nu ascultă de ratiune" (D~uzat). socotim că e bine venită o ultimă completare: CIVIlizaţia este nu numai suma descoperirilor tehnice. Iar pentru limbile care îşi fixează ac~m înţe. pentru cine este atent la întrebuinţarea cuvintelor. . pp. 17. ' ' .u. În rezumat: faţă de toate caracterele înşirate aci spre a lămuri raportul dint:e civilizaţie şi cultură. Berlin. Prin cult~ră. Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român. *** FIERMANN MUCKERMANN. pe?tru a l~muri cât mai complet raportul dintre CIVIhzaţie ŞI cultura. Cluj. Fiindcă sporul populaţiei nu atârnă de legea lui Malthus. Prschewalski povesteşte undeva în descrierea călătoriei . dup~ ce am arătat şi însemnătatea practică a determu:ar~l celor d~ua coordonate etnografice (îndeosebi pentru educaţi~ t:r:ere~ulm). după înşirarea faptelor care o motivează îr: re~m: w_răşt întrebarea: ~e mă:"ur~ cuvintele actuale civilizaţie şi cultură ex~ pnma on nu destul de potnvtt noţmnde respective? . din . Plăcerea de a produce bunuri culturale: ştiinţă. MAX LAMBERT. ~dică _evoluează î~preun? cu prefacerile psihologice ale popor~lui respectiv.~ericire. care aţâţă dorinţa de lux. lasandu-le ca moştemre la o neîntreruptă serie de urmaşi.. ' ale cărei coarne sunt atât de mari şi grele. 121 ş. Imaginea cu ierbivorul din Tibet este destul de potrivită ca să exprime devierea produsă · de civilizatie în ritmul vietii omenesti****. Ou va l'Angleterre. înlesnirea de circulaţie şi alte ademeniri ale tehnicii moderne. naşte în acelaşi.. cultura cuprinde nu numai suma creaţiunilor sufleteşti. Nu este corect că populaţia creşte în progresie geometrică. care striveşte pe lucrător transformându-1 în auto-·~·~·~-~······-~m:at. pp.1 m _lucr~rea de faţă decât progresiv. fiinta omenească se dilată până la dimensiunile eternităţii. cultura însemnează o culminare a clanului vital.132 S. adică tendinţa celor din stratele inferioare de a ocupa trepte tot mai înalte în standardul vieţii. încât împiedică pe bietul animal de a se mai hrăni. 111. Paris. 1929. chiar împi~să până ia limita cea mai înaltă în toate direcţiile (intelectuală. . ca se poate vorbt de cultura lui Eminescu iar nu de cultura cartofilor ci numai de cult!varea lor. Paris.u. 105. Fără imigrare poporul american azi nu mai poate trăi"*. iar rezultatul a fost sacrificarea copiilor. trebme · s_ii amintim şi cuvintele puse ca ~. Alături de arsenalul extern._ că regiunile de intensă civilizaţie sunt peste tot cele mai sterile. credem deplin justificată afirmarea de mm sus că cele două noţiuni exprimă fenomene din două planuri deosebite ale existenţei. · . F.F.ar ~ci a~unşi. 9 ş. Din contra. Iar uzul. care nu putea ven. pe de altă parte a rafinării. . National. 1924..Faţă de această completare a înţelesului celor două noţiuni. 76. e numaidecât necesar să tinem totdeau'na în ~videnţă ~eosebirea dintre cei doi termeni. **** S. AUBURTIN. 4 ş. a devenit cu vremea podoabă. Şi dacă e adevărat că stiinta e o limbă bine făcută"56 .· · ~ W. RAGEOT.

1901.. urmărind empiric cele două coordonate până la intersecţia lor. a cojilor şi. cuvântul ideo~?g însemna o ~de­ vărată batjocură pentru orice om cu destul respect pentru ştnnţelc exacte Şl de filozofia întemeiată pe progresele secolului al XIX-lea.a. Urgeschichte der Kultur. fără să se întoarcă pe coaste. precum şi de la rănile făcute înadins ca pregătire pentru vânat. de frig. şi sterili~. 1900. începând cu smulgerea. 181 ş. el a intrat într-o sferă artificială. · . ea 135 îndată ce suşi. fie nerumegate. apoi cad. socotim că uzul îl va impune de la sine. Obiceiul de a scoate dinţi sănătoşi şi de a-i pili. ca să atârne de ele nu numai cercei. deosebindu-1 de cel cultural. dar să aibă aceeaşi căutare ca şi votul umver~al Şl alte înnoiripripite. notăm document filologic următoarele rânduri citite în momentul când paginile acestea sunt date la tipar: "Nu ştiu cuvânt mai 'răsunător.. p. Pentru aceasta. Ceea ce nu bănuieşte însă nici pe departe omul modern.'L. Exerciţiile cu modelarea părului. omul a făcut un pas alături de mersul evoluţiei celorlalte specii. Ideologia avea un înţeles tot aşa de peiorativ ca şi utopia: ea însemna desfrâu! cugetării. . · · . Pe când toate celelalte vietăti sunt multumite cu făptura pe care le-a dB:t-o naşterea. ca şi o carte electorală. e. mai răspândit.·. Şi pentru ca această grozavă frizură să dureze mai mult timp (câteva săptămâni). sigur că civilizaţia poate fi privită ca o sabie cu două tăişuri. cit.134 S. fie rumegate. ~ ·· SCHURTZ. dându-le alte forme. care l-a dus la cele mai mari succese.a. posibil numai la cei străini de respectul adevărului ştiinţific. tatea voită care duce la ruină masa etnică a naţiunilor rafinate.Sunt negri care fac din părul lor încâlcit un adevărat mijloc de tortură: îl ung cu un amestec de grăsime. Dar turtirea artificială a craniului. Culmea acestor aberaţii a fost diformarea propriului său corp. prin excesul civilizaţiei" 59 • Din aceste cuvinte s-ar putea trage concluzia că între cele două aspecte ale vieţii sunt nu numai deosebiri. Unde a fost punctul de plecare? In munca cu uneltele. Sub influenta modei democratice. ) A ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI sebiri de sens nu numai pentru claritatea exprimării şi cugetării. În epoca lui Eminescu.l929). şi astfel cuvântul "id. Cea a născocit unelte. motto în fruntea acestei lucrări: "În faza inconştientă şi semiconştientă a evoluţiei. tot cu gând de apărare (probabil în contra insectelor). Cu acest pas. unde tatuajul a ră­ mas doar ca un slab obicei la marinari.* H... în ceasul de faţă ca ideologia. După ce a "uns-o cu noroi şi alte materii ca s-o apere de muşte. De la dungile lăsate de dinţii pieptenului. ca să poarte inele late de fildeş etc. A crea o zestre de idei în jurul unei chestii. 388. dar şi la cele mai mari aberaţii. O teroare sacră înfioară inimile tinere şi sufletele cavalereşti când pronunţă acest c~vânt" (Cuvântul. etnograful simte nevoia să privească global atât civilizaţia cât şi cultura. ca. de razele soarelui.. ori de alte neajunsuri. Leipzig. Aus den Flegeljahren der Menschheit. a ieşit pe încetul obiceiul atât de răspândit al tatuajului. neputându-se odihni decât pe spate. de la o vreme. Sub ochii noştri am văzut cuvinte evoluând până la dobândirea unui înţeles exact contrar celui pe care îl avea acum câteva zeci de ani. Pentru a ilustra toată depărtarea de la sensul pe care 1-l da Eminescu faţă de sensul actual. Punctul acesta merită o lămu­ rire specială. VON STEINEN. transformându-1 într-o masă tare în care ei sculptează fel de fel de figuri. . Dacă pornim de la aberaţiile primitivilor şi sfârşim cu aberaţi­ ile civilizaţilor: beţie de opium. 396. este suma de pregătiri şi lungul şir de suferinţe pe care îl cere scrierea aceasta.! Dar piciorul bont al chinezoaicelor.era o condiţie de succes social. e alt izvor de suferinţă şi de primejduire a sănătăţii. Adică ceea ce era ieri ruşinos. dorm bieţii oameni cu capul pe o perina de lemn (scândura capului).re e nu numai cel mai mare poet. cocaină. ş. . De la piele sluţirea a trecut Ia dinţi. care se întinde uneori aproape pe toată pielea**. în 14. ideile au început a fi "cotate" ca valori indispensabile. servindu-se de un pieptene de lemn*. De fiecare progres tehnic s-a legat de obicei nu numai înlesnirea..u. a început a se artificializa pe sine încare a suferit mai mult a fost chiar pielea lui. atât într-o direcţie cât şi în cealaltă.ologie" ~ început'nu numai să circule. balegă şi ocră. 8 ş. care nici nu mai pot merge ca oamenii! Dar corsetul european! Dar castrarea şi postirile voite! Putem afirma că nu e nici o vietate care să fi arătat fată de corpul ei mai multă duşmănie. lŞl va uşura. .. Din capul locului. Descrierea lui umple întregi opere de etnografie. popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad. ci şi dopuri de lemn de dimensiuni grozave. ca omul. ci chiar o contrarietate care poate ajunge până la antiteză. pp. spirtoase etc. s-a transformat az1 pen-.. p. 391. a început a o curăţi cu ajutorul scoici• lor. Când ţestul s-a pus la rubrica civilizaţiei. care a ridicat în pripă la conducere mulţ1 oameni străini de cultură. dar şi cel mai mare prozator al neamului românesc.. singur o~ul a protestat contra planului natural şi. Un arheolog sau un preistoric care va p~ne în rubrici bine fixate materialul de civilizaţie. Cât priveşte fixarea înţelesului mai precis pe care l-am determinat mai sus. dar şi pentru perfecţionarea metodei cercetărilor. de la semnnele făcute înadins pe copiii furaţi (şi crestaţi cum crestează ciobanii urechea oilor). lnlesnind compararea cu faptele sau ideile descoperite de alţii. ·Op. iar oala cu câteva linii· de ornament va fi aşezată în grupa manifestărilor artistice. cum e cazul la botocuzi! Dar găurirea nasului şi a buzelor. paralelizările de care atârnă dezlegarea multor probleme. Dar abia uzul va hotărî asupra acestor şovăiri păgubitoare pentru dicţionarul unei limbi şi pentru progresul cugetării. legat de mic în anume calapod! Dar sluţirea urechilor... dar .* K. raderea sau frezarea şi pieptănarea lui sunt şi ele uneori destul de neplăcute. împărţirea · aceasta e ca despărţirea a două fire de legătură ce pornesc în direcţii deosebite.: FROBENIUS. tru unii în teroare sacră!. ·· .XI.

u. Prin urmare. In loc de formula empirică şi neştiinţifică a 1ui Rousseau (care nu cunoştea mai deloc viaţa primitivilor): îndărăt. după cum regele ŞI regm~ reprezintă organele sexuale. barb~ţn sunt osânditi în masă. Pe când sistemele de morală ieşeau până acuma din prisosul sufletului * Dr. 1912. nici arme. apoi sub influenţa uneltei care perfecţiona munca şi a graiului care capitaliza rezultatele experienţei sufleteşti. omul are putinţa să evite erorile trecutului şi să realizeze din ce în ce mai mult armonia între civilizatie si cultură. îndată ce şi-a dat seama de direcţia mişcării în care se află cuprins. ci ca un mijloc pentru perfecţionarea individului. Toată termitiera este aşadar o ~sociaţie (ma~ degrB:ba un singur organism) în care individul e sacnfic~t scopulm col_e~t~v. omul caută azi să considere organismul social nu ca un scop. fiindcă n-a'? în intestincle lor protozoarele care fac posibilă digerarea celulozei. ori să fie mâncaţi de duşmani.) Dar nu e mai puţin adevărat că şi în latura culturii. p. spre natură. Se apropie vremea când vom putea zice că popoarele se înalţă şi prin civilizaţie şi prin cultură. Trăind apoi la întuneric. a o digera şi a hrăni pe ceilalţi locuitori ai moşoroiului. etnografia. Se naste deci întrebarea: nu cumva ŞI progresul CIVIlizaţiei omenesti: bazate pe unelte din ce în ce mai speciale care cer şi lucrători' specializaţi. cu nişte căngi (mandibule) enorme înaintea gurii. Les societes primitives de l'Afrique Equatoriale. Unii sunt războinici. Lucrătorii şi lucrătoarele au ajuns aşada_r să _reprezinte stomacul comun al republicii. plină de primejdii tot atât de mari ca şi cele aduse de progresul armelor şi în genere al tehnicei materiale. adică spre sălbăticie. ca şi cu ierbivorul citat de Prsc~ewals~i. d~ . eunucul. primejduirea vieţii. după cum am arătat mai sus. atât prin civilizaţie. Războiul mai intens a adus robi. alţii (regina şi termitele cu aripi). spre urdiniş sunt aruncaţi afară şi lăsaţi să_ moară de ~o::me. munca a schimbat forma legislaţiei etc. . bărbaţii sunt nişte milogi. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii. cum s-a întâmplat de curând în tundra Canadei.-. duce în aceeaşi direcţie? Ori poate şi mai rău: la stingerea speciei prin sterilitate şi decadenţă fiziologică? • 137 Este sigur că şi până azi.frig. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI şi. dar de la o vreme a adus pieirea ori risipirea vânatulm. Au ajuns simple unelte de muncă. ~ (\ . paria etc. ·A urmări perfecţionarea armelor numai în epoca antică. 78 ş. Puterile psihice ale culturii au ajuns să domine azi şi să coordopeze puterile tehnicei în aşa fel ca individul să nu mai fie victimă.) a fost jertfit societăţii.· AD. care nu-8 capabili nici să mănânce singuri. trebuie îndopaţi.deosebi au rolul de a înghiţi celuloza lemnelor.136 S. î~­ piedicat la păscut de propriile lui coarne. civilizaţia s-a arătat în multe priviri foarte primejdioasă* pentru om. în. şi până la "poporul abisului" din Londra contempofană. Deşi mai mari de corp. care trăiesc în matriarhat. Dar organele sexuale sunt atrofiate (aproape nu se mai cunosc) deoarece n-au nici o însemnătate pentru republică. Ieşiţi din ouă la fel cu cele care nasc albme lucrătoare (dar nefecundate). iar războinicii . etnologia şi sociologia pun înainte un nou îndreptar: înainte. n-au nici ochi nici aripi. Paris. După ce individul omenesc (sclavul. după ce masele umane au evoluat mii şi mii de ani inconştient. au luat acum cunoştinţă din ce în ce mai mult de ceea ce este cu adevărat util şi ceea ce este primejdios. CUREAU. în armonie cu scopul social şi cu dezvoltarea personalităţii umane în toate direcţiile utile ei şi societăţii. Pe lângă lucrătoare sunt ŞI lucraton. La te_rmitev e o_ specializare ŞI mai înaintată. Spre deosebire de animale. Dar de aci nu rezultă că situaţia aceasta de dezechilibru este eternă. E destul să observăm că şi cu alte specii natura a aju~s la impas. unde specializarea e un fapt organic şi poate duce în impas nimicind specia teratologică. omul a intrat într-o sferă artificială. omul are şi puterea de a reacţiona conşti­ ent. ei n-au nici o armă şi nici o energie. Perfecţionarea armei a adus vânat m~i abundent. arme~e de at~c ŞI apărare. Antinomia este aŞad~r numai aparentă. La albine. adică reduse la rolul de simplă unealtăvîn v~~ derea republicei. însem: nează a lega de tehnică o sumă de consecinţe soc_iale ~-e cea m~I mare însemnătate. . unde armele de foc au speriat renii şi au îngreuiat viaţa eskimoşilor. dar şi o formulă nouă de cultură. Numele de trântor arată nulitatea lor socială. După ce ştiinţele exacte I-au făcut stăpân al puterilor naturii şi 1-au adus la dibuirea legilor mişcării sociale. (Nansen şi Amundsen nu urează eskimoşilor nici o fericire mai mare decât să fie scutiţi de contactul cu civilizaţia europeană. începând cu sclavia răspândită şi între primitivi. iar cei care scapă cu aripile ori picioarele nerupte şi vin ·. Viaţa term~tel?~ ~I albinelor e cu deosebire instructivă. evitând în amândouă direcţiile orice manifestare patologică. Întreba~ea e: duce în adevăr civilizaţia la cimitirul pe care îl anuntă sterilitatea voită. decadenţa fiziologică a uvrierilor din uzine si ~ine ori alte semne de morbiditate modernă? La într~barea aceasta un naturalist ar avea destule temeiuri să răspundă si afirmativ. Unele grupe de mdiVIZI sunt aproape sacrificate. robn au modificat conditiunile muncii. cât şi prin cultură: E foarte semnificativ că fordismul nu e numai o formulă nouă de civilizaţie. După roire (zborul nupţial) ei sunt -inutilaţi.

civilizaţia şi cultura sunt stări patologice. deoarece oamenii pe care Rousseau îi socotea "primitivi". sub ochii noştri vedem pentru întâia oară un reformator întemeindu-şi morala sa pe adânca cunoaştere a tehnicei materiale. adică poate fi cons1~erat 11:u numai ca o specie nouă. adică sunt două. ofensând igiena prin ingurgitare animalică. dacă nu suprimăm civilizaţia şi cultura. dar aproape ca un nol_l ~osm?s. adică e situat pe o treaptă de cinste între oamenii de şti~nţă.numai armonizări parţiale. Ca igienă cerebrală şi ca economie de timp părerile lui Rousseau pot rămâne alături de atenţia etnografilor. rezultă nu numai consecinţe de ordin teoretic.~·PAUL SOUDAY.a~ura civ~lizaţ~ei. spre natură. istoric .hidrohto. un popor. " Totuşi. p. ci şi câteva de ordin practic.138 ) ) S.un criteriu cu totul superficiaJ63. Din cele înşirate până aci. ajungând la civilizatie si cultură omul a căpătat în orţ:!anismul planetar caracterul u~ui ~pifenom~n. Paris. distan'ţa e minimală faţă de enorma distanţă dintre eskimoşi şi vechiul antropoid omenesc. Disputa cu Rousseau a rămas azi dinco. care începe să circule între psihol?g:t ŞI. 213.pla'nuri deosebite ale vwţn omeneşti. Aşadar. E:-:pres1a noosferă. Cu privire la starea primitivă ·nu putem face decât ipoteze. ci de un maxi- . de altă parte. reahzeaza. şi omul civilizat ori cult.se atât naturii anorganice. După teoria generosului ideolog. este evident că atât ~n l. "omul ieşise bun din mâinile Creatorului". din capul locului. flecta. încât adeseori e greu să ştii ce a vrut la urma urmei. legate de anume evoluţie cu anu~e ~aractere patologice CSpengler). "L'etat de reflexion est un etat contre nature. a început depravarea ("animal deprave"). La societi des grands esprits.-:. et l'homme qui medite est un animal deprave.amândouă artificiale (întrucât se leagă de munca cu uneltele şi de toate urmările sale) si amândouă sup~apu. cutare e un mare erudit. Prin urmare. atât de neprecis şi şovăitor. ar însemna deci întoarcerea la faza anterioară muncii cu uneltele şi la somnolenţa instinctului. De exemplu. dar care în latura fizică a traiului e lipsit de orice măsură. Cele înşirate mai sus arată însă că civilizatia si cultura nu ~unt stă~i ~. să stării artificiale a omenirii de azi. din concepţia expusă mai sus şi rezemată pe documente etnografice. Este ev1dent că unor astfel de exemplare nu le putem acorda titlul de cult. iar uneori nici pe cel de civilizat. supraordmat celorlalte fenomene telurice. exprimă în chip vădit valoarea acestui epifenomep. Puterr: numi cult un astfel de specimen disparat? Sau să luam cazul unui mare savant care ar fi în latura estetică a vietii un adevărat troglodit. De asemenea nici un etnograf. întorcându-ne în sânul animalităţii."62 În clipa când a pus mâna pe cea dintâi unealtă şi a început a re. supt în realitate foarte departe de hotarul dintre om si animalitate. Cine e cult? Si cine e civili~a~? La între?ările acestea suntem siliţi să dăm 'răspunsuri mm ~Ircumstanţtate decât cum e uzul comun al vorbirii. Grupările etnice s':nt ~ continuă devenire (in {ieri) şi prin urmare nicăieri şi la mment nu poate fi vorba d(:) o_echilibrare definitivă.şi sociolog cu destul simţ critic nu va c~mite vulgara eroare de a Judeca gradul de civilizaţie ori de cultură a unui popor după numărul a~fabeţilor.tccesive. concepţia mai sus expusă permite şi o lămuri­ re destu~ d~ naturală a ideii de valoare pe care o implică în chip firesc noţmmle de civilizaţie şi de cultură. Dar. din Pll:nct de vedere etice nul. Aşadar. pentru cme analizează atent faptele. Cu Ford şi James. cât şi celei pur bi~logice (plante Şl ammale). iar "vocabularul său filosofic e . In al doilea rând. iar a pune starea aceasta ca ideal pentru viaţa omenească însemnează să îndrumăm omenirea spre o situaţie imaginară. metoda sâ e de o calitate inferioară. .-J. stăruie încă eroarea înrudită că civilizatia si cultura ar fi stări succesive. se vede însă lămurit că ceea ce Rousseau înţelege prin starea primitivă este o pură iluzie. adică cei rămaşi până azi în stare de sălbăticie. să spună"*. · lo de preocupările ştiinţei exacte. . după cum ipotezele despre originea planetei ale lui Buffon şi . Rousseau. ori chiar de-a dreptu~ mişel. cât şi în latura culturii. Aurora umanităţii nu mai este accesibilă cercetării noastre. care dispensează de cugetare. ca o analogie cu sferele geografice (atmo. Deşi e trecut printre filosofi. în ţara prarrnatismului. omul a)eşit din natură şi a intrat pe o cale nefirească ("contre nature"). Din contra. . 1929. Intre cei mai civilizati americani şi eskimoşi. Mai întâi.ŞI bwsfer~). sau în "starea naturală". trebme să deosebim specii şi chiar varietăţi. ci simultane. Antiteza dintre natură de o parte. ca şi un mdiv1d. Se poate da atributul de cult unei astfel de personalităţi deficitare? Ori să presupunem un specialist de mare preţ în ramura lui de cercetări. 139 altor autori mai vechi (cu reputaţie mai mult literară) au rămas azi definitiv afară din cadrul preocupărilor geografiei e~acte. In clipa când a început a gândi. începe un nou capitol în evoluţia societăţii moderne 1 . ar fi adică un hiatus iremediabil. ca un rest al ideologiei confuze a polemistului din Geneva. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ unor personalităţi închinate meditărilor abstracte.de hrană sau băutură şi prin totala lipsă de curăţenie etc. ni se pare că se poate încheia definitiv vechea dispută al cărei izvor principal a fost J. În gen. opu. Formula: îndărăt. s~cwlog:t. dar viaţa socială l-a pervertit ulterior.

Din contra. adică nişte stări patologice cărora nu le putem afla altă vindecare decât eliminarea elementelor neasimilabile pe de o parte. * Pentru cine s-a deprins cu o concepţie pozitivă despre viaţă. Latura stiintifică a culturii e de asemenea condamn~tă la imperfectiun'e: la' tot pasul întâlnim resturi. Şi în privinţa aceasta. sau ale unui individ. religie şi ad~miterea unei lumi transcenden. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI mum de care ne putem apropia pe o singură cale: prin artă. Nu numai viaţa materială. La conception mecanique de la vie. a trecut la armonia proprie. şi prin concepţia religioasă. deoarece nu putem vorb1 de o cultură univers~lă. poate deveni cineva cult. În 'rez~mat: cult ~u poate fi nimeni fără armonie. care împa. uşor de împrumutat de la un popor la altul (după cum în latura civilizaţiei uneltele circulă uşor de la o ţară la alta). pp. de l~ cacofonia sunetelor nemuzicale si de la schimonoseala formelor plastice după un tipic de împru~ut. Unul c~ acela a trecut prin panmixia ideilor si a sentime~telor la armonizarea lor· cu alte cuvinte e cult. ca suprema limită a speculaţiei. şi chiar printr-un împrumut inconştient. ci e vorba de atâtea culturi câte medii etnice sunt. cum visau 66 ideologii veacului al XVIII-lea. orice amestec eterogen. din faptele puse înainte mai sus. .că deplin sufletul. am putea zice că adevărata cultură este o totalitate individualizată până la limita ei de superlativă armonie şi originalitate. Vezi J. adăugăm noi.). Iar cât timp se opreşte pe treapta culturii ştiinţifice unde toate rezultatele circulă cu valori relative. adică o cultură deplină. Căci numai în direcţia aceasta e posibil să realizăm cea mai înaltă potenţă a vieţii. sut organic. luc:uri ce ies ~i~. (. Singură arta si conceptul foarte fin al religiei (al cărei substrat e socoteala cu et~rnitatea 65 ) ne permit să realizăm în sufletul nostru unitatea si echilibrul. singura care dă individului sau naţiunii sentimentul de reală putere şi armonie. pe care inteligenţa omenească nu le poate domina şi armoniza 64 . ca suprema eflorescenţă a simţirii.e de asimilare. stânele se vor surpa· stiinta empirică despre vaccinarea oilor se va perfecţiona neînt. Numai prin artă. ca orice este document de civilizaţie. adică nu pot primi nici un element străin decât pe cal. Nietz~che avea dreptate să pună atâta preţ pe "unitatea de stil artistic în toate manifestările vitale ale unui popor". ( ·. cu raţionalismul lor sarbăd şi ~trăin de realităţile etnografice.ţelor externe . · Cine are sentimentul temeinic că lumea ar fi în pagubă dacă n-ar exista poporul pe care şi el îl reprezintă (cât de smerită i-ar fi activitatea). nu poate fi vorba de civilizaţie deplină niciodată si nicăieri. 82. De la ~acografia scrisului fără unitate.140 S.. poporul ca si individul e numai pe calea către cultură. În sfârşit.e~upt 'în şirul secolelor. lin~a timpului şi realizează ceea ce numim valon eterne. În acest sens. pe de altă parte o vie activitate de creaţie originală. 83. care pot avea drept urmare chiar pieirea individului sau a poporului respectiv: În cazurile acestea.tale. C1vihzaţ1a samănă deci cu operaţiile aritmetice care nu se rezolvă niciodată fără rest. . cât şi cultura sunt în felul lor ca un ţe­ . acela a găsit centrul de gravitate al existentei şi nu mai poate rătăci ca un aerolit în sfera vietii altora. avem ceea ce se numeşte " pseudo-civilizaţie şi pseudo-cultură. dar latura artistică a culturii păsto­ rilor (Miorita) va rămâne etern aceeaşi. singurele care ating planurile eternităţii.). Glugile ciobanilor din Carpaţi au putrezit şi vor putrezi necontenit. De aceea. capătă o mare însemnătate. iar la armonie deplină nu putem ajunge în domeniul totdeauna relativ al cercetă­ rii stiintifice ori filosofice ci numai în atmosfera supra-temporală a a~tei Şi a cugetării religioase. . precum şi convingerea unei misiuni proprii*. LOEB. instituţii etc. Paris/1912. De unde urmează că poporul cărui~ îi atribui o cultură trebuie să fie în realitate ceva vi~ si coordonat în directia vietii sale proprii. cazurile de pse~do-civilizaţie şi ps~udo-cultură datorite introducerii unor unelte improprii ·(schimbarea costum ulm etc.. poate provoca cn- 141 ze dureroase. sau adoptării unor idei nerumegate şi a unor forme sociale nepotrivite (legi. ac~eaşi pentru toată omenirea. dar şi cea morală a unui popor poate fi grav atinsă pe calea influel). rezultă şi o a treia concluzie: Atât civilizaţia.

sub ce~ dintâi tufă. mărturiseşte că săgeata boşimană este "cea mai înaltă formă din punct de vedere tehnic"*. De asemenea. care ar putea să fie sprijinite cu multe altele tot atât de demonstrative. Arcul lor este cel mai : perfecţionat din toată Africa. Iar cei care se minunează de marea civilizaţie americană din momentul de faţă. eskimoşii întrec nu numai pe unii rurali din America şi Europa. deşi sunt consideraţi ca cei mai de pe ~rmă dintre oameni. Inuit din Alaska trăiesc cu mult mai bine si stau cu ~ult mai sus decât East-London**. dar şi pe unii orăşeni din mari centre urbane. Inuit reprezintă aşadar în nordul contine~tului american un fel de optimum al civilizaţiei. altele crescute. 29 şi Der afrikanische Pfeil. după mărimea şi soiul vânatului. literară ori artistică li se par vrednice de a fi admise în sfera culturii. iar săgeata e de o fineţe de constructie în adevăr vrednică de admirat. Ei întrebuinţează expresiile civilizat şi cult ca nişte calificative onorifice. Considerând evoluţia întregii omeniri. Ca adaptare mgenioasă la mediu. toate dovedesc o civilizaţie care le ridică deasupra animalităţii la o depărtare de mai multe trepte. să nu uite că au în faţă nişte valori foarte relative. Leipzig. 27. nu există grupare omenească lipsită de cultură. realitate o cercetare demografică şi socială dintre cele mai sugestive. prin veninul adunat cu mare primejdie din gura şerpilor. ni se impun în chip de concluzie următoarele constatări: ') ) A. Un naturalist atât de imparţial şi atent cum a 'rost Darn:in. în raport cu subţirimea mânerului este singura· solutie posibilă"*. Despre pygmeu africani se crede de obicei că su'nt ~n fel de caricatură omenească. mai jos decât toti stau bosimanii. Când e vorba să descriem viaţa unui popor sau a unei se- minţii. Op. nici cea mai umilită ho~rdă a sălbatici­ for actuali mi mai poate fi aşezată pe coordonata tehnică aproape de ~ero. cu tot titlul său literar. aceşti copii ~i pădurilor virgine au atins · un grad de civilizaţie în adevăr remarcabilă. ci popos. cuprinde în.atât sunt de hps1h . Din contra. unele abia răsărite. şi deci ca progresiune în seria umană. Pentru etnograf şi etnolog perspectiva este cu totul alta. care n-au nici o provizie pentru ziua de mâine. au totuşi o săgeată înveninată. adică de milioane de ani. După mărturia unui călător de mare experientă practică. vecină cu animalitatea. Le peuple de l'abîme. V.. . ca zestre şi organizare. Eskimosul din Groenlanda cu îmbrăcămintea sa ideal de adecvată zăpezilor. şi numai societăţile ori clasele sociale ajunse la o mare producţie ştiinţifică.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o monografie despre săgeţile africane. căci "primitivii" nu mai există de mult) obisnuiesc să afirme că au în faţă cele mai de jos exemplare ale s'peci~i umane. sufletul omenesc este ca o grădină cu multe răsaduri. un lucru e sigur: chiar la cei mai primitivi. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfiirsorge. cum e Londra.. ci printr-o despicătură diametrală. îi considera pe aceştia ca ultima treaptă. WEULE. până la cele mai rudimentare. Adevă' ruÎ e că. e construită în mai multe feluri şi cu mare ingeniozitate. 1899. 143 * K WEULE. ci trăiesc în adevăr "de la mână până la gură". -:-:. Şi fiindcă anexa aceasta nu e o pană de pasăre. alţii pun pe Wedda sub picioarele tuturor. Leipzig. Oricare ar fi însă clasificarea cea mai aproape de adevăr. Direcţia săgeţii este asigurată ~u radial sau tangenţial. întocmai ca orişice sălbăticiune. ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU DESCRIEREA UNUI POPOR Isprăvind cu determinarea celor două coordonate etnografice. Alţii consideră ·pe australieni ca cei mai dez~oşteniţi dintre locuitorii planetei. reprezintă cea mai înaltă treaptă de civilizatie polară desi această_ ~i':ilizaţie se razem~ pe unelte de acelaşi ~aterial ~a şi' al paleohbcllor. iar altele chiar înflorite. Iar alături de arcul pygmeilor. dar şi unii oameni de ştiinţă suferă de o iluzie.' ** Vezi ancheta scriitorului american Jack London asupra vietii săracilor din 1 Londra. nu numai profanii. cu iglul şi kaia~ul său. 1912. dovedesc orişicui că nu' există grupare omenească lipsită de un grad oarecare de civilizatie.esc unde se întâmplă. "fixarea aceasta diametrală. care n:~u nici un adăpo~t. cit. Etnografuţ care a scris (. Chiar pe treptele cele mai de jos ale omenirii actuale.fectionată este a boşimanilor. după ce s~a oprit câtva timp la strâmtoraţii fuegieni. p. RAPORTAREA INTEGRALĂ LA CELE DOUĂ COORDONATE. toate societăţile omeneşti. Aceşti "copii nenorociţi ai clip_ei ~: fată" care mănâncă orisice si beau orisice" .· *'K.chiar cele mai primitive. Călătorii care descriu pe aşa-numiţii primitivi (ar trebui -să zicem totdeauna sălbatici67. Toa~e grupările omeneşti. Pentru Gustav Fritsch.. în unele priviri. după cum în regmnea temperată a marei industrii acel optimum e reprezentat de oameni de categoria lui Ford şi a fordismului. p. niste oameni-maimute care duc o viată cu totul animalică.sunt în poses1~~ unui fond oarecare de civilizatie si de cultură. departe de a· fi uniformă. Apoi săgeata aceasta. săgeata cea mai pe. " Faptele acestea. Numai grupările omeneşti ajunse pe o treaptă mai înaltă a tehnicei materiale li se par civilizate. ci o bucată de frunză (ceea ce dovedeşte adâncul arhaism al acestei arme). în fine.

Civilizaţiile sunt un sfârşit irevocabil. felul cum concepe Spengler cele două aspecte. pp.locumţa) ?I mlJlo_acele de circulaţie. adică relevarea trăsături­ la_: c~lor mai p~te~nic:.. care eşi o artă. îndată ce înc~tează acea~ta. cat ŞI uneltele care ajută la procurarea hranei: arme~e ŞI sculele necesare păstorului şi plugarului. Un contemporan care a trăit între ei şi le-a deprins limba. de exempl~. oare să urn:-ă.u. este neasemănat mai util să urmăreşti totdeauna toate articulaţiile materialului etnografic. încât cei care cred că europeanul este coroana creaţiunii rămân uimiţi îndată ce privesc mai de aproape fiecare ramură în parte68 • Prin urmare. prin lupta publică sub forma unei întreceri satirice între cei doi adversari*? Arma spiritului.· · ( ... poate fi foarte sugestiv să începi descrierea fiecărui popor dintr-un pu~ct de :. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 145 ele au fost totdeauna atinse cu cea mai intimă necesitate". De aceea. dar ?in punctul de vedere al etnografim. 95. Berlin (fără an).U. Nansen a relevat cultura morală a eskimoşilor în termeni care nu mai pot fi uitaţi: Ce poate fi mai caracteristic decât înlocuirea duelului cu arme ucigaşe. CI preferă metoda impresionistă.:*~~ E. care până' acuma ' designa~ o ~eclară deos~birc de natură etică. 220. 59 ş. civilizaţia e moarte. ci şi la a culturii.iviliz. Observatorii atenţi ne-au adus acum mărturii de cel mai mare preţ asupra sufletului sălbaticilor. adică o idee e transpusă într-o figură istorică vie" atâta vreme se poate vorbi de viaţă şi de cultură. 147.'Oi!-TAREA TREBUIE SĂ FIE ANALITICĂ. 132 ş. ca ştnnţa mereu m constrmre.rbia e mai mare. vor să înceapă cu bar~na . 20. pp. cunoscând de mic limba şi felul de viaţă al eskimoşilor. .. . Cwlbzaţw este soarta znevitabilă a unei culturi". considerată ca criteriu de superioritate în mijlocul triburilor îmbrăcate cu piei! Şi e vrednic de relevat că zestrea culturală a eskimoşilor ne pare şi mai abundentă şi de o calitate mult mai aleasă când trecem de la descrierea lui Nansen sau Amundscn la opera unui etnograf. chiar cea mai demonstrativă aparenţa ~e Idee e.l'u ca Die Kultur der Kulturlosen 69 e un simplu joc de cuvinte. Munchen. 77 ş. 26. Cine vrea să descrie civilizatia hranei. 37. Pe scurt· • cultura e viaţă. Aşadar. Se înţelege de la -·-. p. Der Untergang des Abendlandes. satului şi copilăriei sufleteşti (cum o arată arta dorică şi gotică) ca îmbătrânirea sufletului şi oraşul de piatră ori împietritor. Fiindcă cele doua noţmm coordonate au un cuprins atât de complex e necesar să-l exp~ir:?-ăm cu des. dar * FR. ci categorii care îm'brăbsează toată viaţa tuturor membrelor omenirii. . * OSWALD SPENGLER. afirmă autorul. Intreaga viaţă a speciei noastre trebuie să căutăm a o măsura sub ambele aspecte. urmează vieţii ca moartea.rim pentru fiecare popor (şi chiar pentru 0 semmţie) toate rubnclle până la cele mai mărunte? Ştii~ţa are nevoie de sistematizare. Pentru înt~ia oară. vol. de orice grupare omenească ar fi vorba fie chiar o hoardă minusculă omul de ştiinţă trebuie să o raporteze nu numai la coordonata civilizaţiei. fiind ea însăşi un sistem de cunoş~mţe.tulă amănunţime spre a fi înţele. 85. căci despică în chip artifiCial vwţa. 1926. În figura schematica de la pagma 87 am indicat numai punctele esentiale pe~tr~ a nu co:nplicav tablo~L. un înţeles neadmisibil.. ca ŞI cum latura materială si cea sufletească n-ar fi simultane şi inseparabile. ne-a deschis perspective foarte interesante asupra bogăţiei lor sufleteşti**. Cook.) De asemenea. Das Eskimoleben. 41 ş.. Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier. ?a expresn pe~tru o succesiune stringentă şi necesara.tca ··. Dar repetarea unui tipic în descriere poate duce la monotome..va t:ebm_ să ~rmărească atât soiurile de nutrire (veget~lă sau amT?ala).S. Iar atitudine~ aceasta trebuie să o păstrăm şi faţă de toate fazele omenirii. Tot aşa polinezienii au câştigat în faţa noastră alt aspect decât acela pe care ni-l descriseseră călătorii din epoca lui Laperouse.u. II. vedere al pedagogiei. ca ceva succesiv. pp. 310 ş. arborele culturii omeneşti este atât de bogat în ramuri şi în fructe.u. · B.. I. RAI.u. ni se pare neadmisibil.. evoluţiei ca imobilitatea. Cât timp "se realizează cev~ sufletesc. 87 ş. dar manifestări de cultură pe care cel neprevenit nici n-o bănuieşte la prima vedere. Tangaloa. vol. aceste două cuvinte. 144 MEHEDINŢI dintre sălbatici găsim nu numai câteva scântei. cit. p.~u~ai o m~sc~ pentru simple chestii de prepon.___ hazna_ C.aţie..( derenţa zoolog. care.. Ele sunt un sfârşit. Dm cele mşirate aci se vede că cei doi termeni a_u la . Forster etc. Pentru c. RECHE. (De aceea un ti't.. Munchen. ** K. •. pot fi mmulţite. NANSEN. ~nde bă. unii oameni de stiintă se r~sc de.u. urmărirea pas cu pas a tuturor articulaţiilo~ un~i orgamsm. 54. au fost concepute în sen~ pe~l~~tc. 165.ana. Op. 206. . Întrebarea e: treb~IC.Spengler. . Dm punc~ul de. ni s-a parut.u. odată pentru totdeauna rămâne stabilit că. 1924. Civilizatia si cultura nu sunt numai expresii laudative. RASMUSSEN. suficien_t sa ~rn~~nm numai tr~I categorii de fapte: h.sme c~ rubncile.st~~ •. sub influenţa curentelor moderne care cer peste tot expresivitate şi dinamism. 74 ş. ni-i prezintă pe un plan de intelectualitate apropiat în unele priviri de al contemporanilor lui Homer***.în civilizaţiile ?ătrâne. . "Civilizaţiile sunt stările cele mai extreme şi mai artificiale de care e capabil un soi mai ales de oameni.ed:re mere~ nou. .socotim msa ca arta ŞI ştiinţa sunt lucruri cu totul deosebite.

cum cere de altfel şi interesul pur ştiinţific. et~ nografia ar câştiga considerabil ca ştiinţă descriptivă. dar să în• lesnească şi aerisirea. . şi lăcustele (uscate ori prăjite).igio. Am ajunge să deosebim nu numai trepte de civilizaţie şi progres. precum şi marea obiş­ nuinţă cu postirea.. 1772. Înfine. Beschreibung von Araben. Din partea hranei vegetale. cum e şi firesc pentru o ţară pustie şi caldă. am relevat pentru civ'ilizaţia pastorală a arabilor trăsăturile cele mai caracteristice pentru hrană şi locuinţă.. Dacă mai numărăm şi mana.. De exemplu. 113.' "1 8-o s-s rt-(l) Q.. etnografilor şi chiar a geografilor. Matematică) Religia (Monoteism) Civilizatie Haina (locuinta) . Dacă mai amintim şi cortul. la un loc.~ ~-~ p. urmărind pas cu pas toate rubricile materialului descriptiv. crede că istoria omenirii poate fi tratată după intuiţia poetică a lui Goethe ca singurul mijloc de cercetare*. dacă e vorba de poporul arab 70 . oaie.Terminologia privitoare la cal e mai bogată decât în orice altă limbă a pământu­ lui . cu privire la mijloacele de circulaţie e suficient să amintim caravana de cămile sau calul pentru călărie. Circulatia >-3 td ~ .. s-a reflectat în ştiinţă (astrologia). 64. cu privire la hrană. Tabloul general al descrierii ar fi deci cam în acest gen: Arta (Lirism. formează o complicată apărare de razele soarelui.Basm. îl mănâncă fără lingură. slujindu-se de mâna dreaptă. Cu privire la a doua categorie: haina (locuinţa). . 62.146 ) ) S. postavul de pe umăr (abba) ţine loc de plapumă. e caracteristic faptul că nu cunosc decât un fel de turte' de mei. 145. Iar corpul e îmbrăcat cu haine largi. Op. să-l apere de soare. 59..s_ şi etic e prea cunoscut ca să mai fie nevoie de insistat (Coranul).::: &d § ~ .SPENGLER.. Lucrul e cu atâta mai necesar pentru progresul ştiinţei exacte.. este numaidecât indicată. p. Chiar laptele. 65. Alchimie. prin influenţa sa mărturisită sau nemărturisită asupra istoricilor. în artă şi în toate manifestările vietii. subliniind după însemnătatea compara~ tivă fiecare caracter al civilizaţiei şi al culturii de care e vorba. capră) şi pe o mare sobrietate. (1 o ~ (1 (1 px s:o ţ. va trebui să subliniem în latura civilizaţiei caracterul pastoral. S:O< s:o ~. 54. iar în latura culturii pe cel religios. 169. . am înşirat aproape tot ce este esenţial pentru hrana acestui popor. Chimirul îi serveşte noaptea drept aşternut. În fine. ' ' ' ' \* O. Astfel. paralelă cu a cămilei). 33.::l ro ?:' N < p." : . 107 83 84 92 116 etc. Oswald Spengler. 122-129. Iar interesul poate fi înviorat destul prin punerea într-o lumină mai vie a caracterelor dominante. culeasă de pe frunzele unor copaci mărăcinoşi. amestecat cu azimă. Arhitectură geometrică) Ştiinţa (Astrologie. caracterul ei pregnant rel. arabul pune pe cap 10-15 învelitori care. locuitorul pustiei arabice nu posedă mai nimic. 110. 117. arabul se bizuie mai întâi de toate pe hrana animală (cămilă. 61. aşa cţtm o găsim la un etnograf care 1-a cunoscut de aproape înainte de a fi venit în contact mai strâns cu civilizaţia europeană*. ameninţă să devieze cercetarea sistematică spre latura unei "intuiţii" la fel cu a artistului.. Kopenhagen. cu cât filosofia bergsoniană. (') e:.. f Aceasta e în linii. · . pp. procedarea analitică. aus eigenen Beobachtungen 147 Dacă am putea ajunge să stabilim pentru fiecare popor un fel . e destul să relevăm că. voU. Iar pentru aceasta. care se bizuie mai mult pe lapte decât pe carne şi legume. după cum eskimosul se încalţă cu 5 rânduri de cizme (= ciorapi de piele nerasă). MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la cele mai mici categorii. ca să nu zicem specii. de diagramă a descrierii. · und im Lande selbst gesammelten Nachrichten. 131. ca unelte în legătură cu hrana. * CARSTEN NIEBUHR. de exemplu. cit. ·· . dar şi tipuri • etnografice. poate răbda până la cinci zile (o adaptare a omului. generale schema descrierii poporului arab. prăjite foarte sumar pe cărbuni sau acoperite cu cenuşă (azimă). 161. ·" . Ideea religioasă s-a impus cu o neobişnuită putere organizării sociale. Trecând în sfârşit spre latura culturii. De sete. unsoarea întinsă pe piele e un fel de ultim supliment de îmbrăcăminte. . Apoi. 380.

Leipzig. cu asta n-am spus mult. antropogeografie. 1927. adică formaţiile etnice. 1912. 37. Când afli că limba canacilor are numai 32 de cuvinte. fapte bine măsurate. nu poate să mutileze ori să devieze înţelesul conceptelor etnografice*. nu e de bun augUr pentru cei care doresc progresul ştiinţelor exacte. Sau. ca să luăm un exemplu mai apropiat. conduşi de anume forme ale vieţii. Dynamische Liinderkunde. Şi se pronunţă hotărât pentru descrierea care învie peisajul. determinându-le prin anume caractere bine definite. C. unii confundă încă nomadismul cu transhumanţa. când afirmăm că cutare popor e nomad. Siidafrika. Op. Talentul nu poate suplini ştiinţa. când vrea să descrie . De exemplu. punând în primul plan ceea ce e viu şi actual. ·*** K BREYSIG. tot astfel un diagram care ar exprima o singUră categorie de * Lucrul prezintă o însemnătate generală. I.148 S. Dorinţa lui Spengler. punctul de plecare trebuie să fie numărul şi felul instrumentelor muzicale.q'X \)n . dar şi de a explica funcţionarea lui. Ar trebui să avem diagrame etnografice rezumative. După cum geografia aşa-zisă "estetică". Printr-un abuz de stil literar şi fil_osofic în sfera unor cercetări care trebuie să fie exacte şi ca metodă şi ca expnmare. pp. relevă cu drept cuvânt că a descrie e mult mai greu decât a explica.. un fapt ca acesta. RAPORTAREA TREBUIE SĂ FIE CANTITATNĂ.. Pentru a ajunge însă la această măiestrie. După cum biogeograful. pe cât e posibil. în cazul cel mai favorabil. este foarte legitimă. cit. a lui K. Etnografii urmăresc aceste încercări cu cel mai viu interes. Unul dintre cei mai noi metodologi ai geografiei. nu poate răsturna înţelesul termenilor împrumutaţi din botanică şi zoologie. Prin urmare. precum şi alte. nu poate căpăta o reală valoare decât întemeiată pe substratul unei cunoaşteri adânci (analitice şi cantitative) a fenomenelor telurice. Afirmarea că nu mai există alt mijloc (es gibt keine andere) şi relevarea faptului că Goethe ura matematicile. care să ne poată da o idee exactă despre treapta relativă a acestui criteriu de cultură. partizan al dinamismului în descriere*. unii scriitori români au ajuns la ceea ce Humboldt numea saturnalii" poetice şi pseudometafizice. tot aşa etnografia.animale. istoricul. 136. ca o unitate de măsură ( precisă. ci-i poate da numai un relief mai puternic. a II-a. Pentru ca să ajungem a stabili tipuri etnografice de oarecare generalitate. etnologie şi sociologie. ar trebui de la gen să trecem la specie ş~ varietate. devme un caracter etnografic vrednic de relevat. păgubitoare în primul rând pentru tineret~ . vol. unde fenomenele respective au fost studiate dintr-un punct mai general. Der Stufenbau und die Gesetze der Weltgeschichte. cum s-a desprins din adunarea materialului etnografic si etnolo•gic. Prin urmare. iar muzica lor e de o . IBANEZ. etnografie. trebui deci analiza cantitativă: Ce dimensiuni trebuie să aibă pendularea turmelor. în orice ştiinţă trebuie urmărite metodic anume categorii. p. pentru ca să se poată vorbi de nomadism? Ce fe_l de animale. înainte de a spera să ajungi prin "intuiţie" la formularea rezultatelor într-un ansamblu caracteristic. :"** BL. 200. In starea de azi. conceptele de civilizaţie şi cultură. După cum izotermele anuale ori lunare rezumă sumedenii de observări culese într-o regiune foarte întinsă. Pentru literatura stiintifică română clarificarea acestor termeni e şi mai necesară. Trebuie să lăsăm să vorbească indicele numeric al uneltelor de vânătoare. Ar. 141. PASSARGE. ~·"­ Pentru ca descrierea să fie în adevăr precisă. te gândesti fără de voie la o mare finete de auz si la un fel de compe~saiie între sărăcia vocabularuÎui şi bogăţia simyului muzicaL In orice caz. istoria şi sociologia nu vor putea birui numai cu "intuiţia" lor cernerea şi rânduirea enormului material descriptiv care se adună. Nomadismul e încă o noţiune generică. nu e altă cale decât cunoaşterea sistematică întemeiată pe o analiză capabilă nu numai de a diseca elementele unui organism. ed. variind însă înţelesul lor după modulaţie şi poziţia verbelor în frază. Einfiihrung in das historische Denken.· . Leipzig. 142. 1928. ce fel de organizare a păstorilor si ce modalităti de miscare caracterizează nomadismul? ( Aceasta' presupune în'să un ~ad de dezvoltare pe care etnogr~­ fia nu l-a atins încă. 1908. Stuttgart. Lamprecht**. • caracterizarea ar trebui să fie. etnologia. Abia când munca aceasta e împlinită poate veni o descriere dinamică cu adevărat interesantă. Kurt Breysig*** şi altor istorici de a găsi fiecare în felul său perioade naturale ori ' trepte în dezvoltarea omenirii şi a stabili unele paralelisme. de asemenea. ' 149 popoarele. Când vorbim de simţul muzical al negrilor** ori de al ' indigenilor din arhipelagul Hawaii***. având coloratură etnografică. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI * HANS SPETHMANN. e natural să fie întrebuinţate în sensul lor cel mai general. adică linii de orientare. 165. Breslau. când vorbeşte de formaţiile v~getale şi . cantitativă.esenţă superioară". ** K. aşa că aspectul acelor linii ne poate orienta cu privire la temperatura întregii regiuni. ** S. LAMPRECHT. p. Dar o stiintă complexă (cum sunt cele istorice) nu poate ajunge la form~lar~a unor legi până nu va împrumuta adevărurile găsite în alte ştiinţe. nu-i destul să afirmăm că o populaţie face parte dintre vânători mari sau vânători mici. Istoria omenirii nu va putea niciodată să facă abstracţie de antropologie. numeric precjzat..

viguros şi. dar neclar definite. **. răspândit pe. de origine aproape pur latină. 137.A D. este fiinţa latină . ea rămâne insolubilă. iar nu de viţă proastă suntem noi Românii». ci numai as_emvănă~or (I?a~ mult sau mru puţin) cu eL. stăpânitorul lumii.. este învins şi nimicit . 1925-1930. a III-a.. iar pe de altă parte este eterogena (cu difere~ţe ~neori extrem de fine). 136. simplificând-o. viaţa italică înfloreşte repede sub împrejurări priincioase.'Chiar filosofii care vorbesc de msuficienţa noţmmlor ştunţi­ fice si recunosc că viata istorică a omenirii nu poate fi redusă la un sistem" n-au pi~rd~t încă speranţa de a ajunge la o "filosofie a istoriei" c~ un sistem general al valorilor omenirii. ~su~r~ loculUI pe car~ îl ocupă poporul respectiv pe coordonat~ ci. Dacii. urmând postulatele mai sus indicate.I~I~aţi~I p~storale. Fiecare realitate. Ca "premise la etnografia şi istoria românească" am pus înainte următoarele fapte: 1. E bine deci ca etnograful să aibă în~inte difi~ultăţile sarcihei sale descriptive. cât * GR.' Cu drept cuvânt vorbind de ştiinţele naturii unii filosofi vorbesc de sincopa cugetării (Ohnmacht des Begriffes)*. Realitatea este deci contu. G. c. 138.- * HEINRICH RICKERT. 207. ca şi oricine aparţine naţionalităţii române"*. ca şi plugarul. colonii şi municipii se înalţă.. am căutat să dovedim că felul acesta de a vedea este neadmisibil. fără o prealabilă descrierev a tuturor grupelor de civilizaţie şi a tuturor cen~:el?r de cultura. "Nici un lucru şi nici un fenomen dmlume n~ e complet egal cu altul. Nimicirea dacilor este o iluzie72 • Un popor de dimensiunile celui dac. În cursul de la Universitate. ci numai să traduc~m realitatea.ua (cu_ tranzLtii foarte fine). In genere însă. r::-:. Privind deci poporul în legătură cu pământul şi având mereu înainte intuiţia formelor celor mai arhaice ale vieţii noastre rurale. 1926. 150 ) MEHEDINŢI unelte sau un singur fapt material la toate grupările de un fel. când e vorba de a desene CIVIhzaţw ŞI cultura unui popor. e drept nu admite o cenzură etnografică atât de radicală**. Dacia. Coloniştii aduşi din părţile romanizate ale imperiului roman se statornicesc în noua provincie. (la cele pastorale de exemplu). ' · · ' . prezmta. ci numai la afirmarea m~todel~r de cer~eta~e ŞI e_:J_CP~­ nere. De o parte sunt faptele.S. Fiinţa întreagă a acestuia este fiinţa poporului-rege. cetăţi. ci şi pentru interes mai apropiat de etnografia poportllui român. cel mai strălucit împărat al Romanilor. des întrebuinţate. după cum am arătat. Dar aceasta nu se p~ate. ne-ar orienta înda~ă. neastâmpărat şi îndrăsneţ. Istoria Românilor din Dacia Tra. propriu şi individual". un popor nou se naşte. pp. voi. Asadar noţiunile ştiinţifice n-o pot cuprmde niciodată în întregime. astfel p:-rsa ~hestiunea. Bucureşti. «Neam de împărat. autorul a prezentat un punct de vedere deosebit de cel care avea credit la sfârşitul secolului trecut. spornic ca şi matca de unde ieşise.: VI. se naşte poporul român.ji. Consideraţiile sale antropogeografice sunt de-a dreptul naive71. 31 ş. p. Xenopol. Istoria Română. Cercetătorii arheologiei dacice şi romane între hotarele noastre şi cei care reprezentau studiile de istorie antică. · ''·· · · ·. I. 1886. etnograful nu trebuie să uite că greutăţile_ sale sunt mult mai mari decât ale botanistului ori ale zoologulm sau al«:r cercetători ai lumii concrete. ajunseseră la încheierea că poporul românesc e o formaţie relativ nouă.iană. und Naturwissenscha{t. 208. grăieşte cu mândrie ciobanul. de Traian. ·• Kulturwissenscha. XENOPOL. ÎNCHEIERE APLICARE CU PRIVIRE LA POPORUL ROMÂN Cercetarea de faţă n-a fost începută numai din necesitatea de a preciza înţelesul unor noţiuni etnografice. onc?-ru z~ce. p. o arie geografică atât de întinsă şi ocrotit de un relief atât de variat (atât din punct de vedere geografic. vceva deos~­ bit.. dar acesta nu e un motiv de a aJ~nge la · scepticism. Iată în ce fel era prezentată originea neamului nostru: "Un popor de munte.' Tubingen.u:. caci. aşa cum etnografia ca ştiinţă concretă le va stabili ŞI completa progresiv. Bucureşti. dar felul cum priveşte el poporul şi pământul românesc este de asemenea neorganic şi departe de realitate. de alta noţi­ unile ştiinţifice pe cale de c~ntinuă mo~ifi~are~ Ia~ ~roblema nu~ să copiem realitatea cu ajutorul noţmmlor . TOCILESCU. ed.

. dar azi e părăsită de toţi. c. şi din punct de vedere al hainei Concepţia aceasta catastrofală e vegetale) nu putea fi desfiinţat. 42. românii sunt unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei. ** S.·. este un produs tocmai al vieţii pastorale.. Mai întâi. . în care . 47. poporul român a atins o adevărată culminare fată de vecini.o dispoziţie originală şi totuşi foarte simplă ca construc- (. ci mai ales l-a adăpostitcodrul. MACH. . acela nu respectă înţelesul cuvintelor şi nu şi-a dat niciodată osteneala să analizeze mai de aproape nici tehnica materială a vieţii noastre (de la pescarii Juncii dunărene până la păstorii munţilor). 4. 21. (p. Chiar şi o industrie apreciabilă am avut. Kultur und Mechanih. . *** Oconferinţă din ciclul organizat de "Uniunea intelectualilor". România. e de prisos să mai insistăm. 65. neamul românesc îşi are originile sale cu mult în trecut. anticii ne-au păstrat mărturie că podgoria dacică era atât de bogată. 1915. iar cupele sunt aşezate într-un plan orizontal76 .. Pe când cavaleria era încă o raritate în ţările Mediteranei. MEHEDINŢI. ed. vol. Cu privire la forma cea mai intensă de agricultură: cultura viţei. socoteau că românii în evul mediu au trăit în creierii munţilor. asimilarea acestor mutări de populaţie cu nişte cataclisme este rodul concepţiei catastrofale care avusese mare răsunet în veacul trecut (Cuvier). Caracterizarea unui popor prin munca Bucureşti. un obicei vechi "de când e ciobănia".) . p. de "barbaria" dacilor. dupiA cum era firesc pentru un popor atât de vechi. nici produsele vieţii psihice a băştina- * E. etc. Aici relevăm numai înalta spiritualitate a dacilor sau a getilor numiti de greci nemuritori"77 şi faptul caracteristic că cel m~i străl~cit docume~t cultural. el a dezvoltat o civilizaţie şi o cultură în adevăr remarcabile. avem ca document nu numai negoţul de peşte cu coloniile grece. 55. Ca pildă de ingeniozitate mecanică. Stuttgart. Lângă continuitatea în timp trebuie să adăugăm şi continuitatea în spaţiul dacic. G. chiar istoricii cu spirit filozofic. Istoria Românilor din Dacia Traiană. 1930. 70 etc. şi uneltele sale. iar nu un cântec de război. departe de a fi un popor tânăr. ca concluzie a acestor "premise geografice şi etno. E o ipoteză cu totul simplistă afirmarea că în timpul năvăli­ rilor barbare poporul românesc a scăpat în munţi*.grafice".a cărei axă e verticală. de lipsa de civilizaţie şi de cultură a masei etnice legată de Dunăre şi Carpaţi. 68. **Vezi: [S. 2. Faţă de toţi vecinii. început cu războiul dacic. Este o iluzie de asemenea şi închipuirea că populaţia atât de deasă a Daciei (una dintre provinciile cele mai înfloritoare ale imperiului) a putut fi mutată în sudul Dunării 73 . indus în eroare de aceeaşi lipsă a materialului etnografic ca şi Xenopol. a II-a Buc. câmpia (afară de câteva petece de stepă) şi lunea râurilor. II. Îndeosebi e vrednică de relevat vaccinarea oilor. 9.). Mioriţa.u. 17. · Aşadar. În sfârşit. Mehedinţi]. Fenomenul năvălirilor e cu mult mai general şi în timp şi în spaţiu. . ci şi dealul. (Urmează să apară într-o publicaţie deosebită 75 . 63 ş. Adevărul geografic şi etnografice altul: nu numai muntele cu depresiunile sale (subcarpatice şi intercarpatice) a adăpostit neamul nostru. 34.152 S. încât a trebuit să fie redusă. Reamintim aici numai câteva fapte mai generale.Strămutarea poporului de la câmp la munte schimbă şi condiţiile traiului său. Cu privire la civilizaţia românească am schiţat aiurea cadrul ei general***. Le pays et le peuple ro uma in. 3. Cât priveşte cultura poporului român. 153 Despre tehnica pescuitului în lunea Dunărei şi altor râuri. Dacia carpatică şi Dacia pontică. Prin urmare. 56. 35. ale volumului de faţă Gh. Aşadar. ca A. reîntorcându-l îndărăt de la viaţa agricolă la una ca şi nomadă". în contrazicere cu tot ce cunoaş­ tem din istoria altor popoare. iar pădurile acopereau nu numai muntele. dar concludente. Va fi vorba aiurea mai pe larg. tehnica pastorală era nu mai puţin dezvoltată. Am putea adăuga în partea muzicală doina.D. o manifestare a traiului împrejurul turmelor. cerealele menţionate • tot în descrierea lui Arian şi exportul prin porturile Daciei pontice sunt iarăşi dovezi pipăite.33. Etnpgrafia consideră mişcările de populaţie ca ceva foarte obişnuit. pp. ţie*. părinţii noştri ajung cu mase de cavalerie până în Tessalia. cum socotea Delavrancea**78. * CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Din lipsa de intuiţie a substratului fizic al vieţii şi din ignorarea faptelor etnografice actuale. In tehnica agricolă. E artificială şi arbitrară începerea unei epoci în istorie odată cu năvălirea goţilor 74 . Şi. 30. dar şi . Vechimea poporului român şi legătura cu elementele · alogene. Xenopol. In orice caz. faptul precis al unei mari bogăţii de monoxile care au permis lui Alex~ndru Macedon tres_erea unei întregi armate (infanterie şi cavalene) peste Dunăre. Iar în cresterea oilor am atins o treaptă remarcabilă faţă de toate popoareie Europei. cine vorbeşte de tinereţea poporului român. el e singurul care nu ştie să fi avut o patrie altundeva decât pe pământul unde trăieşte azi**. muzeul din Munchen (Deutsches Museum) păstrează o roată de moară. Vânătoarea de-a călare este apoi alt document semnificativ.. începând cu covoarele dunărene (istriana) şi sfârşind cu fel de fel de unelte pentru uşurarea muncii. cursul de etnografie a căutat să înfăţişeze viaţa poporului nostru sub alte aspecte.

opincă etc. organizarea muzeelor etnografice este o necesitate imediată 81 .. cu totul superficială79_ E nevoie deci. pentru o măsurare obiectivă a valorii poporului nostru şi pentru a înlesni o descriere etnografică pe cât se poate mai · * E.Anuarul Comisiunii monumenteloristorice" (secţia pentru Transilvania). 1927. cimpoi. zăgâlnă etc. ci de stiinta exactă a igienii şi de lipsa de cugetare a celor care consideră' adop. abia atunci vom putea face o paralelă ştiinţifică între viaţa noastră şi viaţa altora. în care se mai oglindea încă ceva din vechea Dacie. nu e destul să atârni o glugă în cuiul sau în dulapul unui muzeu. · · ·· ** . din punctul de vedere al ştiinţei. In urma schimbărilor aduse de războiul mondial (mutări de graniţe. aceia să-şi amintească nu numai grabnica transformare a elementului rural. începând cu cele mai vechi timpuri până azi. cu rezultat pozitiv**. iar după ce obiectul e gata. răvar. Nu e vorba de estetică. Iată de ce.. şi alte multe munci în legătură cu îmbrăcămintea. tulnic. ci şiyrimejduirea neamului românesc din toată Peninsula Balcanică. Încercarea de a preţui un popor după numă­ rul alfabeţilor sau analfabeţilor este. de pe care ploaia se scurgea uşor ca de pe lâna oilor şi s-a coborât la peticăraia cumpărată din industria orăşenească. caval. e o caricatură vrednică de milă. tarea hainelor "moderne" ca un semn de progres în civilizaties2. fiertul jureghiilor.i. cojoc. ar fi o lucrare din care ar izvorî o lumină nebănuită asupra vieţii poporului nostru "în veacurile unde documentarea istorică e puţină sau aproape absentă. inventarul civilizaţiei şi al culturii trebuie cât mai repede continuat şi completat. căutând şi înrudirea sau lipsa de înrudir~ cu portul vecinilor. deoarece tot ce s-a făcut până azi e 'abia o minimală parte din ceea ce mai rămâne de făcut. Cât despre cei care cred că munca aceasta poate fi încă amânată. Cluj.. Bucarest. care a părăsit solida civilizaţie a cojocului impermeabil. Un mare capitol şi un mare capital din viaţa poporului nostru e pe cale de risipire definitivă. deoarece toată civilizatia moştenită de la bătrâni e pe cale de vădită risipire şi decadentă. tot aş~ păstorul român. care a părăsit cele cinci perechi de ciorapi blăniţi şi impermeabili.. ţesutul. închipuirea c~lor care cred că alfabetul ca indice de progres poate înlocui minunatul echilibni sufletesc pe care îl realizase cultura milenară a poporului îndrumat odinioară de" Zamolxe şi ajuns la o fineţă de acţiuni morale care'îl făcuse aproape creştin înainte de ivirea creştinismului84. ci trebuie să faci monografia acestui obiect: să stabileşti mai întâi pe hartă răspândirea lui...154 ) ) S. a cânepei şi a inului este o adevărată industrie de iarnă. Ne trebuie mai întâi inventarul exact al civilizaţiei autohtone. Tot aşa şi documentele culturale trebuie adunate cât m~i iute si mai sistematic. croitul. Dar pentru aceasta. ca întemeietori de formaţiu'ni politice înainte de Basarabi şi Muşatini. avec un essai de repartition geografique de ce caractere. bucium etc. cusutul. p. torsul şi uneltele torsului.). ci şi despre stână cu toate uneltele ei: crintă. formează un capitol vast. .fi ţinut seamă şi de latura demografică şi etnografică a statu- şilor acestui pământ. deoarece şi cultura noastră e grav amenintată83. munca de adunare. Numai tehnica hainei ar umplea un întreg muzeu. păstrare si sistematizare nu mai poate fi amânată o clipă. Cercetările asupra paleoliticului s-au întins de la Nistru şi Mare până în şesul Tisei. Trebuie apoi să urmăreşti fiecare element al hainei în momentul pregătirii. cu o serie de mono~afii nu numai despre îmbrăcăminte: căciulă. scărmăna' tullânei şi uneltele de scărmănat. notând până şi eresurile legate de fiecare acţiune caracteristică. a saricei dacice. 1928. Suntem încredintati că un muzeu complet al vieţii pastorale. spre a găsi forma originară şi a putea hotărî dacă ne găsim în faţa unei creaţii proprii sau a unui împrumut. pornind de la premise noi. colonizări etc. ___:_ Numai trăind efectiv un gen de viaţă poţi ajunge să-I înţelegi şi să-I descrii ca adaptare la mediu. 92. Trebuie apoi să urmăresti toată' seria formelor. p. 189. PITTARD. care cere o muncă enormă şi mulţi cercetători spre a fi dusă cu bine până la capăt. E o eroare nu numai ridiculă. Dacă pripita şi absurda noastră reformă agrară ar . sarică..Ca să ştii ce e o glugă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 155 ştiinţifică. coloratul firelor. adoptând încălţăminte de fabrică (galosi) a ajuns o caricatură osândită la pieire prin reumatisme si alte' urmări ale dezechilibrului tehnic în care a intrat. Pregătirea lânei. Mai ales pentru materialul etnografic cuprins încă în circulaţia traiului zilnic. Celnicii din care au iesit odinioară Niculiţeştii şi Asăneştii. Unui antropolog ca Pittard 80 i se pare că nimic nu se opune să admitem continuitatea populaţiei legate de Carpaţi până în perioada neolitică*. Când vom avea înaintea ochilor toată seria documentelor civilizaţiei legate de pământul pe care ne aflăm. dar şi tragică. După cum eskimosul. trebuie să vezi întrebuintarea lui efectivă cu tot ce se leagă material şi sufleteşte de utili~area practică. vor fi în curând numai o amintire istorică. observând toate variantele de formă si delimitându-le regional. ~~~ . şi despre toate instrumentele muzicale: fluier. transhumanţa aromânilor e aproape de sfârşit. împletitul. Etude sur l'indice cephalique en Roumanie. glugă. să revizuim concepţia despre fiinţa poporului nostru.

între care relevăm îndeosebi pe cel educativ. Deoarece.adică în sensul tradiţiilor verificate practic. e clar că numai o "pedagogie românească" poate folosi în chip real poporului român**. Omul de intuiţie. Alături de interesul ştiinţific se mai adaugă şi alte interese de natură practică. nu va putea trăi deplin viaţa sa decât sprijinindu-se pe tot capitalul pozitiv din trecut. este . nici nu bănuieşte ce se ascunde în jocurile şi vorbele copiilor. în cazul nostru. nici diagramele cele mai G . mostenit de la strămosi. pedagogia "naţiona­ lă" se impune de la sine. ieşit din cine ştie ce promiscuitate orăşenească. unde stăpânirea tărânei fusese în trecut ocrotită*. creându-şi mari greutăţi. 11. înşală amar. Nimic mai etnic decât abecedarul 86 . Şi.. a V-a pp. reforma aceasta. în anul 1929. Abia atunci când din intuiţia vie a traiului cu alte mădulare ale neamului ştii practic cum sunt alţii. respectiv. înviorând cu metode noi de viaţă elementul autohton tocmai în părţile de miazănoapte (Bucovina şi Maramureş). 18 ş. nu e cu putinţă. Pe când viaţa ni le dă direct. Un om de pripas. ca rezumat al vieţii generaţiilor trecute. lipsită de originalitate. botanica.u. poate fi întocmită fără o adâncă. dacă e vorba de pregătirea tineretului pentru viaţă (căci el este pătura generatoare a unui neam). foarte adâncă cunoaştere a vieţii poporului. Iar adevărul acesta bate si mai mult la ochi dacă luăm seama În ce fel copiii repetă în oarec~re măsură fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. ( Prin urmare. Cine îşi închipuie de pildă că poate croi ~~măcar un abecedar fără să ţină socoteală de fondul etnic al copilului. dar. Din nenorocire. dar şi pedagogia. cum sunt de pildă aromânii. încărcat în bine sau în rău cu toată moştenirea lăsată de străbuni. 157 Experienţa noastră. cine socoteşte că în anii adolescenţei poate introduce pe tânăr în probleme de etică ori de estetică fără o analiză cât mai atentă a fondului etnic propriu. în ce ne priveşte pe noi. înarmat cu rezultatele etnografiei şi etnologiei. singura realitate decisivă pentru noi. conştiinţa naţională nu însemnează să ştii că eşti român şi că trăieşti în cutare parte a pământului românesc. ed. sporindu-1 pe căile cele mai lesnicioase cu putinţă. care i-au dat anumite categorii de legături cu lumea dimprejur. cunoaşte însemnătatea unor astfel de manifestări mărunte şi-şi dă seama că educarea tineretului unui popor nu poate să înceapă decât de la copilul-concret. nici statistica demografică. Cine crede apoi că o carte de lectură. o "viaţă amorţită sau chiar moartă". ci din necesitate. acela cumplit se înşală. care adună în oglinda sufletului etnic atâtea raze din Universul material şi mo• ral câte poate ea cuprinde. Singura măsură efectivă a valorilor este viaţa vie. Altă creştere: şcoala ticluită de români face posibilă în- · muncii. ' Prin urmare. deoarece tradiţia e ca o potecă bătută şi deci mai uşor de urmat. Nu numai istoria şi etnografia. Tot aşa: cine crede că istoria. odată cu obiceiurile familiei şi cu graiul. 1929. trebuie să-1 legăm mai întâi şi mai întâi de toate de viaţa reală a poporului din care face parte. Mlădiţa atât de tenace în Pind şi aiurea ar fi putut prinde rădăcini şi în mediul carpatic. nu numai că n-a putut fi un punct de sprijin pentru aromâni. care e un monument de eroare economică şi un grav atentat împotriva temeliei etnice a statului. adică suma vieţii noastre naţionale. îţi dai bine seama şi cum eşti. Dar acel copil nu există nicăieri. Aşadar. nu din vanitate. a înlesnit infiltrarea străină până şi în sfera vieţii rurale. ca lumina difuză şi scăzută până la limita întunericului. după cum pentru fiecare specie animală lumea este o reprezentare deosebită (după cum şi-a putut-o crea prin activitatea şi deci evoluţia milenară a organelor sale de relaţie). se. Mulţi pedagogi pleacă şi azi de la concepţia unui copil abstract. Şi deasemeni. perspectivele acelei vechi ramuri a neamului românesc ar fi fost altele. zoologia etc. * Pentru întâia oară. dobândeşte o întreagă avere sufletească. o lege străinarea pământului românesc! 85 ·· ** S. un calapod de cugetare şi de simţire. Orice prunc. tot aşa copilul. aşa cum ni-l prezintă mediul său etnic. pentru unele regiuni din cuprinsul pământului românesc şi pentru unele ramuri ale neamului. Nici harta etnogiafică. geografia. 156 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ lui. acela rătăceşte sigur calea. .S. iar cunoştinţele dobândite din spusele altora şi din cărţi sunt doar un reflex al vieţii altora. Prin urmare. 1 MEHEDINŢI. vor căpăta în scurtă vreme un aspect cu totul nou. fărâmând în chip neeconomic proprietatea. Etnograful vede peste tot deosebiri care nu pot fi trecute cu vederea. pot fi aduse la cunoştinţa unui tânăr cu ajutorul unor cărţi făcute penlru uzul altor neamuri. Iar o pedagogie naţională fără o conştiinţa naţională rezemată pe cunoaşterea ştiinţifică a civilizaţiei şi culturii naţionale. adică o fiinţă care ar fi cam aceeaşi în toate ţările pământului. vorba altora şi experienţa altora este abia un simulacru al realităţii. unde este mai strimtorat de infiltraţii eterogene. măcar din punct de vedere ştiinţific e ceasul cel din urmă în care ne mai putem împlini datoria de a păstra cel puţin în muzeu mărturia civilizaţiei şi a culturii lor. adică prima enciclopedic cu care se întâlneşte copilul. iar în prefacerea aceasta va fi ajutată şi de etnografie. acela se înşală în chip fundamental.

nu..' împărtăşirea efectivă din viaţa altora. iar în unele priviri le sunt hotărât superiori . dar pasive c~ fond. cuvântul e potrivit. -mai ales că şi împrumutul are multe moda~ităţi (pradă. 117). "Cadrul an-. preţuieşte şi poate chmr doreşte. . De aceea. MEHEDINŢI. sociologilor şi pedagogilor de etnografie se recomandă si din acest punct de vedere. fără invazii şi fără catastrofe. aşa cum se prezintă în desfă­ şurarea ei zilnică.). In sfârşit. preistorie. neamurile nomade se aseamănă cu o armată în mars. Prin urmare. 587)~ ' ' . nu pot înlocui contactul cu realitatea vie. .. Luat cu înţeles static. Dar şi aci. practic însă nu poate fi pedagogie fără aut~h. Chiar când obiectele respective s-ar găsi în cantitate mare. arheologie etc.. conştiinţa naţională e ~eva pasiv. Berlin. adunarea în muzeu a documentelor civilizatiei si culturii noastre şi o strânsă apropiere a istoricilor. decimate de molimă. De unde urmează că scoal~ m~ncii" ~o realitate mai cuprinzătoare decât verbiajulla ~~re se opresc atâti mânuitori de formule pedagocice activiste ca formă. dar nu poate întinde mâna .. de invazie sau alte cataclisme. şana şi Maramureş uZ. Dar cu o condiţie: să nu ne grăbim a-i atribui şi un înţeles dinamic. In orice caz. Arheologul şi preistmicul. o concluzie se impune: în starea de azi a stiintei nimeni nu poate fi îndreptăţit să judece în ehi p definitiv civilizatia şi cultura românească. trebuie să ţinem seama de o nouă rezervă: nici necropolele nu dovedesc nimic definitiv când e vorba de nomazi. arheolovlor. Se poate foarte bine ca ele să fi ajuns acolo pe calea normală a negoţului sau câteodată prin imitare. Abia când ai pus umă­ rulla sarcina comună. Iar ca o subconcluzie urmează şi constatarea elementară că: educator al tineretului unui popor nu poate fi orice om de pripas sau orice apatic ori sceptic preocupat de sine si de ale sale ci numai cei care au un real temperament de educ~tor (si nici a~eia nu-şi pot împlini menirea lor fără o cunoaştere cât m~i deplină a formaţiunii etnice din care fac parte). ANEXA! Pag. În-· dată ce seceta ameninţă turmele. termenul geologic de facies trebuie întrebuinţat cu mare precauţiune în etnografie. după cum vitele lor. Prin firea lor.. unitatea de timp şi pro~usele rezultate. Şi nici atât nu e de ajuns: dacă rămâi numai un privitor contemplator al vieţii celor dimprejur. nu ai încă dreptul să vorbeşti de o stratificare de populaţie decât dacă ai avea la îndemână şi documente antropologice (cranii etc. hoarda cu organizarea ei patriarhală se poate pune repede în mişcare şi poate străbate distanţe de sute şi sute de kilometri. etnograful consideră ca un abuz afirmarea celor • care leagă de fiecare orizont al săpăturilor arheologice ideea de stratificare etnică. În determinarea originalităţii trebuie să ţinem seama şi de acest fapt (vezi: S.filologilor. negoţ.~ imitaţie) şi multe nuanţe. Teoretic.: . ·· · · ' _Mai greu de apreciat e calitatea lor.. la întâmplare. atât de fragmentar cunoscute. nici necropolele sau alte rămăşiţe arheologice în masă nu sunt totdeauna o dovadă de stratificare de populaţie.. De la bordeiul cu pereţi de lut se poate trece foarte bine la casa de lemn sau de cărămizi. p. îngrămădiri considerabile de morminte. şi mai greu de hotărât este gradul de originalitate. ca a paraliticului care vede ceva.tonie87_ Aşadar. 1929. voL I.. 96. Câteva obiecte găsite ici şi colo pe o suprafaţă foarte întinsă şi numai în puncte depărtate unele de altele. ·· · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 159 Încă de timpuriu schimbul a fost posibil. dacă avem inventariul complet al uneltelor. în publicatia festivă: Transilvania Banatul Cri-. începi a avea mai din plin constiinta fiintei etnice din care faci parte. Ceea 'ce poate afirma de pe acuma etnograful e doar atâta: că în amândouă direcţiile autohtonii nu cedează pasul faţă de nici unul din ele:~entele alogene. Şi. Coeficientul numeric e uşor de stabilit. Humboldt descrie miscări recente de hoar-· de foarte numeroase (Reisen im europiiische~ und asiatischen Ru-' ssland. Când stratigraful vorbeşte de un facies pelagic. De aceea. stabilirea originei şi a originalităţii este una din cele mai încurcate proble" me. ele sigur de natura agentului care a provocat sedimentele de care e vorba... Singură prezenţa unui număr mare de necropole străine poate justifica ideea de înnoire a populaţiei. II. oricine se poate apropia de problemele pedagogice şi le poate înfătisa chiar cu stră-~ lucire. MEHEDINŢI exacte . Numerele si figurile nu spun niciodată destul când lipseşte traiul laolaltă. · · ' Până atunci. .158 ) S. nu sunt deloc dovadă că o populaţie considerabilă s-a răs---­ pândit peste acel ţinut. 1855. pot da depozite întregi de schelete animale. tropogeografic". tot aşa foa~ mea ori bolile pot lăsa ici şi colo. Aceasta presupune şi dep_rmderea de~ munci ef~ctiv cu acele unelte şi încercarea de a preCIZa :raportul mtr~ cantitatea de muncă..

mai ales în latura civilizaţiei. sau a formula legi valabile pentru toate.u. ca necorespunzătoare faptelor. Din contra. urmează o scădere. Dar e în contra realităţii faptelor să vorbim numai de o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie (adică de moarte).lminare sau de scădere. afirmare politică. După perioada de creaţie urmează apoi alta. Cuiruinarea civilizaţiei de multe ori nu coincide cu cea mai înaltă potenţă a culturii. de asemenea elementele culturii. podgorie.). sunt simultane şi inseparabile. fenomenul de ridicare sau scădere. Lipsa de încordare -'. In ce priveşte poporul din Carpaţi. ca· şi constatăm maximum de cultură (religioasă-morală) alături de o "mare ~ascensiune în civilizaţie (cereale.firească pentru cel care stăpâneş­ te de-a gata . 27 ş. · ( . predecesorii par tineri. când colo. . Se petrece însă atunci un fenomen caracteristic: toţi cei care moştenesc bunurile civilizaţiei acumulate până la dimensiuni mari încep să slăbească.( ţa poporului nostru momentele de cu. 1912. după cum primăvara este şi pentru plante şi animale timpul optimum al vieţii. • spor de populaţie. în care bunurile realizate se răspândesc şi capătă rolul de bunuri . Les grands hommes. religioasă etc. iar urmaşii slăbănogiţi apar bătrâni (Epigonii). care variază de la regiune la regiune în chip propriu. ' Din acest punct de vedere. 131-147.). un ritm mai complicat: în perioada geto-dacă ANEXA II Pag. ci amândouă coordonatele reflectă când ici. e sarcina istoricului să completeze şi să explice cauza variaţiilor. când si cum s-au manifestat în via. După cum clima fizică are mai multe componente. Paris. OSTWALD. ci vine de obicei mai târziu.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 161 şi la alte popoare. ca şi ale civilizaţiei. înainte de a păşi la descrierea vieţii popoarelor. departe de a vedea la el o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie. p. Spre sfârşit curba se ridică iarăşi: întemeierea principatelor. altă scă­ dere (regimul turco-fanariot) şi tocmai în secolul al XIX-lea o nouă ascensiune în civilizaţie şi cultură.aduce scăderea progresivă a puterilor şi fizice şi sufleteşti ale consumatorului. e necesar să ne orientăm după materialul etnografic exprimat în diagrame. nu e necesar să insistăm aici. ci poate însemna chiar o reală discordanţă. Pentru a vedea însă clar unde. prezintă diagrame deosebite. cu unele laturi de regres. Iată de ce generaţiile care moştenesc mari bogăţii ale civilizaţiei sunt osândite la inferioritate. Am socotit afirmarea lui Spengler: că civilizaţia cultura ar fi stări succesive. Chimistul Ostwald a relevat un lucru caracteristic: mai toate descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la începutul. După Homer vin alexandrinii. când în realitate poporul a durat şi durează paralel cu variaţiile măsurate pe cele două coordonate. Destul că şi la popoare vedem aplicându-se aceeaşi lege a naturii 88 . mine. Pentru ce culminarea puterii creatoare e în primăvara vieţii. industrie etc. Atât numai că ritmul suirii şi coborârii nu este reprezen~ tat de cultură (ca element ascendent) şi de civilizaţie (ca element descendent ori decadent). Şi astfel. In evul mediu.sociale. Dar simultaneitatea nu însemnează numaidecât paralelism până la simetrie. este legitimă preocuparea lui Spengler de a stabili un fel de periodicitate în apariţia unor fenomene istorice. CânJ lucrarea aceasta va fi gata. găsim din contra. prin drept de moştenire. Iar rolul istoricului şi al etnografului este tocmai de a determina măcar aproximativ curba fiecărui element. Apoi. nu la sfârşitul carierei lor CW.

