Vous êtes sur la page 1sur 192

Colecţia

CĂRTI
• FUNDAMENTALE

S. MEHEDINTI
'

ale

CULTURII ROMÂNE
Coperta: CĂTĂLIN POPA

Colecţie iniţiată, coordonată şi fi:1a?ţată ~e.
pentru o Societate Desch~sa Romama

Fundaţia

CIVILIZATIE
.
'
SI
CULTURA
'

V

Concepte, definiţii, rezonanţe
Îngrijirea ediţiei,
studiu introductiv
şi note
de

GHEORGHIŢĂ GEANĂ

S.

MEHEDINŢI·

Civilizaţie şi cultură

©EDITURA TREI, 1999, pentru prezenta ediţie

ISBN 973-9419-15-1
EDITURA TREI

Studiu introductiv

UN SISTEM OPERAŢIONAL DE FILOSOFIE A CULTURII_

Schiţă

de biografie

analitică

imion Mehedinţi s-a născut la 16 octombrie 1868 1, în comuna
Soveja din fostul judeţ Putna, azi judeţul Vrancea. Părinţii săi,
Neculai şi Voica Mehedinţu, erau agricultori, tatăl îndeplinind şi

S

1
În jurul datei de naştere a savantului pluteşte o oarecare confuzie. Aceasta
s-a perpetuat mai ales prin mijlocirea dicţionarelor enciclopedice. Astfel, în
Dicţionarul enciclopedic român, vol. 3 (Bucureşti: Editura politică, 1965, p. 314),
în dreptul lui Simion Mehcdinţi apare ca an de naştere 1869 (fără menţionarea
zilei şi lunii). Acelaşi an apare şi în Mic dicţionar enciclopedic, ed. întâi (Bucureşti: Editura enciclopedică română, 1972, p. 1413); în ediţia a treia a aceluiaşi
Mic dicţionar enciclopedic (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1986, p.1074), anul
~n chestiune este 1868. Nici în lucrările de specialitate situaţia nu se limpezeşte.
In Istoria filosofiei moderne, vol. V, dedicat filosofiei româneşti (Bucureşti:
Monitorul Oficial, 1941, p. 390), Nicolae Bagdasar menţionează ca dată de naşte­
re a lui Mehedinţi 19 octombrie 1869. Alte versiuni ale datei respective sunt: 18
octombrie 1868 (Vintilă Mihăilescu, .Omul şi opera", în Simion Mehedinţi, Opere
alese, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu, Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1967,
p. 12); 18 octombrie 1869 (S. Mehedinţi şi G. Vâlsan, Lecturi geografice, ediţie
îngrijită de Călin Dimitriu, Bucureşti: Editura Albatros, 1973, p. 25); aceeaşi
dată- 18 octombrie 1869- este luată drept veridică şi de academicianul Victor

6


~

..

1

t
j

1r
:,

,
1-

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

serviciul de dascălla biserica satului. Prin neam, făceau parte din
aristocratia cu rădăcini adânci a satului românesc. Pe crucea lor
de lângă 'zidurile mânăstirii Soveja se poate distinge şi în prezent
această inscriptie: "Aici odihneşte dascălul Neculai Mehedinţu cu
sotia sa Voica c~ 7 fii morti de timpuriu. Au păstrat credinţă legii
şi ~eamului, ostenindu-se ~entru copii."
.
.
Simion, cel mai mic dintre cei patru copii supravieţuiton (trei
băieti şi o fată), şi-a asumat cu mândrie condiţia de "mocan", de
om de la munte. Va rămâne de-a lungul întregii vieţi legat sufleteste de imaginile oamenilor întâlniţi în copilărie, în care vedea
nist~ mesageri tipici a ceea ce este bun şi frumos în tradiţia indige~ă străveche. Cu smerenie le va consemna numele în scr_i_e:i ori
le va rosti în aula Academiei 2 , invocându-i ca pe adevăraţn JUdecători ai gândurilor şi ai faptelor sale: Buian, Bitirez, Balcu, Vântdevară, Sfârnog, Bunghez - nume originare, nederivate, extrem
Tufescu (Simion Mehedinţi - Viaţa şi opera, Bucureşti: Editura_ enciclopedică~
· 1994, p. 13), sub motiv că această dată apare în vol~ul Om_~gw fJ_rofesorulu~
S. Mehedinţi (Cluj: 1931) şi că ea .figurează în toate enciclope?ule apar_ute la no!
în perioad<!: interbelică, precum şi în cele apă~te _re~ent la ~d~tura Enciclopedi~a
Română". In ceea ce ne priveşte, în .Sumar bwbibhografic dm volumul_sel~ctlv
S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură (Iaşi: Editura Junimea, 19_86), ~m mamtat
pentru prima oară data de 16 octombrie 1868 (p. ?~). Nu_era_? s~mpla proyunere,
ci o certitudine, una dobândită caurmare a unei mvestlgaţu nguroase_ m Arhivele Statului din Focşani. Ediţia de la Junimea fiind într-un stadiu foart~
avansat, nu am mai putut reproduce conţinutul actului de_ naştere a ~avant_ulm,
document cuprins în Registrul Starei Civile pentru născuţt al comunei SoveJ~ d;
la numitele arhive. O face dl Şerban Dragomirescu, în anexă la S. Mehedmţ1,
Altă creştere - Şcoala muncii, ediţia a VIII-a, Bucureşti·: Editura Viaţa Ro~â:
nească, 1997 (.Biblioteca Simion Mehedinţi", nr. 4, colecţie coordonată de Costle~
Neagu). Într-adevăr, la p. 28 din Registru, se consemnează că, în .anu una mu
optu sute şaizeci şi optu, luna octomv(rie), ân z(i)oa optusprezeci",_ a fost declar~t
copilul .Semionu alui Neculai Mehedi~J.ţl~, de se~~u ?ărbătescu~ nascut~ al(al)~a:
(i)eri ân comuna Soveja, la casa pănnţiloru sai dmu aceasta comuna Sov~J~
(sub!. ns. - Gh. G.). Un document inedit din arhiva familie~ dezleagă defi~It:v
iţele acestei încurcături, relevându-i originea. E vo;b~ de o_scnsoare pe care tanarul Mehedinti aflat la studii în străinătate, o tnmite lm Alexandru Odobescu,
unul din me~torii săi. Scrisoarea e nedatată, dar a fost scrisă probab~l în toamn~
lui 1893 când Mehedinti se găsea încă la Paris. Iată un fragment din acea sc;Isoare: .Deocamdată, în ~ederea înscrierei mele ca student obligat, în G:~arua,
vă rog să interveniţi la 1Jniversitate pentru a mi se corija~ dată neexactă ~m a.cc
tele mele. Anume: în diploma de bacalaureat anul naşterei este 1869, pe cand I?actul de naştere şi diploma pentru licenţă es~ 1868_. Eu d'abi::_ la_ t~a!?erea s~rţi·
lor am aflat anul adeverat al naşterei, când sa resfoit actele starei CIVIle la tnbu~
naluljudeţului".
, •

2 A se vedea în volumul de faţă discursul De senectute. Batraneţea m cadrul
muncii pentru cultură, p. 306, 312.

7

de rare în inventarul numelor româneşti de familie. Cât despre
satul 3 Soveja, el avea să dobândească o importanţă deosebită în
biografia savantului, depăşind simpla semnificaţie de spaţiu al
venirii pe lume. Mai întâi, acolo, în mediul variat şi dinamic al
acelei aşezări de munte, a primit Simion Mehedinţi primul impuls
al apropierii de geografie, altfel spus al uocaţiei 4 pentru această
ştiinţă. Impresiile despre natură dobândite în copilărie vor constitui datele primare ale comparaţiilor cu alte fenomene geografice
întâlnite ulterior, cu prilejul diverselor călătorii efectuate în ţară
şi în străinătate. Pe această bază se va constitui şi strategia (
savantului de a gândi lucrurile- atât în geografie, cât şi în peda- ·
gogie - pomind de la contextul local spre scara globală, iar nu
invers. În al doilea rând, la Soveja avea să se retragă tânărul
Mehedinţi (ca un Anteu modem) spre a-şi reface forţele fizice,
atunci când, aflat la studii în străinătate, s-a văzut atins de o severă nevroză. Criza a survenit în 1895, tocmai în preajma momentului când urma să-şi susţină doctoratul, la Leipzig. Deşi medicii
i-au interzis să citească, nimeni şi nimic nu l-a împiedicat ca în cei
trei ani şi mai bine de repaos petrecuţi în satul natal să reflecteze
la drumul parcurs în căutarea răspunsurilor la întrebările fundamentale: Ce este geografia? Care este obiectul acestei ştiinţe?
Care îi sunt metodele? Care este locul ei în tabloul general al
~--~--~ ştiinţelor? În liniştea locului, departe de agitaţia lumii,. a avut revelatia liniilor de fortă ale unui ansamblu de idei ce-si vor găsi
deplina expresie ulterior, în opera sa fundamentală, Ter~a. În fine,
mai târziu, toponimul Soveja va fi preluat de savant drept pseudonim mana-verbal pentru câteva dintre scrierile sale din afara domeniului geografiei, precum: biografia Titu Maiorescu (1910), volumul de critică Primăvara literară (1914), volumul de povestiri
Oameni de la munte (1921) etc. Cu numele S. Mehedinţi-Soveja va
-semna o altă scriere importantă, Creştinismul românesc (1941).
Soveja deţine, astfel, statutul de sat-arhetip, sau, cu expresia lui
Lucian Blaga, sat-idee, un sat "care se socoteşte pe sine centrul
'·lumii şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în

1

3

Folosim aci termenul .sat" în sensul generic-uman, nu în cel de unitate ad4 Mehedinţi însuşi glosează în termeni filosofiei şi psihopedagogici pe marginea vocaţiei (a se vedea Premise şi concluzii la .Terra". Amintiri şi mărturisiri,
Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională,
seria .Academia Română. Studii şi cercetări" LXXIII; 1946, pp. 30, 223, 242-246
etc.).
ministrativă.

Georges Perrot continuă: "Tânărul este inteligent.~hedinţi se arată obsedat de două probleme: obiectul ştiinţei în tainele căreia fusese trimis să se iniţieze şi locul ei în tabloul general al ştiinţelor. întemeietorul şcolii franceze de geogra. 1972. hotărârea de a institui o bursă pe baza căreia să trimită în Occident un tânăr capabil. cetate culturală căreia personalităţi precum 5 Română. 6 S. Mult bun simţ şi logică sănă­ toasă"8. la liceul din Focşani. Bucureşti. pp. Ca membru în comitetul director al Societă­ ţii. din Berlin. desfăşurată atât în plan teoretic cât şi în plan practic. Licenţa o trece cu teza Ideile lui Jean-Jacques Rousseau despre educaţie. p. . 268.în manieră filosofică. la Berlin. îndeosebi pentru istoria romanilor). de saine logique". într-adevăr. Lucrarea prefigurează o altă vocaţie ce-i va direcţiona cariera în paralel cu cea propriu-zis ştiinţifică: vocaţia de pedagog. Cere sfaturi şi le urmează cu sfinţenie. Se înscrie apoi la matematică. o catedră de specialitate la Universitatea din Bucuresti. ataşată unei alte scrisori. Alte lecturi preferate din această perioadă acoperă texte din Herodot. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 9 Opţiunea a fost acceptată fără rezerve de adunarea Societăţii. Însuşi Vidal de la Blache. chiar în primăvara lui 1892. "Ascultând prelegerile lui Maiorescu va scrie Mehedinti. din care cităm: .Editura Minerva. peregrinează pe la diverse şcoli din ţară.Acest studiu e pătrunzător şi de o foarte largă viziune filosofică. După un an de şedere la Paris. 1938. unde hărţile şi cărţile îi stau la dispoziţie. lsuoade. Bucureşti. Societatea Română de Geografie luase. în Lucian Blaga. Nimic până aci nu lăsa să se întrevadă strălucita carieră ce îl aştepta în geografie. astfel că îndată. spre a se documenta în această ştiinţă şi a crea. la întoarcere. Iată încă o probă a viziunii de la înălţimea căreia Mehedinţi căuta rosturile geografiei (în particular). director al şcolii Normale Superioare din Paris. dar condiţia de orfan îl determină să profite de ocazia unei burse la şcoala Normală Superioară şi să treacă la această instituţie. se află în foarte bune raporturi cu camarazii săi şi se ataşează mai cu seamă de cei care oferă exemplu de muncă şi de curiozitate a spiritului" 7 . Urmează însă cursuri si la Universitate. Despre sârguinţa cu care tânărul român înţelege să-şi facă datoria stă mărturie o scrisoare a lui Perrot către Odobescu: menţionând impresia "excelentă" pe care studentul român i-o lăsase profesorului Dubois. încheindu-şi studiile medii la liceul "Sf. Dovada i-a ---·~· fost prilejuită de o dizertaţie ţinută la Sorbona.S. publicată în 1892 (anul absolvirii). 8 In original: "Cette etude est penetrante et d'une tres-large philosophle. Infiinţată în 1875. care-I avea în frunte pe Alexandru Odobescu. ca student. ediţie de Fîlofteia Mihai şi Rodica Bichi!i. mult comentată în cercul Junimii). în Bucureşti. 1984. de asemenea inedită. Paul Vida} de la Blache.le (autor al celebrei cărţi Istoria civilizaţiei engleze.fie umană. Sava". Thomas Buck. Georges Perrot îl recomandă unei pleiade de profesori. 135-136. într-adevăr. Theodor Mommsen (prin care i se va amplifica pasiunea pentru istorie. Simion M. Mehedinţi s-a identificat cu Soveja ca sat-idee. B ) MEHEDINŢI mit"5. tocmai se pregătea să devină profesor de istorie în ţinutul natal. Hippolyte Taine (faimos prin teoria influenţei mediului asupra creaţiilor umane). După trei ani de învăţătură în satul natal. în străinătate. în cadrul Universităţii din Bucureşti. Beaucoup de sens droit. şi alta de la Maiorescu. Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea. . atras mai cu seamă de personalitatea lui Titu Maiorescu.40. "Elogiul satului românesc" (discurs de recepţie la Academia 1936). ale ştiinţei (în general). Editura Librăriei Socec. Ambiţiile sistematice ale tânărului român nu găsesc răspuns la profesorii de la Sorbona şi de la Ecole Normale Superieure. Foaia de titlu se păstrează în arhiva familiei. Lessing. îl sfătuieşte să plece în Germania. Perspectiva acestei ştiinţe i se deschide pe neaşteptate: proaspăt absolvent. cu titlul: "Quelques mots sur le rapport qui existe entre Geographie et les autres sciences". Mai întâi va poposi la Paris. către Odobescu. Mehedinţi. pentru arheologul Georges Perrot. laborios. Ca şi Blaga faţă de Lancrăm. Mehedinţi pleacă. în acel moment. El îşi petrece zilele în sălile Institutului de Geografie. Tot din această perioadă datează o atestare peremptorie a înclinaţiei sale de a trata problemele chiar şi pe cele de geografie . Bucureşti. 7 Alexandru Odobescu şi corespondenţii săi. Alexandru Od~bescu s-a oprit asupra proaspătului absolvent Simion Mehedinţi. · Ernest Lavisse. Pe această foaie se poate desluşi un scurt comentariu al profesorului Marcel Dubois. alesul sorţii pleca • spre marile şcoli ale Apusului cu două scrisori de recomandare: una de la Odobescu. între care Marcel Dubois.. cAând i se oferă o bursă pentru studiul geografiei. asiduu. pen• tru antropologul RudolfVirchow. p.neofitul a rămas cu un respect deosebit pentru încercările d~ scrupuloasă sistematizare ale lui Cornte şi Spencer şi faţă de sincera pipăire a limitelor cunoaşterii (Kant)" 6 . Editura Minerva. De la bun inceput. Lucian Blaga.

).sibilitatea de a mai lucra. dar şi de încercări. prin prestigiul lor.cuvintele sunt ale noului profesor) se împleteşte cu providenţialismul istoric hegelian: " . instituţie ajunsă în perioada interbelică un fel de Olimp al cunoaşterii. neîmplinită rămâne pentru totdeauna. Opere alese. "Obiectul şi definiţi unea geografiei". S-a întâmplat însă că tocmai în pragul momentului respectiv. Obiectul geografiei". 3 vol. dar în cele din urmă au convenit că tema dizertatiei poate fi restrânsă la partea despre inducţie. Parafrazând cuvintele rostite de G. Acesta. Iată pentru ce. nu doar angajată în plan ştiinţific. pentru ca poporul. Se retrage în ţară şi abia în 1899. dacă misiunea acelui popor n-a fost împlinită. Friedrich Ratzel. să rămână pe lângă Ratzel până la finalizarea primei îndatoriri faţă de Societatea Geografică din România: trecerea examenului de doctorat. El îşi propune. după cum zice Hegel. devine primul profesor de geografie la Universitatea din Bucuresti catedră afiliată Facultătii de Litere şi Filosofie. totuşi. fiecare popor are un singur moment istoric. îngrijind şi dezvoltând pas cu pas germenii de progres specific sădiţi în poporul din care face parte"9 . cea mai deplină manifestare de energie. Theodor Mommsen. ca o candelă totdeauna aprinsă.. cât mai curând un geograf foarte apropiat de ştiinţele social-umane. nu aşteaptă niciodată pe cei zăbavnici şi nedumeriţi. mi se pare că pentru orice om de ştiinţă problema cea mai înaltă cu privire la înaintarea culturii l!ste să-şi dea toată măsura puterilor sale. Beneficiase din partea destinului şi de daruri. cele mai importante dintre scrierile sale sunt dedicate antropogeografiei (al cărei întemeietor este chiar socotit. Acesta nu era atât un maestru al speculaţiei filosofice. Bucureşti: Editura ştiinţifică. 9 rare. etnografiei şi pedagogiei. V. Avea atunci 32 ani. Iar fatalitatea istorică. 1897).1882 şi vol. perioadă de căutare a unui drum cât mai adecvat firii şi vocaţiei sale. II . din punct de vedere nu 11 numai practic. şi decât orişicând după aceea.Disertaţia inaugurată. Rudolf Virchow. iar moralmente lui Alexandru Odobescu. Gustav Schmoller. Se va dedica trup şi suflet organizării învăţământului geografic românesc de toate gradele. fiindcă în evoluţia unui neam. spre Leipzig. ca şi individul. în orig. întemeierii şi orientării cercetării geografice româneşti şi nu în ultimul rând reflecţiilor teoretice privind statutul disciplinar al geografiei. .1891). izvorâtă din legile fizice ale planetei.Atena Germaniei". pentru ca să asigure continuitatea. în care imperativul categoric kantian ("datoria ·pentru datorie". Căci. Lecţia inaugurală tinută la 3 noiembrie 1900 este dedicată tematic obiectului geo~~fiei. ci cu mare luare-aminte şi în fiecare moment. în Simion Mehedinţi. în sfera ştiinţei sale.ni că l-a pus în i~po. Acest crez îl va călăuzi pe Simion Mehedinţi de-a lungul întregii cariere.. preşedinte al Societăţii Geografice din Germania. vol. Mchedinţi. 19. extras din Convorbiri lite· Bucureşti: Stabilimentul grafic I. Ocuparea postului de profesor la Universitate încheia perioada cea mai zbuciumată din viaţa savantului.. toamna. Socec. pp.şi nici nu poate fi altfel . Şi aceasta nu cu liniştea academică a celui ce priveşte nepăsător pe deasupra veacurilor. p. ple~at între timp dintre cei vii.când toate sunt mai potrivite decât orişicând înainte. îi aduseseră. putea Mehedinţi să aprofundeze problematica privitoare la logica şi filosofia ştiinţei geografice. odată trecut. sau. în pri~~~~ măvara lui 1895. AdolfBastian ş. dar lipsită de salturi ori de surprize spectaculoase. În anul următor. c c . mare etnograf şi antropolog. renumele de . Aici Mehedinţi participă îndeosebi la seminarul lui Richthofen.. apoi un maximum de dezvoltare a varietăţii etnice din care face parte. În cele din urmă se îndreaptă. meditaţia liniş­ tită a omului de ştiinţă trebuie să vegheze la interesele superioare ale omenirii. 1967. De altfel. Călinescu la adresa lui Eminescu.10 S. 1901.. Iniţial. am putea spune cu S. atras de faima "celui mai filosof dintre geografii timpului". ca şi în viaţa unui individ. reorganizării Societăţii Române de Geografie. din cauza efortului susţinut de a acumula cât mai multe cunostinte într-un timp cât mai scurt. Timp de apr~a~e patru decenii se va nU:măra printre marii dascăli ai Universităţii din capitala ţării. revine la Leipzig. Cu siguranţă însă că numai sub aripa unui astfel de spiritus rector. a cărui strategie consta în a-şi deprinde discipolii să gândească geografic (geographisch denken). unde. Din acel moment biografia lui devine cvasilineară: constant ascendentă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ferdinand von Richthofen. etnografiei (Vălherkunde. să atingă perfecţiunea cea înaltă. ci orientată după un ideal etica-filosofic. sub conducerea lui Ratzel îsi ia doctoratul cu teza Die hartographische Induhtion (lnductia' cartografică). 119-120 (sub!. magistrul îi propusese ca temă Logih der Karte (Logica hărţii).. o nevroză puter. e un moment numai . şi după cum trebuie să bănuiască orice om de ştiinţă care meditează asupra probabilităţilor istorice. prin lucrarea Anthropogeographie. fondator al Muzeului Etnografic din Berlin. şi se împărtăşeşte din erudiţia lui Bastian. 1885-1888) şi geografiei politice (Politische Geographie. Ea relevă de la bun început o personalitate puternică. I . aşadar. în reeditare. a. ci abstract ştiinţific. care este momentul lui .

Pământul etc.de la 5 martie la 24 octombrie 1918 . dacă yoim în chip serios să ne îndrumăm spre pacificarea omenirii" 13 . "Şcoala nouă şi duşma­ nii ei". 1997. nr. ed. a III-a: 1939).Ji 1 ~ • • !! : 1 1 11' Nicolae Orghidan. care. 183: menţiune ocazionată de recen- . la invitaţia lui Spiru Haret.crescuse doar (şi era membru important) în 1•Mcul Junimii. în Simion Mehedinţi. Opinentul propunea chiar integrarea volun\1\\lli respectiv în seria de Opere de Titu Maiorescu (vezi Z. In Premise şi concluzii la "Terra" (1946) se menţionează de două ori anul 1930 (p. Ţinute de regulă anlllil.!. vor fi retipărite în mai multe edil ii: Către noua generaţie (1914. il 12 il rl<'l'lină îndreptăţire: "Viaţa 1 MEHEDINŢI lui se confundă cu opera. sub titlul L'ecole de la paix (în versiune românească: Şcoala păcii). p. ed.):J-96). 1985. Cultura naţională. cu participarea intelectualilor dill partea locului. Propune măsuri pe plan internaţional pentru "o nouă educaţie a tineretului. ed. în guvernul Marghiloman. 30. 80. Mehedinţi. pp. La 6 iunie 1920. îşi rosteşte discursul de recepţie . 1928. Poporul. 1-10). Z. pe locul rămas vacant prin dispariţia lui D. discuţii.escu însuşi. în Buletinul Asociaţiei "Simion Mehedinţi". Rădulescu-Motru. cu o amânare forţată. pentru a o face să pară mai autentică. ele au contribuit cu mare eficienţă la cunoaşte­ ren de către tinerele generaţii a pământului şi a poporului român.111 lucrări fundamentale". 19-21. In acelaşi an. 1923. c111 ·inte către studenţi (1914. membru corespondent era din 1908). Opere alese. privind starea de spirit în ţările care participaseră la războiul mondial. la editura "N aţionala" S.li 1. Congresele cuprindeau lecţii-model. laolaltă. nr. nr. dar afişând toll'dată o fatală rezistenţă faţă de orice tendinţă de modernism în li\\ll·ntură şi artă). XV. care. Am}ncercat fn 11 1t loc să demonstrăm netemeinicia acelei opinii (Gheorghiţă Geană. ed. pentru tonltl clasele: România. va dobândi o însemnătate deosebită în ansamblul operei. în 1940) cea mai in'\'prtantă sursă de date privind viaţa mentorului Junimii. 1203 pp. 11 Despre această scriere. micul volum Titu Maiorescu.rafie din ţară. din 26 iulie 1984). pe care în anii târzii ai vieţii le va fOnsidera. '! 1 . In această calitate. şcolile pregătitoare ale lui Mehedinţi cu bisericile zidite pe vremuri de sufletele drept-credincioase ale boierilor (vezi C. 13 S. 15 • Anul în care a apărut Terra nu este precizat între datele tehnice ale cărţii. Şcoala păcii. Sentimentele şcoalei române faţă de ideea răz­ boiului. o culegere de articole critice scrise cu talent. o vastă operă de sinteză. Primăvara literară (1\J \4. După ce.. iJI' 1: S. vol. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 13 Prestigiul crescând îi aduce chemarea în Academia Română ca membru titular (1915. a VII-a: Ulii. 2. de fapt un veritabil tratat. o summa geo12 Te~tele legilor au fost publi~ate în S. "Intâmpinilll la o dublă expertiză". la insistenţele lui Maiorescu. In 1928. ) 1. Într-o perioadă scurtă de timp.. Sturdza. în 1910 publică (sub pseud<111imul Soveja). 1'rintre îndatoririle ştiinţifice şi didactice mai lasă răgaz şi P~"~' 11 cupărilor literare . cum vom vedea. Pentru o analiză mai recentă a semnificaţiei acestor legi vezi Gheorghiţă Geană. Ele au fost mult apreciate în t'l 10 că. "Şcoala geografică românească formată de Simion Mehe1\in(i". Bucureşti. Unele dintre eh•. a III-a: 1928). iar a VIII-a: 1997). Anul 1931 reprezintă momentul de apogeu al carierei savantului. pp. în cadrul secţiunii istorice. Mehedinţi _ ro altă biografie". Notiţe biografice 11 . c 31 ~J va rămâne multă vreme (mai exact până la apariţia celor d< 111 r\ volume T Maiorescu. Mehedinţi. colecţia . Editura Humanitas. 180: menţiune făcută de autorul însuşi. Este anul în care. nr. pp.activea~ă ca ministru al instrucţiunii publice. p. Maiorescu". Viaţa Românească. cit.ia Convorbirilor literare (1907). 1930. în şedinţa din 9 noiembrie a Academiei. de Eugen Lovinescu. în Revista de filosofie. comunicări ştii 1 1tifice. ca o consecinţă a ecoului social. având în vedere viziunea largă despre geografie a Profesor1dui Mehedinţi. congresele erau adevărate "evenimente culturale~\11 şi..Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (reeditat în 1930) . Constantin Rădulescu-Motru a asemuit.. ci de interes general-cultural. Mehedinţi redactează din partea ţării noastre răs­ punsul la ancheta internaţională organizată de Fundaţia Carnegie. Ciornei apare Terra. n deceniul următor începe să publice lucrări mai ample. "Spiritul reformei Me- hedinţi". în Viaţa Românească. 0 11 ( 11 1901. 1997. 1. excursii în împrejurimi. emite legea "şcolilor pregăti­ toare" şi legea "eforiilor şcolare" 12 . Ornea. A. Altă creştere: şcoala muncii (1919. 1.) 15 . anul LVXXX. 1-ar fi detel~llinat pe Mehedinţi să o semneze. \ 11 1904 organizează la Iaşi primul congres al profesorilor de ge•·~. rosteşte comunicarea Coordonate etnografice: civilizaţiq şi cultura. ca faptă. 14 Cartea a fost inclusă în Dicţionarul operelor filozofice româneşti (coordonator: Ion Ianoşi). datorată primului război mondial. Bucureşti. proaspătul profesor de geografie începe elaborarea UJII'I lungi serii de manuale şcolare în specialitatea sa. Dezvoltată şi tipărită doi ani mai târziu. p. Introducere în geografie ca ştiinţă (2 voi. nu Jl\\ 11 . "Autobiografio \11i T. în România literară. Ornea a emis opinia că ar fi aparţinând în realitnh' lui~Mairu. 73. această lucrare îi va rezerva autorului un loc aparte în filosofia culturii 14 . ministrul răspunzător de în\'illiimânt. Şcoala poporului. Focşani. fapta cea mai bună a vieţii sale. Pl'· \. preluase dil''cţ. de fiecare dată în alt oraş.ai de geografie. Bucu- reşti. 25-28.

a răspuns sec: "Pe mine nu are cine să mă dea afară din Academie!" A respins. 1940. prin ultimul stih. ca autor al menţionatnlui tratat de geografie.. De fapt. 57). MEHEDINŢI graphica în epocă. ce merită a fi tradusă într-o limbă mai răspân­ dită" (Scientia. Simion Mehedinţi a ridicat geografia românească la un prestigiu care a depăşit vadul interesului strict profesional. revărsându-se generos în mediul cultural.Viaţa. Bucureşti. în plus. că însuşi cel în cauză şi-ar fi hotărât în istoria noastră spirituală un loc de naturalist. sunt mai aproape în timp de apariţia Terrei cu zece ani faţă de Premise şi con· cluzii. In 1938 catedra de geografie este trecută de la Facultatea de Litere şi Filosofie la Facultatea de Ştiinţe. Milano/Bologna. 1936. judecând lucrurile chiar la scara geografiei universale. întrucât sunt documente oficiale şi. Este gestul prin care o conştiinţă împlinită îşi urmăreşte cu senină detaşare (cartea e scrisă la persoana a treia) propria fenomenologie.· turisiri (1946). Epitaful pe care şi l-a compus: Pro patria vixit Veritatem dilexit Terra scrips it 17 ar putea sugera. Vremurile în schimbare încep însă a-i deveni potrivnice.). de care am fost şi eu. împreună cu alte figuri de seamă ale eulzia apărută în revista internaţională tipărită la Liege. ed. Ca o formalitate curentă. apare (tot de două ori) anul 1931. Se stinge la 14 decembrie 1962. cit. ci s-au făcut vinovaţi de necunoştinţă de problemă cei care ne-au învinovăţit pe noi de acest soi nou de determinism" (Ion Conea. de Geografie LIV (1936). Cugetarea 1 Georgescu-Delafras. acuzaţi. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură. implicit. R. de un erudit eclectism).Această lucrare îşi merită locul în universităţile şi bibliotecile mondiale. Belgia. În 1943. un amplu monolog despre vocaţie. în orig. Trilogii: Ştiinţa . 1 Adevărul a iubit. C"- . în două rapoarte prilejuite de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geografie. prima a celui în curs. prezentate de Simion Mehedinţi ("Mişcarea geografică in România") şi Vintilă Mihăilescu ("Raport asupra miş­ -cării geografice din România în ultimii 10 ani"). reformată după normele comunist-totalitare. Mişcarea geografică !n România. Mehedinţi remarcă intenţia lui Renan de a i se scrie pe mormânt cuvintele: "Veritatem dilexit". recenziile. 30/nota 1. îi cere câteva date privind formaţia sa ştiinţifică şi literară. Reuue de geologie et des sciences connexes). R. Geografia lui Mehedinţi este o geografie cultural-activă: însufleţită şi umanizată. pentru conformitate a se vedea extrasul S. La scurt timp se vede nevoit să-şi ia rămas bun de la Academie. directorul Fundaţiilor. S. Qpere alese. Mehedinţi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 15 turii române. Caracostea. insolită. o operă de mare interes pentru istoria geografiei (româneşti şi universale). împreună. Această solicitare a fost stimulul care l-a determinat pe Mehedinţi să scrie Premise şi concluzii la "Terra". "Simion Mehedinţi despre rolul factorului geografic în istoria poporului român". Sub acuzaţia de determinism geografic. sub!. atât în ţară cât şi în străinătate (Italia. Germania) se întrec în elogii: . Bucureşti. Acest epitaf îi dădea târcoale de mai multă vreme. adică tocmai versul al doilea din ceea ce va constitui propriul său epitaf (cf.Şcoala . Terra. dar care. Metamorfozele spiritului geografic Pe durata unei jumătăţi de secol. şi-·acuzaţiile de ordin teoretic: . 134). instituţia pe care o apreciase (şi o onorase) în cel mai înalt grad. cu scrierile sale. Savantul a făcut din ştiinţa al cărei temei l-a aşezat Ia noi nu o cunoaştere 16 Ademenit cu promisiunea de a fi rechemat la Academie dacă aderă la regimul nou instaurat. p.. cu aplicări la poporul român. 17 In traducere liberă: "Pentru patrie a trăit. cărturarul D. p. Mihăilescu. ca şi pe masa de lucru a savanţilor interesaţi din toată lumea" (Reuue de geoJogie et des sciences connexes. Mehedinţi şi V. Într-o notă din Trilogii (scriere a savantului mai puţin cunoscută astăzi. numele său e trecut la index. Drept urmare.14 S. p. p. Refuză orice • compromis cu noul tip de putere politică 16 . sau: .ceea ce ştiu bine că are să vină: recunoaşterea că nu eu şi ceilalţi vizaţi odată cu mine ne-am făcut vinovaţi de aşa-zisul determinism geografic. 344). 1934.. Atelierele grafice Socec. Cele două rapoarte. şi voi aştepta şi dincolo peste pragul cel mare . au fost publicate în Buletinul S. Amintiri şi măr. 1 Terra el a izvodit". Liege. această dare de seamă în faţa veşniciei vorbeşte mai curând despre înălţimea ~'angajării. fără ca titularul ei să fie consultat. Franţa. Editura Fundaţiilor Regale îi editează în două părţi primul volum de Opere complete. o carte de filosofia ştiinţei. ca şi unii din cei mai buni elevi ai mei. De altfel. cu gândulla satul natal şi la viitorul românilor. acesta se autopensionează. 102. 13/nota 2. Pe de altă parte. in Simion Mehedinţi. îl exclude în chip abuziv dintre membrii săi. din cele paisprezece proiectate. p. de asemenea. respectiv p. decât despre orizonturile ei. gest semnificativ pentru afinitătile umanistice ale savantului.Aud vorbindu-se mereu de aşa-zisul determinism geografic. Cele două dări de seamă ni se par mai demne de încredere..E o superioară sinteză ştiinţifică. Eu aştept aici. În 1947 văd lumina tiparului ultimele sale scrieri antume: comunicările academice Metoda geografică în ştiinţele naturale şi sociale şi De senectute. 1934.

Ia rândulsău. Aşa se explică faptul observat de Tudor Vianu că "în ansamblul vieţii noastre sociale a apărut un tip intelectual al cărui corespondent nu-l găsim cu uşurinţă în alte culturi. care. dacă era vorba de geografia lumii. un cercetător obiectiv ca N. 1968. nici de literat. Gusti) şi de geografie (condusă · de S. El devenea o lecţie de umanism generos. »Revelaţiile recesivităţii". Idem. ţinut de mai tânărul conferenţiar în cadrul catedrei lui Gusti 19. aşadar. aproape la fel de bine tăiate. 38-40.1997. Chiar şi în lucrările ştiinţifice.. când era vorba de geografia patriei. Vianu se va fi gândit şi la Simion Mehedinţi. Cităm dintr-o recenzie la Terra: "Ceea ce trebuie să recunoaştem fără înconjur Profesorului Mehedinţi este o neobişnuită putere de gândire. ori teritoriile filosofice. Nicolae Iorga. 1921). Dimitrie Gusti. Editura' Academiei Române. Negulescu. P. care prevedea ca studenţii de la o specialitate să susţ. Ulterior. Atât de puternic s-a obiectivat spiritul acestei personalităţi în variate direcţii. Scrieri despre educaţie·. dar între povestirile sale se află fără doar şi poate cel puţin două~trei capodopere ale prozei scurte româneşti20. informatia ne-a fost întărită si de Traian Herseni. Bagdasar. 1945. a doua. încât s-a putut încerca şi demonstraţia. literele. 151'-152. nr. unul de întâie mărime. 15-44. Antologie. Într-o astfel de viziune. Mehedinţi). ed. C. ba încă şi cu pedagogia. Mehedinţi. A condus vreme îndelungată revista Convorbiri literare (1907~1923). iar limba din aceste scrieri i-a sunat lui Dela vrancea ca un cântec de vioară.. limba noastră are un cuvânt la fel de special ca şi "dor". Bogdan Petriceicu Hasdeu. . Bagdasar i-a acordat în istoria gândirii româneşti un loc distinct printre filosofii -~. Lucian j r_. adică un autentic scriitor. P. anume: "vatră". "Vocaţia pedagogică a savantului encicloped Simion Mehedinţi". o fericită îmbinare a însuşirilor de adâncă analiză cu un spirit puternic de sinteză.culturii. 1-2. 21 Dumitru Muster. şi anume tipul omului de cultură care nu cultivă numai o specialitate ştiinţifică anumită. E drept că în calitate de mentor literar i-a lipsit simţul modernităţii.a~~. studiu introductiv laS. Rădu­ lescu-Motru. a discursivităţii ştiinţifice cu analiza filosofică . Bucu.:... . ci una a Pământului locuit de oameni: de cei ce-au fost. Mehedinţi. polimorfismul. o deţinea ca pe o mărturie făcută personal de Tudor Vianu în anii din urmă ai acestuia. 17 tea din Bucureşti. 288. Pământul este vatra omenirii. în Revista de pedagogie. Mehedinţi face parte din fericita pleiadă de ctitori în ţara noastră ai disciplinelor cunoaşterii în forma lor modernă.fv. . şi înuăţământ. pp. geografia. nr. Mehedinţi se vădeşte a fi un stilist. 10. Acolo.ină obligatoriu un examen la specialitatea cealaltă. frumuseţea şi umanismul creaţiei lor. 87-93. fondatorul geografiei româneşti moderne îşi dublase cursurile de specialitate cu altele (tot atât de ample). nici de etnograf. şi o lecţie de patriotism înălţă­ tor.. istoria. de etnografie. P. ci care reflectează la destinul global al culturii noastre şi care se simte răspunzător de întreaga orientare a civilizaţiei ţării" 18 . Într-o unitate de ţel. privită în mişcarea-i liberă prin întreg spaţiul cultural. Cert este că dacă istoria literară ~~-- 19 Datorăm această informaţie lui Aurel Banu.~l.-Răduh.. el şi-a conturat nu unul. Negulescu. atinsă ca urmare a împlinirii şi desăvârşirii idealului politic de unitate naţională.s. ci mai multe profiluri. în Buletinul Asociaţiei . fie că slujea în principal istoria.trăsături care îl aşează pe bună dreptate printre cei mai de seamă gânditori ai neamului" 22 ..scu-Motru. l. 1 ---------~---_~-~·--~-· -. iar în rând cu ei Simion Mehedinţi (şi alţi câţiva) au fost adevărate personalităţi de Renaştere prin măreţia. În spiritul convenţiei dintre catedrele de sociologie (condusă de D. La Universita- 16 S. pp. îngrijitor de ediţie Dumitru Muster. recenzie în Arhiua pentru ştiinţa şi reforma socială. studiul fenomenelor referitoare la Pământ se îmbina cu antropologia. StY!iologi~ ~ . Pentru a desemna această realitate. fost secretar ştiinţific al Secţiei de Geografie a Academiei Române in anii '80. anul XII. p. scriind acestea.Simion Mehedinţi". 1992. P.----~---- MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ a Pământului pur şi simplu. de cei ce sunt şi de cei ce fi-vor să fie. pp. filologia. Istoria filosofiei româneşti. fiecare s-a simţit parcă dator să dea tonul şi să umple în jurul lui cât mai mult din ceea ce rămăsese neacoperit din pricina vicisitudinilor şi a hotarelor interne din veacurile de până atunci. 20 V~zi Gheorghiţă Geană. Bucureşti. Personalitatea lui Simion Mehedinţi trebuie.alături~<ie=&. Există temeiuri spre a crede că. pp.i'(udcir. a scris sub pseudonimul Soveja pagini de critică (Primăvara literară. etica şi filosofia. Ion Petrovici. arhcologia. întreţinută cu o riguroasă şi vastă informaţie ştiinţifică. \lta:tnr~~cn.". Iar partea dintre Carpaţi şi din jurul lor e vatra poporului român. 1934.~1. ci de pedagog21 • Alţii I-au considerat un filosof autentic.ilhiiil(Îi:iie··:Ne*eaN. 22 Traian Herseni. etnografia. anul XVII. Onisifor Ghibu. Focşani. Bucureşti. De asemenea. Publicam.. Titu Maiorescu. IS Tudor Vianu. aproape la fel de puternice. nr.pedagog". Vasile Pârvan. a existat o înţelegere chiar între Mehedinţi şi Vianu privind participarea studenţilor geografi la cursul de 'filosofie a culturii. că adevărata vocaţie a savantului n-a fost aceea de geograf. în care făcea diagnoze social-culturale şi în care îi îndemna pe studenţi la creaţie originală ca suprem criteriu de a fi validaţi de istorie drept o generaţie nouă. 1914) şi de literatură propriu-zisă (volumul de povestiri Oameni de la munte. punctată de bune argumente. Filosofia culturii.

putem spune că progresul s-ar putea măsura tocmai prin uitare. la Academia Regală de Ştiin­ te din Berlin).Soveja". Editura Junimea. Mehedinţi şi-ar fi orânduit probabil materialul descriptiv nu numai după criteriul distribuirii lui pe continente. Aceasta din urmă a fost prezentată în înaltul for la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930 în . istoria filosofiei (în special la capitolul de filosofie a culturii). Editura Minerva. Iaşi. gânditor social-politic şi ·pedagog.( tul Ethnos s-ar fi înfăţişat probabil drept o mare frescă a eul. Tănase. la Bucureşti. cuvintele lui Simion Mehedinţi nu erau mai puţin răscolitoare. Unele din lucrările. Editura ştiinţifică. adică prin sentimentul că un lucru este atât de uşor. "Humanitas".. Marin Bucur. în 1806. Cel puţin aşa ne sugereaz~ prelege26 S. CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 19 noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv . 23 Vezi. . 1986. 272). Era mai ales un venerat al tineretului.. Din perioada de după al doilea război mondial menţionăm încercarea lui Al.. cu acest titlu. Prima este discursul de recepţie la Academia Română. 0 generaţie nouă. explicaţia e că după publicarea tratatului Terra. dacă nu. Cărţile lui au.Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice". Modelul acestui tip de discurs trebuie căutat. rostit la 6 iunie 1920. atunci sunteţi o generaţie nouă. în traducerea şi cu Introducerea lui Const. Istoriografia literară românească. înflăcăratele Reden an die deutsche Nation (Cuuântări către naţiunea germană 25 ). sau cursurile sale care se bucurau de o largă audienţă . La observaţia posibilă că asemenea lucrări sistematice nu au fost mai multe. curs. de pildă. fapt rar întâlnit în lumea editorială de altădată. precum şi istoria pedagogiei nu-i pot lăsa uitării unele contribuţii importante. Datoria generaţiei actuale etc. Rostite în alt context geografic şi istoric. de faţă. care. în luările de atitudine şi de cuvânt ale lui Fichte. precum şi ediţia S. 355-356.. cit. multiplicat de Societatea .cunoscut tiraje substanţiale . Spre deosebire de Ratzel. sau că cele două nu sunt mai voluminoase. conferinţele. dintre care patru numai între anii 1919 şi 1922. 1973. 25 Ediţia în limba română a apărut. Bucureşti..ll4. 24 S.purtau titluri elocvente: Către noua generaţie. Tănase de a valorifica unele idei ale lui Mehedinţi pe linia unor concepţii etnografice asupra civilizaţiei (Al. extrem de deteriorat după înfrângerea suferită de armata germană la Jena. cartea lui Emil Bâldescu. ed. Prestigiul dobândit în epocă de Simion Mehedinţi ca om de cultură a atins cotele cele mai înalte. scria Die Grundzuge des gegenwărtigen Zeitalters (Caracteristicile fundamentale ale epocii actuale). acordat. circulând însă şi în formă de sine stătătoare. Mehedinţi. Ethnos. sumar biobibliografic şi note de Gheorghiţă Geană. termenii problemei sunt clari: pu' teţi să creaţi şi să adăugaţi elemente de civilizaţie şi cultură românească? Dacă da. trata. în faţa trupelor lui Napoleon. purtând titlul Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Este adevărat că. Bucureşti. Bucureşti. 1933-1934. probabil. doctrinar. se înţelege. 390-398). Datoria generaţiei actuale.. Introducere în filozofia culturii. şi îndeosebi tineretul. de la catedră . Mehedinţi scria: " . într-o lucrare autobiografică. Şi nu e vorba de o popularitate facilă. Mehedinţi. Cele mai de seamă contribuţii aduse de el în acest domeniu le aflăm concentrate în două lucrări. a numărat până la 1941 şapte ediţii (a opta a apărut în 1997). cu caracter sistematic. 4-5 (în vol. menite să îndemne poporul german. pp. răsfrângere a dăruirii de sine faţă de o cauză supraindividuală. ci de un prestigiu durabil. Domnilor. Lăzărescu. rămasă însă în stadiu de proiect. Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea. 1968. Editura ştiinţifică. 228-230). p.. Coordonate etnografice reprezintă tocmai principiile ce urmau să prezideze arhitectonica tratatului. 1928. după numele satului natal al Profesorului. dar într-o altă viziune. MEHEDINŢI îl înregistrează doar printre amatori şi erudiţi 23 .nu poate să fie decât aceea care introduce elemente reşti: Societatea Română de Filosofie. o simplă conti' nuare" 26 ..e suficient să menţionăm că Altă creştere: şcoala muncii. rostea. 1969. Civilizaţie şi cultură. intitulată Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. "Soveja" era numele Societăţii studenţilor în geografie. la restabilirea prestigiului naţional.turilor lumii. să luăm aceste cuvinte drept o invitaţie de a le da curs în litera lor. un fel de biblie a învăţătorilor timpului. atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. savantul se gândea tot mai insistent la o altă mare sinteză. A doua este tot o comunicare academică. p. dar şi după cele două categorii preluate din filosofia culturii: civilizaţia şi cultura. col. după ce. totuşi.18 S. pp. Editura Casei Şcoalelor. selecţie de texte. între 13 decembrie 1807 şi 20 martie 1808 (duminică de duminică. Simion Mehedinţi. Mehedinţi. pp. 1940. Anunţat ca o continuare la Terra. Ele purtau şi sădeau în magma sufletească a ascultătorilor sensul unei mari responsabilităţi faţă de soarta societăţii şi a culturii române: " . ceva asemănător cu Vălkerkunde a lui Friedrich Ratzel. încât credem că s-a făcut de la sine" 24 • Nu se cade.spunea el. * c Simion Mehedinţi s-a manifestat ca teoretician al culturii în numeroase din studiile şi din articolele sale. pp.

J!ssays an Boasian Ethnography and the German Anthropological Traditwn. chiar de la înfiintarea ei în 1828 de către Carl Ritter. Noi suntem · pentru totdeauna legaţi de pământ şi de datele terestre. Cele patru învelişuri . new senes.o trecere de tip fenomenologic. este etnografia. El considera această influenţă drept o fatalitate: "Creşterea noastră întru spirit şi cultură. dar picioarele ei sunt totusi pentru totdeauna înfipte în pământ. Această disciplină acoperă însă o regiune ontologică faţă de care filosofii au simţit adesea o atracţie irezistibilă. fireşte. In particular. ed. Trecerea lui Mehedinţi de la geografie la etnografie. ştiinţă a Pământului considerat în' relatia ~e' ciprocă a maselor celor patru învelişuri. în existenţa ei concretă. pentru "etnografie"). pp. de relaţia dintre migrarea populaţiilor şi mediu.117. se înscria într-o ilustră tradiţie germană de abordare a cosmosului. influenţa lui Ratzel. Coloratura etnografică a acestor lucrări ne ajută să înţelegem resorturile ce 1-au împins pe geograf spre cercetarea fenomenelor de cultură. . voi. Această ştiinţă. Stocking. deci. căci specia umană. cronologică. istoriei şi omenirii ca un ansamblu complex. se poate compara cu . mtrucat la pedagogie se poate ajunge şi dinspre geografie.nu se opreşte aici. etnografia având în vedere ceea ce îndeobste numim cultura populară". În economia generală a planetei.care nu trebuie confundată cu o devenire în timp. odată ce. El îşi creează un nou univers. Mehedinţi. 2 7 Trebuie. Iată mecanismul fenomenologic prin care conştiinţa geografică trece spre conştiinţa culturală. 3.S. 27 Centu~ CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 21 Încă de la începutul carierei sale stiintifice. fără teama de exagerare. litosfera şi biosfera . omul devine el însusi o nouă realitat~ "un nou cosmos".). Urmează o trecere de la etnografie la pedagogie: în măsura în care obiceiurile diferitelor popoare dau seama de felul de a ~~~ci ~l _?-Cestora. iar nu cronologic . în Sociologus. Aceasta cere cu ne~esitat~ abordarea geografică" 28 . Madison... etnograf~a po_ate ~ cons~derată "pedagogia omemni . la rândul său. Omenirea e capabilă să ridice capul spre eterul pur. ŞI. care nu e alta decât ordinea reclamată de lanţul cauzalităţii naturale.. dar în dinamica vieţii planetare importanţa lui este inegalabilă. fraţii Wilhelm şi Alexander von Humboldt. dar e şi autor al unei ample Vălkerkunde în trei volume (titlul reprezentând un alt termen. să-I considerăm pe Mehedinţi (prin magistrul său de !a Leipzig) drept o personalitate adăpată la întreagă acea tradiţie. din a căror sinteză urma să se cristalizeze Ethnos. 25 (1975). Carl Ritter. atât din pund~ul de vedere static (al distribuirii în spaţiu). "Volhsgeist" as Method and E_thic. The University of Wisconsin Press. lui i se cuvine o ştii~ţă aparte. ajungând să-şi ~ristali30 S. prin mijlocirea căruia se raportează la restul existenţei: universul valorilor (materiale si spirituale). Opere alese. 1996. Urmând această cale şi ajungând la învelişul cel mai complex.28 Friedrich Ratzel. Mehedinti defineste geografia drept " . hidrosfera. ' 29 A se vedea James N. specific german. Mai precis. 1-28 şi Matti Bunzl. p. geograful este izbit de faptul că acolo operează un agent de o condiţie specială: omul. sau "Disertaţia inaugurală. p. 1901. (cd. Jr.reflectă. tot ceea ce numim progresul civilizaţional. De altfel. Prin aceasta. 17-78 . erster Band. afirmă Mehedinţi. De altfel devenirea spiritului geografic . Nu vanitatea şi nici curiozitatea gratuită îl vor fi împins pe Mehedinţi spre acest nou tărâm. e un mozaic de etnii. în George W.Alternatives in NineteenthGerman Ethnology: A Case Study in Sociology ofScience". Die Gesellschaft fur Erdkund~ (Societatea de Geografie) îşi propunea să trateze problemele etnologice laolaltă cu cele geografice 29 . cercul se mchide. iar ramura pomului poate fi susţinută numai de trunchi.etnogr~fia. după produsele lor de civilizaţie şi de cultură. Ratzel. Adolf Bastian etc. de influenţa mediului geografic asupra organizării social-umane şi a comportamentului cultural. . Acesta nu doar a scris extensiv despre antropogeografie. tradiţie aureolată de ilustre figuri precum Johann Gottfried Herder. etnografia urmează a studia viaţa şi evoluţia popoarelor şi a feluritelor grupări etnice. p. a creşterii complexităţii. articolele citate (nota 27).atmosfera. Vezi despre această tradiţie: James N. Pxtras. germinaţia unei plante şi cu zvâcnetul unei păsări. Theodor Waitz. Ryding şi Matti Bunzl. În ceea ce îl priveste. Temeiul este obiectiv: urmărirea consecventă a unuia din firele conexiunii universale. De aceea.. cât şi din punctul de vedere dinamic (al transformării în timp)" 30 . . Obiectul geografiei". Ne aflăm. Obiectul şi definiţiunea geografiei. în S.trebuie cercetate în această ordine. în faţa unui punct de plecare foarte concret de interes imediat pentru o disciplină descriptivă . Mehedinti' se înaltă ~ult deasupra nivelului empiric al etnoirafiei. . Ratzel era preocupat de compoziţia etnică a omenirii. m fine. Ryding. 8. "Franz Boas and the Humboldtian Tradition: From 'Volksgeist' and 'Nationalcharactcr' to an Anthropological Concept of Culturc". H1story of Anthropology. aşa cum tot din prelegerile universitare se născuse Terra. anume domeniul culturii. omul ocupă un spaţiu relativ restrâns. Viilkerkunde. 16. Gustav Klemm. 20 ) rile sale universitare. Leipzig Verlag des Bibliographischen Instituts. pp. cit. pe urmele lui Carl Ritter. geografia e privită drept "casa de educaţie a omenirii". 1885. Mehedinţi.

cit. categoriile principale ar fi. Una din obsesiile lui. Pe de altă parte. toate firele cauzale pleacă de la fiinţa umană şi se întorc tot acolo.mai spune el. îmbunătăţirea educaţiei etc. Civilisation. dintr-un scop foarte concret. cu reguli.. 1. Madison: The University ofWisconsin Press. · 33 Lucien Febvre. de cercetare etnografică. Le mot et ['idee. Ceea ce îl preocupă în chip programatic pe autorul Coordonatelor etnografice este intenţia de a pune la îndemâna etnografilor. Viziunea este kantiană. 1930. dar si a altor cercetători ai fenomenelor culturale. cunoscută din ideile lui Jean-Jacques Rousseau. utilă în recoltarea si în taxonomizarea materialului etnografic. totodată. cum am văzut deja. dar numai până la limita de unde Mehedinţi se arată refractar faţă de apriorismul criticist. 74-100 şi 101-121. Un al treilea aspect care vine să-i consolideze lui Mehedinţi poziţia de filosof. uză permanentă. p. cât şi din partea subiectului. investigaţii · istorice au dus la concluzia că termenul "cultură". a doua postulează apariţia prin muncă a tuturor formelor de civilizaţie şi de cultură şi. Pe lângă disponibilitatea obiectivă a materialului. Civilisation. dar care definiţie nu implică un dram de convenţionali­ tate? Apoi. pe Mehedinţi pe un teren filosofic cert. Kant. probleme ce-l frământă şi astăzi şi îl vor frământa întotdeauna pe om. . 285. Goethe şi îndeosebi de fraţii Humboldt34 . aşadar. venind din rădăcini diferite. 34 Emile Tonnelat. în Lucien Febvre et al. 22 zeze gândurile într-un discurs de evidentă calitate filosofica. La Renaissance du livre. pozitiviste. Cele două "concepte înfrăţite" 32 întruchipează opoziţia. Jr. o anume perspectivă epistemologică îl situează. ci sunt adânc inculcate în structura acelei opere de excepţie. . Astfel.A gândi ştiinţific. Mehedinţi nu scapă prilejul de a dezbate un spectru larg de probleme. valoarea muncii. 1993. în Lucien Fcbvre et al.. Două concepte înfrăţite: civilizaţia şi Distinctia între civilizatie si cultură cultura a fost o idee de circulatie europeană. împărtăşită c~ u~ precept în cadrul morfologismuiui ----istoric. ed. Stocking. deasupra oricărei obiecţii. pp. condiţia ştiinţei. indiferent de domeniul ştiinţific particular în care el descinde. Luapar drept roade ale unei duble deschideri partea obiectului. cealaltă este o emanaţie a mijloacelor.S.A urmări istoria cuvântului francez civilisation ar însemna a reconstitui stadiile celei mai profunde dintre . este legarea produselor culturale şi civilizaţionale de condiţia umană a genezei şi a funcţionalităţii lor.înseamnă a unifica".firească la un om de ştiinţă. fără de care. Înainte de a ajunge să se confrunte unul cu celălalt. a omului însuşi. sensul artei. aşa cum a fost el şlefuit de Herder.. prin care Mehedinţi apare angajat ca puţini alţii până la el (şi de după el) în acţiunea de a insufla etnografiei prestanţa de disciplină· ştiinţifică matură. Aşa cum s-a remarcat: . 61-79 (inclusiv discuţii pe marginea capitolului). În cazul etnografiei. metode şi teorii orientate spre exactitate.revoluţiile pe care le-a înfăptuit (şi le-a suferit) spiritul francez din a doua jumătate a secolului 1 al XVIII-lea până în zilele noastre" 33 . Le mot et ['idee. spune Mehedinţi undeva. Mehedinţi nu s-a mulţu­ mit doar cu elaborarea unei scheme nude. The Ethnographer's Magic and Other Essays in the History of Anthropology. "'Civilisation'. căile progresului. iar "tiparele de unificare a ideilor despre lucruri" sunt tocmai categoriile. Evolution d'un mot". Ea conferă şi sistemului geografic întruchipat în Terra virtuţile filosofice general recunoscute. "'Kultur'. cel puţin la fel de remarcabilă ca aceea de etnograf. cele două concepte au urmat traiectorii diferite. Un astfel de rost îl au categoriile. civilizaţia şi cultura. p. precum: sensul istoriei. Două sunt tezele acestui sistem: una dă satisfacţie scopului. 32 A se vedea această caracterizare în George W. Histoire du mot". între ordinea tehnică şi ordinea morală. Paris.ne aminteşte de funcţia sintetică a intelectului în concepţia ascetului de la Konigsberg -. Schiller.. Definiţiile şi determinaţiile pe care aceste categorii le primesc 31 le vom găsi poate întrucâtva convenţionale. Dezvoltând aceste ( teze. răzbate sensul superior al tentativei constructiviste.. Conştiinţa epistemologică îi este de altfel călă. totuşi mult mai explicită decât la alţii -era cercetarea cauzelor.. urmărit însă cu mijloacele unei cugetări capabile să se desprindă lesne de nivelul empiric. Prima afirmă dihotomia între civilizaţie şi cultură. ştiinţa ar arăta ca o scară fără trepte. Iar când e în joc cultucrările sale etnografice către filosofie: atât din 3l CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Vezi în volumul de faţă pp. este îndatorat cuvântului german Kultur. în uzul său modern. care nu se instituie ca o aură exterioară. câteva instrumente precise pentru analizele curente şi mai ales pentru ordonarea materialului empiric. ' 23 ra. s-a născut ceea ce s-ar putea numi un sistem operaţional de filosofie a culturii..

ostind la Academie comunicarea "Ideologia revolutionară în cuitura romana (22 mai• 1925)39 . aceste bun~ri materiale c~ntinutul civilizaţiei -'-.Gh.. Rădulescu-Motru îşi prefigura parcă viitoru-i sistem. Ca urmare. cit. "dar de pierdut ea nu se pierde decât dimpreună cu poporul care a cre~~-o"36. Plecând de la faptul că în ţările apusene burghezia s-a cristalizat în răstimp de secole astfel încât instituţiile corespundeau în acele ţări sufletului naţional. maturizării. "Cărţi fundamentale ale cultun1 romane. Nu o dată. chiar. continuâ:n'd polemica. Printr-un exces de convenţionali­ tate. Lovinescu constata că !'socie~:ea noastră s-a f~rmat prin i.un semn al sertt. ' In 1924 şi 1925 apăreau primele două din cele trei volume reunite de E. G. discuţiile pe tema civilizaţie-cultură au purtat. ale poh~micii centrale. În această !'lchemă. dezbaterile despre civilizaţie şi cultură au devenit o parte esenţială a acelei ramuri de gândire numită în Germania Kulturphilosophie (filosofia culturii). Poate nicăieri.. caracterizează această distincţie drept . flpengler a asemuit culturile unor organisme vii: ele ar urma aceh. pp. în care. putem afirma că dihotomia în discuţie a fost. 25 "pătrunde adânc firea poporului" şi se poate transforma. Jr. adică pe cale teoretică. 39 Publicată parţial în săptămânalul condus de Liviu Rebreanu Miscarea literară. p. ci într-un 'raport de sllccesiune. Lumea contemporană (Spengler dădea la iveală operrt sa principală. acee::\ dintre Constantin Rădulescu-Motru şi Eugen Lovinescu. în dimensiunea sufletească a omului: Tensiunea abordării a atins o culminaţie în concepţia lui Oswald Sp 1mgler. era contrapusă culturii. fătis ori latent. "n~i le-am primit sub for~a lor ultimă şi integrală pe cale de ideologie". Dar to<wai în focul polemicilor se rafinează ideile. cel mai comentat reprezentant al morfologismului istoric. In toamna aceluiasi an Lovinescu scoase şi volumul de încheiere. Tot atunci. tot aşa cum n-am participat cu nimic nici la alcătuirea instituţiilor noastre juridico-politice"38 . de asemenea. 254 (subl.\Ul semn al sensibilităţii etnografu:e a anilor '20" (subl.afirma că dvilizaţia are un caracter exterior. prin adaptare ~ umtc:t:a: no':'stră temperamentală.şi ciclu al naşterii. în The Ethrwgrapher's Magic and Other Essays in the History of\-lnthropology. se imită şi se răspân­ deşte foarte repede. Bucureşti. G.. Ele nici măcar nu 1'rau aranjate într-un dualism epifenomenal. Opinii aparent paşnice n-au fost în ultimă insqmţă decât ecouri. între 1918-1922) ar trăi înltLO epocă de civilizaţie. sentimentul natwnal SI sentimentul liber~-~---····­ tăţii individuale (proprii clasei burghe~e). adică celeilalte modalităţi de autoproiecţie umană înrădăcinată. pp. 7). pp. dar simpto1natic pentru criza unei lumi în care impulsul pragmatic începuse 3 dezechilibra cumpăna esenţei umane în defavoarea vocatiei id('~le a omului. asemenea di~duţii nu vor fi atins gradul de înfruntare ca în perimetrul românesc. Să mai reţinem. Bucureşti. "personalismul energetic": "Pentru ca un popor să fie apt de cultură. Istoria civilizaţiei române moder~e (ed:ţ1e" Şl studm :ntroductiv de Z. VIZIUne bazată pe ideea sincronismului a circulaţiei valorilor de la o cultură la alta prin imitatie. ' 1 ·' ) S. 1997. îmbătrânirii şi morţii. Rădulescu-Motru . Cultura română şi politicianismul. ' v(t A ' G:·) 36 • C.c~tat~le su_nt . civilizaţia ar fi tocmai faza ultimă a culturii. r:tre definesc laolaltă genul (şi geniul) uman. anacronic ca formulă estetică. întocmai cum se stabileşte între elementele sufletesti din năl!ntrul unui singur individ"37. p. distincţiei i s-a imprimtlt tăria unei opoziţii. Lovinescu sub titlul Istoria civilizatiei române mo· ~ern_e. col. · L~ noi în ţară. . Libră­ na Socec. se cere ca el să fie apt de o personalitate. civili7Jlţia.). Se cere ca îptre conştiinţele membrilor săi să se stabilească o unitate sufletească. Un prim moment de referinţă: în 1904. Prompt. prOJ?O~a.cel puţin în Europa.după ediţia: E. Tezele iui Lovinescu (inspirate de sociologia lui Gabriel Tarde') erau de un radicalism provocator. numerele din 30 mai şi 6 iunie 1925. 1904. Editura Minerva. Rădulescu-Motru. 37 Ibidem. Ornea).mitaţi~ şi nu prin elaboraţm lenta . Lovinescu.. senescenţa ei fatală. "N-am participat cu nimic la elaborarea acestor sentimente. pe când cultura 35 Georg<> W. ' · 40 E. !:-ucrarea. intră în deprinderi şi se prefac cu' timpul. înţeleasă restrâns ca lume a valorilor materiale. Mai mult decât n simplă parafrazare a unei interesante formule. Concepţia neeasta săvârşea în planul realităţii un act ce ar fi avut acoperire 1111mai într-un plan logico-analitic: despărţirea a două atribute. ns. Lovinescu. op. accente polemice. 64-65 .ibilităţii filosofice a timpului 35 .Gh. C.24 . ed. CIVIlizaţia se transformă în cultură"40. o viziune antitradiţi~nalistă asupra mstituţnlor romaneşti. 65-t37. Rădulescu-Motru si-a asumat misiunea de purtător de cuvânt al traditionalismului .). introduce o nuanţă de depăşire a antinomiei dintre civilizaţie şi cultură: "Drumul de la cultură la civilizatie nu e ireversibil· devenind condiţiile vieţii noastre. Gh. cu alte cuvmte. cit. în valori sufleteşti. Declinul Occidentului. 38 Toate .. pesimismul de 'amintire n11nantică al acestei viziuni. Stocking. la rându-i. 276-341 (ch. adică de inevitabilă decadenţă. ma\ apropiate sau mai depărtate în timp. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI La începutul secolului al XX-lea. 179. ns. ba se poate chiar pierde.

Actualitatea problematicii dezvoltate pe seama conceptelor de cultură şi civilizaţie şi a relaţiei dintre ele este probată şi de apariţia recentă a unei antologii de texte clasice: John Rundell and Stephen Mennell (eds). 43 P. filosoful-poet transpune relaţia dintre cele două feluri de plăsmuiri omenesti în planul expresiei: toate faptele de civilizaţie "poartă. . la fel cu creaţiile de cultură. P. vol. 5. p. nr. O apreciere adecvată a acestei poziţii trebuie să înceapă de la temelie. Tănase. Thomas Mann. adică de la definiţii. rasiale chiar44 .soluţie de inspiraţie lovinesciană.'Cultură' şi 'civilizaţie' în filozofia burgheză _dm România". Editura Academiei. Cu timpul. de Gaston Richard. 419. 119. pp. teoretizările în jurul relaţiei dintre civilizaţie şi cultură s-au rărit. precum ·si sub forma unor adaosuri vădit circumstanţiale în ediţia a doua. comunicatii etc. există. să demonstrăm că globalizarea şi etnicitatea sunt complementare şi că tensiunea dintre ele poate fi. împreună cu ediţia a doua a discursului Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale şi cu o altă lucrare a lui S. Aşadar. 1968. 11. ce înţelege S. Am încercat. 1998."suma tuturor creaţiilor sufleteşti (intelectuale. Faptele de civilizaţie nu sunt destinate să reveleze un mister prin mijloace metaforice" 41 . Trilogia culturii. ( ') ( ) . In Către noua generaţie (1914) el îmbrăţişase distincţia între civilizatie si cultură fără însă a acorda subiectului prea mare întinde~e. polaritatea dintre ele s-a estompat. iar etnicitatea se conservă mai ales în sfera culturii (literatură. In esenţă. le lipseşte însă celălalt aspect: metaforicul. · . 41 tură si Artă. în Revista de filozofie. 26 MEHEDINŢI Această polemică a stimulat şi alte luări sau precizări de po~i­ tie. din alt unghi de vedere. 1997. Pe măsură ce conţinutul conceptelor s-a lămurit. Această poziţie a atras atenţia şi în afara ţării 47 . După * cum se vede. dimpotrivă. In discurs~! de recepţie din 1920 distincţia dispare. vol. Bucureşti.S. 44 A se vedea z. 49 Ibidem.Civilizaţie' şi 'cultură' în epoca noastră". Volumul cuprinde texte semnate. toate trei bolaltă. a doua. 1971. Mehedinţi. Bucureşti. P. Poziţia sa este. Norbert Elias. Filosofw culturii. 1965. civilizaţia nu este decât societatea care a asimilat şi şi-a integrat (şi continuă să facă acest lucru ca o condiţie sine qua non a propăşirii sale) valorile culturale care-i sunt necesare. I. 85 în volumul de faţă. a societăţii şi afirmarea nestingherită a resurselor creatoare ale oricărui popor. Trebui~ tot~şi preciz~t că accentele dezvăluite nu cad cu regularitate crezul dominant al gânditorilor români de seamă implicaţi în distincţia cu pricina .). Bucureşti. In epoca actuală.. distincţia între civilizaţie şi cultură îşi ---poate releva noi disponibilităţi de operaţionalitate în contexte altădată necoapte. un factor de echilibru dinamic. vol. Sigmund Freud.S. 256. 1477-1490 şi C. p. p. Mehedinţi prin civilizaţie?. artă. 47 Coordonate etnografice. au fost recenzate. cu introducerea în plus a conceptului de "societate" 46 . Le pays et le peuple roumain (1927). London and New York: Routledge. Outline of a Complementarist Conceptualisation". Se observă îndată că factorul comun al celor două definiţii este conceptul de "adaptare". Negulescu43_ Alţi cercetători se vor strădui să scoată în evidenţă din perspectivă marxistă substratul ideologic al distincţiei dintre civilizatie si cultură cu accente discriminante. Mehedinţi numărându-se printre ei fiind dezvoltarea integrală. p. Civilizaţia este dimensiunea culturală a societăţii. Editura ştiinţifică. part 2. Pentru Lucian Blaga subiectul în cauză s-a ivit ca Ul} prilej de nouă aplicaţie a ideilor proprii despre stil şi metaforă. Pagini dense au mai dedicat problemei Thdor Vianu 42 şi P. sau unitatea dintre societate şi 'cultură" 45 .. în lumea contemporană. tendinţa de a considera fenomenele legate de globalizare şi cele privitoare la etnicitate drept inconciliabile. însă. sau. Guhan. de Immanuel Kant. în Revue internationale de sociologie. nr. Friedrich Nietzsche. dar reapare amplu dezvoltată în Coordonate etnografice. pp. . . la un asemenea grad de complexitate a fenomenelor. etice şi estetice) care înlesnesc adaptarea individului la mediul social" 49 . din 1930. desigu~. Lucien Febvre. Tănase: " . 565-566. 435-558. Fundaţia Regală pentru Litera1944. 42. . 783-790. Lucian Blaga. Dar prin cultură?. Cu acest termen-cheie putem afla uşor dacă sau în ce 45 Al.în ultimă analiză. Publicom. la 1928. 48 Vezi Coordonate etnografice. Vianu. destinul faptelor culturale. 44. pp. 1945. Thomas Jefferson. de pildă. Bucureşti. 28-29. . Tudor CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 27 cultura pătrunsă în toate celulele vieţii sociale. directorul publicaţiei. . .. . credinţe) . Emile Durkheim. 7.suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit omului adaptarea sa la mediul fizic" 48. între alţii. o pecete stilistică. 1936. opinia lui Mehedinţi nu a pus punct discuţiei. nici nu avea cum să o încheie. Scrieri inedite Destinul omeruru. Ornea. 1973. în Revista de filozofie. economie. Introducere în filozofw culturii. 197-209. Classical Readings on Culture and Civilisation. Negulescu. Unul din temeiurile conceptuale ale acestei complementarităţi este tocmai cuplul civilizaţie 1 cultură: globalizarea se petrece mai cu seamă pe dimensiunea civilizaţiei (tehnică. a discursului de recepţie.Ethnicity and Globalisation. armonioasă. totuşi. pp. ed. una în care se întâlnesc în chip fericit spiritul de fineţe în nuanţare cu claritatea decantării. in Social Anthropology.ă se vedea Gheorghiţă Geană. Alexis de Tocqueville. Georg Simmel. pp. pp. Notabile în acest sens punctul de vedere exprimat de Al. Friedrich Schiller. ceea ce constituie. V. Cazul lui Simion Mehedinţi este unul din a doua categorie. 46 In pofida aparenţei de anacronism.

ci ca "descoperiri" şi "creaţii" datorate omului. Dintre toate însă. care însă nu s-a produs.rivioral Sciences. istorice. New York: Vintage Books.al muncii". deci la peste douăzeci de am ~upa defin:ţ1a lm Mehedinţi): nCultura poate fi definită ca întreaga s~ă a. Numai că ceea ce înteleg Kroeber şi Kluckhohn prin "adaptare" se deosebeşte. ~ Redăm. Anevoie vom ptLtka detecta în alte definiţii din tabelul Kroeber 1 Kluckhohn un asemenea sens.· ~de stimuli. vol.tam~ Ralph Piddington (în 1950. deşi foarte clară.nevoie pe care oamenii de ştiinţă o simt adeseon cu mare acuitate.28 S. ctt.ează pe om printre celelalte vieţuitoare: creativitatea. Mehedinţi. fiindcă în realitate 54 S. rial 'i intelectual prin care oamenii îşi satisfac nevoile b10logtce Şl . . pe scurt . de faţă: p. semnificând. mai ales în mediul social. Răspux:• suri1e nu mai apar de astă dată ca reacţii conţinute şi predeterm1. antropologi şi clasificate de autJ:rii inventarului în şapte mari grupe: enumerativ-descriptive. Primii doi conferă ace&ui termen un pronunţat sens psihologic. fie socială) şi~ satisfacerea ei. pentru caracterul ei tipic. La grupa definiţiilor psihologice. pentru nişte subclase de fenomene specific umane (materiale.1e (de fapt dubla definiţie) propuse de Mehedinţi. ceea ce înţelegem azi prin "muncă fizică" şi "muncă intelectuală".soc1ale Şl se adaptează la mediu" (apudA. este vori:. vădit sub forma unei dificultăţi de limbaj. Simion Mehedinţi se întâlneşte cu Lucran Blaga. "vindecă­ tor".. în conformitate cu un ideal. semnificativă pent~~ sens. O anumită CO]}(Jtaţie 'încorporează şi dubla definiţie dată de Mehedinţi.: civilizatie si cultură) ori de câte ori cineva ar voi să se refere la clasaJnt~eagă. la o exprimare conjuncţio­ nală (i. Prin efectul său compensatoriu.. . respectiv spirituale). în cuvinte înşirate pe hârtie. introducerea termenilor "civilizaţie" şi "cultură" creează un neajuns de ordin logic. L... psihologi. invESteşte în termenul "adaptare" un sens ecologtc . 1999.e' de sociologi.. în colori întinse pe pânză.bJi. "Ideas of Culture. filosofi. se caracterizează prin multă supleţe.. Nicăieri această vocaomului ţie nu se vădeşte şi împlineşte mai bine ca în activitatea din do. 228 (în voi. Kroeber and Clyde Kluckholm.. ~1 Cf. plăs­ mur. .. Riguros vorbind. este chiar un inventar eri~ si istoricso. care în ce constă particularitatea viziunii lui Mehe- punct. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta" 54 • Dacă înţelegem bine. în marmură. A Criticat Review of Conapts and De{initions. tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale. In schimb. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele.ntrop~logul ~r. Un asemenea inventar există. op. în absenţa unui termen general. L. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. Premise şi concluzii la "Terra". arta deţine puterea. total' de ceea ce înţelege învăţatul român. sau poate fi social oricum el este uman. adică de mediu. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI măs:lră definitiile de mai sus se înrudesc ori nu cu altele: n-avem de&.s ideea creativităţii umane. dar aceeta lasă să se întrevadă mai degrabă trăsătura care-I înno\b!].Accentul pe adaptare. p.. în sunete. pe care în Coordonate etnografice îl vom găsi exprimat în forma "dublului caracter. Ele se cer sepa. Mehedinţi . 1. p. 1963 (orig. rate numai în scopuri practice. !Il Vezi A. 329).. totuşi. 35. definiţia d:.. atunci aceasta vine deopotrivă din vocaţia creatoare a pare să spună savantul român53 .. disocierea între produsele materiale şi cele _____ spirituale stă pe un temei real. de cercetare.t să apelăm la vreun inventar al definiţiilor conceptului de "cuhură". distincţia între cele două categorii.material şi sufletesc. BlAga exploatează şi dezvolt~ mai ale. psihologice. atrage atenţia o subgrupă car-a::terizată prin: . El este prezent. Î~­ cercarea sa rămâne. e. pe cultură ca mec~nism · de r:. Romanian Para-An~hropologtsts in the First Half of the Twentieth Century". în esenţă. Kroeber and Clyde Kluckholm. o lume mai bună. idealul facilitează integrarea omului în mediu.. 108): ta Sub acest aspect (dar nu numai). Întru consolidarea dihotomiei. Gheorghiţă Geană. cit. normative. Acesta poate fi individual. Să reluăm însă este motivaţia dinţi? Până la un ei şi * problema dihotomiei civilizaţie-cultură. Dublul caracter al muncii îl va fi determinat pe Mehedinţi să conserve dihotomia între cele două categorii de fapte. no. obligă. La Simion Mehedinţi. de relatia stimul-răspuns. El cuprinde nu mai puţin de 164 definiţii. biologice sau psihologice52 . Mehedinti miza foarte mult pe o decizie a uzului. exprimat prin relaţia dintre o nevoie (fie biologică.zolvare a unei probleme". Aici s-ar părea că-şi au locul ŞI definiţi. creând în gând. Culture.tă de a. ştiinţă. ed. Folosirea lor în sensuri restrânse. dar păstrând totuşi un rest de nuanţe faţă de expresia din urmă. încununată în viziunea despre om ca "mutaţie ontologt· ci~ ' 29 meniul artei: "Cum corpul îşi repară rănile. de a corecta imperfecţiunile lumii reale. . 51 . morală. structurale.. Într-o viziune tipic metafizică. echtpam~ntu~m m~te-. . 1952)..în Jaurnal of the Htstory of the Beir. Dacă răspunsurile adaptative îşi au vreo predeterminare. genetice şi incomplete.a. dar se află în raport de subordonare fată de alte sensuri. de unitate a _limbaJY:.

S. organizarea socială. radical opusă pesimismului spenglerian. 30 MEHEDINŢI sunt unitare. goluri de civilizaţie sau de cultură. arta şi religia (această ultimă categorie. civilizaţia. adică ansamblul obiectivărilor psihice. voi. nici în spaţiu şi nici în timp. de preparare şi de consumare 59 Îmbrăcămintea şi locuinţa sunt situate împreună. în voi. Sistemul de coordonate etnografice care a re~ultat poate fi astfel echivalat cu o schemă de categorii universale ale culturii. Dar care erau argumentele lui Mehedinţi? Făcând recurs la date etnografic-antropologice. în volumul de faţă. După cum frunza are două feţe: una îndreptată spre soare şi alta întoarsă spre pământ. populaţiile respective au făcut paşi importanţi spre un mod de viaţă modern. el dovedeşte că nu există grupare omenească. Imaginea unitară asupra civilizaţiei şi culturii i-a creat lui Mehedinţi premisa unei atitudini lucid optimiste. p. de asemenea. ca fiinţă conştientă de sine. cultura. încât sociologul francez Gaston Richard scria că profesorul de la Universitatea din Bucureşti " . 44. aşadar. Mehedinţi le-a acordat toată simpatia şi adeseori a dat glas încrederii pe care o nutrea în posibilităţile lor de creaţie superioară în viitor. iar celălalt ceresc (în sens figurat). Fritz Graebner ş. Mehedinţi se desprinde de linia morfologismului de nuanţă istorica-filosofică. în (. cât şi prin cultură!"57 Universalitatea civilizaţiei şi a culturii . (' . de cercetare.r spre completare la faţa locului. Coordonate etnografice. la date din viaţa a S. Ducând analiza cu încă un pas în adâncime şi subordonând-o unui scop concret. viziu58 Alimentele. Exemplele necesare au fost extrase din cărţi de călătorii şi din relatări etnografice realizate în secolul trecut. oricât de primitivă. Cel mai important era ghidul Note şi probleme de antropologie (Notes and Queries an Anthropology) şi fusese realizat în 1874 ca lucrare colectivă în cadrul Institutului Regal de Antropologie din Marea Britanie. Ţinta lui Mehedinţi era aceea de a construi un sistem de categorii care să dea seama de modul de viaţă al oricărei comunităţi etnice. Mehedinţi. de faţă. cum tocmai afirmam. Nu există. Mehedinţi a r~curs. ori la începutul secolului curent. Lucrate cu har.. a lor.laţia60. Finalitatea practică a încercării pe care o întreprinde îl determină pe· Simion Mehedinţi să nu se oprească în clasificarea manifestărilor umane la o împărţire dihotomică. 55 56 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 31 numeroase grupări etnice. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii... denunţă o exagerare ce riscă a reduce la absurd partea de adevăr conţinută în ea . o furcă de tors. organizarea economică.Înainte. adică tehnica materială. apare substituită în lucrările ulterioare cu morala). p. îmbrăcămintea şi locuinţa 59 . de pildă. Civilizaţia şi cultura sunt împărţite la rândul lor. linie marcată pe plan internaţional de figuri precum Franz Boas. 60 Mijloacele şi modul de transport. a. prin care omul se integrează în mediul social. 565-566. Perspectiva aceasta îi furnizează argumente hotărâtoa­ re. de credinţe. religia. Simultaneitatea ce caracterizează raportul civilizaţie-cultură se nutreşte din punctul de vedere etnografic mai exact: antropologie .pe care savantul îl aduce în dezbaterea problemei. atât prin civilizaţie. unele dintre acestea rămase în urmă din punctul de vedere al dezvoltării sociale din cauza izolării geo' grafice. Înmânat de obicei călătorilor şi misionarilo. care să nu fi produs un minimum de mijloace tehnice spre a se adapta la natură şi care. aceeaşi: de protecţie a corpului. poate îndrepta cursul propriei sale istorii pe o albie normală. în timp ce cultura include ştiinţa. replica definitivă sună ca un îndemn nedisimulat: :.iată o idee implicită în cele de mai sus si de o reală valoare umanistică. Clark Wissler.. el se prezintă ca un fel de chestionar. 134. indiferent de treapta de progres ori de colţul de lume în care aceasta este plasată. plus modul de procurare. Mehedinţi. prin care omul se adaptează la mediul natural. Astfel. A se vedea Revue internationale de sociologie. întrucât ftincţia principiu. Pentru a o ilustra.. structurat pe opt categorii: cultura materială. plus circu. să nu se conducă după un cod minim de norme morale. 1936. linistită. Eliberarea de regimul colonial va fi venit în acest sens ca un moment de răscruce pentru fiecare din ele. 123. Credem că el are pe deplin dreptate împotriva lui Spengler"56 . De •atunci şi până astăzi. sau de preferinţe estetice. Dar omul. La vremea respectivă existau puţine tentative către elaborarea unui asemenea instrument atotcuprinzător. pp. controlul social. aplecându-se asupra populaţiilor fără istorie mai bine-zis fără istorie scrisă . 57 S. Admisibil i se pare că civilizaţia şi cultura se pot dezvolta disproporţionat. Coordonate etnografwe. în câte trei subcategorii: în civilizaţie intră hrana 58 . ori un vas de ceramică sunt în acelaşi timp şi unelte şi obiecte de artă. la fel şi viaţa omului are două aspecte: unul teluric. lor e. ataşându-se morfologismului cultural din etnologie şi antropologie. Cele două aspecte sunt strâns legate unul de altul. că "polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid". între ele trecerea e uneori imperceptibilă. pentru că "unitatea vieţii le cuprinde pe amândouă" 55 . conjugată cu motive de ordin istoric. fiecare.

nea -asupra lumii. 73-98. bio" logic. · 67 Georg Luk:'ics. cea de a doua . mitologia. prin calitatea ei de "instituire teleologică (= de scopuri) înlăuntrul existenţei materiale". În sensul ei originar. 378-379. voi. proprietatea. iar aplicarea şi perfecţionarea lor au venit propriu-zis după mijlocul secolului nostru. New york. al unui sat. limbajul. Murdock et al. Outline of Cultural Materials. cit. · 63 Georg Lukâcs. la rândul lor. spre a-i determina să îndeplinească.Schema lui Mehedinţi reuneşte. Aşa cum avea să teoretizeze mai târziu Gcorg Lukâcs. The Concept of Work. nici modelele de educaţie (tocmai la un pedagog) nu transpar din reprezentarea acestui instrument metodologie..riale"63. arta. juridice şi spirituale) 62 • Privită pe acest fundal. New Haven..La cartographie et la representation graphique en ethnologie«. De altminteri. Johnso~ Reprint Corporation. Or. educaţia. · 62 D. în" seamnă nu numai ce şi cât se produce. 1971. State University of New York Press. Clark Wissler a ajuns şi el la un "tipar universal al culturii". probabil. 2. ca linie mediană.32 ) ) :j 1 1 S. sous la direction de Jean Poirier. HRAF. Pentru Georg Lukăcs. independent de randamentul schemei sale. aspectele materiale. 55. al unui oraş. 61 Clark CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI văzut că părţiri65. Editura politică. Nici formele de organizare a muncii (deşi munca e figurată. să observăm că cele două teze pe 65 Vezi G. munca. încorporată în alcătuirea societăţii. p. Gusti. câteva aspecte care fac din ea o utilă introducere în modul de viaţă al unui popor. dar chiar si diagramele carteziene66_ ' Determinismul antropologie al muncii Aşa cum teza întâi fundamentează latura aplicativă a sistemului conceput de Mehedinţi. Paris. Nu a preWissler. psihic şi istoric. . 17. . a adăugat cuvântul "societate". În formele târzii ale practicii sociale. pentru crearea me_9-iului uman şi pentru contextul relaţiilor umane"ss. valoarea operaţională a acesteia e diminuată întrucâtva de caracterul ei prea static. Inainte de a trece la examinarea succintă a concepţiei lui Simion Mehedinţi despre muncă. în prelungirea liniei muncii. p. Introducere în sociologia politică. Tot o asemenea schemă poate fi considerat şi sistemul de cadre şi manifestări conceput de Dimitrie Gusti (cadrele: cosmologic. Nu ni se pare exagerat a-l socoti pe titularul catedrei de specialitate de la Universitatea din Bucureşti printre precursorii pe· plan internaţional ai matematismului în etnologie. războiul 61 . munca e un proces ce se d~sfăşoară între om şi natură. and Modern. Acest fapt se bazează tocmai pe socialitatea umană. 64 Ibidem. regimul de guvernare. strădania lui Mehedinţi capătă un coefi" cient valoric în plus.. problema folosirii metodelor matematice în etnologie abia dacă se punea. 1950. 1923).aceea care postulează rolul determinant al muncii în antropogeneză fundamentează latura 1ui teoretică. Munca exprimă condiţia specifică a omului pe Terra. chiar în sensul restrâns. voind. 5th ed. pe nevoia de cooperare între oameni 64 . 17. Man and Culture. pentru cercetări mai amă" nunţite. 1968. manifestările: economice. Institutul Social Român. Munca este fundamentală pentru condiţia umană. 66 Vezi Marcel Soret. Ontologia existenţei sociali'. . 1935. viaţa de relaţie (fără de care esenţa umană se vede sărăcită) lunecă printre categoriile şi subcategoriile schemei. instituiri teleologice concrete. P. religia. totuşi. pp.. · · 1965 (orig. Problematica ei nu a încetat să suscite interesul specialiştilor în ştiinţele sociale şi în filosofie. nici regimul politic. Mehedinţi pare să-şi fi dat seama de neajuns atunci când. orig. compus din nouă elemente: graiul. 371. dar şi cum se produce. autorul ei admite că numărul de categorii poate fi mărit şi că el nu a făcut acea~ta spre a evita aglomerarea lor. . să desemneze aspectele vieţii de grup. p. Bucureşti. Gallimard (Pleiade). pp. 68 Herbert Applebaum. Sociologia militans. Mai apoi. o latură a acestei activităţi se îndreaptă asupra celorlalţi oameni. Medieval. arta. devine un "model pentru orice practică socială"67_ Un antropolog precum Herbert Applebaum priveşte munca drept "o activitate umană de bază. Acum o jumă. .tate de veac. op. Ancient. Civilizaţia. 33 ulterior antropologii vor elabora modele cu sute de îm- Schematismul modelului mehedintian se datorează si intentiei programatice a celui ce l-a elaborat' de a apropia etn'ografia' de maniera matematică de prelucrare şi de exprimare. între abscisă şi ordonată). în Ethnologie generale. "prin muncă se realizează o instituire teleologică înăuntrul existentei mate. politice. 1992. ix. sis" temele sociale. p. Iar între instrumentele matematice la care prozeliţii acestui curent fac apel în zilele noastre se află nu numai formulele algebrice ori calculele statistice. New York. E drept. Bucureşti. 1986.

intră în reţeaua cauzală universală ca elemente noi şi foarte active. una sm genens. Mehedinţi pune apariţia limbajului în dependenţă tot de procesul muncii. dar şi aparitiei unor conditii artificiale cum ar fi folosirea focului.34 1 1 S. spirituală. Mai mulţi etnografi au observat la populaţiile arhaice o însoţire între gestica şi ritmul muncii. Mehedinţi. au co~­ stituit urmarea directă a folosirii de către om a acelor organe artificiale care sunt uneltele. dihotomia civilizaţie-cultură se justifică la Mehedinţi. şi emiterea de sunete regulate. Simion . 85. în vol. Fără grai. 70 S. pp. () ( .nu-şi sunt reciproc indiferente. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 35 unealtă psihică este graiul. graiul asigură progresul în linia sufletească. vegetaţie etc. Si în registrul vietii psihice există o unealtă.a fenomenelor. la rândul lor. p. iar încheierea suna ca o mărturisire de credinţă: "Dacă cultura e suma muncii din toată viaţa unui popor..de cumva ar mai •fi . ci de una care mer~e la genez. pentru a afirma autonomia sufletului nostru şi hotărârea de a fi şi a rămâne sta~·~_tornici în făptura noastră etnică . 67. care influenţează. a cărui lucrare Arbeit und Rhytmus (Muncă şi ritm) i-a adus notorietatea şi printre esteticieni. De altfel am putut constata că şi fenomenele spirituale îşi află începutul începutului tot în muncă. toate naţi­ unile pământului aşteaptă să vadă ce vrem să fim şi ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale" 71 . De câte ori i s-a părut necesar (iar lucrul acesta s-a întâmplat adeseori). Această 69 Nu e vorba de o explicaţie de ordin biologic. etnografi şi cercetători ai culturii. iar invenţia şi inspiraţia ar fi. Cel ce a sintetizat aceste date de observaţie într-o teorie a fost Karl Bucher. Prin muncă fiinta umană se obiectivează creator. a pieilor p. 25-26.. iar din 1892 la Leipzig). Pe de altă parte. după întregirea politică. Mehedinţi. Sugestia ei a venit dinspre muzică.sunt --~. un~lt~le ş.iale. Acestea. el ajunge ia concluzia că atât civilizaţia cât şi cultura se originează în aceeasi axă.al muncii.i munca ~~ uneltele pot fi considerate ca adevăratul semn dtstmchv al speCiei homo"7o. Routledge & Kegan Paul. O parte din transformările organice s-au datorat schimbării conditiilor naturale de climă.. a un~orilor. London.. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Îngemănarea celor două categorii î~ linia mediană a muncii justifică în acelaşi timp şi diferenţierea ŞI unitatea lor. . Unele organe ale vieţii vegetative. Mehedinti a apelat în opera sa ştiinţifică la explicaţia de tip genetic scor~onitoare a originilor fenomenului abordat 69 . sau în volumul de faţă: p. în timp ce mâna şi creierul. lncununarea acestei idei o constituie argumentaţia la teoria originii artei în muncă. Vezi Emest Nagel.. · · · . 1920. sunete menite a înlesni coordonarea mişcărilor prin care oamenii vâslesc. apoi transmit la urmaşi. · Teoria emergenţei artei prin muncă. Titlul discursului sugera un adevărat program teoretic şi de cercetare. în primul rând în forme r'nate. odată înzestrate cu statut ontologic. Acestui gând voi închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe tărâmul acestei ştiinţe. pe de o parte. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre trebuie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru.zează experienţa- 71 S. argumentaţie pe care Mehedinţi o dezvoltă cu lux de amănunte etnografice în discursul de intrare la Academie. ce reflectă cu fidelitate unitatea originară a muncii ca activitate general-umană. cum deja ne-=am ealftcat. descriind în chip ştiinţific tot ce este caracteristic şi original în trecutul românismului. Coordonate etnografice. Problems zn the Log~c of Scientific Explanation. cunoscând că mai ales acuma. pun seminţele în pământ. The Structure of Science. sunt cel mai bine dezvoltate în privinţa rafinamentului funcţiilor ce le îndeplinesc.dinţii şi maxilarele.nişte accidente strict individuale şi efemere. MEHEDINŢI care le-am detectat în concepţia sa generală despre om şi cultură . Condiţiile artificiale. 23. la rândullor. pe de altă parte. "linia mediană a muncii" reprezentând o singură axă. me~ită a-l impulsion~ pe om să-şi traseze un destin unic. de faţă. tot ceea ce se dobândeşte prin contribuţia mâinilor şi a creierului ar rămâne circumscris într-un perimetru foarte restrâns. Nu mai puţin stimulativă a fost analogia între o serie de unelte şi unele instrumente muzicale: arc 1 harfă. 1961. Lăsându-se si de astă dată antrenat pe firul unei astfel de explicaţii. piuă 1 tobă etc. adaugă. devenirea umană. p.dihotomia civilizaţie 1 cultură şi originea în muncă a formelor de civilizaţie şi cultură. Civilizaţia şi cultura formează deCI o umtate de contrarii. a devenit ulterior o teor~~ bine cunoscută. Karlsruhe. de pildă. Pe această cale va fi reuşit fiinţa umană să se smulgă din regnul animalităţii. Prin el generaţiile umane îşi capitalipreiau de la înaintaşi.elucrate. . pnn aublul caracter .la om diminuate. dimpotrivă. După cum uneltele obişnuite asigură progresul uman în linia materială a vieţii. doboară arbori. Iată numai câteva fapte care îl determină pe Mehedinţi să conchidă răspicat: " .material şi spiritual . economist german (profesor la Bonn. cele două categorii îngemănat~ în e~ vor fi ele însele unitare. Consecvent. Basel. la care revenim pentru o clipă.

în care atât \\1. In ~~~eh. Munca este ridicată aici la rangul de principiu regulator al fluxului ·vital în ordinea umană. El a fost publicat întâia oară în 1896. a VI-a. generată de aceeaşi problemă: ' i\ 1ria originii artei prin joc. • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 37 un imperativ.ză nici expli. Pe această bază de ~W· el a construit o teorie antropogenetică integrală. In această privinţă. "75 Nu recunoastem oare în toate acestea tocmai constelaţia de valori ce dau străiucire prin vreme operei lui Simion Mehedinţi? 73 S. ~ Spre deosebire de Engels. apar drept rezul~\W ale aceluiaşi complex cauza!: munca. Pe aceeaşi lungime de undă gândea şi Vasile Pârvan: "Munca e ritmul vieţii. în puterea şi eficacitatea raţiunii omeneşti. ne trimite cu gândul la eseul lui Friedrich ~-\\gels. ~\l ~cou din Herbert Spencer. ideea muncii îi prilejuieşte lui Simion ~~-bedinţi pagini antologice. 270. pp. adică de precepte morale imperative şi universale. când vine vorba de organele mijloci~~\·e în procesul de antropogeneză. Ceea ce se remarcă însă îndată la Mehedinţi este marea bogăţie ~\{apte etnografice cu care îşi susţine tezele. . unul din numeroasele pasaje care transcend contextelor anume în care au fost enunţate. Editura Cugetarea. în mediul unei filosofii a vieţii.~~~rvaţie importantă. Ea dă. Bucureşti: Cultura naţională.\\~figurează poziţia lui Leroi-Gourhan: "Sinergia operatorie a \\~tei şi a gestului presupune existenţa unei memorii în care se ~\lcrie programul comportamentului"72. Noua etapă. Altă creştere: şcoala muncii. cultura (dar în sens atotcu~\W-zător: şi faptele materiale şi cele spirituale). pentru că au valoare de maxime.. acelasi Tudor Vianu. 2. Bucureşti. scria Vianu. p. refu. Mehedinţi.~. de psihicul 1 \ plui arhaic. MEHEDINŢI . Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în ~Ji· Este prea puţin posibil ca lui Mehedinţi să-i fi căzut sub ochi ~\~tit studiu. e dovadă că viaţa. Bănuim aici.nu numai că a fost actul hotărâtor 'în desprinderea omului din cercul animalitătii dar a rămas în continuare actul determinant al înălţării. 1923.11edinţi i-a preluat ideea-cheie.S. dans.-------======="'"-==="'"-========== .. hotărârea de a da civilizaţiei noastre caracterul unei opere de artă. ale cărui valori călăuzi­ toare sunt: "Mai întâi credinţa în ştiinţă.. cu care împărtim mostenirea aceluiasi trecut si aspiraţiile către acelaşi viitor şi: în sfâ. 75 Tudor Vianu. Mehe~inţi înclină cumpăna \W~\ degrabă spre creier decât spre mână. ed. astfel. în extragere.a o privire de ansamblu. nemijlocită.~ întrucât acolo se '\Hripă nu numai muzica. dar şi celelalte arte. şi în pedagogia lui teoretică şi practică. Filosofia culturii. în Neue Zeit.tlll. De aci încurajarea "temperamentului productiv". diagnostica faza postistoristă. el \1. \ (joncepţia lui Mehedinţi. ed. dar a dezvoltat-o pe o cale pro1 111It" Ca şi Biicher. dinţi nu." 73 Iată.. voi.şit. Andre Leroi-Gourhan. · \ t 1 ~anică. în 1925. \\Wărul bursier al Societăţii Regale Române de Geografie nu se ~\\i\ atunci în Germania. Albin Michel. .pştea foarte bine. p. '!1 !1\ !i: 12 . diferenţiat de la un grup etnic la altul. odihneşti sara cu gândulla ce vei munci a doua zi. una de factură activistă.. care a succedat generaţiei junimiste dintâi. iar articolul lui Engels a devenit cu ade\~:\_r~t cunoscut după includerea în Dialectica naturii. a ridicat ca problemă fundamentală nevoia unei organizări realiste. 291-292 .. Această '"'Wgere de fragmente şi studii ale lui Engels a apărut însă pos'''''· la Moscova. ca şi libertatea. el insistă asupra legăturilor reciproce dintre l\ 11 ~ică. 78.\ll ca atare cât şi alter ego-ul său. Toate aceste legături converg în muncă.ceea ce esteticienii au numit "sincretismul lfllor". · }. alţă 111 1 \. e. Le geste et la parole. Ea revine insistent. tărie şi frumuseţă şi caracter propriu fiinţei noastre"74_ Gândirea lui Simion Mehedinţi pulsează. hotărâ­ rea d~ a veni în ajutorul semenilor cu care suntem întruniţi pe acelaşi pământ. Memoriale. ci una filtrată de mentalitatea. de la înălţimea viziunii sale axiologice. mişcaţi de i~birea ordinei şi armoniei estetice. Paris. fundamentală ca 1\ 1' 1' ·. poezie. 74 Vasile Pârvan. Această din urmă idee l\\1 \llează nucleul unei arte teorii. Într-o repede scrutare a evoluţiei noastre culturale din ultimele secole. umple mereu vadul traiului tău. drept "faza activismului cultural". 1965. cit. învăţatul român nu mai trasează o legătură exterioară. Intre artă şi mun1~: însă. "Câtă vreme te scoli dimineaţa cu gândulla muncă şi te . mai exact latura privitoare la antro' \\~ţneza propriu-zisă.un psihic impregnat de credinţe magice şi. al aspi~aţiilor sale spre desăvârşire. ca o apă bogată. 1939. a cărui filosofie savantul nostru o \ 11 ..carea manifestărilor artistice ~~~~ eliQer::ţre~_ _I>ris()_s_ului de energie. Apoi iubirea de oameni şi patriotismul. în cazul lui Mehedinţi. Munca declară autorul Altei creşteri .

Prima secţiune cuprinde lucrările fundamentale în domeniu ale savantului: Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale . multiplicată.. purtător al idealului academic reformator al învătământului . 1936) sunt texte focalizate în jurul ideii de adaptare. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură (1947) dez- . Figura sa în cultură e una de strateg. Secţiunea a doua cuprinde texte cu caracter complementar faţă de prima parte. lui.38 S. în derivare directă din distincţia între civilizaţie şi cultură. Mehedinţi (textul se reproduce după ediţia a şasea. 1943). S-a remarcat printr-o prezenţă dinamică. Şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul mun. Pe un exemplar din cealaltă lucrare. exemplar aflat în arhiva familiei. le-am menţionat numai pe cele mai importante. ( ~ istoriei (toate trei din Opere complete. Introducere la Altă creştere: şcoala muncii lămureşte mai bine cum se prelungeşte rolul muncii din antropogeneză în educaţie. Omul ca factor economic (din Geografia economică. din 1930. MEHEDINŢI Slujitor al catedrei universitare. iar prelegerea inaugurală se tipăreşte acum pentru întâia oară.şi Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. Locul său e în Panteonul naţional. Ce însemnează mediul geografic şi Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (ambele din Antropogeografia. instituţie etnopedagogică (1941) înfăţişează idealul academic al autorului.discurs de recepţie la Academia Română. Introducere la Altă creştere: (_. conform gândirii lui S. Pământul -"casa de · a neamului omen~c. autorul a efectuat câteva modificări. al tribunei sociale. studiu apărut în 1930. din 1939). vol I. în care autorul însuşi a renunţat la răspunsul rostit de Ioan Bianu. Academia. dar. De senectute. Discursul de recepţie se reproduce aici după ediţia a doua. Datoria generaţiei actuale reprezintă prelegerea de deschidere a cursului de etnografie cu acelaşi titlu. din 1939). organizator de GHEORGHIŢĂ GEANĂ NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Volumul de faţă a fost astfel conceput încât să ofere o imagine •sistematică asupra contribuţiei lui Simion Mehedinţi la teoria ŞI metodologia cercetării culturii. Coordonate etnografice. deşteptătoare de conştiinţe. 1922).. spre a nu încărca aparatul de note. Materia volumului am distribuit-o în două secţiuni. fundamentală în ansamblul concepţiei lui Mehedinţi despre civilizaţie şi cultură. Am ţinut seama de ele. ţinut în anul universitar 1933-1934.. însufleţitoare. rostit în 1920 . al condeiuşcoală în ştiinţă.Simion Mehedinti s-a aflat tim~ de o jumătate de s~col în linia întâi a strădaniilor de construire a unei culturi româneşti moderne. cursul s-a păstrat după stenograma în formă de dactilogramă. cii din antropogeneză în educaţie (textul se reproduce după ediţia a şasea.

:~wrnanţele se justifică şi prin vârstele dif~ri­ te ale text~lnr. Spre ~~. Mehedinti a utilizat si ·cărţi rare. din renumita-i bibliotecă pr~­ Prie. Numele proprii s:.()(}i~ de la un capitol la altul. dar am adoptat randament în loc de rehdement.rlii~ au fost transcrise întocmai. iarăsi în loc de iarăş. din Premise şi concluzii la "Terra". El se simte de a~emenea mdatorat sufleteşte tuturor acelor colegi prieteni si ~~.~tare în loc de desvoltare.m. precum şi accer::::â g·•·W. dar acolo sistemul de notare apare I::. t' m ImiOn e m. capitolul ultim din volumul Primăvara literară (19141. cu un sfat. din cuvinte ca abia. precum şi de litere latine. ce1oc ~ptabile autorul dându-le. umero ta a ara a a ost pre1uată pentru notele îngrijitorului de ediţie • note plasate la _sfârşitul seriei de texte antologate. Ne-am îngăduit să-I unificăm şi să-l~tăm la întregul conţinut al ediţiei de faţă.~. Tot a: pa:"~-ularităţi ale autorului am respectat o serie de alternante:~ J. a -c:i!:!tr implinire. a_~ţ>G. ~uie chiar prin titlu acea stare de spirit pe care Mehedinti i' ~kH-a "un postulat al întregii culturi moderne". cu o discretă mândrie.. ' rudam COnSl~:rat n~ces~r a oferi explicaţii speciale pentru nure ~e ev populaţn _arhaice. Am simţit uneori nevoia de a modifica numărulsau~a virgulelor.celor pagini din secţiunea întâi. cu un îndemn.t~r. nepoata de fiu a savantului.t autorului au fost păstrate: sara (în loc de seara).ru~se şi litere greceşti.s.. · · Pentru notarea ~tolelor şi a subcapitolelor am făcut uz de numerele arah:: si l8'iJle. sintagme-titluri ne.. A ••• • ~··-~·~··-· Gh. Alexandru Humboldt).~ psichic.. Am adus de asemenea la :ri:: iie. neclarităţile respective nu puteau fi înlăturate d ecaAt par. 1946) întregeşte con~ :. orizon 1 orizont a ceti 1 a citi ~i a~. daci nu~va i. Unele forme proprii e:-ri ~·. • Originalul p:-ez~nlt câteva mici neclarităţi bibliografice: nume de autori fără p~ sau fără iniţiale prenominale. XII.40 voită ) S. . diftongcl oc '. foarte puţine ca inventar de forme şi ca fm.ans.G. .micate. Vindecare şi împăcare (cap.""iiell~ ~u fost tratate diferit: au rămas linguistică. presupune. ca în originalul lui Mehedinţi.-i. În Coordonate etnografice aum. s· . mtrucât ceea ce este mai important în egatur~ cu elev Şl.c:clllin~~ până la capăt etc.~. ~entru încre~e~ea şi bunăvoinţa cu care i-a întâmpinat si îi întreţme preocupanle faţă de opera si de personall"tatea 1 . . Titu Liviu.a. pierdută imei!~ după cel de al doilea război mondial. coloare 1 culoare. reprodus aici fr . N~tele autorului au rămas infrapaginale dar numerotarea lor araba a fost înlocuită cu numerotarea prin ~steriscur1· N re · b ~ r. haini ~ască: Laţiu. anume: localizarea într-un continent sau într-o ţara. psihic D: loc . Meh d.. în care autorul si-a ex::r'ill. şcoa­ lelor) etc. viaţă în loc de vieaţd etc. MEHEDINŢI treimea Îllt5•~~·d\H" omului de cultură (savantul.~. vindeca. I~gnJitorul ediţei mulţumeşte din nou Doamnei Simona' Mehedi~ţi-Aslan. La transe~ .. ţml. Ca CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 41 u_rmare. întâiu. şi privil~­ giul apropierii 0:..te ap:op1ate care au contribuit la prezentul act editorial cu "0 m ormaţie.tt \ltlăturat u final din graiu.:. engr~ it toc de engrammele şi folclor în loc de folklor. Alecu Rusu (pentru Ale cu Russo ). voiu etc. au fost elaborate între anii 1914-1947 perioadă în c. -~~a a treia". sau cu vreun alt fel de ajutor.--c ~la limbii române a suferit unele schimbări: Cuvintele mo-~ $ neologismele. corun..1. între altele.>t ~~'indurile sale despre originea artei ca element al ~ult~ şi ~re rostul ei în ansamblul vieţii unui popor.t tlexionarea cuvântului şcoală (şcoalei. . sau. rezultă dm context. quantum. Erorile de tipar au fost în~te tacit.. artistul si omul moral). În sfârşit. de~~~.

Nu mă încumet să fac biografia ilustrului bărbat. în vremuri grele. voi şi începe cuvântarea mea cu împlinirea acestei datorii. iar viaţa popoarelor se schimba din temelii. ce însemnătate putea să mai aibă o întâmplare legată de viaţa unui singur om? Totuşi mărturisesc că amânarea acestei cuvântări obligatorii mă neliniştea. Dar. când mari împărăţii se clătinau şi se dărâmau. Domnilor colegi.' '"' CARACTERIZAREA ETNOGRAFICA A UNUI POPOR PRIN MUNCA SI UNELTELE SALE (.răposatul Dimitrie Sturdza 2 • De aceea.> ' Si re. Potrivit obiceiului. trebuia să vă exprim într-o cuvântare publică mulţumirea mea.l C> . Cei care 1-au cunoscut mm de aproape vor putea împlini cu mult mai bine . Simţeam un fel de apăsare de câte ori mă gândeam la datoria de pietate faţă cu acela care a stat pe scaunul unde aţi binevoit a mă chema. Au trecut 5 ani 1 de când mi-aţi făcut cinstea să mă chemaţi între Domniile-Voastre.

alţii clasici. Din fuga condeiului. Un spirit închinat metodei clasicilor a fost şi Dimitrie Sturdza. chiar când e vorba de ştiinţă exactă. . 127). Romanticul e omul impresiilor vii şi al executării repezi. şi-a aţintit privirea asupra raftunlor unor mar: biblioteci din casa părinţilor şi altor rude ale sale. . p. câ~pu~ ~emăr­ ginit al teoriilor. Apoi toată viaţa sa ~· păstrat un mare interes pentru tot ce promova ştiinţa despre stat. câteva . Studiul său: Informaţii despre Moldova. deorece fostul membru al Academiei e încă viu în mintea tuturor contemporanilor. care îl priveşte ca pe unul dintre ctitorii ei. unde bătrânul stăruia până târziu la lumina lampei. ştim că aflarea Politicei lui Aristotel într-o bibliotecă muncitorească din Germania îl impresionase adânc.în~ă ~e timpuriu..46 ) S. verifi- care şi iarăşi verificare. . dacă nu prietenia. Faust a lui Goethe e isprăvită abia în pragul mormântului. Tot din mărturisiri personale.Din fragedă tinereţe. formând ţârile locuite acum . iar tu le-ai redat .. socotită în cifre şi aşezată frumos în rafturile unei biblioteci . Ratzel. e faptul că faţa globului n?stru a fost victima unei mari si subite revolutii. Cine dintre noi va uita ferestrele fără perdele ale camerei. Pentru el lumea părea că-i făcută să fie scrisă în chip de cărţi. (Dtscours sur les re~olu­ tions de la sur{ace du globe. Paris. Dimitrie Sturdza a fost mai întâi de toate un cărturar.. 31 ş.' că revoluţia a~ta a cufundat şi ascuns ţările locuite mai înainte de oameni şi sp~ciile animalelor celor mai cunoscute azi. lui său Blainville (TROUESSART. cel puţin atenţia lui D. Bogăţia experienţei tale în chimie te face să rătă~ ceşti.Istorie e caracteristică părerea lui Berzelius asupra lui Liebig: "Inclinarea poetică a spiritului tău şi marea ta uşurinţă de vorbă te-au dus îndată spre. saturat de convingere. opera e gata: câteva pagini de o intuiţie vie. Paris.temper_~­ mentului său romantic. necum în filozofie. cărţulia Deutschland. Chiar locuinţa sa proprie semăna cu o bibliotecă. Ea ţi-a dictat visuri strălucite. până ce sufletul. Aceasta e şi în ştiinţă şi în artă calea de închegare a operelor purtate în suflet o viaţă întreagă. tipărit în Preussisches Wochenblatt*. Despre felul cum ~une~ romanticii. păşeşte la exprimarea cumpătată a concluziilor. Geoffroi de Saint-Hilaire. între volumele şi manuscriptele sale? un adevărat benedictin. deşi fusese începută în zorile tinereţei poetului. aşa că . de acelaşi autor. filolog-te on... . Dimitrie Sturdza a fost mereu în planul întâi al vieţii noastre publice. dar înclinarea poetică e tocmai tovarăşul cel mc. cu grija şi smerenia începătorului. Sturdza. . să amintesc doar câteva tdisături din figura sufletească a celui plecat dintre noi.'..cu expresia credmţe1 absolute pe care o aveai în adevărul lor. i s-a pă­ rut un eveniment cultural. Dimitrie A. Les grands hommes. despărţire riguroasă între ceea ce e sigur şi nesigur. 1912. Orice preocupare intelectuală sinceră era un mijloc de a câştiga. temperamentul e lucru hotărâtor. 1907. şi până la adânci bătrâneţi. * Tradus şi tipărit apoi in broşura: Un român întreg. de când era secretar al Divanul~i ad-hoc. cum dovedesc Analele instituţiei noastre. te împinge să te amesteci cu_îndrăzneală în ştiinţe. a cărei dată nu poate să se sme mult peste 5 sau 6000 de ani. Tot ~m pn:'na . Paris. cu privire la clădirea pământului greşeli vrednice de milă*.-t pr:tme. în ţară şi apoi în străinătate. Se cade totusi să amintim în această ocazie că nu numai în artă si literatură ci' chiar în stiinţă. Şi astfel. îndreptând-o până ce a închis ochii.Cuvier de pildă. îl fermecase cu desăvârşire. Şi anume: dunt două categorii de cărturari: unii romantici. meditare. iar Humboldt începe redactarea operei sale Cosmos aproape de 70 de ani. nu-i nici o mirare că Sturdza a ajuns un savant numismat. uri foarte activ scriitor pe tărâmul publicaţiilor istorice şi un mare strângător de documente pentru instituţia noastră. a căpătat o adevărată evlavie pentru tot ce se atinge de învăţătură. p. Indeosebi avea mare respect pentru cercetări de caracter statistic. iar mai târziu. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI · · * "Dacă e ceva constant în geografie. meinic partea anatomică şi fiziologică . după cum Cuv1er s-a aratat capabil de a spune neadevăruri cu privire la lucrările ştiinţifice ale colaboratoru- 47 Altul e tipul clasicului: muncă potolită şi conştiincioasă. Cuvier & .a. Bucureşti. financiar şi politic. Mă voi mărgini deci în această zi solemnă pentru memoria sa.dws. p. pe lângă unele adevăruri remarcabile ' susti~ea .. în care n-a~ stu~iat te:. tână~l moldovean.Când a apărut Politische Geographie 3 a lui Fr. El cunoscuse personal pe Alexandru Humboldt {cu care a stat apoi în corespondenţă) şi dobândise în universităţile germane o foarte înalti! idee despre ceea ce se numeşte munca şi cugetarea sistematică. Cu astfel de însuşiri. aJutat de eminenţi profesori. 280).). Măcar că era fiul unui mare logofăt şi ar fi putut risipi viaţa în plăceri.. c~ a scos la iveal~ fundul mării celei din urmă. Sturdza.. această sarcină. cum se întâmplă cu toţi oamenii care au împlinit un rol deosebit în istoria tării lor. Darurile sale pentru Academie sunt fără număr şi s-au urmat până în ziua din urmă a vieţii. e cea dintâi contribuţie mai exactă a unui român la publicaţiile străine. concluztLle ta_le su!l~ mşelatoare (OSTWALD. p. 117). petrecând-o până la sfârşitul zilelor în ignoranţa vinovată a acelor bogaţi care n-au alt titlu decât averea. iar altele pline adeseori de alcătuiri slabe ori chiar bizare. Liebig n-a putut nici măcar să "exammeze 1? chtp ştt~nţt­ fic şi nepărtinitor ideile adversarilor" (lbid. Dar nici nu e nevoie în acest moment. străfulgerări de gândiri nouă alături cu un păinjiniş de erori şi · absurdităti. 1840.