RITTER ) În faza continentală. C. ca obiect al mâinilor creatorului. s-a ivit interesul pentru «parcurile naţionale». . la mijloc. era anticilor cu totul antipatic. Humboldt adaogă ştiinţei geografice şi o latură estetică. . als Wohnplatz des Menschengeschlechts zu betrachten1. Îndeosebi muntele.Abia în secolele din urmă se deşteaptă. fiecare popor raportează evenimentele istorice la un singur orizont.Herodot vedea «pământul icumenic>> în chipul unui disc.· tară. Ritter ). . elementul estetic e aproape absent. Prin tablourile· naturii (Ansichten der Natur). ca un fel de «rezerve» destinate de a scăpa de pieire unele formaţii biogeografice.. wesentlich. . Pământul începe abia acum a deveni «casa de educatie a genului uman» (C. simţul pentru latura pitorească a peisajului.Concepţia generală e cea utili. atât de admirat de moderni.INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE PĂMÂNTUL "CASA DE EDUCAŢIE A NEAMULUI OMENESC« Unsere allgemeine Erdkunde hat die Erde. .. -Azi. în centrul descrierii sale sta conflictul dintre greci şi perşi. ~ 1 .Pesimis· · mul asceţilof creştini întoarce privirile spre natură. ca ispăşire a devastărilor pricinuite de europeni în celelalte continente.

faţă de orizontul geografic de atunci. ceea ce pe vremea sa era totuna cu imperiul persan şi Grecia. în ţinutul etiopienilor cu pielea neagră. spunea contimporanilor săi. totuşi stilul e sec şi lânced. iar pe altele ameninţă să le nimicească în germen preţioasa originalitate a culturii lor. în care au trăit şi au murit strămoşii noştri cei mai apropiaţi. Îşi pusese în gând să istorisească ciocnirea dintre Asia şi Europa. când va fi vorba să se descrie frumuseţile pământului acum ceva mai bine cunoscut. . a tuturor prozatonlor clasiCI.. precum şi cuprinderea lumei vechi aproape într-un singur hotar. Astfel se Înfăţişe~ză pământul ca operă a voinţei omeneşti. cu fierul. e interesantă de analizat descrierea trecerii Alpilor de Hanibal (III. Pentru a se pregăti în acest scop. în felul cum se călătorea cu 500 de ani înainte de Hristos? Câte n-a văzut şi nu va fi admirat inteligentul grec care se arătase aşa de atent la înfăţişarea fenomenelor necunoscute patriei sale! . . Atât. Dacă rabilă • WAITZ. îi pironise atenţia*. secolul al XIX-l:a a ~on­ tinuat a supune la acelaşi examen de maturitate pe nevarstmcul australian. iar romanii cu sănătatea delicată se * HERODOT. -~--~~cee~ ce în fata evolutiei planetare e unul şi acelaşi lucru. Totuşi. ». 484. precedent2 . pnn foame. am cercat să apreciem civilizaţia co~­ impresiile pe care le dobândim din contactul cu literatura geografică. · '· 167 Istoricul din Halicarnas e cel dintâi care s-a încumetat la povestirea unei mari drame istorice. Câţi dintre istoricii lumii de azi se pot lăuda să fi călcat atâta pă­ mânt.1. V. pe botocud.. B2. c c . timp.. care a fost copiată aproape tot cu aceeaşi · lipsă de relief şi de T. Livius (XVI. noi. ·Să începem cu Herodot. 11). pe când amestecul şi ruina etnog~afică nu erau încă prea înaintate. ci la pas. «pacea romană>> dăruită de imperiu. la Strabo4. nici măcar o pagină din ceea ce numim noi astăzi geografie pitorească. continentală.dacănu repede. 33). timporană după * * * din acest punct de vedere. cel puţin pe încetul. <<Herodot din Halicarnas. cum zice el la început. de meserie. 310).• . este mdiferenţa lor de'câte ori au prilejul să descrie priveliştile naturii. tot privind lunga vale dintre cei doi munţi. să zicem. Mediterana ajunsese abia ca un lac al împărăţiei (mare nostrum). îi înşiră hotarele până spre pustie.z. el ocoleşte o bună parte a ţărilor • Mediteranei. în fugă. contimporanullui August. Waitz3. adusese o mare înlesnire a călătoriilor.un izvor de mcalculab1la fortă . ~ Este vădit că progresele tehnice .si înlesnirea comunicaţiilor (venite amândouă. 1859. cu ciudatul său fluviu şi cu monumentele sale străvechi.estui scriitor si în genere. nu mai pot repeta lecţ1~. Poate că trecerea atâtor veacuri va fi lărgit experienţa sufletească a omenirii şi să fi adus oarecare înviorare în -stil. nicăieri.. că nu e nici un popor nevredmc de cultură*. impresia e departe de a ~ ~avo­ obiectivitatea ne obligă să mărturisim că. ** Polybiu. vrea să nu se ·şteargă cu vremea urma celor făptuite de oameni . În adevăr. L-a străbătut până la Elefantina. nu merită din punctul nostru de vedere vreo mentiune deosebită. Euterpe. Cu toate călătoriile sale mai întinse decât ale lui Herodot şi Strabo. descrie clima. când valea Nilului fusese ~n golf al Mediteranei . pe samoezi ca şi pe ruşi . CI sunt ucisi. IV-XXN. modelul lui Strabo. petrecute pe o scenă de o întin' dere. modernii. Totuşi. omul ~odern s-a aratat ceva mai vrednic de pământul pe care tră­ ieste. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În capitolul. 309). frumuseţile planetei n-au fost'mai adânc înţelese şi mai deplin admirate.. Dar nici vechimea monumentelor.. p. Ceea ce ne atrage mai întâi de toate luarea~ammte !~citire~ ac. am trecut repede SJ?re ~n fel de haos s~­ cial si cultural care a smintit până în temehe v1aţa popoarelor tinere~ pe unele 'le-a dus la pieire. înainte ca om~nire~ să fi luat cunostintă de sine printr-o cultură echilibrată) au dezlăntuit asupra pă~â~tului un adevărat cataclism. el nu vede decât o problemă de mecanică» (lbid. în acest examen. l-a măsurat din ochi şi a controlat întinderea ţării după cadastru. a~tăzi. p. ca şi pe portughe. nici măreţia fenomenelor naturii nu-i colorează stilul un moment mă­ car. In istorie.. felul pămân­ tului şi. cu toate că opera sa «luminează ca un so~re» epoca pe care o descrie (MOMMSEN. şi nu repede. printr-o absurdă socoteală. după o cercetare amănunţită şi nepărtinitoare. --"""". ca şi pe englez.Anthropologie. 'În adevăr niciodată ca în vremurile noastre. în alte pnvmţe. cu deosebirea că. . Iar pent~ a dovedi aceasta va fi de ajuns o repede ochire asupra literaturu cu caracter geo~afic din timpurile cele mai vechi şi până. Din izolarea idili~ă. Să trecem însă vreo cinci secole** şi să ne oprim la un geograf . de la Cartagena până la Babilon. ~e1 c~re nu izbutesc la proba de întrecere. istoric şi geograf ~n acela?1. Şi totuşi. se ridică cu închipuirea până la timpurile geologice. şi din stepa sciţilor până în fundul Egiptului. Egiptul îndeosebi...166 S.

168 S. prospectu malis. ·****** T. vorbeşte de urâţenia Alpilor******. . acest rar instantaneu geografic asupra peninsulei asiatice nu ispiteşte nicidecum pe marele geograf al antichităţii. dă notiţe cu totul sumare. . nu se va mai găsi . pomeneşte despre toate: de abundenţa grâului. no l 'tt · (9) L ens · · • solitudine. '' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 169 de tot nesimţitoare faţă de frumuseţile naturii. 2. pp. găsesc din belşug stru~r~ p:re. cel care văzuse atâtea. LIVIUS. pLe tourisme en Suisse et en France'~ Rev. el se înduioşază.u~ul sing~r. 2. a vinului. . XII. când începeau căldurile. şi alţii au dat dovadă de aceeaşi indiferenţă.. 12.189. . care ~a fi ~t:abatut mai multe tări de cât mine între hm1tele aratate ma1 sus» · .muntele. *** STRABON. c~re s-a~ o~upat d~ geografie. In zece luni (Ianuarie-Noembrie). A călătorit deci şi Strabo. Insl?re a~u. · ** STRABON. de la ţărmul Pontulm Euxm pana în. ~ . e caracteristic pentru indiferenţa faţă de munţi faptul că Strabo. 2. conti~P?~a­ nii săi. au venit în Elveţia cam 2 1/2 milioane călători . 11. «că muntele Argeu e acoperit de zăpezi eterne şi din vârful său. Iar despre munţii Asiei Mici***. **** STRABON. ******* VIRGILIUS. de deux mondes. ale caror _mo~u­ mente erau pline de iscăliturile turiştilor. în 1899. Vldebens cernere ( 6) . Epp. . 1903. PELLISON. Hb. Intr-un cuvânt: erau tot Alpii de astăzi. vorbeşte despre Alpi pe temeiul lui Polybius*. care s-au suit până sus -'-când e senin. care pretindea că Empedocle s-a aruncat în crater. XXI. VI. pe uscat şi pe apă. cu toată lipsa unei hărţi exacte. Geor. apoi vara. Aveau aceleaşi zăpezi pe vârfuri. IV. aceleaşi piscuri de o înălţime ~meţitoare. V. PLINIUS.ea~ta nu se simte nicăieri.ai fi aşteptat ca aristocratul Strabo sa desene m colon vn ţmutul Iluştrilor săi strămoşi. De altfel.hotarele Etiopiei. care mi s-au părut vrednice de credinţă. 10. 33. . Când Cicero scrie lui Atticus în păduncea de_ pe mal~nle lui Fibrenus. când singur mărturiseşte ce lesne ajunsese cercetarea muntelui. _unde v:I:le s.anul acesta aproape 200 . aceleaşi drumuri prăpăstioase şi dătătoare de fiori. . după ce August stârpise hoţii şi luase măsuri pentru facerea şoselelor. surpnndem _ŞI eate un mome. te-. .. 8.n~nt. .admiratori***** adunaţi din toate părţile Europ~i şi chiar din Lumea Nouă şi depărtata Australie. un fel de Ostenda mod~rnă..?m a~mtinle mele de călătorie. e drept. nuci. nici o licărire d~ ~tii ~n ge~ul pitoresc aşa de familiar lit~raturii contemporane. 15. Fără îndoială.g[ice]. Şi desigur printre autorii. cum se duc mulţi azi !a Nice. Ba Titu Liviu. ba încă mai mult cât toţ1. care azi ne izbeşte aşa de mult prin măretia sa . Şi la fel e cazul cu toţi pro~atoru d~n ~ntlch1tate. încât lo~mtor~1. . litore.după cum spun rarii călători. ** STRABON. iar Virgiliu*******. ~mpnet_en. MEHEDINŢI duceau să se întremeze în Egipt.rnac sa d upa ce se seut u rav frunza*** · Emotia · msa ' pe care ar fi trebUit 1 0 nască în sufletul călătorului marile asl?ecte ~e apelor. ad ~xhniam pulchritudinern pic tam. leur vie privee. după cum este ŞI pană azi obiceiul*. panorama aceasta aşa de largă. Nu ma1 vorb1_m de calat~orule oarecum obligatorii la Atena.~****. Caesar trece Alpii de mai multe ori în curmeziş. XIV. " Şi dovada cea mai bună despre aceasta e lipsa din descrierile geografice tocmai a elementului.. ?-nuctus • :: . XII. II. Cu toate ace~tea. Nici chi~r cand vorbeşte de patria sa. la Memphis. turn his rebus o~nibus. Aflăm doar că pe munţi: d1~ . Dar. cei avuţi îşi dau întâ!mre pe ~alul mării la Bajae. . fi · ·u · . **** Ad Atticum. ac. pe vârfurile cărora 5'şi găsesc moartea atâţia turişti . . 807-811. 3. · Nimic din toate acestea. 4. u~_bland după lemne. Auzise.. Urmaş al unei familii nobile. 2.. Caesar îi trece însă scriind o lucrare de gramatică (De analogia). . . ochiul vede în acelaşi timp amândouă mările. a untului * STRABON. dând 1~ ~ve~lă ? : · !lti_me~taht~te aproape modernă****. Les Romains. a. călătorul pomeneşte parcă mai mult spre a arăta lipsa de temeinicie a tradiţiei. 1882. «Descrierea (pământului) o voi împrumuta .i.IIt~Id~te. aceiaşi gheţari.~ ţmeau lanţ şi petrecerile de asemenea. şi de astă dată. şi mai rău. p. tot ce poate fi mai departe de o descriere pitorească. Amasw. 32.~. (15)5· exeo inde ante vesperurn. şi pe a Pontului şi Marea lui Issus**** (golful Alexandreta)». Neq~e eni~ terras tlb~ sed formam ahquam. fata Sardiniei· iar spre miazăzi. 1.o 135-165. *****Vezi şi LOUIS FARGES. chiar ŞI Ia. din timp în timp. calaton:Ie me!e s-au întins din Armenia până la ţărmunle mam Tyr:hem~ne Adit. iar descrierea vilei lm Plmms ŞI a ImpreJurimilor sale aşa de lăudate*****) ne arată că lumea veche n-a fost V ) * M. Sed neflue haec dtgna longzonbU: Quurnque rnane me in silvarn abstrust· densam et asperam. a e aerului şi mai ales feeria colorilor din st~ăluc1tul ?. XII. pomii sălbatici sunt aşa de numeroş. la Trma . Secundurn te nih'l 1 est mihl' . Dar adevărul e că nici n-a căutat să le «exploateze» literariceşte. numărând frumuseţile Italiei. În adev'ăr.. . De Aetna (Vezuviul nu începuse încă erupţiunile). 5.. ş_i din informaţ~l~ sc:~se. patria sa. *** STRABON. deşi aceia trebuiau să-i fie mai de aproape cunoscuţi.apropi:re. iar sandalele i-au fost zvârlite înapoi de vulcan**.ta cu :r-o. . Ce tera noli putare amab1hora _wn poss~ v. 2.nt de lirism.

Dumnezeu însă m-a învrednicit să găsesc un loc. fiindcă avem ocazia să ne întoarcem din nou în Asia Mică. se întinde un plai totdeauna roditor.a temerei de o răsplată crudă în existenţa după moarte. până în literatură. Cortegiul s~ deschidea cu femeile ce jeleau şi muzicanţi. dar despre munţi. Sittengeschichte Roms. Ceea ce ne interesează pentru un moment e constatarea ~ceste1 indiferente. III. Gri~orie. şi peştii mărilor. a vitelor de tot soiul? pomeneşte de primăv:ara veşnică ş3 de iarna prielnică. pe care not. cântecul . e următoarea: Omul antichit_aţn clasice. P. dar tocmai în această perioadă de pesimism avea omul să simtă şi să preţuiască • maj bine frumuseţile pământului pe care trăieşte. Abia trecut de 26 de ani. care îi· servea doar ca un decor vret. Să ne oprim. Parisis. ~bta? mai pu: tem pricepe. pen~ru n~tu~ ra umanizată. mijlocitorul păcatului. Opera omnia. care adeseon se sfarşeau cu apoteoza sau divinizarea celui răposat*. De aci probabil şi predilecţia celor vec~i pentru pn:rehşti med_w: cre: pentru şesul acoperit cu sămăn. şarpele. In ..TUlui celui mai înalt.. 1890. In adevăr.ton:l PIO<:selor minciuni ale mitologiei. Întregul creştinism n-ar avea nici o noimă. ' *S. mortul era pus m piCiOare. tertius. Ce deosebire între senina mitologie a grecilor şi melancolia pe care o aduce în suflete concepţia asiatică. romaine. şi anume în ţinutul unde s-a născut Strabo. de pildă. quod non et placrdum sa). el se ndiCase pe sme pana la I_n~u~I­ rea cu zeii. pedepseşte-ţi corpul cel păcătos.. . ( ·· (/ ... din contra. p. MEHEDINŢI de lemn. de oraşe. Vasile cel Mare. pentruA calma acopcnta cu vii. p. III.. şt monumente. e concepţia umilită: a egalităţii înaintea păcatului şi r. cet c~ mc~~pmau pe strămosii săi se coborau din care şi se aşezau pe scaune curele. c1 ma. udat dinspre miazănoapte cu izvoare răco­ roase şi limpezi. * Dar toate au un sfârsit. prietenul său*: «In sfârşit. avea lictorii şi toate semnele sale de _onoa~e . să vină spre a însoţ1 pe LuclUs Aem1hus.. umileşte-te în ţărână. la poalele muntelui. care cr~de. Singur cel făcut după chipul şi asemănarea Creatorului căzuse din vrednicia lui. li se părea barbar.Tom. sta mort~~· având insignele ranf. salbatic ŞI deci fără frumuseţe.ă~un. 1ar fiu vesteau mulţim~i cu ~orbe cumpătate atât numele. aburul ce se ridică domol. minunate toate <<Ca în ziua cea dintâi a creaţiunei>>.. cet de a~1. venită din ţara stearpă şi urâtă a Siriei şi Palestinei! Iar deosebirea nu va întârzia de a se arăta.a rămas neîmplinită. daca omenirea epocii clasice a avut pentru perceper~a ~olorilor şi a nuanţelor de peisaj acelaşi ochi pe care îl avem not azt? .căci după dreptate speranţa a fost numită visul omului treaz . apoi îşi aşează coliba pe malurile lui Iris. p.n_ c~ ar merita o deosebită atenţiune. Speranţa de a mă întâlni cu tine. la Sf.. . .ne~u fin. FRIEDLĂNDER. . . Ajunşi în forum. 11 duce de acasa». Naivitatea grandioasă a acestor cere?lon. cum adeseori mi-a plutit pe dinaintea ochilor închipuirii>>. una. Iar dacă e vorba să înnumărăm cauzele probabtle ale lipsei pit~rescului din operele autorilor clasici. . iar din piscul unde e coliba. iar pe o năsâlnie acoperită cu purpură şi ~a:ne ph!_le de fi_.urn:a vt. BASÎLII. dacă omul prin păcatul strămoşesc n-ar fi ajuns o fiinţă decăzută. învălit cu o pădure deasă. sfântul admiră cascada ce se zăreşte în depărtare. . 93. cu o haină de purpură. 125. clienţii. ar trebui să zic: dulcele mele visuri.. Cel ce câştigase un triumf era îmbrăcat cu toga s~ brodată cu aur. pentru grădina bogată în pom1.e n?J~ase. singur el a fost pedepsit. florile. . Oricât de curios s-ar părea în primul moment. mtr-un cuvant. tu.nimic. MDCCXXX. unul dintre scriitorii de seamă ai secolului al IV-lea. împreună cu o mizerabilă târâtoare. Şi dacă aşa este. de lacun. piatra de temelie a doctri~ei creştine este putinţa ridicării omului din păcat. după cum era firesc. ·' · . când lumea clasică. cât şi faptele fiecăruia. pentru a merita în creştinism graţia renaşterii şi paradisului . de cele doua mări vecine. rudele. e aproape de ruină. Toate au rămas cum au fost: şi păsările cerului. Muntele.•. • _ «Toti câti pot. • Să mai reamintim disputa de acuma câteva zect de am. Cu ~j':. greco-romane. prin învierea Mântuitorului şi prin pocă­ inţă în viaţa pământească. într~ care unul j)urta o haină la fel cu mortul şi o mască reproducând trăsătunle feţei sale . Fiecare venea 1n carul său. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 171 ţncepe să se agite şi să cugete. îţi vine să zici că el era nu în natura.. până ce venea rândul numelui şi faptelor celui răposat.Ielr:-Ic.. Urmează apoi descrierea locului pustniciei: un munte înalt. . iar furnicarul plebei din tot imperiul * MOMMSEN. consul~l purta o to~a tivită cu purpură. atunci o nouă concepţie de viaţă iese la iveală. Vezi şi L.I degraba deasupra naturii. -potrivit de altfel principiului l~r: nimi_c mă­ reţ. la care s. N. 1891.170 S . dacă nu e liniştit (nihil magnum. cel ce fusese censor..ii arat~ că. . pustniceşte în Siria şi Thebaida. cred că am ajuns la capătul rătăcirilor mele. 146. omull~mu vechi avea despre sine o idee. o lume de patricieni. Hist. n-~ putem înţele~e dec~t asistând în gând la magnificele lor funerarn. se divinizase p~ el însuşi_. Ascultaţi-} cum scrie către Sf. cel ce te ridicaseşi alături de zei în păgâ­ nism. Si câtă realitate trebuie să fi avut o astfel de semnamchipuire pe~tru dânşii. tânărul creştin părăseşte studiile cu ispitele vieţii din Atena... Apo1 venea procesiunea strămoşilor. Îl alegem înadins. şi fiarele pădurii..

Se împli~ise cuvântul profetului Isaia: «Se va bucura desertul. vrăjitoare etc . cu Rousseau şi începuturile lui Chateaubnand. ca şi în multe altele. balauri.nici un raiu pământesc 'nu e aşa de frumos ca pustiile egiptene»*. . <<Dacă mi-am dat atâta osteneală să-mi sui trupul puţin mai aproape de cer. ba. cum să nu caut a-mi ridica şi sufletul într-acolo?»*. ajunge în vârf ŞI vede foarte aproape creştetele albe de zăpadă. sub inspiraţia bisericii. Nu e nevoie de o analiză amănunţită spre a vedea orişicine. pe lângă operele sale. Pelerinii trec munţii spre Roma ori spre locurile sfinte. înainte de a porni să înconjoare Mrica. entuziasmul poetului devme o adevărată exaltare sentimentală. cu toate minunatele lor noutăţi. la Amian Marcelin**. XXIII.. Sf. rugându-se lui Du. ** AMMIANI MARCELUNI Rerum gestarum.. . imaginaţia vulgului dăruieşte Alpii şi cu .natura devine subiect de efuziuni lirice. *--···· ) Evul mediu e în privinţa aceasta. nota aşa-zisă naturalistă. Alpen in Mittelalter (Zeit.o influenţă direct geografică . CHRYSOSTOME. . un semn că natura începuse a da motive literare mai bogate scriitorilor din ultimele secole ale antichităţii. 300. .. după multe greutăţi . d. dacă muntele va d~vem subiect de deseneri literare si motiv de emotiuni estetice.- * FR. chiar şi la scriitorii de valoare. şi astfel. . recitând cu solemnitate bucăţi din Confesiu'nile Sf. p. La început se vor auzi mai mult note religioase. cu toată lauda scriitorilor. iar tovarăşii lui Mag~llan au mtrat în Sevilla desculţi şi cu lumânările în mâini. ca ~n motiv muzical. ca una ce ammtea «păcăt~sului» splendoarea paradisului pierdut. mediocru. ŞI I se pare lui singur că ostrovul unde trăia Calypso trebuia să fi fost. cu atât coarda sentimentul~i pentru natură va răsuna mai tare. Si în adevăr. apoi treptat va ieşi Ia iveală nota pur romantică şi. în sfârşit. un paradis****. .ciobanii căutau să-I spăi. nu e o împrejurare b~nală că primul ~lpinist e sensibilul poet Petrarca. Di. cit. Vasco da Gama petrece o noapte întreagă pe malul mării. LOPEZ. după cum făgăduiseră pe corabie.mnezeu.>'Y * J. Era firesc să se întâmple astfel. 1902.. Caracteristică e îndeosebi această «ridicare a sufletului» căci ea. pe care si-o înmulteste singur. hb. iar Ia picioare ză" reş~e Ronul şi în depărtare oglinda mării. l. loc. În schimb însă mari armate îi străbat (Carol cel Mare îşi duce armata peste înălţimile munţilor de cinci ori. Au'~s­ tin. 88. mai puţin încântător. aster. Columb si cei ce s-au-~­ întors cu dânsul de peste Ocean s-au apropiat de ţăr~ însotiti de rug~ciunile mulţimii către Dumnezeu.!·• . cufundati în gândurile lor pioase. > Alpenvereins. In orice caz. Pierre. . \ '·. bogăţia de coloare şi în cele din urmă moda exotismului.. 1893. demoni. unde a stat un an servit numai de un pescar). 65. pe care istoria literaturii nu-l va uita niciodată. după trei secole de pesimism. Mările şi continentele. legenda înfloreşte şi populează munţii cu tot felul de fantasme: stafii. stilul car~ impresionează. p. pe care le zărea de la Avignon.' . Cu cât se va lărgi orizontul geografic peste alti munţi. 73). *** FRANZ RAMSAUER. Chryosostom va afirma câţiva ani mai târziu. Ad~ mirator al naturii (după cum o dovedeşte. Cele dintâi descoperiri geografice sunt însoţite de mari manifestări de pietate. devin un fel de revelaţie. Acuma intră în literatură si muntele ba chiar si pustiul. imaginaţia celor ce povestesc des~re ţările şi mările depărtate se înflăcărase. . care duce pe preotul lui Rousseau la cunostinta divinitătii descoperită astfel prin sentiment. în cele din urmă. Nu e de mirare deci. Caracteristic în această privinţă e sfârşitul secolului al XVIII-lea cu Ber~ardin de St. 10. VII. pp. Oeuvres completes. lmpreună cu fratele său se urcă pe vârful lui Ventoux (de aceeaşi înălţime cu Ceahlăul). spre deosebire de măsura severă a clasicilor se iveste tot mai mu~t. O călătorie în Alpi era ceva extraordina~***.. alte mări şi alte continente.. deutsch. Alpensagen. RAMSAUER. S. iar Carol cel Gros de 7 ori). ce mare a fost schimbarea petrecută în suflete. Lira fusese altfel înstrunată şi trebuia să scoată_ alte sunete. a căror mică dramă nu capătă relief decât prin coloarea exotică a naturii dintr-o insulă foarte depărtată de Europa. pustia va sălta de veselie şi va înflori ca crinul>>. ŞI robinsonada de la Vaucluse. ~ânte spre a-l întoarce îndărăt - 173 când.. Tot din acest timp avem şi o descriere ceva mai dramatică a trecerii Alpilor. cobolzi. Motivul literar fundamental în «Confesiunea Vicarului din Savoya» e de asemenea priveliştea splendidă a Alpilor. Tot interesul idilei «Paul et Virginie» stă în pietatea celor două femei şi a copiilor lor.·~ mai la fie~are pagină un model de romantism pe teme geografice. că . 172 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI păsărilor . . nu prin rati~ne~ rece· iar 'Atala inspiratul episod al unei opere religioase. la care cei vechi aproape nici nu se' gândiseră. Petrarca se hotărăşte să cunoască splendoarea depărtată . u. a vârfurilor. · **** M. . 1863~ Tom.S. Si când. va însoţi literatura descriptivă pâ~ă în vremunle noastre. X:V.

unii numai în zugrăvirea regiunilor polare***. pe care scriitorul ştie să o arate.E dovedit asadar. 22. MI'ITEILUNGEN.oricare ar mai fi observările de făcut în pri. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI des russischen Malers Borissow. . Ar fi însă nedrept să încheiem această schiţă. o parte a omenirii în adevăr culte . care. La religion de la beaute. dacă e vorba numai de genul pitoresc.se gândeşte să scape ce se mai poate din frumuseţile încă neatinse ale pământului***. Ratzel. fuge de minunatele înălţimi de lângă Heidelberg. Iar azi. genului pitoresc. Intr-o pagină la dânsul e mai multă coloare decât în toatăopera lui Herodot. dând în vorbe iluzia unei mişcări cinematografice. . ci din admiraţia pentru frumuseţile naturii. ** W. nu din nevoia apărării de duşmani. p. unele plante rare de pe vârful munţilor vor fi de asemenea apărate****. De 'la pictorii evului mediu şi ai Renaşterii. în do·~ml figurii omeneşti. RIEHL. aurora boreală.peisajul>> era un slab accesoriu aruncat în fundul tabloului. care s-ar fi oprit neho' tărâtă» în mijlocul haosului. poate fi considerat istoriceşte ca ultimul termen în seria unei lungi evoluţiuni literare. care au ră~as până azi modelul descrierilor geografice. dar şi pentru protecţiunea plantelor şi a priveliştilor frumoase. Bourii sunt adăpostiţi în grădini sau <<rezerve» şi se aud glasuri în favoarea elefantului . Pierre Loti este fără îndoială cel mai geograf între geografi. după trecere de abia un secol. privite din perspectiva înaltă a ştiinţei şi totdeodată a artei. izbuteşte să ne dea înfăţişarea locurilor necunoscute şi emoţia. care. Stutt. va rămânea neatins ca o podoabă a republicei St.. vin pe la începutul veacului al XIX-lea măiestrele Privelisti ale naturii* datorite lui Alexander . " Arhitectura ar fi altă dovadă. la care ·. nenumăratele sale tablouri :din Mrica.-Unite.tă simţul pentru partea estetică a naturii s-a afirmat şi s-a împuternicit progresiv cu trecerea secolelor. Şi nu numai felul de a clădi. p. în fine. în care pitorescul a devenit un element inevitabil (de aceea de multe ori cu totul inferior). Parcul de la Yellowstone. pentru unele din bogăţiile şi frumuseţile planetei. în care copacii pare că au o viaţă de sine stătătoare) sau la alţi contimporani. fantasmagoria tăcută a luminilor polare. · * Ansichten der Natur. Kulturstudien aus drei Jahrhunderten. unde ploaia e necunoscută şi pietrele au fost totuşi netezite prin lungi secole liniştite. fără să pomenim pe unul dintre contimporanii noştri. din Iran. 714. Oricum. a ajuns la o adevărată pletoră de descrieri.. 1903. cu minunatul său joc de geizeri. palate scumpe erau aşezate în şesurile cele mai searbede. 1900. Furtuna mărilor tropicale. Fără îndoială. şi până la moderni (la Kalame bunăoară. ca urmare a dezvoltării simţului pentru natură. *** PHILIPPOW. p. În adevăr.Evident. şi ne face să bănuim că inima va putea. umanitatea s-a obişnuit cu frumuseţile naturii fizice*. ci mai ales felul cum se alegea şi se alege azi împrejmuirea locuinţe­ lor. ( ( . . Polarreisen gen. . ca un fel de culme literară. 1900. pe care o nasc în s1. În sfârşit. 57 şi u. Apoi întregul secol al XIX-lea. cu credinţa că s-a ales împrejurimea cea mai frumoasă din câte se putea. se urcă pe vârful înălţimilor sau înaintează în mijlocul apelor mării. de altfel şi aşa prea sumară. monotonia pustiilor. dacă am chema ca mar. **** P. 1862.ajunge să înfrâneze modernă * Deutsche Rundschau. Mitteilun- 175 care nu poate lăsa nimănui îndoiala.toră şi pictura. Un singur exemplu: Palatinul Karl Theodor. e un drum imens. 1895 (6) p.1flet marile scene ale naturii. vor fi respectaţi până la moarte. Ea dovedeşte că pământul. din Orient. 217. e o notă optimistă faţă de turburarea haotică pomenită la început.e destul să pomenesc numele lui Ruskin . şi croieşte un parc în monotonul şes de la Schwetzing**. specializaţi . peste care soarele se ridică întocmai <<Ca o biată planetă galbenă. p. P. începe a fi mai îmbucurător decât pământul ca operă a voinţei omeneşti. Mai ales e usor de dovedit aceasta. câţi au mai rămas. S-au făcut societăţi nu numai pentru protecţiunea animalelor. tăcerea fantastică --a mărilor îngheţate. prin bogăţia scrieilor cu imagini de un caracter special geografic.174 S.von Humboldt. etude sur John Ruskin . ** Revue bleue. ca în evul mediu. planeta începe să aibă din ce în ce mai mult şi o însemnătate estetică pentru om. Cedrii Californiei. şi anume pitorescul serios. nu mai departe decât acum o sută de ani. prin imagini adecvate. 70. cu 'îniminatele sale păduri de brazi şi stejari. această <<mea culpa». *** Reuue de deux monde. în ce grad înalt. Die Wolken in der Landschaft de Fr. chiar căsuţe modeste caută vederile largi. ca operă a sensibilităţii omeneşti. Tahiti şi aproape din toate mările 'globului asigură lui Loti printre toţi scriitorii contimpor~ni un loc _deosebit ca exotist şi poet al frumuseţilor pământului**. Deşteptată ca dintr-un vis urât şi speriată de atâtea devastări ale vremurilor din urmă.vinţa evoluţiei. cunoscut geografilor ca fondator al academiei pentru adunarea datelor meteorologice (1780). aproape ae moarte. 1902 (3-4) p. de când cu înfiinţarea societă­ ţilor de geografie şi înmulţirea numărului exploratorilor. 553. admiraţia şi îngrijirea aceasta este prea târzie.

Conceptia • materialistă. tema acestui nou capitol. «Priveliştile întinse ne obişnuiesc să socotim fiecare organism ca o parte a totului şi să recunoaştem în plantă şi animal nu atâta individul mărginit sau specia. Rămâne acuma să vedem care este cau~a fenomenelor istorice.S. Buckle. cu toată depărtarea în care trăim faţă de atâtea ţări. metafizic..:. 1. ~ Ştiinţele naturale au făcut din geografte şi etnografie o firească mtroducere la istoria ştiinţifică. .··~·····~ t~ 1stone. poate._ . a:e ::n caracter empiric şi nu ne poate servi la dezlegarea chestmnn care face. după ce am schiţat evoluţia literaturii geografice. Dar prin aceasta am stabilit numai relaţiunea dintre geografie si om nu relatiunea dintre ştiinţa noastră şi istorie. ea a fost schiţată. cele mai mari sunt cele ireparabile. Ritter. . teologic. şi că mai ales ireparabilă e sluţirea planetei prin stingerea speciilor alese şi îndeosebi prin moartea popoarelor şi pieirea idiomelor. a arătat o aplecare mm mare sau mai mică spre geografie. -. E ~rept. am cautat dm punctul de vedere al ştiinţelor naturale să fixăm locul omului şi al antropogeografiei în geografie. al XIX-lea). care nu hotărăsc întru nimica problema abstractă a legăturii dintre cele două stiinte.: ~. devine o disciplină sufletească de o valoare deosebită. cât o formă a naturii înlănţuită cu tot şirul creaţiunilor. . p~zitiuism: Cornle. . care sunt atâtea şi atâtea posibilităţi către o cultură superioară. Polybiu sau altul. ' ' ' Pentru a lămuri şi această problemă. sau dacă un geograf. că dintre toate pierderile... J?acă un istoric. LEGĂTURA DINTRE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE Istoria conceput(} pragmatic. c~. ele ne pun în atingere cu întreaga viaţă a ) pământului*. du priVIre la amestecul precumpănitor al elementului istoric în geografie. Cercetarea fenomenelor de ereditate lămureşte rolul gloatei (rasă. şi către o armonie mai înaltă în manifestările planetare. De a~eea. Iar din acest punct de vedere. ~itter sau oricare altul. acestea sunt cazuri izolate. Astfel de privelişti lărgesc fiinţa noastră sufletească şi. Str~bo. . . Cât prive?t~ cauza diferenţierii fenomenelor telurice. Cosmos. · ' · Sunt două căi pe care pornim în cercetarea cauzelor ce produc fenl?menele istorice. trebuie să căutăm un punct de vedere mai general. omenirii. m pnVIrea generală asupra evoluţiei pământului si a sistemului planetar. 176 MEHEDINŢI excesul· voinţei. . . ) . -Intemeierea antropogeografiei (Hippocrat) deschiPerspectiva d€schisă de de calea spre o concepţie mai realistă. după cum îi zicea C. 23. studiul geografic al pământului. Omenirea va înţelege. Catastro{ismul în luptă cu euoluţiomsmul (sec. popor) şi al personalitătii (omul de Geografia ocupă o sferă mai largă din viata stat) în istorie. «casa de educaţie a genului omenesc».. toată cercetarea noastră din capitolele precedente7. decât istoria în care "sălbaticir' n-au nici un loc. iar legătura dintre cele două serii de fenomene ne va indica în mod natural şi legătura ce trebuie să existe între stiintele ce se ocupă cu studiul lor. a avut o predilecţie deosebită pen.. 1 _. Herodot. iar acesta ni se pare a fi cel următor: Relaţia dintre fenomenele geografice şi cele istorice atârnă de felul cum concepem relaţia dintre cauzele acestor fenomene.

. e potrivită să izbească imaginaţia şi să întărească convingerea că baza tuturor explicărilor istorice trebuie căutată în ştiinţele naturale. cu desăvârsire . natura nu trebuie să fie considerată ca o existenţă exterioară faţă de idee . În veacul nostru. stabilirea unei relaţii între producţiunea · grâului şi numărul căsătoriilor nu este de mirare. progresul şi prin urmare civilizaţia în general atârnă de evoluţia ideilor. pentru cei care pornesc pe această cale. 188. Vrednic de însemnat între toţi este • istoricul Buckle.t< TH. După el. Dacă din contra concepem activitatea istorică a neamului omenesc ca o succesiune de fenomene determinate de împrejurările cosmice ale planetei şi considerăm genul uman ca un caz particular în economia globului şi în cosmos. prin stilul lor vibrant şi prin bogăţia faptelor coordonate cu . care am cercetat relaţiunea dintre ştiinţa noastră şi celelalte ştiinţe învecinate. s-a înfiripat încetul pe încetul direcţia ceastălaltă. · · Dar si în acest caz sunt două moduri deosebite de a răspunde întrebă. cât timp acest din urmă fenomen social este de obicei rezultatul unei stări sufleteşti în care şi producţia cerealelor joacă un rol vădit. I.o rară silinţă. atunci se înţelege de la sine că între fenomenele geografice de o parte şi cele istorice de altă parte (prin urmare şi între geografie şi istorie) trebuie să admitep1 o legătură care poate fi cercetată din acelaşi punct de vedere dm . care de obicei ni se par dependente de capriciu! aşa-numitului liber arbitru. după care toate manifestările din viaţa popoarelor. arată că nu numai viaţa istorică este determinată grosso-modo de mediu. vioaie" şi pomită spre "fericirea - *HEGEL. omul şi toate manifestările sale de care ţine seamă istoria. 178 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ori punem originea tuturor manifestărilor istorice în spiritul omenesc si considerăm acest spirit ca o entitate metafizică ce depăşeşte ~arginea experienţei ştiinţifice. atât cele mai simple cât şi cele mai complexe.. 32. un mod al ideii-natură. India. apă şi locuri) până în vremurile noastre. dar cu oarecare variaţii. Tot în acelaşi sens. pozitivistă. care adună rezultatele lor pentru a explica dezvoltarea neamului omenesc . Ceea ce arătase Buckle pentru religiunea şi arta indiană. dar chiar şi evenimentele mai mărunte. sub această formă. În cazul dintâi. Descrierile sale asupra legăturii dintre natură şi om în Egipt. cei ce primesc punctul de vedere al lui Humboldt simt că. clădeşte edificiul criticii istorice şi H. ea a ajuns la apogeu. De la opera lui Hippocrat (despre aer. relaţia dintre istorie şi geografie e cât se poate de simplă: toată planeta nu este decât un accident istoric. Aşa. pro. BUCKLE. sunt spirite "clare" şi aplecate "spre dialectică şi sofisme"." "Ideea se manifestă în natură sub forma unei existente străine de ea însăşi. blema relaţiunii dintre geografie şi istorie nu mai are nici un interes pentru ştiinţele exacte. paralel cu direcţia teologică şi metafizică a is" toriei. . caută şi el să arate cu privire la popoarele Europei. nu e decât un produs al mediului fizic. Potrivit acestei concepţii. Se înţelege. Sunt atât de cunoscute operele în care acest scriitor încearcă să dovedească legătura dintre mediu şi istorie (până şi în manifestările subtile ale artei) încât nu mai este nevoie să stăruim asupră-i. o simplă ocazie care să înlesnească manifestarea ideilor pornite din sufletul omenesc. istoria ar fi o stiintă subordonată geografiei. Dar oricât de interesante ar fi construcţiile sistemului hegelian şi oricât farmec au avut ele pentru unii din discipolii lui Ritter. ar fi un produs al mediului fizic. ci trebuie considerată ca o determinare în care ea există tot ca idee"*. Philosophie de la nature. întemeiat pe rezultatele statisticii. unii au ales şi aleg încă în judecarea evenimentelor istorice punctul de vedere al unui materialism (uneori aproape naiv8). ne sugerează credinţa că toată istoria trebuie mai întâi explicată prin mediul geografic. 179 ··. Buckle. I. arătând în succesiunea acestor fenomene sociale· o regularitate care în oarecare margini nu se dezminte. ( \ c . . iar aceasta e determinată la rândul ei de mediul geografic al fiecărui popor. după cum o şi încearcă Hegel..S. Taine. Şi cum în modul acesta ideea singură îşi pune negaţiunea sa şi devine străină de sine. Aşa. şi în aparenţă demonstrative. L'Histoire de la civilisation en Angleterre. prezentate cu atâta relief în primul capitol al operei sale. care par a dovedi existenţa ---unui determinism inflexibil până şi în manifestări ale vieţii foarte 'puţin supuse atenţi unii noastre. şi prin urmare [şi] în geografie.. Peru şi Mexic. după cum reiese aceasta clar din filozofia lui Hegel. din contra. Mai ales sunt sugestive. "Natura nu e decât o determinare.ii de la care am pomit. Dar mai surprinzătoare este periodicitatea numărului de sinucideri şi a scrisorilor puse la cutie fără adresă*. 34 passim. sau. spre exemplu. relaţia din· tre istorie şi ştiinţa naturală a geografiei nu poate fi rezolvată altfel decât speculativ. Arta greacă e senină. sunt un adevărat monument al direcţiei pozitiviste în istorie. Chiar alegerea acelor cazuri curioase. Si atunci toată geografia este un simplu corolar al istoriei împre~nă cu toate celelalte ştiinţe ale naturii. Grecii au o fineţe "înnăscută". sprijinită pe marile progrese ale ştiinţelor naturale. primele capitole în care autorul. iar imaginaţia lor e "în mod firesc veselă.

dădu prestigiu acestei teorii înlăturând ca antiştiînţifică vechea concepţie a cataclismelor sa~ a revoluţiilor subite în viaţa plantei. In sfărşit. doctrina influentei mediului ni se pare tot aşa de verosimilă. elle le fayonne. II. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 181 încetul. pe care el le determină. dacă începând cu studiul omului preistorrc teorra aceasta a dezvoltării în raport cu mediul fizic a pă­ t~unvs tot mAai adânc în studiul fenomenelor istorice. se plie et se petrit sous la pression physique . pline de negura polară etc. ~u e d~ mirare. independent dacă e vorba de plantă. la rândul său. "'H. Şi astfel.180 ) S. Darwin. marea albastră. istoria a avut ocazia să încerce în veacul nostru şi direcţia poziti-vistă. cum se părea lui Cu~er ori lui Pallas vechea doctrină a cataclismelor. în toată seria lor de la cele mai vechi până la cele contimporane. este evident că istoria toată sau aproape toată . fiindcă aerul Eladei era transparent. "Organismele după cum vedem se adaptează în aparentă în toate părţile lor cu împrejurările de viaţă cele mai deosebite ·şi ni se înfăţişează astfel ca nişte mase plastice. MEHEDINŢI simţurilor". mai spre nord. ea a triumfat contra autoritătii ~~vi~ . elle l'enveloppe. . architerium. "Quand. dar îndată ce e vorba de modificare şi prin urmare de evoluţi­ unea formelor organice. pornind de la ideea că mediul se manifestă în mod suveran în aptitudinile rasei. et l'argile morale. prininfluenţa condiţiunilor de trai. ar forma un singur lanţ neîntrerupt.. TAINE. elle le moule. care m geografie se traduce în "lupta pentru spaţiu". introducând ideea selecţiunii. "* 9 etc. timp de mii şi mii de ani. printr-un materiaJism aproape naiv. întrucât se constată anu· mite corespondenţe între condiţiile de trai şi organizarea animalelor. · " Cu toată critica lui Cuvier· şi cu toate că Discours sur les r{woluti~'!s ~e la surfc:_ce du globe era privit ca o mică evanghelie a ştunţe1 desprepamânt. contra părerii lui Lamarck şi Darwin. în urma silintelor animalului de a se întinde după frunza arborilor. ca ocazie pentru dezvoltări stilistice. contra ştiinţei oficiale. ea ni se pare neadmisibilă. că mediul fizic are o influenţă asupra plantelor şi animalelor. după cum zicea Herder. . pe încetul. părerea aceasta a lui Lamarck a fost mai pe u_rmă întărită de paleontologi. orizontul limpede şi înfăţişarea plastică a ţinutului era plină de armonia naturală a liniilor. Însă oricât de ademenitoare ar fi pentru vanitatea geografului o . de animal sau de om. deveni astfel o problemă strâns legată de fizica globului. s-a ivit o nouă doctrină (Treviranus şi La-. 101. cât şi de studiul faunei şi florei contlmporane. să se admită o girafă al cărei gât s-a lungit pe . Din contra. Vrednic de însemnat este că Taine le spune toate într-un capitol intitulat "rasa". fără de care istoria nici n-ar putea exista. influenţa mediului intern este cea hotărâ­ toare. În loc.. arată. Philosophie de l'art. · Weissniann. geografia renăscută în acest veac prin lucrările lui Ritter Humboldt si ale altor geografi capătă în ochii unora prestigiul u~ei ştiinţe f~nda­ mentale. hipparion şipliohippus). · Dacă ne aşezăm în punctul acesta de vedere pentru a privi fenomenele istorice. când vedem bunăoară că pic~orul calului nu e decât o simplificare crescândă a piciorului cu ma1 multe degete al strămoşilor lui (orohippus. l'homme neuf et desarnu~ se trouve livre a la nature. Tot ştiinţele naturale au venit în ultimele decenii să introducă o însemnată modificare cu privire la teoria mediului.· . după direcţia teologică şi metafizică. teoria mediului aplicată la fenomenele )storice s-a născut în urma unei generalizări pripite. şi că istoria este o ştiinţă total subordonată geografiei? Nu.·ar fi o simplă exemplificare a geografiei regionale şi atunci relaţia dintre cele două stiinte învecinate e foarte precisă: istoria este o geografie aplicată sa~ o geografie "în acţiune". toute molie et flexible encore. . după care organismele. În adevăr. pe lângă ideea adaptării la mediul fizic. Fireşte. de exemplu. după cum am zis. în care toate formele s-au născut încetul cu încetul unele din altele. Astfel. literaturile sunt fantastice. de o girafă creată ca să populeze instantaneu unele păduri tropicale. În fine. iar spiritul nutrit de ştiinţă exactă a fost foarte accesibil în secolul al XIX-lea la metafore ca "argila morală" şi •altele de acelaşi gen. după · care viaţa pe pământ a suferit revoluţiuni şi a fost mereu înnoită prin' creaţi uni speciale. ·s-a părut mai liniştitor pentru minte şi mai aproape de unele obseivări de fapte. Rezultă însă de aici că direcţia materialistă e mai presus de critică. care în cursul timpului pot să fie tipărite în toate formele imaginabile''. marck). arta olandeză se resimte de penumbra în care trăiesc cetăţenii Ţărilor de Jos. Astfel. pe la începutul veacului. astfel de teme sunt interesante. mesohippus. manifestată adeseori. în sugestivele sale cercetări publi~ate în 1892. astfel de concluzie. aşadar. asa că azi legătura dintre geografie şi istorie ne apare sub o lu~ină destul de deosebită. închizându-~e în case solide spre a se apăra de umezeală ca de un duşman. · · . Azi. Lupta pentru VIaţa.

x'<"tive cu ajutorul datelor împrumutate de la psihologie şi de la :llte discipline depărtate de preocuparea geografului. ea l-a dus pe om la lenevie şi la o cumplită mizerie . după studiile lui Weissmann. credem că avem dreptul să scădem cu mult însemnătatea mediului geografic.. VII.] 390. când istoria nu mai e scrisă cu intenţie literară..rnă de cauze ascunse în misterul moştenirei plasmelor ancestrale. cu atâta legăturile cu mediul teluric devin mai felurite şi mai intime.-And e vorba de influenţa mediului asupr~ vieţii vegeiative a pop~. Din clipE cind încep preliminările celei dintâi segmentaţii a celulei-ou. arată că problema modificării orga::rismelor în raport cu mediul e departe de a fi clarificată. încât se pot scoate din el 1800 de pâinişoare. Câteva zile să rămână ruinele de cărbuni părăsite de oamenii ce muncesc în ele si viata unui puternic imperiu.] 153. 1899. Wallace. Ultimele experienţe ale lui ~age. Dacă locuitorii insulei Noua-Guinee au rămas pe una din treptele cele mai de jos ale culturii. Tatus! ::hnâne încă un câmp oarecare şi pentru influenţa condiţiu­ nilo:-~erioare ale existenţei. animale. încât astăzi.. 154. contra oricărei aşteptări.m cauzalitatea în înţelesul comun al ştiinţei. urmându-şi calea ei :. este destul să pomenim că trunchiul unui palmier care dă sago poate fi întreg transformat în pâine.ri civilizat~. devine o poveste deşartă.*_ E drept. adică hrana pe un an întreg. Un singur trunchi dă atâta făină. Şi iarăşi: cum să înţelegi nepăsarea negrilor care locuiesc în ţinuturi cu termite. Şi pentru ca să nu se pară această concluzie scoasă cumva dintr-o generalizare pripită. chiar din a 36-a parte a unui ou**.if:: şi particularităţile cele mai minuţioase sunt hotărâte . viaţa materială a popoarelor este cu mii şi mii de fire legată de pământul pe care acele popoare trăiesc.\L!. explicarea unui caz mărginit (de exemplu opera unui artist.. că cu cât cultura creşte..::ntul pieritor.~uelor..und Volkerkunde. [Leipzig. ( . Azi nu mai poate fi pentru nimeni nici o îndoială că de la botocuzii Braziliei până la europenii cei mai civilizaţi.. care tind a dovedi că influenţa mediului extern se exercită asupra celulelor somatice elem.Essais sur l'heredite.. care va căuta explicarea fenomenelor re. poate fi în oan:-csre măsură comparată cu încercarea astrologilor care legau am:me împrejurări sociale de apariţia unei cornete.aturii a stat blestemul. Iar ceea ce vedem azi a fost şi va fi desigur totdeauna.182 S.-. nu numai psihologiceşte...şi că individualitatea. încât influenţa mediului contimporan asupra acelei opere este neglijabilă. ** A:rddves d< ::-. relaţia dintre geografie şi studiul fenomenelor istoric~ se limpezeşte: Intrucât e vorba de viaţa somatică sau vegetativă a societăţilor omeneşti. adică a vieţii somatice. pp. nici nu ne mai putem închi- * O. se r~simte . Abhandlungcn [zur Erd. nici părerea lui Weissmann nu poate fi considerată ca o.. Aici ajunşi. unde este cauza acestor variaţiuni.. Şi atunci. de vină este un palmier. geografia nu mai interesează pe istoric dec<1! . 18771 pp.t venea din golul spaţiului.. face imposibil aproape orice exerciţiu al prevederii.sgur că ca este iniţial prezentă în celulele germinale.. altfel istoria. de câte ori este vorba de fenomenele complexe istorice.. care at~l. este determinată în mod esenţial de modincările intime din celula germinală. un blestem nu o binecuvântare". Şi iarăşi nu mai este nici o îndoială. 183 însemnată de legile superioare ale mecanicei cereşti.c Iar până atunci.. opera unui reformator..'î.. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI . Ba încă sunt atât de multe şi de izbitoare exemplele care arată cât de strâns este legată de mediu viaţa pur animală a genului omenesc. evident. trebuie neapărat să ţinem seamă de influenţa mediu-lui geografic. de fenomene mai complicate: religiuni.înr dacă ne întrebăm. 1892.""'"'s'ie experimentale. *. dacă va semăna tatălui sau mamei . mărturiseşte că "ieftinătatea hranei a fost. Astfel că în celula germinală se gă­ se.~~~-~-~··~·· ( . lipsită de fundamentul geografic.ervat exclusiv istoriei. În dărnicia :q.o-d organismului este determinat: este hotărât dacă va fi mai IIlBl'::!: ori mai mic. · trebuie totusi s:\ ne abţinem de la orice amestec al geografiei în acest domeniu n::z.] 1. ştiinţă şi alte împrejurări sociale de ordin superior. hotă­ rât şi: acesta tot prin ereditate. ba chiar a întregii ome1 . detaliile cb. elementul nemuritor al speciei.-::rc. Oricum însă. dacă nu ţii socoteală de voracitatea acestei mici vietăţi (termes bellico~us) care. ed. ni se pari. vi. 391. a unui artist sau a unei mari pertonalităţi istorice este manifestarea unei moşteniri ancestrale poate atât de depărtată. Tot de asemenea.) prin mediul contimporan ei. ci pur ştiinţifică.p:. care a putut obţine larve normale din fragmente de ou. PESCHEL.sJ:. arte. care de timp îndelur:. Indată însă ce e vorbn.i mai de pc urmă cuvânt al ştiinţei.it. A WEISS. a unui popor etc. fără să n~'g. [Paris..determinarea esenţială a organismului care va deriva din ea. chiar fiziologiceşte vorbind.\"X. c~1 la Buckle ori la Taine. dar acest câmp e restrâns şi formează 0 :nică regiune mobilă împrejurul unui punct central fix. unul dintre cunoscătorii cei mai buni ai acestui ţinut. consumând provizia omului (mănâncă şi lemnele).

** RATZEL. op. Ritter. cea care urmează e capabilă să dee î.~ .cel puţin cu privire la fenomenele culturale complexe . se desparte de istorie. ci se leagă de o cauză mai adâncă: regiunile pomenite mai sus nu-s încă destul de . dm contra. atunci. nici America. VOlkerkunde. Modificările intime ale celuI lelor germinative despre care vorbeşte Weissmann. Deci după ce am considerat legătura dintre istorie şi geografie numai din punctul de vedere al naturii fenomenelor lor. . 346. scade în bogăţie potrivit cu latitu--~. cu atât istoria se apropie mai mult de geografie şi se sprijină mai mult pe aceasta din urmă. care în dezvoltarea sa socială n-a ajuns să aibă nici măcar vorba ce înseJ. şi pentru ca să nu i se pară cuiva afirmarea lui Michelet ca o licenţă stilistică din partea unui istoric prea sensibil la partea pitorească a vieţii popoarelor. adica una tmde sa se mtegreze în masa celeilalte. adică de preistorie {fie măcar şi de tă 185 preistoria contimporană). că "istoria nu stă lângă nRtură. . 4.L'histoire est d'abord toute geographie" 10 . legate de obicei de individualităţile puternice ale fiecărui popor. .\tr-o forV * O.istorice" pentru a fi atras luarea-aminte a celor ce scriu istoria ele sunt numai geografice. măsură de timp. Căci. Şi invers: cu cât ne apropiem de bătrâneţea pcpoarelor. Din aceasta însă rezultă că legătura dintre istorie şi geografie mai trebuie considerată şi din punctul de vedere al timpului. trebuie să mai ţinem seamă încă de un factor.mnă "şef'.··~. este cât se poate de adevărat. eroarea sa ar fi o simplă chestiune de nuante în caz când n-ar fi fost de vină şi amestecul metafizicei. Aceasta nu este o simplă întâmplare. In rezumat. dintre care cele mai principale pot fi găsite de cititor înşirate sumar într-un capitol al Antropogeograf"iei**. sau al studiului acestor ştiinţe.. istoria. "căpetenie"*. cu atât elementul geografic este mai indispensabil istoricului. la care îi condamnă o climă antiistorică? lncât dacă Hegel a exclus zona caldă şi pe cea rece din istorie. acela al timpului: cu cât ne apropiem de tinereţea omenirii. 184 pui povestirea vieţii CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI unui neam fără o suficientă cunoaştere prejurărilor geografice în care acel neam s-a dezvoltat. Şi de aceea.. Şi după cum relaţiunea dintre cele două stiinte se traduce în. . zice el. ce-ar cuprinde o operă istorică asupra eskimoşilor mai mult decât materialul adunat de geografi cu privire !a monotona lor viaţă. geografia. pentru toată regiunea aceasta superioară a istoriei. Indată însă ce părăsim viaţa vegetativă la care este a îm- condamnapartea omenirii mai apropiată de animalitate şi ne ridicăm la cercetarea fenomenelor mai complexe. în. un cuvânt al lui Michelet. PESCHEL. Toate acestea însă privesc numai relatiunea dintre cele două ştiinţe din punct de vedere genenil-abstrac't. sunt un avertisment pentru zelul celor ce doresc în istorie o pozitivare mai înaintată decât e posibil în stadiul de faţă al ştiinţei. C~nd e vorba de interesul practic al compunerii operelor de iston_e Şl de geografie. nici Australia sau Polinesia contimporană n-au intrat încă decât incidental în marile lucrări istorice ale veacului. D~ntr~ acele observări privitoare la necesitatea legăturii dintre 1stone Şl geografie. îndată ce este vorba de astfel de probleme.S. mai mult decât geograful? Şi iarăşi.se depărtează de geografie. Ce ştie să povestească istoricul despre australianul. atunci raportul dmtre materialul istoric şi geografic ne sugerează multe şi interesante observări. aşadar. adică de civilizaţiile înaintate. care reprezintă preistoria contimporană.adevăr. nu nupai al naturii fenomenelor de care se ocupă o ştiinţă şi cealaltă. Din acest punct de vedere privită relaţiunea celor două ştiinţe.. cu atâta l~gătura dintre geografie şi istone este mai Staba. mărginindu-se în sfera explicărilor permise de metoda ei. cu cat este vorba de fenomene sociale mai elementare şi de viaţă vegetativă -cum este cazul totdeaun_a î~ prima fază a tuturor civilizaţiilor şi prin urmare în toate regmmle unde natura opreşte pe om într-o fază de trai rudimenta~ cu at~t gra~iţa _dintre istorie şi geografie este mai nesigură. cu atât istoria . unde autorul pleacă de la ideea aforistic exprimată de C. cu cât ne vom coborî în seria veacurilor spre viaţa primitivă a omenirii.~ di~ea. sau cu cât ne vom coborî azi de la popoarele civilizate şi deci bătrâne spre popoarele sălbatice. Literatura geografică a adunat cele dintâi cunoştinţe despre această parte a umanităţii lăsată la o parte de istorici şi este destul de semnificativă împrejurarea că până în prezent nici Mrica. V. putem afirma că cu cât fenomenele istorice sunt mai complexe şi de un ordin mai înalt (adică privitoare la viaţa ?ufleteasc~ a. ea se mai traduce de aseme~ea "si în măsură de spaţiu: cu cât ne apropiem de ecuator sau de poli. cit. iar istoricul devine cu "\' desăvârşire independent de geografie. cu atât istoria devine mai geografică şi invers. ed. In adevăr. atât spre poli cât şi spre ecuator. ci în natură" . des repetat de geografi. mediul geografic nu mai poate fi utilizat în explicările fenomenelor în chestiune. este destul să ne oprim atenţiunea asupra unui singur fapt. orr:eni_rii). cum o cunoaştem şi o cultivăm azi. Mai tot ce ştim despre barbarii (Naturvălker) contimporani ') este pură geografie.

înconjurând fiecare insulă cu o perdea de copaci. ci având la îndemână comentariul istoriei. istoria nu era încă universală. Întinderea stăpânirii romane îl uimise pe cel deprins cu statele pitice ale Greciei. este în stare să dea întregului înfăţişat în hartă o perspectivă. 28. etnograf şi om de stat) avusese impresia că istoria a devenit universală. Mediterana şi ţările dimprejur i se păreau centrul universului. harta (o parte a geografiei) nu trebuie să o citeşti aşa cum stă înainte. înainte de a cere ajutorul istoriei. ( . lipsită de perspectivă. harta are nevoie imediată de cartea geografică. Azi. şi tot de asemenea. Faptul cel mai caracteristic al timpului de faţă ni se pare acesta: istoria a devenit planetară. să nu crezi că înţelegi istoria. Acum două mii şi ceva de ani. dacă ai privi-o ca pe o dramă fără scenă şi fără decorul din fund"*. . •·.S.. când Columb se întorsese din Lumea Nouă. cit. ca pe o foaie netedă. când împărăţia japoneză evita încă atingerea cu străinii. Aceasta. * RATZEL. iar cârmuitorii ei socoteau că se vor putea apăra de flotele oamenilor albi. spre a o scăpa de lovitura tu_nurilor. după ce explorările lui Cook fixaseră destul de exact pe hartă întinderea Oceanului Pacific şi deci proporţia dintre uscat şi apă. op. ' GEOGRAPHICA FAZELE GEOGRAFICE ALE ISTORIEI OBSERVĂRI GEOPOLITICE [fragment] Istoria este geografie în mişcare. Nici la 1500. Atâta numai ar mai fi de adăogat că.. Nici la 1800. Polybiu (istoric. HERDER '• . geograf. numai. 186 MEHEDINŢI mă condensată un sfat spre folosul practic al istoricului cât şi al geografului: "practic vorbind. chiar şi un copil îşi poate da seama cât de îngust era orizontul lui Polybiu. Istoria vine abia în rândul al doilea. ~ Nici la 1860.

dar şi neamurile ajunse pe o treaptă înaltă de civilizaţie şi de cultură. Atât de străină era lumea continentală de acest ocean. trecerea de la o fază la alta s-a făcut pe nesimţite. . Thrm întreagă a intrat atunci în stăpânirea omului. Târziu. târziu de tot s-au stabilit legături între aceste cuiburi de omenire izolată. mişcându-se pe faţa unui glob geografic. Fiecare trăia închis în orizontul lui. Faptul care a inaugurat deplin faza oceanică a fost o descoperire tehnică: aplicareR aburului la navigaţie __:. În lupta pentru cucerirea spaţiului geografic trebuie să deosebim însă mai multe faze: universală. l~s al cuvântului. . Istoria antică a fost aşadar continentală în cel mai deplin înţe. ci înconjurând Sahara. cu toată agerimea privirii lui. Era cât pe ce să-şi piardă vasele şi oastea îmbarcată pe ele. In sfârşit. Statul farao: nilor si al chaldeilor habar n-avea de navigaţie. Altfel n-ar fi făcut marea greşeală de a vinde Statelor Unite Louisiana şi prin urmare valea lui Mississipi. e destul să amintim atât: când Mesopotamia şi Egiptul aveau un trecut istoric de mii de ani.188 S. Abia atunci a început şi omenirea să ia cunoştinţă de unitatea ei antropologică şi biogeografică (Blumenbach 2 ).un episod se. dar de isprăvile lor nu auzise încă nimeni .ca şi cum ar fi trăit pe două planete deosebite. Amiralul cartaginez Hannon 1 a fost un fel de Columb în ce priveş­ te descoperirea Africei «negre».. Şi e vrednic de însemnat că legătura s-a făcut mai întâi prin apele oceanului. au apucat mai târziu şi navigatorii portughezi. când vântul. Nu peste Sahara au ajuns popoarele Mediteranei în atingm·e cu rasa neagră.Mediterană engleză». nimeni nu-l trecuse în curmezrş. tot oceanul ne-a purtat spre America şi Australia. Atât de îngust era orizontul istoric. trăiau pe acelaşi continent. Cuceritorul rămăsese continental. istoria a început a . MEHEDINŢI Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea.) De asemenea. Expediţia sa în Rusia era un fel de reeditare a ispră­ vii lui Dariu Histaspe contra sciţilor. fără să ştie măcar unul de altul. nici nu s-a gândit la flux şi reflux. In locul zigzagului vaselor cu pânze.direcţie (chiar contra vânturilor. amintim că Peru şi Mexic. B) După faza continentală. decât în momentul când explorările lui Cook au determinat cu destulă aproximaţie întinderea Oceanului planetar.) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 189 De asemenea. Atlanticul era încă pustiu. ajutaţi de puzderia insulelor. nici pomeneală. vapoarele au putut urma drumurile cele mai scurte. dacă nu i-ar fi văzut în carne ŞI.~ când Bismarck a luat iniţiativa împărţirii tuturor ţi­ nuturilor rămase fără stăpân. Se înţelege. vaporul. considerat azi ca o . Iar cât priveşte America şi rasa ce s-a numit mai târziu roşie. erau străine de ocean. etc. (Tot pe calea lui. Ba încă unii monarhi din epoca continentală mergeau până acolo încât chiar interziceau supuşilor construirea corăbiilor! Pentru a vedea cât de mare era înstrăinarea de ocean. nu cugeta·destul de hologeic 3 sau geopolitic. cu toate că spusese: «geografia este mama istoriei şi a politicei». pe ocean s-au stabilit cele dintâi relaţii mai strâ12se între indo-europeni şi lumea galbenă din Extremul Orient. măcar că marea ŞI ocean~lle sta la îndemână. prin ·atingerea cu ea în valea superioară a Nilului. întocmai ca vârful creionului. Cei din bazinul Mediteranei nici nu visau că dincolo de pustia Saharei trăieşte o întreagă lume cu pielea neagră. Ca o ciudăţenie şi mai mare.ptenii aflaseră ceva despre rasa neagră. Dar faza aceasta n-a început de-a binelea. cu nasuri turtite etc. Generaţia de la începutul secolului de faţă este contemporana celor dintâi exploratori care au văzut polii planetei si a oamenilor de stat care au împărţit până şi sloii Mediteranei ~rctice si gheturile arhiseculare ale continentului antarctic ajungâ~d la st~agul înfipt în creştetul lui de mâna norvegianului Amundsen. traiul omenirii a fost continental. Oceant_~l Indi~n -:aproape pustiu şi el. a curenţilor şi a râurilor).. Nu numai sălbaticii. cu părul creţ şi lânos ca al mieilor. Polinezienii. roiau de la un arhipelag la altul. Singurul ocean străbătut mai de timpuriu a fost cel Pacific. iar Trafalgar --:. imperii cu o civilizaţie şi o cultură de • nivelul celei egiptene şi chaldeene. se oprea) s-a trecut atunci la navigaţia liberă: oricând şi în~ orice. oase? :(Singuri egi. amiralul lui Alexandru Makedon. iar Mediterana ajunsese în plină lumină a epocii greco-romane. Napoleon. a urmat aşadar o fază oceanică în istoria omenirii.. Anul 1800 era încă sub zodia continentală. ) A) Timp de mii şi răsmii de ani. unde e aşeza­ ' tă gloata galbenilor. de ritmul alizeelor şi de minunatele lor luntri. însărcinat să conducă flota din Indus până la gurile Eufratului. încât Nearch. nav1gaţi~ mărginindu-se la ţărm (periplu). Pliniu mărturisea cu naivitate: Cine ar 'crede că există si oameni negri.· cundar în cadrul războaielor sale. De la plutirea cu pânze (nevoiaşă şi chiar paralizată. mediteraneii nu ştiau aproape nimic despre lumea de dincolo de cocoaşa Pamirului şi a Tibetului.

a oceanică începuse de-a bmelea. In oceanul liber al aerului.. 191 oceanului. a putut stăpâni comunicatiile dintre toate continentele şi deci negoţul mondial. acela. Un francez (Gerbault) a trecut si Atlanticul si Pacificul cu un mic yacht. ' ' In ce priveşte transportul. putând ancora în mijlo~ul celor mai' întărâtat~ furtuni şi odihnindu-se ca în portul cel mai linistit când valurile mă~turau puntea micului vas. a fost totusi o dovadă că omul ajunse_se stăpân pe întinderea apelor şi că fa. aviaţia a adus o nouă revoluţie în circulaJia planetară şi deci în relaţiile economice şi politice dintre ţări.. In marea încăierare dintre Angli~ şi Germama (1914-1918) care.190 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ S . avioane zburând pe deasupra vânturilor (până aproape de stratosferă) pot stabili de la un continent la altul şi peste continente şi mări legături mai scurte şi neasemănat mai repezi decât cele oceanice. cum le arată şi numele).cu adevărat mondial acesta . a încetat dintr-odată de a mai fi izolat. 5. măcar că durase 25 de zile. Relevăm aici numai atâta: fiind apa mai întinsă decât uscatul cine a~ dob~ndit mai întâi stăpânirea asupra oceanului planeta. avionul apăruse mai mult ca mijloc de sport. exportul de cărbuni şi de mărfuri fabricate. bursa. vasele au căpătat dimensiuni care le ·aseamănă cu nişte <<cetăţi plutitoare>>. După ce timp de opt secole.. de depozite de cărbuni iarăsi în toate mările ---~~~şi oceanele.cea atmosferică. banca. după părerea oamenilor de stat britanici să fie superioară flotei tuturor celorlalte state. Şi astfel' apare în secolul al XIX-lea cel mai întins dintre toate statele câte văzuse până atunci p~an:ta. au făcut din micul arhipeleag aşez~t în nord-vestul Eu~_opei_ centrul relaţiilor mondiale în ce priveşte importul de ma·. devenit «Marea 'Britanie». Iar culminarea fazei oceanice a fost atinsă sub ochii :p. În câteva decenii. In ziua când Lindberg4 a putut zbura singur peste Atlantic (într-o noapte şi două zile). s-a început o fază nouă în viaţa omenirii .. am cercat să arătăm altădată*. uzinelor si tuturor centrelor sale industriale si militare. a plecat de la început cumpăna în favoarea Angliei. în faza atmosferică.. artilerie (tunuri şi mitraliere). dar viaţa omenirii este în aşa măsură integrată. Ce efecte economice sociale şi politice a avut revoluţia maşinismului.oştri prin tehnica navigaţiei sub apă. p. el a ajuns repede mijloc de transporturi comerciale pentru mărfuri uşoare şi călători. Caracteristic pentru înfrăţirea dintre om şi ape în faza ocea_m~ă e faptul_ că tehnica navigaţiei a ajuns să permită chiar u~m sm~r mannar să străbată fără tovarăş orice ocean al pă­ mantulm. ca în faza oceanică. izolând repede pe rivalul de pe uscat şi tăindu-i putinţa de aprovizio'nare cu materii prime pentru industrie şi cu hrană pentru populaţie. Iar rezultatele au fost imense: europenii s-au revăr­ sat asupra tuturor continentelor. tehnica a ajuns să împlinească prin circulaţi~ în aer roluri cu mult superioare circulaţiei pe uscat ori pe apă. cu posesiuni raspand1te pe toată faţa globului. Istoria acum este nu numai universală. şi nimeni nu se putuse apropia de porturile sale.. a văzut în al doilea război. MEHEDINŢI Trecerea celui dintâi vapor în curmezişul Oceanului Atlantic în 1819. Până la submarine flota de supr~faţă era decisivă. După ce la început. stăpânirea *Omul de stat. Dacă mai tinem ~eamă şi de Zepelinuri. care trebuia. necum să vatăme populaţia din mijlocul insulelor.u. se reazemă întâi de toate pe flota. şi Irlanda. etc . Marea Britanie. înlocuind sarcina de cercetaş a cavaleriei. iar la începutul războiului mondial avea numai rolul modest de observator. m ch1p firesc.o armată de zburători deasupra porturilor. apoi o grozavă armă de atac: duce cu o repeziciune înzecită ca a trenurilor infanterie (paraşutişti). tern pnme. 397 ş. E pe cale să devină factorul decisiv al războiului. împreună cu mărfurile lor (fabricate de maşini purtate cu abur şi transportate de vapoare mânate iarăşi de abur. încât izolarea a devenit cu neputinţă: nici o naţiune şi nici un stat nu mai poate scăpa de ritmul accelerat al relaţiilor impuse de tehnica circulaţiei moderne. Liniile de navig~tie ale <<regatului unit>> Anglia. Puterea acestui stat uriaş.. adevărate <<c~tăţi zburătoare». p. este' vădit pentru orişicine că. Trilogii. ajutate de secundantii lor au transformat repede un război european în <<război m~ndiaL. arhipelagul britanic nu mai văzuse nici o invazie. apoi «Mai marea Britanie>>. adică a industriei mari. ( ( .. C) Faza oceanică· ar fi putut să dureze multă vreme dacă nu s-ar fi ivit un lucru neaşteptat: avionul. bizuit pe cea mai puternică flotă şi pe ceea ce numea el «splendidă izolare». Scoţia. Cel mai mare stat al planetei. • :··'- "' . precum şi cantităţi enorme de explozibile. ajutate de cabluri aşezate pe fundul tuturor oceanelor. De la monoxilele de odinioară până la transoceanicele de azi si marile unităti blindate ale forţelor de război (adevăraţi monştri de metal) depărtarea e ca de la pământ la cer.