Mulţi însă se vor întreba nedumcriţi: ce noimă poate avea o vechitură de casă ca a lui Mogoş 7 .ului.:ut ŞI alte modahtaţ1 de percepere a lumn pe care tlici nu 1~ bS. :::. r:âi.J. domnilor colegi... s:n1 ce poate să mai fie dincolo de sfera mărgi~~~~~~~ nită u .pt. 23 49 tiv în vorbă şi gest. Sunt i~"'. cine ştit' <:âte grandioase armonii cosmice nu rămân încă \'omnlet neb3nnî~e de mintea noastră! Iar pentru astfel de oameni.. în aceste momente. Disciplinat pentru sine.alitnt. Dus.~. iţele.apar deplin pe scena istoriei. ~c~.. Ce ~a rnzi ti. Stn:dza. cred potrivit să cercăm a vedea împreună: Cum se poate caracteriza un popor cu ajutorul ştiinţei etnografice? Care e pentru etnograf punctul de plecare în dezlegarea acestei probleme? Mi se pare. ~imţind că trai.n. la scaunul căruia mi-aţi !acut onoarea a mă chema: un cărturar din categoria clasicilor. A.-i minti l'U o perspectivă mai largă..intp:'\r~it pc cărtuŢ~ri în :lasici şi .do~?. tot aşa temperamentele telunce hm1teaza existenta 1. râşchitorul.k~!or.~~1 i. precum şi uneltele primitive de plugărie. S·:l adaus apOI Şl Un real1deahsm . Muzeul Etnografic 6 de asemenea se străduieşte în aceeaşi direcţie. s. astfel dr~ capt'tc i:. teaca de cuţit ..:tiintt...ii. 48 În~ "''2te ncesten.' CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Academia Română.~:.~~· 1·::~.. sarica. baierile. dt-.ile. dacă.l. e bine să legăm firul cercetării de un stâlp central.u~ omenesc tHi are L't1hnim>"'-'a sa m 1deahtate.ICI o mc~Ip~Ire. caţa. fierăstrău şi alte grupe de munci omeneşti.nui::t? Peste armoniile mărunte. şi-ar în~ chipul (2 :ot uni. descântece. Era omul hartmţelor m ţara tuturor Improvizări1·."-rls. răvarul.1· -." ~u nwi p<HIIC?im)... "Sârg•:. în mijlocul tuturor cerce- (' .::: 5 ~1 ncohosiUi".i c~ care :. silit de mărginirea timpului.•ă dobândeşte în viaţă un loc în adevăr precump:1nitor. dincolo de cercul faptelor brute fi'!J not si'! mni :1dmită nimic: n-au nici măcar puterea ipotezci. îi lasă cu desăvârşire reci. bărbatul neuitat.. care merită a fi obiectul unei opere întregi. Sturdza ajunsese nu numai şef al unui partid.~nt':l molnscnlui care. iar cursul de etnografie la Universitate caută a contribui la rezolvarea teoretică a chestiunilor din sfera acestei ştiinţe.. pe care le dibuim nni aici. el îşi mai odih\\(~·a cug..•·uintii. Cer deci iertare umbrei lui D. Sturdza. pc~spt. Ce1 dmtm pot fi uneon personalităti .·. C> * ~-~---- Acuma.. legende. căreia îi punea mereu înainte rigiditatea maximclor dreptului roman: suum cuique tribuere 5 şi altele.'\ concepţie despre viaţă. D~\ l' alătu::-i de or~onul cosmic al cugetării religioase. Impera- * \.lipit de stânca unui ţ~rm. Asn a fost D...·. pescuit. Astfel a fost. ~ feVIUa.:ul şi m~r-o serioasă cântărire a ideii de stat.i şi leneşi oficiali (de cei care tândălesc pe socotea4-. voi trece la partea a doua a cuvântării mele.:r~.e asem<:r~ putem \mp!\rţi pe oa~em ~n . că pentru noi întrebarea aceasta are un interes deosebit. Ca profesor de geografie şi etnografie. E smgurul om pohtic care pute~~ rosti i:t P.statistiAca era pentru el_ un fel de cat<.i p~u1 n~trebarea: n':l :~mva m Şirul nesfarş:~ al formt•lfJr cre~1.·i~t~·rio~n~ stau atâtea ~u~i înţelese şi î?~ele_?'ăto~re. domnilor colegi.. spata.-<>J'Îală: . !ară să întâlneaS\'h ironis. chimirul.'n.-7. Veş­ nic lw....citin sibari(. de câte ori activitatea cuiva este dezinteresată. şi toate uneltele stânei. troiţele. şi tot ce poate contribui la înţelegerea fiinţei neamului românesc. Academia adună mereu material: proverbe. un adânc temperament etic şi un muncitor exemplar o însuşire care pentru etnograf este cel mai înalt semn al omeniei.. domnilor colegi. 1~ . piuă. când naţiunile .. iar acesta e următorul: pentru etnograf.?"rie n minţ.~. cântcce..a~lt In Di.i~ţă. cu voia Domniilor-Voastre. n-ar fi fost cu put. trebuie să mă opresc numai la atâta din descrierea unei vieţi. veşnic adun:\ fapte ŞI c1f:e . d:tr sufletul lor e arid. sula..• ~1. Domnului D. Înt·~". stăvilit de clipa morţii.S. moară. crestăturile de pe furcile de tors. . ~e.. d. ghicitori.::1ent cuvinte din Evanghelie.~ mn.·:mul ad-hoc~ ~ fost no~a do.retar ~cneral al Acade~ue1 n-ar fi stat 4 ·~ loc dou:'î îusuş1n m adevar rare: o enorma putere de mun~ . crinta. gluga. Fiindcă deasupra făptnriÎr.~-~- pUi.~foarte înalt. de adevli ruri.măcar teoretic . pe care o rclevaseră cu la':ldă b~rbaţi. şi tot ce se ţine de răsboi şi de tors.1 Jtii ru nrizon cosmic. .·crsnl se mărgmeşte la sfera s~nza~nl?r pe~ car~ 1 le dă V>1lcl milrii.en foHt. Sturdza.:. A~:rr.·. se vor întreba cei nedeprinşi cu disciplina studiilor etnografice: la ce pot să slujească astfel de nimicuri? De aceea.mu~anta a v1eţn sale*.~..sprc c:lrt' n:oluscul ŞI viermele n-~u n.:~. podgorie. era doritor de discii)\ină pt:'ntm t<~~ cei ~i~prej~rul lui.categorn: u?n cu onzon tc~lt·~· . olăria şi alte mărunţişuri adunate la muzeu? Iar când noua clădire va cuprinde bâtele ciobanilor.·~: a ideilor romanţioase amestecate până şi în finanţe. sulul. cromatica poporului .1 e>::n:-nl tlH!l.ic lSoll:. ~t':lrdza er~ h?-rnic ca o furnică. acariţa. şi întregul arsenal ciobănesc.:oma. o.. adică lipsită de imboldul vulgar al câştigului ori al vanităţii personale._ . dacă în pe:vr. vârtelniţa.tiunii. ci un fel de monitor al ţării întregi.1 .YtiYa eti.tSt ni traiului individual.:i actl~::tle.-..foltici..

) A aduna deci uneltele de care s-a slujit ori se slujeşte un neam. primitivii nu dau nici înruptul capului uneltele şi podoabele lor. dar de asemenea îl azvârle . omul. orice individ. omul singur devine activ cu reflectie modelând înadins materialul. aplicate l~ evoluţia popoarelor8 . Asa că azi. în adevăr. Iar legătura faptelor e nu se poate mai firească: unealta nu e decât o proiectare a gândului în afară. Uneori e arsă şi coliba în care locuise răposatul. e cel dintâi pas în cercetarea lui stiintifi. Când maimuţa aruncă piatra de care s-a slujit să spargă o nucă. * La Bororo. care au devenit cu vremea un fel de _prelungiri ale propriului său corp. fireşte. apoi trândăveşte (în tinereţe mai descarcă o parte din prisosul energiei jucându-se).50 S. ajunge o anume limită peste care nu mai poate trece. arătând cu deosebită privire la români. a le mânui. e numărul ŞI felul uneltelor. · .cele mai subtile dintre toate' trebuie considerate la . beţe etc. · . cum ar zice matematicii. adică a munci. munca. ci si-a adaus altele artificiale. în exercitarea unui mădular. poate ajunge până la reprezentări. între om şi restul animalităţii cea dintâi deosebire e unealta.ori~ne~ lor tot în legătură cu munca concretă a poporului respectiv ŞI deci cu uneltele lui. De aceea. etnograful din capul locului posedă un criterm sigur spre a despărţi pe om până şi de animalele cele mai înrudite cu el: Între toate vieţuitoarele. stă ca un pol de orientare unealta si munca. asta înseamnă că proiecţi­ unea la ea durează un minut. am căutat să arăt că toată dezvoltarea omenirii începând d~ }a starea de hoardă până la treapta de popor şi naţiu~ ne. Oricât de meşter e castorul. din care să iasă prevederea. Unler der NaturuOlkern Zentral-Brasiliens Berlin. a ajuns la ideea genială de a păstra ceea ce fusese folositor odată şi de a se sluji la fel de acelaşi obiect în cazuri asemănătoare. începand cu scheletul şi isprăvind cu creierul. semnul cel mai caracteristic. deşi e însoţită 'uneori de acte CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 51 foarte complicate.. nu puteau avea altă noimă decât spre a se sluji de ele. Cu alte cuvinte. sprijinindu-se la mers. · Al doilea pas a fost. Dm contra. căci nuanţele sunt uneori de tot fine . Băţul a prelungit braţul. se leaga m mare parte de muncă.. Paris. precum ŞI pastrarea altor anexe: scoici.· ~ Rezultă că numărul uneltelor si intensitatea muncii vor fi două ) criterii fundamentale. Şi. Păstrarea eolitelor (bolovan!i rrimitivi. care măreau puterea de lovire a pumnului). având un creier mai impresionabil şi o memorie mai puternică. "homo sapiens" a făcut primul pas în cariera sa specifică. singur Qmul a devenit creator.(chiar f~cultatea vor~irii o au şi alte câteva specii.taine ale vieţii celor mici care te înmărmuresc. numai omul are originalitatea de a nu se fi mulţumit cu organele date de natură. In adevăr.uneltele._ Unealta a provocat un fel de dilatare a persoanei si a personalită­ ţii sale. "orice fusese întrebuinţat de mort e pus pe foc aruncat în râu sau pus în săculeţul cu oase. 228). Intr-o lucrare specială: Principii de etnografie. adică încremeneste în forma instinctului. forma şi mărimea uneltelor s~le: după cum cere trebuinţa.oam_. singur omul munceste. eohtul a îngroşat pumnul. dar le aruncă iute şi pun iarăşi inâinile pe crestet. MEHEDINŢI ţărilor sale despre om. (Ideea aceasta am căutat s-o documentez mai pe larg în lucrarea de etnografie mai sus pomenită. Ce rezultă de aici? · . oase. Au coeur de l'Afrique. asocierea de imagini în creierul maimuţei nu. lipindu-i-se de trup şi de suflet. Alteori sparg nuci cu un pietroi. 1875: I. Prin unealtă. am pus accentul pe şcoala muncii (aşa că chiar . Singur omul a păstrat unele anexe. iezăturile şi colibele sale au atins o limită. Toate celelalte făpturi duc o viaţă vegetativă. Dar peste toată adaptarea speciilor la mediu se întinde fatalitatea unui fel de invariant. că nu numai viaţa socială în genere dar chiar manifestările artistice . De asemenea. De acee~. adică în adâncul sufletului omenesc. el porneşte de la caracterele somatice.ăsoară distanţa de la nivelul animalităţii până la om. ci le iau cu ei în mormânt*. G. în toată seria animală. 1897. p. Căci. Cunoscutul entomolog Fabre a dat la lumină .' care n. pentru ca mortul să nu mai aibă ni~i un prilej să se întoarcă îndărăt" (K VON STEINEN. în Altă crestere9. Sa-mi fie deci îngăduit în această ocazie academică să îndeplinesc cât de sumar ideile din acele lucrări. neavând decât fierăstră­ u! dinţilor şi mistria coadei. pe care capacitatea de funcţionare a acestor organe n-o mai poate depăşi. măcar într-un chip rudm:en~ar11).ni~or era ~colo verificat în ultima instanţă tot prin muncă). Când antropologuJl 0 caută să despartă pe homo sapiens de celel~lte specii animale.·-~~··--­ că. •dm once specie. SCHWEINFURTH. · · E drept că unele maimuţe se slujesc o clipă de crengi. după car~ etnograful măsoară ridicarea fiecărei grupări omeneşti în ierarhia umană sau în omenie.. cuţitul a înlocuit unghiile etc. Dm contra. -pe când animalul mănâncă. a observa apoi muncile lui e al doilea pas pentru a pătru~de până la izvorul uneltei. p.caracterul". în toată sfera umanităţii. neputând să se folosească d~ alt: organe decât de cele moştenite de la părinţi. 389. Dar toate diferentele sunt foarte relative.

Paris.. aceleaşi note"**. iar înaintea lor stă unul cu toba: bum! Prăşitoarele dau toate cu sapa în pământ şi fac un pas înainte. Iar estonii şi leţii 1 3 secerau încă ~n se<:olul ~l ?CYIII-lea după sunetul cimpoiului. cântarea e atât de răspândită. armele. Icnirea aceasta. ~ns~ la !ăs­ timpuri. Livingsto* S.Q_are deci nevoie de ritm. * Se poate dovedi această afirmaţie? Să arătăm câteva exemple concrete. p. gospodina macină grăunţele de asemenea cântând. atât vocală cât şi instnimentală. 235. Mai întâi.. tocmai din acest ritm al sunetelor legate de muncă s-a născut muzica. Paris.. cit. Cei care trag sau împing o greutate. 454. Berlin.. . opapa opa. ei repetă ceasuri întregi . u. p. 1862. Mi. iar când vâslaşii sunt mai numeroşi. cântecul cu tact e nu se poate mai firesc*****. Piatra cu care spargi nuci. acolo mişcarea ritmică 'se impune de la sine. p.... do mi. După cum cei mai m~lţi primitivi se îngroapă cu hainele şi armele în acest arhipelag fiecare îşi duce cu sine cântecul său în ' mormânt******.nu mai ' vorbim de prăşit şi de alte munci. toporul cu care crăpi lemne. Bum! . Chiar vânătoarea. opa io. . Reisen nach den nărdlichen Teilen der Siidsee. hamalul cântă mergând. "La cskimoşi. superstiţii . care a expl~rat 'ţinutul marilor lacuri diri centrul Africei: "Vâslaşul însoţeşte mişcarea lopeţilor cu cântec. alta în gol. ****** HAGEN. Die Nord. 10 10. evoluţia popoarelor. II. 1878. Mun!. Principii de etnografie aplicate la vezi Adaptarea tehnică. AMUNDSEN. 602. încât fiecare îsi ticluieste melodia sa proprie şi e necuviincios lucru (ca chesti~ de etichetă) să cânti cântecul altuia . ******* Vezi numeroase exemple în K BUCHER. inconştient exagerată. 20 ş. · Fireşte. 608. Femeile negrilor se aşează cu spatele în şir. 5.. ***** S. hăuind ca să-şi potrivească opintirile. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fiindcă tot ce fusese în atingere cu el: uneltele. Voyage aux grands lacs. mi do . munca e întovărăşită de cântare. lieduri.. vedem că aproape toate muncile primitivilor sunt însotite si azi de muzică. Tot astfel roata de tors. Arbeit und Rhytmus. ciocanul cu care !arâmi oase . ( (- / . toate. o astfel de idee în primul moment ni se pare greu de admis. re fa. În insulele Andamane. lemnarul icneş­ te după fiecare lovitură de topor. şi tot aşa. care scapă pe lucrător de încordarea atenţiei şi economiseşte puterea. de asemenea pornesc cu toţîî într-un glas. e însoţită şi ea de cântec***. Cât priveşte vâslitul. podoabele si chiar culcuşul ori adăpostul e privit ca o prelungire a fiinţei sale*. Op.. bărbierul una în păr. Op. ci chiar cu privire la manifestările sufleteşti: descântece. De unde urmează că unealta şi munca cu uneltele ar putea fi un criteriu al evoluţiei omenirii nu numai în ce priveşte latura materială a vieţii. ca un tact: io opa. care cere tăcere. 1876. devine un fel de tact al mugcîi. *** BURTON. unde omul face o miscare ritmică. Iată ce spune un călător englez. Până în mijlocul zăpezilor polare. Iar ceea ce găsim în germene l a savlb a t"1c1"12 . Uber die Musik einiger Naturvolker. 187. într-o mişcare repetată de mai multe ori la fel. orice lucrare se face cu cântec.alt pas . **** R..52 S.. Nici cea mai mică trebusoară nu se execută rară a fi însoţită de acest monoton sir de sunete: do re mi fa. p.West Passage. VANCOUVER.inchen. mi re do. unde lucrează braţe mai multe. noi înţelegem azi ceva melodic: sonate. Leipzig. noaptea ca şi ziua**. ** LIVINGSTONE. p. simfonii şi alte forme rafinate. şi tot asa la infinit"****. I. re fa. cât ţine lucrul: 12 până la 15 ceasuri. I. Pisatul orezului în piuă cere de asemenea un refren . p.STANLEY. Sub numele de muzică. Comment j'ai retrouve Livingstone. Să fi fost rădăcina lor comună în sunetele ritmice ale muncii? Pentru a răspunde e destul să urmărim realitatea faptelor etnografice şi vom da îndată de urma adevărului. unul trage câte un chiot care e repetat de toţi c_ellalţ1 to: • varăsi*.. Hamburg. Ei bine. 1799.mai ales al unui mort. sunt peste tot însoţite de muzică. Vâslaşii nu mai contenesc cu cântarea (sau mm degraba cu u~letul). iară seara. culminând apoi în ştiinţă şi artă. MEHEDINŢI. 30.. alta alături în ilău. legănatul copiilor şi alte îndeletniciri. până seara. Orice muncă cu uneltele e de obicei însoţită de sunete. Dernier journal. de asemenea cositul fanulm ŞI mtorsul * LNINGSTONE. p. 1908. 53 ne povesteşte că negrii Makonnde lucrează cu râvnă. 1892. ** BURTON. armonizându-i mişcările.. Când taie un trunchi. Fierarul dă una în fier. cit. opere. împrejurul focului. putem urmări în multe şi variate forme de la popoarele_ civili~ayiei antice si până în vremile de azi*******. In Georg~a praş1tul păpuşoi~lui şi culesul strugurilor se fac şi azi cu un cântec _ca_re ţine de dimineaţa până seara. 1909. produc un sunet în cadenţă.

<l. Ce1 dm urma au de ob1ce1 - ~bine sunătoare şi cântece melodioase chiar pentru urechea europeanu- ~. ***** SCHWEINFURTH. 293). 338). ciobanul de oi. plăcerea eşi mai mare. Op. p.~ aun temei mai mult pe puterea sunetului. 298. 389. Aşadar cântecul se ~ :ru numai de muncă. 274.. relevă o surprinzătoare deo~eb~re într~ negrii Bar:t~. 378. 1908.~ . -~"a nu înseamnă că muzica este izvorâtă întreagă numai din ritmul ~. Op. De pll~:n:C!l:plorator. infig arcul în pământ şi-1 pre~:i:::arfă (SCHWEINFURTH. se îngână pe sine.. iar când vânătorii au plecat în pădure.mblema în chip prea radical. 368. omul ~ cuvântului (sunetului articulat) valoarea unei fapte. I. Bongo de aseme.. :. ** BURTON.::it de energie nervoasă trebuie cheltuit de om.~. ~-3!iJm:-&in.S.S. pentru etnograf azi nu mai e nici o îndoială că la început muzica a avut o strânsă legătură cit ritmul muncii şi răsunetul uneltelor.. bărbaţii (ba chiar şi femeile) ~me şi nopţi întregi. Din contra. cobza şi vioara . Explicarea dată de Bucher simplifi-. Op.. iar când execută cântece eu. Totuşi...nd negrii (Ban tu) au glas urât. pun în preajma lucrătorilor : î BUCEIER.:el stând lucrul.::e d. * K. Passarge. mandolina. precum şi de înclinări­ Jt. cit. adică notând clipă cu cliptÎ desfăsurarea muncii alături cu' întonarea cântecului respectiv******. Prin urmare pentru a ex~ea muzicii. încredinţate că prin vorbă şi gest ~~bărbaţi să prindă vânatul (KARL VON STEINEN. 28. I. cit..:Jrdine hotărâtă. Dernier journal. La Bongo putem surprinde încă transformarea aceasta sub ochii noştri.armonie" ~~a.. vânătorul de puşcă. p. şi mai practici. 412)..lVINGSTONE. :R!.Dacă ar fi aşa.eoarece au constatat lucrul sporeşte cu 30-40% s4b influenţa uif'tii ritm melodiosd5 . p. întunecat. cit. europenii care şi-au dat seama de dispoziţja l: . 250.. Fac din orice lucru un ~ent de muzică. 274. câteodată arcul e înfipt în pământ..412. p. cit.$. Op. în ~·ioc). Op.368. Cu alte cuvinte.p:amă şi de un factor psihologic în legătură cu magia. l._:iiar când e vorba de munca terasamentului pentru căi fera"1::: ::ir americanii.. p..nagică. ca şi de animal. In ~francezii tocmesc muzicanţi negri. ca să îndemne pe lucră. cântecul e şi descântec. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o fată cân- .lt muzicanţi din copilărie şi cântă toată ziua.V ~. ~ ~ =enţial este şi organizarea cerebrală a diferitelor rase ori subrase. pe când negrii au o mare varietate de astfel de =ente. numai *'-::i:i. 263. Dans les tenebres de l'A{rique.~rea de a se auzi modulând sunete.Întrebarea e: ceea ce face copiÂJ:. Dar şi mai bine decât instrumentele muzicale. Vioara lor e un arc de trestie.cintă încă acasă şi fac gestul vânătoarei. 147. într-o ~înaltă a dezvoltării speciei umane? :!E=grafia răspunde afirmativ. Op. s-au şi folosit de ea.. pp.. fe· ::lll!â. nu putea să facă individul omenesc în chip conştient. vâ. Băieţii. pe lângă muncă şi sunetul ritmic al uneltelor. . II. ne arată legătu­ ra cu munca vorbele cântecelor ce însoţesc melodia: luntraşul vorbeşte de luntre şi de vâslit.. cit. Şi e de cel mai înalt interes pentru cei care adună material etnografic şi folcloristic să urmărească pas cu pas· melodiile şi cântecele. cit.rtelniţă şi război. în ce priveşte talentul pentru cântec. ci chiar din vă­ zute. 55 că * • O altă dovadă că muzica a izvorât întâi şi întâi din sunetul ritmic al uneltelor cu care omul munceşte e împrejurarea că unele instrumente muzicale sunt simple modificări ale uneltelor. Dar ce e toba? Nu e altceva decât piua căptuşită la gură cu o piele.. Dar şi danţul a fost odinioară legat tot de imitarea muncii. pp. însă de melodie (SCHWEINFURTH. Îndeosebi Niam-Niam sunt muzicanţi pătimaşi: sunt în stare să ~dintr-un fel de mandolină cu coardele verticale 24 de ceasuri în şir. ar trebui să găsim un paralelism exact intre numărul ~r. cit.. Unele tobe se aud până la 16 km***. care păzesc caprele. ea vindecă şi bolile**. I. pp. şi numai cu vre7 mea s-a despărţit complet pentru a deveni arta sunetelor pure. MEHEDINŢI ~or se făceau tot după cântec. 604. pomenindu-i mereu numele. culegându-le nu din auzite.ii. 267. *** STANLEY. pp. Inainte de a pleca ~~oare. care se întind uneori până la coardele vocale 14 . p. Iar când sunetul e repetat cu voinţă . 'Ibt aşa harpa. de unde a urmat că ~ înseamnă în vorba localnicilor o fa~nică"*. a cărui coardă e lovită cu o aschie tot din acelasi lemn. îî:=c :li ) ~: 1 1 1 instrumente muzicale (piano-automat). **** SCHWEINFURTH.:r:~ că se poate o identificare mai semnificativă**. trebuie să ţi­ Jii!:ll:. ţesătoarea de furcă.. În faza magică a intelectu!ui omenesc. precum şi de împrejura~.. şi alte instrumente cu coarde sunt numai nişte transformări ale arcului****. cit. Op. :hz:i cum pasărea cântă. în' orice caz. ~urmare. p. copilul sătul gângureşte. 200). având însă o gură pentru pătrunderea sunetului***** . BUCIIER. formează cutia de rezon~nţă şi atunci ave~ o adevărată cobză. pp.::ivilor de a lega munca de cântece. pescarul de undiţă.J::. 389.~e ale fiecărui neam (Koin-Koin). intensitatea muncii şi gradul de dezvoltare a muzicii.Eel!iconştient. II.~. Koin-Koin (adică hotentoţii şi boşimanii) sunt instrumente muzicale. · Alături de muzică st~ danţl_ff_ca o nouă ramură a artei primi-' tive. coarda e legată deasupra unei scobituri astupată cu o coajă. I. la mulţi primitivi contemporani cu noi. Instrumentul cel mai iubit de negri şi mai răspândit e toba: cu ea sunt primiţi oaspeţii.381. afară de unelte şi armele care ademeneau pe om la plăcerea su~ :rebuie să ţinem seama şi de înclinări lăuntrice. În sfârşit. decât pe melodie sau . ****** Chiuiturile la hore de asemenea trebuie culese în legătură cu felul jocului. Uneori o tiv dă. Op.. morarul de moară etc. ci are şi un alt izvor: credinţa primitivului în cauzali1c!:::a. imitând prin gesturi forma şi mişcările animalului ur· :l!ă::::. 274.

***. Au şi unele animale mişcări ritmice. coristul devine actor.. produsă de ritmul miŞcărilor însoţi­ te de ritmul sunetelor. reprezentând o vânătoare de urs (d~ aceea mai toată mimica se mărgineşte acolo la mâini şi umeri*). danţul a mai căpătat un sprijin: ideea de descântec. descântec. producea în chip firesc plăcere. omul are o concepţie de cauzalitate cu totul alta decât într-o fază mai matură. 140 (ed. S-au păstrat mozaicuri. Coregul antic nu e însă altcineva decât vătaful care îndrumează mişcările lucrătorilor.. trebuie să relevăm că danţul modern tango e o neghioabă întoarcere spre sălbăticie. descarcă o parte din energia lor sub formă de sărituri. danţul şi cântecul din gură. Cât despre danţul războinic. VI. tot aşa danţul religios era un simbolism al unor acţiuni concrete la început. apoi fac toate alt pas . vânătorii (şi chiar femeile) imită mersul elefantului. ca.. potrivit cu sunetul cimbalelor.. se ţin deci una de alta. a vânatului (înainte de a merge la vânătoare) etc. 1867. cu genunchii. Dar şi aci trebuie să facem aceeaşi observare ca şi la muzică: danţul nu e în întregime derivat numai din muncă. T. cit. al că­ ror reflex îl vedem până în obiceiul cultului păgân şi chiar creştin. calcă cu piciorul..* T. Aci surprindem înţelesul danţurilor religioase. 57 avut nevoie de un sunet ritmic (tactul). BUCHER. Die geistige Kultur der Naturuolker. Anabasis. Animalele tinere. femeile samănă orezul mergând în şir: înfig băţul. ca şi copiii. se făcea că se fereşte de săgeată etc***. Cele mai preţioase mărturii sunt însă tot obiceiurile sălbaticilor de Când vezi că la unele Piei-Roşii (Tarahumara) din Mexic. Anabasis. p. trebuie să dănţu­ iască mult*. Pe lângă plăcerea estetică.un danţ în toată regula. apoi dispare atât corul antic. 84. care arată călcatul strugurilor după tact .. Xenofon de~crie mimica unui rege trac. T. ca ramurile ieşite din acelaşitrunchi . p. *** XENOFON. verbul a "dăntui" nolrivoa înseamnă si a muncii" ai dovada pipăi~ă despre 'înrudirea primitivă a ceior d~uă noţiuni până la Identitate****. pe când sălbaticii. "La orice dans sau cântare a negrilor. gest. cit.56 S. VII. pp. apoi capelmaistru.e scotea ţipete ca la luptă. care urmăreşte armonia . apoi din ce în ce mai tainice. Op. cât şi cântarea. ** MUNGO PARK. Vorbă. care aveau menirea să înlesnească realizarea unor dorinţe. imitarea muncii (când munca lipsea). 1913. Începând din Australia şi până la Pieile-Roşii. până s-a pierdut chiar noţiunea de imitare a muncii. cu umerii. Privite de departe.. 1797). danţ . mişcărilor şi în care corpul se mlădiază după ritmul muzicii. Reisen in Africa. cum s-au dezlipit de muncă şi s-au diferenţiat pe încetul: cântarea.. Gestul. III. câtva timp corul rămâne încă pe scenă. pântecele . când avem atâtea documente din viaţa antică unde danţul şi munca se văd asociate. De la arta coregrafică pură. Voyage. Leipzig. VII. când bărbaţii joacă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În faza magică a minţii omeneşti. 33. E destul să relevăm numai atât. La Niam-Niam. Azi. pentru ca întreaga acţiune imitativă a muncii să ajungă pe treapta dramei * K. baterea din palme e o parte aceea nu lipseşte niciodată". să şi_ ea o artă neatârnată de muncă. La om. numai pe planuri deosebite de evoluţie. iar Titu Liviu ne arată foarte lămurit cum s-a făcut tranziţia de la jocul pantomimic spre artă: ludus in artem paullatim verterat**** . danţul e o artă bine specializată. cât şi muzica s-au putut dezlipi pe încetul de munca efectivă. 214. Nu puteam urmări aci. Dar ce să mai pomenim de primitivi.. că în drama antică le găsim încă apropiate la un loc. dănţuiesc şi cu :nâinile. cu tot corpuL În ordmea aceasta de idei. după felul muncii pe care o imită. Ce însemna acest danţ? După cum şamanul imită prin danţ acţiunea pe care el o doreş­ te să se întâmple (întocmai ca vânătorul care imită animalul spre a-l putea vâna). vătaful ajunge coreg. ** K. p.18 De la coregul din drama clasică până la toboşarul negru care ţine ritmul prăşitorilor e unul şi acelaşi fir. Op. LNIU. 84. l7. azi. pun grăunţele. Corul nu e altceva decât mulţimea muncitorilor şi a privitorilor. 139. La început însă şi danţul şi muzwa erau un fel de prelungire a muncii iar o dovadă lămurită e împrejurarea că oamenii civilizaţi dănţuiesc numai cu picioarele. care seamănă cu danţul (pinguinii). Negresele care bat din palme la festivităţi şi muncitorii devin cor. PREUSS. PREUSS. femeile stau şi azi roată împrejur şi bat din palme**. am lunecat un moment iarăşi spre animalitate 16.. danţul şi muzica instrumentală. cu toate amănuntele necesare. *** XENOFON. ca şi cuvântul ţin loc de faptă. p.. parcă dănţuiesc ca pe scenă**. ajun·. Repetarea ritmică a aceleiaşi mişcări caracteristice a * LAPEROUSE. 2 19 • constitutivă a muzicii şi de c ( . care leagă aceeaşi serie de fapte omeneşti. aşa că atât danţul. In Madagascar. Se ştie că regii evrei dănţuiau în templu. Cine vrea să devină vrăjitor (şaman). ca o imitare a dantului de vânătoare dovezile sunt si mai numeroase. Xenofon ne descrie amănunţit o pantomimă a semănatului***. cântec. Laperouse descrie un danţ al kamciadalilor. · **** K.

Dănţuitoarele se opresc pe loc şi tac. 382).poate să se sluţească şi să piară. Fuegianul îşi face abia o perdea de crengi (un fel de şatră) pe!ltru sine.. LEO FROBENIUS.359. p. şi cântarea se înfiripează din sufletul unuia sin·. e destul un pas şi acest gângurit ca de copil se schimbă în grai lămurit. Cei care au mai mult talent. cu care putem exemplifica faze mai primitive ale dramei. La început. spondeul reprezintă două lovituri alternative.faza primitivă. e una şi aceeaşi idee întrupată: nevoia de adăpostire şi munca pentru clădirea adăpostului. Vorbire ritmică sau versificare nu există. Dar fenomenul acesta nu e izolat.. ceea ce dă răgaz cântăreţului-poet să improvizeze mai departe. iar povăţuitoarea corului mai adaogă singură câteva cuvinte.---~­ . pe care le lăsăm pe seama specialiştilor. trece din gură în gură şi scrisul o fixează pentru totdeauna. aci satiric. ci şi pictura. Uneori danţul lipseşte. ** Iată câteva pilde de la nişte Piei-Roşii (Bororo): bakorororo aro e okoge aroe. În.Acolo e aşadar originea poeziei io orice punct al planetei ea a putut apărea. Iambul şi troheul imită săltatul călcătorului de struguri. al leagănului. iar * K BUCHER. cit. Callicrate zideşte Partenonul. am văzut hore de fete care singure cântă. . Cum? Munca. ~. Strigăturile la joc şi chiuiturile dezvelesc de asemenea prin înţelesul lor aci liric. dar egal de puternice. vâslitului şi altor îndeletniciri nu pot lăsa cea mai mică nesiguranţă. Op. şi prin danţul care le însoţeşte. Să luăm o pildă de la noi. ca să aibă noroc la vânătoare.Vedem adică geneza poeziei şi a versificării. gur. 83. vânătoarei. ci şi de cântarea şi danţul cu care era legată la ÎJ}Ceput. cit. adică au asocieri mai interesante. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 59 silabelor numită rimă. kuhugearoe etc. ci e un fapt etnografic general: nicăieri la primitivi nu gă­ sim poezie fără muzică. Tot aşa prozodia greacă si latină e un reflex al vorbei cântate si dăntuite. Tatuarea şi vopsirea corpului e clasa I-a a şcoalei de belle arte . iar dacă nu. pisat de grăunţe sau ce va fi. sunt documente etnografice.*. când bat de pildă faţă în faţă doi inşi acelaşi fier. (In arhitectură. zugrăvind pe pereţii peşterilor scene de vânătoare. bucată după bucată. In Ardeal. De la colibă şi până la temple. adică poezia propriu-zisă. Iar de aci drumul duce până la exprimare de idei şi simţiri în legătură cu munca şi alte manifestări ale vieţii. iar vorbele din urmă sunt repetate de cei dimprejur. ci repetă melodia şi · versurile. MEHEDINŢI propriu-zise. ' Tot din tulpina celorlalte arte a odrăslit şi poezia. şi iarăşi suratele ei le cântă şi le joacă şi pe acelea. culesului. Aus den Flegeljahren der Menschheit. Cea dintâi şcoală de pictură a făcut-o omul pe pielea lui în sensul propriu al vorbei. dar cei de faţă nu rămân nici ei pasivi. până ce forma cea mai fruIIJ_Oasă se impune.. care se ajuta la vână­ toare cu desenul-descântec. dansul şi cântecul sunt nedezlipite încă. p. metrele peonice imită ritmul paşilor la arie etc. Oricare ar fi însă gradul de exactitate al acestor explicări. omul nu împerechează vorbele după potrivirea * Căluşarii români.. aci nicovala. apoi se veştejeşte. potrivind vorbele fiecare după simţul lui.secţia picturii. sculptura şi arhitectura îşi au originile lor tot în muncă. Aci poezia. pentru etnograf legătura dintre poezie şi muncă nu poate fi o clipă pusă la îndoială. fiind însoţită de sunetul uneltei şi al vocii (de obicei o interjecţie repetată ritmic pe o mică variaţie de sunete**).. **Vezi lălăitulla Bororo (nota [a doua] de Ia p. care pune pe Margareta să cânte torcând: era un rege în Thule . (VON STEINEN. . împreună cu Vicleimul. în cântare cu vorbe care descriu acea muncă: vânătoare. dactilul şi anapestul imită ritmul ciocanului care aci loveşte fierul.) . Atunci creaţia poetică ajunge de sine stătătoare. Aci am citat un caz din ţara noastră. ca adăpost pentru zei. la popoarele care ştiu să sene. Căci vorbele.358. Cimpoierul ori cel care zice din fluier se opreşte şi zice în adevăr din gură ce are pe suflet. apoi cu vremea răspund în arta lui Goethe. unele trepte anterioare pe drumul dintre muncă şi diferitele ramuri ale artei. singure joacă. ele sunt mai mult un lălăit** imitativ. exprimând numai conflicte de idei şi de sentimente*. 356. munca de toate zilele şi îndrumarea spre idealizarea artistică se pot urmări până în cel din urmă pavilion din grădinile noastre. ca o iarbă care înfloreşte în singurătate. apoi stă puţin... Dar nu numai poezia. sibayuaroe. pp. Iar dovezile sunt pipăite. 1901. Cântecul fusului. ci cuvintele s-au mlădiat după ritmul muncii şi al cântării care o însoţea. Locuitorii insulelor Andamane îşi fac cântecele lor la muncă. în chip de cântec prelung..58 ) S. De aci si numele t • • ) de picioare pentru măsurarea versurilor. Boşimanii*** de azi fac şi ei exact acelaşi lucru. apoi le dănţuiesc. independentă nu numai de muncă. Pentru pictură însă trebuie să ne întoarcem până la desenurile colorate din cavernele omului magdalenian. Una spune câteva versuri sau strigă­ turi. Op. e drept. secerişului. netezesc mereu cântecul şi-i dau tot mai mult relief. Toată hora le cântă. Pentru arhitectură nici nu e nevoie să mai insistăm. Şi tot aşa. 58).

60 S. care la început slujea ca unealtă pentru nevoile bucătăriei. Berlin. DROBER. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 61 . când joacă mingea. Orizontul lor era__ împărţit în 28 de segmente. care a culminat cu vremea în Venerea de la Melos20.fi strivit în faşă navigaţia polineziană. care pun minţn omeneşti probleme noi.râ!lsă corelaţie nu numai între. au expresii ca acestea: mai la Nord! · * W. pentru a se orienta cât mai exact. are şi ea originea tot în elementele concrete ale vieţii de toate zilele. Şi astfel din vasul greoi şi scofâlcit. devenit apoi oală. (Simulacrul şi imitaţia n-au pentru muzee mai nici o valoare. apoi a fetişilot şi a altor idoli e clasa întâi de sc~lptură. 81. Forster mărturiseşte că grecii lui Homer nu puteau fi superioritahitienilor din veacul al XVIII-lea**. e destul să ne gândim măcar o clipă la ceramică. orientarea lor în largul stepelor era surprinzător de exactă. de bună seamă că minunaţii corăbieri ai Oceanului Pacific ar fi întemeiat o astronomie proprie. etnograful nu poate uita că începutul amforei şi al întregii ceramice e biata oală paleolitică. timpul. Vă cruţ. ci ŞI mtre unealtă si alte manifestări ale vietii materiale si morale ale unui popor. privind frumoasele meandre ale chenarului. unealta ţărancei din * G. 12. ci e un simplu motiv de linii frumoase.. Ca şi polinezienii. Chenarul amforei şi alte linii ornamentice corespund urmelor pe care împletitura primitivă le-a lăsat în lutul exterior. domnilor. sălbaticii de azi.\ ' ' ( (' . ca să mai adăugăm un argument pentru demonstrarea afinnării de la început. Dintre toţi însă. Aveau şi un fel de şcoale. care au trecut de la vânătoare. nu mai e nevoie să ară­ tăm cum s-au născut din munca industrială şi cum chiar azi pro~esele lor merg paralel cu unele aplicaţii practice. Cine descrie furca de tors. ca o variantă a omenirii. Indigenii din California. Tot aşa şi unele Piei-Roşii erau pe cale de a-şi alcătui o astronomie originală. Tupinamba cunoşteau aproape toate stelele.FORSTER. II. In fiecare călătorie ţineau seama de răsăritul şi apusul unor anume stele. nici la băut.43. 1903. algonkinii erau cei mai m~şteri în reprezentarea spaţiului*. Ce fineţe de linii. Kartographie bei den Naturvolkem. în care corăbierii bătrâni învăţau pe cei mai tineri elementele navigaţiei în faţa unui glob care închipuia cerul. Die Schiffahrt der lndianer. până la obiceiurile care însoţesc punerea plugului în brazdă şi cântecele lui. cine vorbeşte de plug. Reise um die Welt. care nu mai slujeşte nici la fierberea apei. a ieşit cu vremea eleganta amforă. fără multe dovezi. se slujesc să pună apa de încălzit la foc. Irokezii numeau steaua polară "steaua care stă pe loc totdeauna". fără unelte. chaldeeni şi a1 altor neamun. trebuie să vadă anume cum se leagă caierul şi să privească nu numai furcile frumos încrestate. Numai atunci va înţelege de ce colus. ' ' . p. omul ar trăi si azi în lantul de fier al instinctului. 1907. p. In sfârşit. MEHEDINŢI modelarea uneltelor. etc. Ba încă ajunseseră să facă şi un soi de hărţi topografice şi speciale*. cum e pluguşorul etc. Geometria iarăşi a fost mai întâi empirică. de care stră~oşii noştri săl­ batici şi fraţii noştri. 9 ş. înainte de a ajunge abstractă şi s-a îr. Priviţi o amforă greacă.) Totdeodată. lângă obiectul etnografic. Dacă europenii n-ar . care să poarte semnul muncii. şi dacă. fizică şi chimie. la plugărie statornică şi deci la împărtirea ~i măsurarea pământului**.firipat din mu~ca zidarilor şi a plugarilor egipteni. Locuitorii insulelor Mariane şi Caroline erau la ivirea europenilor mari' nari foarte îndemânatici şi isteţi cunoscători ai cerului. Dacă ai turna în ea cel mai pur untdelemn. În orice caz. ştiinţa cea mai abstractă. Totuşi. ai tresări ca în faţa unui sacrilegiu. FRIEDERICI.. ţi s-ar părea o profanare. trebuie să culeagă cu cea mai mare îngrijire toate uneltele sale şi anume în exemplare autentice. că tot în muncă e izvorul ştiinţelor exacte. s_:. unealtă şi_ munca respectivă. Aritmetica. **. ' ' Cât despre mecanică. unele Piei-Rosii aveau hărţi minunate.artă pură. p. acela care vrea să-şi dea ~eama ştiinţific despre elementele civilizaţiei unui popor şi să cerce a-l caracteriza. născută si ea din cosuleţul de crengi şi de ierburi unse cu lut. relevând numai în treacăt. p.3 paşi mai spre NV. dacă ai pune-o cu apă la foc. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton Paris 1913. ci şi băţul găurit prin care trece o nuia spre a ţinea loc coarnelor pe care se sprijină lâna caierului. Schimbul (negoţul la început e doar schimb în natură) a născut calculul. începând de la îmbinarea părţilor plugului şi numirea lor. Din cele înşirate până aci rezultă însă limpede următoarea concluzie: Dacă evoluţia omenirii se leagă de unelte şi de munca cu uneltele. 1780. Spre pildă. Astronomia de pildă s-a născut din practica navigaţiei.u. nomadism si agricultura nomadă. trebuie să arate toată acţiu­ nea ~elui care ară. Pentru ce? Pentru că 'e o. desenate pe piele de bivol şi chiar hărti c~­ t~strale (Mexic). ce contur delicios şi ce elegant desen. ** SAGERET. trebuie să stea si descrierea muncii săvârşite cu acel obiect. . fără ajutorul culturii apusene.

capătă un înţeles foarte clar.. ale cărei mişcări de tot line arată mai mult bună-cuviinţă şi calităţi morale. Alecu Rusu 24 . -Numai când urmărim unealta în legătură cu toate împrejurările muncii. o ·notă lungă-prelungă şi întreruptă cu un strigăt repetat d~ ma! multe ori. . r. decât în Mioriţa şi Doină. Pe când era închis între Zidurile mănăstirii Soveja. că doina este cel mai autentic reflex al lungii noastre vieţi pastorale.. şi care pare că vrea să pună oarecare distanJă între obârşia ei şi a poporului de la şes .. ci trebuie una dinamică: unealta nu poate fi deplin descrisă decât paralel cu actiunea ei.. care se prăvale iarăşi mai departe. Iar de această substituire de cuvinte va putea lega înseşi migraţiunile neamului românesc între Balcani şi Carpaţi şi însemnătatea vieţii pastorale legată de adunarea fânului cu furci*. hir după melodia potolită până la melancolie. Un om neprevenit care habar n-avea de etnografie (o ştiinţă aproape necunoscută ' pe vremea lui). decit graţia corpului: .62 ) S. glasul cade în ace~aş1 ?ota prelungită. • .Traduc dm franţuzeşte pagtna aceea din memoriile surghiunitului. 1914.· A doua serie de tacturi e o nouă chemare. muntean. Tactul cel dintâi si următoarele sunt un fluierat de chemare. Iar asupra acestm înţeles. Putem afirma ca nicăieri nu se ve?e 'mai bine nota specifică a sufletului românesc: cumpătarea. apoi.bat frumos. dar o Mioriţă şi o Doină n-a produs nimeni afară d~ poporul român. După cum în muzeele de ştiinţe naturale e observată "~etoda biologică" 22 . e foarte răspicat şi se apropie de al . ceea ce este balada Mioriţei pentru versul românesc. nu-i nici muntenesc. fără a h moldovenesc. A *"Convorbiri literare". (Nota fundamentală e însuşi sunetul clopotului cadenţat de mers. Ci e un cântec legat de viaţa ciobanilor. adică numele un~lt~i de întors fân. aude_ pe un cioban cântând din fluier. . 1magmea mersului oilor în şir. . mai grăbită. avem din fericire şi o altă dovadă în faţa căreia nici o îndoială nu mai e cu putinţă. dtscreţiunea şi dacica înseninare în faţa morţii. E un bă.e primăvară. ** Alecu Rusu reievă că oamenii din partea locuim nu vor sa mtre m sluJbă la străini. L Păstori au fost şi sunt încă mulţi pe faţa pământului.. Cu alte cuvinte. îndată ce le privim în legătură cu mun: ca corelativă lor. de obicei potolit.. îndeosebi hora. reproducând I_DOno: tonia mersului asezat al turmei. CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Latiu a fost înlocuită în limba noastră cu furca. putem ghici geneza şi semnificar~a ideilor relative la tehnica. ** Graiul lor. după o mică modulare..o împrejurare în adevăr caracteristică. care aci pornesc ŞI curg ca apa. începând încă din vremea străbunilor daci. ac1 se opresc locului. * Caracteristic de ·asemenea p~ntru sufletul poporului nostru e danţul . nu-i destul o descriere schematică.) · · Urmează apoi saltul la octavă. mulsul oilor. disciplina ştiinţifică impune etnografului altă cale: să privească fenomenul în legătură cu mediul său social. începând din stepele Asiei până în colţul de miazăzi al Africei şi în pampele Americei. nici de cusătoreasă. 63 cum socotea răposatul Delavrancea2 3. povesteşte . pentru acel~ n~ mai rămâne nici o îndoială. 5 şi 621 .. într-o duminecă d. spre oaia ~ri clopot. tot aşa trebuie să observăm aci "metoda dinamică". D~ 'aceea. la piuă ori la alte munci obişnuite. adică . Turma a plecat . De n-am fi făcut nimic în istoria omenirii. în ce împrejurare se cântă doina? Ea nu e cântec de salon. porneala lor în urma ciobanului iesirea în cină după anume chemări ale cântecului. ipoteze. Inainte însă de a alerga la. Cine a trăit măcar cât_eva s~ptă­ mâni la stână si a ascultat cântecul din fluier al păstonlor. . arta şi cugetarea unui popor şi numat pe calea aceasta putem ajunge la dreapta lui caracterizare. Concert improvizat pe fluier de un cântăreţ localnic. care sunt o enigmă dacă le despărţim de viaţa reală a poporului. _. Iată să luăm o pildă mai cunoscută. un fel de strigăt către aripalniţe. din rasa care se numeşte ea însăşi mocan.F~uierul dă acum. Ce ~ste doina? S-au făcut deosebite presupuneri. e de aJuns şi atât spre a se vedea că n-am ţinut degeaba umbră pământului*~ Ce urmează de aici? Un lucru foarte însemnat: aceste doua produse ale artei populare. cme a văzut mânatul 'în strungă. Si mai întâi. No. acest cântec nu poate fi o clipă marş războinic. Ia la nunta mea A căzut o stea. chiuitul din urmă nu mru lasa nici o îndoială că. ci s-a înfiripat în tăcerea vastă a plaiurilor unde s-a închegat şi înalta poezie a Mioriţei. dar numai ca un val. nici la meliţatur cânepei sau la moară. în care culminează viaţa de păs­ torie a poporului nostru. Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa .. acelaşl lucru este şi pătrunzătoarea melodie a doinei pentru muzica românească: sunt două produse tipice.

(Aici povestitorul se oprea din vorbă şi cânta din fluier o melodie tristă. Mehedinţi. cultura este concepţia proprie şi unică.) Apoi.) Într-o zi. " Civilizaţia şi cultura sunt ceva organic. neşti. Un drumeţ trece pe acolo şi văzând pe cioban singur. şi chiar cămaşa cea neagră. 377. întreaga dezvoltare culturală şi întreaga fiinţă a unui popor poate fi primejduită. ea este expresia muzicală a melancoliei. * Către noua generaţie. pentru a îndruma o naţiune spre o cultură mai înaltă. . începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale izvorâte din munca sa. ci numai la o dezvoltare domoală si unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. cu grija celui care şi-a dobândit avutul său în sudoarea frunţii . domnilor colegi. porni şi uitându-se în toate părţile şi nevăzând nimic. Povestirea lui Alecu Rusu e o preţioasă mărturie. An. nu numai valoarea muncii ca mijloc de caracterizare a unui popor. datoria omului de ştiin­ ţă e să vegheze neadormit la toate bunurile culturale ale naţiunii din care face parte. Deznădăj­ duit. dar avea mare poftă . păzindu-le zi şi noapte. Şi începu iarăşi a cânta. a III-a..o vedeai după repeziciunea degetelor şi mişcările iuţi ale umerilor )"*. el le cânta din fluier.. nici un amănunt din viaţa poporului nostru nu ne poate lăsa nepăsători. prin economie şi muncă îşi agonisise vreo 20 de oi şi cam tot atâtea capre. 64 MEHEDINŢI ardelenilor.. adunat în curgerea veacurilor de moşii şi strămoşii săi. mergând întristat. Prin urmare. şi pe când vitişoarele lui se adăpau ori păşteau. Iarăşi deznădejdea. 1930 (lucrări ale lui S. cum am zis. iarăşi cântec trist. începând de la unelte. sforăind la so~re. Iată pe scurt povestea ei .De pildă. atât de naivă.o dovadă de înţeleaptă observare a naturii şi minunată adaptare la mediul aspru al culmilor de munte. Scrieri. Române. Atunci grăbeşte pasul şi cântă din fluier ca de joc (povestitorul chiar juca aidoma. În ultima . pe care le păştea. Dar pe când civilizaţia se poate împrumuta şi de la alţii. Acad. Indată a şi pus mâna pe fluier. (Povestitorul cânta . plină de melancolie şi părere de rău.. 1908. poate importa de nicăieri. numită doina. Apoi începea iarăşi. Mi-a cântat tot felul de cântece: moldoveneşti. p. Gândul cel dintâi al somnorosului a fost la oi. Cine zice cultură şi civilizaţie acela zice suma muncii de * ALECU RUSU.. ci ne lă­ mureşte mai exact şi înţelesul unui concept mai înalt. p. nehotărât. fără a părăsi muntele. sau mi le-o întoarce tot pe ale mele. Al doilea. .. dacă mi le-a dăruit pe astea. amalgamate haotic.unsă înadins cu sucul unor plante veninoase. începu a cânta o ardelenească. îl deşteaptă. a unui popor cu privire la universul moral 25 . fie cântecul mai dramatic al unui povestitor cu talent care zice din fluier sau din frunză.) Dar ce înşelare! Ceea cei se păruse lui capre şi oi erau doar nişte stânci . (povestitorul nu juca. îşi zise: Bun e Dumnezeu. baladele şi cântecele poporului nostru. încât.prin urmare tot ce poate fi mai departe de larma şi ritmul tumultuos al războiului. Vezi şi Coordonate etnografice. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 65 creare a unui popor. Şi când procesul acesta evolutiv e cumva zdruncinat prin amestecul pripit al unor elemente străine.a expresie. care ne arată în ce direcţie trebuie să căutăm originea şi înţelesul doinei. ardeleneşti. Fie cântarea arhaică din viaţa zilnică a stânei. ci ea se poate numai crea. ciobanul adoarme aşa de greu. în acest răstimp.un fel de suspin al pustietăţii plaiurilor. ed. scule şi tot rostul vieţii sale materiale. Care e concluzia acestui adevăr etnografic? Mai întâi. munteapoi a ajuns la acea epopee atât de simplă. De aceea. rezultă . povestindu-mi întâmplarea). Cele înşirate până aici ne arată însă. Cine zice cultură.din cele spuse până aici că pentru a cunoaşte şi caracteriza un popor nu-i altă cale decât să cunoşti. acela nu se poate gândi la un împrumut de forme exterioare. alegând mereu din trecutul său tot ce este esenţial spre a-şi afirma viaţa sa în viitor. ca temei al culturii româneşti în veacul al XIX-lea. 296. adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile.. acela al culturii.şi râdea voinicul. : Un ţăran care încărunţise păzind oile. ( ( . legate de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte*. cu sunet prelung. . Rustica natura. Le ducea în pajiştile cele mai bune. el cântă din fluier şi joacă . Deodată i se pare că zăreşte pe un munte oile şi caprele lui... acel vestmânt atât de variat ca întrebuinţări. G. la înţelegerea deplină a poeziei nu poate ajunge un român pe nici o cale mai iute şi mai cu folos decât ascultând Mioriţa.). Iar aceasta presupune îndată şi lupta sa neadormită de a duce la biruinţă acea concepţie.. Bucureşti. cultura nu se .. ultima reeditată în prezentul volum -Gh. ostenit de umblet şi de veghere. (Aci el cânta. la izvoarele cele mai limpezi. munca sa de creare. nu-i alt chip decât să o hrăneşti mai întâi din propriul său avut sufletesc. Iar cine porneşte pe alt drum (cunoscând mai întâi limba şi literatura altui popor). îmi va da şi altele. Muzeul etnografic va trebui să cuprindă până şi gluga ciobanului.S. turma tot păscând se strecurase pe o corhană depărtată. Bucureşti.

cine vre~ să adauge ceva literaturii naţio~ale trebuie să înceapă cu intuiţia vieţii reale a poporului şi să cunoască deplin limba sprintenă a satului. Aşadar: pe temeiul etnografiei. Iar ~~ vâltoarea schimbărilor aduse de viaţa mondena. că cei cu mâinile albe sunt mai oameni decât cei cu mâinile învârtoşate de muncă*. cine vrea să ştie ce e muzica. domnilor colegi. fie în Academie. pp. Pop~rul însă se preface vaz~nd cu ochu. De asemenea. e însuşirea fundamentală a omului. după întregirea t:. să intemeieze educatia tineretului pe cetirea Iliadei si a Odiseei!). şi de câte ori se adapă din izvorul inspiraţiilor sale originale. caracterizarea şi educarea unui popor. să-mi fie deci îngăduit a formula şi câteva concluzii de orientare practică: 1. munca cea mat grabnică trebuie desfăsurată de etnografi şi în~eosebi d~ cei care au sarcina creşterii un.ohtică. pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre tre• buie să facem cât mai repede inventarul traiului nostru desdriind în chip ştiinţific tot ce e caracteristic si original în trec~tul românismului. universităţi. conceptul de muncă dobândeşte dintr-odată cea mai sigură nobleţă. cu perspectiva de a produce ceva original în direcţia culturii poporului său. Pământul e tot cel de-atunci şi va mai putea fi cercetat încă mii si răsmii de ani. Dimit. Aceasta mi se pare. geograf şi etnograf ne-a lasat o scurta Descrwre a Moldovei. . muzee şi alte instituţii ştiinţifice. Acuma două~ sute de an~. 67 2: Dacă civilizaţia şi cultura 26 e suma muncii din toată viaţa unm popor.' toate n~ţiunile pământului aşteaptă să vadă ce vrem sa fim ŞI ce loc vmm să ocupăm în cadrul istoriei universale. ştergând prejudiţiul social. cr~ate de geniul rustic. decât produsele artei româneşti. voi pute~ contribui cât de puţm la realizarea acestui ideal. un proverb. (Ce minunat instinct la grecii vechi. istoric. înainte de a ajunge la limba mai întotdeauna şchioapă a cărţilor. ~cestm gân~ v~~ închina anii câţi îmi vor fi îngăduiţi a lucra pe t~ramul ~c~ste1 ştnnţe. 144. pe câ~d graiul ţăra­ nului eliminează mereu ceea ce e mediocru îmbogătindu-se necontenit cu imagini şi întorsături fericite.rie Cantemir. 1923. îmbogăţi~d sufletul şi inviorând mereu graiul tuturor..Ca vechiul Anteu. ·. A căuta acest izvor şi a-l ţine curat de amestecul de elemente eterogene şi neasimilabile e cea dintâi datorie a celor care îndrumează destinele unei naţiuni. o snoavă cu haz cucereste îndată inima tuturor şi e repetată din gură în gură.şcoala muncii" e singura cale pen-· · tru înălţarea unei societăţi omeneşti ori în ce fază s-ar afla. Orice om trebuie să fie întâi' de toate un muncitor în sensul cel mai deplin al cuvântului. care cuprind şi fixează de multe ori expresiile neajutorate ale unor condeiasi de rând. metoda cea mai nimerită pentru cercetarea. Tot aşa. :. tot aşa un popor dobândeşte o nouă energie de câte ori îşi clădeşte viaţa sa materială şi morală pe temelii proprii. si orice muncitor trebuie să fie om în sensul cel mai înalt al vieţif noastre pămân­ teşti. Ca încheiere.• 66 ) S. iar munca departe de a fi numai o datorie a celor săraci. Grija aceasta e îndeosebi una din menirile Academiei Române. pentru a afirma autonomia 'sufletului nostru si hotărâ• rea de a fi şi a rămâne statomici în făptura noastră etnică. *Şcoala poporului. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI acela va deveni altceva decât român şi va înţelege mai bine altceva. fie în latura vieţii practice. care căpăta puteri noi de câte ori se atingea de pă­ mânt. V . acela cu melodiile populare va trebui să înceapă alfabetul culturii sale muzicale.ui popor. O asemănare nouă. 82. Prostia scrisă şi tipărită rămâne veşnic la fel... Docun_:e~tele istori~_e ~e ~ăstrează în arhive. cunoscând că mai ales acuma. Pe~so~nal~voi fi_~eri~it d~că._adăugând ceva din disciplina etnografiei_langa studnle Istonce ŞI pedagogice. Dacă munca şi unealta e criteriul etnografic după care judecăm temelia vieţii unui popor.

( . prin excesul civilisemiconştientă zaţiei1. CULTURA ( (HILOTEHNICA.PSIHOTEHNICA) MOTTO: În faza a evoluţiei. . apoi cad.1 1 COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZATIA SI . popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad.

ca ştiinţă de aplicaţie. Cu toate acestea. fiindcă prin ea respiră şi se hrăneşte planta). comunicarea de faţă poate fi considerată şi ca o întregire a acelei lucrări mai vechi*. cu cât faptele şi ideile înşirate aici stau în legătură cu o concepţie pedagogică. alta mai întunecată. în acelaşi timp. dar şi practic. să dăm o explicare mai corectă afirmării eului omenesc. Cît priveşte pedagogia. întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată.PREFAŢĂ După cum frunza are două feţe: una strălucită. E drept că s-a făcut de mai multe ori încercarea de a se determina lămurit întelesul celor doi termeni. nici pentru e~nologie şi sociologie. etnologia. Aşadar. să ~·~-~····-­ . expusă în Altă creştere: şcoala muncii. să lămurim apoi în chip mai plauzibil trecerea de la instinct la inteligenţă în specia homo şi. * Progresul ideilor nu poate fi decât lent. cât şi în vorbire . atât în scris. ca efect al muncii ajutată de unelte. ci şi de oameni lipsiţi de orice pregătire ştiin­ ţifică.un semn vădit al confuziei de cugetare. Civilizatie si cultură sunt cuvinte întrebuintate foarte des nu • numai de ~ărt~rari. De aci rezultă uneori confuziuni supărătoare şi o reală greutate în tratarea multor probleme de interes nu numai teoretic. altul ceresc cultura. Chiar si la noi s-a discutat mult în anii din urmă raportul dintre civiiizaţie şi cultură. dacă vom fi izbutit definim mai exact cele două noţiuni. Tipărirea lor ni s-a părut cu atât mai indicată. spre soare. Amândouă sunt inseparabile şi simultane (nu succesive. raportarea e1 la . prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creatiunii. cu~ pretinde morfologia istorică a lui Spengler). pe lângă relaţia ei cu etnografia. Totuşi confuzia durează încă. sau suma tuturor produselor sufleteşti. adică tehnica materială. Dar sfera şi conţinutul acestor două noţiuni n-au destulă preciziune nici în mintea cărturarilor.coordonatele etnografice" ale poporului respectiv va unna ca un lucru de la sine înţeles. socotim că rezultatul nu va fi indiferent nici pentru etnografie. deoarece despărţirea celor două concepte presupune analiza prealabilă a unor fapte ce nu sunt încă destul de bine studiate. Iată de ce am crezut necesară publicarea acestor pagini. istoria pedagogiei şi sociologia. tot astfel viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric -civilizaţia.

latină. 95. pe cât e posibil. este o măsură de firească prudenţă.. *A. Ceea ce O. 1926.. p. Dar lucrul nu e cu putinţă. J. pentru a învedera că în cazuri de nedumerire asupra unui cuvânt numai o academie e în stare să urmărească mai de aproape şi să înregistreze mai exact schimbările ce se produc în sfera şi conţinutul noţiunilor unei limbi. americană etc. 1912. La langue frant. până ce nu ne mai întâi asupra celor două aspecte fundamentale ale înţelege vieţii omeneşti: civilizaţie şi cultură. Totuşi. Aşadar. Limba unui popor este oglinda cea mai credincioasă a progresului cugetării în toate direcţiile de activitate omenească. şi mult mai rar despre cultura unui singur individ3 . Paris. istoria (în sensul larg al cuvântului). Mai ales azi. In adevăr. filologia şi sociologia. O altă încercare s-a făcut cu ocazia unei conferinţe ţinută la Astra (aprilie 23. Dar. franceză. De aceea. VENDRYES. încât unii consideră civilizaţia şi cultura ca noţiuni identice. p. mai sus-amintite. tipărită apoi în volumul: Către noua generaţie (ed. ne gândim de obicei la o stare socială. S-au scris si se scriu opere despre civilizaţia chineză. Rar expresii. DAUZAT. ne permitem a releva un fapt: cele două cuvir~te. istoricilor şi al celor ce se ocupă cu evoluţia grupărilor etnice. precum şi toate încercă­ rile de a constitui etnografia. nu vor putea progresa în chip real. 7 şi La philosophie du langage. etc. ni se pare că trebuie căutat nu atât într-o singură ramură de studii. Spengler numeşte "morfologia istoriei".INTRODUCERE Ştiinţele exacte tind să-şi creeze. 137. Subliniem înadins acest fapt. care să fie mai des repetate în scris şi în vorbirea de toate zilele. ştiinţelor şi frumoase lor arte". Cu ajutorul rădăcinilor greceşti ori latineşti. • · Prin urmare. o terminologie identică în toate limbile de cultură. dar nu ştim să fi scris cineva ~~~·~vreo operă cu privire la civilizaţia unei singure persoane. din capul locului. Totuşi. prin natura lor. Aşadar. Paris. Dar sunt unele cuvinte al căror înţeles este neprecis chiar pentru cărturari.aise. au în primul rând o coloratură etnografică. rezultă de la sine că verificarea unei controverse de terminologie înaintea unei înalte instituţii de cultură. 324 şi 344). cu ocazia cursului de etnografie. răspunsul cel mai potrivit la o controversă de idei. etnologia. 22. p. după cum Academia caută informaţii la matematici. Les langues dans l'Europe nouvelle. etnologia. a literelor. când vorbim de civilizaţie. ci le întrebuinţăm şi când e vorba de evoluţia întregii societăţi omeneşti. pp. Aceasta e motivarea iniţiativei luate de cineva din secţia istorică a instituţiei noastre. cât mai ales în sânul unei academii. 280 ş. 1914)2 . deoarece. scriem despre cultura popoarelor: cultura elenă. franceză. DAUZAT. Aşa sunt de pildă vorbele civilizaţie şi cultură. babiloniană. La philosophie du langage. nici un om de ştiinţă (şi prin urmare nici filologul) nu poate cuprinde în mintea sa întreaga bogăţie de înţelesuri a termenilor care exprimă toate nuanţele de gândire. menirea aşe­ zământului nostru a fost determinată chiar de la început astfel: . Le langage. MEILLET. t'eama filologilor. fie în legătură cu practica vieţii.. istoria şi sociologia ca ştiinţe vom pozitive. când chiar filologii mărturisesc că ideile evoluează "mai repede decât cuvintele"*. sa vie et son evolution. * Autorul a căutat să precizeze înţelesul celor două neologisme. ar fi fost mai comod să lăsăm sarcina aceasta numai pe 1 !. indiană. colectivă. când e vorba de noţiuni matematice.ceea ce însemnează o reală pagubă pentru progresul gândirii ştiinţifice. 25. De pildă. savanţii formează necontenit termeni noi. astfel de instituţii întrunesc la un loc mai mulţi specialişti şi pot deci să privească o problemă din mai multe puncte de vedere. lunecările de înţeles sunt atât de mari. . gre'acă. fie în legătură cu ştiinţa. tot aşa e firesc să caute înţelesul expresiilor mai sus amintite mai întâi în sfera literaturii etnografice şi istorice. unde ele sunt de o însemnătate cardinală. 1923. fiindcă trebuie să pornim de la un capăt. germană. romană. Pentru limbă ca fapt social: A. Şi tot astfel. O lămurire este deci numaidecât necesară. Paris. cei doi termeni vin mai deseori sub condeiul etnografilor. pentru a exprima fapte sau idei noi. . Intrebarea e: din care ramură de cercetare să pornească lămu­ rirea? Cu civilizaţia şi cultura popoarelor se ocupă îndeosebi etnografia*.u.Academia Română are de scop cultura limbii şi a istoriei universale. 1921. mai ales că cele două cuvinte servesc azi nu numai la caracterizarea indivizilor şi a popoarelor. când e vorba să precizăm înţelesul unui cuvânt în Dicţionarul limbii noastre rolul Academiei este de la sine înţeles. 1928. c c . pp.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 73 Fireşte. Il. A. în care sunt interesate atâtea ştiinţe sociale. p. Paris.

care nu se putea scurge destul de iute**. Munchen. ca să fie moale ia talpă. care au lămpi şi grăsime de focă. cojocel. ca şoarecele sub muşuroi. Priviti îmbrăcămintea păstorilor din Carpati.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 75 Cât despre hrana lor şi uneltele de vânătoare. Amintim numai atât: în coliba. Pâriă şi ciucurii de la poalele cojocului îşi au rostul lor. Aşadar. Du Groenland au Pacifique. Iar kaiacul. De sus până jos. când s-a îmbrăcat ca eskimoşii. în care intră pe brânci. Amundsen. Pe cap. sub care eskimosul huzureşte chiar la -50 de grade). este un summum de adaptare la mările acelea neospitaliere . p. Spiritul de observare al eskimoşilor nu dăduse greş nici cu privire la acest amănunt. Gânditi-vă: mai întâi un ciorap de piele. fără o scânteie de foc. indispensabilă unui popor de comati ce umblu cu capul gol. nu mai pomenim. păstrată încă în pă1ţile Banatului şi Crainei5 (clabăţ) e dinApiele de oaie. cojoc. socotise că acei ciucuri ar fi o podoabă şi-i tăiase. Trebuie aşadar să recunoastem că haina eskimosilor este un fel de culminare a tehnicei veş~ântului în ce priveşte adaptarea la mediul polar. un fel de glugă blănită. cămaşa cea neagră a păstorilor carpatici e un fel de ··încoronare a tehnicei în ce priveşte îmbrăcămintea din zona culmilor cu ploi atât de dese. Paris. pp.) . cu blana în afară. al cincilea. este superior întregii omeniri. trebuie să mărturisim că eskimosul. CIVILIZAŢIA (HlLOTEHNICA) ) Să pornim de la câteva fapte concrete şi indiscutabile. şi impermea-_ biL (Îmbrăcămintea e ca un fel de piele artificială. eskimosul poate sta şi cu pielea goală. şi toga romană. ** R.. în care vânătorul 'stă ca puiul în găoace şi cu care trece prin valuri şi pe sub valuri. Şi călduros. grăsime.. saltea. Şi impermeabilă. 102-113 ş. să trecem la locuinţă. De pieptar. şi otravă. Instrumentele cu care. lungimea. cu părul neras. 85. Arcul (făcut din oase şi tendoane. în sfârşit.. după aceea vine al patrulea cu blana tot afară şi. Însă esentialul e altceva: tesătura de in sau cânepă este fiartă în zăr ame~tecat cu sucurl de plante veninoase. şi antiseptică. mânecile . povesteşte că triburile continentale petrec toată iarna la temperaturi ce trec de -50°.) Dar capodopera îmbrăcă­ mintei ciobăneşti e cămaşa. Dar mai ales încăltămintea e vrednică de admirat.. Iar geograful şi etnograful exprimă această idee. cu miţele întregi. 1913. * Knud Rasmussen4 care a petrecut de curând mai mulţi ani intre eskimoşi. sunt acoperiţi numai cu haine de piele. lor de gheaţă şi de zăpadă.West Passage. al cărei păr lins-prelins este chiar imitarea lânci de oaie. bundă. un cojocel şi pantaloni de blană. Die Nord. întocmai ca delfinii. . meme en comparasion avec celle des nations les plus avancees"6. Cu drept cuvânt. plapumă şi traistă. 272. Dar a trebuit să-i coasă la loc. urmează al treilea. însă nimic esenţial nu lipseşte. E clară această definiţie? Să luăm un exemplu mai apropiat si deci mai cunoscut. o haină care ţine loc de cortel. cu blana înăuntru . ca să apere pielea de umezeala ploilor. N-o mai descriem. ca să apere corpul de insecte. In Vrancea e rotată. ne mărginim să numai câteva fapte. deux ans d'intimite avec des tribus d'Eskimaux inconnus. Mai întâi o căciulă cât toate zilele. suman şi variantele lor. fiindcă marginea de jos a cojocului începuse a se răsfrânge şi a se încreţi din cauza apei de ploaie. E un fel de compromis între vechea glugă păstorească. suficientă pentru un ţinut cu aer cald şi ploi rare. apoi alt ciorap.. Forma. AMUNDSEN. afirmând că eskimosul reprezintă culminarea civilizaţiei polare. Cetitorul care a văzut vreodată eskimoşi în expoziţiile etnografice sau a cetit descrieri de călătorie cu privire la acest popor. Astfel stând lucrul. 49. în lupta cu mediul polar. cu blana iarăşi înăuntru. De la îmbrăcăminte. (Se înţelege.înţelegând prin civilizaţie suma tuturor meşteşugurilor şi uneltelor. Le monde polaire. Paris. O menţionare şi mai atentă merită gluga. o cămaşă de piele. urmăresc mersul focelor pe sub gheaţă pot fi admirate şi de un profesor de acustică.u. pe corp. pentru ca apa să se scurgă uşor.. prin care omul se adaptează mediului fizic*. Nimic de prisos.. p. (Cea din Munţii Apuseni se apropie de pelerina mediterană. sunt ca cele din Columna lui Traian. ca un potcap şi foarte tare. să-şi amintească un moment îmbrăcămintea lor. omul de ştiinţă exactă trebuie să consta'te că Jnşirăm II. 1908. ca să străbată pustietăţile de la nordul Americei. 1929. Nici că se poate ceva mai potrivit cu zăpada şi gheţurile polare*. Iar fată de astfel de documente. adică luntrea de piele şi oase. Relevăm numai sarica. (Nu uitaţi că ţine loc şi de perină. KNUD RASMUSSEN. căci lemn nu există) e minunat. când afară uraganul lungilor nopţi polare înalţă dune de zăpadă. * OTTO NORDENSKJOLD.) Unii o fac din piele de mieL Cea arhaică. . ne gândim la eskimoşii de lângă ţăr­ mul oceanului. 42: "La civilisation ~pparait comme une des plus remarquables.

55 ş..u=:::. 1912. ~ ·ie aprr. înainte trei mari categorii..:mima] nu poate pretinde calificativul de civuzat.. mediul geografic. Leipzig. 76 ciobanul din Ce .se un atribut care se aplică exclusiv speciei omeneşti. el pniEI.oiTLIZAŢIEL Din capul locului trebuie să obE-eTvăm că !: ·l ::1-E .ige cler gesetzmiissigen Charakterentuiickelung.:iic). adică pc caracterele somatice. în peşteri şi scorburi. carf: ajută adaptarea omului la mediul geo::-:-rafic.. Leipzig. pe puterea fălcilor şi . <if:Oarece acuma noţiunea de civilizaţie ni se p~~ :fi:.dintâi I!l~ 1. privitoan:. faţă de toate celelalte animale) cu p}erderea pE .-=. sistemul nervos şi îndeosebi creierul s-a aflat în faţa unui gen de activitate nouă. 64.. însă colectivă).nia înderE:I:-:rra ~tre teoriile cele mai recente. daci. p. precum şi caracrcrele lor !lE:-. Aşai2:::. pe unghii.a braţelor. stă pe o înaltă trec.. Iar efectul a fost de data asta şi mai adânc: în loc să se bizuie numai pe dinţi. adăpostirea de ploaie şi de frig.::>tă de c~ b rezuma:: ~ -:u::::::en în l.JgeografiL~a preistoria etc. pp.-e!!~. adăposturi (naturale ori clădi te înadins). kE'" ~ :'î.)... Impresiile (engramele 9 ) au provocat o creştere a masei cerebrale. şi a altor mijloace de apărare în contra frigului şi a tuturor intemperiilor*. 1914. ci şi cu sprijinul unor organe artificiale (uneltele).hrana. Deosebirile privitoare la craniu. sistemul nervos. Focul. 3i mijlr~cele de circulaţie (luntre. E de prisos să mei luăm exel!::re.. per::ru a înţelz-::= ~a civilizaţiei şi a culturii. patine. haine din pieile altor animale.e îmbrăcămintea.:te.. vom subQ. Care a fost i:Fi.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 5. T~~-~--tiunea ca geograf. Trebuind să lucreze cu unelte. c ( . 77. substanţele din sâr-~e (albUIIiJ:riL_:i!:. ci vom releva numai ceea ce ni se pare mai demonsi. I. p. ţşadar. labele de asemenea s-au micşorat (mâna a început a fi mai fină încă din paleoliticul superior) şi astfel au putut să se dezvolte tot mai mult organele de relaţie. îndată ce şi-a putut-o procura şi pregăti cu ajutorul uneltelor.::=ea pURă mai sus ne duce dintr-o dată cu mir:. adică tendinţa ei spre umanizare şi despărţirea din masa animalităţii ni se prezintă în primul rând ca un efect al tehnicei adăpostului.. Passarge..: ••J:. au înlesnit dezvoltarea dendritelor şi deci asociaţia . Vezi M..' aver:.. Aci aşadar. pe t:are omul şi-a creat-o folosindu-se de foc. Prin civilizaţie înţelegem suma tutr:. Dinţii care erau mai numeroşi la început s-au împuţinat**. Die Mechanik des Geisteslebens.~de ştiinţe: antropologia 8 . un alt pas însemnat în drumul care ducea spre umanizarea vechiului animal rătăcitor printre ramurile copacilor.L=J := :n:nctul de vedere geografic. Iar urmarea a f. unsariie (cu pământ.sre~~?Tecum şi raporturile ei faţă de cultură: -~ ÎNCEPC ~ c:. r ~ ____. Lămurită. p. Leipzig. Berlin.."ft>=r e încă plină de întuneric.C. ie civilizaţie. HOERNES.~~are.. . PASSARGE.::tSt o d~~ţională a volumului şi a funcţiunilor acestui organ. 78.:oma pierderii părului? 1' 1 77 l\IE~~DINŢI Scăderea şi apoi dispariţia completă a părului de pe corpul omenesc au fost de bună seamă un efect al climei artificiale.·~ Dar probler:::E . Astfel.~ :fibui locul.!.i::.u. * S. însăşi transformarea şi individualizarea speciei. unsori. 1925.la adap~ ~-='__ală cr.. Nu ne propunem să înşi­ rărr: aici toatE 5r:c::5= TI!:e.~=..::= priv~t. ~acoperea odinioară aproape toată epiderma. *** K. WEULE. timpul şi modul cum omul s-a de:::-:?rins din::~--· aT-ităţii. ** M. Kultur der Urzeit. paleontologia. vol. 1912. Grundzi. pentru a despărţi pe om de celelalte animale . putem surprinde cel dintâi pas spre treapta de homo sapiens. asta a fost un pas şi mai decisiv în despărţirea omului de restul animalităţii.'i!.nu e suficient.=.. car. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge. adică baza unei dezvoltări sufleteşti mai bogate. cioaclă.. aceea a lui S. am fi pe calea cea mai favorabilă.~o:n:ă dezvoltarea vieţii cerebrale (caracterul cel ::::1ai pregmr:~Ei umane.-or creaţizrr:.l__ei probleme a originilor speciei noastre. cum le găsesc şi alte animale. Prin urmare.rr-. ca o specie deosebită de celelalte.) puteau fi găsite în natură.m.fu:.Jape în ce împrejurări s-au produs ~.:ea pânE. este evident pentru orişicine.ca la D~ Prin această schimbare. Dar procurarea hral}ei nu numai cu ajutorul organelor fireşti. Alături de îmbrăcăminte şi de locuinţă (care e tot un fel de îmbrăcăminte. pentru a limpezi deplin tot înţec]esul ace. etnograf şi naturalist (me. a fost hrana sa din ce în ce mai abundentă şi mai felurită. grăsime etc. începând cu creierul***. Să vedem a celE. -De :=ceea. fălcile şi unghiile au scăzut. haina cu locuinţa (care e un fel de haim :. adunarea hranei şi pregătirea ei cu ajutorul uneltelor şi a focului a avut drept rezultat un regres al organelor însărci­ nate până atunci cu rolul hrănirii organismului. deşi se ocupă cu dezlegareE ~-. că a ne sprijini numai pe antropologie. dacă lucrurile sau petrecut astfel. VERWORN. .. 16. întrebuinţate pentru hrănirea păru­ lui_ au rămaE ~pentru hrănirea creierului. pale.

care sunt tocmai cele mai favorabile pentru creier. preistoria şi etnografia. ** Unii mărturisesc făţiş că "însuşirile corpului (caracterele somatice) nu sunt suficiente pentru determinarea speciei" şi deci pentru separarea omului de restul animalităţii. cât şi a muta-· ţiilor (de Vries) ca explicarea originii speciilor şi deci ca fundament al clasificării. Scăderea orga:p. p. adică la fel cu caracterele obişnuite. trebuie să constatăm că amănuntele antropologice (chiar cele anatomice) rămân pe un plan secundar**. dau în genere rezultate rele". a hainelor şi adă~ posturilor naturale şi artificiale a dus specia noastră la pierderea părului. necunoscute celorlalte vieţuitoare. . GRASSET. La crise d. a unsorilor. cit.) şi progresul creierului. Cluj. Din contra. p. Der Mensch der Urzeit. p. încât propun chiar eliminarea (Waagen şi Neumayr) cuvântului specie şi inlocuirea lui cu termenul mutaţie· ascendentâ sau descendentă. Şi. ·· Aceasta nu înseamnează că trecem cu totul în umbră însemnă. Când Fechner10 a pus înainte câteva formulări matematice ("senzaţia creşte cu logaritmul excitaţiei" etc. 1910. e posibil ca mâimult ca o chestie de pipăire. 1926. iar aceasta nu e în chip necesar paralelă cu caracterele anatomice"***. 242-246. Vezi: LE DANTEC. Unealta aşadar a fost răscrucea cea însemnată a drumului spre "omenie". 1913. ) *A.a.. Paris. 1910. urmărind seria uneltelor până la cele mai primitive. (On est reduit â proceder par tâtonnement12• Vezi: M. ci în studiul funcţional sau fiziologic al omului (comparat cu animalele mai apropiate de el)". HEILBORN. Paris. Totuşi scepticismul faţă de ştiinţele care se ocupă cu studiul .!<'RIDA RUGIERI. Insă. Dar azi. Atât teoria variaţiilor insensibile. Homo sapiens. 74 ş. 245 ş.) s-a părut că vom ajunge iute la prezentarea genezei multor acte sufleteşti şi deci la o luminare suficientă a zonei care desparte sufletul omenesc şi stările psihice ale animalelor. fălci. De aceea. precum şi uneltele care au înlesnit dobândirea şi perfecţionarea hranei (coacerea la foc) au fost un moment decisiv în evoluţia speciei homo. 96. speranţele se îndreaptă tot mai mult spre fiziologie. Paris.P· 53. psihofizica deşteptase mari speranţe. cele cerebrale ocupă locul cel mai de seamă.) şi la dezvoltarea organelor· vieţii de relaţie (creierul). P. devenind pe calea aceasta homo sapiens. LECLERC DU SABLON. Doar sângele dacă ne va oferi vreun criteriu diferenţia! mai sigur. prin care zoologul separă o specie de alte specii. preistoriei şi sociologiei. este evident pentru orişicine că haina şi hrana. p.Unealtă. pp. nădejdea în găsirea unor formule. Vezi şi .. Vezi: V.· tatea caracterelor biologice.u transformisme. pentru a lega evoluţia omenirii în chip exclusiv de caracterele etnografice. Studiile de izohemaglutinare deschid perspective foarte interesante*. L'euolution creatrice. pe care se întemeiază clasificările. · · ***** Speranţa în clasificări întemeiate pe caractere definitive e adânc zdruncinată. sunt sprijinul cel mai pozitiv al celui care vrea să dibuiască începuturile tehnicei şi prin urmare ale civilizaţiei ca produs al adaptăr}i prin organe artificiale. Leipzig. consideră despărţirea unei specii de alta ca ceva foarte relativ.). 1929. p. Prin întrebuinţarea uneltei. e primul pas în cariera specifică a omului. 225.Cultura". "chiar şi caracterele fiziologice . p. antropoidul a ajuns la diminuarea unor organe ale vieţii vegetative (dinţi. la care se gândea Darwin. ci se leagă de multe alte "incertitudini ale biologiei. "Caracteristica funcţională este singura cu adevărat importantă. 1912. Aşadar. Prin unelte. p: 154. În sfârşit. Op. sunt egal de insuficiente din punct de vedere logic (H. că întrebuinţarea focului. care să lege fenomenele psihologice de concomitentele fiziologice şi de antecedentele lor fizice e considerată ca o "himeră"**** 11 . Wien. 198. Vezi: CH..elor puse în serviciul nutriţiunii (dinţi. La biologie humaine. mai CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 79 În acelaşi timp. --·-desprins într-un chip în adevăr original de masa ariimalităţii rămasă până azi numai cu organele date de natură. alţii au ajuns la formula excesivă că "ignoranţa noastră e un mare factor de clasificare".78 S. Iar între toate funcţiunile pentru problema care ne interesează. Les incertitudes de la biologie.) Ba unii împing rezerva atât de departe. ca un fel de nouă echilibrare a organismului. adică singurul animal "civilizat". Un moment. **** "Determinarea caracterelor diferenţiale trebuie să se facă mi în studiul morfologic sau anatomic. deoarece nesiguranţa în despărţirea speciei noastre de formele zoologice învecinate nu e specială omului. sunt toate de ordin biologic. 1924.. care privesc şi alte specii"*****. unde putem observa mai uşor traiul omului spre deosebire de al altor vieţuitoare. Paris. dacă nu putem preciza biologiceşte momentul. GRASSET. nu ne ră­ mâne altă cale deschisă. adică cercetători rezemaţi pe empirie. unghii etc. civilizaţie şi "omenie" sunt fapte corelative. omul s-a--~-. GIUF. nu il! poate să nu le punem în strânsă legătură cu ini1uenţa organelor anexate artificial. iar pierderea părului a lăsat disponibile sângelui anume substanţe. locul şi modul cum omul s-a desprins din blocul animalităţii. dacă găsim. Des transformations du monde animale. Dar până atunci. 8 ş.. păr etc. *** Dr.omului nu se cuvine să fie prea mare. DEPERET. Dr. In rezumat: unealta este începutul progresului uman.u. dar şi biologii. maxilare e_tc. până ce vom căpăta din latura aceasta informaţii mai precise. Însă impasul fiziologic e deocamdată tot atât de greu ca şi cel anatomic. 1908. 241. Paris. Şi nu numai arbitru operaţiunilor abstracte.u.. fiziologie şi psihofizică în domeniul mai accesibil al etnografiei. decât să trecem de la antropologie. cum am arătat mai sus. MEHEDINŢI epidermă. BERGSON.

parafrazând formula lui Aristotel: "mâna este unealta tuturor uneltelor". este abia perceput. UNEALTA CA STIMULENT PSIHIC. izolată faţă de toate celelalt~ vieţuitoare. . cd. perfect încă din silur 14 . când nuca e prea mare şi nu poate fi strivită între dinţi. 1914. psihologii deosebesc în cuprinsul conştiinţei două părţi: suprafaţa orizontului actual sau ceea ce Maiorescu numea: cercul luminos al conştiinţei. culoarea. este o mutaţie (Bohn15). precum şi ceea ce priveşte lateral. intrăm în domeniul concret al etnografiei. fiziologia ori biochimia să descopere cine ştie ce caractere semnificative pentru toată evoluţia speciei colective homo sapiens. ci se slujesc şi ele de pietre. aruncă ori lasă locului unealta de un minut. 1929. Memoria însă nu e de ajuns pentru • a îndemna pe maimuţă să facă pasul decisiv. pe când omul a păstrat-o şi a perfecţionat-o. după ce a scos miezul. Ca să dovedim că unealta munca cu uneltele au fost în adevăr răspântia vizibilă de unde calea omului s-a despărţit de a tuturor celorlalte vieţuitoare. Iar manevra aceasta de a aduce la steajăr calul care aleargă în arie este un act de voinţă (care se cheamă " ( c . fie printr-un act de mutaţie. După ce însă mutaţia. adică toată tehnica nu-i altceva decât o proiectare a gândului în materie. un fenomen obscur şi nedeterminat 16 . 275 ş. în loc să punem accentul pe unealtă (caracter etnografic) am plecat cumpăna spre creier. fără o deosebită cerebralitate. care să fi determinat acel plus de atenţie. cu coada ochiului. Paris. adică a deschis omului drumul spre organele artificiale. Prin urmare. Şi e firesc să admitem că saltul fiinţei omeneşti spre dobândirea unor organe a~tificiale n-ar fi fost cu putinţă. tot ce trece în. care a dus pe antropoid la păstrarea eolitului. este un punct central (Blichpunkt) unde lumina atinge cea mai mare intensitate. module de cremene pot să capete aspectul unor adevărate eolite. adică de locul de observare. În adevăr.. In adevăr. De aceea. Altă creştere: şcoala muncii. ceea ce priveşte în zare (adică abia zăreşte). lucrul acesta este atât de vădit. după cum în orizontul geografic. afirmând că s-ar putea zice cuA aceeaşi dreptate: "creierul este maşina tuturor maşini­ lor"13. fie din cauza repetării mai frecvente a acestei lucrări. Explicarea nu e un truism. 1929. Leipzig. spectatorul deosebeşte mai lămurit ceea ce stă aproape de centru. de câte ori simte nevoia să spargă nuca. încât parafraza mai sus-amintită ni s-a părut potrivită ca motto în fruntea unui capitol. greutate etc. In acest cerc de o întindere variabilă de la un moment la altul şi de la un individ la celălalt. Din contra. în anume condiţii de mişcare a apelor. toate uneltele şi toate maşinile. deorece toată biologia e plină de mutaţii şi "revoluţii". a făcut posibilă unealta. 'Memorie are şi maimuţa. a V-a. B. Boule a putut observa într-o fabrică de ciment. Atâta numai că maimuţa. a băţului etc.80 S. Până aci suntem deci în domeniul biologiei. De pildă. Vezi: LE ROY. 299. o mutaţie a putut fi şi faptul de memorie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 81 stantă. ca şi omul. se slujesc de crengi în chip de băţ pentru a scutura poame sau a se ajuta la sărirea peste o groapă ori pârâu. Omul a făcut acest pas. când nu putea fi vorba de existenţa omului. se uită împrejur şi caută o piatră. mărimea animalelor etc. care. Les origines humaines et l'evolution de l'intelligence. decât într-un plus de atenţie şi într-o cauză conşi · * MAX VERWORN. Die Mechanik des Geisteslebens. Însă cu ajutorul uneltelor şi al muncii cu uneltele o nouă perspectivă ni se deschide şi anume: putem să ne dăm seama în ce fel unealta a devenit temelia unei activităţi cerebrale de o potenţă superioară tuturor speciilor animale. . unde arătam în ce chip "creierul creează"*. dar îndată ce au isprăvit treaba.Intr-o lucrare de caracter etnografic şi pedagogic.u. adică pe unelte. aruncă îndată piatra de care s-a servit. Bucureşti. S. cum.căci dacă am pleca de la simplul act al memoriei. arc. nu am putea ieşi din impas. De unde a ieşit deosebirea aceasta de procedare? Explicarea nu poate fi găsită. sunt interpretate iarăşi ca simple mutaţii. p. Să amintim câteva fapte din domeniul psihologiei. o scurtă analiză ne poate arăta în ce fel omul a trecut puntea de animalitate spre o nouă poziţie. până ce a devenit lance. In general. spre păstrarea pietrei potrivite ca formă. Ochiul trilobiţilor. şi trebuie să aduci înadins un lucru în punctul central pentru ca să fie văzut deplin sau aperceput. e necesar să răspundem la o întrebare: Pentru ce creierul celorlalte animale n-a putut duce şi alte specii la crearea unor organe artificiale? Privind felul de viaţă al speciilor mai apropiate de om. Apoi o sumedenie de fapte singulare în ce priveşte forma. pe când omul primitiv s-a servit de bolovanul rotund (eolit) ca de o anexă permanentă a pumnului**. apropierea acestui punct e văzut cu o claritate mai mare. ** E drept că chestiunea eolitelor nu e încă deplin lămurită. MEHEDINŢI. constatăm că şi alte animale caută să se ajute în lupta pentru trai cu organe-anexe. iar de aici înainte cercetarea se sprijină pe criterii vizibile şi determinate. suliţă etc. p. MEHEDINŢI ne-poimâine. Abatele Breuil a găsit eolite tipice (la fel cu cele descrise de Hutot) chiar în eocenul inferior. iar germanii (Wundt) numesc Blickfeld. De asemenea. Îndeosebi pentru etnograf. maimuţele nu sparg nucile cu pumnul.

conştiinţei nu se poate preciza.lipsa uneltelor a tinut conştiinţa pe treapta unei percepţii difuze şi destrămate î'n câmpul luminos. întocmai ca un jucător neexperimentat. senzaţiile de auz. din cauză că nu ascultă cu aceeaşi promptitudine. ca organ:le naturale: mână. câmpul conştiinţei se conturează. Dacă lucrurile stau astfel. Cine vrea să verifice valoarea criteriului etnografic faţă de cele biologice. rămân de cele mai multe ori izolate sau se amestecă şi se perindează în câmpul conştiinţei la întâmplare. poate fi nepotrivită cu acţiunea începută . ascultând deseori de un circuit scurt. înţelegem cum el a fost influenţat în cel mai înalt grad de munca cu uneltele. cu cât specia stă pe o treaptă inferioară. Şi tocmai această operaţie a fost ajutată de ivirea uneltei. 1929. HOERNES. unde e localizat si graiul. Prin urmare. dacă-i punem să lucreze anume lucruri cu mâna dreaptă. unealta este un fel de alter ego. după câte ştim. de care putem lega dezvoltarea conştiinţei umane. nu departe de tâmpla stângă. de obicei îngust. adică a organului supranumeral. La om din contra.mâna . viaţa animalelor e mai mult vegetativă. Orizontul vag al percepţiei devine circumferinţă. Aşadar e uşor de înţeles că uneltele au constituit un fel de auroră a vointei specific omeneşti şi un izvor bogat de apercepţie. p. C. tot aşa. unde a fost nevoie în cele din urmă şi de un birou special. UNEALTA CA CRITERIU ĂL PROGRESULUI SPECIEI UMANE. nu dă acestui fapt relieful c~ i se cuvi~e. De la eolit.lui17. care. ' * M. 22.chiar la cele mai evoluate dintre mamifere . În fine. după ce capătă un centru şi deci închide suprafaţa unui cerc.82 S. Wundt. adică n-au ajuns la o personalitate psihică bine conturată. se explică destul de firesc. adică centrul nervos aperceptiv din regiunea frontală. . picior. din care au răsărit apoi stările cele mai înalte de conştiinţă şi prin urmare umanizarea progresivă a vechiului antropoid. ' . Leipzig. ele nu s-au putut ridica până la organizarea unui Eu. Afară de momentul când caută hrana. solicită mereu colaborarea lor.. situat în regiunea frontală a creieril. singur omul şi-a adăugat şi îşi sporeşte necontenit numărul organelor sale (artificiale). după cum nu poţi desena un cerc. de teamă să nu le zădărnicească actiunea lor comună. aşa că servea "la toate". când unele mai mult. care concentrează asupra lui grija tuturor tovarăşilor.şcoala muncii. iar localizarea lui în regiunea frontală. Fiecare organ are un fel de experienţă quasilaterală.pietroiul primitiv.Din contra. Am înşirat aceste comparaţii. bun de aruncat cu mâna.şi de la "pana" cheleană. îndată ce atenţia creşte şi e silită să se concentreze asupra punctului aperceptiv.centrul nervos de aperceptie sunt fenomene conjugate*. dar şi stagnarea conştiinţei specîilor animale apropiate pe scara zoologică de om. va fi destul să observe următoarele fapte: a. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI apercepţie) şi ) nu se poate realiza Iară inhibiţia sau oprirea tuturor celorlalte elemente la oarecare depărtare de punctul privilegiat. Evoluţia graiului a fost şi ~a strâns legată de aceeaşi acţiune aperceptivă. . este evident pentru orisicine că unealta a jucat un rol eminent în evolutia constiintei ~menesti. Altă creştere. adică începe să dobândească o relativă fixitate. dacă nu este raportată la un c~ntrudestul de bine fixat. unde lumina conştiinţei are maximum de intensitate.. de văz. de act ete. Aşa că. · Cele înşirate până aici ne permit să înţelegem nu numai sporul · conştiinţei omeneşti în legătură cu unealta.' MEHEDINŢI. până la şira spinării şi înapoi. poate cadea departe de corp.. Şi tocmai centrul lipseşte conştiinţei animalelor. fără să mai aştepte ordine de la creier. vos special pentru apercepţie. decât numă­ rul din ce în ce mai mare al uneltelor de care el se serveste. La animalele celelalte . unealta a fixat atenţia şi a intensificat-o. Cu toată organizarea lor anatomică şi fiziologică foarte aproape de a omului. dinte etc.. dar ni se pare că aci e ancora cea mai tare. După cum piciorul gâdilat în somn se retrage. 1912. ca un fel de "instrument universal"* si . un fel de somnolenţă din ce în ce mai accentuată. foarte puţin modelată. Urgeschich:~ der Menschheit. spre organul excitat de o cauză externă. ca ceva străin de corp şi nu destul de adaptat nevoilor. Unealta se poate rupe. Unealta a ridicat deci conştiinţa omenească pe un plan cu totul nou faţă de celelalte animale. Pe când toate speciile zoologice au rămas numai cu organele lo~ naturale. Bucureşti.. De aci şi faptul semnificativ că gângavii se pot vindeca. neavând corelaţie ancestrală cu celelalte părţi ale corpu-~-~-~·~ lui. · ~ 83 n-ai ca punct de plecare un centru. după fluctuaţiile unei atenţii leneşe ori distrate.· Periferi~· . unealta . dacă · * S. adică a devenit ocazie de percepţie potenţată până la apercepţie. . p~ntru a lămuri in concreta felul în care unealta a solicitat şi potenţat mereu corelaţia celorlalte organe şi a prelungit firele lor de corespondenţă până la creier. Numărul progresiv al uneltelor 18 • Nimic nu măsoară mai con~ cret ascensiunea omului faţă de celelalte vieţuitoare. Şi dacă ne gândim la centrul ner. asociată la munca cu uneltele. toată această acţiune e condusă de un centru nervos special (al apercepţiei). când altele .

cuvântul "~ivilizaţie" un înţeles precis şi uşor de exprimat cantitativ. a început adevărata carieră a speciei umane.. pp. iar alte multe invenţiuni tehnice îi permit să întreacă puterea de relaţie în . omul n-a încetat o clipă de a varia formele. Diferenţierea progresivă a uneltelor. În sfârşit. Nici un organ nu a influenţat mai mult evolutia celorlalte (si chiar evolutia creierului). În clipa când mâna antropoidului a încetat de a fi un organ de agăţat prin copaci şi de alergat pe pământ. ne permit să trecem de la aprecieri capătă . unde submarinele îi permit să evalueze cu o preciziune 'matematică în mijlocul întunericului etern. s-a suit şi în atmosferă până în regiunile unde iarna e veşnică şi aerul irespirabil din cauza rărimii. care îi permite să zărească până în adâncimile spaţiului cosmic. ) într-o infinitate de variante. Al doilea criteriu semnificativ. c. care ştrăbat acum în câteva ceasuri mările şi ţările. D DEFINITIA CIVILIZATIEI SI VERIFICAREA El PRAGMATICĂ . pentru a exprima paralelismul dintre evoluţia omului şi tehnică. L'humanite prehistorique. dimensiunile. 1924. pe când -omul s-a emancipat sub robia mediului geografic şi a devenit stăpânul întregii planete. In loc de a spune că un popor este mai mult sau mai puţin civilizat. clădesc de milioane de ani digurile şi colibele lor servindu-se numai de puterea labelor şi ascuţişul dinţilor. iar membrele superioare s-au deprins să modeleze cele dintâi unelte. _poate au'zi sunete imperceptibile pentru auzul altor animale. care au înl~snit omul~i adaptarea sa la mediul fizic. graţie uneltelor. este diferenţierea progresivă a uneltelor. luntre. care poate trece oceanul ca-n vis. terţiar (eocen). uşor de controlat. Michelet. arsenalul omenesc a crescut în chip gigantic. ca mâna înarmată cu un~lte. Pe când castorii. Întinderea progresivă a razei de acţiune. iar termitele de sute de milioane de ani* construiesc aceleaşi muşuroaie din acelaşi material şi după acelaşi tipic. faţă de tot restul creaţi unii.. Iar înţelesul acesta se impune etnografilor pe te~eiul unor fapte concrete. un istoric iubitor de ştiinţele naturii. omul a devenit nu numai stăpânul netăgăduit al planetei. Totdeodată. exprimată prin intensitatea muncii (raportul între cantitatea de muncă şi unitatea de timp). compoziţia şi destinaţia uneltelor sale. ajutat de telescop. un cercetător modern afirmă că mâna şi limba fac împreună "toată umanitatea"*. încât ne apare aproape ca o specie nouă. De aceea. Pe la mijlocul veacului trecut. această accepţiune are pentru cugetarea ştiinţifică foloase vădite: 1. zoologice se prezintă cu un anume biotip în fiecare biotop. c o nimica toată faţă de puterea ochiului omenesc. socotim potrivită următoarea definitie: civilizatia este suma tuturor descoperirilor tehnice. dorul. pentru ca să avem un punct de plecare pozitiv.. b. adică organelor artificiale. A ajuns astfel singurul -animal cosmopolit. nici fregata. în ce priveşte graiul. telefonia fără fir duce vocea la distanţe uriaşe. de pildă. J.u. De asemenea. dar s-a transformat pe sine însuşi până într-atâta. De pildă. casă. care stăpâneşte doar o infimă parte a orizontului planetar. VI. gradul de diferenţiere şi capacitatea de producţie a uneltelor (randamentul). nici o pasăre (nici con. arc etc. pe care şi le-a adăugat corpului său. croindu-şi cu ajutorul uneltelor un ·mediu artificial în toate zonele de climă. DE MORGAN. Cu drept cuvânt. în anii din urmă. înarmată cu un microfon. etc.cum vom arăta mm departe.S. nici rândunica) nu se mai poate măsura cu · omul-zburător. Azi însă. aripa zburătoarelor celor mai iuţi şi mai puternice a rămas puţin lucru faţă de zborul aviatorilor. până la polii încremeniţi sub gheţuri. executând unul şi acelaşi lucru (haină. VIII ş.. apoi s-a cufundat şi sub valurile oceanului. Putem spune că. alţii îl mută în era secun- · 85 Desi e animal continental. Numărul tot mai mare al uneltelor şi tipul lor din ce în ce mai diferenţiat au dat omului posibilităţi de adaptare nebănuite de nimeni şi fără pereche în regnul animal. Aşadar. unde nici o vietate nu-l mai poate urma. ( ( . Din cele înşirate până aici rezultă aşadar în chip lămurit că: unealta si munca cu uneltele pot fi considerate ca adevăratul caracter distinctiv al speciei "homo". care se înalţă până deasupra norilor (în stratosferă). toate speciile . · MEHEDINŢI 84 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la profunzimea uneltelor de azi. Vederea unui muzeu sau a unei mari uzine poate arăta într-o minută imensa distanţă străbătută de tehnica omenească. adică atunci când strămoşul genului omenesc a devenit biped. E destul să cercetăm numărul. -·. între toate vietăţile superioare. spaţiu şi timp a oricărei alte vieţuitoare 19 . Pe t~meiul c~lor arătate până ~ici. seria de unelte ale unui popor şi calitatea lor relativă. după ce a luat în ~tăpâ~ire tot uscatul. Paris. * Unii pun începutul termitelor în dară şi chiar în cea primară. Mai întâi. ochiul vulturului. avem la îndemână un criteriu concret pentru a-i măsura treapta de civilizaţie şi a-l compara cu alte grupări etnice. în loc de o noţiune vagă. ~~~-vorbea cu o superlativă admiraţie de zborul planat al fregatei. Si tot asa urechea omenească.

u. 36 ş. omul a ajuns un culegător tot mai abil şi mai puternic. După ce omul-vânător s-a deprins să ucidă anume animale bune pE:mtni hrană. ci. mai multe . pur subiective asupra civilizaţiei. p. atunci locul său în ierarhia valorilor omeneşti devine şi mai uşor de determinat.) de care s-a slujit pentru a spori puterea membrelor sale. să spintece. să zgârie. Iar panoplîa sa de atac şi de apărare a crescut şi s-a diferenţiat neîncetat. şi de sapaligă (un băţ teşit. ouă. PAUL DESCAMPS. În faza de pură animalitate. Sau chiar în necesitatea de 'a căuta hrana în preajma omului. 1926.u.Slujindu-se însă de eolit. cum sunt multe alte specii. ajutat de unelte. cu zero momentul în care omul a pus mâna pe eolit sau alt material (lemn. 257 ş. pentru dezgroparea rădăcinilor). de obicei. a însemnat în acelaşi timp şi un pas spre ciuilizare.taie hrana culeasă (fructe. orice pas mai departe spre perfecţionarea acestor organe artificiale. Revue internationale de sociologie. a II a. cum e cazul pentru dingo.86 S. Reiseschilderung und Ergebnisse der zweiten Schingu-Expedition (1887-1888).. KARL VON STEINEN. 1897 ed. cum se poate vedea încă destul de bine la primitivii. scoică etc. tracţie*. Cf. care îl ajută să spargă coaja fructelor ori să zdrobească oasele. Dar o cauză nu produce numai un efect. adică o creaţie a poporului respectiv. Berlin. să sfarme ori să. ci sunt originale. Cuvântul civilizaţie capătă astfel un înţeles nu se poate mai concret şi mai uşor de ţărmurit. "L'invention chez les primitifs". CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Arta (imitaţie creaţie) desen paleolitic - arta actuală Ştiinţa (cugetare.monoteism C 'i v i 1 i z a ţ i a o 87 . progresul speciei umane a trebuit să se manifeste printr-o procurare mai uşoară a hranei. Dacă însemnăm *. Şi anume: în primul loc. os.magică) fetişism . vânat etc. antropoidul a fost un culegător. rădăcini. dezvoltarea civilizaţiei poate fi exprimată grafic. Resturile de unelte şi arme paleolitice şi neolitice dovedesc peste tot o progresiune vădită.-. Unte. puii găsiţi în culcuş. den Naturvolkern Zentral-Brasiliens.. Unghiile şi dinţii sunt oarecum degradate din rolul lor primitiv. Iar când etnograful mai constată că unele măcar dintre uneltele de care e legată viaţa materială a unui popor nu-s împrumutate sau imitate după modelele străine. din culegător destul de inofensiv. ci ca mijloc de dis~. Astfel. Al doilea.u. pp. Primum vivere. 206 ş. fiind adunaţi pe lângă sălaşul omului nu din consideraţii de prevedere.cauzalitate ordonată) empirie metafizică pozitivism Religia (cugetare. la determinarea matematică (cantitativă) a gradului de civilizaţie20 . omul.). anexate corpului. adică un vânător. 2. ajunse cu vremea un culegător agresiv. spre a găsi măduva. şi înlocuite cu pietre ascuţite. scoici şi ghimpi care pot să găurească.

ca să nu -ardă) i-a sugerat femeii una din cele mai mari invenţiuni: olăria*. un lucru e cert: în prima rubrică a inventarului civilizaţiei fiecărui grup etnografic trebuie să punem hrana şi tot ce priveşte tehnica hranei. 61. îndeletnicirea îndelungată cu vânătoarea. Du Groenland au Pacifique.PRSCHEWALSKI. 1910. Paris. 1929. că chinezul are în cartea lui de bucătărie peste 40 de reţete numai pentru tocătură (în care intră substariţele cele mai eterogene: cuiburi de salangane 21 . pp.B. o formă de procurare a hranei cu mult superioară vânătoarei. 47. mulţi europeni nici nu bănuiesc că aiurea există mari aglomerări de populaţie. nu de pâine. p. ca ale Europei. fără să fabrice însă pâine. al cărui gluten permite frământarea şi modelarea pâinii. ci înlocuind-o cu "orezul de toate zilele". regiunile arctice au o tehnică alimentară cu totul deosebită. sau zăpuşirea cărnii între pietrele infierbântate la foc. Jena. Vechea ierarhie: vânători. pp.Lutul răscopt şi întărit prin dogorirea focului. ** KNUD RASMUSSEN.Jena. ea trebuie să fie adunată..57. .de la o vreme s-au domesticit. lângă care era pus coşul spoit cu lut. ori păstoritului şi totdeauna industriozitatea lui a fost stimulată zilnic de grija pentru procurarea.. îngropare în zăpadă ori în gheaţă. În sfârşit. 147. prin urmare sunt o preţioasă indicaţie cu privire la gradul şi tipul de civilizaţie. a dus pe femeie la descoperirea agriculturii (calea era nu se poate mai firească: rădăcinile. 1884. culegerea seminţelor şi a ră­ dăcinilor.S. păstori. pp. gogoşi de viermi de mătase etc. 48. el caracterizează prin acest cuvânt o întreagă civilizaţie l~gată de cultura cerealelor. 88 MEHEDINŢI actuali . e destul să relevăm faptul că regiuni întregi de pe faţa pă­ mântului n-au cunoscut altă preparare a mâncării. vol. prindeau iarăşi rădăcini. precum şi ascunderea lor faţă de lăcomia bărbatului. 116. etc. * Pentru a vedea ce rol însemnat a avut în civilizarea omului tehnica prealimentelor.de necrezut când le spui că europenii mănâncă stridii. Căci.Vezi: K WEULE. hrana lor era un fel de terci de făină (pullmentum). prăjire pe foc. Din clipa când a pus mâna pe eolit. afară de coacerea ori frigerea pe cărbuni. Coacerea hranei la foc şi apoi încălzirea în apa fiartă şi fierberea în vase naturale (scoici ori coji mânjite cu lut) sau în vase împletite din rămurele (coşuleţe unse cu lut. omul a fost şi culegător şi industriaş. 248. a fost cel dintâi pas spre ceramică. ascunse în ţărână. . amestecate cu praf de sare. "Pentru european e tot aşa de neînteles că arabii mănâncă lăcuste. în vederea agriculturii. Paris. ci indică şi o adaptare deosebită la mediul geografic. ş. n-au cunoscut pâinea decât din vremea întâiului război punic. 51. p. De asemenea. Prin urmare cine zice hrană. Meşteşugul de a fierbe ceva în apă şi uneltele respective au fost necunoscute în cele mai multe insule ale Ocean ului Pacific. a. La fel şi în pustiile calde. vol. · Aşadar. Iar de aci s-a născut în unele regiuni păstoria. asta e un semn sigur de străveche tehnică culinară*****. În acelaşi timp.). 91. şi îndeosebi de cultura grâului. 1928. fiindcă i-au trebuit din ce în ce mai multe unelte şi arme (de atac şi de apărare). p. păstrarea şi pregăti­ rea ei**. mai puternic şi mai agresiv. lăsând la o parte urmărirea în fiecare mediu geografic a muncii vânătorului. în legătură cu industriile corelative. etc. . ***** V. afumare. 1877. 111. venirea corăbierilor străini. 48.un lucru imposibil în zona mâncătorilor de orez.. preparat sub formă de fiertură. Reisen in Tibet. De asemenea. agricultori şi ind~striaşi e o ~implificare naivă şi falsă. legată aproape exclusiv de carne şi de peşte. 169. crabi. hrana nefiind totdeauna la îndemână. II. aripi de rechin. precum şi o tehnică alimentară. vânătoarei. păstrată şi în anume chip preparată. simte o adevărată greaţă numai văzând pe cineva că mănâncă peşte ori păsări de apă****. adică 1-au îndemnat să fie mereu si indu.. (' ( ) . ). Până atunci. agricultorului şi păstorului. E nevoie de uscare. pînă la. . popor de plugari. H r a n a. 128. având o tehnică cu totul specială pentru adunarea. sau cufundare în salamură etc. pp. IBANEZ. 1772. Beschreibung uonArabien. . care trăiesc tot în ţinuturi temperate.trias. raei etc. I. iar de la o vreme a fost industriaş. li se pare. . 98. Deux ans d'intimite auec les tribus d'esquimaux inconnus. Voyage autour du monde. 47. după cum arabilor . gătirii CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 89 Când europeanul vorbeşte de "pâinea de toate zilele" ca de un lucru de la sine înteles*. Eskimoşii continentali de pildă se hrănesc aproape numai din carne de ren. Când afli. Kopenhagen.171. acela nu aminteş­ te un produs comestibil oarecare. Stuttgart. uneori foarte ___ complicată. *** CARSTEN NEIBUHR. Pentru a verifica şi justifica această procedare în descrierea civilizaţiei unui popor este destul să observăm că chiar în faza actuală a omenirii hrana este unul dintre caracterele cele mai semnificative pentru a măsura gradul şi felul civilizaţiei unei grupări etnice. Reisen in der Mongolei... aus eigenen Beobachtungen und im Lande selbst gesammelten Nachrichten."*** Mongolul crescut în uscăciunea pustiei. seminţele uitate în ţărână răsă­ reau şi dau plante la fel. Şi fiecare din aceste procedări presupune o lungă experienţă ancenstrală. Die Kultur der Kulturlosen. de pildă.u. De şceea. cu păstoritul şi agricultura l-a silit pe om să varieze necontenit forma si dimensiunile uneltelor. **** PRSCHEWALSKI. păstrarea şi pregătirea alimentelor. când locu- * Nici romanii.

Şi în latura aceasta. şi sfârşind cu omul polar. cit. aproape gol. pentru a măsura iuţeala relativă a progresului civilizaţiei sau tenacitatea unor obiceiuri arhaice. ast~ însemnează mai totdeauna să reconstituieşti fazele cele mai vech1 ale civilizaţiei respective. · jos. ţesere etc. au început a întrebuinţa şi lâna vegetală (bumbacul) şi o sumă de plant~~ fibroase (cânepă. gama formelor de civilizaţie este imensă. Kultur der Urzeit. ţeastă). Pelerina e "casa spatelui". 67. culegerea şi metodele de conservare şi pregătire a bureţilor. 113. Op. să nu se mire că punem la un loc haina cu locuinta. În orice caz. Brasiliens. Pe când primitivii se servesc de unsoare** (grăsime. din vremea când pescuitul era încă ocupaţia de căpetenie a neoliticilor din preajma Carpaţilor. ba încă într-o măsură şi mai vizibilă. . Berlin. haina poate sluji ca cel mai vădit criteriu pentru a judeca treapta civilizaţiei unui popor şi coeficientul său de progres. nu numai uneltele de bucătărie. phormium tenax23. adaptării omului ne transpun de asemenea într-o fază veche a la mediul carpatic. asta e un criteriu de luptă s~culară cu foa~ea şi deci o specială adaptare la mediu. · ** G. acoperit cu piei din creştet până în tălpi (un fel de piele artificială)__~··~. apoi şi pentru un ~otiv cu totul obiectiv. p. deoarece nevoia de hrană şi tehnica hranei au fost din capul locului resortul cel mai puternic al civilizării omului. Din cele înşirate până aici rezultă în chip lămurit că hrana este un indice de civilizatie de o însemnătate fundamentală pentru etnograf. adică nu avea fundul suficient de neted spre a sta ·în echilibru*. Faptele sunt prea cunoscute ca să mai fie nevoie de dovezi. După cum unii primitivi fierb carnea înăbuşind-o într-o ţesătură de fibre muiate. 148. iar oala nu era încă destul de modelată. pălăria e "casa capului". a fost adaptarea la climă. De exemplu. ca ţestul. parte arătând o termi- nordică. peste peştişorii amestecaţi cu ierburi şi înve!jţi într-un brusture (ca foile care acoperă azi burca de sub ţest). pentru a nu înmulţi categoriile etnografice. Relevăm numai atâta: întocmai ca şi hrana. in. p. cu focul nu înăuntru. 101. · . ne poate explica originea ceramicei pe o cale mai directă şi mai simplă decât a coşuleţu­ lui de rămurele unse cu lut. haina şi casa sunt acelaşi lucru. Un alt pas spre civilizaţie. De aceea după cum s-a zis: stilul e omul. fră­ mântând între dinti bob cu bob si mestecându-le domol. parte latine. Cuvântul a căpătat înţelesul de cap (tete. pantalonii sunt· "casa picioarelor" etc. dar şi felul pregătirii alimentelor pot servi ca indice de civilizaţie. La bakairi. iar păstorii au utilizat şi lâna animalelor. care a făcut posibilă răspândirea omului în ţările temperate şi reci. voi. Vezi: K VON S'J'l!:JNEN. De altfel. ca un fel de cuptor minuscul. peste care pun pietre arse în foc. Această unealtă culinară ne duce însă cu mintea şi mai departe: el este ultimul reprezentant încă uzitat al oalei primitive. rafie. a urmări în clasele de jos ale unui neam obiceiul "culegerii" directe a hranei.90 ) ' ) S. obiceiul muntenesc de a fierbe -peştişorii mici nu cu apă. tot aşa etnograful poate spune cu drept cuvânt. pe o lespede de piatră. ceramica nu trebuie legată numaidecât de nevoia fierberii alimentelor pe lângă fla- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 91 nată cu gura în jos. 208). agricultorii. tot aşa locuitorii preistorici din Carpaţi şi de aiurea au putut deriva olăria din învelişul diform de lut (un fel de scafă abia modelată) cu care acopereau carnea sau alte alimente destinate coacerii. lut etc. precum şi numirile lor. nologie b. vânătorii şi-au adăugat în cpip foarte firesc pieile. cu frunzele mari care acopereau pasta făinoasă pusă la copt.De pildă.). urzică etc. In fine. In sfârşit. . tei. ci într-o oală pusă. Ţestul deci. ne duc cu gândul până în epoca daca-romană. Unter den Naturvălkem. HOERNES. Iar în ordinea aceasta de idei. 1907. 1875. * Cei care se ocupă de sistematica etnografiei. că bucătăria unui popor este oglindirea cea mai limpede a vieţii materiale a poporului respectiv. voi. ci îşi împlinea rolul ei chiar culcată. pp.) a căror folosire presupune o tehnică uneori foarte complicată (macerare sau topire. cără. 1. precum şi uneltele de care se serveşte un grup etnografi~. este o reminiscenţă de mare preţ a bucătăriei arhaice. La bakairi oalele nu servesc la fiert.. ori răstur' :* M.) ca îmbrăcăminte. ci pe dinafară. când testa însemna încă pentru străbunii noştri oala. Paris. H a i n a ş i l o c u i n ţ a. şi a observa apoi tehnica păstrării şi pregătirii alimentelor. 82. şi anume cel mai vechi indice. În forma masculină de azi cuvântul însemnează numai vasul rudimentar care acoperă măiaiul şi este acoperit la rândul său sub spuză şi jăratec. colorare. O facem întâi. SCIIEWEINFURTH. pe lângă lâna animală. iar noţiunea de "oală" s-a pierdut. Haina şi casa sunt izvorâte din aceeaşi necesitate organică: apărarea corpului de intemperii 22 • E semnificativ în ordinea aceasta de idei că unii primitivi le confundă şi azi. ci numai la păstrar~a apei şi au derivat' din coşuri lipite cu lut (K VON STEINEN. 140. nea'vând fund. p. cu gura în ·. l. prin tehnica îmbrăcămintei şi a locuinţei*. cuvântul ţest în limba noastră şi burca ori mălaiul care se prepară sub ţest. Leipzig. Începând cu omul tropical. aşa cum o oferă natura de-a gata. toarcere. ~ . care.-···~ varietatea mijloacelor de apărare în contra frigului şi altor internperii este enormă. 1912. MEHEDINŢI itorul Industanului se mulţumeşte numai cu o mână de orez. Au coeur de l'Afrique. nu putea sta vertical.

putem afirma că. e o reminiscenţă a epocii când o bună parte din cap era încă gol. ** S. colonizare. că ea este semnificativă în cel mai înalt grad. luminat.. Dar. este în adevăr uriaşă. Dintr-o specie tropicală. mijloacele de circulaţie. 1875. Ţinutul săcuilor. haina este un real exponent al civilizaţiei unei grupe etnice şi deci ea ocupă un loc de seamă în orice descriere şi caracterizare etnografică. * Schiţarea cartografică. 92 Prin urmare. vol. adică tmbrăcămintea colectivă a familiei sau.330. pp. WACHNER. prin tehnica locuinţei. Topliţa şi Defileul Mureşului". ne îndrumează spre regiunile de păstorie arhaică. inului şi cânepei. În latura aceasta. este vădit o for' mă arhaică.. în unele priviri. După ce a domesticit însă unele mamifere mai puternice. bou. a unei grupe sociale si mai numeroase. încercată de două ori de geografi. OPREANU. cum am spus. a dus la interpretări interesante asupra regiunii de intensă colonizare romană. tot aşa şi-a creat şi un tip de îmbrăcăminte. în Institului de Geografie al Universităţii din Cluj. după cum în fiee. a ajuns să ia în stăpânire tot pământul ecumenic. Voyage d'un naturalist. De aceea. Astfel. putem afirma că nici forma. De exemplu. contribuţie de geografie umană şi de etnografie şi Lucrările 328. nici numele şi nici dimensiunile hainelor nu-s indiferente pentru descrierea etnografului.231. H.are mediu geografic omul şi-a creat un tip de hrană. după cum am spus înainte.. Putem afirma că 90 la sută din istoria poporului românesc e încă îngropată sub ţărâna preistorică ori în penumbra şi umbra etnografiei sau în mormântul documentelor împrăştiate prin arhive neutilizate. pp. schiţând în treacăt îmbrăcămintea păsto­ rilor din Carpaţi.. care ocrotesc tot atâta cât şi culcuşul unui iepure*. alături de hrană. Rămâne să mai adăugăm. care aleargă cu picioarele altora... -Cămaşa maramureşenilor. lamă. lânei. 1929. Analiza tipului de casă în secuime e un document de preţ în dezlegarea chestiunii de prioritate. c. şi ca material şi ca dimensiuni şi distribuire. Circul aţi a. Iar cămaşa neagră. un fel de pendant pentru clabăţ. ne duce cu gândul până la timpurile lui Dioscoride 25 care lăuda marea experienţă a dacilor în ce priveşte cunoaşterea plantelor medicinale. Dar sunt o mulţime de alte amănunte. precum şi cuvântul îmbră­ care sau îmbrăcăminte sub care înţelegem azi totalitatea veşmin­ telor. uneori. Ţundra faţă de sarică. foarte grosolană şi neestetică. opinca bănăţeană. .Reţinem numai adevărul că.. "Judeţul Ciuc. De asemenea. 176. ren. poate afirma fără ezitare că un studiu comparativ al portului românesc şi al uneltelor care slujesc la pregătirea pieilor. 228. construite din câteva crengi înfipte în pământ. tot aşa. dar neverificată pe teren. . încă CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 93 În rezumat: haina este un criteriu de mare preţ pentru măsu­ rarea gradului de civilizaţie. în lupta de adaptare la mediul geografic. aerisit etc. ca o a treia grupă de fapte caracteristice pentru civilizaţie. Am arătat mai sus.S. compararea formei căciulilor începând cu jarca pi.. Dar meşteşugul acesta n-a fost atât * CH. elefant). suprapunere de elemente etnice etc. pe care azi nici pe departe nu le înţelegem. cal. şi până la casele moderne cu zeci de etaje .scara perfecţionărilor tehnice pentru încălzit. Până şi în sfera îngustă a unei singure ţări. III. Cine o cunoaşte din proprie intuiţie cu diferitele ei variante. devenind. singurul cosmopolit între toate animalele superioare. Paris. DARWIN. Iar seria formelor e si aci enormă. iar pe unele nici nu le bănuim24. \ * Şi aproape tot aşa de însemnată este şi locuinţa ori casa. nici materia.W · că a maramureşenilor şi sfârşind cu clabăţul din părţile Crainei. Clădirea de lemn şi ornamentarea porţilor şi alte amănunte nu mai lasă nici o îndoială asupra influenţei româneşti asupra coloniştilor secui**. iar hainele acopereau mai mult partea inferioară a corpului26 . Simpla cartografiare a unor documente etnografice (cum e portul vaselor pe cap* ori forma sau numai numele unei haine) ar releva dintr-odată fenomene istorice. scurtă numai de o palmă. fiartă cu zăr şi înveninată cu zeamă de spânţ (helleborus) şi alte plante otrăvitoare.adevărate "zgârie-nori" . circulaţia arată mai bine şi decât hrana şi locuinţa progresiunea civilizaţiei unui ţinut şi a populaţiei respective. şi chiar pentru călătorie. cu ajutorul câtorva animale îmblânzite (măgar. care aşteaptă o tratare metodică. locuinţa e uneori un criteriu etnografic de o însemnătate decisivă în probleme de imigraţii. omul s-a mărginit multă vreme numai la umblet. (1 ( . i-a venit în minte să se folosească de puterea lor pentru transport. Ca animal de uscat. omul a devenit un fel de centaur. întocmirea casei a însoţit pas cu pas toate vicisitudinile fiinţei omeneşti. De la cul- cw~ul de o singură noapte al boşimanului ~au de la wig-wam-ul fuegianului. după cum este exagerată formula că "omul este ceea ce mă­ nâncă". yak. ar da la iveală fapte de cea mai mare însemnătate cu privire la mersul civilizaţiei în Carpaţi şi ar limpezi multe fapte istorice. cămilă. Şi ca formă. omul. nici culoarea. tot astfel ar fi neexact să zicem că un popor preţuieşte ca civilizaţie cât îl arată îmbrăcămintea lui.

'j ·•·. e de dată foarte recentă. eskimosul e îndemânatic ca un amfibiu. 43 ş. IBANEZ. . '** Pentru DINŢI. venind spre ţărm tot asa de iute ca şi valurile. cu care poate să treacă şi pe sub apă. întrucât pernhtea înlocuirea muncii manuale a vâslitului. chervan etc. mişcând picioarele şi mâinile. pite de lemn.). lamba. vol. Apoi. De la pârtia primitivă. proţapul. Însă toate acestea au fost invenţii mari şi ·relativ târzii. Au coeur de l'Afrique. un fel de patină. căruţă. cu puterea mecanică a vântului. car. Cât despre navigaţia polineziană. şi de la crâmpeiele de potecă împrejurul colibelor. Prăjina a devenit apoi lopată şi s-a adaptat ciobacului devenit luntre propriu-?-isă. I. Şi nu numai roata. Kartogro. sanie. la celălalt capăt al continentului american. De pe mal. înotătorii. care se confundă uneori cu hăţaşul animalelor sălbatice..r la început au fost foarte greu de imaginat şi de realizat. p. 170 ş. ca un scut de lemn şi de care se slujeau să treacă râurile ori să străbată strâmtorile. Cum scândura n-o zăreşti. Munchen. cu o încetineală de broască ţestoasă. frâu. aleargă. au rămas până acum la un stadiu de navigaţie cum nu se poate mai rudimentar. Putem deci să zicem că tehnica circulaţiei pe apă este tot atât de caracteristică pentru gradul de civilizaţie. . 1926. adăugarea unei pânze sprijinită pe un mic catarg a fost pentru omul preistoric o perfecţionare de o valoare imensă. pe care o pot duce în spinare. scări. E semnificativ că deprinderea de a călări datează abia de câteva mii de ani. pp. la fel s-a întâmplat şi cu căile de comunicaţie. ** W.u. DROBER. plăvii. 1928. de pildă. vol.phie bei den Naturuolkern. Între aceste mijloace. scările ori şeaua pentru călărie**. sprijinite cu vremea pe roate cu spiţele înţepenite în butuc. Dacă sunt însă valuri. spre polul arctic. B. la distanţă de sute de mii de kilometri.u. pe o scândură de acest soi."! SCHWEINFURTH. fiecare amănunt în dichisul de călărie a însemnat un real progres în meşteşugul acesta. Iar folosinţa de şea.. ca şi frâul. pietruite ori şinuite cu fier.. electricitate ori benzină. Pânza a produs atunci o revoluţie. oiştea. graţie minunatei sale luntre de oase şi de piele (kaiac). ivărul etc. de bună seamă. cum fac şi azi indigenii de pe malurile Nilului sudanez. Apoi plutirea sub formă de escadră. încât ia apă mereu şi mereu trebuie golită cu o scafă. zăbale etc. Şi de cu transportul greutăţilor. ca păsările înotătoare. omul a ajuns la ideea de a scobi înadins trunchiuri de copaci cu lemn uşor (monoxile) sau de a crea plăvii artificiale. preher. I.· Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier. felurile de adaptare au fost nu mai puţin numeroase şi ingenioase. a fost o lungă. ajunge cârmă. cotigă.li.enu. tehnicii plutitului. p. 69. foarte lungă evoluţie. Voyage autour. apoi domestice. 53. patina de apă. se ţin admirabil în echilibru. şi se lasă purtaţi de mişcarea impetuoasă a valulut. 189. De la vechiul târn (o creanpe pământ) şi de la căruţa cu două roate masive (fără butuc şi fără spiţe). Şi totuşi. . fără să mişte picioarele"***. la fel cu a aburului în timpurile moderne. 40 ş. orientaţi după unghiul pe care-I face axa luntrii cu direcţia valurilor. . Mai târziu. care ni se pare azi lucrul cel mai firesc din lume.. pohii. Aşezaţi pe pântece. traiul pe marginea apelor i-a sugerat omului primitiv şi gândul de a cârmi înadins cu o prăjină obiectul pe care plutea. Grecii din vremea lui Homer se slujeau şi la călătorie şi pentru luptă numai de care. Astfel. care învederează un enorm progres în civilizaţia omului "umblător" de altădată. până la drumurile de mii de kilometri. Abia mai târziu. înaintează totuşi destul de repede pe apele liniştite. Sună aproape de necrezut când auzim că trupele de cavalerie romană călăreau Iară scări. până la numeroasele forme de cioaclă. Cel mai simplu mijloc de călătorie împrejurul locuinţelor lacustre sau pe râuri şi la ţărmul mării a fost simpla agăţare de ·un obiect plutitor (trunchiuri plutitoare. De piltot aşa eşi gă târâtă ) ' ··. ei parcă merg' pe apă . mirarea cea mai mare n-o provoacă nici luntrile. p.du monde. fixată la partea dindărăt. ci tocmai mijloacele cele simple de tot. care se slujesc de un maldăr de trestie (ambaci) în loc de luntre*. MEHE· evoluţia economică.u. le-a venit ideea de a se aşeza direct pe spinarea animalelor. In schimb. p.94 S.' d::. Însă toate progresele navigaţiei pe râuri şi mai ales pe valurile puternice ale mării au cerut timp foarte îndelungat şi invenţiuni tehnice. Prin urmare. 1875.. "Vechii hawaieni învăţau din copilărie să stea în picioare în faţa mării pe o scândură ovală de 2 metri. MEHEDINŢI uşor pe cât se pare.. vezi o scurtă schiţare în S. ***V. putem spune că e un document de civilizaţie autohtonă superlativă*. este dovadă de înaltă adaptare tehnică**. e o distanţă uriaşă. corlăţi­ le. care ni se pot părea azi simple. pinteni. Tangaloa. după cum este şi tehnica circulaţiei * E. ca şi cum picioarele lor ar fi . ei se scoală în picioare pe acest scut. pe care circulă azi cu mare înlesnire vehicule împinse de abur. de sute de kilometri pe oră. Pe apă. 57. nici hărţile marine. zăreşti şiruri de oameni în picioare. dar în adevăr minunate ca adaptare a omului la mediul lichid. cu o iuţeală de zeci. Geografia 1929. formate dintr-o reţea de nuieluşe (nervuri de palmier) în chip de coordonate. de asemenea. RECHE. Fueg1. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 95 dă. cel mai surprinzător este.) au evoluat. dar toate părţile acestor vehicule (chilna. 1903. insule de plaur etc. Paris. jugul. Luntrea lor e aşa de )mperfectă. iar a doua lopată.

ci expresia unei realităţi de fapt. 1926. Cu alte cuvinte. E destul să amintim notiun~a nouă taylorism 27 . etc. De pildă. FRIEDERICI. atât de deprinşi cu apa încât pot sta chiar un ceas sub valuri**. Înşirând felul de hrană. deoarece omul este singura vietate care şi-a creat organe artificiale.u. Le systeme Taylor. . Die Schiffahrt der Indianer. c .u. Terra. *** QUETELET. îmbrăcămi~tea. se află încă în faza începuturilor. iar salariile s-au îndoit. Civilizaţia. în Chicago. ****Vezi S. să determinăm exact toate ele-mentele caracteristice ale fiecărei civilizatii si să le exprimăm. nu experţilor. Brasiliens. sugen~ază ea singură toate perfecţionările dorite. e destul să aflăm că într-o singură uzină (Fard) specializarea uneltelor si diferentierea muncii a ajuns până acolo. (Cuvântul nu e un eufemism. adică celor ce muncesc efectiv. Toate adaptările tehnice la mediul geografic. Das Americanische Wunder. 1897. pp. că sub acelaşi acoperiş s~ execută' de fapt 7882 de munci deosebite** 28 . necum să se fi înţeles asupra ierarhiei criteriilor în fiecare * G. 30. 116. e destul să se stie că aproape "toate progresele tehnice ale fabricării sunt dator. deoarece mânuirea directă a uneltei. Ştim că progresul însemn~ază difere~ţiere de forme (organe) şi integrare de acţiuni (funcţiuni). a II-a. înotatul bakairilor în râurile Braziliei. Unter den Naturvălkern. Ma vie et mes oeuvres. MEHEDINŢI. Cine producea înainteA de război 100 de piese pentru anume maşini. Du systeme social et les lois qui le regissent. producţia a trecut de la 90 la 150. loc~inţa. ca o ultimă treaptă de progres tehnic în ce priveşte circulaţia planetară. (In metalurgie. altele. Pozitivistul Quetelet29 crezuse un moment că va putea face "statistică comparată". -Muzeele etnografice sunt aşa­ dar nu numai colecţii de material ştiinţific. 76. Stuttgart. ci şi un fel de scară intuitivă de proporţie a civilizaţiilor omeneşti. 96 s. cantitativ. haina (şi locuinţa) şi circulaţia constituiesc împreună ceea ce numim civilizaţia omenirii. ** H.96 S. cum facem anatomie comparată***. începând cu primitivii şi sfârşind cu submarinele. Sau să aflăm că ceea ce profanul numeşte oţel e în realitate o specie tehnică. Socialisme et rationalisation. Weule şi alţi etnografi modemi.t că civilizatia americană creşte cu o repeziciune vădit superioară celei europe~e. Iar faptele înşirate până aici. Etnografia. calităţii şi originalităţii*** uneltelor de care s-a servit şi . VON STEINEN. * C.u. *** Vezi Anexa I. ed. IULIU HIRSCH.se serveşte gruparea respectivă. în gradul de specia---lizare actuală. Paris. . cuprinse în cele trei mari categorii: hrana. precum şi viaţa aproape amfibie a unor malaiezi sunt documente nu se poate mai semnificative. Navigaţia karaibilor în Mediterana americană*. gândul acesta nu e nou.sc imedi. 1925. 1848. trebuie să amintim aviaţia. 214. '123 ş. După cum în descrierea fizică a planetei operele de geografie sunt foarte neegale în ce priveşte firul conducător şi sistematizarea descrierii (deoarece nimeni n-a căutat încă să· determine precis categoriile geografice**** necesare unei descrieri cu adevărat ştiinţifice). comparându-le unele. Bruxelles. aşa cum s-a dezvoltat de la Waitz şi Bastian până la Fr. ** K. cap. Ea poate fi considerată ca un caracter diferenţia!. n-are decât să urmărească prefacerea uneltelor şi ritmul muncii. în care omul de meserie deosebeşte 20 de varietăţi. Berlin. Tot aici trebuie să înşirăm şi încercările de cufunc!_are sub apă. 2. 97.ceea ce a produs schimbări considerabile în tot aspectul civilizaţiei din aceste ţinuturi.. Schurtz.. JULES MOCH. pentru a preţui civilizaţia americană contemporană. p. pp. energia mecanică s-a întreit. 62 ş. BERTRAND THOMSON. singurul expert e muncitorul (în uzinele Ford nu există experţi). este un atribut specific omului.u. F_ORD. Introducere în geogra(Le ca ştiinţă.. 1927. ca ştiinţă pozitivă.) Astfel de documente dovede. socotim că justifică îndeajuns urmă­ toarele afirmări: 1. De altfel. p. Ratzel.) Rămâne doar atât. Paris. In sfârşit. care permite lui Ford să scrie acest semet cuvânt· Nu există iruposibilităţi". produce azi 310. spre a vedea că adevăratul criteriu al u'nei civilizaţii spornice stă în perfecţionarea uneltelor şi a muncii întemeiate pe o tehnică din ce în ce mai ştiinţifică (scientific management)*. tot aşa şi în operele etnografice nu găsim acelasi fir conducător si aceleasi criterii de valoare. ale cărei recente progrese sunt tuturor cunoscute.ate lucrătorilor". 97 rubrică de material sau asupra unei exprimări cantitative a elementelor ce compun o civilizatie. cu. cine vrea să judece valoarea relativă a unei civilizaţii. Aşadar. p. adică suma descoperirilor tehnice prin care omul s-a adaptat mediului planetar. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pe uscat. 33 ş. Dar până vom ajunge la preciziune şi destulă claritate mai este încă mult. Mai târziu ' Bertillon 30 încearcă aceeasi . 1919. Metoda cea mai sigură pentru judecarea gradului de civilizaţie a unei grupări etnice este cea indicată mai sus: cercetarea numărului. 1907. pe cât posibil. C o n c l u z i e. În ce priveşte felul muncii. pe când celelalte specii zoologice au rămas cu organele date de natură. ' Un lucru este însă clar: c~noastem directia în care trebuie să lucrăm. etnografii n-au stabilit încă în chip definitiv categoriile etnografice. Berlin. în orice ţară şi în orice epocă. IV. 38. Paris.

El îmbrătisează sub numele de civilizaţie nu numai fapte din sfera vietii ~~teriale. În orice caz.. . acel cuvânt (apropiat de muncă si de unealtă) ar fi fost mult mai potrivit spre a crea un termen cu inteles mai clar decât "civilizat". 99 . decât un metodolog al etnografiei. B. · Paris. "Trebuie să ne resemnăm a declara insolubile o mare parte din problemele ce am examinat. Nu e locul să le însirăm aici întrucât nici una nu ni se pare izbu- 1. dacă cuvântul facticws n-ar fi dat expresia {etlş. telefon. Conclusions statistique pn?cedees d'un essai ~ur la methode statistique appliquee a l'etude de l'ho"':me. .) Ne multumim a aminti pentru indicarea direcţiilor cercetărilor o singură operă mai nouă: Les indices numeriques de la civilisation. 1865. El alege mai întâi anume fapte "signaletice".~l921. se impune totuşi ca o expresie curentă pentru a designa pe scurt: suma înJesnirilor materiale _ale vţeţii. Prin urmare. ci rămâne tot la aprecieri calitative. Când dai cuiva acest atribut ai ~~dată înai_nte i~aginea unei hrăniri igienice. Destul că vorba civilizatie si civilizat începe _a deştepta în toate capetele aceeaşi imagine:' a unui grad supenor de adaptare la mediu. -~-~ 3. ··:. ŞI fimdca aceasta adaptare se face mai întâi si mai intens în oraşe. e considerat ca superior în civilizaţie compatriotului său din pădure. în formele lor cele mai simple . ~ssy. încearcă apoi să le exprime numeric. care ne aduce aminte de civis si civitas începe ~ avea. ** ED. ****A. Les indices numenques de la amltsatwn et du progres. aşa cum e ) aplicat de F. mai este încă o ~a~e muncă d~ împlinit. cu toată rădăcina lui latină. şi să ne mulţumim a măsura progresul material şi intelectual. *** F. Numim civilizat chiar pe cel care nu stăpâneşte direct tehnica adaptării la mediu ci numai o împrumută de la alţii. că acest calificativ e specific omului. din care fiecare să fie sinteza mai multora din ele". Însă nici el nu-şi ţine făgăduiala dată. automobil etc. ' De. BERTILLON. domesticitori şi ~gricultori*** nu cuprinde toată gama civilizaţiei omeneşti_ şi nici toate criteriile principale ale tehnicei de adaptare la medm. Ar rămâne acum să cercetăm în ce măsură cuvântul civilizatie este sau nu destul de potrivit pentru a exprima notiunea a că~ei sferă şi conţinut l-am determinat aci în chip sumar. suficiente: * A. 1923.aceea si rezultatele la care ajunge îi sugerează o concluzie destul de pesimistă.. "****.De aceea. . adică e legată de munca cu uneltele. direcţia civilizaţiei şi gradul i~ovatiilor sale. NICEFORO.. pescari.S. Niceforo32 e însă mai mult economist. a unei locuznţe confortabile şi a unor mijloace de circulaţie dmtre cele mai modeme (automobile. Autorul caută să schiteze un fel de "metrologie" a civilizaţiei. După el s-au mai făcut şi alte încercări. S. o sarcină de care ne putem dispensa. De lunecările de sens ale cuvinteÎor nu e însă-nimeni răspunzător. . cu crono~etru. până ce studiul faptelor "signalet~ce" ale civilizaţiei_v~ fi destul de înaintat ca să ne permită o descnere destul de potnVItă si să putem compara precis starea unui popor în.. când nu e vorba de cercetare filologică. Phasen der Kultur und Richtungslinien des Fo~tsch~itts. Miinc~en. P~· ?~-5?. statistician şi sociolog. oricât de perfectă ar fi _ac?n_:?d~~ea _lor la_ ~~di~l firii (cuibul rândunelii nu ne sugereaza mcmen Idei de CIVIhzaţie). pentru cei care cunosc viaţa cuvintelor. două faze de civilizatie ori civilizatia a două popoare într-o epocă dată. morale ' şi ~l organizării politice şi sociale. tren. cuvântul civilizaţie. · de câte ori e vorba de tehnica adaptării materiale la mediu. Muller-Lyer31. nu e destul de consecvent ap!icat şi de aceea n-a putut duce la o sistematizare destul de clară. a unei haine în~i­ JI~e. termenul civilizat. MULLER-LYER.. prin concentrarea tot mai mare a tehni~ei materiale . Impăr­ tirea în vânători inferiori şi superiori. începând cu o "simptomatologie" cantitativă.. E destul în privinţa asta să constatăm următoarele: 1. Aşadar. Dar potrivirea între cuvânt şi lucrul sau ideea pe care o îmbracă e. Dar o încercare de caracter mai etnografic face abia Tyl~r**. străină tutu~or specnlor afară de om.). Paris. ci cuprinde şi domeniul vieţii intelectuale. 98 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI metodă* cu gândul să determine valoarea medie a atributelor omului si . (Criteriul un~i clasificări după hrană şi unelte. . că termenul civilizaţie a pătruns aproape în toate limbile mai evoluate. Ne dăm seama că civilizatia e un a:_tificiu. Spre a lămuri întelesul cuvântului civilizatie· 2.. care ?u ne duce di~ect cu gândul la unealtă şi muncă. care umblă încă descult dezb:ăc~t şi_a răma~ străin de produsele tehnicei din ţările eur~~ene. Soziologische Uberblicke. Spre a ne arăta ~etoda în care trebuie îndr~mată descrierea etnografică tită. cele înşirate până aici sunt.2: că nota dominantă a acestei noţiuni tinde peste tot a fi cea p_nvitoare_ la aspectul material al individului sau al poporului deSignat prm cuvântul civilizat. să măsoare mişcările omenirii. . vapor etc. credem. Niciodată nu ne vine în minte să atribuim această însuşire animalelor. adică să le măsoare şi apoi să le "reducă la câteva măsuri. Un negru îmbrăcat europeneşte. TYLOR. Early history of mankmd and of cwlhsatwn. sau să încercăm a le simplifica .

îi permite să traducă pas cu pas în mintea altora fluxul şi refluxul necurmat al vieţii sale psihice? Fenomenul acesta este dintre cele mai minunate în evoluţia speciei umane. ~um recunosc chiar filologii. peste limita spaţiului şi a timpului. omul. GRAIUL ŞI UNEALTA.N. ne ~m~lţu~Im c~ :o~l­ statarea că ideea devine din ce în ce mai clar~ ş~ mai precisa lil · tea tuturor. După cum în latura materială el a născocit unealta. etnograful şi etnologul trebuie să se oprească şi în faţa acestei probleme. A. omul s-a desprins încă de timpuriu din blocul animalităţii. pe lângă tehnica sa materială atât de variată şi variabilă.Recunoaştem însă că acest terme~ ~~ este ideal pentru etnografie. Pentru vechea psihologie. a născocit pe temeiul graiului articulat mijloace extraordinar de fine pentru a comunica cu cea mai mare exactitate. chiar stările sufleteşti cele mai complicate şi mai tainice. . care altădată se părea rezervată psihologiei şi filologiei.au o viaţă de relaţie atât de uniformă şi redusă. ideea pe care o expnma cuvant:ul CIVIlizaţie fiind cea cuprinsă în vorba hilotehnic~. care. întemeiată pe ştiinţele naturale.. MEILLET. CULTURA (PSIHOTEHNICA) Să privim acum evoluţia omenirii şi pe altă latură.S. în orice caz. 1909. p. faţă de suma tuturor graiurilor de care s-a servit omul până acum şi faţă de faptul că şirul idiomelor sporeşte mereu*. Si e natural să fie încă în uzul zilmc oarecare ~une~ ~I~' deoarece.::-: ' III. în opoziţie cu psihotehmcă. Întrebarea e: când s-a născocit graiul? Şi cum a căpătat omul tehnica vorbirii. încât unii filozofi au putut asimila animalele cu nişte "automaţi". păsările în stol. care ar_fi preferat un ~eo: logism ca hilotehnică33. despărţirea între as- * A. Pe când celelalte specii -chiar cele mai bine organizate. a dezvoltat şi o tehnică sufletească de o complexitate în adevăr uriaşă. ~e ter_nem msa de aspectul cam pedant al creaţiunilor le~ic~le ŞI~ m::n ~le_s. problema genezei graiului rămânea insolubilă. termitele în muşuroi. Die Sprachstămme des Erdkreises. c ( . sau primea~doa:r o soluţie formală-verbală. Nu numai prin tehnica materială. Vezi şi F. _1918. ideile evolueaza azi mai repede decât cuvintele. Şi pe când toate animalele -chiar cele superioare. tot aşa în latura sufletească. care admitea un suflet înzestrat ab origine cu anume facultăţi. 100 MEHEDINŢI în orase si 0 justificare etimologică. ierbivorele în cirezi etc. FINCK. 10. de ubuzul lor.albinele în ştiubei. prin sunete articulate şi mereu schimbă­ toare. Unele graiuri slujesc abia pentru o grupă de 1 000 de indivizi. . potrivit concepţiei metafizice. din contra. Numărul limbilo. au de la individ la individ relaţii simple şi tipice. dar şi prin creaţiunile sale psihice. Vrând~nevrând. Les langues dans !'Europe nouvelle. Paris. p. omul. antropoidul mut de odinioară a ajuns la graiul articulat.r de azi e puţin lucru. Leipzig. 65. In psihologia modernă.

filndcă e rotund Şl merge__ toată noaptea.cu ajutorul imaginilor si prin urmare metafora ne apare ca "procedeul primitiv". psihologia învinge logica. La langue franr. sugestionat de teoriile moderne asupra instinctului. . 19S. ca şi apa. cu aspectul ei d~blu: material (sunetele) şi psihic (imaginile. Să lămurim lucrul mai de aproape. reproducând acelaşi spectacol. Iar limba. 77) şi care a lăsat disponibile pentru hrănirea creierului anume substanţe (fos- . pe de o parte. De relaţia actuală între muncă şi limbă nu se îndoieşte nimeni. VON STEINEN. i-au zis_: apa. va fi modificând (fiziologic) de bună seamă în acelasi fel si creierul unui câine şi creierul unui om. BERGSON. Unter den Naturvolkern Brasiliens. Când leagă apoi diferenţa psihică într·e animal şi om. A exprima stări sufleteşti fără să adresezi acea expresie cuiva.) ** H..litate? Noi credem. Berliri. Pierderea părului. Modificarea locală a creierului. Este însă un punct care cere o deosebită luare aminte. la un substrat social. * A DAUZAT. ră~âne sclava perceperii.mai mult sau mai puţin imperfect. 1926.Amintirea aceluiaşi spectacol la care a asistat. problema n-a fost tratată în această conexmne. Saltul de la animalitate spre 'umanitate se izbea de un obstacol. că firul care a ajutat stabilirea unei continuităţi din ce în ce mai sigure între stările sufleteşti ale omuluia fost tocmai mânuirea uneltei. p. creatrrce. L'evolution creatrice. ar fi din capul locului o vădită absurditate şi o imposibilitate. nu pentru a cugeta** ("c'est dans le moule de l'action que notre intelligence a ete coulee"34).. ca luna etc. Care e substratul material al limbii? Dacă e adevărat ceea ce zice Bergson. Din contra.. în orice moment şi independent de perceperea actuală . emoţiunile etc. va fi permis conştiinţei să se degajeze din constrângerea unora sau altora şi să ajungă la independenţă"*. iar viaţa sufletească. nu~ai *'H. atunci e vădit lucru că originea graiului a stat în strân.e un grai artic~lat. dacă percepţia a fost ~ceeaşi.. . . ideile. e capabil. diferenţa psihologică între cele două amintiri nu poate să aibă motivarea ei în cutare sau cutare diferentă de amănunt între cele două mecanisme cerebrale. fiind un flux şi reflux continuu (variabil în timp şi spaţiu). din contra. 83). To_ţi filologii recunosc că în formarea şi modelarea graiului.102 S. pe care Bergson îl prezintă astfel: el se întreabă de ce animalul. Când filosoful. La câine. deoarece omul este fiinţă sociabilă. fiind aceeaşi de o parte şi de alta. să cheme după voia sa o amintire. iar pe de altă parte.. iar la om capătă unitate şi se polarizează împrejurul eului. 'ea ~u se va deştepta decât atunci când o percepţiune analoagă va veni să i-o reamintească. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI arăta chipul. amintirea va fi alt lucru în constiinta omului decât în constiinta câinelui.. 1929. dar şi cu munca omenească. În adevăr? servindu-se.. că noi gândim pentru a lucra. căci şi animalul a. Paris. . fiindcă pp.e memorie? . Paris. il. originea graiului nu poate fi cău­ tată decât în legătură cu însuşi fluxul şi refluxul vieţii fiziologice a individului. după cum am arătat mai sus (p. După câte ştim. Aşadar.aise. Lipsa uneltei e cauza că memoria animalelot: a rămas. Totuşi. albumină etc. 51. afirmă că "modificarea locală a creierului" e aceeasi la câine ca şi la om. când au văzut întâiaşi dată o oglindă.) ni se prezintă tocmai ca veriga cea mai naturală între amândouă aspectele evoluţiei omeneşti. Omul. Paris. Unealta şi munca cu uneltele au organizat memoria omului altfel decât memoria fragmentară a animalelor. Nu cumva între aceste fapte există o legătură ascunsă? .Bakairii. nu numai că nu e un abis ci este si treb~ie să fie o continuitate. 103 for. L'evolutior. nu se duce să caute aceeasi · .. roabă a perceptiei fortuite şi deci etern fragmentare. fiziologul poate să răspundă şi da şi ba. Explicarea aceasta a trecerii antropoidului de la instinct la inteligenţă. ci în deosebirea între cele două creiere luate global: cel mai complex dintre amândouă punând în joc mai multe mecanisme.piatră sau nu ajunge la ideea de a o păstra. ci numai îl evocă. de care e legată amintirea. BERGSON. . facem apel la un substrat material-fiziologic. filologii mărturisesc că "nici o limbă nu e întemeiată pe raţiune" şi că vorba nu poate exprima gândul. cum zice Bergson. amintirea v. 47. pectul material şi cel sufletesc al vieţii nu mai pare atât de adân- că. (Vezi K. p. Totodată. 1929.· să legătură nu numai cu evoluţia creierului. 1897. Azi nu mai pretinde nimeni că limba a fost o creaţie instanta- \ ) nee a spiritului.) nu ne poate explica pentru ce numai omul a ajuns să se servească de unelte. p. el e singura fiinţă care a. Între materia mişcată de mâna omului şi gândul care dictează mânuirea si uneori modelarea ei. adică' e resortul esenţial în crearea cuvintelor*. Am arătat mai sus că omul e singura fiintă care se slujeste de unelte. considerând cele două creiere "global" prin aceasta n-a explicat tocmai faptul fundamental: pentru ce la animale viaţa psihică rămâne mereu fragmentară şi disociată. sa vie et son evolution. 78. de care ne vorbea Passarge (p. cea~ornicului i-au zis lună. adică se condensează sub formă de persorw. nu ni se pare destul de convingătoare şi nici destul de clară. când mai are nevoie de piatra cu care s-a slujit să spargă odată nucile.

adică dă respiraţiei sale un ritm sacadat. şi încă o îmbrăţişează în umbră. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 105 î~ ce mai clară şi vmai" sAtabilă. ci din contră. alteori capricios. ci şi unele păsări şi chiar insectele*. unitatea eului Şi. Din contra. da_ conştnnţei ome~eşti se~timentul unei libertăţi progreSive. ~ l i b e r t a t e d i n c e î n c e m a i m a r e. se rupe şi pune mereu luc:atorulu~ prob~eme cu privire la forma. şi să se exteriorizeze: când schimbă modul de mânuire a uneltei. din cauza 'miscărilor mamu s~u ale întregului corp. Vrând sau nevrând. et l hom:rpe q~I ~edite est un ammal deprave" 35. Conştiinţa este atât de comprimată. ŞI pun~tul împrejurul_ căruia s-a _cristalizat. care sunt ceva străin de corp şi mereu variabile (după loc. după ce e aruncat se întoarce singur la picioarele vânătorului (dacă n-a nimerit ţinta). Die Urgesellschaft und ihre Lebensfursorge... care devine ~er­ ceptibll pe?tru ureche. ca~e varia_ză mereu (se toceşte. mai potrivite la nevoiI~ VIeţu. iar ritmul vieţii sale este stereotip. O in te n s it a te mere u sporită. personalLtatea care hpseşte animalelor. culoarea etc. _?lereu a:ele~?I c_a formă şi stereotipe ca funcţionare. pe care experienţa animalului nu le poate dobândi. Şi anume: 1. Leipzig. dimensiune etc.. ramuri. Când a băgat de seamă că un băţ anume încovoiat şi cam turtit (bumerangul). a c~pata! o" l~b~rtate nelimitată. se crapă._.. cel puţin împrejurul punctului aperceptiv. 1912. Iar aceasta o fac nu numai mamiferele. servindu-se de unelte. animalul rămâne robul intuiţiei. ea devine ocazie de potenţare a atenţiei. păstrarea acelui băţ şi repetarea mişcării a fost ~---~-pentru conştiinţa omului primitiv ceea ce este clopotul unei biserici pentru semi-somnolenţa celui ce abia se deşteaptă în dimineaţa unei zile de mare sărbătoare . Dar nici ursul. MEHEDINŢI de organele sale naturale. aproape ca şi omul. în stilul său atât de expresiv. În adevăr. ' 3. Unealta reparată şi păstrată staJnlea u~ fir de leg~tura mtre prezent şi trecut. O u n i t a t e d i n c e î n c e m a i s t a b i l ă.) împingând pe om să am~h~:ez:_ uneal~~' născocind variante noi. care lucrează spontan şi în chip rutinar.. · ~----- 2. din momen--·~ tuli~tovaraşiru cu unealta. Putem spune că. elanul său vital a căpătat o intensitate nouă. timp. când se apără de duşmani. a pornit săgeata care loveş~e la ~ mare distanţa ŞI poate ucide de departe vânatul ~eu de prms or. o fi~~ă primejdioasă. Cel dintâi efect al _o unealtă e un sunet dublu: un sunet extern (vibrarea matenm din unealtă şi din lucrurile lovite cu unealta) si altul inte~":: . dmtr-o nuia arcuită şi legată la amândoua capetele cu un fir d_e rafi:_ în_ chip de coardă. · ' ' munci~ ~u . Da~ influenţa uneltei a mers şi mai departe. ntmul muncu se traduce în ritmul sunetului care o însoteste atât extern cât şi intern (coardele vocale). Canvd m tacerea paduru. încât se îngustează în instinct. Cel care dă cu toporul în le'mn icneşt~. p. cu lucruri străine de propriul lor corp: cu pietre. ntmat cu aJutorul câtorva lovituri suplimentare pe nicov~la) tmd sp:~ un fel de acord paralel. când ea servea iarăşi pentru a împlini 0 munca la ~el cu cea executată odată. aruncă cu pietre şi cioate. Lucrând cu unelte.). el a trebuit să apuce calea spre inteli- c genţa*. atingând-o fără s-o vadă. Iar atenţia aceasta vie şi continuă asupra uneltei. Cel care bate cu ciocanul pe nicovală.. cum zice Bergson. care nu funcţionează cu preciziunea celor naturale.. De pildă. . greutatea. care lipseşte total ~mmalulm legat numai de organele sale n~tur~le. (' . nici maimuţa nu se mai îngrijesc de pietroiul sau lemnul cu care au zvârlit în ' adversar. când unealta se modifică fiind un organ străin de corp. de pildă. omul s-a găsit mereu în faţa unei antiteze între eul lui şi acel alter ego uneori docil. * Când _Ro~s~eau zice: ". iar în clipa când acea piatră primitivă (eolitul) i-a folosit şi a doua oară pentru a lovi cu folos. el atinge un punct esenţial al problemei. a sparge nuci de palmier etc. conştiinţa omului nu nu~ai ca ~U vs-a put_ut ImObiliza În instinct Ca a animalelor. deşi hpsa de obiectivitate îl duce pe autor la concluzii cu totul false. adică nu îmbrăţişează decât o mică parte din viaţa care îl interesează . densitatea: duntatea. conştiinţa este mereu solicitată să se afirme. a contribuit să dea conştiinţei omeneşti o unitate din ce * K. Mânuirea uneltei. _modelarea respiraţiei lucrătorului. unealta şi munca cu uneltele a fost firul pe care s-a însi- ~at.L'etat de nHlexion est un etat contre nature. a dat experienţei omeneşti trei calităţi. o unealtă care se rupea. material. Omul singur. de ~se~~ne_a 1cneşte: ~unetul ritmat al respiraţiei şi sunetul ilăului (Iar:şi. un băţ (săpăligă) care se tocea şi trebuia ascuţit din nou şi păstrat cu mai multă grijă în arsenalul său personal. în genere. 19. sunt şi alte animale care se ajută în mişcări şi alte trebuinţe ale vieţii. WEULE. dLmenswnea.104 S. Aş~dar. m sens ma1 larg. cu posibilitatea de prelu~g1re spre vutor. a păstrat-o. văzând că anume piatră se potriveşte mai \ bine decât alta cu pumnul său şi-i dă tărie la lovit. Ursul. frunze etc. Unealta devenea deci un fel de pr_elung:rre şi întărire a memoriei şi a personalitătii stăpânului "acelei unelte. cât de simple.

~celUia ~~ pune~ înainte urm. a pus în plin relief legătura dintre muncă şi ritm. artei dramatice etc. nu mm_ereşte ţm~a etc. etc. BUCHER. . iar prin sunetul articulat sau cuvântul care. de câte ori trec o apa.. socotind că bolile vin din râuri. Era destul să re peţi sunetul produs de o unealtă ca să deştepţi în mintea altuia imaginea uneltei sau a obiectului respectiv şi a activităţii legate de el. de exemplu. oameni) şi atacul împotnva lor etc:. face 'o foarte lăudabilă excepţie opera Arbeit und Rhytmus. 1928. Cel d1_n~a1 dialog de cuprins originali-a făcu! om~l cuv a~est alter ego cap~ICIO~ care e unealta. ca şi cele înşirate mai sus. au fost cea dintâi temelie a graiului. Le mângâie pe amândouă. 11. dansului. Ind1emi dm ~e_ai_Uu arva. Geopolitik. adică în formarea eului omenesc. îngemănate în muncă. dar şi al rurarilor din ţările civilizate dovedeşte că unealta. dat stabilitate eului omenesc (personalitatea). Munca cu uneltele devenea astfel o ocazie. ' 107 folclorul primitivului. de ceptiune sau bucurie 36 (se rupe. cuvintele care arată acţiuni.K. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Si tocmai aci e răspântia din care a pornit într-o bună zi ş~ sunet~l articulat. Când avem din viaţa tuturor popoarelor atâtea documente etnografice care ne arată legătura între muncă (unealtă) şi ritmul sunetului adiacent. ci numai conglomerat cu pronumele şi cu verbul. . de la o vreme. VON STEINEN. Cuvântul a fost _un fel d<. (Baikirii. IŞl c?e~m~ mereu umbra: vino! vino! ca nu cumva să răn:ână în u_:ma Şl s~ capete boală. de pilda? vorbeste cu cârligul undiţei şi cu aţa de care e legat. B{J_CHER.orpul sau. sunt adevăratele axe pe care s-a rezemat toată dezvoltarea antropoidului devenit om. cum s-ar părea la prima vedere. ci zic băţul-meu. se toceş!e. păsări. a cânta şi a dănţui sunt exprimate prin acelaşi cuvânt (K. J?espr~ c.. arme1e. avem dreptul să afirmăm că unealta. fărâmiturile_ d_e la mas~. pp. umbra . Betrachtungen liber die ostafricanischen Eingeborenen von heute. VON STEINEN. în care autorul. nu substantivele. primitivul are o concepţie pe care omul mai Civilizat mc1 pe ~epa:. adică graiul. Ia · urma . a deschis evoluţiei sufleteşti o perspectivă nelimitată. alte Ea: milii animale (mamifere. dar şi prin continuarea muncii a ~-·-···--·---. cit. car~ provoaca. pe care etnograful ~e. -. c~ ş: ~r. (În privinţa a:ceasta. Substantivul singur nu există. de câte ori spun numele unui obiect adaugă îndată şi cuvântul care exprimă întrebuinţarea sau funcţiunea obiectului respectiv.. .picJOarelor .. unealta şi vorba. Iar dm <l:ceastă.. leagă originea cuvântului. adică verbele.ntm mcer~arz de modelare mai liberă şi mai adecvată împreJuranlor le-a ~ac~! omul solicitat de variaţia nouă a sunetulUI uneltelor. Nu numai •K. nu numai prin păstrarea ei.agerat .te din el. spunându-le cumnata_ ŞI soacră.al~g cu acel alter ego de care atârna: foamea şi săturarea. m m~me~tele de satisfactie sau de contrarietate a muncitorului mulţumit~ o~I dezamăgit de' isprava uneltei cu care se ajută. în familia antropmdulUI. ~ară_de m~~elanle de voce. Op. socială.106 ) S. 51 ş. ca anexă a membrelor omului. unealta a fost un fel de alter ego al omulUI Şl c~l mm mteresant pentru el. a acompaniat ritmul muncitor***. adică graiul._ fngul ŞI caldura. c~le ~l. Am arătat mai sus (p. Op. adică o parte interesantă a viCţ_n u:diVlduale. necontenit supusa sch1mbanlor. mstmct Ia inteligentă. băţul-lui etc. 268). între munca şi cântarea corelativă. 1914. între cântarea fără vorbe şi cea cu vorbe (poezie). el nu face decât să exprime abstract observarea concretă a etnografilor.. T. PREUSS. prelungire a sunetului uneltei mânuite cu intensitate mai mare. po_at: a uce cu su e e si miile sunt suficiente să dovedească onşiCUI ca n-a~ ex.. Etnografii n-au cea mai mică îndoială că unealta f~ce yarte ~nt:­ grantă din personalitatea tuturor primitivilor. Dar şi acest fapt. 358. de veş~uc dl. insecte etc. Arbeit und Rhytmus1 Leipzig. ~In limba bakairilor. 'Die geistige Kultur der Naturvolker. etc. p. apoi tot ei le joacă**. arme. p. ca şi cum ar fi membre ale familiei_l~i . te n-o bănuieste.u.ba până si m1 norm. u.olul uu'eltei în formarea eului omenesc şi în genez~ f?l"amlu1. spre o meditare mai a~nta.). t e. · d t 1 Exemple ca acestea. Op. Haina. munca cu uneltele şi viaţa sufletească cu toate 'ramificările ei sunt mult mai intim legate decât îşi închipuiesc cei care descriu grupările etnografice. deoarece unealta era un ~el . Si anume: orice vine în atingere cu corpul s~lbat!­ cului face pa. când putem surprinde asupra faptului pe unii primitivi (mincopii) compunându-şi cântecele lor în momentul când muncesc. VonPrimitiven zu Afrikanern.) K.Cum verbul e centrul structurii limbii" vezi şi ADOLF MJCHAELIS..oncepţ~e rezultă obiceiul de a îngropa mortul cu tot ce-1 al lUI : hama.~e. ungl:nle ta. Un th~klt. între muncă şi dansul care imită munca şi sunetul uneltelor respective. paza d: · duşmani (fiare. băţul·tău. puţine şi stereotipe. Prin urmare. Leipzig. pr~I:mg1re a membrelor sale. Iar celui care crede că acordăm uneltei un rol n:m ma~e d~cat i se cuvine în formarea graiului şi în trecerea omulUI d~ 1~. Prin urmare.. 82) că unealtă-mână-centru nervos de apercepţie şi centrul nervos de focalizare sunt fenomene * K. fără să fi trăit viaţa poporului si să aibă o vie intuitie a realitătilor zilnice în fiecare ramură de • ~uncă. ** K. Asta dovedeşte că graiul s-a născut şi e pe cale de modificare continuă prin munca. cit.ătoarele fapte etnografice. 82-88. tot de muncă şi unealtă.). c toate fac parte din personalitatea lui. întârziind în contact cu apa. . 1909. deşi economist. 26 ş.*). ~um am spus. p. . nu pot zice: băţ. von Steinen a observat că indigenii din bazinul superior al răului Xingu (Brazilia). precum şi ramificările ei foarte variate în direcţia muzicei. mâncare etc. mtocmai c~ Ş: cu 0 persoană. cit. *** Când Wundt spune că "predicatul e rădăcina vorbirii".

ci şi experienţa unei generatii de a altor generaţii din trecut. adtca organul artlfiC1al. el creşte şi se ~erfecţ~oneaza la ~~san şt 1~ mam1fere.. lipsit de un fir conducător în psihismul său fragmentar şi descusut. 1917. dentalelor sau altor consonante. Dacă ne dăm seama de împrejură• nle m care s-a născut graiul. sau să nu fi fost en acte sau en putssance o vorbă călătoare . ajutat de unealtă şi de grai. De aci rezultă şi câteva concluzii însemnate ~u numai pentru e~no~afi.. La naissance de l'intelligence. cine îşi aminteşte ce întinsă regiune din creier este ocupată de urmele funcţionării graiului şi ţine seama că "mecanismele cerebrale care corespund cuvintelor au această particularitate că pot fi puse în luptă cu alte mecanisme (de pildă cu cele care corespund lucrurilor). filologii moderni au şi adoptat buna metodă ~a nu ma1 admit studiul unui cuvânt privindu-1 izolat. v:. care consideră această expresie ca o rămăşiţă a fazei teologice şi metafizice şi propun eliminarea lui totală (G... interesate numai de zona trebuinţelor lor imediate. a treia revoluţie. În această mare operă de dilatare a conştiinţei şi de liberare a ei de robia intuiţiei imediate. De. VIaţa fimd întreaga activitate economică si morală a omului. pornind de la gestul imitator al lucrului respectiv. iar celelalte animale nu. Iar istoria aceasta e plină de revolutii. urmează de la sine că evolutia unei limbi nu mai poate fi urmărită numai în fonetica pură (~dică în c~e~ ce se aude. 319). Pe când celelalte specii n-au putinţa de a-şi spori experienţa decât extrem de încet. 314). sug~stmmle acestui mediu fizic şi în acelaşi timp cu ale m~di~lu_I soc1a~: credinţe moştenite de la generaţiile anterioare.. ne ~a ~ permis să relevăm aci că nota diferenţială este uru:alta_. graiul.. BOHN. Cea dintal mare "revoluţie psihi_c~" s-a întâmplat când cu apariţia ochiului 1~ articulate (c:usta~ee._ 4: I?· 3 37 )~ D~ exemplu. Pentru ce numai omul a putut căpăta grai. care să nu se·-poată aşeza printre aşa-num'itele Cultu~worter. Căci un cuvânt are condiţiile sale geografice hotarate . acela are şi azi în oarecare măsură o reprezentare a proc.care adică să nu fie..e. este aceea a asociaţiilor de senzâţii".toată istoria evoluţiei psihismului. prin toate peripeţiile ce a' putut să îndure vwţa unei comu~e di~ Fran~ în timp de 15 secole. ne-am servit de cuvântul instinct în sensul obişnuit al naturaliştilor. nu e un cuvânt care să nu fi putut fi atins si n~ e o sin~_ră vorbă. După cum unealta materială fusese ocazia cea mai frecventă a unificării eului.ul ctt~t. aceea. iar animalele au rămas legate de ţăruşul vieţii lor stereotipe. omul. a putut da experienţei sale un volum tot mai mare. "un cuvânt latin putea sa nu prmda (~adacml) d:cat mtr-un singur punct. sau pot fi puse în luptă unele cu altele". că ea nu e o unitate. . Cum însă nu menţionează cu această ocazie ivirea ruct unul o:g_an nou. să se fi păstrat aproape statormc. ( ( . În orice caz. e un rezultat.. Pentru astfel de cercetă­ tori. au fost cele două mari artificii prin care omul ' s-a despărţit tot mai mult de trunchiul animalitătii. obicei~m etc. In sfârşit.. Paris. Sunt însă oameni de ştiinţă. care singur avea lucrul sau Ideea (expnmată de acel cuvânt). tot aşa unealta psihică. adică smuls dm me~n~l său ~atural. Şl un fapt geografic este adeseori cheia istoriei lui" (~tlas linţui~tiqz:. gândind şi simţind potnvi~ cu. rnsect_e) . ci esteA ŞI un_ fapt psihologic ŞI etnografic în cel mai plin înţeles al c~vantul ~l. acela se va apropia de înţelegerea următoarelor două fapte: 1. îngemă­ nate m axa muncn. e apanţ1a omulw. legând cap la cap nu numai experienţa de azi a individului cu experienţa de ieri. omul singur. paralel cu apariţia diferitelor organe senzoriale şi cu orga- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 109 ÎnArezumat: ur~~alta de o parte şi graiul de altă parte. Aci trebuie localizează graiul. 298. adică unealta intelectuală. numai omul s-a putut libera de instinct*. a fost ocazia cea mai bogată spre închegarea personalităţii înzestrată cu marele atribut al libertăţii creatoare. din care a ieşit inteligenţa. a putut ajunge la o suprafaţă sufletească din ce în ce mai considerabilă. ambitii şi reptile. A doua mare revolutie s-a întâmplat cand' s-~ lVlt c. zice naturah~t. "Nimic mai lmprud:n~ decât să. ci o unin}~area centrilor nervoşi (p.eau sa_ zic: pus în Izolarea artificială a dicţionarului. pp. Cine urmăreşte pe un bakair în felul său de a-şi exprima intuiţia prin desen şi prin grai. 2. Cu tvrre~ acestui organ.pe buze şi în gât) sau în nişte simple legi ale acusticei vocalelor ŞI consonantelor.eterul ~l~ v~rtebrate~. Mic Ja peşti. a fost pe drumul de la instinct spre inteligenţă de un ajutor incalculabil de mare.esului primitiv prin · care antropoidul s-a îndrumat spre cele dintâi manifestări articu·late ale gândului. unde se astfel. 108 MEHEDINŢI să adăugăm şi centrul nervos vecin. graţie uneltei şi graiului.S. în locul direcţiei uniliniare din viaţa animalului. ci în însuşi ritmul vieţii active a omului care trăieste m~r:cind în rap?rt ~u mediul său geografic. care ni se arată perfect încă de la tnl?b1ţ1 (crustace1~ din era_ pnmar~) au devenit posibile asociaţii de senzaţii mult n:a1 com~l~xe d~cat la ammalele mferioare. E deci clar că uniformitatea de azi a unei arii (date) . Şi * În paginile precedente.. conjugate. iar unele încremenesc în calapodul instinctului. speculezi asupra unui cuvânt singuratec. L1mb_a aşa~ar ~u e numai un fapt fizic şi fiziologic. Pentru ce. sprijinit acuma pe cele două axe. adică cuvântul. . Si e o nebunie să c::ezi că ~aterialullatin. labialelor. dar şi pentru filologi. care a făcut posibilă progresiunea psihismului ammahc.

adică ale adaptării la med~u~ fizic. os...a. Prin urmare. faţă de distanţa între aceşti :·Pri~itivi sau sălbatici şi aurora speciei homo sapiens. acela zice în acelaşi timp viata unică a unei grupări omeneşti. nici vorbă nu mai poate fi.ână la ră~ăcin~ C?~ :uai subţire şi mai depărtată în adâncul v1eţu sufleteşti a pnmJtlvtlor. Felul acesta de a privi lucrurile din partea unui filolog ca Gillieron. simţi îndată că faza de azi presupune o pregătire anterioară. a. pe care le traducem în chip aproximativ cu imagini ale unei stări de constiintă străine stadiului de cultură în care am ajuns şi spre care. ) B. 25). deci etnografic.. poţi găsi pă­ tură cu pătură rămăşiţele uneltelor de piatră. lăsând la o p~rte sutele de milioane de ani. ceramică etc. ci. când observăm cu cea mai mare atenţte pe salbatlcu de azi. de exemplu. haina şi mijloacele de circulaţie. Şi tot aşa e cu oric~ element al vieţii sociale şi.S. 41 ş. 1914. e totuna ca si cum am începe istoria pământului cu quaternarul. PREUSS. ca documente ale omenirii primitive.. Am arătat aiurea pe scurt cum lucrează şi cum creează creierul* având în vedere mai ales preocupări pedagogice.~. care au precedat această perioadă. ceea ce numim noi observarea naturii e de prisos. în genere. ce 111 complicată e so- australiană şi câte excepţii trebuie luate în seamă la că­ s~torie. p.Von Primitiven zu A(rikanern. la fiecare pas şi viaţa sa trupească şi cea sufletească înoată într-un ocean de "puteri tainice".. întrucât ele se reflec- cietatea tă în latura etnografiei. de care omul civilizat nici bănuială nu are. . '1923. Leipzig. Pentru a reconstitui treptele civilizaţiei. *Altă crestere: scoala muncii.. Geopoht1k. C u g e ta re a m a g i c ă 38 . dup~ cum stejarul nu se mai poate întoarce în ghinda care l-a produs. Distanta între noi şi primitivii actuali e. care fac că nici un neam nu samănă si nici nu poate sămăna până la identitate cu altul. "Pentru un indian (din Guyana engleză) toate lucrurile însufleţite sau neînsufleţite par a * K. "inteligenţa şi îndemânarea sunt lucruri necunoscute (şi inutile) deoarece tot ce face nu este decât rezultatul unei transpuneri de putere asupra persoanei sale". ** CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI neasemănat de scurtă. ·. Aşadar. şi deci deşteptarea progresivă a simţului de cauzalitate. care-i unică în felul ei. e cu totul alta. LIMBA SI CULTURA. . lăpmrind deplin ceea ce se înţelege azi prin "geografie linguistică". care. în experienţa necurmată a muncii de toate zilele.) Aşadar.-~ Primitivul nu vede legătura între fenomene. el nu gândeşte. In adevăr. TH. p. al vieţii sufleteşti. ' · VILHJÂLMUR STEFANSSON. . iar când viaţa lui activă (nevoia de hrană etc.. ed. O simţim aceasta din anume expresii şi ceremonii ale sălbaticilor actuali.. de o reconstituire a tuturor fazelor de tranziţie ale familiei şi ale cugetărilor şi cuvintelor legate de organizarea familiei. chiar când acele legături ni se par nouă cu totul clare şi de o simplitate elementară. muncă şi grai. să urmă­ rim acum şi munca legată de unealta psihică numită grai. Die geistige Kultur der Naturvolker. Dar încercarea aceasta este neasemănat mai grea.. Să 'jei însă un element al folclorului şi să cerci cu ajutorul faptelor înregistrate În graiul omenesc Să ajun~i J?.. . etnograful are la îndemână un material foarte bogat. ci de o "putere" care se comunică lucrurilor în chipul cel mai liber cu putinţă. . să indicăm numai categoriile cele mai importante de fapte şi treptele cele mai generale ale evoluţiei omenirii. sila etc. Din paginile unde am căutat să arătăm legătura între unealtă. "uniformizarea" mai sus-amintită este un act social foarte concret. 22. pentru scopul pe care îl urmărim aici. p. a dus pe om la crearea ştiinţei . enorm de lungă. ·. ci trăieşte.· . până la cele mai primitive..a. în cele din urmă. Lei~z~g. el concepe natura după un tip de "cauzalitate personală". adică legat de viaţa unui popor cu toate împrejurările unice. 299.27\ . 241 ş. cum o arată descrierile etnografice. . pygmei. A considera pe australieni. . este intraductibilă în limbile popoarelor de cultură. In adevăr. ADOLF MICHAELIS. Das Geheimnis der Eskimos.. ar putea cineva dobândi impresia că drumul cel mai firesc al omului a fost observarea empirică a naturii. Cine zice deci'limbă... După cum am urmărit în linii generale munca cu ~neltele în scopul adaptării la mediul fizic. a V-a. Pentru a dibui însă dez.. . Legătura fenomenelor nu ascultă de vreo lege a materiei.. wedda. Să descrii însă' pe ce căi a mers activitatea sufletească a omului abia desprins din animalitate e o problez:nă infivnit n:~~ dificil_ă.) îl aduce în contact cu mediul fizic sau cu cel social. caci ceea ce numim noi sălbatici şi "primitivi" sunt în realitate faze foarte înaintate ale omenirii**. voltarea tuturor manifestărilor sufleteşti ale omului. 110 fonnizare" (Jbid. chi~r. (Când vezi. 1929.boşimani etc. dar acel material e neasemănat mai fin şi mai greu de mânuit. nu ~e mai putem întoarce. · 1928. ne arată în chipul cel mai clar strânsa legă tură între filologie şi etnografie. . p. Ne vom mărgini aşadar. 4. etnograful are la îndemână un imens material concret pnvttor la hrana. În stratele de pământ ale unei staţii preistorice. Realitatea. pp. primitivul "nu e o fiinţă care se bizuie pe sine*. 17. Mai întâi. e o încercare extrem de grea. puterea aceasta: mana.

ci şi la puterea ascunsă a săgeţii. prin care puterea circulă necontenit. dar cu totul imposibil de conceput aşa ceva. din care se poate vedea lămurit însemnătatea materialului etnografic pentru luminarea acestei faze în dezvoltarea spiritului omenesc şi a societăţii umane. neagă total multe fapte şi teorii care păreau dovedite partizanilor prelogismului*. Deosebirile nu au nici o însemnătate. nu se deosebesc decât prin forma lor. La raison primitive. 8 ş.) . Adevărul e că pentru mintea noastră e nu numai greu. luând unele locul si forma altora. Umbra bakairilor pleacă noaptea la pescuit****.·WALTER BOHRMANN. fără să intrăm câştigat: în loc de a pare * O. oricât ar fi de departe . e greu de dibuit***. literatura acestor probleme a crescut în chip considerabil.u. întrucât ţine seama de fapte asupra vieţii primitivilor. Elementul magic este aşadar omniprezent în sufletul omului primitiv. Arcul s-a transformat în bărbat... am putea desigfl. VON STEINEN. ascunse în fiecare lucr_u. 1925. rămas până acuma nebănuit". *** H. imaginea unui lucru sau cuvântul care îl exprimă sunt tot atâtea verigi ale unui lanţ foarte lung şi complicat. ** W. Nu e necesar să o urmărim aci ci relevăm numai stadiul ultim: interpretările preanimiste. 113 este făţiş con- testată. vis. în amănuntele procesului. Dar termenul nou ni se pare mai special. Când de exemplu săgeata ucide la distanţă. CI numai de forţele ostile sau primejdioase. 1922. Universul e ca un caleidoscop însufleţit în care lucrurile şi fiinţele se pot preface necontenit. Op. 305. care nu erau cunoscute în epoca de apariţie a "filozofiei pozitive. cit. Ne dăm adică seama că la ştiinţă nu se poate ajunge decât trecând pri~ pridltvor~l mti_tologiei 42 • "Nu prti~ e~perie~ţa asupra faptelor. 222 ş. 12. sufletul primitivilor. un lucru ni se mai privi cu dispreţ starea magică şi mitologică40 a omenirii. pp. din pilugul de' fărâmat grăunţe a ieşit . L'âme primitive. Paris. eine deutsche Forschungsreise in Neuguinea. dacă ne mai pot transpune în oarecare măsură în faza aceasta de a concepe lumea. Aşadar.112 S. 1927... ca. răsună. Singur omul a ajuns la această închipuire. dar ea este totuşi temelia minţii lor**. s-au întors cu o broască ţestoasă. cit. Preuss. pp. 240 ş. . Op. · · . nu numai omul. Berlin. 299. O lucrar~ recentă. dacă pot să mai fie un echivalent al sufletului ----·····--~primitivilor. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI fi de aceeaşi natură.a epoca aceasta de penumbră a inteligenţei cu termenul de faza cugetării magice. 297.. LEROY. etnografia şi etnologia modernă ne-au deprins cu ideea că faza • magică a fost nu numai inevitabilă. unealtă. e destul să înşirăm numai câteva fapte.u. deplin încredinţaţi că fugarul se prefăcuse în broască. cu toate minunăţiile lor care suprimă timpul. s-a ivit noţiunea de cauză şi cauzalitate**.mm magice (descântece etc. VILHJALMUR STEFANSSON. Tot ce ştie sălbaticul e altceva şi altfel decât ceea ce stim noi. **** K. spaţiul şi orice urmă de cauzalitate."39 De atunci până azi. Dar e sigur că alături de vis si de umbră un rol foarte însemnat l-a avut unealta. Singure judecăţile încântător de absurde ale copilaşilor de trei-patru ani. fiind trimişi să prindă pe un fugar. Aug. în lupta lui de a s~ dezlipi de instinct. La raison primitive. Ramura călcată de un urs se rupe. p.e bărbaţii plecaţi la vânătoare. la K T. Puterea aceasta e atât de mare. Pe ce cale. care e un simplu accident. Im Stromgebiet des Sepik. Umbră. E greu de înţeles această idee a identităţii adânci şi complete a omului cu celelalte animale"* şi cu lucrurile dimprejur. Comte ar fi cuprins-o în ceea ce numea el "starea teologică". Paris. începând de la fetişism până la monot~­ ism. Femeile lor fac acasă gestul de a trage cu arcul deplin convinse că ajută efectiv p. p. 1927. WUNDT. deoarece el nu se interesează d~ caracterele diferentiale sau asemănătoare dintre fenomene.e fuseseră primite în anii din urmă cu atâta entuziasm (ca o reacţiune în contra etnografiei şi etnologiei prea cărtu­ răresti de la sfârsitul veacului trecut) nu-s nici ele scutite de mari reze~e. ca prelungire ~ propriei sale personalităţi. HUBERT et M. u. încât bakirii socot că pentru a ucide pe un duşman e destul să arunci o săgeată în direcţia lui. 78. Annee sociologique. deoarece toate transformărLle sunt posibile peste tot şi oricând (dacă e la mijloc mana). Das Geheimnis der Eskimos. sila etc. când încep a "rupe" cu vo~~ ba si a reflecta ceva din caleidoscopul indescifrabil încă al lumn car~ îi înconjoară. iar uneori o aşchie sare şi poate lovi pe cel care a călcat-o. Leipzig. MAUSS. Pentru a nu lăsa în suspensie cugetul cetitorului. să nimerească animalul dorit.u. Ea este izvorul tuturor concepţiilor religioase. p. Die Anfănge der Philosophie. Essai de refutation de la theorie du pn?logisme. Acţiuni şi reacţiuni în natură vădşi animalele.. p. 6. Prin urmare. 7 ş. 94.. pretenţia că "veacul al XX-lea a putut să pătrundă *'LEVY-BRUHL. aşa cum obişnuiau cei mai mulţi pozitivişti. ci ma1 mu pnn s Imu1area spre ac. Doar basmele. 303.** . Theorie generale de la magie. ( ( .K von Steinen povesteşte că nişte bakairi. VII. sălbaticul nu se gândeşte numai la ascuţiş. în mintea animalului nu vedem să se fi ivit ideea de o putere a lucrurilor la fel cu mana. pp. Pentru sălbatic nu poate fi vorba nici măcar de un început de ştiinţă empirică. gest. Totuşi. dar si folositoare dezvoltării spiritului omenesc41 . Totuşi.

sa vie et son evolution. Paris. ca factor social din ce în ce mai activ. 107. munca. . scara suferinţelor omeneşti este nesfârşit de mare. culese de la specialiştii cei mai autorizaţi. care o adună în povestiri orale. Impresia produsă de vis. stupul. găseşte că republica himenopterelor şi a ortopterelor a realizat un ideal de interdependenţă socială*.. care duc pe om la civilizaţie (adaptarea cu mediul geografic). apoi scrise).Iar alături de grai (cu toată moştenirea pe . păstrând de la individ la individ şi de la generaţie la generaţie cugetul şi sentimentul confuz despre acele puteri tainice43 . Fiindcă foca e tabu. 313. ca la animale. au rămas ca forme de ăso'ciere staţionară. tot aşa vocabularul este exponentul cel mai vădit al culturii. Fiinfundzwanzig Jahre in Ceylon. împrejurul facarului primitiv. care dă creieru. Luntrea de asemenea.cultul morţilor etc.. Dresden. care face posibilă moştenirea şi amplificarea vieţii sociale de la generaţie la generaţie. Animalele conduse numai de instinct trăiesc peste tot sănătoase pe când antropoidul care a născocit graiul şi a putut acumula eroarea. Cu alte cuvinte.. pp. Pentru amănunte asupra societăţii tennitelor. unealta. cireada mamiferelor (elefanţi etc. dar şi în contra propriei sale persoane (sinucidere). limba începe a fi atât de mult considerată ca un produs al muncii omeneşti şi în genere al mediului. îndată ce se ridică peste dimensiunile unui monoxil. pe de altă latură însă. încât "ştiin­ ţa limbii ne apare de acum înainte în legături strânse cu geografia fizică şi economică.). posibile şi la acest mamifere (JOHN HAGENBECK. ca şi stupul albinelor. nici graiul care prelungeşte experienţa individului. E destul să ne gândim la năvodul polinezian. tennitiera. adică al adaptării la mediul material. . p. 143. cugetarea magică transmisă prin grai a deschis sub picioarele omului adevărate abisuri de eroare. Graiul însă. eskimoşii mor de foame în anumite momente. pentru a înţelege cum unealta impune asociaţia. adică al adaptării la medi)ll social-etic. prin care antro*Altă creştere: şcoala muncii. Dar. amplificând-o până la un nivel de complexitate infinit superior tuturor societăţilor animale.. MAETERLlNCK. furnicile şi mai ales termitele au ajuns la o diferenţiere socială vrednică de admirat. care să reconstituie "istoria cuvintelor şi a formelor după distribuirea lor" în spaţiul geografic (p. cu contemporanii şi unnaşii (tabu sau lege). s-ar fi şters în anonimatul uitării. 14). graţie uneltei psihice numită grai. un copac. sau "organul artificial". Omul. Maeterlinck. îndată ce a depăsit puterile unui singur individ. dacă limba. · · Oricum ar fi. omul a apucat pe un drum cu ·două perspective foarte neegale: Pe o latură a drumului. e o adaptare pasivă şi stereotipă. ca un fel de memorie supraindividuală a deschis pe o latură atâtea abisuri. Albinele.). După cum. morţi etc. a contribuit şi el la viaţa de relaţie. . naşte ideea de strămoş sfânt. împreună cu toată experienţa legată de viaţa materială. copacii pădurii sunt pentru eskimoşii Padler!limt (=poporul arcaşilor) fiinţe cărora le lipseşte numai graiul etc. tot limba a fost pentru Iătura tehnicei de un mare sprijin. 111). graţie tehnicei sufleteşti (totem etc.. pe când adaptarea societăţii omeneşti este necontenit în prefacere. adică s-a realizat o întreagă tehnică psihică. vezi la urmă bogata bibliografie ştiinţifică (58 de lucrări de specialitate) pe care autorul îşi întemeiază ' . care poate fi un animal. limba şi cultura sunt fapte conjugate. Pe calea aceasta. Astfel. transmiţând ca un tezaur produsele civilizaţiei. 15) fiindcă "fiecare schimbare s-a produs întâi într-o mică regiune de unde a radiat . p. lung de sute de metri. 76). Dicţionarul unui jJOPOr măsoară în chipul cel mai evident gradul . paralel cu munca materi\tlă. pentru etnograf.. unealta şi munca cu uneltele tindeau să-1 apropie cât mai mult de realitate şi 1-au condus în cele din urmă la stăpânirea naturii. ar fi dus numai la cunoştinţa empirică a lumii dimprejur. La langue fram. nici elefant anahoret afară de cazurile de nebunie.. Astfel s-a văzut necesitatea de a se crea o "geografie linguistică" (Gillieron). din contra. Iar cât de departe a putut rătăci biata făptură omenească de pe urma cugetării magice. 195. o piatră etc.) sprijinită pe grai. Pornind aşadar din pragul cugetării magice. a impus de la sine integrarea sociaiă. a putut deveni în masă victima închipuirilor propriei sale· minţi (nirvana). putem aprecia din faptul că omul e singurul animal care se poate ridica nu numai împotpva altora (af1. 175. 15).. . limba trebuie să fie studiată "cu harta sub ochi" (p. de' unde începe mobilitatea plină de primejdii necunoscute instinctului. prin reguli de descendenţă (totem) etc. după condiţiile sociale". a jucat un rol însem.arhism).In India nu-i un tigru pesimist. dacă omul ar fi fost mut. . universul întreg e ca un caleidoscop în veşnică mişcare şi prefacere. 1929. . Începând cu fetişismul şi sfârşind cu persecuţiile pentru dogme. lipsită de firul strict al cauzalităţii. legată de unelte. cere colaborarea mai multor vâslitori. La vie destermites. Singura ordine e aceea p~ care o introduce şamanul (vrăjitorul) prin fel de fel de prohibiţiuni (tabu). cugetarea magică a omului cu privire la strămoşul sfânt a ** Teama de mort devenit un izvor foarte abundent de legiferare asupra seminţiei primitive. p.114 ) ) S. · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 115 În rezumat. Paris. Furnicarul. 1926. nat la organizarea vieţii de relaţie şi munca cu uneltele. devenind aproape o ramură a antropogeografiei" (A. Mai ales în timpul din urmă. 94. 1927. Pe când familia animalelor inferioare e legată cel mult de hrană şi procreare. a căzut deseori victimă în tot timpul fazei magice. darşi de succese iarăşi nebănuit de mari. întemeiat pe "minuţioase observări ştiinţifice". Totuşi.descrierea sa. MEHEDINŢI femeia (la bakairi).n-au putut face pasul spre faza magică. * M. şi deci un mare temei de organizare a societăţii. DAUZAT. termitiera. adică a servit ca una din temeliile societăţilor omenesti. stolul păsărilor. subordinarc etc.aise.· lui omenesc puţină putinţă să "creeze"*. unealta este indicele civilizaţiei. Intr-un cuvânt. nea vând nici munca cu uneltele. s-a dezvoltat în toate grupările omeneşti şi o muncă superioară de adaptare a individului cu strămoşii (totem** L . determinate şi acelea în bună parte de felul mediului geografic (p. umbră. .

zidarii egipteni cunoşteau proprietatea pătratului ipotenuzei şi dezlegau o sumă de probleme geometrice "în afară de orice ştiinţă a geometriei numai prin tehnica constructorilor"*. chiar în ţările cele mai civilizate. se leagă toate la un loc. şi lancea. Paris. alchimie etc. Ceea ce numim noi azi conştiinţă ştiinţifică. Iar la dezlipirea aceasta a contribuit. cum era de aşteptat. Influenţa acestei munci utilitariste asupra ştiinţei este vădită. Pentru ceea ce ne preocupă aci.rabil ajutată de munca cu uneltele şi nenumăratele experienţe în ·~~ltt::egătură cu această muncă 44 • Să nu uităm că chiar unele dintre ·ştiinţele cele mai abstracte au avut o origine foarte concretă şi au · început cu totul empiric. iar opere ca a lui Mach şi altele o pot demonstra intuitiv orişicui. Cum s-a desfăşurat viaţa sufletească a omenirii ce a trecut de la cugetarea magică spre cea metafizică şi pozitivă. munca practică cu uneltele. fără să le urmărească până la trunchi. care nu ascultă decât de legile de cauzalitate. Ş după de condensare al experienţei sufleteşti (gândire şi simţire). 213. ·· *** E.mecanicei au izvorât din capitalul de experienţă al meşteşugari­ lor"***. Aşadar. se poate surprinde încă bine legătura dintre munca cu uneltele şi anume manifestări artistice. spre a sluji un scop pur estetic. Arcul de pildă servind la vânătoare. CIVII. dar şi o podoabă a vânătoru­ lui. . iar mineralogia. · agricultor**. este un lucru destul de nou. Toată această psihotehnică o numim cu un cuvânt mai curent cultură. Şi dacă se poate dovedi aceasta pentru cea mai abstractă dintre toate ştiinţele. botanica şi zoologia au avut o fază pur utili. Arcul. departe de a fi ceva întâmpl~~or şi. . unealtă dans dramatic . agrimensor. nu sunt numai o prelungire a braţului. Se poate deci vorbi de o "matematică preştiinţifică".cântec oral . Până şi pielea a devenit obiect de ornamentare (tatuajul). 2. ~c. 1921. metafizică sau pozitivă) a produselor sale sufleteşti. şi-au pierdut cu totul caracterul utilitar. ne mărginim a releva numai două fapte: 1. 1915. .. a~cesoriu.13. căi- ( ( . Kultur und Mechanik. Putem deci afirma.. 5. arcul e împodobit şi devine cu vremea chiar instrument muzical. Comte. 1913. Mach45 a căutat să arate că "doctrinele . MACH. El a început încă din faza magică. uneori. cum c în Carpaţi. Arta.stiinte exacte au abia o vechime de câteva secole. începând din paleolitic şi până la sălbaticii contemporani cu noi. Nu mai vorbim de haine. o unealtă phna de ornamente.S. începând cu matematica ori astronomia si sfârşind cu ştiinţele biologice. Care e originea sentimentului estetic şi în câte direcţii s-a manifestat. c. care au ajuns la toate neamurile nu numai un mijloc de a apăra corpul. * J.). Manifestarea artistică. Se înţelege că procesul sufletesc care a stabilit legătura între unealtă şi artă e uneori foarte complicat. nu e locul să insistăm aici. PICARD. Ne mărginim a releva numai latura etnografică a problemei. Alături de coordonarea (magică. t i i n ţ a. al căror punct de plecare era culesul viilor. sunt împodobite în chipul cel mai variat. fără teamă de eroare. La science moderne et son etat actuel. Procesul acesta a fost expus între altele şi într-un sistem filozofic . cu 2220 ani înainte ·. omul a ajuns şi la manifestări estetice şi etice.p. Le systeme du monde des Chaldeens a Newton. De aceea.instrument muzical. Un papir ne arată că. că cea mai mare parte din omenire e încă şi azi tot pe tr~apta cugetării magice. face parte la început din complexul vieţii prinubvulm ŞI nu e prea greu de urmărit în ce felia un popor aşa de evoluat. Al doilea fapt caracteristic e următorul: trecerea de la magie spre metafizică şi apoi spre cercetarea pur pozitivă a fost conside_. Pentru furca de tors ar fi suficient un băţ foarte puţin modelat. postire) care să dea arcului "putere" (mana. s-au dezlipit foarte pe încetul de. liere. ** E.de era creştină. înainte de a ajunge la sisteme de cunoştinţe b. Şi fiecare. p. p.pozitivismul lui Aug. Fizica şi chimia s-au născut în cea mai mare parte în ate. care să exprime sentimentul mesterului (de obicei un păstor) faţă de aceea care va toarce. în care a intrat după ce a depăşit animalitatea. iar unele s-au ~ăsc~t aproape sub ochii noştri.tiZAŢIE ŞI CULTURĂ 117 exacte. SAGERET. Spre a ne încredinţa e destul să urmărim viaţa primitivilor. imunu etc. 116 MEHEDINŢI poidul de odinioară s-a pus în echilibrul cu universul spiritual. Stuttgart. Mai nu e unealtă sau armă care să nu aibă şi o latură artistică. Cele mai multe . ieşită direct din experienţa omului care mânuia uneltele ca zidar. Între artă si munca de toate zilele e o legătură cu mult mai adâncă si mai felurită decât îşi închipuiesc cei ce privesc azi numai vârfU:rile ramurilor. În sărbă­ torile lui Dionysos.tară şi empirică. iar vânătoarea fiind pregătită prin anume ceremonii (dans.). cum era cel grec. întemeiată adică numai pe constatarea exactă a legăturilor dintre fenomene (fără nici o preocupare de niscava "puteri misterioase" de domeniul magic sau metafizic). În reali_ _ ta~e~ furca a devenit în unele regiuni. Paris. lucrul e şi mai uşor pentru ştiinţele concrete şi experimt?ntale. nu mai e nevoie să amintim. ci. amestetul cu magia (astrologie. iar unele manifestări artistice au avut nevoie de o foarte lungă perioadă de evoluţie până ce s-au dezlipit definitiv de latura utilitară şi magică. pe care o generaţie o trece generaţiilor următoare. de pildă.

S.

)

M:EHEDINŢI

.::ro.il strugurilor a devenit temeiul prozodiei. Lungimea şi scur:i:mea picioarelor nu mai deşteaptă azi în mintea nimănui decât
~ de versificaţie, aşa că abia· etimologia cuvintelor ne mai
mri.nteşte munca concretă a podgoreanului care sălta în lin după
.mwne tact, precum şi cântarea ce însoţea acea muncă*.
De altfel, chiar şi azi, avem încă munci executate după ritmul
stării. Lituanii nu seceră decât însoţiţi de anume cântare. Şi
.::Jiar la noi, doina nu e decât o exprimare artistică a unei părţi din
:n.unca ciobanilor**. Aşa că, la fiecare popor, e necesar să urmărim
-şi se pot urmări încă
legăturile dintre arta populară şi unele
~~te ale muncii populaţiei respective.
La noi, de pildă, apelativul "frunză verde" cu care începe de obis cântarea, nu-i, cum s-ar putea crede, numai o imagine poetică,
=.are un substrat real: frunza (de păr sălbatic, ori de fag) ca in5tr".UUent muzical. Cuvintele acestea ne duc cu mintea până la vre:nea când codrul şi frunza lui erau adorate de poporul nostru,
iii.pă cum le adorau şi germanii (Tacit). După cum eroii lui Homer,
:lnllnte de luptă, se adresau lăncii ori arcului ca unei persoane, to-r::lclşă de luptă, tot aşa, în faza cugetării magice, autohtonul Car:Iaţilor invoca frunza verde, nu ca un motiv estetic, ci ca un instru~n.t muzical şi ca o "putere" tainică.
Cine se îndoieşte de
B."ea.Sta e dator să explice faptul cu totul singular, că singur româ:ml între toţi vecinii, întrebuinţează frunza pentru cântare. Împre'ul:s.rea aceasta e o dovadă pipăită a vechii sale legături cu codrul.
3.....~ că vorba lui Eminescu: "Codru-i frate cu românul", nu e numai
·tmetaforă, ci o expresie de caracterizare etnografică.
în rezumat: cine vrea să urmărească evoluţia omenirii de la
:numentul critic când s-a despărţit de animalitate şi până azi,
A..~la trebuie să aibă în vedere nu numai tehnica materială, pe
.:rre am numit-o civilizaţie, ci şi latura tehnicii sufleteşti, fiindcă
:mtândouă sunt îngemănate în unealta care lucrează şi în graiul
I::B:"e exprimă lucrarea cu toate accesoriile ei, între care se numără
~c:ele artistice. După cum o generaţie moşteneşte uneltele genera•
g& precedente, tot aşa moşteneşte în legătură cu uneltele şi cu
:mmca oîntreagă tradiţie de idei şi de sentimente, pe care copilul
:tu. şi-o poate adăuga decât pe încetul, repetând întâi sub forma jodui formele cele mai simple ale uneltelor strămoşeşti şi o sumă
ie expresii, cântări, mimică etc. De aceea, ţinând seama de aceasti.lentă comunicare sufletească de la părinţi la copii a tuturor ma* K BUCI!ER, Arbeit und Rhytnius, Leipzig, 1909, p. 356 ş.u.
-

S. MEHEDlNŢl, Caracterizarea unui popor prin 'munca şi uneltele sale,
1930, p. 28 ş.a. (vezi în volumul de faţă p. 62 ş.u.- Gh. G.).
'

~ti,

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

119

nifestărilor psihice prin care omul se cultivă, ~dică se integrează
,spiritual în grupa socială din care face parte, socotim că termenul
cultură este cel mai potrivit pentru exprimarea acestui proces.
Vom numi deci cultură: suma tuturor creaţiilor sufletesti (intelect~ale, e~ice şi estetice) care înlesnesc individului adaptarea la
•medwl socwl.J?upă cum frunza are două feţe: una strălucită, spre
soare, alta ma1 întunecată, întoarsă spre pământ (dar foarte însemnată, fiindcă prin aceasta planta respiră şi se hrăneste zilnic)
tot aşa viaţa omenirii are două aspecte: unul teluric- ;ivilizatia'
adică tehnica materială; altul ceresc
cultura, sau suma tut~ro;
produselor sufleteşti, prin care omul caută să intre în echilibru cât
mai deplin cu restul creaţiunii şi, în genere, cu universul moral
care îl cuprinde. Amândouă aspectele acestea sunt inseparabile si
simultane, nu succesive, cum pretinde morfologia istorică a l~i
Spengler.

C o n c 1 u z i e. Din cele înşirate până aici rezultă:
. 1. Civilizaţia şi cultura sunt noţiuni fundamental deosebite.
Una priveşte lumea materială; cealaltă e de natură exclusiv sufletească.

2. Pe .t~a.te ~reptel~ de~voltării omeneşti, alături de un quantum de C1VIhzaţ1e, găs1m ŞI un quantum corelativ de cultură.
,. 3. Amândouă se pot măsura după criteriile etnografice stabilite mai sus.
·
'
.,.----,. Aceasta ne permite să comparăm în chip ştiinţific două faze deosebite în dezvoltarea unui popor sau două popoare în aceeasi fază
de dezvoltare. De exemplu, privind Hrana, Haina (locui~ta) si
Jv!i~l?ac~le de cir_culaţie s~u traJ!sport, putem măsura grad~l de
CIV1hzaţ1e al unm grup etmc după următoarele criterii pozitive:
a) după numărul uneltelor, adică al organelor artificiale de care
se serveşte poporul respectiv;
b) după perfecţiunea uneltelor sale (o unealtă e cu atât mai perfectă, cu cât cruţă energia omului, adică produce maximum de
efect în minimum de timp şi cu cea mai mică cheltuială de energie);
1
c) după intensitatea şi diviziunea muncii;
.. ·d) după cantitatea şi calitatea produselor tehnice.
Tot. astfel, putem măsura şi cultura, începând cu limba şi tot
depozitul de cunoştinţe empirice apoi ştiinţifice, şi continuând cu
produsele estetice şi concepţiile etice. Paralelismul este evident:
civilizaţia se, măsoară pe coordonata tehnică, prin numărul,
calitatea şi originalitatea uneltelor; iar cultura se măsoară pe

,,
120

S.

MEHEDINŢI

coordonata superioară a creaţiunilor psihice, adică prin numărul,
calitatea şi originalitatea produselor sufleteşti. (0 idee, de exemplu, e cu atât mai de preţ, cu cât asigură un echilibru mai temeinic
-individual şi social- şi Cl1 cât urmările ei logice, etice şi estetice sunt mai durabile.)
Amândouă acele coordonate formează deci un sistem, faţă de
care trebuie să cercăm a raporta ştiinţific toată viaţa omenirii. Şi
amândouă sunt importante nu numai pentru etnograf şi etnolog,
ci şi pentru toţi cercetătorii care se ocupă de preistorie*, arheologie, istorie, antropologie şi sociologie, căutând să utilizeze în chip
sistematic rezultatele dobândite până azi în studiul omenirii.
Iar dacă cele înşirate până aici au fost destul de clar exprimate
şi obiectiv dovedite, urmează de la sine că civilizaţia şi cultura
sunt noţiuni atât de deosebite, încât întrebuinţarea unui termen
în locul celuilalt e un semn de inferioritate a dicţionarului unei
limbi şi deci a cugetării exprimate în acea limbă**.
Ar mai rămânea şi pentru cuvântul cult, ca şi pentru civilizat,
să ne întrebăm întrucât corespunde ideii mai sus determinate.

--~--

* Dacă deosebirea dintre cei doi termeni e ţinută în evidenţă, rezultă de la
sine nu numai o clasificare a ideilor, dar şi o disciplină mai riguroasă în metoda
cercetării şi în concluzii. Literatura română ne oferă două exemple semnificative:
Dacia înainte de romani a lui Gr. Tocilescu şi altă operă similară, tratând acelaşi
subiect: Dacia înainte de romani sub numele de Getica a lui V. Pârvan. Cei doi
harnici arheologi au înşirat în acele scrieri un material considerabil, dar operele
lor fac în mare parte impresia unor muzee, în care firul conducător nu se vede.
Pârvan lipeşte la un loc trei lucrări eterogene. Iar ceea ce e mai grav, e lipsa de
preciziune a unor noţiuni esenţiale şi tendinţa autorului de a trece din domeniul
arheologiei spre latura filosofiei, din care rezultă apoi concluzii suspecte pentru
specialişti. Faţă de afirmarea că "Dacia a ales încă de la 1000 a.Chr. lumea Apusului"; că "romanizarea se anunţase antropogeografic încă de la 1000 a.Chr. când
cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic", un alt arheolog, mai
sobru, pune o mică, dar fatală întrebare: "este vreun popor care să fi fost romanizat, fără ca mai întâi să fi fost cucerit, organizat şi colonizat sistematic de romani?" (E. PANAITESCU, Protoistoria Daciei, Cluj, 1929, pp. 25, 26). Prin
urmare, înainte de o romanizare anunţată "înainte de romani" şi de afirmări atât
de categorice asupra civilizaţiei celtice "ca introducere spre romanism, trăită de
geţi efectiv, până în seratele cele mai adânci ale populaţiei, încă cu două secole
înainte de venirea primilor negustori romani", faţă de atâtea anticipări şi generalizări clătinate printr-o singură întrebare, munca ar fi avut un caracter mai
pozitiv dacă materialul ar fi fost înşirat în categorii precise, ale civilizaţiei şi culturii lo-cale iar concluziile n-ar fi depăşit niciodată faptele. - Relevăm aceasta
nu ca o critică la adresa regretatului arheolog, ci spre folosul cercetătorilor tineri,
pentru~care răul e adeseori mai repede imitat decât binele. 46
** In ce priveşte termenul de psihotehnică, recunoaştem că poate duce la
unele confuzii din cauza ram urei de cercetări recente, care ar merita mai degrabă
numele de psihometrie.
·
·

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

121

~red~m î?să c~ între~uinţarea lui devine din ce în ce mai judiciOasa. Cand Zicem cmva om cult, ceea ce ne răsare în minte din
\:apullocului sunt însuşirile sufleteşti. Despre grâu, în buna limbă
românească, se poate zice că e cultivat, nu cult. Iar când zicem
"cultura" grâului, în loc de cultivarea grâului, aceasta e o simplă
.lunecare
de sens, provocată de neatentie
ori de lipsa culturii omu, '
l UL•47 •

c

(

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

IV. RAPORTUL ÎNTRE CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
După

ce am determinat înţelesul celor două noţiuni etnografice,
se ivesc atât din punct de vedere teoretic cât
şi practic, mai multe întrebări:
1. Există o corelaţie între cele două fenomene? Iar corelaţia
ajunge până la proporţionalitate sau nu?
2. Elementele civilizaţiei şi elementele culturii merg ele în
acelaşi tempo, ori unul se poate dezvolta mai mult decât altele, în felul copacilor care au ramuri numai într-o parte sau la care o
ramură întrece pe toate celelalte?
După câte ştim, problemele acestea n-au fost tratate sistematic
şi nici nu puteau fi, câtă vreme despărţirea dintre cele două serii
de fenomene nu fusese clar precizată. Ne vom mulţumi deci în
aceste pagini, menite a servi cu o simplă introducere la etnografie
şi ştiinţele înrudite, să relevăm numai faptele mai importante.
La întrebarea întâi, răspunsul e categoric: tehnica materială
sau civilizaţia şi tehnica spirituală sau cultura sunt nu se poate
mai intim legate. Amândouă se întâlnesc zilnic în linia mediană a
muncii*. Si e firesc să fie asa: viata însemnează miscare si activitate, iar ~unea de toate zilele a~e continuu un aspect bilateral:
unul material, altul sufletesc, care se pot urmări chiar şi în munci·
ce par la prima vedere destul de vulgare. Un exemplu foarte semnificativ e ceramica. Începutul a fost pur utilitar: o bucată de lut
modelată ca să poată păstra apa. (De bună seamă, ideea s-a năs­
.cut pe încetul din deprinderea de a cârpi cu pământ moale cojile de
fructe şi scoicile pentru aducerea şi păstrarea apei.) De la o vreme
însă, omul a simţit nevoia de a încălzi apa şi de a fierbe unele alimente altfel decât prin metoda zăpuşelei**. Atunci, lutul întărit pe
scoici, pe coji ori pe coşuleţe împletite din crengi, a dat femeii
. ideea de a modela oale numai din lut simplu. Astfel s-a născut oala
diformă, fără fund, apoi oala cu fund, capabilă să stea vertical,
fără să se răstoarne peste cărbuni. Dar chiar de la început a
apărut în olărie şi o latură artistică, nu numai ca un fenomen psihic, ci ca o prelungire firească a tehnicei materiale. Şi anume: urcultură şi civilizaţie,

)

· · * Descrierea vieţii primitivilor oferă numeroase exemple doveditoare. Vezi de
pildă:

SCHWEINFURTH, Au coeur de l'A{rique, I, p. 250.

** Punerea la un loc a poamelor, a rădăcinilor sau a cărnii, cu bolovani înfier-

bîntaţi

la foc,

după

ce alimentele erau învelite în foi ori ţesături udate cu apă.

123

mele coajei de bostănel (cu dungi) ori ale scoicei (cu strii) sau ale
împletiturii coşuleţului de mlajă, odată întipărite în lut, ~u contin.uat s~.fie reprodu~e mai întâi din spirit de imitare, apoi din consideraţn magtce faţa de unealta care era, cum am văzut 0 adevă­
rată ~,puter~"· ~bi~ n:ai t~rziu elementul material, cel m~gic şi cel
.estetic se. dis.o~mza, 1ar bp~:ul lăsat pe lut devine simplu motiv
ornamenhc Şl mcepe a fi stlhzat ca forme geometrice, florale animale etc. Prin urmare, la o extremitate avem tehnica cu intentii
pur utilitare, la extremitatea cealaltă din vechea oală vede~
ie~i~d amfo:a, ~odelată din capul locului fără nici un gând de
u:llita~ c.ulmara spre .a se umple de fum şi funingine pe lângă
carbun~, CI de a fi un obiect destmat exclusiv contemplării estetice.
Acest smgur exemplu e suficient să arate orisicui că tehnica materială (ci;il~zaţi~) şi tehni~a sufletească (cult~ra) sunt legate printr-o suta ŞI o nne de fire, Iar tranziţia de la una spre cealaltă e de
multe ori atât de fină, încât devine imperceptibilă. Unitatea vietii
le cuprinde pe amândouă.
'
~ Oricât ar fi îns~ de ~trânse legăturile dintre civilizaţie şi cultu-~."~.~·~­
ra, despre proporţwnahtate nu poate fi vorba. Raportul dintre cele
d.ouă fen?mene po~t~ fi uneori în una şi aceeaşi persoană, în unul
ş~ acelaşi popoŢ, -~!Simetric până la caricatură. De pildă poate fi
cmeva foarte Civthzat, dar sărac în cultură, ori invers: o stare de .
civilizaţie modestă se poate asocia cu o foarte bogată cultură. De
exemplu, dacă cineva locuieşte o casă cu tot confortul modern se
îmbracă în chipul cel mai rafinat, se hrăneşte după cele mai 'savante reguli culinare şi călătoreşte cu mijloacele de locomotiune
cele mai perfecţionate, evident nimeni nu-i va tăgădui titlul de om
civilizat. Am relevat mai sus că uzul a permis această calificare
c?i~: pe.n~ru cei care n~-s în stare să producă ei înşişi înlesnirile
ctvthza_ţie.I: Un ne.gru d~n Sudan sau din Congo care a adoptat for- ,
mele VIeţn matenale dm oraşele Europei este mai civilizat decât
.un rural breton sau belgian. Iar lucrul e firesc, fiindcă chiar în
oraşele cele mai civilizate, cei care se folosesc de rezultatele tehni-,
cei perfecţionate nu le produc chiar ei, ci, în cele mai multe cazuri
le .î~prumută de-a gata de la alţii, - fără măcar să le înţeleagă: ,.
~Ih?an.e vorb~sc la tele.fon, ascultă la radio, fără să priceapă
mmic dm tehmca respectiVă; . ,
Aşadar, în loc de a compara civilizaţia şi cultura cu cele două.
laturi ale unui pod cu picioare egale şi pas cu pas echilibrate sau
cu lemnele paralele ale unei scări în care se înfig simetric o ;urnă
de fuşcei, ~r fi ~ult mai aproape de adevăr dacă le-am compara cu
ac€}e punţi de hane aruncatţ) de primitivi în curmezişul râurilor..

Le Bushido. Leipzig.şi . Wedda umblă cu pieile goale. Negrii dm padunle Mnce1 sunt mmunaţi fierarz. industria porţelanului.alte maş~ni de ~ăzboi f?arte pute~ice. Tot aşa. încât ni se înfăţişează aproape ca una dintre cele mai înalte incarnaţii ale frumuseţei morale. Iar indianul Gandhi este o manifestare atât de singulară faţă de materialismul şi egoismul european. Japan und die Japaner.?ă . 53. Sidonul şi Cartagena. dar să­ rac în ce priveşte tehnica vieţii materiale. în Europa. Unii scriitori reamintesc chiar antiteza dintre • fenicieni şi eleni. negoţul colonial şi alte îndemânări le-au asigurat lungă vreme un loc de cinste. sunt compuse dintr-o încâlcire de viţe împletite. Polinezienii nu ştiau (afară de maori) nici măcar să găurească uneltele lor de piatră. pe când peruvenii şi mexicanii. Agricultura cu îngrăşă­ minte şi irigaţie. W.. ca şi cum ar sta în pat**. Stuttgart. dar în tehnica navigaţiei ajunseseră până la construirea de hărţi cu coordonate· egiptenii. În orice caz. Op. 370. dacă e vorba nu numai de ştiinţă. Sau invers: poate fi bine înzestrat în latura culturală. 1928. vocabular sărac. De un mers paralel şi sim~tric între elementele civilizaţiei nu poate fi vorba la nici un popor şi în * K VON STEINEN. negrul civilizat de care pomenim poate atinge în latura aceasta materială chiar rafinarea. ** K. ci mai ales de latura etică a vieţii. cit. de la începutul creştinismului şi până azi. abia purtau nişte sortu~ ri. p. De aceea. ca şi podeala lor. în al căror amestec ochiul abia dacă mai distinge vreo apropiere de simetrie. 96. iar simtirea estetică cu totul inferioară. WINKLER. Paris. ŞI chiar m Europa. a romului. T. dar trăiesc în colibe foarte primitive şi se hrănesc cu vânat şi roadele slabe ale unei agriculturi de runcuri. pe faţada răsăriteană a lumii vechi. u. CARL MUNZINGER. până la rafinare***. iar în arhitectură se pricepeau să construiască temple urla~e· romanii n-aveau pantaloni (îi împrurnutară de la gali si daci) în'să ~cea': cat~pulte . ' Aşadar. cuprinde atâta delicateţe morală. Dar ---······~-~·de la o vreme. care se traduce printr-o atitudine etică şi estetică de un nivel superior. a mătăsurilor.. Un grad mare de civilizaţie poate atinge orişicine dacă împrumută rezultatele muncii altora. In ce priveşte civilizaţia. VON STEINEN. ci mai degrabă în Japonia sau în patria lui Gandhi. polul civilizaţiei nu putem avea nici o îndoială că se află în Statele Unite. In loc să meargă pe jos. p. Bushido*. progresul ajunses~. Op. Cine va putea numi cult un astf~l de specimen omenesc48? Iar ceea ce este adevărat pentru individ este adevărat şi pentru grupele etnice. dar nu tot atât de cult. îndată ce dau de un râu mare se aruncă în valuri şi plutesc. Ea presupune nu numai muncă bogată şi mare bogăţie de cugetare. ~ar 1? ar:_h1tectură construiau palate admirate de conquistadon. dar şi o -~·····~~ simţire fină. filosofie şi ştiinţă suma este încă superioară dincoace de Atlantic. ca haină rămăseseră jos de tot. p. dar laturile. încât pare ceva aproape transcendent faţă de morala europeană. polul civilizaţiei şi polul culturii rar coincid. Cutare popor poate fi civilizat. Mai mult: nu e proporţionalitate nici măcar între elementele civilizaţi~i luate unele faţă de altele. aproape de nivelul bestialităţii: cerebralitate redusă. tehnica navală. ca dezvoltare sufletească poate fi o adevărată brută. * INAZO NITOBE. cit. l'âme du Japon. In artă. Din contra. Industria ţesăturilor de lux (purpura). National. poporul chinez a ajuns de multă vreme la o civilizaţie remarcabilă. dar pescuiesc cu arcul. pe malul celălalt al Atlanticului. Dar în ce priveşte cultura. ca si î~ ţările apusene.. MEHEDINŢI Ele înlesnesc trecerea de pe un mal pe altul. de o proporţionalitate între civilizaţie şi cultură nu poate fi vorba.sunt ~u se_ poateAmai primitivi. dar au unelte de fier. ţinând arcul pe piept şi vânatulla subsuoară. însă. cum ar fi de aşteptat. 1904. precum nici între elementele culturii. 55 ş. 1927. abia ajunseseră la unelte de bronz dar a~e~u în~ă d~n vre~ea lui Columb agricultură cu irigaţie şi î~gră­ şamn~te. Fenicienii de pildă ajunseseră la o civilizaţie în adevăr superioară. la începutul secolului trecut casele Prusiei erau încă acoperite cu paie şi trestie în proportie de 2/3 iar în ce priveşte hainele şi hrana. p. Grecia a eclipsat total Tirul.124 S. concepţie etică nulă. De aceea. se iviseră cu mult înaintea industriei europene. dar tehnica circulaţiei pe apa (yashrea ŞI mai ales motatul) e dezvoltată până la virtuozitate. când fac o paralelă între yankei si Apusul Europei. atât civilizaţia cât şi cultura Apusului au căpătat un avânt necunoscut chinezilor. de bună seamă polul culturii nu-l vom afla azi. O cultură înaltă e însă un fenomen cu mult mai greu de realizat. codul de onoare al nobililor japonezi. ( ) c\ . zahărului etc. Bakairii de exemplu nu cunosc undiţa. putem cita sumedenie de cazuri unde lipsa de armonie este evidentă. •Insă a_~t~ nu însemnează că Statele Unite au realizat şi primatul culturu. stând în picioare pe luntre aruncând în apă nişte fructe şi săgetând cu o mare îndemânare*: Ca~ hai. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 125 E destul să pronunţăm cuvântul taylorism ori fordism spre a ~ti că indicele tehnicei americane întrece pe al celei e~ropene.und Sozialbiologie.

115). şi deci transportabll dmtr-o regmne în alta. cum am ară­ tat . put~m afirma că adevărata originalitate a unui popor se poate afla mm mult în cultura decât în civilizaţia sa. Pentru cultură trebuie asimilare. \ . Aşadar.). Matematicianul care se joacă cu cele mai înalte abstracţiuni. rezultatele civilizaţiei (în primul rând uneltele) pot fi uşor împrumutate de la un individ la altul si de la un grup etnic la alte grupe etnice. cu elemente combinate în chipul cel mai neaşteptat. Astfel de discordanţe se întâlnesc nu numai în viaţa unui popor sau în spaţiul unei epoce. totuşi între civilizaţie şi cultură este toată distanţa care desparte materia de fenomenul psihic. poate fi cu totul insuficient ca ştiinţă ori ca fineţe morală. poate fi foarte sărac în latura estetică sau etică./ . Dar împestritări­ le furcilor carpatice. Ea poate servi ca ocazie de fecundare pentru altă cultură. . Fur·ca de tors nu are multe variante ca material şi formă. Şi una şi alta. ~ivilizaţia. De unde urmează că atât calificativul civilizat cât şi cel de cult sunt foarte relative. pp. putem zice că o cultură e ceva inalienabil. Op. nu' împrumut. POSIBILITATEA DE ADAPTARE. cultura e legată de un proces sufletesc atât de intim (p. fiind o chestie de lungă incubatie (mai ales în latura etică şi estetică). ' Şamanul. 95. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ce-vegetative. Eskimoşii sunt încă în faza cugetării magice. . în calitatea lui nu numai de medic. Din deosebirea de esenţă. iar în ce priveşte noţiunile morale sunt în unele priviri superiori europenilor*.caractere deosebitoare: . \'' :ili: . uşoare şi ) 127 B. DEOSEBIREA DE ESENŢĂ. 54. 37. un sculptor. Către noua generaţie. iar arta lor atinsese adevărate culmi.126 S. dar ele stau pe două planuri deosebite ale existenţei. un dramaturg.în paginile precedente.220. ·. Tot aşa un pictor de mare valoare. Şi cum asimilarea nu e niciodată completă. ci chiar în viaţa unuia şi aceluiaşi individ. fie materială. · A. u.-~ . ~ultura este aproape intraductibilă. încât nici nu prea e nevoie să insistăm.tea obiceiurile. cu atât civilizaţia se nivelează şi tinde să înlăture tot mai mult discordanţele. istoria ne oferă numeroase dovezi. Ştiin­ ţa anticilor era abia în pruncie. poate fi conside~·ată ca un produs cultural în adevăr caracteristic. Un rit nu se poate împn. adică latura lor estetică. agricolă. iar etnograful e dator în descrierile sale să fie foarte circumspect în arătarea nivelului de dezvoltare. şi. 379. "fără rest". cu substratul ei de gândiri şi simţiri ancestrale. De asemenea.310 ş. dar şi de preot si înţelept. Un lucru e însă sigur: cu cât comunicaţiile devin mai mai numeroase. uneori. adică de părinte al omului de stiintă actual a fost si 'e ~~~ peste tot înconjurat de mare mister. De aceea. t~ . nu poate fi transmisă iute ca orice obiect de schimb._muta ca o haină. iar cultura nu. fie sufletească. fiind un fapt material. rezultă o mare deosebire în felul cum amândouă fenomenele pot_fi ~ânuite. fără nici un echilibru. p. o dispoziţie etică. cit. Că civilizaţia se poate imita şi chiar împrumuta repede. dacă pornim de la şa~anii primitivilor până la vechile mistere din antichitate si până la teosofia şi masonismul modern. · nici o epocă. abia cu mare greutate a putut aduna' notiuni c~va mai complete despre gândirea religioasă a triburilor cer~etate de el. cum poate fi vorba de echilibru sau de simetrie între elementele civilizaţiei. Knud R~smussen: desi trăise de mic copil între eskimoşi şi vorbea limba lor si le cuno. 1928. dar în latura estetică au ajuns la creaţii literare remarcabile. MEHEDINŢI.. Tot aşa şi cu elementele culturii. 85. După cum sunt _ trepte şi "varietăţi de civilizaţie" (pastorală. 26.Nepotrivirile culturale sunt aşa de multe şi evidente. De aceea. Din contra. . Cu toate că legătura între tehnica materială şi cea sufletească este atât de strânsă.206. sunt deopotrivă de caracteristice spr~ a în~ vedera şi măsura depărtarea omului de animalitate. 165. Sirul ceremoniilor de iniţiere este uimitor de mare. încât cere să trăiesti viaţa neamului respectiv pentru a o purta asimilar. '* ICRASMUSSEN. O mare personalitate poate fi foarte bogată în unele elemente de cultură şi extrem de săracă în altele. Tehnica grecească în * Pentru a înlesni această muncă şi a lămuri şi mai bine raportul între civilizaţie şi cultură. industrială etc. Civilizaţia e un rezumat al muncii pentru continuarea vieţii somati- \* S. 20. socotim să mai relevăm următoarele . Una e coordonata la care raportăm dimensiunea telurică a vietii iar cealaltă constituie coordonata pe care măsurăm dimensiu~e~ sufletească. dar o completă transmutare însufletul altora e cu neputinţă*. tot aşa sunt trepte şi variante de cultură. de un paralelism în dezvoltarea elementelor culturii poate fi vorba tot aşa de puţin. cultura este suma rezultatelor întregii evolutii sufleteşti. Relevăm însă un singur lucru.