) au mare însemnătate. ci omul. pietre şi metale şi-a făcut o sumă de unelte. Pentru ce? "Factorii naturali ai bogăţiei" (adică plantele. Ar fi mai drept să se înceapă cu o privire asupra oamenilor. el s-a deprins a creşte înadins o sumedenie de plante (ierburi şi pomi). care-i înzecesc şi-i însutesc puterile._ăca şi unde se va adăposti. In acest răstimp. altul e' bogat. ca şi lupul din pădure sau altă sălbăticiune care trăieşte de azi pe mâine. precum şi o mulţime de animale care să-i dea hrană şi îmbrăcăminte. râurile ca mijloc de transport etc. a trebuit să treacă mii şi mii de ani. suferind . Prin urmare. Până să ajungă a avea un trai mai tihnit adică să ştie din vreme ce va mânca. comerţ ) De obicei.GEOGRAFIA ECONOMICĂ ) OMUL CA FACTOR ECONOMIC. dar bogăţia nu e lucru natural. din lipsit şi neajutorat. animalele. cum era la început. cu ce se va îmbr. nu pământul e izvorul bogătiei. La început. păstorie. Formele de cultură economică:-··~-···----···~~···vânătoare. iar din lemne. În Alaska (la Kloţtdyke). agricultură. ci e o născocire omenească.. un neam e sărac. eskimosul abia trăieşte din pescuit şi vânat. Pe unul şi acelaşi pământ. se începe cercetarea avuţiei unei ţări cu o pnv1re asupra pământului ei. Şi astfel. omul era tot atât de bogat. a ajuns azi bogat (adică înzestrat cu multe înlesniri pentru trai). mineralele. industrie.

ca în ţările unde omul este îndestulat.Cât despre putreziciuni.-~~~ A. Călătorii spun că samănă mai degrabă cu o pivniţă întunecată. . Pădurile ecuatoriale sunt nu se poate mai puţin prjelnice pentru viaţa omului. Ca să se vadă ce însemnează lipsa. De aceea. Pieile-Roşii din Brazilia.). . pentru ca înlesnirile traiului să se schi~be 'îndată. femeile . li L' Cum va fi fost omul la început.ce~a ce se întâmplă rar de tot. Tot lipsa de hrană explică n~mărul mic al populaţiilor primitive şi viaţa scurtă a sălbaticilor. Dorinta lor de toate zilele e să mănânce o dată până să se sature. cimitirele sunt păzite de străjeri ţnarmaţi. căci de mintea lui atârnă felul plantelor şi al animalelor sau întrebuinţarea avuţiilor de sub pământ..E aşa de cumplită lipsa.. Adevărul e cu desăvârşire altfel. omul ca factor economic (adică: omul ca izvor de bo. în tăce­ rea aceea grozavă..194 S.. Până atunci suge însă la mamă. ei arată o mare greaţă. MEHEDINŢI cumplit de foame. bătrânii. cum sunt şerpii şi alte jivine lacome. prin care lumina soarelui abia răzbeşte . .. ca pisoii sau căţeii . începe fiecare a-şi căuta hrana. unde azi e nisip pustiu creştea odinioară un orz cu foaia lată ca a păpuşoiu­ lui . sunt întunecate şi umede. primitivii consideră chiar hoiturile ca o mană cerească. pe acelea le mănâncă cu bucurie. Peste tot.un fel de Paris al antichităţii . Jumătate din copii mor înainte de 20 de ani.... omul se simte acolo închis ca într-~ puşcă­ ' rie. Asta lămureşte pentru ce sălbaticii lasă de obicei cărnurile să putrezească. In schimb. iar dacă asculţi cu luare-aminte. deoarece negrii dezgroapă cadavrele şi le mănâncă. De aceea. încât unii au o curea anume ("cureaua de foamete").i-l lucrează. Inchipuieşte-ţi o sumedenie de trunchiuri ca nişte coloane. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 195 lilieci şi alte vietăţi înfometate.azi ră­ tăcesc nomazi de neam arab. Dar.. pe când americanul din Statele Unite îşi face hotele luxoase şi sfredeleşte pământul îngheţat ca să caute aur. măsurat ------. ia~ pruncii sunt lepădaţi. . e greu să ghicim.Olandezii ar schimba în zece ani toată lunea Dunării. Venind însă englezii în locul turcilor. E destul să schimbi locuitorii unei tări si să aduci altii în loc. · Insă urmarea cea mai grozavă a foamei e alta: canibalismul sau "antropofagia" 2 : adică. papuaşii din Noua Guinee) că duc o viaţă plină de toate deslatările raiului: mereu cald. Mai întâi. ne închipuim că a dus un trai destul de înlesnit. mereu poame pe copaci . când văd usturoi si unele br~nzeturi europene. aşa că bătrâni nu se văd mai nicăieri. auzi foşnetul jivinelor mărunte: insecte.Să · vedem deci treptele dezvoltării economice a omenirii. . si de obicei cei slabi sunt totdeauna în primejdie de a fi ucişi... e destul să pomenim că în unele colonii europene (Congo). În şesurile Mesopotamiei. care nu pricep nimic din agricultura cu irigaţie. numai să înşele cu ceva stomacul.nici chiar acolo unde lipseşte antropofagia. . . când e vorba de avuţia unei ţări. mereu verdeaţă şi flori.numai să le găsească. In Congo. omul mănâncă de viu pe alt om. după cum socotim şi despre primitivii 1 din ţările calde (negrii din pădurile ecuatoriale. De aceea. boalele cele mai multe ale primitivilor de azi vin din foame. apoi le mănâncă. prea dospite.. ei răspund că "doar nu mănâncă şi mirosul"). greutatea cea mai mare e alta: lipsa de hrană. STAREA PRIMITIVĂ . (Eskimoşii sug până la 12 ani.. iar alţii mănâncă ţărână (litofagi). umezeală şi lunecuş.. . care veşnic foiesc incoace si încolo după hrană. reptile.. Negrii Fang (Congo francez) îţi fac impresia unor lapturi sperioase şi totdeauna gata de fugă . găţie) e cel dintâi lucru pe care trebuie să-1 cercetăm.fi~ în bine.Copiii. Aşadar.Mijlocia vieţii este de 13-15 ani. întocmai ca si • locuitorii din regiunile polare. ţara unde curg Tigrul şi Eufratul va ajunge în scurtă vreme iarăşi unul din grânarele lumn. Sălbaticii din ţinuturile ecuatoriale suferă mereu de foame. ceea ce nu se întâmplă decât la făpturile de tot greţoase. E destul să întindă mâna şi să ducă hrana la gură . La 6 ani. (Când europenii se miră de gustul lor pentru cărnuri stricate. fie în rău.. temeiul rodniciei de odinioară a acelui ţinut. În loc de a fi preţuită hrana proaspătă.. fiecare ţinut trebuie mai întâi după omul care îl stăpâneşte ::.. plină de crengi şi de frunze putrede . cu care strâng pântecele să nu ghiorăie.De obicei. unde se înălţa acuma vreo 2500 de ani minunatul Babilon . la 6 femei abia vezi un copil. sprijinind un pod de frunziş. veşnic ascunse sub zăpezi. ( ( ·- .

Nu numai mermdea " Prin urmare.. nu-i de mirare că omul primitiv a trăit aci mii de ani. până ce biata făptură omeneasc~: slabă. cască . Între eskimosul (care e . pe aceeaşi treaptă cu fiarele. . adică nu are nici un preţ. ţanţam ŞI altejivine care. Acuma se afla în robie şi. -:. Fiul trăieşte întocmai ~~ părintii. şi caută hrană. ca să-I îngraşe până la sorocul când era să fie căsăpit.?u drept cuvânt . .~t de peste 100 m lăţime şi nu se sfiesc nici de flăcări. când era şi mai neînvăţat decât acuma. Dar robul nici nu s-a urnit. ~:•Dar chiar hrana. timpul null~--­ există.. Primitivii de azi sunt departe de a ne putea arăta treapta cea mai de jos a vietii omeneşti.c'um se explică această schimbare atât de înceată? Şi pentru ce unele părţi din omenire au înaintat mai re: pede. o gaseşb până seara sfredelită pe dedesubt!) Lăcustele de asemene~ n~vă­ lesccu grămada şi strâng orice urmă deverdeaţă. . care n-avea mc1 atat. Puterea de închipuire. lăcustele. încât nici de moarte nu se teme. .cocind unelte tot mai bune. Cât va fi durat starea de curată sălbăticie. necum la început. aruncata dtmmeaţa. O pildă: Căpitanul unui vapor francez întâlneşte într-un sat pe malul fluviului Congo pe un negru care slujise mai înainte printre marinarii săi. Ce avea să se întâmple cu el în ziua aceea. şi tot nu se astâmpără. De milă. 196 CIVILIZAŢIE ŞI CUL'TURĂ MEHEDINŢI Din cele înşirate până aci. .. . ţânţarn. . adică să muncească. Cu dre~t cuvânt· s-a zis că adevărata fiară în regmmle ecuatonale este msecw ) !ar . e atât de slabă. În adevăr. şi când face un drum de mai multe zile până la un târg. apoi. a) Cauzele întârzierii în starea primitivă. -cum ar fi pentru noi faptele unui nebun). . pentru sălbatic. despre ce va fi mai târziu. pent. În adevăr..un vâslaş fără per~che Şl un vânător foarte iscusit . ' şi haina. b) Pornirea pe. · . ŞI omul de odinioară care se hrănea cu ce găsea şi nu putea scăpa de fiare decât asc~nzându-se.îi fac viaţa aproape cu nepu~inţ~.. ' ' . Putem zice că munca. depărtarea e ca de la cer la pământ. care scapă de concurenţa animalelor nuci ŞI mari.birueşte chiar ursul polar). omizile. viaţa se preface foarte pe încetul. este un om_ t~re _ciVI: lizat fată de omul neajutorat de odinioară.a bog_aţwL. Pentru el nu există viitor. In patria sa. proastă şi neajutorată de la început a ajuns pe treapta pnmitivilor de azi. ca să-1 facă scăpat. .. ci munceşte(!). sunt o.). Totusi vedem că acesti primitivi stau locului. adică naşterea ŞL creşter. (Când vede pe un european că are ce-i trebuie: mâncare şi haine. de bună seamă. cele dintâi ţinuturi unde omul s-a deşteptat mai mult şi a ajuns la o gospodărie mai deplină sunt: valea Nilului. ci numai acolo unde clima îi îngăduia să păstreze hrana şi-l silea să se opintească mai mult spre a o dobândi. . pl~gă veşmc~.u el. care. dar 197 ' . Dar şi mai primejdioase er~u. purtarea aceasta este pentru un primitiv ceva cu totul neînţeles.:. rezultă că în starea naturală (adică în sălbăticie) omul nu cunoaşte bogăţia nici azi. .. cu gândul la viitor.:'ie: tătile mărunte· îndeosebi furnicile. adică de la mână până la gură.S. ·. nă::. îşi dezmorţeşte puţin mădularele. Mănâncă ce se întâmplă la îndemână. ~rogresulm gospodăriei omeneşti. căpitanul l-a chemat să se suie pe vapor.Deocamdată îi mergea bine acolo: stăpânul îl hrănea cu îndestulare. Chiar şi azi. viaţa unui indigen este nu se poate mai simplă: înda1{1 ce se scoală. . ·. adică lucrarea făcută înadins.trec rau. unealta .Mii răsmii de ani au trebuit să treacă. a fost m ţănle calde dm~re Asia si Australia omul avea să lupte cu animale foarte puterniCe (leu. (0 scândură.etc. cu frigurile pe care le pricinuiesc.... dacă moartea nu-i apropiată. tot ce nu e pus la adăpost muce- zeşte şi putrezeşte. avea să fie ucis într-o bună zi şi ospătat de stăpân. se aşază iarăşi la odihnă. tigru. Mesopo. un negru care are arc şi săgeţi. calea progresului Cele spuse mai sus arată că omul n-a putut să se deştepte în ţă­ rile calde şi să adune avere. c~ o ~prava a omuluL adunată. după obiceiul locului. Şi când îţi vinde o marfă pe loc.putem zice că averea nu este un lucru natural. ~ ta. nu ştim. . ci se sl~je~ ca unelte de crengi rupte din copaci sau de pietre cu~ese la întâmplare. nu putea fi păstrată. îndată ce şi-a potolit foamea. este cu desăvârşire streină de cugetul omului sălbatic. Pe când englezul zice: timpul e ban 3 . de asta nici nu-şi bătea capul.Nici nu-i trece prin minte să agonisească avere. Umezeala ţărilor din aprop~erea ~cua­ torului face să putrezească tot ce nu e viu. hienă. iar altele mai încet? De ce atâr~ă repeziciun:a. el cere tot acelaşi preţ. ?'ermitele r~d to~ ce întâlnesc în cale. Starea lui obişnuită e trândăvia şi de aceea fiul trăieşte întocmai ca părinţii.

Cea mai mare parte din muncă se face cu maşina. Totusi omul trăieşte şi aci. ca să aibă ce lucra.uri în!rep ~n luntrile lor. ca să acopere partea corpului. nici pe unghii. Pe calea aceasta. ' tamia. . M-am crucit câx. 1. grindină şi zăpadă. "Nu-mi aduc aminte să fi văzut decât un câmp de tot mic.. insecte . Femeile se dau la fund. suprimând gesturile şi toate abaterile nefolositoare. ca şi ziua. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pare că te afli în adevăr la marginea pământului locuibil. __. e destul să vedem ţările unde munceşte omul mai mult. socoţi că ar fi mai degrabă fiinte din altă lume. părul mcalc1t . precum şi valea lui Hoang-ho. Culegătorii. Ceea ce te minunează mai mult în fabricile şi porturile americane este lipsa omului. ce sunt sătule cad în toropeală şi uită repede lucrurile care le trec pe dinainte ~mul având un creier mai bine întocmit.. Germania şi îndeosebi America sunt azi ţările cele mai civilizate din lume. După cum maimuţa mănâncă: poame...c~ doua aţe . cu undtţe făra carhg. Aci s-a deprins el pentru întâiaşi dată cu o muncă mai înteţită a pământului. maimuţele se ajută. Aşa fac de altfel si alte animale.. dormeau pe P~_m::mtul ~d. . atmosfera e mai întunecată decât orişiunde aiurea. a lui Indus şi podurile înalte ale Perului şi Mexicului. Se ghiftuiesc cu acea hrană scârboasă adăog~n. omul era omnivor. ?m~o~ro bat~ ~ântul. iar lucrătorii păzesc doar maşinile.. hama ~ste doa~ o bucată de piele de lăţimea unei batiste.ie) mai trainică. ci Sunt încă ţinuturi. stranş1 unu lângă alţii şi înghemuiţi cârlig. pe • A ( . Fenicia. rădăcini. ca să culeagă ouă de mare ori stau ceas. omul dobandise de la natură un organ de o putere mai mare decât a tutu~or celo~lalte vieţuitoare creierul. (Chiar fuegienij şi australienii au unelte. Trupul lor e închircit. car~ n-au mei un gust. faţă de munca mai puţin civilizată · din Europa.d ospăţului câteva poame sălbatice ori câţiva bureţi. am văz~t 'pe unul do~mind într-un adăpost care n-ar fi fost de ajuns nici pe~tru un Iepure . tot astfel unele hoarde de sălbatici trăiesc.. Şl este mutată mereu. şi tot felul de plante ş. În clima aceea grozavă. noaptea.i d~ vânat ~otrivit cu slăbiciunea trupului său. Taylor. ci peste tot se ajută cu unelte.. adică se hranea cupoame.. cu pietre. pielea murdară. culegând ceea ce e bun de mâncat. . Când îi priveşti. TREPTELE ECONOMICE PE CARE LE DEOSEBIM AZI ÎN VIAŢA OMENIRII5 199 ?upă cum îl arată felul dinţilor.. ouă de paseri ş. f'ie iarna..Un inginer. de ploaia acestei ţări cumplite. unde furtunile · se urmează aproape fără întrerupere.. lucrătorii sunt deprinşi să muncească.. incât abia dacă afli un hectar de loc neted. a...6 dintre dânşii. abia îţi vine să crezi că sunt o~­ mem. ce e munca..:. în felul camil~r. goi şi puţi~ a~ap?sbţt de van_t ŞI. legată . fuegienii mănâncă si carne de om î~cepând cu jertfirea celor mai bătrâni . are o ţinere de minte (:nemo. când începe refluxuţ maru.. Fuegienii de pildă rătăcesc pe malul oceanului.ulor.. Ţi se c A l!'w.. ştie trăieşte din hrana găsită Ţara Focului e aşa de muntoasă. dacă munca şi unealta este începutul progresului gospodăriei omeneşti. adună scoici şi ce la mai dă marea. pentru a măsu­ ra mersul înainte al fiecărui popor. ouă._ ez se scoală şi încep a culege scoici de pe stâncile ţărmu­ luz.198 S.. " (Darwi~s). lângă Portul Foametei. până ce prind câţiva peş'tişori. asta e pentru ei o sărbătoare până în naltul cerului . care nu se put~a b1zm ~ult mei pe dinţî. Unii au haine de piele de focă sau de vidră. Ca să spargă nucile prea tari.. Niciodată n-am întâlnit făpturi mai dezgustătoare si mai _nemernice. De multe ori suferă însă grozav de foame iar când hrana e pe sponci. Aşadar. îndată...B. scoici. De aci au urmat câştiguri foarte mari. Dar. Grecia şi alte ţări dimprejurul Mediteranei. rădăcini. in care omul aproape nu de-a gata. Şi iată la ce i-a folosit: Culegând mereu hrana a fost silit uneori să _se_ ajute nu z:~mai cu mâinile şi cu dinţii spr~ a-şi potoli foamea. pe care o poţi cunoaşte după numărul şi felul uneltelor cu care lucrează. tot omnivor îl găsim. seminţe. dar nu-l mai aflăm nicăieri culegand numat cu organele sale fireşti.:d an: _băgat de s~amă că vreo 5. făcând cea mai mare economie de timp şi de energie (taylorism 4 ). aci a născocit unelte mai numeroase şi mai îndemânatece.... unde are mai multe şi mai bune unelte. vara. nici pe puterea muşcJ. -A~1. ba încă umblă gol! În golful Goeree. CI ŞI cu alte miJloace. Anglia. însoţite de ploi. reptile.) O~iginea uneltelor. Iar dacă ucid o focă ori întâlnesc cumva hoitul unei balene pe jumătate putrezită. In adevăr deşi slăbuţ de felul său. Pe când celelalte făpturi tră­ Iesc mai mult ca în somn. a mers până acolo că a fotografiat toate mişcările fiecărui fel de lucrători. Concluzie: Omul ca factor economic trebuie judecat în raport cu calitatea şi cantitatea muncii sale. adică. apoi le-a repetat la cinematograf.

cand u era . Boşimanii (în pustia Kalahari). afine.. Cei care trăiesc mai aproape de natură. .). n-o prefac în băţ care să-i slujească şi în viitor.. Aleutine etc. a păstrat-o. aruncă creanga.. melcii. frecandu-1 madn:s. uneltele de care se folosea omul pentru culegerea paşnică a hranei. E destul această înşirare. Kubu (Sumatra). pâ~ă ce s-au pomenit împinşi în codrii nestrăbătuţi sau în locuri mărginaşe şi neprielnice pentru agonisirea hranei**. până ce s-a ajuns la născocirea unei arme. Piatra ţuguiată. dacă i s-a părut p~otnv1ta. Mincopii (în arhipelagul Andamanelor). se adună în tara noastră: bureti. îndată ce au isprăvit. î~ alte părţi. De aceea. Născocind uneltele. Pe langă schimb de produse. din focurile nestinse (care sunt în multe parţi pe faţa pământului) sau din vulcani. când maimuţa aruncă piatra şi ia mereu tot altele. Eolitul (piatra rotundă) pe care o azvârlea la început cu mâna.200 S. · .. omul a arătat că nu-i sunt destule org~nele date de natură ci este în stare să-şi facă el altele mai puternice. pumnul cu bolovan lovea mai tare.lnt :a o ~~ră curgătoare. ca să-i fie de folos ~i a_ltă dat~. De la o vreme. nu numai culegător. a făcut o lance mai primejdioasă decât băţul sau parul ascuţit. Dacă socotim pe fuegieni ca pilda cea mai deplină de culegători. deoarece arma aceasta crudată merge în linie curbă.-~tfel ~-~ nascu~ e~~ litul (vorba aceasta însemneaza pwtra pnm~twa). cea mai de jos. Australienii.. 1-a ma1 adu_s un spr~~ . la mu?te. (Si maimutele se slujesc de o bucată de lemn. înfiptă sau legată strâns în capătul unui băţ. s-a deprins să aprindă el smgur lemnul. ori s-au cuibărit pe insule mărunţele şi sărace (Andamane. împrietenindu-1 cu focul. care aruncă bolo~anul până departe..) ) Găsind o piatră rotundă. Ba. alcătuite din piatră. lemn. ca să scoată rădă' cinile bune de mâncat.tfel. a ajuns "culegător cu unelte". · 2. el a păstrat-o (eolitul) şi a mai teşit-o puţin. deosebim două trepte de vânători: Pe treapta întâi. tot creierul său cel ţinător de minte. Piticii slujesc şi ca un fel de Iscoadă care dă de veste când se apropie primejdia. găsim şi până azi obiceiul de a culege. atât vertical cât si orizont.. cât de civilizat. Aceasta dovedeste că vânătorii mărunti au fost strîmtoraţi de seminţiile mai marl şi mai puternice. jin neasemănat de mare. aşa cum le întâlnesc. Sunt semintii care nici până azi n-au descoperit încă arcul (australienii)*.. ajunge lance de înfipt în trupul animalului care se punea de pricină ori căuta să scape de urmărirea omului. ·La orice popor. cu care s-a mcalz1t. Australieni). . care să nu fie cât de puţin şi vânător. ~a să-i fie ~1 mai la îndemână. braţul cu o nma s_au u?~baţ era mai lung şi ajungea să scuture poame de pe. Aceeasi piatră • sau o aşchie mai subţire de cremene. dacă a fost legată la capătul unui băţ. scoicile la malul mării . ~e l~ o vreme. ori teL. · 201 Braţul cu care zgâria şi împungea pământul. Vânătorii. cu un ghimpe sau o scoică~ puteau înţ:pa ŞI zgâria mai tare decât cu unghiile. dar. la spintecat. Pieile-Roşii (California) şi Aleuţii (în lanţul insulelor Aleutine). de la un timp a fost aruncată cu o fâsie mlădioasă de rafie. omul a luat flacără. Dar a trebuit să treacă mii şi mii de ani. Aeta (Filipine). cu ghimpii. deca: fără bolovan. Botocuzi etc. ad1ca cea dmtal unealtă. ajung unelte care slujesc pentru smulgerea ei cu de-a sila. Wedda (peninsula Ceilon). a ajuns ciocan ori topor. stau seminţiile care au arme de vânătoare. şi poate nimeri chiar pe cel ascuns. alu· ne . Din simplu culegător. Botocuzii şi Bororo (în Brazilia). Apoi. Astfel. jir (pentru olm). omul şi-a _a~~s aminte de piatra care îi slujise odată şi. culeg încă multe roadeale pământului. că vânătorii trăi~sc resfiraţi pe faţa pământului şi ocupă: sau desisul codrilor Mricei ecuatoriale. ) CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Unealta deci a fost cel dintâi pas prin care omul s-a depărtat de celelalte vietuitoare. a căror l.ramu~I ma1 malte.. Adică omul ajunge vânător. vânătorii cei mai umili sunt: Piticii1 (în pădurile din Congo)...ră~esc în tovără~ie (simb~oză) cu vecinii care fac plugărie şi lucrează ~erul (Piticu ŞI Wedda). degetele. cu uneltele şi cu focul (o putere egală cu a trăsnetulm). --:. care se potrivea bine cu măsura pal: mei lui. zmeură. spre a se vedea că semintiile care îşi reazemă traiul pe vânat sunt puţine. Tot aşa cu crengile de copac. frig. cu scoicile şi alte lucruri care ajutaseră mâinii la lovit.av~ s'.:. . apoi la îmbunătăţirea ei. el a aJuns să stăpânească toate ţinuturile pământului. sau largul pustiilor (Bosimani. sau a speriat fiare!e care îl prigonea~.al un fel de tun cu tragere indirectă.În acest chip se nasc rând pe rând toate armele de vânătoare. De pildă. os şi (câteodată) puţin metal. cu care se ajuta la despicarea nucilor. D~r nu e nici un primitiv.. al Brasiliei (Pitici.As.). Dm cop~c1: aprinşi de trăsnet. . ' · ** U?i_i . cu o putere înzecit de mare. sunt o hrană uşor de cules. mierea sălbatică . ~acă n-a lovit prada. la spart sau la sfâsiat. şi ajunge praştie. A) * În schimb ei au minunatul bumerang care se întoarce la picioarele vână­ torului. ca să zburatui~scă p~amele din copacii prea înalţi.

lângă râul Cilkat).Tot aşa fac şi Wedda în Ceilon. din mijlocul Mricei (atât de bogată în fier si fierari) şi pe Po~inesieni. E în firea vânătorului să umble cam răzleţ. cu un băţ ascuţit scoate rădăcini din pământ. ca să dobândească săgeţi şi vârfuri de lănci. BJ Pe treapta a doua stau vânătorii mari. e în primejdie să fie săge­ tat într-o bună zi de arcaşul înşelat. • i~r casele ~e gheaţă (iglu) le ţin aşa de cald. adică e vânător curat. arătând mărimea şi chipul vârfului de lance sau al săgeţii pe care o doreşte. Ca pildă pot sluJi eskimoşii. Alţii. deoarece altfel sperie vânatul. Aşadar.). adună bureţi. Fierarul ia carnea şi.. Ei pot ucide chiar elefanţi. pentru înlesnire. ~e la o vreme are nu numai hrana de toate zilele. Piticul vine .) erau pescari minunaţi. toţi vânătorii mărunţi frig. pune în acelaşi loc lucrul gata. De obicei. ' Pentru vânătoarea renilor. se văd sălase ( de peste 600 de suflete (satul Klocwan. iar vânătorul (stând în luntre). poame. ci uneori se adună în chip de sate. 0'~natul trebuie hăituit. şi unii Polinezieni. aduce apa. Pe ţărmul Americei boreale. până dau de ţinutul unde vânează alţii şi de care se feresc (ori se încaieră la luptă). mai temeinice şi care ajung să trăiască mai înlesniţi. sunt grozav de săraci (Australienii şi Boşimanii au "curea pentru foame").noaptea şi lasă la uşa negrului deprins 'a l~cra fier. o bucată de frunză.) . căutând urmele vânatului. · În seminţia Tlinkit. (Seminţia Tlinkit numără vreo 10 mii de suflete). ei dau carne semintiilor vecine. unii nu fac decât o muncă o îndrumare deci s_pre meserii. au şi un dobitoc îmblânzit pe câine (care trage săniile). (Dacă n-ar pune. e) Cine munceşte o muncă deosebită de alţii (m~seriaşi) şi face ·negoţ.) Pieile-Ro~ii_ ~in_ Canada şi Statele Unite erau iarăşi vânători f~art~ temmmc: ŞI ca arme. d) Toţi trăiesc la fel şi muncesc aceeaşi muncă -adică vânează. Piticii. ouă de paseri . îndrumare spre diviziunea muncii. iar femeia e culegătoare. Ce e pe el.. · De aci urmează: a) Vânătorii mai bine înarmaţi trăiesc în cete mai numeroase. Pieile-Roşii din America boreală. e şi acasă! Aci se încheie averea acestor vână­ tari care sunt veşnic pribegi. Tot între vânătorii superiori trebuie să numărăm pe cei din pădurile Siberiei. de pildă. schimbul e în natură: dai o maria şi iei alta. MEHEDINŢI De aceea. că pot sta în ele ~u pielea goala. adică cei care au arme mai multe. Apoi dacă sunt prea mulţi la un loc. Schimbul se face muteste si tainic. ci şi prisos. Hainele.. ca şi armele lor.. iar pe alocurea se porneşte şi un mic schimb · (adică negoţ).-V. sunt o minune de chibzuintă. eskimoşii se însotesc Îacând cete ( ~ai mari. Un început de diviziune a muncii e următoarea: bărba­ tul umblă după pradă. (pe ţărmul de N. dar chiar între bărbati încep deosebiri de îndeletniciri. sunt arcaşi · foarte meşteri şi au mare pricepere la pus căpcăni. înconjurat pe d~parte şi împms spre balţ1. şi ca organizare. la care meşteşugul vâslitului e în floar~. iar femeia. De aceea. gospodăria lor se înfăţişează cu următoarele însuşiri: a) Ei trăiesc în cete mici. piei . se găseşte chiar şi la aceşti vânători mărunţi oarecare ·. • d) !mpărţi:ea muncii aduce cu sine nevoia de schimb (negoţ). străbătând vitejeşte fiordurile. Ei se ţineau după Cirezile _de boun. unde poate fi prins mai uşor. · · · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 203 Eskimoşii au pentru prinsul focelor nişte lănci minunate. Cu vremea însă. şi face culcuşul (adăpostul de noapte: colibă.. -Nu numai că vânatul e al bărbaţilor. peste câteva zile. i~r către primăvară se răsleţesc iarăşi după vânat. cu vecinii lor (Singhalezi) meşteri lucrători de fier. Tot ea are şi grija focului. b) Nu locuiesc aşa de risipiţi ca vânătorii mărunti. Dar pentru lăncile şi arcurile lor au nevoie de fier. s. iar pe unde e oarecare îmbrăcăminte. de pildă Tlinkiţii. iar plasele de pnns peşte au lungimi de sute de metri si cer întovărăşirea la un loc a multor pescari cu luntrele lor. n-ajunge vânat pentru toţi. Nici marea cea mai furioasă nu-i împiedică de a vâna (vâslesc câte 15 km pe oră). b) Cetele sunt mereu în mişcare. c) lmpărţirea muncii 8 e mai vădită. vânătorii din ţările reci se adună peste iarnă în cete mai mari. Totuşi. pe treapta cea mai smerită a vânătoarei. a. ' Îndeosebi. De ob1ce1. perdea de frunze ori de ierburi pentru a se feri de vânt etc. pe care nu ştiu cum să-I scoată din pământ şi să-I lucreze. se lasă târât peste valuri de frânghia priponită în animal. abia se începe diviziunea muncii.-V.Uniivânători (Tlinkit) au şi robi! . Vâr' fui lancei rămâne înfipt în vânat.202 S. cum se ţin ciobanii de turma lor şi aveau astfel carne dm belşug. -De altfel. Aşadar vânătoarea nu îngăduie pe această treaptă o împărţire a muncii. c) Singura avere e arma de vânat şi câteva unelte. adică este culegătoare. spre N. adiCă adună capital. s-au ivit banii: scoici..

adică societatea nu mai e omogenă.. * Afară de unele Piei Roşii de pe malul lui Xingu (Brazilia) şi la u~ele triburi africane. Iar începătoarea agriculturii e femeia. domesticirea acestora a mers pas cu pas alături de agricultură. cu care apoi s-a răs­ pândit peste toată faţa pământului*. Totdeodată a început să adune unele animale împrejurul său. În Polinezia. Lumea Nouă. în America. fără să ştie ce înseamnă păsto­ ria şi fără ajutorul animalelor domestice. Pieile-Roşii erau parte culegători. In privinţa aceasta. şi :) ) 3. acolo unde şi lucrarea pă­ mântului a fost cu putinţă. E vădit aşadar că îmblânzirea n-are legătură cu vânătoarea. apoi plugar. . între vânătorii din pădurile siberiene şi între agricultorii din Iran si tările mediteraneene e tinutulAanume întocmit pentru păstorie: ' ' · In marginea sudică a acestui ţinut (adică în jumătatea apuseană a Asiei) s-a adăogat pentru întâiaşi dată boul la gospodăria plugarului. omul a trăit în ţările calde şi a fost culegă­ tor.204 S. unde omul a ajuns agricultor. de aci a pornit spre ţările din apusul Europei şi tot de aci a ajuns cu arienii până în India. dându-le în schimb oamenilor albi. Bateng (Indochina) si Gayol (Assam) şi alte cornute înrudite cu boul. De aci s-a întins spre Egipt şi în tot continentul negru. în mijlocul Eurasiei. ci cu obişnuinţa femeii şi a copiilor de a culege şi cu dorinţa omului de a se juca cu ce este drăgălaş. D~vadă că şi azi chinezii nu ştiu ce este ciobănia şi nu mănâncă lapte chiar când au bivoli şi vaci. Adevărul e cu totul altuL Sunt ţinuturi întinse şi continente întregi.. e stepa dintre Carpaţi şi Tian-Şan prelungită şi spre Gobi şi Tibet. deoarece renul si bourul nu fuseseră îmblânziti iar o~ia calul şi cămila lipseau. îmblânzind animalele. Când au sosit europenii. Tot aşa. dar îmblânzirea bivolului şi întrebuinţarea lui în agricultură s-a făcut mult mai târziu. găini. Femeia care este culegătoare (şi copiii care sunt iarăşi culegători înainte de a ajunge vânători) au găsit pui de paseri şi de alte animale şi i-au cruţat. Aci. mersul gospodăriei omeneşti trebuie privit în fiecare ţinut potrivit cu împrejurările locului. pasul cel dintâi spre om l-a făcut câinele o rudă de aproape cu şacalul şi lupuL A uitat să urle şi a învăţat să latre (un CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 205 fel de grai) spre a se înţelege cu stăpânul său. cum şi când a ajuns omul păstor? Foarte târziu şi numai în puţine locuri pe faţa pământului. cum am spus. dar sunt împărţiţi în mai multe categorii. Păstorii. ci începe a se diferenţia. broaşte ţestoase . Micronezia şi Australia nu era cu putinţă. . alături cu copiii lor. Yacul (boul sălbatic din Tibet). nu cunostea păstoria. apoi a ajuns cu vremea şi vânător. dar carnea lor n-o ating şi nici ouăle nu le mănâncă. Întrebarea e: unde. Pieile-Roşii le ţin ca podoabă sau ca "bani". . alţii (Peru şi Mexic) stau pe aceeaşi tori. încât femeile uneori îi şi alăptează. Paznicul turmelor a fost deci " îmblânzit cu mult înainte de a se fi gândit omul la turmă şi păsto­ rie. Prin urmare. acea mare peninsulă a Asiei n-avea decât bivoli. Atâta de mare e obişnuinţa cu puii altor vietăţi. Aşadar. w . până la cei mai mari) şi agriculunii abia la început. nu e adevărat că vânătorii au îmblânzit câteva animale şi au devenit păstori.Alături de câine. (Femeile Aino dau să sugă puilor de urşi. · De aceea. MEHEDINŢI tJ Îndată ce se adună bogăţia şi se împarte munca. Dovadă că şi azi colibele Pieilor-Roşii din Brazilia şi ale unor negri sunt adevărate menajerii. la început. De pildă. între toate vieţuitoarele mai de seamă. abia mai târziu a~ fost îmblânzite. Ba chiar când împrumută unele de la europeni .De obicei se zice că omul din vânător a ajuns păstor. parte vânători (de la cei mai mărunţi. Desigur. pentru a lua mărfuri.. Găseşti acolo: paseri. se deşteaptă ideea de întrecere: cine e mai bogat'? De aceea. Aci. cămila şi calul.ceea ce nici nu le trece prin minte. Îmblânzirea s-a început cu alte animale decât cu acele care trăiesc în turme. care fac slujba pisicilor.de pildă.Vitele sunt ţinute mai mult pentru lucrul ogoarelor.. Africa tot asa: mii si mii de ani 'd-a cunos~ cut altă gospodărie decât a vânăto~ilor şi ~ plugarilor. e patria câtorva ierbivore de mare însemnătate: oaia. treaptă cu egiptenii şi cu babilonenii. până în colţul austral. după ce arienii au introdus acolo plugăria cu boul înjugat.) Dacă ar fi un gând de folos. îmblânzirea a început nu cu animale de folos. în gospodăria celor mai mulţi sălbatici din ţările unde frigul nu e prea mare a intrat şi găina. ci cu cele care s-au înt~mplat pe lângă coliba sălbaticilor şi s-au arătat inai prietenoase. deoarece lipseau animalele din care se fac turme. s-ar îngriji să prăsească aceste vietăţi îmblânzite. care nici azi nu cunosc câinele. Înainte de arieni. Ba chiar si -~~ răsăritul Asiei şi mijlocul ei erau cu totul streine de păstorie. şi chiar şerpi. prinzând şoareci. E însă pe faţa pământului un ţinut cu o mare bogăţie de iarbă. maimuţe. Cu ce gând? De bună seamă pentru plăcerea de a-i vedea şi de a se juca cu ei. vânătorii de pe treapta aceasta nu numai că trăiesc mai mulţi la un loc.

ajung să trăiască numai din laptele turmelor şi lâna lor. îmblânzind calul.. oaia şi că­ mila. cu răspândirea calului. ~ În India şi până azi e o crimă să tai o vacă. iar la altele (Beciuana) nici măcar să le atingă9. păstoria se întinde spre ră­ sărit peste seminţiile mongolice. sunt cei dintâi mari păstori. puterea braţelor sale în lucrarea pământului.. numărăm între păstori pe Toda (în munţii Nilgiri).. a) Asigură mult mai bine hrana. pentru paza de fiare sălbatice şi de vecini prădalnici. Pe când arienii şi semiţii înduplecau boul să poarte jugul. Pe când vânătorii rareori au nevoie să meargă împreună (la pescuit în ape mari şi la hăituit). Iran. alţi arieni în stepa din mijlocul Eurasiei. Iar fenicienii si egiptenii pentru nimic în lume n-ar fi tăiat o vacă de lapte. b) Numărul celor care păzesc turmele poate fi cu mult mai mare decât al vânătorilor. aşa că vecinătatea turmelor la c c . Herero şi Hotentoţi. .Ea este cu mult mai prielnică pentru dezvoltarea omului decât vânătoarea.. De asemenea şi urmărirea duşmanilor e uşoară. nomazii sunt ca o armată. răspândite între Volga şi Amur. cămilei. pe vestiţii Cafri. legată peste tot de viaţa omului. cămilă. In Australia a pătruns abia de vreo 100 de ani.ba chiar trebuie să fie mare. . spre a se feri de vântul şi frigul polar. Bari.Ea este un fel de . ca la vânat) e capul întregei hoarde. păstoria este o excepţie. La unele triburi (Cafri). ci ceva şi mai de preţ: laptele (de oaie. ştie timpul când ră­ sare iarba . iar a femeilor (pe unde se poate) spre agricultură. ră­ tăcind de primăvara până iarna în căutarea locurilor de păşune. în Africa numai de câteva mii de ani. Şi procură nu numai carne. omul are totdeauna vânatul la îndemână. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Cum a ajuns omul să înlocuiască. Păstoria (cu călăreţi care păzesc turma) e forma de viaţă care a ademenit pe om mai mult decât toate celelalte la hoţie şi la război. c) Averea păstorilor e nemăsurat mai mare decât a vânătorilor.. adică un fel de "sânge alb". în adevăr.bărbatului. Galla. în America a pă­ truns abia de câteva sute de ani. legată de îmblânzirea câtorva ierbivore în marea stepă dintre Carpaţi.vânătoare leneşă". dispreţuiesc care lucrează pământuL Cum vânătoarea este menirea .Şi vânătorii se războiesc (mai ales unde e obiceiul antropofagiei). d) Legătura între membrii fiecărei seminţii e mai strânsă decât ~la vânători. nu e uşor de ghicit. pe laponi' şi samoezi. pe când trecerea bărbaţilor spre vânătoare.. ren. Gobi şi Taiga siberiană. iapă şi vacă). . India şi Europa. a vânătoarei şi agriculturii. care s-au revărsat peste China şi peste Iran. de cai şi de cămile.. păstorii sunt legaţi de turmă şi organizaţi în chip aproape militar: cel mai bătrân (nu cel mai voinic şi curajos. din păstorii stepelor Asiei au ieşit cuceritorii cei mai vestiţi. . De aci. Aşa că gospodăria păstoriei e ceva nou pe faţa pământului.mult mai nouă decât a culegerii. care se lasă uşor condusă. iar când se întâmplă de mor vitele de molimă ori de seceta care usucă iarba. Aşadar. Arabi. -Mai departe. iar toamna se torc spre miazăzi. este · iarăşi o stare generală a omenirii. Somali. întrucât. Dinka (pe malurile Nilului de sus). care ne apar în pragul istoriei sub numele de sciţi. păstoria s-a întins şi în ţinuturi unde înainte nu se pomenea. cunoaşte boalele vitelor . pe când ocupaţia de culegător este o stare primitivă. 207 E vrednic de observat că şi păslorii. mişcarea devine nu se poate mai ·repede. cu puterea unui ierbivor atât de puternic. E sigur însă că multă vreme aceasta era slujba cea mai preţuită a boului (nu interesul pentru carnea lui)..O singură familie de Samoiezi are peste 500 de reni. populaţiile Ce însemnătate are păstoria faţă de celelalte ramuri de gospodărie?. ca şi vânătorii. pe lângă semintiile de rasă mongolă. în veacurile din urmă. boului şi oilor. De la ei. Azi. Nueri. El ştie locurile bune de adăpat turma sau herghelia. împânzind de la răsărit spre apus mai toată Eurasia. foarte sănă­ tos şi hrănitor. . Şi. Dovadă că la greci şi la romani junghierea unui bou de jug era pedepsită cu moartea. Pe când herghelia sau cireada e o pradă uşoară pentru cel ce înşeală paza stăpânului. mai putem socoti ca păstori. Plugarii arieni aveau un adevărat cult pentru această vită binecuvânta tă.206 S. femeia n-avea voie să intre în ţarcul vitelor.Cu calul şi cămila. căutând adăpost în pădure. Femeia trebuia să se ocupe doar de pregătirea laptelui. . iar spre colţul de miazăzi al Africei. care până atunci stăruiseră în obiceiul culesului şi al vânătoarei. de asemenea şi paza vitelor s-a socotit ca ceva vrednic numai de bărbat.. care nu are altă scăpare decât să năvălească peste cei dimprejur. în- care vara pornesc cu cirezile de reni spre tundre. . dare mai greu să robeşti un om decât un dobitoc sau o turmă. Aceşti nomazi. Un aul (sat) Kirghiz numără cu miile de oi. iar azi are turmele cele mai întinse de pe faţa planetei.cămila a trecut cu arabii abia după Christos.

208

S.

păscut, şi mai ales pieirea lor de
tru încăierare cu alţii.

)

)

,,

1

j:

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

molimă,

era un

veşnic

prilej pen-

e) Averea fiind mai mare, diferenţierea socială e mai mare decât
la vânători. De asemenea şi munca e mai diferenţială: femeia stă
împrejurul cortului. (Arabii, mai leneşi, o pun să păzească şi vitele.)
Având apoi multă lână (de oi sau de cămilă) şi piele, ea ajunse o
ţesătoare fără pereche. Covoarele din Buhara şi alte regiuni din
stepele Asiei sunt renumite. De asemenea fac şi lucruri din piele.
In schimb, olăria (greu de purtat în drum) le lipseşte aproape cu
desăvârşire. Până şi lichidele: lapte, kefir, apa ... sunt purtate în
burduf de piele
uscat şi afumat din când în când.

Pentru înţelegerea vieţii poporului nostru, e vrednic de luat
aminte că păstorie şi nomadism nu-i totuna. Părinţii noştri getodaci şi daco-romani pe lângă plugari şi podgoreni, e drept, au fost
şi păstori. Nomazi însă n-au fost niciodată. Mutarea turmelor din
munte, unde pasc vara, spre văile de la poalele munţilor, după ce
încep ninsorile, e un obieci cunoscut în toate ţările de plugărie,
începând cu Italia. Dar această mutare (transhumanţă) a turmei
cu câţiva păzitori nu înseamnă nomadism.
La nomazii adevăraţi, toată suflarea se mişcă: bărbaţi, femei,
copii... cu tot avutul lor. Asta presupune: vite care pot merge iute
{îndeosebi cai şi cămile ori reni, pentru a purta poverile). Apoi,
presupune animale care pot face drumuri lungi, răbdând de sete şi
de foame, cum e: renul, oaia, calul şi cămila, care toate se mulţu­
mesc cu te miri ce.- Din contra, cornutele mari (cum e boul) care
cer apă multă, merg greu şi au nevoie de iarbă din plin, nu se pot:t;"Î vesc pentru nomazi.
De aceea, părinţii noştri au mutat turmele în ţinuturi ştiute, de
vară şi de iarnă, dar femeile, copiii, bătrânii şi toată masa populaţiei, afară de câţiva ciobani, rămâneau locului. Ei au fost totdeauna şi crescători de vite mari.
Numai la românii din peninsula balcanică, mişcarea de transhumanţă a păstorilor a căpătat
oarecare intensitate, mărginindu-se mai ales la oi şi la cai.
Acolo se apropiase întrucâtva de nomadism.

. 4. Agricultorii. - Aproape tot aşa de veche ca şi vânătoarea
trebuie să fi fost încercările de agricultură. Femeia, culegătoarea
rădăcinilor şi a poamelor, a băgat de seamă că unele seminţe încolţesc. Unde ai azvârlit sâmburii, răsare o plantă la feL - Adeseori, când ascundea unele rădăcini de lăcomia bărbatului, ea le gă-

209

sea prinse din nou în pământ, iar seminţele încolţite. Era destul
să le mute aiurea, în loc mai potrivit, şi sămănătura era gata. Astfel,
~ din culegătoare, femeia a devenit pe nesimţite îmblânzitoare de
plante (după cum tot ea, împreună cu copiii, îmblânzise şi câteva
animale).
Fireşte, desprinderea s-a făcut pe încetul. Întâi a aşteptat totul
• de la sămânţa lăsată în voia întâmplării. Apoi i-a venit în minte să
ajute ~emănătura, ucizând duşmanii care o înăbuşeau (adică plivind). In sfârşit, cu vremea a ajuns la ideea de a pregăti pământul,
fărămiţând bulgării adică, la un mic început de arătură şi de prăşilă.
Cum a mers cultura plantelor şi ce fel de plante au fost îngriji te
de om în fiecare regiune, nu e uşor de spus. E fapt însă
alături
de culegători şi vânători, găsim mai peste tot, unde clima îngăduie, şi începuturi de lucrare a pământului. Mricanii, afară de vânători (Pitici şi Boşimani) şi de păstori, sunt mai toţi lucrători de
pământ. Primitivii din Sudul Asiei de asemenea. Aproape toţi autohtonii din arhipelagurile dintre Asia şi foustralia (Indonesia),
precum şi toţi locuitorii insulelor Oceaniei. In sfârşit, lucrarea pă--~­
mântului începuse în multe părţi ale Americei cu mult înainte de
Columb. Mară de Peru şi de Mexic, unde era o agricultură superioară, întemeiată pe irigaţie, cultivarea plantelor era răspândită la
toate Pieile-Roşii, câte nu trăiesc din cules (fuegienii) sau din vânătoare şi pescuit (eskimoşii, triburile din Nord-Vest etc.).
Treapta pe care se află lucrarea pământului la aceşti primitivi
nu este aceeaşi peste tot. Ea atârnă şi de felul plantelor sămă­
nate. Unele cresc foarte uşor, altele cer dimpotrivă multă muncă.
Pe când bananul şi unii palmieri dau hrana de-a gata, cel care
samănă igname trebuie să mu!lcească zilnic aproape 9 luni până
la recoltă! Atârnă însă şi de felul uneltelor.
a) Pe treapta întâi avem pe săpători. Semnul caracteristic pentru această treaptă este slăbiciunea uneltelor şi numărul lor mic.
Cea dintâi a fost băţul ascuţit. Ca să-i dea mai multă uşurinţă·
de a pătrunde în pământ şi a răscoli ţărâna, i s-a adăogat cu vremea o bucată de os sau o piatră ascuţită. Cu timpul, în loc de a·
împunge pământul şi a-l zgâria cu un băţ, omul a băgat de seamă
că lucrul merge mai repede, dacă îl loveşti cu un cârlig ascuţit şi,
astfel s-a născut sapa de lemn (cum e încă în Tibet), apoi sapa de
lemn înarmată cu o bucată de fier*.
*Vezi câteva exemple la muzeul de la Sf. Gheorghe (Trei Scaune) 10 •

"

.l

210

S.

MEHEDINŢI

Lucrul acesta nu e de mirare, deoarece chiar în Europa până de
curând, pământul se lucra cu plug de lem~ şi chiar cu sapa de
lemn, căci fierul era prea rar şi scump. - In limba românească
s-a păstrat şi până azi vorba: a-l duce pe ~ineva la "sapă de lemn",
adică a-l arunca în sărăcie /leplittă. - In ostroavele Melanesiei,
sapa de lemn, întărită cu o piatră.' .. eşi azi destul de răspândită.
A fost un mare pas înainte, când de la băţul ascuţit sau săpăli­
gă s-a trecut la sapă adevărată, deoarece sapa cu coada (făcută
dintr-o limbă de fier înţepenită la capătul unui băţ) îngăduie o lovitură mai puternică (prin repezirea braţului). -Putem să zicem
că agricultura primitivă a fost şi este răzemată pe sapă.
Lucrarea e felurită, după loc. Unii lucrează micul lor ogor deosebit. Femeia şi copiii curăţă pământul şi samănă câteva strate ori
câţiva pomi. Alteori, familia toată, adică şi bărbatul sau chiar
tribul întreg, pornesc la muncă şi lucrează împreună, după tactul
tobei. Bum! Toţi ridică sapele. Bum! Toţi le reped în pământ. Apoi
fac un pas înainte şi iarăşi: Bum! -ridică sapele ... Sunt de asemenea fel de fel de obiceiuri pentru apărarea sămănăturii de paseri cu ajutorul momâilor, cu privire la paznici, la împărţirea şi
păstrarea roadelor etc.
Unele sămănături sunt foarte uşoare. De pildă alunele americane (Arachis hypogaea), de felul lor din America australă, s-au
-~----întins îndată după descoperirea Americei şi în Africa. E o plantă
la fel cu fasolea (foile seamănă cu ale salcâmului). Se samănă în
cuiburi. Îndată ce florile se trec, păstarea se pleacă singură spre
pământ, intră în ţărână şi se coace acolo. Când planta se usucă de
tot, păstările sunt scoase din pământ, cum se scot la noi cartofii şi
se mănâncă de-a dreptul sau se prăjesc. Sămânţa e plină de olei
(50%) şi de aceea este foarte hrănitoare.
Din contra, ignama (Dioscorea alata) e o plantă a cărei rădăcină
uriaşă dă o hrană minunată, dar cere şi multă muncă. În februar,
negrul curăţă locul de tufe şi de iarbă, dându-i foc, sau tăind cu
cosorul. Copacii mai mari sunt lăsaţi înadins pentru a ţine umbră
şi a sluji în loc de araci. -Apoi începe a face moşoroaie cu sapa,
cam la depărtarea de 1 m. Iar la sfârşitul lui aprilie, samănă în
fiecare moşoroiu câte o rădăcină de ignamă (un fel de cartof mic).
După vreo două săptămâni, iese din fiecare cuib un vrej de 1/2
de metru, care trebuie sprijinit pe un arac. Dacă e aproape un palmier sau alt copac, sprijinul e gata; dar de obicei se înfig pari, care
trebuiesc tăiaţi şi ascuţiţi, cum se face în viile noastre - o muncă
destul de grea. Apoi începe plivitul şi săpatul buruienilor care ţine
până toamna, când rădăcina plantei a crescut deplin. (Când ogorul

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

211

e aproape de colibă, lucrul e mai uşor; când ela depărtare de câteva
ceasuri, femeile şi copiii fac zilnic drumuri lungi, iar bărbaţii rămân
'în colibe, lângă ogor- ca cei care păzesc.la noi pepenăriile - şi
au grijă să cureţe mereu buruienile netrebnice.) -Abia în octomvrie,
se taie curpănul - dar se potriveşte aşa, ca să mai rămâie şi o
, felioară din rădăcină, care e din nou învelită cu ţărână, în acelaşi
moşoroi, iar rădăcina cea mare o lasă deocamdată pe loc. Această
rădăcină este groasă ca o sfeclă de cele mari; atinge cam 112 de
metru lungime şi trage uneori pân( la· 10 kg. - Cine are vreo
1000 de rădăcini de acestea, e asigurat pe un an, căci aceşti
"cartofi" africani se pot păstra 8-9 luni. (Din felioara rămasă la
capătul curpănului, cresc apoi 4-5 cartofi mici, care slujesc ca
sămânţă pentru primăvara viitoare.)
De aci se vede că dacă lucrarea pământului la săpători este
simplă, fiindcă n-au unelte multe, în schimb ea cere uneori o silinţă şi o grijă îndelungată.

_

b) Plugarii. -Un pas şi mai departe s-a făcut când de la sapă
s-a trecut la plug. Cum?
Strămoşul tuturor uneltelor şi al tuturor armelor a fost băţul.
După cum din băţ, asociat cu pietre, oase şi aţe (fibre de copaci) au
ieşit: toporul, ciocanul, arcul, sapa etc., tot aşa a ieşit şi plugul.
Trecerea se poate urmări încă si azi în uneltele cele vechi.
În adevăr, străvechiul băţ, ~are e şi până azi unealta nedeslipită de femeia australianului, a căpătat unele modificări care se impuneau de la sine.
Aşa de pildă, ca să poată pătrunde mai uşor, i s-a dat uneori
forma de T (La Tinne -Piei-Roşii din America boreală). Cu acest
chip, el putea fi apucat cu amândouă mâinile şi apăsat mai bine în
pământ. Dar, şi mai uşor era să alegi un băţ care avea o ramură
jos, ca să poţi apăsa cu piciorul. În acest caz, apăsarea e şi mai hotărâtoare, căci adaugă greutatea întregului corp. Atunci băţul sau
"săpăliga", în loc de a deveni sapă, devine hârleţ. La Maori, în
Noua-Zeelandă, se poate vedea foarte bine această prefacere. De altfel, avem chiar între uneltele bătrânilor noştri ceva asemă­
nător: e chitonagul podgorenilor.
Din băţul devenit chitonag, s-a născut plugul: a fost destul să
fie ţinut vertical şi să fie tras de om sau de vite spre a se zgâria şi
răscoli pământul. - Plugul egiptean, precum şi vechile forme de
pluguri aproape întregi de lemn sunt o dovadă pipăită.
~

(

c

1
i

212

S.

MEHEDINŢI

În Algeria, plugul adesea e numai o tânjală, la al cărei capăt e
un chitonag, pe care plugarul îl ţine înfipt în pământ, iar boii trag
înainte.
Când s-a făcut trecerea de la băţ şi sapă la plug, întrebuinţân­
du-se puterea vitelor de jug, omul a făcut cea mai mare descoperire cu privire la lucrarea pământului. Între băţul primitiv şi plugul
de lemn, depărtarea e mult mai mare (şi a trebuit să treacă mult
mai multe mii de ani), decât între plugul de lemn şi plugul cu abur
care răstoarnă azi brazde atât de adânci.

)

Urmările agriculturii au fost de cea mai mare însemnătate pentru traiul omenirii.
Chiar în faza săpătorilor, lucrătorul de pământ a fost mult mai
înlesnit decât vânătorii şi păstorii.
· a) Hrana (mai ales când se sămăna nu o plantă, ci mai multe
feluri) a ajuns mult mai bogată şi mai sigură.
b) Numărul locuitorilor a putut creşte foarte repede. Unde
trăia un vânător, alergând după vânat pe întinderi foarte mari,
sau câţiva păstori (rătăcind după vite care au nevoie de păşuni întinse), agricultorul putea scoate o hrană pentru un număr înzecit,
însutit şi chiar înmiit de suflete. - Pe când vânătorii şi păstorii
trăiesc în cete puţin numeroase şi nestatornice, pleacă din loc în
. loc şi aci se adună, aci se risipesc, după seminţii, plugarii ajung la
· 'mare îndesire de populaţie şi se suie pe treapta de popor.
,
c) Averea a sporit în chip uimitor.
Păstrând hrana pe timp
mai îndelungat şi având şi plante care să-i dea îmbrăcăminte
(bumbac, in, cânepă ... ) traiul era deplin asigurat. Dar prisosul
putea fi schimbat (negoţ) cu roadele altor ţinuturi.
, . d) Legătura între plugari e şi mai tare decât între vânători şi
păstori, deoarece sunt legaţi de pământ. E drept că şi vânătorii şi
păstorii îşi împart ţinuturile. Dar la plugari, pământul ajunge
preţuit palmă cu palmă. De aci, legi de proprietate şi de muncă
foarte amănunţite.
.
· e) Averea fiind mai mare si mai felurită decât a vânătorilor şi a
păstorilor- mai ales când l~ lucrarea pământului se mai asociază
şi creşterea vitelor şi ceva meserii, diferenţierea socială e cu mult
mai mare. Pe când vânătorii sunt o ceată omogenă (toţi au aceleaşi
· arme, aceeaşi avere, aceleaşi obiceiuri), iar păstorii fac o familie
~dunare de familii sub o căpetenie (de obicei: un bătrân
patriarhul) care are stăpânirea turmei sau a turmelor şi împarte
tuturor după trebuinţă, agricultorii, împărţind pământul, îşi
împart şi roadele lui ... Fiecare are locuinţa statornică şi o avere

sau

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
personală

213

mult mai bine hotărâtă. Munca e cu mult mai specia-

lizată (diviziunea muncii): unii samănă o plantă, alţii alta; unii

fac unelte, schimbă mărfurile etc.
Societatea întemeiată pe lucrarea pământului a fost aşadar
până de curând treapta cea mai înaltă la care s-a înălţat omenirea.
Pe când agricultura săpătorilor e răsplătită mai peste tot unde
omul, părăsind vânătoarea, a putut sămăna plante care să-i
asigure hrana, agricultura plugarilor n-a fost cu putinţă decât în
ţinuturile cu deosebire prielnice, unde cerealele puteau fi mai uşor
sămănate şi îngrijite. Cele mai însemnate centre de plugărie au
fost: valea Nilului, Mesopotamia, India şi China. - Aci au fost şi
vetrele celei mai vechi culturi omeneşti.
Cu vremea însă
mai ales de câteva sute de ani
lucrarea
pământului a luat un mare avânt în Europa. Pădurile au fost
aproape peste tot alungate din şes, locurile rămânând doar pe
n;tunţi, pe vârfurile dealurilor şi în locurile sterpe, iar fundul
văilor şi câmpiile au fost arate şi sămănate cu mare îngrijire. În
sfârşit, de vreo 100 de ani, de când la puterea vitelor s-au adăugat
unelte tot mai îndemânatece, lucrate în fabrici mişcate cu abur şi
cu electricitate, agricultura a luat un avânt uriaş. În unele regiuni, plugul e tras de maşini, nu de vite, iar pădurile şi stepele au
fost şi mai mult îngustate, ridicând populaţia pământului de la
câteva milioane, cum era acum 2000 de ani, la aproape 2 miliarde.
Astfel, făptura slabă de odinioară, care nu se putea bizui nici pe
unghii, nici pe dinţi, nici pe tăria muşchilor, a ajuns să biruiască
toate animalele mari ale globului (pe unele le-a stins eu desăvârşire)
şi azi e cel mai numeros dintre mamifere, stăpânind toate regiunile globului, de la un pol până la celălalt.
De unde urmează, că cel dintâi factor economic e omul, - el
"sfinţeşte locul" sau îl ţine în paragină, când e vrednic ori nu are
încă pregătirea cuvenită.

C. STAREA CIVILIZATĂ
Dacă privim viaţa omului în starea primitivă, vedem că omul
era osândit să înceapă în fiecare zi acelaşi fel de viaţă ca şi a pă­
rinţilor. Bizuindu-se la început pe culegerea roadelor, pe care natu-

(De aceea o şi 'părăseşte cu atâta uşurinţă. a răsărit cea din~âi cultură omenească mai dezvoltată: din Egipt. E drept că. lucrul se schimbă mult. după turme. hrana lui poate fi deplin asigurată şi poate spori fără limită. pe când vânătorul. (Aşadar.. Asemănarea dintre vânător. nu poate. oricât de meşteri sunt nomazii la împletit lâna şi la mânuitul pieilor. În loc să mai risipească puterea sa în zadar. ca vite de muncă. lăsându-le pe sama vitelor mai puternice. şi "margini". Totuşi. Oricât de meşter este eskimosul la vânat. al animalelor îmblânzite şi al uneltelor cu care lucrează. trăieşte în belşug. din ţinuturile. Iar' semn~l deosebi tor al vieţii omeneşti în aceste ţinuturi de agricultură superioară este numărul mare al uneltelor şi sporul grabnic al muncii. omul civilizat o întrebuinţează până la cele mai mici fă­ rămituri. e destul să vezi cum sporeşte numărul plantelor cultivate de plugar. Pentru ce? ·. . în deosebire de vânat. suferă cumplit de foame. Apoi. şi muta~ea necurn:~tă ~ popasului nomazilor nu îngăduie întocmirea unei gospodărn mai · temeinice. cruţă timpul până la minut. MEHEDINŢI rai le da de-a gata. vaci). la care se adaogă cu vremea şi vase şi unelte de metal. ren.. care a dat hrană multă şi a făcut cu putinţă îngrămădirea unui mare număr de locuitori pe un loc îngust. apoi pe sama maşinilor. având un dobitoc (cal. cereale .) Totuşi. Astfel munca.. tot asa nomadul e osândit la o relativă mărginire a averei sale. gospodăria lor mereu călătoare nu poate spori prea mult. · ' Adevăratul progres n-a fost cu putinţă decât în societăţile întemeiate îndeosebi pe lucrarea pământului unită cu îmblânzirea ~--~. · Ajungând pe treapta păstoriei. Civilizaţia înseamnă aşadar economie de putere. care uneşte munca pămâ}ltului cu industria. piatră.Î~ fabrică. poate fi sporită înadins de om. nici averea păstorului nu poate creşte prea mult... caută banane· nu-s ban~ne. unde omul a început a lucra mai cu dinadins pământul. In loc de a mai risipi timpul. când nu. care să-i poarte târhatul.214 S. . În loc de băţul primitiv cu care omul se ajută la toate. igname. alun~ (americane sau africane). ' Fiindcă singur lucrătorul de pământ are destule săgeţi în tolbă. viaţa a început a-i fi mai înlesnită. etc. 2. încât dinţii lor sunt aproape tociţi. ei-"trăia de la mână până la gură". omul civilizat. 1. dar uneltele lui de os sunt totuşi neîndestulătoare. De aceea. Dar. spre a înţelege că numai în ţinuturile cu plugărie. cămilă.. 4.. Aci a început adevărata civilizaţie. se slujesc de burduf. şi. în ţările agricole. Ca să păstreze hrana. Foamea îl chinuia veşnic. păstor şi plugar arată îndată cât de sus stă acesta din urmă. Când a pornit a se îndeletnici şi cu vânătoarea. ca pe orice altă sălbătăciune. ca vânătorul şi nomadul sau agricultorul cu puţine unelte. după întâmplările vânătoarei . uneltele şi maşinile să lucreze în locul lui. plugarul a făcut pentru fiecare muncă o unealtă deosebită şi a devenit industriaş. întrebuinţându-se apoi chiar şi scoarţa şi frunzele copacului. s-a putut împărţi bine munca şi s-a dezvoltat o clasă de oameni care fabrică unelte (adică industriaşii) care sporesc puterea omului şi-1 descarcă de unele munci.. adică folosirea cea mai deplină a mijloacelor date de natură.. Nu-i orez.şi a trebuit să devină tehnică sau industrială. prin paza vitelor şi alte îngrijiri. şi oricât de îndemânatec lucrează el osul. pe care păstorul n-are răgaz şi nu ştie să-I scoată din pământ. de timp şi de materie. mei. păstorul îşi duce cortul cu sine şi poate aduna mai multe unel~e şi mai multe haine. Dacă nu nimereste cu una scoate îndată alta. se îndreaptă spre nuci de palmier. crescând si animale domestice.mii de ace pe ceas. maşina face mii şi . . lnd1a. să facă un ac. Păstorul duce o viaţă mai largă: hrana îi este asigurată.Un eskimos se necăjeste luni de zile până găureşte o ţandără de os. nici vânătorul nu poate aduna avere: colindă dintr-o zi în alta. Când gă­ seşte vânat. Câtă deosebire • faţă de vasele de lemn şi de lut ale plugarilor statornici. Ca să lucreze pieile din care îşi fac haine şi încălţăminte. ' Tot aşa. pentru mulţămirea nevoilor vieţii omeneşti. Unii primitivi din Nordul Asiei muncesc 3 ani să facă o scândură. unde hrana este asigurată. . cioplind cu toporul un trunchi întreg. grâu. a putut deveni. a pus vitele.animalelor. China Peru si Mexic. deoarece el este într-o mutare necurmată.După cum vânătorul e osândit la veşnică sărăcie. cartofi etc.._ (' . pe când fierestrăul mecanic într-o minută scoate din el zeci de scânduri. fiind lipsit de o vită de povară chiar dacă ar vrea să ducă coliba cu sine. O scafă de lemn este lucrată de un camciadal (un locuitor din Kamciatka) un an de zile. Chaldeea. dacă născoceşte unelte tot mai bune şi lucrează pământul mai bine. In loc de a risipi prosteşte materia de lucru de lemn. 3. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 215 femeile eskimoşilor atâta le întind cu dinţii şi atâta muşcă vinele (cu care cos în lipsă de aţă). iar un lemnar european o face la strung în câteva minute..

din care n-a ieşit decât în chip sporadic sub forma de războinic. Tot aşa şi schimbul (negoţul) e foarte vechi.o plagă pentru plugarii vecini. De la acest schimb în natură până la cecul băncilor moderne e un drum foarte lung. după cum cu ajutorul focului. Femeia.. a ţinut înainte drumul prielnic: din lână şi piei a dezvoltat industria. ca gospodină. Industria nu poate fi pusă ca o treaptă deosebită în dezvoltarea omenirii. adică însuşirile pământului pe care trăieşte: climă. adică lucrarea pământului şi industria. Bărba­ tul. În rezu~at: După ce a ieşit din starea primitivă. şi vezi îndată câte de civilizat.Am arătat că chiar cei mai smeriţi printre primitivii de azi (Piticii şi Wedda) fac schimb. dar în faptă e unul şi acelaşi lucru: mutare de valori. cu "omul ca factor economic" măsori puterea unei ţări. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 217 Abia în ţinuturile unde şi bărbatul a apucat calea femeii. îndrumarea spre civilizaţie a pornit îndeosebi din munca cea crea' toare a femeilor. negotul) .Aşadar. De aceea. cu ajutorul uneltelor creatoare. prin urmare a produselor muncii (care au adus cu sine nevoia de schimb. începând cu ziua când omul s-a despărţit de animalitate. ca îmblânzitoare de animale. . s-a putut ajunge la faza omenirii '"civilizate. Cel dintâi băţ. luându-le asupra sa în câteva ţinuturi. iar femeia. minerale. Şi abia în rândul al doilea vin avuţiile naturale. Cel dintâi schimb a fost între femeie (culegătoare) şi bărbat (vânător). oricâte descoperiri tehnice vor fi făcut bărbaţii. deoarece ea este legată de toată viaţa omenească. bărbatul. râuri ca putere motrice etc. diferenţierea muncii şi. a făcut din om un industriaş. animale. . cu ajutorul uneltelor distrugătoare (arme) ajunge vânător. devenind unealtă. Pe temeiul uneltei a ajuns el vânător. . Apoi. născocise olăria. iar mai târziu agricultor. Prin urmare. Din culegerea animalelor tinere a ieşit îmblânzirea lor. ci ea este tocmai faza dintâi. Amândouă însă. şi industria şi schimbul au ajuns intensitatea lor cea mai mare în ţinuturile de agricultură. care au îngăduit sporirea numărului locuitorilor. adică. când trăia ca animalele sălbatice din culegerea roadelor naturei.. a devenit păstor şi a ajuns într-o cale închisă: în pasivitatea ciobăniei. industria e nedespărţită de toate stările vieţii omeneşti. ajunge lucrătoare de pământ. plante. care a fost ascuţit înadins de om. cu cât ne întoarcem spre trecut. numai atâta că şi numărul şi felul uneltelor e cu atâta mai mic şi mai inferior. nu numai că industria nu e faza din urmă a vieţii omeneşti.216 _) ) S. MEHEDINŢI Prin urmare e destul să măsori cantitatea şi calitatea muncii ·unui popor.

: .. vedem cuiesc. s-a păstrat chiar vechea sarică. El poartă mai totdeauna un cojoc lung. adică cu .t. 1 •••••••• că * . cojoacele se fac de obicei din piele de oi ţurcane. de piele de oaie. ei sunt uneori foarte strâns legaţi de ţinutul în care loIată câteva dovezi: Priviţi îmbrăcămintea unui cioban de la munte. Se cuvine deci să le înţele­ gem cât mai deplin. încât seamănă cu o lână de oaie. Burnas . pentru ca apa să se scurgă repede. din cauza uscăciunii aerului. pe unde plouă rar (Bărăgan. . o îmbrăcăminte ţesută în aşa chip.•. Se numesc ţigăi. la câmpie.De pe astfel de oi. (Firullânei lor e creţ. . .Când plouă. groasă şi despărţită în şuviţe (mîţe). Bugeac. cuvintele acestea au mare însemnă­ tate în vorba şi în scrisul cărturarilor.. (De aceea. Din contra. adică cu miţele lungi*. îl întoarce pe dos. ANTROPOGEOGRAFIA c 1.:_• CE ÎNSEMNEAZĂ "MEDIU GEOGRAFIC"? De vreo sută şi ceva de ani. Astfel de oi se numesc ţurcane. * Dacă luăm seama cum trăiesc oamenii în fiecare parte a ţării. Oile de la munte. ploaia nu se scurge destul de repede. '.) În unele părţi ale Carpaţilor. sunt nişte oi care au lâna mai scurtă. ~:. nu de oaieţigaie..). au lâna lungă.lâna deasupra. ).. unde plouă des.··. mai subţire şi nu e despărţită în rniţe ce spânzură pe corpul animalului.

Piciorul nu calcă drept.Iar ceea ce pătimea odată capitala. n-ar fi putl.clatme sub picior (poate s-a şi mutat din loc). aşa că locuitorii de la munte beau apă într-ales. şi iată-1 pe malul celălalt. ) Cămaşa păstorului este groasă. pe câmpie. când suie pieptiş coasta muntelui. portul roman a fost părăsit.. în ţinuturile de la câmpie.doar cu vârful piciorului . în care se adună murdăriile mai multor ţări. pe care locuitorii capiţalei o limpezeau cu piatră acră . (Ciobanul poate dormi lângă turmă. ca Dunărea.) Cine a învăţat pe păstorii din Carpaţi să se îmbrace astfel? I-a învătat nevoia si felul locului. batul acesta a si căpătat aiurea un nume deosebit: boată sau moacă. . . capre . Un muntean. fiindcă e fiartă în zer amestecat cu suc de steregoaie 1 . au trebuit să se îmbrace** şi ei.. vom găsi peste tot anume legături între traiul oamenilor şi felul ţinutului. Apoi.: ·' ·• În partea de miazănoapte a Ardealului. când urcuşul nu e greu. (De aceea. -Ce se întâmplă la şes? Sunt ţinuturi unde apa e rară de tot Puţurile sunt foarte adânci.. Din contra. dar mai ales la coborâre. unde izvoarele sunt rare. dar munteanul a aJuns pe malulcelălalt. pe atât de îndemânatici sunt la înotat cei care trăiesc lângă baltă şi râuri. . Priviti de asemenea cum sar muntenii peste apa pâra1elor. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Picăturile de ploaie lunecă de pe miţele saricei. vânzând o apă tulbure.. cu o biata pelerină pe ~i. decât oamenii de la şes? . mâncarea. băutura şi alte amănunte ale traiului. De ce? Spre a lărgi coşul pieptulUI ş! ~ lasa pla. pentru a da centrului de gravitate un spaţiu mai larg.. CI de la vorba latină pecus-oris şi pecora (turme de oi. adică felul locurilor pe " unde trăieşte. Ţesută din cânepă sau din in. chiar pe vreme de ninsoare. după cum e cu îmbrăcămintea şi cu mersul. dacă cercetăm viaţa celor ce trăiesc pe dealuri. De pildă. doi . se pleacă înainte şi păşeşte altfel. ci şi oraşele suferă de lipsa apei. . cu miros de pucioasă. ci s~ vede cât de puţin colţul bolovanilor. nu numai satele. < . ca dacii. întocmai ca de pe oaie.t stărui atâtea mii de ani împrejuru~ munţi~or. ·•· ** Pentru bătrânii neamului nostru (veterani). • 221 Acum... încât dă omului o hrană foarte ieftină. pentru ca insectele să nu se poată cuibări în tivul ei. mânui să răsufle în voie. în care omul de la munte s-ar duce la fund "ca un topor". iar cel dacic a rămas până azi la fel cu cel arătat pe columna lui 'l'raian. Sacagiii umblau cu nişte butoaie trase de un cal. băţul lung e nelipsit sp:e a se putea propti şi la suiş. cu pulpele goale şi încălţaţi cu sandale uşurele. adunând-o până şi din şanţul drumurilor pline de gunoaie. păstorul se cheamă păcur~r. decât omul de la şes.pot trf'-te uşor ape late şi adânci. a se îmbrăca însemna mtiu Şl îritâi să-şi acopere goliciunea picioarelor.) Priviţi apoi şi mersul oamenilor de la munte. de obicei sunt multe izvoare şi pâraie. . fiind silite să ia apă chiar din râuri. cea plină de tot felul de necurăţenii. Până acum vreo 60 de ani. Imbrăcămintea la şes e mai uşoară (de obicei hainele sunt largi) şi multe obiceiuri sunt altfel decât la munte.) De multe ori. mai luau şi din gârla Dâmboviţei. dar numele acesta nu vine de la păcura (unsoarea neagră) de UnS Căruţele. iar uneori se mulţumesc şi cu cea de ploaie. Şi fiindcă apa de la fântână nu le ajungea. numai din izvoare limpezi şi răcoroase. râurile seacă peste vară. punând pe ele braca o haină necunoscută în ţările călduroase de lângă Mediterana. În ţinuturile muntoase. de noroi sau cu gust neplăcut. de microbi. pe cât de sprinteni sunt muntenii la mers.Tot nevoia. ). ea este uneori neagră ca păcura*. • Putem zice că deprinderile omului sunt totdeauna potrivite cu ţi­ nutul în care trăieste. Dacă nu s-ar fi îmbrăcat aşa. Fiind însă plină. ci cu vârful în afară. bucureştenii beau apă din puţurilc săpate aproape de lunea Dâmboviţei. Când n~ e adâncă. iar palm~le cup~in_d ce}e do~ă capete ale băţului. unde îsi duc traiuL Să dăm o dovadă şi din partea şesului.. Piatra a putU. cerut de mersul pe munte. aşa că locuitorii îşi aduc-~­ "apa de toate zilele" de la mari depărtări. pe luncile râurilor. sălcii. de izvoarele sărace. pe ţărmul mării sau aiurea. iar ploaia să nu pătrun­ dă până la piele. fără să-şi fi cufundat încălţămintea în apă. dar chiar şi aşa se stârneau uneori boli cumplite.. tot aşa e cu locuinţa. atinge . poartă o căciulă de piele de miel sau chiar de oaie (elabăţ) mare cât un moşoroi. care secerau mulţime de lume. dru~eţul pune băţul pe spate. întrebăm: cine a învăţat pe muntean să umble altfel. peSCJtitul e atât de lesnicios. -Toate deprinderile acestea IŞI au rostul lor. Pe cap. drumeţul îşi face vânt. În adevăr.220 S. E drept că cei care }ocuiesc pe câmpie şi pe luncile râurilor mari. . (Col?ni~ romani veniti din tările calde dimprejurul Med1terane1. au alte înlesniri. De aceea.t să se . se feresc ya de\ceva nesănătos. De altfel. In bălţi. trebuia să fie întâi fiartă. pătimesc şi azi unele oraşe.un b~lo­ van. de unde si n'umele "mocanilor". spânţ 2 şi alte buruieni veninoase. Şi.

aerul. iar omenirea s-a trezit cu o unealtă nouă: limba. munca de adaptare la mediu l-a mai dus pe om şi la o altă ispravă: el a creat fel de fel de asociaţii. Toate împrejurările geografice ale unui ţinut (relief. Şi alte animale se întovărăsesc (mai ales insectele şi paserile). vegetaţie.atât de mult atârnă el de societatea în care s-a născut şi în care trăieşte! Aşadar.. care e jumătate fizică (sunetele).222 S. după ce am văzut civilizaţia omenirii. Dacă ai încerca să-1 freci. în altul. chiar dacă ar fi lini~tit. I. ca să-1 încălzeşti. În sfârşit. Filosoful Aristotel a zis că "omul e o fiinţă politică" (zoon politikon). vezi peste tot aceeaşi netezime de loc. răsuflarea scade. Când termometrul se coboară la -46°. plecând de la malul Nistrului şi până în mijlocul Asiei. Cine pleacă dimineaţa din vârful Carpaţilor. Nici câinii de la sanie nu mai pot alerga. oceanul . animale domestice etc. iar omenirea s-a împărţit încetul cu încetul în mai multe rase. lunea. simţire şi voinţă). iar seara ajunge la malul mării. . . -Am dat câteva exemple din ţara noastră. ape. treci dintr-un mediu geografic. dar ca omul nici una. gerul te "ciupeşte". Când gerul creşte. -Abia de câţiva ani. apoi rasele şi limbile. s-a născut graiul articulat. Dar lupta de cucerire a ţinuturilor reci a fost cumplită. Pe scurt: prin "mediu geografic". corpul omenesc a suferit unele schimbări (fizice şi fiziologice). marea. ca nişte "şcoli".) Alteori. Nu m'ai poţi tr~ge în piept destul aer. în fiecare ţinut. mlădiindu-se după felul fiecărui ţi­ nut. dar aşa e pe toată faţa pământului. În acelaşi timp.Cum s-au schimbat to~te u~e~­ tele fizice .. climă. nici vorbă nu-i. omul se leagă cu locul pe care trăieşte. hidrosfera şi biosfera ţinutului de care e :vorba). calci mereu iarba stepelor. ci altceva: că omul este produsul societăţii. omenirea a luat tot pământul în stăpânire.. ca să ia planeta în stăpânire. ca o mare asociaţie planetară. bile (adică uneltele fizico-psihice 4 ). stepa. Indată ce nu bagi de seama. Cel dintâi om care a văzut amândoi polii a fost norvegianul Amundsen.Cu atât mai mult. ( . Muntele e o "şcoală". lacul. Trebue să pui încet mâna pe el. sunt toate. partea stângă a creierului a crescut. pustia. în câteva ore a străbătut mai multe ţinuturi cu "medii geografice" foarte deosebite.C]liar bărbatul cel_ mm vom~c începe să scuipe sânge din plămâni. se cheamă "mediul geografic" al acelui ţinut. potrivit cu împrejurările. .Avea dreptate bătrânul geograf Carl Ritter care zicea că "pământul este casa de educaţie a genului omenesc"3 . M a r g i n il e o m e n i r i i. Duşma­ nul cel mai mare al fiintei omenesti e aci frigul. va străbate pământul până la poli. ( . pielea se "rupe". -El a descoperit polul antarctic şi tot el a zburat cel dintâi peste polul arctic. în felul lor. să arătăm în puţine cuvinte cum se înfăţişează azi omenirea. asa s-au schimbat si ' Iim. (De pildă. dealul. podişul. URMĂRILE SOCIALE ALE ADAPTĂRII LA MEDIU ' [OMENIREA CA ASOCIAŢIE PLANETARĂ] Luptându-se cu mediul geografic. pădurea. Uneori mergi sute şi mii de kilometri în acelaşi mediu. jumătate e suflet (gând.) luate la un loc. Să mergi repede. după războiul mondial. în care omul capătă învăţături deosebite. Pielea îngheaţă. acela care pornind de la ecuator. produce acelaşi efect ca şi cum ar bate un vânt :umpl~t peste un om care stă" (Nares 5 ). rând pe rând: atmosfera. câmpia. înţelegem suma tuturor împrejurărilor geografice din fiecare ţinut al planetei (luând în seamă. începând cu cea de pe nas. cu totul deosebit. iar în lunile de iarnă aceeaşi ză­ padă răscolită de vifor. lucrând cu uneltele. spre a şti cum să trăiască. numai în timp de câteva ore. înţelegând prin aceste cuvinte nu că omul face politică. MEHEDINŢI Aşadar e adevărat că.