Aşa s-a întâmplat. Jemmy Button (numit astfel fiindcă fusese cumpărat pe un preţ de un nasture). p. Reise um die Welt. El a fost martorul unei adevărate experienţe de aclimatare culturală. Pe când cultura e. ci are numaidecât şi o latură etnografică. educatorul e dator să stie care este elementul local (etnic) ce ar trebui adăugat. 246 ş. părăsind echilibrul cu mediul ___regional. scoasti dm once manual. reprezintă în mediul polar suprema civilizaţie a zonei respective.) O astfel de pseudo-civilizaţie poate duce la pieire o semintie si chiar un popor întreg5°. -Cât timp cult~ra esk~~osului rămăsese organică. este vădit lucru că pedagogia nu poate fi tot atât de intemaţională ca algebra. a IV-a. ş. Wundt gă­ seşte că chiar felul de a filosofa are o componentă etnică***. p. cultura din contra.de câte ori. 'MEHEDINŢI. de exemplu. ori au speriat cire~i­ le de reni sălbatici prin zgomotul armelor de foc si au rămas fără hrana regulată pe care le-o da săgeata. dar sufleteşte rămăsese tot ur. rezultă o sumă de concluzii foarte importante în latura pedagogiei practice. a trecut iute de la greci la romani. In acest caz. înainte de a individualiza tratamentul educativ al copilului. decât 'foarte imperfect. trebuie să individualizăm în marginile necesităţii educaţia potriv~tă cu poporul căruia aparţine acel copil. FORSTER. O ~edago~e naţională n-o poate scrie şi n-o poate aphca decat cel plm de fimţa poporului său şi încă cu condiţia să fie ~1 însuşi o personalitate cu adevărat reprezentativă"*. atunci când primeşte în chip brusc idei străme. După cum a fost un progres însemnat când Rousseau a descoperit pe copil în om. DARWIN. Dacă copiii reprezintă în orice popor fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. fiind legată de însăşi structura intimă a vieţii sufleteşti. fără să atâme de puterea altora. de aceea nu se poate niciodată asimila. când educatorul va descoperi poporu_l saz: naţiunea în copil. 1778. se poate muta şi deci împrumuta de la un mediu geografic la altul. * CH. şi dacă e nevoie de o incubaţie lentă pentru ca produsele culturii ancestrale să fie transmise. deşi făcea parte din gruparea etnografică "cea mai degradată din lume". copil** 49 • În rezumat: tehnica materială. Le systeme des sciences.u. ED. hrană etc. ca şi în Alaska sau în Ţara Focului. b) Ne organic ă. Cook făcuse o experienţă la fel cu tahitianul O. *** W. Voyage d'un naturaliste. de câte ori omul scoate din mediul său fizic toate armele de luptă pentru a-l domina. Darwin ne citează un caz clasic. R. mijloace de circulatie etc. p. grupa etnică ajunge la ceea ce se numeste autarkie. de pildă. Ci. (Nansen îi găseşte superiori europenilor. cum am spus. p. p. pentru mai multă preciziune. În timpurile noastre.' împrumutul n-a fost cu putinţă decât într-o foarte mică măsură. tot aşa va fi cu vremea un real progres. ed. În latura artistică însă. Începând cu limba care e ceva intraductibil şi sfârşind cu arta care de asemenea este inalienabilă.u.128 S. produsele civilizaţiei pot fi transportate până şi în gheţurile polare. s-a întors între ai săi. Altă creştere: şcoala muncii. după ce a trăit mulţi ani la Londra. adică mulţumirea cu ale sale în cercul închis al orizontului geografic sau etnic. spre a nu zice de-a dreptul patologică. fără să-I poată înlocui cu altul nou. Berlin. 1875. Mai ales latura morală era cu deosebire vrednică de simpatie.u. ** J. e bine deci să observăm că sunt două feluri de civilizaţie: ( a) O r g a n i c ă. când atingerea pripită cu o sumă de idei noi a pus · * S.. 9 ş. 6. prin urmare nu se poate imita. Leipzig. a putut să se ridice în ce priveşte civilizaţia (haină.. WUNDT. "La urzeala pedagogiei generale. Paris. (Vorrede). Die Nationen und ihre Philosophie. Eskimoşii.) la nivelul englezilor. Un fuegian. Sălbati­ cul acesta. este partea cea mai personală a unui neam. Mai. . MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 129 clădiri. adică originală. Pedago~e frunzărită din cărti pot_ face mAulţi. (Eskimosii care mor de frig îmbrăcaţi în haine moderne. îmbrăcăminte. b? N e o r g a ni c ă. Paris. care turbură vechiul echilibru. 1922.) . Cu un secol mai înainte. care şi-a însuşit în timp de doi ani Iimlte din formele vieţii europene. 4. ca Nansen -şi Amundsen. cu totul greu de transmis. In ordinea aceasta de idei. _ ' ' Tot aşa. privind forma extemă a vieţii. cultura este partea cu adevărat caracteristică pentru fiecare popor. 261. sunt într-~ fază de civilizaţie neorganică. GOBLOT. cu poporul nostru în secolul al XIX-lea. sunt şi două feluri de cultură: a) Organică. atunci când un popor sc:nate din sfera traditiei etnice toate elementele progresului sufletesc. (1 . 1917. ea reprezenta un ech1hbru care a atras admiraţia unor mari observatori ai naturii. Sufleteşte însă a rămas sub treapta culturii mediului în care fusese transplantat*. Din observările acestea asupra raportului dintre civilizaţie şi cultură. 1. Imitarea metodelor de educaţie din alte ţări şi împrumutarea programelor şi chiar a materialului didactic nu e o problemă uşoară. Luminarea cu electricitate presupune aceleaşi procedări şi de aceea se poate face la fel în Paris. omul împrumută elemente de civilizaţie străină pe care nu le poate mânui şi nici poseda când trebuinţa cere.

Berlin. Din contra.1ţ Passage. Cu cât ignorează cineva~ ma~ U:':lt _deosebi: riie dintre cele două serii de fenomene. . o durată incomensurabil mai mare. B~ uneori tocmai cultura a păstrat ŞI ammtlrea civ1hzaţ1ei. Mediul de beton şi de asfalt ucide. p. precum şi a esenţei lor. ca~e dovedesc că acolo au trăit odinioară mari aglomerări de populaţie cu o înaltă adaptare la mediu.:o sumă de mijloace de înregistrare şi reproducere. Iar partea cea mai curioasă e că civilizaţia e tot aşa de absorbantă pentru om şi în ce priveşte activitatea de consumator al produselor sale. DEOSEBIREA DE EFECT SOCIAL. N-au mai rămas decât puţine fragmente de clădiri sau unelte. Este o axiomă care nu mai are nevoie să fie dovedită: centrele urbane sunt un fel de Moloch care consumă cu o accelerare vădită viaţa maselor pornite spre civilîzare intensivă. gimnastică. nici pentru somn. mâncarea etc. ci se culcă de câte ori le e somn şi mănâncă de câte ori le vine foamea*. aşa ca s-ar sur. care. afară de uneltele de piatră.ŞI Insula Paştilor. iar operele literare. din paleolitic până azi. Hainele.esturile de olă. . CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI anarhia constiintei individuale în locul ordinei seculare a conştiin­ 51 tei etnice în'firipată pe încetul din tot trecutul neamului . C~ea ce e car~cteristic pentru toate grupele etnice puţin civilizate e marea lor indiferenţă pentru timp: nici pentru mâncare. P. găsim documente despre ctv1hzaţn considerabile care au dispărut complet. De obicei ceea ce a rezistat mai mult. . e un produs fraceramica. circulaţia apelox:-. su? form. NANSEN. "Relaţiile social-biologice au devenit prea nenaturale. Berlin. aşa că rege* R. ştiinţific~ şi a_rti?tice v:o~ eţe~e. Un orăşan care duce o viaţă împinsă până la rafinare este extrem de ocupat.)· au. au jucat rolul unor adevăraţi duşmani ai propriului lor neam. Cum Viaţa urbană duce la istovire. · Die Nord.130 S. pa'dacă}m s-ar înlocui progresiv părţile măci~nate.~ru. aşa absoarbe oraşul.i atât de dureroase 52 . Numai cu preţul acestei robii în faţa timpului s-a putut ajunge la fabricarea în masă. el cere tot acelaşi preţ. a. Mesopotamia şi Egipet până în ~e::Ci. aşa că ~evu: aproape nemuritoare. încât e aproape strivit de energia pute----~~ rilor pe care le-a dezlănţuit şi nu e alt chip să se apere decât pândind ritmul mişcărilor lor clipă cu clipă. manichiură etc. . se vede în Statele Unite.lţii. iar uneori numai grămezile de moloz. Jn cele uscate. Lucrătorul devine atât de angrenat în ritmul maşinilor.. Incepân~ din India. civilizatul. O dovadă pipăită e scăderea naşterilor. p. FR. Ca tot ce este material.c. Cum suge fitilul unei lămpi petrolul sau olei1fl. încât anume reformatori. . Ast~ în ţ~~l~ umede.We1. . E vrednic de all}}ntit că chia~ const:ucţu putermvce de gresie în. vântul poate roade pe mcetul chmr clad1n gigantice~. CI ŞI m latura politicii sociale s-au făcut şi se fac ~e~e ~ai pe~i~i!e ~eşe~i. reprezentând scena culesului. p~ier.Daca ?- 131 n-am avea unele mozaicuri. Iar uneo.o găină un preţ în satulluj. începând cu tehnica igienei lui personale (băi.).. dar şi secundele.a sc~1sulm ş! a tiparului care le multiplică la infinit şi în tlmpunle dm urma printr. până în cele mai mici fărâme de timp.ie au rezistat mai bine când au fost acoperite . ei n-au ceasuri hotărâte. dar urmele . fără să ştie. In antropogeografre avem un capitol special asupra ruinelor. cultura lor trăieşte în mare parte. n-am şti cum călcau strugurii locuitorii Greciei şi ai Italiei de acum 2000 de ani. cu îmbrăcămintea. produsele civilizatiei sunt supuse schimbărilor şi chiar nimicir}i. timpul aproape nu există. Taylorismul pune la socoteală nu numai minutele. tocm~i din lipsa de cunoaştere a raportulUI dmtre CIVIhzaţte ŞI cultur~. . gil al civilizaţiei de os si chiar cele de metale s-au mtstmt pe mcetul dm cauza umiditătii si altor agenti de descompunere.timp de câteva secole sunt tocite pe mcetul. Din contra. Mai ales e mare deoseltire între civilizaţie şi cultură în ce priveşte efectul lor asupra societătilor omenesti. I_ocu~nţele.uneltele ?e lemn. Încercările de a civi~iza şi mai a~es de a culturaliza" un popor au dus la rezultate atat de false. Pe când urmele vieţii materiale a grec1lor ŞI a romanilor au pierit aproape în întregime. încep să devină şi polul sterilităţii. care începe din oraş în orice ţară şi trebuie să fie compensată prin emigraţia internă a rurali~ lor spre centrele urbane. ek · ' Efectul cel mai grav al unei civilizaţii absorbante e însă altul: ea duce la sterilitate şi deci la mbarte 53 .bia se cunosc. DEOSEBIREA DE DURATĂ. Un negru cere pentru. Pentru primitiv. cultura şi produsele culturale. Trecerea populaţiei de la sat spre oraş însemnează deci apropierea naţiei respective de cimitir54.. Dincontra. ) C. 74. îndată ce au devenit polul tehnicei. Dar nu numai în latura educatiei tmeretulm. D. (gramofon etc. aşa că trebuie să le ghicim. ·AMUNDSEN. ajunge robul ceasornicului. 1908. 245. Das Eskimoleben. cu atata Iniţiativele lm practice sunt mai primejdioase. Y\'-catan. iar dacă face cale de mai multe zile la bâlciul unde vin mulţi cumpărători.Unii pot suporta o astfel de criză numită l!~eu~o-cultur~. Cât despre aşezările omeneşti mai mărunte acelea au fost nenumărate. pentru care "timpul e bani". aşchiile de silex si . .de o pătură de pământ scutită de infil~~aţia şi. .

Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român. Grundziige der gesetzmi:issigen Charakterentwickelung . Astfel elanul vital e în scădere peste tot unde maşinismul şi în genere civilizaţia sporeşte. Berlin. . ~. . MEHEDINTI nerarea omenească începe a lipsi. Kind und Volk. E caracteristic:. pe?tru a l~muri cât mai complet raportul dintre CIVIhzaţie ŞI cultura. lasandu-le ca moştemre la o neîntreruptă serie de urmaşi. sale din Tibet. p. cultura însemnează o culminare a clanului vital. care striveşte pe lucrător transformându-1 în auto-·~·~·~-~······-~m:at. clinărilor subconştiente 58 . 51. cultura cuprinde nu numai suma creaţiunilor sufleteşti. 1929. credem deplin justificată afirmarea de mm sus că cele două noţiuni exprimă fenomene din două planuri deosebite ale existenţei. Paris.und Sozialbiologie. pp. De ~sen:enea. care nu putea ven. pentru a înlesni o viaţă cât mai rafinată celor maturi. e de un real interes să ţinem în evjdenţă unele de o- ( . înlesnirea de circulaţie şi alte ademeniri ale tehnicii moderne. U~ cunoscător al limbii române va înţelege fără nevoie de dovezt. dup~ ce am arătat şi însemnătatea practică a determu:ar~l celor d~ua coordonate etnografice (îndeosebi pentru educaţi~ t:r:ere~ulm). 1928. . ._ că regiunile de intensă civilizaţie sunt peste tot cele mai sterile. 111. spre a devem cult60 • E drept că un trunchi crescut strâmb numai cu greu se poate îndrepta. naşte în acelaşi.. iar rezultatul a fost sacrificarea copiilor. 76. In ipostasul acesta de creatoare a culturii. iar prin exagerare devine un impediment care duce la stingerea speciei. 1925. care pot trece oricând p~agut'constiintci spre a deveni ocazii de activitate*. Freiberg. după înşirarea faptelor care o motivează îr: re~m: w_răşt întrebarea: ~e mă:"ur~ cuvintele actuale civilizaţie şi cultură ex~ pnma on nu destul de potnvtt noţmnde respective? . In Franţa departamentele cele mai bogate au cei mai puţini copii**. 9 ş. 1918.. fiinta omenească se dilată până la dimensiunile eternităţii. 115. Paris. acumulate în vederea mânuirii acestui a~senal. Plăcerea de a produce bunuri culturale: ştiinţă. ses lois economiques et psychologiques. Fără imigrare poporul american azi nu mai poate trăi"*. . Prin cult~ră. e apetitul social. MAX LAMBERT. avuţia sporeşte mai repede decât populaţia***. WINKLER. După o lungă carieră în munca cu uneltele. trebme · s_ii amintim şi cuvintele puse ca ~. chiar împi~să până ia limita cea mai înaltă în toate direcţiile (intelectuală. p. că a întâlnit o varietate de oaie sălbatică (argali). prm care omul se pune în armonie cu mediul social si supra-social (concepţia sa despre universul moral) dar si suma î~. Ou va l'Angleterre. RAGEOT. Prschewalski povesteşte undeva în descrierea călătoriei . alături de zei. Culti:'area este acţiunea ~uferită de plantă din parte~ plugarul~t.Îr_: ~~ârşit.Faţă de această completare a înţelesului celor două noţiuni. 1927. De multă vreme era cuno_?cut fenomenul pe care Dumont îl numeşte "capilaritate socială" 50 . La natalite. p. 1921.132 S. 4 ş.· · ~ W. pentru cine este atent la întrebuinţarea cuvintelor. trebuie să ţinem seamă în latura materială si de dispoziţiile interne. dar si totalitatea înclinări­ lororganice57 moştenite de la generaţiile tr~cute. Leipzig. pp. Nu este corect că populaţia creşte în progresie geometrică. · .a. iar spre maturitate lucrul e cu neputintă. ' ale cărei coarne sunt atât de mari şi grele. care stinge energia consumatorulacom. Din coU:tra. prin care omul se adaptează mediului fizic. iar mijloacele de hrană în progresie aritmetică. ~dică _evoluează î~preun? cu prefacerile psihologice ale popor~lui respectiv. pe cand cultura unu1 o~ presupune tocmai participarea liberă a celui ce se culhva el pe el. a înteţit într-un chip nepilduit îngrămădirea ruralilor spre oraşe. p. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 133 e:c.. National. Imaginea cu ierbivorul din Tibet este destul de potrivită ca să exprime devierea produsă · de civilizatie în ritmul vietii omenesti****. ' ' •. iar precisa lor întrebumţare va msemna un real progres pentru claritatea cugetării oamenilor de stiintă. ' ' . care fusese norocul speciei. e numaidecât necesar să tinem totdeau'na în ~videnţă ~eosebirea dintre cei doi termeni. timp şi dorinţa de a perpetua acele ~un uri. AUBURTIN. socotim că e bine venită o ultimă completare: CIVIlizaţia este nu numai suma descoperirilor tehnice. om~l se simte ca si Prometeu. Dar e ceva care sporeşte în adevăr vertiginos. adică tendinţa celor din stratele inferioare de a ocupa trepte tot mai înalte în standardul vieţii. *** FIERMANN MUCKERMANN. Alături de arsenalul extern. 17. PASSARGE. p. a devenit cu vremea podoabă. opere de artă. 121 ş. ne dam bme seama ca numat uzul va putea în cele din urmă să hotă­ rască.** G. din .1 m _lucr~rea de faţă decât progresiv. MEFIEDINŢI. pe de altă parte a rafinării.F. Limba. der Volker. omul supra-civilizat cade victimă pe de o parte a maşinismului. etică şi artistică).u. 1924. În timpurile din urmă. F. lesul ştnnţtfic al termemlor. Ţinând seama de mărturisirea fllologilor că "nici o limbă nu ascultă de ratiune" (D~uzat). care aţâţă dorinţa de lux. Paris. . Iar pentru limbile care îşi fixează ac~m înţe. Ceea ce a fost odinioară unealta vieţii. 52. Fiindcă sporul populaţiei nu atârnă de legea lui Malthus. Din contra. La natalite. S. ca se poate vorbt de cultura lui Eminescu iar nu de cultura cartofilor ci numai de cult!varea lor. Iar uzul. **** S. Şi dacă e adevărat că stiinta e o limbă bine făcută"56 . Cluj. încât împiedică pe bietul animal de a se mai hrăni. începe să se deseneze_ de~tul de clar. este mai_ mlădioasă.. În rezumat: faţă de toate caracterele înşirate aci spre a lămuri raportul dint:e civilizaţie şi cultură. organisme sociale cu summum de justiţie .u.~ericire. 105.ar ~ci a~unşi.

pp. 8 ş..l929). atât într-o direcţie cât şi în cealaltă. . ca.: FROBENIUS. apoi cad. cuvântul ideo~?g însemna o ~de­ vărată batjocură pentru orice om cu destul respect pentru ştnnţelc exacte Şl de filozofia întemeiată pe progresele secolului al XIX-lea. Urgeschichte der Kultur. care a ridicat în pripă la conducere mulţ1 oameni străini de cultură. este suma de pregătiri şi lungul şir de suferinţe pe care îl cere scrierea aceasta. Ceea ce nu bănuieşte însă nici pe departe omul modern. 1900.. A crea o zestre de idei în jurul unei chestii. Cea a născocit unelte. Dar turtirea artificială a craniului..era o condiţie de succes social. fie nerumegate. iar oala cu câteva linii· de ornament va fi aşezată în grupa manifestărilor artistice. deosebindu-1 de cel cultural.. omul a făcut un pas alături de mersul evoluţiei celorlalte specii. socotim că uzul îl va impune de la sine. în ceasul de faţă ca ideologia. ca să atârne de ele nu numai cercei. raderea sau frezarea şi pieptănarea lui sunt şi ele uneori destul de neplăcute. O teroare sacră înfioară inimile tinere şi sufletele cavalereşti când pronunţă acest c~vânt" (Cuvântul. şi sterili~. Cât priveşte fixarea înţelesului mai precis pe care l-am determinat mai sus. Când ţestul s-a pus la rubrica civilizaţiei.. cum e cazul la botocuzi! Dar găurirea nasului şi a buzelor. tatea voită care duce la ruină masa etnică a naţiunilor rafinate. dar şi pentru perfecţionarea metodei cercetărilor. unde tatuajul a ră­ mas doar ca un slab obicei la marinari. · . a ieşit pe încetul obiceiul atât de răspândit al tatuajului.* H. tru unii în teroare sacră!.'L. dar . lnlesnind compararea cu faptele sau ideile descoperite de alţii. a început a se artificializa pe sine încare a suferit mai mult a fost chiar pielea lui.Sunt negri care fac din părul lor încâlcit un adevărat mijloc de tortură: îl ung cu un amestec de grăsime. p. Pentru aceasta. dar să aibă aceeaşi căutare ca şi votul umver~al Şl alte înnoiripripite. el a intrat într-o sferă artificială.re e nu numai cel mai mare poet.a. ·· .. etnograful simte nevoia să privească global atât civilizaţia cât şi cultura. ci chiar o contrarietate care poate ajunge până la antiteză. prin excesul civilizaţiei" 59 • Din aceste cuvinte s-ar putea trage concluzia că între cele două aspecte ale vieţii sunt nu numai deosebiri. lŞl va uşura.ologie" ~ început'nu numai să circule. Dacă pornim de la aberaţiile primitivilor şi sfârşim cu aberaţi­ ile civilizaţilor: beţie de opium. ca omul. mai răspândit. . Adică ceea ce era ieri ruşinos. Din capul locului. 391. ) A ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI sebiri de sens nu numai pentru claritatea exprimării şi cugetării. servindu-se de un pieptene de lemn*. neputându-se odihni decât pe spate. ~ ·· SCHURTZ. După ce a "uns-o cu noroi şi alte materii ca s-o apere de muşte. p. VON STEINEN. Culmea acestor aberaţii a fost diformarea propriului său corp. Cu acest pas. Descrierea lui umple întregi opere de etnografie.. dar şi la cele mai mari aberaţii. s-a transformat az1 pen-. De la piele sluţirea a trecut Ia dinţi.. fie rumegate. . care nici nu mai pot merge ca oamenii! Dar corsetul european! Dar castrarea şi postirile voite! Putem afirma că nu e nici o vietate care să fi arătat fată de corpul ei mai multă duşmănie. ea 135 îndată ce suşi. tot cu gând de apărare (probabil în contra insectelor).134 S. ş. Pe când toate celelalte vietăti sunt multumite cu făptura pe care le-a dB:t-o naşterea. transformându-1 într-o masă tare în care ei sculptează fel de fel de figuri. a cojilor şi. Pentru a ilustra toată depărtarea de la sensul pe care 1-l da Eminescu faţă de sensul actual. dorm bieţii oameni cu capul pe o perina de lemn (scândura capului).. urmărind empiric cele două coordonate până la intersecţia lor. începând cu smulgerea. ·Op. Şi pentru ca această grozavă frizură să dureze mai mult timp (câteva săptămâni). ci şi dopuri de lemn de dimensiuni grozave. paralelizările de care atârnă dezlegarea multor probleme. care l-a dus la cele mai mari succese. . legat de mic în anume calapod! Dar sluţirea urechilor. care se întinde uneori aproape pe toată pielea**.XI.u. împărţirea · aceasta e ca despărţirea a două fire de legătură ce pornesc în direcţii deosebite. e. cit. Dar abia uzul va hotărî asupra acestor şovăiri păgubitoare pentru dicţionarul unei limbi şi pentru progresul cugetării. ori de alte neajunsuri. dându-le alte forme. 181 ş. cocaină. balegă şi ocră. Punctul acesta merită o lămu­ rire specială. 388. ideile au început a fi "cotate" ca valori indispensabile. notăm document filologic următoarele rânduri citite în momentul când paginile acestea sunt date la tipar: "Nu ştiu cuvânt mai 'răsunător. de razele soarelui. ca şi o carte electorală. şi astfel cuvântul "id. singur o~ul a protestat contra planului natural şi. e alt izvor de suferinţă şi de primejduire a sănătăţii.. Un arheolog sau un preistoric care va p~ne în rubrici bine fixate materialul de civilizaţie.! Dar piciorul bont al chinezoaicelor. motto în fruntea acestei lucrări: "În faza inconştientă şi semiconştientă a evoluţiei.·. fără să se întoarcă pe coaste. De fiecare progres tehnic s-a legat de obicei nu numai înlesnirea. În epoca lui Eminescu. Ideologia avea un înţeles tot aşa de peiorativ ca şi utopia: ea însemna desfrâu! cugetării. · · . 1901. spirtoase etc.a. ca să poarte inele late de fildeş etc. de la o vreme. Exerciţiile cu modelarea părului. 396. de frig. popoarele se înalţă îndeosebi prin sporul culturii şi scad. Aus den Flegeljahren der Menschheit.. dar şi cel mai mare prozator al neamului românesc. posibil numai la cei străini de respectul adevărului ştiinţific. Unde a fost punctul de plecare? In munca cu uneltele. De la dungile lăsate de dinţii pieptenului. precum şi de la rănile făcute înadins ca pregătire pentru vânat. de la semnnele făcute înadins pe copiii furaţi (şi crestaţi cum crestează ciobanii urechea oilor). în 14. sigur că civilizaţia poate fi privită ca o sabie cu două tăişuri.* K. Leipzig. Obiceiul de a scoate dinţi sănătoşi şi de a-i pili. a început a o curăţi cu ajutorul scoici• lor. Sub influenta modei democratice. Sub ochii noştri am văzut cuvinte evoluând până la dobândirea unui înţeles exact contrar celui pe care îl avea acum câteva zeci de ani.

arme~e de at~c ŞI apărare. Viaţa term~tel?~ ~I albinelor e cu deosebire instructivă. Au ajuns simple unelte de muncă. Toată termitiera este aşadar o ~sociaţie (ma~ degrB:ba un singur organism) în care individul e sacnfic~t scopulm col_e~t~v. Dar de aci nu rezultă că situaţia aceasta de dezechilibru este eternă. primejduirea vieţii. Unii sunt războinici. Se apropie vremea când vom putea zice că popoarele se înalţă şi prin civilizaţie şi prin cultură. decadenţa fiziologică a uvrierilor din uzine si ~ine ori alte semne de morbiditate modernă? La într~barea aceasta un naturalist ar avea destule temeiuri să răspundă si afirmativ. Spre deosebire de animale. Trăind apoi la întuneric. d~ . omul are şi puterea de a reacţiona conşti­ ent. p. Les societes primitives de l'Afrique Equatoriale. Războiul mai intens a adus robi. a o digera şi a hrăni pe ceilalţi locuitori ai moşoroiului. civilizaţia s-a arătat în multe priviri foarte primejdioasă* pentru om. In loc de formula empirică şi neştiinţifică a 1ui Rousseau (care nu cunoştea mai deloc viaţa primitivilor): îndărăt. cum s-a întâmplat de curând în tundra Canadei. .deosebi au rolul de a înghiţi celuloza lemnelor. omul caută azi să considere organismul social nu ca un scop. spre natură. spre urdiniş sunt aruncaţi afară şi lăsaţi să_ moară de ~o::me. Puterile psihice ale culturii au ajuns să domine azi şi să coordopeze puterile tehnicei în aşa fel ca individul să nu mai fie victimă. spre dezvoltarea cât mai armonioasă a individului şi a societăţii. dar şi o formulă nouă de cultură. omul a intrat într-o sferă artificială. Pe când sistemele de morală ieşeau până acuma din prisosul sufletului * Dr.) Dar nu e mai puţin adevărat că şi în latura culturii. duce în aceeaşi direcţie? Ori poate şi mai rău: la stingerea speciei prin sterilitate şi decadenţă fiziologică? • 137 Este sigur că şi până azi.136 S. unde specializarea e un fapt organic şi poate duce în impas nimicind specia teratologică. paria etc. î~­ piedicat la păscut de propriile lui coarne. însem: nează a lega de tehnică o sumă de consecinţe soc_iale ~-e cea m~I mare însemnătate.-. ~ (\ . Întreba~ea e: duce în adevăr civilizaţia la cimitirul pe care îl anuntă sterilitatea voită. iar cei care scapă cu aripile ori picioarele nerupte şi vin ·. robn au modificat conditiunile muncii. La te_rmitev e o_ specializare ŞI mai înaintată. cu nişte căngi (mandibule) enorme înaintea gurii.frig. dar de la o vreme a adus pieirea ori risipirea vânatulm. adică reduse la rolul de simplă unealtăvîn v~~ derea republicei. n-au nici ochi nici aripi. adică spre sălbăticie. . după cum am arătat mai sus. Antinomia este aŞad~r numai aparentă. bărbaţii sunt nişte milogi. ei n-au nici o armă şi nici o energie. Deşi mai mari de corp. au luat acum cunoştinţă din ce în ce mai mult de ceea ce este cu adevărat util şi ceea ce este primejdios. După ce individul omenesc (sclavul. Pe lângă lucrătoare sunt ŞI lucraton. Paris. evitând în amândouă direcţiile orice manifestare patologică. CUREAU. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI şi. care trăiesc în matriarhat. după cum regele ŞI regm~ reprezintă organele sexuale. omul are putinţa să evite erorile trecutului şi să realizeze din ce în ce mai mult armonia între civilizatie si cultură. şi până la "poporul abisului" din Londra contempofană. 78 ş. trebuie îndopaţi.u. atât prin civilizaţie. (Nansen şi Amundsen nu urează eskimoşilor nici o fericire mai mare decât să fie scutiţi de contactul cu civilizaţia europeană. ca şi cu ierbivorul citat de Prsc~ewals~i. fiindcă n-a'? în intestincle lor protozoarele care fac posibilă digerarea celulozei. începând cu sclavia răspândită şi între primitivi. Numele de trântor arată nulitatea lor socială. După ce ştiinţele exacte I-au făcut stăpân al puterilor naturii şi 1-au adus la dibuirea legilor mişcării sociale. eunucul. care nu-8 capabili nici să mănânce singuri. în. alţii (regina şi termitele cu aripi). Unele grupe de mdiVIZI sunt aproape sacrificate. Lucrătorii şi lucrătoarele au ajuns aşada_r să _reprezinte stomacul comun al republicii. apoi sub influenţa uneltei care perfecţiona munca şi a graiului care capitaliza rezultatele experienţei sufleteşti. ci ca un mijloc pentru perfecţionarea individului. etnologia şi sociologia pun înainte un nou îndreptar: înainte. Perfecţionarea armei a adus vânat m~i abundent. 1912. E destul să observăm că şi cu alte specii natura a aju~s la impas. etnografia.· AD. Se naste deci întrebarea: nu cumva ŞI progresul CIVIlizaţiei omenesti: bazate pe unelte din ce în ce mai speciale care cer şi lucrători' specializaţi. iar războinicii . Prin urmare. La albine. După roire (zborul nupţial) ei sunt -inutilaţi. cât şi prin cultură: E foarte semnificativ că fordismul nu e numai o formulă nouă de civilizaţie. munca a schimbat forma legislaţiei etc. după ce masele umane au evoluat mii şi mii de ani inconştient. Dar organele sexuale sunt atrofiate (aproape nu se mai cunosc) deoarece n-au nici o însemnătate pentru republică. îndată ce şi-a dat seama de direcţia mişcării în care se află cuprins. Ieşiţi din ouă la fel cu cele care nasc albme lucrătoare (dar nefecundate). în armonie cu scopul social şi cu dezvoltarea personalităţii umane în toate direcţiile utile ei şi societăţii. nici arme. barb~ţn sunt osânditi în masă. ·A urmări perfecţionarea armelor numai în epoca antică. plină de primejdii tot atât de mari ca şi cele aduse de progresul armelor şi în genere al tehnicei materiale.) a fost jertfit societăţii. ori să fie mâncaţi de duşmani. unde armele de foc au speriat renii şi au îngreuiat viaţa eskimoşilor.

ci şi câteva de ordin practic. Se poate da atributul de cult unei astfel de personalităţi deficitare? Ori să presupunem un specialist de mare preţ în ramura lui de cercetări.-J. Cele înşirate mai sus arată însă că civilizatia si cultura nu ~unt stă~i ~.numai armonizări parţiale. In clipa când a început a gândi. adică cei rămaşi până azi în stare de sălbăticie. trebme să deosebim specii şi chiar varietăţi. Prin urmare. " Totuşi. iar "vocabularul său filosofic e . dacă nu suprimăm civilizaţia şi cultura.~·PAUL SOUDAY. 139 altor autori mai vechi (cu reputaţie mai mult literară) au rămas azi definitiv afară din cadrul preocupărilor geografiei e~acte. Mai întâi. p. ci simultane. încât adeseori e greu să ştii ce a vrut la urma urmei. Antiteza dintre natură de o parte. din Pll:nct de vedere etice nul.şi sociolog cu destul simţ critic nu va c~mite vulgara eroare de a Judeca gradul de civilizaţie ori de cultură a unui popor după numărul a~fabeţilor. omul a)eşit din natură şi a intrat pe o cale nefirească ("contre nature"). întorcându-ne în sânul animalităţii. adică sunt două. începe un nou capitol în evoluţia societăţii moderne 1 . ni se pare că se poate încheia definitiv vechea dispută al cărei izvor principal a fost J. Deşi e trecut printre filosofi. sau în "starea naturală". supraordmat celorlalte fenomene telurice. E:-:pres1a noosferă. stăruie încă eroarea înrudită că civilizatia si cultura ar fi stări succesive. spre natură. Paris. după cum ipotezele despre originea planetei ale lui Buffon şi . ca un rest al ideologiei confuze a polemistului din Geneva. adică poate fi cons1~erat 11:u numai ca o specie nouă. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ unor personalităţi închinate meditărilor abstracte. iar a pune starea aceasta ca ideal pentru viaţa omenească însemnează să îndrumăm omenirea spre o situaţie imaginară. Puterr: numi cult un astfel de specimen disparat? Sau să luam cazul unui mare savant care ar fi în latura estetică a vietii un adevărat troglodit. După teoria generosului ideolog. ofensând igiena prin ingurgitare animalică."62 În clipa când a pus mâna pe cea dintâi unealtă şi a început a re.pla'nuri deosebite ale vwţn omeneşti. pentru cme analizează atent faptele. să stării artificiale a omenirii de azi. Aurora umanităţii nu mai este accesibilă cercetării noastre. ajungând la civilizatie si cultură omul a căpătat în orţ:!anismul planetar caracterul u~ui ~pifenom~n. De asemenea nici un etnograf. iar uneori nici pe cel de civilizat. 213. legate de anume evoluţie cu anu~e ~aractere patologice CSpengler). Grupările etnice s':nt ~ continuă devenire (in {ieri) şi prin urmare nicăieri şi la mment nu poate fi vorba d(:) o_echilibrare definitivă. adică e situat pe o treaptă de cinste între oamenii de şti~nţă.tccesive. s~cwlog:t. care dispensează de cugetare. concepţia mai sus expusă permite şi o lămuri­ re destu~ d~ naturală a ideii de valoare pe care o implică în chip firesc noţmmle de civilizaţie şi de cultură. "omul ieşise bun din mâinile Creatorului".amândouă artificiale (întrucât se leagă de munca cu uneltele şi de toate urmările sale) si amândouă sup~apu. flecta. Formula: îndărăt. Intre cei mai civilizati americani şi eskimoşi. deoarece oamenii pe care Rousseau îi socotea "primitivi". supt în realitate foarte departe de hotarul dintre om si animalitate. şi omul civilizat ori cult. . ci de un maxi- . ar fi adică un hiatus iremediabil.un criteriu cu totul superficiaJ63. este evident că atât ~n l. 1929. . "L'etat de reflexion est un etat contre nature. dar care în latura fizică a traiului e lipsit de orice măsură.-:. să spună"*. dar aproape ca un nol_l ~osm?s. et l'homme qui medite est un animal deprave. Este ev1dent că unor astfel de exemplare nu le putem acorda titlul de cult. metoda sâ e de o calitate inferioară. ar însemna deci întoarcerea la faza anterioară muncii cu uneltele şi la somnolenţa instinctului. civilizaţia şi cultura sunt stări patologice.a~ura civ~lizaţ~ei. La societi des grands esprits. ca o analogie cu sferele geografice (atmo. Din cele înşirate până aci. de altă parte. · lo de preocupările ştiinţei exacte.de hrană sau băutură şi prin totala lipsă de curăţenie etc. istoric .138 ) ) S. Cu privire la starea primitivă ·nu putem face decât ipoteze. cât şi în latura culturii. Aşadar. În gen. dar viaţa socială l-a pervertit ulterior. a început depravarea ("animal deprave").se atât naturii anorganice. cutare e un mare erudit. In al doilea rând. Cine e cult? Si cine e civili~a~? La între?ările acestea suntem siliţi să dăm 'răspunsuri mm ~Ircumstanţtate decât cum e uzul comun al vorbirii. De exemplu. Aşadar. opu.ŞI bwsfer~). cât şi celei pur bi~logice (plante Şl ammale). Dar. un popor. atât de neprecis şi şovăitor. rezultă nu numai consecinţe de ordin teoretic. Din contra. în ţara prarrnatismului. distan'ţa e minimală faţă de enorma distanţă dintre eskimoşi şi vechiul antropoid omenesc.hidrohto. exprimă în chip vădit valoarea acestui epifenomep. se vede însă lămurit că ceea ce Rousseau înţelege prin starea primitivă este o pură iluzie. ca şi un mdiv1d. Rousseau. ori chiar de-a dreptu~ mişel. Disputa cu Rousseau a rămas azi dinco. sub ochii noştri vedem pentru întâia oară un reformator întemeindu-şi morala sa pe adânca cunoaştere a tehnicei materiale. . care începe să circule între psihol?g:t ŞI. din concepţia expusă mai sus şi rezemată pe documente etnografice. reahzeaza. din capul locului. Cu Ford şi James. Ca igienă cerebrală şi ca economie de timp părerile lui Rousseau pot rămâne alături de atenţia etnografilor.

ci e vorba de atâtea culturi câte medii etnice sunt. iar la armonie deplină nu putem ajunge în domeniul totdeauna relativ al cercetă­ rii stiintifice ori filosofice ci numai în atmosfera supra-temporală a a~tei Şi a cugetării religioase. Glugile ciobanilor din Carpaţi au putrezit şi vor putrezi necontenit. pe care inteligenţa omenească nu le poate domina şi armoniza 64 . luc:uri ce ies ~i~. deoarece nu putem vorb1 de o cultură univers~lă. poate deveni cineva cult. Nietz~che avea dreptate să pună atâta preţ pe "unitatea de stil artistic în toate manifestările vitale ale unui popor". ( ·. Nu numai viaţa materială. care împa. 83. . De la ~acografia scrisului fără unitate. În sfârşit. adică nu pot primi nici un element străin decât pe cal. ac~eaşi pentru toată omenirea. poate provoca cn- 141 ze dureroase.e de asimilare. orice amestec eterogen. din faptele puse înainte mai sus.. La conception mecanique de la vie. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI mum de care ne putem apropia pe o singură cale: prin artă. În 'rez~mat: cult ~u poate fi nimeni fără armonie. de l~ cacofonia sunetelor nemuzicale si de la schimonoseala formelor plastice după un tipic de împru~ut.. ca orice este document de civilizaţie. Unul c~ acela a trecut prin panmixia ideilor si a sentime~telor la armonizarea lor· cu alte cuvinte e cult. stânele se vor surpa· stiinta empirică despre vaccinarea oilor se va perfecţiona neînt. cum visau 66 ideologii veacului al XVIII-lea. Numai prin artă. Căci numai în direcţia aceasta e posibil să realizăm cea mai înaltă potenţă a vieţii. poporul ca si individul e numai pe calea către cultură. dar latura artistică a culturii păsto­ rilor (Miorita) va rămâne etern aceeaşi. Şi în privinţa aceasta. pe de altă parte o vie activitate de creaţie originală. 82. sau ale unui individ.e~upt 'în şirul secolelor. (. adică o cultură deplină.că deplin sufletul.tale. religie şi ad~miterea unei lumi transcenden. a trecut la armonia proprie. cu raţionalismul lor sarbăd şi ~trăin de realităţile etnografice. sut organic. În acest sens. instituţii etc. C1vihzaţ1a samănă deci cu operaţiile aritmetice care nu se rezolvă niciodată fără rest. Vezi J. . avem ceea ce se numeşte " pseudo-civilizaţie şi pseudo-cultură. Iar cât timp se opreşte pe treapta culturii ştiinţifice unde toate rezultatele circulă cu valori relative. precum şi convingerea unei misiuni proprii*. Singură arta si conceptul foarte fin al religiei (al cărei substrat e socoteala cu et~rnitatea 65 ) ne permit să realizăm în sufletul nostru unitatea si echilibrul. şi prin concepţia religioasă. Latura stiintifică a culturii e de asemenea condamn~tă la imperfectiun'e: la' tot pasul întâlnim resturi. adică nişte stări patologice cărora nu le putem afla altă vindecare decât eliminarea elementelor neasimilabile pe de o parte. sau adoptării unor idei nerumegate şi a unor forme sociale nepotrivite (legi. · Cine are sentimentul temeinic că lumea ar fi în pagubă dacă n-ar exista poporul pe care şi el îl reprezintă (cât de smerită i-ar fi activitatea). am putea zice că adevărata cultură este o totalitate individualizată până la limita ei de superlativă armonie şi originalitate. adăugăm noi. capătă o mare însemnătate. şi chiar printr-un împrumut inconştient. pp. .). De aceea. De unde urmează că poporul cărui~ îi atribui o cultură trebuie să fie în realitate ceva vi~ si coordonat în directia vietii sale proprii. * Pentru cine s-a deprins cu o concepţie pozitivă despre viaţă.ţelor externe . cât şi cultura sunt în felul lor ca un ţe­ . lin~a timpului şi realizează ceea ce numim valon eterne. acela a găsit centrul de gravitate al existentei şi nu mai poate rătăci ca un aerolit în sfera vietii altora. ca suprema eflorescenţă a simţirii. cazurile de pse~do-civilizaţie şi ps~udo-cultură datorite introducerii unor unelte improprii ·(schimbarea costum ulm etc. rezultă şi o a treia concluzie: Atât civilizaţia. singurele care ating planurile eternităţii. nu poate fi vorba de civilizaţie deplină niciodată si nicăieri.).140 S. ca suprema limită a speculaţiei. uşor de împrumutat de la un popor la altul (după cum în latura civilizaţiei uneltele circulă uşor de la o ţară la alta). LOEB. Din contra. care pot avea drept urmare chiar pieirea individului sau a poporului respectiv: În cazurile acestea. Paris/1912. singura care dă individului sau naţiunii sentimentul de reală putere şi armonie. dar şi cea morală a unui popor poate fi grav atinsă pe calea influel).

după cum în regmnea temperată a marei industrii acel optimum e reprezentat de oameni de categoria lui Ford şi a fordismului. Alţii consideră ·pe australieni ca cei mai dez~oşteniţi dintre locuitorii planetei. Direcţia săgeţii este asigurată ~u radial sau tangenţial.. După mărturia unui călător de mare experientă practică. adică de milioane de ani. Eskimosul din Groenlanda cu îmbrăcămintea sa ideal de adecvată zăpezilor. dar şi pe unii orăşeni din mari centre urbane. Etnografuţ care a scris (. 29 şi Der afrikanische Pfeil. WEULE. -:-:. nu numai profanii. întocmai ca orişice sălbăticiune. dovedesc orişicui că nu' există grupare omenească lipsită de un grad oarecare de civilizatie.atât sunt de hps1h . Ei întrebuinţează expresiile civilizat şi cult ca nişte calificative onorifice. care n-au nici o provizie pentru ziua de mâine.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ o monografie despre săgeţile africane. după mărimea şi soiul vânatului. ci popos. prin veninul adunat cu mare primejdie din gura şerpilor. Călătorii care descriu pe aşa-numiţii primitivi (ar trebui -să zicem totdeauna sălbatici67. realitate o cercetare demografică şi socială dintre cele mai sugestive. ca zestre şi organizare. 27. Chiar pe treptele cele mai de jos ale omenirii actuale. în unele priviri. toate societăţile omeneşti. Le peuple de l'abîme. " Faptele acestea.' ** Vezi ancheta scriitorului american Jack London asupra vietii săracilor din 1 Londra. Un naturalist atât de imparţial şi atent cum a 'rost Darn:in. ni se impun în chip de concluzie următoarele constatări: ') ) A. au totuşi o săgeată înveninată. Considerând evoluţia întregii omeniri. Din contra. nu există grupare omenească lipsită de cultură. cu tot titlul său literar. ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU DESCRIEREA UNUI POPOR Isprăvind cu determinarea celor două coordonate etnografice.sunt în poses1~~ unui fond oarecare de civilizatie si de cultură. şi deci ca progresiune în seria umană. Oricare ar fi însă clasificarea cea mai aproape de adevăr. niste oameni-maimute care duc o viată cu totul animalică. Despre pygmeu africani se crede de obicei că su'nt ~n fel de caricatură omenească. eskimoşii întrec nu numai pe unii rurali din America şi Europa. cit. sub ce~ dintâi tufă.. în fine.esc unde se întâmplă. Numai grupările omeneşti ajunse pe o treaptă mai înaltă a tehnicei materiale li se par civilizate. Iar cei care se minunează de marea civilizaţie americană din momentul de faţă. Pentru Gustav Fritsch.· *'K. să nu uite că au în faţă nişte valori foarte relative. "fixarea aceasta diametrală. p. V. 143 * K WEULE. nici cea mai umilită ho~rdă a sălbatici­ for actuali mi mai poate fi aşezată pe coordonata tehnică aproape de ~ero. reprezintă cea mai înaltă treaptă de civilizatie polară desi această_ ~i':ilizaţie se razem~ pe unelte de acelaşi ~aterial ~a şi' al paleohbcllor. Inuit reprezintă aşadar în nordul contine~tului american un fel de optimum al civilizaţiei. 1912. Aceşti "copii nenorociţi ai clip_ei ~: fată" care mănâncă orisice si beau orisice" . iar altele chiar înflorite. Apoi săgeata aceasta. iar săgeata e de o fineţe de constructie în adevăr vrednică de admirat. săgeata cea mai pe. mărturiseşte că săgeata boşimană este "cea mai înaltă formă din punct de vedere tehnic"*. Şi fiindcă anexa aceasta nu e o pană de pasăre. Adevă' ruÎ e că. ci o bucată de frunză (ceea ce dovedeşte adâncul arhaism al acestei arme). după ce s~a oprit câtva timp la strâmtoraţii fuegieni. Inuit din Alaska trăiesc cu mult mai bine si stau cu ~ult mai sus decât East-London**. vecină cu animalitatea. . 1899. Ca adaptare mgenioasă la mediu. în raport cu subţirimea mânerului este singura· solutie posibilă"*.chiar cele mai primitive. până la cele mai rudimentare. care n:~u nici un adăpo~t. De asemenea. altele crescute. Op. mai jos decât toti stau bosimanii. care ar putea să fie sprijinite cu multe altele tot atât de demonstrative. unele abia răsărite. un lucru e sigur: chiar la cei mai primitivi.. RAPORTAREA INTEGRALĂ LA CELE DOUĂ COORDONATE. toate dovedesc o civilizaţie care le ridică deasupra animalităţii la o depărtare de mai multe trepte. Iar alături de arcul pygmeilor. Pentru etnograf şi etnolog perspectiva este cu totul alta. ci trăiesc în adevăr "de la mână până la gură". e construită în mai multe feluri şi cu mare ingeniozitate. Die Urgesellschaft und ihre Lebensfiirsorge. departe de a· fi uniformă. îi considera pe aceştia ca ultima treaptă. cum e Londra. Când e vorba să descriem viaţa unui popor sau a unei se- minţii. dar şi unii oameni de ştiinţă suferă de o iluzie. Arcul lor este cel mai : perfecţionat din toată Africa. ci printr-o despicătură diametrală. literară ori artistică li se par vrednice de a fi admise în sfera culturii. deşi sunt consideraţi ca cei mai de pe ~rmă dintre oameni. cuprinde în. Toa~e grupările omeneşti. p. şi numai societăţile ori clasele sociale ajunse la o mare producţie ştiinţifică. aceşti copii ~i pădurilor virgine au atins · un grad de civilizaţie în adevăr remarcabilă. Leipzig. Leipzig. căci "primitivii" nu mai există de mult) obisnuiesc să afirme că au în faţă cele mai de jos exemplare ale s'peci~i umane. sufletul omenesc este ca o grădină cu multe răsaduri. cu iglul şi kaia~ul său.fectionată este a boşimanilor. alţii pun pe Wedda sub picioarele tuturor.

p.va t:ebm_ să ~rmărească atât soiurile de nutrire (veget~lă sau amT?ala). 87 ş. satului şi copilăriei sufleteşti (cum o arată arta dorică şi gotică) ca îmbătrânirea sufletului şi oraşul de piatră ori împietritor. Pentru c. considerată ca criteriu de superioritate în mijlocul triburilor îmbrăcate cu piei! Şi e vrednic de relevat că zestrea culturală a eskimoşilor ne pare şi mai abundentă şi de o calitate mult mai aleasă când trecem de la descrierea lui Nansen sau Amundscn la opera unui etnograf..locumţa) ?I mlJlo_acele de circulaţie.sme c~ rubncile. ci şi la a culturii. Nansen a relevat cultura morală a eskimoşilor în termeni care nu mai pot fi uitaţi: Ce poate fi mai caracteristic decât înlocuirea duelului cu arme ucigaşe..) De asemenea. RECHE. Aşadar. vol. este neasemănat mai util să urmăreşti totdeauna toate articulaţiile materialului etnografic. Civilizaţiile sunt un sfârşit irevocabil. "Civilizaţiile sunt stările cele mai extreme şi mai artificiale de care e capabil un soi mai ales de oameni. urmărirea pas cu pas a tuturor articulaţiilo~ un~i orgamsm. Ein Beitrag zur geistigen Kultur der Polynesier. îndată ce înc~tează acea~ta.. 220.în civilizaţiile ?ătrâne.~u~ai o m~sc~ pentru simple chestii de prepon.. dar manifestări de cultură pe care cel neprevenit nici n-o bănuieşte la prima vedere. * OSWALD SPENGLER. ni s-a parut. Munchen. de exempl~. Se înţelege de la -·-. urmează vieţii ca moartea.u. Berlin (fără an). Das Eskimoleben. cunoscând de mic limba şi felul de viaţă al eskimoşilor. . Pe scurt· • cultura e viaţă. Tangaloa. ci categorii care îm'brăbsează toată viaţa tuturor membrelor omenirii.rim pentru fiecare popor (şi chiar pentru 0 semmţie) toate rubnclle până la cele mai mărunte? Ştii~ţa are nevoie de sistematizare. Dm cele mşirate aci se vede că cei doi termeni a_u la . Pentru înt~ia oară. Cine vrea să descrie civilizatia hranei. RAI. afirmă autorul.u. RASMUSSEN. vol. 54. Cât timp "se realizează cev~ sufletesc. 41 ş. pp.tca ··.tulă amănunţime spre a fi înţele. felul cum concepe Spengler cele două aspecte. Cwlbzaţw este soarta znevitabilă a unei culturi". adică o idee e transpusă într-o figură istorică vie" atâta vreme se poate vorbi de viaţă şi de cultură..u. civilizaţia e moarte. . vor să înceapă cu bar~na . care până' acuma ' designa~ o ~eclară deos~birc de natură etică. sub influenţa curentelor moderne care cer peste tot expresivitate şi dinamism. 74 ş. 1924. Dm punc~ul de.'Oi!-TAREA TREBUIE SĂ FIE ANALITICĂ. Observatorii atenţi ne-au adus acum mărturii de cel mai mare preţ asupra sufletului sălbaticilor. evoluţiei ca imobilitatea.. 26.. încât cei care cred că europeanul este coroana creaţiunii rămân uimiţi îndată ce privesc mai de aproape fiecare ramură în parte68 • Prin urmare.socotim msa ca arta ŞI ştiinţa sunt lucruri cu totul deosebite.ana. Iar atitudine~ aceasta trebuie să o păstrăm şi faţă de toate fazele omenirii. pp. În figura schematica de la pagma 87 am indicat numai punctele esentiale pe~tr~ a nu co:nplicav tablo~L. . 85. 37. care eşi o artă.· · ( . căci despică în chip artifiCial vwţa. 132 ş. Der Untergang des Abendlandes. ca ceva succesiv. odată pentru totdeauna rămâne stabilit că. Forster etc. Dar repetarea unui tipic în descriere poate duce la monotome. arborele culturii omeneşti este atât de bogat în ramuri şi în fructe. 147. .S. NANSEN. ni-i prezintă pe un plan de intelectualitate apropiat în unele priviri de al contemporanilor lui Homer***. de orice grupare omenească ar fi vorba fie chiar o hoardă minusculă omul de ştiinţă trebuie să o raporteze nu numai la coordonata civilizaţiei. care. Cook. De aceea.:*~~ E.U. I. Civilizatia si cultura nu sunt numai expresii laudative. poate fi foarte sugestiv să începi descrierea fiecărui popor dintr-un pu~ct de :.. 59 ş.. vedere al pedagogiei.l'u ca Die Kultur der Kulturlosen 69 e un simplu joc de cuvinte.st~~ •. II. ~nde bă. pp. prin lupta publică sub forma unei întreceri satirice între cei doi adversari*? Arma spiritului. un înţeles neadmisibil.iviliz.. Întrebarea e: treb~IC. unii oameni de stiintă se r~sc de. cat ŞI uneltele care ajută la procurarea hranei: arme~e ŞI sculele necesare păstorului şi plugarului. cit. 20.u. fiind ea însăşi un sistem de cunoş~mţe. Intreaga viaţă a speciei noastre trebuie să căutăm a o măsura sub ambele aspecte.u. 165..Spengler. pot fi mmulţite. •. Tot aşa polinezienii au câştigat în faţa noastră alt aspect decât acela pe care ni-l descriseseră călătorii din epoca lui Laperouse. aceste două cuvinte. 144 MEHEDINŢI dintre sălbatici găsim nu numai câteva scântei. dar * FR.( derenţa zoolog. . suficien_t sa ~rn~~nm numai tr~I categorii de fapte: h. ** K. Ele sunt un sfârşit. au fost concepute în sen~ pe~l~~tc. ?a expresn pe~tru o succesiune stringentă şi necesara. 206.ed:re mere~ nou.aţie.___ hazna_ C. p. Un contemporan care a trăit între ei şi le-a deprins limba.rbia e mai mare. . CI preferă metoda impresionistă. 95.. dar ?in punctul de vedere al etnografim. adică relevarea trăsături­ la_: c~lor mai p~te~nic:.u. ca ŞI cum latura materială si cea sufletească n-ar fi simultane şi inseparabile. . (De aceea un ti't. ne-a deschis perspective foarte interesante asupra bogăţiei lor sufleteşti**. · B. 310 ş. Fiindcă cele doua noţmm coordonate au un cuprins atât de complex e necesar să-l exp~ir:?-ăm cu des. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 145 ele au fost totdeauna atinse cu cea mai intimă necesitate". ni se pare neadmisibil. 1926. Munchen. ca ştnnţa mereu m constrmre. chiar cea mai demonstrativă aparenţa ~e Idee e. oare să urn:-ă. Op. 77 ş.

crede că istoria omenirii poate fi tratată după intuiţia poetică a lui Goethe ca singurul mijloc de cercetare*. amestecat cu azimă.. Trecând în sfârşit spre latura culturii. p. arabul pune pe cap 10-15 învelitori care." : . slujindu-se de mâna dreaptă. cum e şi firesc pentru o ţară pustie şi caldă. ·· . · . s-a reflectat în ştiinţă (astrologia). dar şi tipuri • etnografice. să-l apere de soare. 107 83 84 92 116 etc. de diagramă a descrierii. · und im Lande selbst gesammelten Nachrichten. 33.. f Aceasta e în linii. ameninţă să devieze cercetarea sistematică spre latura unei "intuiţii" la fel cu a artistului. generale schema descrierii poporului arab.146 ) ) S. arabul se bizuie mai întâi de toate pe hrana animală (cămilă. Am ajunge să deosebim nu numai trepte de civilizaţie şi progres. ca să nu zicem specii. 161. . Matematică) Religia (Monoteism) Civilizatie Haina (locuinta) . Iar interesul poate fi înviorat destul prin punerea într-o lumină mai vie a caracterelor dominante. Tabloul general al descrierii ar fi deci cam în acest gen: Arta (Lirism. ' ' ' ' \* O. îl mănâncă fără lingură. am relevat pentru civ'ilizaţia pastorală a arabilor trăsăturile cele mai caracteristice pentru hrană şi locuinţă. Lucrul e cu atâta mai necesar pentru progresul ştiinţei exacte. la un loc..::: &d § ~ . 65. 117. . Iar corpul e îmbrăcat cu haine largi. S:O< s:o ~. oaie. dacă e vorba de poporul arab 70 . MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ până la cele mai mici categorii. aşa cţtm o găsim la un etnograf care 1-a cunoscut de aproape înainte de a fi venit în contact mai strâns cu civilizaţia europeană*. 113. 54.Terminologia privitoare la cal e mai bogată decât în orice altă limbă a pământu­ lui .. 61. locuitorul pustiei arabice nu posedă mai nimic. etnografilor şi chiar a geografilor. capră) şi pe o mare sobrietate. Cu privire la a doua categorie: haina (locuinţa). caracterul ei pregnant rel. (1 o ~ (1 (1 px s:o ţ..' "1 8-o s-s rt-(l) Q. care se bizuie mai mult pe lapte decât pe carne şi legume. Chimirul îi serveşte noaptea drept aşternut. Apoi. cit. este numaidecât indicată. iar în latura culturii pe cel religios. aus eigenen Beobachtungen 147 Dacă am putea ajunge să stabilim pentru fiecare popor un fel . et~ nografia ar câştiga considerabil ca ştiinţă descriptivă. ·" .igio. 1772. Ideea religioasă s-a impus cu o neobişnuită putere organizării sociale. cu privire la mijloacele de circulaţie e suficient să amintim caravana de cămile sau calul pentru călărie. 169. Alchimie. . 122-129. Op. 62.~ ~-~ p. culeasă de pe frunzele unor copaci mărăcinoşi. urmărind pas cu pas toate rubricile materialului descriptiv. în artă şi în toate manifestările vietii. şi lăcustele (uscate ori prăjite). În fine.s_ şi etic e prea cunoscut ca să mai fie nevoie de insistat (Coranul). . 145. 380. prăjite foarte sumar pe cărbuni sau acoperite cu cenuşă (azimă). Din partea hranei vegetale. prin influenţa sa mărturisită sau nemărturisită asupra istoricilor.::l ro ?:' N < p. Beschreibung von Araben. * CARSTEN NIEBUHR. precum şi marea obiş­ nuinţă cu postirea. e caracteristic faptul că nu cunosc decât un fel de turte' de mei. după cum eskimosul se încalţă cu 5 rânduri de cizme (= ciorapi de piele nerasă). poate răbda până la cinci zile (o adaptare a omului. 110. Iar pentru aceasta.. postavul de pe umăr (abba) ţine loc de plapumă. Înfine. pp.. de exemplu. e destul să relevăm că. va trebui să subliniem în latura civilizaţiei caracterul pastoral. 131. De exemplu. formează o complicată apărare de razele soarelui. Dacă mai numărăm şi mana. subliniind după însemnătatea compara~ tivă fiecare caracter al civilizaţiei şi al culturii de care e vorba. Kopenhagen. procedarea analitică.. cum cere de altfel şi interesul pur ştiinţific. Arhitectură geometrică) Ştiinţa (Astrologie. Dacă mai amintim şi cortul. unsoarea întinsă pe piele e un fel de ultim supliment de îmbrăcăminte. De sete. dar să în• lesnească şi aerisirea. 59.Basm.. cu privire la hrană. ca unelte în legătură cu hrana. Oswald Spengler. Circulatia >-3 td ~ . voU. paralelă cu a cămilei). Astfel.SPENGLER. 64. am înşirat aproape tot ce este esenţial pentru hrana acestui popor.. cu cât filosofia bergsoniană. (') e:. Chiar laptele.

cantitativă. pentru ca să se poată vorbi de nomadism? Ce fe_l de animale. Lamprecht**. Sau. unde fenomenele respective au fost studiate dintr-un punct mai general. unii scriitori români au ajuns la ceea ce Humboldt numea saturnalii" poetice şi pseudometafizice. Afirmarea că nu mai există alt mijloc (es gibt keine andere) şi relevarea faptului că Goethe ura matematicile. Der Stufenbau und die Gesetze der Weltgeschichte. ** K. vol. Kurt Breysig*** şi altor istorici de a găsi fiecare în felul său perioade naturale ori ' trepte în dezvoltarea omenirii şi a stabili unele paralelisme. a II-a. istoricul. te gândesti fără de voie la o mare finete de auz si la un fel de compe~saiie între sărăcia vocabularuÎui şi bogăţia simyului muzicaL In orice caz. 1927. 136. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI * HANS SPETHMANN. Stuttgart. Talentul nu poate suplini ştiinţa. Einfiihrung in das historische Denken. Dar o stiintă complexă (cum sunt cele istorice) nu poate ajunge la form~lar~a unor legi până nu va împrumuta adevărurile găsite în alte ştiinţe. variind însă înţelesul lor după modulaţie şi poziţia verbelor în frază. ce fel de organizare a păstorilor si ce modalităti de miscare caracterizează nomadismul? ( Aceasta' presupune în'să un ~ad de dezvoltare pe care etnogr~­ fia nu l-a atins încă. Printr-un abuz de stil literar şi fil_osofic în sfera unor cercetări care trebuie să fie exacte şi ca metodă şi ca expnmare. este foarte legitimă. I. In starea de azi. ~·"­ Pentru ca descrierea să fie în adevăr precisă. numeric precjzat. 165. ci-i poate da numai un relief mai puternic. După cum biogeograful. în orice ştiinţă trebuie urmărite metodic anume categorii. Pentru ca să ajungem a stabili tipuri etnografice de oarecare generalitate. Leipzig. Trebuie să lăsăm să vorbească indicele numeric al uneltelor de vânătoare. tot astfel un diagram care ar exprima o singUră categorie de * Lucrul prezintă o însemnătate generală. pp. ' 149 popoarele. când afirmăm că cutare popor e nomad. Şi se pronunţă hotărât pentru descrierea care învie peisajul. nu-i destul să afirmăm că o populaţie face parte dintre vânători mari sau vânători mici. Op. istoria şi sociologia nu vor putea birui numai cu "intuiţia" lor cernerea şi rânduirea enormului material descriptiv care se adună. Istoria omenirii nu va putea niciodată să facă abstracţie de antropologie. cit. :"** BL. trebui deci analiza cantitativă: Ce dimensiuni trebuie să aibă pendularea turmelor. Abia când munca aceasta e împlinită poate veni o descriere dinamică cu adevărat interesantă. păgubitoare în primul rând pentru tineret~ . ca să luăm un exemplu mai apropiat. tot aşa etnografia. IBANEZ. Prin urmare. Breslau... cu asta n-am spus mult. Pentru a ajunge însă la această măiestrie. După cum geografia aşa-zisă "estetică". dar şi de a explica funcţionarea lui. nu poate căpăta o reală valoare decât întemeiată pe substratul unei cunoaşteri adânci (analitice şi cantitative) a fenomenelor telurice. nu poate răsturna înţelesul termenilor împrumutaţi din botanică şi zoologie. Prin urmare. pe cât e posibil. punctul de plecare trebuie să fie numărul şi felul instrumentelor muzicale. De exemplu. După cum izotermele anuale ori lunare rezumă sumedenii de observări culese într-o regiune foarte întinsă. C. în cazul cel mai favorabil. care să ne poată da o idee exactă despre treapta relativă a acestui criteriu de cultură. Nomadismul e încă o noţiune generică. ar trebui de la gen să trecem la specie ş~ varietate. Pentru literatura stiintifică română clarificarea acestor termeni e şi mai necesară. 200. 37. relevă cu drept cuvânt că a descrie e mult mai greu decât a explica. precum şi alte. etnologia.q'X \)n . 141. având coloratură etnografică. 1908. nu e altă cale decât cunoaşterea sistematică întemeiată pe o analiză capabilă nu numai de a diseca elementele unui organism. determinându-le prin anume caractere bine definite. Etnografii urmăresc aceste încercări cu cel mai viu interes.· ..animale. conduşi de anume forme ale vieţii. a lui K. devme un caracter etnografic vrednic de relevat. 1912. conceptele de civilizaţie şi cultură. ed. p. partizan al dinamismului în descriere*. adică formaţiile etnice. nu poate să mutileze ori să devieze înţelesul conceptelor etnografice*. • caracterizarea ar trebui să fie. etnografie. înainte de a spera să ajungi prin "intuiţie" la formularea rezultatelor într-un ansamblu caracteristic. cum s-a desprins din adunarea materialului etnografic si etnolo•gic. RAPORTAREA TREBUIE SĂ FIE CANTITATNĂ. Când afli că limba canacilor are numai 32 de cuvinte. când vrea să descrie . adică linii de orientare. antropogeografie. 142. de asemenea. Dorinţa lui Spengler.esenţă superioară". Unul dintre cei mai noi metodologi ai geografiei. Ar trebui să avem diagrame etnografice rezumative. ca o unitate de măsură ( precisă. un fapt ca acesta. ** S. 1928. e natural să fie întrebuinţate în sensul lor cel mai general. etnologie şi sociologie. Dynamische Liinderkunde. Leipzig. fapte bine măsurate. Ar. iar muzica lor e de o . LAMPRECHT. Siidafrika. aşa că aspectul acelor linii ne poate orienta cu privire la temperatura întregii regiuni. punând în primul plan ceea ce e viu şi actual. nu e de bun augUr pentru cei care doresc progresul ştiinţelor exacte.148 S. când vorbeşte de formaţiile v~getale şi . Când vorbim de simţul muzical al negrilor** ori de al ' indigenilor din arhipelagul Hawaii***. ·*** K BREYSIG. PASSARGE. unii confundă încă nomadismul cu transhumanţa. p.

De o parte sunt faptele. Coloniştii aduşi din părţile romanizate ale imperiului roman se statornicesc în noua provincie.'Chiar filosofii care vorbesc de msuficienţa noţmmlor ştunţi­ fice si recunosc că viata istorică a omenirii nu poate fi redusă la un sistem" n-au pi~rd~t încă speranţa de a ajunge la o "filosofie a istoriei" c~ un sistem general al valorilor omenirii. 207. răspândit pe. Bucureşti. aşa cum etnografia ca ştiinţă concretă le va stabili ŞI completa progresiv. viguros şi. astfel p:-rsa ~hestiunea. 137. pp. viaţa italică înfloreşte repede sub împrejurări priincioase.iană. und Naturwissenscha{t.' Tubingen. grăieşte cu mândrie ciobanul. In genere însă.. XENOPOL. după cum am arătat. am căutat să dovedim că felul acesta de a vedea este neadmisibil. 136. onc?-ru z~ce. p. 138. iar pe de altă parte este eterogena (cu difere~ţe ~neori extrem de fine). · ''·· · · ·. de origine aproape pur latină. etnograful nu trebuie să uite că greutăţile_ sale sunt mult mai mari decât ale botanistului ori ale zoologulm sau al«:r cercetători ai lumii concrete. colonii şi municipii se înalţă. neastâmpărat şi îndrăsneţ. ' · · ' . c. E bine deci ca etnograful să aibă în~inte difi~ultăţile sarcihei sale descriptive. un popor nou se naşte. **. ed.I~I~aţi~I p~storale. când e vorba de a desene CIVIhzaţw ŞI cultura unui popor. 150 ) MEHEDINŢI unelte sau un singur fapt material la toate grupările de un fel.ji. I. prezmta. Realitatea este deci contu. des întrebuinţate. 1925-1930. a III-a. Bucureşti. vceva deos~­ bit. Dar aceasta nu se p~ate.S. stăpânitorul lumii. p. În cursul de la Universitate. Ca "premise la etnografia şi istoria românească" am pus înainte următoarele fapte: 1. cetăţi. dar neclar definite. ea rămâne insolubilă. r::-:. ajunseseră la încheierea că poporul românesc e o formaţie relativ nouă. propriu şi individual". dar acesta nu e un motiv de a aJ~nge la · scepticism. Istoria Română. 31 ş. dar felul cum priveşte el poporul şi pământul românesc este de asemenea neorganic şi departe de realitate. se naşte poporul român. Privind deci poporul în legătură cu pământul şi având mereu înainte intuiţia formelor celor mai arhaice ale vieţii noastre rurale.' Cu drept cuvânt vorbind de ştiinţele naturii unii filosofi vorbesc de sincopa cugetării (Ohnmacht des Begriffes)*.: VI. de Traian. spornic ca şi matca de unde ieşise.. e drept nu admite o cenzură etnografică atât de radicală**. «Neam de împărat.. ci numai as_emvănă~or (I?a~ mult sau mru puţin) cu eL. este fiinţa latină . fără o prealabilă descrierev a tuturor grupelor de civilizaţie şi a tuturor cen~:el?r de cultura. ÎNCHEIERE APLICARE CU PRIVIRE LA POPORUL ROMÂN Cercetarea de faţă n-a fost începută numai din necesitatea de a preciza înţelesul unor noţiuni etnografice.- * HEINRICH RICKERT. ci şi pentru interes mai apropiat de etnografia poportllui român. ~su~r~ loculUI pe car~ îl ocupă poporul respectiv pe coordonat~ ci. 1886. ci numai să traduc~m realitatea.A D. Consideraţiile sale antropogeografice sunt de-a dreptul naive71. o arie geografică atât de întinsă şi ocrotit de un relief atât de variat (atât din punct de vedere geografic. de alta noţi­ unile ştiinţifice pe cale de c~ntinuă mo~ifi~are~ Ia~ ~roblema nu~ să copiem realitatea cu ajutorul noţmmlor . Dacii. Asadar noţiunile ştiinţifice n-o pot cuprmde niciodată în întregime. G. TOCILESCU. Istoria Românilor din Dacia Tra. iar nu de viţă proastă suntem noi Românii». autorul a prezentat un punct de vedere deosebit de cel care avea credit la sfârşitul secolului trecut. Nimicirea dacilor este o iluzie72 • Un popor de dimensiunile celui dac. (la cele pastorale de exemplu). Dacia. ci numai la afirmarea m~todel~r de cer~eta~e ŞI e_:J_CP~­ nere. Cercetătorii arheologiei dacice şi romane între hotarele noastre şi cei care reprezentau studiile de istorie antică. este învins şi nimicit . Xenopol. 208. "Nici un lucru şi nici un fenomen dmlume n~ e complet egal cu altul. urmând postulatele mai sus indicate. Iată în ce fel era prezentată originea neamului nostru: "Un popor de munte. ca şi oricine aparţine naţionalităţii române"*. voi. Fiecare realitate.u:.ua (cu_ tranzLtii foarte fine). ca şi plugarul. cel mai strălucit împărat al Romanilor. cât * GR. ne-ar orienta înda~ă. Fiinţa întreagă a acestuia este fiinţa poporului-rege. ·• Kulturwissenscha. 1926. simplificând-o. caci..

II. pp. părinţii noştri ajung cu mase de cavalerie până în Tessalia. 1930. reîntorcându-l îndărăt de la viaţa agricolă la una ca şi nomadă". 70 etc.33. E o ipoteză cu totul simplistă afirmarea că în timpul năvăli­ rilor barbare poporul românesc a scăpat în munţi*.grafice". 30. cerealele menţionate • tot în descrierea lui Arian şi exportul prin porturile Daciei pontice sunt iarăşi dovezi pipăite. este un produs tocmai al vieţii pastorale. încât a trebuit să fie redusă. În sfârşit. chiar istoricii cu spirit filozofic. cine vorbeşte de tinereţea poporului român. câmpia (afară de câteva petece de stepă) şi lunea râurilor. 21. Lângă continuitatea în timp trebuie să adăugăm şi continuitatea în spaţiul dacic.). începând cu covoarele dunărene (istriana) şi sfârşind cu fel de fel de unelte pentru uşurarea muncii. neamul românesc îşi are originile sale cu mult în trecut. Reamintim aici numai câteva fapte mai generale.Strămutarea poporului de la câmp la munte schimbă şi condiţiile traiului său. (p. ale volumului de faţă Gh. Am putea adăuga în partea muzicală doina. c. E artificială şi arbitrară începerea unei epoci în istorie odată cu năvălirea goţilor 74 . Şi. indus în eroare de aceeaşi lipsă a materialului etnografic ca şi Xenopol.152 S. 65. ca A. el a dezvoltat o civilizaţie şi o cultură în adevăr remarcabile. dar concludente. Îndeosebi e vrednică de relevat vaccinarea oilor.·. G. 17. Cu privire la civilizaţia românească am schiţat aiurea cadrul ei general***. 56. în contrazicere cu tot ce cunoaş­ tem din istoria altor popoare. faptul precis al unei mari bogăţii de monoxile care au permis lui Alex~ndru Macedon tres_erea unei întregi armate (infanterie şi cavalene) peste Dunăre.D. Vechimea poporului român şi legătura cu elementele · alogene. 34. Mioriţa. Istoria Românilor din Dacia Traiană. Va fi vorba aiurea mai pe larg. . 42. dar azi e părăsită de toţi. Kultur und Mechanih. şi uneltele sale. . dupiA cum era firesc pentru un popor atât de vechi. 68. ţie*. ci şi dealul. p. Este o iluzie de asemenea şi închipuirea că populaţia atât de deasă a Daciei (una dintre provinciile cele mai înfloritoare ale imperiului) a putut fi mutată în sudul Dunării 73 . 9. Aşadar. iar cupele sunt aşezate într-un plan orizontal76 . In orice caz. poporul român a atins o adevărată culminare fată de vecini. Cât priveşte cultura poporului român. . acela nu respectă înţelesul cuvintelor şi nu şi-a dat niciodată osteneala să analizeze mai de aproape nici tehnica materială a vieţii noastre (de la pescarii Juncii dunărene până la păstorii munţilor). ed. MACH. socoteau că românii în evul mediu au trăit în creierii munţilor. şi din punct de vedere al hainei Concepţia aceasta catastrofală e vegetale) nu putea fi desfiinţat. de "barbaria" dacilor. vol. etc. anticii ne-au păstrat mărturie că podgoria dacică era atât de bogată. 47. . el e singurul care nu ştie să fi avut o patrie altundeva decât pe pământul unde trăieşte azi**. 1915. Xenopol. avem ca document nu numai negoţul de peşte cu coloniile grece. 63 ş. * CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Din lipsa de intuiţie a substratului fizic al vieţii şi din ignorarea faptelor etnografice actuale.u. MEHEDINŢI. Le pays et le peuple ro uma in. Fenomenul năvălirilor e cu mult mai general şi în timp şi în spaţiu. cursul de etnografie a căutat să înfăţişeze viaţa poporului nostru sub alte aspecte. . românii sunt unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei. (Urmează să apară într-o publicaţie deosebită 75 . Mehedinţi]. Faţă de toţi vecinii. · Aşadar. Etnpgrafia consideră mişcările de populaţie ca ceva foarte obişnuit. Adevărul geografic şi etnografice altul: nu numai muntele cu depresiunile sale (subcarpatice şi intercarpatice) a adăpostit neamul nostru. de lipsa de civilizaţie şi de cultură a masei etnice legată de Dunăre şi Carpaţi. Ca pildă de ingeniozitate mecanică. o manifestare a traiului împrejurul turmelor.a cărei axă e verticală. 55. e de prisos să mai insistăm. 153 Despre tehnica pescuitului în lunea Dunărei şi altor râuri. **Vezi: [S.. 2. Caracterizarea unui popor prin munca Bucureşti. nici produsele vieţii psihice a băştina- * E. In tehnica agricolă. Prin urmare. muzeul din Munchen (Deutsches Museum) păstrează o roată de moară. Iar în cresterea oilor am atins o treaptă remarcabilă faţă de toate popoareie Europei. Dacia carpatică şi Dacia pontică. ca concluzie a acestor "premise geografice şi etno.. Pe când cavaleria era încă o raritate în ţările Mediteranei. 3. început cu războiul dacic. un obicei vechi "de când e ciobănia". asimilarea acestor mutări de populaţie cu nişte cataclisme este rodul concepţiei catastrofale care avusese mare răsunet în veacul trecut (Cuvier).) . Stuttgart. iar pădurile acopereau nu numai muntele. Chiar şi o industrie apreciabilă am avut. 4. Vânătoarea de-a călare este apoi alt document semnificativ. ** S. departe de a fi un popor tânăr. a II-a Buc. cum socotea Delavrancea**78. tehnica pastorală era nu mai puţin dezvoltată. *** Oconferinţă din ciclul organizat de "Uniunea intelectualilor". în care .. iar nu un cântec de război. Cu privire la forma cea mai intensă de agricultură: cultura viţei. dar şi . ci mai ales l-a adăpostitcodrul.o dispoziţie originală şi totuşi foarte simplă ca construc- (. 35. Aici relevăm numai înalta spiritualitate a dacilor sau a getilor numiti de greci nemuritori"77 şi faptul caracteristic că cel m~i străl~cit docume~t cultural. România. Mai întâi.

deoarece toată civilizatia moştenită de la bătrâni e pe cale de vădită risipire şi decadentă. 189. Mai ales pentru materialul etnografic cuprins încă în circulaţia traiului zilnic. colonizări etc.. Un mare capitol şi un mare capital din viaţa poporului nostru e pe cale de risipire definitivă. a cânepei şi a inului este o adevărată industrie de iarnă. bucium etc. croitul. Unui antropolog ca Pittard 80 i se pare că nimic nu se opune să admitem continuitatea populaţiei legate de Carpaţi până în perioada neolitică*. Nu e vorba de estetică. deoarece şi cultura noastră e grav amenintată83. căutând şi înrudirea sau lipsa de înrudir~ cu portul vecinilor. e o caricatură vrednică de milă. 92. Cercetările asupra paleoliticului s-au întins de la Nistru şi Mare până în şesul Tisei. începând cu cele mai vechi timpuri până azi. Când vom avea înaintea ochilor toată seria documentelor civilizaţiei legate de pământul pe care ne aflăm. a saricei dacice. Pregătirea lânei. 1927. care cere o muncă enormă şi mulţi cercetători spre a fi dusă cu bine până la capăt.154 ) ) S. pentru o măsurare obiectivă a valorii poporului nostru şi pentru a înlesni o descriere etnografică pe cât se poate mai · * E. cu totul superficială79_ E nevoie deci. ci şiyrimejduirea neamului românesc din toată Peninsula Balcanică. tulnic. închipuirea c~lor care cred că alfabetul ca indice de progres poate înlocui minunatul echilibni sufletesc pe care îl realizase cultura milenară a poporului îndrumat odinioară de" Zamolxe şi ajuns la o fineţă de acţiuni morale care'îl făcuse aproape creştin înainte de ivirea creştinismului84.Anuarul Comisiunii monumenteloristorice" (secţia pentru Transilvania). tarea hainelor "moderne" ca un semn de progres în civilizaties2. dar şi tragică. răvar. împletitul. E o eroare nu numai ridiculă. de pe care ploaia se scurgea uşor ca de pe lâna oilor şi s-a coborât la peticăraia cumpărată din industria orăşenească. ar fi o lucrare din care ar izvorî o lumină nebănuită asupra vieţii poporului nostru "în veacurile unde documentarea istorică e puţină sau aproape absentă. organizarea muzeelor etnografice este o necesitate imediată 81 . ci de stiinta exactă a igienii şi de lipsa de cugetare a celor care consideră' adop. p. adoptând încălţăminte de fabrică (galosi) a ajuns o caricatură osândită la pieire prin reumatisme si alte' urmări ale dezechilibrului tehnic în care a intrat. Tot aşa şi documentele culturale trebuie adunate cât m~i iute si mai sistematic.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 155 ştiinţifică. Iată de ce. Dacă pripita şi absurda noastră reformă agrară ar . Trebuie apoi să urmăresti toată' seria formelor. ci trebuie să faci monografia acestui obiect: să stabileşti mai întâi pe hartă răspândirea lui. In urma schimbărilor aduse de războiul mondial (mutări de graniţe. scărmăna' tullânei şi uneltele de scărmănat. cimpoi. Cât despre cei care cred că munca aceasta poate fi încă amânată. coloratul firelor.. torsul şi uneltele torsului. Celnicii din care au iesit odinioară Niculiţeştii şi Asăneştii. p. ci şi despre stână cu toate uneltele ei: crintă.. cojoc. cusutul. vor fi în curând numai o amintire istorică.Ca să ştii ce e o glugă. păstrare si sistematizare nu mai poate fi amânată o clipă. fiertul jureghiilor. Cluj. Încercarea de a preţui un popor după numă­ rul alfabeţilor sau analfabeţilor este. abia atunci vom putea face o paralelă ştiinţifică între viaţa noastră şi viaţa altora. PITTARD. trebuie să vezi întrebuintarea lui efectivă cu tot ce se leagă material şi sufleteşte de utili~area practică. deoarece tot ce s-a făcut până azi e 'abia o minimală parte din ceea ce mai rămâne de făcut. aceia să-şi amintească nu numai grabnica transformare a elementului rural. transhumanţa aromânilor e aproape de sfârşit. care a părăsit cele cinci perechi de ciorapi blăniţi şi impermeabili. ~~~ . Numai tehnica hainei ar umplea un întreg muzeu. zăgâlnă etc. tot aş~ păstorul român. şi despre toate instrumentele muzicale: fluier. Trebuie apoi să urmăreşti fiecare element al hainei în momentul pregătirii. ca întemeietori de formaţiu'ni politice înainte de Basarabi şi Muşatini. inventarul civilizaţiei şi al culturii trebuie cât mai repede continuat şi completat. Dar pentru aceasta. iar după ce obiectul e gata. glugă. care a părăsit solida civilizaţie a cojocului impermeabil.i. munca de adunare. pornind de la premise noi. . sarică.fi ţinut seamă şi de latura demografică şi etnografică a statu- şilor acestui pământ. spre a găsi forma originară şi a putea hotărî dacă ne găsim în faţa unei creaţii proprii sau a unui împrumut. avec un essai de repartition geografique de ce caractere.. cu o serie de mono~afii nu numai despre îmbrăcăminte: căciulă. ___:_ Numai trăind efectiv un gen de viaţă poţi ajunge să-I înţelegi şi să-I descrii ca adaptare la mediu. · · ·· ** . formează un capitol vast. ţesutul. nu e destul să atârni o glugă în cuiul sau în dulapul unui muzeu. observând toate variantele de formă si delimitându-le regional. Etude sur l'indice cephalique en Roumanie. După cum eskimosul. Bucarest. caval. opincă etc. Ne trebuie mai întâi inventarul exact al civilizaţiei autohtone. să revizuim concepţia despre fiinţa poporului nostru. cu rezultat pozitiv**.. notând până şi eresurile legate de fiecare acţiune caracteristică. şi alte multe munci în legătură cu îmbrăcămintea. în care se mai oglindea încă ceva din vechea Dacie. 1928. din punctul de vedere al ştiinţei.. Suntem încredintati că un muzeu complet al vieţii pastorale.).

vor căpăta în scurtă vreme un aspect cu totul nou. dacă e vorba de pregătirea tineretului pentru viaţă (căci el este pătura generatoare a unui neam). 1 MEHEDINŢI. nu numai că n-a putut fi un punct de sprijin pentru aromâni. ca rezumat al vieţii generaţiilor trecute. după cum pentru fiecare specie animală lumea este o reprezentare deosebită (după cum şi-a putut-o crea prin activitatea şi deci evoluţia milenară a organelor sale de relaţie). Prin urmare. Aşadar. 11. care adună în oglinda sufletului etnic atâtea raze din Universul material şi mo• ral câte poate ea cuprinde. ' Prin urmare. singura realitate decisivă pentru noi. dar şi pedagogia. adică prima enciclopedic cu care se întâlneşte copilul. acela se înşală în chip fundamental. Nu numai istoria şi etnografia. Nimic mai etnic decât abecedarul 86 . unde este mai strimtorat de infiltraţii eterogene. vorba altora şi experienţa altora este abia un simulacru al realităţii. Cine crede apoi că o carte de lectură. Dar acel copil nu există nicăieri. Deoarece. Şi deasemeni. cunoaşte însemnătatea unor astfel de manifestări mărunte şi-şi dă seama că educarea tineretului unui popor nu poate să înceapă decât de la copilul-concret. pot fi aduse la cunoştinţa unui tânăr cu ajutorul unor cărţi făcute penlru uzul altor neamuri. tot aşa copilul. acela cumplit se înşală. sporindu-1 pe căile cele mai lesnicioase cu putinţă. între care relevăm îndeosebi pe cel educativ. nici diagramele cele mai G . Pe când viaţa ni le dă direct. ci din necesitate. Omul de intuiţie. Etnograful vede peste tot deosebiri care nu pot fi trecute cu vederea. * Pentru întâia oară. în anul 1929. perspectivele acelei vechi ramuri a neamului românesc ar fi fost altele. cine socoteşte că în anii adolescenţei poate introduce pe tânăr în probleme de etică ori de estetică fără o analiză cât mai atentă a fondului etnic propriu. Mlădiţa atât de tenace în Pind şi aiurea ar fi putut prinde rădăcini şi în mediul carpatic. foarte adâncă cunoaştere a vieţii poporului. Cine îşi închipuie de pildă că poate croi ~~măcar un abecedar fără să ţină socoteală de fondul etnic al copilului. în ce ne priveşte pe noi. aşa cum ni-l prezintă mediul său etnic. Un om de pripas. ieşit din cine ştie ce promiscuitate orăşenească. măcar din punct de vedere ştiinţific e ceasul cel din urmă în care ne mai putem împlini datoria de a păstra cel puţin în muzeu mărturia civilizaţiei şi a culturii lor. înşală amar. Iar o pedagogie naţională fără o conştiinţa naţională rezemată pe cunoaşterea ştiinţifică a civilizaţiei şi culturii naţionale. Tot aşa: cine crede că istoria. Abia atunci când din intuiţia vie a traiului cu alte mădulare ale neamului ştii practic cum sunt alţii. trebuie să-1 legăm mai întâi şi mai întâi de toate de viaţa reală a poporului din care face parte. lipsită de originalitate. 157 Experienţa noastră. respectiv. 18 ş. în cazul nostru. iar în prefacerea aceasta va fi ajutată şi de etnografie. poate fi întocmită fără o adâncă. iar cunoştinţele dobândite din spusele altora şi din cărţi sunt doar un reflex al vieţii altora. deoarece tradiţia e ca o potecă bătută şi deci mai uşor de urmat. . un calapod de cugetare şi de simţire. Mulţi pedagogi pleacă şi azi de la concepţia unui copil abstract. unde stăpânirea tărânei fusese în trecut ocrotită*. cum sunt de pildă aromânii. Nici harta etnogiafică. nu din vanitate. pentru unele regiuni din cuprinsul pământului românesc şi pentru unele ramuri ale neamului. a V-a pp. care i-au dat anumite categorii de legături cu lumea dimprejur. Orice prunc. Şi. este . geografia. Din nenorocire. odată cu obiceiurile familiei şi cu graiul. încărcat în bine sau în rău cu toată moştenirea lăsată de străbuni. se. botanica.S. e clar că numai o "pedagogie românească" poate folosi în chip real poporului român**. acela rătăceşte sigur calea. îţi dai bine seama şi cum eşti. zoologia etc. Altă creştere: şcoala ticluită de români face posibilă în- · muncii. ( Prin urmare. pedagogia "naţiona­ lă" se impune de la sine. a înlesnit infiltrarea străină până şi în sfera vieţii rurale. Alături de interesul ştiinţific se mai adaugă şi alte interese de natură practică. înviorând cu metode noi de viaţă elementul autohton tocmai în părţile de miazănoapte (Bucovina şi Maramureş). înarmat cu rezultatele etnografiei şi etnologiei.. dar. reforma aceasta. creându-şi mari greutăţi.u. Iar adevărul acesta bate si mai mult la ochi dacă luăm seama În ce fel copiii repetă în oarec~re măsură fazele mai vechi ale grupării etnice din care fac parte. o lege străinarea pământului românesc! 85 ·· ** S. nici nu bănuieşte ce se ascunde în jocurile şi vorbele copiilor. nu e cu putinţă. conştiinţa naţională nu însemnează să ştii că eşti român şi că trăieşti în cutare parte a pământului românesc. Singura măsură efectivă a valorilor este viaţa vie.adică în sensul tradiţiilor verificate practic. fărâmând în chip neeconomic proprietatea. adică o fiinţă care ar fi cam aceeaşi în toate ţările pământului. nici statistica demografică. o "viaţă amorţită sau chiar moartă". ca lumina difuză şi scăzută până la limita întunericului. adică suma vieţii noastre naţionale. 1929. mostenit de la strămosi. care e un monument de eroare economică şi un grav atentat împotriva temeliei etnice a statului. ed. dobândeşte o întreagă avere sufletească. nu va putea trăi deplin viaţa sa decât sprijinindu-se pe tot capitalul pozitiv din trecut. 156 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ lui.

În-· dată ce seceta ameninţă turmele.tonie87_ Aşadar. De aceea. adunarea în muzeu a documentelor civilizatiei si culturii noastre şi o strânsă apropiere a istoricilor. ·· · · ' _Mai greu de apreciat e calitatea lor. sociologilor şi pedagogilor de etnografie se recomandă si din acest punct de vedere. conştiinţa naţională e ~eva pasiv.. nu. Berlin. ·· · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 159 Încă de timpuriu schimbul a fost posibil.. nici necropolele sau alte rămăşiţe arheologice în masă nu sunt totdeauna o dovadă de stratificare de populaţie. II. Prin firea lor. o concluzie se impune: în starea de azi a stiintei nimeni nu poate fi îndreptăţit să judece în ehi p definitiv civilizatia şi cultura românească. "Cadrul an-. ANEXA! Pag. 96. Humboldt descrie miscări recente de hoar-· de foarte numeroase (Reisen im europiiische~ und asiatischen Ru-' ssland.. oricine se poate apropia de problemele pedagogice şi le poate înfătisa chiar cu stră-~ lucire. Iar ca o subconcluzie urmează şi constatarea elementară că: educator al tineretului unui popor nu poate fi orice om de pripas sau orice apatic ori sceptic preocupat de sine si de ale sale ci numai cei care au un real temperament de educ~tor (si nici a~eia nu-şi pot împlini menirea lor fără o cunoaştere cât m~i deplină a formaţiunii etnice din care fac parte). Şi nici atât nu e de ajuns: dacă rămâi numai un privitor contemplator al vieţii celor dimprejur. Abia când ai pus umă­ rulla sarcina comună. dar nu poate întinde mâna . ele sigur de natura agentului care a provocat sedimentele de care e vorba. Şi. Arheologul şi preistmicul. tot aşa foa~ mea ori bolile pot lăsa ici şi colo. fără invazii şi fără catastrofe. ca a paraliticului care vede ceva. De la bordeiul cu pereţi de lut se poate trece foarte bine la casa de lemn sau de cărămizi. stabilirea originei şi a originalităţii este una din cele mai încurcate proble" me. Luat cu înţeles static. · · ' Până atunci.. tropogeografic". 587)~ ' ' . preţuieşte şi poate chmr doreşte. Singură prezenţa unui număr mare de necropole străine poate justifica ideea de înnoire a populaţiei. p. nu sunt deloc dovadă că o populaţie considerabilă s-a răs---­ pândit peste acel ţinut. arheolovlor. . decimate de molimă. dacă avem inventariul complet al uneltelor. Aceasta presupune şi dep_rmderea de~ munci ef~ctiv cu acele unelte şi încercarea de a preCIZa :raportul mtr~ cantitatea de muncă. pot da depozite întregi de schelete animale. ..: . Dar cu o condiţie: să nu ne grăbim a-i atribui şi un înţeles dinamic. MEHEDINŢI. 1929. neamurile nomade se aseamănă cu o armată în mars. unitatea de timp şi pro~usele rezultate. 117). dar pasive c~ fond..158 ) S. etnograful consideră ca un abuz afirmarea celor • care leagă de fiecare orizont al săpăturilor arheologice ideea de stratificare etnică. In orice caz.. Numerele si figurile nu spun niciodată destul când lipseşte traiul laolaltă.. atât de fragmentar cunoscute. îngrămădiri considerabile de morminte. Coeficientul numeric e uşor de stabilit. începi a avea mai din plin constiinta fiintei etnice din care faci parte. termenul geologic de facies trebuie întrebuinţat cu mare precauţiune în etnografie. MEHEDINŢI exacte . Chiar când obiectele respective s-ar găsi în cantitate mare. de invazie sau alte cataclisme.. iar în unele priviri le sunt hotărât superiori . În determinarea originalităţii trebuie să ţinem seama şi de acest fapt (vezi: S.~ imitaţie) şi multe nuanţe. şi mai greu de hotărât este gradul de originalitate. practic însă nu poate fi pedagogie fără aut~h. Prin urmare.filologilor.. preistorie. De unde urmează că scoal~ m~ncii" ~o realitate mai cuprinzătoare decât verbiajulla ~~re se opresc atâti mânuitori de formule pedagocice activiste ca formă. Câteva obiecte găsite ici şi colo pe o suprafaţă foarte întinsă şi numai în puncte depărtate unele de altele. în publicatia festivă: Transilvania Banatul Cri-. Teoretic. Dar şi aci. Ceea 'ce poate afirma de pe acuma etnograful e doar atâta: că în amândouă direcţiile autohtonii nu cedează pasul faţă de nici unul din ele:~entele alogene. Se poate foarte bine ca ele să fi ajuns acolo pe calea normală a negoţului sau câteodată prin imitare. Când stratigraful vorbeşte de un facies pelagic. nu ai încă dreptul să vorbeşti de o stratificare de populaţie decât dacă ai avea la îndemână şi documente antropologice (cranii etc. -mai ales că şi împrumutul are multe moda~ităţi (pradă. hoarda cu organizarea ei patriarhală se poate pune repede în mişcare şi poate străbate distanţe de sute şi sute de kilometri. 1855. .. nu pot înlocui contactul cu realitatea vie.' împărtăşirea efectivă din viaţa altora. negoţ. voL I. trebuie să ţinem seama de o nouă rezervă: nici necropolele nu dovedesc nimic definitiv când e vorba de nomazi. aşa cum se prezintă în desfă­ şurarea ei zilnică. De aceea. la întâmplare. cuvântul e potrivit.). şana şi Maramureş uZ. arheologie etc. după cum vitele lor. In sfârşit.

cu unele laturi de regres. ca şi ale civilizaţiei.sociale. podgorie. Iată de ce generaţiile care moştenesc mari bogăţii ale civilizaţiei sunt osândite la inferioritate. un ritm mai complicat: în perioada geto-dacă ANEXA II Pag. departe de a vedea la el o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie. după cum primăvara este şi pentru plante şi animale timpul optimum al vieţii. . CânJ lucrarea aceasta va fi gata. Se petrece însă atunci un fenomen caracteristic: toţi cei care moştenesc bunurile civilizaţiei acumulate până la dimensiuni mari încep să slăbească. este legitimă preocuparea lui Spengler de a stabili un fel de periodicitate în apariţia unor fenomene istorice.aduce scăderea progresivă a puterilor şi fizice şi sufleteşti ale consumatorului. Din contra. · ( . fenomenul de ridicare sau scădere. Apoi. 131-147. ca necorespunzătoare faptelor. care variază de la regiune la regiune în chip propriu. mai ales în latura civilizaţiei. ca· şi constatăm maximum de cultură (religioasă-morală) alături de o "mare ~ascensiune în civilizaţie (cereale. In evul mediu. Les grands hommes. Dar simultaneitatea nu însemnează numaidecât paralelism până la simetrie. ci amândouă coordonatele reflectă când ici. în care bunurile realizate se răspândesc şi capătă rolul de bunuri . Chimistul Ostwald a relevat un lucru caracteristic: mai toate descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la începutul. e sarcina istoricului să completeze şi să explice cauza variaţiilor.lminare sau de scădere. de asemenea elementele culturii. Spre sfârşit curba se ridică iarăşi: întemeierea principatelor. ' Din acest punct de vedere.). Lipsa de încordare -'. După cum clima fizică are mai multe componente. Paris. nu e necesar să insistăm aici. când si cum s-au manifestat în via. altă scă­ dere (regimul turco-fanariot) şi tocmai în secolul al XIX-lea o nouă ascensiune în civilizaţie şi cultură. e necesar să ne orientăm după materialul etnografic exprimat în diagrame. când colo.CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 161 şi la alte popoare. când în realitate poporul a durat şi durează paralel cu variaţiile măsurate pe cele două coordonate. sau a formula legi valabile pentru toate. ci vine de obicei mai târziu. nu la sfârşitul carierei lor CW.firească pentru cel care stăpâneş­ te de-a gata . ci poate însemna chiar o reală discordanţă.). iar urmaşii slăbănogiţi apar bătrâni (Epigonii). După perioada de creaţie urmează apoi alta. Destul că şi la popoare vedem aplicându-se aceeaşi lege a naturii 88 . înainte de a păşi la descrierea vieţii popoarelor. găsim din contra. religioasă etc. In ce priveşte poporul din Carpaţi. prezintă diagrame deosebite. Atât numai că ritmul suirii şi coborârii nu este reprezen~ tat de cultură (ca element ascendent) şi de civilizaţie (ca element descendent ori decadent). sunt simultane şi inseparabile.u. 27 ş. predecesorii par tineri. Pentru a vedea însă clar unde.( ţa poporului nostru momentele de cu. Dar e în contra realităţii faptelor să vorbim numai de o fază de cultură urmată de alta de civilizaţie (adică de moarte). Iar rolul istoricului şi al etnografului este tocmai de a determina măcar aproximativ curba fiecărui element. Şi astfel. mine. p. afirmare politică. OSTWALD. industrie etc. Cuiruinarea civilizaţiei de multe ori nu coincide cu cea mai înaltă potenţă a culturii. 1912. Pentru ce culminarea puterii creatoare e în primăvara vieţii. urmează o scădere. După Homer vin alexandrinii. prin drept de moştenire. • spor de populaţie. Am socotit afirmarea lui Spengler: că civilizaţia cultura ar fi stări succesive.

. -Azi. C.Herodot vedea «pământul icumenic>> în chipul unui disc. Pământul începe abia acum a deveni «casa de educatie a genului uman» (C. ~ 1 .Abia în secolele din urmă se deşteaptă.INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE PĂMÂNTUL "CASA DE EDUCAŢIE A NEAMULUI OMENESC« Unsere allgemeine Erdkunde hat die Erde. . . Prin tablourile· naturii (Ansichten der Natur). fiecare popor raportează evenimentele istorice la un singur orizont. Ritter ). s-a ivit interesul pentru «parcurile naţionale». în centrul descrierii sale sta conflictul dintre greci şi perşi.Pesimis· · mul asceţilof creştini întoarce privirile spre natură.. simţul pentru latura pitorească a peisajului. . era anticilor cu totul antipatic. atât de admirat de moderni. elementul estetic e aproape absent. .Concepţia generală e cea utili. la mijloc. Îndeosebi muntele. wesentlich. als Wohnplatz des Menschengeschlechts zu betrachten1. . ca obiect al mâinilor creatorului.· tară.RITTER ) În faza continentală. ca ispăşire a devastărilor pricinuite de europeni în celelalte continente. ca un fel de «rezerve» destinate de a scăpa de pieire unele formaţii biogeografice. Humboldt adaogă ştiinţei geografice şi o latură estetică.

printr-o absurdă socoteală. Livius (XVI. ** Polybiu. şi nu repede. Totuşi. Şi totuşi. pnn foame. L-a străbătut până la Elefantina. nici măreţia fenomenelor naturii nu-i colorează stilul un moment mă­ car.1. . Totuşi. Waitz3. Euterpe. el nu vede decât o problemă de mecanică» (lbid. iar pe altele ameninţă să le nimicească în germen preţioasa originalitate a culturii lor. Egiptul îndeosebi. CI sunt ucisi. felul pămân­ tului şi. în felul cum se călătorea cu 500 de ani înainte de Hristos? Câte n-a văzut şi nu va fi admirat inteligentul grec care se arătase aşa de atent la înfăţişarea fenomenelor necunoscute patriei sale! . modelul lui Strabo. în acest examen. impresia e departe de a ~ ~avo­ obiectivitatea ne obligă să mărturisim că. pe când amestecul şi ruina etnog~afică nu erau încă prea înaintate.166 S. când va fi vorba să se descrie frumuseţile pământului acum ceva mai bine cunoscut.. Să trecem însă vreo cinci secole** şi să ne oprim la un geograf . înainte ca om~nire~ să fi luat cunostintă de sine printr-o cultură echilibrată) au dezlăntuit asupra pă~â~tului un adevărat cataclism. iar romanii cu sănătatea delicată se * HERODOT.. în care au trăit şi au murit strămoşii noştri cei mai apropiaţi. In istorie.z. frumuseţile planetei n-au fost'mai adânc înţelese şi mai deplin admirate. 11).. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI În capitolul. -~--~~cee~ ce în fata evolutiei planetare e unul şi acelaşi lucru. că nu e nici un popor nevredmc de cultură*. V. tot privind lunga vale dintre cei doi munţi.. B2. ceea ce pe vremea sa era totuna cu imperiul persan şi Grecia. de meserie.. a~tăzi. ». Cu toate călătoriile sale mai întinse decât ale lui Herodot şi Strabo. Din izolarea idili~ă. cu toate că opera sa «luminează ca un so~re» epoca pe care o descrie (MOMMSEN. şi din stepa sciţilor până în fundul Egiptului. petrecute pe o scenă de o întin' dere.estui scriitor si în genere. nici măcar o pagină din ceea ce numim noi astăzi geografie pitorească. am trecut repede SJ?re ~n fel de haos s~­ cial si cultural care a smintit până în temehe v1aţa popoarelor tinere~ pe unele 'le-a dus la pieire. 'În adevăr niciodată ca în vremurile noastre. Iar pent~ a dovedi aceasta va fi de ajuns o repede ochire asupra literaturu cu caracter geo~afic din timpurile cele mai vechi şi până. · '· 167 Istoricul din Halicarnas e cel dintâi care s-a încumetat la povestirea unei mari drame istorice. adusese o mare înlesnire a călătoriilor. cel puţin pe încetul. 310). 309). ~ Este vădit că progresele tehnice . după o cercetare amănunţită şi nepărtinitoare.Anthropologie. îi pironise atenţia*. nu merită din punctul nostru de vedere vreo mentiune deosebită. Dacă rabilă • WAITZ. c c . Astfel se Înfăţişe~ză pământul ca operă a voinţei omeneşti. noi.si înlesnirea comunicaţiilor (venite amândouă. Dar nici vechimea monumentelor. am cercat să apreciem civilizaţia co~­ impresiile pe care le dobândim din contactul cu literatura geografică. p. nu mai pot repeta lecţ1~. de la Cartagena până la Babilon. cu fierul.un izvor de mcalculab1la fortă . continentală. când valea Nilului fusese ~n golf al Mediteranei . 33). timporană după * * * din acest punct de vedere. a tuturor prozatonlor clasiCI. Câţi dintre istoricii lumii de azi se pot lăuda să fi călcat atâta pă­ mânt. 1859. cu deosebirea că. ·Să începem cu Herodot. în fugă.. omul ~odern s-a aratat ceva mai vrednic de pământul pe care tră­ ieste.. descrie clima. timp. istoric şi geograf ~n acela?1. spunea contimporanilor săi. <<Herodot din Halicarnas.. modernii.dacănu repede. el ocoleşte o bună parte a ţărilor • Mediteranei. Ceea ce ne atrage mai întâi de toate luarea~ammte !~citire~ ac. vrea să nu se ·şteargă cu vremea urma celor făptuite de oameni . . ~e1 c~re nu izbutesc la proba de întrecere. l-a măsurat din ochi şi a controlat întinderea ţării după cadastru. p. pe samoezi ca şi pe ruşi . să zicem. ca şi pe englez. pe botocud. Atât. Mediterana ajunsese abia ca un lac al împărăţiei (mare nostrum). totuşi stilul e sec şi lânced. în alte pnvmţe. ci la pas. e interesantă de analizat descrierea trecerii Alpilor de Hanibal (III. IV-XXN. Poate că trecerea atâtor veacuri va fi lărgit experienţa sufletească a omenirii şi să fi adus oarecare înviorare în -stil. este mdiferenţa lor de'câte ori au prilejul să descrie priveliştile naturii. contimporanullui August. la Strabo4. faţă de orizontul geografic de atunci. îi înşiră hotarele până spre pustie.• . precedent2 . «pacea romană>> dăruită de imperiu. se ridică cu închipuirea până la timpurile geologice. care a fost copiată aproape tot cu aceeaşi · lipsă de relief şi de T. --"""". cum zice el la început. cu ciudatul său fluviu şi cu monumentele sale străvechi. precum şi cuprinderea lumei vechi aproape într-un singur hotar. în ţinutul etiopienilor cu pielea neagră. . ca şi pe portughe. secolul al XIX-l:a a ~on­ tinuat a supune la acelaşi examen de maturitate pe nevarstmcul australian. Pentru a se pregăti în acest scop. 484. nicăieri. În adevăr. Îşi pusese în gând să istorisească ciocnirea dintre Asia şi Europa..

******* VIRGILIUS. Caesar îi trece însă scriind o lucrare de gramatică (De analogia). XII. de la ţărmul Pontulm Euxm pana în. Fără îndoială. 11. ~mpnet_en. a vinului. din timp în timp. *** STRABON. Intr-un cuvânt: erau tot Alpii de astăzi. XII.admiratori***** adunaţi din toate părţile Europ~i şi chiar din Lumea Nouă şi depărtata Australie. litore.?m a~mtinle mele de călătorie. e caracteristic pentru indiferenţa faţă de munţi faptul că Strabo. apoi vara. " Şi dovada cea mai bună despre aceasta e lipsa din descrierile geografice tocmai a elementului. Cu toate ace~tea. care s-au suit până sus -'-când e senin. Secundurn te nih'l 1 est mihl' . pe vârfurile cărora 5'şi găsesc moartea atâţia turişti . dând 1~ ~ve~lă ? : · !lti_me~taht~te aproape modernă****. la Trma . cum se duc mulţi azi !a Nice. . LIVIUS. Auzise. nu se va mai găsi . (15)5· exeo inde ante vesperurn. . Epp. PLINIUS. aceleaşi drumuri prăpăstioase şi dătătoare de fiori. p. ş_i din informaţ~l~ sc:~se. când singur mărturiseşte ce lesne ajunsese cercetarea muntelui. cei avuţi îşi dau întâ!mre pe ~alul mării la Bajae.g[ice]. conti~P?~a­ nii săi.muntele. la Memphis. panorama aceasta aşa de largă. au venit în Elveţia cam 2 1/2 milioane călători . tot ce poate fi mai departe de o descriere pitorească. *** STRABON. călătorul pomeneşte parcă mai mult spre a arăta lipsa de temeinicie a tradiţiei. surpnndem _ŞI eate un mome. MEHEDINŢI duceau să se întremeze în Egipt. _unde v:I:le s. «că muntele Argeu e acoperit de zăpezi eterne şi din vârful său.. . dă notiţe cu totul sumare. care azi ne izbeşte aşa de mult prin măretia sa . 15. fi · ·u · . *****Vezi şi LOUIS FARGES. **** Ad Atticum. te-. 1. ** STRABON. cu toată lipsa unei hărţi exacte. iar Virgiliu*******. ochiul vede în acelaşi timp amândouă mările. Aveau aceleaşi zăpezi pe vârfuri. ·****** T. . . ?-nuctus • :: . 8. acest rar instantaneu geografic asupra peninsulei asiatice nu ispiteşte nicidecum pe marele geograf al antichităţii.rnac sa d upa ce se seut u rav frunza*** · Emotia · msa ' pe care ar fi trebUit 1 0 nască în sufletul călătorului marile asl?ecte ~e apelor. pe uscat şi pe apă.n~nt. . care ~a fi ~t:abatut mai multe tări de cât mine între hm1tele aratate ma1 sus» · . . **** STRABON. V. u~_bland după lemne.nt de lirism. cel care văzuse atâtea. pomii sălbatici sunt aşa de numeroş. aceiaşi gheţari.~ ţmeau lanţ şi petrecerile de asemenea. Insl?re a~u. · ** STRABON. Ce tera noli putare amab1hora _wn poss~ v. 4. aceleaşi piscuri de o înălţime ~meţitoare. Geor. 12. 3. şi de astă dată.după cum spun rarii călători. ba încă mai mult cât toţ1. În adev'ăr.. deşi aceia trebuiau să-i fie mai de aproape cunoscuţi. el se înduioşază.apropi:re. c~re s-a~ o~upat d~ geografie. patria sa. 2.anul acesta aproape 200 . Hb. Nici chi~r cand vorbeşte de patria sa.ta cu :r-o. VI. 2. iar descrierea vilei lm Plmms ŞI a ImpreJurimilor sale aşa de lăudate*****) ne arată că lumea veche n-a fost V ) * M. . Les Romains.ai fi aşteptat ca aristocratul Strabo sa desene m colon vn ţmutul Iluştrilor săi strămoşi. Şi desigur printre autorii. . XXI. Dar. . Când Cicero scrie lui Atticus în păduncea de_ pe mal~nle lui Fibrenus. ad ~xhniam pulchritudinern pic tam. · Nimic din toate acestea. . Nu ma1 vorb1_m de calat~orule oarecum obligatorii la Atena. şi alţii au dat dovadă de aceeaşi indiferenţă. vorbeşte de urâţenia Alpilor******. Neq~e eni~ terras tlb~ sed formam ahquam.ea~ta nu se simte nicăieri. leur vie privee. De altfel. calaton:Ie me!e s-au întins din Armenia până la ţărmunle mam Tyr:hem~ne Adit. Sed neflue haec dtgna longzonbU: Quurnque rnane me in silvarn abstrust· densam et asperam. A călătorit deci şi Strabo.. ~ .i. . şi pe a Pontului şi Marea lui Issus**** (golful Alexandreta)». II.~****. . «Descrierea (pământului) o voi împrumuta . când începeau căldurile. fata Sardiniei· iar spre miazăzi. Şi la fel e cazul cu toţi pro~atoru d~n ~ntlch1tate. iar sandalele i-au fost zvârlite înapoi de vulcan**. nici o licărire d~ ~tii ~n ge~ul pitoresc aşa de familiar lit~raturii contemporane. a untului * STRABON.. 32. In zece luni (Ianuarie-Noembrie).o 135-165. găsesc din belşug stru~r~ p:re.~. 807-811. Vldebens cernere ( 6) . turn his rebus o~nibus. XII. 33. Caesar trece Alpii de mai multe ori în curmeziş. 1903. IV. pLe tourisme en Suisse et en France'~ Rev. ac. Amasw. Urmaş al unei familii nobile. un fel de Ostenda mod~rnă. Dar adevărul e că nici n-a căutat să le «exploateze» literariceşte. pomeneşte despre toate: de abundenţa grâului. Aflăm doar că pe munţi: d1~ . 2. 5. ale caror _mo~u­ mente erau pline de iscăliturile turiştilor. prospectu malis. XIV. nuci. după cum este ŞI pană azi obiceiul*. şi mai rău. a. De Aetna (Vezuviul nu începuse încă erupţiunile).hotarele Etiopiei.189. 1882. în 1899. de deux mondes. încât lo~mtor~1. pp. . vorbeşte despre Alpi pe temeiul lui Polybius*. 10. '' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 169 de tot nesimţitoare faţă de frumuseţile naturii. e drept. Iar despre munţii Asiei Mici***..IIt~Id~te. Ba Titu Liviu. . . numărând frumuseţile Italiei. 2... PELLISON. 2. a e aerului şi mai ales feeria colorilor din st~ăluc1tul ?. no l 'tt · (9) L ens · · • solitudine.168 S. care mi s-au părut vrednice de credinţă. care pretindea că Empedocle s-a aruncat în crater.u~ul sing~r. chiar ŞI Ia. după ce August stârpise hoţii şi luase măsuri pentru facerea şoselelor..