Canada a. Unde a păscut odată o 'cireadă un veac de om nu mai are ce paşte a doua oară. faţa i se întunecă. Astfel. Ruşii au luat tot sectorul de gheţuri vecine până la pol. dar şi graniţele politice s-au întins pretutindeni: în deşer­ turile calde (Sahara). . spre pol.de uscatul antarctic. femeia se lupta contra viforului şi înainta. care ar fi făcut să stea la cumpănă pe mulţ1 groenlan- 225 b) Spre Sud. în tundra siberiană.Inaintarea cea mai mare spre poli s-a făcut în marginea Americei de Nord. atât de cumplit e vântul. vântul suflă ca o furtun~ necontenită. (E întâia oară că un "punct" a ajuns hotar politic!) În sfârşit.c':\cerească pentru sine şi ţările acoperite de zăpezile polare. "care n-a fost mirarea noas- tră. ) ) ochii căzuseră în fundul capului" (Payer6 ). continentele sunt scurte. care a rămas . omul a izbutit să . norvegienii au luat şi ei în stăpânire arhipelagul Spitzberg care venea în dreptul Scandinaviei. . viaţa e cu neputintă. încovoiată înaintea câinilor. Totuşi. omul s-a aşezat chiar pe gheaţa mişcătoare de la polul Nord. omul s-a aşezat şi acolo. regiunile polare frâng şi pe omul cel mai viteaz. care ar ucide_ pe un om din ţările temperate necum pe cel de la ecuator. cu toa_tă isteţimea lor. . unde marele vânt dmspre apus nu întâmpină nici o piedică din partea uscatului. trei copilaşi mărunţeL In ziua plecării. ". când am văzut schimbările pe care le adusese noaptea cea lun- gă pe faţa noastră! O gălbejeală urâcioasă acope~ea obra~ul ca~e părea descompus. pe paralela 50°). măcar că era o v:eme spatmântătoare. -În Lumea Nouă. afară de muşchi. Apoi.MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Alt neajuns e lipsa de lumină în lunile de iarnă. În insulele Kerguelen.). altă pacoste e vântul. ca să rupă sloii în fiecare primăvară. Dar marele arhipelag american (care a fost cândva o podoabă a planetei) azi este căptuşit cu gheaţă. să împiedice răsturnarea . u~r stomacul eskimos poate mistui cantităţi de grăsime. apăsând cu toată greutatea corpului peste calabalâc.că se pregăteşte şi el de drum. Spre polul sudic. mare ne-a fost mirarea ~~ vedem . 'iar tatăl împingea. In Lumea Veche locuitorii tundrei au îmblânzit renuL Însă tin~rea unei turme de reni nu e lucru uşor.Eskimosul s-a deprins cu frigul. ci numai câine!e. Şi chiar prin transformarea propnulm său corp: pielea feţii e mai grasă (nu îngheaţă repede).. iglu.Papik. . Altundeva: "Femeile stau cu copiii lor. Când s-a aflat însă că pe Spitzberg sunt cărbuni. ci numai ca să înlesnească "circulaţia" între Lumea Veche şi Lumea Nouă pe calea cea mai scurtă. Traiul omului e aproape cu neputinţă. S. licheni si o biată varză. au venit la rând vapoare "spărgătoare de gheaţă" şi avioanele. luat şi ea sectorul din dreptul ei. omul s-a "adaptat".zăpadă).Pe aceste insule nu creşte nimic.Cât e de mare gerul se poate vedea şi din împrejurarea că mor şi păduchii în lunile de iarnă. omul a atins treapta cea mai malta a nomadismului. "ca ţiganul cu scânteia". kayac etc. ~ 1btusi. adică s-a mlădiat atât de mult dupa împreju'rările mediului.. împreună cu fe111:e1a lm ş. credeam că ne-am sculat dupa o boala lunga. . În Lumea Veche. adică peste pol.. Isprava asta a făcut-o pe temeiul unei înalte civilizaţii polare ~hai: nă. . 224 lungă tâmpeşte pe om. lăsând marea liberă pentru pescuit. iar pielea par~ bolnavă. eskimoşii. Mai ales împrejurul Antarcticei. hotărându-se cu stăpânirea rusească într-un punct. v~nise să ne vadă. . Pe copii îi cocoţase în vârful saniei cu bulendre.Eskimoşii mai vânează şi boi săl­ batici (oviboos) aşa că omul s-a putut întinde aici până la 82° latitudine. Nu numai că graniţa polară a omenirii s-a întins sub ochii noştri. sanie. aşa că păstorul e silit să caute mereu tot alte locuri d~ păşu~e. Omule cu adevărat stă­ pânul planetei şi cea mai răspândită fiinţă (între animalele supe· rioare). Câteva din ele dau să sugă pruncilor aproape desbrăcaţi". primăvara. într-o frumoasă zi de vară. ~ ~· ' E dr~pt că 1-au aju'tat doi buni tovarăşi: câinele şi renul. fiind legaţi de reni. Noaptea cea dezi. Cauza e uşor de înţeles: uscatul se prelungeşte aci mai mult decât oriunde. ca şi în ţinuturile veşnic îngheţate de la poli.E mereu în mişcare. . cel dintâi dintre aceşti ?am~m: pe care îi întâlnisem. . nu s-au şimţit îndemnaţi să înainteze şi pe arhipelagurile Oceanului Ingheţat. Omul nu s-a putut apropia . Noroc că fluxul şi refluxul e destul de puternic. încât a putut înainta până în mijlocul gheturilor si zăpezilor vesnice. lungite lângă sanie (pe . În sfârşit. oamenii tundrelor. Avioanele pot zbura acum într-o întinsoare de la Moscova până la San-Francisco. în zilele noastre. Când s-a arătat soarele. când în locul săni­ ilor cu cai şi a kayacului. dar aJu~oru~ acesta i-a fost de ajuns. Nu se găsesc decât vara 7• Totuşi. ca să se apropie de pol mai mult decat onund:. ca nişte excursionişti culcaţi pe iarbă.Când se mai adaogă şi furtuna.polul. n-au putut îmblânzi renul. Niciodată n-am văzut pe localnici să ţină socoteală de ceea c~ nu~im noi temperatură. cu toate că stau în latitudinea oraşu­ lui "Praga (la sudul Indiei.nu de dorul gheţei. a) Spre Nord.

226

S.

CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

până azi pustiu. Nici o fiinţă omenească nu s-a aşezat pe el, deoarece este căptuşit până în margine cu gheaţă.
Totuşi, lăcomia omenească a luat în stăpânire de câţiva ani
chiar şi acest pustiu îngheţat, nădăjduind că se vor găsi pe acolo
cine ştie ce comori: metale, cărbuni sau alte lucruri de preţ. Englezii, stăpânii mărilor, şi-au tăiat două mari sectoare: unul în dreptul Australiei, altul în dreptul Americei, iar francezii, ca stăpâni ai
Madagaskarului, au luat şi ei în stăpânire gheţurile din dreptul
Africei.
Ceea ce e mai ciudat: chiar norvegienii, vecinii polului
nordic, au căutat să se înfigă şi ei în pustietăţile antarctice, venind
să vâneze aci balene, după ce nevinovatele făpturi au fost aproape
nimicite în apele Oceanului Arctic.
Măcar că insulele Kerguelen, St. Paul şi Amsterdam, sunt nişte vulcani stinşi, acoperiţi cu
zăpezi eterne, pescarii europeni s-au cuibărit şi aici, ucigând în
fiecare an câte 20 000 de balene. (Au aşezat uzine de pregătit gră­
simea chiar în craterul vulcanilor, unde vântul şi lapoviţa nu mai
contenesc!) -Atâta e de adevărat că "foamea de spaţiu" 8 este azi
mai vie decât orişicând, iar omul modern a luat în stăpânire toată
planeta.

c) Spre Atlantic. - Pe lângă graniţa de Sud, omenirea a mai
avut până ~cuma câteva sute de ani şi o graniţă spre Oceanul
Atlantic. -In Lumea Veche, ţărmurile apusene abia târziu au fost
luate în stăpânire de om, ceea ce dovedeşte că patria omenirii a
fost în ţinuturile răsăritene ale continentului eurasiatic, spre Insulinda9 şi, numai pe încetul, omul s-a îndrumat spre Oceanul
Atlantic.
În epoca romanilor, Atlanticul era încă pustiu. Insulele Feroe
au început a fi locuite abia în secolul al 6-lea după Hristos. Islanda
a primit cei dintâi locuitori în secolul al 8-lea. Madeira şi Azorele
în secolul al 14-lea, iar insulele Capului Verde abia în secolul al
15-lea- ba lângă ţărmul celălalt, Bermudele şi Falkland au fost
luate în stăpânire de om în timpurile din urmă.
· Până la Columb (1492), Atlanticul era pustiu de la un pol până
la celălalt. În schimb, Oceanului Pacific fusese ocupat de om
aproape în toată întregimea, deoarece roiul insulelor de mărgean
se întinde între cele două tropice, la fel cu "calea laptelui" pe cer.
Astfel, spre Nord, omenirea din Lumea Veche era legată cu cea din
Lumea Nouă nu numai peste strâmtoarea lui Bering, acoperită de
gheţuri iarna (o adevărată punte!), dar şi peste lanţul Aleutinelor,
.care se întind din Alaska până în Kamciatka ca o ghirlandă, iar de
acolo se continuă cu ghirlanda Kurilelor până în Japonia.

227

. Omul e făptura cea mai răspândită pe glob. În latitudine el
atmge, spre Nord, paralela 80° iar spre Sud, pe cea de 600· în alti~ tudin~, oamenii folosesc munţii până la 6 000 m iar ca expioratori,
cu aviOnul sau baloanele s-au suit mult mai sus (până la peste
12 000 m.). Se numeşte icumenă partea locuită (sau folosită) de
om pe pământ.

IL ~umăr u 1 omenirii.
Lungă-lungă vreme, numărul
oamemlor a fost foarte mic. Cu câteva zeci de mii de ani în urmă
c~nd o bună p~rte ~in Euro~a ş~ Ame~ica erau acoperite cu ghea~
ţa: ~u se afla ţ1~em~ de om m ţmutunle unde găsim azi oraşe cu
n:IIwa,?e de locmton. A trebui~ d~ci să se retragă mai întâi gheţu­
nle, sa se acopere aceste regmm cu plante si cu animale ca să
poată veny şi o~u~ :- ~upă ce, _se înţelege, aJunsese pe o treaptă
msemnata de CIVIhzaţ1e (nutnment, îmbrăcăminte locuintă şi
mijloace de circulaţie).
'
'
~stăzi, omul ţine în stăpânire aproape fu din faţa planetei si e
ma: numeros decât orişicând în trecut.
,
I:t~;rebar:a e: putem şti câţi oamen~ locuiesc azi pe faţa pămân­
t~lm. . .. Raspun_s~l e greu de dat. Cme poate să numere pe toţi
sa~baticn a~cun~I m desişul pădurilor? Cel mult putem să-i preţmm aproximativ, după mărimea cetelor întâlnite de călători ori
~· ~upă :r:umărul aşezărilor, pe unde omul sălbatic a ajuns stato~ic.
In schimb, sunt ţări, unde, de câtva timp, toată populatia e numă­
rată într-o singură zi (oriunde s-ar găsi fiecare ins în ~iua aceea).
Astfel poţi şti câţi locuitori au acele ţări, după cum stii câte chibrituri sunt într-o cutie.
'
Pun~n~ deci la ~n lo~ populaţia ţărilor cu numărătoare regulata <.statistica exacta), ŞI a celor cu populaţie preţuită numai din
och1, putem spune că toată suflarea de azi a planetei se apropie de
2 miliardelO.
Să nu uităm însă că sporul omenirii e legat mai ales de schimbările celei din urmă sute de ani. Iată sporul în milioane (cifre
rotunde).
V

. Europa
La 1800:
Azi:

Asia

174
520
500 . 1050

Mrica America
55
140

23
250

Australia

şi

Oceania 11

1
10

Aşadar, la !r:ceputul secolului trecut, populaţia întregii planete
era cam mllmrde (775 milioane), iar azi se apropie de 2 miliarde12. ·

t

c

228

S.

MEHEDINŢI

Se înţelege, sporul nu e deopotrivă în toate ţările. În Franţa,
sporul a fost de 10%; în Germania de 70%; în Rusia de 84%, iar în
Statele Unite de 360% (punând şi emigranţii). - Pe la 1850,
Statele Unite aveau abia 23 milioane locuitori, cu puţin mai mult
decât România de azi.

)

)

Cum de a crescut atât de repede populaţia planetei?
Cauzele sunt. multe: mai întâi, mult.e boli au fost stăvilite. Ciuma holera si alte molime nu mai au puterea de altădată, din cauza ~ăsurilo~ igienice (carantina) şi a doctorilor şi doctoriilor care
vindecă tot mai multi bolnavi.
Apoi şi hrana a sporit. Mulţime de păduri au fost tăiate şi înlocuite cu ogoare de cereale, iar numărul vitelor de hrană a crescut
în chip necunoscut altădată. În pampele şi preriile, unde rătăceau
odinioară câteva ierbivore sălbatice sunt azi turme şi cirezi uriaşe,
iar lanurile de grâu şi de porumb au schimbat faţa unor întregi ţi­
nuturi. - În sfârşit, industria întemeiată pe maşini a dat omului
altă îmbrăcăminte, alte unelte şi alte mijloace de transport ... aşa
că împrejurările traiului au ajuns mult mai lesnicioase decât în
trecut.
III. D e s i m e a p o p u l a ţ i e i. - Cu toate că populaţia
planetei a crescut, totuşi sunt unele regiuni foarte puţin locuite;
· poţi călători zile întregi, fără să zăreşti picior de om. Aiurea, din
contra, afli adevărate furnicare omeneşti; casele sunt lipite unele
de altele şi au mai multe rânduri (etaje). Poţi zice că acolo oamenii
trăiesc "grămadă", ca furnicile în moşoroi.
Care sunt ţinuturile cu populaţie rară?
1. Regiunile polare. - Continentul antarctic e pustiu în întregime; Oceanul Îngheţat arctic are de asemenea împrejurul său o
largă fâşie de uscat cu foarte puţini locuitori. ::- Groenlanda, tundrele Canadei şi Siberiei sunt aproape goale. (In toată zona aceasta lipseşte căldura.)
· ·
2. Podişurile reci (Tibet, Mongolia, Puna Cordilierelor) şi deşer­
turile calde (Sahara, Arabia, Tharr, Australia, Kalahari etc.) formează o altă zonă de populaţie rară. -Aci lipseşte întâi de toate
apa, iar la unele şi căldura.
·
·
· 3. Pustiurile ecuatoriale din Amazonia şi Congo strâmtorează
pe om prin marea bogăţie a vegetaţiei, prin friguri (umezeală şi
căldură), precum si ,prin forfota insectelor.
· . : Îri toate tinutu~ile însirate până aici, abia dacă vor fi 100 milioane de oa~eni, adică nici măcar 1 pe km.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

229

De bună seamă, nici în viitor nu va fi pe aci o populaţie prea
.. deasă. Antarctica tot pustie va rămânea, iar tundrele dimprejurul
Oceanului Arctic, unde viforul nu mai conteneşte în lunile de iarnă, de asemenea vor fi pustii. Acolo e "împărăţia vântului", nu a
omului. Bălţile îngheţate par nişte uriaşe ochiuri de sticlă, de pe
• care viforul mătură toată ninsoarea, iar între bălţi nu întâlneşti
decât valuri de zăpadă (dune) mereu mişcătoare. Cum să se aşeze
omul acolo? Bietul eskimos se îngroapă în iglu, dar samoezii şi alţi
nomazi nu ştiu cum să fugă mai repede la adăpostul pădurii
(taiga).
Din contra, în pustiile calde, unde se va putea scoate apă de sub
pământ, numărul oazelor va spori; - atâta numai că şi sub pă­
mânt apa e rară, iar cerul nu trimite ploaie mai niciodată.
Doar regiunea pădurilor ecuatoriale e mai prielnică. Biruind
pădurea cu foc şi alte mijloace, omul se va putea înmulţi, -dar
numai cel cu piele neagră.

Sunt însă şi ţinuturi ale planetei unde de timpuriu omul a --~-...o~
ajuns la o desime destul de mare, îndată ce civilizaţia a sporit.
Astfel valea Nilului (am putea zice "oaza" Nilului) cu mii de ani
înainte de Hristos ajunsese un cuib de populaţie foarte deasă. Tot
aşa au fost Mesopotamia, India şi China în Lumea Veche, apoi Mexicul şi Peru în America. - Dar centrele acestea de aglomerare
n-au fost statornice: uneori sporeau, alteori scădeau. Mesopotamia, acuma două mii si vreo cinci sute de ani, când a văzut-o Herodot, era plină de locuitori. În secolul trecut, ajunsese aproape pustie, iar Egiptul tot aşa.
Italia, spre sfârşitul războaielor punice, număra vreo 20 milioane locuitori, iar pe timpul lui Aurelian, când au fost retrase legiunile din Dacia, nu mai avea decât 5 milioane!
Singurele care şi-au păstrat mereu o mare desime au fost India
şi China. (Pe timpul lui Herodot, acolo se credea că este poporul
cel mai mare din lume.)
Astăzi, avem pe faţa planetei următoarele centre de mare desime:
1. Unul în Extremul Orient, adică China şi Japonia. (Japonia
singură sporeşte cu 1 milion pe fiecare an.) .
In curând, China şi Japonia la un loc vor atinge~ miliard 13.
2. Al doilea furnicar este India (peste 330 milioane 14).
Cât de deasă e populaţia în Extremul Orient se poate vedea din
aceste cifre. Asia musonilor şi Insulinda au împreună cam 12 mili.qan'e km 2, adică întrece puţin suprafaţa Europei. Totuşi desimea

230

S.

MEHEDINŢI

. populaţiei e de 62 de locuitori pe km pe când Europa, începând din
Mediterana şi până pe la 61° latitudine, (adică chiar acolo unde
populaţia ei este mai deasă), nu are decât 58 locuitori pe km 2 . Cât
priveşte răsăritul Americei, el atinge abia 27 pe km 2 (nici pe jumătate). Care e cauza? - Mai întâi de toate ploile aduse de musoni vara, adică tocmai când e nevoie. Apoi ajută mult şi irigaţia şi
îngrăşămintele. Chinezul şi japonezul sunt plugari fără pereche,
ca silinţă. Adună până şi gunoiul din coteţul porumbeilor, să-1
ducă pe ogor. - Se poate zice că sunt mai degrabă grădinari, decât
plugari. Toată munca o fac cu palmele lor, căci unde să mai ţină şi
vite de jug, pe nişte ogoare cât stratele de mari! Toată nădejdea e
în muncă. De vara până iarna, pământul e mereu răscolit şi mereu
primeşte răsad nou (legume, orez, bumbac etc.), iar peste iarnă,
micul ogor e transformat în iaz de peşte, aruncând în el peştişorii
crescuţi până atunci în putini, să nu prindă loc prea mult. - Fiecare palmă de pământ e o avere.
3. Al treilea centru de desime este apusul Europei. - Am ară­
că aci desimea a crescut numai de puţin timp.
Care e cauza acestui nou centru de aglomerare? Până acuma
vreo sută de şi ceva de ani, europenii trăiau mai mult din plugărie
< şi păstorie. S-a întâmplat însă pe la sfârşitul secolului al 18-lea o
, mare schimbare.
. În Anglia, aburul şi maşinile cu aburi au înlocuit puterea braţelor. Englezii s-au lepădat de plugărie şi de creşterea vitelor (mai
ales se îngrijeau de oi, pentru lână) şi, având mulţi cărbuni şi fier,
au început a deschide peste tot fabrici, iar mărfurile englezeşti,
purtate tot de abur (vapoare) s-au răspândit iute în toate ţările pă­
mântului. De peste tot veneau acum cereale şi materii prime: lână,
bumbac etc. Astfel, populaţia arhipelagului britanic s-a înmulţit
văzând cu ochii- până şi copiii mărunţi puteau să câştige ceva,
lucrând în fabrici. Iar ce s-a întâmplat în Anglia, s-a petrecut la fel
şi în Belgia, Franţa, Germania şi peste tot unde s-au descoperit
mine de cărbuni.
Urmarea acestei prefaceri a fost o îndesire a populaţiei în apusul Europei, cum nu s-a mai văzut niciodată. Numai într-o sută de
ani, numărul locuitorilor din Europa s-a îndoit. Oraşe ca Londra,
Paris şi altele, care numărau abia câteva sute de mii de locuitori,
·astăzi au milioane.- În curând au ajuns să sufere de foame, ca si
în India şi China, unde furnicarul omenesc e prea des. (În parte'a
de răsărit a Londrei - East London e atâta îngrămădeală de lume
tat

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

231

săracă, încât oamenii îşi caută hrana lor prin gunoaie, cum fac
câinii fără stăpân.)
'
Prin urmare, cauza acestui nou centru de aglomerare a fost industria mare întemeiată pe abur şi maşinism.- E cea mai mare
revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul, iar urmările ei au
, fost atât de repezi în ce priveşte creşterea populaţiei, încât prisosul muncitorilor a prins a se revărsa împreună cu mărfurile si
p~s~e celelalte continente. Peste 30 de milioane de "şomeri" au părasit Europa.
4. În sfârşit, revoluţia industrială s-a întins şi peste Oceanul
Atlantic, dând naştere şi acolo unui centru de mare desime. La începutul secolului al 19-lea, Statele Unite aveau abia vreo 4 milioane de locuitori. Astăzi, numai pe faţada răsăriteană (între tărm si
Mississippi) trăiesc peste 80 milioane de suflete. - O ad~vărată
lume nouă! Dar aci nu e numai industria de vină ci si o agricultură nouă". În loc de vite şi de braţele omului, 'au fost "puse să
muncească o mulţime de maşini: tractoare, sămănătoare, seceră­
toare, maşini de treierat (batoze) etc.
Privind aşadar faţa pământului, găsim că în ce priveste desimea, locul întâi îl are Europa- 50 locuitori pe km 2 . Asia· are numai pc jumătate (24 pe km 2 ). Apoi vin la rând America de nord cu
__..7 pe km 2 , Africa cu 5, iar America de Sud cu 4 pe km.
Cea mai mare desime (peste 200 pe km 2 ) a fost atinsă la gura
Tamisei şi a Rinului, cu împrejurimile lor (din Germania Olanda
Belgia şi Franţa); apoi în nordul Italiei, în delta Nilului,' în vale~
de jos a Gangelui, a lui Hoang-ho şi Iang ce-Kiang. Trebuie să
adăugăm apoi lava - cel mai nou centru de îndesire în Extremul
Orient.

Din cele înşirate până aici se vede că populaţia planetei e în
spor.J?esimea atârnă de multe împrejurări:
· .
1. Intâi de climă. - Dovadă sunt zonele aproape pustii din
ca_uza frigului prea mare, a căldurii prea mari, a secetei, a vântulm etc.
2. Apoi de sol. - După unele socoteli, locurile bune de agricultură nu trec de 43 milioane km 2 (cam cât Asia).
3. Dar împrejurarea cea mai însemnată e munca omului. Când un popor trece de la plugărie (o muncă slabă) la grădinărie,
adică la o muncă înteţită, care răscoleşte mereu ţărâna, munca e
măcar de 4 ori mai încordată, însă câştigul de 8 ori mai mare.
Aşadar, "regimul de muncă" este adevărata temelie a unei
. ţări 15 . Acolo unde e pămân,t mult de prisos, iar locuitori puţini,

c·'-.
-

(..

)

din loc în loc.. plecând fiecare la vânat sau la pescuit. După unele socoteli. Am arătat cum s-a născut locuinţa omenească.' . găseşti uneori o singură gospodărie: o colibă. Pe Bărăgan. Intr-un oraş mare. Unde să mai ţii şi vite pe un petice} de grădină! După socoteala asta. îşi slăbesc propria lor populaţie.Azi î?să.adică concepţia sau gândul lui despre viaţă. MEHEDINŢI poate fi vorba de lucrarea pământului cu maşini. la agricultura înaltă. Când însă nu mai gă­ seste cumpărători.În privinţa asta. nu mai e soare. Populaţia planetei va mai creşte încă. care se cheamă: grădinărit. cât timp găsesc destui cumpărători pentru mărfuri. sprijinul cel mai tare al îndesirii unui popor e sufletul. Aşa sunt boşimanii.Aşadar. şi nu cu vite. În sat. sau chiar o casă împrejmuită cu gard şi adă postind un om cu toată familia . . La mun'te sau în largul câmpiei. aerul curat şi soarele ajută chiar pe cel care nu are hrană destulă. Aşa a fost în America şi chiar în România. Iar urmarea se vede: popoarele care se reazema pe indu. De la un timp. în felul cum s-a legat omul de pământ. acela va lua în stăpânire pământul. iar japonezii ar putea să ajungă la 22 miliarde. cât timp era în fiinţă "proprietatea mare". frigurile. Italia ajunsese un stup de lume (circa ·20 milioane. lucrătorul nt. Incheiere: Lupta pentru stăpânirea pământului e azi mai aprigă decât oricând.. omul se pierde ca într-o pădure. ca un călător la hotel. Chinezii n-au geamuri şi nu cunosc rahitismul. donnind peste noapte. oraşele îngustează viaţa omenească. în lupta dintre neamun. La început.Cât timp romanii au cinstit familia. împreună cu ei. 4. . numărul locuitorilor creşte iute.Munca zilnică în grădină îi scapă de ticăloşirea corpului. agricultura leagă numaidecât de pământ. adică dă omului aşezări statornice. chiar culegătorii şi vânătorii se aşează statornic... oraşul scade pe om: îl ademeneşte spre o viaţă fără măsură. (Pieile Roşii din Nordul Californiei stau locului în lunile de iarnă.Dovadă sporul populaţiei unde ţânţarii au fost stârpiţi şi. lipsa aerului şi a luminii duce pe copii la rachitism. nu întinderea ogorului. (Soarele care intră pe geam. iar satul dă o populaţie mai spornică. adăpostindu-se în locuinţe destul de bine întocmi-' te. pământul ar pute~ hrăni numai 2-3 miliarde de americani 5-6 miliarde de germam. Ogorul lui are abia câteva strate. 1.) In sfârşit. Putem vedea şi în ţara noastră mai multe trepte. în vreo peşteră etc. AŞEZĂRILE OMENEŞTI. pe care le lucrează nu cu maşini. ajunseseră la 5 milioane (Au trebuit să lase Dacia în paza barbarilor!) Şi în privinţa sufle~ului. În sfârşit. · . Dovada: ţăranului american îi trebuie cel puţin 1 ~ha. Familia slăbeşte. unde ciuma şi holera nu mai pot intra sau sunt repede---~~ stinse si unde viata este din ce în ce mai îngrijită. Prin urmare.Fabrica se închide. Ciobanii şi nomazii nu cunosc oftica. unde se întâmplă: lângă un mal.. Sălasul este cea mai mică asezare omenească. Nimeni nu-l cunoaşte şi ruşinea piere. cea mai adevărată şi mai sănătoasă industrie ~ munca ogorului (Ford). iar cine nu are copii nu mai are grijă nici de yiitor. A patra cauză a îndesirii unui popor este igiena. când România este o ţară de mică proprietate. când au răpus pe cartaginezi). singură "agncultura intensivă" (după pilda grădinăriei) poate să ne scoată la liman.) Oraşul aşadar este ca o lampă care suge uleiul (adică populaţi~ rurală) si-l arde. Europa va trece şi ea de 2 miliarde. iar cea de Nord numai 1 200 milioane 16. iar japonezul şi chinezul se mulţumesc chiar cu o zecime de hectar. când s-au păcătoşit prin lux şi plăceri. cine va munci mai mult. America de Sud va avea tot vreo 2. trăieşte în ţara lui. lucrau maşinile ca şi în Cana~a. potrivit cu descoperirile ştiinţei.232 ) S. Numa} vara se risipesc iarăşi. oraşele sunt pline de oftică şi alte boli. Din contra. în oraş. . care sting populaţia. adică pe munca în fabrici.tria mare. Munca e temeiul. măcar o parte a anului. ----~-Dar. acela va birui care îşi va cinsti mai mult pământul. biruitor nu poate fi decât cel care va fi mai sănătos şi mai numeros. îndesind cât mai mult populaţia spre a nu lăsa loc veneticilor să se strecoare înăuntrul hotarelor sale. .Găsim încă şi azi sălbatici care se mută mereu. în orice caz. Numărul copiilor scade. " 5. ogorul nu se închide niciodată! Cea dintâi. germanul poate trăi şi pe t ha.{ mai are hrană şi începe "şomajul" şi chiar sănătatea populaţiei scade. ci cu palmele lui. singură Mrica ar putea ajunge cu timpul la 2 300 milioane. fabrica nu mai are materie primă. Ea presupune numaidecât statornicie. aşa ca să poată aduce de aiurea "pâinea de toate zilele" (Anglia). Cine trăieşte la ţară este mai sănătos. un bordei pe jumătate săpat în pământ. trecând de la t CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 233 agricultura slabă a plugarului de rând.

colibele pescăreşti în lunea Dunării.şi sunt cei mai mulţi rude unii cu alţii.O aşezare rurală mai mare decât. sau beton armat. 234 lui.) Apoi casele sunt clădite din material uşor: din lemn. Cât de mare? De opicei se cheamă sat o aşezare care nu trece de 2 000 de locuitori.. satul întreg s-a născut dintr-o "moşie" sau proprietatea unei familii (unui "moş". între Detunata şi Roşia. Sătenii au aproape toţi aceeaşi muncă (la câmp. De departe. în curte. Peste iarnă. . împrejmuită de "hotarul satului". Locul bun de clădit fiind rar. se adună mai multe locuinţe şi fac împreună un mic cătun 1 8. altele numai o parte a anului.. când afli o casă cu două rânduri. Mai întâi. s-a născut un sat. Acolo e petecul său de pământ. pădurea. ca şi plugarii. Prisaca este un sălaş deplin statornicit. când casele erau mai rare. sau cu şin­ ~ mă ( drilă. - CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Când nu e numai o gospodărie într-un sălaş. astfel de sate întrec si orasele. chiar moşioara întreagă a celui aşezat răzleţ faţă de alţii. Dar nu nu~ai pe munţii "răsfăţaţi". Unde sunt fiare primejdioase.S. se văd ici şi colo pâlcuri de case. Rar-rar de tot. Satul. Mai ales la munte. afli pe coastele' munţilor acope~iţi cu iarbă ~ mulţi~e de sălaşuri. (Nici nu e nevoie. la pădure. Acolo e. din contra. Nici hoţ. fiindcă e loc destul.In timpul din urmă. Pe Măgura Zărneştilor. unele case de oraş au mai multe rânduri. nici lup. unde o vale se lărgeşte ori coasta e mai ~aşeza­ tă" (mai orizontală).) In oraş. unde sălaşul e forma obişnuită a aşe­ zărilor omeneşti. Apoi mai e ceva: locuitorii unui sat se cunosc aproape toţi şi ştiu cine au fost străbunii lor. la "fânaţ". acum.."sălaşul". Apoi. Casele sunt la mari depărtări unele de altele. Dar deosebirea cea mai însemnată e alta: aproape toţi locuitorii satului trăiesc din munca pământului învecinat cu satul. chiar dacă se apropie de 100 de case! 235 3. . ba uneori şi mai mult. fiind locul scump. ' · În adevăr.) 2. păs­ torul strânge toată turma la un loc. împărţindu-se mereu între fraţi şi sporind numărul gospodăriilor.Păstorii din Africa numesc astfel de sălaşuri tembe.) Păstorii au nevoie de sălaşuri tot aşa de bine întocmite. Tot aşa sunt şi odăile adăpostul unde se strânge fânul vara şi se adăpostesc vitele iarna. Cătun. Târg sau oraş. 15 şi chiar 20 000 de locuitori. sunt ţinuturi. (Chiar . la "vie" etc. deoarece ştiubeiele nu ~e mută şi cer pază tot timpul anului. adică aşeza­ rea. clădind locuinţa sa în chip de ocol. din lut amestecat cu paie şi acoperite uneori cu stuf. ai căror locuitori trăiesc mai ales din negot si din meserii. erau acoperite cu şindrilă. (Aşa e pe valea Cernei bănăţene -lungă şi foarte îngustă. ca să nu se aprindă uşor. La munte. au fel de fel de meserii şi mulţi se ocupă cu negoţul. localnicii nu se văd cu săptămânile. -Se cheamă o adunare de locuinţe.) ' Prin sălaş se înţelege deci cea mai mică aşezare a omului. apoi sunt şi apărate de vânt din toate părţile17.) După numărul locuitorilor.. oraşul se deosebeşte' de sat prin felul locuinţelm: Ca~ele sunt clădite de obicei din cărămidă. oraşele mari au case cu zeci de "etaje". aproape de Arad. A doua mare deosebire este felul traiului. (Pecica. dar prin aceasta se înţelege chiar locuinţa. La început. când ninge mult.. care au până la 10. casdle satelor sunt de obicei mai mici decât cele din oraşe. doar fumul din horn dacă mai dă semn de viata locuitorilor. In fapt însă. unde nu-i loc pentru mai multe case la un loc. prisăcile din pădurile dealurilor sau ale câmpiilor.Uneori îi zice tot cătun. Satul sau grupa locuinţelor este aşadar ca "sâmburele" unei mari moşii. 4. pe când "odaie" însemnează şi tot locul dimprejurul bordeiuliri şi .cătunul se cheasat. adică ajunge cătun. la vie ete. cu paie. ci şi în văile prea înguste. ca şi cum ar fi o singură familie. iar cu timpul. lucrul se petrece la fel. (I se mai zice şi bordei.Locuitorii au fiecare un petec de pământ în "vatra satului". sunt sălaşe în chip de dreptunghi: clădirile tin loc de gard. seamănă cu nişte turnuri (blockhaus) . locuitorii nu se cunosc ( . Oamenii n-au vecini. se văd albind ca nişte cuiburi risipite în verdele păşunilor. Atâta • numai că felul locuitorilor si mai ales felul vietii oam~nilor este deosebit de al oraselor. atunci sălaşul poate forma o grupă de mai multe locuinţe. iar vitele sunt închise în curte. şi o bucată mai mare afară din sat: în "ţarină". Uneori. sunt învelite cu fier (tablă) sau cu olane. Stânile pe munte. ori în muntii dintre Bistrita Moldovei si Bistrita Ardealului. din contra. ~ici altă fiară nu poate pătrunde la ele. "strămoş"). unde îşi paşte vitele .ba câteodată pune şi ceva semănătură. sunt toate nişte "săla­ se". păşunea ~şi chiar arătura a fost "trup" de moşie. Inainte vreme. afli fel de fel de venetici. (În Munţii Apuseni.doar "hotarul satului" dacă mai aminteşte pe strămoşul de odinioară. adică. sunt sate.). oameni depripas. piatră. ci se adaugă cu timpul şi altele. . Unele sălase sunt totdeauna locuite. Orăşenii.

Piaţă nu-i deloc. satul s-a adunat în chip de grămadă.joc de şah". Cu alte cuvinte. având toate aceeaşi formă patrunghiulară. Putem zice: satul atârnă întâi de toate de locul pe care e aşeza­ tă mosia lui· orasul mai ales de drumuri.E destul să aibă un petec de pământ prielnic. unde faţa pământului este "n:eregulată.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 236 S. ci pe una cu cotituri. .. b) Sate adun a te sunt acelea unde locuinţele sunt apropiate unele de altele.o nimica toată faţă de târgurile dimprejur: Bucov şi altele. fără să urmeze anume o casă e mai sus. 237 MEHEDINŢI aşează ) unul pe altul. Mărfurile şi materiile prime pentru meseriasi vin de asemenea de la mari depărtări. a -putut trăi acolo un port (Tomis. Astfel stând lucrurile si asezarea oraselor e deosebită de a satelor.vinul.oraşul. La munte. din dealuri .) Când s-a dat poruncă acum vreo 50 de ani. A fost de ajuns un colţişor _de uscat. s-au născut multe sate adunate: unele au chip de linie dreaptă. una pe culme. lângă cimitir. ca locuitorii să iasă din păduri şi alte locuri stângace şi să se adune la "linie". parcă vezi un . În timpul din urmă. iar şcoala şi primăria unde se întâmplă. satul e tot adunat. Zilnic ei sunt legaţi de "moşia" satului. De aceea. unde e aşezată biserica. 3) Alteori.ildă ~unt Ploieştii. (Localnicii chiar şi zic linie. adică locuinţele sunt aşezate în lungul drumului. în loc de drum ori rânduială: şosea. Locuitorii unui sat 's~au' aşezat acoio. s-au întemeiat însă unele sate noi. (E unul din puţinele oraşe ale ţării. Fiecare şi-a înconjurat "siliştea" lui cu gard. după un singur plan de împărţirea a pământului. astfel de sate merg în linie dreaptă. morile si alte industrii au sporit repede-repede. Satul întreg rămâne ca o stradă păzită de două şiruri de case. pe când. ca şi râul. păşune sau chiar pentru mici ogoare de arătură. de vreo două mii şi jumătate de ani.după cum se întâmplă.· * * * . Din cele spuse până aci. nu găseşti uşor loc de clădit. adică satul întreg e cadrilat. fiind aşezat la răscruce. Astfel. vedem că "aşezările omeneşti" atârnă mai ales de două împrejurări: de felul locului şi de felul muncii omeneşti. O bună p. Azi însă. întocmai ca şi drumul. Uliţele satului sunt strâmbe şi nu seamănă una cu alta. unde valea a --~~-1 fost îngustă. E un fel de mică piaţă. Constanta) aci ridicându-se. alta chiar în fundul văii sau în vreun pârâu . fiindcă se întâlnesc aci mai multe drumuri de fier şi s-a adus şi petrol pentru rafinare.. În sfârsit satul trăieste mai totdeauna din ceea ce-i dă împrejurimea a'di~ă mosia" s~tului sau pământul rămas de la străbuni. când locul a îngăduit. deosebim următoarele categorii de sate: · ' a) S a t e r i s i p i t e. fără să ţină seamă de alinierea cu gardul altora. -Aşa sunt cele mai multe din satele vechi ale ţării: o grămadă neregulată de case. iar negustorii vând nu nu~ai orăşenilor dimprejur şi satelor din vecinătate. Bucăţile de silişte sunt deopotrivă de mari şi aşezate la rând. având fiecare o curte şi grădină împrejur. De obicei. coastă. aci scăzând. dând avânt negoţului şi făcând populaţia să crească. era aci un sătuc. Sate concentrate. casele sunt risipite şi rămâne împrejur loc larg pentru pometuri..Aproape toate satele româneşti.~. şi oraşul poate înflori.) . Dar înfătisarea lor e foarte deosebită: 1) Unele sunt în chip de 'li'nie. uneori nu se cunosc nis_i vecinii şi nici măcar cei_ care trăiesc sub acelaşi acoperământ! -In oraş. alta pe . s-a înfiripat unul din oraşele cele mai spornice. dar nu pe o linie dreaptă. adică pentru negoţ ŞI pentru fabricarea mărfurilor. din câmpie. ci trimit uneori mărfurile lor până peste oceane. . unde au avut la îndemână "pâinea de toate zilele" şi "apa de toate zilele".~e ţine cu hrană adusă de departe (uneori de peste ţări şi de peste mări). 4. pe când oraşele s-au întemei~t acolo unde e loc mai potrivit pentru schimb.Când priveşti planul satului. -Casele par ca un şir de mărgele. Satul întreg "şerpuieşte". fabricile.oricât ar fi de adunate locuinţele -lasă destul loc liber pentru locuinţe. alta e mai jos. Din munte vine petrolul. astfel de sate geometrice au la mijloc un loc mai larg. la Constanţa ŞI. şcoala şi primăria. . 2) Alteori. Aşa S··a întâmplat de obicei la munte. biserica e de multe ori tocmai la marginea satului. Rar . înşirate pe un fir. după înflorirea sau scă­ derea negotului cu ţinuturile mai depărtate. omul îşi poate pierde urma mai repede decât într-o pădure. cu chip de "grămadă neregulată". După felul locului. iar firul este însuşi pârăul sau râul satului.Pe şes. fiecare locuitor 1 casa lui cum poate şi pe unde poate.cerealele. 5. Acum câteva sute de ani. căruia nu-i ajunge o gară.' . pentru ca negustorii să înainteze în mare. ca soldaţii în front. pe când la satele vechi. adică la drum. R~mânul vrea să fie înconjurat de toate părţile cu gardul lui.

până aleg câteva dramuri de metal scump. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI când iese cu peretele casei în drum sau lipeşte casa lui de a vecinului. ca să aducă acasă "pâine" (grâu ori porumb)l9. sau pentru lucru (cherestea) şi le cară spre oraşe ori spre satele de la câmpie. Spre toamnă. Oaia se mulţumeşte cu puţin: ciuguleşte firele de iarbă uscată ră­ masă pe mirişti după ce s-a strâns grâul ori porumbul şi. dulapi. în chip de şindrilă. Mutarea aceasta . ei samănă şi ceva porumb (un soi care se coace până în septemvrie).La unele sate săseşti din Ardeal. deosebim: a) Sate de păstori. -Viţa de vie cere o muncă încordată de primăvara până toamna. muntenii fac din scândurile de b:r_:ad: ciubcre.uneori şi vacile sus pe munte. sunt unele sate care îşi pun toată nădejdea în vie. Localnicii taie lemne pentru foc. Păstorii. la nevoie. Acestea sunt sate "concentrate" pe cel mai mic loc de clădit. Dunăre. De obicei. cei mai vestiţi sunt motii. . Munca lemnului e foarte felurită. adică oameni ce trăiau pe pământul apucat de la era rară de tot. neavând nutreţ destul pentru iarnă. Tot aşa fac şi satele de lemnari. coboară toamna în câmpie şi spre lunea Dunării. In privinţa asta. care iernau cu oile departe de munte. e şteampul pentru satele de băiaşi. podgorenii fac şi sămănături de cereale.La poalele munţilor. lipesc locuinţele una de alta. -. de aceea. se însurau uneori în satele de la câmpie. chiar în sate. . Astfel de sate de păstori trăiesc din ceea ce le dau vitele: lână pentru îmbrăcăminte.a turmelor de la munte spre câmpie şi apoi iarăşi la munte (pentru lunile de vară) se cheamă transhumanţă. doniţe. sprijinul cel mai mare al e pădurea. bătrâni. localnicii suie oile. (~ · · putini. Agricultura a îngustat păstoritul. satele de păstori au fost pentru viaţa poporului nostru un mare sprijin: păstorii au păstrat unitatea limbii româneşti din culmea Carpaţilor până la Tisa. au o grădină de legume. (Pe alocurea. dând doniţe şi alte lucruri de lemn. acuma sunt sute de ogoare mici. . unde iarba nu e bună de cosit (fiind mică şi locul pietros). unele sate se ţin cu "băieşitul". In lunile de vară.Proprietatea mare e) Sa te de p l u g a r i. lătunoi. când şesul e apropiat. cofe. ei încarcă marfa pe cal şi colindă până departe în câmpie. Astăzi. încât singurul sprijin al omului este creşterea vitelor. Astfel. -Uneori. Brazii cei mari. cum e Poiana (aproape de Sibiu).Cele mai multe din satele tării rqmâneşti trăiesc din plug~rie. apoi sunt căraţi la "herăstraie". 239 b) Sate de lemnari.) * * * După felul muncii. aşa că turmele nu mai au înlesnirea de a umbla slobod în timpul iernei. Mare şi dincolo de Nistru. Săcele (lângă Braşov) şi altele se ţineau numai cu oieritul.238 S. iar alteori duceau nevestele în satele de munte. pun şi câte un mic ogor de cânepă ori de in. sunt neamuri care. ci numai bună de păscut. casele sunt lipite una de alta.. Dar alături de vie. iar unde e un petec de pământ mai lipsit de piatră şi cu destul soare. unde sunt şi metale. sunt despicaţi mărunt. In "podgorie". şi ~le de mineri. ţăranii au fost mai peste tot "moşneni'' sau "răzeşi". trimiţând turmele lor până la Balcic. Fărâmarea se face. muntele nu le ajunge. lovind piatra cu nişte trunchi grei. Sate mari. ca şi la "munte". încât drumul de căruţă lipseşte. La munte sunt unele locuri atât ~e aspre.Uneori. piei pentru încălţăminte şi lapte pentru hrană. căzi etc. unde sunt păduri mari de sălcii. O parte din vite. c) S a te d e b ă i a ş i. margini.. adică culeg din nisip firele de aur ori fărâmă piatra şi spală nisipul. întocmai ca în oraş. · d) S a t e d e p o d g o r e n i. chiar românii învecinaţi cu saşii au luat acest obicei. Întâi. Crimeea şi Ca ucaz. Satele cu podgorii ~i cu pometuri au fost odinioară cele mai înstărite din toată ţara. într-un fel de moară ce se cheamă şteamp. Când turmele sunt numeroase. turmele şi cirezile sunt coborâte mai spre vale. putineie. Vite ţin cât trebuie pentru m~nca ( . unde iarba cosită şi aşezată în clăi este nutreţ pentru lunile de iarnă. Ceea ce este "herăstrău!" pentru lemnari. Unde era o moşie mare. grinzi etc. unde vieţii ' pădurea lipseşte. unde sunt preflicuti în scân• duri. se taie butucii (trunchii).. muntenii nu se pot ţinea cu un singur fel de muncă. Din contra. şiş tare. Pe lângă vite. păstorii fac şi ceva semănătură. flicând învoială cu un singur stăpân. arăturile au strâmtorat turmele. albii. unde e căldură destulă.În câteva părţi ale muntelui. . poate ieşi din iarnă cu puţini muguri de salcie . Satele _ lor sunt aşezate adesea pe locuri atât de pripoase.

-Când priveşti planul oraşelor.·. Dar nu numai forma.. S. întăriturile oraşelor n-au mai avut nici un preţ.c e t ă ţ i.Saşii. Milet. Scoaterea cărbu­ nilor din pământ a silit pe industriaşii "cu palmele" să se apropie de minele de cărbuni şi să lucreze cu maşini mâna te de abur. timpurile mai noi a făcut să se ivească şi un tip nou de oraşe. în locul lor. . dar· nu mai erau înconjurate cu ziduri. Cu timpul însă. iar oamenii din vasul prins erau vânduţi ca robi. Acro-polis. iar alături sta Capitoliul. turi şi mine de fier au atras atâta lume. ci cu o cunună foarte. Roma era aşezată pe. fiecare burg căuta un loc ceva mai ridicat. largă de. Acum. adică oraşul de sus. Bucureştii de pildă erau înconjuraţi de un ocol de sai-· câmi. Tarent. ţinuturi bogate în cărbuni mai ales când s-au nimerit ală-. . forti. De obicei.) 3. . . puterea legilor s-a întins şi peste mare. Ori prindeai peşte.Războiul s-a întins de pe pământ şi în aer. erau jefuite şi chiar arse. Callatis. totuna era.Pescuit. adică mici aglomerări de locuinte . adică sunt aglomerări de populaţie. oraşele cele mai mari din lume trebuiau să fie tocmai cele aşezate lângă mare: Londra. dar fugeau cât mai departe de ţărmul mării. Târgovişte)... când s-a ivit praful de puşcă şi tunurile. 241 Unele oraşe noi sunt g e o m e t r i ce (seamănă cu jocul de şah.240 pământului. . . oraşul era aşezat pe o înălţime. s-au aşezat oraşe tot ~~--~ mai înfloritoare: Tir. planul lor e de obicei regulat. Ruşii au vase anume ("spărgătoare de gheaţă"). ca loc de schimb. Si în tara noastră unele orase vechi erau întărite. ci şi poziţia oraşelor s-a schimbat cu timpul. Până la războiul mondial. atât pentru negoţul cu pieile. Aşadar. tipul adevărat al oraşului. altă colină întărită. asta e semn că acolo a fost zidul cetăţii. După ce omul s-a ferit câtva timp de mare (adică de piraterie). este în timpurile noastre p o r t u l. Tomis. Chiar fără marfă. Urmarea acestor prefaceri e mare: oraşele mai noi sunt clădite :-în'vederea negoţului. . I~şi. În vechime. marea era loc de pescuit şi de prădat. Târgurile mai mărunte n-aveau nici o întărire. La margine însă. .. * * * Şi oraşele se pot împărţi după formă şi după felul muncii. Hamburg :. având străzi de o regularitate geometrică. încât numai în câteva zeci de ani s-au născut oraşe întregi. Parisul si alte orase de asemenea. iar clădirile s-au întins dincolo de vechile ziduri. Severinul şi Chişi- • năul sunt printre oraşele cele mai regulate. 4. unde se face schimbul · mărfurilor.) ) 2. acolo unde înainte vreme păşteau oile. ci au numai rosturi de n e g o ţ. Asta e semn că nu de mult. Cartagina etc. c'el puţin partea unde stau Domnii (Suceava. sau cel puţin lângă râuri. 1. . i Astfel. Atena avea un loc întărit. negoţ.Şi fiindcă mările şi oceanele sunt calea cea mai ieftină pentru negoţ. în caz de ciocnire cu Japonia. De ·. (Brăila. Anvers etc. multe oraşe au făcut grădini publice. în locurile bune pentru schimb de mărfuri. cât şi pentru război. pe care pot intra şi vasele din mare: Paris. Zidurile au fost dărâmate. colina Palatină. vezi părţi întregi ale oraşului. Massalia (==Marsilia). aşa că paza nu mai poate fi în ziduri. oraşele nu numai că alegeau înadins locuri înalte (acropole). In timp ~e război.:· . dar şi avioanele pot bombarda orice oraş. Cele mai vechi au fost o r a ş e . De pildă. ca să poată circula pe apă din Marea Albă până la Vladivostok. pentru CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI hrană şi îmbrăcăminte (câteva oi Şl câteva vaci). tot mai erau câteva oraşe-cetăţi. câştig să iasă.·aceea. în care erau adăpostite sub pământ tunurile mari de ceta~e . iar nu cu scop de apărare ca cetăţile. Aceea este partea veche a oraşului. Chiar şi mările îngheţate au ajuns la preţ. În sfârşit.. îşi înconjuraseră oraşele lor cu ziduri tari (Braşov. fiind străini de loc~r_1le acestea. oraşele nu mai sunt întărite. ci numai în avioane cât ~·mai numeroase. (Când priveşti planul vechilor oraşe şi vezi azi o grădină în chip de inel. Sibm}şi chiar prin sate aveau întărituri împrejurul bisericilor care semă­ nau cu nişte cetăţi (Prejmer). Azi însă nu numai că tununle bat pest~ suta de kilometri. acuma portul caută cât mai mult apropierea de ţărmul mării. adică sunt cadrilate). luntrea sau corabia străinului era un câştig. hoţie (piraterie) erau amestecate. ' înconJ·urate cu ziduri de apărare contra duşmanilor. oraşul a crescut în partea aceea.. necunoscut până în secolul trecut. vezi de pildă: o parte cu străzi strâmbe şi întortochiate. dacă nu tot oraŞul.tri. New York. Cu timpul. lemnele şi alte mărfuri ale Siberiei. fiindcă putea servi la pescuit. . Atunci.In evul mediu. în vechime. ori prindeai corăbii cu mărfuri.

lumea a văzut ridicându-se o sumă de orase i n d u s tria le al căror rol e întâi de toate producerea de mărfuri. Dacă e se face semn să se apropie. industrie. Sunt oraşe nu'atâta de negoţ. · Fuegienii rătăcesc şi azi din loc în loc. având o singură grijă: "hrana de toate zilele". trăind după obiceiul apucat de la părinţi.Sunt şi oraşe a căror însemnătate numai de politică. . care nu se poate măsura nici" pe departe cu Sidney. Focşanii erau aproape să devină capitala "Principatelor Unite". O r a ş e r e l i g i o a s e: . să vedem cum s-au născut cele dintâi state. . vânătorul şi pescarul se simţea stăpân pe uneltele. că isprava cea mai mare a omului a fost unealta şi munca cu uneltele. 1. a ajuns totuşi capitală pentru marea şi vechea ei însemnătate politică..) 5. Sălbaticii nu se amestecă în pădurea altora să caute vânat.) Abia când populaţia a sporit.. .După cum culegătorul. pe când New York. poduri. O r i g i n e a s t a t u l u i. măcar o singură' dată în viaţa lor. drumuri. Câmpina. vânătoa­ re. se naşte gândul de a stăpâni deplin un ţinut. la Ankara.) încetul. Azi. De la orăşelele lui Cuza şi Carol I până la Severinul de azi şi Târgoviştea strâmtorată acum de sonde. pescuit. Cât timp omul a trăit în cete mici.). e năpădită azi de sondele care ameninţă să intre în oraş. (Industria mare este cea mai puternică revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul. Gheorghe. porturi. trece mai departe. (Până şi unele paseri au simţul acesta de a nu trece spre locurile. atârnă '" .·. Cugetul acesta se deşteaptă p(. iar după întregirea ţării (1918). Ierusalimul e cunos- 243 cut în lume din cauza lui Iisus. 'l_. Avem şi în ţara noastră o pildă ce însemnează o aglomerare indu~trială. ( . Abia când omul ajunge statornic.Unele oraşe n-au altă însemnă­ tate decât amintirea întemeierii unor religii. Până şi liniştita Târgovişte. e azi înconjurat de fabrici şi rezervorii de petrol. Eskimoşii şi boşimaniî . împreună cu împrejurimile lui. S.De la Drobeta din timpul lui Decebal până la Târgoviştea lui Cuza şi Carol I era numai un pas: amândouă nişte oraşe cu ceva întări­ tură. cât de fabrici. din motive politice. unde se îngroapă regii tării. în trecută de N a poli şi de Milano. boşiman sau eskimos.Tot aşa şi în păduri. negoţ. asta e o dovadă că e bine primit. a fost vorba de crearea unm capitale pe malurile Oltului. la 1859. . iar omul începe a trăi din lucrarea pământului sau din îngrijirea câtorva animale domestice.la feL Dar nimeni n-a auzit până azi de un stat fuegian. cu plugari şi păstori. agricultură. Îl au în oarecare măsu­ ră chiar şi cei ce trăiesc din vânătoare şi pescuit. cine se apropie cu luntrea de ţărmul unde sunt câteva colibe de eskimoşi (iglu).). aşe­ zarea lui devine mai statornică. a atins 10 milioane. aproape de Sf. Mecca e vestită din cauza lui Mahomed care a lăsat urmasilor săi J>Orunca să vină la mormântul profetului. Dacă nu.Tot aşa s-a întâmplat în Germania. Se adevereşte astfel. între care cea mai însemnată este respectarea proprietăţii pământului şi a produselor lui. un orăşel de munte. · Roma. întâi se opreşte. Curtea de Argeş este însemnată pentru biserica meşterului Manole. Ca să ne dăm bine seama ce este un stat. Leedes etc. cu vii în apropiere.. un sătuc pe timpul lui Mihai Viteazul. el nu ajunsese nicăieri la întocmirea unei asezări ce se cheamă "stat". Melbourne ori Adelaida. etc. _ Tot aşa. Chiar şi la noi. Atatiirk a părăsit marele oraş Istanbul şi a suit capitala Turciei pe podişul Asiei Mici. iar viaţa începe a fi supusă unor rânduieli tot mai hotărâte. De pildă. la noi. cele 49 "Statele Unite" ale Americei au ales capitala lor la Washington. este o depărtare uriaşă. unde ţinutul Ruhr a ajuns o vastă uzină (Essen etc.. ci a construit în anii din urmă Canberra.. • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI • . · ' 6. unde sunt cuiburile altora. O r a ş e p o l i t i c e. un sat cu ceva pruni şi oi (aşa cum l-a apucat Gngorescu) e azi un cuib de sonde şi fabrici. întemeietorul creştinismului. Australia de pildă n-a voit să aibă capitala în nici unul din oraşele mai vechi. t ' STATUL (Câteva idei cu privire la "geografia politică") c Statul este organizarea autonomă a unui popor capabil de a-şi afirma stăpânirea asupra pământului moştenit de la strămoşii lui. Ploeştii. cerându-i "pâinea de toate zilele" prin culegere. în amintirea bărbatului care luptase pentru liberarea lor de englezi măcar că Washington abia trece de ~ milion. 242 'În inima Angliei (Birmingham. La fel. Manchester. păstorie. adică se lipeşte de pământ. cu ruinele cântate de poeţi. rătăcind de colo până colo după hrană.

totusi ei nu formează un stat fiindcă n-~u un pământ anume pe sea~a lor. de pildă. care ţinuse vreo 30 de ani. pe care a făcut un semn. Ţara elveţiană cuprinde mijlocul Alpilor. şi din dorinţa lui de a apăra pământul său de amestecul altora. acel neam este ca un hoţ ascuns în casa cuiva. ci trăiesc sub ascultarea altora. adică are sol şi subsol de preţ. . cu o faţadă spre câmpia Italiei. dacă e bine aşezat (la ce-i bună toată Antarctica. ci sunt priviţi numai ca oaspeţii altor ţări. Copiii fetei însă (adică nepoţii) nu mai au acest drept. să nu fie stăpânit de alţii.244 ) S . dacă nimeni nu poate trăi pe ea?) şi e bine întocmit. Trăiesc deci la un loc trei neamuri: germani. Populaţia se poate îndesi şi poate trăi. Iar dacă are şi destulă putere. Există totuşi un stat. cu limbi deosebite. tat cum s-au născut statele: di~ munca stăruitoare. dar n-au un stat al lor. religii deosebite şi obiceiuri deosebite. dar cu acelaşi gând: dragoste pentru pământul-~. tră­ iesc aproape 2 milioane de evrei. insulele acelea străine sunt o • cauză de slăbiciune. Am ară­ 2. În India. (Aşa era de pildă România înain- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 245 te de război. în care trăiesc la un loc mai multe neamuri. rătăcmd din ţară în ţară. dar nu întreg. care are pământ negru (cernoziom) şi galben (loess). lor şi silă faţă de certurile (şi războaiele) vecinilor. De la dânsul îi moşteneşte copiii. Un astfel de neam formează un stat. mai trebuie ceva: vointa de a trăi neatârnat de alţii şi puterea de a se organiza şi a respi~ge pe stră­ ini de pe pământul moştenit de la părinţi. Din aceasta se vede că. Aşadar. ca România. coliba şi veşmintele lui. întocmai ca o ţepuşă înfiptă în corpul cuiva. să apere acel loc de năvălirea altora. putem zice aşa: Statul este organizarea autonomă (mater. putem zice că. Dar elvetienii sunt ca nişte oam~ni scăpaţi de naufragiu. n-au nici un stat al ţiganilor. Insă nici numărul. omul munceşte mai mult. Dar desimea singură sau numărul nu ajunge. E stăpân chiar şi pe copacul din pădure. care au şi desime. pe care l-a curăţit ("curătură") spre a sămăna ceva.plăcuţi ori neplăcuţi. nici teritoriul nu-s de ajuns. tot aşa începe acum să se simtă stăpân şi pe petecul de pământ. apoi şi pe ale poporului care îl locuieşte. care pun interesul obştesc mai presus de egoismul fiecăruia în parte"*. cu alta spre Germania (lacul Constanţei şi Rin) şi alta spre Franţa (lacul Genevei). -După cum omul nu e întreg când o parte a corpului este paralizată (sau măcar legată de cineva). colţul acesta din Europa a fost lăsat de vecini ca un fel de "insulă a păcii" împrejurul lacului celor 4 cantoane.) Când se întâmplă însă că împrejurările au aruncat o populaţie de alt neam în mijlocul altui popor. MEHEDINŢI armele.. si totusi statul e sănătos este Elvetia.se cheamă că neamul acela are ţara lui şi întocmirile lui de viaţă obştească. chiar fata. Vechiul regat era un stat. ca să-şi dobândească hrana. În New York. adică statornicie pe locul unde trăiesc. iar munca îl leagă tot mai mult de pământul pe care trăieşte. Nimeni n-are voie să ia poame din eL Melanezianul. păstrează totuşi dreptul de proprietate asupra pomilor sămănaţi de taică-său. cât timp nu cuprinde între hotarele sale întregul neam care a croit statul. Prin urmare. Dar pomii sămănaţi de el rămân toţi proprietatea lui. schimbă deseori locul de "curătură". deoarece îi . Un stat. poate fi o mare înlesnire pentru un stat. ca să prade şi să ucidă gazda. păcură şi cărbuni (nu tocmai *Când însă un neam venetic trăieşte pe pământul altei ţări cu gând străin de aLpoporului băştinaş. la urma tuturor urmelor. iar în subsol are sare. şi atunci se naşte simţul de proprietate asupra locului schimbat prin munca sa. Dar asta presupune un suflet plin de omenie. pe care poporul acela (mic sau mare) se organizează şi îl poate apăra. . lipsea aproape jumătate din pământul românesc şi din poporul românesc. cu toate că ea intră prin cumpărare în familia bărbatului. îndesindu-se populaţia. după ce Europa fusese pustiită de un război religios. după împrejurări. francezi şi italieni. Acum' vreo două s~cole şi jumătate. Un astfel de stat este "expresia geografică şi istorică a voinţei mai multor neamuri. trebue să cântărim pe rând: însuşirile pământului. pentru a judeca trăinicia şi puterea unui stat.ială şi culturală) a unui popor capabil să-şi afirme stăpâni­ rea sape teritorild moştenit de la străbuni. tot aşa un stat nu este întreg. aşteptând doar timpul potrivit.~. . Prin urmare. sufletul hotărăşte statul. :Pe scurt. a) Pământul unei ţări. sunt milioane de paria. care a lipit pe om de pământ. sub formă de oaspete. C o n d it i i le de v i a t ă a l e u n u i s ta t. am putea spune: statul este expresiunea geografică şi istorică a voinţei unui popor. Aşadar. 'Cele dintâi două temelii ale statului sunt aşadar: un popor şi un teritoriu. şi vechime (dravidieni).Ţiganii de aseme~ : nea. fără să ceară nimic nimănui.

iar mai târziu. nez e atât de bun.Unde mistreţul huzureştc... fără metale .E mai grav decât atât: e artist . încât biruie pe piaţa Londrei pe al altor ţări. Alecsandri a spus că: "Românul e născut poet".. Începând de la îmbrăcăminte (îndeosebi cya femeiască) şi ( până la poezia populară. iar munca este cea mai bună şcoală a vieţii şi cel mai mare izvor de câştig şi de putere. o parte dintre celţi au roit din ţară în ţară. viaţa cere dimpotrivă muncă necurmată. pe urmele lui Alexandru cel Mare care nu făcuse nici el vreo ispravă la Dunăre. Mircea cel Bătrân (iarăşi un om cumpătat "după vorbă. Sunt neamuri cu . am cumpărat vapoare petrol. Din antichitate şi până azi. Untul da. basme . puterea · · de creaţie a român ului e vădită. elveţienii etc. din nimic le sare "ţandă­ ra". Având parte de un om mare (episcopul Grundtvig20).. Dar în această lungă pribegie n-au putut să mai întemeieze nici un stat care să dăinuiască. danezii au silit pe străini să le cumpere produsele muncii lor.) * Anii trecuţi. In ce priveşte poporul legat de Carpaţi. Iancu Huniade este o figură de nivel european în lupta de apărare a Dună­ rii contra turcilor. Acum o sută de ani. . puterea celor din Carpaţi se simte până la Bug ( şi la Alpi. argint şi alte metale. lăudat nu numai de Papa. istoria e martoră că băştinaşii acestui pământ au putut reacţiona cu cea mai mare intensitate în clipele cele mai grele. -Sub Oroles 22 . suedezii. . Danezii au astăzi o ţară înfloritoare tocmai din cauza sărăciei pământului pe care trăiesc. România etc.. • -Cea mai izbitoare însuşire a neamului românesc este aplecarea lui spre artă.) deplină b) După felul pământului şi aşezarea lui. bine pregătite şi bine transportate în alţe ţări. ! făcute în Danemarca - o ţară fără 247 Aşadar. Dună!'€ şi Mare. trăiau destul de greu. vine la rând felul poporului . -Un popor impresionabil nu are liniştea muncitorului care stăruie şi în munca cea mai migăloasă. fiindcă sileşte pe om la o muncă încordată. (Cu calitatea aleasă a mărfurilor lor.. dar dacă sufletul e tare.Poate să fie pământul şi mai slab. . cetatea carpatică e în mâini bune. o nouă înălţare. porumb românesc şi. doilea Hanibal. norvegienii. dar şi de polonii cu care încrucişase sabia.) Are însă poporul român şi unele însuşiri de seamă: e înţelegă­ tor. în care neamul românesc aminteşte pe durus arator 21 al romanilor. s-au apucat să crească vite pentru lapte. muzică. În sfârşit. în zilele . rezemaţi pe creşterea vitelor şi pe o plugărie destul de slabă. . poporul acesta de ţărani şi-a schimbat de mai multe ori frontul luptei economice. ori sunt gata să pornească încotro văd cu ochii. adică se poate îndestula numai cu ceea ce-i dă pământul său.) a început să-i strâmtoreze. cerbul moare de foame. Rabdă oricât. În evul mediu. Mare laudă din punctul de vedere al culturii. câştigă numai pe şuncă 4-5 miliarde pe an.adică sufletul sau caracterul lui. Alexandru cel Bun este un înţelept organizator. ei s-au dezmeticit şi-au început o viaţă nouă. poate trăi în autarhie. Decebal este pentru Roma un fel de al . blând. biruie pe macedonenii veniţi cu Lisimach. Dovada este alăturarea cu alte popoare. după aventuri. unt şi carne. Cât timp cerealele aveau preţ bun. Arta cere fineţe: e destul chiar un moment de inspiraţie pentru a crea ceva de seamă. Alţii sunt certăreţi. cu multă omenie şi ascultător până la jertfa de sine. deoarece nu poate răscoli ţărâna să găsească rădăcini . după port") e recunoscut şi de duş­ mani (turci) ca "cel mai ager dintre toţi principii creştini" (acerrimus). . de la cereale şi vite. Sub înţeleptul Dromihete. . însă mare slăbiciune din punctul de vedere al traiului de toate zilele. de câte ori au avut în frunte un bărbat ales.. frunze şi numai iarbă curată. Iar mai târziu. fără să se supere. dar altele sunt slabe..o personalitate epică pentru toate neamurile din Balcani. Istoricul german Bisselius îl asemăna cu arhanghelul Mihail. Uneori. (De dragul războiului. ei au făcut plugărie tot mai temeinică şi vindeau pâine englezilor şi altor vecini. Marele Basarb (cumpătat ca şi Dromihete) frânge pe unguri la Posada. adică sără­ " cuţ. cea hotărâ­ toare e sufletul. Mihai Viteazul este al doilea atlet al creştinătăţii.. · Totdeodată. nu-i totdeauna o norocire pentru un popor.246 S. -S-au risipit ca şi norii. au sporit pescuitul. până la mărfuri de fabrică. Lui îi trebue muguri. În secolul din urmă. am putea spune că are unele însuşiri de laudă. Dovadă: danezii. sunt şi unele ţinuturi. luându-se "după mersul norilor şi zborul pasărilor" şi astfel au ajuns din Apusul Europei până la gurile Dunării şi în Asia Mică.Cumpără. proverbe. dintre cele două temelii ale vieţii unui stat. Când însă concurenţa cerealelor străine (din America.Sub Burebista. Ştefan e "atletul creştinătăţii". statul poate trăi mult. Chinezii -de pildă. Dar un pământ prea roditor şi înzestrat cu de toate. cres~ând porci. de exemplu. ba s-au apucat şi de industrie* şi de transporturi din ce în ce mai depărtate pe mare. danţ. (Din fericire.o fire potolită. tocmai pământul sărac e~te temeiul puterii.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI buni 1 dar destui) şi chiar aur. fără cărbuni.

din vechime şi până azi. fiind aşezată în Banat.. petenii mari · epoci mari. în ce priveşte încălcarea graniţelor sale. MEHEDINŢI noastre. A 4. Aşadar. Pe atunci. cu oameni mici. Înainte de era creştină.Între Franţa şi Spania. ca arta. Chiar Berlinul a ajuns la mare însemnătate. se potriveşte şi poporului românesc regula: atâta preţu­ ieşte un popor în orice timp. nici spaniolii n-au dorinţă să mai împingă unii spre alţii hotaruL Italia. Cu cât ţinutul pustiu era mai lat. ci o muncă totdeauna încordată. Iar în zilele noastre Irlanda fiind o insulă a putut destul de lesne să se despartă de Anglia şi să facă o ţară deosebită.. margine un loc pustiu.. adică Roma. formează graniţa între popoarele mediteraneene şi cele de rasă neagră. fiind aşezată mai la mijlocul ţării. Alt hotar lămurit e apa unui râu mare. din alte puncte de vedere poate fi bună o capitală chiar când e la margine. iar Imperiul Roman. la neamurile sălbatice. (După ce s-a unit cu Scoţia. capitala lui Burebista. Dacă privim hotarele ţărilor · europene. o producţie neregulată. Moscova.era obiceiul să se lase la .. unind cele două fluvii printr-un limes (o linie fortificată) între cotul Rinului la Main şi cotul Dunării în Bavari::ţ. ci mai degrabă este un centru de atracţie pentru populaţiile de la poale. Londra de asemenea e aproape de marginea răsăriteană a Angliei. e apărată de Alpi ca de un paravan. graniţa aceasta a intrat în zodia păcii. .) Marea încercuieşte mai bine decât orice alt hotar fiinţa unui popor. cu atâta graniţa se părea mai bună. ea a fost mutată la Florenţa. Britania. spre Alpi şi spre peninsula balcanică. capitala cea mai nimerită ar fi fost un oraş cuprins în cununa munţilor. fiindcă era pe atunci singura fereastră spre mare a împărăţiei Ţarului. fiind înconjurată de mare.aşadar bun loc de priveghere spre Marea Neagră. Cea mai bună graniţă e marea. Madrid. ci are locuri netede şi păşuni (cum e de pildă în Carpaţi}. era aproape de locul unde Dunărea taie Carpaţii .La ActiuJ:!l au luptat şi trupe din Carpaţi 24 • --~ . . a scăpat de multe suferinţe.. Cea mai bună aşezare a unei capitale e spre mijlocul ţării. Roma. fiindcă era aproape de mijlocul Prusiei. la începutul erei creştine a cercat să aşeze hotarul său pe linia Rinului şi a Dunării. ajutat de flux şi reflux. după o dureroasă prăvălire din Carpaţi.Tot aşa turcii au părăsit Istanbul pentru Ankara. Petersburg fusese construit la marginea Rusiei. fiindcă le vine tuturor la îndemână pentru nevoile care îi leagă de stăpânire. a stat frunte la frunte cu cea mai organizată armată europeană. dacii făceau politică europeană: se amestecau şi în trebile imperiului roman. 2.Un lucru de mare însemnătate pentru fiinţa statului este şi capitala. după războiul mondial 23 . peste şase luni. .epoci mici. de asemenea. Nici francezii. armata bine înzestrată cu muniţii şi bine condusă la Mărăşeşti. Când sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţuri. deseori pe amândouă malurile unui râu 'găsim aceeaşi populaţie. Munţii sunt cu atâta mai potriviţi ca hotar. adică oraşul unde stau organele conducătoare ale unei ţări .. de asemenea. _:_ Oslo e tocmai la capătul de miazăzi al Norvegiei.Încă din vechime. . . cu cât sunt mai înalţi.:. capitala e bine să fie aşezată cât mai aproape de mijlocul statului. 3. Când însă muntele nu e înalt şi pustiu pe culme. Cu că. despăr­ ţirea e aproape deplină (Himalaia}. Rinul a fost socotit ca hotar între Gallia şi Germania. d) C a p i t a l a c a o r g a n a l s t a t u l u i. Ruşii. c} G r a n i ţ e l e c a s p r i j i n a l s t a t u l u i. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 249 Astfel. zidul Pirineilor este o despărţire minunată. -Viaţa detoate zilele nu îngăduie. regula li se aplică într-o măsură şi mai mare. Iar românilor. Dacă din punct de vedere administrativ şi militar. De mai bine de o sută de ani. In vechime -şi chiar azi. n-a mai avut nici o supărare din partea nimănui.248 S. Cea mai sigură dintre toate graniţele este pustia. şi râurile sunt mai degrabă un mijloc de atingere între neamuri. Sahara. . pustia cea mai mare a planetei. tocmai fiindcă au o înclinare spre artă. muntele nu numai că nu desparte.Tăria unui stat este ajutată şi de felul graniţelor. Al doilea bun hotar este muntele. Paris .. După ce a stat câtva timp la Turin.' . vedem că ele s-au schimbat destul de des "'"'"7 afară de cele dinspre mare. italienii au căutat mereu să-i dea tot vechea capitală. sunt exemple de capitale bine aşezate. de exemplu. Când s-a făcut întregirea Italiei în secolul trecut.. până ce au izbutit să ia şi Roma din mâna Papei. face cu putinţă o pătrundere mai adâncă a vaselor şi a mărfurilor. şi-au mutat capitala lor la Moscova.De aceea. 1. . din cauza estuarului care. cât preţuiesc conducătorii lui. fiindcă se bucură de aşezarea într-un golf mai însorit. Pentru pământul dacic. Argidava.

din. au cercat să apuce în mână cheia acestor strâmtori. macedonenii. după trei secole şi jumătate. După întregirea statului. în timpul marelui răz­ boi. căi ferate).Un moment. eram aproape să dăm capitalei o poziţie mai centrală. în prelungirea liniei de navigaţie Dunăre Siret. Dacă planul s-ar fi realizat. Altă aşezare geo-economică de mare însemnătate a fost a strâmtorilor dintre Marea Neagră şi Mediterană (Bosfor şi Dardanele). O altă aşezare minunată a avut-o statul cartaginez. ar fi avut condiţii economice.. aproape de Haţeg. MEHEDINŢI Mai târziu. capitalele au fost numeroase şi şovăitoare. când romanii încep să apese pe toată linia Dunării trei pătrimi din armata lor la Dunăre). cugetul de a întemeia o capitală mai departe de marginea ţării (prin urmare mai puţin primejduită în caz de război) s-a deşteptat iarăşi. Danemarca având' în mână cheia Balticei. viaţa statelor începe a fi judecată şi după aşezarea lor faţă de marile curente de mărfuri. căzută în mâinile ungurilor veniţi din pustă. Turcia lui Atatlirk. s-a deşteptat ideea unei singure capitale pentru tot neamul românesc. Târgovişte şi Bucureşti). să le ducă cu caravana până la fluviu şi apoi să le poarte apele Nilului până în Mediterana. de când "circulaţia" oamenilor şi a mărfurilor a devenit din ce în ce mai vie. areîn mână schimbul de mărfuri dintre două continente şi dintre două mări. pe lângă că aveau şi alte cetăţi de apărare pc munţi). . igienice. perşii. Urmarea a fost aceeaşi: toţi cuceritorii mari au căutat să pună mâna pe această răscruce a drumurilor de negoţ. Abia în zilele noastre. Alba Iulia (vechiul Apulum) şi Clujul (vechea Napoca) aşezate în cununa Carpaţilor au căutat să concentreze în ele viaţa Daciei superioare.Alba-IuliaArad. Capitala României. n-aveau altă cale mai uşoară decât să străbată în 1ung Marea Roşie. aşezarea cea mai bună o avea Egiptul. englezii şi francezii.În tiinpurile din urmă. greci. care. tâi pas mai însemnat în renaşterea politică a neamului. . când spre Siret şi Rădăuţi. A rămas deci tot Bucureştii. Mărfurile care veneau dinspre răsărit (Arabia sudică şi India). pe timpul lui Cuza. turcii şi. când portughezii au înconjurat Africa. Şi fiindcă istmul care lega Africa de Asia nu era tăiat 25 . Iar în timpul din urmă. iar Ţara Faraonilor a ajuns iar vecină cu un uriaş curent de mărfuri.Azi. Baltica nu are o singură ieşire. ~ Urmarea a fost un duel cumplit care. . barbarii.In Moldova la fel: domnii şi-au aruncat privirile când spre Baia. coborându-se de la munte spre Dunăre (Câmpulung. Dar aviaţia italiană pune în primejdie portul de la Malta. însemnăta­ tea poziţiei comerciale a Egiptului a scăzut. Abia la sfârşitul secolului al 15-lea. Ar fi fost apoi în "mediana": Sulina. Curtea de Argeş. până ce s-au aşezat la Suceava. rezemată pe ţările nordice. turci. În sfârşit. perşi. dacă voiau să pătrundă în Mediterana. Iar dincoace de Carpaţi. arabi. Traian clădeşte Ulpia Traiana tot în cuibul Car·patic.250 S. în timpurile mai noi. aşezând-o la Focşani. ci două: canalul tăiat de (. după un veac şi jumătate. Dar. dar pentru puţin timp. cauza amintirilor istorice. ( . iar suma de jumătate de miliard ar fi fost de ajuns să ne dea o capitală modernă la cotul Carpaţilor. Grecii. Până în zilele noastre. fortificând strâmtorile. corăbierilor le venea mai la îndemână să descarce mărfurile acolo unde distanţa până la Nil era mai mică. a căpătat o mare însemnătate în politica mondială.oraşul "Independenţei" şi al "Regatului" în urma războiului de la 1878. francezi şi englezi. Englezii puseseră mâna pe Malta. aşa că Anglia a trebuit să mute flota aiurea şi să ia măsuri noi pentru apărarea circulaţiei sale prin Mediterana. romanii. timp îndelungat a fost centrul unei mari puteri politice. fiindcă "soarele românilor răsare la Bucureşti" . ci şi un "mare vad comercial" între ţările Apusului şi ale Răsăritului. cu ajutorul aburului (vapoare. După cucerirea Daciei. stăpânea poarta mărfurilor ce treceau din bazinul răsăritean al Mediteranei în bazinul apusean. ·· CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 251 În vechime. fiind atrase de viaţa fluviului. de pe urma inundaţiei regulate a Nilului. aşezată la poalele unui munte de 1 000 m (Măgura Odobeştilor) şi aproape de un port fluvial pe Siret. cruciaţii. istmul a fost tăiat. romani. Singur canalul de la Panama se mai poate asemăna cu al Suezului. militare şi politice cu mult superioare oraşului aşezat pe malul Dâmboviţei. capitala lui Decebal e în munţi (de bună seamă la Orlea. (aduseseră e) Poziţia g e o-economică. apoi la Iaşi.Galaţi Focşani Braşov Făgăraş. care a însemnat cel din. punând mâna pe o parte din Sicilia. Aşa se înţelege pentru ce Egiptul era nu numai o ţară agricolă. . strâmtoarea dintre Sicilia şi Tunis joacă un mare rol economic şi politic. ca să asigure libertatea trecerii vaselor de la metropolă spre India.Urmarea a fost că toţi cuceritorii au căutat să pună mâna pe Egipt: hicsoşi. ţara ar fi scăpat de greutatea de a transforma Bucureştii în "cetate". Statul care stăpâneşte aceste strâmtori. a dus la dărâmarea Cartaginei de romani.