. . pustniceşte în Siria şi Thebaida. Ajunşi în forum. li se părea barbar. 1890. sta mort~~· având insignele ranf. Apo1 venea procesiunea strămoşilor. Cu ~j':. Speranţa de a mă întâlni cu tine. cât şi faptele fiecăruia. Cel ce câştigase un triumf era îmbrăcat cu toga s~ brodată cu aur. îţi vine să zici că el era nu în natura. se divinizase p~ el însuşi_..urn:a vt. Fiecare venea 1n carul său. Ceea ce ne interesează pentru un moment e constatarea ~ceste1 indiferente. MDCCXXX. FRIEDLĂNDER. venită din ţara stearpă şi urâtă a Siriei şi Palestinei! Iar deosebirea nu va întârzia de a se arăta. De aci probabil şi predilecţia celor vec~i pentru pn:rehşti med_w: cre: pentru şesul acoperit cu sămăn. BASÎLII. de cele doua mări vecine... cet de a~1. III.ne~u fin. .. ( ·· (/ .Ielr:-Ic. şi peştii mărilor.. prin învierea Mântuitorului şi prin pocă­ inţă în viaţa pământească. la care s. după cum era firesc. Si câtă realitate trebuie să fi avut o astfel de semnamchipuire pe~tru dânşii. până în literatură. mortul era pus m piCiOare. aburul ce se ridică domol. In adevăr. tertius. greco-romane. Hist. învălit cu o pădure deasă. . pentruA calma acopcnta cu vii. până ce venea rândul numelui şi faptelor celui răposat. 1ar fiu vesteau mulţim~i cu ~orbe cumpătate atât numele. clienţii. Naivitatea grandioasă a acestor cere?lon. Oricât de curios s-ar părea în primul moment.nimic. să vină spre a însoţ1 pe LuclUs Aem1hus. Singur cel făcut după chipul şi asemănarea Creatorului căzuse din vrednicia lui. ~bta? mai pu: tem pricepe. III. . Să ne oprim. • _ «Toti câti pot. quod non et placrdum sa). de lacun. din contra. ' *S. tânărul creştin părăseşte studiile cu ispitele vieţii din Atena. a vitelor de tot soiul? pomeneşte de primăv:ara veşnică ş3 de iarna prielnică. piatra de temelie a doctri~ei creştine este putinţa ridicării omului din păcat. o lume de patricieni. se întinde un plai totdeauna roditor. P. dar tocmai în această perioadă de pesimism avea omul să simtă şi să preţuiască • maj bine frumuseţile pământului pe care trăieşte. dacă nu e liniştit (nihil magnum. 11 duce de acasa». Ascultaţi-} cum scrie către Sf. care îi· servea doar ca un decor vret. iar din piscul unde e coliba. Muntele. Gri~orie. şi anume în ţinutul unde s-a născut Strabo. daca omenirea epocii clasice a avut pentru perceper~a ~olorilor şi a nuanţelor de peisaj acelaşi ochi pe care îl avem not azt? .a temerei de o răsplată crudă în existenţa după moarte.. florile.ii arat~ că. la poalele muntelui. prietenul său*: «In sfârşit. de pildă. Urmează apoi descrierea locului pustniciei: un munte înalt. Ce deosebire între senina mitologie a grecilor şi melancolia pe care o aduce în suflete concepţia asiatică. într~ care unul j)urta o haină la fel cu mortul şi o mască reproducând trăsătunle feţei sale . e următoarea: Omul antichit_aţn clasice. c1 ma.. Cortegiul s~ deschidea cu femeile ce jeleau şi muzicanţi. care cr~de. . Toate au rămas cum au fost: şi păsările cerului. cu o haină de purpură. ar trebui să zic: dulcele mele visuri. Parisis.. ·' · . pen~ru n~tu~ ra umanizată.a rămas neîmplinită. * Dar toate au un sfârsit. p. e aproape de ruină. la Sf. iar pe o năsâlnie acoperită cu purpură şi ~a:ne ph!_le de fi_. iar furnicarul plebei din tot imperiul * MOMMSEN. cred că am ajuns la capătul rătăcirilor mele. Vasile cel Mare. . cum adeseori mi-a plutit pe dinaintea ochilor închipuirii>>.. pedepseşte-ţi corpul cel păcătos.Tom. atunci o nouă concepţie de viaţă iese la iveală. una. cântecul . apoi îşi aşează coliba pe malurile lui Iris. Vezi şi L. udat dinspre miazănoapte cu izvoare răco­ roase şi limpezi. unul dintre scriitorii de seamă ai secolului al IV-lea.•.I degraba deasupra naturii. In . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 171 ţncepe să se agite şi să cugete. Sittengeschichte Roms.n_ c~ ar merita o deosebită atenţiune. Iar dacă e vorba să înnumărăm cauzele probabtle ale lipsei pit~rescului din operele autorilor clasici. cel ce fusese censor. 93. singur el a fost pedepsit. împreună cu o mizerabilă târâtoare. şarpele. cet c~ mc~~pmau pe strămosii săi se coborau din care şi se aşezau pe scaune curele. -potrivit de altfel principiului l~r: nimi_c mă­ reţ. mijlocitorul păcatului. salbatic ŞI deci fără frumuseţe. e concepţia umilită: a egalităţii înaintea păcatului şi r. consul~l purta o to~a tivită cu purpură. Îl alegem înadins. şi fiarele pădurii. . rudele. minunate toate <<Ca în ziua cea dintâi a creaţiunei>>.ă~un. .. sfântul admiră cascada ce se zăreşte în depărtare. fiindcă avem ocazia să ne întoarcem din nou în Asia Mică. omull~mu vechi avea despre sine o idee.ton:l PIO<:selor minciuni ale mitologiei.TUlui celui mai înalt. romaine. . • Să mai reamintim disputa de acuma câteva zect de am.. . p.. când lumea clasică.. 1891. Opera omnia. Dumnezeu însă m-a învrednicit să găsesc un loc. MEHEDINŢI de lemn. care adeseon se sfarşeau cu apoteoza sau divinizarea celui răposat*. 125. dar despre munţi. 146. cel ce te ridicaseşi alături de zei în păgâ­ nism. avea lictorii şi toate semnele sale de _onoa~e . el se ndiCase pe sme pana la I_n~u~I­ rea cu zeii.170 S . Întregul creştinism n-ar avea nici o noimă.. n-~ putem înţele~e dec~t asistând în gând la magnificele lor funerarn.e n?J~ase. Şi dacă aşa este. pentru a merita în creştinism graţia renaşterii şi paradisului . de oraşe. N.. pentru grădina bogată în pom1. şt monumente.căci după dreptate speranţa a fost numită visul omului treaz . tu. mtr-un cuvant. p. Abia trecut de 26 de ani. pe care not. umileşte-te în ţărână. dacă omul prin păcatul strămoşesc n-ar fi ajuns o fiinţă decăzută.

ca şi în multe altele. Era firesc să se întâmple astfel.mnezeu.S. rugându-se lui Du. Alpen in Mittelalter (Zeit. iar Ia picioare ză" reş~e Ronul şi în depărtare oglinda mării. în cele din urmă. apoi treptat va ieşi Ia iveală nota pur romantică şi. Au'~s­ tin. CHRYSOSTOME. Chryosostom va afirma câţiva ani mai târziu. devin un fel de revelaţie. RAMSAUER. iar tovarăşii lui Mag~llan au mtrat în Sevilla desculţi şi cu lumânările în mâini. Caracteristic în această privinţă e sfârşitul secolului al XVIII-lea cu Ber~ardin de St. mediocru.. pe care si-o înmulteste singur. cu toată lauda scriitorilor. . spre deosebire de măsura severă a clasicilor se iveste tot mai mu~t. Vasco da Gama petrece o noapte întreagă pe malul mării. loc. legenda înfloreşte şi populează munţii cu tot felul de fantasme: stafii. ca ~n motiv muzical.. . deutsch. că . a căror mică dramă nu capătă relief decât prin coloarea exotică a naturii dintr-o insulă foarte depărtată de Europa. u. pe lângă operele sale. Alpensagen.. Ad~ mirator al naturii (după cum o dovedeşte. . ce mare a fost schimbarea petrecută în suflete. alte mări şi alte continente.- * FR. balauri. *** FRANZ RAMSAUER. . entuziasmul poetului devme o adevărată exaltare sentimentală. Si când. . 10. S. Si în adevăr. ajunge în vârf ŞI vede foarte aproape creştetele albe de zăpadă. Nu e nevoie de o analiză amănunţită spre a vedea orişicine. ŞI robinsonada de la Vaucluse. Lira fusese altfel înstrunată şi trebuia să scoată_ alte sunete. iar Carol cel Gros de 7 ori). un semn că natura începuse a da motive literare mai bogate scriitorilor din ultimele secole ale antichităţii. sub inspiraţia bisericii. imaginaţia vulgului dăruieşte Alpii şi cu . ba. după cum făgăduiseră pe corabie. a vârfurilor. pp. cu toate minunatele lor noutăţi. Mările şi continentele.' . chiar şi la scriitorii de valoare. mai puţin încântător. \ '·. Cele dintâi descoperiri geografice sunt însoţite de mari manifestări de pietate. ~ânte spre a-l întoarce îndărăt - 173 când. imaginaţia celor ce povestesc des~re ţările şi mările depărtate se înflăcărase.nici un raiu pământesc 'nu e aşa de frumos ca pustiile egiptene»*. VII. 88. pe care istoria literaturii nu-l va uita niciodată. XXIII. cum să nu caut a-mi ridica şi sufletul într-acolo?»*. cit. 1893.!·• . Pierre. l.>'Y * J. <<Dacă mi-am dat atâta osteneală să-mi sui trupul puţin mai aproape de cer.. un paradis****. LOPEZ. după trei secole de pesimism. nu prin rati~ne~ rece· iar 'Atala inspiratul episod al unei opere religioase. bogăţia de coloare şi în cele din urmă moda exotismului. p. Tot interesul idilei «Paul et Virginie» stă în pietatea celor două femei şi a copiilor lor. 300.. unde a stat un an servit numai de un pescar). Nu e de mirare deci. stilul car~ impresionează. ca una ce ammtea «păcăt~sului» splendoarea paradisului pierdut. Di. · **** M. ** AMMIANI MARCELUNI Rerum gestarum. Cu cât se va lărgi orizontul geografic peste alti munţi. Oeuvres completes. care duce pe preotul lui Rousseau la cunostinta divinitătii descoperită astfel prin sentiment. la care cei vechi aproape nici nu se' gândiseră.ciobanii căutau să-I spăi. 65. d. 172 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI păsărilor . 1902. cu Rousseau şi începuturile lui Chateaubnand.. p. hb.·~ mai la fie~are pagină un model de romantism pe teme geografice. Acuma intră în literatură si muntele ba chiar si pustiul. O călătorie în Alpi era ceva extraordina~***.natura devine subiect de efuziuni lirice. la Amian Marcelin**. cu atât coarda sentimentul~i pentru natură va răsuna mai tare. va însoţi literatura descriptivă pâ~ă în vremunle noastre. lmpreună cu fratele său se urcă pe vârful lui Ventoux (de aceeaşi înălţime cu Ceahlăul). Tot din acest timp avem şi o descriere ceva mai dramatică a trecerii Alpilor. pe care le zărea de la Avignon.. vrăjitoare etc . . cobolzi. nota aşa-zisă naturalistă. recitând cu solemnitate bucăţi din Confesiu'nile Sf. şi astfel. In orice caz. Se împli~ise cuvântul profetului Isaia: «Se va bucura desertul. după multe greutăţi . Sf. Petrarca se hotărăşte să cunoască splendoarea depărtată . > Alpenvereins. . în sfârşit.. ŞI I se pare lui singur că ostrovul unde trăia Calypso trebuia să fi fost. În schimb însă mari armate îi străbat (Carol cel Mare îşi duce armata peste înălţimile munţilor de cinci ori. pustia va sălta de veselie şi va înflori ca crinul>>. . Caracteristică e îndeosebi această «ridicare a sufletului» căci ea. Motivul literar fundamental în «Confesiunea Vicarului din Savoya» e de asemenea priveliştea splendidă a Alpilor. 1863~ Tom. X:V. . 73). aster. .o influenţă direct geografică . nu e o împrejurare b~nală că primul ~lpinist e sensibilul poet Petrarca. *--···· ) Evul mediu e în privinţa aceasta. înainte de a porni să înconjoare Mrica. Columb si cei ce s-au-~­ întors cu dânsul de peste Ocean s-au apropiat de ţăr~ însotiti de rug~ciunile mulţimii către Dumnezeu. La început se vor auzi mai mult note religioase. cufundati în gândurile lor pioase. Pelerinii trec munţii spre Roma ori spre locurile sfinte. dacă muntele va d~vem subiect de deseneri literare si motiv de emotiuni estetice. demoni.

dar şi pentru protecţiunea plantelor şi a priveliştilor frumoase. · * Ansichten der Natur. ca urmare a dezvoltării simţului pentru natură. dacă e vorba numai de genul pitoresc. Un singur exemplu: Palatinul Karl Theodor. 1903. pentru unele din bogăţiile şi frumuseţile planetei. admiraţia şi îngrijirea aceasta este prea târzie. Kulturstudien aus drei Jahrhunderten.. Pierre Loti este fără îndoială cel mai geograf între geografi. 1902 (3-4) p. În sfârşit. Cedrii Californiei. pe care scriitorul ştie să o arate.toră şi pictura. va rămânea neatins ca o podoabă a republicei St. în care copacii pare că au o viaţă de sine stătătoare) sau la alţi contimporani. ci mai ales felul cum se alegea şi se alege azi împrejmuirea locuinţe­ lor. această <<mea culpa». ca în evul mediu.unii numai în zugrăvirea regiunilor polare***. Ratzel. tăcerea fantastică --a mărilor îngheţate. cu minunatul său joc de geizeri.E dovedit asadar. monotonia pustiilor. cunoscut geografilor ca fondator al academiei pentru adunarea datelor meteorologice (1780). În adevăr. p. privite din perspectiva înaltă a ştiinţei şi totdeodată a artei. nu mai departe decât acum o sută de ani. . şi ne face să bănuim că inima va putea. chiar căsuţe modeste caută vederile largi. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI des russischen Malers Borissow. Deşteptată ca dintr-un vis urât şi speriată de atâtea devastări ale vremurilor din urmă.peisajul>> era un slab accesoriu aruncat în fundul tabloului. vor fi respectaţi până la moarte. pe care o nasc în s1. De 'la pictorii evului mediu şi ai Renaşterii. Ar fi însă nedrept să încheiem această schiţă. după trecere de abia un secol. din Iran. începe a fi mai îmbucurător decât pământul ca operă a voinţei omeneşti.se gândeşte să scape ce se mai poate din frumuseţile încă neatinse ale pământului***. fără să pomenim pe unul dintre contimporanii noştri. izbuteşte să ne dea înfăţişarea locurilor necunoscute şi emoţia.1flet marile scene ale naturii. nu din nevoia apărării de duşmani. câţi au mai rămas. ** W. RIEHL.. în ce grad înalt. care s-ar fi oprit neho' tărâtă» în mijlocul haosului. cu 'îniminatele sale păduri de brazi şi stejari. aproape ae moarte. Şi nu numai felul de a clădi. P. dacă am chema ca mar. Intr-o pagină la dânsul e mai multă coloare decât în toatăopera lui Herodot.Evident. prin imagini adecvate. cu credinţa că s-a ales împrejurimea cea mai frumoasă din câte se putea. care. umanitatea s-a obişnuit cu frumuseţile naturii fizice*. ca un fel de culme literară. ( ( . Apoi întregul secol al XIX-lea. care. se urcă pe vârful înălţimilor sau înaintează în mijlocul apelor mării. şi croieşte un parc în monotonul şes de la Schwetzing**. e un drum imens. şi până la moderni (la Kalame bunăoară. Mitteilun- 175 care nu poate lăsa nimănui îndoiala. nenumăratele sale tablouri :din Mrica. planeta începe să aibă din ce în ce mai mult şi o însemnătate estetică pentru om. ** Revue bleue. etude sur John Ruskin . *** Reuue de deux monde. S-au făcut societăţi nu numai pentru protecţiunea animalelor.174 S. fantasmagoria tăcută a luminilor polare. 1900. Mai ales e usor de dovedit aceasta. vin pe la începutul veacului al XIX-lea măiestrele Privelisti ale naturii* datorite lui Alexander . din Orient. Die Wolken in der Landschaft de Fr. şi anume pitorescul serios. de altfel şi aşa prea sumară. . Parcul de la Yellowstone. Iar azi. ca operă a sensibilităţii omeneşti. unele plante rare de pe vârful munţilor vor fi de asemenea apărate****. ci din admiraţia pentru frumuseţile naturii. de când cu înfiinţarea societă­ ţilor de geografie şi înmulţirea numărului exploratorilor.von Humboldt. p.-Unite. în fine. Furtuna mărilor tropicale. Stutt. 57 şi u. *** PHILIPPOW. 714. Tahiti şi aproape din toate mările 'globului asigură lui Loti printre toţi scriitorii contimpor~ni un loc _deosebit ca exotist şi poet al frumuseţilor pământului**. o parte a omenirii în adevăr culte .ajunge să înfrâneze modernă * Deutsche Rundschau. peste care soarele se ridică întocmai <<Ca o biată planetă galbenă. în do·~ml figurii omeneşti.tă simţul pentru partea estetică a naturii s-a afirmat şi s-a împuternicit progresiv cu trecerea secolelor. unde ploaia e necunoscută şi pietrele au fost totuşi netezite prin lungi secole liniştite. 1862. Ea dovedeşte că pământul. . Oricum. **** P. Bourii sunt adăpostiţi în grădini sau <<rezerve» şi se aud glasuri în favoarea elefantului . la care ·. specializaţi . dând în vorbe iluzia unei mişcări cinematografice. La religion de la beaute. 553.oricare ar mai fi observările de făcut în pri. poate fi considerat istoriceşte ca ultimul termen în seria unei lungi evoluţiuni literare. prin bogăţia scrieilor cu imagini de un caracter special geografic. Fără îndoială. p. în care pitorescul a devenit un element inevitabil (de aceea de multe ori cu totul inferior). p. Polarreisen gen.vinţa evoluţiei. 1900. . MI'ITEILUNGEN. " Arhitectura ar fi altă dovadă. a ajuns la o adevărată pletoră de descrieri. e o notă optimistă faţă de turburarea haotică pomenită la început.e destul să pomenesc numele lui Ruskin . palate scumpe erau aşezate în şesurile cele mai searbede. aurora boreală. 1895 (6) p. 22. 217. fuge de minunatele înălţimi de lângă Heidelberg. 70. care au ră~as până azi modelul descrierilor geografice. genului pitoresc.

23. Cosmos. Str~bo.S. «Priveliştile întinse ne obişnuiesc să socotim fiecare organism ca o parte a totului şi să recunoaştem în plantă şi animal nu atâta individul mărginit sau specia. ~ Ştiinţele naturale au făcut din geografte şi etnografie o firească mtroducere la istoria ştiinţifică. Buckle. după cum îi zicea C. du priVIre la amestecul precumpănitor al elementului istoric în geografie. Conceptia • materialistă. Iar din acest punct de vedere. după ce am schiţat evoluţia literaturii geografice. Ritter. că dintre toate pierderile. 1. ~itter sau oricare altul..··~·····~ t~ 1stone. ' ' ' Pentru a lămuri şi această problemă. ) . . am cautat dm punctul de vedere al ştiinţelor naturale să fixăm locul omului şi al antropogeografiei în geografie.:. a:e ::n caracter empiric şi nu ne poate servi la dezlegarea chestmnn care face. .. . m pnVIrea generală asupra evoluţiei pământului si a sistemului planetar. a avut o predilecţie deosebită pen. iar acesta ni se pare a fi cel următor: Relaţia dintre fenomenele geografice şi cele istorice atârnă de felul cum concepem relaţia dintre cauzele acestor fenomene. poate._ . «casa de educaţie a genului omenesc». Herodot. omenirii. cât o formă a naturii înlănţuită cu tot şirul creaţiunilor. al XIX-lea). . Cercetarea fenomenelor de ereditate lămureşte rolul gloatei (rasă. metafizic. p~zitiuism: Cornle. toată cercetarea noastră din capitolele precedente7. a arătat o aplecare mm mare sau mai mică spre geografie. E ~rept. · ' · Sunt două căi pe care pornim în cercetarea cauzelor ce produc fenl?menele istorice. tema acestui nou capitol. teologic. cu toată depărtarea în care trăim faţă de atâtea ţări. LEGĂTURA DINTRE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE Istoria conceput(} pragmatic. -. Omenirea va înţelege. trebuie să căutăm un punct de vedere mai general. şi că mai ales ireparabilă e sluţirea planetei prin stingerea speciilor alese şi îndeosebi prin moartea popoarelor şi pieirea idiomelor. Catastro{ismul în luptă cu euoluţiomsmul (sec. 176 MEHEDINŢI excesul· voinţei. sau dacă un geograf. 1 _.: ~. -Intemeierea antropogeografiei (Hippocrat) deschiPerspectiva d€schisă de de calea spre o concepţie mai realistă. c~. acestea sunt cazuri izolate.. . Astfel de privelişti lărgesc fiinţa noastră sufletească şi. Cât prive?t~ cauza diferenţierii fenomenelor telurice. J?acă un istoric. .. care nu hotărăsc întru nimica problema abstractă a legăturii dintre cele două stiinte. Polybiu sau altul. care sunt atâtea şi atâtea posibilităţi către o cultură superioară. ea a fost schiţată. . decât istoria în care "sălbaticir' n-au nici un loc.. şi către o armonie mai înaltă în manifestările planetare. iar legătura dintre cele două serii de fenomene ne va indica în mod natural şi legătura ce trebuie să existe între stiintele ce se ocupă cu studiul lor. cele mai mari sunt cele ireparabile. popor) şi al personalitătii (omul de Geografia ocupă o sferă mai largă din viata stat) în istorie. studiul geografic al pământului. De a~eea. devine o disciplină sufletească de o valoare deosebită. ele ne pun în atingere cu întreaga viaţă a ) pământului*. Dar prin aceasta am stabilit numai relaţiunea dintre geografie si om nu relatiunea dintre ştiinţa noastră şi istorie. . Rămâne acuma să vedem care este cau~a fenomenelor istorice.

Si atunci toată geografia este un simplu corolar al istoriei împre~nă cu toate celelalte ştiinţe ale naturii. India. care am cercetat relaţiunea dintre ştiinţa noastră şi celelalte ştiinţe învecinate." "Ideea se manifestă în natură sub forma unei existente străine de ea însăşi. care de obicei ni se par dependente de capriciu! aşa-numitului liber arbitru. după care toate manifestările din viaţa popoarelor.. care par a dovedi existenţa ---unui determinism inflexibil până şi în manifestări ale vieţii foarte 'puţin supuse atenţi unii noastre. ne sugerează credinţa că toată istoria trebuie mai întâi explicată prin mediul geografic. paralel cu direcţia teologică şi metafizică a is" toriei.o rară silinţă. ci trebuie considerată ca o determinare în care ea există tot ca idee"*. pozitivistă. I. apă şi locuri) până în vremurile noastre. prezentate cu atâta relief în primul capitol al operei sale. · · Dar si în acest caz sunt două moduri deosebite de a răspunde întrebă. L'Histoire de la civilisation en Angleterre. relaţia din· tre istorie şi ştiinţa naturală a geografiei nu poate fi rezolvată altfel decât speculativ.. . Taine. pro. Grecii au o fineţe "înnăscută". cu desăvârsire . atât cele mai simple cât şi cele mai complexe. şi prin urmare [şi] în geografie. Descrierile sale asupra legăturii dintre natură şi om în Egipt. Chiar alegerea acelor cazuri curioase. nu e decât un produs al mediului fizic. 188. Ceea ce arătase Buckle pentru religiunea şi arta indiană. ar fi un produs al mediului fizic. Arta greacă e senină. blema relaţiunii dintre geografie şi istorie nu mai are nici un interes pentru ştiinţele exacte. iar aceasta e determinată la rândul ei de mediul geografic al fiecărui popor. ea a ajuns la apogeu. Vrednic de însemnat între toţi este • istoricul Buckle. clădeşte edificiul criticii istorice şi H. Philosophie de la nature. istoria ar fi o stiintă subordonată geografiei. arată că nu numai viaţa istorică este determinată grosso-modo de mediu. care adună rezultatele lor pentru a explica dezvoltarea neamului omenesc . şi în aparenţă demonstrative. pentru cei care pornesc pe această cale. dar chiar şi evenimentele mai mărunte. De la opera lui Hippocrat (despre aer. Dar oricât de interesante ar fi construcţiile sistemului hegelian şi oricât farmec au avut ele pentru unii din discipolii lui Ritter. iar imaginaţia lor e "în mod firesc veselă. Peru şi Mexic. omul şi toate manifestările sale de care ţine seamă istoria. unii au ales şi aleg încă în judecarea evenimentelor istorice punctul de vedere al unui materialism (uneori aproape naiv8). Potrivit acestei concepţii. Buckle. . e potrivită să izbească imaginaţia şi să întărească convingerea că baza tuturor explicărilor istorice trebuie căutată în ştiinţele naturale. arătând în succesiunea acestor fenomene sociale· o regularitate care în oarecare margini nu se dezminte. Dar mai surprinzătoare este periodicitatea numărului de sinucideri şi a scrisorilor puse la cutie fără adresă*. sunt spirite "clare" şi aplecate "spre dialectică şi sofisme". sub această formă. relaţia dintre istorie şi geografie e cât se poate de simplă: toată planeta nu este decât un accident istoric. Mai ales sunt sugestive. s-a înfiripat încetul pe încetul direcţia ceastălaltă.ii de la care am pomit. primele capitole în care autorul. progresul şi prin urmare civilizaţia în general atârnă de evoluţia ideilor. Şi cum în modul acesta ideea singură îşi pune negaţiunea sa şi devine străină de sine. BUCKLE. Se înţelege. 178 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Ori punem originea tuturor manifestărilor istorice în spiritul omenesc si considerăm acest spirit ca o entitate metafizică ce depăşeşte ~arginea experienţei ştiinţifice. sunt un adevărat monument al direcţiei pozitiviste în istorie. după cum reiese aceasta clar din filozofia lui Hegel. sprijinită pe marile progrese ale ştiinţelor naturale. sau. cei ce primesc punctul de vedere al lui Humboldt simt că. spre exemplu. I.S. un mod al ideii-natură. 32. cât timp acest din urmă fenomen social este de obicei rezultatul unei stări sufleteşti în care şi producţia cerealelor joacă un rol vădit. atunci se înţelege de la sine că între fenomenele geografice de o parte şi cele istorice de altă parte (prin urmare şi între geografie şi istorie) trebuie să admitep1 o legătură care poate fi cercetată din acelaşi punct de vedere dm . o simplă ocazie care să înlesnească manifestarea ideilor pornite din sufletul omenesc. În cazul dintâi. vioaie" şi pomită spre "fericirea - *HEGEL. dar cu oarecare variaţii. după cum o şi încearcă Hegel. Aşa. Aşa. . din contra. Dacă din contra concepem activitatea istorică a neamului omenesc ca o succesiune de fenomene determinate de împrejurările cosmice ale planetei şi considerăm genul uman ca un caz particular în economia globului şi în cosmos. 179 ··. ( \ c . 34 passim.t< TH. întemeiat pe rezultatele statisticii.. natura nu trebuie să fie considerată ca o existenţă exterioară faţă de idee . În veacul nostru. Sunt atât de cunoscute operele în care acest scriitor încearcă să dovedească legătura dintre mediu şi istorie (până şi în manifestările subtile ale artei) încât nu mai este nevoie să stăruim asupră-i. caută şi el să arate cu privire la popoarele Europei. După el. prin stilul lor vibrant şi prin bogăţia faptelor coordonate cu . "Natura nu e decât o determinare. stabilirea unei relaţii între producţiunea · grâului şi numărul căsătoriilor nu este de mirare. Tot în acelaşi sens.

asa că azi legătura dintre geografie şi istorie ne apare sub o lu~ină destul de deosebită. se plie et se petrit sous la pression physique .180 ) S. când vedem bunăoară că pic~orul calului nu e decât o simplificare crescândă a piciorului cu ma1 multe degete al strămoşilor lui (orohippus. elle l'enveloppe. marck). să se admită o girafă al cărei gât s-a lungit pe . părerea aceasta a lui Lamarck a fost mai pe u_rmă întărită de paleontologi. · · . contra ştiinţei oficiale. pe încetul. contra părerii lui Lamarck şi Darwin. istoria a avut ocazia să încerce în veacul nostru şi direcţia poziti-vistă. cât şi de studiul faunei şi florei contlmporane. Astfel. . marea albastră. deveni astfel o problemă strâns legată de fizica globului. pe lângă ideea adaptării la mediul fizic. "Organismele după cum vedem se adaptează în aparentă în toate părţile lor cu împrejurările de viaţă cele mai deosebite ·şi ni se înfăţişează astfel ca nişte mase plastice. "* 9 etc. pe care el le determină. "Quand. Darwin. de o girafă creată ca să populeze instantaneu unele păduri tropicale.. mai spre nord. astfel de teme sunt interesante. care în cursul timpului pot să fie tipărite în toate formele imaginabile''. hipparion şipliohippus). Fireşte. pe la începutul veacului. la rândul său. ·s-a părut mai liniştitor pentru minte şi mai aproape de unele obseivări de fapte. · Weissniann. închizându-~e în case solide spre a se apăra de umezeală ca de un duşman. după care organismele.· . Tot ştiinţele naturale au venit în ultimele decenii să introducă o însemnată modificare cu privire la teoria mediului. că mediul fizic are o influenţă asupra plantelor şi animalelor. Şi astfel. aşadar. de exemplu. l'homme neuf et desarnu~ se trouve livre a la nature. după cum zicea Herder. elle le fayonne. architerium. în urma silintelor animalului de a se întinde după frunza arborilor. . TAINE. independent dacă e vorba de plantă. ~u e d~ mirare. orizontul limpede şi înfăţişarea plastică a ţinutului era plină de armonia naturală a liniilor. Rezultă însă de aici că direcţia materialistă e mai presus de critică. în toată seria lor de la cele mai vechi până la cele contimporane. ea a triumfat contra autoritătii ~~vi~ . cum se părea lui Cu~er ori lui Pallas vechea doctrină a cataclismelor. introducând ideea selecţiunii. Vrednic de însemnat este că Taine le spune toate într-un capitol intitulat "rasa". Philosophie de l'art. · " Cu toată critica lui Cuvier· şi cu toate că Discours sur les r{woluti~'!s ~e la surfc:_ce du globe era privit ca o mică evanghelie a ştunţe1 desprepamânt. În fine. timp de mii şi mii de ani. . fără de care istoria nici n-ar putea exista. pline de negura polară etc. "'H. manifestată adeseori.·ar fi o simplă exemplificare a geografiei regionale şi atunci relaţia dintre cele două stiinte învecinate e foarte precisă: istoria este o geografie aplicată sa~ o geografie "în acţiune". dădu prestigiu acestei teorii înlăturând ca antiştiînţifică vechea concepţie a cataclismelor sa~ a revoluţiilor subite în viaţa plantei. fiindcă aerul Eladei era transparent. care m geografie se traduce în "lupta pentru spaţiu". Însă oricât de ademenitoare ar fi pentru vanitatea geografului o . ca ocazie pentru dezvoltări stilistice. elle le moule. şi că istoria este o ştiinţă total subordonată geografiei? Nu. Din contra. ea ni se pare neadmisibilă. et l'argile morale. influenţa mediului intern este cea hotărâ­ toare. în care toate formele s-au născut încetul cu încetul unele din altele. dar îndată ce e vorba de modificare şi prin urmare de evoluţi­ unea formelor organice. în sugestivele sale cercetări publi~ate în 1892. s-a ivit o nouă doctrină (Treviranus şi La-. prininfluenţa condiţiunilor de trai. MEHEDINŢI simţurilor". este evident că istoria toată sau aproape toată . Lupta pentru VIaţa. literaturile sunt fantastice. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 181 încetul. astfel de concluzie. întrucât se constată anu· mite corespondenţe între condiţiile de trai şi organizarea animalelor. după cum am zis. teoria mediului aplicată la fenomenele )storice s-a născut în urma unei generalizări pripite. după · care viaţa pe pământ a suferit revoluţiuni şi a fost mereu înnoită prin' creaţi uni speciale. · Dacă ne aşezăm în punctul acesta de vedere pentru a privi fenomenele istorice. printr-un materiaJism aproape naiv. II. doctrina influentei mediului ni se pare tot aşa de verosimilă. În loc. dacă începând cu studiul omului preistorrc teorra aceasta a dezvoltării în raport cu mediul fizic a pă­ t~unvs tot mAai adânc în studiul fenomenelor istorice. iar spiritul nutrit de ştiinţă exactă a fost foarte accesibil în secolul al XIX-lea la metafore ca "argila morală" şi •altele de acelaşi gen. ar forma un singur lanţ neîntrerupt. Astfel. toute molie et flexible encore. 101. În adevăr.. pornind de la ideea că mediul se manifestă în mod suveran în aptitudinile rasei. In sfărşit. geografia renăscută în acest veac prin lucrările lui Ritter Humboldt si ale altor geografi capătă în ochii unora prestigiul u~ei ştiinţe f~nda­ mentale. arta olandeză se resimte de penumbra în care trăiesc cetăţenii Ţărilor de Jos. arată. mesohippus. de animal sau de om. după direcţia teologică şi metafizică. Azi.

a unui artist sau a unei mari pertonalităţi istorice este manifestarea unei moşteniri ancestrale poate atât de depărtată. nu numai psihologiceşte. ea l-a dus pe om la lenevie şi la o cumplită mizerie ..o-d organismului este determinat: este hotărât dacă va fi mai IIlBl'::!: ori mai mic.. încât astăzi..""'"'s'ie experimentale. Şi atunci..und Volkerkunde.*_ E drept.~uelor.şi că individualitatea. elementul nemuritor al speciei. Ultimele experienţe ale lui ~age. Wallace. încât influenţa mediului contimporan asupra acelei opere este neglijabilă.. unde este cauza acestor variaţiuni. În dărnicia :q. Astfel că în celula germinală se gă­ se. pp.x'<"tive cu ajutorul datelor împrumutate de la psihologie şi de la :llte discipline depărtate de preocuparea geografului.::ntul pieritor. 18771 pp. PESCHEL..t venea din golul spaţiului. urmându-şi calea ei :. după studiile lui Weissmann.] 1. un blestem nu o binecuvântare". Un singur trunchi dă atâta făină.sJ:. animale. chiar din a 36-a parte a unui ou**. detaliile cb. ( .\L!.. Tot de asemenea.'î.. fără să n~'g.. care a putut obţine larve normale din fragmente de ou.-. geografia nu mai interesează pe istoric dec<1! . [Leipzig.determinarea esenţială a organismului care va deriva din ea.ri civilizat~. credem că avem dreptul să scădem cu mult însemnătatea mediului geografic.. ** A:rddves d< ::-. nici părerea lui Weissmann nu poate fi considerată ca o. c~1 la Buckle ori la Taine. Dacă locuitorii insulei Noua-Guinee au rămas pe una din treptele cele mai de jos ale culturii.. hotă­ rât şi: acesta tot prin ereditate. este destul să pomenim că trunchiul unui palmier care dă sago poate fi întreg transformat în pâine.. care tind a dovedi că influenţa mediului extern se exercită asupra celulelor somatice elem. se r~simte . viaţa materială a popoarelor este cu mii şi mii de fire legată de pământul pe care acele popoare trăiesc.\"X.p:. evident.182 S. Câteva zile să rămână ruinele de cărbuni părăsite de oamenii ce muncesc în ele si viata unui puternic imperiu. Azi nu mai poate fi pentru nimeni nici o îndoială că de la botocuzii Braziliei până la europenii cei mai civilizaţi.Essais sur l'heredite. Oricum însă.c Iar până atunci. opera unui reformator. chiar fiziologiceşte vorbind. mărturiseşte că "ieftinătatea hranei a fost. Şi pentru ca să nu se pară această concluzie scoasă cumva dintr-o generalizare pripită. când istoria nu mai e scrisă cu intenţie literară. contra oricărei aşteptări...-And e vorba de influenţa mediului asupr~ vieţii vegeiative a pop~. VII. ni se pari.-::rc. Aici ajunşi. care va căuta explicarea fenomenelor re. ştiinţă şi alte împrejurări sociale de ordin superior. care de timp îndelur:. · trebuie totusi s:\ ne abţinem de la orice amestec al geografiei în acest domeniu n::z. [Paris. poate fi în oan:-csre măsură comparată cu încercarea astrologilor care legau am:me împrejurări sociale de apariţia unei cornete. de vină este un palmier. care at~l. Tatus! ::hnâne încă un câmp oarecare şi pentru influenţa condiţiu­ nilo:-~erioare ale existenţei..ervat exclusiv istoriei.if:: şi particularităţile cele mai minuţioase sunt hotărâte . cu atâta legăturile cu mediul teluric devin mai felurite şi mai intime. dar acest câmp e restrâns şi formează 0 :nică regiune mobilă împrejurul unui punct central fix. *. 183 însemnată de legile superioare ale mecanicei cereşti.] 153.. face imposibil aproape orice exerciţiu al prevederii.i mai de pc urmă cuvânt al ştiinţei. Indată însă ce e vorbn. ed. adică a vieţii somatice. consumând provizia omului (mănâncă şi lemnele). Ba încă sunt atât de multe şi de izbitoare exemplele care arată cât de strâns este legată de mediu viaţa pur animală a genului omenesc.) prin mediul contimporan ei. dacă va semăna tatălui sau mamei . Din clipE cind încep preliminările celei dintâi segmentaţii a celulei-ou. devine o poveste deşartă.] 390. dacă nu ţii socoteală de voracitatea acestei mici vietăţi (termes bellico~us) care. a unui popor etc. vi. ci pur ştiinţifică. 154.m cauzalitatea în înţelesul comun al ştiinţei. explicarea unui caz mărginit (de exemplu opera unui artist. Şi iarăşi: cum să înţelegi nepăsarea negrilor care locuiesc în ţinuturi cu termite. Iar ceea ce vedem azi a fost şi va fi desigur totdeauna. trebuie neapărat să ţinem seamă de influenţa mediu-lui geografic. încât se pot scoate din el 1800 de pâinişoare. altfel istoria.rnă de cauze ascunse în misterul moştenirei plasmelor ancestrale. relaţia dintre geografie şi studiul fenomenelor istoric~ se limpezeşte: Intrucât e vorba de viaţa somatică sau vegetativă a societăţilor omeneşti. 391.. A WEISS. unul dintre cunoscătorii cei mai buni ai acestui ţinut. lipsită de fundamentul geografic. arte.înr dacă ne întrebăm. 1899. Şi iarăşi nu mai este nici o îndoială. că cu cât cultura creşte..~~~-~-~··~·· ( . CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI . de câte ori este vorba de fenomenele complexe istorice. de fenomene mai complicate: religiuni. 1892. adică hrana pe un an întreg. nici nu ne mai putem închi- * O.sgur că ca este iniţial prezentă în celulele germinale.it.aturii a stat blestemul.. Abhandlungcn [zur Erd. ba chiar a întregii ome1 . arată că problema modificării orga::rismelor în raport cu mediul e departe de a fi clarificată. este determinată în mod esenţial de modincările intime din celula germinală.

cum o cunoaştem şi o cultivăm azi. mai mult decât geograful? Şi iarăşi. . se desparte de istorie. nici America. ce-ar cuprinde o operă istorică asupra eskimoşilor mai mult decât materialul adunat de geografi cu privire !a monotona lor viaţă. istoria. măsură de timp. Şi după cum relaţiunea dintre cele două stiinte se traduce în. zice el. .. cea care urmează e capabilă să dee î.S. VOlkerkunde.mnă "şef'. atunci raportul dmtre materialul istoric şi geografic ne sugerează multe şi interesante observări..~ . acela al timpului: cu cât ne apropiem de tinereţea omenirii. 4. Deci după ce am considerat legătura dintre istorie şi geografie numai din punctul de vedere al naturii fenomenelor lor. In rezumat.cel puţin cu privire la fenomenele culturale complexe . aşadar. care în dezvoltarea sa socială n-a ajuns să aibă nici măcar vorba ce înseJ. Aceasta nu este o simplă întâmplare. trebuie să mai ţinem seamă încă de un factor. cu atât istoria . Indată însă ce părăsim viaţa vegetativă la care este a îm- condamnapartea omenirii mai apropiată de animalitate şi ne ridicăm la cercetarea fenomenelor mai complexe. nu nupai al naturii fenomenelor de care se ocupă o ştiinţă şi cealaltă. cu atâta l~gătura dintre geografie şi istone este mai Staba. Toate acestea însă privesc numai relatiunea dintre cele două ştiinţe din punct de vedere genenil-abstrac't. . nici Australia sau Polinesia contimporană n-au intrat încă decât incidental în marile lucrări istorice ale veacului. In adevăr. mediul geografic nu mai poate fi utilizat în explicările fenomenelor în chestiune. V. care reprezintă preistoria contimporană. atunci. Căci. Din aceasta însă rezultă că legătura dintre istorie şi geografie mai trebuie considerată şi din punctul de vedere al timpului. dintre care cele mai principale pot fi găsite de cititor înşirate sumar într-un capitol al Antropogeograf"iei**. Ce ştie să povestească istoricul despre australianul. 184 pui povestirea vieţii CNILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI unui neam fără o suficientă cunoaştere prejurărilor geografice în care acel neam s-a dezvoltat.\tr-o forV * O.se depărtează de geografie. C~nd e vorba de interesul practic al compunerii operelor de iston_e Şl de geografie. op. Din acest punct de vedere privită relaţiunea celor două ştiinţe. atât spre poli cât şi spre ecuator. cu atât elementul geografic este mai indispensabil istoricului. putem afirma că cu cât fenomenele istorice sunt mai complexe şi de un ordin mai înalt (adică privitoare la viaţa ?ufleteasc~ a. ci se leagă de o cauză mai adâncă: regiunile pomenite mai sus nu-s încă destul de . Ritter. adică de civilizaţiile înaintate. ea se mai traduce de aseme~ea "si în măsură de spaţiu: cu cât ne apropiem de ecuator sau de poli. PESCHEL. ci în natură" . sau cu cât ne vom coborî azi de la popoarele civilizate şi deci bătrâne spre popoarele sălbatice. şi pentru ca să nu i se pară cuiva afirmarea lui Michelet ca o licenţă stilistică din partea unui istoric prea sensibil la partea pitorească a vieţii popoarelor.~ di~ea. Şi invers: cu cât ne apropiem de bătrâneţea pcpoarelor.··~.adevăr. un cuvânt al lui Michelet. sau al studiului acestor ştiinţe. sunt un avertisment pentru zelul celor ce doresc în istorie o pozitivare mai înaintată decât e posibil în stadiul de faţă al ştiinţei. cu atât istoria se apropie mai mult de geografie şi se sprijină mai mult pe aceasta din urmă. D~ntr~ acele observări privitoare la necesitatea legăturii dintre 1stone Şl geografie. Mai tot ce ştim despre barbarii (Naturvălker) contimporani ') este pură geografie. cit. des repetat de geografi. adică de preistorie {fie măcar şi de tă 185 preistoria contimporană). cu atât istoria devine mai geografică şi invers. legate de obicei de individualităţile puternice ale fiecărui popor. este cât se poate de adevărat. Şi de aceea. orr:eni_rii).. iar istoricul devine cu "\' desăvârşire independent de geografie. scade în bogăţie potrivit cu latitu--~. cu cât ne vom coborî în seria veacurilor spre viaţa primitivă a omenirii. Literatura geografică a adunat cele dintâi cunoştinţe despre această parte a umanităţii lăsată la o parte de istorici şi este destul de semnificativă împrejurarea că până în prezent nici Mrica.L'histoire est d'abord toute geographie" 10 . la care îi condamnă o climă antiistorică? lncât dacă Hegel a exclus zona caldă şi pe cea rece din istorie.istorice" pentru a fi atras luarea-aminte a celor ce scriu istoria ele sunt numai geografice. îndată ce este vorba de astfel de probleme. mărginindu-se în sfera explicărilor permise de metoda ei. dm contra. cu cat este vorba de fenomene sociale mai elementare şi de viaţă vegetativă -cum este cazul totdeaun_a î~ prima fază a tuturor civilizaţiilor şi prin urmare în toate regmmle unde natura opreşte pe om într-o fază de trai rudimenta~ cu at~t gra~iţa _dintre istorie şi geografie este mai nesigură. 346. pentru toată regiunea aceasta superioară a istoriei. ed. adica una tmde sa se mtegreze în masa celeilalte. "căpetenie"*. în. . că "istoria nu stă lângă nRtură. eroarea sa ar fi o simplă chestiune de nuante în caz când n-ar fi fost de vină şi amestecul metafizicei. ** RATZEL. unde autorul pleacă de la ideea aforistic exprimată de C. Modificările intime ale celuI lelor germinative despre care vorbeşte Weissmann. geografia. este destul să ne oprim atenţiunea asupra unui singur fapt.

Polybiu (istoric. înainte de a cere ajutorul istoriei.. iar cârmuitorii ei socoteau că se vor putea apăra de flotele oamenilor albi. HERDER '• . dacă ai privi-o ca pe o dramă fără scenă şi fără decorul din fund"*. Mediterana şi ţările dimprejur i se păreau centrul universului. Nici la 1500. să nu crezi că înţelegi istoria. este în stare să dea întregului înfăţişat în hartă o perspectivă. * RATZEL. chiar şi un copil îşi poate da seama cât de îngust era orizontul lui Polybiu. istoria nu era încă universală. Aceasta. ( . op. geograf. când Columb se întorsese din Lumea Nouă. Atâta numai ar mai fi de adăogat că. Nici la 1800. ca pe o foaie netedă. Istoria vine abia în rândul al doilea. numai.S. Azi. Întinderea stăpânirii romane îl uimise pe cel deprins cu statele pitice ale Greciei. înconjurând fiecare insulă cu o perdea de copaci. ~ Nici la 1860. 28. harta are nevoie imediată de cartea geografică. . harta (o parte a geografiei) nu trebuie să o citeşti aşa cum stă înainte. lipsită de perspectivă. după ce explorările lui Cook fixaseră destul de exact pe hartă întinderea Oceanului Pacific şi deci proporţia dintre uscat şi apă. etnograf şi om de stat) avusese impresia că istoria a devenit universală. Acum două mii şi ceva de ani. 186 MEHEDINŢI mă condensată un sfat spre folosul practic al istoricului cât şi al geografului: "practic vorbind.. ci având la îndemână comentariul istoriei. Faptul cel mai caracteristic al timpului de faţă ni se pare acesta: istoria a devenit planetară. şi tot de asemenea. cit. când împărăţia japoneză evita încă atingerea cu străinii. ' GEOGRAPHICA FAZELE GEOGRAFICE ALE ISTORIEI OBSERVĂRI GEOPOLITICE [fragment] Istoria este geografie în mişcare. •·. spre a o scăpa de lovitura tu_nurilor.

unde e aşeza­ ' tă gloata galbenilor. Ca o ciudăţenie şi mai mare. cu toate că spusese: «geografia este mama istoriei şi a politicei». nav1gaţi~ mărginindu-se la ţărm (periplu). traiul omenirii a fost continental. Faptul care a inaugurat deplin faza oceanică a fost o descoperire tehnică: aplicareR aburului la navigaţie __:. decât în momentul când explorările lui Cook au determinat cu destulă aproximaţie întinderea Oceanului planetar.. trecerea de la o fază la alta s-a făcut pe nesimţite. Atât de îngust era orizontul istoric.ca şi cum ar fi trăit pe două planete deosebite. ) A) Timp de mii şi răsmii de ani. se oprea) s-a trecut atunci la navigaţia liberă: oricând şi în~ orice. oase? :(Singuri egi. Altfel n-ar fi făcut marea greşeală de a vinde Statelor Unite Louisiana şi prin urmare valea lui Mississipi. ajutaţi de puzderia insulelor.188 S. Oceant_~l Indi~n -:aproape pustiu şi el. cu nasuri turtite etc. Nu numai sălbaticii. Ba încă unii monarhi din epoca continentală mergeau până acolo încât chiar interziceau supuşilor construirea corăbiilor! Pentru a vedea cât de mare era înstrăinarea de ocean. iar Trafalgar --:. Dar faza aceasta n-a început de-a binelea. În lupta pentru cucerirea spaţiului geografic trebuie să deosebim însă mai multe faze: universală. însărcinat să conducă flota din Indus până la gurile Eufratului. de ritmul alizeelor şi de minunatele lor luntri. vaporul. Thrm întreagă a intrat atunci în stăpânirea omului. dar şi neamurile ajunse pe o treaptă înaltă de civilizaţie şi de cultură. Expediţia sa în Rusia era un fel de reeditare a ispră­ vii lui Dariu Histaspe contra sciţilor.~ când Bismarck a luat iniţiativa împărţirii tuturor ţi­ nuturilor rămase fără stăpân. Nu peste Sahara au ajuns popoarele Mediteranei în atingm·e cu rasa neagră. imperii cu o civilizaţie şi o cultură de • nivelul celei egiptene şi chaldeene.ptenii aflaseră ceva despre rasa neagră. In sfârşit. întocmai ca vârful creionului. a curenţilor şi a râurilor). dacă nu i-ar fi văzut în carne ŞI. cu părul creţ şi lânos ca al mieilor. ci înconjurând Sahara. vapoarele au putut urma drumurile cele mai scurte.) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 189 De asemenea. mediteraneii nu ştiau aproape nimic despre lumea de dincolo de cocoaşa Pamirului şi a Tibetului. Iar cât priveşte America şi rasa ce s-a numit mai târziu roşie. Se înţelege. au apucat mai târziu şi navigatorii portughezi. Singurul ocean străbătut mai de timpuriu a fost cel Pacific. . considerat azi ca o . Cuceritorul rămăsese continental. nici nu s-a gândit la flux şi reflux. Târziu.Mediterană engleză». Polinezienii. istoria a început a . Istoria antică a fost aşadar continentală în cel mai deplin înţe. târziu de tot s-au stabilit legături între aceste cuiburi de omenire izolată. trăiau pe acelaşi continent. nu cugeta·destul de hologeic 3 sau geopolitic. Abia atunci a început şi omenirea să ia cunoştinţă de unitatea ei antropologică şi biogeografică (Blumenbach 2 ). Atlanticul era încă pustiu. când vântul. nici pomeneală. prin ·atingerea cu ea în valea superioară a Nilului. etc. Statul farao: nilor si al chaldeilor habar n-avea de navigaţie. De la plutirea cu pânze (nevoiaşă şi chiar paralizată. e destul să amintim atât: când Mesopotamia şi Egiptul aveau un trecut istoric de mii de ani.direcţie (chiar contra vânturilor.un episod se. Pliniu mărturisea cu naivitate: Cine ar 'crede că există si oameni negri. . In locul zigzagului vaselor cu pânze. pe ocean s-au stabilit cele dintâi relaţii mai strâ12se între indo-europeni şi lumea galbenă din Extremul Orient. Generaţia de la începutul secolului de faţă este contemporana celor dintâi exploratori care au văzut polii planetei si a oamenilor de stat care au împărţit până şi sloii Mediteranei ~rctice si gheturile arhiseculare ale continentului antarctic ajungâ~d la st~agul înfipt în creştetul lui de mâna norvegianului Amundsen. erau străine de ocean. încât Nearch.. (Tot pe calea lui. dar de isprăvile lor nu auzise încă nimeni . iar Mediterana ajunsese în plină lumină a epocii greco-romane. amiralul lui Alexandru Makedon. cu toată agerimea privirii lui.. nimeni nu-l trecuse în curmezrş. Era cât pe ce să-şi piardă vasele şi oastea îmbarcată pe ele. Napoleon. Şi e vrednic de însemnat că legătura s-a făcut mai întâi prin apele oceanului. tot oceanul ne-a purtat spre America şi Australia. Cei din bazinul Mediteranei nici nu visau că dincolo de pustia Saharei trăieşte o întreagă lume cu pielea neagră. MEHEDINŢI Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Atât de străină era lumea continentală de acest ocean. amintim că Peru şi Mexic. fără să ştie măcar unul de altul. l~s al cuvântului. măcar că marea ŞI ocean~lle sta la îndemână.) De asemenea. mişcându-se pe faţa unui glob geografic. Amiralul cartaginez Hannon 1 a fost un fel de Columb în ce priveş­ te descoperirea Africei «negre». Anul 1800 era încă sub zodia continentală. roiau de la un arhipelag la altul. Fiecare trăia închis în orizontul lui. a urmat aşadar o fază oceanică în istoria omenirii. B) După faza continentală.· cundar în cadrul războaielor sale.

Caracteristic pentru înfrăţirea dintre om şi ape în faza ocea_m~ă e faptul_ că tehnica navigaţiei a ajuns să permită chiar u~m sm~r mannar să străbată fără tovarăş orice ocean al pă­ mantulm. uzinelor si tuturor centrelor sale industriale si militare.o armată de zburători deasupra porturilor. In oceanul liber al aerului. înlocuind sarcina de cercetaş a cavaleriei. arhipelagul britanic nu mai văzuse nici o invazie. devenit «Marea 'Britanie». exportul de cărbuni şi de mărfuri fabricate. 191 oceanului.oştri prin tehnica navigaţiei sub apă. p. bursa.. ' ' In ce priveşte transportul. şi nimeni nu se putuse apropia de porturile sale.. Cel mai mare stat al planetei.. In ziua când Lindberg4 a putut zbura singur peste Atlantic (într-o noapte şi două zile). artilerie (tunuri şi mitraliere).u. adică a industriei mari. în faza atmosferică. etc . p. Un francez (Gerbault) a trecut si Atlanticul si Pacificul cu un mic yacht. Şi astfel' apare în secolul al XIX-lea cel mai întins dintre toate statele câte văzuse până atunci p~an:ta. vasele au căpătat dimensiuni care le ·aseamănă cu nişte <<cetăţi plutitoare>>. măcar că durase 25 de zile.. Relevăm aici numai atâta: fiind apa mai întinsă decât uscatul cine a~ dob~ndit mai întâi stăpânirea asupra oceanului planeta. Istoria acum este nu numai universală. După ce timp de opt secole. Liniile de navig~tie ale <<regatului unit>> Anglia. stăpânirea *Omul de stat. dar viaţa omenirii este în aşa măsură integrată. se reazemă întâi de toate pe flota. aviaţia a adus o nouă revoluţie în circulaJia planetară şi deci în relaţiile economice şi politice dintre ţări. a putut stăpâni comunicatiile dintre toate continentele şi deci negoţul mondial. au făcut din micul arhipeleag aşez~t în nord-vestul Eu~_opei_ centrul relaţiilor mondiale în ce priveşte importul de ma·. C) Faza oceanică· ar fi putut să dureze multă vreme dacă nu s-ar fi ivit un lucru neaşteptat: avionul. de depozite de cărbuni iarăsi în toate mările ---~~~şi oceanele.. Dacă mai tinem ~eamă şi de Zepelinuri. acela. este' vădit pentru orişicine că.190 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ S .a oceanică începuse de-a bmelea. În câteva decenii. adevărate <<c~tăţi zburătoare». cu posesiuni raspand1te pe toată faţa globului.. avionul apăruse mai mult ca mijloc de sport. a văzut în al doilea război. şi Irlanda. iar la începutul războiului mondial avea numai rolul modest de observator. tehnica a ajuns să împlinească prin circulaţi~ în aer roluri cu mult superioare circulaţiei pe uscat ori pe apă. 397 ş. Iar rezultatele au fost imense: europenii s-au revăr­ sat asupra tuturor continentelor. a plecat de la început cumpăna în favoarea Angliei. Scoţia. bizuit pe cea mai puternică flotă şi pe ceea ce numea el «splendidă izolare». după părerea oamenilor de stat britanici să fie superioară flotei tuturor celorlalte state. MEHEDINŢI Trecerea celui dintâi vapor în curmezişul Oceanului Atlantic în 1819. izolând repede pe rivalul de pe uscat şi tăindu-i putinţa de aprovizio'nare cu materii prime pentru industrie şi cu hrană pentru populaţie. Marea Britanie.. am cercat să arătăm altădată*.. împreună cu mărfurile lor (fabricate de maşini purtate cu abur şi transportate de vapoare mânate iarăşi de abur. apoi «Mai marea Britanie>>. precum şi cantităţi enorme de explozibile.cu adevărat mondial acesta . ( ( . cum le arată şi numele). apoi o grozavă armă de atac: duce cu o repeziciune înzecită ca a trenurilor infanterie (paraşutişti).cea atmosferică. a încetat dintr-odată de a mai fi izolat. E pe cale să devină factorul decisiv al războiului. 5. Trilogii. ajutate de secundantii lor au transformat repede un război european în <<război m~ndiaL. s-a început o fază nouă în viaţa omenirii . necum să vatăme populaţia din mijlocul insulelor. După ce la început. avioane zburând pe deasupra vânturilor (până aproape de stratosferă) pot stabili de la un continent la altul şi peste continente şi mări legături mai scurte şi neasemănat mai repezi decât cele oceanice. tern pnme. De la monoxilele de odinioară până la transoceanicele de azi si marile unităti blindate ale forţelor de război (adevăraţi monştri de metal) depărtarea e ca de la pământ la cer. banca. Iar culminarea fazei oceanice a fost atinsă sub ochii :p. Puterea acestui stat uriaş. putând ancora în mijlo~ul celor mai' întărâtat~ furtuni şi odihnindu-se ca în portul cel mai linistit când valurile mă~turau puntea micului vas. ca în faza oceanică. ajutate de cabluri aşezate pe fundul tuturor oceanelor. încât izolarea a devenit cu neputinţă: nici o naţiune şi nici un stat nu mai poate scăpa de ritmul accelerat al relaţiilor impuse de tehnica circulaţiei moderne. care trebuia. Ce efecte economice sociale şi politice a avut revoluţia maşinismului. el a ajuns repede mijloc de transporturi comerciale pentru mărfuri uşoare şi călători. m ch1p firesc. Până la submarine flota de supr~faţă era decisivă. In marea încăierare dintre Angli~ şi Germama (1914-1918) care. • :··'- "' . a fost totusi o dovadă că omul ajunse_se stăpân pe întinderea apelor şi că fa.

ca şi lupul din pădure sau altă sălbăticiune care trăieşte de azi pe mâine. care-i înzecesc şi-i însutesc puterile. se începe cercetarea avuţiei unei ţări cu o pnv1re asupra pământului ei. ci e o născocire omenească. omul era tot atât de bogat. Pentru ce? "Factorii naturali ai bogăţiei" (adică plantele.) au mare însemnătate. comerţ ) De obicei. Pe unul şi acelaşi pământ. pietre şi metale şi-a făcut o sumă de unelte.. precum şi o mulţime de animale care să-i dea hrană şi îmbrăcăminte. a trebuit să treacă mii şi mii de ani. În Alaska (la Kloţtdyke). ci omul. mineralele. agricultură. Ar fi mai drept să se înceapă cu o privire asupra oamenilor. eskimosul abia trăieşte din pescuit şi vânat. iar din lemne.GEOGRAFIA ECONOMICĂ ) OMUL CA FACTOR ECONOMIC. păstorie. In acest răstimp. suferind . dar bogăţia nu e lucru natural. el s-a deprins a creşte înadins o sumedenie de plante (ierburi şi pomi). un neam e sărac._ăca şi unde se va adăposti. Formele de cultură economică:-··~-···----···~~···vânătoare. râurile ca mijloc de transport etc. animalele. Prin urmare. La început. Şi astfel. cu ce se va îmbr. nu pământul e izvorul bogătiei. industrie. din lipsit şi neajutorat. a ajuns azi bogat (adică înzestrat cu multe înlesniri pentru trai). altul e' bogat. Până să ajungă a avea un trai mai tihnit adică să ştie din vreme ce va mânca. cum era la început.

. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 195 lilieci şi alte vietăţi înfometate. (Când europenii se miră de gustul lor pentru cărnuri stricate.Mijlocia vieţii este de 13-15 ani. fiecare ţinut trebuie mai întâi după omul care îl stăpâneşte ::. veşnic ascunse sub zăpezi. Asta lămureşte pentru ce sălbaticii lasă de obicei cărnurile să putrezească. primitivii consideră chiar hoiturile ca o mană cerească. fie în rău. Aşadar. omul se simte acolo închis ca într-~ puşcă­ ' rie. măsurat ------. care nu pricep nimic din agricultura cu irigaţie. e greu să ghicim. ne închipuim că a dus un trai destul de înlesnit. cu care strâng pântecele să nu ghiorăie. ca în ţările unde omul este îndestulat. In schimb. care veşnic foiesc incoace si încolo după hrană. plină de crengi şi de frunze putrede .. Pieile-Roşii din Brazilia. ceea ce nu se întâmplă decât la făpturile de tot greţoase. pentru ca înlesnirile traiului să se schi~be 'îndată..i-l lucrează. ei arată o mare greaţă.. E destul să schimbi locuitorii unei tări si să aduci altii în loc. si de obicei cei slabi sunt totdeauna în primejdie de a fi ucişi.azi ră­ tăcesc nomazi de neam arab. .De obicei. Pădurile ecuatoriale sunt nu se poate mai puţin prjelnice pentru viaţa omului. Peste tot.. . sprijinind un pod de frunziş. ei răspund că "doar nu mănâncă şi mirosul"). li L' Cum va fi fost omul la început. Negrii Fang (Congo francez) îţi fac impresia unor lapturi sperioase şi totdeauna gata de fugă .).. . Inchipuieşte-ţi o sumedenie de trunchiuri ca nişte coloane.. mereu verdeaţă şi flori. papuaşii din Noua Guinee) că duc o viaţă plină de toate deslatările raiului: mereu cald.. începe fiecare a-şi căuta hrana. omul ca factor economic (adică: omul ca izvor de bo. sunt întunecate şi umede.Copiii. ţara unde curg Tigrul şi Eufratul va ajunge în scurtă vreme iarăşi unul din grânarele lumn. În şesurile Mesopotamiei. E destul să întindă mâna şi să ducă hrana la gură . (Eskimoşii sug până la 12 ani.. găţie) e cel dintâi lucru pe care trebuie să-1 cercetăm. Venind însă englezii în locul turcilor. întocmai ca si • locuitorii din regiunile polare. pe acelea le mănâncă cu bucurie.nici chiar acolo unde lipseşte antropofagia. Dar. după cum socotim şi despre primitivii 1 din ţările calde (negrii din pădurile ecuatoriale.ce~a ce se întâmplă rar de tot. iar alţii mănâncă ţărână (litofagi). umezeală şi lunecuş. Până atunci suge însă la mamă. încât unii au o curea anume ("cureaua de foamete"). . căci de mintea lui atârnă felul plantelor şi al animalelor sau întrebuinţarea avuţiilor de sub pământ. Jumătate din copii mor înainte de 20 de ani. · Insă urmarea cea mai grozavă a foamei e alta: canibalismul sau "antropofagia" 2 : adică. pe când americanul din Statele Unite îşi face hotele luxoase şi sfredeleşte pământul îngheţat ca să caute aur.numai să le găsească. . prea dospite.Cât despre putreziciuni. apoi le mănâncă. In Congo. când văd usturoi si unele br~nzeturi europene.fi~ în bine. . omul mănâncă de viu pe alt om. la 6 femei abia vezi un copil. iar dacă asculţi cu luare-aminte.. reptile. De aceea. temeiul rodniciei de odinioară a acelui ţinut. în tăce­ rea aceea grozavă. e destul să pomenim că în unele colonii europene (Congo). .un fel de Paris al antichităţii . prin care lumina soarelui abia răzbeşte ..-~~~ A. În loc de a fi preţuită hrana proaspătă. De aceea.E aşa de cumplită lipsa. unde azi e nisip pustiu creştea odinioară un orz cu foaia lată ca a păpuşoiu­ lui . Sălbaticii din ţinuturile ecuatoriale suferă mereu de foame. Ca să se vadă ce însemnează lipsa.Olandezii ar schimba în zece ani toată lunea Dunării. De aceea. boalele cele mai multe ale primitivilor de azi vin din foame. aşa că bătrâni nu se văd mai nicăieri. La 6 ani. .. greutatea cea mai mare e alta: lipsa de hrană. mereu poame pe copaci . Dorinta lor de toate zilele e să mănânce o dată până să se sature...194 S.. femeile . cimitirele sunt păzite de străjeri ţnarmaţi. Mai întâi. deoarece negrii dezgroapă cadavrele şi le mănâncă.Să · vedem deci treptele dezvoltării economice a omenirii. bătrânii.. ca pisoii sau căţeii . cum sunt şerpii şi alte jivine lacome. ( ( ·- . auzi foşnetul jivinelor mărunte: insecte.. Adevărul e cu desăvârşire altfel. Tot lipsa de hrană explică n~mărul mic al populaţiilor primitive şi viaţa scurtă a sălbaticilor. ia~ pruncii sunt lepădaţi. MEHEDINŢI cumplit de foame. unde se înălţa acuma vreo 2500 de ani minunatul Babilon . numai să înşele cu ceva stomacul. când e vorba de avuţia unei ţări. STAREA PRIMITIVĂ . Călătorii spun că samănă mai degrabă cu o pivniţă întunecată..

Totusi vedem că acesti primitivi stau locului. Chiar şi azi. căpitanul l-a chemat să se suie pe vapor. Mesopo.a bog_aţwL. .Nici nu-i trece prin minte să agonisească avere.:'ie: tătile mărunte· îndeosebi furnicile. îndată ce şi-a potolit foamea. pl~gă veşmc~. -:. avea să fie ucis într-o bună zi şi ospătat de stăpân. a fost m ţănle calde dm~re Asia si Australia omul avea să lupte cu animale foarte puterniCe (leu.putem zice că averea nu este un lucru natural..îi fac viaţa aproape cu nepu~inţ~. nu-i de mirare că omul primitiv a trăit aci mii de ani. În adevăr. dacă moartea nu-i apropiată. pent.un vâslaş fără per~che Şl un vânător foarte iscusit . viaţa se preface foarte pe încetul. . . tigru.. ţanţam ŞI altejivine care. ŞI omul de odinioară care se hrănea cu ce găsea şi nu putea scăpa de fiare decât asc~nzându-se. nu ştim. sunt o. când era şi mai neînvăţat decât acuma. şi caută hrană. omizile. Starea lui obişnuită e trândăvia şi de aceea fiul trăieşte întocmai ca părinţii. viaţa unui indigen este nu se poate mai simplă: înda1{1 ce se scoală. e atât de slabă. O pildă: Căpitanul unui vapor francez întâlneşte într-un sat pe malul fluviului Congo pe un negru care slujise mai înainte printre marinarii săi. . rezultă că în starea naturală (adică în sălbăticie) omul nu cunoaşte bogăţia nici azi. adică nu are nici un preţ.. până ce biata făptură omeneasc~: slabă. ·. pentru sălbatic. ·. 196 CIVILIZAŢIE ŞI CUL'TURĂ MEHEDINŢI Din cele înşirate până aci.cocind unelte tot mai bune. -cum ar fi pentru noi faptele unui nebun). · . îşi dezmorţeşte puţin mădularele. Între eskimosul (care e . Umezeala ţărilor din aprop~erea ~cua­ torului face să putrezească tot ce nu e viu. ~:•Dar chiar hrana. Cât va fi durat starea de curată sălbăticie. Puterea de închipuire. Putem zice că munca. cu frigurile pe care le pricinuiesc. iar altele mai încet? De ce atâr~ă repeziciun:a. . . timpul null~--­ există.~t de peste 100 m lăţime şi nu se sfiesc nici de flăcări. Dar şi mai primejdioase er~u. ..?u drept cuvânt . ~ ta. care n-avea mc1 atat. depărtarea e ca de la cer la pământ. se aşază iarăşi la odihnă.. Nu numai mermdea " Prin urmare. Pe când englezul zice: timpul e ban 3 . cască . calea progresului Cele spuse mai sus arată că omul n-a putut să se deştepte în ţă­ rile calde şi să adune avere. . b) Pornirea pe. de asta nici nu-şi bătea capul. şi tot nu se astâmpără. cele dintâi ţinuturi unde omul s-a deşteptat mai mult şi a ajuns la o gospodărie mai deplină sunt: valea Nilului. ci numai acolo unde clima îi îngăduia să păstreze hrana şi-l silea să se opintească mai mult spre a o dobândi.).Mii răsmii de ani au trebuit să treacă. a) Cauzele întârzierii în starea primitivă. Pentru el nu există viitor. Mănâncă ce se întâmplă la îndemână. aruncata dtmmeaţa. cu gândul la viitor. ca să-I îngraşe până la sorocul când era să fie căsăpit. . Ce avea să se întâmple cu el în ziua aceea. apoi. este un om_ t~re _ciVI: lizat fată de omul neajutorat de odinioară. . care scapă de concurenţa animalelor nuci ŞI mari. adică naşterea ŞL creşter. ci munceşte(!). el cere tot acelaşi preţ. Cu dre~t cuvânt· s-a zis că adevărata fiară în regmmle ecuatonale este msecw ) !ar .. dar 197 ' . şi când face un drum de mai multe zile până la un târg. pe aceeaşi treaptă cu fiarele.. adică lucrarea făcută înadins. purtarea aceasta este pentru un primitiv ceva cu totul neînţeles. este cu desăvârşire streină de cugetul omului sălbatic. . (0 scândură. . hienă. ~rogresulm gospodăriei omeneşti. ' ' . Şi când îţi vinde o marfă pe loc. încât nici de moarte nu se teme. lăcustele.. unealta . Dar robul nici nu s-a urnit.c'um se explică această schimbare atât de înceată? Şi pentru ce unele părţi din omenire au înaintat mai re: pede. o gaseşb până seara sfredelită pe dedesubt!) Lăcustele de asemene~ n~vă­ lesccu grămada şi strâng orice urmă deverdeaţă. nu putea fi păstrată.. c~ o ~prava a omuluL adunată. nă::.Deocamdată îi mergea bine acolo: stăpânul îl hrănea cu îndestulare. ci se sl~je~ ca unelte de crengi rupte din copaci sau de pietre cu~ese la întâmplare.birueşte chiar ursul polar).u el.:. adică să muncească. In patria sa. necum la început. Primitivii de azi sunt departe de a ne putea arăta treapta cea mai de jos a vietii omeneşti. de bună seamă. ca să-1 facă scăpat..etc. În adevăr. . De milă. despre ce va fi mai târziu. Fiul trăieşte întocmai ~~ părintii. care. Acuma se afla în robie şi. ' şi haina.trec rau. (Când vede pe un european că are ce-i trebuie: mâncare şi haine. ţânţarn. adică de la mână până la gură. tot ce nu e pus la adăpost muce- zeşte şi putrezeşte. proastă şi neajutorată de la început a ajuns pe treapta pnmitivilor de azi.S. un negru care are arc şi săgeţi. ?'ermitele r~d to~ ce întâlnesc în cale. după obiceiul locului.

. Iar dacă ucid o focă ori întâlnesc cumva hoitul unei balene pe jumătate putrezită. Ţi se c A l!'w.. incât abia dacă afli un hectar de loc neted. seminţe.. pentru a măsu­ ra mersul înainte al fiecărui popor. Totusi omul trăieşte şi aci. suprimând gesturile şi toate abaterile nefolositoare. Trupul lor e închircit. socoţi că ar fi mai degrabă fiinte din altă lume.. tot omnivor îl găsim. hama ~ste doa~ o bucată de piele de lăţimea unei batiste. precum şi valea lui Hoang-ho.. ştie trăieşte din hrana găsită Ţara Focului e aşa de muntoasă. Germania şi îndeosebi America sunt azi ţările cele mai civilizate din lume. unde furtunile · se urmează aproape fără întrerupere. . (Chiar fuegienij şi australienii au unelte.. -A~1.. Şl este mutată mereu. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pare că te afli în adevăr la marginea pământului locuibil. care nu se put~a b1zm ~ult mei pe dinţî. omul dobandise de la natură un organ de o putere mai mare decât a tutu~or celo~lalte vieţuitoare creierul. ci peste tot se ajută cu unelte.d ospăţului câteva poame sălbatice ori câţiva bureţi. Aci s-a deprins el pentru întâiaşi dată cu o muncă mai înteţită a pământului. ouă de paseri ş.. __.i d~ vânat ~otrivit cu slăbiciunea trupului său.. lângă Portul Foametei. apoi le-a repetat la cinematograf. omul era omnivor.. atmosfera e mai întunecată decât orişiunde aiurea. legată . faţă de munca mai puţin civilizată · din Europa. ' tamia. ce sunt sătule cad în toropeală şi uită repede lucrurile care le trec pe dinainte ~mul având un creier mai bine întocmit.. in care omul aproape nu de-a gata. noaptea. 1. Aşadar. reptile. goi şi puţi~ a~ap?sbţt de van_t ŞI. adică. ca să culeagă ouă de mare ori stau ceas. pe care o poţi cunoaşte după numărul şi felul uneltelor cu care lucrează. şi tot felul de plante ş.ulor. ?m~o~ro bat~ ~ântul. Cea mai mare parte din muncă se face cu maşina. Niciodată n-am întâlnit făpturi mai dezgustătoare si mai _nemernice... De multe ori suferă însă grozav de foame iar când hrana e pe sponci... a. are o ţinere de minte (:nemo. ba încă umblă gol! În golful Goeree.. de ploaia acestei ţări cumplite. dormeau pe P~_m::mtul ~d. Unii au haine de piele de focă sau de vidră. până ce prind câţiva peş'tişori. când începe refluxuţ maru. După cum maimuţa mănâncă: poame. însoţite de ploi. Fuegienii de pildă rătăcesc pe malul oceanului. nici pe puterea muşcJ. cu pietre. îndată. cu undtţe făra carhg.. e destul să vedem ţările unde munceşte omul mai mult. CI ŞI cu alte miJloace. unde are mai multe şi mai bune unelte..ie) mai trainică. am văz~t 'pe unul do~mind într-un adăpost care n-ar fi fost de ajuns nici pe~tru un Iepure . a lui Indus şi podurile înalte ale Perului şi Mexicului. rădăcini..) O~iginea uneltelor.c~ doua aţe . ouă.Un inginer. Când îi priveşti. grindină şi zăpadă. insecte . ci Sunt încă ţinuturi. abia îţi vine să crezi că sunt o~­ mem.198 S...B.. Ceea ce te minunează mai mult în fabricile şi porturile americane este lipsa omului. car~ n-au mei un gust. Pe când celelalte făpturi tră­ Iesc mai mult ca în somn.uri în!rep ~n luntrile lor. adică se hranea cupoame. scoici. Fenicia.. Anglia.:d an: _băgat de s~amă că vreo 5.. maimuţele se ajută. asta e pentru ei o sărbătoare până în naltul cerului . ca şi ziua.. In adevăr deşi slăbuţ de felul său. pe • A ( . .. vara. culegând ceea ce e bun de mâncat. tot astfel unele hoarde de sălbatici trăiesc. nici pe unghii. Şi iată la ce i-a folosit: Culegând mereu hrana a fost silit uneori să _se_ ajute nu z:~mai cu mâinile şi cu dinţii spr~ a-şi potoli foamea. dar nu-l mai aflăm nicăieri culegand numat cu organele sale fireşti. Aşa fac de altfel si alte animale. a mers până acolo că a fotografiat toate mişcările fiecărui fel de lucrători. M-am crucit câx. iar lucrătorii păzesc doar maşinile. Se ghiftuiesc cu acea hrană scârboasă adăog~n.. Grecia şi alte ţări dimprejurul Mediteranei._ ez se scoală şi încep a culege scoici de pe stâncile ţărmu­ luz. ce e munca. în felul camil~r. Ca să spargă nucile prea tari. f'ie iarna.:. ca să acopere partea corpului. aci a născocit unelte mai numeroase şi mai îndemânatece. În clima aceea grozavă. făcând cea mai mare economie de timp şi de energie (taylorism 4 ). dacă munca şi unealta este începutul progresului gospodăriei omeneşti. părul mcalc1t . Concluzie: Omul ca factor economic trebuie judecat în raport cu calitatea şi cantitatea muncii sale. stranş1 unu lângă alţii şi înghemuiţi cârlig. Taylor. Dar. "Nu-mi aduc aminte să fi văzut decât un câmp de tot mic. ca să aibă ce lucra. Pe calea aceasta. De aci au urmat câştiguri foarte mari. lucrătorii sunt deprinşi să muncească. fuegienii mănâncă si carne de om î~cepând cu jertfirea celor mai bătrâni . Femeile se dau la fund. rădăcini. " (Darwi~s). Culegătorii. pielea murdară.6 dintre dânşii. adună scoici şi ce la mai dă marea. TREPTELE ECONOMICE PE CARE LE DEOSEBIM AZI ÎN VIAŢA OMENIRII5 199 ?upă cum îl arată felul dinţilor.

ori s-au cuibărit pe insule mărunţele şi sărace (Andamane. care se potrivea bine cu măsura pal: mei lui. se adună în tara noastră: bureti. ~e l~ o vreme. până ce s-a ajuns la născocirea unei arme. pâ~ă ce s-au pomenit împinşi în codrii nestrăbătuţi sau în locuri mărginaşe şi neprielnice pentru agonisirea hranei**. Astfel. deca: fără bolovan. frig. De pildă.As. 1-a ma1 adu_s un spr~~ . Australieni).lnt :a o ~~ră curgătoare. omul a luat flacără. cu o putere înzecit de mare. Născocind uneltele. (Si maimutele se slujesc de o bucată de lemn. cand u era . dacă a fost legată la capătul unui băţ.. jir (pentru olm). găsim şi până azi obiceiul de a culege. afine. s-a deprins să aprindă el smgur lemnul. stau seminţiile care au arme de vânătoare. De la o vreme. uneltele de care se folosea omul pentru culegerea paşnică a hranei. jin neasemănat de mare. cât de civilizat. a păstrat-o. ajung unelte care slujesc pentru smulgerea ei cu de-a sila. omul şi-a _a~~s aminte de piatra care îi slujise odată şi. şi poate nimeri chiar pe cel ascuns. deosebim două trepte de vânători: Pe treapta întâi. braţul cu o nma s_au u?~baţ era mai lung şi ajungea să scuture poame de pe. ad1ca cea dmtal unealtă. al Brasiliei (Pitici. frecandu-1 madn:s. aruncă creanga. ~acă n-a lovit prada. ) CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Unealta deci a fost cel dintâi pas prin care omul s-a depărtat de celelalte vietuitoare.ră~esc în tovără~ie (simb~oză) cu vecinii care fac plugărie şi lucrează ~erul (Piticu ŞI Wedda).. cu uneltele şi cu focul (o putere egală cu a trăsnetulm). deoarece arma aceasta crudată merge în linie curbă. scoicile la malul mării . el a păstrat-o (eolitul) şi a mai teşit-o puţin.. Cei care trăiesc mai aproape de natură. cu scoicile şi alte lucruri care ajutaseră mâinii la lovit. la spintecat. Wedda (peninsula Ceilon).. că vânătorii trăi~sc resfiraţi pe faţa pământului şi ocupă: sau desisul codrilor Mricei ecuatoriale. A) * În schimb ei au minunatul bumerang care se întoarce la picioarele vână­ torului. n-o prefac în băţ care să-i slujească şi în viitor. îndată ce au isprăvit. Tot aşa cu crengile de copac. Ba. --:. omul a arătat că nu-i sunt destule org~nele date de natură ci este în stare să-şi facă el altele mai puternice. şi ajunge praştie. spre a se vedea că semintiile care îşi reazemă traiul pe vânat sunt puţine.. a făcut o lance mai primejdioasă decât băţul sau parul ascuţit. D~r nu e nici un primitiv. dacă i s-a părut p~otnv1ta.-~tfel ~-~ nascu~ e~~ litul (vorba aceasta însemneaza pwtra pnm~twa). Mincopii (în arhipelagul Andamanelor). atât vertical cât si orizont. dar. ca să zburatui~scă p~amele din copacii prea înalţi. când maimuţa aruncă piatra şi ia mereu tot altele.. Botocuzii şi Bororo (în Brazilia). zmeură. os şi (câteodată) puţin metal.tfel. aşa cum le întâlnesc. a ajuns "culegător cu unelte". Aeta (Filipine). sau a speriat fiare!e care îl prigonea~. Apoi. ·La orice popor. ori teL.) ) Găsind o piatră rotundă. ca să-i fie de folos ~i a_ltă dat~. Dm cop~c1: aprinşi de trăsnet. . ajunge lance de înfipt în trupul animalului care se punea de pricină ori căuta să scape de urmărirea omului. tot creierul său cel ţinător de minte. sunt o hrană uşor de cules. . Vânătorii.. · . alcătuite din piatră.). Piatra ţuguiată..).:. care să nu fie cât de puţin şi vânător. melcii.al un fel de tun cu tragere indirectă. Dar a trebuit să treacă mii şi mii de ani. Pe langă schimb de produse.. la spart sau la sfâsiat.200 S. cea mai de jos.. sau largul pustiilor (Bosimani. cu ghimpii. la mu?te. . Aceeasi piatră • sau o aşchie mai subţire de cremene. apoi la îmbunătăţirea ei. cu care s-a mcalz1t. Din simplu culegător. mierea sălbatică . Kubu (Sumatra). lemn. vânătorii cei mai umili sunt: Piticii1 (în pădurile din Congo). pumnul cu bolovan lovea mai tare. a căror l.ramu~I ma1 malte. Australienii. împrietenindu-1 cu focul. ca să scoată rădă' cinile bune de mâncat. . Pieile-Roşii (California) şi Aleuţii (în lanţul insulelor Aleutine). el a aJuns să stăpânească toate ţinuturile pământului. ' · ** U?i_i . a ajuns ciocan ori topor. · 2. culeg încă multe roadeale pământului. degetele. Botocuzi etc. alu· ne . înfiptă sau legată strâns în capătul unui băţ. Aleutine etc.. Piticii slujesc şi ca un fel de Iscoadă care dă de veste când se apropie primejdia. Eolitul (piatra rotundă) pe care o azvârlea la început cu mâna. Sunt semintii care nici până azi n-au descoperit încă arcul (australienii)*. î~ alte părţi.av~ s'. din focurile nestinse (care sunt în multe parţi pe faţa pământului) sau din vulcani..În acest chip se nasc rând pe rând toate armele de vânătoare. Aceasta dovedeste că vânătorii mărunti au fost strîmtoraţi de seminţiile mai marl şi mai puternice. · 201 Braţul cu care zgâria şi împungea pământul. care aruncă bolo~anul până departe. Dacă socotim pe fuegieni ca pilda cea mai deplină de culegători. cu un ghimpe sau o scoică~ puteau înţ:pa ŞI zgâria mai tare decât cu unghiile. De aceea. Boşimanii (în pustia Kalahari). de la un timp a fost aruncată cu o fâsie mlădioasă de rafie. nu numai culegător. Adică omul ajunge vânător. ~a să-i fie ~1 mai la îndemână. cu care se ajuta la despicarea nucilor. E destul această înşirare.

se lasă târât peste valuri de frânghia priponită în animal.noaptea şi lasă la uşa negrului deprins 'a l~cra fier. cu un băţ ascuţit scoate rădăcini din pământ. iar femeia e culegătoare. arătând mărimea şi chipul vârfului de lance sau al săgeţii pe care o doreşte. eskimoşii se însotesc Îacând cete ( ~ai mari. iar femeia. iar pe unde e oarecare îmbrăcăminte. Un început de diviziune a muncii e următoarea: bărba­ tul umblă după pradă.-V.. Schimbul se face muteste si tainic. străbătând vitejeşte fiordurile. Cu vremea însă.Uniivânători (Tlinkit) au şi robi! . ouă de paseri . BJ Pe treapta a doua stau vânătorii mari.). 0'~natul trebuie hăituit. Ei se ţineau după Cirezile _de boun. îndrumare spre diviziunea muncii. ca şi armele lor. deoarece altfel sperie vânatul. au şi un dobitoc îmblânzit pe câine (care trage săniile). şi unii Polinezieni. Ca pildă pot sluJi eskimoşii. iar pe alocurea se porneşte şi un mic schimb · (adică negoţ). lângă râul Cilkat). sunt grozav de săraci (Australienii şi Boşimanii au "curea pentru foame"). i~r către primăvară se răsleţesc iarăşi după vânat. se găseşte chiar şi la aceşti vânători mărunţi oarecare ·. de pildă. până dau de ţinutul unde vânează alţii şi de care se feresc (ori se încaieră la luptă). n-ajunge vânat pentru toţi. a. o bucată de frunză. iar plasele de pnns peşte au lungimi de sute de metri si cer întovărăşirea la un loc a multor pescari cu luntrele lor. De ob1ce1. adună bureţi. peste câteva zile. c) Singura avere e arma de vânat şi câteva unelte. pentru înlesnire. adică cei care au arme mai multe. adiCă adună capital. spre N. b) Cetele sunt mereu în mişcare. înconjurat pe d~parte şi împms spre balţ1. schimbul e în natură: dai o maria şi iei alta. Hainele. ' Pentru vânătoarea renilor. · De aci urmează: a) Vânătorii mai bine înarmaţi trăiesc în cete mai numeroase.-V. s-au ivit banii: scoici. b) Nu locuiesc aşa de risipiţi ca vânătorii mărunti... Fierarul ia carnea şi. Aşadar. • i~r casele ~e gheaţă (iglu) le ţin aşa de cald. ' Îndeosebi. cu vecinii lor (Singhalezi) meşteri lucrători de fier. adică este culegătoare. • d) !mpărţi:ea muncii aduce cu sine nevoia de schimb (negoţ). piei . sunt o minune de chibzuintă. Pe ţărmul Americei boreale. iar vânătorul (stând în luntre). pune în acelaşi loc lucrul gata. mai temeinice şi care ajung să trăiască mai înlesniţi. MEHEDINŢI De aceea. Vâr' fui lancei rămâne înfipt în vânat.. şi ca organizare. căutând urmele vânatului. ci uneori se adună în chip de sate. ca să dobândească săgeţi şi vârfuri de lănci. că pot sta în ele ~u pielea goala. unde poate fi prins mai uşor. pe treapta cea mai smerită a vânătoarei.) Pieile-Ro~ii_ ~in_ Canada şi Statele Unite erau iarăşi vânători f~art~ temmmc: ŞI ca arme. adică e vânător curat.Tot aşa fac şi Wedda în Ceilon. de pildă Tlinkiţii. (Seminţia Tlinkit numără vreo 10 mii de suflete). cum se ţin ciobanii de turma lor şi aveau astfel carne dm belşug. Apoi dacă sunt prea mulţi la un loc. · În seminţia Tlinkit. Pieile-Roşii din America boreală. Nici marea cea mai furioasă nu-i împiedică de a vâna (vâslesc câte 15 km pe oră). Piticii.. ei dau carne semintiilor vecine. dar chiar între bărbati încep deosebiri de îndeletniciri. -Nu numai că vânatul e al bărbaţilor. c) lmpărţirea muncii 8 e mai vădită. Tot ea are şi grija focului. pe care nu ştiu cum să-I scoată din pământ şi să-I lucreze. Tot între vânătorii superiori trebuie să numărăm pe cei din pădurile Siberiei. s. poame. şi face culcuşul (adăpostul de noapte: colibă. la care meşteşugul vâslitului e în floar~. ci şi prisos. · · · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 203 Eskimoşii au pentru prinsul focelor nişte lănci minunate. perdea de frunze ori de ierburi pentru a se feri de vânt etc. Ei pot ucide chiar elefanţi. Dar pentru lăncile şi arcurile lor au nevoie de fier. Ce e pe el. -De altfel. aduce apa. gospodăria lor se înfăţişează cu următoarele însuşiri: a) Ei trăiesc în cete mici. De aceea.) erau pescari minunaţi. E în firea vânătorului să umble cam răzleţ. vânătorii din ţările reci se adună peste iarnă în cete mai mari. d) Toţi trăiesc la fel şi muncesc aceeaşi muncă -adică vânează. unii nu fac decât o muncă o îndrumare deci s_pre meserii. toţi vânătorii mărunţi frig. Piticul vine . din mijlocul Mricei (atât de bogată în fier si fierari) şi pe Po~inesieni.) . (pe ţărmul de N.. abia se începe diviziunea muncii. De obicei. sunt arcaşi · foarte meşteri şi au mare pricepere la pus căpcăni. e şi acasă! Aci se încheie averea acestor vână­ tari care sunt veşnic pribegi. Aşadar vânătoarea nu îngăduie pe această treaptă o împărţire a muncii. se văd sălase ( de peste 600 de suflete (satul Klocwan. e) Cine munceşte o muncă deosebită de alţii (m~seriaşi) şi face ·negoţ. ~e la o vreme are nu numai hrana de toate zilele. e în primejdie să fie săge­ tat într-o bună zi de arcaşul înşelat. (Dacă n-ar pune. Totuşi.202 S. Alţii.

e patria câtorva ierbivore de mare însemnătate: oaia. . care nici azi nu cunosc câinele. Înainte de arieni. broaşte ţestoase . Aşadar. Totdeodată a început să adune unele animale împrejurul său. abia mai târziu a~ fost îmblânzite. Cu ce gând? De bună seamă pentru plăcerea de a-i vedea şi de a se juca cu ei. unde omul a ajuns agricultor.. alături cu copiii lor. alţii (Peru şi Mexic) stau pe aceeaşi tori. e stepa dintre Carpaţi şi Tian-Şan prelungită şi spre Gobi şi Tibet.. cum şi când a ajuns omul păstor? Foarte târziu şi numai în puţine locuri pe faţa pământului. De pildă. îmblânzirea a început nu cu animale de folos. Paznicul turmelor a fost deci " îmblânzit cu mult înainte de a se fi gândit omul la turmă şi păsto­ rie. Dovadă că şi azi colibele Pieilor-Roşii din Brazilia şi ale unor negri sunt adevărate menajerii. dar carnea lor n-o ating şi nici ouăle nu le mănâncă. Desigur..204 S. mersul gospodăriei omeneşti trebuie privit în fiecare ţinut potrivit cu împrejurările locului. În Polinezia. nu e adevărat că vânătorii au îmblânzit câteva animale şi au devenit păstori. dar sunt împărţiţi în mai multe categorii. · De aceea. care fac slujba pisicilor. E vădit aşadar că îmblânzirea n-are legătură cu vânătoarea. Întrebarea e: unde. în America. Atâta de mare e obişnuinţa cu puii altor vietăţi. între toate vieţuitoarele mai de seamă. deoarece lipseau animalele din care se fac turme. In privinţa aceasta. până la cei mai mari) şi agriculunii abia la început. Pieile-Roşii erau parte culegători. treaptă cu egiptenii şi cu babilonenii.ceea ce nici nu le trece prin minte. Femeia care este culegătoare (şi copiii care sunt iarăşi culegători înainte de a ajunge vânători) au găsit pui de paseri şi de alte animale şi i-au cruţat. Tot aşa. apoi plugar. domesticirea acestora a mers pas cu pas alături de agricultură. între vânătorii din pădurile siberiene şi între agricultorii din Iran si tările mediteraneene e tinutulAanume întocmit pentru păstorie: ' ' · In marginea sudică a acestui ţinut (adică în jumătatea apuseană a Asiei) s-a adăogat pentru întâiaşi dată boul la gospodăria plugarului.Alături de câine. MEHEDINŢI tJ Îndată ce se adună bogăţia şi se împarte munca. deoarece renul si bourul nu fuseseră îmblânziti iar o~ia calul şi cămila lipseau. Pieile-Roşii le ţin ca podoabă sau ca "bani". dându-le în schimb oamenilor albi. . adică societatea nu mai e omogenă.De obicei se zice că omul din vânător a ajuns păstor. până în colţul austral. De aci s-a întins spre Egipt şi în tot continentul negru. apoi a ajuns cu vremea şi vânător. Găseşti acolo: paseri. Când au sosit europenii. . nu cunostea păstoria. în mijlocul Eurasiei. şi chiar şerpi. Adevărul e cu totul altuL Sunt ţinuturi întinse şi continente întregi. se deşteaptă ideea de întrecere: cine e mai bogat'? De aceea. la început. Bateng (Indochina) si Gayol (Assam) şi alte cornute înrudite cu boul.. găini. vânătorii de pe treapta aceasta nu numai că trăiesc mai mulţi la un loc. D~vadă că şi azi chinezii nu ştiu ce este ciobănia şi nu mănâncă lapte chiar când au bivoli şi vaci. acolo unde şi lucrarea pă­ mântului a fost cu putinţă. prinzând şoareci. dar îmblânzirea bivolului şi întrebuinţarea lui în agricultură s-a făcut mult mai târziu. parte vânători (de la cei mai mărunţi. pentru a lua mărfuri. cu care apoi s-a răs­ pândit peste toată faţa pământului*. de aci a pornit spre ţările din apusul Europei şi tot de aci a ajuns cu arienii până în India. maimuţe. Ba chiar si -~~ răsăritul Asiei şi mijlocul ei erau cu totul streine de păstorie. ci cu cele care s-au înt~mplat pe lângă coliba sălbaticilor şi s-au arătat inai prietenoase. Păstorii. ci începe a se diferenţia. îmblânzind animalele. Îmblânzirea s-a început cu alte animale decât cu acele care trăiesc în turme. cămila şi calul. s-ar îngriji să prăsească aceste vietăţi îmblânzite. încât femeile uneori îi şi alăptează. Micronezia şi Australia nu era cu putinţă. acea mare peninsulă a Asiei n-avea decât bivoli. şi :) ) 3.de pildă. Aci. pasul cel dintâi spre om l-a făcut câinele o rudă de aproape cu şacalul şi lupuL A uitat să urle şi a învăţat să latre (un CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 205 fel de grai) spre a se înţelege cu stăpânul său. Prin urmare. cum am spus. omul a trăit în ţările calde şi a fost culegă­ tor. după ce arienii au introdus acolo plugăria cu boul înjugat. în gospodăria celor mai mulţi sălbatici din ţările unde frigul nu e prea mare a intrat şi găina. ci cu obişnuinţa femeii şi a copiilor de a culege şi cu dorinţa omului de a se juca cu ce este drăgălaş. (Femeile Aino dau să sugă puilor de urşi. E însă pe faţa pământului un ţinut cu o mare bogăţie de iarbă. Lumea Nouă. Yacul (boul sălbatic din Tibet). fără să ştie ce înseamnă păsto­ ria şi fără ajutorul animalelor domestice. Iar începătoarea agriculturii e femeia. w . Ba chiar când împrumută unele de la europeni . Africa tot asa: mii si mii de ani 'd-a cunos~ cut altă gospodărie decât a vânăto~ilor şi ~ plugarilor. Aci.Vitele sunt ţinute mai mult pentru lucrul ogoarelor.) Dacă ar fi un gând de folos. * Afară de unele Piei Roşii de pe malul lui Xingu (Brazilia) şi la u~ele triburi africane.

ca şi vânătorii.. adică un fel de "sânge alb". numărăm între păstori pe Toda (în munţii Nilgiri).Ea este cu mult mai prielnică pentru dezvoltarea omului decât vânătoarea. sunt cei dintâi mari păstori. în veacurile din urmă. De asemenea şi urmărirea duşmanilor e uşoară. iar când se întâmplă de mor vitele de molimă ori de seceta care usucă iarba. Pe când herghelia sau cireada e o pradă uşoară pentru cel ce înşeală paza stăpânului. nomazii sunt ca o armată.. pentru paza de fiare sălbatice şi de vecini prădalnici. ştie timpul când ră­ sare iarba . ren. mişcarea devine nu se poate mai ·repede. care nu are altă scăpare decât să năvălească peste cei dimprejur. Nueri. d) Legătura între membrii fiecărei seminţii e mai strânsă decât ~la vânători. De la ei. ajung să trăiască numai din laptele turmelor şi lâna lor. cămilă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Cum a ajuns omul să înlocuiască.. . . Femeia trebuia să se ocupe doar de pregătirea laptelui. Gobi şi Taiga siberiană. păstoria este o excepţie. de asemenea şi paza vitelor s-a socotit ca ceva vrednic numai de bărbat. Azi. spre a se feri de vântul şi frigul polar. căutând adăpost în pădure. îmblânzind calul.Cu calul şi cămila. pe când ocupaţia de culegător este o stare primitivă. iar la altele (Beciuana) nici măcar să le atingă9.ba chiar trebuie să fie mare. . Dovadă că la greci şi la romani junghierea unui bou de jug era pedepsită cu moartea. oaia şi că­ mila.O singură familie de Samoiezi are peste 500 de reni. păstoria s-a întins şi în ţinuturi unde înainte nu se pomenea. Somali. ci ceva şi mai de preţ: laptele (de oaie. a) Asigură mult mai bine hrana. legată peste tot de viaţa omului. ~ În India şi până azi e o crimă să tai o vacă. Aşadar.. Aşa că gospodăria păstoriei e ceva nou pe faţa pământului. iar a femeilor (pe unde se poate) spre agricultură. care până atunci stăruiseră în obiceiul culesului şi al vânătoarei. omul are totdeauna vânatul la îndemână. dispreţuiesc care lucrează pământuL Cum vânătoarea este menirea . ră­ tăcind de primăvara până iarna în căutarea locurilor de păşune. ca la vânat) e capul întregei hoarde. nu e uşor de ghicit. iapă şi vacă). El ştie locurile bune de adăpat turma sau herghelia. dare mai greu să robeşti un om decât un dobitoc sau o turmă. care s-au revărsat peste China şi peste Iran. aşa că vecinătatea turmelor la c c . cu puterea unui ierbivor atât de puternic. legată de îmblânzirea câtorva ierbivore în marea stepă dintre Carpaţi. Aceşti nomazi.. Dinka (pe malurile Nilului de sus). Herero şi Hotentoţi. India şi Europa.bărbatului. populaţiile Ce însemnătate are păstoria faţă de celelalte ramuri de gospodărie?. care se lasă uşor condusă. c) Averea păstorilor e nemăsurat mai mare decât a vânătorilor. mai putem socoti ca păstori.. întrucât. iar azi are turmele cele mai întinse de pe faţa planetei. care ne apar în pragul istoriei sub numele de sciţi.. . puterea braţelor sale în lucrarea pământului.vânătoare leneşă". este · iarăşi o stare generală a omenirii. în America a pă­ truns abia de câteva sute de ani. răspândite între Volga şi Amur. La unele triburi (Cafri). în- care vara pornesc cu cirezile de reni spre tundre. Pe când vânătorii rareori au nevoie să meargă împreună (la pescuit în ape mari şi la hăituit). alţi arieni în stepa din mijlocul Eurasiei. De aci. pe vestiţii Cafri. de cai şi de cămile..206 S.Ea este un fel de . cu răspândirea calului. păstorii sunt legaţi de turmă şi organizaţi în chip aproape militar: cel mai bătrân (nu cel mai voinic şi curajos. Galla. Un aul (sat) Kirghiz numără cu miile de oi. Arabi. cămilei. a vânătoarei şi agriculturii.. E sigur însă că multă vreme aceasta era slujba cea mai preţuită a boului (nu interesul pentru carnea lui). pe laponi' şi samoezi. în adevăr. foarte sănă­ tos şi hrănitor. Păstoria (cu călăreţi care păzesc turma) e forma de viaţă care a ademenit pe om mai mult decât toate celelalte la hoţie şi la război. boului şi oilor.cămila a trecut cu arabii abia după Christos. Şi procură nu numai carne. 207 E vrednic de observat că şi păslorii. -Mai departe. . . Bari. In Australia a pătruns abia de vreo 100 de ani. păstoria se întinde spre ră­ sărit peste seminţiile mongolice. Şi. pe când trecerea bărbaţilor spre vânătoare. Iar fenicienii si egiptenii pentru nimic în lume n-ar fi tăiat o vacă de lapte.Şi vânătorii se războiesc (mai ales unde e obiceiul antropofagiei). împânzind de la răsărit spre apus mai toată Eurasia. iar spre colţul de miazăzi al Africei. din păstorii stepelor Asiei au ieşit cuceritorii cei mai vestiţi. în Africa numai de câteva mii de ani. Pe când arienii şi semiţii înduplecau boul să poarte jugul. pe lângă semintiile de rasă mongolă.mult mai nouă decât a culegerii. cunoaşte boalele vitelor . Plugarii arieni aveau un adevărat cult pentru această vită binecuvânta tă. . femeia n-avea voie să intre în ţarcul vitelor. iar toamna se torc spre miazăzi. b) Numărul celor care păzesc turmele poate fi cu mult mai mare decât al vânătorilor. Iran.

208

S.

păscut, şi mai ales pieirea lor de
tru încăierare cu alţii.

)

)

,,

1

j:

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

molimă,

era un

veşnic

prilej pen-

e) Averea fiind mai mare, diferenţierea socială e mai mare decât
la vânători. De asemenea şi munca e mai diferenţială: femeia stă
împrejurul cortului. (Arabii, mai leneşi, o pun să păzească şi vitele.)
Având apoi multă lână (de oi sau de cămilă) şi piele, ea ajunse o
ţesătoare fără pereche. Covoarele din Buhara şi alte regiuni din
stepele Asiei sunt renumite. De asemenea fac şi lucruri din piele.
In schimb, olăria (greu de purtat în drum) le lipseşte aproape cu
desăvârşire. Până şi lichidele: lapte, kefir, apa ... sunt purtate în
burduf de piele
uscat şi afumat din când în când.

Pentru înţelegerea vieţii poporului nostru, e vrednic de luat
aminte că păstorie şi nomadism nu-i totuna. Părinţii noştri getodaci şi daco-romani pe lângă plugari şi podgoreni, e drept, au fost
şi păstori. Nomazi însă n-au fost niciodată. Mutarea turmelor din
munte, unde pasc vara, spre văile de la poalele munţilor, după ce
încep ninsorile, e un obieci cunoscut în toate ţările de plugărie,
începând cu Italia. Dar această mutare (transhumanţă) a turmei
cu câţiva păzitori nu înseamnă nomadism.
La nomazii adevăraţi, toată suflarea se mişcă: bărbaţi, femei,
copii... cu tot avutul lor. Asta presupune: vite care pot merge iute
{îndeosebi cai şi cămile ori reni, pentru a purta poverile). Apoi,
presupune animale care pot face drumuri lungi, răbdând de sete şi
de foame, cum e: renul, oaia, calul şi cămila, care toate se mulţu­
mesc cu te miri ce.- Din contra, cornutele mari (cum e boul) care
cer apă multă, merg greu şi au nevoie de iarbă din plin, nu se pot:t;"Î vesc pentru nomazi.
De aceea, părinţii noştri au mutat turmele în ţinuturi ştiute, de
vară şi de iarnă, dar femeile, copiii, bătrânii şi toată masa populaţiei, afară de câţiva ciobani, rămâneau locului. Ei au fost totdeauna şi crescători de vite mari.
Numai la românii din peninsula balcanică, mişcarea de transhumanţă a păstorilor a căpătat
oarecare intensitate, mărginindu-se mai ales la oi şi la cai.
Acolo se apropiase întrucâtva de nomadism.

. 4. Agricultorii. - Aproape tot aşa de veche ca şi vânătoarea
trebuie să fi fost încercările de agricultură. Femeia, culegătoarea
rădăcinilor şi a poamelor, a băgat de seamă că unele seminţe încolţesc. Unde ai azvârlit sâmburii, răsare o plantă la feL - Adeseori, când ascundea unele rădăcini de lăcomia bărbatului, ea le gă-

209

sea prinse din nou în pământ, iar seminţele încolţite. Era destul
să le mute aiurea, în loc mai potrivit, şi sămănătura era gata. Astfel,
~ din culegătoare, femeia a devenit pe nesimţite îmblânzitoare de
plante (după cum tot ea, împreună cu copiii, îmblânzise şi câteva
animale).
Fireşte, desprinderea s-a făcut pe încetul. Întâi a aşteptat totul
• de la sămânţa lăsată în voia întâmplării. Apoi i-a venit în minte să
ajute ~emănătura, ucizând duşmanii care o înăbuşeau (adică plivind). In sfârşit, cu vremea a ajuns la ideea de a pregăti pământul,
fărămiţând bulgării adică, la un mic început de arătură şi de prăşilă.
Cum a mers cultura plantelor şi ce fel de plante au fost îngriji te
de om în fiecare regiune, nu e uşor de spus. E fapt însă
alături
de culegători şi vânători, găsim mai peste tot, unde clima îngăduie, şi începuturi de lucrare a pământului. Mricanii, afară de vânători (Pitici şi Boşimani) şi de păstori, sunt mai toţi lucrători de
pământ. Primitivii din Sudul Asiei de asemenea. Aproape toţi autohtonii din arhipelagurile dintre Asia şi foustralia (Indonesia),
precum şi toţi locuitorii insulelor Oceaniei. In sfârşit, lucrarea pă--~­
mântului începuse în multe părţi ale Americei cu mult înainte de
Columb. Mară de Peru şi de Mexic, unde era o agricultură superioară, întemeiată pe irigaţie, cultivarea plantelor era răspândită la
toate Pieile-Roşii, câte nu trăiesc din cules (fuegienii) sau din vânătoare şi pescuit (eskimoşii, triburile din Nord-Vest etc.).
Treapta pe care se află lucrarea pământului la aceşti primitivi
nu este aceeaşi peste tot. Ea atârnă şi de felul plantelor sămă­
nate. Unele cresc foarte uşor, altele cer dimpotrivă multă muncă.
Pe când bananul şi unii palmieri dau hrana de-a gata, cel care
samănă igname trebuie să mu!lcească zilnic aproape 9 luni până
la recoltă! Atârnă însă şi de felul uneltelor.
a) Pe treapta întâi avem pe săpători. Semnul caracteristic pentru această treaptă este slăbiciunea uneltelor şi numărul lor mic.
Cea dintâi a fost băţul ascuţit. Ca să-i dea mai multă uşurinţă·
de a pătrunde în pământ şi a răscoli ţărâna, i s-a adăogat cu vremea o bucată de os sau o piatră ascuţită. Cu timpul, în loc de a·
împunge pământul şi a-l zgâria cu un băţ, omul a băgat de seamă
că lucrul merge mai repede, dacă îl loveşti cu un cârlig ascuţit şi,
astfel s-a născut sapa de lemn (cum e încă în Tibet), apoi sapa de
lemn înarmată cu o bucată de fier*.
*Vezi câteva exemple la muzeul de la Sf. Gheorghe (Trei Scaune) 10 •

"

.l

210

S.

MEHEDINŢI

Lucrul acesta nu e de mirare, deoarece chiar în Europa până de
curând, pământul se lucra cu plug de lem~ şi chiar cu sapa de
lemn, căci fierul era prea rar şi scump. - In limba românească
s-a păstrat şi până azi vorba: a-l duce pe ~ineva la "sapă de lemn",
adică a-l arunca în sărăcie /leplittă. - In ostroavele Melanesiei,
sapa de lemn, întărită cu o piatră.' .. eşi azi destul de răspândită.
A fost un mare pas înainte, când de la băţul ascuţit sau săpăli­
gă s-a trecut la sapă adevărată, deoarece sapa cu coada (făcută
dintr-o limbă de fier înţepenită la capătul unui băţ) îngăduie o lovitură mai puternică (prin repezirea braţului). -Putem să zicem
că agricultura primitivă a fost şi este răzemată pe sapă.
Lucrarea e felurită, după loc. Unii lucrează micul lor ogor deosebit. Femeia şi copiii curăţă pământul şi samănă câteva strate ori
câţiva pomi. Alteori, familia toată, adică şi bărbatul sau chiar
tribul întreg, pornesc la muncă şi lucrează împreună, după tactul
tobei. Bum! Toţi ridică sapele. Bum! Toţi le reped în pământ. Apoi
fac un pas înainte şi iarăşi: Bum! -ridică sapele ... Sunt de asemenea fel de fel de obiceiuri pentru apărarea sămănăturii de paseri cu ajutorul momâilor, cu privire la paznici, la împărţirea şi
păstrarea roadelor etc.
Unele sămănături sunt foarte uşoare. De pildă alunele americane (Arachis hypogaea), de felul lor din America australă, s-au
-~----întins îndată după descoperirea Americei şi în Africa. E o plantă
la fel cu fasolea (foile seamănă cu ale salcâmului). Se samănă în
cuiburi. Îndată ce florile se trec, păstarea se pleacă singură spre
pământ, intră în ţărână şi se coace acolo. Când planta se usucă de
tot, păstările sunt scoase din pământ, cum se scot la noi cartofii şi
se mănâncă de-a dreptul sau se prăjesc. Sămânţa e plină de olei
(50%) şi de aceea este foarte hrănitoare.
Din contra, ignama (Dioscorea alata) e o plantă a cărei rădăcină
uriaşă dă o hrană minunată, dar cere şi multă muncă. În februar,
negrul curăţă locul de tufe şi de iarbă, dându-i foc, sau tăind cu
cosorul. Copacii mai mari sunt lăsaţi înadins pentru a ţine umbră
şi a sluji în loc de araci. -Apoi începe a face moşoroaie cu sapa,
cam la depărtarea de 1 m. Iar la sfârşitul lui aprilie, samănă în
fiecare moşoroiu câte o rădăcină de ignamă (un fel de cartof mic).
După vreo două săptămâni, iese din fiecare cuib un vrej de 1/2
de metru, care trebuie sprijinit pe un arac. Dacă e aproape un palmier sau alt copac, sprijinul e gata; dar de obicei se înfig pari, care
trebuiesc tăiaţi şi ascuţiţi, cum se face în viile noastre - o muncă
destul de grea. Apoi începe plivitul şi săpatul buruienilor care ţine
până toamna, când rădăcina plantei a crescut deplin. (Când ogorul

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

211

e aproape de colibă, lucrul e mai uşor; când ela depărtare de câteva
ceasuri, femeile şi copiii fac zilnic drumuri lungi, iar bărbaţii rămân
'în colibe, lângă ogor- ca cei care păzesc.la noi pepenăriile - şi
au grijă să cureţe mereu buruienile netrebnice.) -Abia în octomvrie,
se taie curpănul - dar se potriveşte aşa, ca să mai rămâie şi o
, felioară din rădăcină, care e din nou învelită cu ţărână, în acelaşi
moşoroi, iar rădăcina cea mare o lasă deocamdată pe loc. Această
rădăcină este groasă ca o sfeclă de cele mari; atinge cam 112 de
metru lungime şi trage uneori pân( la· 10 kg. - Cine are vreo
1000 de rădăcini de acestea, e asigurat pe un an, căci aceşti
"cartofi" africani se pot păstra 8-9 luni. (Din felioara rămasă la
capătul curpănului, cresc apoi 4-5 cartofi mici, care slujesc ca
sămânţă pentru primăvara viitoare.)
De aci se vede că dacă lucrarea pământului la săpători este
simplă, fiindcă n-au unelte multe, în schimb ea cere uneori o silinţă şi o grijă îndelungată.

_

b) Plugarii. -Un pas şi mai departe s-a făcut când de la sapă
s-a trecut la plug. Cum?
Strămoşul tuturor uneltelor şi al tuturor armelor a fost băţul.
După cum din băţ, asociat cu pietre, oase şi aţe (fibre de copaci) au
ieşit: toporul, ciocanul, arcul, sapa etc., tot aşa a ieşit şi plugul.
Trecerea se poate urmări încă si azi în uneltele cele vechi.
În adevăr, străvechiul băţ, ~are e şi până azi unealta nedeslipită de femeia australianului, a căpătat unele modificări care se impuneau de la sine.
Aşa de pildă, ca să poată pătrunde mai uşor, i s-a dat uneori
forma de T (La Tinne -Piei-Roşii din America boreală). Cu acest
chip, el putea fi apucat cu amândouă mâinile şi apăsat mai bine în
pământ. Dar, şi mai uşor era să alegi un băţ care avea o ramură
jos, ca să poţi apăsa cu piciorul. În acest caz, apăsarea e şi mai hotărâtoare, căci adaugă greutatea întregului corp. Atunci băţul sau
"săpăliga", în loc de a deveni sapă, devine hârleţ. La Maori, în
Noua-Zeelandă, se poate vedea foarte bine această prefacere. De altfel, avem chiar între uneltele bătrânilor noştri ceva asemă­
nător: e chitonagul podgorenilor.
Din băţul devenit chitonag, s-a născut plugul: a fost destul să
fie ţinut vertical şi să fie tras de om sau de vite spre a se zgâria şi
răscoli pământul. - Plugul egiptean, precum şi vechile forme de
pluguri aproape întregi de lemn sunt o dovadă pipăită.
~

(

c

1
i

212

S.

MEHEDINŢI

În Algeria, plugul adesea e numai o tânjală, la al cărei capăt e
un chitonag, pe care plugarul îl ţine înfipt în pământ, iar boii trag
înainte.
Când s-a făcut trecerea de la băţ şi sapă la plug, întrebuinţân­
du-se puterea vitelor de jug, omul a făcut cea mai mare descoperire cu privire la lucrarea pământului. Între băţul primitiv şi plugul
de lemn, depărtarea e mult mai mare (şi a trebuit să treacă mult
mai multe mii de ani), decât între plugul de lemn şi plugul cu abur
care răstoarnă azi brazde atât de adânci.

)

Urmările agriculturii au fost de cea mai mare însemnătate pentru traiul omenirii.
Chiar în faza săpătorilor, lucrătorul de pământ a fost mult mai
înlesnit decât vânătorii şi păstorii.
· a) Hrana (mai ales când se sămăna nu o plantă, ci mai multe
feluri) a ajuns mult mai bogată şi mai sigură.
b) Numărul locuitorilor a putut creşte foarte repede. Unde
trăia un vânător, alergând după vânat pe întinderi foarte mari,
sau câţiva păstori (rătăcind după vite care au nevoie de păşuni întinse), agricultorul putea scoate o hrană pentru un număr înzecit,
însutit şi chiar înmiit de suflete. - Pe când vânătorii şi păstorii
trăiesc în cete puţin numeroase şi nestatornice, pleacă din loc în
. loc şi aci se adună, aci se risipesc, după seminţii, plugarii ajung la
· 'mare îndesire de populaţie şi se suie pe treapta de popor.
,
c) Averea a sporit în chip uimitor.
Păstrând hrana pe timp
mai îndelungat şi având şi plante care să-i dea îmbrăcăminte
(bumbac, in, cânepă ... ) traiul era deplin asigurat. Dar prisosul
putea fi schimbat (negoţ) cu roadele altor ţinuturi.
, . d) Legătura între plugari e şi mai tare decât între vânători şi
păstori, deoarece sunt legaţi de pământ. E drept că şi vânătorii şi
păstorii îşi împart ţinuturile. Dar la plugari, pământul ajunge
preţuit palmă cu palmă. De aci, legi de proprietate şi de muncă
foarte amănunţite.
.
· e) Averea fiind mai mare si mai felurită decât a vânătorilor şi a
păstorilor- mai ales când l~ lucrarea pământului se mai asociază
şi creşterea vitelor şi ceva meserii, diferenţierea socială e cu mult
mai mare. Pe când vânătorii sunt o ceată omogenă (toţi au aceleaşi
· arme, aceeaşi avere, aceleaşi obiceiuri), iar păstorii fac o familie
~dunare de familii sub o căpetenie (de obicei: un bătrân
patriarhul) care are stăpânirea turmei sau a turmelor şi împarte
tuturor după trebuinţă, agricultorii, împărţind pământul, îşi
împart şi roadele lui ... Fiecare are locuinţa statornică şi o avere

sau

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ
personală

213

mult mai bine hotărâtă. Munca e cu mult mai specia-

lizată (diviziunea muncii): unii samănă o plantă, alţii alta; unii

fac unelte, schimbă mărfurile etc.
Societatea întemeiată pe lucrarea pământului a fost aşadar
până de curând treapta cea mai înaltă la care s-a înălţat omenirea.
Pe când agricultura săpătorilor e răsplătită mai peste tot unde
omul, părăsind vânătoarea, a putut sămăna plante care să-i
asigure hrana, agricultura plugarilor n-a fost cu putinţă decât în
ţinuturile cu deosebire prielnice, unde cerealele puteau fi mai uşor
sămănate şi îngrijite. Cele mai însemnate centre de plugărie au
fost: valea Nilului, Mesopotamia, India şi China. - Aci au fost şi
vetrele celei mai vechi culturi omeneşti.
Cu vremea însă
mai ales de câteva sute de ani
lucrarea
pământului a luat un mare avânt în Europa. Pădurile au fost
aproape peste tot alungate din şes, locurile rămânând doar pe
n;tunţi, pe vârfurile dealurilor şi în locurile sterpe, iar fundul
văilor şi câmpiile au fost arate şi sămănate cu mare îngrijire. În
sfârşit, de vreo 100 de ani, de când la puterea vitelor s-au adăugat
unelte tot mai îndemânatece, lucrate în fabrici mişcate cu abur şi
cu electricitate, agricultura a luat un avânt uriaş. În unele regiuni, plugul e tras de maşini, nu de vite, iar pădurile şi stepele au
fost şi mai mult îngustate, ridicând populaţia pământului de la
câteva milioane, cum era acum 2000 de ani, la aproape 2 miliarde.
Astfel, făptura slabă de odinioară, care nu se putea bizui nici pe
unghii, nici pe dinţi, nici pe tăria muşchilor, a ajuns să biruiască
toate animalele mari ale globului (pe unele le-a stins eu desăvârşire)
şi azi e cel mai numeros dintre mamifere, stăpânind toate regiunile globului, de la un pol până la celălalt.
De unde urmează, că cel dintâi factor economic e omul, - el
"sfinţeşte locul" sau îl ţine în paragină, când e vrednic ori nu are
încă pregătirea cuvenită.

C. STAREA CIVILIZATĂ
Dacă privim viaţa omului în starea primitivă, vedem că omul
era osândit să înceapă în fiecare zi acelaşi fel de viaţă ca şi a pă­
rinţilor. Bizuindu-se la început pe culegerea roadelor, pe care natu-

ei-"trăia de la mână până la gură". ' Tot aşa. Foamea îl chinuia veşnic. pe când fierestrăul mecanic într-o minută scoate din el zeci de scânduri. ca vite de muncă. dacă născoceşte unelte tot mai bune şi lucrează pământul mai bine.. ca pe orice altă sălbătăciune. deoarece el este într-o mutare necurmată. fiind lipsit de o vită de povară chiar dacă ar vrea să ducă coliba cu sine. De aceea. 2. lnd1a. Dacă nu nimereste cu una scoate îndată alta. piatră. a răsărit cea din~âi cultură omenească mai dezvoltată: din Egipt. (De aceea o şi 'părăseşte cu atâta uşurinţă. Păstorul duce o viaţă mai largă: hrana îi este asigurată. igname. cereale . omul civilizat. Ca să lucreze pieile din care îşi fac haine şi încălţăminte. pe când vânătorul. Nu-i orez. Ca să păstreze hrana. alun~ (americane sau africane).Î~ fabrică. ca vânătorul şi nomadul sau agricultorul cu puţine unelte. E drept că. încât dinţii lor sunt aproape tociţi. Când a pornit a se îndeletnici şi cu vânătoarea. iar un lemnar european o face la strung în câteva minute. poate fi sporită înadins de om. spre a înţelege că numai în ţinuturile cu plugărie. . În loc să mai risipească puterea sa în zadar. . şi.animalelor. nici vânătorul nu poate aduna avere: colindă dintr-o zi în alta.mii de ace pe ceas. tot asa nomadul e osândit la o relativă mărginire a averei sale. omul civilizat o întrebuinţează până la cele mai mici fă­ rămituri. cioplind cu toporul un trunchi întreg. crescând si animale domestice. cămilă. unde omul a început a lucra mai cu dinadins pământul. şi oricât de îndemânatec lucrează el osul. gospodăria lor mereu călătoare nu poate spori prea mult. de timp şi de materie. e destul să vezi cum sporeşte numărul plantelor cultivate de plugar. la care se adaogă cu vremea şi vase şi unelte de metal. etc. Totuşi. păstor şi plugar arată îndată cât de sus stă acesta din urmă. care uneşte munca pămâ}ltului cu industria. în deosebire de vânat. al animalelor îmblânzite şi al uneltelor cu care lucrează. (Aşadar.214 S. hrana lui poate fi deplin asigurată şi poate spori fără limită.. în ţările agricole. cruţă timpul până la minut. întrebuinţându-se apoi chiar şi scoarţa şi frunzele copacului. oricât de meşteri sunt nomazii la împletit lâna şi la mânuitul pieilor. având un dobitoc (cal. pentru mulţămirea nevoilor vieţii omeneşti. . apoi pe sama maşinilor. lucrul se schimbă mult. Chaldeea. Apoi.. nici averea păstorului nu poate creşte prea mult. Astfel munca. după turme. păstorul îşi duce cortul cu sine şi poate aduna mai multe unel~e şi mai multe haine. Asemănarea dintre vânător.. 1.. plugarul a făcut pentru fiecare muncă o unealtă deosebită şi a devenit industriaş. se îndreaptă spre nuci de palmier. cartofi etc.După cum vânătorul e osândit la veşnică sărăcie. Oricât de meşter este eskimosul la vânat..) Totuşi. Când gă­ seşte vânat. şi "margini".Un eskimos se necăjeste luni de zile până găureşte o ţandără de os. 4. uneltele şi maşinile să lucreze în locul lui. vaci). nu poate. pe care păstorul n-are răgaz şi nu ştie să-I scoată din pământ. lăsându-le pe sama vitelor mai puternice. Dar. MEHEDINŢI rai le da de-a gata._ (' . s-a putut împărţi bine munca şi s-a dezvoltat o clasă de oameni care fabrică unelte (adică industriaşii) care sporesc puterea omului şi-1 descarcă de unele munci. Iar' semn~l deosebi tor al vieţii omeneşti în aceste ţinuturi de agricultură superioară este numărul mare al uneltelor şi sporul grabnic al muncii. după întâmplările vânătoarei . grâu. maşina face mii şi . a pus vitele. Pentru ce? ·. trăieşte în belşug. Civilizaţia înseamnă aşadar economie de putere.. viaţa a început a-i fi mai înlesnită. Aci a început adevărata civilizaţie. unde hrana este asigurată. şi muta~ea necurn:~tă ~ popasului nomazilor nu îngăduie întocmirea unei gospodărn mai · temeinice. · Ajungând pe treapta păstoriei.. din ţinuturile.. se slujesc de burduf. dar uneltele lui de os sunt totuşi neîndestulătoare. O scafă de lemn este lucrată de un camciadal (un locuitor din Kamciatka) un an de zile. a putut deveni. · ' Adevăratul progres n-a fost cu putinţă decât în societăţile întemeiate îndeosebi pe lucrarea pământului unită cu îmblânzirea ~--~. care să-i poarte târhatul. În loc de băţul primitiv cu care omul se ajută la toate. suferă cumplit de foame. caută banane· nu-s ban~ne.. In loc de a mai risipi timpul. când nu.şi a trebuit să devină tehnică sau industrială. să facă un ac. 3. China Peru si Mexic. In loc de a risipi prosteşte materia de lucru de lemn. adică folosirea cea mai deplină a mijloacelor date de natură. . ren. Câtă deosebire • faţă de vasele de lemn şi de lut ale plugarilor statornici. mei. ' Fiindcă singur lucrătorul de pământ are destule săgeţi în tolbă. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 215 femeile eskimoşilor atâta le întind cu dinţii şi atâta muşcă vinele (cu care cos în lipsă de aţă).. prin paza vitelor şi alte îngrijiri. care a dat hrană multă şi a făcut cu putinţă îngrămădirea unui mare număr de locuitori pe un loc îngust. Unii primitivi din Nordul Asiei muncesc 3 ani să facă o scândură.

negotul) . De la acest schimb în natură până la cecul băncilor moderne e un drum foarte lung. cu cât ne întoarcem spre trecut. devenind unealtă. a ţinut înainte drumul prielnic: din lână şi piei a dezvoltat industria. dar în faptă e unul şi acelaşi lucru: mutare de valori. ajunge lucrătoare de pământ. Apoi.. Pe temeiul uneltei a ajuns el vânător. În rezu~at: După ce a ieşit din starea primitivă. . Bărba­ tul. deoarece ea este legată de toată viaţa omenească. industria e nedespărţită de toate stările vieţii omeneşti. Prin urmare. . când trăia ca animalele sălbatice din culegerea roadelor naturei. . Femeia. Industria nu poate fi pusă ca o treaptă deosebită în dezvoltarea omenirii. animale. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 217 Abia în ţinuturile unde şi bărbatul a apucat calea femeii. iar femeia. cu ajutorul uneltelor creatoare. îndrumarea spre civilizaţie a pornit îndeosebi din munca cea crea' toare a femeilor. şi industria şi schimbul au ajuns intensitatea lor cea mai mare în ţinuturile de agricultură. a devenit păstor şi a ajuns într-o cale închisă: în pasivitatea ciobăniei.. diferenţierea muncii şi.Aşadar. adică însuşirile pământului pe care trăieşte: climă. cu ajutorul uneltelor distrugătoare (arme) ajunge vânător. născocise olăria. după cum cu ajutorul focului. luându-le asupra sa în câteva ţinuturi. oricâte descoperiri tehnice vor fi făcut bărbaţii. adică. ci ea este tocmai faza dintâi. Cel dintâi schimb a fost între femeie (culegătoare) şi bărbat (vânător). a făcut din om un industriaş. plante. Cel dintâi băţ. care au îngăduit sporirea numărului locuitorilor. din care n-a ieşit decât în chip sporadic sub forma de războinic. adică lucrarea pământului şi industria. ca îmblânzitoare de animale. De aceea. şi vezi îndată câte de civilizat. începând cu ziua când omul s-a despărţit de animalitate.Am arătat că chiar cei mai smeriţi printre primitivii de azi (Piticii şi Wedda) fac schimb. prin urmare a produselor muncii (care au adus cu sine nevoia de schimb. MEHEDINŢI Prin urmare e destul să măsori cantitatea şi calitatea muncii ·unui popor. minerale.216 _) ) S. Şi abia în rândul al doilea vin avuţiile naturale. care a fost ascuţit înadins de om. numai atâta că şi numărul şi felul uneltelor e cu atâta mai mic şi mai inferior.o plagă pentru plugarii vecini. iar mai târziu agricultor. Tot aşa şi schimbul (negoţul) e foarte vechi. ca gospodină. râuri ca putere motrice etc. cu "omul ca factor economic" măsori puterea unei ţări. bărbatul. Amândouă însă. nu numai că industria nu e faza din urmă a vieţii omeneşti. s-a putut ajunge la faza omenirii '"civilizate. Din culegerea animalelor tinere a ieşit îmblânzirea lor.

ploaia nu se scurge destul de repede. 1 •••••••• că * ..). '. la câmpie. ei sunt uneori foarte strâns legaţi de ţinutul în care loIată câteva dovezi: Priviţi îmbrăcămintea unui cioban de la munte. ). din cauza uscăciunii aerului. s-a păstrat chiar vechea sarică.t. nu de oaieţigaie. ~:. .lâna deasupra. Oile de la munte. * Dacă luăm seama cum trăiesc oamenii în fiecare parte a ţării. (De aceea. pentru ca apa să se scurgă repede. Se numesc ţigăi. adică cu miţele lungi*.. groasă şi despărţită în şuviţe (mîţe). o îmbrăcăminte ţesută în aşa chip.: . Din contra. încât seamănă cu o lână de oaie. cuvintele acestea au mare însemnă­ tate în vorba şi în scrisul cărturarilor.) În unele părţi ale Carpaţilor. adică cu . pe unde plouă rar (Bărăgan. unde plouă des. îl întoarce pe dos. Bugeac. Burnas . . ANTROPOGEOGRAFIA c 1.··.Când plouă. Astfel de oi se numesc ţurcane. El poartă mai totdeauna un cojoc lung. ..•. vedem cuiesc.:_• CE ÎNSEMNEAZĂ "MEDIU GEOGRAFIC"? De vreo sută şi ceva de ani. Se cuvine deci să le înţele­ gem cât mai deplin.. (Firullânei lor e creţ. cojoacele se fac de obicei din piele de oi ţurcane. mai subţire şi nu e despărţită în rniţe ce spânzură pe corpul animalului. au lâna lungă. sunt nişte oi care au lâna mai scurtă. de piele de oaie.De pe astfel de oi.

doar cu vârful piciorului . • 221 Acum.Tot nevoia. CI de la vorba latină pecus-oris şi pecora (turme de oi. fără să-şi fi cufundat încălţămintea în apă. vânzând o apă tulbure. . dar mai ales la coborâre. vom găsi peste tot anume legături între traiul oamenilor şi felul ţinutului. de noroi sau cu gust neplăcut. fiind silite să ia apă chiar din râuri.. ca Dunărea.. pentru ca insectele să nu se poată cuibări în tivul ei. trebuia să fie întâi fiartă. încât dă omului o hrană foarte ieftină. Din contra. dar numele acesta nu vine de la păcura (unsoarea neagră) de UnS Căruţele. In bălţi. a se îmbrăca însemna mtiu Şl îritâi să-şi acopere goliciunea picioarelor. pe atât de îndemânatici sunt la înotat cei care trăiesc lângă baltă şi râuri. batul acesta a si căpătat aiurea un nume deosebit: boată sau moacă. numai din izvoare limpezi şi răcoroase. decât omul de la şes. iar cel dacic a rămas până azi la fel cu cel arătat pe columna lui 'l'raian. În ţinuturile muntoase. poartă o căciulă de piele de miel sau chiar de oaie (elabăţ) mare cât un moşoroi. . în ţinuturile de la câmpie. n-ar fi putl. cu miros de pucioasă.. -Toate deprinderile acestea IŞI au rostul lor. de unde si n'umele "mocanilor". care secerau mulţime de lume... pe cât de sprinteni sunt muntenii la mers. în care se adună murdăriile mai multor ţări. (De aceea. dar munteanul a aJuns pe malulcelălalt. au trebuit să se îmbrace** şi ei. capre . ). drumeţul îşi face vânt. băutura şi alte amănunte ale traiului. < .. pe ţărmul mării sau aiurea. Când n~ e adâncă. în care omul de la munte s-ar duce la fund "ca un topor". după cum e cu îmbrăcămintea şi cu mersul. băţul lung e nelipsit sp:e a se putea propti şi la suiş. Sacagiii umblau cu nişte butoaie trase de un cal. cu o biata pelerină pe ~i. În adevăr. Fiind însă plină. tot aşa e cu locuinţa. păstorul se cheamă păcur~r. râurile seacă peste vară. adică felul locurilor pe " unde trăieşte. şi iată-1 pe malul celălalt. adunând-o până şi din şanţul drumurilor pline de gunoaie. Dacă nu s-ar fi îmbrăcat aşa. unde izvoarele sunt rare. E drept că cei care }ocuiesc pe câmpie şi pe luncile râurilor mari.pot trf'-te uşor ape late şi adânci.) Priviţi apoi şi mersul oamenilor de la munte.220 S. • Putem zice că deprinderile omului sunt totdeauna potrivite cu ţi­ nutul în care trăieste.) De multe ori..clatme sub picior (poate s-a şi mutat din loc). atinge . peSCJtitul e atât de lesnicios.) Cine a învăţat pe păstorii din Carpaţi să se îmbrace astfel? I-a învătat nevoia si felul locului. au alte înlesniri.Iar ceea ce pătimea odată capitala. (Col?ni~ romani veniti din tările calde dimprejurul Med1terane1. ci şi oraşele suferă de lipsa apei.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Picăturile de ploaie lunecă de pe miţele saricei. Imbrăcămintea la şes e mai uşoară (de obicei hainele sunt largi) şi multe obiceiuri sunt altfel decât la munte. pe câmpie. punând pe ele braca o haină necunoscută în ţările călduroase de lângă Mediterana. cu pulpele goale şi încălţaţi cu sandale uşurele. când urcuşul nu e greu. ea este uneori neagră ca păcura*. când suie pieptiş coasta muntelui. De altfel. De aceea. portul roman a fost părăsit. De ce? Spre a lărgi coşul pieptulUI ş! ~ lasa pla. . se feresc ya de\ceva nesănătos. pe care locuitorii capiţalei o limpezeau cu piatră acră . Până acum vreo 60 de ani. ·•· ** Pentru bătrânii neamului nostru (veterani). dacă cercetăm viaţa celor ce trăiesc pe dealuri. pătimesc şi azi unele oraşe. ci s~ vede cât de puţin colţul bolovanilor. aşa că locuitorii îşi aduc-~­ "apa de toate zilele" de la mari depărtări. . Priviti de asemenea cum sar muntenii peste apa pâra1elor. bucureştenii beau apă din puţurilc săpate aproape de lunea Dâmboviţei. Pe cap. cea plină de tot felul de necurăţenii. fiindcă e fiartă în zer amestecat cu suc de steregoaie 1 . de obicei sunt multe izvoare şi pâraie. Un muntean. iar ploaia să nu pătrun­ dă până la piele. decât oamenii de la şes? . întocmai ca de pe oaie. mâncarea. mânui să răsufle în voie. ) Cămaşa păstorului este groasă. iar uneori se mulţumesc şi cu cea de ploaie. de microbi. ca dacii. nu numai satele. dar chiar şi aşa se stârneau uneori boli cumplite.: ·' ·• În partea de miazănoapte a Ardealului. pentru a da centrului de gravitate un spaţiu mai larg. de izvoarele sărace.t să se . De pildă. sălcii. întrebăm: cine a învăţat pe muntean să umble altfel. . doi . iar palm~le cup~in_d ce}e do~ă capete ale băţului. Şi fiindcă apa de la fântână nu le ajungea.un b~lo­ van. pe luncile râurilor. Piciorul nu calcă drept. -Ce se întâmplă la şes? Sunt ţinuturi unde apa e rară de tot Puţurile sunt foarte adânci. cerut de mersul pe munte. spânţ 2 şi alte buruieni veninoase. Ţesută din cânepă sau din in. (Ciobanul poate dormi lângă turmă. Şi. mai luau şi din gârla Dâmboviţei. dru~eţul pune băţul pe spate. Piatra a putU. ci cu vârful în afară. Apoi. chiar pe vreme de ninsoare.t stărui atâtea mii de ani împrejuru~ munţi~or. .. unde îsi duc traiuL Să dăm o dovadă şi din partea şesului. se pleacă înainte şi păşeşte altfel. aşa că locuitorii de la munte beau apă într-ales.

jumătate e suflet (gând. plecând de la malul Nistrului şi până în mijlocul Asiei. va străbate pământul până la poli. pustia. lucrând cu uneltele. după ce am văzut civilizaţia omenirii. s-a născut graiul articulat. stepa. după războiul mondial. potrivit cu împrejurările. Când termometrul se coboară la -46°. Muntele e o "şcoală". corpul omenesc a suferit unele schimbări (fizice şi fiziologice). înţelegând prin aceste cuvinte nu că omul face politică. ca să-1 încălzeşti. munca de adaptare la mediu l-a mai dus pe om şi la o altă ispravă: el a creat fel de fel de asociaţii. treci dintr-un mediu geografic. omenirea a luat tot pământul în stăpânire. omul se leagă cu locul pe care trăieşte. calci mereu iarba stepelor. care e jumătate fizică (sunetele). să arătăm în puţine cuvinte cum se înfăţişează azi omenirea. asa s-au schimbat si ' Iim. hidrosfera şi biosfera ţinutului de care e :vorba). gerul te "ciupeşte". ape. -Am dat câteva exemple din ţara noastră.Cum s-au schimbat to~te u~e~­ tele fizice . sunt toate. Nici câinii de la sanie nu mai pot alerga. ca nişte "şcoli".C]liar bărbatul cel_ mm vom~c începe să scuipe sânge din plămâni. cu totul deosebit. nici vorbă nu-i. înţelegem suma tuturor împrejurărilor geografice din fiecare ţinut al planetei (luând în seamă. URMĂRILE SOCIALE ALE ADAPTĂRII LA MEDIU ' [OMENIREA CA ASOCIAŢIE PLANETARĂ] Luptându-se cu mediul geografic.. . dar ca omul nici una. Când gerul creşte. iar omenirea s-a trezit cu o unealtă nouă: limba. Cel dintâi om care a văzut amândoi polii a fost norvegianul Amundsen. dar aşa e pe toată faţa pământului. -El a descoperit polul antarctic şi tot el a zburat cel dintâi peste polul arctic. animale domestice etc. Dacă ai încerca să-1 freci. M a r g i n il e o m e n i r i i. MEHEDINŢI Aşadar e adevărat că. începând cu cea de pe nas. ci altceva: că omul este produsul societăţii. acela care pornind de la ecuator. în fiecare ţinut.) luate la un loc. Să mergi repede. ca o mare asociaţie planetară.) Alteori. pielea se "rupe". în care omul capătă învăţături deosebite. Toate împrejurările geografice ale unui ţinut (relief. Dar lupta de cucerire a ţinuturilor reci a fost cumplită. Uneori mergi sute şi mii de kilometri în acelaşi mediu. I. chiar dacă ar fi lini~tit. Nu m'ai poţi tr~ge în piept destul aer. partea stângă a creierului a crescut. iar seara ajunge la malul mării. numai în timp de câteva ore. marea. în câteva ore a străbătut mai multe ţinuturi cu "medii geografice" foarte deosebite.222 S. Trebue să pui încet mâna pe el. bile (adică uneltele fizico-psihice 4 ). se cheamă "mediul geografic" al acelui ţinut. . -Abia de câţiva ani. lacul. Cine pleacă dimineaţa din vârful Carpaţilor.Cu atât mai mult. aerul. spre a şti cum să trăiască. lunea. Pe scurt: prin "mediu geografic". Filosoful Aristotel a zis că "omul e o fiinţă politică" (zoon politikon). (De pildă. iar omenirea s-a împărţit încetul cu încetul în mai multe rase.Avea dreptate bătrânul geograf Carl Ritter care zicea că "pământul este casa de educaţie a genului omenesc"3 . Şi alte animale se întovărăsesc (mai ales insectele şi paserile). climă. Indată ce nu bagi de seama. podişul. iar în lunile de iarnă aceeaşi ză­ padă răscolită de vifor. apoi rasele şi limbile.atât de mult atârnă el de societatea în care s-a născut şi în care trăieşte! Aşadar. dealul.. oceanul . Pielea îngheaţă. în felul lor. câmpia. vezi peste tot aceeaşi netezime de loc. În sfârşit. . mlădiindu-se după felul fiecărui ţi­ nut. ( . produce acelaşi efect ca şi cum ar bate un vânt :umpl~t peste un om care stă" (Nares 5 ). simţire şi voinţă). în altul.. rând pe rând: atmosfera. răsuflarea scade. vegetaţie. pădurea. În acelaşi timp. Duşma­ nul cel mai mare al fiintei omenesti e aci frigul. ( . ca să ia planeta în stăpânire.

Nu se găsesc decât vara 7• Totuşi. spre pol. .Inaintarea cea mai mare spre poli s-a făcut în marginea Americei de Nord. Astfel. Avioanele pot zbura acum într-o întinsoare de la Moscova până la San-Francisco. Spre polul sudic. ca nişte excursionişti culcaţi pe iarbă. unde marele vânt dmspre apus nu întâmpină nici o piedică din partea uscatului. licheni si o biată varză. încât a putut înainta până în mijlocul gheturilor si zăpezilor vesnice. când am văzut schimbările pe care le adusese noaptea cea lun- gă pe faţa noastră! O gălbejeală urâcioasă acope~ea obra~ul ca~e părea descompus. Câteva din ele dau să sugă pruncilor aproape desbrăcaţi". Omul nu s-a putut apropia . faţa i se întunecă. primăvara.Papik. atât de cumplit e vântul. Pe copii îi cocoţase în vârful saniei cu bulendre. într-o frumoasă zi de vară. ca să se apropie de pol mai mult decat onund:.zăpadă). regiunile polare frâng şi pe omul cel mai viteaz. ~ 1btusi.c':\cerească pentru sine şi ţările acoperite de zăpezile polare. ca şi în ţinuturile veşnic îngheţate de la poli. continentele sunt scurte.E mereu în mişcare. adică s-a mlădiat atât de mult dupa împreju'rările mediului. afară de muşchi. u~r stomacul eskimos poate mistui cantităţi de grăsime. . ca să rupă sloii în fiecare primăvară. mare ne-a fost mirarea ~~ vedem . kayac etc. viaţa e cu neputintă. nu s-au şimţit îndemnaţi să înainteze şi pe arhipelagurile Oceanului Ingheţat. . Unde a păscut odată o 'cireadă un veac de om nu mai are ce paşte a doua oară. să împiedice răsturnarea . lăsând marea liberă pentru pescuit. Nu numai că graniţa polară a omenirii s-a întins sub ochii noştri.MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Alt neajuns e lipsa de lumină în lunile de iarnă. ci numai ca să înlesnească "circulaţia" între Lumea Veche şi Lumea Nouă pe calea cea mai scurtă. Isprava asta a făcut-o pe temeiul unei înalte civilizaţii polare ~hai: nă.Pe aceste insule nu creşte nimic. cu toate că stau în latitudinea oraşu­ lui "Praga (la sudul Indiei.Eskimoşii mai vânează şi boi săl­ batici (oviboos) aşa că omul s-a putut întinde aici până la 82° latitudine. iar pielea par~ bolnavă. lungite lângă sanie (pe . "..Cât e de mare gerul se poate vedea şi din împrejurarea că mor şi păduchii în lunile de iarnă. . Dar marele arhipelag american (care a fost cândva o podoabă a planetei) azi este căptuşit cu gheaţă. În insulele Kerguelen.. măcar că era o v:eme spatmântătoare. iglu.nu de dorul gheţei. vântul suflă ca o furtun~ necontenită. încovoiată înaintea câinilor. Altundeva: "Femeile stau cu copiii lor. femeia se lupta contra viforului şi înainta. credeam că ne-am sculat dupa o boala lunga. adică peste pol. În sfârşit. -În Lumea Nouă. Noroc că fluxul şi refluxul e destul de puternic. luat şi ea sectorul din dreptul ei. (E întâia oară că un "punct" a ajuns hotar politic!) În sfârşit.. omul s-a aşezat şi acolo. "care n-a fost mirarea noas- tră. altă pacoste e vântul. aşa că păstorul e silit să caute mereu tot alte locuri d~ păşu~e. n-au putut îmblânzi renul. hotărându-se cu stăpânirea rusească într-un punct.Când se mai adaogă şi furtuna. . Mai ales împrejurul Antarcticei.că se pregăteşte şi el de drum. Apoi.polul. Traiul omului e aproape cu neputinţă. norvegienii au luat şi ei în stăpânire arhipelagul Spitzberg care venea în dreptul Scandinaviei. sanie.). cu toa_tă isteţimea lor. 'iar tatăl împingea. . în zilele noastre. care ar fi făcut să stea la cumpănă pe mulţ1 groenlan- 225 b) Spre Sud. Şi chiar prin transformarea propnulm său corp: pielea feţii e mai grasă (nu îngheaţă repede). omul s-a aşezat chiar pe gheaţa mişcătoare de la polul Nord. când în locul săni­ ilor cu cai şi a kayacului. apăsând cu toată greutatea corpului peste calabalâc. Canada a. eskimoşii. În Lumea Veche. v~nise să ne vadă. ci numai câine!e. 224 lungă tâmpeşte pe om. ) ) ochii căzuseră în fundul capului" (Payer6 ). Totuşi. . pe paralela 50°).Eskimosul s-a deprins cu frigul. în tundra siberiană. . cel dintâi dintre aceşti ?am~m: pe care îi întâlnisem. Când s-a arătat soarele. "ca ţiganul cu scânteia". . Ruşii au luat tot sectorul de gheţuri vecine până la pol. omul a atins treapta cea mai malta a nomadismului. S. Când s-a aflat însă că pe Spitzberg sunt cărbuni. oamenii tundrelor. a) Spre Nord. împreună cu fe111:e1a lm ş. omul s-a "adaptat". ~ ~· ' E dr~pt că 1-au aju'tat doi buni tovarăşi: câinele şi renul. fiind legaţi de reni. Niciodată n-am văzut pe localnici să ţină socoteală de ceea c~ nu~im noi temperatură. In Lumea Veche locuitorii tundrei au îmblânzit renuL Însă tin~rea unei turme de reni nu e lucru uşor. trei copilaşi mărunţeL In ziua plecării. omul a izbutit să . dar şi graniţele politice s-au întins pretutindeni: în deşer­ turile calde (Sahara). Omule cu adevărat stă­ pânul planetei şi cea mai răspândită fiinţă (între animalele supe· rioare). Cauza e uşor de înţeles: uscatul se prelungeşte aci mai mult decât oriunde. au venit la rând vapoare "spărgătoare de gheaţă" şi avioanele. care a rămas . dar aJu~oru~ acesta i-a fost de ajuns. care ar ucide_ pe un om din ţările temperate necum pe cel de la ecuator. Noaptea cea dezi.de uscatul antarctic.

226

S.

CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

până azi pustiu. Nici o fiinţă omenească nu s-a aşezat pe el, deoarece este căptuşit până în margine cu gheaţă.
Totuşi, lăcomia omenească a luat în stăpânire de câţiva ani
chiar şi acest pustiu îngheţat, nădăjduind că se vor găsi pe acolo
cine ştie ce comori: metale, cărbuni sau alte lucruri de preţ. Englezii, stăpânii mărilor, şi-au tăiat două mari sectoare: unul în dreptul Australiei, altul în dreptul Americei, iar francezii, ca stăpâni ai
Madagaskarului, au luat şi ei în stăpânire gheţurile din dreptul
Africei.
Ceea ce e mai ciudat: chiar norvegienii, vecinii polului
nordic, au căutat să se înfigă şi ei în pustietăţile antarctice, venind
să vâneze aci balene, după ce nevinovatele făpturi au fost aproape
nimicite în apele Oceanului Arctic.
Măcar că insulele Kerguelen, St. Paul şi Amsterdam, sunt nişte vulcani stinşi, acoperiţi cu
zăpezi eterne, pescarii europeni s-au cuibărit şi aici, ucigând în
fiecare an câte 20 000 de balene. (Au aşezat uzine de pregătit gră­
simea chiar în craterul vulcanilor, unde vântul şi lapoviţa nu mai
contenesc!) -Atâta e de adevărat că "foamea de spaţiu" 8 este azi
mai vie decât orişicând, iar omul modern a luat în stăpânire toată
planeta.

c) Spre Atlantic. - Pe lângă graniţa de Sud, omenirea a mai
avut până ~cuma câteva sute de ani şi o graniţă spre Oceanul
Atlantic. -In Lumea Veche, ţărmurile apusene abia târziu au fost
luate în stăpânire de om, ceea ce dovedeşte că patria omenirii a
fost în ţinuturile răsăritene ale continentului eurasiatic, spre Insulinda9 şi, numai pe încetul, omul s-a îndrumat spre Oceanul
Atlantic.
În epoca romanilor, Atlanticul era încă pustiu. Insulele Feroe
au început a fi locuite abia în secolul al 6-lea după Hristos. Islanda
a primit cei dintâi locuitori în secolul al 8-lea. Madeira şi Azorele
în secolul al 14-lea, iar insulele Capului Verde abia în secolul al
15-lea- ba lângă ţărmul celălalt, Bermudele şi Falkland au fost
luate în stăpânire de om în timpurile din urmă.
· Până la Columb (1492), Atlanticul era pustiu de la un pol până
la celălalt. În schimb, Oceanului Pacific fusese ocupat de om
aproape în toată întregimea, deoarece roiul insulelor de mărgean
se întinde între cele două tropice, la fel cu "calea laptelui" pe cer.
Astfel, spre Nord, omenirea din Lumea Veche era legată cu cea din
Lumea Nouă nu numai peste strâmtoarea lui Bering, acoperită de
gheţuri iarna (o adevărată punte!), dar şi peste lanţul Aleutinelor,
.care se întind din Alaska până în Kamciatka ca o ghirlandă, iar de
acolo se continuă cu ghirlanda Kurilelor până în Japonia.

227

. Omul e făptura cea mai răspândită pe glob. În latitudine el
atmge, spre Nord, paralela 80° iar spre Sud, pe cea de 600· în alti~ tudin~, oamenii folosesc munţii până la 6 000 m iar ca expioratori,
cu aviOnul sau baloanele s-au suit mult mai sus (până la peste
12 000 m.). Se numeşte icumenă partea locuită (sau folosită) de
om pe pământ.

IL ~umăr u 1 omenirii.
Lungă-lungă vreme, numărul
oamemlor a fost foarte mic. Cu câteva zeci de mii de ani în urmă
c~nd o bună p~rte ~in Euro~a ş~ Ame~ica erau acoperite cu ghea~
ţa: ~u se afla ţ1~em~ de om m ţmutunle unde găsim azi oraşe cu
n:IIwa,?e de locmton. A trebui~ d~ci să se retragă mai întâi gheţu­
nle, sa se acopere aceste regmm cu plante si cu animale ca să
poată veny şi o~u~ :- ~upă ce, _se înţelege, aJunsese pe o treaptă
msemnata de CIVIhzaţ1e (nutnment, îmbrăcăminte locuintă şi
mijloace de circulaţie).
'
'
~stăzi, omul ţine în stăpânire aproape fu din faţa planetei si e
ma: numeros decât orişicând în trecut.
,
I:t~;rebar:a e: putem şti câţi oamen~ locuiesc azi pe faţa pămân­
t~lm. . .. Raspun_s~l e greu de dat. Cme poate să numere pe toţi
sa~baticn a~cun~I m desişul pădurilor? Cel mult putem să-i preţmm aproximativ, după mărimea cetelor întâlnite de călători ori
~· ~upă :r:umărul aşezărilor, pe unde omul sălbatic a ajuns stato~ic.
In schimb, sunt ţări, unde, de câtva timp, toată populatia e numă­
rată într-o singură zi (oriunde s-ar găsi fiecare ins în ~iua aceea).
Astfel poţi şti câţi locuitori au acele ţări, după cum stii câte chibrituri sunt într-o cutie.
'
Pun~n~ deci la ~n lo~ populaţia ţărilor cu numărătoare regulata <.statistica exacta), ŞI a celor cu populaţie preţuită numai din
och1, putem spune că toată suflarea de azi a planetei se apropie de
2 miliardelO.
Să nu uităm însă că sporul omenirii e legat mai ales de schimbările celei din urmă sute de ani. Iată sporul în milioane (cifre
rotunde).
V

. Europa
La 1800:
Azi:

Asia

174
520
500 . 1050

Mrica America
55
140

23
250

Australia

şi

Oceania 11

1
10

Aşadar, la !r:ceputul secolului trecut, populaţia întregii planete
era cam mllmrde (775 milioane), iar azi se apropie de 2 miliarde12. ·

t

c

228

S.

MEHEDINŢI

Se înţelege, sporul nu e deopotrivă în toate ţările. În Franţa,
sporul a fost de 10%; în Germania de 70%; în Rusia de 84%, iar în
Statele Unite de 360% (punând şi emigranţii). - Pe la 1850,
Statele Unite aveau abia 23 milioane locuitori, cu puţin mai mult
decât România de azi.

)

)

Cum de a crescut atât de repede populaţia planetei?
Cauzele sunt. multe: mai întâi, mult.e boli au fost stăvilite. Ciuma holera si alte molime nu mai au puterea de altădată, din cauza ~ăsurilo~ igienice (carantina) şi a doctorilor şi doctoriilor care
vindecă tot mai multi bolnavi.
Apoi şi hrana a sporit. Mulţime de păduri au fost tăiate şi înlocuite cu ogoare de cereale, iar numărul vitelor de hrană a crescut
în chip necunoscut altădată. În pampele şi preriile, unde rătăceau
odinioară câteva ierbivore sălbatice sunt azi turme şi cirezi uriaşe,
iar lanurile de grâu şi de porumb au schimbat faţa unor întregi ţi­
nuturi. - În sfârşit, industria întemeiată pe maşini a dat omului
altă îmbrăcăminte, alte unelte şi alte mijloace de transport ... aşa
că împrejurările traiului au ajuns mult mai lesnicioase decât în
trecut.
III. D e s i m e a p o p u l a ţ i e i. - Cu toate că populaţia
planetei a crescut, totuşi sunt unele regiuni foarte puţin locuite;
· poţi călători zile întregi, fără să zăreşti picior de om. Aiurea, din
contra, afli adevărate furnicare omeneşti; casele sunt lipite unele
de altele şi au mai multe rânduri (etaje). Poţi zice că acolo oamenii
trăiesc "grămadă", ca furnicile în moşoroi.
Care sunt ţinuturile cu populaţie rară?
1. Regiunile polare. - Continentul antarctic e pustiu în întregime; Oceanul Îngheţat arctic are de asemenea împrejurul său o
largă fâşie de uscat cu foarte puţini locuitori. ::- Groenlanda, tundrele Canadei şi Siberiei sunt aproape goale. (In toată zona aceasta lipseşte căldura.)
· ·
2. Podişurile reci (Tibet, Mongolia, Puna Cordilierelor) şi deşer­
turile calde (Sahara, Arabia, Tharr, Australia, Kalahari etc.) formează o altă zonă de populaţie rară. -Aci lipseşte întâi de toate
apa, iar la unele şi căldura.
·
·
· 3. Pustiurile ecuatoriale din Amazonia şi Congo strâmtorează
pe om prin marea bogăţie a vegetaţiei, prin friguri (umezeală şi
căldură), precum si ,prin forfota insectelor.
· . : Îri toate tinutu~ile însirate până aici, abia dacă vor fi 100 milioane de oa~eni, adică nici măcar 1 pe km.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

229

De bună seamă, nici în viitor nu va fi pe aci o populaţie prea
.. deasă. Antarctica tot pustie va rămânea, iar tundrele dimprejurul
Oceanului Arctic, unde viforul nu mai conteneşte în lunile de iarnă, de asemenea vor fi pustii. Acolo e "împărăţia vântului", nu a
omului. Bălţile îngheţate par nişte uriaşe ochiuri de sticlă, de pe
• care viforul mătură toată ninsoarea, iar între bălţi nu întâlneşti
decât valuri de zăpadă (dune) mereu mişcătoare. Cum să se aşeze
omul acolo? Bietul eskimos se îngroapă în iglu, dar samoezii şi alţi
nomazi nu ştiu cum să fugă mai repede la adăpostul pădurii
(taiga).
Din contra, în pustiile calde, unde se va putea scoate apă de sub
pământ, numărul oazelor va spori; - atâta numai că şi sub pă­
mânt apa e rară, iar cerul nu trimite ploaie mai niciodată.
Doar regiunea pădurilor ecuatoriale e mai prielnică. Biruind
pădurea cu foc şi alte mijloace, omul se va putea înmulţi, -dar
numai cel cu piele neagră.

Sunt însă şi ţinuturi ale planetei unde de timpuriu omul a --~-...o~
ajuns la o desime destul de mare, îndată ce civilizaţia a sporit.
Astfel valea Nilului (am putea zice "oaza" Nilului) cu mii de ani
înainte de Hristos ajunsese un cuib de populaţie foarte deasă. Tot
aşa au fost Mesopotamia, India şi China în Lumea Veche, apoi Mexicul şi Peru în America. - Dar centrele acestea de aglomerare
n-au fost statornice: uneori sporeau, alteori scădeau. Mesopotamia, acuma două mii si vreo cinci sute de ani, când a văzut-o Herodot, era plină de locuitori. În secolul trecut, ajunsese aproape pustie, iar Egiptul tot aşa.
Italia, spre sfârşitul războaielor punice, număra vreo 20 milioane locuitori, iar pe timpul lui Aurelian, când au fost retrase legiunile din Dacia, nu mai avea decât 5 milioane!
Singurele care şi-au păstrat mereu o mare desime au fost India
şi China. (Pe timpul lui Herodot, acolo se credea că este poporul
cel mai mare din lume.)
Astăzi, avem pe faţa planetei următoarele centre de mare desime:
1. Unul în Extremul Orient, adică China şi Japonia. (Japonia
singură sporeşte cu 1 milion pe fiecare an.) .
In curând, China şi Japonia la un loc vor atinge~ miliard 13.
2. Al doilea furnicar este India (peste 330 milioane 14).
Cât de deasă e populaţia în Extremul Orient se poate vedea din
aceste cifre. Asia musonilor şi Insulinda au împreună cam 12 mili.qan'e km 2, adică întrece puţin suprafaţa Europei. Totuşi desimea

230

S.

MEHEDINŢI

. populaţiei e de 62 de locuitori pe km pe când Europa, începând din
Mediterana şi până pe la 61° latitudine, (adică chiar acolo unde
populaţia ei este mai deasă), nu are decât 58 locuitori pe km 2 . Cât
priveşte răsăritul Americei, el atinge abia 27 pe km 2 (nici pe jumătate). Care e cauza? - Mai întâi de toate ploile aduse de musoni vara, adică tocmai când e nevoie. Apoi ajută mult şi irigaţia şi
îngrăşămintele. Chinezul şi japonezul sunt plugari fără pereche,
ca silinţă. Adună până şi gunoiul din coteţul porumbeilor, să-1
ducă pe ogor. - Se poate zice că sunt mai degrabă grădinari, decât
plugari. Toată munca o fac cu palmele lor, căci unde să mai ţină şi
vite de jug, pe nişte ogoare cât stratele de mari! Toată nădejdea e
în muncă. De vara până iarna, pământul e mereu răscolit şi mereu
primeşte răsad nou (legume, orez, bumbac etc.), iar peste iarnă,
micul ogor e transformat în iaz de peşte, aruncând în el peştişorii
crescuţi până atunci în putini, să nu prindă loc prea mult. - Fiecare palmă de pământ e o avere.
3. Al treilea centru de desime este apusul Europei. - Am ară­
că aci desimea a crescut numai de puţin timp.
Care e cauza acestui nou centru de aglomerare? Până acuma
vreo sută de şi ceva de ani, europenii trăiau mai mult din plugărie
< şi păstorie. S-a întâmplat însă pe la sfârşitul secolului al 18-lea o
, mare schimbare.
. În Anglia, aburul şi maşinile cu aburi au înlocuit puterea braţelor. Englezii s-au lepădat de plugărie şi de creşterea vitelor (mai
ales se îngrijeau de oi, pentru lână) şi, având mulţi cărbuni şi fier,
au început a deschide peste tot fabrici, iar mărfurile englezeşti,
purtate tot de abur (vapoare) s-au răspândit iute în toate ţările pă­
mântului. De peste tot veneau acum cereale şi materii prime: lână,
bumbac etc. Astfel, populaţia arhipelagului britanic s-a înmulţit
văzând cu ochii- până şi copiii mărunţi puteau să câştige ceva,
lucrând în fabrici. Iar ce s-a întâmplat în Anglia, s-a petrecut la fel
şi în Belgia, Franţa, Germania şi peste tot unde s-au descoperit
mine de cărbuni.
Urmarea acestei prefaceri a fost o îndesire a populaţiei în apusul Europei, cum nu s-a mai văzut niciodată. Numai într-o sută de
ani, numărul locuitorilor din Europa s-a îndoit. Oraşe ca Londra,
Paris şi altele, care numărau abia câteva sute de mii de locuitori,
·astăzi au milioane.- În curând au ajuns să sufere de foame, ca si
în India şi China, unde furnicarul omenesc e prea des. (În parte'a
de răsărit a Londrei - East London e atâta îngrămădeală de lume
tat

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

231

săracă, încât oamenii îşi caută hrana lor prin gunoaie, cum fac
câinii fără stăpân.)
'
Prin urmare, cauza acestui nou centru de aglomerare a fost industria mare întemeiată pe abur şi maşinism.- E cea mai mare
revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul, iar urmările ei au
, fost atât de repezi în ce priveşte creşterea populaţiei, încât prisosul muncitorilor a prins a se revărsa împreună cu mărfurile si
p~s~e celelalte continente. Peste 30 de milioane de "şomeri" au părasit Europa.
4. În sfârşit, revoluţia industrială s-a întins şi peste Oceanul
Atlantic, dând naştere şi acolo unui centru de mare desime. La începutul secolului al 19-lea, Statele Unite aveau abia vreo 4 milioane de locuitori. Astăzi, numai pe faţada răsăriteană (între tărm si
Mississippi) trăiesc peste 80 milioane de suflete. - O ad~vărată
lume nouă! Dar aci nu e numai industria de vină ci si o agricultură nouă". În loc de vite şi de braţele omului, 'au fost "puse să
muncească o mulţime de maşini: tractoare, sămănătoare, seceră­
toare, maşini de treierat (batoze) etc.
Privind aşadar faţa pământului, găsim că în ce priveste desimea, locul întâi îl are Europa- 50 locuitori pe km 2 . Asia· are numai pc jumătate (24 pe km 2 ). Apoi vin la rând America de nord cu
__..7 pe km 2 , Africa cu 5, iar America de Sud cu 4 pe km.
Cea mai mare desime (peste 200 pe km 2 ) a fost atinsă la gura
Tamisei şi a Rinului, cu împrejurimile lor (din Germania Olanda
Belgia şi Franţa); apoi în nordul Italiei, în delta Nilului,' în vale~
de jos a Gangelui, a lui Hoang-ho şi Iang ce-Kiang. Trebuie să
adăugăm apoi lava - cel mai nou centru de îndesire în Extremul
Orient.

Din cele înşirate până aici se vede că populaţia planetei e în
spor.J?esimea atârnă de multe împrejurări:
· .
1. Intâi de climă. - Dovadă sunt zonele aproape pustii din
ca_uza frigului prea mare, a căldurii prea mari, a secetei, a vântulm etc.
2. Apoi de sol. - După unele socoteli, locurile bune de agricultură nu trec de 43 milioane km 2 (cam cât Asia).
3. Dar împrejurarea cea mai însemnată e munca omului. Când un popor trece de la plugărie (o muncă slabă) la grădinărie,
adică la o muncă înteţită, care răscoleşte mereu ţărâna, munca e
măcar de 4 ori mai încordată, însă câştigul de 8 ori mai mare.
Aşadar, "regimul de muncă" este adevărata temelie a unei
. ţări 15 . Acolo unde e pămân,t mult de prisos, iar locuitori puţini,

c·'-.
-

(..

)

ajunseseră la 5 milioane (Au trebuit să lase Dacia în paza barbarilor!) Şi în privinţa sufle~ului. în felul cum s-a legat omul de pământ. Când însă nu mai gă­ seste cumpărători. De la un timp. ca un călător la hotel. cine va munci mai mult. După unele socoteli. cât timp găsesc destui cumpărători pentru mărfuri. adică pe munca în fabrici. Am arătat cum s-a născut locuinţa omenească.Fabrica se închide. (Pieile Roşii din Nordul Californiei stau locului în lunile de iarnă. oraşele îngustează viaţa omenească. care se cheamă: grădinărit. Populaţia planetei va mai creşte încă. sprijinul cel mai tare al îndesirii unui popor e sufletul. găseşti uneori o singură gospodărie: o colibă. " 5. sau chiar o casă împrejmuită cu gard şi adă postind un om cu toată familia . iar japonezii ar putea să ajungă la 22 miliarde. agricultura leagă numaidecât de pământ. aşa ca să poată aduce de aiurea "pâinea de toate zilele" (Anglia). aerul curat şi soarele ajută chiar pe cel care nu are hrană destulă. ogorul nu se închide niciodată! Cea dintâi. acela va lua în stăpânire pământul. fabrica nu mai are materie primă. frigurile. . când România este o ţară de mică proprietate.' . singură Mrica ar putea ajunge cu timpul la 2 300 milioane. · . care sting populaţia. acela va birui care îşi va cinsti mai mult pământul. Intr-un oraş mare.Aşadar. plecând fiecare la vânat sau la pescuit.Azi î?să.{ mai are hrană şi începe "şomajul" şi chiar sănătatea populaţiei scade. Ea presupune numaidecât statornicie. trăieşte în ţara lui. Sălasul este cea mai mică asezare omenească. Aşa sunt boşimanii. donnind peste noapte. unde se întâmplă: lângă un mal.Dovadă sporul populaţiei unde ţânţarii au fost stârpiţi şi. îşi slăbesc propria lor populaţie. oraşul scade pe om: îl ademeneşte spre o viaţă fără măsură. La început. ----~-Dar. 1. Iar urmarea se vede: popoarele care se reazema pe indu. La mun'te sau în largul câmpiei.. nu mai e soare. germanul poate trăi şi pe t ha. chiar culegătorii şi vânătorii se aşează statornic. Familia slăbeşte. Prin urmare. A patra cauză a îndesirii unui popor este igiena. cea mai adevărată şi mai sănătoasă industrie ~ munca ogorului (Ford). Europa va trece şi ea de 2 miliarde. 4. cât timp era în fiinţă "proprietatea mare". adică dă omului aşezări statornice.) In sfârşit. adăpostindu-se în locuinţe destul de bine întocmi-' te. Ciobanii şi nomazii nu cunosc oftica. Italia ajunsese un stup de lume (circa ·20 milioane. Chinezii n-au geamuri şi nu cunosc rahitismul. lucrătorul nt. lipsa aerului şi a luminii duce pe copii la rachitism.Munca zilnică în grădină îi scapă de ticăloşirea corpului. nu întinderea ogorului. Dovada: ţăranului american îi trebuie cel puţin 1 ~ha. Numa} vara se risipesc iarăşi.232 ) S. . oraşele sunt pline de oftică şi alte boli. când au răpus pe cartaginezi). În sat.. Din contra.) Oraşul aşadar este ca o lampă care suge uleiul (adică populaţi~ rurală) si-l arde.Cât timp romanii au cinstit familia. la agricultura înaltă. . Pe Bărăgan. Cine trăieşte la ţară este mai sănătos. MEHEDINŢI poate fi vorba de lucrarea pământului cu maşini. lucrau maşinile ca şi în Cana~a. ci cu palmele lui. măcar o parte a anului. Aşa a fost în America şi chiar în România. (Soarele care intră pe geam. potrivit cu descoperirile ştiinţei. numărul locuitorilor creşte iute. Putem vedea şi în ţara noastră mai multe trepte. în orice caz. unde ciuma şi holera nu mai pot intra sau sunt repede---~~ stinse si unde viata este din ce în ce mai îngrijită.. . un bordei pe jumătate săpat în pământ. trecând de la t CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 233 agricultura slabă a plugarului de rând. omul se pierde ca într-o pădure. pe care le lucrează nu cu maşini.. iar satul dă o populaţie mai spornică.adică concepţia sau gândul lui despre viaţă. iar cea de Nord numai 1 200 milioane 16. în oraş. în vreo peşteră etc. şi nu cu vite. Ogorul lui are abia câteva strate. singură "agncultura intensivă" (după pilda grădinăriei) poate să ne scoată la liman. Numărul copiilor scade. când s-au păcătoşit prin lux şi plăceri. În sfârşit. iar japonezul şi chinezul se mulţumesc chiar cu o zecime de hectar. îndesind cât mai mult populaţia spre a nu lăsa loc veneticilor să se strecoare înăuntrul hotarelor sale. Unde să mai ţii şi vite pe un petice} de grădină! După socoteala asta. iar cine nu are copii nu mai are grijă nici de yiitor. Nimeni nu-l cunoaşte şi ruşinea piere. pământul ar pute~ hrăni numai 2-3 miliarde de americani 5-6 miliarde de germam. biruitor nu poate fi decât cel care va fi mai sănătos şi mai numeros. America de Sud va avea tot vreo 2. Munca e temeiul. AŞEZĂRILE OMENEŞTI. în lupta dintre neamun..În privinţa asta.Găsim încă şi azi sălbatici care se mută mereu. împreună cu ei. Incheiere: Lupta pentru stăpânirea pământului e azi mai aprigă decât oricând. din loc în loc.tria mare.

Locul bun de clădit fiind rar. sunt toate nişte "săla­ se". când ninge mult. păs­ torul strânge toată turma la un loc. "strămoş"). oraşul se deosebeşte' de sat prin felul locuinţelm: Ca~ele sunt clădite de obicei din cărămidă. ~ici altă fiară nu poate pătrunde la ele.) După numărul locuitorilor. Cât de mare? De opicei se cheamă sat o aşezare care nu trece de 2 000 de locuitori. sau cu şin­ ~ mă ( drilă. Dar deosebirea cea mai însemnată e alta: aproape toţi locuitorii satului trăiesc din munca pământului învecinat cu satul."sălaşul". astfel de sate întrec si orasele. la "fânaţ"..S. când casele erau mai rare. cu paie. la vie ete. oraşele mari au case cu zeci de "etaje". au fel de fel de meserii şi mulţi se ocupă cu negoţul. Apoi mai e ceva: locuitorii unui sat se cunosc aproape toţi şi ştiu cine au fost străbunii lor. Târg sau oraş. ca şi cum ar fi o singură familie. adică.In timpul din urmă. dar prin aceasta se înţelege chiar locuinţa. (În Munţii Apuseni. lucrul se petrece la fel. Cătun. Inainte vreme.Locuitorii au fiecare un petec de pământ în "vatra satului".ba câteodată pune şi ceva semănătură..cătunul se cheasat. Satul. unele case de oraş au mai multe rânduri. Acolo e petecul său de pământ. localnicii nu se văd cu săptămânile. Stânile pe munte. sau beton armat. deoarece ştiubeiele nu ~e mută şi cer pază tot timpul anului.) Păstorii au nevoie de sălaşuri tot aşa de bine întocmite. - CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Când nu e numai o gospodărie într-un sălaş. acum. din contra. Atâta • numai că felul locuitorilor si mai ales felul vietii oam~nilor este deosebit de al oraselor. altele numai o parte a anului. Casele sunt la mari depărtări unele de altele. Acolo e. se văd ici şi colo pâlcuri de case. adică ajunge cătun.Păstorii din Africa numesc astfel de sălaşuri tembe. In fapt însă. (Pecica. Sătenii au aproape toţi aceeaşi muncă (la câmp. (Aşa e pe valea Cernei bănăţene -lungă şi foarte îngustă. când afli o casă cu două rânduri. doar fumul din horn dacă mai dă semn de viata locuitorilor. ' · În adevăr. (I se mai zice şi bordei. fiind locul scump.) 2. 4. la "vie" etc. oameni depripas. sunt învelite cu fier (tablă) sau cu olane. Pe Măgura Zărneştilor. la pădure.şi sunt cei mai mulţi rude unii cu alţii. ori în muntii dintre Bistrita Moldovei si Bistrita Ardealului. locuitorii nu se cunosc ( . Unde sunt fiare primejdioase. De departe. erau acoperite cu şindrilă. satul întreg s-a născut dintr-o "moşie" sau proprietatea unei familii (unui "moş". Uneori. pe când "odaie" însemnează şi tot locul dimprejurul bordeiuliri şi . ci se adaugă cu timpul şi altele. 15 şi chiar 20 000 de locuitori. Oamenii n-au vecini. ca şi plugarii. apoi sunt şi apărate de vânt din toate părţile17. nici lup. în curte. . aproape de Arad. ci şi în văile prea înguste. se adună mai multe locuinţe şi fac împreună un mic cătun 1 8. Satul sau grupa locuinţelor este aşadar ca "sâmburele" unei mari moşii.doar "hotarul satului" dacă mai aminteşte pe strămoşul de odinioară. atunci sălaşul poate forma o grupă de mai multe locuinţe. şi o bucată mai mare afară din sat: în "ţarină". . Dar nu nu~ai pe munţii "răsfăţaţi". unde sălaşul e forma obişnuită a aşe­ zărilor omeneşti. Mai ales la munte. prisăcile din pădurile dealurilor sau ale câmpiilor.) In oraş. ba uneori şi mai mult. Apoi. Unele sălase sunt totdeauna locuite. ai căror locuitori trăiesc mai ales din negot si din meserii. Peste iarnă.. afli fel de fel de venetici. Nici hoţ.). clădind locuinţa sa în chip de ocol.. La munte. -Se cheamă o adunare de locuinţe. (Nici nu e nevoie.. unde o vale se lărgeşte ori coasta e mai ~aşeza­ tă" (mai orizontală). păşunea ~şi chiar arătura a fost "trup" de moşie. sunt sate. fiindcă e loc destul.) ' Prin sălaş se înţelege deci cea mai mică aşezare a omului.) Apoi casele sunt clădite din material uşor: din lemn.Uneori îi zice tot cătun. A doua mare deosebire este felul traiului. unde îşi paşte vitele . unde nu-i loc pentru mai multe case la un loc. Tot aşa sunt şi odăile adăpostul unde se strânge fânul vara şi se adăpostesc vitele iarna. sunt sălaşe în chip de dreptunghi: clădirile tin loc de gard. pădurea. La început. 234 lui. iar cu timpul. chiar moşioara întreagă a celui aşezat răzleţ faţă de alţii. împărţindu-se mereu între fraţi şi sporind numărul gospodăriilor. s-a născut un sat.O aşezare rurală mai mare decât. se văd albind ca nişte cuiburi risipite în verdele păşunilor. din contra. chiar dacă se apropie de 100 de case! 235 3. Mai întâi. Prisaca este un sălaş deplin statornicit. sunt ţinuturi. Rar-rar de tot. afli pe coastele' munţilor acope~iţi cu iarbă ~ mulţi~e de sălaşuri. adică aşeza­ rea. care au până la 10. Orăşenii. piatră. . din lut amestecat cu paie şi acoperite uneori cu stuf. iar vitele sunt închise în curte. colibele pescăreşti în lunea Dunării. casdle satelor sunt de obicei mai mici decât cele din oraşe. seamănă cu nişte turnuri (blockhaus) . între Detunata şi Roşia. ca să nu se aprindă uşor. (Chiar . împrejmuită de "hotarul satului".

o nimica toată faţă de târgurile dimprejur: Bucov şi altele.Când priveşti planul satului. cu chip de "grămadă neregulată".după cum se întâmplă. Satul întreg rămâne ca o stradă păzită de două şiruri de case. era aci un sătuc. fiind aşezat la răscruce. Din munte vine petrolul.) . Aşa S··a întâmplat de obicei la munte.Pe şes. alta pe .oraşul. s-a înfiripat unul din oraşele cele mai spornice.' . în loc de drum ori rânduială: şosea. satul s-a adunat în chip de grămadă. -Casele par ca un şir de mărgele.E destul să aibă un petec de pământ prielnic. Rar .· * * * . În timpul din urmă. iar şcoala şi primăria unde se întâmplă. Azi însă. satul e tot adunat. păşune sau chiar pentru mici ogoare de arătură. De aceea. b) Sate adun a te sunt acelea unde locuinţele sunt apropiate unele de altele. (E unul din puţinele oraşe ale ţării. E un fel de mică piaţă. uneori nu se cunosc nis_i vecinii şi nici măcar cei_ care trăiesc sub acelaşi acoperământ! -In oraş. iar negustorii vând nu nu~ai orăşenilor dimprejur şi satelor din vecinătate. unde au avut la îndemână "pâinea de toate zilele" şi "apa de toate zilele". astfel de sate geometrice au la mijloc un loc mai larg. având fiecare o curte şi grădină împrejur. după un singur plan de împărţirea a pământului. unde e aşezată biserica. . iar firul este însuşi pârăul sau râul satului. Uliţele satului sunt strâmbe şi nu seamănă una cu alta. Sate concentrate. biserica e de multe ori tocmai la marginea satului. În sfârsit satul trăieste mai totdeauna din ceea ce-i dă împrejurimea a'di~ă mosia" s~tului sau pământul rămas de la străbuni. 2) Alteori. R~mânul vrea să fie înconjurat de toate părţile cu gardul lui.~. Putem zice: satul atârnă întâi de toate de locul pe care e aşeza­ tă mosia lui· orasul mai ales de drumuri.joc de şah". adică satul întreg e cadrilat. parcă vezi un . 237 MEHEDINŢI aşează ) unul pe altul. 3) Alteori. fără să ţină seamă de alinierea cu gardul altora. Piaţă nu-i deloc. fabricile. s-au întemeiat însă unele sate noi. . alta chiar în fundul văii sau în vreun pârâu . ca locuitorii să iasă din păduri şi alte locuri stângace şi să se adune la "linie". adică locuinţele sunt aşezate în lungul drumului. astfel de sate merg în linie dreaptă. când locul a îngăduit. Locuitorii unui sat 's~au' aşezat acoio.~e ţine cu hrană adusă de departe (uneori de peste ţări şi de peste mări). adică pentru negoţ ŞI pentru fabricarea mărfurilor. Zilnic ei sunt legaţi de "moşia" satului. unde faţa pământului este "n:eregulată.ildă ~unt Ploieştii. şcoala şi primăria. fiecare locuitor 1 casa lui cum poate şi pe unde poate. Cu alte cuvinte. pentru ca negustorii să înainteze în mare. una pe culme. Dar înfătisarea lor e foarte deosebită: 1) Unele sunt în chip de 'li'nie. coastă. La munte. dând avânt negoţului şi făcând populaţia să crească. Mărfurile şi materiile prime pentru meseriasi vin de asemenea de la mari depărtări. De obicei. morile si alte industrii au sporit repede-repede. pe când la satele vechi. fără să urmeze anume o casă e mai sus. a -putut trăi acolo un port (Tomis. unde valea a --~~-1 fost îngustă.. la Constanţa ŞI. ci pe una cu cotituri. Din cele spuse până aci. lângă cimitir. . O bună p. pe când. fiindcă se întâlnesc aci mai multe drumuri de fier şi s-a adus şi petrol pentru rafinare. ca şi râul. 5..CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 236 S. -Aşa sunt cele mai multe din satele vechi ale ţării: o grămadă neregulată de case. Acum câteva sute de ani. Fiecare şi-a înconjurat "siliştea" lui cu gard. 4.) Când s-a dat poruncă acum vreo 50 de ani. ca soldaţii în front. Astfel stând lucrurile si asezarea oraselor e deosebită de a satelor. deosebim următoarele categorii de sate: · ' a) S a t e r i s i p i t e. Constanta) aci ridicându-se. adică la drum. omul îşi poate pierde urma mai repede decât într-o pădure. alta e mai jos. de vreo două mii şi jumătate de ani. casele sunt risipite şi rămâne împrejur loc larg pentru pometuri.Aproape toate satele româneşti. după înflorirea sau scă­ derea negotului cu ţinuturile mai depărtate.oricât ar fi de adunate locuinţele -lasă destul loc liber pentru locuinţe. aci scăzând. Satul întreg "şerpuieşte".. ci trimit uneori mărfurile lor până peste oceane. nu găseşti uşor loc de clădit. căruia nu-i ajunge o gară. s-au născut multe sate adunate: unele au chip de linie dreaptă. şi oraşul poate înflori. pe când oraşele s-au întemei~t acolo unde e loc mai potrivit pentru schimb. din dealuri . Bucăţile de silişte sunt deopotrivă de mari şi aşezate la rând. înşirate pe un fir.cerealele. din câmpie. După felul locului. Astfel. A fost de ajuns un colţişor _de uscat. întocmai ca şi drumul. având toate aceeaşi formă patrunghiulară.vinul. vedem că "aşezările omeneşti" atârnă mai ales de două împrejurări: de felul locului şi de felul muncii omeneşti. (Localnicii chiar şi zic linie. dar nu pe o linie dreaptă.

Întâi. Sate mari. La munte sunt unele locuri atât ~e aspre. Pe lângă vite. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI când iese cu peretele casei în drum sau lipeşte casa lui de a vecinului. grinzi etc. Localnicii taie lemne pentru foc. iar unde e un petec de pământ mai lipsit de piatră şi cu destul soare.. · d) S a t e d e p o d g o r e n i. Fărâmarea se face.) * * * După felul muncii. ei încarcă marfa pe cal şi colindă până departe în câmpie. satele de păstori au fost pentru viaţa poporului nostru un mare sprijin: păstorii au păstrat unitatea limbii româneşti din culmea Carpaţilor până la Tisa. sunt unele sate care îşi pun toată nădejdea în vie. 239 b) Sate de lemnari.Proprietatea mare e) Sa te de p l u g a r i. deosebim: a) Sate de păstori.Uneori. ca şi la "munte". acuma sunt sute de ogoare mici. Astfel. Brazii cei mari. sprijinul cel mai mare al e pădurea. iar alteori duceau nevestele în satele de munte. chiar în sate.La poalele munţilor. arăturile au strâmtorat turmele. Dunăre.a turmelor de la munte spre câmpie şi apoi iarăşi la munte (pentru lunile de vară) se cheamă transhumanţă. care iernau cu oile departe de munte. c) S a te d e b ă i a ş i. aşa că turmele nu mai au înlesnirea de a umbla slobod în timpul iernei.238 S. Păstorii. -. întocmai ca în oraş. cofe.. unde iarba nu e bună de cosit (fiind mică şi locul pietros). ci numai bună de păscut. piei pentru încălţăminte şi lapte pentru hrană. chiar românii învecinaţi cu saşii au luat acest obicei. putineie. Săcele (lângă Braşov) şi altele se ţineau numai cu oieritul. se taie butucii (trunchii). la nevoie. -Viţa de vie cere o muncă încordată de primăvara până toamna. cum e Poiana (aproape de Sibiu). unde iarba cosită şi aşezată în clăi este nutreţ pentru lunile de iarnă. . unde e căldură destulă. lătunoi. căzi etc. . margini. încât singurul sprijin al omului este creşterea vitelor.uneori şi vacile sus pe munte. -Uneori. cei mai vestiţi sunt motii. neavând nutreţ destul pentru iarnă. Tot aşa fac şi satele de lemnari. e şteampul pentru satele de băiaşi. Când turmele sunt numeroase. Agricultura a îngustat păstoritul. Mare şi dincolo de Nistru. Satele cu podgorii ~i cu pometuri au fost odinioară cele mai înstărite din toată ţara. când şesul e apropiat. Unde era o moşie mare. unde sunt păduri mari de sălcii. Ceea ce este "herăstrău!" pentru lemnari. de aceea. Vite ţin cât trebuie pentru m~nca ( .Cele mai multe din satele tării rqmâneşti trăiesc din plug~rie. unde sunt preflicuti în scân• duri. dând doniţe şi alte lucruri de lemn. muntele nu le ajunge. In lunile de vară. trimiţând turmele lor până la Balcic. Astfel de sate de păstori trăiesc din ceea ce le dau vitele: lână pentru îmbrăcăminte. De obicei. bătrâni. Crimeea şi Ca ucaz. Satele _ lor sunt aşezate adesea pe locuri atât de pripoase. O parte din vite. Oaia se mulţumeşte cu puţin: ciuguleşte firele de iarbă uscată ră­ masă pe mirişti după ce s-a strâns grâul ori porumbul şi.În câteva părţi ale muntelui. au o grădină de legume. în chip de şindrilă. (Pe alocurea. încât drumul de căruţă lipseşte.La unele sate săseşti din Ardeal. Astăzi. . localnicii suie oile. . In "podgorie". turmele şi cirezile sunt coborâte mai spre vale. ca să aducă acasă "pâine" (grâu ori porumb)l9. muntenii nu se pot ţinea cu un singur fel de muncă. adică culeg din nisip firele de aur ori fărâmă piatra şi spală nisipul. coboară toamna în câmpie şi spre lunea Dunării. apoi sunt căraţi la "herăstraie".. Din contra. unde vieţii ' pădurea lipseşte. adică oameni ce trăiau pe pământul apucat de la era rară de tot. sau pentru lucru (cherestea) şi le cară spre oraşe ori spre satele de la câmpie. In privinţa asta. Dar alături de vie. se însurau uneori în satele de la câmpie. sunt neamuri care. doniţe. Munca lemnului e foarte felurită. într-un fel de moară ce se cheamă şteamp. unde sunt şi metale. ei samănă şi ceva porumb (un soi care se coace până în septemvrie). muntenii fac din scândurile de b:r_:ad: ciubcre. casele sunt lipite una de alta. lovind piatra cu nişte trunchi grei. lipesc locuinţele una de alta. flicând învoială cu un singur stăpân. păstorii fac şi ceva semănătură. Mutarea aceasta . sunt despicaţi mărunt. Spre toamnă. (~ · · putini. şi ~le de mineri. pun şi câte un mic ogor de cânepă ori de in. poate ieşi din iarnă cu puţini muguri de salcie . unele sate se ţin cu "băieşitul". ţăranii au fost mai peste tot "moşneni'' sau "răzeşi". Acestea sunt sate "concentrate" pe cel mai mic loc de clădit. dulapi. albii. podgorenii fac şi sămănături de cereale. până aleg câteva dramuri de metal scump. şiş tare.

hoţie (piraterie) erau amestecate.. Cele mai vechi au fost o r a ş e . După ce omul s-a ferit câtva timp de mare (adică de piraterie). (Când priveşti planul vechilor oraşe şi vezi azi o grădină în chip de inel. oraşul era aşezat pe o înălţime. Cu timpul. oraşele nu mai sunt întărite.·. erau jefuite şi chiar arse. Ruşii au vase anume ("spărgătoare de gheaţă").Războiul s-a întins de pe pământ şi în aer. adică sunt aglomerări de populaţie. De obicei. Massalia (==Marsilia). Târgurile mai mărunte n-aveau nici o întărire. ori prindeai corăbii cu mărfuri.tri. turi şi mine de fier au atras atâta lume. largă de... tipul adevărat al oraşului. oraşele nu numai că alegeau înadins locuri înalte (acropole). în locurile bune pentru schimb de mărfuri. dar fugeau cât mai departe de ţărmul mării. 1. puterea legilor s-a întins şi peste mare.:· . Urmarea acestor prefaceri e mare: oraşele mai noi sunt clădite :-în'vederea negoţului. iar oamenii din vasul prins erau vânduţi ca robi. altă colină întărită.Saşii. I~şi. Bucureştii de pildă erau înconjuraţi de un ocol de sai-· câmi. Anvers etc. fiindcă putea servi la pescuit. Scoaterea cărbu­ nilor din pământ a silit pe industriaşii "cu palmele" să se apropie de minele de cărbuni şi să lucreze cu maşini mâna te de abur. dar şi avioanele pot bombarda orice oraş. iar clădirile s-au întins dincolo de vechile ziduri. . acolo unde înainte vreme păşteau oile. De pildă. (Brăila.Şi fiindcă mările şi oceanele sunt calea cea mai ieftină pentru negoţ. Sibm}şi chiar prin sate aveau întărituri împrejurul bisericilor care semă­ nau cu nişte cetăţi (Prejmer).Pescuit. In timp ~e război. Asta e semn că nu de mult. adică oraşul de sus. aşa că paza nu mai poate fi în ziduri. oraşele cele mai mari din lume trebuiau să fie tocmai cele aşezate lângă mare: Londra. * * * Şi oraşele se pot împărţi după formă şi după felul muncii. în care erau adăpostite sub pământ tunurile mari de ceta~e . . ci numai în avioane cât ~·mai numeroase. pentru CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI hrană şi îmbrăcăminte (câteva oi Şl câteva vaci). având străzi de o regularitate geometrică. acuma portul caută cât mai mult apropierea de ţărmul mării.240 pământului. Atena avea un loc întărit.c e t ă ţ i. ci cu o cunună foarte. Callatis. .·aceea.) ) 2. ci au numai rosturi de n e g o ţ. oraşul a crescut în partea aceea. negoţ. forti. Aceea este partea veche a oraşului. iar nu cu scop de apărare ca cetăţile. cât şi pentru război. Milet. Chiar fără marfă. .. întăriturile oraşelor n-au mai avut nici un preţ. Atunci. s-au aşezat oraşe tot ~~--~ mai înfloritoare: Tir. timpurile mai noi a făcut să se ivească şi un tip nou de oraşe. Ori prindeai peşte. câştig să iasă. adică mici aglomerări de locuinte . luntrea sau corabia străinului era un câştig. în vechime. adică sunt cadrilate). Tarent. Si în tara noastră unele orase vechi erau întărite. îşi înconjuraseră oraşele lor cu ziduri tari (Braşov. ca loc de schimb. . . lemnele şi alte mărfuri ale Siberiei. . dacă nu tot oraŞul. fiecare burg căuta un loc ceva mai ridicat. . este în timpurile noastre p o r t u l. Acro-polis. unde se face schimbul · mărfurilor. atât pentru negoţul cu pieile. iar alături sta Capitoliul. ci şi poziţia oraşelor s-a schimbat cu timpul. în caz de ciocnire cu Japonia. Severinul şi Chişi- • năul sunt printre oraşele cele mai regulate.. Zidurile au fost dărâmate. vezi de pildă: o parte cu străzi strâmbe şi întortochiate. Până la războiul mondial. ţinuturi bogate în cărbuni mai ales când s-au nimerit ală-. Cartagina etc. S. Azi însă nu numai că tununle bat pest~ suta de kilometri. sau cel puţin lângă râuri. 4. Dar nu numai forma. . Cu timpul însă. În sfârşit.. Hamburg :. vezi părţi întregi ale oraşului. în locul lor. Acum. În vechime. Chiar şi mările îngheţate au ajuns la preţ. . pe care pot intra şi vasele din mare: Paris. Aşadar. c'el puţin partea unde stau Domnii (Suceava. ' înconJ·urate cu ziduri de apărare contra duşmanilor. -Când priveşti planul oraşelor.In evul mediu. totuna era. fiind străini de loc~r_1le acestea. asta e semn că acolo a fost zidul cetăţii. când s-a ivit praful de puşcă şi tunurile. multe oraşe au făcut grădini publice. La margine însă. De ·. i Astfel.) 3. marea era loc de pescuit şi de prădat. necunoscut până în secolul trecut. New York. încât numai în câteva zeci de ani s-au născut oraşe întregi. 241 Unele oraşe noi sunt g e o m e t r i ce (seamănă cu jocul de şah. Roma era aşezată pe. Târgovişte). colina Palatină. Parisul si alte orase de asemenea. ca să poată circula pe apă din Marea Albă până la Vladivostok. dar· nu mai erau înconjurate cu ziduri. Tomis. planul lor e de obicei regulat. tot mai erau câteva oraşe-cetăţi.

Tot aşa s-a întâmplat în Germania. De pildă. iar după întregirea ţării (1918). . Mecca e vestită din cauza lui Mahomed care a lăsat urmasilor săi J>Orunca să vină la mormântul profetului. cine se apropie cu luntrea de ţărmul unde sunt câteva colibe de eskimoşi (iglu). e azi înconjurat de fabrici şi rezervorii de petrol. t ' STATUL (Câteva idei cu privire la "geografia politică") c Statul este organizarea autonomă a unui popor capabil de a-şi afirma stăpânirea asupra pământului moştenit de la strămoşii lui. Focşanii erau aproape să devină capitala "Principatelor Unite".. pe când New York. Eskimoşii şi boşimaniî . având o singură grijă: "hrana de toate zilele". rătăcind de colo până colo după hrană. Cât timp omul a trăit în cete mici. ci a construit în anii din urmă Canberra. Avem şi în ţara noastră o pildă ce însemnează o aglomerare indu~trială. iar viaţa începe a fi supusă unor rânduieli tot mai hotărâte. trăind după obiceiul apucat de la părinţi. (Industria mare este cea mai puternică revoluţie dintre câte a văzut până azi pământul. a fost vorba de crearea unm capitale pe malurile Oltului. este o depărtare uriaşă. Ploeştii. întâi se opreşte. Câmpina. Melbourne ori Adelaida. se naşte gândul de a stăpâni deplin un ţinut. Atatiirk a părăsit marele oraş Istanbul şi a suit capitala Turciei pe podişul Asiei Mici. cu plugari şi păstori. (Până şi unele paseri au simţul acesta de a nu trece spre locurile. Îl au în oarecare măsu­ ră chiar şi cei ce trăiesc din vânătoare şi pescuit. S. 1.) Abia când populaţia a sporit. . O r i g i n e a s t a t u l u i. cele 49 "Statele Unite" ale Americei au ales capitala lor la Washington. cerându-i "pâinea de toate zilele" prin culegere. Ierusalimul e cunos- 243 cut în lume din cauza lui Iisus. _ Tot aşa. Se adevereşte astfel. Ca să ne dăm bine seama ce este un stat. să vedem cum s-au născut cele dintâi state. Leedes etc. Azi.) 5.După cum culegătorul. lumea a văzut ridicându-se o sumă de orase i n d u s tria le al căror rol e întâi de toate producerea de mărfuri.. care nu se poate măsura nici" pe departe cu Sidney. Chiar şi la noi.. boşiman sau eskimos. etc. atârnă '" .·. a ajuns totuşi capitală pentru marea şi vechea ei însemnătate politică. din motive politice. cu ruinele cântate de poeţi. împreună cu împrejurimile lui. adică se lipeşte de pământ. un sat cu ceva pruni şi oi (aşa cum l-a apucat Gngorescu) e azi un cuib de sonde şi fabrici.Unele oraşe n-au altă însemnă­ tate decât amintirea întemeierii unor religii. Cugetul acesta se deşteaptă p(.. drumuri.). • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI • . vânătorul şi pescarul se simţea stăpân pe uneltele. industrie. iar omul începe a trăi din lucrarea pământului sau din îngrijirea câtorva animale domestice. a atins 10 milioane. cu vii în apropiere. . · ' 6. pescuit. trece mai departe.. un orăşel de munte. între care cea mai însemnată este respectarea proprietăţii pământului şi a produselor lui. Gheorghe. e năpădită azi de sondele care ameninţă să intre în oraş. Manchester. negoţ. măcar o singură' dată în viaţa lor.De la Drobeta din timpul lui Decebal până la Târgoviştea lui Cuza şi Carol I era numai un pas: amândouă nişte oraşe cu ceva întări­ tură. De la orăşelele lui Cuza şi Carol I până la Severinul de azi şi Târgoviştea strâmtorată acum de sonde.la feL Dar nimeni n-a auzit până azi de un stat fuegian. unde ţinutul Ruhr a ajuns o vastă uzină (Essen etc. vânătoa­ re. păstorie. Abia când omul ajunge statornic. asta e o dovadă că e bine primit. Sunt oraşe nu'atâta de negoţ. poduri. în amintirea bărbatului care luptase pentru liberarea lor de englezi măcar că Washington abia trece de ~ milion. · Fuegienii rătăcesc şi azi din loc în loc. La fel. O r a ş e p o l i t i c e.Sunt şi oraşe a căror însemnătate numai de politică. la 1859. Până şi liniştita Târgovişte.). că isprava cea mai mare a omului a fost unealta şi munca cu uneltele. Dacă nu. la Ankara. 242 'În inima Angliei (Birmingham. unde se îngroapă regii tării. ( . la noi. Dacă e se face semn să se apropie. cât de fabrici. Sălbaticii nu se amestecă în pădurea altora să caute vânat. un sătuc pe timpul lui Mihai Viteazul. Curtea de Argeş este însemnată pentru biserica meşterului Manole. el nu ajunsese nicăieri la întocmirea unei asezări ce se cheamă "stat". întemeietorul creştinismului. · Roma.Tot aşa şi în păduri. în trecută de N a poli şi de Milano. aşe­ zarea lui devine mai statornică. porturi. agricultură. aproape de Sf. .) încetul. Australia de pildă n-a voit să aibă capitala în nici unul din oraşele mai vechi. unde sunt cuiburile altora. O r a ş e r e l i g i o a s e: . 'l_.

totusi ei nu formează un stat fiindcă n-~u un pământ anume pe sea~a lor. să nu fie stăpânit de alţii. sub formă de oaspete. cu limbi deosebite.244 ) S . Trăiesc deci la un loc trei neamuri: germani. am putea spune: statul este expresiunea geografică şi istorică a voinţei unui popor. Dar desimea singură sau numărul nu ajunge. Un astfel de stat este "expresia geografică şi istorică a voinţei mai multor neamuri. ca România. insulele acelea străine sunt o • cauză de slăbiciune. de pildă. pe care a făcut un semn. pentru a judeca trăinicia şi puterea unui stat. Dar elvetienii sunt ca nişte oam~ni scăpaţi de naufragiu.se cheamă că neamul acela are ţara lui şi întocmirile lui de viaţă obştească. la urma tuturor urmelor. care are pământ negru (cernoziom) şi galben (loess). . păstrează totuşi dreptul de proprietate asupra pomilor sămănaţi de taică-său. MEHEDINŢI armele. tot aşa începe acum să se simtă stăpân şi pe petecul de pământ. care a lipit pe om de pământ. ci trăiesc sub ascultarea altora. trebue să cântărim pe rând: însuşirile pământului. . întocmai ca o ţepuşă înfiptă în corpul cuiva. Insă nici numărul. adică are sol şi subsol de preţ.ială şi culturală) a unui popor capabil să-şi afirme stăpâni­ rea sape teritorild moştenit de la străbuni. acel neam este ca un hoţ ascuns în casa cuiva. care pun interesul obştesc mai presus de egoismul fiecăruia în parte"*. rătăcmd din ţară în ţară. omul munceşte mai mult. schimbă deseori locul de "curătură". Acum' vreo două s~cole şi jumătate. Din aceasta se vede că. C o n d it i i le de v i a t ă a l e u n u i s ta t. lipsea aproape jumătate din pământul românesc şi din poporul românesc. ca să-şi dobândească hrana. În India. cât timp nu cuprinde între hotarele sale întregul neam care a croit statul. De la dânsul îi moşteneşte copiii. În New York. colţul acesta din Europa a fost lăsat de vecini ca un fel de "insulă a păcii" împrejurul lacului celor 4 cantoane. chiar fata. dar cu acelaşi gând: dragoste pentru pământul-~. să apere acel loc de năvălirea altora. Am ară­ 2. ca să prade şi să ucidă gazda. Iar dacă are şi destulă putere. Dar asta presupune un suflet plin de omenie. . pe care l-a curăţit ("curătură") spre a sămăna ceva. tră­ iesc aproape 2 milioane de evrei. poate fi o mare înlesnire pentru un stat.Ţiganii de aseme~ : nea. dar nu întreg. tat cum s-au născut statele: di~ munca stăruitoare. păcură şi cărbuni (nu tocmai *Când însă un neam venetic trăieşte pe pământul altei ţări cu gând străin de aLpoporului băştinaş. mai trebuie ceva: vointa de a trăi neatârnat de alţii şi puterea de a se organiza şi a respi~ge pe stră­ ini de pe pământul moştenit de la părinţi. Aşadar. Dar pomii sămănaţi de el rămân toţi proprietatea lui.) Când se întâmplă însă că împrejurările au aruncat o populaţie de alt neam în mijlocul altui popor. după ce Europa fusese pustiită de un război religios.. n-au nici un stat al ţiganilor. coliba şi veşmintele lui. ci sunt priviţi numai ca oaspeţii altor ţări. dacă nimeni nu poate trăi pe ea?) şi e bine întocmit. tot aşa un stat nu este întreg. -După cum omul nu e întreg când o parte a corpului este paralizată (sau măcar legată de cineva). francezi şi italieni. cu o faţadă spre câmpia Italiei. dacă e bine aşezat (la ce-i bună toată Antarctica. care au şi desime.plăcuţi ori neplăcuţi. Copiii fetei însă (adică nepoţii) nu mai au acest drept. Prin urmare. Nimeni n-are voie să ia poame din eL Melanezianul. Un stat. Ţara elveţiană cuprinde mijlocul Alpilor. iar în subsol are sare. nici teritoriul nu-s de ajuns. adică statornicie pe locul unde trăiesc. deoarece îi . a) Pământul unei ţări. în care trăiesc la un loc mai multe neamuri. Un astfel de neam formează un stat. (Aşa era de pildă România înain- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 245 te de război. dar n-au un stat al lor. religii deosebite şi obiceiuri deosebite. sunt milioane de paria. cu alta spre Germania (lacul Constanţei şi Rin) şi alta spre Franţa (lacul Genevei). iar munca îl leagă tot mai mult de pământul pe care trăieşte. :Pe scurt. 'Cele dintâi două temelii ale statului sunt aşadar: un popor şi un teritoriu. si totusi statul e sănătos este Elvetia. E stăpân chiar şi pe copacul din pădure.~. Există totuşi un stat. Aşadar. apoi şi pe ale poporului care îl locuieşte. şi atunci se naşte simţul de proprietate asupra locului schimbat prin munca sa. şi din dorinţa lui de a apăra pământul său de amestecul altora. pe care poporul acela (mic sau mare) se organizează şi îl poate apăra. Populaţia se poate îndesi şi poate trăi. care ţinuse vreo 30 de ani. după împrejurări. Vechiul regat era un stat. şi vechime (dravidieni). lor şi silă faţă de certurile (şi războaiele) vecinilor. îndesindu-se populaţia. cu toate că ea intră prin cumpărare în familia bărbatului. Prin urmare. putem zice aşa: Statul este organizarea autonomă (mater. fără să ceară nimic nimănui. sufletul hotărăşte statul. aşteptând doar timpul potrivit. putem zice că.

Dovadă: danezii. . în zilele . puterea · · de creaţie a român ului e vădită. până la mărfuri de fabrică.. Dar un pământ prea roditor şi înzestrat cu de toate. au sporit pescuitul.Unde mistreţul huzureştc.. vine la rând felul poporului . câştigă numai pe şuncă 4-5 miliarde pe an.. .. poate trăi în autarhie. dar şi de polonii cu care încrucişase sabia. danezii au silit pe străini să le cumpere produsele muncii lor. Din antichitate şi până azi. elveţienii etc.Poate să fie pământul şi mai slab. fără metale . istoria e martoră că băştinaşii acestui pământ au putut reacţiona cu cea mai mare intensitate în clipele cele mai grele. cu multă omenie şi ascultător până la jertfa de sine. o parte dintre celţi au roit din ţară în ţară. Având parte de un om mare (episcopul Grundtvig20). dar altele sunt slabe. ei au făcut plugărie tot mai temeinică şi vindeau pâine englezilor şi altor vecini. am cumpărat vapoare petrol. iar mai târziu. În secolul din urmă. de câte ori au avut în frunte un bărbat ales. ! făcute în Danemarca - o ţară fără 247 Aşadar.. • -Cea mai izbitoare însuşire a neamului românesc este aplecarea lui spre artă. Arta cere fineţe: e destul chiar un moment de inspiraţie pentru a crea ceva de seamă. . porumb românesc şi. adică sără­ " cuţ. Sub înţeleptul Dromihete. România etc. norvegienii. am putea spune că are unele însuşiri de laudă. În evul mediu. din nimic le sare "ţandă­ ra".) a început să-i strâmtoreze. pe urmele lui Alexandru cel Mare care nu făcuse nici el vreo ispravă la Dunăre. (Cu calitatea aleasă a mărfurilor lor. . Decebal este pentru Roma un fel de al . -Un popor impresionabil nu are liniştea muncitorului care stăruie şi în munca cea mai migăloasă. biruie pe macedonenii veniţi cu Lisimach. deoarece nu poate răscoli ţărâna să găsească rădăcini . sunt şi unele ţinuturi. trăiau destul de greu. . Mihai Viteazul este al doilea atlet al creştinătăţii. nez e atât de bun. frunze şi numai iarbă curată. o nouă înălţare. In ce priveşte poporul legat de Carpaţi. Mare laudă din punctul de vedere al culturii.246 S. proverbe. Alecsandri a spus că: "Românul e născut poet". (Din fericire. s-au apucat să crească vite pentru lapte. Începând de la îmbrăcăminte (îndeosebi cya femeiască) şi ( până la poezia populară.adică sufletul sau caracterul lui.) deplină b) După felul pământului şi aşezarea lui. tocmai pământul sărac e~te temeiul puterii. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI buni 1 dar destui) şi chiar aur. de exemplu. Ştefan e "atletul creştinătăţii". Iar mai târziu.Cumpără.. încât biruie pe piaţa Londrei pe al altor ţări. Mircea cel Bătrân (iarăşi un om cumpătat "după vorbă.) Are însă poporul român şi unele însuşiri de seamă: e înţelegă­ tor. Untul da.Sub Burebista. rezemaţi pe creşterea vitelor şi pe o plugărie destul de slabă. fiindcă sileşte pe om la o muncă încordată. Acum o sută de ani. Rabdă oricât. puterea celor din Carpaţi se simte până la Bug ( şi la Alpi. cetatea carpatică e în mâini bune. · Totdeodată. Dar în această lungă pribegie n-au putut să mai întemeieze nici un stat care să dăinuiască. de la cereale şi vite. Dună!'€ şi Mare. argint şi alte metale.o fire potolită. cea hotărâ­ toare e sufletul. Uneori. Chinezii -de pildă. cres~ând porci.o personalitate epică pentru toate neamurile din Balcani. Când însă concurenţa cerealelor străine (din America. ba s-au apucat şi de industrie* şi de transporturi din ce în ce mai depărtate pe mare. suedezii. doilea Hanibal. (De dragul războiului. luându-se "după mersul norilor şi zborul pasărilor" şi astfel au ajuns din Apusul Europei până la gurile Dunării şi în Asia Mică. Istoricul german Bisselius îl asemăna cu arhanghelul Mihail. basme .. -Sub Oroles 22 .. bine pregătite şi bine transportate în alţe ţări.E mai grav decât atât: e artist . însă mare slăbiciune din punctul de vedere al traiului de toate zilele. după aventuri. -S-au risipit ca şi norii. iar munca este cea mai bună şcoală a vieţii şi cel mai mare izvor de câştig şi de putere.. Iancu Huniade este o figură de nivel european în lupta de apărare a Dună­ rii contra turcilor. Sunt neamuri cu . viaţa cere dimpotrivă muncă necurmată. poporul acesta de ţărani şi-a schimbat de mai multe ori frontul luptei economice. În sfârşit. statul poate trăi mult. nu-i totdeauna o norocire pentru un popor. cerbul moare de foame. fără să se supere. fără cărbuni. în care neamul românesc aminteşte pe durus arator 21 al romanilor. Lui îi trebue muguri. unt şi carne..) * Anii trecuţi. Cât timp cerealele aveau preţ bun. Dovada este alăturarea cu alte popoare. Danezii au astăzi o ţară înfloritoare tocmai din cauza sărăciei pământului pe care trăiesc. ori sunt gata să pornească încotro văd cu ochii. lăudat nu numai de Papa. blând. . muzică. dintre cele două temelii ale vieţii unui stat. dar dacă sufletul e tare. după port") e recunoscut şi de duş­ mani (turci) ca "cel mai ager dintre toţi principii creştini" (acerrimus). Alţii sunt certăreţi. Alexandru cel Bun este un înţelept organizator. adică se poate îndestula numai cu ceea ce-i dă pământul său. danţ. Marele Basarb (cumpătat ca şi Dromihete) frânge pe unguri la Posada. ei s-au dezmeticit şi-au început o viaţă nouă.

graniţa aceasta a intrat în zodia păcii. După ce a stat câtva timp la Turin. Pentru pământul dacic. MEHEDINŢI noastre. . ea a fost mutată la Florenţa. Petersburg fusese construit la marginea Rusiei.. e apărată de Alpi ca de un paravan. . . (După ce s-a unit cu Scoţia. vedem că ele s-au schimbat destul de des "'"'"7 afară de cele dinspre mare. Ruşii. fiind aşezată mai la mijlocul ţării.. muntele nu numai că nu desparte. fiindcă se bucură de aşezarea într-un golf mai însorit. . . şi râurile sunt mai degrabă un mijloc de atingere între neamuri. din alte puncte de vedere poate fi bună o capitală chiar când e la margine. De mai bine de o sută de ani. Iar românilor. nici spaniolii n-au dorinţă să mai împingă unii spre alţii hotaruL Italia. despăr­ ţirea e aproape deplină (Himalaia}. Cea mai bună aşezare a unei capitale e spre mijlocul ţării. Înainte de era creştină.Încă din vechime. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 249 Astfel. Madrid. cât preţuiesc conducătorii lui.De aceea. armata bine înzestrată cu muniţii şi bine condusă la Mărăşeşti. n-a mai avut nici o supărare din partea nimănui. 2. 1. Când s-a făcut întregirea Italiei în secolul trecut. era aproape de locul unde Dunărea taie Carpaţii . capitala lui Burebista. face cu putinţă o pătrundere mai adâncă a vaselor şi a mărfurilor. Iar în zilele noastre Irlanda fiind o insulă a putut destul de lesne să se despartă de Anglia şi să facă o ţară deosebită. formează graniţa între popoarele mediteraneene şi cele de rasă neagră. -Viaţa detoate zilele nu îngăduie. Argidava. la neamurile sălbatice. o producţie neregulată. .' . Dacă privim hotarele ţărilor · europene. 3. Chiar Berlinul a ajuns la mare însemnătate.Între Franţa şi Spania. ci o muncă totdeauna încordată.Tăria unui stat este ajutată şi de felul graniţelor. . italienii au căutat mereu să-i dea tot vechea capitală. ci mai degrabă este un centru de atracţie pentru populaţiile de la poale. regula li se aplică într-o măsură şi mai mare. Londra de asemenea e aproape de marginea răsăriteană a Angliei.. ci are locuri netede şi păşuni (cum e de pildă în Carpaţi}. fiindcă era aproape de mijlocul Prusiei. Cu că. Munţii sunt cu atâta mai potriviţi ca hotar. a scăpat de multe suferinţe.248 S. de asemenea. c} G r a n i ţ e l e c a s p r i j i n a l s t a t u l u i.aşadar bun loc de priveghere spre Marea Neagră.. petenii mari · epoci mari. Nici francezii. unind cele două fluvii printr-un limes (o linie fortificată) între cotul Rinului la Main şi cotul Dunării în Bavari::ţ. Când însă muntele nu e înalt şi pustiu pe culme. d) C a p i t a l a c a o r g a n a l s t a t u l u i. peste şase luni. Când sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţuri. iar Imperiul Roman. margine un loc pustiu. Roma.. la începutul erei creştine a cercat să aşeze hotarul său pe linia Rinului şi a Dunării. Cu cât ţinutul pustiu era mai lat. tocmai fiindcă au o înclinare spre artă. Paris . deseori pe amândouă malurile unui râu 'găsim aceeaşi populaţie. ca arta. capitala e bine să fie aşezată cât mai aproape de mijlocul statului. fiind înconjurată de mare. în ce priveşte încălcarea graniţelor sale.era obiceiul să se lase la .Tot aşa turcii au părăsit Istanbul pentru Ankara. de asemenea. ajutat de flux şi reflux. spre Alpi şi spre peninsula balcanică. In vechime -şi chiar azi.La ActiuJ:!l au luptat şi trupe din Carpaţi 24 • --~ . Cea mai sigură dintre toate graniţele este pustia. Alt hotar lămurit e apa unui râu mare. cu oameni mici. a stat frunte la frunte cu cea mai organizată armată europeană. Sahara. de exemplu.epoci mici. din vechime şi până azi.. Rinul a fost socotit ca hotar între Gallia şi Germania. cu atâta graniţa se părea mai bună. şi-au mutat capitala lor la Moscova. zidul Pirineilor este o despărţire minunată. dacii făceau politică europeană: se amestecau şi în trebile imperiului roman. adică Roma..) Marea încercuieşte mai bine decât orice alt hotar fiinţa unui popor. după războiul mondial 23 . Cea mai bună graniţă e marea. Moscova. Aşadar. _:_ Oslo e tocmai la capătul de miazăzi al Norvegiei. cu cât sunt mai înalţi. fiindcă le vine tuturor la îndemână pentru nevoile care îi leagă de stăpânire. se potriveşte şi poporului românesc regula: atâta preţu­ ieşte un popor în orice timp. adică oraşul unde stau organele conducătoare ale unei ţări . capitala cea mai nimerită ar fi fost un oraş cuprins în cununa munţilor. sunt exemple de capitale bine aşezate. A 4. fiind aşezată în Banat. Britania. după o dureroasă prăvălire din Carpaţi. Pe atunci.:.Un lucru de mare însemnătate pentru fiinţa statului este şi capitala. din cauza estuarului care.. până ce au izbutit să ia şi Roma din mâna Papei. pustia cea mai mare a planetei. fiindcă era pe atunci singura fereastră spre mare a împărăţiei Ţarului. Dacă din punct de vedere administrativ şi militar. Al doilea bun hotar este muntele.

Statul care stăpâneşte aceste strâmtori. aproape de Haţeg. Curtea de Argeş. militare şi politice cu mult superioare oraşului aşezat pe malul Dâmboviţei. (aduseseră e) Poziţia g e o-economică. ca să asigure libertatea trecerii vaselor de la metropolă spre India. care. care a însemnat cel din.Urmarea a fost că toţi cuceritorii au căutat să pună mâna pe Egipt: hicsoşi. MEHEDINŢI Mai târziu. pe lângă că aveau şi alte cetăţi de apărare pc munţi). englezii şi francezii. Ar fi fost apoi în "mediana": Sulina. Abia la sfârşitul secolului al 15-lea. eram aproape să dăm capitalei o poziţie mai centrală. fiind atrase de viaţa fluviului. iar Ţara Faraonilor a ajuns iar vecină cu un uriaş curent de mărfuri. . punând mâna pe o parte din Sicilia.Alba-IuliaArad. însemnăta­ tea poziţiei comerciale a Egiptului a scăzut. aşa că Anglia a trebuit să mute flota aiurea şi să ia măsuri noi pentru apărarea circulaţiei sale prin Mediterana. să le ducă cu caravana până la fluviu şi apoi să le poarte apele Nilului până în Mediterana. . Aşa se înţelege pentru ce Egiptul era nu numai o ţară agricolă. căi ferate). perşii. macedonenii. După cucerirea Daciei. Danemarca având' în mână cheia Balticei. aşezarea cea mai bună o avea Egiptul. . cu ajutorul aburului (vapoare.Un moment. ţara ar fi scăpat de greutatea de a transforma Bucureştii în "cetate". Altă aşezare geo-economică de mare însemnătate a fost a strâmtorilor dintre Marea Neagră şi Mediterană (Bosfor şi Dardanele). de pe urma inundaţiei regulate a Nilului. coborându-se de la munte spre Dunăre (Câmpulung.Azi. perşi. Târgovişte şi Bucureşti). până ce s-au aşezat la Suceava. francezi şi englezi.. Singur canalul de la Panama se mai poate asemăna cu al Suezului. ( . când portughezii au înconjurat Africa. aşezând-o la Focşani. tâi pas mai însemnat în renaşterea politică a neamului. au cercat să apuce în mână cheia acestor strâmtori.În tiinpurile din urmă. romani. de când "circulaţia" oamenilor şi a mărfurilor a devenit din ce în ce mai vie. fortificând strâmtorile. Dacă planul s-ar fi realizat. corăbierilor le venea mai la îndemână să descarce mărfurile acolo unde distanţa până la Nil era mai mică. s-a deşteptat ideea unei singure capitale pentru tot neamul românesc. O altă aşezare minunată a avut-o statul cartaginez. În sfârşit. Englezii puseseră mâna pe Malta. pe timpul lui Cuza.Galaţi Focşani Braşov Făgăraş. Traian clădeşte Ulpia Traiana tot în cuibul Car·patic. după un veac şi jumătate. Abia în zilele noastre. dar pentru puţin timp. în prelungirea liniei de navigaţie Dunăre Siret. A rămas deci tot Bucureştii. ar fi avut condiţii economice. turci. a căpătat o mare însemnătate în politica mondială. capitalele au fost numeroase şi şovăitoare. n-aveau altă cale mai uşoară decât să străbată în 1ung Marea Roşie. apoi la Iaşi. areîn mână schimbul de mărfuri dintre două continente şi dintre două mări. iar suma de jumătate de miliard ar fi fost de ajuns să ne dea o capitală modernă la cotul Carpaţilor. ·· CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 251 În vechime. Urmarea a fost aceeaşi: toţi cuceritorii mari au căutat să pună mâna pe această răscruce a drumurilor de negoţ. în timpul marelui răz­ boi. Dar aviaţia italiană pune în primejdie portul de la Malta. când spre Siret şi Rădăuţi. din. aşezată la poalele unui munte de 1 000 m (Măgura Odobeştilor) şi aproape de un port fluvial pe Siret. după trei secole şi jumătate. greci. ci două: canalul tăiat de (. stăpânea poarta mărfurilor ce treceau din bazinul răsăritean al Mediteranei în bazinul apusean. După întregirea statului. Grecii. timp îndelungat a fost centrul unei mari puteri politice. rezemată pe ţările nordice. Baltica nu are o singură ieşire. când romanii încep să apese pe toată linia Dunării trei pătrimi din armata lor la Dunăre). istmul a fost tăiat. cugetul de a întemeia o capitală mai departe de marginea ţării (prin urmare mai puţin primejduită în caz de război) s-a deşteptat iarăşi.oraşul "Independenţei" şi al "Regatului" în urma războiului de la 1878. Mărfurile care veneau dinspre răsărit (Arabia sudică şi India). Turcia lui Atatlirk. Dar. arabi. igienice. viaţa statelor începe a fi judecată şi după aşezarea lor faţă de marile curente de mărfuri. capitala lui Decebal e în munţi (de bună seamă la Orlea. dacă voiau să pătrundă în Mediterana. Iar în timpul din urmă.250 S.In Moldova la fel: domnii şi-au aruncat privirile când spre Baia. Şi fiindcă istmul care lega Africa de Asia nu era tăiat 25 . Iar dincoace de Carpaţi. strâmtoarea dintre Sicilia şi Tunis joacă un mare rol economic şi politic. Capitala României. în timpurile mai noi. Până în zilele noastre. a dus la dărâmarea Cartaginei de romani. cruciaţii. ~ Urmarea a fost un duel cumplit care. cauza amintirilor istorice. . barbarii. turcii şi. Alba Iulia (vechiul Apulum) şi Clujul (vechea Napoca) aşezate în cununa Carpaţilor au căutat să concentreze în ele viaţa Daciei superioare. căzută în mâinile ungurilor veniţi din pustă. fiindcă "soarele românilor răsare la Bucureşti" . romanii. ci şi un "mare vad comercial" între ţările Apusului şi ale Răsăritului.

Ungaria. dar cât se poate de rea în ce priveşte latura politică.ta năvălitorilor".. Insă toate au dorinţa să se apropie cumva de mare. fiindcă se gândeau şi ei să pună mâna pe Bosfor. calea de apă a Rinului şi a Dunării scurtează mult drumul prin Mediterana. China). Dunărea va fi cu adevărat "a opta mare" europeană..Sunt ţări care nu au nici o atingere cu marea: Cehoslovacia.~.Rusia de asemenea este apărată în spate de Oceanul Ingheţat.Planul acesta a speriat pe ruşi. . în ce priveşte relaţiile comerciale. şi chiar pe englezi care vedeau ameninţată legătura lor cu India prin canalul Suezului. Câmpia dintre cotul Carpaţilor şi delta Dunării poate fi numită "Poar.Centurionii puneau pe legionari să vâslească .Aşa a judecat Carol I..p o l i t i c ă. aşezarea aceasta e cea mai fericită dintre toate. nu sunt primejduite din nic} o parte.) 253 b) Sunt însă ţări. iar azi însemnat şi pentru bogăţiile sale petrolifere. aşa că îşi poate îndrepta privirile numai spre celelalte hotare.ba încă luaseră cu "chirie" (vorba vine) un mare ţinut chiar pe faţada Chinei. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ruşi o uneşte şi cu Marea Albă.mai ales când legătura pe apă între Marea Neagră şi Caspică va scurta drumul spre Bosfor. Apoi navigaţia cu abur şi cu vase puternice e mult mai liberă decât navigaţia cu pânze. . Astfel de state se numesc continentale. Izbucnirea războiului mondial 26 a fost pregătită tocmai de lupta pentru vadurile comerciale. Norvegia şi Suedia. lumea săracă şi lacomă din ţările reci căuta să se apropie de lumea bogată dimprejurul Mediteranei cu ape totdeauna căldicele. Ritter). . dar rămăsese tot stat de plugari. A început ca o tovărăşie de câteva sate pe malul Tibrului.. Intre blocul de populaţie din nord-vestul Europei şi cel din sudul şi estul Asiei (India. Aci au izbit mai toate valurile barbarilor. fiind la marginea de miazănoapte a Europei. fără aplecare spre negoţ pe mare. ci şi din punct de vedere poli- tic. care sunt aşezate la răspântii foarte primejdioase: cele care sunt vecine cu marile "vaduri de negoţ". În timpurile mai noi. care sunt mai aproape de diagonala celor două fluvii. decât de Mediterana. adică a pământului icumenic (locuibil).. Afganis~tan. Când legătura dintre Rin şi Dunăre va fi mai lesnicioasă. dacă se va sprijini pe multă muncă şi multă chibzuinţă.Dunăre. Dar le mai trebuia altceva: să fie stăpâni pe diagonala Berlin-Bagdad. un mare grânar în ~antichitate. f) P o z i ţ i a g e o . privind aşezarea României pe diagonala Rin . timp de câteva secole. ţările aşezate în lungul Dunării au o situaţie geoeconomică deosebit de favorabilă. Germanii aveau destule colonii • în Africa şi în Extremul Orient. (Când au început lupta cu cartaginezii pentru Sicilia. . Apoi. adică poduri plutitoare. Prin urmare. cum bine a zis cronicarul. Tot aşa este Noua Zeelandă şi capătul sudic al Argentinei şi Chile. Incepuseră deci să construiască drumuri de fier în Asia Mică şi să trimită ofiţeri germani. cu un cârlig care să se anine de vasele carf. care să aibă în mână armata turcească. 252 S. -Aşezarea unui stat poate fi însemnată ) nu numai pentru negoţ.aginezilor! . Bolivia şi Paraguay. Ea va fi un noroc pentru ţările nordice. Astfel de state se numesc mărginaşe. Canada şi Alaska la fel. a expri\ mat credinţa că statul aşezat la gurile Dunării nu se poate să nu · aibă un viitor de seamă. O poziţie foarte primejduită e şi a statului legat de Carpaţi şi de gurile Dunării. începând cu sciţii şi sfârşind cu tătarii şi ruşii. Cartagina şi Byzanţul. . Pe ai~i. Aveau de gând să se amestece în Mesopotamia. a fost Roma veche.. a) Sunt unele ţări cu o poziţie foarte ferită. . romanii erau cu totul străini de valurile mării: vasele lor cele dintâi erau un fel de plute.' . deoarece mărfurile aduse pe mare sunt mult mai ieftine. un mar~ "vad comercial" e pe cale ca să se înfiripeze în direcţia unei d{agonale care uneşte gurile Tamisei şi ale Rinului cu ale Dunării. în peninsula Şan­ tung. -Am po' menit ce soartă au avut Egiptul. s-a întins. fiindcă sunt aşezate la marginea lumii. apăra te de jur împrejur de mare fără mulţi vecini. decât cele transportate pe uscat. până ce a cuprins toată Italia. Bună aşezare din punct de vedere economic. când a primit tronul României. Din punctul de vedere al politicii planetare (geo-politic). Danemarca declara~e că nici nu mai ţine armată. (Mai anii trecuţi. Astfel de ţări se găsesc în zona păcii. care s-a întins încet-încet spre mare. g) S t a t e m a r i t i m e ş i c o n t i n e n t a l e: de munte şi de şes. Luxemburg. tânărul prinţ a pus o linie pe hartă între Anglia şi India şi. Oderul şi Vistula). în "calea răutăţilor". Elveţia. când Porţile-de-Fier vor fi înlocuite printr-un canal mai larg şi mai adânc decât cel de azi (dacă se mai adaugă şi alte canale de legătu­ ră cu Elba.. care silea altădată vasele să se apropie de tărmul danez. Ajunsese astfel la mare.. Fiind şcolarul unui mare geograf (C. Iar pământul şi poporul românesc a fost aşezat. O pildă de stat continental. bizuită pe "sancţiunile" Societăţii Naţiunilor.

254

"pe uscat", înainte de

S.
a~i

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

sui pe

corăbii.

Atât erau de

străini

de

apă!)

Mai târziu, din stat continental, Roma ajunsese stăpâna întregii Mediterane - ba îşi trimitea flotele sale până în Atlantic şi în
Marea Nordului.
O pildă mai apropiată de noi este Rusia. Marele ducat al Moscovei era pe timpul lui Ştefan cel Mare o ţărişoară cu totul străină
de mare. S-a întins apoi spre miazănoapte până la Marea Albă,
dar tundrele fiind aproape pustii, statul rusesc rămăsese tot continental. Abia acuma vreo 200 de ani (pe timpul lui Cantemir), ţarul
Petru a împins hotarul până în fundul Golfului Finic, unde a
clădit capitala sa Petersburg, şi până la Marea Azovului. Atun.ci a
început Rusia a fi şi stat maritim, întemeindu-şi o flotă. Apoi, timp
de două secole, ţinta ei neîntreruptă a fost să ocupe tot mai mult
din tărmul Balticei (Finlanda si Tările Baltice) si din Marea Neagră (până la Dunăre şi Nordul Asiei Mici); în sfâ~şit, s-a coborât pe
ţărmul Oceanului Pacific până la Port-Arthur, unde a întâlnit pe
japonezi.
Sunt însă state care, prin felul vieţii locuitorilor, au rămas continentale, chiar când se învecinau cu marea. Aşa au fost toate statele africane, începând cu Egiptul şi sfârşind cu Marocul (afară de
Cartagina, stat maritim, dar întemeiat de nişte venetici sosiţi tot
--~"~ pe mare, din Fenicia.)
· · Şi neamul legat de Carpaţi a dus o viaţă continentală. Dacii s-au
'mulţumit să ocupe ţinutul dintre Carpaţi şi Mare, dar mişcarea
comercială au lăsat-o în mâinile cetăţilor întemeiate de marinarii
greci: Istria, Tomis, Callatis, Bizone, Dionysopolis etc. - Mai târziu, muntenii şi moldovenii simt nevoia să se apropie de mare şi
chiar ating ţărmul ei sub Basarabi şi Muşatini, dar negoţul cu
străinătatea se făcea tot de străini (italieni şi greci). - Abia în
epoca modernă, când răsună peste tot lozinca "viitorul e pe mare",
neamul din Carpaţi a putut romaniza ţărmul dintre Balcic şi Cetatea Albă.
Din contra, sunt unele state, al căror sâmbure a fost de la
începu sădit lângă mare.
· Fenicienii aveau doar un singur port bun (Tirul), iar de acolo au
roit cu corăbiile lor în toate colţurile Mediteranei, ba au ieşit şi în
Oceanul Atlantic, forând cea mai mare putere militară a epocii.
Grecii au urmat pilda lor. Unele state greceşti, aşezate mai departe de mare (Sparta) au dus o viaţă aproape continentală, măcar
că din vârful munţilor Peloponezului se vedea peste tot lucind la
orizont marea. Atena, Corintul, Miletul etc., şi-au legat toată viaţa

255

lor de negoţul pe apă. - Flota ateniană era atât de puternică,
încât Persia (cea mai mare putere continentală din apusul Asiei)
c\1 toată mulţimea armatelor de uscat, n-a putut-o strivi, ci tot
Atena a rămas biruitoare pe apă.
Si mai târziu s-au ivit mari "puteri maritime" ieşite dintr-un
sâ~bure mic. Din nişte bieţi fugari, care căutaseră adăpost în ins'ulele si lagunele de la gura Adigelui şi Padului, a ieşit cu timpul
falnic~ Venetic" stăpână peste o mare parte din ţărmurile Mediteranei. A pu's chiar mâna şi pe insulele Creta şi Cipru şi a pă­
truns până în Marea Neagră, unde Crimeea ajunsese un fel de
"noua Italie" cu porturi ca cele din Italia şi cu dogi ca cei de la San
Marco. - Genoa, Pisa, Amalfi au fost iarăşi centre de putere
maritimă.