Iar pământul şi poporul românesc a fost aşezat. calea de apă a Rinului şi a Dunării scurtează mult drumul prin Mediterana. romanii erau cu totul străini de valurile mării: vasele lor cele dintâi erau un fel de plute. Ritter). cum bine a zis cronicarul. aşezarea aceasta e cea mai fericită dintre toate. ci şi din punct de vedere poli- tic. Incepuseră deci să construiască drumuri de fier în Asia Mică şi să trimită ofiţeri germani. Oderul şi Vistula). a expri\ mat credinţa că statul aşezat la gurile Dunării nu se poate să nu · aibă un viitor de seamă. începând cu sciţii şi sfârşind cu tătarii şi ruşii.. . când a primit tronul României. fiind la marginea de miazănoapte a Europei. care silea altădată vasele să se apropie de tărmul danez. Apoi navigaţia cu abur şi cu vase puternice e mult mai liberă decât navigaţia cu pânze. .) 253 b) Sunt însă ţări.mai ales când legătura pe apă între Marea Neagră şi Caspică va scurta drumul spre Bosfor. O poziţie foarte primejduită e şi a statului legat de Carpaţi şi de gurile Dunării. Danemarca declara~e că nici nu mai ţine armată. un mar~ "vad comercial" e pe cale ca să se înfiripeze în direcţia unei d{agonale care uneşte gurile Tamisei şi ale Rinului cu ale Dunării. În timpurile mai noi. tânărul prinţ a pus o linie pe hartă între Anglia şi India şi.ba încă luaseră cu "chirie" (vorba vine) un mare ţinut chiar pe faţada Chinei. adică a pământului icumenic (locuibil). cu un cârlig care să se anine de vasele carf. g) S t a t e m a r i t i m e ş i c o n t i n e n t a l e: de munte şi de şes.' .Aşa a judecat Carol I. deoarece mărfurile aduse pe mare sunt mult mai ieftine. Intre blocul de populaţie din nord-vestul Europei şi cel din sudul şi estul Asiei (India.. Ajunsese astfel la mare. Norvegia şi Suedia. iar azi însemnat şi pentru bogăţiile sale petrolifere. dar rămăsese tot stat de plugari. care s-a întins încet-încet spre mare. Afganis~tan.Rusia de asemenea este apărată în spate de Oceanul Ingheţat.ta năvălitorilor"... (Mai anii trecuţi. nu sunt primejduite din nic} o parte.Sunt ţări care nu au nici o atingere cu marea: Cehoslovacia. până ce a cuprins toată Italia. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ruşi o uneşte şi cu Marea Albă. fiindcă se gândeau şi ei să pună mâna pe Bosfor. Aci au izbit mai toate valurile barbarilor. apăra te de jur împrejur de mare fără mulţi vecini. aşa că îşi poate îndrepta privirile numai spre celelalte hotare. în ce priveşte relaţiile comerciale. bizuită pe "sancţiunile" Societăţii Naţiunilor. a fost Roma veche. şi chiar pe englezi care vedeau ameninţată legătura lor cu India prin canalul Suezului.~. Cartagina şi Byzanţul.. fără aplecare spre negoţ pe mare. Canada şi Alaska la fel. Elveţia. privind aşezarea României pe diagonala Rin . Dunărea va fi cu adevărat "a opta mare" europeană. a) Sunt unele ţări cu o poziţie foarte ferită. decât de Mediterana.p o l i t i c ă. China). -Am po' menit ce soartă au avut Egiptul. Apoi.. A început ca o tovărăşie de câteva sate pe malul Tibrului. Din punctul de vedere al politicii planetare (geo-politic). Astfel de state se numesc mărginaşe. 252 S. . în peninsula Şan­ tung. O pildă de stat continental. adică poduri plutitoare. Izbucnirea războiului mondial 26 a fost pregătită tocmai de lupta pentru vadurile comerciale. Bolivia şi Paraguay. dacă se va sprijini pe multă muncă şi multă chibzuinţă. -Aşezarea unui stat poate fi însemnată ) nu numai pentru negoţ. (Când au început lupta cu cartaginezii pentru Sicilia. Astfel de state se numesc continentale. ţările aşezate în lungul Dunării au o situaţie geoeconomică deosebit de favorabilă. Germanii aveau destule colonii • în Africa şi în Extremul Orient. dar cât se poate de rea în ce priveşte latura politică. . Ea va fi un noroc pentru ţările nordice.. Prin urmare.Dunăre. Bună aşezare din punct de vedere economic. lumea săracă şi lacomă din ţările reci căuta să se apropie de lumea bogată dimprejurul Mediteranei cu ape totdeauna căldicele. decât cele transportate pe uscat. Când legătura dintre Rin şi Dunăre va fi mai lesnicioasă.. s-a întins. care să aibă în mână armata turcească. când Porţile-de-Fier vor fi înlocuite printr-un canal mai larg şi mai adânc decât cel de azi (dacă se mai adaugă şi alte canale de legătu­ ră cu Elba. Ungaria. care sunt aşezate la răspântii foarte primejdioase: cele care sunt vecine cu marile "vaduri de negoţ". timp de câteva secole. Astfel de ţări se găsesc în zona păcii. Tot aşa este Noua Zeelandă şi capătul sudic al Argentinei şi Chile. un mare grânar în ~antichitate. .Centurionii puneau pe legionari să vâslească .aginezilor! . în "calea răutăţilor". f) P o z i ţ i a g e o . Câmpia dintre cotul Carpaţilor şi delta Dunării poate fi numită "Poar. Pe ai~i.Planul acesta a speriat pe ruşi. Insă toate au dorinţa să se apropie cumva de mare. Fiind şcolarul unui mare geograf (C. care sunt mai aproape de diagonala celor două fluvii. Dar le mai trebuia altceva: să fie stăpâni pe diagonala Berlin-Bagdad. Aveau de gând să se amestece în Mesopotamia. Luxemburg. fiindcă sunt aşezate la marginea lumii. .

254

"pe uscat", înainte de

S.
a~i

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

sui pe

corăbii.

Atât erau de

străini

de

apă!)

Mai târziu, din stat continental, Roma ajunsese stăpâna întregii Mediterane - ba îşi trimitea flotele sale până în Atlantic şi în
Marea Nordului.
O pildă mai apropiată de noi este Rusia. Marele ducat al Moscovei era pe timpul lui Ştefan cel Mare o ţărişoară cu totul străină
de mare. S-a întins apoi spre miazănoapte până la Marea Albă,
dar tundrele fiind aproape pustii, statul rusesc rămăsese tot continental. Abia acuma vreo 200 de ani (pe timpul lui Cantemir), ţarul
Petru a împins hotarul până în fundul Golfului Finic, unde a
clădit capitala sa Petersburg, şi până la Marea Azovului. Atun.ci a
început Rusia a fi şi stat maritim, întemeindu-şi o flotă. Apoi, timp
de două secole, ţinta ei neîntreruptă a fost să ocupe tot mai mult
din tărmul Balticei (Finlanda si Tările Baltice) si din Marea Neagră (până la Dunăre şi Nordul Asiei Mici); în sfâ~şit, s-a coborât pe
ţărmul Oceanului Pacific până la Port-Arthur, unde a întâlnit pe
japonezi.
Sunt însă state care, prin felul vieţii locuitorilor, au rămas continentale, chiar când se învecinau cu marea. Aşa au fost toate statele africane, începând cu Egiptul şi sfârşind cu Marocul (afară de
Cartagina, stat maritim, dar întemeiat de nişte venetici sosiţi tot
--~"~ pe mare, din Fenicia.)
· · Şi neamul legat de Carpaţi a dus o viaţă continentală. Dacii s-au
'mulţumit să ocupe ţinutul dintre Carpaţi şi Mare, dar mişcarea
comercială au lăsat-o în mâinile cetăţilor întemeiate de marinarii
greci: Istria, Tomis, Callatis, Bizone, Dionysopolis etc. - Mai târziu, muntenii şi moldovenii simt nevoia să se apropie de mare şi
chiar ating ţărmul ei sub Basarabi şi Muşatini, dar negoţul cu
străinătatea se făcea tot de străini (italieni şi greci). - Abia în
epoca modernă, când răsună peste tot lozinca "viitorul e pe mare",
neamul din Carpaţi a putut romaniza ţărmul dintre Balcic şi Cetatea Albă.
Din contra, sunt unele state, al căror sâmbure a fost de la
începu sădit lângă mare.
· Fenicienii aveau doar un singur port bun (Tirul), iar de acolo au
roit cu corăbiile lor în toate colţurile Mediteranei, ba au ieşit şi în
Oceanul Atlantic, forând cea mai mare putere militară a epocii.
Grecii au urmat pilda lor. Unele state greceşti, aşezate mai departe de mare (Sparta) au dus o viaţă aproape continentală, măcar
că din vârful munţilor Peloponezului se vedea peste tot lucind la
orizont marea. Atena, Corintul, Miletul etc., şi-au legat toată viaţa

255

lor de negoţul pe apă. - Flota ateniană era atât de puternică,
încât Persia (cea mai mare putere continentală din apusul Asiei)
c\1 toată mulţimea armatelor de uscat, n-a putut-o strivi, ci tot
Atena a rămas biruitoare pe apă.
Si mai târziu s-au ivit mari "puteri maritime" ieşite dintr-un
sâ~bure mic. Din nişte bieţi fugari, care căutaseră adăpost în ins'ulele si lagunele de la gura Adigelui şi Padului, a ieşit cu timpul
falnic~ Venetic" stăpână peste o mare parte din ţărmurile Mediteranei. A pu's chiar mâna şi pe insulele Creta şi Cipru şi a pă­
truns până în Marea Neagră, unde Crimeea ajunsese un fel de
"noua Italie" cu porturi ca cele din Italia şi cu dogi ca cei de la San
Marco. - Genoa, Pisa, Amalfi au fost iarăşi centre de putere
maritimă.

Dar cea mai mare pildă de stat maritim era Marea Britanie.Când s-a coborât Caesar pe ţării'!:;ul Angliei, britanii umblau
aproape goi şi trăiau ca Pieile Roşii. Işi vopseau corpul cu albastru
si trăiau mai mult din pescuit, vânătoare şi păstorie. A venit apoi
ia rând civilizatia adusă de legiunile romane, care ocupaseră mai
toată tara. Însă năvălirea barbarilor (anglo-saxonii) scade iarăşi
niveluÎ vietii si timp de mai bine de o mie de ani, temeiul traiului
pentru loc~it~rii arhipelagului a fost creşterea vitelor (îndeosebi a
oilor) şi o plugărie destul de smerită. Ca marfă mai de seam~
aveau doar lâna, pe care o trimiteau în Flandra, să fie toarsă ŞI
ţesută, iar englezii cumpărau postavuri !acute de străini, din lâna
adunată în Anglia!
Cu timpul însă, locuitorii arhipelagului, deprinşi din ce în ce
mai mult cu pescuitul, s-au avântat şi ei pe căile de apă, cum făcu­
seră şi popoarele dimprejurul Mediteranei. Amestecând pescuitul
cu negoţul şi chiar cu pirateria (cum Ia.cuseră fenicien!i, gre~ii şi
alte neamuri de navigatori) au început a străbate mănle mai depărtate, fiind ademeniţi şi de vâlva produsă de găsirea unui nou
drum spre ţara mirodeniilor şi a unui nou continent bogat în metale (America).
Feriţi de războaiele de pe continent, englezii au putut pune
mâna pe coloniile altora (olandezi, francezi, spanioli, portughezi),
iar acuma vreun secol şi mai bine, când au început a înlocui coră­
biile cu pânze prin corăbii mânate cu abur (vapoare) şi au sporit
masinile purtate tot de abur, mărfurile engleze au ajuns în toate
porturile planetei; flota britanică a luat în stăpânire toate insulele
şi ţărmurile, pe unde nu era nimeni destul de puternic să se împ?trivească negustorilor şi soldaţilor englezi. - Astfel, în cele dm
urmă două secole, Britania sălbatică şi umilită din timpul lui

256

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

Caesar s-a trezit cel mai mare stat maritim al planetei - o împă­
răţie cu mult superioară imperiului roman. (Roma ajunsese să stă­
pânească marginile Mediteranei, care era privită ca un lac: mare
internum, mare nostrum; englezii au ajuns să cuprindă azi un întreg ocean între hotarele lor- Oceanul Indian este un fel de "Mediterană" engleză; iar în alte oceane, flota britanică este cea mai
puternică dintre toate.)
Î n c h e i e r e. - Toate popoarele au căutat să-şi întindă
stăpânirea: la început, toate statele au fost mici şi numai de vreo
trei mii de ani s-au ivit state tot mai mari. Şi toate au năzuit să se
apropie de mare, deoarece mărfurile cele mai ieftine sunt cele purtate fără multă osteneală de curenţii mării şi de vânturile care
erau "marele cărăuş" înainte de descoperirea vapoarelor.- Cu cât
un stat are la mare o faţadă mai largă, cu atâta este mai înlesnit
în legăturile lui cu restul lumii.

)

h) S t a t e d e m u n t e ş i d e c â m p i e. - Muntele, ca şi
insula, este un adăpost pentru plante, animale şi om. De aceea,
unele neamuri şi-au căutat scăparea în munţi. Lanţul Caucazului,
fiind aşezat ca un zid între două mări, a primit multe neamuri
atât dinspre miazăzi, cât şi din stepele de la miazănoapte. Caucazului i se zicea în vechime ţara celor "o sută de limbi". Tot aşa,
Abisinia, în limba localnicilor, se chema Habeş adică "amestecă­
tură" fiindcă multe populaţii şi-au căutat scăparea în podul cel
mare dintre Marea Rosie si Nil.
În Asia, de asemen~a, găsim o sumă de ţări legate de înălţimi:
Mganistanul stă sus pe pod, iar Butan şi Nepal sunt legate de
Himalaia.
·În America, pe tot lanţul Anzilor sunt state care atârnă în cea
mai mare parte de munţi înalţi: Chile, Bolivia, Peru, Ecuador, Columbia şi statele mărunte ale punţii care duce spre Mexic.
Toate statele acestea sunt aproape străine de mare, - cu toate
că o au în apropiere.
În Europa, Elveţia este stat de "munteni", iar Albania, cum arată numele de "Skipetari", e o ţară de munteni, măcar că locuiesc
lângă Adriatica. Scoţia de odinioară era de asemenea legată de.
viaţa podişului şi a munţilor ei, măcar că marea o înconjoară pe
toa_ţe părţile.

1

· Insă toate ţările muntoase au o însuşire comună: tind să se lege
cu câmp ia cea mai apropiată. Lucrul e firesc: viaţa pe munte e de
obicei·aspră; muntenii trebuie să caute "pâinea de toate zilele" în
câmpiile de la poalele munţilor. De aceea, deseori locuitorii munţi-

lor năvăleau

odinioară să

prade pe cei din câmpie

257
şi

chiar

le cu-

prindă ţara.

Vechiul Epir căuta să se întindă peste câmpiile mai roditoare
ale Vardarului. Samniţii priveau spre Laţiu şi Campania. Dacii
din Carpaţi şi-au întins stăpânirea peste câmpiile dimprejur, din
• nevoia de a păşuna turmele, apoi şi pentru cereale şi pescuitul de
la Dunăre şi Mare, unde stau înşirate cetăţile greceşti cu mărfuri
din ţările calde. (Regele Remaxos trimitea călăreţii daci să apere
cetăţile greceşti de neamurile prădalnice.)
Sunt însă şi state care s-au format în câmpie. (Polonia însemnează: ţara "câmpoasă", fiind aşezată în marele şes de lângă Baltica.)
Astfel de state îşi pot întinde mai uşor graniţele lor, deoarece
nu întâmpină piedifi greu de trecut, dar sunt şi mai primejduite
în caz de năvălire. In adevăr, slavii, plecaţi din ţinutul mlăştinos
al Pripetului, au roit uşor în toate părţile. Cei care s-au strecurat
peste valul Carpaţilor şi spre Balcani au întemeiat ţări mici, potrivit cu felul pământului muntos: Boemia, Moravia, Slovacia,
Croaţia, Herzegovina, Bosnia, Serbia, Bulgaria (Monte-Negro, în
vârful munţilor de lângă Adriatica nu era nici cât un judeţ). Din
contra, în câmpia largă din răsăritul Europei, Polonia şi apoi Moscovia au cuprins întinderi mari de pământ; dar când statul polon
a slăbit, el a fost uşor împărţit între vecini, luând fiecare câte o
parte din acest stat câmpos. Tot aşa Rusia, fiind legată de câmpie,
şi-a putut schimba hotarele cu mare înlesnire, până ce s-a apropiat spre apus de Carpaţi (de care b-o mai despărţea decât România), iar la răsărit de cununa munţilor care încing Iranul, Pamirul
şi Mongolia. ·

"

i) S t a t u l c a o r g a n i s m: n a ş t e r e, c r e ş t e r e,
s c ă d e r e ş i c o n f l i c t e m o r t a l e.
Din cele spuse până
aici, vedem că statul se schimbă pe hartă, aci întinzându-şi
graniţele, aci îngustându-le. Statul se naşte, creşte, uneori scade,
iar câteodată poate chiar muri- ca şi alte organisme.- Să luăm
câteva pilde, care să ne lămurească.
La marginea de miazănoapte a uscatului, vedem trăind oameni
ajunşi la o civilizaţie destul de înaintată. Eschimosul e atât de îndemânatic, încât poate vâna chiar în mijlocul valurilor întărâtate
ale oceanului şi se poate adăposti sub o colibă de zăpadă. În felul
său, el a ajuns la o civilizaţie superlativă. (Parizicnii, londonezii şi
alţi europeni ar pieri ca muştele, dacă ar fi lăsaţi să se descurce cu
mijloacele lor de acasă în mijJocul gheţurilor Groenlandei.- Doar

258

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

câte unul, ca Nansen, dacă a putut birui greutăţile vieţii din acele
ţinuturi aspre). Şi totuşi, cu toată isteţimea lor, nici esckimoşii,
nici laponii sau alţi locuitori ai tundrelor n-au izbutit să întemeieze vreun stat cât de mic.
Care este cauza?- Întâi de toate e numărul cel mic. Vânătorii
trăiesc mereu risipiţi, umblând după hrana de toate zilele şi sunt
puţini în fiecare hoardă. Pentru ca să se lege de locul pe care tră­
ieşte, omul trebuie întâi să ajungă la un număr mai mare, adică să
formeze o "gloată" care să nu se poată răsleţi uşor şi să aibă un fel
mai sigur de trai. -Abia atunci se iveşte ceea ce se cheamă un popor..
Eskimoşii, ciucii, kamciadalii, iukagirii, aino, samoezii, laponii
etc. sunt numai nişte seminţii sau neamuri, adică grupe, deosebite
prin înfăţişare, limbă şi obiceiuri.- Popoare ajung numai seminţiile care se înmulţesc în aşa măsură, încât se lipesc undeva de un
ţinut, dcosebindu-se lămurit de toţi vecinii şi având putere să
înghită pe veneticii care s-ar amesteca în ele. Astfel, pornind
din marginea nordică a Asiei spre miazăzi, când trecem peste
ciuci, kamciadali şi aino, spre a ajunge la japonezi şi chinezi simţim că am ieşit din zona seminţiilor, adică a grupelor mici şi nestatornice, şi am intrat în "gloate" mari omeneşti, legate de pământul
~--~~- lor, întocmai ca nişte copaci mari cu multe rădăcini înfipte în pă. ,mânt.
. Seminţii au fost multe pe faţa planetei şi multe au pierit fără
urmă. Numai câteva au putut ~junge la treapta de popor şi au
croit state de sine stătătoare. -In Italia de pildă erau cu o mie de
ani înainte de Hristos multe seminţii. Dar peste toate s-a întins cu
timpul o singură limbă- cea latină, iar după câteva secole de stă­
pânire romană, vechile neamuri: umbri, osci, samniţi etc., au format un singur popor - populus romanus.
Tot aşa în Dacia, au fost în zorile istoriei mai multe semintii:
carpi, carpodaci etc. Au venit peste ele fel de fel de venetici de' la
răsărit (sciţi), de la. apus (celţi) şi de la miazănoapte: bastarni,
goţi, gepizi, etc. Dar toţi veneticii au pierit fără urmă. Tulpina dacică şi altoiul roman au rămas neclintite. Cauza a fost întâi de toate numărul mare al localnicilor, apoi alipirea lor de pământ, limba
şi sufletul lor- superior faţă de al năvălitorilor.
O clipă s-a părut că străinii vorcopleşi Dacia.- După retragerea legiunilor, a zăbovit aici neamul goţilor. S-a risipit ... Au venit
apoi hunii, roind până departe în apusul Europei, dar având lagă­
rul de căpetenie în câmpia Tisei. S-au risipit şi ei ... Au urmat apoi
gepizii. Fiind puţini la număr şi nu destul de legaţi cu pământul,

259

ci mereu în neastâmpăr gata de pradă, s-au risipit şi ei ... S-au
mai izbit de zidul cetăţii carpatice şi alte valuri de barbari: slavi,
,bulgari, avari ... ·ca un fel de ostiri în mars urmate de care cu
femei, copii, calabalâc si turme. Dar nici unu·l' dintre acesti năvăli­
tori n-au putut împân~i tot pământul românesc, până î~ crestele
munţilor, unde viaţa aspră a păstorilor nu-i potrivită pentru orisi•cine.
·
E drept că au pătruns unii venetici si între munti dar numărul
lor a fost prea mic, ca să răsune limb'a lor măcar' î~ lungul unei
singuri văi mai însemnate. Dovadă că de la izvor până la vărsarea
în Tisa vechiul Samus a rămas Somes Marissus a rămas Mures
Tissia - Tisa, Aluta - Olt, Ordessu; '_Argeş, Pyretus - Prut:
Dunaris- Dunăre. Ba chiar unele râuri mici au putut scăpa cu
numele lor străvechi: Berzava*, Ampoiul etc. Iar când începe a se
face lumină iarăşi, după turburările evului mediu, gloata cea
mare a neamului românesc împânzea toată cetatea carpatică si
împrejurimile până la mare (vlahi pontici), până în stepa slavil~r
(bolohoveni), până în Balcani (formând un însemnat element
politic în timpul Asaneştilor) şi până în pustă (pastores Romanorum), unde îi arată cronicele ungureşti.- Aşadar, românii au putut stărui în Carpaţi şi împrejurimile lor, fiindcă aveau întâi de
-~·-·.toate numărul cu ei, adică erau poporul cel mai răspândit în toată
această regiune .
Când însă un popor se simte destul de puternic şi stăpân pe
voinţa lui de a-şi întocmi pe pământul său o viată deosebită de a
vecinilor, el croieşte atunci şi hotarele unui stat. - Românii, în
evul mediu, abia puteau să-şi afirme puterea în tinuturi mici:
cnezate şi voievodale. Câte vor fi fost si cât de mar~ va fi fost întinderea lor nu se poate sti· în cununa'muntilor au fost mai multe
ţărişoare, cum mărturis~sd chiar ungurii c~re au venit cu război
asupra lor. Dintre toate însă, cele care s-au putut ridica mai iute
au fost cele de la poalele Carpaţilor. Aci, între mongolismul care
apăsa de la răsărit (tătari) şi catolicismul unguresc, care apăsa de
la apus, Basarabii şi Muşatinii au putut închega cele dintâi "principate" mai întinse. Dar nu fără legături cu cetatea: Muntenia s-a
simţit legată de Banat, de ţara Haţegului, Amlaşului şi Făgăraşului, iar Domnii Moldovei au stăpânit o bună parte din valea Someşului şi aveau posesiu~i chiar în mijlocul Ardealului, pe Târnave
(Cetatea de Baltă). - In sfârşit, în zilele noastre, după ce între-

. * Din
Intr~

toată cartea lui Traian, De bello dacico, au rămas numai cinci cuvinte.
ele este şi numele care explică pe Bârzava: inde ad Berzobis processit2 7 .
~

(

C....

. Estonia şi Finlanda au căpătat libertatea. ALTĂ CRESTERE ' ŞCOALA MUNCII INTRODUCERE PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI 1. şi de aceea a pierit. Cehoslovacia. tot pământul moştenit de la străbuni. · . Educaţia nu e atât artă. Norvegia s-a despărţit de Suedia. educaţia e datoare să facă din fiecare copil un . fie prin silă (colonizare impusă de străini. ci este o mare fiinţă care se dezvoltă încetul pc încetul. Cele înşirate până aici dovedesc că statul seamănă în adevăr cu un organism 28 . au fost silite să lase libere ţările cucerite odinioară prin silnicie. Cât priveşte veneticii pripăşiţi pe pământul altora. Şi fiindcă viaţa trebuie mai întâi de toate trăită. 1913) a venit la rând întregirea deplină într-un singur stat. Caracterul nu e un dar.Aşa era Austro-Ungaria. Frobel ghiceşte însemnă­ tatea muncii. dobândite prin muncă. Ştiinţa pedagogiei are drept scop să dea cea mai mare si mai armonioasă dezvoltare energiilor sădite în fiecare ins.! . fie prin furişarea pe încetul între hotarele altei ţări: ţigani. acela întocmeşte un organism politic fals. au ieşit la iveală în secolul trecut ţări noi: Grecia..: ~ . de multe ori. evrei etc. -ba şi în Dobrogea). Cartea şi abstracţiile. România. 1856. adică cu dorinţa şi putinţa de a trăi autonom (după legile sale). cu apucături medievale: Austria. Astfel. nimicind ramuri~ întregi din arborele omenirii: tasmanieni. In Europa însă a pus înainte "principiul naţionalităţilor". -să-i ajute adică să devină un om harnic şi un caracter bine definit. rusnaci. care. iar statul este haina care îmbracă corpul naţiunii ajunsă la maturitate. 1878. Irlanda s-a dezlipit de Anglia. In sfârşit. Pieile Roşii etc. Italia. iar cine cuprinde pământ străin. rând pe rând. etnografia modernă a arătat însemnătatea fundamentală a conceptului de muncă pentru toată evoluţia omenirii şi deci şi a individului. Pedagogul şi omul de stat n-au alt drum spre edu- . adică între hotarele lui adevărate. Secolul al 19-lea a avut un mare păcat: a devastat omenirea mai puţin civilizată. Ungaria. care e în mare parte un produs al muncii sociale.. care sunt un joc al minţii. Pestallo:zi îl urmează în educaţia simţurilor.260 ) S. Jocul nu ţine locul muncii. Letonia. 3. Belgia s-a desfăcut de Olanda. care şi-a croit hotare prin munca ei de secole. -Primitivii au de obicei mai mult caracter decât civilizaţii. cu scopul de a-şi întocmi viaţa potrivit cu simţirea masei etnice. Serbia. ci o sumă de deprinderi tari. compusă numai din petice. cât ştiinţă. cum sunt coloniile făcute de unguri în Ardeal. CONCLUZIE: Doctrina educaţiei trebuie să se sprijine pe învăţătura trasă dîn\munca întregii omeniri. Statele vechi. nu pot înlocui realitatea muncii. potrivit cu interes~le societăţii şi ale individului. -Istoria pedagogici ajută puţin. Statul aşadar este voinţa şi puterea unui popor de a stăpâni fără amestecul nimănui. 2. ' 4. . Turcia şi Rusia. iar sufletul copilului era o taină. Lituania. -Animalele se joacă. 1959. Abia Rousseau a bănuit drumul cel adevărat. MEHEDINŢI girea teritorială s-a împlinit la răsărit (1829.O naţiune prin urmare nu se naşte într-o zi. dar n-au nici un drept de a îndruma soarta poporului autohton şi a statului întemeiat de el. lipoveni. Când un popor ajunge pe această treaptă. Fiecare popor caută să trăiască în casa lui proprie. nu învaţă deplin nici un fel de muncă. maori. omul munceşte. ci rătăcesc de la o îndeletnicire la alta până se obişnuiesc a pune vorba în locul faptelor. aceia rămân cu libertatea de a se întoarce în patria lor. Polonia a ieşit din mormânt. de austrieci în Banat sau Bucovina şi de ruşi în Moldova' dintre Prut şi Nistru. el se cheamă naţiune.om de ispravă" în sensul însuşirilor sale celor mai favorabile. căci mulţi pedagogi vestiţi au scris într-o vreme când creierul nu era cunoscut mai deloc.

SO). .· ' Mult vmai a~r?ape de adevăr a păşit Pestalozzi2.• ~- 'l. apoi la P~a~~~r. iar cei mai mulţi cunosc zoologia nmx_:m d~n tabloun . de asemenea.. fără să poată drege o sonerie. De aceea.e. Iar asta nu-i cu putinţă dacă nu cunoşti firea copilului. la care se gândea uneori si Pestalozzi nu putea să se formeze într-o biată şcoală plină încă. 263 !. co~ii.. I?e ace~a. am lăsat judecata pe seama viitorului. ..: .si a spus marele adevăr că nimic nu intră în sufletul copilului dadă'nu s: l. fiind ei înşişi activi. Fireste insirarea doctrinelor pedagogice îşi are şi ea folosul ei. . pentru a da ocazie elevilor să-si înc~rce puterile. ţiei * :Mulţi cred că educaţia ar fi numai o artă. Rousseau a fost cel djntâi care a cerut părinţilor să lase pe copii a fi copii. un nou simţ de răspundere faţă de copii şi o vie dorinţă de a-i îndruma cum se cade. Ix_:t:. Dar cu ţoată drC:g?st:a l~i pe?tru.numai în porţii mai mici*. tar "omul deplin". intuiţie şi alte mijloace care să ajute mintea a primi numai lucruri simţite şi în adevăr ştiute. ne-a izbit pe toţi nepotrivirea dintre sarcina pusă pe umerii poporului şi lipsa lui de pregătire**. e nevoie să înlăturăm chiar de la început trei greşeli. . * ţnţara . la capătul soneriei. Pentru desăvârşirea omului mai trebuie î~că multe. mai mititel. dacă sufletul cuiva nu e în stare să răs­ pundă gândurilor tale. Prin urmare.. să fie hmpede ŞI uşor de văzut ca luna pe cer. Dovadă că multi tineri învată fizica. ' . · · · · n~astră. El şi-a dat ~eama ca nu oncme poate urma povaţa lui Rousseau. adică să-si ta .:. * SOVEJA. • •• . <..Pe la uşile oamenilor. · .' pe. dar altele sunt curate năzdrăvă~ nn. educatorul trebuie să-şi dea seama: ce se poate şi ce riu se poate înfiecare etate. fie că voiesc ceiurile unui popor nărăvit. când firul nu-i încă legat înlăuntru. Unele poveţe din vestita sa operă E_n:LZe.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 262 S.'" J ' '.! {Psalmul. ca şi celor mari. De aceea li se da aceeasi învătătură. Lucrul elevilor e şi azi abia un simulacru. Prm urmare.L· ·:· **"Intrarea României în război a fost. Dar cuvântul singur e sterp. Abia Frobel 3 a făcut un pas mai departe în calea adevărului. dansul ŞI altele. de dibuiri ~um era cea întemeiată de el. uc:nicii_treceau"de la Bu_coavn. Degeaba apeşi afară. anii câţi ne-au mai rămas pot fi întrebuinţaţi mai cu folos la altceva: să dăm tineretului o minte mai chibzuită decât a generaţiei trecute. ~nsă.. Se poate? Credem că da: deşteptând în părinţii buni şi în profesori (care ar trebui să fie toţi buni). " De aci grija sa pentru desen calcul. el nu poate vindeca o zgârietură.de mtmţ1e. Deoarece a vedea si a JUdeca ?u e de ajuns. De aceea. Pentru oamenii de etatea mea. iar gândullor e să se iape urmele pedagogilor pe care îi laudă istoria.ms~ ~ nm~ent bme: în educaţia simţurilor şi ajudecaţt:. După cum spiţerul are veşnic la îndemână caietul reţetelor. . . din punct de vedere militar._ desenul. 1912.\ ~" ·: {• li. El a băgat de seamă că copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra . __ ~~.. · . necum să lecuiască rănile unui neam întreg. Ou toate ca habar n-avea de anatomia şi fiziologia creierului. ~artea ~nde I?aVId IŞI martunseşte pacatele ŞI pocămţa. foarte mulţi isprăvesc bota~i­ ca. chiar după Frobel. Spre a nu rătăci însă calea. cel ce poartă grija de educaţie trebuie să-şi dea socoteala an de an de schimbările copilului.. petrecând~-ş~ C_?P~lar. fă~ă ~ă poată al~oi u? co~~cel. ~mtlor de copn" ŞI o sui?ă ·de măsuri rând uite înadins: cânta rea. dar neîndestulător şi acesta.o . aşa cum le arată ştiinţa pedologiei. greşelile se ţin la~ţ şi la dân'sul. ~e a~t~el. îndemnând. · . Dar n~ trebuie să uităm că cei mai mulţi dintre educatorii veacurilor trecute scriau într.-o pnv1re . din capul locului. Se rugau adică b1eţ11 copn să fie 1ertaţ1 de "mulţimea'f. Până la Rousseau copiii erau priviţi ca ni'şţe oaineni maturi. ca să nu greşească măsura. . zicea Pestalozzi. iar când a ajuns sa atba ŞI dansul familie şt-a lăsat vlăstarele pe mâna străinilor dându-le la azilul copiilor de pripas! . sunt în adevăr minunate. Elevii trebuie mai ales să vadă bine şi să înţeleagă bine . el cerca sa aphce sfatunle lm Emile într-o scoală. JOcul. că tind să leaşi cărţi.eagă cu ac~ast. fie decât munca.d~gogul fusese el însuşi un biet hoinar. ori pedepsind.educaţia a rămas tot pasivă. Ofensiva naţio~ală. foarte rău pregătită" {Mareşalul Foch).dascăl acasă_ pent:u copii. Zadarnic te frămânţi. . când am văzut zdrobirea ţării chiar din lunile dintâi ale războiului.ă la Ceaslou.ă firească pornire spre lucru. nici până în clipa de faţă nu ne-am îndrepteze obi- "Ofensiva naţională"d a fost gândul cel mai apăsător al generacare se apropie acum de sfârşit. De aci ideea "gră·..a ŞI tme~eFea . "Tot ce}ntra m mmtea copiilor trebuie. iar pornirea cea dintâi a fost spre critică. fărădelegilorq lor . . fără să ştie cum să îngrijească 0 pasare"dm curte. sfătuind. din ace. doar de un format.?-•.J ~" ' .~ c c~ .'vreme când sufletul copilului era aproape necunoscut.. Bun plan.···. MEHEDINŢI caţie să formeze individul. el punea ca regulă: să urmăm naturii si să ne amestecăm cât mai puţ~n în viaţa copilului. cu gândulla gloata popo~­ lm. de p~ld. • • '- .

Indată ce poate să-şi lege bernevicii.. Cerul aproape a pierit. 264 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI. Iar îndeletnicirea asta nu e o glumă... Din f~ricire nici educatia nu e numai artă şi nici caracterul nu e un dar tainic. Adevărul e cu mult mai simplu şi-1 găsim îndată daca h~sam la~ parte pe Plutarh. La 6 ani ţinteşte cu arcul îri păsări şi apoi an cu an se îndeamnă la vânat tot mai mare.. De-ar fi asa adică: dacă educaţia ar fi o artă. iată unda cea mare: valul se ridică. mm mult decât talentele caracterele hotărăsc soarta popoarelor" (Carol I). lncă unul .t~a cev~a ~ să lucrezi~în adevăr. statornicia şi cuminţenia obiceiurilor lor. Când unullunecă sub gheaţă. s. ca once alt meşteşug..>ascultăm pildă ce spune Nansen despre eskimoşii din Groe~landa: ·· .. Vantul b1cm 1~.. adică priceperea la vânătoa­ re.:a dus . unde numai oamenii excepţional înzestraţi aJung la Izbanda. În depărtare nu se mai vede decât negru şi puţin alb. on deşteptacmnea.în. cu atât pun caracterul mai presus de ştunţa ŞI de talent" (Titu Maiorescu)... Iar urmarea se vede îndată: după cum şcoala nu p~a~e da frumu: 'seţe ori talent. încât ştii mai dinainte cum vor lucra în anume împrejuran chiar dacă fapta lor i-ar costa viaţa? Răspunsul e scurt şi lămurit: ştiinţa lor şi deprinderile lor nu se învaţ~ din cărţi. • In sfârşit. poe:1e ?I a~te arte. talentul artistic. dacă nu i-ar sări .. Aproape 'fiecare creastă de val îi îngroapă sub apă. ci din munca adevărată. c~ra. câteva mâini ori vârfuri de lopeţi. Aceia prind lopata pierdută şi se îndreaptă cu toţii către mal". Amundsen.. Şi acelaşi e cazul cu toţi sălbaticii.1 e apa e-o ace spumă. Cineva a spus un cuvânt plin de înţeles: "Nu mtaţi ca.. . E vremea rea: o furtună cumplită răscoleşte oceanu_J. Dar ce e caracterul? Nimeni nu-şi prea dă osteneala sa ne spună lămurit: De aceea. ma~n­ te de a fi o artă. Aceasta e întâia mare greşeală de care suferă creşterea ~g~ne:a­ tiei de azi. pentru mulţi. e pun . Iar muntele cel prăpăstios îi ~opleşeşte . Furtuna 1-a ajuns. Totul a pierit . sprijină lopata punând-o curmeziş peste amândouă luntrile şi. Ci îndată unul se scoală. . ca pe un numai de 265 uriaş care îi ridică şi-i azvârle înainte. iar caracterul un dar de sus. ar fi vai şi-amar de sufletul celor ce-si iau sarcina de a creşte tineretul. educaţia începe a fi prin studiul creierului o ştz:n­ ţă exactă. '' * A doua greşeală e concepţia falsă despre ceea c~ n~m~m ca~acter.lor vestiţi. ia: meşteşugul de educator se poate mvăta si trebuie învăţat. tot astfel ţi se pare că nu poate da mc1 caracter. meşteşugul de a clădi case de zăpadă şi îndemânarea la vâslit ori la construirea kaiacului şi altor unelte..· .. În locul ei trebuie să punem adevărul modest.. Prea târziu! Iată. Cât te-ai şterge la un ochi a şi îndreptat kaiacul. însă alt val îi cuprinde într-o clipă şi fiecare trebuie să se gândească la sine. ci răsfoim operele pedagogJ. iar un critic a formulat cunoscutul aforism: "Cu cât se ~~a':gă. nici nu mai văd de mulţimea stropilor.. de la pol până în pădurile calde de la ecuator şi în mijlocul pustiilor africane. Au caracter eskimoşii? Nansen spune că scene de acestea· se petrec zilnic şi zilnic ef?kimosul îşi pune viaţa în primejdie pentru tovarăşii săi. la oncare dmtre neamunle pamantuV ') luig~r.. : Întrebar~a e: cine a dat acestor sălbaticÎobiceiuri atât d~ înră­ dăcinate. cte negre · Ii simti vâslesc dm catre maL mş.. • cum . Toti umblă în viată pe căi bine cunoscute de tovarăsii lor. se ridică mereu .. pleacă trupul înainţe . nu se poate îndestul minuna de înţelepciunea.mai ce1 care au un talent special. asiatice. nu. ca în pictură. cu o smucitură zdravănă. rasputen · . trage în sus pe cel cufundat. In curând se arată însă un kaiac . CULTURĂ încredinţat că singurul chip de a ştf şi a pu. începând chiar din co-' pilărie. A . Cât priveşte ştiinţa lor. Repede. Talazurile aci se înalţă în chipul unor turnuri. experienţa vieţii. vâslaşii leagă lopata de curea. care ne înfăţiş~ază n_umai câteva _flonvra:e.S. Impinge kaiacul alături. iar cugetul cel Adintâi e la tovarăşul lui. ceea ce ar face cu neputinţă purtarea hainei. aşa că poate şi el să apuce vâsla. d f: Dar· zadarnic. australiene şi. Pedersuak s-a răsturnat. iar din mijlocul spumei abia se mai zăresc câteva caJ!ete. cum ni ~e pare citind viaţa eroilor !uiv ~lutarh. când tocmai soseau şi alţi tovarăşi. Iute. ca şi fiziologia. amagn~du-~e cu mchipuirea că educaţia e o artă în care izbutesc. eskimosul începe a prinde peşte. aci se rup şi se prăvălesc peste ei. ŞI privim traiul de toate zilele. sculf!tu. vecinul îi sare în ajutor.ră. Până şi ciucurii dj:) la poalele hainelor au un rost hotărât: ei împiedică marginea pieptarului de a se răsfrânge de umezeală. este iarăşi mai presus de orice critică.cteru~ pare a ~ ~n dar din naştere. de 'care nu te poţi atinge. C:-1 ce pl~~aseră de dimine~ţă la vânătoare se z~res~ pe va~ur~ abm c::t · t. spre care se îndreaptă ca să-i dea ajutor. s-au răsturnat amândoi. ca frumuseţea. c~. Dar acesta e cu fundul în sus. alt martor vrednic de crezare. iar cei din kaiac simt uraganul lH -l]•ate. ~ împresia că fiecare om intră de la început în hotarele caracterulUI său ca într-o stradă înfundată.

lasă urmele ei nu numai în palmă. însă aşa de tari.Şi ce e minciună. stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândurile.adică poţi dobândi caracter6. ( * · Dar din capul locului. ~i în direcţia aceasta. ci şi în creier: deşteaptă anume cugete. Nu doar că ne-am gândi să reedităm paradoxele bietului Rousseau. educaţia nu-i vreo artă misterioasă. fiziologie. peste ştiinţa metodelor pedagogice Şl depnnderea de a le aplica se ridică totdeauna arta adică îndemânarea superioară a unui adevărat talent de educator. atunci îi zicem că n-are caracter. le saltă şi le ridică spre a ne încredinţa de tăria ori moliciunea. Cât timp copiii * Asta nu însemnează că va repeta munca omenirii întregi. deoarece omul s-a ridicat din treapta animalitătii m'ai ales prin muncă şi unealtă. a unui baka1r sau botocud te învaţă în unele priviri mai multă pedagogie decât Seneca. ci. prin sihnţa Şl luare ammte. Încolo. pedagogie.nişte omuleţi de 7-8 anişori. vede că nimic nu poate pătrunde însufletul nostru dacă n-a trecut mai întâi prin simţurile noastre şi îndeosebi prin mână. uşură­ tatea ori greutatea lor. potrivit cu dezvoltarea creierului. iar toată filosofia ei se mărgineşte la atât: să îndrumezi pe copil. pe.' Intâi să muncim. De ::c~ea ni se pare necesar să apăsăm îndeosebi asupra laturii ş_tn~ţ1~ce a educ~ţ1e1 mode~ne. numai muncind (şi îndeosebi muncind cu braţele 5 ) poţi împuternici trupul şi creierul. a sări în apă ca să mântui pe altul nu li se pare vreo ispravă mare. De aceea. Să cunoaştem mai întâi schimbările prin care trece trupul si mintea. potrivindu-se după trup. adică o piatră a scandalului pentru tmeret. comună tuturor grupărilor etnice. decât un o~ de tal~nt dar profesor mişel. nici cât poate. Viaţa unui eskimos. Prin urmare. MEHEDINŢI ajutor tovarăşii. dar a venit vremea ' să înţelegem că istoria sistemelor pedagogice este până azi în mare parte înşirarea unor încercări pornite din concepţii individuale. Numai muncind în adevăr poţi cunoaşte deplin lumea -dimprejur. ci cât mai multă ştii~ţă exactă. ' ** S~ înţ~lege. măcar că dedesubtul lui se deschid genunile oceanului. De aci urmează că singura cale pentru a dobândi o învăţătură temeinică şi caracter sigur e munca efectivă. • Din contră. Lăsând deci la o parte pe cei ce privesc educatia numai ca o artă practicată de câţiva artişti. iar nu întoarcerea spre pushetaţ1le codnlor**. lăcaşul sufletului. Căci caracterul nu e numaidecât un dar de sus.. tot ea le pipăie. ci obişnuinţă de toate zilele . De aci caracterul ei mai mult biografic şi mulţimea erorilor legate de viaţa cutărui ori cutărui reformator. spre a-i forma deprinderi tari.. Atâta num~i că talentul e u~.fără să ne dăm seama că este absurd să-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodată să lucreze. că nu poţi lucra altfel decât într-un chip ştiut mai dinainte de toţi cei care te cunosc. Nu. .dovadă că eskimosul şi atâţia sălbatici ştiu bine ceea ce ştiu şi fac cu deplinătate ceea ce trebuie să facă potrivit cu mediul lor geografic. Căci munca. . să luăm seama la o greşeală: să nu confundăm munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Căci ea mâriuieşte lucrurile spre a fi văzute mai bine de ochi. lu_cru rar. nu cunoaşte mc1 macar regulile obtşnmte ale muncii sale profesionale.mai ales în faza magică şi _metafizică a cugetării omeneşti. copilul se va lega îndeosebi de tradiţia neamului său. ori Rousseau. tovarăşa oricărui simţ 4 . care şi-a părăsit copiii p~ drumuri . poţi preţui valoarea lucrurilor sau a oamenilor şi poţi fi · tu însuţi gata a trece de la vorbă la faptă . deoarece prin educaţie se înţelege întâi de toate cum am spus. Hotărât. Iar adevărul acesta. şi decât Bacon care a sfârşit luând mită. să ne punem înaint~ o tintă mai modestă: să considerăm creşterea copiilor ca un meştesU:g pentru care trebuie nu numai inspiraţie. eskimosul nu stă o clipă la îndoială să sară în ajutorul tovarăşului. aşa gândeşti şi tot aşa vorbeşti. ea le duce la gură spre a fi gustate şi la nas ca să fie mirosite. st. Cine îşi dă seama de felul cum lucrează creierul. pe care etnografia îl sprijină cu mii de dovezi. apoi să citim. ( .când europeanul adeseori nu ştie exact nici ce ştie. a muncii efective. integrarea individului în naţiune 8 .. după cum haina se mlădiază. ci un obicei sau o sumă de obiceiuri. . al cărui ucenic a dat foc Romei. adevărata doctrină a educaţiei trebuie să plece de la antropologie. ca să ajungă unde îl vedem' acum 7_ _ Ace~st~ l_li se p~re a fi calea adevărată. ca once meşteşug.266 S. etnografie şi etnopsihologie căci experienţa omenirii întregi este neasemănat mai instructivă decât experienţa câtorva individualităţi. către munci adevărate. copilului an cu an şi apoi să-1 deprindem a lucra efectiv. căldura ori răceala.b p:etext de "creaţie" şi "concepţie personală"..adică drumul cel mai drept spre caracter. ea le loveşte spre a înşti­ inţa urechea despre sunetul lor. De o m1e de on e mai de laudă un meşteşugar superior decât un artist cârpaci. De aceea. a sosit timpul s-o lăsăm mai domol cu Plutarh şi chiar cu istoria pedagogiei. Cum ziceam. oricare ar fi.să urmeze adică fiecare indivi~ calea pe care a mers omenirea întreagă de la început si până az1*. Iar când nu trece de la vorbe la faptă. şi să îndemnăm pe oameni a se întoarce CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 267 în pădure spre a căpăta ştiinţă şi caracter. e întărit şi de pedagogie sau cunoaşterea ştiinţifică a copilului. se însărcinează natura să-i spună pas cu pas ce e adevăr . alături de partea generală. care se poate câştiga aproape de orice om. Căci e mai bine să ai profesor bun fără taler:t.Cum munceş­ ti. adică _u? î~chipuit c~re. ci e o ştiinţă.

e un dar ci o suma· de d eprm (p asea1 Zicea ca hr!'!a nu-1 decat un obicei vechi. e calea cea mai sigură nu numai spre ignoranţă. după cum obiceiul · e o a doua fire. . Mai toate vietăţile. şi chiar dobitoacele adulte. de la cei dintâi ani. Creierul omenesc. A venit vremea să observăm căjocul e numai o îndrumare spre muncă.lei. ar trebui să stea scrise aceste cuvinte: CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 269 . _Iar regul~ generală aceasta: ~devărata şcoală p unui om şi chu:. Pe când puiul omenesc. cât munceşti. o~menn de stat şi educatorii nu trebuie să mai stea o chp~ la_ î~dmală. fie ca e vorba de un popor întreg. începând cu falsitatea multor jocuri frobeliene (adevărate caricaturi) şi sfârşind cu învăţătura verbală din şcolile secundare şi chiar superioare. iar cine nu . Dar îndată ce încetează pruncia. Dovadă că copilul. do":e~It_şi _:a~dov_ecţ1t pnn toate păţaniile omului din perioada paleol~bc~ ŞI ~ana az1. A înlocui deci munca cu un surogat: a simula cu creta ori cu creionul ceea ce poţi face din plin cu mâinile. fie că e vorba de' un mdiVId. La om însă starea aceasta se vede numai în pruncie: copilul de câteva luni gângureşte. jocul era socotit ca un păcat şi pedepsit. Munca este izvorul obiceiunlo: fie__carw P_Opor adeuărata sa constituţie. Pnn ~r:nare. La început. sau alt dobitoc folosi~o: om ulm. 1a: nu prm carte sau alt surogat al muncii..?-~a d~~ gra~ma vecmulm. F~r~şte.268 ) S. Fireşte. şi mai ales a şcoalelor.Dar astea sunt excepţn. Aşadar.':lnum~ deprindere pentru toată viaţa. Iar pentru cei ~aturi.melodie. că dragostea dragoste aduce. Încheiere: Caracterul nu · d en· t an. cine şi-a dat osteneala sa mgr9easca de_ ap~oape o pasăre. Acest îndreptar e cel mai sigur dintre toate acelea pe care etnografia şi etnologia (adevărata filosofie a istoriei) le-a pus la îndemână pedagogiei şi mor8. îr:ainte Ade a fi 0 artă. e de 0 mw de ~n mm bu:e sa depnnz1 pe oameni a munci chibzuit. ca să nu greşim cumva drumul. o vită. pe cât se poate. . Când ~n copil_ e at~t de Simţitor.. _cr. e capabil de a combina reprezentările şi începe a crea.îndeosebi puii. MEHEDINŢI erau priviţi ca nişte oameni mari.-o data cu_ urechea o mtreagă . pnn _ca cu ros . nu va mai bate on blestema nici o vietate. In orice caz:. Astfel de încercări nu-s "lecţii de lucruri". a A e • . care ~e ~ulte ori e cu totuf stearpă. activitatea aceasta îi face plăcere şi astfel jocul devine început de muncă serioasă. Invăţământul fă:a ~u~ca . ~ ClAne a malţat munca până la iubire. adică a închipui lucruri noi. Şl ~nui_De o ştunţa cu caracter regwnal m ce priveste partea de aphcaţ1e. simulacrul de muncă. e 0 ştiinţă.şterea copiilor. De când am început a lăsa copiii mai în voie. copilul.efecbva. De aci a ieşit tândăleala din grădinile frobeliene şi lipsa de roade practice a marelui principiu pe care îl pusese înainte Frobel: educaţia întemeiată pe activitatea copiilor. e o mare şi primejdioasă greşeală. cât de mic. se crede foarte cinstit să ia parte la lucrările celor mar~ (Ce fetită nu se amestecă să frământe aluatul împreună cu mama ei şi să~şi facă un colăcel mic?) Dimpotrivă. acela. Leul bătrân. nu va mai InJura. De asemenea. ~ăut~nd alte leacuri acolo unde e unul sin• gur. e o amăgire. ' . scoate unghiile. dă~·~ cu laba. necum să vatăme ulto. . este mun~a lur de toate zilele. ci intuiţii false. . ne trebuie scoale de munca dLre~ta spr~ a~ îndruma tineretul. dezbărându-se pent:u tot~e~una de aceste apucături urîcioase. . cea cu adevărat hotărâtoare. care aduce după sine. ca orisice ~n~c~una. u~eon ~~ v?rba are mare înrâurire în educatie. când sunt sătule şi sănătoase. Cin s~a depnns a altm c~pa_ci şi ştie ce însemnează să aştepţi până c: dmt~-un mu:fp~e v. ca şi puiul de leu. se zbate ca un pisoi care se joacă cu vârful cozii. Atâta ~tii ~i atâta poţi. c':derea ŞI pedeapsa mincinosului. acela degeaba mai schimbă legile. sclum_ba felul Şl rostul rn:r:-ncii. prin simpla lucrare a creierului său plin de energie nervoasă. In loc de legi multe. ceea ce animalul nu poate. trebuie să pornim în orice etate. asta e un mare davr al naturn. dar şi spre lipsa de caracter. o~c1ala.· · ~ .r a w~w nea_m. mişcă mâinile.Pe m_arginea drumului.) Insă deprinderile nu se pot căpăta decât mun· t . sare. adică începutul minciunii. încât dintr-un cuvânt el rămâ~e suges~ ~-­ bonat ŞI dec1 cu o . cheltuiesc prisosul de putere zbenguindu-se. zburdălnicia este ceva animalic. acela nu va mai rupe niciodata cop~cn ~a~anaţ1 .pu reguh._ s1mţmd. se îndrumează instinctiv spre muncă. spre deosebire de dobitoace. Iarăşi rău. mârâie şi loveşte cu coada când e sătuL Atât. acela coborât raiul pe pamant.a 1e~1 un pom întreg. ca AŞI talentul muz_ical al celui care prinde dint:. ni s-a părut că activitatea copilului e numai joc şi jucărie. Pe uşa oricărei locuinţe omeneşti. adi-· că începe a munci. în lo~ de pr~d1ca. de la munci adevărate. se simte atras spre o activitate originală şi începe a modela într-un chip propriu natura înconjurătoare. îşi apucă piciorul. al neştiinţei şi al lipsei de caracter.

DATORIA GENERATIEI ACTUALE ' PRELEGEREA! Evitarea raţionalismului ca o atitudine extremă. Noţiunea biologică este clară pentru toţi: este trecerea de la pă­ rinţi la copii. în legătură cu politica relativă la ethnos. Stăpânit de unele griji pentru viitor. · • Friedrich Schelling filozof german'(1757-1854). Toţi copiii dintr-o epocă sunt faţă de părinţii lor o nouă generaţie. să încercăm în primul rând să răspundem ce însemnează o generaţie nouă din punct de vedere etnografic 1. din punct de vedere etnografic. un profesor din secolul trecut şi anume Schelling* a spus odată o vorbă semnificativă: "Catedra ţine pe om tânăr. Una este alta aplicaţiunea practică. ca o lume nouă. . continuând să trăiască alăturea sau cel puţin în umbra celei vechi. Să facem diagnoze etnografice înainte de a da soluţiuni de natură social-politică.. ştiinţa şi Domnilor. după cum sămânţa unui fag încolţeşte şi creşte. este cu totul altceva. · · Noţiunea de generaţie nouă. dar cred că observaţi unea lui este într-o oarecare măsură exactŞ. Catedra face să pătrunzi ritmul vieţii şi de aici Q grijă deosebită a profesorului faţă de tineretul care trece necontenit pe sub ochii lui." Nu ştiu exact la ce s-o fi gândit idealistul Schelling.

să găsim regmm fara fimţe umane. în genere sunt două atitudini ca răspuns al acestei întrebări: una externă care priveşte lumea dimprejurul său cu microscopul până în amănunţime. care ne-o pusesem. generaţia nouă care trebuie să interveniti în desfăsurarea vietii P?Porului românesc. c~ o urmare a problemel~r de anul trecut. Ele nu pot să ducă popoarele la ţinta lor normală.272 S. în latura etnografi~ă cu desă­ vârşire nulă. care cercetează viaţa în amănun­ tele ei reale (în abisul infinitului mic cum ar spune metodica lui Pascal). în expunerea aceasta nu vom analiza abstract ci vom privi mai mult faptele concrete. Doctrina lui Bud~ha s-a răsJ?ândit_deci într-un chip cu totul şi cu totul neaştep­ tat. Dar. MEHEDINTI. Domnilor. adică îi adaugă şi alte mijloace de adaptare la mediul geografic şi social. De 22 secole Budd~a trăieşte n~co~tenit vreîncarnat prin Dalai-Lama. Dacă este vorba de Nirvana. Căci dacă priveşte cineva lumea din punctul de vedere al spe. Intre doctrma lm Buddha şi practica acestei doctrine este o nuanţă cu totul deosebită. condiţii din cele mai grozave din câte au existat. să-mi fie permis. Ia cumplita concluzi~ a'Nirvanei: să' renunţi până şi la viaţă. Veţi privi viaţa mai degrabă telescople. cealaltă atitudine. rostul neamului din care face parte?" Domnilor. să găseşti suprafaţa pamantulm goală. dacă nu. care au căzut în extreme. partea tragi-comică este aceea care priveşte personal pe bwtul Buddha. trebuie să ştie că speculaţiunile pun stăpânire pe existenînsemnează ) • S. atunci !e ~ştepţi. Se poate o antiteză mai grozavă decât acest plus de populatie enormă decât acest furnicar de populaţie omenească de o parte' si acel pa~ radox al Nirvanei de altă parte? · . căci atât crearea unor elemente noi pentru civilizaţie. atunci sunteţi o generaţi~ n~uă. pe când în realitate am văzut că este un furnicar. vedem că.culaţiei. Dar. Coordollate etnografice. atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. putând să îmbogăţească chiar substratul inconştient al poporului despre care este vorba. schimbând preocupările practice. şi în condiţii cu t~tul si cu totul penibile._ acolo unde budismul este adoptat.clari. aşa cum trebuie să fie în latu~ ra etnografică: Am cit~t numai pe Pascal şi pe Kant. al propriei sale vieţi şi. mărind viaţa ta şi a celor dimprejur în raport cu spaţiul astral. a~~a pe cat est~ posibil toată sfera societăţii şi a epocii pe care o poţi mfluenţa pnn cugetul şi fapta ta. termenii problemei sunt mi se pare . în timp cosmic. din nefericire pentru dânsul (privind mm mult spre latura prea umbrită a existentei) a încercat si a ajuns la concluzia amară. exemplare destul de rare m omemre. înainte de a răspunde la această întrebare. dar şi în sensul etnografic istoric?" şi să Domnilor. Iată prima observare şi primul sfat în legătură cu întrebarea pe . o simplă continuare. o generaţie nouă nu numai în sensul biologic. Gândiţi-vă la aceasta şi veti vedea că aplicarea doctrinei lui Buddha este. caută să explice caracterizeze civilizaţia şi cultura popoarelor) o generaţie nouă nu poate să fie decât aceea care introduce elemente noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv. să încercăm înainte de a trece la cursul de etnografie propriu-zis. privind până în abisul Jnfi:t.itului mare. aşa cum ar spune foarte liniştit Immanuel Kant. MEHEDINŢI Pentru etnografie (care este ştiinţa ce descrie. 1930. aşa cum putem constata~--· m latura etnografică? . pe când dimpotrivă întâlnesti cel mai mare focar de populaţie omenească. cu neputinţă sa scape de vmţa (daca moare este înlocuit cu un altul în care Buddha se reîncarnează) ._ ext_:emi~atea _aceasta a speculaţiunilor pentru speculaţmn~ treb~1: sa ~e mconJur~t~. acolo unde budismul este adoptat. ~ Care a fost rezultatul acestei doctrine. O generaţie nouă contribuie până şi la dezvoltarea unor aptitudini organice. un asiatic cu inteligenţă şi sensibihta_te foarte fine. Puteţi să creaţi şi să adăugaţi elemente noi de civilizatie si de cultură românească? Dacă da. să răspund la altă întrebare: "Cam ce atitudine trebuie să aibă cineva în viaţă ca nu cumva să greşească rostul propriului său trai. deci de doctrin~ lui Buddha. E_vident. căci el nu mai moare niciodată. evident. cel dintâi sfat pe te~eiul celor ·înşirate este: 1• . poate cel mai mare furnicar de omenire. să răspundem la următoarea întrebare: "Ce ar trebui să facă generaţia de astăzi dacă vrea să fie într-adevăr. diametral opusă primei. ca o paranteză necesară. ~ f~ t~eb~it ca. Acei dintre dumneavoastră care cunosc lucrările anterioare de etnografie* ştiu că faptele pe care le studiem noi le raportăm întotdeauna la nişte coordonate: la coordonata culturii si la coordonata civilizatiei. li . Dacă ne gândim la Buddha. În anul acesta. . şi mai ales pentru dumneavoastră. . Dar. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 273 ţă şi te fac să le întrebuinţezi. până şi la dorinţa de existentă. .. te face să priveşti h1mea altfel. cât şi pentru cultura poporului român. . Dacă este vorba de un sfat.

care arat~ cât de adâncă este diferenţa între ştiinţă şi latur8. Aşadar. în sfera pozitivismului lui Auguste Comte. Pentru noi etnografii lucrul capătă îndată altă însemnătate şi altă explicare. sau când s-a ridicat pe treapta de cugetare metafizică. Omul poate greşi întotdeauna fiindcă. când lumea a început să-şi dea seama cât de mare este primejdia acestui raţionalism naiv (care porneşte din epoca lui Socrate) ajuns la o enormă manifestare. Aceste fapte sunt de deosebită importanţă pentru evoluţia omenirii.fireşte. Ce firească viaţă şi ce normală este! Dar ia gândiţi-vă la aberaţiunile neîn~chipuite. repet. Cazul lui Socrate este poate cel mai dramatic din câte le cunoaştem. al biet~lui Socrate care a . Este un mare progres când o gene. dar şi atunci 275 când. atât cât se întinde perspectiva istoriei şi dacă a fost eroare mai mare. pe temeiul raţionalismului. · trăia la Atena într-o stare de sărăcie. pentru că a întrebuinţat dialectica şi n-a urmat calea obişnuită a instinctului. feriţi-vă de aceste atitudini extreme. ei practică. Mare nenorocire să susţii că virtuţile sunt raţionamente3 . Ştiinţa este una. pentru a vedea că puterea de cugetare omenească te poate pune în poziţiuni de acestea extreme. îl întrece prin grozavul proces ce s-a făcut şi aci tot de cărturari.274 S. raţie îşi dă seama că nu ştiinţa şi dialectica. să se considere altfel societatea omenească. Mă gândesc la un. aşa cum povesteşte Platon discipolul lui (ţinând • seamă. Dacă se gândeşte cineva la J. când a fost vorba de budism. In toată animalitatea o singură specie nu poate să fie în pace şi să aibă o seninătate. Rousseau cu faimosul lui "Contract social". Se pot face constatări şi îmi permit să vi le pun înainte: Evitarea raţionalismului. în care a căzut biata fiinţă omenească. atinsă?". Din ele se poate constata că omul poate greşi nu numai când se găseşte pe treapta întâi de cugetare magică. muzica etc. Eternul Socrate. încât a plătit cu propria lui viaţă. Insemnează că nu ştiinţa4 şi nu dialectica5 este drumul drept în desfăşurarea vieţii. alta' este ştiinţa şi alta este practica unei ştiinţe. care a fost răstignit. din latura pedagogică socială. Dar. fără îndoială aceea a fost raţionalismul 2 . Pentru aceasta am să vă dau şi alte exemple concrete ca să lămuresc mai bine cugetarea de adineaorea. este pictura. necunoscând bucuriile vieţii. Iată că şi mintea echilibrată a lui Socrate a comis o cumplită eroare. susţinând că oamenii pot ajunge spre idealul de fericire prin ştiinţă. dialectica este singurul drum care duce spre adevăr şi fericire. \ Aşadar. cu foarte grave consecinţe în timpurile moderne. Este cazul filosofului Socrate. Am avut exemplul şamanilor. şi după . Şi nenorocirea a fost aşa de mare. una este a cunoaşte. caută să-şi explice viaţa. Ia gândiţi-vă la viaţa animalică întemeiată pe instincte. simpatic şi cu un suflet într-adevăr frumos. aşa cum susţinea Socrate. după cazul lui. care a avut o activitate atât de prodigioasă. în practica vieţii. acea interesantă personalitate care se prezintă într-un chip foarte curat. care trebuie să-şi dea seama că una este adevărul abstract şi cu desă­ vârşire alta este aplicaţiunea practică a unei ştiinţe. Personal sunt convins că toate erorile se plătesc. Gândiţi-vă bunăoară la discuţiu­ nile care au dat naştere teoriei lui Einstein. prin dialectică. Din nenorocire. Am avut suficiente exemple de astfel de erori în viaţa omenirii. aplicaţiunea practică este cu desăvârşire altceva. îşi dă seama cum a conceput omenirea în secolul al XVIII-lea şi cât de departe 1 au fost aceste concepte faţă de realităţi. mare filosof. Ce cumplită eroare. al lui Buddha. eroarea lui Socrate nu se termină cu el. Pe primul plan intră emotivitatea. de intuiţiunea spaţiului şi timpului care să treacă dincolo de obişnuinţa noastră. ce naivitate. . când a pus întrebarea pentru sine şi pentru alţii: "Ce este de făcut cu viata'? Care este menirea vietii'? Viata trebuie trăită în toată plenittidinea scopurilor ei'? Feri~irea p~ate să fie foarte repede ·. Dar partea cea mai grozavă este că omul greşeşte nu numai când se bazează pe un concept· magic despre Univers. răspunsul lui Socrate a fost că. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI să vă feriţi de atitudini extreme în viaţă. să jertfiţi orice atitudine extremă chiar şi în viaţa intimă. ce credinţă pripită. după cum talent.-J. A durat el şi putem spune că a ajuns la mare înflorire cu ajutorul gânditorilor faimosului secbl al XVIII-lea. să crezi că în puterea ştiinţei (în sens raţional) stă îndrumarea unei activităţi practice. Iată cum Buddha şi Socrate au trebuit să plătească grozava ( eroare a raţionalismului. Virtuţile nu sunt rationamente cum zice Socrate. Intr-adevăr a fost un mare progres.de oameni de nivelul lui Socrate). ci sunt talent. socializând totul. a fost un mare progres când s-a început. ci chiar atunci când se găseşte în sfera ştiinţelor pozitive. Singur cazul lui Iisus. au venit altele care au dovedit eroarea pe care a comis-o. Aceasta este de un real folos pentru educaţiune·a tineretului. Era simpatic mai ales în latura etică a simţămintelor lui şi totuşi. este calea cea mai simplă către idealul de fericire al vieţii omeneşti. legea de cauzalitate naturală nu iartă niciodată şi nu poate ierta. fost cel mai drept şi primul cetăţean al Atenei.

A fost un mare progres când cei care se gândesc şi la probleme de etnografie aplicată şi-au dat seama ce însemnează eroarea aceasta a raţionalismului. Căci. într-adevăr rămâi impresionat de consecinţele laturii etnografice datorite marii erori a raţionalismului. un adevărat mozaic de fragmente ·etnice. Ca să vedem ce avem de făcut trebuie întâi de toate (înainte de a da soluţiuni de natură social-politică) să facem diagnoze etnografi<. Ştiţi cu toţii că este timpul când se dăduseră unele explicări asupra pământului. până la revoluţia de peste Nistru. să constatăm care este situaţia de fapt a poporului din 277 care cu toţii facem parte şi de abia atunci când am făcut această constatare (lăsând la o parte orice preocupare raţionalistă) să vedem care este legătura cu alte popoare. să merite numele de soluţiuni potrivite cu împrejurările reale ale vieţii poporului nostru. Din capul locului ne grăbim să răspundem că nu există şi nu a existat nici o formulă valabilă pentru toate ţările şi pentru toate neamurile. până să se priceapă că omenirea este o unitate. atâtea şi atâtea revoluţiuni. Cercetând care este situaţia reală şi actuală a poporului românesc. Aşa era raţionamentul acelora care hotărâseră că acesta este numărul pe care Franţa îl poate hrăni. faţă de marea problemă care ne interesează şi pe noi etnografii. care este punctul de vedere la care să ne oprim. aşa cum a conceput-o în "Contractul social" ideologul J.276 S. în definitiv. Din nenorocire a fost concepută de raţionalişti cu o foarte bogată imaginaţie. evident. Rousseau. într-ade• văr.-J. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ) Gândiţi-vă la revoluţia franceză cu cultul raţiunii cât şi la celelalte revoluţii din Europa. e bine să vedem ce trebuie să facă o generaţie tânără a poporului din care face parte. când nu se ştia până unde se întinde omenirea şi nici dacă formează o unitate. care a fost o întrecere a jertfelor omeneşti. ca să propunem o serie de soluţiuni juste ale problemei pe care ne-am pus-o de la început? Domnilor. evident. de abia vom îndrăzni să răspundem la întrebarea pusă: "Care este datoria generaţiei actuale?" Dar răspunsul care trebuie dat acestei întrebări îl vom începe în prelegerea viitoare. care privea toată omenirea sub acelaşi unghi. Ce naivitate! Când ne gândim la toate revoluţiile ce au urmat în Europa şi s-au comis sub ochii noştri. nu mai poate dura iluzia raţionalismului din veacul al XVIII-lea. ·A trebuit să vină multe studii antropogeografice. Unii chiar îşi imaginau că la periferie se găsesc monştri (oameni cu cap de câine sau oameni cu un singur ochiul). însă una foarte complexă. Numai aşa vom fi pe punctul de a fi capabili să ne apropiem de soluţiuni care. Revoluţia foarte agitată a secolului al XVIII-lea se ocupă cu ceva extraordinar de grozav pentru judecata noastră: a hotărât că populaţia nu poate trece de 5 milioane. pe care ne-a fost dat să le vedem şi să le suferim. Cred că v-am dat suficiente exemple spre a vă face o idee despre consecinţele dezastruoase şi cu desăvârşire false ale raţionalismului. Domnilor. Şi atunci.e. sunt produsul şi concluziunile speculaţiu­ nilor pur raţionaliste. ~ . aceste cercetări trebuie neapărat să fie făcute şi analizate din punctul de vedere specific ţării noastre. Şi atunci. precum şi toate legăturile cu faptele mari geografice şi etnografice. noi studii etnografice. Este pentru prima dată când s-a desemnat o hartă unde se vede intinderea uscatuhţi şi a oceanului şi s-a considerat omenirea ca o unitate sociologică (genus humanus).

' ACADEMIA. Dar. am socotit nimerită o introducere. INTERNAŢIONALĂ* Peste câteva luni. Iată de ce. un coleg care nu v-a îmbulzit niciodată cu comunicările sale (a tipărit numai două dintre cele făcute la Academie 1) vă roagă să-i acordaţi câteva minute pentru a vă prezenta unele observări de caracter etno-pedagogic. că viitorul nostru va atârna de felul cum vor ieşi la urma războiului hotarele ţării. . ca orice român.. fiinţa neamului nostru şi viitorul lui vor atârna la urma urmelor * Comunicare făcută în şedinţa publică de la 14 februarie 1941.. urmarea prelegerilor de etnografie la Universitate. Însă oricare ar fi împrejurările şi oricum va fi harta Europei la încheierea păcii. Ele sunt.ORGANIZARE ( . . INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ INSTITUTUL. nu se ştie ce mai poate fi .cu alte cuvinte de o înlăturare cât mai grabnică a ciuntirii politice impuse României prin dictatul de la Viena.· Titlul comunicării fusese acesta: Etnopedagogia ca fundament al renaşterii unui neam. fiind vorba nu demult şi de reorganizarea Academiei3 . în parte. -· ( f '···'!·.mai ales după o catastrofă ca cea din 19402 .din punctul de vedere al educaţiei neamului. dar şi a preocupării de îndrumare a tineretului. în. care să înfăţişăm chiar această înaltă· instituţie . lucru firesc pentru orice profesor . Ştiu şi eu.