Dar cea mai mare pildă de stat maritim era Marea Britanie.Când s-a coborât Caesar pe ţării'!:;ul Angliei, britanii umblau
aproape goi şi trăiau ca Pieile Roşii. Işi vopseau corpul cu albastru
si trăiau mai mult din pescuit, vânătoare şi păstorie. A venit apoi
ia rând civilizatia adusă de legiunile romane, care ocupaseră mai
toată tara. Însă năvălirea barbarilor (anglo-saxonii) scade iarăşi
niveluÎ vietii si timp de mai bine de o mie de ani, temeiul traiului
pentru loc~it~rii arhipelagului a fost creşterea vitelor (îndeosebi a
oilor) şi o plugărie destul de smerită. Ca marfă mai de seam~
aveau doar lâna, pe care o trimiteau în Flandra, să fie toarsă ŞI
ţesută, iar englezii cumpărau postavuri !acute de străini, din lâna
adunată în Anglia!
Cu timpul însă, locuitorii arhipelagului, deprinşi din ce în ce
mai mult cu pescuitul, s-au avântat şi ei pe căile de apă, cum făcu­
seră şi popoarele dimprejurul Mediteranei. Amestecând pescuitul
cu negoţul şi chiar cu pirateria (cum Ia.cuseră fenicien!i, gre~ii şi
alte neamuri de navigatori) au început a străbate mănle mai depărtate, fiind ademeniţi şi de vâlva produsă de găsirea unui nou
drum spre ţara mirodeniilor şi a unui nou continent bogat în metale (America).
Feriţi de războaiele de pe continent, englezii au putut pune
mâna pe coloniile altora (olandezi, francezi, spanioli, portughezi),
iar acuma vreun secol şi mai bine, când au început a înlocui coră­
biile cu pânze prin corăbii mânate cu abur (vapoare) şi au sporit
masinile purtate tot de abur, mărfurile engleze au ajuns în toate
porturile planetei; flota britanică a luat în stăpânire toate insulele
şi ţărmurile, pe unde nu era nimeni destul de puternic să se împ?trivească negustorilor şi soldaţilor englezi. - Astfel, în cele dm
urmă două secole, Britania sălbatică şi umilită din timpul lui

256

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

Caesar s-a trezit cel mai mare stat maritim al planetei - o împă­
răţie cu mult superioară imperiului roman. (Roma ajunsese să stă­
pânească marginile Mediteranei, care era privită ca un lac: mare
internum, mare nostrum; englezii au ajuns să cuprindă azi un întreg ocean între hotarele lor- Oceanul Indian este un fel de "Mediterană" engleză; iar în alte oceane, flota britanică este cea mai
puternică dintre toate.)
Î n c h e i e r e. - Toate popoarele au căutat să-şi întindă
stăpânirea: la început, toate statele au fost mici şi numai de vreo
trei mii de ani s-au ivit state tot mai mari. Şi toate au năzuit să se
apropie de mare, deoarece mărfurile cele mai ieftine sunt cele purtate fără multă osteneală de curenţii mării şi de vânturile care
erau "marele cărăuş" înainte de descoperirea vapoarelor.- Cu cât
un stat are la mare o faţadă mai largă, cu atâta este mai înlesnit
în legăturile lui cu restul lumii.

)

h) S t a t e d e m u n t e ş i d e c â m p i e. - Muntele, ca şi
insula, este un adăpost pentru plante, animale şi om. De aceea,
unele neamuri şi-au căutat scăparea în munţi. Lanţul Caucazului,
fiind aşezat ca un zid între două mări, a primit multe neamuri
atât dinspre miazăzi, cât şi din stepele de la miazănoapte. Caucazului i se zicea în vechime ţara celor "o sută de limbi". Tot aşa,
Abisinia, în limba localnicilor, se chema Habeş adică "amestecă­
tură" fiindcă multe populaţii şi-au căutat scăparea în podul cel
mare dintre Marea Rosie si Nil.
În Asia, de asemen~a, găsim o sumă de ţări legate de înălţimi:
Mganistanul stă sus pe pod, iar Butan şi Nepal sunt legate de
Himalaia.
·În America, pe tot lanţul Anzilor sunt state care atârnă în cea
mai mare parte de munţi înalţi: Chile, Bolivia, Peru, Ecuador, Columbia şi statele mărunte ale punţii care duce spre Mexic.
Toate statele acestea sunt aproape străine de mare, - cu toate
că o au în apropiere.
În Europa, Elveţia este stat de "munteni", iar Albania, cum arată numele de "Skipetari", e o ţară de munteni, măcar că locuiesc
lângă Adriatica. Scoţia de odinioară era de asemenea legată de.
viaţa podişului şi a munţilor ei, măcar că marea o înconjoară pe
toa_ţe părţile.

1

· Insă toate ţările muntoase au o însuşire comună: tind să se lege
cu câmp ia cea mai apropiată. Lucrul e firesc: viaţa pe munte e de
obicei·aspră; muntenii trebuie să caute "pâinea de toate zilele" în
câmpiile de la poalele munţilor. De aceea, deseori locuitorii munţi-

lor năvăleau

odinioară să

prade pe cei din câmpie

257
şi

chiar

le cu-

prindă ţara.

Vechiul Epir căuta să se întindă peste câmpiile mai roditoare
ale Vardarului. Samniţii priveau spre Laţiu şi Campania. Dacii
din Carpaţi şi-au întins stăpânirea peste câmpiile dimprejur, din
• nevoia de a păşuna turmele, apoi şi pentru cereale şi pescuitul de
la Dunăre şi Mare, unde stau înşirate cetăţile greceşti cu mărfuri
din ţările calde. (Regele Remaxos trimitea călăreţii daci să apere
cetăţile greceşti de neamurile prădalnice.)
Sunt însă şi state care s-au format în câmpie. (Polonia însemnează: ţara "câmpoasă", fiind aşezată în marele şes de lângă Baltica.)
Astfel de state îşi pot întinde mai uşor graniţele lor, deoarece
nu întâmpină piedifi greu de trecut, dar sunt şi mai primejduite
în caz de năvălire. In adevăr, slavii, plecaţi din ţinutul mlăştinos
al Pripetului, au roit uşor în toate părţile. Cei care s-au strecurat
peste valul Carpaţilor şi spre Balcani au întemeiat ţări mici, potrivit cu felul pământului muntos: Boemia, Moravia, Slovacia,
Croaţia, Herzegovina, Bosnia, Serbia, Bulgaria (Monte-Negro, în
vârful munţilor de lângă Adriatica nu era nici cât un judeţ). Din
contra, în câmpia largă din răsăritul Europei, Polonia şi apoi Moscovia au cuprins întinderi mari de pământ; dar când statul polon
a slăbit, el a fost uşor împărţit între vecini, luând fiecare câte o
parte din acest stat câmpos. Tot aşa Rusia, fiind legată de câmpie,
şi-a putut schimba hotarele cu mare înlesnire, până ce s-a apropiat spre apus de Carpaţi (de care b-o mai despărţea decât România), iar la răsărit de cununa munţilor care încing Iranul, Pamirul
şi Mongolia. ·

"

i) S t a t u l c a o r g a n i s m: n a ş t e r e, c r e ş t e r e,
s c ă d e r e ş i c o n f l i c t e m o r t a l e.
Din cele spuse până
aici, vedem că statul se schimbă pe hartă, aci întinzându-şi
graniţele, aci îngustându-le. Statul se naşte, creşte, uneori scade,
iar câteodată poate chiar muri- ca şi alte organisme.- Să luăm
câteva pilde, care să ne lămurească.
La marginea de miazănoapte a uscatului, vedem trăind oameni
ajunşi la o civilizaţie destul de înaintată. Eschimosul e atât de îndemânatic, încât poate vâna chiar în mijlocul valurilor întărâtate
ale oceanului şi se poate adăposti sub o colibă de zăpadă. În felul
său, el a ajuns la o civilizaţie superlativă. (Parizicnii, londonezii şi
alţi europeni ar pieri ca muştele, dacă ar fi lăsaţi să se descurce cu
mijloacele lor de acasă în mijJocul gheţurilor Groenlandei.- Doar

258

S.

CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ

MEHEDINŢI

câte unul, ca Nansen, dacă a putut birui greutăţile vieţii din acele
ţinuturi aspre). Şi totuşi, cu toată isteţimea lor, nici esckimoşii,
nici laponii sau alţi locuitori ai tundrelor n-au izbutit să întemeieze vreun stat cât de mic.
Care este cauza?- Întâi de toate e numărul cel mic. Vânătorii
trăiesc mereu risipiţi, umblând după hrana de toate zilele şi sunt
puţini în fiecare hoardă. Pentru ca să se lege de locul pe care tră­
ieşte, omul trebuie întâi să ajungă la un număr mai mare, adică să
formeze o "gloată" care să nu se poată răsleţi uşor şi să aibă un fel
mai sigur de trai. -Abia atunci se iveşte ceea ce se cheamă un popor..
Eskimoşii, ciucii, kamciadalii, iukagirii, aino, samoezii, laponii
etc. sunt numai nişte seminţii sau neamuri, adică grupe, deosebite
prin înfăţişare, limbă şi obiceiuri.- Popoare ajung numai seminţiile care se înmulţesc în aşa măsură, încât se lipesc undeva de un
ţinut, dcosebindu-se lămurit de toţi vecinii şi având putere să
înghită pe veneticii care s-ar amesteca în ele. Astfel, pornind
din marginea nordică a Asiei spre miazăzi, când trecem peste
ciuci, kamciadali şi aino, spre a ajunge la japonezi şi chinezi simţim că am ieşit din zona seminţiilor, adică a grupelor mici şi nestatornice, şi am intrat în "gloate" mari omeneşti, legate de pământul
~--~~- lor, întocmai ca nişte copaci mari cu multe rădăcini înfipte în pă. ,mânt.
. Seminţii au fost multe pe faţa planetei şi multe au pierit fără
urmă. Numai câteva au putut ~junge la treapta de popor şi au
croit state de sine stătătoare. -In Italia de pildă erau cu o mie de
ani înainte de Hristos multe seminţii. Dar peste toate s-a întins cu
timpul o singură limbă- cea latină, iar după câteva secole de stă­
pânire romană, vechile neamuri: umbri, osci, samniţi etc., au format un singur popor - populus romanus.
Tot aşa în Dacia, au fost în zorile istoriei mai multe semintii:
carpi, carpodaci etc. Au venit peste ele fel de fel de venetici de' la
răsărit (sciţi), de la. apus (celţi) şi de la miazănoapte: bastarni,
goţi, gepizi, etc. Dar toţi veneticii au pierit fără urmă. Tulpina dacică şi altoiul roman au rămas neclintite. Cauza a fost întâi de toate numărul mare al localnicilor, apoi alipirea lor de pământ, limba
şi sufletul lor- superior faţă de al năvălitorilor.
O clipă s-a părut că străinii vorcopleşi Dacia.- După retragerea legiunilor, a zăbovit aici neamul goţilor. S-a risipit ... Au venit
apoi hunii, roind până departe în apusul Europei, dar având lagă­
rul de căpetenie în câmpia Tisei. S-au risipit şi ei ... Au urmat apoi
gepizii. Fiind puţini la număr şi nu destul de legaţi cu pământul,

259

ci mereu în neastâmpăr gata de pradă, s-au risipit şi ei ... S-au
mai izbit de zidul cetăţii carpatice şi alte valuri de barbari: slavi,
,bulgari, avari ... ·ca un fel de ostiri în mars urmate de care cu
femei, copii, calabalâc si turme. Dar nici unu·l' dintre acesti năvăli­
tori n-au putut împân~i tot pământul românesc, până î~ crestele
munţilor, unde viaţa aspră a păstorilor nu-i potrivită pentru orisi•cine.
·
E drept că au pătruns unii venetici si între munti dar numărul
lor a fost prea mic, ca să răsune limb'a lor măcar' î~ lungul unei
singuri văi mai însemnate. Dovadă că de la izvor până la vărsarea
în Tisa vechiul Samus a rămas Somes Marissus a rămas Mures
Tissia - Tisa, Aluta - Olt, Ordessu; '_Argeş, Pyretus - Prut:
Dunaris- Dunăre. Ba chiar unele râuri mici au putut scăpa cu
numele lor străvechi: Berzava*, Ampoiul etc. Iar când începe a se
face lumină iarăşi, după turburările evului mediu, gloata cea
mare a neamului românesc împânzea toată cetatea carpatică si
împrejurimile până la mare (vlahi pontici), până în stepa slavil~r
(bolohoveni), până în Balcani (formând un însemnat element
politic în timpul Asaneştilor) şi până în pustă (pastores Romanorum), unde îi arată cronicele ungureşti.- Aşadar, românii au putut stărui în Carpaţi şi împrejurimile lor, fiindcă aveau întâi de
-~·-·.toate numărul cu ei, adică erau poporul cel mai răspândit în toată
această regiune .
Când însă un popor se simte destul de puternic şi stăpân pe
voinţa lui de a-şi întocmi pe pământul său o viată deosebită de a
vecinilor, el croieşte atunci şi hotarele unui stat. - Românii, în
evul mediu, abia puteau să-şi afirme puterea în tinuturi mici:
cnezate şi voievodale. Câte vor fi fost si cât de mar~ va fi fost întinderea lor nu se poate sti· în cununa'muntilor au fost mai multe
ţărişoare, cum mărturis~sd chiar ungurii c~re au venit cu război
asupra lor. Dintre toate însă, cele care s-au putut ridica mai iute
au fost cele de la poalele Carpaţilor. Aci, între mongolismul care
apăsa de la răsărit (tătari) şi catolicismul unguresc, care apăsa de
la apus, Basarabii şi Muşatinii au putut închega cele dintâi "principate" mai întinse. Dar nu fără legături cu cetatea: Muntenia s-a
simţit legată de Banat, de ţara Haţegului, Amlaşului şi Făgăraşului, iar Domnii Moldovei au stăpânit o bună parte din valea Someşului şi aveau posesiu~i chiar în mijlocul Ardealului, pe Târnave
(Cetatea de Baltă). - In sfârşit, în zilele noastre, după ce între-

. * Din
Intr~

toată cartea lui Traian, De bello dacico, au rămas numai cinci cuvinte.
ele este şi numele care explică pe Bârzava: inde ad Berzobis processit2 7 .
~

(

C....

-să-i ajute adică să devină un om harnic şi un caracter bine definit.! . aceia rămân cu libertatea de a se întoarce în patria lor. Serbia. dobândite prin muncă. Cât priveşte veneticii pripăşiţi pe pământul altora.om de ispravă" în sensul însuşirilor sale celor mai favorabile. Norvegia s-a despărţit de Suedia. 1959. ci este o mare fiinţă care se dezvoltă încetul pc încetul. Italia. Statul aşadar este voinţa şi puterea unui popor de a stăpâni fără amestecul nimănui.O naţiune prin urmare nu se naşte într-o zi. compusă numai din petice. potrivit cu interes~le societăţii şi ale individului. -Animalele se joacă. 1878. Caracterul nu e un dar. Fiecare popor caută să trăiască în casa lui proprie.. România. Astfel. care. 1856. 3. Educaţia nu e atât artă. rând pe rând. au fost silite să lase libere ţările cucerite odinioară prin silnicie. cât ştiinţă. Ungaria. educaţia e datoare să facă din fiecare copil un . şi de aceea a pierit. evrei etc. . Pieile Roşii etc. etnografia modernă a arătat însemnătatea fundamentală a conceptului de muncă pentru toată evoluţia omenirii şi deci şi a individului. au ieşit la iveală în secolul trecut ţări noi: Grecia. lipoveni. fie prin furişarea pe încetul între hotarele altei ţări: ţigani. Lituania. ' 4. nimicind ramuri~ întregi din arborele omenirii: tasmanieni. adică între hotarele lui adevărate. In sfârşit. maori. · .260 ) S. Şi fiindcă viaţa trebuie mai întâi de toate trăită. -ba şi în Dobrogea). ci rătăcesc de la o îndeletnicire la alta până se obişnuiesc a pune vorba în locul faptelor. acela întocmeşte un organism politic fals. Când un popor ajunge pe această treaptă. 1913) a venit la rând întregirea deplină într-un singur stat. Estonia şi Finlanda au căpătat libertatea.Aşa era Austro-Ungaria. Cehoslovacia. omul munceşte. cum sunt coloniile făcute de unguri în Ardeal. Letonia. adică cu dorinţa şi putinţa de a trăi autonom (după legile sale). Cartea şi abstracţiile. cu scopul de a-şi întocmi viaţa potrivit cu simţirea masei etnice. dar n-au nici un drept de a îndruma soarta poporului autohton şi a statului întemeiat de el. Irlanda s-a dezlipit de Anglia. -Primitivii au de obicei mai mult caracter decât civilizaţii. Secolul al 19-lea a avut un mare păcat: a devastat omenirea mai puţin civilizată. cu apucături medievale: Austria. ALTĂ CRESTERE ' ŞCOALA MUNCII INTRODUCERE PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI 1. care sunt un joc al minţii. Jocul nu ţine locul muncii. Turcia şi Rusia. tot pământul moştenit de la străbuni. de austrieci în Banat sau Bucovina şi de ruşi în Moldova' dintre Prut şi Nistru. el se cheamă naţiune. nu învaţă deplin nici un fel de muncă. Polonia a ieşit din mormânt. ci o sumă de deprinderi tari. 2. Pedagogul şi omul de stat n-au alt drum spre edu- . rusnaci. .: ~ . Frobel ghiceşte însemnă­ tatea muncii. de multe ori. iar sufletul copilului era o taină. Statele vechi.. căci mulţi pedagogi vestiţi au scris într-o vreme când creierul nu era cunoscut mai deloc. care e în mare parte un produs al muncii sociale. In Europa însă a pus înainte "principiul naţionalităţilor". CONCLUZIE: Doctrina educaţiei trebuie să se sprijine pe învăţătura trasă dîn\munca întregii omeniri. iar cine cuprinde pământ străin. Pestallo:zi îl urmează în educaţia simţurilor. care şi-a croit hotare prin munca ei de secole. Belgia s-a desfăcut de Olanda. fie prin silă (colonizare impusă de străini. Ştiinţa pedagogiei are drept scop să dea cea mai mare si mai armonioasă dezvoltare energiilor sădite în fiecare ins. Abia Rousseau a bănuit drumul cel adevărat. iar statul este haina care îmbracă corpul naţiunii ajunsă la maturitate. -Istoria pedagogici ajută puţin. nu pot înlocui realitatea muncii. Cele înşirate până aici dovedesc că statul seamănă în adevăr cu un organism 28 . MEHEDINŢI girea teritorială s-a împlinit la răsărit (1829.

Dar cu ţoată drC:g?st:a l~i pe?tru. din punct de vedere militar.eagă cu ac~ast. intuiţie şi alte mijloace care să ajute mintea a primi numai lucruri simţite şi în adevăr ştiute. fie decât munca.Pe la uşile oamenilor. îndemnând.-o pnv1re . fă~ă ~ă poată al~oi u? co~~cel. Ix_:t:. Iar asta nu-i cu putinţă dacă nu cunoşti firea copilului. · .: . ~artea ~nde I?aVId IŞI martunseşte pacatele ŞI pocămţa.d~gogul fusese el însuşi un biet hoinar. Elevii trebuie mai ales să vadă bine şi să înţeleagă bine .~ c c~ . · .. • • '- .• ~- 'l. adică să-si ta . Zadarnic te frămânţi. JOcul. De aceea li se da aceeasi învătătură.a ŞI tme~eFea . de p~ld. De aceea. · . __ ~~.si a spus marele adevăr că nimic nu intră în sufletul copilului dadă'nu s: l. cel ce poartă grija de educaţie trebuie să-şi dea socoteala an de an de schimbările copilului. el cerca sa aphce sfatunle lm Emile într-o scoală. din capul locului. de dibuiri ~um era cea întemeiată de el. . greşelile se ţin la~ţ şi la dân'sul. Spre a nu rătăci însă calea. fără să ştie cum să îngrijească 0 pasare"dm curte.. Unele poveţe din vestita sa operă E_n:LZe. dacă sufletul cuiva nu e în stare să răs­ pundă gândurilor tale. să fie hmpede ŞI uşor de văzut ca luna pe cer.'vreme când sufletul copilului era aproape necunoscut. ~nsă.'" J ' '. Prm urmare. ca să nu greşească măsura. . petrecând~-ş~ C_?P~lar.! {Psalmul. e nevoie să înlăturăm chiar de la început trei greşeli. . chiar după Frobel. * ţnţara . aşa cum le arată ştiinţa pedologiei. la capătul soneriei. După cum spiţerul are veşnic la îndemână caietul reţetelor. . Dar n~ trebuie să uităm că cei mai mulţi dintre educatorii veacurilor trecute scriau într. Abia Frobel 3 a făcut un pas mai departe în calea adevărului. Se rugau adică b1eţ11 copn să fie 1ertaţ1 de "mulţimea'f. Dar cuvântul singur e sterp.ă firească pornire spre lucru.. pentru a da ocazie elevilor să-si înc~rce puterile. Până la Rousseau copiii erau priviţi ca ni'şţe oaineni maturi.. ~mtlor de copn" ŞI o sui?ă ·de măsuri rând uite înadins: cânta rea. când firul nu-i încă legat înlăuntru. De aceea.. zicea Pestalozzi. . * SOVEJA. ori pedepsind. dar neîndestulător şi acesta. educatorul trebuie să-şi dea seama: ce se poate şi ce riu se poate înfiecare etate. ţiei * :Mulţi cred că educaţia ar fi numai o artă. <. că tind să leaşi cărţi. nici până în clipa de faţă nu ne-am îndrepteze obi- "Ofensiva naţională"d a fost gândul cel mai apăsător al generacare se apropie acum de sfârşit. ne-a izbit pe toţi nepotrivirea dintre sarcina pusă pe umerii poporului şi lipsa lui de pregătire**.ms~ ~ nm~ent bme: în educaţia simţurilor şi ajudecaţt:.e. Dovadă că multi tineri învată fizica. El a băgat de seamă că copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra . dansul ŞI altele.dascăl acasă_ pent:u copii. iar pornirea cea dintâi a fost spre critică. tar "omul deplin". un nou simţ de răspundere faţă de copii şi o vie dorinţă de a-i îndruma cum se cade. 1912. când am văzut zdrobirea ţării chiar din lunile dintâi ale războiului. uc:nicii_treceau"de la Bu_coavn. I?e ace~a.ă la Ceaslou.. iar gândullor e să se iape urmele pedagogilor pe care îi laudă istoria._ desenul. "Tot ce}ntra m mmtea copiilor trebuie. Ou toate ca habar n-avea de anatomia şi fiziologia creierului..educaţia a rămas tot pasivă..\ ~" ·: {• li.' pe.. apoi la P~a~~~r. . Lucrul elevilor e şi azi abia un simulacru.L· ·:· **"Intrarea României în război a fost. Deoarece a vedea si a JUdeca ?u e de ajuns. din ace. De aci ideea "gră·. de asemenea. fie că voiesc ceiurile unui popor nărăvit..CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 262 S. el nu poate vindeca o zgârietură. 263 !. Pentru oamenii de etatea mea. . · · · · n~astră. sunt în adevăr minunate. . Rousseau a fost cel djntâi care a cerut părinţilor să lase pe copii a fi copii. anii câţi ne-au mai rămas pot fi întrebuinţaţi mai cu folos la altceva: să dăm tineretului o minte mai chibzuită decât a generaţiei trecute. dar altele sunt curate năzdrăvă~ nn. cu gândulla gloata popo~­ lm. doar de un format.· ' Mult vmai a~r?ape de adevăr a păşit Pestalozzi2. fiind ei înşişi activi.:. necum să lecuiască rănile unui neam întreg. Prin urmare. sfătuind. Ofensiva naţio~ală. ca şi celor mari. fără să poată drege o sonerie. el punea ca regulă: să urmăm naturii si să ne amestecăm cât mai puţ~n în viaţa copilului. iar cei mai mulţi cunosc zoologia nmx_:m d~n tabloun . . ' . El şi-a dat ~eama ca nu oncme poate urma povaţa lui Rousseau. co~ii. mai mititel. la care se gândea uneori si Pestalozzi nu putea să se formeze într-o biată şcoală plină încă.de mtmţ1e. Degeaba apeşi afară. Fireste insirarea doctrinelor pedagogice îşi are şi ea folosul ei.o . ~e a~t~el.numai în porţii mai mici*. Se poate? Credem că da: deşteptând în părinţii buni şi în profesori (care ar trebui să fie toţi buni). foarte mulţi isprăvesc bota~i­ ca.···. MEHEDINŢI caţie să formeze individul. Bun plan. " De aci grija sa pentru desen calcul. fărădelegilorq lor .J ~" ' .SO). Pentru desăvârşirea omului mai trebuie î~că multe. • •• . foarte rău pregătită" {Mareşalul Foch).?-•. iar când a ajuns sa atba ŞI dansul familie şt-a lăsat vlăstarele pe mâna străinilor dându-le la azilul copiilor de pripas! . am lăsat judecata pe seama viitorului.

ca once alt meşteşug. pentru mulţi. vâslaşii leagă lopata de curea.mai ce1 care au un talent special... A . iar cei din kaiac simt uraganul lH -l]•ate. C:-1 ce pl~~aseră de dimine~ţă la vânătoare se z~res~ pe va~ur~ abm c::t · t. Adevărul e cu mult mai simplu şi-1 găsim îndată daca h~sam la~ parte pe Plutarh. Ci îndată unul se scoală. iar cugetul cel Adintâi e la tovarăşul lui. ia: meşteşugul de educator se poate mvăta si trebuie învăţat. sprijină lopata punând-o curmeziş peste amândouă luntrile şi.. nu se poate îndestul minuna de înţelepciunea. c~ra. tot astfel ţi se pare că nu poate da mc1 caracter. cum ni ~e pare citind viaţa eroilor !uiv ~lutarh.. ci din munca adevărată. cu o smucitură zdravănă. ca şi fiziologia.>ascultăm pildă ce spune Nansen despre eskimoşii din Groe~landa: ·· .. Aceasta e întâia mare greşeală de care suferă creşterea ~g~ne:a­ tiei de azi. Prea târziu! Iată. însă alt val îi cuprinde într-o clipă şi fiecare trebuie să se gândească la sine.. adică priceperea la vânătoa­ re. ci răsfoim operele pedagogJ.S. australiene şi. iar caracterul un dar de sus. De-ar fi asa adică: dacă educaţia ar fi o artă. 264 MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI. E vremea rea: o furtună cumplită răscoleşte oceanu_J.t~a cev~a ~ să lucrezi~în adevăr. Totul a pierit . Şi acelaşi e cazul cu toţi sălbaticii. s. Dar acesta e cu fundul în sus.lor vestiţi. Toti umblă în viată pe căi bine cunoscute de tovarăsii lor. poe:1e ?I a~te arte. Cât te-ai şterge la un ochi a şi îndreptat kaiacul.în. iată unda cea mare: valul se ridică. Amundsen. Din f~ricire nici educatia nu e numai artă şi nici caracterul nu e un dar tainic.... In curând se arată însă un kaiac . Cerul aproape a pierit. ar fi vai şi-amar de sufletul celor ce-si iau sarcina de a creşte tineretul. nici nu mai văd de mulţimea stropilor. ceea ce ar face cu neputinţă purtarea hainei. meşteşugul de a clădi case de zăpadă şi îndemânarea la vâslit ori la construirea kaiacului şi altor unelte. câteva mâini ori vârfuri de lopeţi. s-au răsturnat amândoi.. În depărtare nu se mai vede decât negru şi puţin alb. care ne înfăţiş~ază n_umai câteva _flonvra:e. eskimosul începe a prinde peşte. alt martor vrednic de crezare. aşa că poate şi el să apuce vâsla. Iar urmarea se vede îndată: după cum şcoala nu p~a~e da frumu: 'seţe ori talent. . începând chiar din co-' pilărie. ma~n­ te de a fi o artă. trage în sus pe cel cufundat.. de 'care nu te poţi atinge. cu atât pun caracterul mai presus de ştunţa ŞI de talent" (Titu Maiorescu).ră. încât ştii mai dinainte cum vor lucra în anume împrejuran chiar dacă fapta lor i-ar costa viaţa? Răspunsul e scurt şi lămurit: ştiinţa lor şi deprinderile lor nu se învaţ~ din cărţi. se ridică mereu .. ~ împresia că fiecare om intră de la început în hotarele caracterulUI său ca într-o stradă înfundată. : Întrebar~a e: cine a dat acestor sălbaticÎobiceiuri atât d~ înră­ dăcinate. În locul ei trebuie să punem adevărul modest. iar din mijlocul spumei abia se mai zăresc câteva caJ!ete. on deşteptacmnea. '' * A doua greşeală e concepţia falsă despre ceea c~ n~m~m ca~acter. educaţia începe a fi prin studiul creierului o ştz:n­ ţă exactă. lncă unul . rasputen · . • cum . Iar îndeletnicirea asta nu e o glumă.. Aceia prind lopata pierdută şi se îndreaptă cu toţii către mal".. CULTURĂ încredinţat că singurul chip de a ştf şi a pu. asiatice. ca în pictură. sculf!tu. dacă nu i-ar sări . este iarăşi mai presus de orice critică. ca frumuseţea. Aproape 'fiecare creastă de val îi îngroapă sub apă... statornicia şi cuminţenia obiceiurilor lor. Repede. spre care se îndreaptă ca să-i dea ajutor. când tocmai soseau şi alţi tovarăşi. La 6 ani ţinteşte cu arcul îri păsări şi apoi an cu an se îndeamnă la vânat tot mai mare. Cineva a spus un cuvânt plin de înţeles: "Nu mtaţi ca. experienţa vieţii. Pedersuak s-a răsturnat. nu. Vantul b1cm 1~.· . de la pol până în pădurile calde de la ecuator şi în mijlocul pustiilor africane. Furtuna 1-a ajuns. iar un critic a formulat cunoscutul aforism: "Cu cât se ~~a':gă. Până şi ciucurii dj:) la poalele hainelor au un rost hotărât: ei împiedică marginea pieptarului de a se răsfrânge de umezeală. Iute. Impinge kaiacul alături. Indată ce poate să-şi lege bernevicii. Iar muntele cel prăpăstios îi ~opleşeşte . vecinul îi sare în ajutor. c~. • In sfârşit. ca pe un numai de 265 uriaş care îi ridică şi-i azvârle înainte. e pun . d f: Dar· zadarnic..cteru~ pare a ~ ~n dar din naştere..1 e apa e-o ace spumă. la oncare dmtre neamunle pamantuV ') luig~r. Talazurile aci se înalţă în chipul unor turnuri. ŞI privim traiul de toate zilele. cte negre · Ii simti vâslesc dm catre maL mş. aci se rup şi se prăvălesc peste ei. .. mm mult decât talentele caracterele hotărăsc soarta popoarelor" (Carol I). pleacă trupul înainţe . amagn~du-~e cu mchipuirea că educaţia e o artă în care izbutesc. Dar ce e caracterul? Nimeni nu-şi prea dă osteneala sa ne spună lămurit: De aceea. talentul artistic.:a dus . Când unullunecă sub gheaţă. Cât priveşte ştiinţa lor. unde numai oamenii excepţional înzestraţi aJung la Izbanda. Au caracter eskimoşii? Nansen spune că scene de acestea· se petrec zilnic şi zilnic ef?kimosul îşi pune viaţa în primejdie pentru tovarăşii săi.

eskimosul nu stă o clipă la îndoială să sară în ajutorul tovarăşului. iar toată filosofia ei se mărgineşte la atât: să îndrumezi pe copil. după cum haina se mlădiază.' Intâi să muncim. potrivindu-se după trup. uşură­ tatea ori greutatea lor. e întărit şi de pedagogie sau cunoaşterea ştiinţifică a copilului. însă aşa de tari. al cărui ucenic a dat foc Romei.fără să ne dăm seama că este absurd să-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodată să lucreze. Iar adevărul acesta. a muncii efective. spre a-i forma deprinderi tari. ci un obicei sau o sumă de obiceiuri. st. Cât timp copiii * Asta nu însemnează că va repeta munca omenirii întregi. a sări în apă ca să mântui pe altul nu li se pare vreo ispravă mare. pe. stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândurile. De aceea. lu_cru rar. lasă urmele ei nu numai în palmă.. le saltă şi le ridică spre a ne încredinţa de tăria ori moliciunea..Şi ce e minciună. Atâta num~i că talentul e u~. ( * · Dar din capul locului. De aci urmează că singura cale pentru a dobândi o învăţătură temeinică şi caracter sigur e munca efectivă. aşa gândeşti şi tot aşa vorbeşti. ci.dovadă că eskimosul şi atâţia sălbatici ştiu bine ceea ce ştiu şi fac cu deplinătate ceea ce trebuie să facă potrivit cu mediul lor geografic. apoi să citim. De aceea. Lăsând deci la o parte pe cei ce privesc educatia numai ca o artă practicată de câţiva artişti. educaţia nu-i vreo artă misterioasă. comună tuturor grupărilor etnice.mai ales în faza magică şi _metafizică a cugetării omeneşti. . De o m1e de on e mai de laudă un meşteşugar superior decât un artist cârpaci. Prin urmare. copilului an cu an şi apoi să-1 deprindem a lucra efectiv. să luăm seama la o greşeală: să nu confundăm munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. integrarea individului în naţiune 8 . adevărata doctrină a educaţiei trebuie să plece de la antropologie.când europeanul adeseori nu ştie exact nici ce ştie. ' ** S~ înţ~lege. a unui baka1r sau botocud te învaţă în unele priviri mai multă pedagogie decât Seneca.. pe care etnografia îl sprijină cu mii de dovezi. Căci ea mâriuieşte lucrurile spre a fi văzute mai bine de ochi. nu cunoaşte mc1 macar regulile obtşnmte ale muncii sale profesionale. tovarăşa oricărui simţ 4 . căldura ori răceala. se însărcinează natura să-i spună pas cu pas ce e adevăr . Căci munca. ca once meşteşug. decât un o~ de tal~nt dar profesor mişel. prin sihnţa Şl luare ammte. care se poate câştiga aproape de orice om. adică o piatră a scandalului pentru tmeret. ca să ajungă unde îl vedem' acum 7_ _ Ace~st~ l_li se p~re a fi calea adevărată. adică _u? î~chipuit c~re. că nu poţi lucra altfel decât într-un chip ştiut mai dinainte de toţi cei care te cunosc. alături de partea generală.266 S.Cum munceş­ ti. deoarece prin educaţie se înţelege întâi de toate cum am spus. .nişte omuleţi de 7-8 anişori. ( . deoarece omul s-a ridicat din treapta animalitătii m'ai ales prin muncă şi unealtă. De aci caracterul ei mai mult biografic şi mulţimea erorilor legate de viaţa cutărui ori cutărui reformator. Viaţa unui eskimos. MEHEDINŢI ajutor tovarăşii.să urmeze adică fiecare indivi~ calea pe care a mers omenirea întreagă de la început si până az1*. ea le duce la gură spre a fi gustate şi la nas ca să fie mirosite. fiziologie. ci şi în creier: deşteaptă anume cugete. şi decât Bacon care a sfârşit luând mită. iar nu întoarcerea spre pushetaţ1le codnlor**. ea le loveşte spre a înşti­ inţa urechea despre sunetul lor. • Din contră.b p:etext de "creaţie" şi "concepţie personală". Nu doar că ne-am gândi să reedităm paradoxele bietului Rousseau. ~i în direcţia aceasta. tot ea le pipăie. Cine îşi dă seama de felul cum lucrează creierul. poţi preţui valoarea lucrurilor sau a oamenilor şi poţi fi · tu însuţi gata a trece de la vorbă la faptă . vede că nimic nu poate pătrunde însufletul nostru dacă n-a trecut mai întâi prin simţurile noastre şi îndeosebi prin mână. dar a venit vremea ' să înţelegem că istoria sistemelor pedagogice este până azi în mare parte înşirarea unor încercări pornite din concepţii individuale. Căci caracterul nu e numaidecât un dar de sus. a sosit timpul s-o lăsăm mai domol cu Plutarh şi chiar cu istoria pedagogiei. nici cât poate. etnografie şi etnopsihologie căci experienţa omenirii întregi este neasemănat mai instructivă decât experienţa câtorva individualităţi. ci cât mai multă ştii~ţă exactă. ori Rousseau. ci obişnuinţă de toate zilele . peste ştiinţa metodelor pedagogice Şl depnnderea de a le aplica se ridică totdeauna arta adică îndemânarea superioară a unui adevărat talent de educator. Cum ziceam.. Nu. . Să cunoaştem mai întâi schimbările prin care trece trupul si mintea. potrivit cu dezvoltarea creierului. să ne punem înaint~ o tintă mai modestă: să considerăm creşterea copiilor ca un meştesU:g pentru care trebuie nu numai inspiraţie. Căci e mai bine să ai profesor bun fără taler:t. oricare ar fi. Încolo. ci e o ştiinţă. numai muncind (şi îndeosebi muncind cu braţele 5 ) poţi împuternici trupul şi creierul. pedagogie. Numai muncind în adevăr poţi cunoaşte deplin lumea -dimprejur. copilul se va lega îndeosebi de tradiţia neamului său. lăcaşul sufletului. care şi-a părăsit copiii p~ drumuri . atunci îi zicem că n-are caracter. către munci adevărate. şi să îndemnăm pe oameni a se întoarce CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 267 în pădure spre a căpăta ştiinţă şi caracter.adică drumul cel mai drept spre caracter. Hotărât. De ::c~ea ni se pare necesar să apăsăm îndeosebi asupra laturii ş_tn~ţ1~ce a educ~ţ1e1 mode~ne. măcar că dedesubtul lui se deschid genunile oceanului.adică poţi dobândi caracter6. Iar când nu trece de la vorbe la faptă.

ca să nu greşim cumva drumul.efecbva. De aci a ieşit tândăleala din grădinile frobeliene şi lipsa de roade practice a marelui principiu pe care îl pusese înainte Frobel: educaţia întemeiată pe activitatea copiilor. De când am început a lăsa copiii mai în voie. Pnn ~r:nare. Pe uşa oricărei locuinţe omeneşti. u~eon ~~ v?rba are mare înrâurire în educatie. Invăţământul fă:a ~u~ca . dezbărându-se pent:u tot~e~una de aceste apucături urîcioase. c':derea ŞI pedeapsa mincinosului. se îndrumează instinctiv spre muncă. de la munci adevărate. _cr. Fireşte. Iar pentru cei ~aturi.şterea copiilor. adi-· că începe a munci. fie ca e vorba de un popor întreg. . nu va mai bate on blestema nici o vietate. ~ăut~nd alte leacuri acolo unde e unul sin• gur. ni s-a părut că activitatea copilului e numai joc şi jucărie. cât de mic. se crede foarte cinstit să ia parte la lucrările celor mar~ (Ce fetită nu se amestecă să frământe aluatul împreună cu mama ei şi să~şi facă un colăcel mic?) Dimpotrivă. ar trebui să stea scrise aceste cuvinte: CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 269 . o~menn de stat şi educatorii nu trebuie să mai stea o chp~ la_ î~dmală. . după cum obiceiul · e o a doua fire. e calea cea mai sigură nu numai spre ignoranţă.melodie. sau alt dobitoc folosi~o: om ulm. ca AŞI talentul muz_ical al celui care prinde dint:. e o mare şi primejdioasă greşeală. în lo~ de pr~d1ca.268 ) S. A înlocui deci munca cu un surogat: a simula cu creta ori cu creionul ceea ce poţi face din plin cu mâinile. In loc de legi multe. Acest îndreptar e cel mai sigur dintre toate acelea pe care etnografia şi etnologia (adevărata filosofie a istoriei) le-a pus la îndemână pedagogiei şi mor8. încât dintr-un cuvânt el rămâ~e suges~ ~-­ bonat ŞI dec1 cu o .îndeosebi puii. A venit vremea să observăm căjocul e numai o îndrumare spre muncă. şi mai ales a şcoalelor. La om însă starea aceasta se vede numai în pruncie: copilul de câteva luni gângureşte. 1a: nu prm carte sau alt surogat al muncii. simulacrul de muncă. e un dar ci o suma· de d eprm (p asea1 Zicea ca hr!'!a nu-1 decat un obicei vechi. Munca este izvorul obiceiunlo: fie__carw P_Opor adeuărata sa constituţie. cea cu adevărat hotărâtoare. acela coborât raiul pe pamant. îşi apucă piciorul.a 1e~1 un pom întreg. este mun~a lur de toate zilele. Mai toate vietăţile. iar cine nu . ne trebuie scoale de munca dLre~ta spr~ a~ îndruma tineretul. dar şi spre lipsa de caracter. cheltuiesc prisosul de putere zbenguindu-se. se simte atras spre o activitate originală şi începe a modela într-un chip propriu natura înconjurătoare. e 0 ştiinţă. ' .':lnum~ deprindere pentru toată viaţa. zburdălnicia este ceva animalic. _Iar regul~ generală aceasta: ~devărata şcoală p unui om şi chu:. acela nu va mai rupe niciodata cop~cn ~a~anaţ1 . Şl ~nui_De o ştunţa cu caracter regwnal m ce priveste partea de aphcaţ1e.. acela.Dar astea sunt excepţn.lei. . asta e un mare davr al naturn. când sunt sătule şi sănătoase. Cin s~a depnns a altm c~pa_ci şi ştie ce însemnează să aştepţi până c: dmt~-un mu:fp~e v. ca orisice ~n~c~una. scoate unghiile. De asemenea. Dar îndată ce încetează pruncia. do":e~It_şi _:a~dov_ecţ1t pnn toate păţaniile omului din perioada paleol~bc~ ŞI ~ana az1. spre deosebire de dobitoace._ s1mţmd.-o data cu_ urechea o mtreagă . Pe când puiul omenesc.) Insă deprinderile nu se pot căpăta decât mun· t . necum să vatăme ulto. Astfel de încercări nu-s "lecţii de lucruri". a A e • . adică începutul minciunii.· · ~ . activitatea aceasta îi face plăcere şi astfel jocul devine început de muncă serioasă. sare. fie că e vorba de' un mdiVId. . cât munceşti. trebuie să pornim în orice etate. şi chiar dobitoacele adulte. ca şi puiul de leu. prin simpla lucrare a creierului său plin de energie nervoasă. care ~e ~ulte ori e cu totuf stearpă. e de 0 mw de ~n mm bu:e sa depnnz1 pe oameni a munci chibzuit.?-~a d~~ gra~ma vecmulm. o vită. F~r~şte. care aduce după sine. Încheiere: Caracterul nu · d en· t an. mârâie şi loveşte cu coada când e sătuL Atât. In orice caz:. sclum_ba felul Şl rostul rn:r:-ncii. ceea ce animalul nu poate. se zbate ca un pisoi care se joacă cu vârful cozii. Iarăşi rău. Aşadar. dă~·~ cu laba. îr:ainte Ade a fi 0 artă. de la cei dintâi ani. Dovadă că copilul.Pe m_arginea drumului. al neştiinţei şi al lipsei de caracter. jocul era socotit ca un păcat şi pedepsit. pe cât se poate. o~c1ala. ci intuiţii false.r a w~w nea_m. Când ~n copil_ e at~t de Simţitor. La început. adică a închipui lucruri noi.. pnn _ca cu ros . că dragostea dragoste aduce. Atâta ~tii ~i atâta poţi. ~ ClAne a malţat munca până la iubire. nu va mai InJura. acela degeaba mai schimbă legile. MEHEDINŢI erau priviţi ca nişte oameni mari. începând cu falsitatea multor jocuri frobeliene (adevărate caricaturi) şi sfârşind cu învăţătura verbală din şcolile secundare şi chiar superioare. . e o amăgire. Leul bătrân. Creierul omenesc.pu reguh. mişcă mâinile. cine şi-a dat osteneala sa mgr9easca de_ ap~oape o pasăre. copilul. e capabil de a combina reprezentările şi începe a crea.

din punct de vedere etnografic. Stăpânit de unele griji pentru viitor. · • Friedrich Schelling filozof german'(1757-1854). Una este alta aplicaţiunea practică. Catedra face să pătrunzi ritmul vieţii şi de aici Q grijă deosebită a profesorului faţă de tineretul care trece necontenit pe sub ochii lui. continuând să trăiască alăturea sau cel puţin în umbra celei vechi. · · Noţiunea de generaţie nouă. să încercăm în primul rând să răspundem ce însemnează o generaţie nouă din punct de vedere etnografic 1. Toţi copiii dintr-o epocă sunt faţă de părinţii lor o nouă generaţie.DATORIA GENERATIEI ACTUALE ' PRELEGEREA! Evitarea raţionalismului ca o atitudine extremă. dar cred că observaţi unea lui este într-o oarecare măsură exactŞ. după cum sămânţa unui fag încolţeşte şi creşte. în legătură cu politica relativă la ethnos. Noţiunea biologică este clară pentru toţi: este trecerea de la pă­ rinţi la copii. un profesor din secolul trecut şi anume Schelling* a spus odată o vorbă semnificativă: "Catedra ţine pe om tânăr. ştiinţa şi Domnilor. Să facem diagnoze etnografice înainte de a da soluţiuni de natură social-politică." Nu ştiu exact la ce s-o fi gândit idealistul Schelling. este cu totul altceva. ca o lume nouă.. .

~ f~ t~eb~it ca. Intre doctrma lm Buddha şi practica acestei doctrine este o nuanţă cu totul deosebită. Dar. aşa cum ar spune foarte liniştit Immanuel Kant. Dar. MEHEDINTI.. O generaţie nouă contribuie până şi la dezvoltarea unor aptitudini organice. să încercăm înainte de a trece la cursul de etnografie propriu-zis. generaţia nouă care trebuie să interveniti în desfăsurarea vietii P?Porului românesc. cât şi pentru cultura poporului român. evident. caută să explice caracterizeze civilizaţia şi cultura popoarelor) o generaţie nouă nu poate să fie decât aceea care introduce elemente noi în civilizaţia şi cultura unui popor şi un ritm nou în viaţa poporului respectiv. condiţii din cele mai grozave din câte au existat. să găseşti suprafaţa pamantulm goală. diametral opusă primei.clari. Domnilor. Coordollate etnografice. deci de doctrin~ lui Buddha. Dacă ne gândim la Buddha. aşa cum putem constata~--· m latura etnografică? . Se poate o antiteză mai grozavă decât acest plus de populatie enormă decât acest furnicar de populaţie omenească de o parte' si acel pa~ radox al Nirvanei de altă parte? · .272 S. te face să priveşti h1mea altfel. dar şi în sensul etnografic istoric?" şi să Domnilor. rostul neamului din care face parte?" Domnilor. o generaţie nouă nu numai în sensul biologic. dacă nu. trebuie să ştie că speculaţiunile pun stăpânire pe existenînsemnează ) • S. Dacă este vorba de un sfat. E_vident. poate cel mai mare furnicar de omenire. Iată prima observare şi primul sfat în legătură cu întrebarea pe . Dar. pe când dimpotrivă întâlnesti cel mai mare focar de populaţie omenească. până şi la dorinţa de existentă. din nefericire pentru dânsul (privind mm mult spre latura prea umbrită a existentei) a încercat si a ajuns la concluzia amară. . mărind viaţa ta şi a celor dimprejur în raport cu spaţiul astral. Ele nu pot să ducă popoarele la ţinta lor normală. să-mi fie permis. . aşa cum trebuie să fie în latu~ ra etnografică: Am cit~t numai pe Pascal şi pe Kant. cu neputinţă sa scape de vmţa (daca moare este înlocuit cu un altul în care Buddha se reîncarnează) . căci el nu mai moare niciodată.culaţiei. Gândiţi-vă la aceasta şi veti vedea că aplicarea doctrinei lui Buddha este. ~ Care a fost rezultatul acestei doctrine._ acolo unde budismul este adoptat. în timp cosmic. vedem că. . căci atât crearea unor elemente noi pentru civilizaţie. exemplare destul de rare m omemre. care ne-o pusesem. şi în condiţii cu t~tul si cu totul penibile. şi mai ales pentru dumneavoastră.itului mare. MEHEDINŢI Pentru etnografie (care este ştiinţa ce descrie. pe când în realitate am văzut că este un furnicar. să găsim regmm fara fimţe umane. Ia cumplita concluzi~ a'Nirvanei: să' renunţi până şi la viaţă. c~ o urmare a problemel~r de anul trecut. Dacă este vorba de Nirvana. Căci dacă priveşte cineva lumea din punctul de vedere al spe. în expunerea aceasta nu vom analiza abstract ci vom privi mai mult faptele concrete. atunci !e ~ştepţi. înainte de a răspunde la această întrebare. termenii problemei sunt mi se pare . partea tragi-comică este aceea care priveşte personal pe bwtul Buddha. în latura etnografi~ă cu desă­ vârşire nulă. De 22 secole Budd~a trăieşte n~co~tenit vreîncarnat prin Dalai-Lama. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 273 ţă şi te fac să le întrebuinţezi. privind până în abisul Jnfi:t. care cercetează viaţa în amănun­ tele ei reale (în abisul infinitului mic cum ar spune metodica lui Pascal). să răspundem la următoarea întrebare: "Ce ar trebui să facă generaţia de astăzi dacă vrea să fie într-adevăr. 1930. a~~a pe cat est~ posibil toată sfera societăţii şi a epocii pe care o poţi mfluenţa pnn cugetul şi fapta ta. adică îi adaugă şi alte mijloace de adaptare la mediul geografic şi social. cel dintâi sfat pe te~eiul celor ·înşirate este: 1• . care au căzut în extreme. . Acei dintre dumneavoastră care cunosc lucrările anterioare de etnografie* ştiu că faptele pe care le studiem noi le raportăm întotdeauna la nişte coordonate: la coordonata culturii si la coordonata civilizatiei. cealaltă atitudine. atunci nu sunteţi decât nişte exemplare tinere. un asiatic cu inteligenţă şi sensibihta_te foarte fine. schimbând preocupările practice. În anul acesta._ ext_:emi~atea _aceasta a speculaţiunilor pentru speculaţmn~ treb~1: sa ~e mconJur~t~. să răspund la altă întrebare: "Cam ce atitudine trebuie să aibă cineva în viaţă ca nu cumva să greşească rostul propriului său trai. o simplă continuare. putând să îmbogăţească chiar substratul inconştient al poporului despre care este vorba. Doctrina lui Bud~ha s-a răsJ?ândit_deci într-un chip cu totul şi cu totul neaştep­ tat. Puteţi să creaţi şi să adăugaţi elemente noi de civilizatie si de cultură românească? Dacă da. în genere sunt două atitudini ca răspuns al acestei întrebări: una externă care priveşte lumea dimprejurul său cu microscopul până în amănunţime. al propriei sale vieţi şi. ca o paranteză necesară. Veţi privi viaţa mai degrabă telescople. acolo unde budismul este adoptat. li . atunci sunteţi o generaţi~ n~uă.

aşa cum susţinea Socrate. Este cazul filosofului Socrate. în sfera pozitivismului lui Auguste Comte. prin dialectică. atât cât se întinde perspectiva istoriei şi dacă a fost eroare mai mare. Era simpatic mai ales în latura etică a simţămintelor lui şi totuşi. ci sunt talent. Dacă se gândeşte cineva la J. ce credinţă pripită. fără îndoială aceea a fost raţionalismul 2 . feriţi-vă de aceste atitudini extreme. Din nenorocire. Rousseau cu faimosul lui "Contract social". din latura pedagogică socială. Iată că şi mintea echilibrată a lui Socrate a comis o cumplită eroare. şi după . Omul poate greşi întotdeauna fiindcă. în care a căzut biata fiinţă omenească. al biet~lui Socrate care a . Dar. în practica vieţii. după cum talent. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI să vă feriţi de atitudini extreme în viaţă. atinsă?". îşi dă seama cum a conceput omenirea în secolul al XVIII-lea şi cât de departe 1 au fost aceste concepte faţă de realităţi. ei practică. Aceste fapte sunt de deosebită importanţă pentru evoluţia omenirii. mare filosof. \ Aşadar. Singur cazul lui Iisus. ci chiar atunci când se găseşte în sfera ştiinţelor pozitive. aplicaţiunea practică este cu desăvârşire altceva. socializând totul.-J. Iată cum Buddha şi Socrate au trebuit să plătească grozava ( eroare a raţionalismului. Şi nenorocirea a fost aşa de mare. Este un mare progres când o gene. caută să-şi explice viaţa. pentru a vedea că puterea de cugetare omenească te poate pune în poziţiuni de acestea extreme. care trebuie să-şi dea seama că una este adevărul abstract şi cu desă­ vârşire alta este aplicaţiunea practică a unei ştiinţe. fost cel mai drept şi primul cetăţean al Atenei. ce naivitate. Ce firească viaţă şi ce normală este! Dar ia gândiţi-vă la aberaţiunile neîn~chipuite. să crezi că în puterea ştiinţei (în sens raţional) stă îndrumarea unei activităţi practice. Se pot face constatări şi îmi permit să vi le pun înainte: Evitarea raţionalismului. când lumea a început să-şi dea seama cât de mare este primejdia acestui raţionalism naiv (care porneşte din epoca lui Socrate) ajuns la o enormă manifestare. Intr-adevăr a fost un mare progres. una este a cunoaşte. au venit altele care au dovedit eroarea pe care a comis-o. legea de cauzalitate naturală nu iartă niciodată şi nu poate ierta. îl întrece prin grozavul proces ce s-a făcut şi aci tot de cărturari. să se considere altfel societatea omenească. sau când s-a ridicat pe treapta de cugetare metafizică. In toată animalitatea o singură specie nu poate să fie în pace şi să aibă o seninătate. să jertfiţi orice atitudine extremă chiar şi în viaţa intimă. cu foarte grave consecinţe în timpurile moderne. muzica etc. Insemnează că nu ştiinţa4 şi nu dialectica5 este drumul drept în desfăşurarea vieţii. al lui Buddha. Din ele se poate constata că omul poate greşi nu numai când se găseşte pe treapta întâi de cugetare magică. este calea cea mai simplă către idealul de fericire al vieţii omeneşti. . Ia gândiţi-vă la viaţa animalică întemeiată pe instincte. dar şi atunci 275 când. pentru că a întrebuinţat dialectica şi n-a urmat calea obişnuită a instinctului. Am avut exemplul şamanilor.274 S. este pictura. A durat el şi putem spune că a ajuns la mare înflorire cu ajutorul gânditorilor faimosului secbl al XVIII-lea. repet. acea interesantă personalitate care se prezintă într-un chip foarte curat. încât a plătit cu propria lui viaţă. Mă gândesc la un. a fost un mare progres când s-a început. care arat~ cât de adâncă este diferenţa între ştiinţă şi latur8. de intuiţiunea spaţiului şi timpului care să treacă dincolo de obişnuinţa noastră. susţinând că oamenii pot ajunge spre idealul de fericire prin ştiinţă. răspunsul lui Socrate a fost că. când a pus întrebarea pentru sine şi pentru alţii: "Ce este de făcut cu viata'? Care este menirea vietii'? Viata trebuie trăită în toată plenittidinea scopurilor ei'? Feri~irea p~ate să fie foarte repede ·. Dar partea cea mai grozavă este că omul greşeşte nu numai când se bazează pe un concept· magic despre Univers. care a avut o activitate atât de prodigioasă. Am avut suficiente exemple de astfel de erori în viaţa omenirii. când a fost vorba de budism. Personal sunt convins că toate erorile se plătesc. Cazul lui Socrate este poate cel mai dramatic din câte le cunoaştem. Pentru aceasta am să vă dau şi alte exemple concrete ca să lămuresc mai bine cugetarea de adineaorea. Eternul Socrate. necunoscând bucuriile vieţii. Mare nenorocire să susţii că virtuţile sunt raţionamente3 . Ce cumplită eroare. alta' este ştiinţa şi alta este practica unei ştiinţe. raţie îşi dă seama că nu ştiinţa şi dialectica. Aceasta este de un real folos pentru educaţiune·a tineretului. eroarea lui Socrate nu se termină cu el. Aşadar. Pentru noi etnografii lucrul capătă îndată altă însemnătate şi altă explicare. Gândiţi-vă bunăoară la discuţiu­ nile care au dat naştere teoriei lui Einstein. Ştiinţa este una. · trăia la Atena într-o stare de sărăcie. care a fost răstignit. după cazul lui.de oameni de nivelul lui Socrate). aşa cum povesteşte Platon discipolul lui (ţinând • seamă.fireşte. dialectica este singurul drum care duce spre adevăr şi fericire. pe temeiul raţionalismului. Virtuţile nu sunt rationamente cum zice Socrate. Pe primul plan intră emotivitatea. simpatic şi cu un suflet într-adevăr frumos.

care este punctul de vedere la care să ne oprim. Cred că v-am dat suficiente exemple spre a vă face o idee despre consecinţele dezastruoase şi cu desăvârşire false ale raţionalismului. Şi atunci. ~ . Din capul locului ne grăbim să răspundem că nu există şi nu a existat nici o formulă valabilă pentru toate ţările şi pentru toate neamurile. Este pentru prima dată când s-a desemnat o hartă unde se vede intinderea uscatuhţi şi a oceanului şi s-a considerat omenirea ca o unitate sociologică (genus humanus). aşa cum a conceput-o în "Contractul social" ideologul J. A fost un mare progres când cei care se gândesc şi la probleme de etnografie aplicată şi-au dat seama ce însemnează eroarea aceasta a raţionalismului. evident. precum şi toate legăturile cu faptele mari geografice şi etnografice. Ştiţi cu toţii că este timpul când se dăduseră unele explicări asupra pământului. în definitiv. ca să propunem o serie de soluţiuni juste ale problemei pe care ne-am pus-o de la început? Domnilor. ·A trebuit să vină multe studii antropogeografice. atâtea şi atâtea revoluţiuni. Din nenorocire a fost concepută de raţionalişti cu o foarte bogată imaginaţie. Aşa era raţionamentul acelora care hotărâseră că acesta este numărul pe care Franţa îl poate hrăni. nu mai poate dura iluzia raţionalismului din veacul al XVIII-lea. sunt produsul şi concluziunile speculaţiu­ nilor pur raţionaliste. e bine să vedem ce trebuie să facă o generaţie tânără a poporului din care face parte. de abia vom îndrăzni să răspundem la întrebarea pusă: "Care este datoria generaţiei actuale?" Dar răspunsul care trebuie dat acestei întrebări îl vom începe în prelegerea viitoare. într-adevăr rămâi impresionat de consecinţele laturii etnografice datorite marii erori a raţionalismului. evident. când nu se ştia până unde se întinde omenirea şi nici dacă formează o unitate.276 S. într-ade• văr. Numai aşa vom fi pe punctul de a fi capabili să ne apropiem de soluţiuni care.e. însă una foarte complexă. Şi atunci. să merite numele de soluţiuni potrivite cu împrejurările reale ale vieţii poporului nostru. să constatăm care este situaţia de fapt a poporului din 277 care cu toţii facem parte şi de abia atunci când am făcut această constatare (lăsând la o parte orice preocupare raţionalistă) să vedem care este legătura cu alte popoare. Unii chiar îşi imaginau că la periferie se găsesc monştri (oameni cu cap de câine sau oameni cu un singur ochiul). faţă de marea problemă care ne interesează şi pe noi etnografii. Revoluţia foarte agitată a secolului al XVIII-lea se ocupă cu ceva extraordinar de grozav pentru judecata noastră: a hotărât că populaţia nu poate trece de 5 milioane. Ca să vedem ce avem de făcut trebuie întâi de toate (înainte de a da soluţiuni de natură social-politică) să facem diagnoze etnografi<. pe care ne-a fost dat să le vedem şi să le suferim. aceste cercetări trebuie neapărat să fie făcute şi analizate din punctul de vedere specific ţării noastre. Domnilor. până să se priceapă că omenirea este o unitate. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ) Gândiţi-vă la revoluţia franceză cu cultul raţiunii cât şi la celelalte revoluţii din Europa. Căci. noi studii etnografice. un adevărat mozaic de fragmente ·etnice.-J. care a fost o întrecere a jertfelor omeneşti. Rousseau. Ce naivitate! Când ne gândim la toate revoluţiile ce au urmat în Europa şi s-au comis sub ochii noştri. Cercetând care este situaţia reală şi actuală a poporului românesc. până la revoluţia de peste Nistru. care privea toată omenirea sub acelaşi unghi.

am socotit nimerită o introducere. . că viitorul nostru va atârna de felul cum vor ieşi la urma războiului hotarele ţării. lucru firesc pentru orice profesor . Ştiu şi eu. urmarea prelegerilor de etnografie la Universitate. .mai ales după o catastrofă ca cea din 19402 . în. -· ( f '···'!·. INTERNAŢIONALĂ* Peste câteva luni. Iată de ce. fiind vorba nu demult şi de reorganizarea Academiei3 . ca orice român. Dar. un coleg care nu v-a îmbulzit niciodată cu comunicările sale (a tipărit numai două dintre cele făcute la Academie 1) vă roagă să-i acordaţi câteva minute pentru a vă prezenta unele observări de caracter etno-pedagogic.. Însă oricare ar fi împrejurările şi oricum va fi harta Europei la încheierea păcii.din punctul de vedere al educaţiei neamului. dar şi a preocupării de îndrumare a tineretului. Ele sunt.cu alte cuvinte de o înlăturare cât mai grabnică a ciuntirii politice impuse României prin dictatul de la Viena. INSTITUŢIE ETNOPEDAGOGICĂ INSTITUTUL.· Titlul comunicării fusese acesta: Etnopedagogia ca fundament al renaşterii unui neam. nu se ştie ce mai poate fi . în parte.. fiinţa neamului nostru şi viitorul lui vor atârna la urma urmelor * Comunicare făcută în şedinţa publică de la 14 februarie 1941. care să înfăţişăm chiar această înaltă· instituţie .' ACADEMIA.ORGANIZARE ( .

nu este alături de interesele imediate ale sufletului românesc. Civilizaţia este suma tuturor invenţiunilor tehnice prin care o'!l-.. şi a fost botezat de i:r:onişti cu numele de "sinod icumenic". ' Cultura e altceva: e suma tuturor creaţiilor sufleteşti. După dicţionarul Academiei Franceze..et.~~ Coordonate etnografice. ca să lămurească o dată pentru totdeauna înţelesul celor două noţiuni. începând cu folclorul şi terminând cu cele mai înalte produse sufletesti. I. după cum ştiţi. e!zce ŞL estetLcf:: pnn_ ~are un neam tinde a depăşi lumea mgusta a cunoaşteni emprnce. trece prin Luvru: aude muzica de la operă sau de la radio. Francezii. am făcut aici mcercarea de a defini analitic "coordonatele etnografice": civilizaţie şi cultură*. . reorganizarea acestei instituţii cu toată gravitatea ceasurilor prin care trecem . ~ăsoară aşadar d~pă n_umărul uneltelor şi calitatea prod~cţt. ~aston Rich?rd a găsit că autorul are "deplină dreptate faţă de· O. şi pentru cel cultural. iar pe de alta prin nivelul civilizaţiei şi al culturii sale. prin care omul _a căutat ~ă . Pe scurt: cultura este suma ştiinţei. a căutat să reprezinte măcar simbolic unirea tuturor ţărilor româneşti4 • I Mai întâi. Congresul s-a . intră şi dispoziţiile mtelect~ale. problema aceasta a fost discutată în "Centre International de Synthese" în legătură cu o mare instituţie ştiinţifică ("Fondation pour la Science"). tom.. Neapole şi altele**. unde au luat parte la dezbateri profesori de la Sorbona.~l a ajun~ să se adapteze la . delegatul Academiei Franceze: Amintesc în treacăt că lucrarea prezentată în Academia noastră s-a bucurat de aprobarea conducătorului celei mai însemnate publi• caţii sociologice din Franţa*.ţinut la Madrid (1934). artei şi a eticei unui popor.ce departe ni se pare azi. potenţialul productiei şi spaţiul vital al populaţiei. reprezentanta fizicei . am putea răspunde aşa: Academia unei naţiuni este expresia cea mai înaltă a culturii neamului de care e vorba. Iată de ce. în 1941. Academia Română a fost cea dintâi instituţie care. faţă de care Academia are capitale răspunderi. : ·. manifestată pe de o parte prin vigoarea populaţiei. ori locuieşte câteodată între ziduri. ar trebui să ne înţelegem şi asupra sensului acestui cuvânt: cultura. sta alături de poetul Paul Valery. este civilise. deoarece.280 ) S. m "cultură".ajunf!ă în armor:ie nu numai cu universul fizic. Doi ani mai târziu. Iar la câţiva ani după aceea. încă de pe la jumătatea secolului trecut. Paris. fiindcă trăieşte u~eori pentru economie într-o casă împărţită în două printr-un perete mic să-i vină căldură de la vitele casei. precum şi dispoztţule orgamce. . fiindcă se luminează cu lumină electrică călătoreşt~ cu ajutorul trenului metropolitan. spre deosebire de atâtea alte asociaţii de caracter cultural? În câteva cuvinte. ~ar Şl cu cel ps!hzc. iar un breton. "Civilisation": le mot et l'idee.a organizat un congres internaţional.Gluma nu era tocmai rea. Societatea Naţiunilor. ·Spengle. de la 8 noiembrie 1928 (vezi: Memoriile Secţiunii Istorice. 5665). pentru a prinde ceva din ceea ce stă "dincolo" de mărginirea noastră telurică. Iar grija \noastră n-a fost de prisos. 1930. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 281 Nu mai amintim rezultatele slabe ale dezbaterilor din acea adunare foarte eterogenă.: (plemement ratson contre Spengler) (Revue internationale de sociologie 1936 Paris. • • "' . Insă chiar gândul acesta de a glumi cu solemnitate era o dovadă că încercarea pornită de la Geneva avea la temelie o preocupare de reală însemnătate pentru toate ţările de cultură. * Făcând o dare de seamă despre Coordonate etnografice: civilizatia si cultura d. de la Universitatea din Strasbourg.cum se poate constata din catalogul tuturor bibliotecilor din România. unde d-na Curie. seria III. ~a: ~a urmare dupa destmea popu_laţiei şi calitatea biologica a mdiVIZilor care compun gloata acelm popor. Pnn ~rmar~.ca să amintim numai limbile străine cu mare răspândire în ţara noastră. Cum vedeţi. timpul când exista o "societate" a tuturor naţiunilor! . definiţiunile acestea arată unele mari ~epotriviri cu terminologia franceză şi germană . normand ori savoyard cu cel mai fin simţ moral si cu cea mai bogată imaginaţie nu e civilizat. Civilizaţia unui popor ~e. Fasc.mediul geografic. XI). civilizaţia şi cultura. p. _ ** Fondation pour la Science. ce însemnează o Academie. . au întârziat: limba lor întrebuinţează acelaşi cuvânt şi pentru progresul material. chiar parizianul cel mai de rând. de la "Hautes Etudes". Pe scurt: civilizaţia se măsoară după coeficientul muncii. ci în strânsă legătură cu el. Pentru ca definiţia aceasta să nu fie un simplu flatus vocis salul~~­ o vorbă goală. cu toată dorinţa lor de preciziune. MEHEDINŢI de propria sa putere. şedinţa Academiei Române. Definiţiunea impusă de cercetarea fenomenelor etnografice suna astfel. Ce însemnează cultură? Acum doisprezece ani. pe care grupărde rasiale şi chiar etnice le-au dobândit în timpul acestei milenare adaptări.

dar şi cea privitoare la aplicările ştiinţei în viaţa de toate zilele a fiecărui popor.Academie. putem aminti lucrarea Altă creştere: şcoala muncii. Dar. precum şi schimbul de publicaţii cu academiile din alte ţări.Societate de Ştiinţe". In acelaşi dicţionar. Ca o mică dovadă. am găsit această lămurire:. Apoi. După încercările făcute în Siracuza. un fel de "Înainte mergător" al lui Iisus. Faust şi cereale ori alte mărfuri arătate prin acelaşi cuvânt . vom înţelege mai lesne şi raportul dintre Academie şi Institut. nu-i prea departe de al treilea înţeles al cu vântului: Figure dessinee d'apres un modele nuB. linia despărţitoare între Academie.. unde fusese chemat ca un fel de organizator social şi politic. pentru mărfurile trimise în susul Dunării).. a tuturor. pentru răspândirea ideilor şi prin urmare pentru progresul sufletesc al unui popor.judecata dreaptă". şi ceea ce se numeste în Universitate si afară din Universitate un Institut de cercetări sau Institut ca a~ociaţie onorifică pentru consacrarea oamenilor de ştiinţă. după 1941 confuzia a început iarăşi. ori la 'fumu-Severin. de călărie . unde exportul cerealelor nu încetează nici în lunile 'de iarnă. Socrate. ori de unde ar porni. pentru a evita confuzia în ce priveşte corespondenţa. . În dicţionarele franceze. la cuvântul Academie. Cine cunoaşte cât de sumar preocupările etnografilor. d'escrime. să cercăm azi a trage cât mai exact..şi Academii de croitorie "inferioară"). marele cugetător * Înfiinţându-se la noi o . trăise muncind cu palmele.Academie de Ştiinţe". noua organizare a fost silită să renunţe la titlul de Academie. II Să precizăm aşadar ce însemnează Academia unei naţiuni. . căutând să deschidă ochii concetăţenilor săi asupra erorii şi mai ales asupra minciunii şi a mincinoşilor.fiind încredinţat bunul educator că ştiinţa înseamnă dobândirea virtuţii. scăpând ca prin urechile acului de pieire (ajunsese rob!). în ( . Dascălul său. s-ar putea să se mai înfiinţeze una la Brăila sau mai degrabă la Constanţa.ori pot fi . şi Dumnezeu ştie ce alte academii se vor mai putea înfiinţa.Academie". cu şedinţe aceleaşi ore cu ale Academiei Române. Ce-o fi atunci Academia în sensul cel mai propriu al cuvântului? Dacă putem da un răspuns lămurit la această întrebare. Academie de dans. Academie de export (avem una la Galaţi. El credea că va mântui Atena prin dialecti_să10. i s-ar fi părut o înjosire să primească leafă pentru lecţi­ ile sale de filosofie 9. ceea ce. ca orice meseriaş. de altfel. Zilnic predica celor dimprejur . ceea ce lasă a se înţelege că sunt . pe care le întâmpinăm la fiecare pas în descrierile etnografice. Plato ajunsese a privi lucrurile mai sistematic. că împrejurările ne-au silit din vreme să precizăm în limba noastră înţelesul celor două neologisme (civilizaţie şi cultură). dar.liindcă mania aceasta bântuie nu numai pe la noi.. '. ca organ al culturii naţionale. există o mare libertate în ce priveşte întrebuinţa­ rea titlului de .o dovadă că trebuie să fie ceva nesănătos la mijloc*. Limba germană. cu multe secţiuni. potrivit cu însemnătatea porturilor. numindu-se . tot aşa. Poate că n~am fi ajuns la abuzul de care suferă acum acest cuvânt: Academie de negoţ. avem Academie de croitorie (şi încă "superioară". întors în patrie şi redat filosofiei. oCum vedeţi. ci şi pe' aiurea. apoi a o exprima exact este un lucru de o enormă însemnătate pentru înlesnirea cugetării. Se înţelege de la sine că nu poate fi în cugetul nimănui ideea de a nu preţui munca ştiinţifică serioasă. Câtva timp. de savants ou d'artistes 6• N-ar fi rău ca definitia aceasta să fie cunoscută la noi de mai multă lume. d'equitation 1 • CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 283 Ba aud că ar fi pe undeva şi "Academie de înfrumuseţare"... MEHEDINŢI pe care nu le-a văruit nimeni de când lucrătorul a pus piatră peste piatră . aşadar. De asemenea.. am mai găsit: • Ecole de peinture. a întârziat. E bine. acela ştie cu ce adânc respect e preţuită în etnografie nu numai munca oamenilor de ştiinţă. Academia Română a supus cazul tribunalelor ţării. credem că e folositor pentru orientarea noastră.. Cuvântul Kultur exprimă şi die materielle Kultur şi cele mai înalte produse ale sufletului. A defini însă precis o noţiune. societi? de gens de lettres.282 S. întemeiată tocmai pe constatarea că unealta şi munca cu uneltele a fost cel dintâi pas spre "omenie" şi în genere spre cultură. CI * Cuvântul . iar abuzul a ajuns în unele ţări să intereseze chiar instanţele judiciare. discutând mereu cu cine se întâmpla să-I întrebe şi cele mai de multe ori întrebând el pe alţii când îi vedea că rătăcesc cu vorba ori cu fapta.Academie" ne duce cu gândul întâi şi întâi la aşeză­ mântul filosofic al lui Plato..

". Am putea spune că regilor Franţei li se cuvine cinstea de a fi bănuit cei dintâi rolul unei Academii în viaţa naţiunilor. geometria (cu stereometria). Nu academîile determină epocile literare.. fiindcă îndrăznise să calculeze etatea pământului. Aci a fost şi sâmburele celei dintâi Universităti. destinată nu copiilor. L'Acadimie du palais et (Mela~ges un discours inedit de Desportes.. După numele grădmn lm Akademos. · . iar cărturarii erau îmbiati să pună la cale trebile pubhce*. Plato. De aceea.. altă p~r~ au î~c~put a dtbu~ cu mare greutate calea deschisă de filosofii dm an_trchitate. iar acestea atârnă întâi de toate de geniul lor.o aritmetica. în c~ priveşte grija de progresul ştii~ţei .fusese destul de bine asigurată încă din secolul al XVII-lea. Corintul. . de. nici ostracizarea. Sainte-Beuve credea că dacă timpurile acelea ar fi fost mai liniştite. şedinţele se ţineau chiar la palat (în Luvru).omul de ştiinţă era subordonat teologiei. iar membrilor Academiei le făcea onoarea să-i lase a şedea pe scaun. Îpsă sporul a fost la început tare mic.egen ~tat publice cât şi esoterice.· · · Care fusese scopul cardinaluluî? * TH. cumpărând manuscnse pentru b1bh~tec?. Pentru cârmuirea oricărm stat (fie şr ? smgură 1t6t. . se mai ocupau de prozodic şi de ortografie (droicte escripture). considerat ca cea mai înaltă ·f~rmă de viaţă socială. Lăsând la o parte muzica şi declaraţi­ ile. GRAUR. iar la urmă se adăugau şi discuţii contradictorii. De două ori pe săptămână. · . pe J?asură ce în Bizanţ. precum şi alţi invitaţi. MEHEDINŢI îmbrătisă sistematic problema statului. savant matematic (unul dintr~ întemeietorii mecanicei. Sub urmaşul său Henric al III-lea. cu toate că legea nu per~1tea sa fie. universităţile şi toate instituţiile menite a înlesni progresul ştiinţei. cei din urmă regi din casa de Valois ar fi apucat înaintea lui Ludovic al XN-lea în ce priveşte mişcarea culturalii. 7 . De aer a ieşit Republica sa. Suveranul luase titlul de Protec. la Hotel de BaiJ. ca la orice petrecere. 1940. · diile clasice ajunseseră tot mai mult a fi cinstite.CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 284 S.. exista o instituţie.. adică un fel de cur~~r= spo~r~le şr "se~mna­ rii" cum am zice azi Stagiritul a fost o fencrta anticipare a timpurilor moderne. făcu un pas mai departe. "la portion la plus noble et la plus durable de sa glorie" 12 . în Italia.aise.}. mc1 raz?Ol peloponesiac . el organiză o instituţie cu numele semnificativ: Academie Fran<. pe de altă parte dezgustat de 'cele ce se petreceau în patria sa. un fel de şcoală superioară de ştiinţe politic~. cum va zice Montesquieu. ŞI ~­ cuse multe excursii). unde libertatea de cugetare . Aristotel. lângă un sanctuar. Teba şi alte stătuleţe trăiau în necurm~te intrigi şi ciocniri. Cel care a înţeles cu adevărat menirea unei Academii în viaţa · unui popor a fost Richelieu.. Până în secolul la XVIII-Iea. ci operele scriitorilor. ~ Republica sa poate fi cons1derata ca cea dmt~1 mcercare.c~ ~ nevOie numaidecât de cârmuirea prin oameni anume pregatrţr m arta de a guverna. Adu-z:ân~ cokcţiile pentru studiul ştiinţelor naturale (e. Carol al IX-lea (cel cu ponosul persecuţiilor faţă de hughenoţi) aduna în fiecare · duminică. Ipoteza însă e cu totul de prisos.~ll ). o seamă de cărturari. Sp~rta. p... · Totuşi. de ~a­ racter etnopedagogic. . Naturalistul Buffon a fost silit să facă mea culpa în faţa Sorbonei. · ·.. parte şi neamurile creştine. Adevărul e că acele academii cu concert şi cu întreceri retorice erau mai mult pentru distracţia regelui. a~trox:omra şr muzrca. filosoful plănui să scrie un fel de înd:ept~r soc~a~ şi politic: să nu mai fie cu putinţă nici despotism~} t~rar:r~or~ mc~ şarlatania demagogilor. unde societăţile pitagoreice erau în m_are cmste.. şi Aristotel pot fi consideraţi ca cei dintâi rectori de Umversrta~e.~~~­ teur et Premier Auditeur. S~ pre~a acol. şi alte izvoare de anarhie şr nedreptate. apoi şi în celelalte ţăn ale Apusulm.. ace~stă institutie de înaltă cultură. chemat in fruntea statului decât o singură dată. Buc. Biblia şi prin urmare cronologia mozaică cu cele vreo 5 000 de ani era încă tabu în mijlocul secolului raţionalist al enciclopediştilor. cel?r mentoşr. pe temeiul unor experienţe cu globuri metalice lăsate să se răcească pe încetul . adrcă teoria armoniei. Abia în evul medlU. Iar asezămintele lor au fost modelele din care s-au dezvoltat cu timpul a~ademiile. Pilda aceasta de omeme.Discipolul său. La şedinţe luau parte şi doamnele de la curte. s-a numit Academie. stuV • * hchytas. ci tinerilor ŞI oamenilo~ maturi.u. Dar sămânţa a încolţit pe încetul.Academie du palais" trebuiau să ţină conferinţe de filosofie şi de retorică asupra unor teme date. E vorba de Academia din Paris. apoi ţinân~ prel. ucenicul lui Socrate îşi dăduse seam~ . strângând hărţi cu periple şi periegeze. d'histoire litteraire et de litterature comparee.măcar în unele ramuri de cercetări . prec~ şi legătura personală cu matematic~ devenit om de stat îl încântase pe Plato. ~. cu pălăria pe cap în faţa lui.închipuind adică acele globuri răcirea piantei noastre. mai ales poeţi şi câţiva muzicanţi. Alături de concerte. spre a-şi arăta fiecare meşteşugul de a vorbi*. unde Atena. a şi deschis aproape de Atena. ar~b1~ de o.şi ac~sti­ cei) fusese ales de şapte ori strateg în Tarent. membrii acestei . Ademenit pe de o parte de cele ~ăzu­ ) 285 te în Grecia Mare. 179 ş.a fiu de me~w. lfi timpul călătoriei sale în sudul Italie1.

mai ales în partea meseriilor.soc1ale. În curând s-a văzut că suveranitatea asupra cuvintelor n-o au cărturarii şi nici măcar filologii de meserie ci scriitorii cei mari. ci mai mult în genul r:o?ililor :nglezi de azi. Cine să hotărască primirea cuvintelor celor noi? Alegerea nu poate fi lăsată în voia întâmplării.?'r ~~ graiului francez.evrând. acela presupune anume reguli."'. Latineasca şi greceasca nu mai puteau învia şi nu mai erau în stare a sluji ca organ de comunicare pentru nevoile vieţii moderne. unde se născocesc unelte noi sau lucrări noi.oasa. Academia devenea arbitrul cuvintelor si de~i măsura supremă în ce priveşte cultura exprimată prin limba respectivă. rang.o fo~rn_ayte ~mea 1r: ce priveste adaptarea sa la mediul telunc. Cine să judece valoarea cuvintelor în priv'inţa înţelesului. Însă abia Richelieu. cu latineasca lui ca limbă internaţională. îşi dăduseră seama ce rău e să porneşti la drum cu roată veche la căruţă şi ce minunat lucru ar fi fost o limbă vie. Mai mult: unele cuvinte mor.. în chip foarte firesc co~~ep_:: planul de a da ţării sale ordine şi unitate. sarcina cea dintâi era fixarea unei scrieri 'regulate. În sirul acesta de idei.Acade. Richelieu.. mai ales că unele sunt schimonoseli ale unor cuvinte străine sau sunt pocite îhadins şi capătă întelesuri tăinuite (cum se întâmplă între hoţi. cu o biserică apărată faţă de papă pnn concordat" si cu o limbă franceză ca mijloc de înţelegere pentru ~loata întreiului popor compus din atâtea provincii cu tradiţii şi graiuri deosebite: breton.atul Rabelais. care nu se ~ai r~~e!a nicăieri pe faţa planetei. ~ ( . Academia Franceză a fost concepută din capull9cului cu un scop precis: să se ocupe de limba poporului francez. De aceea.bi. u~~ măreste cu cea mai mare asprime pe protestanţi ŞI pe toţi semorn (prot~stanţi ori catolici) care îndrăzne~u să f~că ~lianţe cu străir:ii. păşeşte la dezlegarea problemei dând cărturarilor de la . adică stabilirea gramaticei acelei lim.Claritatea sau neclaritatea înţe·. El îşi dădus~ seam~ că după cum pământul unei ţări e ceva unic. De aceea cardinalul lăsând la o parte în politică vechea idee a "Sfântului Imperiu R~man". cardinalul şi-a dat seama că mortii nu se mai întorc de la groapă.et~~ torul care a inaugurat filosofia modernă. Richelieu nu numai că a înlăturat teologia din politică. Iată de ce. pentru ca întreaga naţmne ŞI mai ales scrntoru să-1 poată avea la îndemână. între beţivani. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Să creeze un sanctuar pentru cugetare. ca om politic. InaV 287 inte de a se dezmetici profesorii de la Sorbona.__: era numaidecât nevoi~ de u~ Ma:e Dicţio11. "Grand Ecuyer creştere nu atât cărturărească.. care să înlesnească relaţiile dintre popoare. ori sunt împrumutate de la vecini. el nu vedea înaintea ochilor decât ':n lucru: Regatul Franţei. d u R OI'«14 . din cauza nevoilor vieţii. catohc deprins cu anume disciplină spirituală pe de altă parte. Şi cum se întâmplă adeseori în lucrurile omeneşti. pohtică sau socială.. Dar se şi nasc unele cuvinte. cu care îşi băt~~u capul împ~raţii Austriei. capa"t ase o mie" condusă de Pluvimel. după cum Descartes a fost cuţ. -. fără să ţină seama că Franţa este ŞI tr:bUie ~a fi~ :pent~u or:c_e francez o unitate mai presus de orice cons1deraţ1e rebg. Cine zice însă ortografie. de legiferare şi de tratate. provensal etc. tot aşa un popo~ este . gentdomul Armand du Pl~ssisl3 fiind crescut într-o şcoală aleasă.n ce pnveste urmărirea idealului cultural şi matenal al neamulUI pe care îl ~eprezintă. Putem spune că. întemeiat pe deplina libertate de gândire şi pe egalitate în faţa m~rituh. amândoi iubitori de călăt~rii în ţări străine şi preocupaţi de educaţia tineretului. ca om de stat. Gândul acesta trecuse şi prin mintea altora. Dicţionarul le culege şi le păstrea­ ză pentru ştiinţa filologilor. basc.286 S. Aşadar. Richelieu este cel dmta1 "om de stat" în sensul superior al cuvântului. ŞI reprezintă în sânul omenirii iarăşi o măsură unică prin felul cum înţelege Universul. ad1ca cwzhzaţw sa. adică al bunei cuviinte? . adică prin ceea ce numim cu un singur cuvânt cultură. adică a ortografiei. nici Richelieu n-a bănuit la început ce mare dezvoltare va dobândi cu timpul instituţia pe care o crease. avere sau alte consideraţn . sau din punct de vedere estetic şi etic. ~ar înă':ntru. Montaigne.: tuturo. ~acar că era nobil si cleric (episcop la etatea de 19 am!). prin concepţia sa etică şi estetică despre lume. cartofori si alte gunoaie sociale).Academie Fran9aise" grija să facă din limba frantuzească un mijloc de înţelegere cât mai precisă.. îl vedem că în politica externă face ~lianţe cu protestanţii în contra Austriei catolic~. prim-ministru la etatea de 30 de ani.r puterilor naţiunii pentru a realiza statul deplin autonom I. unde se cere o exprimare cât mai lămurită şi mai ( exactă.~~· fă~ă nici o" deosebire de naştere. lăsând de asemenea la o parte catohctsmul papal Şl pnn urmare ~niversal. Si fiindcă pronuntarea cuvintelor se schimbă cu timpul ba chtar Şi înţelesul lor. Asadar vrând-.chiar la Universitate. care consideră sportul ca o parte a educaţiei lor .o . mai ales când ~ra vorba de corespondenţă diplomatică. Interesele statulUI mta1 si mai întâi de toate. mai mult decât puteau s-o facă elina şi latina. care păţise ce păţise cu învătarea limbii latine încă din pruncie 15 si mai ales neastâmpăr. măcar că purta rasa. dar a şi arătat politicii adevăratul ei ţel: organizarec. grand seigneur pe de o parte.

Academia a trebuit să devină locul unde se adună scriitorii cei mai de seamă ai unui neam. iar neamul pare strivit de duşmani. Sorbona? Vechea univ~r. 19 ~ adevv ţ' .. enirea · sa speci'alav .· . . (Când războiul mondial adusese cu sine invazia asupra României.a să for!eze· ~a~~tra~i. Avem dovezi pipăite: toate neamurile europene.toti legaţi încă de studiul hmbn la_tme sau măcar de o teză scrisă î~ latineste. ca re~cti­ un~ m contra spi~I~ul_m t~logic şi monarhie. încât chiar în timpuri de catastrofe politice. pentru a reprezenta toate ramu ·1 t ale cercetv . Academia rămâne mai presus de toate vânturile şi de toate valurile. Academia lui Richelieu. apoi un tratat sălbatic care strivea statul. Sorbona însă· rămăsese "închisă anc I ozată ŞI pe JUmătate moartă"*. Dar. în chip firesc. ) 289 frumuseţea * ' . Ei sunt "piatra de încercare" a celor ce se ocupă cu redactarea Dicţionarului. Eloges histork]ues. După cum vechile "acropole" erau sâmburele unor noÂt<.. lesului unei vorbe.ăril:r msp:r~te ~~ p~smn_ile politice. cardinalul i-a adăugat şi unitatea sufletească prin Academie. p. artiştii graiului o hotărăsc.w_narn au c~roit al_ături de Academie şi de Sorbona Jnstit~tul cu men:rea de a ml~~m p~ogresul ştiinţei şi al democratiei. ŞI. . rupându-i tot hotarul de la apus şi o mare parte din cel de la răsărit şi miazăzi.. Ceea ce însemnase Discours de la Methode şi Regulae ad directionem ingenii ale lui Descartes pentru spiritele filosofice. francez în cultura naţională şi chiar în cea politică.ata f~ne de ?rganizare a tuturor institutiilor culturaÎe Revo~ u. cu m. auy . ca sub regii din Casa de Valois. reprezentată de Academia respectivă (cum s.) Astfel ştiinţele' au putut că­ p_ata ŞI ele ~n fel de autonomw. pe urmă Institutul a r~mas cu ca~acterpur teoretic. tot aşa academiile moderne au devenit un fel de acropole culturală a fiecărui neam.Din cele spuse până aici. ~ ave ~n~ l u 11 e care aduceau aminte vechile diferente so.) ·. Scopul ei cel mai de seamă e. când hotarele sunt fărâmate. Astfel. la asta se gândise Montesquieu când afirma că Academia Franceză este "partea cea mai nobilă şi mai durabilă a gloriei lui Richelieu". ~lo!-' l?st:_tut~m ŞI însărcinarea de a priveghea învă ământul adica raspandtrea cunostintelor în toată tara c It ţ· t ' menii ca e fv t" . avocaţi şi medici . Stiinta însă sp~rea ŞI _e~. rezultă că Academia unei naţiuni cuprinde şi trebuie să cuprindă în fiecare epocă valorile cele mai reprezentative ale neamului respectiv. în loc de a mai fi o şcoală.. au căutat de atunci încoace să-şi creeze şi o Academie. ca în timpul lui Plato. oa. Cut?~ ră~âneau atunci celelalte instituţii culturale ale Franţei mai mtai de toate. erudiţi ~-1 sav_~nţ1 care n-aveau altă preocupare decât aflarea legilor naturu (unu ca Daubentonl7 Adansonl8 H .I-Ice.. r ~ceau ş unţa. 1874. . lăsând Ia o parte atât Sorbona · At ŞI Academia Franceză. ~ni ş 11 ~. Insărcină pe chimistul F. ' ' · . ?ând lă~tari tot mai mulţi prin mun~a u~or c~rcetă­ tor~. lăsând aplicarea ştiintei la instrucţi~ POJ?Orulm pe seama altor_ organe. Pana ŞI titlul de medecin şi chirur ien se ăre P~ncipiul~i de egalitate"**. u a e cuvm e. De bună seamă. t" t'fi (U n e Insemna e n moment. de mg:meri şi alţi specialişti pentru armata de uscat_ şi m~nna. ' . clerici. tot aceia să aibă şi răspunderea propa~ g~m cunoştmţelor în gloata naţiunii. grupaţi pe spectahtaţi.ra I ~~cem_c ai ştunţei). ca simbol al naţiunii întregi.. acelaşi lucru a fost crearea Academiei pentru orientarea spiritului . Tot Napoeon făc'. singura instituţie care şi-a continuat fiinţa şi lucrările sale chiar în timpul ocupaţiei duşmanilor a fost Academia. Revolutionarii plăn · ~ ~ " toarne to t · t't ţ"'l · uira sa ras. Le centenaire de l'EcoleNormale Paris 1895 p 77 · UVIER. preocuparea · ' cade • 0 A •=\~AgL DUPUY. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ ori urâţenia ei. randmal~ ŞI în altă _!lirecţie.:a întâmplat cu noi. În aceasta se cuprinde esenţa creaţiunii lui Richelieu. .1lH. Şi fiindcă limba creşte şi se perfecţionează nu numai în partea ei literară. După ce a făcut unitatea politică a statului francez prin întărirea-­ monarhiei. ' . Prin ur~ mare. când fu surprinsă de marei~ cutremur al revoluţiei franceze. unde stau zeii tutelari ai ce~ tăţilor respective şi unde cetăţenii se retrăgeau pentru ultima apă~ rare în timpuri de primejdie. românii 16). Atunci se abftuasup~a F::nt~~~t:~:~ ~a. gândul fusese să dea memb . .. era firesc ca şi aceştia să intre la socoteală.. Abia N~poleon md ~em~orul revolu~Iei. pe măsură ce s-au întărit politiceşte.. ba unele au anticipat unitatea politică prin unitatea culturală. Paris. deveni încetul pe încetul un fel de simbol al vieţii poporului francez în tot ce are el mai tipic în latura culturii.. Atâta e de adevărat că Academia reprezintă azi "acropolea" unei naţiuni. Ciale. sau ocazie de petrecere cu muzică şi versuri. Având nevoie de chirurgi.288 S. de farmaci~ti mi:I~n.sitate medievală îşi continuase viata ei mer ând pe ~gaşul tradiţiOnal. ci şi în legătură cu cugetarea oamenilor de ştiinţă. Izbuti să potolească pornirea organi. . cuviinţa sau necuvi~ inţa întrebuinţării. au 10st 1 h .o'-:rcroy ~ă ?rvg~mzeze Institutul ca o asociaţie de savanţi. el p~ne temelia şcoalelor speciale din care au iesit rohtehmcel~ de ~ZI~ u~ fel de universităţi yrofesionale.

.. Aşa că. În sfârşit. p. Se înţelege că nici Universitatea nu putea întârzia prea mult. Buc. Trilogii. magistraturii. clerici. 1940. dar până la aplicarea acestor cunoştinţe speciale în vederea profesoratului. dar pe urmă a rămas un aşezământ pur ştiinţific. încetul pe încetul. avocaţi şi medici. In rezumat. Cei care s-au dovedit capabili să lucreze pe iărâmul ştiinţei. E posibil ca şi timbr~l vocii să fie utilizat în acest scop. care a dat modelul acesta de organizare) este exponentul cel mai înalt al ştiinţ~i din ţara şi epoca de care e vorba. istorici. Sarcina ei cea dintâi este îngrijirea limbii. 2. este de un real sprijin pentru caracterologi. unde se află adunaţi la un loc cărturari din toate ramurile ştiinţei. 193. baroului. 31 ş. 2. De bună seamă. u:nde încep ucenicia. de pildă. CIVILIZAŢIE ŞI CUL'I'URĂ MEHEDINŢI limba. ea înregistrează veac după veac cugetul şi simţirea neamului care. îndată după studiul limbii. dezvoltarea firească a lucrurilor a adus cu sine ~~--~~ următoarea împărţire a muncii ştiinţifice în timpurile noastre: . Trei se ~ice 2 şi 1. Institutul unei ţări (al Franţei.e la in. Dar încetul pe încetul. iar pe de altă parte ca un suprem control al rezultatelor dobândite în toate direcţiile de cercetare. In adevăr. cât şi pentru popor. Pentru ce oare. · Cercetătorii tineri intră în pepiniera ce se cheamă Universitate. matematici. Prin urmare. etc.rea pe limba ei piere". 1. al căror auditor e ţara întreagă şi chiar lumea întreagă. lasă în graiul său urma tuturor particularităţilor etnice şi chiar ale vicisitudinilor sale istorice. a bisericii. · ei colective homo sapiens au aceeaşi capacitate de a exprima prin sunete articulate stările sufleteşti. Şi atât. cugetând (bine ori rău). . După cum unealta a fost de la începutul omenirii şi este şi azi * G. versitare. care nu-şi poate găsi locul cel mai potrivit în sfera prelegerilor uni. ci şi de purtătorul graiului. aduc ştiinţei ca prinos operele lor şi · din timp în timp comunicări mai mărunte. Limba anneană nu are verbe. cei care au dat la iveală lucrări însemnate pot fi aleşi membri ai Institutului central al ţării lor. muncind (mult ori puţin). . înţeles * S.. Numărătoarea s-a isprăvit. • Cu totul altceva este o Academie. patru: 2 ŞI 2. MEHEDINŢI. s-a văzut 5ă nici una din aceste meniri nu putea fi împlinită cum se cade. unde pot lucra cât de intens şi în deplină libertate.. ca un fel de a doua pepinieră.divid la individ şi ~-a progresat deopotrivă în toate grupănle etmce. literatura şi în genere de cultura franceză în cel mai larg al cuvântului. "Institutul" aşadar este un fel de universitate a bătrâni­ lor care. ca un fel de consacrarea meritulu:i. CUVIER. Mai întâi. au la îndemână în anii lor maturi "institutele de cercetări". cmci: 2. Grafologia. sunt unele populatii cărora le lipsesc cu totul din limbă anume sunete. fiecare "pe limba şi prin limba sa trăieşte". Invăţă­ mântul universitar putea să pregătească jurişti. Dar nu numai de limbă şi de literatura naţională trebuie să se ocupe Academia. Ea este purtătoarea de grijă numai a tezaurului culturii naţionale. lăsând această sarcină pe seama unor seminarii normale superioare.290 S. altfel de profesori. cit. Proverbul spune că "toată pasă. adică de om. la fel va fi şi cu fonologia. În acest chip. Altora le lipse~c chiar părţi de cuvânt. medicinii sociale etc.. fiindcă limba este oglinda cea mai credincioasă a sufletului unei naţiuni. simţind bucurii si întristări. teologi. după cum capacitatea de elaborare cerebrală a impresiilor căpătate din mediul înconjurător nu este aceeasi d. Ce fel de grai o fi acela. universităţile au rămas sau tind să rămână focare de ştiinţă pentru ştiinţă şi sunt pe cale de a părăsi cu totul vechiul lor caracter de şcoale profesionale. şase 2.u: 291 * -. cu alte programe. mai era nevoie de o practică deosebită. cum se ştie.~ ( ( - . tot astfel capacitatea de exprimare prin sunete articulate nu este egală. filologi. şi în alte ţări. din care să iasă magistraţi. Antropologia descriptivă a poporului de care e vorba se impune de la sine ca sarcină a oamenilor de ştiinţă adunaţi în acest for suprem de cultură. fizicieni etc. în "seminarii" şi "institute" de cercetări. vine la rând cercetarea antropologică ~neamului respectiv? Pentru a înlesni însăşi ştiinţa despre grai. în care nu există cuvinte pentru a exprima actiunea! La bakairi s~nt n~m~i două numerale: unu şi doi. deoarece ştiinţa nu cunoaşte lţ9~are politice ori naţionale. mergând pe căi drepte ori nedrepte. Adevărul acesta e valabil atât pentru individ. de caracter universal şi deci internaţional*.. în loc de lecţii zilnice. alţi auditori. 2. calitatea şi ritmul graiului vor fi înregistrate si analizate cât mai exact la fiecare popor. p. Şi în Franţa. Cum am spus: la început fusese vorba să aibă şi însărcinarea de a priveghia răspândirea cu- noştinţelor în gloata naţiunii. nu toate ramurile speci. op. naturalişti. ea rămăsese lângă vechiul ei scop: adică o instituţie cu caracter profesional. când cantitatea. adică un fel de nouă politehnică de caracter social*.

Născută şi crescută.atata avea comun cu românii. circulând în vinele sale sângele grecesc al mamei . sunt încă ~ sumă de caractere somatice pe care antropologulle cercetează si trebuie să le cerceteze.ca să dăm o pildă mai cunoscută __:_ cu nepoata fostului Domn Bibescu. deoarece când împrumutăm vocabularul străinilor. . doar un "greu" al pămân­ tulu~. ~u un cuvânt a geografiei ţinutului respectiv. ca o cascadă.<acţiu~ea ţării asupra omului şi reacţiunea omulm asupra pamantulm) se adaugă şi ea ca o nouă temelie a cercetării asupra poporului. cum este cea privitoare la continuitatea elementului român în 21 Dacia • Prin urmare. prin făptura lor antropologica ŞI pnn caracterele lor sufletesti. ca ŞI pe noi. (Cine nu deosebeşte după ureche un tenor italian. credem că sunt de ajuns.:am născut.. mijloace de circulaţie şi în particularităţile muncii de toate zilele. Aici.si al bu~ . de unul german. MEHEDINTI mijlocul de exprimare a născocirilor în tehnica ma_terială. măcar că erau nă~cuţi cu nume române_:. urechea şi ceva din pronunţia limbii poporului din care . nu ştia limba şi prin urmare nu putea să aibă o comunicare directă cu simţirea şi cugetarea poporului român. în fundul gâtului. Cele spuse altădată în Coordonate etnografice şi în Caracterizarea unui popor prin munca ~i uneltele sale. ace~ Ia stie . pe temeiul că e cărturar de seamă.~rte. ea a mărturisit că nu se simte legată de cultura românească. Asadar limba are si ea o vădită latură antropologică şi e firesc lucr~ ca ~naliza sun~telor (Schallanalysis) să ajute stabilirea de legături între anatomia aparatului vocal-auditiv ~i a~ustica fiecă­ rui grai. una sacadată. acelaşi rol îl joacă ..! Parcă ar avea un adaos deosebit undeva. de când s-a înteţit grozava revolutie adusă de "marea industrie". când cugetăm ce repezi schimbări s-au ivit în viaţa tuturor neamurilor. până în timpurile preistorice. dar mai ales spre paguba noastră ~ tuturor şi cine ştie dacă nu pentru totdeauna.. simţindu-se totuşi prin moştenirea lor fiziologică şi sufleteasca de alt neam. Iar antropogeografia presupune Ia rândul ei cunoaşterea prealabilă a solului. se mai adaugă în programul preocupărilor academice şi etnografia descriptivă. port. tot ~stfel limba (cu însusirile sale favorabile ori defavorabile) a fost ŞI este unealta prin c~re se manifestă întreaga viaţă sufletească a fiecă­ rui neam. Cine să ţină în mână toate firele acestei complexe probleme dacă nu Academia. dar şi pentru dezlegarea unor mari proble. fonogramele vor putea fi nu numai un mijloc de determinare a particularităţilor unui individ. iar pentru cultură. a deschis şi ea interesante perspective pentru cunoaşterea ~omplexului omenesc. ale cărui fericite rezultate începem a: le simţi nu numai înpro- CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 293 gresul Dicţionarului. Era pentru noi un fel de N-aude. ' ~ai dep. ' Aşa s-a întâmplat . culegerea şi îngrijirea tuturor documentelor despre trecutul neamului. • · · ' Poate Academia unui neam· să fie nepăsătoare faţă de astfel de probleme? ·· · · ·· · ·~ . Mai întâi. nutriment.. vorbind din pruncie limba franceză. dacă vrea să-şi dea seama de ceea ce est~ caracteristic în fiinţa unui popor. în timpurile din urmă. Serologia.că "Muzeul etnografic" al unui popor este rezumatul cel mai co~pl~t al civilizaţiei lui. a climei a hidrografiei. vegetaţiei şi a tuturor formaţiilor biogeografice. pe care. De aceea socotim că mult mai bine au făcut aceia care. · · -:·Alături de studiul antropologie al rasei. Cu o lăudabilă sinceritate. adică: în locuinţă. au renunţat la pretentia de a trece drept români. păstrăm încă vocea. aceasta e. Am putea aminti exemple de mari erori . (Gândiţi-vă un moment la diagrama vorbirii maghiare şi a celei româneşti.me. francez ori englez . în Franţa. ca manifestarea cea mai întreagă a fiinţei unui neam? De soarta unei naţiuni nu poate îngriji oricine. O dovadă concretă este "Muzeul Limbii Române". contesa simţea. alta potolită în felul curgerii unui izvor. adie~ o ftinţ~ P.Muzeul de artă" şi alte manifestări ale culturii. potrivit cu definiţia dată la început. ne. antropogeografia. cum se stie. pentru că în n_u~e~e n~ţiunii au vorbit oameni care. · În orice caz alături de fundamentul anatomo-fiziologic al graiuI'ui. Nu-vede .e ca~e gravitatea o ţinea lipită de scoarţa planetei.) O astfel de analiză ar putea veni chiar în sprijinul cercetării stratificărilor de populaţie._ nu ~ nevoie să mai dovedim însemnătatea capitala a studulor tstonce.. A ' .) S-ar putea ca anume diagrame acustice să ne ajute a stabili deosebiri foarte caracteristice între fonetica neamurilor. contesa de Noailles. Dacă e vreo sarcină mai grabnică de împlinit pentru Academia •unei naţiuni. După cum urma lăsată de deget pe ceara on pe cerneala iscăliturii este un mijloc de identificare. nici nu mai e nevoie să stăruim. n-aveau calitatea de a vorbi şi hotărî în numele poporului român. Şi totuşi au vorbit si au hotărât.. unii îl numesc ethnie.292 J S. dar şi ale unui neam. Cine ştie cum se reflectă v1aţa fiecă. rui neam în civilizaţia sa. a subsolului.c. iar în numele ei nu poate vorbi orice ins. In sfârşit. se înţelege de la sine cât de însemnată e strângerea şi studierea folclorului sub toate manifestările lui. spre paguba lor. urmărind legăturile dintre neam şi me~iul său fi~ic .

nu se mai poate face nică­ ieri şi niciodată (cel puţin când e vorba de ceea ce rămâne neînregistrat la timp). dă războaie . dacă nu se face aici şi acum. . Oglinda însăşi îi spunea că nu face parte din neamul oltenesc al tatălui. S-ar fi putut însă ca străinul acela să fie primit şi în Academia Română?24 Ba avem dreptul să mergem şi mai departe. de pildă. Asa ceva n-ar trebui să se audă în nici o şcoală. chiar dacă a~ fi cel mai erudit muzicolog. s-a adăugat şi altă împrejurare defavorabilă: i-a dat cineva să guste din mămăligă. e totuna ca şi cum ai vrea să Înghiţ( o mare. unde e vorba de filologie. pe care nepoata de domn se temea să nu-i considere ca rubedenii din punct de vedere etnografic. urechea unui ac~demician nu face deosebire într~ ia-l de pe mine şi ia-l după mine. ce greutate! Francezii au o vorbă impresionantă: ei zic despre ceea ce trece dincolo de marginile puterii omenesti c'est la • mer a boire 23 .. ( ( - .laţie ex~tică d. 'şi alt~le. care vorbea în'să slut de tot româneşte. ci avea sânge foarte amestecat. câte şi cât de mari sarcini are de purtat · Academia unei naţiuni. . De aceea. am regreta fără îndoială. . dar pragul Academiei nu-l poate călca fără să aducă o scădere a prestigiului tării . la etatea de 9 ani. ' Enormă sarcină atât scrierea. Câtă cemere trebuie spre a scoate gunoaiele şi boabele şiştave din grâul cel sănătos. nu cunoştea nici ţara. gândindu-se la Fanar.. de la cea din cătun până la Universitate si în nici o biserică. este un dar din naştere. ceea ce o făcuse să creadă că românii sunt un neam sans pudeur. adică nu poate să deosebească în vor?i:e locul de timp. nu este un omagiu adus hmbn hterare ŞI regulilor Academiei.. Statul i-a preţuit cu generozitate munca sa ştiinţifică. MEHEDINŢI nicei. de ceea • ce rămân~ din viaţa celor aleşi ca inimă şi minte (fie analfabeţi. A cunoaşte însă limba unui neam în toată desfăsu­ rarea ei seculară... iar limba şi folclorul naţional sunt de asemenea mari daruri ale naturii. Fie el primit cu onoruri cât de mari în secţia Institutului. în sensul larg al cuvântului. Academia Naţiunii.... secetă. cât şi vorbirea oricărei limbi. în Japonia sau aiurea. Şi i se mai întâmplase o nenorocire: dăduse cu ochii de o ceată de danci cu pielea goală. expresiile lătăreţe pă. a găsi reguli pentru scrierea ei cât mai exa~tă (închipuiţi-vă ce s-ar alege din limba latină. totuşi ne-am mângâia cu speranţa că ceea ce ne lipseşte o clipă aici s-ar putea face în Australia. cu toată civilizaţia şi cultura lui. dă ciumă. Văzuse cerul României numai câteva zile. în Canada. de războaie. Cine poceşte cuvintele. Tot aşa. unde preotul. cum zicea ea însăşi. acela să se ducă aiurea. . în loc de pe... . spre deosebire de institutele ştiinţifice. care îşi pot împărţi munca lor cu oricâte aşezăminte de caracter internaţional. Chiar românii din naştere care vorbesc pocit sau dialectal dovedesc si dânsii că nu respectă destul regulile institutiei car~ i-a chem~t în ~ânul ei Dacă. dă (parcă e ver?) în locul lui ~e . a dibui apoi toate nuanţele de înţeles ale fiecărui cuvânt după împerecherea cu altele şi a stabili un canon al tuturor valorilor estetice si etice în care s-a întrupat cugetul si simtirea unei natiuni î~tregi . fie alfabeţ1).un sang nombreux. răsu­ net şi ele al sângelui. Nu ~~·~~~. III Iată. Cine ştie dacă nu vor fi fost chiar niscaiva ţigănuşi prăsiţi pe moşiile Bibescului. rugându-se să fim scutiti de holeră de ciumă. când te gândeşti numai la împlinirea Dicţiona­ nilui. Doamne. drept vorbind. acela nesocoteşte în chip vădit regulile ortoep1e1. Pe când studiul limbii şi al poporului nostru. Iar sarcina aceasta enormă de a face mereu inventarul material şi sufletesc al vieţii unui neam presupune numaidecâf concentrarea tuturor ramurilor de cercetare mai sus-amintite într-un singur organism cultural. ca tezaur al sufletului etnic. domnilor colegi. a găsi deci regulile pentru scrierea cât mai exactă a unei limbi. cutremure şi alte nenorociri le însiră ca şi cum ar cere: dă holeră. într-un cuvânt: a despărţi ceea ce este trecă- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 295 tor şi piere împreună cu gloata (analfabetă ori alfabetă). Apoi. de a deosebi simţirea bădăranului de a celor înzestraţi cu mare sensibilitate etică şi estetică . În sfârşit. şi alte schimonosiri caracteristice pentru graml vulgar (pocit îndeosebi de explozitivitatea vocalelor la o anum: P~J?u. Judecaţi singuri: cum ar fi putut biata înstrăinată să afle cam ce-o fi limba românească şi că în această limbă scrisese un oarecare Eminescu. Ştim toţi că unul din cele mai bune dictionare ale limbii române a fost compus de un străin.chemi pe un mut-balamut să cânte la Operă. s-ar cuveni să intre în Academie numai cei care stăpânesc deplin graiul neamului lor. dacă ar tipări fiecare autorii latini după felul cum o pronunţă neamul său!).'•" 294 S. adică a deosebi cugetarea şi scrisul proştilor de al celor deştepţi. un plat sans finesse . unul dintre cei trei-patru poeţi-filosofi ai omenirii! 22 Vorba lui Goethe: sângele e un suc grozav de scump (ein ganz besonderer Sa{t). Toate ştiinţele sunt necesare şi toate sunt binevenite în Academie.. Uriaşă greutate. Dar dacă astăzi s-ar întâmpla să nu fie tocmai înlesnită astronomia în România... tinând seamă de articulaţiile ei gramaticale şi de rânduiala ei sint~ctică.in ţara noastră).