"Civilisation": le mot et l'idee. în 1941. Definiţiunea impusă de cercetarea fenomenelor etnografice suna astfel. 5665).280 ) S.et. precum şi dispoztţule orgamce. Pnn ~rmar~. şi a fost botezat de i:r:onişti cu numele de "sinod icumenic". manifestată pe de o parte prin vigoarea populaţiei. reorganizarea acestei instituţii cu toată gravitatea ceasurilor prin care trecem . sta alături de poetul Paul Valery. şi pentru cel cultural.. definiţiunile acestea arată unele mari ~epotriviri cu terminologia franceză şi germană . am făcut aici mcercarea de a defini analitic "coordonatele etnografice": civilizaţie şi cultură*.. * Făcând o dare de seamă despre Coordonate etnografice: civilizatia si cultura d. chiar parizianul cel mai de rând. Academia Română a fost cea dintâi instituţie care. . normand ori savoyard cu cel mai fin simţ moral si cu cea mai bogată imaginaţie nu e civilizat. ar trebui să ne înţelegem şi asupra sensului acestui cuvânt: cultura. de la "Hautes Etudes". artei şi a eticei unui popor. delegatul Academiei Franceze: Amintesc în treacăt că lucrarea prezentată în Academia noastră s-a bucurat de aprobarea conducătorului celei mai însemnate publi• caţii sociologice din Franţa*. _ ** Fondation pour la Science. Civilizaţia este suma tuturor invenţiunilor tehnice prin care o'!l-. Paris. MEHEDINŢI de propria sa putere. începând cu folclorul şi terminând cu cele mai înalte produse sufletesti. Iar grija \noastră n-a fost de prisos. Societatea Naţiunilor. Pentru ca definiţia aceasta să nu fie un simplu flatus vocis salul~~­ o vorbă goală. 1930.ajunf!ă în armor:ie nu numai cu universul fizic.~l a ajun~ să se adapteze la . Iată de ce.ca să amintim numai limbile străine cu mare răspândire în ţara noastră. fiindcă se luminează cu lumină electrică călătoreşt~ cu ajutorul trenului metropolitan. potenţialul productiei şi spaţiul vital al populaţiei. ori locuieşte câteodată între ziduri. Cum vedeţi. este civilise. XI). intră şi dispoziţiile mtelect~ale. iar un breton. unde au luat parte la dezbateri profesori de la Sorbona. faţă de care Academia are capitale răspunderi. Pe scurt: civilizaţia se măsoară după coeficientul muncii. ~ar Şl cu cel ps!hzc. ~a: ~a urmare dupa destmea popu_laţiei şi calitatea biologica a mdiVIZilor care compun gloata acelm popor. . Civilizaţia unui popor ~e. şedinţa Academiei Române. de la Universitatea din Strasbourg.~~ Coordonate etnografice. Ce însemnează cultură? Acum doisprezece ani. ·Spengle. pe care grupărde rasiale şi chiar etnice le-au dobândit în timpul acestei milenare adaptări. Pe scurt: cultura este suma ştiinţei. ~ăsoară aşadar d~pă n_umărul uneltelor şi calitatea prod~cţt.mediul geografic.ţinut la Madrid (1934). ce însemnează o Academie. trece prin Luvru: aude muzica de la operă sau de la radio. Insă chiar gândul acesta de a glumi cu solemnitate era o dovadă că încercarea pornită de la Geneva avea la temelie o preocupare de reală însemnătate pentru toate ţările de cultură. După dicţionarul Academiei Franceze. Fasc. ci în strânsă legătură cu el. • • "' . m "cultură". Congresul s-a .nu este alături de interesele imediate ale sufletului românesc. de la 8 noiembrie 1928 (vezi: Memoriile Secţiunii Istorice. fiindcă trăieşte u~eori pentru economie într-o casă împărţită în două printr-un perete mic să-i vină căldură de la vitele casei. deoarece. reprezentanta fizicei . ~aston Rich?rd a găsit că autorul are "deplină dreptate faţă de· O. am putea răspunde aşa: Academia unei naţiuni este expresia cea mai înaltă a culturii neamului de care e vorba. . după cum ştiţi. civilizaţia şi cultura. p. I. ' Cultura e altceva: e suma tuturor creaţiilor sufleteşti. problema aceasta a fost discutată în "Centre International de Synthese" în legătură cu o mare instituţie ştiinţifică ("Fondation pour la Science").ce departe ni se pare azi. seria III. cu toată dorinţa lor de preciziune. prin care omul _a căutat ~ă . Doi ani mai târziu.a organizat un congres internaţional. Iar la câţiva ani după aceea. ca să lămurească o dată pentru totdeauna înţelesul celor două noţiuni. iar pe de alta prin nivelul civilizaţiei şi al culturii sale. timpul când exista o "societate" a tuturor naţiunilor! . unde d-na Curie. au întârziat: limba lor întrebuinţează acelaşi cuvânt şi pentru progresul material. e!zce ŞL estetLcf:: pnn_ ~are un neam tinde a depăşi lumea mgusta a cunoaşteni emprnce. spre deosebire de atâtea alte asociaţii de caracter cultural? În câteva cuvinte. tom.Gluma nu era tocmai rea. Francezii. încă de pe la jumătatea secolului trecut. : ·. Neapole şi altele**.cum se poate constata din catalogul tuturor bibliotecilor din România. pentru a prinde ceva din ceea ce stă "dincolo" de mărginirea noastră telurică.: (plemement ratson contre Spengler) (Revue internationale de sociologie 1936 Paris.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 281 Nu mai amintim rezultatele slabe ale dezbaterilor din acea adunare foarte eterogenă. a căutat să reprezinte măcar simbolic unirea tuturor ţărilor româneşti4 • I Mai întâi.

ca orice meseriaş.Academie".Societate de Ştiinţe". Academie de export (avem una la Galaţi. a întârziat. ori la 'fumu-Severin. şi Dumnezeu ştie ce alte academii se vor mai putea înfiinţa. Ca o mică dovadă. numindu-se .Academie" ne duce cu gândul întâi şi întâi la aşeză­ mântul filosofic al lui Plato. Faust şi cereale ori alte mărfuri arătate prin acelaşi cuvânt . Poate că n~am fi ajuns la abuzul de care suferă acum acest cuvânt: Academie de negoţ.şi Academii de croitorie "inferioară"). ori de unde ar porni. Cuvântul Kultur exprimă şi die materielle Kultur şi cele mai înalte produse ale sufletului. ca organ al culturii naţionale. . credem că e folositor pentru orientarea noastră. de călărie . potrivit cu însemnătatea porturilor. întemeiată tocmai pe constatarea că unealta şi munca cu uneltele a fost cel dintâi pas spre "omenie" şi în genere spre cultură. În dicţionarele franceze. marele cugetător * Înfiinţându-se la noi o . tot aşa. MEHEDINŢI pe care nu le-a văruit nimeni de când lucrătorul a pus piatră peste piatră . dar. i s-ar fi părut o înjosire să primească leafă pentru lecţi­ ile sale de filosofie 9.ori pot fi ..judecata dreaptă". nu-i prea departe de al treilea înţeles al cu vântului: Figure dessinee d'apres un modele nuB... Limba germană. Dar..Academie de Ştiinţe". ceea ce. ci şi pe' aiurea. d'escrime. întors în patrie şi redat filosofiei. căutând să deschidă ochii concetăţenilor săi asupra erorii şi mai ales asupra minciunii şi a mincinoşilor. am mai găsit: • Ecole de peinture. .fiind încredinţat bunul educator că ştiinţa înseamnă dobândirea virtuţii. avem Academie de croitorie (şi încă "superioară". El credea că va mântui Atena prin dialecti_să10. în ( .282 S. Plato ajunsese a privi lucrurile mai sistematic. CI * Cuvântul . Se înţelege de la sine că nu poate fi în cugetul nimănui ideea de a nu preţui munca ştiinţifică serioasă.Academie. şi ceea ce se numeste în Universitate si afară din Universitate un Institut de cercetări sau Institut ca a~ociaţie onorifică pentru consacrarea oamenilor de ştiinţă. societi? de gens de lettres. de altfel. Cine cunoaşte cât de sumar preocupările etnografilor. Zilnic predica celor dimprejur . In acelaşi dicţionar. unde fusese chemat ca un fel de organizator social şi politic.o dovadă că trebuie să fie ceva nesănătos la mijloc*. II Să precizăm aşadar ce însemnează Academia unei naţiuni.. aşadar. acela ştie cu ce adânc respect e preţuită în etnografie nu numai munca oamenilor de ştiinţă. Academie de dans. pentru răspândirea ideilor şi prin urmare pentru progresul sufletesc al unui popor. scăpând ca prin urechile acului de pieire (ajunsese rob!). după 1941 confuzia a început iarăşi. Socrate. putem aminti lucrarea Altă creştere: şcoala muncii. de savants ou d'artistes 6• N-ar fi rău ca definitia aceasta să fie cunoscută la noi de mai multă lume. unde exportul cerealelor nu încetează nici în lunile 'de iarnă. dar şi cea privitoare la aplicările ştiinţei în viaţa de toate zilele a fiecărui popor. cu şedinţe aceleaşi ore cu ale Academiei Române.. discutând mereu cu cine se întâmpla să-I întrebe şi cele mai de multe ori întrebând el pe alţii când îi vedea că rătăcesc cu vorba ori cu fapta. ceea ce lasă a se înţelege că sunt .. După încercările făcute în Siracuza. oCum vedeţi. Ce-o fi atunci Academia în sensul cel mai propriu al cuvântului? Dacă putem da un răspuns lămurit la această întrebare. pentru a evita confuzia în ce priveşte corespondenţa. cu multe secţiuni. apoi a o exprima exact este un lucru de o enormă însemnătate pentru înlesnirea cugetării. trăise muncind cu palmele. precum şi schimbul de publicaţii cu academiile din alte ţări. am găsit această lămurire:. Apoi. există o mare libertate în ce priveşte întrebuinţa­ rea titlului de . noua organizare a fost silită să renunţe la titlul de Academie. un fel de "Înainte mergător" al lui Iisus. pentru mărfurile trimise în susul Dunării). linia despărţitoare între Academie. De asemenea. A defini însă precis o noţiune. iar abuzul a ajuns în unele ţări să intereseze chiar instanţele judiciare. s-ar putea să se mai înfiinţeze una la Brăila sau mai degrabă la Constanţa. pe care le întâmpinăm la fiecare pas în descrierile etnografice. la cuvântul Academie. Câtva timp. Dascălul său.. să cercăm azi a trage cât mai exact. d'equitation 1 • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 283 Ba aud că ar fi pe undeva şi "Academie de înfrumuseţare"..liindcă mania aceasta bântuie nu numai pe la noi. E bine. vom înţelege mai lesne şi raportul dintre Academie şi Institut. '. a tuturor. că împrejurările ne-au silit din vreme să precizăm în limba noastră înţelesul celor două neologisme (civilizaţie şi cultură). Academia Română a supus cazul tribunalelor ţării.

CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 284 S. · diile clasice ajunseseră tot mai mult a fi cinstite. Buc. şi alte izvoare de anarhie şr nedreptate. destinată nu copiilor... Aci a fost şi sâmburele celei dintâi Universităti. Lăsând la o parte muzica şi declaraţi­ ile. Plato. ŞI ~­ cuse multe excursii).închipuind adică acele globuri răcirea piantei noastre. La şedinţe luau parte şi doamnele de la curte. Până în secolul la XVIII-Iea. Ipoteza însă e cu totul de prisos. de ~a­ racter etnopedagogic. cu toate că legea nu per~1tea sa fie. universităţile şi toate instituţiile menite a înlesni progresul ştiinţei. savant matematic (unul dintr~ întemeietorii mecanicei. la Hotel de BaiJ. adrcă teoria armoniei. Carol al IX-lea (cel cu ponosul persecuţiilor faţă de hughenoţi) aduna în fiecare · duminică. cu pălăria pe cap în faţa lui. De două ori pe săptămână. chemat in fruntea statului decât o singură dată. filosoful plănui să scrie un fel de înd:ept~r soc~a~ şi politic: să nu mai fie cu putinţă nici despotism~} t~rar:r~or~ mc~ şarlatania demagogilor. considerat ca cea mai înaltă ·f~rmă de viaţă socială.u.· · · Care fusese scopul cardinaluluî? * TH. E vorba de Academia din Paris.. MEHEDINŢI îmbrătisă sistematic problema statului. cumpărând manuscnse pentru b1bh~tec?.. · . iar acestea atârnă întâi de toate de geniul lor. spre a-şi arăta fiecare meşteşugul de a vorbi*. ar~b1~ de o. Aristotel. Alături de concerte. stuV • * hchytas. lângă un sanctuar. Cel care a înţeles cu adevărat menirea unei Academii în viaţa · unui popor a fost Richelieu. mc1 raz?Ol peloponesiac . Dar sămânţa a încolţit pe încetul. ci operele scriitorilor. în c~ priveşte grija de progresul ştii~ţei .egen ~tat publice cât şi esoterice.Academie du palais" trebuiau să ţină conferinţe de filosofie şi de retorică asupra unor teme date. în Italia. strângând hărţi cu periple şi periegeze. · ·. fiindcă îndrăznise să calculeze etatea pământului. iar la urmă se adăugau şi discuţii contradictorii. iar membrilor Academiei le făcea onoarea să-i lase a şedea pe scaun. s-a numit Academie.şi ac~sti­ cei) fusese ales de şapte ori strateg în Tarent. 7 . . mai ales poeţi şi câţiva muzicanţi. de. precum şi alţi invitaţi. "la portion la plus noble et la plus durable de sa glorie" 12 . lfi timpul călătoriei sale în sudul Italie1. Sp~rta. geometria (cu stereometria). 1940. unde Atena. De aceea. · . Sub urmaşul său Henric al III-lea. adică un fel de cur~~r= spo~r~le şr "se~mna­ rii" cum am zice azi Stagiritul a fost o fencrta anticipare a timpurilor moderne.. se mai ocupau de prozodic şi de ortografie (droicte escripture). ci tinerilor ŞI oamenilo~ maturi. Nu academîile determină epocile literare.măcar în unele ramuri de cercetări . şedinţele se ţineau chiar la palat (în Luvru). el organiză o instituţie cu numele semnificativ: Academie Fran<. ~ Republica sa poate fi cons1derata ca cea dmt~1 mcercare. cum va zice Montesquieu. unde libertatea de cugetare . nici ostracizarea. a~trox:omra şr muzrca. Am putea spune că regilor Franţei li se cuvine cinstea de a fi bănuit cei dintâi rolul unei Academii în viaţa naţiunilor. Corintul. ace~stă institutie de înaltă cultură.. pe temeiul unor experienţe cu globuri metalice lăsate să se răcească pe încetul . ucenicul lui Socrate îşi dăduse seam~ . exista o instituţie. S~ pre~a acol. d'histoire litteraire et de litterature comparee. Naturalistul Buffon a fost silit să facă mea culpa în faţa Sorbonei. Suveranul luase titlul de Protec. · Totuşi. GRAUR.fusese destul de bine asigurată încă din secolul al XVII-lea. 179 ş. ca la orice petrecere.omul de ştiinţă era subordonat teologiei. După numele grădmn lm Akademos. Biblia şi prin urmare cronologia mozaică cu cele vreo 5 000 de ani era încă tabu în mijlocul secolului raţionalist al enciclopediştilor. prec~ şi legătura personală cu matematic~ devenit om de stat îl încântase pe Plato.~ll ). . Iar asezămintele lor au fost modelele din care s-au dezvoltat cu timpul a~ademiile. un fel de şcoală superioară de ştiinţe politic~. Adu-z:ân~ cokcţiile pentru studiul ştiinţelor naturale (e. ~. De aer a ieşit Republica sa. apoi ţinân~ prel. altă p~r~ au î~c~put a dtbu~ cu mare greutate calea deschisă de filosofii dm an_trchitate. unde societăţile pitagoreice erau în m_are cmste. Pilda aceasta de omeme. pe J?asură ce în Bizanţ. Ademenit pe de o parte de cele ~ăzu­ ) 285 te în Grecia Mare.}.a fiu de me~w.o aritmetica.aise.. Adevărul e că acele academii cu concert şi cu întreceri retorice erau mai mult pentru distracţia regelui. membrii acestei ... a şi deschis aproape de Atena. Pentru cârmuirea oricărm stat (fie şr ? smgură 1t6t. Abia în evul medlU. făcu un pas mai departe. cei din urmă regi din casa de Valois ar fi apucat înaintea lui Ludovic al XN-lea în ce priveşte mişcarea culturalii. Teba şi alte stătuleţe trăiau în necurm~te intrigi şi ciocniri. şi Aristotel pot fi consideraţi ca cei dintâi rectori de Umversrta~e. Îpsă sporul a fost la început tare mic. p..~~~­ teur et Premier Auditeur.Discipolul său. cel?r mentoşr. iar cărturarii erau îmbiati să pună la cale trebile pubhce*. pe de altă parte dezgustat de 'cele ce se petreceau în patria sa. Sainte-Beuve credea că dacă timpurile acelea ar fi fost mai liniştite.. o seamă de cărturari.c~ ~ nevOie numaidecât de cârmuirea prin oameni anume pregatrţr m arta de a guverna. L'Acadimie du palais et (Mela~ges un discours inedit de Desportes. . apoi şi în celelalte ţăn ale Apusulm.". parte şi neamurile creştine.

Mai mult: unele cuvinte mor. "Grand Ecuyer creştere nu atât cărturărească. Richelieu este cel dmta1 "om de stat" în sensul superior al cuvântului. Cine să hotărască primirea cuvintelor celor noi? Alegerea nu poate fi lăsată în voia întâmplării. prin concepţia sa etică şi estetică despre lume. ~ ( . adică a ortografiei.oasa. Şi cum se întâmplă adeseori în lucrurile omeneşti. Aşadar. unde se născocesc unelte noi sau lucrări noi. Academia devenea arbitrul cuvintelor si de~i măsura supremă în ce priveşte cultura exprimată prin limba respectivă. Asadar vrând-.. De aceea cardinalul lăsând la o parte în politică vechea idee a "Sfântului Imperiu R~man".soc1ale.n ce pnveste urmărirea idealului cultural şi matenal al neamulUI pe care îl ~eprezintă. Richelieu nu numai că a înlăturat teologia din politică.o fo~rn_ayte ~mea 1r: ce priveste adaptarea sa la mediul telunc.286 S.Academie Fran9aise" grija să facă din limba frantuzească un mijloc de înţelegere cât mai precisă. acela presupune anume reguli. Dar se şi nasc unele cuvinte. Richelieu.. ~acar că era nobil si cleric (episcop la etatea de 19 am!). cu o biserică apărată faţă de papă pnn concordat" si cu o limbă franceză ca mijloc de înţelegere pentru ~loata întreiului popor compus din atâtea provincii cu tradiţii şi graiuri deosebite: breton.. nici Richelieu n-a bănuit la început ce mare dezvoltare va dobândi cu timpul instituţia pe care o crease. adică stabilirea gramaticei acelei lim. În sirul acesta de idei.chiar la Universitate.o . Însă abia Richelieu.atul Rabelais.~~· fă~ă nici o" deosebire de naştere. pentru ca întreaga naţmne ŞI mai ales scrntoru să-1 poată avea la îndemână.. Cine zice însă ortografie. lăsând de asemenea la o parte catohctsmul papal Şl pnn urmare ~niversal. pohtică sau socială. sarcina cea dintâi era fixarea unei scrieri 'regulate. cu care îşi băt~~u capul împ~raţii Austriei.evrând. ad1ca cwzhzaţw sa.?'r ~~ graiului francez. adică prin ceea ce numim cu un singur cuvânt cultură. Putem spune că. el nu vedea înaintea ochilor decât ':n lucru: Regatul Franţei. între beţivani.bi.. care nu se ~ai r~~e!a nicăieri pe faţa planetei. Gândul acesta trecuse şi prin mintea altora. unde se cere o exprimare cât mai lămurită şi mai ( exactă. ŞI reprezintă în sânul omenirii iarăşi o măsură unică prin felul cum înţelege Universul. de legiferare şi de tratate. amândoi iubitori de călăt~rii în ţări străine şi preocupaţi de educaţia tineretului. sau din punct de vedere estetic şi etic. prim-ministru la etatea de 30 de ani. Interesele statulUI mta1 si mai întâi de toate. catohc deprins cu anume disciplină spirituală pe de altă parte. grand seigneur pe de o parte. fără să ţină seama că Franţa este ŞI tr:bUie ~a fi~ :pent~u or:c_e francez o unitate mai presus de orice cons1deraţ1e rebg. tot aşa un popo~ este . cartofori si alte gunoaie sociale). d u R OI'«14 . Montaigne. păşeşte la dezlegarea problemei dând cărturarilor de la . Iată de ce. măcar că purta rasa. Academia Franceză a fost concepută din capull9cului cu un scop precis: să se ocupe de limba poporului francez. ca om politic. care să înlesnească relaţiile dintre popoare. în chip foarte firesc co~~ep_:: planul de a da ţării sale ordine şi unitate. -. gentdomul Armand du Pl~ssisl3 fiind crescut într-o şcoală aleasă.__: era numaidecât nevoi~ de u~ Ma:e Dicţio11. ci mai mult în genul r:o?ililor :nglezi de azi."'.: tuturo. De aceea. cardinalul şi-a dat seama că mortii nu se mai întorc de la groapă.Acade. mai ales că unele sunt schimonoseli ale unor cuvinte străine sau sunt pocite îhadins şi capătă întelesuri tăinuite (cum se întâmplă între hoţi. după cum Descartes a fost cuţ. dar a şi arătat politicii adevăratul ei ţel: organizarec. mai ales când ~ra vorba de corespondenţă diplomatică.r puterilor naţiunii pentru a realiza statul deplin autonom I. Si fiindcă pronuntarea cuvintelor se schimbă cu timpul ba chtar Şi înţelesul lor. ca om de stat. adică al bunei cuviinte? . îl vedem că în politica externă face ~lianţe cu protestanţii în contra Austriei catolic~. provensal etc. care păţise ce păţise cu învătarea limbii latine încă din pruncie 15 si mai ales neastâmpăr. cu latineasca lui ca limbă internaţională. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Să creeze un sanctuar pentru cugetare. u~~ măreste cu cea mai mare asprime pe protestanţi ŞI pe toţi semorn (prot~stanţi ori catolici) care îndrăzne~u să f~că ~lianţe cu străir:ii. avere sau alte consideraţn . mai mult decât puteau s-o facă elina şi latina. capa"t ase o mie" condusă de Pluvimel. InaV 287 inte de a se dezmetici profesorii de la Sorbona. îşi dăduseră seama ce rău e să porneşti la drum cu roată veche la căruţă şi ce minunat lucru ar fi fost o limbă vie. care consideră sportul ca o parte a educaţiei lor . basc. În curând s-a văzut că suveranitatea asupra cuvintelor n-o au cărturarii şi nici măcar filologii de meserie ci scriitorii cei mari. ~ar înă':ntru. întemeiat pe deplina libertate de gândire şi pe egalitate în faţa m~rituh. Latineasca şi greceasca nu mai puteau învia şi nu mai erau în stare a sluji ca organ de comunicare pentru nevoile vieţii moderne.et~~ torul care a inaugurat filosofia modernă. Cine să judece valoarea cuvintelor în priv'inţa înţelesului. rang. ori sunt împrumutate de la vecini. El îşi dădus~ seam~ că după cum pământul unei ţări e ceva unic. din cauza nevoilor vieţii. Dicţionarul le culege şi le păstrea­ ză pentru ştiinţa filologilor.mai ales în partea meseriilor.Claritatea sau neclaritatea înţe·.

În aceasta se cuprinde esenţa creaţiunii lui Richelieu. lăsând Ia o parte atât Sorbona · At ŞI Academia Franceză. Dar. Paris. randmal~ ŞI în altă _!lirecţie.:a întâmplat cu noi.. au 10st 1 h . Scopul ei cel mai de seamă e.ăril:r msp:r~te ~~ p~smn_ile politice. Având nevoie de chirurgi.288 S. 1874. t" t'fi (U n e Insemna e n moment. Pana ŞI titlul de medecin şi chirur ien se ăre P~ncipiul~i de egalitate"**.. Insărcină pe chimistul F. de farmaci~ti mi:I~n. lăsând aplicarea ştiintei la instrucţi~ POJ?Orulm pe seama altor_ organe.ra I ~~cem_c ai ştunţei).Din cele spuse până aici.. de mg:meri şi alţi specialişti pentru armata de uscat_ şi m~nna. în loc de a mai fi o şcoală. singura instituţie care şi-a continuat fiinţa şi lucrările sale chiar în timpul ocupaţiei duşmanilor a fost Academia. . acelaşi lucru a fost crearea Academiei pentru orientarea spiritului . Ciale. sau ocazie de petrecere cu muzică şi versuri. ' . rezultă că Academia unei naţiuni cuprinde şi trebuie să cuprindă în fiecare epocă valorile cele mai reprezentative ale neamului respectiv. românii 16). De bună seamă. Ceea ce însemnase Discours de la Methode şi Regulae ad directionem ingenii ale lui Descartes pentru spiritele filosofice. ca re~cti­ un~ m contra spi~I~ul_m t~logic şi monarhie. deveni încetul pe încetul un fel de simbol al vieţii poporului francez în tot ce are el mai tipic în latura culturii. tot aşa academiile moderne au devenit un fel de acropole culturală a fiecărui neam. când fu surprinsă de marei~ cutremur al revoluţiei franceze. ) 289 frumuseţea * ' . iar neamul pare strivit de duşmani. la asta se gândise Montesquieu când afirma că Academia Franceză este "partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei lui Richelieu". Sorbona? Vechea univ~r.1lH.w_narn au c~roit al_ături de Academie şi de Sorbona Jnstit~tul cu men:rea de a ml~~m p~ogresul ştiinţei şi al democratiei.sitate medievală îşi continuase viata ei mer ând pe ~gaşul tradiţiOnal. Avem dovezi pipăite: toate neamurile europene. Sorbona însă· rămăsese "închisă anc I ozată ŞI pe JUmătate moartă"*. ca sub regii din Casa de Valois. erudiţi ~-1 sav_~nţ1 care n-aveau altă preocupare decât aflarea legilor naturu (unu ca Daubentonl7 Adansonl8 H .. cu m.a să for!eze· ~a~~tra~i. Academia lui Richelieu. Atâta e de adevărat că Academia reprezintă azi "acropolea" unei naţiuni. Academia a trebuit să devină locul unde se adună scriitorii cei mai de seamă ai unui neam. p. ŞI. u a e cuvm e. ~ni ş 11 ~. tot aceia să aibă şi răspunderea propa~ g~m cunoştmţelor în gloata naţiunii. 19 ~ adevv ţ' . Stiinta însă sp~rea ŞI _e~. Izbuti să potolească pornirea organi. Le centenaire de l'EcoleNormale Paris 1895 p 77 · UVIER. era firesc ca şi aceştia să intre la socoteală. Astfel. apoi un tratat sălbatic care strivea statul. . . pe măsură ce s-au întărit politiceşte.toti legaţi încă de studiul hmbn la_tme sau măcar de o teză scrisă î~ latineste. Tot Napoeon făc'. ba unele au anticipat unitatea politică prin unitatea culturală. Prin ur~ mare. gândul fusese să dea memb . au căutat de atunci încoace să-şi creeze şi o Academie. Academia rămâne mai presus de toate vânturile şi de toate valurile. auy . unde stau zeii tutelari ai ce~ tăţilor respective şi unde cetăţenii se retrăgeau pentru ultima apă~ rare în timpuri de primejdie. După ce a făcut unitatea politică a statului francez prin întărirea-­ monarhiei. ' ' · . ~lo!-' l?st:_tut~m ŞI însărcinarea de a priveghea învă ământul adica raspandtrea cunostintelor în toată tara c It ţ· t ' menii ca e fv t" . ci şi în legătură cu cugetarea oamenilor de ştiinţă. clerici. ' . ca simbol al naţiunii întregi. Cut?~ ră~âneau atunci celelalte instituţii culturale ale Franţei mai mtai de toate. reprezentată de Academia respectivă (cum s. preocuparea · ' cade • 0 A •=\~AgL DUPUY. avocaţi şi medici . artiştii graiului o hotărăsc. încât chiar în timpuri de catastrofe politice. Revolutionarii plăn · ~ ~ " toarne to t · t't ţ"'l · uira sa ras. cardinalul i-a adăugat şi unitatea sufletească prin Academie. Eloges histork]ues. Ei sunt "piatra de încercare" a celor ce se ocupă cu redactarea Dicţionarului.o'-:rcroy ~ă ?rvg~mzeze Institutul ca o asociaţie de savanţi..) Astfel ştiinţele' au putut că­ p_ata ŞI ele ~n fel de autonomw. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ori urâţenia ei.ata f~ne de ?rganizare a tuturor institutiilor culturaÎe Revo~ u. r ~ceau ş unţa.· . ?ând lă~tari tot mai mulţi prin mun~a u~or c~rcetă­ tor~.. francez în cultura naţională şi chiar în cea politică.) ·.I-Ice. pentru a reprezenta toate ramu ·1 t ale cercetv . pe urmă Institutul a r~mas cu ca~acterpur teoretic. el p~ne temelia şcoalelor speciale din care au iesit rohtehmcel~ de ~ZI~ u~ fel de universităţi yrofesionale. . rupându-i tot hotarul de la apus şi o mare parte din cel de la răsărit şi miazăzi. Abia N~poleon md ~em~orul revolu~Iei. . Şi fiindcă limba creşte şi se perfecţionează nu numai în partea ei literară.. (Când războiul mondial adusese cu sine invazia asupra României. După cum vechile "acropole" erau sâmburele unor noÂt<... grupaţi pe spectahtaţi. . ~ ave ~n~ l u 11 e care aduceau aminte vechile diferente so. în chip firesc.. lesului unei vorbe. cuviinţa sau necuvi~ inţa întrebuinţării. când hotarele sunt fărâmate. Atunci se abftuasup~a F::nt~~~t:~:~ ~a. enirea · sa speci'alav . oa. ca în timpul lui Plato.

şi în alte ţări. sunt unele populatii cărora le lipsesc cu totul din limbă anume sunete. lasă în graiul său urma tuturor particularităţilor etnice şi chiar ale vicisitudinilor sale istorice. CUVIER. cei care au dat la iveală lucrări însemnate pot fi aleşi membri ai Institutului central al ţării lor. Dar încetul pe încetul. p. patru: 2 ŞI 2. vine la rând cercetarea antropologică ~neamului respectiv? Pentru a înlesni însăşi ştiinţa despre grai. Ce fel de grai o fi acela. Trei se ~ice 2 şi 1. a bisericii. ea înregistrează veac după veac cugetul şi simţirea neamului care.~ ( ( - . versitare. MEHEDINŢI. aduc ştiinţei ca prinos operele lor şi · din timp în timp comunicări mai mărunte. 2. după cum capacitatea de elaborare cerebrală a impresiilor căpătate din mediul înconjurător nu este aceeasi d. când cantitatea. Adevărul acesta e valabil atât pentru individ. Proverbul spune că "toată pasă. tot astfel capacitatea de exprimare prin sunete articulate nu este egală. în care nu există cuvinte pentru a exprima actiunea! La bakairi s~nt n~m~i două numerale: unu şi doi. Institutul unei ţări (al Franţei. îndată după studiul limbii. adică de om. ca un fel de a doua pepinieră. de pildă. etc. care a dat modelul acesta de organizare) este exponentul cel mai înalt al ştiinţ~i din ţara şi epoca de care e vorba. Sarcina ei cea dintâi este îngrijirea limbii. cum se ştie. 1940. iar pe de altă parte ca un suprem control al rezultatelor dobândite în toate direcţiile de cercetare. Cum am spus: la început fusese vorba să aibă şi însărcinarea de a priveghia răspândirea cu- noştinţelor în gloata naţiunii. cit. Altora le lipse~c chiar părţi de cuvânt. filologi. nu toate ramurile speci. unde se află adunaţi la un loc cărturari din toate ramurile ştiinţei. ci şi de purtătorul graiului. alţi auditori. Numărătoarea s-a isprăvit. · ei colective homo sapiens au aceeaşi capacitate de a exprima prin sunete articulate stările sufleteşti. avocaţi şi medici.290 S. medicinii sociale etc. dezvoltarea firească a lucrurilor a adus cu sine ~~--~~ următoarea împărţire a muncii ştiinţifice în timpurile noastre: . din care să iasă magistraţi. ea rămăsese lângă vechiul ei scop: adică o instituţie cu caracter profesional. simţind bucurii si întristări. cugetând (bine ori rău).. de caracter universal şi deci internaţional*. calitatea şi ritmul graiului vor fi înregistrate si analizate cât mai exact la fiecare popor. în "seminarii" şi "institute" de cercetări. Buc. 1. al căror auditor e ţara întreagă şi chiar lumea întreagă. Limba anneană nu are verbe. muncind (mult ori puţin). Cei care s-au dovedit capabili să lucreze pe iărâmul ştiinţei. şase 2. "Institutul" aşadar este un fel de universitate a bătrâni­ lor care. cmci: 2. încetul pe încetul. Pentru ce oare. baroului.. au la îndemână în anii lor maturi "institutele de cercetări". dar pe urmă a rămas un aşezământ pur ştiinţific. fizicieni etc. la fel va fi şi cu fonologia. în loc de lecţii zilnice. CIVILIZAŢIE ŞI CUL'I'URĂ MEHEDINŢI limba. fiecare "pe limba şi prin limba sa trăieşte"... În sfârşit. fiindcă limba este oglinda cea mai credincioasă a sufletului unei naţiuni.e la in. Invăţă­ mântul universitar putea să pregătească jurişti. deoarece ştiinţa nu cunoaşte lţ9~are politice ori naţionale. magistraturii. lăsând această sarcină pe seama unor seminarii normale superioare. De bună seamă.. matematici. mergând pe căi drepte ori nedrepte. cât şi pentru popor. E posibil ca şi timbr~l vocii să fie utilizat în acest scop. Mai întâi. 2. . In rezumat. op. literatura şi în genere de cultura franceză în cel mai larg al cuvântului.u: 291 * -. mai era nevoie de o practică deosebită.. naturalişti. universităţile au rămas sau tind să rămână focare de ştiinţă pentru ştiinţă şi sunt pe cale de a părăsi cu totul vechiul lor caracter de şcoale profesionale. Ea este purtătoarea de grijă numai a tezaurului culturii naţionale. u:nde încep ucenicia. In adevăr. 2. Se înţelege că nici Universitatea nu putea întârzia prea mult. s-a văzut 5ă nici una din aceste meniri nu putea fi împlinită cum se cade. · Cercetătorii tineri intră în pepiniera ce se cheamă Universitate.divid la individ şi ~-a progresat deopotrivă în toate grupănle etmce. • Cu totul altceva este o Academie. altfel de profesori. După cum unealta a fost de la începutul omenirii şi este şi azi * G. Dar nu numai de limbă şi de literatura naţională trebuie să se ocupe Academia. clerici. teologi. Grafologia. istorici. 31 ş. . Prin urmare.rea pe limba ei piere". este de un real sprijin pentru caracterologi. unde pot lucra cât de intens şi în deplină libertate. adică un fel de nouă politehnică de caracter social*. Aşa că. dar până la aplicarea acestor cunoştinţe speciale în vederea profesoratului. În acest chip. care nu-şi poate găsi locul cel mai potrivit în sfera prelegerilor uni. 193. Şi atât. cu alte programe. Trilogii. Antropologia descriptivă a poporului de care e vorba se impune de la sine ca sarcină a oamenilor de ştiinţă adunaţi în acest for suprem de cultură. Şi în Franţa. înţeles * S. ca un fel de consacrarea meritulu:i. p.

ca să dăm o pildă mai cunoscută __:_ cu nepoata fostului Domn Bibescu. Cine ştie cum se reflectă v1aţa fiecă. (Gândiţi-vă un moment la diagrama vorbirii maghiare şi a celei româneşti.că "Muzeul etnografic" al unui popor este rezumatul cel mai co~pl~t al civilizaţiei lui.c. aceasta e. Şi totuşi au vorbit si au hotărât. A ' .~rte. ' ~ai dep. prin făptura lor antropologica ŞI pnn caracterele lor sufletesti. dacă vrea să-şi dea seama de ceea ce est~ caracteristic în fiinţa unui popor. măcar că erau nă~cuţi cu nume române_:. una sacadată. adică: în locuinţă. pe temeiul că e cărturar de seamă. ea a mărturisit că nu se simte legată de cultura românească. culegerea şi îngrijirea tuturor documentelor despre trecutul neamului. de unul german. Aici. iar pentru cultură. se mai adaugă în programul preocupărilor academice şi etnografia descriptivă. O dovadă concretă este "Muzeul Limbii Române". • · · ' Poate Academia unui neam· să fie nepăsătoare faţă de astfel de probleme? ·· · · ·· · ·~ .. Am putea aminti exemple de mari erori . credem că sunt de ajuns. sunt încă ~ sumă de caractere somatice pe care antropologulle cercetează si trebuie să le cerceteze.. ca o cascadă. ca manifestarea cea mai întreagă a fiinţei unui neam? De soarta unei naţiuni nu poate îngriji oricine.me. · · -:·Alături de studiul antropologie al rasei. n-aveau calitatea de a vorbi şi hotărî în numele poporului român. ale cărui fericite rezultate începem a: le simţi nu numai înpro- CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 293 gresul Dicţionarului. se înţelege de la sine cât de însemnată e strângerea şi studierea folclorului sub toate manifestările lui. mijloace de circulaţie şi în particularităţile muncii de toate zilele. Dacă e vreo sarcină mai grabnică de împlinit pentru Academia •unei naţiuni. contesa simţea.292 J S. ~u un cuvânt a geografiei ţinutului respectiv. antropogeografia. a deschis şi ea interesante perspective pentru cunoaşterea ~omplexului omenesc.. a subsolului. ' Aşa s-a întâmplat . Cine să ţină în mână toate firele acestei complexe probleme dacă nu Academia. vorbind din pruncie limba franceză. acelaşi rol îl joacă . ca ŞI pe noi. nu ştia limba şi prin urmare nu putea să aibă o comunicare directă cu simţirea şi cugetarea poporului român. vegetaţiei şi a tuturor formaţiilor biogeografice. Serologia. iar în numele ei nu poate vorbi orice ins. Născută şi crescută. cum este cea privitoare la continuitatea elementului român în 21 Dacia • Prin urmare. (Cine nu deosebeşte după ureche un tenor italian. dar mai ales spre paguba noastră ~ tuturor şi cine ştie dacă nu pentru totdeauna. Cele spuse altădată în Coordonate etnografice şi în Caracterizarea unui popor prin munca ~i uneltele sale. de când s-a înteţit grozava revolutie adusă de "marea industrie". In sfârşit. Iar antropogeografia presupune Ia rândul ei cunoaşterea prealabilă a solului. După cum urma lăsată de deget pe ceara on pe cerneala iscăliturii este un mijloc de identificare.si al bu~ . Era pentru noi un fel de N-aude. contesa de Noailles..e ca~e gravitatea o ţinea lipită de scoarţa planetei. a climei a hidrografiei. potrivit cu definiţia dată la început. . unii îl numesc ethnie. Asadar limba are si ea o vădită latură antropologică şi e firesc lucr~ ca ~naliza sun~telor (Schallanalysis) să ajute stabilirea de legături între anatomia aparatului vocal-auditiv ~i a~ustica fiecă­ rui grai. adie~ o ftinţ~ P. tot ~stfel limba (cu însusirile sale favorabile ori defavorabile) a fost ŞI este unealta prin c~re se manifestă întreaga viaţă sufletească a fiecă­ rui neam. dar şi pentru dezlegarea unor mari proble. păstrăm încă vocea. dar şi ale unui neam. MEHEDINTI mijlocul de exprimare a născocirilor în tehnica ma_terială.Muzeul de artă" şi alte manifestări ale culturii. Cu o lăudabilă sinceritate. ne. · În orice caz alături de fundamentul anatomo-fiziologic al graiuI'ui. Nu-vede . în Franţa. ace~ Ia stie . urmărind legăturile dintre neam şi me~iul său fi~ic ._ nu ~ nevoie să mai dovedim însemnătatea capitala a studulor tstonce.. francez ori englez .atata avea comun cu românii.) O astfel de analiză ar putea veni chiar în sprijinul cercetării stratificărilor de populaţie. până în timpurile preistorice. nici nu mai e nevoie să stăruim. circulând în vinele sale sângele grecesc al mamei .<acţiu~ea ţării asupra omului şi reacţiunea omulm asupra pamantulm) se adaugă şi ea ca o nouă temelie a cercetării asupra poporului. alta potolită în felul curgerii unui izvor. De aceea socotim că mult mai bine au făcut aceia care. pe care. pentru că în n_u~e~e n~ţiunii au vorbit oameni care. Mai întâi. deoarece când împrumutăm vocabularul străinilor.! Parcă ar avea un adaos deosebit undeva.) S-ar putea ca anume diagrame acustice să ne ajute a stabili deosebiri foarte caracteristice între fonetica neamurilor. nutriment.:am născut.. au renunţat la pretentia de a trece drept români. urechea şi ceva din pronunţia limbii poporului din care . rui neam în civilizaţia sa. cum se stie. în fundul gâtului. doar un "greu" al pămân­ tulu~. când cugetăm ce repezi schimbări s-au ivit în viaţa tuturor neamurilor. în timpurile din urmă. fonogramele vor putea fi nu numai un mijloc de determinare a particularităţilor unui individ. simţindu-se totuşi prin moştenirea lor fiziologică şi sufleteasca de alt neam. spre paguba lor. port.

fie alfabeţ1). chiar dacă a~ fi cel mai erudit muzicolog.un sang nombreux. acela nesocoteşte în chip vădit regulile ortoep1e1. tinând seamă de articulaţiile ei gramaticale şi de rânduiala ei sint~ctică.. iar limba şi folclorul naţional sunt de asemenea mari daruri ale naturii. 'şi alt~le. răsu­ net şi ele al sângelui.. am regreta fără îndoială. nu este un omagiu adus hmbn hterare ŞI regulilor Academiei..chemi pe un mut-balamut să cânte la Operă. rugându-se să fim scutiti de holeră de ciumă. cât şi vorbirea oricărei limbi. Cine poceşte cuvintele. dacă ar tipări fiecare autorii latini după felul cum o pronunţă neamul său!). urechea unui ac~demician nu face deosebire într~ ia-l de pe mine şi ia-l după mine. cum zicea ea însăşi. Văzuse cerul României numai câteva zile. nu se mai poate face nică­ ieri şi niciodată (cel puţin când e vorba de ceea ce rămâne neînregistrat la timp). şi alte schimonosiri caracteristice pentru graml vulgar (pocit îndeosebi de explozitivitatea vocalelor la o anum: P~J?u. Judecaţi singuri: cum ar fi putut biata înstrăinată să afle cam ce-o fi limba românească şi că în această limbă scrisese un oarecare Eminescu. adică nu poate să deosebească în vor?i:e locul de timp. este un dar din naştere. un plat sans finesse . Nu ~~·~~~.. a găsi reguli pentru scrierea ei cât mai exa~tă (închipuiţi-vă ce s-ar alege din limba latină.. S-ar fi putut însă ca străinul acela să fie primit şi în Academia Română?24 Ba avem dreptul să mergem şi mai departe. spre deosebire de institutele ştiinţifice. Doamne. dar pragul Academiei nu-l poate călca fără să aducă o scădere a prestigiului tării . nu cunoştea nici ţara. ( ( - . Ştim toţi că unul din cele mai bune dictionare ale limbii române a fost compus de un străin. Şi i se mai întâmplase o nenorocire: dăduse cu ochii de o ceată de danci cu pielea goală. Câtă cemere trebuie spre a scoate gunoaiele şi boabele şiştave din grâul cel sănătos. pe care nepoata de domn se temea să nu-i considere ca rubedenii din punct de vedere etnografic. e totuna ca şi cum ai vrea să Înghiţ( o mare. expresiile lătăreţe pă. în sensul larg al cuvântului. ' Enormă sarcină atât scrierea. Dar dacă astăzi s-ar întâmpla să nu fie tocmai înlesnită astronomia în România. de la cea din cătun până la Universitate si în nici o biserică. . acela să se ducă aiurea.. ce greutate! Francezii au o vorbă impresionantă: ei zic despre ceea ce trece dincolo de marginile puterii omenesti c'est la • mer a boire 23 . A cunoaşte însă limba unui neam în toată desfăsu­ rarea ei seculară. ceea ce o făcuse să creadă că românii sunt un neam sans pudeur. drept vorbind. de ceea • ce rămân~ din viaţa celor aleşi ca inimă şi minte (fie analfabeţi. secetă. Cine ştie dacă nu vor fi fost chiar niscaiva ţigănuşi prăsiţi pe moşiile Bibescului. în Japonia sau aiurea. . în loc de pe. în Canada. Asa ceva n-ar trebui să se audă în nici o şcoală. De aceea. Fie el primit cu onoruri cât de mari în secţia Institutului.'•" 294 S. dă ciumă. s-a adăugat şi altă împrejurare defavorabilă: i-a dat cineva să guste din mămăligă. a dibui apoi toate nuanţele de înţeles ale fiecărui cuvânt după împerecherea cu altele şi a stabili un canon al tuturor valorilor estetice si etice în care s-a întrupat cugetul si simtirea unei natiuni î~tregi . câte şi cât de mari sarcini are de purtat · Academia unei naţiuni. la etatea de 9 ani. . Uriaşă greutate. Apoi. domnilor colegi. când te gândeşti numai la împlinirea Dicţiona­ nilui. . cutremure şi alte nenorociri le însiră ca şi cum ar cere: dă holeră. adică a deosebi cugetarea şi scrisul proştilor de al celor deştepţi. unde preotul.in ţara noastră). unul dintre cei trei-patru poeţi-filosofi ai omenirii! 22 Vorba lui Goethe: sângele e un suc grozav de scump (ein ganz besonderer Sa{t). În sfârşit.. s-ar cuveni să intre în Academie numai cei care stăpânesc deplin graiul neamului lor.. Oglinda însăşi îi spunea că nu face parte din neamul oltenesc al tatălui. dacă nu se face aici şi acum. Chiar românii din naştere care vorbesc pocit sau dialectal dovedesc si dânsii că nu respectă destul regulile institutiei car~ i-a chem~t în ~ânul ei Dacă.. ca tezaur al sufletului etnic. într-un cuvânt: a despărţi ceea ce este trecă- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 295 tor şi piere împreună cu gloata (analfabetă ori alfabetă)... Academia Naţiunii. Pe când studiul limbii şi al poporului nostru.laţie ex~tică d. gândindu-se la Fanar. a găsi deci regulile pentru scrierea cât mai exactă a unei limbi.. unde e vorba de filologie. Tot aşa. de pildă. cu toată civilizaţia şi cultura lui. Iar sarcina aceasta enormă de a face mereu inventarul material şi sufletesc al vieţii unui neam presupune numaidecâf concentrarea tuturor ramurilor de cercetare mai sus-amintite într-un singur organism cultural. MEHEDINŢI nicei. ci avea sânge foarte amestecat. care vorbea în'să slut de tot româneşte. de războaie. dă războaie . Statul i-a preţuit cu generozitate munca sa ştiinţifică. . totuşi ne-am mângâia cu speranţa că ceea ce ne lipseşte o clipă aici s-ar putea face în Australia. de a deosebi simţirea bădăranului de a celor înzestraţi cu mare sensibilitate etică şi estetică . III Iată. care îşi pot împărţi munca lor cu oricâte aşezăminte de caracter internaţional. dă (parcă e ver?) în locul lui ~e .. Toate ştiinţele sunt necesare şi toate sunt binevenite în Academie.

I~atur~ ponosul. cu~ se ştie. Există. · Cea dintâi grijă a instituţiei noastre. iar cetăţile lui Decebal. m timpul_?J~ urmă. geografică climatologică. La Institut' nu la Academia natiunii. Ba_rre~. isto_ria neamul~ Aa ~ost sprijinită prin bogata colecţie a m?ldo. în orice manifestare de cultură şi chiar de ştiinţă aplicată..•' 296 S. dar şi nationalite oblige.. Cu pictura tot aşa.rean~m ~urmu~a~. MEHEDINŢI (Între piţigăiatul di. libertatea de clădire şi de împodobire a fost ma1 mare. (Aţi văzut cum miorlăitele "roman'ţe" purtate de lău­ tarii ţigani prin toate grădinile de vară ale mahalalelor au fost părăsite cu dezgust îndată ce un cântăreţ şi o cântăreaţă cu simţ pentru muzica românească au început a cânta cu adevărat româneşte. săpăturile arheologice ŞI pre1stonce au capatat oare- 1 1 CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 297 care avânt (regretabilă întârziere când atâtea castre aşteaptă să . Folclorul însă e binişor îngrijit. nu-s mărimi comparabile. Î~cercarea lui Treboniu Laurian şi Massim a ieşit rău26 • D~r ?u . pe varfun de peste 1 000 m. * Să ne întoarcem acum la noi. Atâta ~umai că bunii noştri bătrâni. Dacă nu. lemnul fii~d la îndemână.cea dintâi lucrare asemănătoare cu a lui Traian. Dar toţi au avut câte cev~ d:n t~­ parul francezului. :n~hniţi de nedreptăţile ce ne făceau vecinii.~Pă:·· A?ademia. spiritul francez şi toată distmcţ~u­ nea manierelor franceze. Atât de mult <:bliga. cercetarea geologică. până ce a venit revelaţia folclorului muzical printr-o adevărată înţelegere a cântecului popular?) . mulţi Ciobaru ŞI multe care cu boi sub un cer de un albastru primăvăra- . făcând :Iin e.ttvarealimbii deoarece a simtit că graiul unm neam este creaţia sa cea mai p~rsonală..· · ~· E drept că studiile antropologice cu privire la popon:I nostru n-au căpătat din partea Academiei toată încurajarea ~e h se cu':enea.le une!te de muncă.. mcât Aca: demia se simte datoare să primească în sânul e1 tot ce este mal tipic francez.cea dmta~ mstLtUţLe unde se arata deplin respect faţă de tot ce e scump ne~m:. n~ r:u~al noblese oblige. Academia a fost bucuroasă să-i arate cuvenita preţuire27. politeţea franceză. pen~ru. n-a fost trecut cu vederea de Academie. Nimeni dintre cei care au arătat un real interes pentru pământul şi neamul românesc.liter~re. Este importantă opera muzicală a cuiva pentru felul de a cânta al românului? Binevenit la Academie. botanică şi zoologică a ţării a fost îmbrăţişată cu in~ • teres de Academia noastră. alungând din limbă toate c~vinte}e pe :are le ~nm1se~ ŞI le romanizasem de atâtea secole... puţinAaş~ e ~ân­ duiala în Academia Franceză. Cmdata suparare. Şi bine a făcut.. Cl numai .·. Academia este Academie . iar cei care construiau după modele arhitectonice franceze. Dupa razboml mondial a chemat pe Foch. În schimb. americane ori altele (bunăoară arhitecţii "blocurilor"). multe oi.{ţ. spaniolă şi câte mai sunt . şi l~mba au ales pronunţia mai deschisa Şl ma1 armomoasa de. în mijlocul munţilor. Victor Hugo. Petam25 Şl alţn. . pe . Renan.iori moşneagului de la Câmpina. la Severin -. că atenţia n-a fost concentrată deopotrivă asupra tuturor ramurilor culturii româneşti. Au simţit-o de multă vreme chiar artisti străini care s-au minunat de luminoasa înfăţişare a casei ţărăneşti de la munte. dacă ar fi dovedit si ei merite reale să fi avut locul lor în secţia respectivă a Institutului. flamandă..) · Dreptatea ne obligă să mărturisim totuşi. a izbutit cu ajutorul inginerilor şi lucrătorilor români să lege malurile Dunării de Jos printr-un pod . să i se recunoască meritele în institutiile de caracter internaţional.lu~. Dar dacă a ales. o arhitectură rurală vrednică de luat în seamă. sa arunct de râpă nişte metale pe care le-ai făurit. · Foch . ~ude definit ~i totuşi ~1mţ1t_ de cei dimprejur şi preţuit ca o realitate de ordin supenor literară V _) "naţional". cântecele adevărat româneşti? Cine şi-ar fi închipuit că bocetul din cimitirele satului cuprinde atâta durere şi doina atâta· melancolie. unde mmanm nu-1 este mg~dmt a păcătui contra prestigiului limbii franceze.·. Pentru ce sunt şcoale deosebite? Una italia~· nă. Pasteur. ' Cu muzica tot ~şa.m calitate de figuri reprezentative ale sufletului etmc. în timpul epocii de laudă a lui Carol 1.·.. pi şi lăbărţatul d~. un "nu ştiu ce" . italiene. ero_Ismul francez. Joffre. au crezut că vor. nu ~entru ~~­ mărul şi însemnătatea operelor ştiinţifice ori .s~ fie:) . Firesc ar fi fost ca acel arhitect rep~ezentativ să fi dobândit un loc în Academia ţării. Au simţit-o şi artiştii noştri mai ales de la Mincu încoace. Acolo. alta franceză. ba din unele chiar monede cu o frumoasa efigie romaneas- ~ă. ascund şi azi tainele marelui război dintre romani şi daci). deşi culegerea lm n-a fosty nu e nici 'azi destul de ştiinţifică. tllologii următori am intrat pe drumul cel drept. un~e. ~le~ . Cel. (Când un inginer român.. iar acum Dzcţzonarul e pe cale de înceată împlinire. ? Pentru ce Grigorescu e pictor român? Unii cred că s-ar fi ivit între noi pic~ri supe. a fost cul. . de asemenea. de pildă. cel cu. fi~ de~gropate. Ea cheamă între "nemurito?" băr?aţi ca:e r:u s:ar potrivi pentru nici una din secţiile I:r:stitu~ulm:.

văzând cruzimile războiului civil din patria sa. Tot aşa cu Creangă. fără înconjur: care Academie din lume ar fi gata să primească în sânul ei un criminal ca reprezentant al sufletului naţiunii? Opera artistică e una. iar industria stiletului şi a veninului era la modă.<şi <:hiar. Iată de ce. Ea este şi trebuie să fie esenţa sufletului fiecărei naţiuni.e României. a mărturisit că acelea nu-s fapte ale spaniolilor adevăraţi. omul e cu totul altceva. măcar că era 299 voluntar şi foarte încrezut. că "nici un popor JJ. Azi însă.. dar pentru om nimic decât mila crestinească si severitatea justiţiei. nu cumva ştiinţa şi arta sunt şi ele supuse cenzurii? Întrebarea e grea. apreciind fără părtinire ce se cuvine şi ce nu se cuvine.. Intrebăm. Spamolul e mândru şi religios. zugravul atâtor icoane din mânăs~iril.. (Grecii vechi. se cheamă dreptate. crimele şi asasinatele erau floare la ureche. Făcând ~n fiecare epocă suma valorilor celor mai repre~entative. ca educator al naţiunii. MEHEDINŢI tic. Pe vremea aceea multe se puteau şi foarte multe se iertau. Istoricul Treitschke. dupa cum mmem nu poate mto~rc~ · scripetul vremii.ta: litate a naturii: în viata unui neam nu-s numai zile cu soare. Fără această indisolubilă legătură între Adevăr.. poate pe temeiul tradiţiei să-i mai arate cât de cât pe . rânduielile vieţii sunt altele. Ne vom bucura de. când baroni bandiţi pândeau ca eretele dm tumul castelelor aşezate pe vârfuri de deal. Si cât de greu apasă şi va apăsa de-a purun conştnnţa noastra lip. ca Spiritus rector. Acade~a ' devine astfel un îndreptar. Foarte bine. Fiecare neam îsi are făptura sa fizică şi morală. Dacă minunatul povestitor ar mai fi p_rintre noi cine nu s-ar feri la o parte ca să-i dea locul de cinste! Chiar cel mai închipuit de sine şi-ar strânge întreg calabalâcul romane~o_:. gata mereu de asediu (Bologna păstrează si azi câteva duzini). n~~ul ŞI coloarea vieţii autohtone. pentru alte păcate.) Francezu~ ~ iubitor de glorie şi generos. dar grozavă răspundere. Thată admiraţia pentru operă.ăran~ pe urmei~ căruia nimeni nu va mai putea păşi. dar chiar şi fiinţa lui şi a statului est? primejduită: La asta se c . Dar Benvenuto a ucis oameni. învăţând adică şi pe alţii meştesu­ gul asasinării . mai ales unui artist ca Benvenuto Cellini. eleganţa ~rtulm. nu numai cultura neamului. în genere spre artă. Benvenuto Cellini a fost fără îndoială un puternic artist.· (Unamuno. pri~ f~rea lucrurilor o Academie trebuie să cuprindă. de ~ncasările lor) dar în Academie locunle dmtm se cuvm p1ctonlor m care se simte cât mai lămurit fizionomia neamului şi a peisajului românesc. estetice şi chiar etice a neamului. Pentru ce Grigorescu.298 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ . dezlegaseră problema aşa: kalonkagathon.adică educatoarea naţiunii întregi. Italienii au înclinare mare spre _muzica şi.. dar şi cu ma!e deficit moral în viaţă).. adică omul de stat. CI ŞI • zile de întunecime şi ~utremur.a lui Eminescu din şirul academicienilor! Ivitu-~-~ oa:e vreo minte mai bogată decât a lui în generaţiile de car~ IŞI mai adu~e aminte poporul nostru? Fost-a în vremea poetulm vreun roman mai conştient de greutăţile naţiei şi cu mai multă grijă de viitor~l ei? Găseste cineva în paginile istoriei noastre literare vreun scnitor care· să se apropie de măsura lui? . dramelor.Acade~ne. toat_e i~?ânzile . Cine i-a privit opera în muzeele Florenţei nu va sta o clipă la îndoială să-i recunoască tot meritul. artistu_I c~re a SI~ţit mai deplin în ce stă "fierul" rasei. * Aci am ajuns însă la o mare răspântie. ~ar a~ ŞI umor. Adică: frumosul să fie unit cu binele şi deci cu adevărul care.. înainţe de a muri. Germanii treceau până mai ieri drept poporul poeţilor ŞI al filosofilor .Ce amară şi ireparabilă greşeală că "între ai săi a fost. Atunci cine să--i ţină locul? Singură Academia. ca să dea unui popor tinereţea_ sa ~ufleteasca ŞI sănătatea graiului netulburat de influenţa altor hmb1.. spre a face loc operei unice _a gen~alului ţ. însă ai săi pre el nu 1-au cunoscut . V (. Dacă Academia este si~bolul culturii naţionale şi deci regulatorul vieţii ştiinţifice. toate laturile caracterului etnic. . când până şi papii încingeau spada. Ba uneori îi lipseşte tocmai ceea ce-i trebuie mai mult. învăţătorii noştri î~ atâtea Şi atâtea priviri. In epoci ~a ale lui Cesar Borgia. pictorul războiului de neatârnare. când până şi în mijlocul oraşelor unele familii trăiau în case cu tum înalt. pe cât e cu putmţa.. . în latura practică a vieţii. S. Bine şi Frumos. începând cu cele mai caracteristice. dar răspunsul nu poate fi câtuşi de puţin îndoielnic. versurilor şi toată volumăraia de proză cât de erudit~."ce cale să apuce. atâtea idealuri de viaţă.U are în fiecare epocă tot ce-i trebuie". Urmarea a fost puşcăria (cum au păţit. mărturiseşte undeva. Englezii sunt utili tari. Câte naţii. o şcoală de perfecţiOnare a neamulUI. o institutie etnopedagogică. Fiindcă e o cumplită fa. Să Ii se recunoască meritele în expoziţii internaţionale. " . ci ale celor corciţi cu ţigani. Vom pune înainte un exemplu concret. de ce n-a fost chemat m. ba încă a şi descris cu plăcere felul de a junghia pe adversar. 1 Ma~e cinste. Oscar Wilde şi alţi oameni de real talent.

vanitatea. Viata nu e geometrie..md~a cetatea în care s-a furişat un singur trădător. Unu_l ca ace_la a pacatmt. · ·.. A~ad_emia nu. spre a o da ca pildă generaţiilor viitoare? In al doilea rând. nici podium pe care să-şi înalţe cineva arţagul._ r:. ura şi alte betesu. Ca oameni toţi greşim ŞI vom_gre~I p~nă ~a mormânt. Ea eşte şi trebuie să fie un altar la care. Aceste noţiuni presupun o adaptare cât mai deplină la armoniile naturii şi ale societăţii .cinoşii. .. ci-I conf~ndă cu oportumt~tea. aducându-l la boală si Ia pieire. rânduiala e alta: ea nu poate tolera mci greşeli făcute din imperfecţiunea m~tod~lor de c~rcetare. A pătrunde în Academie un astfel de ~uflet _ar însemna să se prefl. acela ZICe o suprema selecţw­ nare a tuturor . n?cum ~~le făcute "cu ştiinţă".!lvea_: Nu poate fi vorba de nici o toleranţă ŞI de mci o excepţie . devin izvor de insanitate m~rală. prezente ŞI vutoare? Istoria e plină de pilde tipice. Stăpânit de impulsii egoiste. câtă intehgenţă îi l~pseş_te. după cum toxmele lucreaza asupra corpului. adică de ajungerea la cârmă a celor fuduli şi ambiţioşi. Căci poate avea cineva reale calităti în unele priviri şi totuşi să nu fie potrivit a ocupa. prin firea sa inferioară. ci o continuă aproximaţie ŞI pnn ~·urmare mere~ avem nevoie de iertare. Bădăranul. oricâte merite literare. ca simbol al sănătătii sufletesti ·are datoria să preţuiască nu numai adevărul în ştiiO:tă dar s( l~tura morală a vieţii. guri ale firii omeneşti. poate d~veni nici adăpost pentru IObagt făra autonomie Intelectuală şi morală. Naţiuneacare ar primi î~ !lcro~olea sa mtele~t~al~ un singur mincinos... ~ . Umtatea ~a: niţelor politice nu i se părea destul de sohda. Exemplare cu scăderi ca cele mai' s~s îns'irate nu pot căpăta însărcinarea de a reprezenta un neam în fat~ eternităţii. . l~1 dăduse seama că temelia cea mai tare este umt!ltea ~ufle_teasca. 'cum zic teologii. Nu e vorba numai de cârmuirea politică.lcă această instituţie într-un izvor de l~puntate suţletească. acela este vp~nt:u totdeauna pierdut în faţa Acadenne1. barbarul (fie cât de erudit). Biserica se şi roagă să fie iertati în ceasul din urmă toţi. adică necondiţionat de mmem ŞI de nimic. ură sau din alte. impulsivul ~i vanitos. şi ceea ce se cheamă esprit de finesse în morală. Ştim mai dinainte întâmpinarea. Iar cine măsluieşte adevărul nu e vrednic să intre vîn AcadeInie. fimdca pnn purtarea sa V 301 a m~nj~t c_hipu_I ~eamului pe care _Academia îl reprezintă în faţa lumu ŞI a Istonet. . dar cul_tul f~ţ~ de ~devăr trebuie să fie absolut. economi~a on militara. . . exprimată întâi printr-o limbă_ înţe~eas~ de. F. persomficata prm ce1 _ma·I· ~Ieşi fi_I ai neamului francez. Cine sluţeşte ~na~ns adevarul..ln _scop de perfecţionare intelectuală şi morală a sta~ulm urmans_e ŞI Richelieu prin crearea unei Academii a poporulm_fr~ncez.300 S. . numai să vorbească lumea de el· trufia lui Nero a ajuns până la nebunie: smintitul a dat foc Rom~i ca să aibă motiv de inspiraţie literară. . Prin urmare cine zice Academie. . eul se dilată uneori până la îngâmfarea care nu admite decât ceea ce-i gâdilă vanitatea· ori se ariceşte până la invidia ce neagă orice valoare străină c~nsiderând-o ca o pagubă pentru sine. Intrebăm: poate fi vir bonus 28 şi poate fi numit măcar "m_tehge~t" cin: e într-atâta lipsit de simţul relativităţii. slăbicnii~I yersonale. cu ştiinţă şi chia:t" fără ştiinţă". Poate o Academw să primească în blazonul ei o " carjcatură. nu poateintra în Academia unei naţmm mme:u dmtre cei care nu respectă adevărul.. Mi:. La nici o naţie _care . toţi: apo~ p_nr:tr-un ideal de viaţă naţională. .alorilor pozitive din fiecare epocă şi o riguroasă înlăturare a tuturor celor negative. e vorba. aşa cum îşi închipuia Richelieu pe membm unei Academii. Nemuritoare sluţeniile sufleteşti? Niciodată si nicăieri. ·vanitate. fudulia l-a făcut pe Alcibiade să taie coada câinelui.se r:spectă. . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI gândise Plato. emoţia impersonală în artă. . Dar care om nu poate greşi.. poa~e fi oncan_:l m primejdie. . Stim că toate lucrurile omeneşti sunt relative. fie că au greşit. La astfel de suflete slute. ci şi de cea culturală. Astfel de suflete deficitare fiind lipsite de măsura lucrurilor.u s~ P~~ea ~~~u~ numai pe comunitatea administrativă. un loc _în Academia tării sale..cum lasă a se înţelege titlul de "nemuritori" dat cu atâta omenească indulgenţă membrilor unei Academii. · .. . Putem formula chiar unele reguh valabil. Barbarul e şi bădăran. Nu de asta..au cu vorba. Plato avea o adevărată groază de timocraţie.: pentru oric~ om deplin. pentru ambiţie. în contra Sfântului Duh. pornografii şi toate spec1me~ele dubwasev lucreaza asupra sufletului unui neam. întemeietorul celei dintâi Acade_mii. aşezaţi ca o pildă vie în faţa D:aţmnn mtre~. . În Academie însă. nu poate păşi pragul Acadeiniei cel care nu respectă Binele şi Frumosul. ~i _tot l. . Academia. luând uneori eroarea drept adevăr? . Vanitatea l-a îndemnat pe Xerxe să bată marea cu biciul. e incapabil să respecte obiectivitatea în ştiinţă. Mai întâi. De aceea. îşi pierde tot presbgm_l ŞI ~ă ~rep~ul ~ncc:_rm om cu adevărat cinstit să întemeieze alătun de msbtuţ1a pa~~ ta ~ alta care să reprezinte cu toată demnitatea sufletul ~aţmnn (fimdcă ac~asta nu poate lua asupră-şi minciunile nimănui).ul e şchi9p la gândire. încât să --~ se I~ p~ sme umtate de măsură a tuturor valorilor trecute. au cu gând~l . trufaşii. . iar cine nu-i capabil de o astfel de armonizare e un biet "varvar" care se exclude ~e la sine din sfera culturii adevărate.'cu . ştiinţifice ~au d: ~tă natu~a ar. Are exact atâta ambiţie.

domnilor colegi. tot aşa m 1erarh1a valonlor culturale Academia ocupă un loc iarăsi unic fără a întrista pe cineva. . având aceeasi unitate de măsură peste tot ca un cec în relaţiile bancare . a fi primit în Academia unei ţări înseamnă pentru bietul muritor în luptă necurmată cu scăderile traiului său teluric un fel de arvună provizorie a unei presupuse "nemuriri" după moarte. ne-a fost cu putinţă să dăm la iveală filosofia brutalită­ ţii". deasupra tuturor organizărilor ştiinţifice din institute.cut cu numele ei. de caracter naţional. Pasteur era membru al Institutului. din stânga. din toate părţile". ci mai ales de savanţi. atât de ameninţat şi la hotare şi înăuntru. de artişti şi de filosofi. din înălţimea acestui loc unic. Aşadar.durată atârnă si neînsemnata noastră viată individua'lă . a ajuns şi membru al Academiei Franceze. intrarea în Academie nu este o apoteoză. întocmai ca şi contra desfrâului în fapte. orice merite ar avea cineva în vreo latură a vieţii. cum îşi închipuie vanitoşii. dar ca scriitor al atâtor pagini de clasică armonie. ·~ ~upă ~um na~iunea este o valoare unică în faţa istoriei. cum am spus. ca organizare supra-naţională.. * . Academia e ceva unic. Din contra. cum s-a spus răspicat: "Suntem ameninţaţi a fi copleşiţi din dreapta. românii. Ca semitolog. dar şi alte abateri anti-culturale merită să fie cenzurate şi împiedicate ca o necuviinţă faţă de naţiune. MEHEDINŢI adâncă smerenie. Totdeodată şi noi. dar ca francez de o valoare culturală reprezentativă el a intrat în Academie. Un scriitor cu renume.302 S.dacă cel "ales" a fost în adevăr bine ales şi continuă a trăi în chip demn până la sfârşitul vieţii sale. ea e gata a primi cu recunos~ tinţă pe toţi cei care dau o parte cât mai însemnată din traiull~r pământesc pentru nea~ul care ne cuprinde pe toti si de a cărui . esenţa sufletului fiecărei naţiuni în parte. de artă şi de filosofie are nevoie un neam şi un stat (acestea se pot găsi azi aproape în toate ţările şi pe toate cărările). socotim că menirea Academiei va fi de aci înainte lămurită pentru oricine şi sperăm că va înceta abuzul Ia. păstrând scăderile personale numai pentru sine şi ferindu-se ca de foc de a le da pildă şi altora. Parcă a fost un blestem: tocmai când trebuia să dăm după întregirea teritorială cel mai trainic fundament statului. de navigaţie şi multe altele de interes general omenesc). am găsit chiar acuma ceasul cel mai potrivit să zdruncinăm până în temelie sufletul naţiunii prin cele mai urâte pilde de viaţă publică din câte a văzut până azi poporul nostru 32 . Şi tocmai acum. că "Numai nouă. Iată de ce. ci un votum 29 de a spori cu grijă şi smerenie prin toată activitatea sa averea culturală a naţiu­ nii. Renan se ocupa la institut de Corpus inscriptionum şi de alte cercetări laterale. de care s-a ocupat nu de mult Academia33. ca să nu mai repetăm calificativul internaţional (de felul "Biroului de longitudini". credem că am stabilit destul de lă­ murit unde stă deosebirea între Academia fiecărui neam ca instituţie etnopedagogică. făcând inventarul ideilor morale într-o operă intitulată Kultur und Ethik. poştale. nu s-a sfiit să mărturisească făţiş.. După aceste observări. " Iată pentru ce am stăruit atât de apăsat asupra menirii Academiilor în genere şi a instituţiei noastre îndeosebi. Prin urmare. Cer iertare celor care mă ascultă că am stăruit atât de mult asupra laturei etice din menirea unei Academii.. Fiindcă nu atâta de ştiinţă. şi orice Institut. Tocmai acum s-a afirmat mai categoric decât orişicând în relaţiile internaţionale cel mai grozav cinism ca. credem că e o datorie de conştiinţă culturală şi de demnitate naţională să-i amintim în acelaşi timp obligaţia neînlăturabilă de a asigura prin toate mijloacele fiinţa unei Academii Române.doctrină socială şi politică30 . * Cu acestea. reprezentând. cel ales să aducă numai ofranda cea mai pură a sufletului său. Un impur nu poate să se apropie de sanctuarul unde suprema datorie e să te conformezi vechii învăţă­ turi a lui Plata: kalonkagathon. Ne-am întors aşadar la homo homini lupus 31 . acela nu merită să calce pragul Academiei. Pe când Institutul e polivalent. dar aci nu e vorba de trecătoarea noastră viaţă individuală. Ca chimist şi biolog. Şi cu drept cuvânt. a căror viaţă să fie ea însăşi o învăţătură pentru cei dimprejur. E o chestie de igienă intelectuală să se ia mă­ suri contra desfrâului de vorbe. Nu numai pornografia. fiindcă viaţa reală a cuiva cuprinde mult mai mult decât toate operele lui . Lăsând deci statului libertatea de a înfiinţa oricâte institute ştiinţifice şi dorindu-i să le ajute cât mai mult în toate privirile. dacă intr-o singură privire ar deveni izvor de pilde rele. al institutelor meteorologice. europenilor. am uitat vechea învăţătură CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 303 a lui Zamolxe că trup sănătos şi deci stat sănătos . ' ' ( ( ••· . ci de însăşi fiinţa neamului pe care o dorim să fie şi să rămână "nemuritoare".nu poate avea decât cel care are suflet sănătos.

Gândul acesta se leagă însă şi de o împrejurare mai veche. S-a ivit însă din capul locului o întrebare: cei ajunşi în seara târzie a vieţii mai au ei oare vederea destul de ageră spre a zări măcar ceva din ceea ce vaputea fi mâine ori poimâine? Urma deci de la sine că ar trebui să cercetăm mai întâi Bătrâ­ neţea.. Trecuse de 60 de ani. îndrumătorul generaţiei noastre.cel puţin în cadrul muncii pentru cultură.DE SENECTUTE BĂTRÂNETEA ÎN CADRUL MUNCII ' PENTRU CULTURĂ* ) - 1' scădere şi adaos - Scăderea trupului. aşa cum o văd geografiî şi etnografii. . ·. bătrâneţea e culminarea ) vieţii. * În latura etică. Stând odată de vorbă cu Titu Maiorescu. Văzând însă vioiciunea excepţională a minţii şi munca atât depunctuală a întemeietorului criticei româ*Comunicare făcută în şedinţa publică de la 15 noiembrie 1946. unele Ilebănuite nici de prietenii cei mai de aproape. ' r . În ultima comunicare**. Înălţarea sufletului. în plină sănătate trupească şi sufletească. Întâmpinase multe-multe greutăţi. ** Metoda geografiCă tn ştiinţele naturale şi sociale (şedinţa de la 5 octombrie 1946). mi s-a părut că se uita cu oarecare sfială spre zilele bătrâneţei. mărturisisem că aş dori să vă spun câteva cuvinte despre România viitoare. cum se constată din "lnsemnă­ rile"1 de curând publicate. când e vorba de Academie.

de ce nu mi-ai dăruit o viaţă mai scurtă şi de ce nu m-ai făcut părtaş neştiinţei oamenilor? Tu nu mi-ai voit binele când mi-ai lungit traiul şapte veleaturi de om" . sta în mijlocul bisericii drept ca un brad. se înalţă şi se ruise nasc şi pier speciile vegetale şi animale. putem afla chiar din pridvorul bisericilor (de pildă la Mitropolie). care văzuse acei falnici bătrâni. nu ştiu cum mi-a venit să-i spun că bătrâneţea e doar o boală. ce nu văzuse şi ce nu povestea. magistrul m-a privit câteva clipe în tăcere.. Insă ivi'.Totuşi.Iată cum se tânguia: "0.. fiindcă se vor lega la urmă şi cu noua ramură a ştiinţei.. . oarecare interes din punctul de vedere pur. . Poporul acela judecă aşa 7 : putul are şi nează munţii. dar nu mai văd împrejurul meu pe nimeni dintre cei aflaţi aici acum 31 de anî 4 . Cum să nu scadă.:. părinte şi stăpân. Vântdevară.Iertaţi-mă că înşir aici numele unor oameni. Ioniţă Vomicu tot aşa. Dar s-a mai întâmplat ceva: copilul. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ne.etnopedagogia. ca să le urmeze alte dinastii vegetale. ca cea mai înaltă instituţie educativă a naţiei respective 5 • I În latura fizică scădere. aşa că trebuie acum să-I mai lărgească spre a încăpea toată gloata celor ce se nasc şi se vor mai naşte. Insuperabile fatum 6 • > Să începem cu partea fizică. ci de veşnicia ei".ştiinţific. Balcu. când am înfăţişat Academia fiecărei naţiuni. apoi. Gosav. s-a nimerit să citească pe la 15 ani cartea lui Cicero De senectute. Unii au fo_st contemporani cu faraonii care dădeau piramidele Egipetului. când era în toanele lui cele bune! Clasa ajungea o şezătoare. măcar că pletele lui erau albe. s-a înseninat. păstrase şi sub pământ ştiinţa lui.t de ani. Alde Bitirez. Ştiind însă că există o asociaţie pentru cercetarea fenomenelor legate· de bătrâneţe. Vechii elini aveau despre moarte o închipuire destul de firească. Bucuros aş fi lăsat altora sarcina asta.306 S. Cedrii Californiei umbresc pământul de sute şi mii de ani. Avusese parte de un dascăl rar. * Doar cei fără mormânt mai rătăceau noaptea... Cumpănit ca totdeauna... dându-şi seama că vorbele acelea nu erau o măgulire de ocazie. ar fi fost mai logic dacă s-ar fi speriat mai degrabă de încremenirea lui într-o viaţă veşnică. unde umbrele stau cuprinse de un somn necurmat. un cărturar şi jumătate.iadul. Ce nu citise.. că la· el mai găsim şi un purgatoriu. Iar poetul care a spus că nu se sperie "de moarte.? în liniştea eternă. spre odihna de veci. Se aprind şi se sting sorii. Culmea ororilor au atins-o însă acei creştini. să vă spun ceva despre ultima fază a vieţii omeneşti.ea creştinismului a răs­ turnat dintr-o dată toate perspectivele. citind numai o pagină din povestirea poetului florentin despre grozăviile infernului. stângăcia mea de a pune în faţa unui om cărun t bătrâneţea şi boala pe acelaşi cântar mi-a lăsat o amintire foarte neplăcută. ' Fie-mi deci îngăduit. Insă era sătul bietul moşneag de povara ştiinţei şi-ar fi dorit din suflet să aibă şi el parte de liniştea morţii depline.. ne spune Homer. se ridică 'şi cad popoarele şi împărăţiile . nu mai ştiau nimic*. E drept. . Vasile Diaconu 2 . şi o veşnică feerie. gândul trecerii dincolo. apoi. ar trebui să -----·.. nişte băietani în anii jocului cu mingea au citit într-o întinsoare toată cartea lui Cicero Despre bătrâneţe 3 . minune a tuturor ~---~~minunilor.". a simţit o reală plăcere. La fel şi popoarele. care colindase prin multe ţări. Aşadar. care s-ar putea să aibă: întâi. Tot înce- 307 un sfârşit.. deci o rază de speranţă. un sobor de moşnegi tot unul şi unul. să citească Op{:l. Zeus. In loc de lumea sub-pă­ mânteană a lui Hades.. Morţii lor se odihneau de-a pururi. de care a mai fost vorba aici. Şi astfel. cată să măr­ turisim că bătrâneţea însemnează o firească scădere. nu vă­ zusem nici un bătrân bicisnic.cel mai odihnitor pentru om. apoi cădere. Şi măcar că n-avea pregătirea cuvenită. nu mai simţeau nimic. · · · Cumplită perspectivă! Noroc că cineva a găsit le acul.ra lui Dante. care neam de neamul lor n-au visat că vor fi pomeniţi dincolo de marginea satului aceluia ascuns între munţi. Vorba cronicarului: "Să sparie gândul. care păşea cel dintâi la nafură. ştia o mulţime de limbi învăţase şi sanscrita. încât a scăpat şi pe aceşti creştini pesimişti de grija lărgirii iadului. Există un popor cu atâta simţ de armonie şi cu atât respect faţă de logică. arătându-se în vis rudelor prietenilor. ghicitorul cel încărc!:!. Dar aveam o scuză: în copilărie. rugându-i să-i îngroape. Singur Tiresias. şi ( · c· . care cred că oamenii sunt daţi-dia­ volului chiar de la naştere şi că Dumnezeu s-a înşelat croind iadul prea îngust. Sfârnog . iar cine poate lucra ca-n zilele tinereţei n-are temei să se plângă. Bunghez. Iar cine vrea să ştie şi mai multe. apoi să cadă şi individul omenesc! E numai o chestie de timp şi de tempo. . pe temeiul acestor vechi amintiri şi a celor văzute şi trăite de atunci încoace. Câte •dinastii şi câte imperii n-au trecut de atunci până azi! Va trece şi împărăţia cedrilor uriaşi (sequoia gigantea).raiuL Ce se găseşte în fiecare. m-am încumetat să vă înşir câteva observări.Din capul locului. teologia creştină ne-a pus înainte două mari privelişti: o genune de chinuri nesfârşite în flăcări şi smoală topită .

după nevoile fiecăruia. înlocuind-o cu pastelul • . foarte adevărat că bătrânetea aduce cu s~ne de la un... Şi Iata raspunsul. "unde nu este durere.timp o scădere fizică. pe care nici ochii tinerilor nu le pot zări fără ajutorul lentilelor. Dialectica optimistă a poporului din Carpaţi (fără analogie în folclorul altor neamuri) este o dovadă pipăită că doctrina dacilor "nemuritori". Iadul va rămânea ca o şandrama pustie.) Baciul cel bătrân duce I?alm.u•se cu sticle subţiate în anume chip. dacă în fundul cupei. Apoi. (E chestie de logică şi de bun-simţ. Ceea ce nu vezi poţi pipăi. Indeosebi ne sunt datoare neamurile pesimiste. văzul. Doamne. băutura zeilor.. cele dm urma p1catun sunt amare ca veninul? . e oare o pe eapsa care mtunecă toate plăcerile din trecut? La ce sl. care cere mai multă agerime vizuală. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Este Dumnezeu atotputernic?. dar nu mai poate desluşi vedema dm departarea mceţoşată. iar morţilor. De n-ar fi făcut poporul acesta pe faţa pământului nici o ispravă afară de cea mai frumoasă baladă.. ci viaţă fără de sfârşit". la cotul cel mare al Carpaţilor...::sionist Degas a slăbit. Doamne fereşte. cea mai duioasă doină si cea mai omenească exegeză a creştinismului8 şi tot s-ar cuveni ~ă fie respectat şi îngrijit de toate Naţiunile Unite. nici suspin. începând cu agerimea simţurilor.ujeşte :hi. care lungesc ori scurtează raza vederii după voie. . deschizând tuturor calea spre rai. ca o raritate a tuturor rarităţilor om~nirii.a la oc~i.308 j S.până şi Diavolului (dacă se va pocăi .. ~a~ori suntem să ră~pundem limpede la astfel de întrebări.iar cu ~icroscopul ei pot-descoperi într-o picătură de apa sumederne de VIetăţi.. cu izvoare ale gân~ dirii şi cu râuri de cântări" 9 . nici întristare. ochiul a căpătat puterea de a întineri.. în adâncimile întunecate ale iadului. Când vederea pictorului impr. ..:. Ne-am asigurat frica de moarte .Cu timpul va vedea şi el cât a fost de neghiob.Toate bune. noi. Satana a pierdut războiul şi a fost aruncat. dacă e vorba numai de slăbirea unui simţ. (Iar asta nu ca o favoare. cei legaţi de pământul dacic şi de străve­ chile datini. a putut da creştinismului o nuanţă de unică armonie. a cerului. în ch~p de streaşină. cel atotputernic şi nemărginit de bun ar consimţi să împartă pe veci stăpânirea lumii cu Belzebut.. Greu era. pot vedea şi bătrânii până in adâncimile spaţi':_lui ceresc. ci la orice etate. gusta ori mirosi. ci ca un act de riguroasă dreptate. Nu mai pomenim de Junete şi alte aparate.. după s{mrnica tinerete când omul trăieşte "zile cu trei sori în frunte . . el s. Apoi. auzi. De pe culmea Zbomei. are însă destulă agerime să deosebească bine toate oile boteiului ce se apropie de strungă Ia mulsoare. Apoi. să nu rămână cineva orb. ciobanul zăreste tocmai în câmpia Siretului trenul înaintând ca o omidă neagră~ (Vede vălă­ tucul de fum. atât de admiraţi de greci şi de însuşi Socrate. când trebuie' să cârp~~scă gaura vreunui burduf. Aşadar îl va ierta şi pe Scaraoschi . când din vârful unm munte cuprinzi cu ochii depărtări pe care ar trebui să le str~ba~i cu piciorul ceasuri şi chiar zile întregi. deocamdată în ce priveşte 309 Cum stăm însă cu neajunsurile bătrâneţii? După anii fermecători ai copilăriei. cu toate oştile lui drăceşti. unele instrumente ale orchestrei amuţesc şi totuşi sentimentul armoniei creşte în loc de a scădea .a: ne~tarul. să trimitem şi scrisori până la cei din cer . când omenirea nu cunoştea încă meşteşugul de a îndrepta văzul. noi suntem deplin asiguraţi. îşi scurteaz~ raza. ajutând. este Dumnezeu nemărginit de bun? Este. potrivit cu vrednicia lor. simbolul ~iş~lie~şial răutăţii) ~·-' * J? )3ine. ba încă să bage şi firul în undrea. care fac să însoţim cu veselie priveghiul morţilor (ba. lungindu-se în urma locomotivei. unde~ ne aşteaptă Lumina cea veşnică). Însă asta se poate întâmpla nu numai bătrânilor. să vezi în amurg puterile scăzând nu • d ~ ~ .a lăsat de pictura în ·ulei.. să nu uităm că mai sunt şi ochelari.. nem seamă că mai rămân altele. îi va părea rău şi se va pocăi . câtă înlesnire în tinereţe. cu seninătatea sa dacică. . când a început războiul cu Creatorul lumii. De atunci. Recunoaştem dar că bătrâneţea coboară pe om fiziceşte. · .Este. care găseste mari bucurii chiar jucându-se cu pietricele şi cu surcele. · . a simplificat radical problema. Dar să nu uităm ci şi finalul unei opere muzicale e o scădere..) De aceea.. . blândul popor din Carpaţi. : . E adevarat. . Atunci Diavolul a fost un mare nătărău. . Pot să se sperie alţii de moarte şi de iad. trebuie să ţi. Cum să te lupţi cu cel Atotputernic? Infinitul nu poate fi biruit de nimeni niciodată. In locul iadului mohorât al anticilcr în care bietul 'll~esi3:s nu-şi putea afla odihnă şi în locul grozavului infern al lui Dante şi al creştinilor pesimişti care cer lărgirea iadului. deoarece exegeza ţăranului român le-a scăpat de grozavul ponos că Dumnezeu. care pot să-i împlinească lipsa. le va rămânea o singură împărăţie.. Cel mai viu dintre toate. Concepţia neamului românesc despre lume este un document de o nepreţuită valoare etnopedagogică. ). Cu telescopul. în unele ţinuturi de la munte.

Dar le înşir fiindcă lumea prea le trece cu vederea. Acitesc şi se desfată privind peisaje pe faţa pamantulm Şl pe bolta mstelată a cerului? <:er ie~a~e :ă ~ai înşir lucr1. După cum muzicantul ceteste partitura cum ceteşte în tăcere gazeta. Îmbolnăvindu-se de sc~rlatină cân~ era numai de doi ani. . pare o ceată de amintiţi care se strâmbă pe întrecute. te bizui pe cealaltă. cum te ajuţi şi cu un singur ochi.da.l .. alipirea unm trandafir de obraz .1ri atât de evidente pentru cine are ochi de pnvtt ŞI mmte de gândit. Cunoaşte oame~ii după felul cum da~ ma11:a. v_eştejire . scriindu-i literele pe palmă.-. pe care urechea zeilor o auzea "cum se naşte din rotire şi cădere" 11 . Unde mai pui înlesnirile timpurilor din unnă.ă scap de ele. ce v~d •. Atunci o profesoară isteată a izbutit so. Cum ochiul e ajutat de ochelari.~imţuri: pipăitul.. baciul. dacă se ajută cu degetul. îşi aminteşte sprinteneala dm tmer~ţe. mirosul şi gustul. însă este şi o bătrâneţe verde. iar în cele din unnă a părăsit şi pastelul şi s-a apucat de sculptură. Natura se ajută în multe feluri. dar asta nu-l împiedica să iasă la câmp pentru a ierboriza. botanistul cel mai vestit din Scoţia era un orb. ascultând însă în gând ~rchestra. care adună şi întăreşte sunetul. şi urechea bătrânilor poate întineri. care ne pennit azi să auzim. Nu m~i înşir}im celelalte . iar cu stetoscopul auzim nu numai ce se petrece în anumite părţi ale corpului. chtar după ce asurzise. cu vâ. apoi întinereşte şi memoria. ascultându-le doar în minte.se în zilele cele pline ale vieţii.1 . Compensarea aceasta nu e numai o iluzie. când e vorba de izvoarele de bucurii ale bătrâne· ţii. mişcarea astrelor da naştere la o "dulce muzică de sfere". Şi d. cand slabeşte unul. copila cea oropsită de soartă a ajuns să treacă examene Ia universitate. nici pierderea auzului nu-i tocmai o catastrofă. Orbirea agereşte nu numai pipăitul. în "surdină") şi simte acelasi fior de bucurie ca şi când le auzi. Obosit trebuie să fie bătrânul. adierea vântului... el! . apoi să scrie opere cunoscute azi până la marginile pământului... pe cel ce ne şopteşte ceva din dosul pământului. au fost pentru dânsa adevărate izvoare de. Îi mai rămâne surdului ' 311 ·doar amintirea sunetelor. mută şi furtuna care răs­ coleşte oceanul. 10 Nici cititul nu lipseşte orbilor. Cât de departe poate ajunge compensarea aceasta o stim din întâmplarea cu Helen Keller... al doilea corifeu în ierarhia simţurilor. Mai greu e cu auzul. Scăderea simţurilor . .E de prisos să mai amintim lungirea auzului prin telefonie şi radiofonic. de pâlnie. Prin urmare. a continuat a făuri melodii noi. nu însă cădere ca în fundul unei carc_?re. cântând din frunză. păsările mute. ajutându-1 să modeleze lutul. dar am ajuns să sondăm chiar adâncimile oceanului. În sfârşit. al cărui cosmos era imaginat ca un imens instrument muzical. atmgerea degetelor unui copil. apa râurilor şi chiar valurile mării­ mute. Până 1~ 7 am a vegetat ca o plantă. Ce · grozavă schimbare: dintr-o dată oamenii rămân muţi. Aşa se înţelege d~ ce Beethoven. Nu prea demult.. Orchestra. care simte şi greutatea hainelor d~ pe. născute din atâtea şi atâtea instrumente muzicale.. :i?e amândoua poezia populară le arată în imagini pline de înţeles: c•• .. Ajut~ndu-se astfel numai cu pipăitul. surdă şi mută. ne putem aştepta 1a isprăvi şi mai mari.. Fără de voie ne gândim la Pitagora.. A trăit (si mi se pare că trăies­ te . În ( genere. când ai nenorocul să-ţi lipsească celălalt..ă o biată ~inţă oarbă. Fagule cu frunza lată Din poianct'cea rotată. acela nu se mai sperie nici de pierderea văzului. alteori după miros şi după gust. a rămas oarbă. Sensibilitatea ochiului se mutase oarecum în vârful degetelor. Cu atâ4l deci e mai dureroasă pierderea totală a auzului .. microfonul poate culege şi cele mai fine vibraţii acustice.. înveţe alfabetul. ca şi cum ar vorbi alături.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI (servindu-se de creioane colorate şi de linii tari).~-- S..· Bătrâneţe. Cumplită pagubă lipsa vocilor omeneşti şi a nenumăratelor sonorităţi annonioase. Lipsa vederii nu l-a împiedicat pe Homer să ticluiască în gând miile de versuri ale Iliadei şi Odiseei. Dar mirarea tuturor mirărilor este filosofia ei optimistă. megafonul poate întări în chip uriaş vocea.. Cine a văzut odată un orb primblând palma pe pagina cărţilor făcute anume pentru pipăit şi cum zâmbeşte de plăcere când degetul arătător se opreşte la pasajele interesante. n poate ţmea locul în oarecare măsură · altul. urechea se ajută cu un soi.şi azi) ~ncântată de viaţă.ac:. dar ascute şi auzul.. Cunoştea toate plantele după pipăit. -Prin urmare. se cuvme oare să se plângă de slăbirea simţunlo:_ ce.Sufnd încet pl~iul. vorbesc..ful degetului ş~ punând fetiţa să pipăie îndată lucrurile de care era vorba. cand ·urca pnporul.E un lucru ştiut că cele mai multe cântece şi cele mai lungi le cunosc lăutarii orbi.da. de când am putut înregistra până şi răsune­ tul undelor trimise în spaţiile interplanetare. mută şi surdă a putut fi atâ~ de U:ulţumtta 12 . bucurie. tocmai de la antipozi. şi chema codru-n ajutor: . . haine grele! Mult aş vrea s. tot a~tfel cel care ~ păstrat în memorie unele fraze le poate repeta în gand (cum se Zice.310 . cu dirigent cu tot. Când începi a fi tare de-o ureche. mut şi vântul care frânge copacii.

. dacă şirul anilor e prea lung. În ceasul acela. cu sculpturi de artă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Schimbă şirul anilor. fiindcă bătrânul cel verde avusese parte de ceea ce se întâmplă u~or oameni :r:oro:_oşi: să fie la bătrâ­ neţe mai înfăţişători decât la tmereţe.işca cu foarfeca în mână printre pomi. ! Dar amestecând cele ce-i stau acuma A 313 înaintea ochilor cu cele văzute ori auzite cu ani şi ani în urmă. Zicătoarea populară·_şună aş~: "Am v~­ zut mai multe piei de miei. Tinerii aleargă.!rsi­ ile tinerilor sunt însotite de zbengmală . saltă peste pietre. bătrâ­ niî contemplă. plimbarea potolită a'bătrânilor bucură sufletul tot atât (s~u chiar mai :mult) decât corpul.. Vederea unui cimitir e o ocazie de înseninare. am auzit altă vorbă: Tinerete c-ale mele Se mi. Şi nu e vorba numai de cimitirele cu multe flori. se. ei repetă agale: suirea pe cutare munte. bucură de vântul care îi aduce m1ros de Iarbă cos1tă. . să râdă şi copiii de el... Până şi astfel de cimitire. Iluzie . departe de a se teme copilăreşte de veşnicia morţii au spus dimpotrivă: Sunt însetat de somnul pământului s-adorm . care se leagă cu funia de mijlocul călăuzei şi. frumuseţea aceea este creaţia pictorul?i. nu de încruntare. De la Gheorghe Buian 13. Dar nu totdeauna şi nu la tori. . fizionomia capătă expresia cea mai fină Şl mm caractenstică. sunt ocazie de socoteli cu veş­ nicia şi de înălţare peste nivelul vieţii de toate zilele.:unele popoare (la francezi. văzute în gând cu aceeaşi mulţumire. bunăoară).Câtă deosebire între alpinistul acrobat. trunchi de copac sau pe un bolovan. Anilor dusmanilor. cutare coborâre cu plutele pe sub vârfurile golaşe ale unui pisc ce se aseamănă cu o mânăstire înăl­ ţată spre cer. potcovit cu scoabe de fier. Dar se ferea să nu rămână slut. se caţără pe . Uneori.. ~~ .. Şi la vară iar mă duc . fără nici o osteneală. b~traneţu. Pe c?-nd ~x~c..i m:wi_ ~ădini cât de nn~1 este pentru un bătrân un izvor de _hucune zdmca. aJungând ca o "babă turcească". o altă împrejurare e aproape regulă generală: boalele molipsitoare ocolesc pe bătrâni.campo santo 16 . dacă ritmul traiului lor nu e prea zbuciumat.. ~e zice ~a aşa era Plato. cum zic.. sau cu bogate amintiri istorice. colindă în voie potecile. cu cruci fără nume ori cu niscaiva lespezi pe mormintele năpădite vara de buruieni. făcând popasuri care îi odihnesc şi-i desfată. In a~evar mortalitatea cea mai mare este în anii dintâi ai vieţii. în pauzele mai lungi ale somnului.ca un zeu.ocm~ m anu. gustând pe îndelete priveliştile naturii. Să-nflore~scă culmea toată Să mai fiu ce-am fost odată . moşneagul s_tă de ~orb~ c~ apa ce.. Se temea de un smgur lucru~ sa nu~ cu~va să-I părăsească puterile pe neaşteptate. puternic. aceia se apropie de ceasul inevitabil într-un tempo destul de domol.a lumea de ele Patru veri am fost haiduc. cutare pescuit de noapte. bătrânii călătoresc mult şi cu gândul.Bucurii şi iarăşi bucurii.. cu fachia aprinsă. Râdeau ştrengăreşte ochii moşneagulu_i. Iar susurul · cetinei brazilor îi amăgeşte urechea. du~ zav01.·. Poeţii-filosofi (ca Alfred de Vigny ori Eminescu). aşa de frumos italienii. în lungul pâraielor pe unde calcă numai sălbăticiunile cadrului . să ne întoarcem acuma şi spre sufletul bătrânilor.. organismul lor capătă un fel de stabilitate. pe un.. . Căldura an~lor tineri îi înviora şi apusul vieţii..trebuie să fie cel mai liniştitor dintre toate. natura se îngrijeşte de o ultimă compensaţie: Când doreşti mai mult somnul? Atunci. Fudulie? Nu. cu un beţişor în mână: hai. Odihnindu-se pe malul pârâulm. 15 Liber deci să creadă fiecare ce va voi şi cum va voi. Melancolie . decât de oi bătrâne". iar cei care au apucat multe ierni şi multe veri. stânci drepte ca zidul (căzând uneori prosteşte în prăpastie) şi bă­ trânul care. Se înţel~ge. Dar _Jă~~nd la o parte fermecătoria artei. când te simţi foarte obosit.312 S. Dar să fie destule cele spuse despre latura fizică. pentru omul care e om.fireşte. ca răsunetul unei cascade foarte depărtate. ci chiar de cele mai umile. " . să nu pozmageasca. Cel din stantele lui Rafael e senin. i se deşteaptă în suflet amintiri care îl fericesc.o zburdare animahca -. pentru orice om cu judecată. care la 80 (le ani călărea ca un haiduc. A~~ rp. În sfârşit. . dommator . Dar. ca şi în zilele cele mai spornice ale vieţii. Dar dacă asta e o excepţie.. gândulla moarte şi la locul unde se odihnesc morţii. ce noroc poate fi mai mare decât să închizi ochii şi s-adormi somnul cel mai lung dintre toate. t. e ştiut că chiar î:r: ~eaht~~ea~ vu:ţu. Pe când tinerii se • plimbă mai mult cu picioarele. hai . panorame peste panorame. ascultă c~ntecul păsănlor.

ci numai privise. tribuni. Din capul locului. Cetind azi una. Cine a vă­ zut multe şi-a auzit multe. tinerii n-au de ~unde să ştie o sumedenie de fapte. purtând un scut din şapte piei de taur. aducând în contra legiunilor chiar elefanţi (un fel de tancuri ale epocii). nu se poate să nu ştie multe. apoi puternicul şi vicleanul Ulise şi mulţi-mulţi alţii. . care cetea în fiecare seară câteva capitole din Istoria Franţei de Michelet. Formula cea mai solemnă la romani era: Senatus populusque romanus1 8 . potrivit cu gusturile şi ocupaţiile celor din casă. nu e familie în care să nu se fi adunat o mică bibliotecă. de la o vreme saltarele bătrânilor se umplu cu tot felul de însemnări. Diomed cel cu lancea cât un răzlog şi cu un glas care acoperea strigătul unei cete de 50 d~ luptători. Verificând mereu faptele şi teoriile. s-a rugat de Dumnezeu să primească în locul cel mai de cinste şi pe monarhul cel prea bun. Era pentru toţi pensionarii ei un fel de enciclopedic . fiindcă vederile îi slăbiseră. 17 Adevărul e că toţi cei înaintaţi în etate ştiu multe. Cuvântul proaspăt ajunsese o . Prin firea lucrurilor. bântuia pe la noi mania inovaţiilor "cu orice· preţ". si jeunesse savait . măcar că nici nu fusese botezat. pe care abia încercările vieţii le scot la iveală. În Trilogia ştiinţei. povestind cele văzute şi păţite ţn de dânsul. răspunsul este afirmativ. trântă. dobândind pe cel mai bun împărat. sufletească se poate A) NUMĂRUL CUNOŞTINŢELOR CREŞTE. divinului Nestor..ca semn de ~ult~ră.uneori chiar mai mult decât ar fi dorit să ştie. Cuvântul lui a hotărât atunci soarta Italiei şi prin urmare a tuturor ţărilor dimprejurul Mediteranei. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. optimus princeps. tot aşa. Când Pyrrhus încercase cucerirea Italiei. ştiţi cui a dat-o? Unuia care nu luptase. dar "urna cea mai adâncă şi neatinsă încă [de] flacără". (_ cultură. Mi-aduc aminte de o franţuzoaică bătrână. vrând-nevrând ajung spre bătrâneţe erudiţi. după chibzuinţa cui? A bătrânului senator Nerva care. Nu însă şi mintea. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI II . auguri sau vreun pontifex maximus. De aceea şi sunt buni de sfat.. ales împărat. Cum se îndeasă unele femei frivole să cumpere grabnic ceea ce numesc ele "modern" (un calificativ foarte impropriu). am arătat că cei care stau preajma cărţilor. care ştia să dea grecilor sfaturile cele mai potrivite. vedem: cum creşte cantitatea cunoştinţelor. Adesea o auzeam zicând: Si jeunesse savait . ci spre unchiaşul Appiu • Claudiu adus de mână la Senat de fiii lui. bătaia cu pumnul .) E ·de prisos să mai stăruim.. spre ei se îndreaptă în zilele grele ochii tuturor.mereu lumea că ei sunt "proaspeţi". a pus ochii. tocmai pe Traian şi l-a înfiat chemându-lla tron! (Cât de vrednic a fost "alesul". se poate judeca dintr-o împrejurare unică: un papă din evul mediu. sporeşte numărul cunoştinţelor. A ceti e pe-acolo un obicei zilnic. considerată ca un fel de Coran al C. ei ştiu că este o primejdie tot atât de mare a te închide cu nătângie în 'cadrul unei singure teorii. ci politică de stat. ca la Homer. Mai întâi. spre cine s-au îndreptat ochii tuturor? Nu spre consuli.partea sufletului". Au ieşit din rânduri vitejii vitejilor: Aiax. În ajunul războiului mondial. cu fireasca grijă şi smerenie a bătrânilor. (Asta nu mai e poezie. cel mai respectat dintre greci era bătrânul Nestor.314 S. Să lăsăm însă la o parte viaţa practică. mâine alta. şi altele. In ţările cu o viaţă mai tihnită.adevărată obsesie. - .) Să mai amintim că Roma a ajuns la apogeu. 315 noască.. cum sporeşte calitatea gustului estetic şi cum se înalţă tonalitatea simţului etic. Tinerii... Bătrânii însă care în cursul vieţii lor au văzut atâtea "noutăţi" ajunse vechituri (şi chiar cârpe aruncate pe maidan) nu-şi mai pierd cumpătul în faţa nici unei mode. dar cu o condiţie: să nu mai ceară aşa ceva pentru nimeni altul19. Indureratul Ahile a împărţit tuturor premiile cuvenite. şi altele. fugă. adică trufandale.. care revizuia pesemne listele celor din rai. se organizase şi jocuri de întrecere: alergare cu · carele de luptă. adică realitatea cea mai aspră dintre toate. în latura constata în unele priviri o reală adăugire. tot astfel începătorii ambiţioşi sunt gata să primească în bagajul lor stiintific cât mai multe noutăti .. îndată ce găsesc câteva fapte noi îşi închipuiesc că au ajuns reformatorii specialităţii lor. alături de ceremonia funerară. La serbările pentru înmormântarea lui Patroclu. Vorba ceea: "Tot păţitu-i priceput". înţeleptului bătrân. dintre toţi generalii..În Iliada. să-1 cumpere". apoi gloata poporului. unde hotăreşte întâi de toate bunul simţ şi să vedem dacă bătrâneţea ajută şi munca pentru ' În . SINTEZE ŞTI­ INŢIFICE. de unde a ieşit şi înţeleapta zicătoare: "Cine n-are un bătrân. Dacă în partea corpului e scădere. . adică "adunarea bătrânilor" întâi.mai ales vorbe noi . tragere cu arcul.. cel mai înalt şi mai spătos dintre ahei. Cei cu procesul generaţiilor ţineau să asigure . în vremuri pe care tinerii n-aveau de unde să le cuLa Roma..

sporind cunoştinţe­ le şi ascuţind simţul critic. pe lângă un matenal considerabil. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI specialităţii. Intâmplarea este atotputernică şi în bine. dând gata câte un tom pe fiecare an. Dar iată alături de lumină şi inevitabila umbră. după cum al 18-lea fusese numit "secolul lui Voltaire.filosof'. şin:I acesta de idei si de vestitul entomolog Fabre. Clujul a ajuns şi el un centru de însemnătate mm. 317 operă Banchetul. Mem. mai are nevoie si de un fel de presbiţie intelectuală. ea poate fi în latura intelectuală un real câştig.") Dar vestitul istoric Ranke l-a întrecut şi pe Humboldt ca iniţiativă până în seara târzie a vietii. abia după 70 de ani. Mai mare şi decât sporul cunoştinţelor este ascuţirea gustului estetic. . revoluţii. înlesneşte sintezele. iar răspunderea întârzierii cade întreagă pe creştetul celor ce au împiedicat realizarea la timp a operei de sinteză. o însuşire care nu se poat~ cere t~neriio:. dar şi în rău. B) SPOR iN CALITATEA GUSTULUI ESTETIC. cum i s-a zis ·"Homer al animalelor"~ fără ostenelile unei lungi vieti. cl!tremure.în pustn'icia grădinei sale. Plato pune în gura lui Socrate aceste cuvinte: minţii nu văd limpede decât atunci când ai trupului slă• Solemnă mărturisire şi vrednică de ţinut minte. Ce viu a simţit adevărul acesta Goethe. după ce o netezise până la sfârşitul vieţii. Din fericire putem cita pilde chiar din România. ei dobândesc un simţ critic tot mai fin. Ce deosebire între Faust. adică înlesnirea de a vedea I~crurile mai depărtate. profesorul Raco~~ . Pen~ tru ce? Pentru că sinteza. Dacă bătrâneţea.316 S.. mai exista un Cosmos? Câte şi câte întâmplări nu pot risipi munca cuiva chiar în clipa din urmă! Incendii. ajuns la 89 de ani în plină activitate ştiinţifică.. după cum d-1 Ca~adjaa făcut dintr-un sat moldovean "un centru pe glob"*. lăsând în al 96-lea an al vieţii lucrarea neterminată.. Humboldt a scris marea sa operă Cosmos. fără o muncă urmărită până la adânci bătrâneţe? Fără de voie ne aducem amin~ îr. e destul să amintim atât: contemporanii credeau că secolul al 19-lea se va numi "Secolul lui Humboldt". Entomologul . ŞI fimdca e vorba de stiinţele naturale se cuvine să mărturisim că. Cine nu îndrugă în anii adolescentei câteva stihuri ce din coadă au să sune". potrivind mereu cuvintele! Căci ce este versul decât un mozaic de vorbe. numai din dorinţa de paradă. · * TRAIAN SĂVULESCU. de la o vreme.dială în ce priveşte speologia prin silinţele altui bătrân naturalist. După ce publicase o sumă de opere capitale. cum ne-a lăsat-o la 82 de ani bătrânul poet. războaie. atât prin sporul cunoştinţelor. este opera octogenarului naturalist de la Grumăzeşti 20 . Bătrânii sunt scutiţi de astfel de fudulii. De-ar fi murit Humboldt la 70 de ani.. În astfel de cazuri. Secţ. iar acelea se ivesc tocmai spre maturitate. 'Puteau să· fie realizate astfel de opere. Alex.. Putea el sa aJunga. unde a venit îns~şi Preşedintele :ftepublicii să-i aducă omagiul Franţei întregi?. anume armonii de imagini şi anume ritmuri muzicale {fără a cădea în exagerarea simbolistului care cerea de la musique avant tout 21 ).In minunata sa . abia însăilat de tânărul Goethe şi opera deplină. sunt gata să primească si înnoiri dar cu măsură si sub rezerva unei verificări cât mai Îungi Pe lângă inevitabila ~rudiţie. S-a opnt 1~ al saselea volum. care înlesneşte închegarea marilor sinteze "Ochii 'besc". pe cât e de mare pericolul de a schimb~ teoriile ca decoraţiile. foile din urmă le-a dat la ti~ar în al 89-lea an al vieţii sale neobosite. ştiinţifice. Iată câteva pilde. singura speranţă e ca opera să fie continuată de cineva dintre urmaşi. Nu uitaţi că între alţii erau de faţă spiritualul Socrate şi amarui umorist Aristofan. scriind tocmai la sfârşitul vieţii cuvintele dedicaţiei din . menite a deştepta în sufletul altora anume cugete. e o dovadă pipăită că bătrâneţea nu împiedică pe c!ne':a ~e a _?cupa un loc de onoare în cadrul m11ncii pentru cultura. patriarhul istoricil~r începu la 90 de ani să mai scrie o istorie uni ver~ală (Weltgeschichte). (Despre valoarea acestei monumentale sinteze. fără să te împiedici de cele apropiate.) Un lucru rezultă clar din faptele înşirate până aici: măcar că bătrâneţea însemnează scădere fizică. pe lângă geniu mai trebuie timp şi iarăşi timp. cât şi prin întărirea simţului critic. capătă ceva şi mai de preţ: putinţa de a ajunge la sinteze. nu-i mai puţin adevărat că amânarea operei până în anii din urmă ai veleatului omenesc e şi o reală primejdie. din cel mai lumi• nos secol al culturii antice. Dar zornăiala a~t~ încetează iute şi degrabă. fiindcă fusese făcută faţă de floarea intelectualităţii ateniene. Ştlinţif. Aristide Caradja. Răsunet durabil au numai operele cu adevărat artistice. Dar spre a realiza o astfel de operă. ca şi zmeii de hârtie!. Apoi. 1945). Frumoasa sinteză bio-geo~afică. (Uneori la întâmplările oarbe ale naturii fizice se mai poate adăuga şi nătângia omenească. Zeul roman Fatum era legat la ochi.entomolog şi filosof (Analele Academiei Române. epidemii şi alte şi alte calamităţi. prezentată anul trecut Academiei în chip atât de elogios de colegul nostru d-1 Traian Săvulescu.

Lacrimile îi păinjinesc vederea (Thrăne folgt den Thră­ nen) .o nouă Divina Commedia.frumuseţea şi simţirea Margaretei şi eternul masculin . văzându-se acuma aproape singur: . cum îi înfăţi­ şase genialul povestitor al tinereţei neamului elin! Virgiliu a dat şi el poporului roman un fel de încununare seculară prin Eneida şi Georgice. De soţie se despărţise.. Copleşit de mulţimea amintirilor din tinereţe e cuprins de melancolie...318 S. fata lui. însă nu în tonul contemplativ al descrierii epice. toare şi simţirea cea mai adâncă dintre câte s-au ivit în viaţa neamului românesc.. Ce norocos a. ca un etern imn pentru toată suflarea românească. a dăruit la rândul său o operă de artă mai durabilă decât toate statuile. când ştim că toate operele mari au avut nevoie şi de mult timp.. de ce n-a trăit şi Eminescu [al] nostru. cu atâtea bucurii şi atâtea întristări. E drept că anii amurgului pot aduce cu ei şi multă umbră însuflet. plângându-i toate durerile şi bucurându-se de toate bucuriile lui.. Cel care a scris Rugăciunea unui dac şi a implorat ca pe un sfânt pe Ştefan-Vodă în versurile Doinei. dacă artistul însuşi n-ar fi ajuns. luând o femeie mai tânără şi sub nivelul său sufletesc. după ce încă din anii tineri se aşezase alături de cei doi-trei poeţi-filosofi ai omenirii! Căci nu sunt veşnici oamenii ca Traian! Aşa suspina acum vreo două veacuri şi mai bine Miron Costin... ne-ar fi lăsat 'la urmă acel Carmen Saeculare ce-l visase el odată . Drama aceasta filosofică (un fel de Cosmos al sufletului) ar fi fost cu neputinţă să ajungă la împlinire. să fi apucat anii poetului de la Weimar! Ce păcat că mintea cea mai cuprinză. după ce văzuse ruinele podului făcut de împărat la Dunăre şi se gândea la toate amărăciunile de care a avut parte Dacia felix. Homer a lăsat întregului popor grec un nesecat sprijin sufletesc şi un temei de educaţie naţională. Mare noroc pentru Goethe. ca şi doctorul Faust. călăuzit de Virgiliu. Părea un fulger ne-ntrerupt.. n-ar fi putut înfăţişa în opera sa tot universul moral: Cerul. Însă bătrânul maestru îşi dă seama că. inspiratul cântăreţ care. Cicero mărturiseşte că bătrâneţea l-a făcut mai amar (amariorem me senectus facit). iar Goethe.. aşe­ zată "în calea răutăţilor". Care efeb atenian se suia pe Acropole fără să se simtă înviorat de amintirea unor strămoşi "asemenea zeilor". iar pentru muritori timpul lung se cheamă bătrâneţe. băiatul trimis la Atena pentru studii . MEHEDINŢI Faust. iar ce fusese odinioară îi devenise iarăşi o realitate apropiată. încât am fi putut privi cu seninătate orice nenorocire trecătoare. templele. zerstoben ist das freundliche Gedriinge. Fă­ mântui şi iadul laolaltă. Ce nu ne-ar fi dăruit Eminescu dacă ar fi atins pragul bătrâneţei. în fragmentul epic de la Rovine a reînviat trecutul mai clar decât toate volumele istoricilor.. ci în Carpaţi s-a arătat culminarea sufletului antichităţii în latura etică. palatele şi pânzele din muzeele întregii Italii.De aceea. fost neamul elin! În lliada şi Odiseea. -cugetarea şi fapta lui Faust). n-au avut parte să dea la iveală tot ce era sădit în ele! Geniul care îşi arătase puterea de creaţie în Satire 22 şi Luceafărul. el ar fi arătat lumii că nu la Troia. . Rătăcitor prin ele . De-ar fi avut parte de regala bătrâ­ neţe a lui Goethe. Tullia (Tulliola cum o alinta el) murise. fără larga perspectivă a unei vieţi atât de lungi. contribuţia românească la cultura omenirii ar fi fost de pe acuma atât de însemnată. . Dante. de ce n-a apucat să isprăvească măcar drama sa Decebal! În lumina de apoteoză a flăcărilor Sarmisegetuzei.. zugrăvind ca nimeni altul marile aspecte cosmice: Un cer de stele dedesubt Deasupra.. . Ce păcat că geniului i-a lipsit Timpul . cum mare fusese şi norocul lui Humboldt coborârea aceasta lină spre pragul din urmă al vieţii! Doamne.se alesese un rău: se ţinea numai de petreceri şi de blestemăţii. foarte departe. Este însă vreo etate scutită de amără­ ciuni? Apoi să nu uităm şi anume împrejurări din viaţa "amărât ului" orator. iar bătrânul făcuse greşeala să se însoare din nou. întunecarea atât de timpurie a lui Eminescu este şi va fi o veşnică umbră dea•Supra vieţii poporului nostru. la Tyr sau la Cartagina. * Mein Lied ertont der unbekannten Menge . ci în desfăşurarea dramatică a vieţii înseşi (punând faţă în faţă cei doi poli ai omenirii: "eternul feminin". chiar şi pentru veacurile când atinsese culmea filosofiei.cer de stele. Câtă deosebire faţă de anii tinereţei. când Cicero se dusese până la Rhodos să asculte pe învăţatul Posidonius. până la limanul liniştit al bătrâneţei. artei şi ştiinţei antice. scriind Faust. Ce-i sta dinaintea ochilor i s-a părut dintr-o dată departe.. S-a risipit îmbulzeala prietenilor! Cântarea mea răsună mulţimii necunoscute* . a lă­ sat ţării sale şi lumii întregi o zestre sufletească ale cărei dimensi-:uni nu ştim cum vor mai putea fi întrecute. ·' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 319 cel care colindase toate ţinuturile neamului românesc. a cărui cultură universală şi echilibru sufletesc îi făcuseră c .

dar şi calitatea gustului estetic. Discours sur les revoluhons du globe. . Eroii ştiinţei sunt respectabili şi merită. Michelangelo. ori Dante.tarea unor. bună parte colectivă. gata să pună (cum l-a şi pus) pe binefăcătorul său în capul listei celor ce aveau să fie asasinaţi sub noul triumvirat23 .cu sale. Omul de ştiinţă face azi o descoperire însemnată iar O:âine poate. mărginindu-se apm l~ repetare~ cl~şeului. Faust întreg e opera lui Goethe. Dar eroii moralei stau şi mai sus în ierarhia valorilor sociale. scăderea de azi nu anulează genialitatea de ieri. Eroii artei sunt vrednici de admiraţie. annonizarea colorilor si dinamism.nu creează decât intermitent... întocmai ca si a savantu~ui. Ideea sa cea mai originală {intuiţia majoră.~ădea în ci~e ştie ce erezie. Pentru ce? Pentru că toţi ceilalţi au măcar libertatea de a se odihni după ce muncesc.. geniile etice. Atâta n':lma~ că a ucis pe tat-său . în t?ţi ~':ii . Să vezi Roma frământată de Catilina şi alţii de teapa lui.. Dar faptele înşirate mai înainte sunt de ajuns spre a dovedi că bătrâ­ neţea poate fi un dar. Beethoven să compună Simfoniile. viaţa lungă le adaugă nu numai cantitatea cunoştinţelor. să vezi că tânărul pe care l-ai ridicat. ace~a S·a SinUCIS moraliceşte.c S~hr~le? ~drept că unii .. Dimpotrivă. N-am fost şi noi martori la pregătirea bombei atomice după comandă? Cutare in- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 321 sti tut t~hr:ic ..nentc . MEHEDINŢI reputaţia unui fel de Goethe al antichităţii. Rubens încredmţa execu. Insă creaţia artistului. Ba încă Ia unii artlşt~. toată recunoştinţa noastră. creator puternic. Chimistul Ostwald spunea încă de acum jumătate de secol. după care au urmat Filipicele ce I-au ridicat alături de faima lui Pemostene. actori.oetul roman ~ha ce sp':lne. In tablourile sale uriaşe.un adormit ori autor al unei opere secundare. intermitentă.de şt~mţ~ este relativ mare. Poeţi. iar în senat să pronunţe Catilinarele. lucrurile stau altfel. Izvorul mspira. numărul artiştilor.d~scipolilor mai meşteri: dar grup~rea figunlor. pictori.scn. sunt extrem de rare: le putem număra pe degetele de la mână în tot şirul veacurilor.câte o Mona Lisa. dar înalţă şi tonalitatea simţului etic. Iata de ce numărul oamenilor de ştiinţă creşte azi atât de repede.tl scenei între~ ~·· într-un cuvânt. bunăoară) are la îndemână o cohortă întreagă de ~~ec~ah_yti. Despre unul care se poticnea rău el zicea· Bun bun~ băiat. apoi vine l~ Academie cu basmul catastrofismului.artişti (în sculptură. arhrtecţ1. Artistul tot aşa: azi. AJutat-~ cm~va pe. Aşa mărturisea Horaţiu şi P. când ştim că chiar celor mai puternici între puternici. ori mă­ car la jumătatea drumului vieţii? E de prisos să mai întrebăm. perienţa ) C) SPORUL SIMŢULUI ESTETIC. fiind el însuşi un mare artist. este. Omul de ştiinţă. partea esenţială e~a toată de mana maestrulm. sprijinindu-se pe colaborarea contemporanilor şi pe temeliile puse de predecesori. Dar asta nu înseamnă că bătrâneţea e de vină. iar mai târziu urmează dezvoltarea corolarelor ei. .chiar când ajunge la treapta de savant . E de ajuns o singură că­ dere grava.320 S. exanilor din urmă îl ajutase să scrie De senectute şi alte opere filosofice. c:um ar fi zis Descartes) apare de obiCei pe la începutul carierei. fără să sufere partea ~ozi­ tlva a mun. Şi încă ceva: munca pentru progresul ştiinţei e în . Ea cere o încordare neadormită _ fără pauză.Şl tot restul vieţii rămâne definitiv surpat.I r:Ic~ măcar. Cuv1er creează anatomia comparată. dacă ar fi murit şi ei în tinereţe. în loc să fie apără­ torul republicii. Ce s-ar fi ales de Goethe. Repetăm: e adevărat că zilele amurgului sporesc umbra. Leonardo da Vinei. arhitectura JI ~hi~r m pictura)_ se folosesc ŞI de muncă străină pentru u?ele parţi dm opera lor.Dar nici în artă.ttei seacă chiar de la început.fragr.(Zeiss. sculptori. de Beethoven. fiindcă lor le datorăm partea cea mai încântătoare a culturii. iar uneori chiar darul cel mai mare al vieţii. Din timp în timp. că o descoperire ştiinţifică poate fi comandată ca o păreche de încălţăminte. (Despre astfel de nenoroCiţi nu se mm poate repeta vorba veche: De mortuis nihil nisi . ori pe Eminescu ~a . Cine a ~eşit ~ d.. ba încă ŞI autorul une1 Ars Poetwa. muzicanţi şi cântăreţi cu sutele şi cu muie. De ce? Fiindcă morala nu admite intermitenţe. Basmul s-a dus. Şi t:auşi. expresia fiziOnomiei. ducând pe artist până la opere de universală însemnătate. fiindcă munca lor e cea mai grea dintre toate. dran:~turgi. Unde mai pui şi declaraţiile politice .ial care a fost Homer. Cu tot~l alte!e sunt canoanele moralei. nu picta în toate zilele_ Ş. În artă. Din contra.a~ grav. care lucrează numai la dezlegarea problemelor de ' optica. se arătase un oportunist de rând. cu toa"tă univ~r~a~Itatea ŞI puterea lui neasemănată. când ajută împlinirea unor opere capitale în ştiinţă sau în artă. Al treilea câştig al vieţii lungi este cel mai însemnat dintre toate: bătrâneţea sporeşte nu numai cantitatea cunoştinţelor şi calitatea gustului estetic. mâine .atât de întinsă e colaborarea celor ce dau asalt aceleiaşi probleme. ca şi al -=~ oamemlor . Nici Leonardo da Vinei. adoarme si te adoarme chiar povestitorul gen. anatomia a rămas. Maioresc~ avea o v~rb~ pe care bătrânul critic o spunea cu un fel de serioZitate umonstlca.

sunt şi cruzi cu animalele. înseninare. îşi mănâncă de sub unghii. dar blânzi cu ·toate vietăţile. pornir~ instructivă si brutalitate animalică: homo homini lupus 26 . Joe. . Trecând de la omenire la individ: Pruncul şi copilul e abia un sâmbure de om şi stă deci foarte apro~.. ci oameni. e lacom şi acaparator. abnegare. îşi ascund trupul sub haine corcoţoase. adăugân­ du-ş~ exp~nenţa. hotărât.un _mare pas spre îmblânzire (zorile culturii). generozitatea discretia si alt~le târziu dacă sunt luate în seamă. "au cu fapta. bărbaţii se stăpânesc. gem. bătrânii sunt de obicei miloşi şi darnici.' Noe . as~ sunt si popoarele tinere.25 ' In rezumat: În pruncia omenirii. Pere Grandet al lui Balzac e un monstru. vă­ zând cât de jos rămâne viaţa reală faţă de etica ideală. E ştiut că părinţii dau de la o vreme copiilor lor tot ce-au agonisit. Mai târziu. de la marele mucenic Socrate. faima cea mai mare o au ghiogarii c~i puternici: Aiax. până la martirul contemporan Gandhi. în genere negaţiune şi în rezumat abnegaţiune". în care stau dosi te averi nebănuite de nimeni. gata să rupă şi cu dinţii dm trupul lm Rector. cumpătare. În sfârşit. ori câtă vechime şi orice aromă va fi avut.de ce geniile etice au fost atât de rare. La Homer. ase~ănat mereu_ de poet cu un leu înfuriat. :---:-chiar ~acă e sărac la minte. ştiind din experienţă că e greu să găseşti ceea ce n-ai pus bine din timp. -~ . Iată .322 S. însă recunoaştem că ele cuprind ~-~~~-mult adevăr mai ales în ce priveşte faza din urmă a vieţii.Bătrâneţe: cumpătare. La tineri. Căci dacă bătrâneţea nu-l apropie pe om de perfecţiune. ce găsim? Un lucru nu se poate mai îmbucurător: cu cât se apropie amurgul vieţii.. Departe de noi gândul că bătrâneţea ar însemna perfecţiune. un rechin gata să înghită orice pradă. bătrânul. Vorbele astea parcă sună a prohodire. abia în rândul al doilea sunt preţu­ Iţi şcolaru talentaţi şi muncitori. Cel mai admirat în circuri arene si cinematografe este cel tare la ciolan (cutare negru: Jim. Iar omul matur face un pas şi mai departe: caută punctul de contact cu antagonistii si încearcă să stabilească norme de purtare valabile pentru to~tă lumea. împreună cu biata maică-sa). În loc să lase bănetul şi toată averea fetei. uneori sunt chiar agresivi.' tin~rii ajun~ c~_Iar la violenţe (joco din mano). ca cerşetorii ce se prefac că-s bolnavi şi lipsiţi. Greşeşte omul cât trăieş­ te. .. Putem spune fără teamă de a greşi. cu atâta numărul greşelilor scade.. preţuieşte întâi de toate vârtutea. se tânguiesc. iar la moarte îi găseşte lumea încremeniţi pe saltele putrede. că asprimea sufletului este mvers proporţională cu etatea. Isprăvindu-si socotelile vieţii. Un lucru e însă vădit: pe măsură ce scade încordarea luptei pentru trai. Copiii se încaieră usor si adesea di~ lipsă de experienţă.. ce-i dă diavolul în gând? Indeamnă fata să-i facă ea testament lui! Avarii lui Flaut. până în tabăra grecilor. Întorcându-ne acum spre bătrâneţe. . Moliere şi Balzac nu-s niscaiva căzături neputincioase. iar bătrâ­ nn sunt îngăduitori nu numai faţă de semenii lor.. Adolescentul şi tânărul. stăpânin­ du-şi egmsmul. Gândiţi-vă: idealul cel mai dintâi al copilului e să creas~ă repede şi puternic. încep~ a miji simţul estetic . modestia. şi tocmai spre ~atu:Itate se ad~ugă respectul faţă de înţelepciune şi omenie. cu ştiinţă şi fără ştiinţă". aşa că ocazia de a greşi e tot mai rară. ei sunt "strângători" nu zgârciţi. Zgârcitul e altceva: chiar din tinereţe. începe a-şi înfrâna pornirile animalice. nu virtutea. pe care le socotesc mai potrivite cu idealul urmărit de ei în viaţă. sau cum îl mai cheamă). scade şi egoismul -izvorul atâtor rele. 24 Veninul le-a otrăvit tot vinul. Repetăm: creaţia artistului şi a savantului e sporadică. târât după carul de luptă... E cunoscut şi prea cunoscut aforismul întemeietorului Junimii: "Arta vieţii? Rezervă. cât despre însuşirile etice: simtul de dreptate. entuziasmul ela culme când labele lui de urs aruncă pe podeala ringului altă namilă tot atât de grobiană cu fălcile fărâmate şi cu gura plină de sânge. Şi cum sunt i~divizii. să nu uite că şi azi gloata mai puţm reflexiVă. discreţiune. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI be'ne . lealitatea. Iar cine crede că astfel de apucături brutale se potriveau nu~ai cu ti_mpurile lui Homer. singura lui moştenitoare (o !?ucenică. au cu gândul ori cu cuvântul. s-ar încolăci ca şerpii împrejurul propriului lor corp . Diomed şi în fruntea tuturor bătăiosul Ahile. Din contra. Nu. cumpătarea se iveşte abia la maturitate şi tocmai bătrâneţea aduce cu sine liniştea şi renunţarea. dar şi un izvor de bucurie.. în puterea· anilor şi plini de o luciditate reptiliană. Nu ne împăcăm chiar cu toate. Imputarea că bătrânii ar fi zgârciţi se reazemă pe o iluzie. ţinuta morală este ceva permanent şi cere o necurmată apropiere de notele cele mai înalte ale gamei.s. msuşirea cea mm caracteristică şi mai târzie a speciei colective homo sapien. iar din "partea sufletului" lasă cât pot şi aşezămintelor publice.pe de_ restul animale~or. ce le rămâne decât să dea? A dărui e pentru ei n~ numai ceva logic.. e precumpănitor nesaţul. îşi anulea- " ·~ "/ 323 (_ .nu. îngăduinţă. e sigur că-1 apropie cel puţin de abnegare. adică tânără la minte. dacă ar putea. Campionul clasei este fala camarazilor.. cără­ băneşte de toate şi de la toţi numai pentru el.

Far..8. Mihail Kogălniceanu a primit însărcinarea de a rosti în faţa regelui Carol I cuvântarea.ereni~ (în faţ~ I_ntamplan. Se născuse între cei de sus si cunoscuse în tinereţe toată lărgimea unei vieţi întemeiate nu p~ sclavie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 325 la semeţie la modestie. un imn ce răsunase în sufletul românilor de pretutindeni27. în /S. umflându-ş1 :'~ce~ ŞI mcarcându-şi pieptul cu alămuri. De la egoism. nu prea departe de sclavie. neroadă. Faust. adică ficţiune. ca mucenicul de la Iasnaia Poliana.vanitatea. muncă dm toata lnLma :··: ~~ pus în frunte smerenia. In locul ostentaţie! ŞI grandJlocvenţei. . pe atâta e de ~ezerva~ şi smerit cel care îşi dă s~ama de caducit~t~a _formel~r.~t ~ăspuns: "Înţelepciunea vieţii? . trece tot mm mult spre altrmsm. Ş1 toc~a~ acesta e cazul bătrânilor. îmbracă sumanul mojicilor. .e scădere şi desfigurare. de * Cf. MEHEDINTI 324 ) '' ) ză aproape tot egoismul.. Iar dacă ne uităm cu luare-aminte. colane. "Decalogul muncii"..omenie ..w. Văzând că viaţa nu-i geometrie. . nici. până şi al firului de iarbă peste care e nevOI: sa calce. Poat~ fi mu_:cmosul mţelept? El nu-i decât o maimuţă. fiindcă a izbutit să sece o • m1a. sufleteşte msa este o trans~gurare. începutul unei epoci noi în viata omenirii. .a adev~: .r cc:pavază contra factorilor imponderabili. atotputernică în bine. . Dovada. cu ce se mulţumeşte după atâta zbucium care îl dusese până la un pas de sinucidere? Ajuns la bătrâ­ neţe.însuşirea supremă a speciei omeneştL Car. astfel de pilde putem descoperi în toate colţurile lumii şi pe toate treptele sociale. discreţw. Cel care ţinuse în tinereţe vestita prelegere despre istoria. Goethe. Care se laudă cu recenzii scrise tot de el? Se bucura de ba~chet: ~~ de omagii pe care singur şi le-a pus la cale? Astfel de papuş:rn sunt semn sigur de paupertate intelectuală... ca un burghez alintat de soartă. dă binecuvântare poporenilor lui zicându-le: "Pace vouă!" . e mulţumirea omului-fleac c~ aparenţa lucrurilor . Pe ce cale îl îndreaptă experienţa vieţii şi bă­ trâneţea? Se leapădă de toate. cu câteva luni înainte de moarte. în faţa aceleiaşi întrebări am ajuns Aac~m la~ a.Iată cutare moşneag "cu mânăbună". ci şi cu fapta. auch Theologie . La 1891. altoind pădureţii ale căror poame el ştie bine că nu va putea să le vadă şi e mulţumit bătrânul ca un preot care.:. Căci ce este vanitatea? E forma cea ma1 neghwaba ŞI ma1 ridicolă a egoismului.. el minte. Poate că nimeni între moderni n-a arătat atâta sete de purificare. cata. nu ne rămâne decât să trecem dincolo de lumea cărtu­ rarilor spre a judeca bătrâneţea celor care nu-şi obosesc mintea citind şi s~riind.td ~amto~ul pune aparenţa în locul realităţii. pnn firea lucrunlor.t m genere scutiţi de o astfel de ridicolă slăb~ci~ne.. a trăit toată viaţa cu deprinderi aristocratice în cercul curţii de la Weimar.nu poate fi nici o formă de asigurare~ :ieţii. P~ Aca~ e vanitosul de mişcăreţ şi grandilocvent. Şi asta e literatură? Pentru cel care s-ar î'ndoi şi de sinceritatea lui Tolstoi. Îl ştie tot satul. Din ~ontra.Fie şi aşa! Iată însă cazul lui Tolstoi. ca cea din antichitate. batranetea . onca~m u~m~e d~ vanitate. e1 simt plăcerea tăcerii (libido tacendi. ~un. chiar când miezul lor hp~e~~· A~ putea spune aforistic: omul are exact at. e1 s1mt m~lţum1rea d~ a înlesni dezvoltarea tuturor valorilor pozitive. îşi simte sufletul împăcat. Juris" terei -ba încă şi teologia*). trăieşte între ţărani.onunde le-ar mtâlni.Nu strică să amintim câteva chiar din viaţa poporului nostru. medicina. fiindcă ea însemneaz~ simţul I~el~tlvitaţu valorilor si ne îndeamnă la respectarea Adevarului.înţ:_lepcmm:. patriei. cel ajuns în pragul bătrân~­ tei începe a mai schimba chiar unele din aforismele pe care le pn~ise în tinerete fără nici o împotrivire. niCI · .tină făcând-o loc bun de arătură! 'i/n <-•ce însă cititorul: Faust e literatură. Asemenea prorocului retras în pustia Iordanului.al ~uturor făpturilor. smerenia şi altruismul. cei ajunşi în scara vwţu. ci pildă de reală înseninare la cei ajunşi în amurgul vieţii. culegând florile cele mai frumoase şi mai bine mirositoare din grădina vieţii.] Altă creştere: şcoala muncii. ieşind din liturghie. c~~e a~ vrea sa treac~ drept o~. în locul ambiţiei de a întrece pe alţn. MEHEDINTI. t.. cordoane. devenind ca budiştii prieten . dar şi în rău). rezerv::. bătrânul conte trăia predicând nu numai cu vorba. dar pe un fel de iobăgie asiatică.Sm. mtehgenţă şi cât bun simţ îi lipseşte. Din contra.âta :-ranitate. Trupeşte._.cu coaja fructelor.. Poate fi u~~ehgent ce~ car? 1a ap~. După faza ofensivă a traiului urmează astfel o nou~ ~az~. c~~ ~ic?a mi se pa~e Juvenal).retragerea. Cu experienţa unor timpuri neasemă~at mai grele decât acelea prin care trecuse generatia lui Maiorescu.Asta nu mai e literatură. ~dică lepădarea de toate impurităţile. panghc1 ŞI alte panglicării din bâlciul deşertăciunilor omeneşti. manifestată întâi şi întâi prin ştergerea. In ce grădină nu-s pomi altoiţi de mâna lui? De când a îmbătrânit. festivă la împlinirea unui sfert de secol de la întemeierea Academiei. începând cu cea ma1. renţa drept realitate? Care poartă decoraţn cerute yrm m1logeala . După ce încercase să cuprindă în mintea sa Universul (studiase filosofia. muncind cu palmele şi găsind pacea cugetului în măruntele creaţii ale plugarului. care e rostul lui cel mare? În fiecare primăvară colindă grădinile satului.

Pentru artist. D~că nu pot înlătura 1mperfecţmmle vteţu. * Făcând deci suma celor înşirate până aici.. o ultimă întrebare: nu cumva. La 1913.l_n num~r _C~n fel de Nirvana literară). Moştenitorul vostru să ia învăţătură. Atâta am avut de spus. Vanitatea este atât de înfiptă în inima omului. autorul a căutat s-o împlinească scriind Terra· p~ntru a dou~. văd că n-am stăruit destul asupra unei împre- J~ran. pentru omul de ştiinţă. Indată ce sarcina a fost îndeplinită. apogeul domniei regelui Carol. socot că nu ne depăr­ de adevărul faptelor. nu se ştie. apoi atr~gând tineretului luarea-aminte asupra slăbi­ cmmlor fint omeneşti. toate isprăvile vicţu nu trag la cântar cât o singură lunecare. Cei mai inimos orator al neamului (repet: cel mai inimos) a lăsat atunci şi suveranului cărunt şi tânărului principe de coroană îndrumări "cu limbă de moarte": "Sire. când astru! se stinge pe încetul în aureoJa propriei sale lumini. îmbrăţişându-1. Cine are timp înainte compensează c~t de puţm greşelile. pot mmtCI măcar numele celui care a greşit . i-a -~-~--. cred că soarele stă pe loc să se uite la ei.zilei e spre seară. Când se apropie însă noaptea cea mare. rezumând istoria întregii noastre Renaşteri. Titu Maiorescu. dar şi înduioşat până la lacrimi. încheind aşa: In latura intelectuală. în cele afirmate aici.. ajută la înălţarea simţului etic. după ce târâş-grăpiş a trecut de greutăţile urcuşulm. Momentul solemn al .Înşirând ( scăderi_le bătrânilor. nu ambiţiile sale ori interesele vreunui partid.dacă poate . el nu mai are alt interes decât al adevărului: să le spună cât mai exact ce-a văzut în cale.să ajungă şi la o sinteză originală. ·· · · În sfârşit.âne doar o mângâiere: speranţa că vei scuti măcar pe urmasi de eroare. a terminat opera filol~gică a ( . în timpuri foarte grele (se gândea la sfârşitul războiului pentru neatârnare) aţi dus Ţara la izbândă. o cuvântare tot aşa de vibrantă ca cea din tinereţe. se~nâ~d c~ '. In ce priveşte întâia sarcină. să urmeze şi el cu aceeaşi stăruinţă lucrarea cea mare a redeşteptării şi înălţării neamului românesc".presupune între altele şi apropierea de bătrâ­ neţe. E amără­ c~unea lor că nu mai pot îndrepta unele erori. pe lângă ~arcina preoţiei. renunţând la rangul diri armată s-a fă­ cut misionar în Africa şi. se dezbracă chiar de şefia partidului. a ~ers mat departe. în lunga călătorie pe bolta cerului. a pronunţat aici. a căror vanitate e fără leac). că chiar tâmpitul se laudă şi ar dori să aibă admiratori" (Pascal). ai fost şi prietenul meu" 29 . Bătrânii fireşte nu mai au ast(el de slăbiciuni (afară de rare secături.. • Imprejurătile i-au fost potrivnice. iată-! prezidând tot aşa de !Ţlagistral şi pacea de la Bucureşti. Se putea mai multă lepădare de sine şi de toate slăbiciunile omeneşti în faţa intereselor pentru stat? Cred că nu mai este acum nici o îndoială că bătrâneţea. lăsând altora onorurile. cu toată suferinţa trupească. p. în etate de 73 de ani. soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrâneţe şi să apropie şi pe alţii de ceea ce se cheamă omenie. Pere Foucauld. la 74 de ani. Mai ales începătorii cad lesne în ispită. apoi îşi măcinase timpul şi puterile slujind ţara.Ai fost nu numai ministrul. În India unii cărturari îsi leapădă chiar nu~ele. el renunţă la rangul de prim-ministru.aproape nu-i luat în seamă. În acea altitudine gândindu-se la cei ce vin pe urmă. îmbogăţind astfel cu ceva nou cultura omenirii.zis: . s-a mărginit deci să înşire câteva premise mtr-o Anexă. Îndată ce au făcut doi-trei paşi. norocul cel mare e să trăiască destul spre a-şi aduna materialul necesar cercetărilor sale. Rărp. mai multă uitare de sine şi grijă de urmaşi? 28 Altă pildă.. povesbtorul s-a arătat părtinitor faţă de cei cu părul alb? Să lăsăm răspunsul pe seama celor ce au ascultat de[spre] ce a fost vorba. La fel. Adânc îngrijorat. unde pă­ mântul se sfârşcşte şi începe seninul cerului. după ce condusese atât de magistral politica ţării că atrăsese laudele tuturor Puterilor Mari (afară de Austro-Ungaria. ceea ce preţuieşte totdeauna mai mult decât orice lucrare parţială. De acolo işi poate arunca privirea până în zare. Geografului să-i fie permisă o singură constatare: cel Il_lai larg_ orizont se înfăţişează călătorului nu pe umerii muntelui. însuşirea cea mai de tă!Ţl CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 327 preţ a vieţii. iar . pe care o pot Judeca exact numai cei sosiţi la pragul din urmă. Se putea o atitudine mai solemnă. Un francez. pentru omul de temperament etic. · Aceasta e treimea postulatelor omului de cultură. Lepădând titlul de nobleţe. a~ fi dorit să termine o lucrare cu acest titlu: Cum s-ar putea seri~ bwgra{ia unet ştunţe? (Vezi Premise şi concluzii la "Terra". 247). soarele câte de soare. CI toc~a1 pe culme. monarhia cu două capete). 1946. Cea mai obtşnuită este supra-evaluarea. vieţii.ă fie împl!nite.326 S. iar realizarea )or. Şi ~cuma. cu gândul cu cuv_ântul .. Ele dovedesc însă măcar atâta: dorinţa bătrânilor de a fi impersonali. regele Carol. Povestitorul a spus ce-a văzut. fericirea cea mai mare e să aibă destul timp pentru realizarea operelor capitale şi îndeosebi a capodoperelor care se leagă mai adânc de firea poporului din care s-a născut. spre a le cruţa orice zadarnică abatere din drum. :' . cu conştiinţă şi chiar fără ştiinţă. Dacă în mijlocul aproximatiilor traiului zilnic ochii săi 1111 vor fi deosebit lucrurile destul de pr~cis* .cum vedeţi. Dacă vor folosi cuiva. mai mult decât tot restul. Cum? In două chipuri: arătându-le [în) ce fel s-ar putea ocoli rătăciriie si ce lacun_e trebuie ~.

însemnează repetarea zun~i .după c. în total abnegaţiune".cum . Ce mai preţuieşte şt un btet num~ m faya etermt~ţu. se zice că "se răzbună vremea".Bătrânii a'ung usor la astfel de gânduri.c. Arta este o vindecare. .at :C9Ptra . lăsăm să urmeze aceste scurte constatări: mărturisirile înşirate altuiierudit misionar. . Legătura in . ~ 31 tre munton m chpa dm urma a vwţu · A " • • • ' ' .1 s-o arate mtreaga omenirii întregi. . Până atunci vor fi de ajuns câteva rânduri pentru cetitorul care ar voi să ştie cum şi de ce geograful s-a apropiat uneori şi de literatură. PREMISE SI CONCLUZII LA "TERRA" AMINiTIRI ŞI MĂRTURISIRI ) VINDECARE ŞI ÎMPĂCARE Când Ethnos* va fi la îndemâna oricui (ca împlinire la Terra). <:ând cerul începe a se însenina după mai multe zile de ploaie.despărţ.~ datori~ acelor~ e să nu ascundă lumina sub obroc.. de care ai? avut arte în secolul al XX-lea până azi. Ca să nu lungim vorba.a. Ase răzbuTUL însemna .de P.ra nimănui. a răsfoi. iar ca ulttmă almare mun0I· . Ciudată imagine..llinau to.odinioară :a .s. de convu:~~rea'exprim~tă în'cunoscntul aforism: Jnţe!epciun~a ·vwţu? Dtscreţte.De aceea. lu.se:r. răsplăti ..trăgân~Lclopote*Autorul fiind. r. Cuvântul "vindec" îşi are originea în vorba latină .ale cărui raze . lucrul devine tot mai îndoielnic (Nota: .'negaţiune. ·. 30 1. După zile de atâta întunenc.fac . Cum ·a putut din răzbunare să iasă tocmai vindecare? La munte.lui . Mehedinţi).um a răscumpăra însemna a cumpăra încă o dată.uvântului.ce priveşte vremea s-a făcut de bună seamă aşa: dacii priveau furtuna şi vremea rea ca Mfi .di.llnătăţii ze1.S. ~.ăsgân.e face iarăşi bun. aici vor părea ceva de la sine înţeles.~i sătenii noştri ..t .nici vremea.nt.1. c.. să ne put~m bucur~ m~car . ei trăgeau cu săgeţi asupra norilor ca să şJ@ge spiritele rele. . deoarece norii nu se pot răzbuna co.c:enu. 328 MEHEDINŢI iar altii au avut norocul să descopere Adev~rul dephn. în genere. .l..luJ. tipărind-o numai:~u m~mele răp?~atului pe co~eZ::.m. · ~ 'nte de mai multă lumină" cum a dont cel ma1 semn dmaicl 1nai.ă • Doar rarea interesa .vindecare ce .ale. Cei mat mu~ţl ~e a~ropte.Şi .it de cărţile ~ S. Aici putem însă ilibui înţelesul vechi al c. .tepJ.s.upre.. rezerva.stări anterioare.însemna a răzbuna.

ploaia şi înseninarea după furtună. ci împrejurul unor forme-tip. )2 · S-a ~ov~dit astfel şi la no~. în cuvinte înşirate pc hârtie . Cum corpul îşi repară rănile. încât nu numai omul. dansuri şi împodobire. adică se va simţi legat cât de puţm. potrivite cu idealul de viaţă. Lucrul e atât de firesc.indcă e .rsonala a u:dividuahtăţilor celor mai reprezentative ale neamulm. Prin urmare. Istoria este martora permanentă a acestui adevăr (. În opera sa de creaţiune.ultlse!'ulară a cugetării şi simţirii pe care şi-a apropmt:-0 odată cu hmba. 2. este crearea din nou a universului. cum se repetă vântul.. vestedă ca a moryilor (zic negrii din Congo). ap. toate gloatele omeneşti caută să aline suferinţele traiului lor prin mici încercări de artă. (Privighetorile cântă şi învaţă cântece ascultând pe altele mai meştere. Arta devme astfel un testament în fata vesniciei si de acea este solemnă ca şi moartea.: ploaia. arta este îndreptarea naturii. a cercat să realizeze tot mai multă armo~ie. adică ~n canon dat de alţi~ (de strămoşi). . că literatura. ori~~t de singular ar fi urmează o "datină". Nici unui negru nu-i va trece prin mmte sa socoteasca frumoasa faţa oamenilor de rasă albă. ori ploaia ŞI zapezile care topmdu-se an după an au pătruns în inima muntel~i. de ţesat~ra n. după un ideal potrivit cu sufletul unui popor. nascut ŞI crescut pe mcetul dm expenenta multor veacuri cu toate bucuriile şi durerile loz·. creând o lume imaginară. nici un european nu va ~onsi­ dera ca 1deal de frumuseţe nasul turtit al negrilor si buzele lor răsfrânte. îndeosebi prin cântare. puse în anume rânduială). Oricât ar vrea să ~mite pe ~lţii. . morală. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta. nu lucrează croind lumea ca ceva de iznoavă · nu ară în telină. .. În pieptul său bate inima întregului neam care veac după veac. etc. de care nu se poate depărta fără paguba mei unul dm sfera neamului de care e vorba. artistul desface şi reface toate încheieturile lumii spre a le potrivi după gustul :său. MEHEDINŢI le.ă în petec".opiind-o de idealul col~ctiv sau etruc. binele a biruit răul (Ormuz a învins pe Ahriman 1 ). melopeea umană' s-a repetat de mii şi milioane de ori. rana fie trupească. în marmură. ' • Asta e arta: o întrupare şi fixare concretă a sufletului etnic in. să alunge vârcolacii când cearcă să mănânce luna. ştiinţă. mai plăcută decât cea reală. Poetul însă. dar şi alte vietăţi (indeosebi păsările c:. mcep a rniJI ICI-colo mici creaţiuni anonime nu la în~tâmplare. ca şi în viaţa altor neamuri.. creând în gând. când fiinta omenească simte "împlinirea tuturor lucrurilor divine si uman~" când pământul e m. Arta poporului e mai tipică decât a individului. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. Intâi. iar arta fiecărui popor este o necunnată încercare dm partea celor mai înzestrati să vindece rănile vietii adică să-i. fie în cli1Jele de amărăciune când nădeJ·dea ' t . In toate cazurile nonnale viata individului.o formă tipică. apoi. Pentru suflet. de la o vreme. leacul cel mai subtil e arta. (Cuvântul "poet" a ieşit din 1tou':ro = fac). ·. î~lăturând disonanţele vieţii. De la Clîntecul monoton şi lălăit al botocudului până la simfoniile lui Beethoven.. picătură cu picătură. o lume mai bună. fie in momentele de euforie. tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale.. ea CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ 331 este manifestarea cea mai tipică a sufletului etnic în momentele sale de osebită vibrare.cu ea s~ aseamănă şi sufletul etnic. Dintre toate însă. prin aceea că-I simţim deosebit de al tut~ror străinilor· al dml:a. Arta este oglinda cea mai dreaptă a· sufletului etnic. Ce e mai îns~m:mt: .lntătoare) caută să-şi împlinească viaţa prin apropierea de artă. în colori întinse pe pânză. · · ' 3..~ă.. "îşi d.ai aproape de cer sau chiar una cu ce~ul. d t· ' • es e aproape pwr ută. sau ochii strâmbi ai mongolilor etc. iar o pasăre din Noua Guinee îşi împodobeşte cuibul cu flori de anume coloare.ri_i şi sim_ţirii neamului respecti~. al po~orului de :are e vor~a. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. în-bunarea sau răzbunarea.e curge acuma din coasta muntelui. până ce a găsit un loc prielnic să iasă mai la :ale cur~tă şi limpede ca lacrima? Nu va tăgădui nimeni di m~ama 1~vorulm esu. fie sufletească provoacă o reacţiune. _fi. ( •. · ( ' -. îndrepteze imperfecţiunile.cepând c~ c~eaţi~ ano~imă numită folclor şi culminând cu o~era pc. adică Înto~rt:erca spre bine. Abia rana închisă c semn de vindecare. în sunete. mamte de a fi expresia unor suflete individuale. Nici o mirare aşadar că.330 S. Întâi se naşte poporul şi limba l~i ca inventar credinc~os al cuge. adică "făcătorul".izvorul car. Arta vindecarea imperfecţiunilor vieţii. Prin analogie. adică o luptă a corpului sau a sufletului contra izvorului suferintei si numai când durerea încetează e vădit că vine biruinţa. ci numai adaugă brazda lui la brazdele trase rtiai înainte d~ alţii. apoi prin povestirea de basme. este mani-. Începând cu descântecul unei răni fizice si sfârsind cu cântarea ce alină rănile sufletului. artele au fost şi sunt încercarea supremă de a realiza rnăcar parţial armonia care lipseşte vieţii în total. Cocorii dănţuiesc. Idealul etnic este ca un poligon unic ce nu se poate supmpune deasupra altora ci dă la iveală particularităţile sa]~ tocmai prin alăturarea cu altele: Sufl~tul etnic are aşadar de două ori precădere fald!i de cel individu~l.

onc~re ar fi specialitatea sa. Doina lui este culminarea tuturor doinelor româneşti. •P. . poate fi a ImpreJurare: . arta nu . awres~_u: " 01ţ1 .e\~stei fu _sfârşi.Arta este vindecare. 4Deoca~data. trecuta pnn act legalizat (20 februarie 1945) A d · · R • ne Frtnd ce • It" · · . t" runea· ar st · ' s "rt ..tnopedago<Tica""7 · es t e cea mat· po· a· mat l'b ". ca orice prinos de pietate 1aţa de seculara fimţa a neamului*. apoi asupra scriitorului buco~inean prof orou.d. străin de vanitate şi de alte vulg!~~~~~ af.nte I-au aJut~t s~-Şllmpace cugetul.a unui literat. MEHEDINŢI festarea cea mai credincioasă a sufletului colectiv-etnic. astea sunt vorbe deşerte 3 . vedem în Panteonul literaturii universale multe lumini.tul. r m? a ~a astgu~e t. Pământul unei ţări şi amintirea celor ce s-au coborât în ţărâna mormintelor cârmuiesc traiul fiecărui neam. în care se reflectă vrând-nevrând şi împrejurările mediului. fiind vremelnic.. numai să nu vină vremea să \01ţ1 a \a spune hber părenle ŞI să n-aveti unde "(Cuv1· t 1 . nu ceea ce le arătau telescoapele pe cer. ' w eVI en'-<' a a popu.: curnente pnvrtoare la Convorbirile literare aminteşte fapta altu 1· b ţ · Eudo · H k. · tot 1 -... turnându-i chiar şi limba în tipare noi.ultimul gând al întem~~eto~ior Jummet .at:v: Dupa multe dezbateri. întrec pe cele superficiale.tori (am puţea zice re-creatori) ai vieţii poporu-. Din contra. împreună cu limba. iată semnul că poporul de care e vorba a ajuns la o cultură majoră. Glossa lui a concentrat ca într-un focar toată înţeleapta resemnare a neamului carpatic. m?arte!lllll Cerna şi tulburările Europei întregi au întâr ·• ~t 1mphmrea ~celei donnţe. i-a dat şi chintesenţa sufletului strămoşilor. adunate din ploile ce au pătruns ani de zile.ra ~tl re~an~ sb.. nu poate ră~ manea cu totul departe de literatura si de arta poporulu· d.' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 333 lui lor.!n ce pnveşte proprietatea revistei Convorbiri literare. simţindu-se obosit n-a putut duce mai d e?arte publrcarea Convorbirilor literare (Luceafărul din' Sibiu chiar a. rm urmare.C te . 1 · cont · · ·· pu m a • _urarea Imagm:l nea?Iului carpatic.. hteratura si s t un JOC · d e. ce J?at un cunoscăwr al trecutului Junimei. ~u acest gân. care. ceas a exp11ca pentru ce si autorul M-ar t un1· ·1or SI· t. pornind de la temelia ei -.mşirate aiCI a lunecat de câteva ori spre literatură Daca abatenle acestea sporadice vor fi contribuit cât de t. azi.. altele luminând abia împrejurimea lor.folclorul. cs ~~ t_: scazut.anului 1906). Cea mai lnaltă instituţie cu _ura ~ neam.. foarte bine . VIe_ţu. ucovmean x_1u urmu~a 1. Abia atunci când urmaşii vor analiza opera poetului ca pe a lui Dante ori Goethe. " * Ca ~ complftare la cele spuse despre "formaţia stiintifică şi literară"5 si ca :~~~tietăx uernmora"toaarreez:rvei _faţă de amestecul geogra.contmute. după cum albia unui râu îndreptează necurmat curgerea apelor lui. _p~ţ~ne]e încercări de care a fost vorba mai ~~a. Începând cu bătrâ­ nul Homer şi până la Goethe şi alţi doi.. 11 rea e SI d e a ma .m:I v A • • • • . uitele mai vii.. A te apropia deci de literatura unui popor. Cervantes. . ma UllSI!l msa dm capul locului hotărârea de a trece cât ~a· d ema a. Acade m1a t ·.eţ. Du~ nefenc1re.~un şei . ·t spre · .. cultura unui popor este oglinda sufletului său colectiv. ca şi bâiguiala metafizică a celor ce pretindeau acum vreo sută de ani astronomilor de atunci să creadă ce le spun ei • din carte. Când istoricul I. Au decis deci să incredinteze nu numai directia dar · ~ul d~ propn:tate c':lui ce s:rie aceste rânduri. acel geniu devine simbol suprem al naţiunii.) Şt:u~d cat de mult consrderaţule personale pot să întunece ad~vărul si .sa mcete~e? ~ine. ple~ând_ de la această fundamentală convingere un om de cultura.l0 ' dsa : veasca mteresele unei naţiuni. b 1 .332 ) ) S. însemnează să te apropii de însuşi sufletul acelui popor. ale muntelui. ~u a_ carui ?urne Academia Română a publicat un vast matenal pentru ISWncL_.etic. ez:ta~ea d? cu~etare şi de exprimare.. ca emter ornama a "mstituţte e. . -· Sufletul etnic are precădere asupra celui individual. Aşa a fost Eminescu. cum au fost Homer. d . ac~ asta a fost. Satirele şi Luceafărul au dăruit sufletului românesc perspective de o cosmică măreţie. argumentul hotărâtor a fost dat de •. Bogdan. ·1 " ami~ In or . · · . CI suprema mcercare de a înlătura disonantele v 1·et·· 1 · ~ ~It · . ' · 1rec Ia revtstet s-a ~pus. Astfel de artişti sunt 'll!l fel de crea. altele s-au stins. sporindu-i puterile şi arătându-i calea vntor. .. Cât despre părerea celor ce au afirmat în timpurile din urmă că o "cultură" ar fi un organism independent de mediul geografic şi etnografic. .m..fiei in literatură. dorinţa întemeietorilor aces~~~n~:::nt~:~~e= os ca e sa. ·summa: . · ·· · n e e au uneon un In· ţ el . Individul. până în straturile cele mai adânci. picătură cu picătură. direcţia a fost treeută asu ~~ colaboratorulm care se ocupase de cronica artistică6 puna'nd · 'd '"' rt P 1 . t A s t 1 m care -a · nascu . întelegând deci nu numai· ama-ra··c· drep t a t ea o bserv ă rn. t . Îl!. Goethe şi cei asemene~ lor.· · d • .t pentru etnografi).. Dante. ce scad după fiecare ploaie.ulu~ s~ c~VIne.sup. vind~cându-~ suferinţei~. ·Până. Sufletul etnic exprimat de un geniu sintetic.. Marea sa colec ie de da. Răspunsul profesoru!"ui 'de ge~:.~= ? ost ms't n. trei poeţi-filosofi ai omenirii (între care unul este Eminescu). Tânărul poet Cerna i se părea cel mai indic~[epe e s~r­ l~nt. . Când se întâmplă însă că un geniu excepţional cerne încă o dată gândurile unui popor şi face sinteza tuturor valorilor lui sufleteşti. faptele ne impun altă concluzie.. vor putea să-şi dea seama de ceea ce apropierea noastră epigonică ne împiedică să vedem azi.şr ar r~vrstet Conuorb~ri Llterare. aca r:u vezr_~I fizionomia celui ce le-a pronuntat. după cum izvoarele permanente. se ivesc însă şi astre de mărimea întâi~ a cărQr strălucire răzbate peste veacuri.şt pnn temp~ramentul său . Indată ce a fost posibil. 1u1· M awrescu · ·cel designat să pn"mească d. -Arta adevărată este oglinda sufletului etnic. a progresiv sufletul unui neam. e ceva minor faţă de marea fiinţă a neamului din care s-a născut. Din timp în timp. să îngrijească de tot ce poate insemna vindecarea neaJunsunlor ce tmpred1ca reahzar~ idealului băştinaşilor acestui pământ. se va putea vede~ mai ~ar~m.

. sănătoşi cum erau.. şi-au venit în fire. ca vigoarea poporului nostru. trebuie să fie veselă. de ce să se supere omul ajuns la sfârşitul firesc al drumului'? Anticii. să biruiască în cele dig urmă epidemia pesimistă de altă- c~ . Era aşadar de aşteptat. Ba în ordinea normală a lucrurilor. Semn de progres. şi chiar scriitorii care începuseră cariera lor smoliţi Ia faţă. pe atâta e azi de răspândită între români faima filosofului scoţian. Şi nu se poate tăgădui că optimismul celui ce a scris despre «Eroi» a contribuit într-o măsură însemnată la înviorarea sufletească a generaţiei de azi. bocindu-se în public. tinereţa. ni se pare cu deosebire caracteristică însufleţirea faţă de Carlyle 1• Pe cât era de cunoscut odinioară numele lui Schopenhauer (nu şi filo~sofia sa). Dacă rodul care se dezlipeşte din pom nu se întristează.scutind astfel pe începători de lunecările pseudo-pesimiste de la sfârşitul veacului trecut. înfăţişau moartea sub chipul unui geniu frumos. care întorcea spre pământ flacăra unei torţe aproape de a se stinge . tânăr încă. cât şi în via. ca manifestare a unei energii în creştere. . ţă.. atât în artă. nu e o însuşire a tinereţii popoarelor. scriu potolit uneori cu o reală seninătate . chiar şi moartea ar trebui să ne găsească senini.PRIMĂVARA LITERARĂ c SPRE OPTIMISM Pentru cultura românească de la începutul acestui veac. Dimpotrivă. ci un simptom de scădere organică şi prin urmare un pas mai mult către bătrâneţe şi moarte.Căci melancolia. Tinerii nu se mai jelesc în versuri ca altădată.

prietenia cu vrăjmăşie şi aşa mai departe. cu ~ră. a înseninat sufletul omen:sc: dându-i iarăşi ceva din liniştea filosofiei din antichitate. fusese totuşi un pas înainte. pe care telescopul (iar de curând ultra-telescopul) şi fotografia ni le arată formându-se chiar sub ochii noştri. unsprezece ceasuri ajungeai din cer pe pământ (dovadă căderea lui Hefaistos în insula Lemnos 2 ). 1 000 după Hristos . care a întristat lumea cu astfel de vedenii posomorâte în 337 vestitul său «Discours sur les reuolutions de globe». De aceea şi omul trăia sub spaima trăzne­ telor lui Zeus care. ar trebui să punem în şir un număr incalculabil de zerouri. cum zice plină de însufleţire Helen Keller. etatea probabilă a globului pământesc pare a fi de două miliarde de ani! Cât priveşte durata lui în viitor. care apar ca un vesnic izvor de pesimism. e aceeaşi distanţă ca de la o picătură până la oceanul cu adâncimi nemăsurate încă. nu numai la noi. vedem armonia pitagoreică umplând spatiile ceresti -~~~·~·-~·~. aceea se confundă cu înseşi perspectivele eternităţii. întemeiată pe răcirea globurilor turnate înadins. o~ p_ute~e nevăzută. până la fluxul şi refluxul ceresc al lumilor lui Herschell şi Humboldt. chiar dacă am voi să le exprimăm în miii~ oane de kilometri". Şi încă a trebuit să-şi ceară îndată iertare de la cenzura Sorbonei. iar azi. putea să prăpădească dintr-odată şi cerul şi pământul. MEHEDINŢI dată. Iţ1 vme sa crezi că m umbra fiecărei vieti omeneşti pândeşte. izvorâtă din felul cum se răsfrâng în mintea noastră armoniile lumii fizice ci o reală convingere lăuntrică. Azi. La sfârşitul veacului al XVIII-lea Buffon sărise de ' la cele cinci mii şi câteva sute de ani ale tradiţiei mozaice la 76 000 de ani ca etate a planetei. * Dar nu tot astfel se înfăţişează lucrul. până în fundul «negrului Tartar» era tot cam aceeaşi depărtare. pe măsură ce concepţia despre Cosmos va limpezi din ce în ce orizontul cugetării omeneşti. adz_n1raţ1a cu ~h. Pas de mai ameninţă acuma cu scânteia unui biet fulger acest uriaş univers. desvoltarea grandioasă a ştiinţelor naturale. dar mintea nici nu le mai poate concepe. arătându-ne mai pe aproape armoniile lumii fizice. veac după veac. In adevăr. Despre Giotto s-a zis că a înnobilat artâ. iar dedesubt.cum fusese vorba pe la . Apoi. . că. pe când în lumea fizică actiunea. pe care nici gândul nu-l mai poate ocoli. măsurăm în adâncimile spaţiului depărtări pe care doar calculul le arată simbolic. Cuvier a fost cel din urmă om de ştiinţă. la aceeaşi liniştitoare concepţie am ajuns şi în ce priveşte . ne-a liniştit pe deplin. Cât de înguste erau perspectivele lumii de odinioară! Universul lui Homer era abia cât o colivie. în lumea morală din contra. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ probă că însănătoşirea a De altfel. iar popularitatea lui Carlyle e o ajuns acum aproape deplină.cap. De atunci însă. timpul cosmic. Cu privire la ştiinţa exactă a v~aculm nostru se va putea zice de asemenea. fiindcă a pus mai multă bunăta~e peste toate chipurile sale. I~birea.oarbă. De atuncea însă. De aceea.sau de niscavaia catastrofe telurice ni se pare azi cu totul înlăturată. când de la universul material ne întoarcem spre cel moral. Cu drept cuvânt H':mboldt a _rutut pune în fruntea marii sale opere despre Lum~ (Vveltbeschretbung) frumosul cuvânt pitagoreic Cosmos adică podoabă şi armonie. pare că domn_?şte un . îndrumarea sufletului ·omenesc pare că va fi de aci înainte tot mai mult spre optimism. Parcă din nou navw: pEî al lui Heraclit în chipul u"nei evol~tii v_eş_?ic "creatoare" deschide planetei noastre o nesfârşită persp~ctlva de progres. Căci optimismul. cul~inând în " filosofia evoluţionistă. În zece. vechea temere de vreun sfârşit grabnic al lumii.336 S.). ' Ştiinţa a tras înlături perdeaua cerului· la cele mai depărtate ţărmuri ale întun~ricului se face lumină .este deopotrivă cu reacţiunea.sp~eţ. ci şi aiurea.. pe care nici o împrejurare din af~ră să n-o poată clătina durabil. Căci de-am încerca "să le preţuim în «unităţi ordinare».. · Aşadar. care încurcă înadins firul faptel~r cu o satamca 1rome. ca să slujască în viaţa de toate zilele trebuie să fie nu numai o impresie trecătoare. cu un singur fulger. Aci ne întâ!'lpină unele antinomii.riciu c~ nepu~inţă de înlăturat: binele e răsplătit cu rau. de la lumea pitică a lui Homer. Parca dm nou. pe care ne-o dă minunata ştiinţă a epocii noastre. aşa că urmaşii lui au putut spori vârsta pământului (după grosimea păturilor sedimentare etc. Dar socoteala sa. Iar aceasta turbură adânc încrederea în bme. după unele analogii scoase din radioactivitate. cerul s-a înălţat mereu deasupra pământului. surdă si mută dar desăvârşit optimistă de pe urma concepţiei senine despre Uni~ vers.

Celor mediocri. Nu însă totdeauna. A întâlnit. Îşi închipuiesc că au lăsat în mâna debitorului lor moral un zapis. Aşa se explică în parte dragostea timpurie a părinţilor pentru copii. "o grădina de om".umească întâmplării care i-a scos înainte aroma binecuvântată a unei flori atât de alese. Căci ceea ce numim noi faptă bună e adeseori numai o impresie personală. iar în strâmtul cerc al conştiinţei celui ce o primise. şi pe această cale i se pare mişelului că şi-a câştigat cu desăvârşire libertatea. Cel dintâi care preţuieşte actul nostru de generozitate. încât toate formele de uitare sunt cu putinţă. Dimpotrivă. ca potolitul Poincare.. sentimentul recunoştin­ ţei e deci spontan şi deplin.de obicei în sufletul datornicului ideea de subordonare. mărturiseşte că «Spartanii au privit ca duş­ mani de moarte tocmai pe cetăţenii care le făcuseră mai mult bine». în circumstanţe asemănă­ toare. Cine priveşte însă mai de aproape realitatea. de pauperism intelectual şi moral. celor neprihăniţi cu duhul (cum sunt de obicei oamenii din popor). Pentru ce? a întrebat că­ lătoruL Fiindcă cel ce s-a împrumutat trebuie doar să poarte de grijă pentru plăti rea datoriei . cum se zice. n-au pregetat să afirme cu tărie că <<sunt unele suflete urîcioase pentru care dreptul la ingratitudine e cea mai scumpă dintre toate libertăţile» Wernîeres pensees. Machiavel de asemenea relevă nerecunoştinţa faţă de Scipio (l. Vorbind despre Greci. cap. Şi mai nu este istoric de seamă. 1 Cam de acest fel ni se pare şi judecata celor ce săvârşesc o facere de bine.iar liberi cu adevărat nu se pot simţi decât cei ce se simt sufleteşte egali. recunoştinţa e subordonare. la te. Cum să ne-o explicăm? O motivare ar fi aceasta: Sentimentul recunoştinţei deşteaptă . Cu drept cuvânt observă Spinoza în teorema LXXI. când binefacerea nu e trecută cu vederea. Gum să ne explicăm acest întristător fenomen? Mai întâi. vede că sunt atâtea şi atâtea grade. un jug şi deci o apăsare. 29). pune în gura lui Pericle aceste amare cuvinte: «a fi urât şi povară lumii e soarta tuturor celor ce cârmuiesc pe alţii» spre binele lor... '!nsă cu rău! Antinomia pare atunci desăvârşită. Pentru aceştia. de asemenea. amintirea acelui moment abia dacă s-a mai ivit vreodată .. poate oricine să le facă bine făţiş. Altfel stă lucrul cu cei mediocri. adevărat că CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 339 Cu uitarea aşadar ar fi uşor să ne împăcăm. din contra cât mai în taină. fără nici o teamă de urmări. dovedeşte că are o foarte superficială pricepere a sufletului omenesc. ca în dosul unui scut. poate. după cum legea contradicţiei cere calomniatorului să afirme despre cineva tocmai însuşirea contrară calităţilor sale bune.scăpa din cleştele antinomiei care te c ~reală c . egoişti şi vulgari. a primit într-o formă ori alta un sprijin moral ori chiar material şi e fericit să recunoască în faţa oricui această faptă. pe care o respirăm trecând pe lângă grădina cuiva. Ca şi struţul. Pentru omul superior. binele primit de la altul e tot aşa de firesc ca mireasma unei flori. MEHEDINŢI privim deci spre colţul de umbră al sufletului omenesc. iar când Ia vulgaritate se mai adaugă şi rafinarea. cu toată aplecarea lui spre îngăduinţă. şi-1 preţuim cu atât mai mult. -Pentru astfel de oameni. ci e răsplătită. Iar cel ce aşteaptă numaidecât recunoştinţă de la alţii. melia acestei antinomii ni se pare că stă o mare parte de iluzie. . la rândul său. 277). că <<numai oamenii liberi sunt plini de recunoştinţti unii faţă de alţii" . Negaţiunea datoriei către binefăcător este atunci deplină. atunci. fără cel mai mic răsunet în cugetul sau simţirea altora. Aceasta credem că este explicarea cea mai apropiată de adevăr.. iar forma cea mai obişnuită e negaţi unea: omul vulgar crede că se poate ascunde în dosul nerecunoştinţei. precum şi îndividualităţilor în adevăr alese. de aci nu unnează însă că omul superior trebuie să înceteze de a face binele. cu cât ne-a costat o cheltuială mai mare de energie. logica stringentă a nerecunoştinţei îndeamnă pe mişel să plătească binele tocmai cu rău. ca umbra peste valuri. că tocmai "fiul pierdut" e adeseori privit cu mai multă părtinire. Istoria ne arată nenumărate cazuri. care să-i urmărească în veci. Mult mai greu e cazul. şi ei ar face binele cu aceeaşi firească lipsă de interes.E binele e răsplătit uneori cu rău. p. Oricum ar fi. Tucidide. el bagă capul în nisip. De aceea şi caută să se scape de ea. Ea trebuie să se fi născut tocmai din observarea că numai prin discreţie poţi.338 Să S.e aşa. Până şi oameni de ştiinţă exactă. Aşa ne sfătuieşte de altfel şi zicătoarea populară: «fă binele şi-1 aruncă în mare». suntem noi înşine. care să nu fi relevat această neagră parte a sufletului omenesc. fiindcă el a pricinuit celor dimprejur mai multe sacrificii! Vambery3 povesteşte undeva (Voyage dans l'Asie centrale) un amănunt curios: la unii turcomani e obiceiul ca cel ce dă bani cu împrumut să lase zapisul tot la datornic. deoarece. Macaulay. după cum e bucuros să se plece deasupra trandafirului şi să mulţ.. iar mai tâniu împrejurarea absurdă.fără să le vină în minte că binefacerea lor a trecut.

îndată ce zgomotul VIJCliei a trecut.. când acela nu-ţi cere nimic în schimb! Şi totuşi e oarecare . ca într-o patrie a cugetului şi ca într-un adăpost al ceasurilor tulburi». nostru pornirea spre admiraţie. aşa ca mei v1V . binele e totdeauna cu putinţă şi totdeauna ~bligator pentru omul în adevăr superior. la drept vorbind. ca să nu nimereşti în calea vieţii creaturi de acestea. lunecă pe x:~simyite spre despotism şi tinde a se izola faţă de lume. de câte ori îşi desface înaintea oglinzii podoabele false. a fi admirate e o nevoie. . · Dar de aci nu urmează deloc. fără să treci la colachie şi servilitate. şi chiar a simulacrului prieteniei. s~ poate încinge cu liniştea ca cu o hamă. mcat chiar cea mai mare mişelie nu-l mai poate tulbura durabiL Cel ce pune criteriul valorilor în judecat~ sa I?ro~rie. după cum nu se tulbură în mijlocul mulţimii nevinovata frumuseţe a fecioarei care trece prin lume.. . cât e . antinomia mai sus-pomemtă e ~ iluzie. îţi trebme ŞI mult _?O: roc. fără să se gândească măcar că e frumoasă. vinul lor e gata a se preface oţet. Căci. gelozie şi chiar dispreţ. nea. nu ~în a alt?ra.De aci pri11 mejdia de a recunoaşte în chip admirativ suveranitatea intelectuală a cuiva. dar de un preţ secundaJ. încât admiraţia altora nu le tulbură judecata. Iar dacă o rază de admiraţie se rătăceş­ te cumva asupra lor. pa• re-se. Cht timp singura plată reală e aceea pe care_ ne-o dăm_ nm · 'însine.340 S.ne~. pune . însă pătate de unele infirmităţi intelectuale ori morale. Cât era de ursuz şi încrezut. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pândeşte. Păzeşte-te însă să . Sunt unele personalităţi de o reală mărime. e \ do~r o actiune străină. la ce te-ar supăr~ admiraţia cuiva. • :341 jeliile n-o mai pot crăpa câtuşi de puţin.tlmentul puterii.. Între oamenii care stau pe planul întâi al unei epoci sunt trepte şi trepte de superioritate. când vezi că chiar Intre cei cu însuşiri intelectuale de seama sunt unii cu totul lipsiţi de armonia superioară pe care o J1Ull_lim bună­ tate de caracter! Pe lângă experienţa vieţii. cladi o mai poate deschide iarăşi. Acestea de obicei sunt atât de absorbite de menirea lor socială. Cei ce ajung la situaţii sociale eri vue se Izolează de. acuma se închide. ca cele datorate sulimanului. oricum l-ar răsplăt~ lu.: sau chiar valori superioare într-o direcţie. departe de a zice ca scepticul Horaţiu: nil admirari 5 . săvârşind o faptă meritor_ie. să urmărim cu dreptate şirul ideilor· sale.aţă! Că:i. bine primit de mai toţi cei ce se joacă de-a suveranitatea. . . şi oricare ar fi exphcarea contraZlcerii amintite. -Pe unii ca aceştia. Fă binele deci. şi admiră cât de mult şi cât mai multe. dupa cuiTI__"''~~­ pasărea Începe iarăşi cantecul ei obişnuit. Iar cel ce se crede puternic.r se~a lor de laudă nu poate fi potolită. Da. căci totdeauna le rămâne în suflet amărăciunea lipsei lăuntrice de armonie. Uşa care mai înainte se deschidea la orice a_diere a pr!e~~Ie~. ) ) ** O altă antinomie: admiraţia răsplătită cu dispreţ. Sunt apoi valori reale. binele nu poate fi răsplătit cu rău. ştiinţifică sau artistică. vom zice dimpotrivă: atât preţuieşte fiecare om.sen.logică şi în această absurditate. Nietzsche mărturiseşte că <•cel mai mqre bine al vieţii e să ne simţim una cu un suflet mare. Prin urmare. după cum nici cea mai grozavă ca~astr?făy nu poat~ schimba esenţa aurului. . admiră-i fără nici o teamă. Dar şi faţă de această antinomie e un leac. în fiecare clipă. Ceea ce m se pare rau. Prin urmare. nu\ începi cu treptele de jos ale merit ului.. Pcntm astfel de făpturi. Oricum ar fi insă realitatea. Roteşte-ţi aşadar ochii în uni-vers. Aceastea sunt mai mult frumuseţi de faţadă. în sufletul său fapta bună lasă un simţ de atâta armon_Ie. de câte ori. dar ce greu e de urmat ~ceastă pov. care îi ascund sluţenia reală. Şi de aceea.. . Ci din contra. care se intoarce tot asupra sufletulm dn~ care a isvorat fără să poată atinge armonia interioară a omulm superior. · Pornirea admirativă faţă de cmeva deşteapta m acela . Căci. Doar sine:. ase~~.un prinos. ce vicleană e închipuirea de sine! Şi ce uşor poate să se creadă Apollo chiar cel ce poartă urechile unui faun . . nu uita !nsă ŞI vechml sfat: cave canem 4 . ai _de a face cu făpturi de rând. urmarea va fi aproape invariabil: nemulţu­ mire. că trebuie să stârpim din sufletul. chiar dacă 1-ar zdrum1ca pana la atomn atomilor. admiraţia ce li s-a acordat e gata să se întoarcă asupra celor dimprejur în chip de jignire şi nedreaptă asprime. Aceasta pare şi mai ciudată. care sa-ţi întindă paharul ingratitudinii. cum să deosebeşti pe oamenii de rând de cei cu suflet m adeva~ ales.Sunt lacrimile curtezanei care turbează de necaz. Suverana se IZOlează. Pentru ce!. de mare capacitatea lui de a admira. e gata să înceapă din nou a face bmele. . ŞI chiar ~upa cea m~m urata dezamăgire. O. dacă vrei să te opreşti la sentimentul cinstit al respectului sincer.rur fumul de tă­ mâie al linguşirii. Uşor de zis.

ci tocmai de la prieteni.. Căci dacă ai în adevăr un scop impersonal în viaţă.peste ţinta pe care o urmăreşti cu gândulla un viitor pe car:e ştii bine că nu-l vei apuca? Dimpotrivă. Iar pe această cale. şi admiraţia rămâne un sentiment de liniştită contemplaţie. Iar Caesar. când a zis: tu quoque7 . ci totdeauna aproape. cu toată genialitatea lui. «Spre dreapta . *** Dar. Ridică datoria mora. Ncastâmpărul. dar care a fost scoasă din întuneric tocmai prin minunile pe care le poate săvârşi. Nu oricine poate admira. admiraţia e un sentiment sporadic. MEHEDINŢI criteriul valorilor atât de sus. câştigă dintr-odată un adânc înţeles . care ne-au urmărit.asta e siguranţa faţă de toate vârtejurile care se pot naşte din relaţiile cu oamenii. La Bruyere o spune făţiş: <<Disons hardiment une chose triste et douloureuse a imaginer: il n)· a personne au monde. spre a le schimba în duşmănie! Biografiile arată că cele mai mari nedreptăţi nu-ţi vin de obicei de la duşmani. Îndată însă ce te cobori la valori secundare.. Observarea lui La Bruyere despre nestatornicia prieteniei. atunci ce preţuieşte şi traiul tău.e temperat de o reală putere de abstracţiune.. amărăciunea şi chinul.Iar toa· te acestea le scrie o biată dezmoştenită a vieţii: lipsită de grai. întoarce spatele către vânt şi apucă spre dreapta. de văz şi de auz. care umplu traiul nostru de toate zilele. vorba franţuzească: pas trop de zele6. ca şi când aceea ar fi cea din urmă zi a vieţii sale. •des dispositions tres proches a rompre avec nous et a deuenir notre ennemi 8 ". o grozavă fatalitate pândeşte şi legăturile prieteniei. Şi totuşi. egoismul fiind tăiat chiar la rădăcina lui.. Prietenia însă e un sentiment foarte firesc şi obişnuit. în sufletele unde «egoismul . si bien liee avec nous de societe et de bienviellance. Căci nimic nu e mai necesar sufletului omenesc decât prie- ' tenia. dovedeşte că nu observase destul mecanica spiritului omenesc. ai un mijloc aproape sigur ca să descoperi pe cei fără prihană: e smerenia. Chiar în vieţi ca a lui Goethe şi Schiller. ridicând ceea ce este secundar . îi poţi admira fără teamă. Cu toate acestea. prietenia c· .. prietenia e şi rămâne pâhă la sfârşitul vieţii un armonios schimb de idei şi de sentimente între două sau mai multe suflete. ca este un ma re ferment de energie. Pumnalul lui Brutus e un simbol.. după cum şi furia vântului rămâne cu totul neputincioasă în urma celui ce se ţine la cuvenita depăr­ tare de drumul ştiut al ciclonului. pe care imperfecţiunea -~---altor suflete n-o poate tulbura. Şi. De la orbul care a cântat Troia şi până la Goethe sunt destui spre care să-ţi îndrepţi ochii. Cum să mai fii optimist şi după o astfel de constatare? Este totuşi cu putinţă.rădăcina tuturor relelor» . trebuia să fie sigur că nu· din mulţimea anonimă se va ridica pumnalul. Scylla şi Charybda fiecărei vieţi omeneşti nu e în mijlocul valurilor..astfel de lozincă.fiecare zi. ia seama: ţine mereu în evidenţă linia care desparte în fizionomia lor lumina de umbră şi. e o chibzuinţă elementară pentru cine atinge acest grad de obiectivitate. Iar când e vorba de contemporani. pe care 1ipsa de preciziune a limbii le botează cu frumosul nume de amiciţie. legea antinomiilor cere ca şi acest dumnezeiesc sentiment să fie uneori răsplătit tocmai prin contrariul său: duşmănia. La cartea corăbierilor stă scris: pentru a scăpa de vârtej. pier ca nişte visuri rele şi ne trezim că vedem cu alţi ochi frumuseţea şi armonia lui Dumnezeu. Din contra.. Pe unii ca aceştia. por l'attachement a son interet. qui n'en ait en soi. la urma urmei. cum ziceam. oameni a • căror atingere de mână ne umple de o simpatie negrăită. să trăiască în .. nu-ţi coborî sufletul la nivelul slăbiciu­ nii altora.. lă la nivelul sufletului tău. Poincare şi altor somităţi ale spiritului omenesc.342 S. Fonnele seci. făpturi bogate la suflet care împărtăşesc inimii noastre nerăbdătoare o minunată linişte .. Ar fi trebuit de la început să-şi acopere faţa cu toga. credem că în genere nu are valoare decât pentru relaţiile banale. Pasteur. pe nesfârşita linie a secolelor ce au să vină? Şi cum să sfarămi farmecul acestei treceri prin existenţă. Dă Cezarului ce este al Cezarului. qui nous fait mille offres de seruices et qui nous -----sert quelquefois. qui nous râme. '' (Helen Keller). şi traiul altora proiectat . încât să fii sigur că în grâul tău nu s-a strecurat nici un fir de neghină. ai de unde alege. E cunoscută apoi observarea că duşmăniile cele mai mari se nasc de obicei între cei ce au fost odiniom·ă prieteni. Iar cu . «Sunt zile de sărbătoare când întâlnim fiinţe care înrâurcsc asupra noastră ca o poezie frumoasă. qui nous goute. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 343 Şi tocmai aci pare că stă cel mai mare izvor de nefericire în viaţă. slavă Domnului. şi mai ales nu oricine e vrednic să fie admirat. De aci modestia care stă atât de bine lui Darwin. dar păstrează pentru tine toată libertatea sufletească de a judeca liber şi umbrele fiecărei figuri. şi o ascultăm cu alte urechi. " . Omul cu adevărat superior pricepe relativitatea tuturor valorilor şi e impersonal chiar faţă de sine însuşi.

} avu pentrU•CC VO UO . . fireşte.autoritar şi :mai :restrâns. ·IŞld. reprezentare quaSI·SUl~amc_a. ă. nepărtinitorul e mai greu de suportat chiar şi decât un vrăjmaş.CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ S. lun. no b'l 1 e. ŞI acel «tnte_ret". orocu ~e .i ant_inor. tnv . uitând pentru un timp vrăjmăşia reciprocă. .. La înec. De la vreo ..de torul n-are parte».· putul revoluţiei.ai aştept~ ca o. MEHEDINŢI 344 ~ . b · · ·odată imputa te decât Cât despre decepţii. la fund. • ~ mei asta nu e spre pa d ~ . ce pu. ~m co . gatasrnr . . Pen~r~ ce n-a o serv~ie~eni~ În orice caz. . Memoriile lui Saint-Simon cuprind iarăşi nenumărate dovezi cât de • nesuferit poate ajunge nepărtinitorul înaintea celui ce are puterea şi vrea ca toată lumea să trăiască şi să moară după toanele sale. punându-i înainte pe Fouche (fostul instrument al lui Napoleon). firesc -sa Ie .. care nu se va lua de la dânsuJ"_ cum scrie la Evanghelie. · J ea CU . şi s~ tafaţă. căci e mai onor a 1 s ·' . capătă un fel de suveranitate ca a vulturului ce pluteşte deasupra tuturor vânturilor.. Cele nobi.ş:~~ .. cu cât sufletul sau e un Izvor n: etenie. adică de club. ' .şapte mii de metri în sus. trec şi aceştia peste loialitatea şi serviciile lui Chateaubriand.a~ca tzontul constiinţei sale e mai . căci el îşi face de la început <<partea cea bună. facţiune. l'·t· ~ E· observarea aproape generala ca «n p ales m vmţa po I Ica.. în sfârşit. Nedreptatea oamenilor nu poate atinge decât pe acela care stă în regiunile inferioare ale vieţii de părtinire..de . împăratul uită şi el pe camaradul său din tinereţe şi aduce lângă sine pe lipsitul de caracter Talleyrand unealta de mai târziu a Bourbonilor.run . Nu numai pne I. mângâiecă a celor pc care ŞI I-~ luat _drep~ Pb. Nu mai vorbim de epocile agitate. m . ntra ' că valoarea cmva neîncrederea şi izolarea. e ma1. . şi câteva duşmann reale. .. 1 . ele nu _te ~ m~. cu ca sd . . Morala e şi ea într-un fei ·chestie de altitudine.Aşa se explică .sta aproape. Prin u:mare :. cii se_p~r: lu.Lui. ca şi în dispreţ.. Căci ce înseamnă la urma urmei a fi nepărti­ nitor? Înseamnă o afirmare atât de puternică a judecăţii cinstite. . . .~dn:~~ul calitatea sufleteascelui ce le are. Nepărtinitor în admiraţie.~al aparenta. . atunci imparţialitatea ajunge aproape o vină. gubă. ·.tar:ea» . nu mai e nicăieri în jurul pământului nici vară. Numai vinurile slabe a căror anuclţlC a fost un f~l de me~t e învechesc cu atât devin şi se prefac în oţet. cum încetează şi larma vrăbiilor in regiunea unde zboară liniştit pasărea lui Zeus. iar ~ .ŞI e . depprietenii ideale. . . aci.I . Sdee lon:ice/spre latura practică a . b'to. CI _c teca oricărei vieţi omeneşti. . dreptate să fie ascultat 1 · În adevăr.ci :acCia a car~ s apa . ărtinitori 'un anţe :şi destulă lepădam de SIInel. . ectitudine mai mare şi-1 ţm deş0 11 fleţire şi avân_t.n~. usesiunea lui. ··!Re ..l a~ fii. e îndreaptă nu oamenu contemp av. · . . sunt d e tO os omu ~~I . De la înălţimea nepăr­ tinirii în sus.mbraţCIŞ~a~. el cade. atârnă mai întâi de altitudine.. Iar când vine. . devine. încât cel ce simte în sine această lumină. fiindcă fusese nepărtinitor.destule nu~ .când ~contemplatlvul .IŞI poate ~~chJp~ .. e faret"n atât de scăzut încât e ca dacă nu o deplină absurditate. Când soseşte la cârmă Bonaparte. nici iarnă.d vorbeste La Bruyere.:tliance. Daca~ prietenii ÎI dau msuc 1 1 · în a evar spormc. **** Mai pomenim în sfârşit o antinornie a . . · dusmani ţi le trimit în de gheaţă pe ca~~ pse~d~r~f~:~~~~ud~!~reţ~lui liniştit. arătat de justiţia imanentă. larn:ta pe care o fac vrăbiile în praful drumului nu se mai aude şi nici nu se zăreşte măcar. ) 345 . . de ce duşmanii se unesc câteodată tocmai în prigonirea omului drept. mira. . Z . . Se înţelege că acesta e numai un fel de a vorbi. ...l su ~ u . tie în loc de a predica De a ceea • ca ŞI pentru a. om de seamă pentru francezi e faimosul scrib Barere. rândul Bourbonilor.rezistenţă il Jr:_tarata.~ . VI~aJmaşu N dau 1r 1 are în viaţă e să ai alături te t asupra ţmtei finale.asa.!e. partid şi alte variante ale interesului particular. :. este asigurată. n-' . Alungarea lui Aristide din Atena este un exemplu clasic9 . De aceea.cărei aplic~rev se :e~~~~ . se ştie. Pentru astfel de exemplare omeneşti. ci acelaşi rece şi liniştit senin. În realitate. încetează îndată orişice nedreptate. .dmt:_~e ~~i~ ~~~~t aju~ge decât aceia ma urmei ~u. a cărui nepilduită mişelie a fost aşa de magistral zugrăvită de Macaulay. -Ins~~în noroml me\ Itab!l pe po · · ten·I· ci si dusman11 Pese . . · . . Cazul lui Chateaubriand e caracteristic.-. .cwl. vom ztce. .. acelea tre ~I. Fără parte rămâne astfel numai cel ce scrisese Le genie du christianisme. 1 nedrept..~ii •. ' mai bogat de pricu atât mai mare. omul imparţial nu poate fi niciodată nedreptăţit. f fl t l calde mai mare decât toate ace1e mulţumirea de a-ţi Sim. ·~ . .. . loc 1mpreJuru s ' · .A v . cu atata omu e ac.le. căutat şi chivarfic~. un~e Ilntră Şl pt~ ~~ nic:~t= vointa iar aceştia au despre lume o itiVJ. păgubas decât hoţ.once . 1. sufletul celui drept se opreşte ca limba unei cumpene în punctul echilibrului desăvârşit.toţi. a vraJ. "'.._e~ e «reprezen~ . . rea l e .cu t~a ~ractică e m'ai .. · t · si dusmănie e la ursi cum n-ar fi. De la această depărtare. . .Meteorologia. .n:u1 m âm lă însă tocmai dimpo..

izvorăşte din sufletul nostru.i . necum opri din drumul tău spre progres. iar psihologia mergea încă legata la o.pentru cel ce l-a să­ vârşit. smgura rău ta te ce ne poate întâmpina în \·iaţă.ii omeneşti de peste câteva s~cole. De la minuni fizice am trecut la minuni fiziologice. un lucru e sigur: cele câteva mii de ani de viaţă istoridt de până acum.. Adevărata distincţiune s: manifestă la acei a căror cugetare sănătoasă unnăreşte nu numai 347 adevărul.'t~­ _. . După ce ne-am deprins cu idee~ transformării corpurilor simple (vechiul vis al alchimistilorl. . video meliora. CI de boală şi prin urmare de inferioritate.. la drept vorbind· iluzii izvorâte dintr-o măsură prea de rând a judecăţilor noas~re despre viaţă. ~u voie ori fără voie. · nesc? Oriunde va fi. Unde va fi hotarul progresulm ome. Dimpotrivă. arătându-ne modificarea vieţii sufle:-:-·teşti în raport cu anume altoiri.. Iar cine se fmpăr­ tăşeşte cu adevărat din roadele culturii şi ajunge la un real echilibru sufletesc. C_eea ce acu·ma zece-douăzeci de ani ni se părea roman.optimismul mi se pare ~n p~stu lat al întregii culturi moderne. ·. ' De aceea. acţiunea este egală cu reacţiunea. :\ici cea mai puternică imaginaţie nu ne-ar putea zugravi azi priveliştea vieţ.nu te pot nici măcar tulbura. va spori desigur şi frumuseţea. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Asadar. tot asa cum cei ce suferă de neajunsuri fizice rămân în urma cm~voiuh~i unei ostiri. în taina cea mai adâncă a nopţii. şi binele. dar îl şi pot împerechea într-o unitate armonică cu binele si frumusetea. Izvoarele de energie sporesc.m sep. după cum încrederea sănătate e un postulat al stiintei moderne încrederea în bine .are cu totul altul: fierea sufletească e dovadă nu de supenontate. . nu numai în lumea fizică. Părerea lui Schoper:-hau~r că "cei fără fiere sunt proşti" e o eroare din vremea :ând b1?log~~ abia pipăia drumul. Răule totdeauna rău. meliora sequor 10 : aceasta e legea viitorului. sunt ca şi nimic faţâ de evoluţia viitoare ~ omenirii. şi dreptatea.~. toate antinomiile înşirate până aci sunt. . chiar dacă făptuitorul l~ar fi făcut singur. az1 e realitate. când «umorismul organic» începe a fi cunoscut. Sprijinit pe ştiinţa şi conştiinţa veacului. cu cât sufletul omenesc va vedea mai limpede în sine şi împrejurul său..chL Azi. şi va fi ispăşit cu siguranţă. Cei cu scăderi mm~ale vor pieri ori vorrămâneîndărătul omemrii. par a ne deschide calea sp~e adevărate minuni psihologice. e aceea care. . Progresul omenirii ne îndreaptă pas cu pas spre o armonie şi un echilibru tot mai ~e~ ·săvârşit.. ( "- (· în . pe care ni-l facem noi înşine. Si aYem cuvânt să credem că morala şchioapă a antmomulor va ră~ânea din ce în ce mai mult în umbră. Prin urmare. poate trăi deplin fericit. Binele real aduce totdeauna bine. · Prin urmare. ci şi ·în lumea morală. adevă:ui. sporeşte armoma trupeasca Şi sut1etească.346 S. cercetările din urmă asupra secreţiunii unor anume glande ·ne deprind cu ideea schimbării experimentale a sexului vieţ. Iar dacă ai în suflet o largă perspectivă de timp şi de spaţiu. simţindu-se şi el o undă de armonie în nenumăratele ondulări ale veşniciei. căderile şi scăderile contemporanilor de rând . după cum şi singurul bine mai trainic este iarăşi acela.ui­ toarelor! Aceleaşi cercetări. optimismul devine astfel din ce în ce mai mult o credinţă generală.

A. iar între 1882-1884 chiar preşedinte al celei mai inalte instituţii culturale a ţării. secretar.'ŞI UNELTELE SALE 1.' NOTE ) SECŢIUNEA ÎNT ~-~~~--------~~---- CARACTERIZAREA ETNOGRAFICĂ A UNUI POPOR PRIN l\IUNCĂ . 3. scoate în evidenţă importanţa factorilor geografici (a aşezării. după cum însuşi lasă să se înţeleagă. născut la Roman. Meritele istoricului şi omului de ştiinţă pe care i le evidenţiază succesorul său la fotoliu academic. nu atât . D. Sturdza a sprijinit activitatea Academiei Române. în legătură cu geopolitica. 2.Acte şi documente relative Ia istoria renaşterii României". Această doctrină avea menirea de a. Ratzel a pus bazele geopoliticii. devenind una din bazele teoretice pentru planurile expansioniste ale cercurilor agresive din Germania. operă prin care Fr. Sturdza (1833-1914) om politic şi istmic. dar ca figură politică n-a rămas prin vreo faptă mare. Geografia politică (1897). A scris numeroase studii istorice şi numismatice şi a contribuit mult la îmbogăţirea colecţiilor' s'usţinând îndeosebi colecţia . Rostirea discursului amânat-o cu cimi ani din pricina razboiului. sunt reale. A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal intre anii 1892-1908 şi prim-ministru în patru guverne. În contextul de faţă interese~ză. a dimensiunilor şi a hotarelor) asupra vieţii unui stat. Ea a degenerat rapid. fiind timp indelungat . Dimitrie A.. Simion Mehedinţi a fost ales membru titular al Academiei Române în 1915.

18. De-aco. a cărei expresivitat.\tor.Orie.. " p. Mehedinţi nu respinge prima Lt. · 11.i\nalele Academiei"). A Sturdza. 168-174 . Reprospecialişti c c . adică opusă direcţiei în care s-a dezvoltat geopolitica germană: planeta cu fatalitătile ei fizice. Ashley Montagu. ci ea wbstitut pentru "primîtiviu. 16. apărut în revista "Albina". 1969.· Etnografie în 1909. nota dispare. Teoria originii artei pnn JOC şi a jocului ca dibe1·are de energie fusese fundamentată de filosoful englez Herbet·t Spencer (1820-1903 J şi nuanţată de psihologul şi est0ticianul german Karl Groo.. 10. Trimiterea are în vc:lere articolul lui D. în timpul exilului de la Soveja (1846). În Europa continentală. 13.jocul se pref. Editura pentru literatm·ă.:rn al muncii iergonomia). Ca instituţie independentă. În fapt. 22. e>.e încdul cu !neNul în artă". Pentru grafia Rusu ori Russu vor mai pleda ulterior Const. Prin "primitivi" Mehedinţi înţelegea "primii oameni".). Sturdza e de factură morală. . adică la biologia umană. 110î. dansul este o artă mai complexă. rozete. Cum însă în timpurile noastr~nu mai există populaţii care să stea pe aceeaşi treaptă de evoluţie cu cei dintâi oameni. chiar într-o uzină. 21. Nici acest cuvânt nu este cel mai poLri\·it. MEHEDINŢI poziţia lui D. din care cităm: "asigurând cât mai multe păei regionale. 8. 9.cu. ... Vestită mai ales prin eleganţa faţadei (frânghii. 23. cât aceea a lui S. era acela al origimi artei prin muncă. C. Angele5cu.. 6 (pp.. Mehedinţi. casa a fost adusă în Muzeul dt. Opere (ediţie . Autorul era un tnlentat ccrcdf. Puşchilă..cord cu sine însuşi.ă din recunoscuta sobnetute a autorului. vezi de asemenea Şcoala păcii. Cât despre tango. al lui Alecu Russo. pp. El nu a . HH4. 6. voi. 24. concepe graiul drept o unealtă psihică specifică omului. ngTijită de Emilia Şt. Unul din cele trei principii ale dreptului roman (honeste vivere. publicat în "Convorbir·i iiterar·e·'. 441-450. 5. CIVILIZATIE ŞI CULTURA 351 "primitiv" o insatisfacţie care abia in ultimul timp s-a generalizat intre (vezi l\LF. Un punct de vedere diferit. 16. G (pp . Venus din Milo. New York: Frec Press. timpuriu. Este vorba d•: Muzeul Naţional de Etnografie şi Artă din Bucureşti. Citatul este dinAb Urbe condita (De la rundarea Romei). moştenit deJa strămoşii săi din ţinutl. 1968). Furca dr tors. in România literară.t Orheiului. In prezent ea face parte din patrimoniul Muzeului Satului (Bucureşti). probabil de aceea. 660-664). Discipol al lui Ratzel. dar a adus în acest domeniu contribuţii substantiale. nr. nr.. 6). dar acordă mult mai multă atenţie celei de a douH. vrând-nevrând ne împinge spre colabo.. Lucrarea însă nu a mai văzut lumina tiparului (oricum. Const. a început a se răspândi în Europa în anii 1910-1913. cum se va vedea în Coordonate etnografice. retroactiv. 1940.. în ediţia a doua a discursului. Termenul. 5. Se referă probabii la procedeu de expunere :l unor forme de viaţă într-un mediu creat artificial. fuzionat într-o vreme cu Muzeul iar în prezent Muzeul Tăxanului Român. 17. numerele 48-49. 1246-1250 şi 1281-1284 şi reprodus ulterior în Dela vrancea. 14. prin care autorul a voit să se pună de a. 4.are geo~conomică şi. alterum JWii suum cuique tribuere. de meşterul Antonie Mogoş. •. este pusă de savantul român sub semnul dt>termin<1rii acestui f!::momen de procesul foarte complex al muncii. nu e folosit cu sens peiorativ. 20. devenit ap01 Muzeul de Artă Populară al R S. ( 1861-1946 ). 25. din. Editura pentru literatură.20 aprilie 1989). Ca dans de petrecere. Afirmaţia se justifică numai prin dorinţa de a îndrepta discuţia pe terenul faptelor etnografice. va rezulta de la sine şi pacea generală . Idealismul exaltat la D. di. cu titlul ei complet: Altă ·şcoala muncii (ediţia întâi: 1919). pp. R. să nu lezezi pe altul. Diorama a fost introdusă în muzeistica mondială de biologul roml'm 'Grigore Antipa..'i. · 7.ic ţărănească din lemn. stâlpi cl! caneluri oblice etc. '1 .' 350 S. a descoper·it Mioriţa. În traducere: . însă omul de ştiinţă român a trăit faţă de termenul . 1928. Viziunea sa asupra relaţiilor interstatale a fost una pacifistă. p~~­ tru populaţiile contemporane întârziate el preferă cuvântul "sălbatici" (vezi şi p. ea nu figurează in . Editia :ntâi a discursului cuprinde următoarea notă cu privire la această l~cr~cre: "Prezentată Academiei spre publicare la 30 ianuarie 1920". înălţată în satul Ceauru (Gorj) pe la 1875-1876. Doina. "Inerţia tradiţiei". Milicescu). care n!produce insc\ în mic mediul real în care vieţuitoarele respectin! traiesc.te o constatare fâcut<'\ şi de cei ce se ocupă de studiul ştiinţific mod. ~~~~9. aşa cum a creat unul de geografie generalft şi de antropogeografie.real un sistem de geopolitică. sâ dai f!ecdruia cei se cuvint'). Denumirile de "antropologie socială" si "antropologie culturală" nu intraseră incă în uz. 196\:l. carte de pedagogie scrisă de Mehedinţi.. Ideea sincretismului originar al artelor. A. A se vedea studiul acestuia. Mehedinţi a fost cllla din personalităţile de seamă care i-au încurajat activitatea. geopolitică" (Trilogii. Turcu. 12. ace~ta e un dans totuşi vechi: în secolul al XV-lea îl praclic2u mam·ii din ::lpama. Tiu: Cuncept of'the Primitive. Ultimele rânduri conţin faţă de ediţia întâi câteva modificări. antropo\ogia era redusă pe atunci la antropologia fizică. des întâlnit în paginile de faţă. p. Numele nefranţuzit.tt):)-474i şi nr. adică: t~ă trăieşti cinstit. Constmcţ. AL Dima şi Geo Şerban (vezi Geo Şerban. dezvoltat de Karl Bticlwr. De altfel autorul însuşi. Mehedinţi a promovat unele idei geopolitice în parte din studiile sale. V (1902). ed. acest muzeu a fost întemeiat documentar în 1874.: se bazează nu doar pe mişcarea picioarelor.o a ajuns în America de Sud. Uşurarea efortului prin crearea unei plăcute ambianţe sonore la locul de muncă.păl'Ut insii el<. Altă denumire pentru populaţia baltică a letonilor. 15. .. adică a îngemănării lor primordiale. Principal?. 402. cel ce a scris Cântarea României şi care. pp. precum şi înElogiul folclorului românesc (antologie de Octav Păun). Afirmaţie izvorât. dar fără vreo coloratură etică.

':f'he~dor . ori~nar di~ Groenlanda. .At~t _m Pr:':mţa l~g~tuz:: dintre fenomenele psihice şi cele fiziologiCe. mai exact. ~nu:n~ punct de vedere funcţwnalist. Cuvintele acestea nu servesc bine functia de motto. . . munca şi 9. . dm latura aceasta mformaţu mru :wecise". pe care în discursul de recepţie nu o mai aflăm. Zic ŞI u~ten:'. 8. Cultura este ceva organic. Explorator polar. m lucranle sale ulterioare credinta în apt"t d' ·1 1 u Ini e creatoare ale fi • · ' · .unui danez ŞI al une1 eskimose. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale.352 ) S. I re In ena s :m.1 se par~ _mdr. Conferinţa purta titlul "Rustica natura" ca temei al culturii românesti în veacul al XIX-lea si a fost tinută. zele ps1hofizicu. concretizată tocmai în Coordonate etnogr'afice: Ap~i. la 13/26 aprilie 1914. e altfel. MEHEDINŢI ducem. gânditorul român îşi propune să se depărteze.. Aprec1erea. A se vedea nota 10 la Caracterizarea unui po']Jor prin uneltele sale. ci numai la o dezvoltare domoală şi unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. Cultura aşadar nu se poate importa de nicăieri. Lovinescu..n gra~ î?alt de civilizaţie. Academia Română: Discursuri de recepţiune. 11. " etc. ~ .cf. al . implicat în chiar definirea c~~~1zaţ1e1 ~a modalitate specifi~ uma~ă a adaptării. cat ŞI m pnVInţa d1stmcţulor biologice dintre om şi speciile apr ·a_te. atitudinea care urma din tratarea culturii era vădit discriminantă: "la cultură. . întrucât nu exdin poziţia lui Mehcdinţi şi lasă impresia unei apropieri de Spengler. 5: Crain~ . omenirea arată deci posib_llitaţi ~e. adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile.1tatea senzaţiei (legea lui Fechner). este clar exprimată: "Peste tot. . l-au făcut să revină apariţia volumelor lui Spengler. progr~s..Fechner (1801-1887). Iar omenirea tr~buie sodotită "nu ca ~uma de umtaţ1 . ţie malta. re rea espre a e mea a cu uni. legat de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte. Prin primă esenţialul CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 353 urma~e. Dar plurifuncţiOnalitatea unor produse material doved~şte ~oa~e nu atât u. ' . dar mai cu seamă înteţirea discuţiilor chiar la noi în ţară: în 1925 avusese loc. . 26. ci ea se poate numai crea. CI ŞI altele mai puţin numeroase. a pus ba-. ~un: indivizi (şi pare că sunt şi neamuri întregi) care din capul locuim r. 1920. izvorâte din munca sa. ' 7. respectiv 410) _3. ţn traducer~: "Civilizaţia apare ca una din cele mai remarcabile ch1ar m con: para ţie c~ aceea a celor mai avansate naţiuni". nu poate ajunge nimeni pe deplin decât î~ măsura în care are sau nu din naştere însuşiri alese. A fos~ fiu.eptăţit savantului "până ce vom căpăta. . adică la dezvoltarea armonioasă 'a•însusirilor caracteristice ale omului. 4. A mcercat să exprime matematic raportul d"nt · t sitate t' ulul . I?. . avand fiecare darurile sale şi putând fiecare contribui 1~ progresul speciei umane" (Trilogii.a . spre deosebire de civilizaţie ·dar va pă • · punc~ul de v:dere dis?~O:i~ator. un e se mstrmse. 6. p. . . pe parcurs. fă. A cercetat mai ales Arctica am~nca?a ŞI Groenlanda. E~gramă A= ~rmen de origine medicală.antmebce. de evemmente m sistemul nervos. Rădulescu-Motru şi E. o polemică între G. acela zice suma muncii de creare a unui popor. 2. desemnând urmele lăsate. • an1a..rm popor. mare sau mic. Anexa IL El nu renunţă la viziunea istorică. Cu toate acestea. . Fără îndoială. arătându-se interesat de oriainea · d · t esk1moşJlor.ă a marca nuanţarea sensulm pe care o aduce cu sine această trecere. psiholog german. spre comparaţie. c~rcumstanţa. dar în timp ce la Spengler istoria era o alternanţă a două forme. Se vede limpede că în 1920 Mehedinţi renunţase la distincţia între civilizaţie şi cultură. Declinul Occidentului (1918-1922). eca.ferinţa amintită.aman afară din sfera culturii" (Către noua generatie· 19! 4' p. În ediţia întâi: "Dacă cultura e suma muncii . simple. care . C~le câteva consideraţii despre ci~ilizaţie şi cultură conţinute acolo dau prilejul unor importante observaţii. Cine zice cultură. COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA 1. amalgamate haotic. atat. ceea ce lasă loc ipotezei că a fost vo:~~ de o mfluenţa preluata m1hal fără discemăman' t d1'n Germ · d · · D ·• . ome?irii".. XLVII.ţir:_ut sârbesc la Dunăre. din ediţia întâi (păstrând sublinierile autorului): Cine zice cultură. cât mai cu seamă ( ~ ~u :na1 ~uţm Important) mgemozttatea. dar cu însusiri rare au avut un rol I?semna_t !n.civilizaţiei eskimoşilor. fi . r~~unle protomorfe.rlinţi a unei atitudini sceptice este un ac~~~. de care. 21). A trăit între 1879-1933. In ediţia a doua a volumului Către noua generatie (1923) el anuntă o revenire. Iar un fapt vrednic de luat aminte e acesta· nu ~u~a~ ~upanle etmce numeroase şi puternice ca gloată sau c~ tehmc~. .. In Coordonate etnografice Mehedinti va păstra pă · 'd pecete t · • lt . · . Şl e Vla. mai exact a adaptam la medml natural. Sensul scepticismului trebuie· . pe această temă. pe care în 1914 (Către noua generaţie) o trasa categoric (vezi nota 2 la Coordonate etnografice). p. . Mehedinţi va trece prea u~or cu atribmrea celor două ?eterminări de la grup etnic la individ. ev~luţia. în care locuieşte şi populatie de ong1ne romaneasca. adoptar:a de c~tre Mehe. cât şi în cele mai noi. Ca motto erau mai nimerite cuvintele de pe contrapagina prefeţei. începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale. 10. acela nu se poate gândi la împrumut de forme exterioare. Mehedinţi. . 409. devine clar că Mehedinţi adoptase încă de atunci dihqtomia civilizaţie-cultură. cultura este concepţia proprie şi unică a unui popor cu privire la universul material şi moral" (S. ci ca o mare asociaţie de unităti etmce comple. Gusta_v. .. la savantul nostru istoria prinde viaţă ca dinamică a raportului de coexistenţă dintre cele două forme. se sprijină pe ~n.x:e•. . 1940. Mai întâi. în con. În ultima sa expresie. Autorul se simte chiar el dator cu explicaţii în plus. dimpotrivă. ca ŞI aceea asupra.325). aptitudinea de a crea 0 civiliz:.

concentrând asupra ei resursele principale ale eului. ceea ce ne face să-1 alăturăm unei figuri de complexitatea lui Franz Boas. 26. ( C· . taylorismul viza creşterea productivităţii muncii. Taylor. Dar la el aflăm de asemenea elemente de morfologism. p. care înseamnă "substanţă". Aspectele pur ştiinţifice din aceste metode au fost însă integrate principiilor ergonomiei. Fărâmiţarea procesului tehnologic în o mulţime de operaţii mici (reintegrate apoi prin intermediul benzii rulante) permitea folosirea mâinii de lucru mai puţin calificate. MEHEDINŢI căutat tot în dorinţa de a da întâietate "dovezilor etnografice". dar care îndeplinesc funcţii asemănătoare._33). în geologie). criminalist şi psiholog italian. Totuşi. Din compararea fazelor ar rezulta direcţia dezvoltării. În sec. ca idee strategică (vezi "Cuvânt introductiv" la prezentul volum. Bazat pe un control riguros al timpului şi al mişcărilor şi pe folosirea raţională a utilajelor. 17. Creşterea randamentului prin aplicarea metodelor tayloriste şi fordiste reprezintă un scop strict pragmatic. Trăiesc în Asia si în Oceania. 27. Adolphe Quetelet (1796-1874).' . Reprezentările grafice pe care le propune lasă de asemenea impresia de naivitate. ca în celelalte cazuri similare din originaL 16. pentru acesta din urmă. şcoală . Ai. l-am grafiat fără subliniere. statistician. 19.. Este vorba de fordism. • 24. (b). de asemenea.. statistician belgian. şi nota următoare. lucrare foarte răs­ pândită în evul mediu. acest cuvânt străin dintre paranteze apare şi subliniat: Bohn. Mutaţia nu mai este considerată astăzi "un fenomen obscur şi nedeterminat". Cartografierea fenomenelor culturale este un procedeu foarte uzitat de specialiştii de astăzi.· ' 21. I d. 33. Dorinţă legitimă. Phormium tenax .. mai puţin cunoscut astăzi. sociolog şi filosof german. Pentru punctul de vedere critic al lui Mehedinţi la adresa taylorismului a se vedea p.ie" . Rubricând la un lo~ elemente în aparenţă deosebite. de o diferenţiere în cadrul fiecărui tip. al III-lea. A scris Despre mijloacele de vindecare. Derivă de la grecescul "bile". 13. Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883). ). Ea este pusă de geneticieni pe seama unui determinism probabilistic. Hilotehnică cu tehnică materială. 25. 29. La Mehedinţi însuşi găsim solid fundamentată această idee. familie. Unealta va fi declanşat desigur un astfel de proces la o anvergură sporită. Cuvântul "îmbrăcare" (cu derivatele lui) provine de la bracca. medic franc~z. Iar memoria nu este un fenomen de mutaţie. ştiinţă relativ recentă a muncii. "mater. A lăsat şi importante lucrări de statistică.in de Noua Zeelandă". în ţara noastră a circulat destul de mult Indicii numerici ai civilizaţiei. fiindcă acestea îşi păstrează şi astăzi. Franz Miiller-Lyer (1857-1916). Salangane = păsări·. Meritul lui Mehedinţi e de a fi relevat acest fenomen rămâne neştirbit. 14. mutaţie. iar la punctul următor. în lucrare au fost interpolate şi denumiri dacice de plante. Autorul Coordonatelor etnografice stă în această privinţă ca un precursor.ca mai jos Blickfeld şi Blickpunkt -ceea ce poate crea ip1presia că ar fi corespondentul cuvântului românesc anterior. În original.aplicării instrumentelor matematice la etnologie trebuie apreciată în sine. un alt sistem de organizare a muncii. Mehedinţi a păstrat despre ea imaginea unei ştiinţe pur cantitative. în limba germană există. Discorides Pedanios (sec. În traducere din franceză: "Suntem constrânşi a proceda prin tatonare". Bruxelles şi la Sorbona. De aceea el nu a ajuns la nişte metode matematice rafinate. 15.354 S. originar din Asia Mică. 30. Silur = silurian (a treia etapă a paleozoicului. considerat întemeietorul statisticii moderne. 31.fredo Niceforo (1876-1960). 12. drept. poate chiar spori numărul lor. de unde şi impresia dispersării de experţi. ideea . Vezi. adică partea de jos a corpului. 28.. Atras de matematică-încă din şcoală. 22.. simplu. cu toate că existenţa unui centru nervos aperceptiv cu localizare fixă nu se mai susţine. poate şi din cauza limbajului folosit. Bohn (Georges) este numele unui biolog.. care s-a pronunţat în problema respectivă. De fapt. altfel zis: culturale (vezi şi nota 11 la Caracterizarea unui popor . adică aceluia în a cărui operă. '. Cuvintele acestea pot sta drept motto la orice tratat de filozofie a ciberneticii.Hr.). în chip privilegiat. 18. deşi între timp psihofiziologia a adus într-adevăr "informaţii mai precise" în problemele de mai sus. la punctul (a) este vorba de o diferenţiere a uneltelor în tipuri. · 23. un fel de iţari cu care dacii îşi acopereau picioarele. Psihologii actuali văd apercepţia ca operaţie de integrare a unei experienţe noi în structurile cognitive anterioare. care conţine· entităţi concrete şi nu variabile ·abstracte. medic şi botanist grec. de istorism. ci e legată de dezvoltarea îndelungată a creierului. se vede clar în ce sens concepţia lui Mehedinţi poate fi considerată funcţionalistă.· calităţi în care a predat la Lausanne. Mutation. . A detectat în istoria culturală teme mari administraţie.. Taylorism =sistem de organizare a muncii industriale creat la începutul secolului nostru de inginerul american F. ·. Cititorul poate aduce ·singur la zi exemplele date şi. 32. . 20.cunoscute şi sub numele. unul dintre fondatorii Societăţii de Antropologie din Paris. Dintre lucrările lui. intra~ dus prima oară în uzinele de automobile Ford. de "rândunele de mare". In realitate. W.:ritid.plantă liliacee. putem recunoaşte în stadiu de prefigurare principalele direcţii ale antropologiei mondiale contemporane. din ale cărei frunze se scot fibre textile şi care se mai cheamă . gradul de importanţă. 'de difuzionism şi chiar de configu- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 355 raţionalism. clădită în primele patru decenii ale veacului nostru.împărţindu-le apoi pe fiecare în faze. 128.

Negulescu ~brectează: "Dacă ar fi aşa. . şi să nu fie mtrebumţate decât de oamenii inculţi. 84). Refe~ndu-se chiar la pasajul marcat de noi prin prezenta nota. ". model elaborat de ... 43. p. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 357 Totuşi. r s~a reproşat pe bună dreptate că urmăreş~ evoluţ~a ~entahtăţ~l în totală independenţă faţă de substratul matenal al vreţn omeneşti: Adoptâlld acel model. Autorul Atlasului este Jules Gillieron (1854-1926).. P. 112). Altfel. P. încă de pe vremea lui Burebista: precum şi de meşten zrdan ŞI de oameni de afaceri (vezi Vasile Pârvan Dacia editia citat~. 'în ~cest conte~t.cri:ninată. 39. dans şi muz1ca. mulţi au socotit că rasa neagră este o rasă inferioară. Simion Mehedinţi modifică modelul celor trei "stări" ale spiritului uman (teologică metafizică. . agriculturist. 41. adică rare. referitoare la un caz particular si menită a prelungi până la limită exemplul imediat anterior. . Mehedmţi nu~ Pt. Vorbmd.sentimente care au făcut mai întâi posibilă şi apoi mai sigiiră mai usoară sau chiar mai plăcută. în primul rând tot în pr~cesul muncii. se pare că. Nu există oare cuvantul «agncultură». 40. . Iniţial: "starea teologică": în exemplarul de arhrvă: "starea magică şi mitologică". iar prln civilizaţie (de la cuvrr:tele mrud_r~ "civis". Radu Vulpe.)~ PnleJmta vădit de tezele lm Mehedinţi.Ie care _e vorba ar trebur să rămână excepţionale. 140 şi nota noastră nr.n-au avut niciodată sensuri doi termeni exc~usi':e (sp~ritual. Dacia. aşa cum îl co~cepuse Comte (teologie meta~zică p~zit~~ vism). pp. Scrieri inedite. . ci la occidentalizarea carpato-danubienilor (prin intermedml· celţdor ). 154 şi nota noastra nr. depăşeşte cadrul de explicare a î~cepu­ tului rătăcirilor magice. viaţa în comun a oamenilor. _ 38. fără a o scoate însă dm componenţa cultum (v.Auguste Cam te! . considerat un precursor al lui Einstein. ceea ce a facilitat romanizarea lor de după cucerire (cf. 1972. putând fi luată şi ca unsemnal de profilaxie culturală: atenţie la cuvântul rostit şi mai ales la cel scris. Iar omul care gândeşţe este un animal decăzut".. am adăuga noi. . Substituire motivată mai sus (vezi nota noastră ante-~~­ rioară). originar din Elveţia. E vorba de Ernst Mach (1838-1916).romani. "civilis" şi "civilitas") "complexul de sentrmente pnvrtoare la raporturile dintre oameni . În sensul adăugirii imediat următoare. în toate limbile neolatine? Nu-l au ~hiar şi ur:ele din celelalte limbi? În limba engleză. învăţatul român arăta că: "Oame~i de rasă neagră sunt_ ~e obicei ~oi. 35. Modelului celor trei stări în evoluţia spiritului uman. · · . ~e~st~ri . pe globul pamantesc. fără ca prin aceasta să se facă vinovat de vre~ co?tradicţie l?gică. cu derivatele lui. ongmea hmbaJulm mai trebme căutată si în nevoia omului de a comunica cu semenii săi. .. în so~ietăti o~gani~ zate" (vezi P. bunăoară. creator al geografiei lin~stice. bogăţia şi complexitatea reală a fenomenelor împricina'te. Negulescu. ·Limba capitalizează nu numai experienţa pozitivă. Titlul iniţial al capitolului era: CUGETAREA MAGICA. dar ideea rămâne nedezvoltată. ~egulescu. găsim---­ cu~ntele: ag:wulture.S. Foarte interesantă idee! Pe baza datelor etnografic-antropologtce. E o di versitate exegebca ce nu face decât să reflecte. Sunt demne de luat în seamă. A fost membru de onoare al Academiei Române. E~itura Acader.a. . . întrebuinţate fiind şi de oamenii culţi. II: Destinul omenirii voi. despre variatia acestor resurse de la o rasă la alta. Starea de reflecţie este o stare împotnva natun1. coment~riile lu1 P. foarte importantă. S. fizician şi filosof austriac. fiindcă el ampli~ fică nu numai o idee bună. Editura ştiinţifică. Mehedinţi nu numai că îi aplică o corecţie (veZI p. 46i Prima obiecţie făcută lui Pârvan rezultă dintr-o neînţelegere. mai încolo p. . respectiv material).pozitivă). . În traducere mai apropiată: "inteligenţa noastră a fost turnată în tiparul acţiunii". V B':cu_r~ş~i. As~menea afirmaţii scot cel mai mult în evidenţă partea de convenţwnahtate a distincţiei dintre civilizatie si cultură si a definitiilor re~pective.R. dar ŞI eroarea.niei R. de pilda. ideea merită atenţie. Mehedinţi însuşi consideră faza magică drept vârstă a rătăcirilor. Afirmaţia cu totul ipotetică. 458. Constatarea. arheologii n-au găsit necesar să teoretizeze prea mult distincţia dintre civilizaţie şi cultură. 36. 48. . ediţia a cincea. dar şi o idee greşită! 44. Autorul Geticei se referea nu 1~ romaz:izarea. "civitas". · 42: Altă modificare importantă în exemplarul de arhivă (iniţial era: "p'ridvorul religiei"). In afară de "dialogul" cu unealta.. 1971. Negulescu întreprinde apOI o digresmne etimologică şi istorică. . spre deosebire de filozofi. care nu s~ însoţeşt~ c:-x vreo intenţi: dis. . 203). Edmont) Atlasullinguistic al Franţet (1902-1909). analiza întreprinsă de Negulescu pe s~ama concepte~o-~ d~ cultur~ ş! ~ivili~aţie sporeşte în chip notabil div~rsitatea de _d:fimţn ŞI determman aphcate acestor concepte. . 37. în Vasile Pârvan. cu partea de conventionalitate cu tot. RELIGIA În exemplarul de arhivă (pe care l-am semnala~ în "Nota asupra edi~~ei") Mehedinţi şterge religia. la capătul căreia constată că cei "cultură" şi "civilizaţie" .·-·-· 356 ) S. 448. O valoroasă intuitie. A coordonat (împreună cu E. Pare ca au ceva tmeresc ŞI chiar copilăresc în purtarea lor· de aceea. vorbeşte de o penetraţie romană în spaţiul nasiru mamte de Trman. care completează fraza. pe când ele alcătuiesc în realitate re~a generală. nota 273. agricultura!". MEHEDINŢI 34. 65 la prezenta lucrare). 102) un "substrat social" al apariţiei graiului.· ' 45.P: 1~3). Mehedinţi invocase anterior (p. dar o susţine prin prezenţa a o multime de mercatores. veseli ~i gata s~re ~ot ce ~eamănă a teatru. De altfel: Mehedinţi însuşi îi va numi pe daci "a'proape l!reştm: mamte d: cre~tmism" (vezi în volumul de faţă p. Pârvan. . hngvist francez.. . Aşa cum arătam şi în prefaţă. în care au căzut şi alţii. .S la md01al~ resurse!e :reatoare ale vreunei populaţii de. 503 ş. . Cat pnveşte cealaltă obiecţie. formele de exprimare .· dar îi descoperă şi un fir cauzal de esenţă materială: munca cu uneltele. . El ajunge să înţeleagă prin cultura (dm latmescul "colere") "îngrijirea ce se da lucrurilor si fiintelor s?re a le ame~iora c~litat:a şi a le augmenta cantitatea". (Mai ale~ ţi- 4!..

dar nici acolo indicele de natalitate nu a coborât vreodată la zero. p. Bucureşti. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 359 1933-1934. Vezi Ars€me.. fără finalitate practică. sunetul muzicii care adună pe negri la dans.. Un logician de reputaţie ca Anton Dum1tnu c~r:~lde­ ră chiar că gândirea aşa-zisă "primitivă" funcţionează pe h. Astfel de condiţii particulare cer forme de civilizaţie particulare.geogrU. în depărtare. există în viaţa fiecărui popor şi condiţii particulare. mijloace şi metode de . împreună cu alţ1 d01 compatrioţi ai săi între care o femeie nu se de prinseseră a concepe. Datele stricte arată că în general. în adâncul încrederea în resursele autohtone de creaţie originală. evoluţionismul organic a cultivat de fapt. Criticii nu au înteles convenţia şi Mehedinţi a fost nevoit să ~evină cu lămuriri suplimentare: . Teoretician al "şcolii muncii" şi legiuitor în spiritul ei. "Ceasu~ întregi. poart~ într-adevăr o pecete etnică. dar că particularităţile respective nu ~oa..e sunt aceste experien~ de transplantare a unui individ uman dintr-un mediu social în altul. pe lângă unele forme de civilizaţie care sunt "bunuri ale tuturor". constituie temeiul pe care savantul umanist îşi reface elanul.). MEHEDINŢI neau la părerea asta cei care făceau negoţ cu robi şi voiau să se păstreze mai departe robia. 228-233). ci. cit. 223) rezultă de fapt că fuegianul. întemeiată pe evoluţionismul organic. surprinzător de.Nu e nici o îndoială că-i mare neajuns pentru omul care munceşte cu braţele să fie lipsit de lumina cărţii. a atins expresia ei cea mai clară în publicistica profesată de Mihai Eminescu. 49. (b) îndemânarea practică. L. decât carte fără muncă".. o parte din <supravieţuitorii ei. El se exprimă însă neriguros când afirmă că Jemmy Button rămăsese "s~b treapta culturii în care fusese transplantat". (S: Mehedinţi. învinuiţi de junimişti (al căror descendent direct Mehedinţi era) de a fi transpus la noi liberalismul occidental şi ceea ce Titu Maiorescu a numit "forme fără fond". 56. p. 51. 57.. iuţeala ~n a pncepe ceva si a se acomoda unei situaţii noi. curs multiplicat. Darwm (op. 137 şi următoarele). . Critica aceasta. ( ( . Nu e noapte în care să nu auzi undeva. în toate domeniile. de viaţă"'. savantul român a privit cu simpatie spre aşa-Zişn "pnmibVI . natalitatea este mai scăzută în mediul urban decât în cel rural. Nu s~ ştie ?acă nu cumva din rasa neagră vor ieşi cu timpul mai multe genu muzicale decât din cea albă" (Ibidem. în oraşe populaţia este mai mobilă. modernă.cu~ ~.' Levy-Bruhl şi Cl. Aceste cuvinte aveau în vedere o situatie-limită.viaţă internaţionale". Mehedmţ1 precizeaza u_rmatoarele aptitudini ale rasei negre: (a) inteligenţa. sau "analogică". obiectiv vorbind. a filozofului francez Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780). ~ .~te~na­ tivele· cu alte cuvinte. 1890. El este autorul unui dicton care as târnit multe discuţii: "Mai bine muncă fără carte. sau "mitică". Rechizitoriul care urmează trebuie înteles în adevărata lui direcţie: el nu se adresează tuturor efectelor civilizaţiei moderne. manifestările spirituale. 226). Caracterizarea stării de înapoiere a fuegienilor (populaţie din Ţara de Foc) aparţine lui Darwin şi contine nu dispreţ.nu m~i contene~te dm cântare iar numărul mstrumentelor muz1cale dm Mnca e mm mare decât î~ orice stat european. ele nimic stigmatizant. capitolul 6. Depopulation et . prefaţă la ediţia a patra. fie că această gândire este caracterizată drept "prelogică". 3). Mehedinţi şi-a făcut o ţintă de bătaie din "cultura generală" ca sumă de cunoştinţe livreşti. Convingerea sa e că.~rele­ vat. dar e şi mai mare nenorocire să ceteşti mereu fără să aduci la îndeplinire cele cetite" (Altă creştere: şcoala muncii. p. doved1tă prin destoinicia africanilor în prelucrarea metalelor. emotionându-se si cerând tot ce vedea si îi făcea plăcere.~ctive. mai fluctuantă. Dacă tehnica însemnează o uşurare a muncn Şl o mnobilare a vieţii. Mehedinţi socoteşte drept înclinaţ{i de acest fel: · deprinderea locuitorilor din pustiuri de a răbda foamea şi setea. ed.civilisation.aza _Iog~cn po: li valente.lU:. mdeose?l pentru muzică. Dumont. în mai mare măsură decât producţiile materiale. plăcerea tot a acestora din urmă de a sta în apă etc. a IV-a. 227). 55. pasibili de acţiune pozitivă printr-o politică socială judi- cioasă. E greu de spus cât de edificatoa. mai precis. sălbaticul ~frican. Mehedinţi nu este refractar la ori~~ î~p:nmu~ de CIvilizatie. Paris. dimpotnvă. (c) înzestrarea pentru arta. Editura tineretului. 53. Levi-Stra~ss. 1959. de care poporul respectiv nu se poate desprinde. 50.. . În principiu. negrii au găsit e~ singuri mijlocul de a scoate fierul din minereu. Mehe_di~ţi. de la un po~~iliul. 1922.rtă cu. · 54. 52. a. Călătoria unui naturalist în jurullumu pe bordul vasului Beagle._. Expus la rându-i reproşului de a fi o concepţie antiprogresistă. . după dm am petrecuJI la Londra în cercurile înalte. pp. Forster afirmă că. Din cele relatat~ de. p. p.' nu "poate să rămână o clipă de îndoială că _invenţiuni_l~_sunt ~ine venite şi datoria fiecărui popor este să le armomzeze cond1ţnlor. In continuare. Important însă ni se pare faptul ~ă aceast~ determinare particulară nu împiedică. sau. de mentalitatea oamenilor. Fenomenul natalităţii depinde de calitatea vieţii. în lume. Se are în vedere mişcarea paşoptistă. Mai. Reflecţie profundă.358 S. ci ~?mpasiune (vezi Charles Darwin. Dar. "forme. 63 şi urm. spre a-şi formula în cele din urmă un crez optimist (vezi p. · Datoria generaţiei actuale. Afirmaţie exagerată. În alte lucrări. pe când unele popoare az~ civilizate au împrumutat metalele. tahitianul încă se purta ca un copil. au arătat că există într-adevăr anum1te parhculantaţ1 ale gand1n1 arhaic~. Iar latura de adevărat progres pe care o recunoaşte civilizaţiei.fia. a polinezienilor de a bea apă sărată. ci numai acelora care se întorc împotriva omului. Mehedinţi nu conferă altă nuanţă acestei caracterizări? ~upă . An:tropo. face ma1 necesara circulaţia universală a valorilor de la o arie culturală la alta. gândirea lor nu putea opera în cadrullogiCn bmare. în ~pirit~ ~u~ei eti~i o?i. În privinţa lui O. precum şi de alţi factori. 1942.) Adevărul !:3 însă altul" (S. Pe de altă parte.

istoric german din secolul al XIX-lea. Ideea (aiCI. i se părea o anomalie prezenţa Carpaţilor în mijlocul masei de populaţie românească.· mitive.opogeografia) religia va fi tratată la un loc cu ştunţa. prin urmare.. Am menţionat în studiul introductiv rezervele cu care e necesar să întâmpinăm asemenea descrieri. pe de 0 parte cu o înaltă moralitat~. şi. ~ ~e rema:cat totu~I ca.-. . dar şi cu aceea provenită dintr-o deplină cunoaş­ tere a istoriei neamului. întrucât religiilor doctrinare.stz!uţte etn:_op~: dagogică. Fără preocuparea de a ilustra