? Pentru ce Grigorescu e pictor român? Unii cred că s-ar fi ivit între noi pic~ri supe. Există. nu ~entru ~~­ mărul şi însemnătatea operelor ştiinţifice ori . să i se recunoască meritele în institutiile de caracter internaţional. pe . până ce a venit revelaţia folclorului muzical printr-o adevărată înţelegere a cântecului popular?) . :n~hniţi de nedreptăţile ce ne făceau vecinii. de asemenea. au crezut că vor. făcând :Iin e.liter~re. (Când un inginer român..m calitate de figuri reprezentative ale sufletului etmc. botanică şi zoologică a ţării a fost îmbrăţişată cu in~ • teres de Academia noastră. Firesc ar fi fost ca acel arhitect rep~ezentativ să fi dobândit un loc în Academia ţării. · Foch . ascund şi azi tainele marelui război dintre romani şi daci).rean~m ~urmu~a~. Dacă nu. iar cetăţile lui Decebal. alungând din limbă toate c~vinte}e pe :are le ~nm1se~ ŞI le romanizasem de atâtea secole. puţinAaş~ e ~ân­ duiala în Academia Franceză. Joffre. n-a fost trecut cu vederea de Academie. italiene.{ţ. spiritul francez şi toată distmcţ~u­ nea manierelor franceze.. Nimeni dintre cei care au arătat un real interes pentru pământul şi neamul românesc. în mijlocul munţilor. Victor Hugo. un "nu ştiu ce" .·.cea dmta~ mstLtUţLe unde se arata deplin respect faţă de tot ce e scump ne~m:. dar şi nationalite oblige.s~ fie:) . a fost cul. politeţea franceză. Au simţit-o de multă vreme chiar artisti străini care s-au minunat de luminoasa înfăţişare a casei ţărăneşti de la munte.·.cea dintâi lucrare asemănătoare cu a lui Traian. I~atur~ ponosul. a izbutit cu ajutorul inginerilor şi lucrătorilor români să lege malurile Dunării de Jos printr-un pod . Dupa razboml mondial a chemat pe Foch. . mcât Aca: demia se simte datoare să primească în sânul e1 tot ce este mal tipic francez. .. Academia a fost bucuroasă să-i arate cuvenita preţuire27. americane ori altele (bunăoară arhitecţii "blocurilor"). Şi bine a făcut. flamandă. sa arunct de râpă nişte metale pe care le-ai făurit. tllologii următori am intrat pe drumul cel drept. Cmdata suparare. geografică climatologică. isto_ria neamul~ Aa ~ost sprijinită prin bogata colecţie a m?ldo. şi l~mba au ales pronunţia mai deschisa Şl ma1 armomoasa de.. Au simţit-o şi artiştii noştri mai ales de la Mincu încoace. Renan. că atenţia n-a fost concentrată deopotrivă asupra tuturor ramurilor culturii româneşti. un~e.) · Dreptatea ne obligă să mărturisim totuşi. pen~ru. cu~ se ştie. Atâta ~umai că bunii noştri bătrâni.ttvarealimbii deoarece a simtit că graiul unm neam este creaţia sa cea mai p~rsonală.· · ~· E drept că studiile antropologice cu privire la popon:I nostru n-au căpătat din partea Academiei toată încurajarea ~e h se cu':enea.·. nu-s mărimi comparabile. Academia este Academie . Pasteur. ~ude definit ~i totuşi ~1mţ1t_ de cei dimprejur şi preţuit ca o realitate de ordin supenor literară V _) "naţional". Ea cheamă între "nemurito?" băr?aţi ca:e r:u s:ar potrivi pentru nici una din secţiile I:r:stitu~ulm:. Folclorul însă e binişor îngrijit. libertatea de clădire şi de împodobire a fost ma1 mare. mulţi Ciobaru ŞI multe care cu boi sub un cer de un albastru primăvăra- . pi şi lăbărţatul d~. iar acum Dzcţzonarul e pe cale de înceată împlinire. deşi culegerea lm n-a fosty nu e nici 'azi destul de ştiinţifică. ' Cu muzica tot ~şa. lemnul fii~d la îndemână. Cel. ~le~ ..le une!te de muncă. Dar dacă a ales. în orice manifestare de cultură şi chiar de ştiinţă aplicată. iar cei care construiau după modele arhitectonice franceze. multe oi... * Să ne întoarcem acum la noi. Acolo. săpăturile arheologice ŞI pre1stonce au capatat oare- 1 1 CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 297 care avânt (regretabilă întârziere când atâtea castre aşteaptă să . la Severin -.. În schimb. cel cu. ero_Ismul francez. fi~ de~gropate. n~ r:u~al noblese oblige. Atât de mult <:bliga. m timpul_?J~ urmă. dacă ar fi dovedit si ei merite reale să fi avut locul lor în secţia respectivă a Institutului. Cu pictura tot aşa. Dar toţi au avut câte cev~ d:n t~­ parul francezului. cântecele adevărat româneşti? Cine şi-ar fi închipuit că bocetul din cimitirele satului cuprinde atâta durere şi doina atâta· melancolie. Petam25 Şl alţn. Este importantă opera muzicală a cuiva pentru felul de a cânta al românului? Binevenit la Academie. cercetarea geologică. Î~cercarea lui Treboniu Laurian şi Massim a ieşit rău26 • D~r ?u . o arhitectură rurală vrednică de luat în seamă.lu~.. alta franceză.iori moşneagului de la Câmpina. Pentru ce sunt şcoale deosebite? Una italia~· nă. Ba_rre~. Cl numai .•' 296 S. MEHEDINŢI (Între piţigăiatul di. La Institut' nu la Academia natiunii. de pildă. spaniolă şi câte mai sunt . · Cea dintâi grijă a instituţiei noastre. unde mmanm nu-1 este mg~dmt a păcătui contra prestigiului limbii franceze. (Aţi văzut cum miorlăitele "roman'ţe" purtate de lău­ tarii ţigani prin toate grădinile de vară ale mahalalelor au fost părăsite cu dezgust îndată ce un cântăreţ şi o cântăreaţă cu simţ pentru muzica românească au început a cânta cu adevărat româneşte.~Pă:·· A?ademia. pe varfun de peste 1 000 m.. ba din unele chiar monede cu o frumoasa efigie romaneas- ~ă. în timpul epocii de laudă a lui Carol 1.

Vom pune înainte un exemplu concret. ~ar a~ ŞI umor. Foarte bine. de ~ncasările lor) dar în Academie locunle dmtm se cuvm p1ctonlor m care se simte cât mai lămurit fizionomia neamului şi a peisajului românesc.· (Unamuno. Istoricul Treitschke. Atunci cine să--i ţină locul? Singură Academia. ca educator al naţiunii. Germanii treceau până mai ieri drept poporul poeţilor ŞI al filosofilor . pictorul războiului de neatârnare. S. înainţe de a muri. Bine şi Frumos.. poate pe temeiul tradiţiei să-i mai arate cât de cât pe . spre a face loc operei unice _a gen~alului ţ. dar pentru om nimic decât mila crestinească si severitatea justiţiei. Acade~a ' devine astfel un îndreptar. iar industria stiletului şi a veninului era la modă.Acade~ne. pri~ f~rea lucrurilor o Academie trebuie să cuprindă. o şcoală de perfecţiOnare a neamulUI. MEHEDINŢI tic.adică educatoarea naţiunii întregi. . în latura practică a vieţii. Urmarea a fost puşcăria (cum au păţit.ăran~ pe urmei~ căruia nimeni nu va mai putea păşi. crimele şi asasinatele erau floare la ureche.U are în fiecare epocă tot ce-i trebuie". Fiindcă e o cumplită fa. dar grozavă răspundere. toat_e i~?ânzile . Oscar Wilde şi alţi oameni de real talent. Fără această indisolubilă legătură între Adevăr. Ne vom bucura de. văzând cruzimile războiului civil din patria sa. fără înconjur: care Academie din lume ar fi gata să primească în sânul ei un criminal ca reprezentant al sufletului naţiunii? Opera artistică e una. Iată de ce. toate laturile caracterului etnic. Să Ii se recunoască meritele în expoziţii internaţionale."ce cale să apuce.ta: litate a naturii: în viata unui neam nu-s numai zile cu soare. Tot aşa cu Creangă. Benvenuto Cellini a fost fără îndoială un puternic artist. rânduielile vieţii sunt altele. începând cu cele mai caracteristice.. zugravul atâtor icoane din mânăs~iril.. (Grecii vechi. Ba uneori îi lipseşte tocmai ceea ce-i trebuie mai mult. atâtea idealuri de viaţă. estetice şi chiar etice a neamului.e României.298 CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ .. Intrebăm. când baroni bandiţi pândeau ca eretele dm tumul castelelor aşezate pe vârfuri de deal. măcar că era 299 voluntar şi foarte încrezut.a lui Eminescu din şirul academicienilor! Ivitu-~-~ oa:e vreo minte mai bogată decât a lui în generaţiile de car~ IŞI mai adu~e aminte poporul nostru? Fost-a în vremea poetulm vreun roman mai conştient de greutăţile naţiei şi cu mai multă grijă de viitor~l ei? Găseste cineva în paginile istoriei noastre literare vreun scnitor care· să se apropie de măsura lui? . nu cumva ştiinţa şi arta sunt şi ele supuse cenzurii? Întrebarea e grea. ca să dea unui popor tinereţea_ sa ~ufleteasca ŞI sănătatea graiului netulburat de influenţa altor hmb1. ci ale celor corciţi cu ţigani. dar şi cu ma!e deficit moral în viaţă). Făcând ~n fiecare epocă suma valorilor celor mai repre~entative. gata mereu de asediu (Bologna păstrează si azi câteva duzini). se cheamă dreptate. Ea este şi trebuie să fie esenţa sufletului fiecărei naţiuni. când până şi papii încingeau spada. mărturiseşte undeva. Pe vremea aceea multe se puteau şi foarte multe se iertau. mai ales unui artist ca Benvenuto Cellini. pe cât e cu putmţa. o institutie etnopedagogică. învăţătorii noştri î~ atâtea Şi atâtea priviri. însă ai săi pre el nu 1-au cunoscut . apreciind fără părtinire ce se cuvine şi ce nu se cuvine. n~~ul ŞI coloarea vieţii autohtone..) Francezu~ ~ iubitor de glorie şi generos. Si cât de greu apasă şi va apăsa de-a purun conştnnţa noastra lip. a mărturisit că acelea nu-s fapte ale spaniolilor adevăraţi. Thată admiraţia pentru operă.. eleganţa ~rtulm.<şi <:hiar. Pentru ce Grigorescu. că "nici un popor JJ. Azi însă. artistu_I c~re a SI~ţit mai deplin în ce stă "fierul" rasei. * Aci am ajuns însă la o mare răspântie. Dacă Academia este si~bolul culturii naţionale şi deci regulatorul vieţii ştiinţifice. omul e cu totul altceva. Câte naţii. dar răspunsul nu poate fi câtuşi de puţin îndoielnic. adică omul de stat. când până şi în mijlocul oraşelor unele familii trăiau în case cu tum înalt.. dupa cum mmem nu poate mto~rc~ · scripetul vremii. Spamolul e mândru şi religios.. în genere spre artă. Italienii au înclinare mare spre _muzica şi.Ce amară şi ireparabilă greşeală că "între ai săi a fost. Adică: frumosul să fie unit cu binele şi deci cu adevărul care. Cine i-a privit opera în muzeele Florenţei nu va sta o clipă la îndoială să-i recunoască tot meritul. dar chiar şi fiinţa lui şi a statului est? primejduită: La asta se c . 1 Ma~e cinste. nu numai cultura neamului. Dar Benvenuto a ucis oameni. dramelor. dezlegaseră problema aşa: kalonkagathon. . Fiecare neam îsi are făptura sa fizică şi morală. de ce n-a fost chemat m. ca Spiritus rector. ba încă a şi descris cu plăcere felul de a junghia pe adversar. " . învăţând adică şi pe alţii meştesu­ gul asasinării .. In epoci ~a ale lui Cesar Borgia. Dacă minunatul povestitor ar mai fi p_rintre noi cine nu s-ar feri la o parte ca să-i dea locul de cinste! Chiar cel mai închipuit de sine şi-ar strânge întreg calabalâcul romane~o_:. pentru alte păcate. CI ŞI • zile de întunecime şi ~utremur. Englezii sunt utili tari. V (. versurilor şi toată volumăraia de proză cât de erudit~.

vanitatea. acela este vp~nt:u totdeauna pierdut în faţa Acadenne1. . Barbarul e şi bădăran.!lvea_: Nu poate fi vorba de nici o toleranţă ŞI de mci o excepţie . iar cine nu-i capabil de o astfel de armonizare e un biet "varvar" care se exclude ~e la sine din sfera culturii adevărate. . dar cul_tul f~ţ~ de ~devăr trebuie să fie absolut. .. Are exact atâta ambiţie. Putem formula chiar unele reguh valabil. persomficata prm ce1 _ma·I· ~Ieşi fi_I ai neamului francez. Stim că toate lucrurile omeneşti sunt relative. fudulia l-a făcut pe Alcibiade să taie coada câinelui. . toţi: apo~ p_nr:tr-un ideal de viaţă naţională.ln _scop de perfecţionare intelectuală şi morală a sta~ulm urmans_e ŞI Richelieu prin crearea unei Academii a poporulm_fr~ncez.. nici podium pe care să-şi înalţe cineva arţagul. F. acela ZICe o suprema selecţw­ nare a tuturor . . exprimată întâi printr-o limbă_ înţe~eas~ de. fie că au greşit. În Academie însă. poate d~veni nici adăpost pentru IObagt făra autonomie Intelectuală şi morală. ~ . ~i _tot l. un loc _în Academia tării sale.. spre a o da ca pildă generaţiilor viitoare? In al doilea rând.. oricâte merite literare. .. rânduiala e alta: ea nu poate tolera mci greşeli făcute din imperfecţiunea m~tod~lor de c~rcetare. devin izvor de insanitate m~rală. La nici o naţie _care .au cu vorba. ci-I conf~ndă cu oportumt~tea.. Academia. câtă intehgenţă îi l~pseş_te. Ştim mai dinainte întâmpinarea. La astfel de suflete slute. Mi:. numai să vorbească lumea de el· trufia lui Nero a ajuns până la nebunie: smintitul a dat foc Rom~i ca să aibă motiv de inspiraţie literară.. Iar cine măsluieşte adevărul nu e vrednic să intre vîn AcadeInie. cu ştiinţă şi chia:t" fără ştiinţă". l~1 dăduse seama că temelia cea mai tare este umt!ltea ~ufle_teasca.. De aceea. Astfel de suflete deficitare fiind lipsite de măsura lucrurilor. îşi pierde tot presbgm_l ŞI ~ă ~rep~ul ~ncc:_rm om cu adevărat cinstit să întemeieze alătun de msbtuţ1a pa~~ ta ~ alta care să reprezinte cu toată demnitatea sufletul ~aţmnn (fimdcă ac~asta nu poate lua asupră-şi minciunile nimănui). Biserica se şi roagă să fie iertati în ceasul din urmă toţi. fimdca pnn purtarea sa V 301 a m~nj~t c_hipu_I ~eamului pe care _Academia îl reprezintă în faţa lumu ŞI a Istonet. luând uneori eroarea drept adevăr? . nu poate păşi pragul Acadeiniei cel care nu respectă Binele şi Frumosul. A~ad_emia nu. ca simbol al sănătătii sufletesti ·are datoria să preţuiască nu numai adevărul în ştiiO:tă dar s( l~tura morală a vieţii._ r:. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI gândise Plato. 'cum zic teologii.cum lasă a se înţelege titlul de "nemuritori" dat cu atâta omenească indulgenţă membrilor unei Academii. prezente ŞI vutoare? Istoria e plină de pilde tipice. aducându-l la boală si Ia pieire.u s~ P~~ea ~~~u~ numai pe comunitatea administrativă.. pentru ambiţie.cinoşii. au cu gând~l . impulsivul ~i vanitos. trufaşii. prin firea sa inferioară. poa~e fi oncan_:l m primejdie. ·vanitate. ci şi de cea culturală. slăbicnii~I yersonale. e vorba. Intrebăm: poate fi vir bonus 28 şi poate fi numit măcar "m_tehge~t" cin: e într-atâta lipsit de simţul relativităţii. Unu_l ca ace_la a pacatmt. Plato avea o adevărată groază de timocraţie.lcă această instituţie într-un izvor de l~puntate suţletească. Umtatea ~a: niţelor politice nu i se părea destul de sohda. e incapabil să respecte obiectivitatea în ştiinţă. Dar care om nu poate greşi. Poate o Academw să primească în blazonul ei o " carjcatură. adică de ajungerea la cârmă a celor fuduli şi ambiţioşi. . . întemeietorul celei dintâi Acade_mii. . ura şi alte betesu. şi ceea ce se cheamă esprit de finesse în morală. . Ca oameni toţi greşim ŞI vom_gre~I p~nă ~a mormânt. eul se dilată uneori până la îngâmfarea care nu admite decât ceea ce-i gâdilă vanitatea· ori se ariceşte până la invidia ce neagă orice valoare străină c~nsiderând-o ca o pagubă pentru sine. . · . Cine sluţeşte ~na~ns adevarul. Nu de asta. . . Stăpânit de impulsii egoiste. . Aceste noţiuni presupun o adaptare cât mai deplină la armoniile naturii şi ale societăţii . aşezaţi ca o pildă vie în faţa D:aţmnn mtre~. ştiinţifice ~au d: ~tă natu~a ar. adică necondiţionat de mmem ŞI de nimic. Prin urmare cine zice Academie. Ea eşte şi trebuie să fie un altar la care.alorilor pozitive din fiecare epocă şi o riguroasă înlăturare a tuturor celor negative.se r:spectă.md~a cetatea în care s-a furişat un singur trădător. încât să --~ se I~ p~ sme umtate de măsură a tuturor valorilor trecute. nu poateintra în Academia unei naţmm mme:u dmtre cei care nu respectă adevărul.'cu . aşa cum îşi închipuia Richelieu pe membm unei Academii. ură sau din alte. Exemplare cu scăderi ca cele mai' s~s îns'irate nu pot căpăta însărcinarea de a reprezenta un neam în fat~ eternităţii. după cum toxmele lucreaza asupra corpului. Căci poate avea cineva reale calităti în unele priviri şi totuşi să nu fie potrivit a ocupa. emoţia impersonală în artă. Nu e vorba numai de cârmuirea politică. . Vanitatea l-a îndemnat pe Xerxe să bată marea cu biciul. guri ale firii omeneşti. A pătrunde în Academie un astfel de ~uflet _ar însemna să se prefl. n?cum ~~le făcute "cu ştiinţă". Viata nu e geometrie. Naţiuneacare ar primi î~ !lcro~olea sa mtele~t~al~ un singur mincinos.300 S. barbarul (fie cât de erudit). Nemuritoare sluţeniile sufleteşti? Niciodată si nicăieri. ci o continuă aproximaţie ŞI pnn ~·urmare mere~ avem nevoie de iertare. Bădăranul. în contra Sfântului Duh.: pentru oric~ om deplin. Mai întâi. .. pornografii şi toate spec1me~ele dubwasev lucreaza asupra sufletului unui neam..ul e şchi9p la gândire. · ·. economi~a on militara.

Aşadar. Şi cu drept cuvânt. dar şi alte abateri anti-culturale merită să fie cenzurate şi împiedicate ca o necuviinţă faţă de naţiune. Şi tocmai acum. ca să nu mai repetăm calificativul internaţional (de felul "Biroului de longitudini". Pe când Institutul e polivalent. socotim că menirea Academiei va fi de aci înainte lămurită pentru oricine şi sperăm că va înceta abuzul Ia. am găsit chiar acuma ceasul cel mai potrivit să zdruncinăm până în temelie sufletul naţiunii prin cele mai urâte pilde de viaţă publică din câte a văzut până azi poporul nostru 32 . Pasteur era membru al Institutului. europenilor. Fiindcă nu atâta de ştiinţă. ci un votum 29 de a spori cu grijă şi smerenie prin toată activitatea sa averea culturală a naţiu­ nii. orice merite ar avea cineva în vreo latură a vieţii. Totdeodată şi noi. cum s-a spus răspicat: "Suntem ameninţaţi a fi copleşiţi din dreapta. domnilor colegi. atât de ameninţat şi la hotare şi înăuntru. nu s-a sfiit să mărturisească făţiş. ' ' ( ( ••· . cel ales să aducă numai ofranda cea mai pură a sufletului său. tot aşa m 1erarh1a valonlor culturale Academia ocupă un loc iarăsi unic fără a întrista pe cineva. ·~ ~upă ~um na~iunea este o valoare unică în faţa istoriei. din toate părţile". dar ca francez de o valoare culturală reprezentativă el a intrat în Academie. cum îşi închipuie vanitoşii. Prin urmare. E o chestie de igienă intelectuală să se ia mă­ suri contra desfrâului de vorbe. de care s-a ocupat nu de mult Academia33. acela nu merită să calce pragul Academiei. Ca semitolog. Cer iertare celor care mă ascultă că am stăruit atât de mult asupra laturei etice din menirea unei Academii. Un impur nu poate să se apropie de sanctuarul unde suprema datorie e să te conformezi vechii învăţă­ turi a lui Plata: kalonkagathon. deasupra tuturor organizărilor ştiinţifice din institute. de artişti şi de filosofi. Nu numai pornografia. Parcă a fost un blestem: tocmai când trebuia să dăm după întregirea teritorială cel mai trainic fundament statului. a căror viaţă să fie ea însăşi o învăţătură pentru cei dimprejur. ci mai ales de savanţi. Renan se ocupa la institut de Corpus inscriptionum şi de alte cercetări laterale. din înălţimea acestui loc unic. de artă şi de filosofie are nevoie un neam şi un stat (acestea se pot găsi azi aproape în toate ţările şi pe toate cărările). dar aci nu e vorba de trecătoarea noastră viaţă individuală. românii.. Ne-am întors aşadar la homo homini lupus 31 . ca organizare supra-naţională. reprezentând.durată atârnă si neînsemnata noastră viată individua'lă . credem că am stabilit destul de lă­ murit unde stă deosebirea între Academia fiecărui neam ca instituţie etnopedagogică. Un scriitor cu renume. credem că e o datorie de conştiinţă culturală şi de demnitate naţională să-i amintim în acelaşi timp obligaţia neînlăturabilă de a asigura prin toate mijloacele fiinţa unei Academii Române.nu poate avea decât cel care are suflet sănătos. Tocmai acum s-a afirmat mai categoric decât orişicând în relaţiile internaţionale cel mai grozav cinism ca. am uitat vechea învăţătură CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 303 a lui Zamolxe că trup sănătos şi deci stat sănătos . După aceste observări. * . " Iată pentru ce am stăruit atât de apăsat asupra menirii Academiilor în genere şi a instituţiei noastre îndeosebi. Lăsând deci statului libertatea de a înfiinţa oricâte institute ştiinţifice şi dorindu-i să le ajute cât mai mult în toate privirile. făcând inventarul ideilor morale într-o operă intitulată Kultur und Ethik.doctrină socială şi politică30 . . fiindcă viaţa reală a cuiva cuprinde mult mai mult decât toate operele lui . că "Numai nouă. * Cu acestea. poştale. al institutelor meteorologice. având aceeasi unitate de măsură peste tot ca un cec în relaţiile bancare . esenţa sufletului fiecărei naţiuni în parte. ea e gata a primi cu recunos~ tinţă pe toţi cei care dau o parte cât mai însemnată din traiull~r pământesc pentru nea~ul care ne cuprinde pe toti si de a cărui .. ci de însăşi fiinţa neamului pe care o dorim să fie şi să rămână "nemuritoare". a fi primit în Academia unei ţări înseamnă pentru bietul muritor în luptă necurmată cu scăderile traiului său teluric un fel de arvună provizorie a unei presupuse "nemuriri" după moarte. dacă intr-o singură privire ar deveni izvor de pilde rele. Academia e ceva unic. de caracter naţional. ne-a fost cu putinţă să dăm la iveală filosofia brutalită­ ţii".302 S. Ca chimist şi biolog. din stânga. păstrând scăderile personale numai pentru sine şi ferindu-se ca de foc de a le da pildă şi altora.cut cu numele ei. de navigaţie şi multe altele de interes general omenesc). intrarea în Academie nu este o apoteoză.. cum am spus. MEHEDINŢI adâncă smerenie. Iată de ce. întocmai ca şi contra desfrâului în fapte. Din contra. a ajuns şi membru al Academiei Franceze.dacă cel "ales" a fost în adevăr bine ales şi continuă a trăi în chip demn până la sfârşitul vieţii sale. dar ca scriitor al atâtor pagini de clasică armonie. şi orice Institut.

când e vorba de Academie. . cum se constată din "lnsemnă­ rile"1 de curând publicate. Trecuse de 60 de ani. S-a ivit însă din capul locului o întrebare: cei ajunşi în seara târzie a vieţii mai au ei oare vederea destul de ageră spre a zări măcar ceva din ceea ce vaputea fi mâine ori poimâine? Urma deci de la sine că ar trebui să cercetăm mai întâi Bătrâ­ neţea. * În latura etică. Întâmpinase multe-multe greutăţi. aşa cum o văd geografiî şi etnografii. Văzând însă vioiciunea excepţională a minţii şi munca atât depunctuală a întemeietorului criticei româ*Comunicare făcută în şedinţa publică de la 15 noiembrie 1946. Gândul acesta se leagă însă şi de o împrejurare mai veche. îndrumătorul generaţiei noastre. mi s-a părut că se uita cu oarecare sfială spre zilele bătrâneţei.cel puţin în cadrul muncii pentru cultură.DE SENECTUTE BĂTRÂNETEA ÎN CADRUL MUNCII ' PENTRU CULTURĂ* ) - 1' scădere şi adaos - Scăderea trupului. În ultima comunicare**. mărturisisem că aş dori să vă spun câteva cuvinte despre România viitoare. Stând odată de vorbă cu Titu Maiorescu. unele Ilebănuite nici de prietenii cei mai de aproape. Înălţarea sufletului.. în plină sănătate trupească şi sufletească. ·. ** Metoda geografiCă tn ştiinţele naturale şi sociale (şedinţa de la 5 octombrie 1946). ' r . bătrâneţea e culminarea ) vieţii.

citind numai o pagină din povestirea poetului florentin despre grozăviile infernului. ar fi fost mai logic dacă s-ar fi speriat mai degrabă de încremenirea lui într-o viaţă veşnică. Avusese parte de un dascăl rar. şi o veşnică feerie. apoi cădere. Ce nu citise. Vechii elini aveau despre moarte o închipuire destul de firească. Vântdevară.. minune a tuturor ~---~~minunilor.ra lui Dante. care colindase prin multe ţări. ca să le urmeze alte dinastii vegetale. Bunghez.. Vasile Diaconu 2 . care văzuse acei falnici bătrâni. s-a nimerit să citească pe la 15 ani cartea lui Cicero De senectute. Cedrii Californiei umbresc pământul de sute şi mii de ani. . * Doar cei fără mormânt mai rătăceau noaptea. E drept.etnopedagogia. fiindcă se vor lega la urmă şi cu noua ramură a ştiinţei. ' Fie-mi deci îngăduit. Iar poetul care a spus că nu se sperie "de moarte. nu mai simţeau nimic. Alde Bitirez. pe temeiul acestor vechi amintiri şi a celor văzute şi trăite de atunci încoace.. ar trebui să -----·. Dar s-a mai întâmplat ceva: copilul. nu ştiu cum mi-a venit să-i spun că bătrâneţea e doar o boală. In loc de lumea sub-pă­ mânteană a lui Hades. Poporul acela judecă aşa 7 : putul are şi nează munţii. Şi măcar că n-avea pregătirea cuvenită. iar cine poate lucra ca-n zilele tinereţei n-are temei să se plângă. se înalţă şi se ruise nasc şi pier speciile vegetale şi animale. dându-şi seama că vorbele acelea nu erau o măgulire de ocazie. Ştiind însă că există o asociaţie pentru cercetarea fenomenelor legate· de bătrâneţe.. gândul trecerii dincolo.. Gosav. Culmea ororilor au atins-o însă acei creştini. de care a mai fost vorba aici.".Din capul locului.Iertaţi-mă că înşir aici numele unor oameni.306 S. a simţit o reală plăcere.Iată cum se tânguia: "0. s-a înseninat. care s-ar putea să aibă: întâi. Zeus. Vorba cronicarului: "Să sparie gândul. Balcu. Cumpănit ca totdeauna.ştiinţific. unde umbrele stau cuprinse de un somn necurmat. Şi astfel. să citească Op{:l. oarecare interes din punctul de vedere pur. Tot înce- 307 un sfârşit. Morţii lor se odihneau de-a pururi. care neam de neamul lor n-au visat că vor fi pomeniţi dincolo de marginea satului aceluia ascuns între munţi.ea creştinismului a răs­ turnat dintr-o dată toate perspectivele. putem afla chiar din pridvorul bisericilor (de pildă la Mitropolie). Cum să nu scadă. încât a scăpat şi pe aceşti creştini pesimişti de grija lărgirii iadului. care cred că oamenii sunt daţi-dia­ volului chiar de la naştere şi că Dumnezeu s-a înşelat croind iadul prea îngust.. apoi... Insuperabile fatum 6 • > Să începem cu partea fizică.. spre odihna de veci.t de ani. apoi. se ridică 'şi cad popoarele şi împărăţiile . m-am încumetat să vă înşir câteva observări. arătându-se în vis rudelor prietenilor. să vă spun ceva despre ultima fază a vieţii omeneşti. ne spune Homer. când am înfăţişat Academia fiecărei naţiuni. un cărturar şi jumătate. ca cea mai înaltă instituţie educativă a naţiei respective 5 • I În latura fizică scădere.Totuşi. nu vă­ zusem nici un bătrân bicisnic. ci de veşnicia ei". CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI ne. Insă ivi'..:. teologia creştină ne-a pus înainte două mari privelişti: o genune de chinuri nesfârşite în flăcări şi smoală topită . Ioniţă Vomicu tot aşa. magistrul m-a privit câteva clipe în tăcere.cel mai odihnitor pentru om. stângăcia mea de a pune în faţa unui om cărun t bătrâneţea şi boala pe acelaşi cântar mi-a lăsat o amintire foarte neplăcută. Dar aveam o scuză: în copilărie. dar nu mai văd împrejurul meu pe nimeni dintre cei aflaţi aici acum 31 de anî 4 . când era în toanele lui cele bune! Clasa ajungea o şezătoare. cată să măr­ turisim că bătrâneţea însemnează o firească scădere.? în liniştea eternă.. de ce nu mi-ai dăruit o viaţă mai scurtă şi de ce nu m-ai făcut părtaş neştiinţei oamenilor? Tu nu mi-ai voit binele când mi-ai lungit traiul şapte veleaturi de om" .raiuL Ce se găseşte în fiecare. Sfârnog . Se aprind şi se sting sorii.. Câte •dinastii şi câte imperii n-au trecut de atunci până azi! Va trece şi împărăţia cedrilor uriaşi (sequoia gigantea). . aşa că trebuie acum să-I mai lărgească spre a încăpea toată gloata celor ce se nasc şi se vor mai naşte. rugându-i să-i îngroape. măcar că pletele lui erau albe. nişte băietani în anii jocului cu mingea au citit într-o întinsoare toată cartea lui Cicero Despre bătrâneţe 3 . . Iar cine vrea să ştie şi mai multe.iadul. . · · · Cumplită perspectivă! Noroc că cineva a găsit le acul. Aşadar. un sobor de moşnegi tot unul şi unul. ce nu văzuse şi ce nu povestea. deci o rază de speranţă. şi ( · c· . Unii au fo_st contemporani cu faraonii care dădeau piramidele Egipetului. ştia o mulţime de limbi învăţase şi sanscrita. că la· el mai găsim şi un purgatoriu. Există un popor cu atâta simţ de armonie şi cu atât respect faţă de logică. păstrase şi sub pământ ştiinţa lui. Insă era sătul bietul moşneag de povara ştiinţei şi-ar fi dorit din suflet să aibă şi el parte de liniştea morţii depline. nu mai ştiau nimic*. sta în mijlocul bisericii drept ca un brad. La fel şi popoarele. ghicitorul cel încărc!:!. părinte şi stăpân. Bucuros aş fi lăsat altora sarcina asta. Singur Tiresias. care păşea cel dintâi la nafură. apoi să cadă şi individul omenesc! E numai o chestie de timp şi de tempo.

u•se cu sticle subţiate în anume chip.. cu seninătatea sa dacică. a cerului. unele instrumente ale orchestrei amuţesc şi totuşi sentimentul armoniei creşte în loc de a scădea . potrivit cu vrednicia lor.Cu timpul va vedea şi el cât a fost de neghiob. Pot să se sperie alţii de moarte şi de iad. auzi. In locul iadului mohorât al anticilcr în care bietul 'll~esi3:s nu-şi putea afla odihnă şi în locul grozavului infern al lui Dante şi al creştinilor pesimişti care cer lărgirea iadului.. când trebuie' să cârp~~scă gaura vreunui burduf. văzul. Aşadar îl va ierta şi pe Scaraoschi .:. îşi scurteaz~ raza. are însă destulă agerime să deosebească bine toate oile boteiului ce se apropie de strungă Ia mulsoare. deoarece exegeza ţăranului român le-a scăpat de grozavul ponos că Dumnezeu.iar cu ~icroscopul ei pot-descoperi într-o picătură de apa sumederne de VIetăţi. ajutând. Greu era. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Este Dumnezeu atotputernic?. Satana a pierdut războiul şi a fost aruncat.) Baciul cel bătrân duce I?alm. unde~ ne aşteaptă Lumina cea veşnică). la cotul cel mare al Carpaţilor. Când vederea pictorului impr.. Şi Iata raspunsul. le va rămânea o singură împărăţie. Însă asta se poate întâmpla nu numai bătrânilor. (E chestie de logică şi de bun-simţ. care lungesc ori scurtează raza vederii după voie. . De pe culmea Zbomei. foarte adevărat că bătrânetea aduce cu s~ne de la un. deschizând tuturor calea spre rai. trebuie să ţi.. : . Cum să te lupţi cu cel Atotputernic? Infinitul nu poate fi biruit de nimeni niciodată. Cel mai viu dintre toate. care fac să însoţim cu veselie priveghiul morţilor (ba. care găseste mari bucurii chiar jucându-se cu pietricele şi cu surcele. blândul popor din Carpaţi. Doamne fereşte.Este. "unde nu este durere. este Dumnezeu nemărginit de bun? Este.::sionist Degas a slăbit. cei legaţi de pământul dacic şi de străve­ chile datini. · . când omenirea nu cunoştea încă meşteşugul de a îndrepta văzul. noi suntem deplin asiguraţi. Recunoaştem dar că bătrâneţea coboară pe om fiziceşte. să nu uităm că mai sunt şi ochelari. . ci viaţă fără de sfârşit". dacă e vorba numai de slăbirea unui simţ. Ne-am asigurat frica de moarte . Cu telescopul. dar nu mai poate desluşi vedema dm departarea mceţoşată. pot vedea şi bătrânii până in adâncimile spaţi':_lui ceresc.a: ne~tarul. De n-ar fi făcut poporul acesta pe faţa pământului nici o ispravă afară de cea mai frumoasă baladă.. care cere mai multă agerime vizuală. ). Apoi. ca o raritate a tuturor rarităţilor om~nirii. De atunci. a putut da creştinismului o nuanţă de unică armonie. Nu mai pomenim de Junete şi alte aparate. . e oare o pe eapsa care mtunecă toate plăcerile din trecut? La ce sl..timp o scădere fizică. · . simbolul ~iş~lie~şial răutăţii) ~·-' * J? )3ine. îi va părea rău şi se va pocăi . Ceea ce nu vezi poţi pipăi. Apoi. să vezi în amurg puterile scăzând nu • d ~ ~ .308 j S. după s{mrnica tinerete când omul trăieşte "zile cu trei sori în frunte ..ujeşte :hi.) De aceea... când din vârful unm munte cuprinzi cu ochii depărtări pe care ar trebui să le str~ba~i cu piciorul ceasuri şi chiar zile întregi.. pe care nici ochii tinerilor nu le pot zări fără ajutorul lentilelor. cu toate oştile lui drăceşti.. ochiul a căpătat puterea de a întineri. Dar să nu uităm ci şi finalul unei opere muzicale e o scădere. lungindu-se în urma locomotivei.a la oc~i.. ~a~ori suntem să ră~pundem limpede la astfel de întrebări. .Toate bune. . băutura zeilor. nici întristare. dacă în fundul cupei. în ch~p de streaşină. ciobanul zăreste tocmai în câmpia Siretului trenul înaintând ca o omidă neagră~ (Vede vălă­ tucul de fum..a lăsat de pictura în ·ulei. cel atotputernic şi nemărginit de bun ar consimţi să împartă pe veci stăpânirea lumii cu Belzebut. Concepţia neamului românesc despre lume este un document de o nepreţuită valoare etnopedagogică. cea mai duioasă doină si cea mai omenească exegeză a creştinismului8 şi tot s-ar cuveni ~ă fie respectat şi îngrijit de toate Naţiunile Unite. Atunci Diavolul a fost un mare nătărău. . Doamne. în adâncimile întunecate ale iadului.. ba încă să bage şi firul în undrea. ci la orice etate. atât de admiraţi de greci şi de însuşi Socrate. în unele ţinuturi de la munte. să nu rămână cineva orb. Iadul va rămânea ca o şandrama pustie. care pot să-i împlinească lipsa. deocamdată în ce priveşte 309 Cum stăm însă cu neajunsurile bătrâneţii? După anii fermecători ai copilăriei. după nevoile fiecăruia. când a început războiul cu Creatorul lumii. nem seamă că mai rămân altele. cele dm urma p1catun sunt amare ca veninul? . a simplificat radical problema. Apoi. . Indeosebi ne sunt datoare neamurile pesimiste. Dialectica optimistă a poporului din Carpaţi (fără analogie în folclorul altor neamuri) este o dovadă pipăită că doctrina dacilor "nemuritori". ci ca un act de riguroasă dreptate. să trimitem şi scrisori până la cei din cer . nici suspin. gusta ori mirosi. (Iar asta nu ca o favoare.. el s. noi.. cu izvoare ale gân~ dirii şi cu râuri de cântări" 9 . E adevarat. înlocuind-o cu pastelul • . câtă înlesnire în tinereţe..până şi Diavolului (dacă se va pocăi . începând cu agerimea simţurilor. iar morţilor.

v_eştejire . alipirea unm trandafir de obraz .~-- S.. Compensarea aceasta nu e numai o iluzie. Orbirea agereşte nu numai pipăitul.ful degetului ş~ punând fetiţa să pipăie îndată lucrurile de care era vorba. Sensibilitatea ochiului se mutase oarecum în vârful degetelor. botanistul cel mai vestit din Scoţia era un orb. După cum muzicantul ceteste partitura cum ceteşte în tăcere gazeta. cu vâ. cand ·urca pnporul. baciul. Ce · grozavă schimbare: dintr-o dată oamenii rămân muţi. Cine a văzut odată un orb primblând palma pe pagina cărţilor făcute anume pentru pipăit şi cum zâmbeşte de plăcere când degetul arătător se opreşte la pasajele interesante. de când am putut înregistra până şi răsune­ tul undelor trimise în spaţiile interplanetare.310 . se cuvme oare să se plângă de slăbirea simţunlo:_ ce. născute din atâtea şi atâtea instrumente muzicale. dar asta nu-l împiedica să iasă la câmp pentru a ierboriza. Nu m~i înşir}im celelalte . microfonul poate culege şi cele mai fine vibraţii acustice. tocmai de la antipozi.. Prin urmare. Fagule cu frunza lată Din poianct'cea rotată. şi urechea bătrânilor poate întineri.. surdă şi mută. Unde mai pui înlesnirile timpurilor din unnă.~imţuri: pipăitul. care ne pennit azi să auzim.. cu dirigent cu tot. Îmbolnăvindu-se de sc~rlatină cân~ era numai de doi ani. alteori după miros şi după gust.se în zilele cele pline ale vieţii. urechea se ajută cu un soi. n poate ţmea locul în oarecare măsură · altul.. Ajut~ndu-se astfel numai cu pipăitul. a rămas oarbă. Cumplită pagubă lipsa vocilor omeneşti şi a nenumăratelor sonorităţi annonioase. de pâlnie.. Atunci o profesoară isteată a izbutit so. al cărui cosmos era imaginat ca un imens instrument muzical. Lipsa vederii nu l-a împiedicat pe Homer să ticluiască în gând miile de versuri ale Iliadei şi Odiseei.. înveţe alfabetul. Scăderea simţurilor . bucurie. Mai greu e cu auzul. ne putem aştepta 1a isprăvi şi mai mari.. pare o ceată de amintiţi care se strâmbă pe întrecute. atmgerea degetelor unui copil. Şi d.. Cu atâ4l deci e mai dureroasă pierderea totală a auzului . Orchestra.. ce v~d •..l . când e vorba de izvoarele de bucurii ale bătrâne· ţii.da. mută şi furtuna care răs­ coleşte oceanul. mişcarea astrelor da naştere la o "dulce muzică de sfere". care adună şi întăreşte sunetul. iar cu stetoscopul auzim nu numai ce se petrece în anumite părţi ale corpului. el! . dacă se ajută cu degetul. -Prin urmare. şi chema codru-n ajutor: . Acitesc şi se desfată privind peisaje pe faţa pamantulm Şl pe bolta mstelată a cerului? <:er ie~a~e :ă ~ai înşir lucr1. ca şi cum ar vorbi alături.. apa râurilor şi chiar valurile mării­ mute. Cum ochiul e ajutat de ochelari. mut şi vântul care frânge copacii. dar ascute şi auzul. pe cel ce ne şopteşte ceva din dosul pământului. Îi mai rămâne surdului ' 311 ·doar amintirea sunetelor. au fost pentru dânsa adevărate izvoare de. Nu prea demult.. Cât de departe poate ajunge compensarea aceasta o stim din întâmplarea cu Helen Keller. copila cea oropsită de soartă a ajuns să treacă examene Ia universitate.Sufnd încet pl~iul. apoi să scrie opere cunoscute azi până la marginile pământului. Când începi a fi tare de-o ureche. ajutându-1 să modeleze lutul. . chtar după ce asurzise. când ai nenorocul să-ţi lipsească celălalt. nici pierderea auzului nu-i tocmai o catastrofă. care simte şi greutatea hainelor d~ pe.. În ( genere. pe care urechea zeilor o auzea "cum se naşte din rotire şi cădere" 11 . Fără de voie ne gândim la Pitagora.ac:. :i?e amândoua poezia populară le arată în imagini pline de înţeles: c•• . haine grele! Mult aş vrea s.1 . ascultând însă în gând ~rchestra. dar am ajuns să sondăm chiar adâncimile oceanului..1ri atât de evidente pentru cine are ochi de pnvtt ŞI mmte de gândit. nu însă cădere ca în fundul unei carc_?re. mirosul şi gustul.E un lucru ştiut că cele mai multe cântece şi cele mai lungi le cunosc lăutarii orbi. Dar le înşir fiindcă lumea prea le trece cu vederea.ă o biată ~inţă oarbă. în "surdină") şi simte acelasi fior de bucurie ca şi când le auzi. În sfârşit. însă este şi o bătrâneţe verde.. te bizui pe cealaltă.. Natura se ajută în multe feluri. mută şi surdă a putut fi atâ~ de U:ulţumtta 12 . Obosit trebuie să fie bătrânul. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI (servindu-se de creioane colorate şi de linii tari). Dar mirarea tuturor mirărilor este filosofia ei optimistă. megafonul poate întări în chip uriaş vocea. adierea vântului.E de prisos să mai amintim lungirea auzului prin telefonie şi radiofonic. Cunoştea toate plantele după pipăit.. . apoi întinereşte şi memoria.. păsările mute..· Bătrâneţe. A trăit (si mi se pare că trăies­ te . cum te ajuţi şi cu un singur ochi. Cunoaşte oame~ii după felul cum da~ ma11:a. al doilea corifeu în ierarhia simţurilor. acela nu se mai sperie nici de pierderea văzului. Aşa se înţelege d~ ce Beethoven. ascultându-le doar în minte. . îşi aminteşte sprinteneala dm tmer~ţe. cântând din frunză. scriindu-i literele pe palmă. cand slabeşte unul.-. vorbesc.ă scap de ele. Până 1~ 7 am a vegetat ca o plantă.şi azi) ~ncântată de viaţă. tot a~tfel cel care ~ păstrat în memorie unele fraze le poate repeta în gand (cum se Zice. iar în cele din unnă a părăsit şi pastelul şi s-a apucat de sculptură. 10 Nici cititul nu lipseşte orbilor.da. a continuat a făuri melodii noi..

văzute în gând cu aceeaşi mulţumire. ~e zice ~a aşa era Plato.Bucurii şi iarăşi bucurii. aşa de frumos italienii. Râdeau ştrengăreşte ochii moşneagulu_i. fără nici o osteneală..i m:wi_ ~ădini cât de nn~1 este pentru un bătrân un izvor de _hucune zdmca. cu cruci fără nume ori cu niscaiva lespezi pe mormintele năpădite vara de buruieni. Se înţel~ge. t. De la Gheorghe Buian 13. iar cei care au apucat multe ierni şi multe veri. aJungând ca o "babă turcească". dacă ritmul traiului lor nu e prea zbuciumat. pe un. bucură de vântul care îi aduce m1ros de Iarbă cos1tă. ~~ .. pentru omul care e om. trunchi de copac sau pe un bolovan. care se leagă cu funia de mijlocul călăuzei şi. aceia se apropie de ceasul inevitabil într-un tempo destul de domol. . se. Anilor dusmanilor. Iar susurul · cetinei brazilor îi amăgeşte urechea. ! Dar amestecând cele ce-i stau acuma A 313 înaintea ochilor cu cele văzute ori auzite cu ani şi ani în urmă..Câtă deosebire între alpinistul acrobat. Zicătoarea populară·_şună aş~: "Am v~­ zut mai multe piei de miei. să ne întoarcem acuma şi spre sufletul bătrânilor. se caţără pe . să nu pozmageasca. Melancolie . ascultă c~ntecul păsănlor.312 S. gândulla moarte şi la locul unde se odihnesc morţii. nu de încruntare. .işca cu foarfeca în mână printre pomi.!rsi­ ile tinerilor sunt însotite de zbengmală . ca şi în zilele cele mai spornice ale vieţii. Uneori. dommator . bătrâ­ niî contemplă. Căldura an~lor tineri îi înviora şi apusul vieţii. i se deşteaptă în suflet amintiri care îl fericesc. colindă în voie potecile. cu un beţişor în mână: hai. " . Iluzie . dacă şirul anilor e prea lung. care la 80 (le ani călărea ca un haiduc.ca un zeu.campo santo 16 .. Dar nu totdeauna şi nu la tori. b~traneţu. în lungul pâraielor pe unde calcă numai sălbăticiunile cadrului . hai . Odihnindu-se pe malul pârâulm. . ei repetă agale: suirea pe cutare munte. Şi la vară iar mă duc .a lumea de ele Patru veri am fost haiduc. organismul lor capătă un fel de stabilitate. du~ zav01. cum zic. Şi nu e vorba numai de cimitirele cu multe flori. În ceasul acela. cutare pescuit de noapte. puternic. ce noroc poate fi mai mare decât să închizi ochii şi s-adormi somnul cel mai lung dintre toate.. In a~evar mortalitatea cea mai mare este în anii dintâi ai vieţii. o altă împrejurare e aproape regulă generală: boalele molipsitoare ocolesc pe bătrâni.:unele popoare (la francezi.·. am auzit altă vorbă: Tinerete c-ale mele Se mi. Fudulie? Nu. 15 Liber deci să creadă fiecare ce va voi şi cum va voi.. făcând popasuri care îi odihnesc şi-i desfată. fizionomia capătă expresia cea mai fină Şl mm caractenstică. Cel din stantele lui Rafael e senin. ca răsunetul unei cascade foarte depărtate. bunăoară). plimbarea potolită a'bătrânilor bucură sufletul tot atât (s~u chiar mai :mult) decât corpul.fireşte. când te simţi foarte obosit. fiindcă bătrânul cel verde avusese parte de ceea ce se întâmplă u~or oameni :r:oro:_oşi: să fie la bătrâ­ neţe mai înfăţişători decât la tmereţe. Dar _Jă~~nd la o parte fermecătoria artei.. natura se îngrijeşte de o ultimă compensaţie: Când doreşti mai mult somnul? Atunci. Dar. cu sculpturi de artă....ocm~ m anu.. e ştiut că chiar î:r: ~eaht~~ea~ vu:ţu..o zburdare animahca -. Să-nflore~scă culmea toată Să mai fiu ce-am fost odată . să râdă şi copiii de el.. Dar să fie destule cele spuse despre latura fizică. sunt ocazie de socoteli cu veş­ nicia şi de înălţare peste nivelul vieţii de toate zilele. sau cu bogate amintiri istorice. pentru orice om cu judecată. moşneagul s_tă de ~orb~ c~ apa ce. Dar se ferea să nu rămână slut.trebuie să fie cel mai liniştitor dintre toate. Până şi astfel de cimitire. . stânci drepte ca zidul (căzând uneori prosteşte în prăpastie) şi bă­ trânul care. În sfârşit. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI Schimbă şirul anilor. saltă peste pietre. potcovit cu scoabe de fier. în pauzele mai lungi ale somnului. Pe când tinerii se • plimbă mai mult cu picioarele. frumuseţea aceea este creaţia pictorul?i. panorame peste panorame. Vederea unui cimitir e o ocazie de înseninare. Dar dacă asta e o excepţie. gustând pe îndelete priveliştile naturii. A~~ rp. Pe c?-nd ~x~c. decât de oi bătrâne"... Se temea de un smgur lucru~ sa nu~ cu~va să-I părăsească puterile pe neaşteptate. ci chiar de cele mai umile. cu fachia aprinsă. Poeţii-filosofi (ca Alfred de Vigny ori Eminescu). bătrânii călătoresc mult şi cu gândul. cutare coborâre cu plutele pe sub vârfurile golaşe ale unui pisc ce se aseamănă cu o mânăstire înăl­ ţată spre cer. Tinerii aleargă. departe de a se teme copilăreşte de veşnicia morţii au spus dimpotrivă: Sunt însetat de somnul pământului s-adorm .

. Cine a vă­ zut multe şi-a auzit multe..adevărată obsesie. cel mai înalt şi mai spătos dintre ahei. cum sporeşte calitatea gustului estetic şi cum se înalţă tonalitatea simţului etic. bătaia cu pumnul . Mi-aduc aminte de o franţuzoaică bătrână. Prin firea lucrurilor. 315 noască. care cetea în fiecare seară câteva capitole din Istoria Franţei de Michelet. Au ieşit din rânduri vitejii vitejilor: Aiax. tocmai pe Traian şi l-a înfiat chemându-lla tron! (Cât de vrednic a fost "alesul". ci politică de stat. Cuvântul proaspăt ajunsese o . tinerii n-au de ~unde să ştie o sumedenie de fapte. auguri sau vreun pontifex maximus. măcar că nici nu fusese botezat. Cetind azi una. nu se poate să nu ştie multe. optimus princeps. SINTEZE ŞTI­ INŢIFICE. Cuvântul lui a hotărât atunci soarta Italiei şi prin urmare a tuturor ţărilor dimprejurul Mediteranei.mereu lumea că ei sunt "proaspeţi". cu fireasca grijă şi smerenie a bătrânilor. povestind cele văzute şi păţite ţn de dânsul. tot astfel începătorii ambiţioşi sunt gata să primească în bagajul lor stiintific cât mai multe noutăti . bântuia pe la noi mania inovaţiilor "cu orice· preţ". Mai întâi.mai ales vorbe noi . alături de ceremonia funerară. 17 Adevărul e că toţi cei înaintaţi în etate ştiu multe. vedem: cum creşte cantitatea cunoştinţelor. In ţările cu o viaţă mai tihnită.. ci spre unchiaşul Appiu • Claudiu adus de mână la Senat de fiii lui. sufletească se poate A) NUMĂRUL CUNOŞTINŢELOR CREŞTE. (Asta nu mai e poezie. care ştia să dea grecilor sfaturile cele mai potrivite.) Să mai amintim că Roma a ajuns la apogeu. ei ştiu că este o primejdie tot atât de mare a te închide cu nătângie în 'cadrul unei singure teorii..partea sufletului". se organizase şi jocuri de întrecere: alergare cu · carele de luptă. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. apoi gloata poporului. tragere cu arcul. spre cine s-au îndreptat ochii tuturor? Nu spre consuli. Cum se îndeasă unele femei frivole să cumpere grabnic ceea ce numesc ele "modern" (un calificativ foarte impropriu). şi altele. am arătat că cei care stau preajma cărţilor. răspunsul este afirmativ. A ceti e pe-acolo un obicei zilnic.uneori chiar mai mult decât ar fi dorit să ştie. se poate judeca dintr-o împrejurare unică: un papă din evul mediu. ales împărat. Adesea o auzeam zicând: Si jeunesse savait . de la o vreme saltarele bătrânilor se umplu cu tot felul de însemnări. Când Pyrrhus încercase cucerirea Italiei. a pus ochii. divinului Nestor. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI II . ştiţi cui a dat-o? Unuia care nu luptase.314 S. si jeunesse savait . apoi puternicul şi vicleanul Ulise şi mulţi-mulţi alţii. Să lăsăm însă la o parte viaţa practică.. În Trilogia ştiinţei. trântă. unde hotăreşte întâi de toate bunul simţ şi să vedem dacă bătrâneţea ajută şi munca pentru ' În . . Bătrânii însă care în cursul vieţii lor au văzut atâtea "noutăţi" ajunse vechituri (şi chiar cârpe aruncate pe maidan) nu-şi mai pierd cumpătul în faţa nici unei mode.ca semn de ~ult~ră. cel mai respectat dintre greci era bătrânul Nestor. s-a rugat de Dumnezeu să primească în locul cel mai de cinste şi pe monarhul cel prea bun. Cei cu procesul generaţiilor ţineau să asigure . potrivit cu gusturile şi ocupaţiile celor din casă. înţeleptului bătrân. Diomed cel cu lancea cât un răzlog şi cu un glas care acoperea strigătul unei cete de 50 d~ luptători. fiindcă vederile îi slăbiseră. - .) E ·de prisos să mai stăruim. spre ei se îndreaptă în zilele grele ochii tuturor. şi altele. dar cu o condiţie: să nu mai ceară aşa ceva pentru nimeni altul19. adică realitatea cea mai aspră dintre toate. Formula cea mai solemnă la romani era: Senatus populusque romanus1 8 .. adică "adunarea bătrânilor" întâi. vrând-nevrând ajung spre bătrâneţe erudiţi. adică trufandale.. Dacă în partea corpului e scădere. Era pentru toţi pensionarii ei un fel de enciclopedic . (_ cultură. pe care abia încercările vieţii le scot la iveală. aducând în contra legiunilor chiar elefanţi (un fel de tancuri ale epocii). dar "urna cea mai adâncă şi neatinsă încă [de] flacără". Din capul locului. în latura constata în unele priviri o reală adăugire. după chibzuinţa cui? A bătrânului senator Nerva care.În Iliada... îndată ce găsesc câteva fapte noi îşi închipuiesc că au ajuns reformatorii specialităţii lor. ci numai privise. ca la Homer. La serbările pentru înmormântarea lui Patroclu. . tot aşa.. nu e familie în care să nu se fi adunat o mică bibliotecă. Nu însă şi mintea. considerată ca un fel de Coran al C. de unde a ieşit şi înţeleapta zicătoare: "Cine n-are un bătrân. În ajunul războiului mondial. dintre toţi generalii. mâine alta. Verificând mereu faptele şi teoriile. tribuni.. să-1 cumpere". care revizuia pesemne listele celor din rai. fugă. Vorba ceea: "Tot păţitu-i priceput". în vremuri pe care tinerii n-aveau de unde să le cuLa Roma. De aceea şi sunt buni de sfat. sporeşte numărul cunoştinţelor. Tinerii. Indureratul Ahile a împărţit tuturor premiile cuvenite. purtând un scut din şapte piei de taur. dobândind pe cel mai bun împărat.

scriind tocmai la sfârşitul vieţii cuvintele dedicaţiei din . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI specialităţii. ajuns la 89 de ani în plină activitate ştiinţifică. iar acelea se ivesc tocmai spre maturitate. este opera octogenarului naturalist de la Grumăzeşti 20 . potrivind mereu cuvintele! Căci ce este versul decât un mozaic de vorbe. Nu uitaţi că între alţii erau de faţă spiritualul Socrate şi amarui umorist Aristofan. războaie.. fără o muncă urmărită până la adânci bătrâneţe? Fără de voie ne aducem amin~ îr. din cel mai lumi• nos secol al culturii antice. Dar spre a realiza o astfel de operă. Zeul roman Fatum era legat la ochi. după ce o netezise până la sfârşitul vieţii. e o dovadă pipăită că bătrâneţea nu împiedică pe c!ne':a ~e a _?cupa un loc de onoare în cadrul m11ncii pentru cultura. Secţ.. Mem. cl!tremure. În astfel de cazuri. Plato pune în gura lui Socrate aceste cuvinte: minţii nu văd limpede decât atunci când ai trupului slă• Solemnă mărturisire şi vrednică de ţinut minte. profesorul Raco~~ . (Uneori la întâmplările oarbe ale naturii fizice se mai poate adăuga şi nătângia omenească. mai are nevoie si de un fel de presbiţie intelectuală. abia însăilat de tânărul Goethe şi opera deplină. unde a venit îns~şi Preşedintele :ftepublicii să-i aducă omagiul Franţei întregi?. Ce viu a simţit adevărul acesta Goethe. Iată câteva pilde.. sporind cunoştinţe­ le şi ascuţind simţul critic. iar răspunderea întârzierii cade întreagă pe creştetul celor ce au împiedicat realizarea la timp a operei de sinteză. Entomologul .) Un lucru rezultă clar din faptele înşirate până aici: măcar că bătrâneţea însemnează scădere fizică. cât şi prin întărirea simţului critic.. înlesneşte sintezele. foile din urmă le-a dat la ti~ar în al 89-lea an al vieţii sale neobosite. Din fericire putem cita pilde chiar din România. mai exista un Cosmos? Câte şi câte întâmplări nu pot risipi munca cuiva chiar în clipa din urmă! Incendii. ŞI fimdca e vorba de stiinţele naturale se cuvine să mărturisim că. singura speranţă e ca opera să fie continuată de cineva dintre urmaşi. Ştlinţif. sunt gata să primească si înnoiri dar cu măsură si sub rezerva unei verificări cât mai Îungi Pe lângă inevitabila ~rudiţie. Dacă bătrâneţea. După ce publicase o sumă de opere capitale.") Dar vestitul istoric Ranke l-a întrecut şi pe Humboldt ca iniţiativă până în seara târzie a vietii. fără să te împiedici de cele apropiate. Putea el sa aJunga. epidemii şi alte şi alte calamităţi.dială în ce priveşte speologia prin silinţele altui bătrân naturalist. B) SPOR iN CALITATEA GUSTULUI ESTETIC. Aristide Caradja. pe cât e de mare pericolul de a schimb~ teoriile ca decoraţiile. Alex. Dar zornăiala a~t~ încetează iute şi degrabă. ei dobândesc un simţ critic tot mai fin. menite a deştepta în sufletul altora anume cugete. care înlesneşte închegarea marilor sinteze "Ochii 'besc".In minunata sa . ea poate fi în latura intelectuală un real câştig. Clujul a ajuns şi el un centru de însemnătate mm.filosof'. cum ne-a lăsat-o la 82 de ani bătrânul poet. după cum d-1 Ca~adjaa făcut dintr-un sat moldovean "un centru pe glob"*. Frumoasa sinteză bio-geo~afică.. Humboldt a scris marea sa operă Cosmos.316 S. şin:I acesta de idei si de vestitul entomolog Fabre. abia după 70 de ani. prezentată anul trecut Academiei în chip atât de elogios de colegul nostru d-1 Traian Săvulescu. Ce deosebire între Faust. adică înlesnirea de a vedea I~crurile mai depărtate.în pustn'icia grădinei sale. patriarhul istoricil~r începu la 90 de ani să mai scrie o istorie uni ver~ală (Weltgeschichte). după cum al 18-lea fusese numit "secolul lui Voltaire. 'Puteau să· fie realizate astfel de opere. atât prin sporul cunoştinţelor. Mai mare şi decât sporul cunoştinţelor este ascuţirea gustului estetic. Intâmplarea este atotputernică şi în bine. nu-i mai puţin adevărat că amânarea operei până în anii din urmă ai veleatului omenesc e şi o reală primejdie. (Despre valoarea acestei monumentale sinteze. Pen~ tru ce? Pentru că sinteza. anume armonii de imagini şi anume ritmuri muzicale {fără a cădea în exagerarea simbolistului care cerea de la musique avant tout 21 ).entomolog şi filosof (Analele Academiei Române. S-a opnt 1~ al saselea volum. Răsunet durabil au numai operele cu adevărat artistice. Cine nu îndrugă în anii adolescentei câteva stihuri ce din coadă au să sune". 1945). pe lângă geniu mai trebuie timp şi iarăşi timp. e destul să amintim atât: contemporanii credeau că secolul al 19-lea se va numi "Secolul lui Humboldt". revoluţii. cum i s-a zis ·"Homer al animalelor"~ fără ostenelile unei lungi vieti. dar şi în rău. lăsând în al 96-lea an al vieţii lucrarea neterminată. o însuşire care nu se poat~ cere t~neriio:. ştiinţifice. 317 operă Banchetul. capătă ceva şi mai de preţ: putinţa de a ajunge la sinteze. dând gata câte un tom pe fiecare an. Dar iată alături de lumină şi inevitabila umbră. · * TRAIAN SĂVULESCU. Apoi. de la o vreme. Bătrânii sunt scutiţi de astfel de fudulii. pe lângă un matenal considerabil. fiindcă fusese făcută faţă de floarea intelectualităţii ateniene. ca şi zmeii de hârtie!. De-ar fi murit Humboldt la 70 de ani. numai din dorinţa de paradă. .

toare şi simţirea cea mai adâncă dintre câte s-au ivit în viaţa neamului românesc.. zerstoben ist das freundliche Gedriinge. ne-ar fi lăsat 'la urmă acel Carmen Saeculare ce-l visase el odată ... după ce văzuse ruinele podului făcut de împărat la Dunăre şi se gândea la toate amărăciunile de care a avut parte Dacia felix. Mare noroc pentru Goethe. ci în desfăşurarea dramatică a vieţii înseşi (punând faţă în faţă cei doi poli ai omenirii: "eternul feminin". Rătăcitor prin ele . iar pentru muritori timpul lung se cheamă bătrâneţe.. să fi apucat anii poetului de la Weimar! Ce păcat că mintea cea mai cuprinză.. călăuzit de Virgiliu. Cicero mărturiseşte că bătrâneţea l-a făcut mai amar (amariorem me senectus facit). când Cicero se dusese până la Rhodos să asculte pe învăţatul Posidonius. când ştim că toate operele mari au avut nevoie şi de mult timp.. după ce încă din anii tineri se aşezase alături de cei doi-trei poeţi-filosofi ai omenirii! Căci nu sunt veşnici oamenii ca Traian! Aşa suspina acum vreo două veacuri şi mai bine Miron Costin. Dante.318 S. * Mein Lied ertont der unbekannten Menge . de ce n-a apucat să isprăvească măcar drama sa Decebal! În lumina de apoteoză a flăcărilor Sarmisegetuzei. chiar şi pentru veacurile când atinsese culmea filosofiei.cer de stele. Ce-i sta dinaintea ochilor i s-a părut dintr-o dată departe. Câtă deosebire faţă de anii tinereţei.se alesese un rău: se ţinea numai de petreceri şi de blestemăţii. încât am fi putut privi cu seninătate orice nenorocire trecătoare. fata lui. la Tyr sau la Cartagina. . De soţie se despărţise. Ce nu ne-ar fi dăruit Eminescu dacă ar fi atins pragul bătrâneţei... palatele şi pânzele din muzeele întregii Italii. foarte departe. ca şi doctorul Faust. văzându-se acuma aproape singur: . templele. luând o femeie mai tânără şi sub nivelul său sufletesc. Cel care a scris Rugăciunea unui dac şi a implorat ca pe un sfânt pe Ştefan-Vodă în versurile Doinei. zugrăvind ca nimeni altul marile aspecte cosmice: Un cer de stele dedesubt Deasupra. iar Goethe. întunecarea atât de timpurie a lui Eminescu este şi va fi o veşnică umbră dea•Supra vieţii poporului nostru. n-au avut parte să dea la iveală tot ce era sădit în ele! Geniul care îşi arătase puterea de creaţie în Satire 22 şi Luceafărul. băiatul trimis la Atena pentru studii . De-ar fi avut parte de regala bătrâ­ neţe a lui Goethe. iar ce fusese odinioară îi devenise iarăşi o realitate apropiată.. a dăruit la rândul său o operă de artă mai durabilă decât toate statuile. Însă bătrânul maestru îşi dă seama că. MEHEDINŢI Faust. fără larga perspectivă a unei vieţi atât de lungi. iar bătrânul făcuse greşeala să se însoare din nou. plângându-i toate durerile şi bucurându-se de toate bucuriile lui.. a cărui cultură universală şi echilibru sufletesc îi făcuseră c . Drama aceasta filosofică (un fel de Cosmos al sufletului) ar fi fost cu neputinţă să ajungă la împlinire.. S-a risipit îmbulzeala prietenilor! Cântarea mea răsună mulţimii necunoscute* . a lă­ sat ţării sale şi lumii întregi o zestre sufletească ale cărei dimensi-:uni nu ştim cum vor mai putea fi întrecute. în fragmentul epic de la Rovine a reînviat trecutul mai clar decât toate volumele istoricilor. Este însă vreo etate scutită de amără­ ciuni? Apoi să nu uităm şi anume împrejurări din viaţa "amărât ului" orator. E drept că anii amurgului pot aduce cu ei şi multă umbră însuflet.. Fă­ mântui şi iadul laolaltă. Lacrimile îi păinjinesc vederea (Thrăne folgt den Thră­ nen) . ·' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 319 cel care colindase toate ţinuturile neamului românesc. el ar fi arătat lumii că nu la Troia. Homer a lăsat întregului popor grec un nesecat sprijin sufletesc şi un temei de educaţie naţională. cum mare fusese şi norocul lui Humboldt coborârea aceasta lină spre pragul din urmă al vieţii! Doamne. Copleşit de mulţimea amintirilor din tinereţe e cuprins de melancolie.. Care efeb atenian se suia pe Acropole fără să se simtă înviorat de amintirea unor strămoşi "asemenea zeilor". Ce păcat că geniului i-a lipsit Timpul .De aceea. Părea un fulger ne-ntrerupt. cu atâtea bucurii şi atâtea întristări. cum îi înfăţi­ şase genialul povestitor al tinereţei neamului elin! Virgiliu a dat şi el poporului roman un fel de încununare seculară prin Eneida şi Georgice. ci în Carpaţi s-a arătat culminarea sufletului antichităţii în latura etică. scriind Faust. însă nu în tonul contemplativ al descrierii epice. aşe­ zată "în calea răutăţilor". . de ce n-a trăit şi Eminescu [al] nostru. dacă artistul însuşi n-ar fi ajuns. până la limanul liniştit al bătrâneţei. inspiratul cântăreţ care. ca un etern imn pentru toată suflarea românească. Ce norocos a. artei şi ştiinţei antice.o nouă Divina Commedia. n-ar fi putut înfăţişa în opera sa tot universul moral: Cerul. Tullia (Tulliola cum o alinta el) murise. . contribuţia românească la cultura omenirii ar fi fost de pe acuma atât de însemnată.frumuseţea şi simţirea Margaretei şi eternul masculin .. -cugetarea şi fapta lui Faust). fost neamul elin! În lliada şi Odiseea.

Rubens încredmţa execu. care lucrează numai la dezlegarea problemelor de ' optica. iar în senat să pronunţe Catilinarele. arhrtecţ1. geniile etice.a~ grav. Dar faptele înşirate mai înainte sunt de ajuns spre a dovedi că bătrâ­ neţea poate fi un dar. ba încă ŞI autorul une1 Ars Poetwa. viaţa lungă le adaugă nu numai cantitatea cunoştinţelor. că o descoperire ştiinţifică poate fi comandată ca o păreche de încălţăminte. să vezi că tânărul pe care l-ai ridicat. arhitectura JI ~hi~r m pictura)_ se folosesc ŞI de muncă străină pentru u?ele parţi dm opera lor. numărul artiştilor. sunt extrem de rare: le putem număra pe degetele de la mână în tot şirul veacurilor. ace~a S·a SinUCIS moraliceşte.c S~hr~le? ~drept că unii . Maioresc~ avea o v~rb~ pe care bătrânul critic o spunea cu un fel de serioZitate umonstlca. Dimpotrivă. perienţa ) C) SPORUL SIMŢULUI ESTETIC. exanilor din urmă îl ajutase să scrie De senectute şi alte opere filosofice.chiar când ajunge la treapta de savant . în t?ţi ~':ii .câte o Mona Lisa. apoi vine l~ Academie cu basmul catastrofismului. scăderea de azi nu anulează genialitatea de ieri. Unde mai pui şi declaraţiile politice . În artă.d~scipolilor mai meşteri: dar grup~rea figunlor.. muzicanţi şi cântăreţi cu sutele şi cu muie.ial care a fost Homer. Şi t:auşi. annonizarea colorilor si dinamism. fiindcă munca lor e cea mai grea dintre toate.oetul roman ~ha ce sp':lne.Dar nici în artă. Artistul tot aşa: azi.cu sale. se arătase un oportunist de rând. Cu tot~l alte!e sunt canoanele moralei. bunăoară) are la îndemână o cohortă întreagă de ~~ec~ah_yti.nu creează decât intermitent. anatomia a rămas. c:um ar fi zis Descartes) apare de obiCei pe la începutul carierei. Din contra. Izvorul mspira. actori. ori Dante. mărginindu-se apm l~ repetare~ cl~şeului. Şi încă ceva: munca pentru progresul ştiinţei e în .de şt~mţ~ este relativ mare. MEHEDINŢI reputaţia unui fel de Goethe al antichităţii. Eroii artei sunt vrednici de admiraţie.. Repetăm: e adevărat că zilele amurgului sporesc umbra. cu toa"tă univ~r~a~Itatea ŞI puterea lui neasemănată. Faust întreg e opera lui Goethe. iar uneori chiar darul cel mai mare al vieţii. Despre unul care se poticnea rău el zicea· Bun bun~ băiat. dar înalţă şi tonalitatea simţului etic. toată recunoştinţa noastră. Ea cere o încordare neadormită _ fără pauză.tl scenei între~ ~·· într-un cuvânt. lucrurile stau altfel. gata să pună (cum l-a şi pus) pe binefăcătorul său în capul listei celor ce aveau să fie asasinaţi sub noul triumvirat23 . când ştim că chiar celor mai puternici între puternici.. iar mai târziu urmează dezvoltarea corolarelor ei.Şl tot restul vieţii rămâne definitiv surpat. Omul de ştiinţă face azi o descoperire însemnată iar O:âine poate. ori mă­ car la jumătatea drumului vieţii? E de prisos să mai întrebăm.. AJutat-~ cm~va pe. Omul de ştiinţă. creator puternic.~ădea în ci~e ştie ce erezie. sprijinindu-se pe colaborarea contemporanilor şi pe temeliile puse de predecesori.. Michelangelo.320 S. Dar asta nu înseamnă că bătrâneţea e de vină. . ducând pe artist până la opere de universală însemnătate.un adormit ori autor al unei opere secundare. Leonardo da Vinei. mâine . Al treilea câştig al vieţii lungi este cel mai însemnat dintre toate: bătrâneţea sporeşte nu numai cantitatea cunoştinţelor şi calitatea gustului estetic. intermitentă. adoarme si te adoarme chiar povestitorul gen. de Beethoven.tarea unor. întocmai ca si a savantu~ui.(Zeiss.fragr. Ce s-ar fi ales de Goethe. după care au urmat Filipicele ce I-au ridicat alături de faima lui Pemostene. sculptori. Cuv1er creează anatomia comparată. Să vezi Roma frământată de Catilina şi alţii de teapa lui.scn. este. Aşa mărturisea Horaţiu şi P. Nici Leonardo da Vinei.nentc .artişti (în sculptură. Dar eroii moralei stau şi mai sus în ierarhia valorilor sociale. dacă ar fi murit şi ei în tinereţe. Ideea sa cea mai originală {intuiţia majoră. fiindcă lor le datorăm partea cea mai încântătoare a culturii. Eroii ştiinţei sunt respectabili şi merită. Beethoven să compună Simfoniile. pictori.I r:Ic~ măcar. Din timp în timp. nu picta în toate zilele_ Ş. In tablourile sale uriaşe. Iata de ce numărul oamenilor de ştiinţă creşte azi atât de repede. Discours sur les revoluhons du globe.ttei seacă chiar de la început. dar şi calitatea gustului estetic. partea esenţială e~a toată de mana maestrulm. (Despre astfel de nenoroCiţi nu se mm poate repeta vorba veche: De mortuis nihil nisi . Pentru ce? Pentru că toţi ceilalţi au măcar libertatea de a se odihni după ce muncesc. fără să sufere partea ~ozi­ tlva a mun. Chimistul Ostwald spunea încă de acum jumătate de secol. . Poeţi. fiind el însuşi un mare artist. De ce? Fiindcă morala nu admite intermitenţe. ca şi al -=~ oamemlor . E de ajuns o singură că­ dere grava. dran:~turgi.. în loc să fie apără­ torul republicii.. când ajută împlinirea unor opere capitale în ştiinţă sau în artă. expresia fiziOnomiei. Insă creaţia artistului. ori pe Eminescu ~a . bună parte colectivă. Basmul s-a dus.atât de întinsă e colaborarea celor ce dau asalt aceleiaşi probleme. Ba încă Ia unii artlşt~. N-am fost şi noi martori la pregătirea bombei atomice după comandă? Cutare in- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 321 sti tut t~hr:ic . Atâta n':lma~ că a ucis pe tat-său . Cine a ~eşit ~ d.

scade şi egoismul -izvorul atâtor rele. adăugân­ du-ş~ exp~nenţa. e sigur că-1 apropie cel puţin de abnegare. Moliere şi Balzac nu-s niscaiva căzături neputincioase.Bătrâneţe: cumpătare. bătrânul. ce găsim? Un lucru nu se poate mai îmbucurător: cu cât se apropie amurgul vieţii. Zgârcitul e altceva: chiar din tinereţe. Căci dacă bătrâneţea nu-l apropie pe om de perfecţiune. hotărât. cu atâta numărul greşelilor scade. Vorbele astea parcă sună a prohodire. ase~ănat mereu_ de poet cu un leu înfuriat. gata să rupă şi cu dinţii dm trupul lm Rector. Trecând de la omenire la individ: Pruncul şi copilul e abia un sâmbure de om şi stă deci foarte apro~.. Iar cine crede că astfel de apucături brutale se potriveau nu~ai cu ti_mpurile lui Homer. iar bătrâ­ nn sunt îngăduitori nu numai faţă de semenii lor. Cel mai admirat în circuri arene si cinematografe este cel tare la ciolan (cutare negru: Jim. gem. au cu gândul ori cu cuvântul. as~ sunt si popoarele tinere. bătrânii sunt de obicei miloşi şi darnici. începe a-şi înfrâna pornirile animalice. încep~ a miji simţul estetic . Mai târziu.. nu virtutea. Pere Grandet al lui Balzac e un monstru. ei sunt "strângători" nu zgârciţi. E ştiut că părinţii dau de la o vreme copiilor lor tot ce-au agonisit. singura lui moştenitoare (o !?ucenică... . iar la moarte îi găseşte lumea încremeniţi pe saltele putrede.un _mare pas spre îmblânzire (zorile culturii). E cunoscut şi prea cunoscut aforismul întemeietorului Junimii: "Arta vieţii? Rezervă.pe de_ restul animale~or. dacă ar putea. Campionul clasei este fala camarazilor. până în tabăra grecilor. înseninare. aşa că ocazia de a greşi e tot mai rară. târât după carul de luptă. vă­ zând cât de jos rămâne viaţa reală faţă de etica ideală.. preţuieşte întâi de toate vârtutea. lealitatea. bărbaţii se stăpânesc. generozitatea discretia si alt~le târziu dacă sunt luate în seamă. . Putem spune fără teamă de a greşi. entuziasmul ela culme când labele lui de urs aruncă pe podeala ringului altă namilă tot atât de grobiană cu fălcile fărâmate şi cu gura plină de sânge. pe care le socotesc mai potrivite cu idealul urmărit de ei în viaţă. îşi ascund trupul sub haine corcoţoase. iar din "partea sufletului" lasă cât pot şi aşezămintelor publice. în care stau dosi te averi nebănuite de nimeni. abia în rândul al doilea sunt preţu­ Iţi şcolaru talentaţi şi muncitori. 24 Veninul le-a otrăvit tot vinul. cât despre însuşirile etice: simtul de dreptate. împreună cu biata maică-sa). un rechin gata să înghită orice pradă. dar blânzi cu ·toate vietăţile.nu. Repetăm: creaţia artistului şi a savantului e sporadică.. ţinuta morală este ceva permanent şi cere o necurmată apropiere de notele cele mai înalte ale gamei. Greşeşte omul cât trăieş­ te. ştiind din experienţă că e greu să găseşti ceea ce n-ai pus bine din timp. să nu uite că şi azi gloata mai puţm reflexiVă. . modestia. se tânguiesc. Nu. Şi cum sunt i~divizii. până la martirul contemporan Gandhi. îngăduinţă. ce le rămâne decât să dea? A dărui e pentru ei n~ numai ceva logic. dar şi un izvor de bucurie.' tin~rii ajun~ c~_Iar la violenţe (joco din mano).. cumpătarea se iveşte abia la maturitate şi tocmai bătrâneţea aduce cu sine liniştea şi renunţarea. uneori sunt chiar agresivi. că asprimea sufletului este mvers proporţională cu etatea. şi tocmai spre ~atu:Itate se ad~ugă respectul faţă de înţelepciune şi omenie. cără­ băneşte de toate şi de la toţi numai pentru el. Nu ne împăcăm chiar cu toate. faima cea mai mare o au ghiogarii c~i puternici: Aiax. adică tânără la minte. ci oameni..s. sunt şi cruzi cu animalele. stăpânin­ du-şi egmsmul. ca cerşetorii ce se prefac că-s bolnavi şi lipsiţi. -~ . ce-i dă diavolul în gând? Indeamnă fata să-i facă ea testament lui! Avarii lui Flaut. cu ştiinţă şi fără ştiinţă".. Întorcându-ne acum spre bătrâneţe. pornir~ instructivă si brutalitate animalică: homo homini lupus 26 . e precumpănitor nesaţul. s-ar încolăci ca şerpii împrejurul propriului lor corp . sau cum îl mai cheamă). Copiii se încaieră usor si adesea di~ lipsă de experienţă. În loc să lase bănetul şi toată averea fetei. abnegare. ori câtă vechime şi orice aromă va fi avut.de ce geniile etice au fost atât de rare. în puterea· anilor şi plini de o luciditate reptiliană. La Homer.' Noe . Isprăvindu-si socotelile vieţii. Adolescentul şi tânărul. "au cu fapta.322 S. Joe. e lacom şi acaparator.. îşi mănâncă de sub unghii. de la marele mucenic Socrate. Imputarea că bătrânii ar fi zgârciţi se reazemă pe o iluzie. Gândiţi-vă: idealul cel mai dintâi al copilului e să creas~ă repede şi puternic. Un lucru e însă vădit: pe măsură ce scade încordarea luptei pentru trai. msuşirea cea mm caracteristică şi mai târzie a speciei colective homo sapien.25 ' In rezumat: În pruncia omenirii. cumpătare. Departe de noi gândul că bătrâneţea ar însemna perfecţiune. discreţiune. Din contra. Iar omul matur face un pas şi mai departe: caută punctul de contact cu antagonistii si încearcă să stabilească norme de purtare valabile pentru to~tă lumea. Diomed şi în fruntea tuturor bătăiosul Ahile. :---:-chiar ~acă e sărac la minte.. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI be'ne . Iată . în genere negaţiune şi în rezumat abnegaţiune". În sfârşit. La tineri. îşi anulea- " ·~ "/ 323 (_ . însă recunoaştem că ele cuprind ~-~~~-mult adevăr mai ales în ce priveşte faza din urmă a vieţii.

trăieşte între ţărani. Căci ce este vanitatea? E forma cea ma1 neghwaba ŞI ma1 ridicolă a egoismului. pe atâta e de ~ezerva~ şi smerit cel care îşi dă s~ama de caducit~t~a _formel~r. Care se laudă cu recenzii scrise tot de el? Se bucura de ba~chet: ~~ de omagii pe care singur şi le-a pus la cale? Astfel de papuş:rn sunt semn sigur de paupertate intelectuală. dar pe un fel de iobăgie asiatică. Asemenea prorocului retras în pustia Iordanului. atotputernică în bine. După ce încercase să cuprindă în mintea sa Universul (studiase filosofia. adică ficţiune. nu ne rămâne decât să trecem dincolo de lumea cărtu­ rarilor spre a judeca bătrâneţea celor care nu-şi obosesc mintea citind şi s~riind. . culegând florile cele mai frumoase şi mai bine mirositoare din grădina vieţii. muncind cu palmele şi găsind pacea cugetului în măruntele creaţii ale plugarului. Şi asta e literatură? Pentru cel care s-ar î'ndoi şi de sinceritatea lui Tolstoi. ci şi cu fapta. Goethe. auch Theologie .. ~un.. medicina. Ş1 toc~a~ acesta e cazul bătrânilor. In ce grădină nu-s pomi altoiţi de mâna lui? De când a îmbătrânit. "Decalogul muncii". Din ~ontra.. în locul ambiţiei de a întrece pe alţn.8. în faţa aceleiaşi întrebări am ajuns Aac~m la~ a.Iată cutare moşneag "cu mânăbună". La 1891. In locul ostentaţie! ŞI grandJlocvenţei. patriei.~t ~ăspuns: "Înţelepciunea vieţii? . fiindcă a izbutit să sece o • m1a.r cc:pavază contra factorilor imponderabili. Pe ce cale îl îndreaptă experienţa vieţii şi bă­ trâneţea? Se leapădă de toate.vanitatea. MEHEDINTI 324 ) '' ) ză aproape tot egoismul. un imn ce răsunase în sufletul românilor de pretutindeni27... îşi simte sufletul împăcat.. rezerv::. . cel ajuns în pragul bătrân~­ tei începe a mai schimba chiar unele din aforismele pe care le pn~ise în tinerete fără nici o împotrivire.Asta nu mai e literatură. mtehgenţă şi cât bun simţ îi lipseşte. dar şi în rău).înţ:_lepcmm:. colane. festivă la împlinirea unui sfert de secol de la întemeierea Academiei. panghc1 ŞI alte panglicării din bâlciul deşertăciunilor omeneşti.w. de * Cf.. fiindcă ea însemneaz~ simţul I~el~tlvitaţu valorilor si ne îndeamnă la respectarea Adevarului. cu câteva luni înainte de moarte. Poate că nimeni între moderni n-a arătat atâta sete de purificare. P~ Aca~ e vanitosul de mişcăreţ şi grandilocvent. cu ce se mulţumeşte după atâta zbucium care îl dusese până la un pas de sinucidere? Ajuns la bătrâ­ neţe. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 325 la semeţie la modestie. ca un burghez alintat de soartă. e mulţumirea omului-fleac c~ aparenţa lucrurilor . chiar când miezul lor hp~e~~· A~ putea spune aforistic: omul are exact at. niCI · .retragerea. cordoane. Iar dacă ne uităm cu luare-aminte. manifestată întâi şi întâi prin ştergerea.ereni~ (în faţ~ I_ntamplan. Văzând că viaţa nu-i geometrie. Cel care ţinuse în tinereţe vestita prelegere despre istoria. renţa drept realitate? Care poartă decoraţn cerute yrm m1logeala . muncă dm toata lnLma :··: ~~ pus în frunte smerenia. neroadă. ci pildă de reală înseninare la cei ajunşi în amurgul vieţii. începând cu cea ma1.tină făcând-o loc bun de arătură! 'i/n <-•ce însă cititorul: Faust e literatură. bătrânul conte trăia predicând nu numai cu vorba. Mihail Kogălniceanu a primit însărcinarea de a rosti în faţa regelui Carol I cuvântarea.:. a trăit toată viaţa cu deprinderi aristocratice în cercul curţii de la Weimar.t m genere scutiţi de o astfel de ridicolă slăb~ci~ne. până şi al firului de iarbă peste care e nevOI: sa calce. e1 s1mt m~lţum1rea d~ a înlesni dezvoltarea tuturor valorilor pozitive. onca~m u~m~e d~ vanitate. smerenia şi altruismul. După faza ofensivă a traiului urmează astfel o nou~ ~az~. discreţw. devenind ca budiştii prieten . . ~dică lepădarea de toate impurităţile.cu coaja fructelor. el minte. t. c~~e a~ vrea sa treac~ drept o~.Fie şi aşa! Iată însă cazul lui Tolstoi. .onunde le-ar mtâlni. Far. nu prea departe de sclavie. e1 simt plăcerea tăcerii (libido tacendi.al ~uturor făpturilor. Cu experienţa unor timpuri neasemă~at mai grele decât acelea prin care trecuse generatia lui Maiorescu.âta :-ranitate.omenie . Faust. De la egoism. începutul unei epoci noi în viata omenirii. c~~ ~ic?a mi se pa~e Juvenal).. .nu poate fi nici o formă de asigurare~ :ieţii. pnn firea lucrunlor. altoind pădureţii ale căror poame el ştie bine că nu va putea să le vadă şi e mulţumit bătrânul ca un preot care.e scădere şi desfigurare. sufleteşte msa este o trans~gurare. batranetea . umflându-ş1 :'~ce~ ŞI mcarcându-şi pieptul cu alămuri. Poat~ fi mu_:cmosul mţelept? El nu-i decât o maimuţă. care e rostul lui cel mare? În fiecare primăvară colindă grădinile satului. cei ajunşi în scara vwţu. nici..Sm. dă binecuvântare poporenilor lui zicându-le: "Pace vouă!" ._. ieşind din liturghie. în /S. Se născuse între cei de sus si cunoscuse în tinereţe toată lărgimea unei vieţi întemeiate nu p~ sclavie. ca cea din antichitate.însuşirea supremă a speciei omeneştL Car..Nu strică să amintim câteva chiar din viaţa poporului nostru. îmbracă sumanul mojicilor. Trupeşte. Din contra.a adev~: . trece tot mm mult spre altrmsm. Dovada. ca mucenicul de la Iasnaia Poliana.td ~amto~ul pune aparenţa în locul realităţii. Îl ştie tot satul. astfel de pilde putem descoperi în toate colţurile lumii şi pe toate treptele sociale. cata. Poate fi u~~ehgent ce~ car? 1a ap~.] Altă creştere: şcoala muncii. MEHEDINTI. Juris" terei -ba încă şi teologia*).

cred că soarele stă pe loc să se uite la ei. Când se apropie însă noaptea cea mare. • Imprejurătile i-au fost potrivnice. De acolo işi poate arunca privirea până în zare. In ce priveşte întâia sarcină. el nu mai are alt interes decât al adevărului: să le spună cât mai exact ce-a văzut în cale. CI toc~a1 pe culme. pe lângă ~arcina preoţiei. când astru! se stinge pe încetul în aureoJa propriei sale lumini. Cum? In două chipuri: arătându-le [în) ce fel s-ar putea ocoli rătăciriie si ce lacun_e trebuie ~. în cele afirmate aici. Şi ~cuma. s-a mărginit deci să înşire câteva premise mtr-o Anexă. ajută la înălţarea simţului etic.. după ce târâş-grăpiş a trecut de greutăţile urcuşulm. îmbrăţişându-1. Lepădând titlul de nobleţe. Se putea o atitudine mai solemnă. Îndată ce au făcut doi-trei paşi. Bătrânii fireşte nu mai au ast(el de slăbiciuni (afară de rare secături. ai fost şi prietenul meu" 29 . lăsând altora onorurile. în etate de 73 de ani. mai mult decât tot restul. soarele câte de soare. Rărp. se~nâ~d c~ '.. Povestitorul a spus ce-a văzut. pot mmtCI măcar numele celui care a greşit . pentru omul de temperament etic. Cea mai obtşnuită este supra-evaluarea. unde pă­ mântul se sfârşcşte şi începe seninul cerului. cu conştiinţă şi chiar fără ştiinţă. în lunga călătorie pe bolta cerului. Pere Foucauld. E amără­ c~unea lor că nu mai pot îndrepta unele erori. Cei mai inimos orator al neamului (repet: cel mai inimos) a lăsat atunci şi suveranului cărunt şi tânărului principe de coroană îndrumări "cu limbă de moarte": "Sire. 247). o cuvântare tot aşa de vibrantă ca cea din tinereţe. * Făcând deci suma celor înşirate până aici. mai multă uitare de sine şi grijă de urmaşi? 28 Altă pildă. Ele dovedesc însă măcar atâta: dorinţa bătrânilor de a fi impersonali.l_n num~r _C~n fel de Nirvana literară). Pentru artist. însuşirea cea mai de tă!Ţl CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI 327 preţ a vieţii. norocul cel mare e să trăiască destul spre a-şi aduna materialul necesar cercetărilor sale. o ultimă întrebare: nu cumva. 1946. monarhia cu două capete). spre a le cruţa orice zadarnică abatere din drum.. apoi îşi măcinase timpul şi puterile slujind ţara. pentru omul de ştiinţă. Cine are timp înainte compensează c~t de puţm greşelile. pe care o pot Judeca exact numai cei sosiţi la pragul din urmă. nu ambiţiile sale ori interesele vreunui partid.. apogeul domniei regelui Carol. după ce condusese atât de magistral politica ţării că atrăsese laudele tuturor Puterilor Mari (afară de Austro-Ungaria. soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrâneţe şi să apropie şi pe alţii de ceea ce se cheamă omenie.dacă poate . În India unii cărturari îsi leapădă chiar nu~ele. Vanitatea este atât de înfiptă în inima omului. fericirea cea mai mare e să aibă destul timp pentru realizarea operelor capitale şi îndeosebi a capodoperelor care se leagă mai adânc de firea poporului din care s-a născut. iată-! prezidând tot aşa de !Ţlagistral şi pacea de la Bucureşti. îmbogăţind astfel cu ceva nou cultura omenirii. povesbtorul s-a arătat părtinitor faţă de cei cu părul alb? Să lăsăm răspunsul pe seama celor ce au ascultat de[spre] ce a fost vorba.Înşirând ( scăderi_le bătrânilor. i-a -~-~--. Geografului să-i fie permisă o singură constatare: cel Il_lai larg_ orizont se înfăţişează călătorului nu pe umerii muntelui.presupune între altele şi apropierea de bătrâ­ neţe.să ajungă şi la o sinteză originală. ·· · · În sfârşit. a ~ers mat departe. renunţând la rangul diri armată s-a fă­ cut misionar în Africa şi. Un francez. Indată ce sarcina a fost îndeplinită. Momentul solemn al . nu se ştie. La fel. Dacă vor folosi cuiva. Adânc îngrijorat. La 1913. a terminat opera filol~gică a ( . iar .zis: . cu gândul cu cuv_ântul .aproape nu-i luat în seamă. · Aceasta e treimea postulatelor omului de cultură. la 74 de ani. Mai ales începătorii cad lesne în ispită. văd că n-am stăruit destul asupra unei împre- J~ran. regele Carol. socot că nu ne depăr­ de adevărul faptelor.âne doar o mângâiere: speranţa că vei scuti măcar pe urmasi de eroare.zilei e spre seară. a~ fi dorit să termine o lucrare cu acest titlu: Cum s-ar putea seri~ bwgra{ia unet ştunţe? (Vezi Premise şi concluzii la "Terra".. p. Titu Maiorescu. Se putea mai multă lepădare de sine şi de toate slăbiciunile omeneşti în faţa intereselor pentru stat? Cred că nu mai este acum nici o îndoială că bătrâneţea. apoi atr~gând tineretului luarea-aminte asupra slăbi­ cmmlor fint omeneşti. în timpuri foarte grele (se gândea la sfârşitul războiului pentru neatârnare) aţi dus Ţara la izbândă.cum vedeţi. să urmeze şi el cu aceeaşi stăruinţă lucrarea cea mare a redeşteptării şi înălţării neamului românesc". dar şi înduioşat până la lacrimi. În acea altitudine gândindu-se la cei ce vin pe urmă. se dezbracă chiar de şefia partidului. :' . rezumând istoria întregii noastre Renaşteri. D~că nu pot înlătura 1mperfecţmmle vteţu.ă fie împl!nite. Moştenitorul vostru să ia învăţătură. el renunţă la rangul de prim-ministru.Ai fost nu numai ministrul. cu toată suferinţa trupească.326 S. iar realizarea )or. Atâta am avut de spus. autorul a căutat s-o împlinească scriind Terra· p~ntru a dou~. a pronunţat aici. că chiar tâmpitul se laudă şi ar dori să aibă admiratori" (Pascal). Dacă în mijlocul aproximatiilor traiului zilnic ochii săi 1111 vor fi deosebit lucrurile destul de pr~cis* . ceea ce preţuieşte totdeauna mai mult decât orice lucrare parţială. vieţii. toate isprăvile vicţu nu trag la cântar cât o singură lunecare. a căror vanitate e fără leac). încheind aşa: In latura intelectuală.

După zile de atâta întunenc. a răsfoi.trăgân~Lclopote*Autorul fiind. Ase răzbuTUL însemna .upre.de P.l. de convu:~~rea'exprim~tă în'cunoscntul aforism: Jnţe!epciun~a ·vwţu? Dtscreţte. Aici putem însă ilibui înţelesul vechi al c. deoarece norii nu se pot răzbuna co.c. Cum ·a putut din răzbunare să iasă tocmai vindecare? La munte. Mehedinţi). iar ca ulttmă almare mun0I· .. lăsăm să urmeze aceste scurte constatări: mărturisirile înşirate altuiierudit misionar. Până atunci vor fi de ajuns câteva rânduri pentru cetitorul care ar voi să ştie cum şi de ce geograful s-a apropiat uneori şi de literatură.nici vremea.e face iarăşi bun.vindecare ce .t . în total abnegaţiune".llinau to.di. .'negaţiune.ăsgân.ale cărui raze . rezerva. se zice că "se răzbună vremea". ~ 31 tre munton m chpa dm urma a vwţu · A " • • • ' ' .ale.se:r. Ce mai preţuieşte şt un btet num~ m faya etermt~ţu. să ne put~m bucur~ m~car .cum . Ca să nu lungim vorba. ..lui .1.tepJ.despărţ. lu..ra nimănui. răsplăti .însemna a răzbuna.. . aici vor părea ceva de la sine înţeles. Cei mat mu~ţl ~e a~ropte. · ~ 'nte de mai multă lumină" cum a dont cel ma1 semn dmaicl 1nai.uvântului.llnătăţii ze1.. ei trăgeau cu săgeţi asupra norilor ca să şJ@ge spiritele rele. Ciudată imagine.c:enu. ~. . Arta este o vindecare.1 s-o arate mtreaga omenirii întregi. de care ai? avut arte în secolul al XX-lea până azi.s.s.Bătrânii a'ung usor la astfel de gânduri.fac . c. lucrul devine tot mai îndoielnic (Nota: .~i sătenii noştri .a.~ datori~ acelor~ e să nu ascundă lumina sub obroc.m. ·.Şi .ă • Doar rarea interesa .luJ..um a răscumpăra însemna a cumpăra încă o dată.odinioară :a .. . PREMISE SI CONCLUZII LA "TERRA" AMINiTIRI ŞI MĂRTURISIRI ) VINDECARE ŞI ÎMPĂCARE Când Ethnos* va fi la îndemâna oricui (ca împlinire la Terra).it de cărţile ~ S. tipărind-o numai:~u m~mele răp?~atului pe co~eZ::.stări anterioare.nt.S. Legătura in . r. Cuvântul "vindec" îşi are originea în vorba latină . 30 1. . în genere.ce priveşte vremea s-a făcut de bună seamă aşa: dacii priveau furtuna şi vremea rea ca Mfi .după c. însemnează repetarea zun~i . <:ând cerul începe a se însenina după mai multe zile de ploaie. 328 MEHEDINŢI iar altii au avut norocul să descopere Adev~rul dephn.at :C9Ptra .De aceea.

în marmură.330 S. ştiinţă. arta este îndreptarea naturii. · · ' 3. Ce e mai îns~m:mt: . apoi prin povestirea de basme. dar şi alte vietăţi (indeosebi păsările c:. cel dintâi şi cel mai general leac al suferinţei omeneşti a fost şi este şi până azi arta. "îşi d.o formă tipică.indcă e . . creând în gând. adică Înto~rt:erca spre bine. Prin analogie. (Privighetorile cântă şi învaţă cântece ascultând pe altele mai meştere.. apoi. adică ~n canon dat de alţi~ (de strămoşi). ' • Asta e arta: o întrupare şi fixare concretă a sufletului etnic in. mai plăcută decât cea reală. prin aceea că-I simţim deosebit de al tut~ror străinilor· al dml:a. ·. Dintre toate însă. de care nu se poate depărta fără paguba mei unul dm sfera neamului de care e vorba. dansuri şi împodobire. până ce a găsit un loc prielnic să iasă mai la :ale cur~tă şi limpede ca lacrima? Nu va tăgădui nimeni di m~ama 1~vorulm esu.. . Arta poporului e mai tipică decât a individului. rana fie trupească. fie sufletească provoacă o reacţiune.ri_i şi sim_ţirii neamului respecti~.lntătoare) caută să-şi împlinească viaţa prin apropierea de artă. nascut ŞI crescut pe mcetul dm expenenta multor veacuri cu toate bucuriile şi durerile loz·. îndrepteze imperfecţiunile. leacul cel mai subtil e arta. în colori întinse pe pânză. sau ochii strâmbi ai mongolilor etc. ori ploaia ŞI zapezile care topmdu-se an după an au pătruns în inima muntel~i. Idealul etnic este ca un poligon unic ce nu se poate supmpune deasupra altora ci dă la iveală particularităţile sa]~ tocmai prin alăturarea cu altele: Sufl~tul etnic are aşadar de două ori precădere fald!i de cel individu~l. Aici stă esenţa cea mai înaltă (chintesenţa) culturii în ipostazele ei principale: artă. Prin urmare.cepând c~ c~eaţi~ ano~imă numită folclor şi culminând cu o~era pc. nu lucrează croind lumea ca ceva de iznoavă · nu ară în telină.. tot aşa le repară şi sufletul pe ale sale. în cuvinte înşirate pc hârtie . al po~orului de :are e vor~a. Lucrul e atât de firesc.cu ea s~ aseamănă şi sufletul etnic. ci împrejurul unor forme-tip. iar arta fiecărui popor este o necunnată încercare dm partea celor mai înzestrati să vindece rănile vietii adică să-i. Abia rana închisă c semn de vindecare. morală. Nici o mirare aşadar că. Poetul însă. în-bunarea sau răzbunarea. )2 · S-a ~ov~dit astfel şi la no~. In toate cazurile nonnale viata individului. mcep a rniJI ICI-colo mici creaţiuni anonime nu la în~tâmplare. În opera sa de creaţiune. _fi. Istoria este martora permanentă a acestui adevăr (.. după un ideal potrivit cu sufletul unui popor. mai frumoasă şi mai armonioasă decât aceea pe care o întâlnim în viaţa de toate zilele. Oricât ar vrea să ~mite pe ~lţii. fie in momentele de euforie. cum se repetă vântul. MEHEDINŢI le. (Cuvântul "poet" a ieşit din 1tou':ro = fac). când fiinta omenească simte "împlinirea tuturor lucrurilor divine si uman~" când pământul e m. Intâi. ap. ( •. adică "făcătorul". Începând cu descântecul unei răni fizice si sfârsind cu cântarea ce alină rănile sufletului. de la o vreme. încât nu numai omul. este mani-.izvorul car. iar o pasăre din Noua Guinee îşi împodobeşte cuibul cu flori de anume coloare.: ploaia. Arta este oglinda cea mai dreaptă a· sufletului etnic. vestedă ca a moryilor (zic negrii din Congo). Arta vindecarea imperfecţiunilor vieţii. De la Clîntecul monoton şi lălăit al botocudului până la simfoniile lui Beethoven. Cum corpul îşi repară rănile. binele a biruit răul (Ormuz a învins pe Ahriman 1 ). a cercat să realizeze tot mai multă armo~ie.. îndeosebi prin cântare. adică se va simţi legat cât de puţm. ori~~t de singular ar fi urmează o "datină". Întâi se naşte poporul şi limba l~i ca inventar credinc~os al cuge. În pieptul său bate inima întregului neam care veac după veac. adică o luptă a corpului sau a sufletului contra izvorului suferintei si numai când durerea încetează e vădit că vine biruinţa. ca şi în viaţa altor neamuri.ultlse!'ulară a cugetării şi simţirii pe care şi-a apropmt:-0 odată cu hmba.ai aproape de cer sau chiar una cu ce~ul.~ă. . de ţesat~ra n.opiind-o de idealul col~ctiv sau etruc. î~lăturând disonanţele vieţii. să alunge vârcolacii când cearcă să mănânce luna. creând o lume imaginară. artele au fost şi sunt încercarea supremă de a realiza rnăcar parţial armonia care lipseşte vieţii în total. ea CIVILIZATIE ŞI CULTURĂ 331 este manifestarea cea mai tipică a sufletului etnic în momentele sale de osebită vibrare. Arta devme astfel un testament în fata vesniciei si de acea este solemnă ca şi moartea. Pentru suflet. în sunete. mamte de a fi expresia unor suflete individuale... puse în anume rânduială). artistul desface şi reface toate încheieturile lumii spre a le potrivi după gustul :său. · ( ' -. melopeea umană' s-a repetat de mii şi milioane de ori. d t· ' • es e aproape pwr ută. ploaia şi înseninarea după furtună. este crearea din nou a universului. picătură cu picătură.ă în petec". nici un european nu va ~onsi­ dera ca 1deal de frumuseţe nasul turtit al negrilor si buzele lor răsfrânte. ci numai adaugă brazda lui la brazdele trase rtiai înainte d~ alţii.rsonala a u:dividuahtăţilor celor mai reprezentative ale neamulm. o lume mai bună. Nici unui negru nu-i va trece prin mmte sa socoteasca frumoasa faţa oamenilor de rasă albă. toate gloatele omeneşti caută să aline suferinţele traiului lor prin mici încercări de artă.e curge acuma din coasta muntelui. 2. etc. Cocorii dănţuiesc. că literatura. fie în cli1Jele de amărăciune când nădeJ·dea ' t . potrivite cu idealul de viaţă.

. altele luminând abia împrejurimea lor. argumentul hotărâtor a fost dat de •. Din timp în timp. nu poate ră~ manea cu totul departe de literatura si de arta poporulu· d. r m? a ~a astgu~e t.t pentru etnografi). după cum albia unui râu îndreptează necurmat curgerea apelor lui. d . Când istoricul I. nu ceea ce le arătau telescoapele pe cer. poate fi a ImpreJurare: . se va putea vede~ mai ~ar~m.) Şt:u~d cat de mult consrderaţule personale pot să întunece ad~vărul si . · tot 1 -. Începând cu bătrâ­ nul Homer şi până la Goethe şi alţi doi. . fiind vremelnic.. Aşa a fost Eminescu. Astfel de artişti sunt 'll!l fel de crea. ·summa: .. trei poeţi-filosofi ai omenirii (între care unul este Eminescu). ceas a exp11ca pentru ce si autorul M-ar t un1· ·1or SI· t... azi.. Individul.: curnente pnvrtoare la Convorbirile literare aminteşte fapta altu 1· b ţ · Eudo · H k.a unui literat. onc~re ar fi specialitatea sa. întelegând deci nu numai· ama-ra··c· drep t a t ea o bserv ă rn.d... ~u acest gân. Cervantes. 1 · cont · · ·· pu m a • _urarea Imagm:l nea?Iului carpatic. ca şi bâiguiala metafizică a celor ce pretindeau acum vreo sută de ani astronomilor de atunci să creadă ce le spun ei • din carte. · ·· · n e e au uneon un In· ţ el . t . " * Ca ~ complftare la cele spuse despre "formaţia stiintifică şi literară"5 si ca :~~~tietăx uernmora"toaarreez:rvei _faţă de amestecul geogra.~un şei .m:I v A • • • • .. turnându-i chiar şi limba în tipare noi.contmute. m?arte!lllll Cerna şi tulburările Europei întregi au întâr ·• ~t 1mphmrea ~celei donnţe.sa mcete~e? ~ine.etic. ' w eVI en'-<' a a popu. astea sunt vorbe deşerte 3 . Cât despre părerea celor ce au afirmat în timpurile din urmă că o "cultură" ar fi un organism independent de mediul geografic şi etnografic. A te apropia deci de literatura unui popor.~= ? ost ms't n.tori (am puţea zice re-creatori) ai vieţii poporu-.nte I-au aJut~t s~-Şllmpace cugetul. picătură cu picătură. ·t spre · .tul. ' · 1rec Ia revtstet s-a ~pus. Du~ nefenc1re. Cea mai lnaltă instituţie cu _ura ~ neam. -· Sufletul etnic are precădere asupra celui individual.. pornind de la temelia ei -. cs ~~ t_: scazut. sporindu-i puterile şi arătându-i calea vntor.e\~stei fu _sfârşi. foarte bine . ale muntelui. acel geniu devine simbol suprem al naţiunii. trecuta pnn act legalizat (20 februarie 1945) A d · · R • ne Frtnd ce • It" · · . Din contra. VIe_ţu. Sufletul etnic exprimat de un geniu sintetic. Îl!.ra ~tl re~an~ sb. Satirele şi Luceafărul au dăruit sufletului românesc perspective de o cosmică măreţie. a progresiv sufletul unui neam. iată semnul că poporul de care e vorba a ajuns la o cultură majoră. t" runea· ar st · ' s "rt .Arta este vindecare. ·1 " ami~ In or . •P.. rm urmare. . să îngrijească de tot ce poate insemna vindecarea neaJunsunlor ce tmpred1ca reahzar~ idealului băştinaşilor acestui pământ. faptele ne impun altă concluzie. cum au fost Homer. awres~_u: " 01ţ1 . _p~ţ~ne]e încercări de care a fost vorba mai ~~a...şr ar r~vrstet Conuorb~ri Llterare.fiei in literatură. Dante. Abia atunci când urmaşii vor analiza opera poetului ca pe a lui Dante ori Goethe. se ivesc însă şi astre de mărimea întâi~ a cărQr strălucire răzbate peste veacuri.. b 1 .anului 1906). vind~cându-~ suferinţei~. aca r:u vezr_~I fizionomia celui ce le-a pronuntat. altele s-au stins. 11 rea e SI d e a ma . adunate din ploile ce au pătruns ani de zile. Au decis deci să incredinteze nu numai directia dar · ~ul d~ propn:tate c':lui ce s:rie aceste rânduri. ucovmean x_1u urmu~a 1. Indată ce a fost posibil. ~u a_ carui ?urne Academia Română a publicat un vast matenal pentru ISWncL_. Glossa lui a concentrat ca într-un focar toată înţeleapta resemnare a neamului carpatic.332 ) ) S. dorinţa întemeietorilor aces~~~n~:::nt~:~~e= os ca e sa. 1u1· M awrescu · ·cel designat să pn"mească d.. ac~ asta a fost. e ceva minor faţă de marea fiinţă a neamului din care s-a născut.mşirate aiCI a lunecat de câteva ori spre literatură Daca abatenle acestea sporadice vor fi contribuit cât de t. întrec pe cele superficiale. Bogdan. Marea sa colec ie de da. vedem în Panteonul literaturii universale multe lumini. Răspunsul profesoru!"ui 'de ge~:. Pământul unei ţări şi amintirea celor ce s-au coborât în ţărâna mormintelor cârmuiesc traiul fiecărui neam. cultura unui popor este oglinda sufletului său colectiv. 4Deoca~data. Goethe şi cei asemene~ lor. ·Până. . MEHEDINŢI festarea cea mai credincioasă a sufletului colectiv-etnic. · · . arta nu . împreună cu limba. hteratura si s t un JOC · d e. Acade m1a t ·. .eţ. CI suprema mcercare de a înlătura disonantele v 1·et·· 1 · ~ ~It · .' CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 333 lui lor.ulu~ s~ c~VIne.tnopedago<Tica""7 · es t e cea mat· po· a· mat l'b ".· · d • .. uitele mai vii. care. ma UllSI!l msa dm capul locului hotărârea de a trece cât ~a· d ema a.ultimul gând al întem~~eto~ior Jummet . în care se reflectă vrând-nevrând şi împrejurările mediului. t A s t 1 m care -a · nascu . ca orice prinos de pietate 1aţa de seculara fimţa a neamului*. ce J?at un cunoscăwr al trecutului Junimei. ez:ta~ea d? cu~etare şi de exprimare. vor putea să-şi dea seama de ceea ce apropierea noastră epigonică ne împiedică să vedem azi. Tânărul poet Cerna i se părea cel mai indic~[epe e s~r­ l~nt. numai să nu vină vremea să \01ţ1 a \a spune hber părenle ŞI să n-aveti unde "(Cuv1· t 1 . ca emter ornama a "mstituţte e.at:v: Dupa multe dezbateri. -Arta adevărată este oglinda sufletului etnic.şt pnn temp~ramentul său . Când se întâmplă însă că un geniu excepţional cerne încă o dată gândurile unui popor şi face sinteza tuturor valorilor lui sufleteşti. străin de vanitate şi de alte vulg!~~~~~ af. ple~ând_ de la această fundamentală convingere un om de cultura. însemnează să te apropii de însuşi sufletul acelui popor. după cum izvoarele permanente.C te .l0 ' dsa : veasca mteresele unei naţiuni.sup. Doina lui este culminarea tuturor doinelor româneşti.!n ce pnveşte proprietatea revistei Convorbiri literare. ce scad după fiecare ploaie.folclorul.m. simţindu-se obosit n-a putut duce mai d e?arte publrcarea Convorbirilor literare (Luceafărul din' Sibiu chiar a. i-a dat şi chintesenţa sufletului strămoşilor.. apoi asupra scriitorului buco~inean prof orou. direcţia a fost treeută asu ~~ colaboratorulm care se ocupase de cronica artistică6 puna'nd · 'd '"' rt P 1 . până în straturile cele mai adânci. . .

cât şi în via. scriu potolit uneori cu o reală seninătate . tinereţa. care întorcea spre pământ flacăra unei torţe aproape de a se stinge .PRIMĂVARA LITERARĂ c SPRE OPTIMISM Pentru cultura românească de la începutul acestui veac. ca vigoarea poporului nostru. nu e o însuşire a tinereţii popoarelor. de ce să se supere omul ajuns la sfârşitul firesc al drumului'? Anticii. ţă. trebuie să fie veselă.scutind astfel pe începători de lunecările pseudo-pesimiste de la sfârşitul veacului trecut. înfăţişau moartea sub chipul unui geniu frumos. atât în artă. sănătoşi cum erau. ca manifestare a unei energii în creştere. să biruiască în cele dig urmă epidemia pesimistă de altă- c~ .. şi chiar scriitorii care începuseră cariera lor smoliţi Ia faţă. . bocindu-se în public. ni se pare cu deosebire caracteristică însufleţirea faţă de Carlyle 1• Pe cât era de cunoscut odinioară numele lui Schopenhauer (nu şi filo~sofia sa). tânăr încă. Ba în ordinea normală a lucrurilor. Semn de progres. Dacă rodul care se dezlipeşte din pom nu se întristează. Era aşadar de aşteptat. Şi nu se poate tăgădui că optimismul celui ce a scris despre «Eroi» a contribuit într-o măsură însemnată la înviorarea sufletească a generaţiei de azi. pe atâta e azi de răspândită între români faima filosofului scoţian. şi-au venit în fire..Căci melancolia. Tinerii nu se mai jelesc în versuri ca altădată. ci un simptom de scădere organică şi prin urmare un pas mai mult către bătrâneţe şi moarte.. chiar şi moartea ar trebui să ne găsească senini. Dimpotrivă.

În zece. In adevăr.sp~eţ. De aceea şi omul trăia sub spaima trăzne­ telor lui Zeus care. ci şi aiurea. că. veac după veac. Cât de înguste erau perspectivele lumii de odinioară! Universul lui Homer era abia cât o colivie. cerul s-a înălţat mereu deasupra pământului. MEHEDINŢI dată. Căci optimismul. pe care ne-o dă minunata ştiinţă a epocii noastre. Cu privire la ştiinţa exactă a v~aculm nostru se va putea zice de asemenea. pe care nici o împrejurare din af~ră să n-o poată clătina durabil. care a întristat lumea cu astfel de vedenii posomorâte în 337 vestitul său «Discours sur les reuolutions de globe». aşa că urmaşii lui au putut spori vârsta pământului (după grosimea păturilor sedimentare etc. pe măsură ce concepţia despre Cosmos va limpezi din ce în ce orizontul cugetării omeneşti. fusese totuşi un pas înainte. chiar dacă am voi să le exprimăm în miii~ oane de kilometri". pe când în lumea fizică actiunea.riciu c~ nepu~inţă de înlăturat: binele e răsplătit cu rau.cap. etatea probabilă a globului pământesc pare a fi de două miliarde de ani! Cât priveşte durata lui în viitor. când de la universul material ne întoarcem spre cel moral. cu ~ră. prietenia cu vrăjmăşie şi aşa mai departe. pe care nici gândul nu-l mai poate ocoli. desvoltarea grandioasă a ştiinţelor naturale. întemeiată pe răcirea globurilor turnate înadins. unsprezece ceasuri ajungeai din cer pe pământ (dovadă căderea lui Hefaistos în insula Lemnos 2 ). o~ p_ute~e nevăzută. Cu drept cuvânt H':mboldt a _rutut pune în fruntea marii sale opere despre Lum~ (Vveltbeschretbung) frumosul cuvânt pitagoreic Cosmos adică podoabă şi armonie. dar mintea nici nu le mai poate concepe. iar azi. până în fundul «negrului Tartar» era tot cam aceeaşi depărtare. Iţ1 vme sa crezi că m umbra fiecărei vieti omeneşti pândeşte. Pas de mai ameninţă acuma cu scânteia unui biet fulger acest uriaş univers. ca să slujască în viaţa de toate zilele trebuie să fie nu numai o impresie trecătoare. nu numai la noi. iar popularitatea lui Carlyle e o ajuns acum aproape deplină. cul~inând în " filosofia evoluţionistă. după unele analogii scoase din radioactivitate. e aceeaşi distanţă ca de la o picătură până la oceanul cu adâncimi nemăsurate încă. îndrumarea sufletului ·omenesc pare că va fi de aci înainte tot mai mult spre optimism.). la aceeaşi liniştitoare concepţie am ajuns şi în ce priveşte . ne-a liniştit pe deplin. putea să prăpădească dintr-odată şi cerul şi pământul.oarbă. de la lumea pitică a lui Homer. vechea temere de vreun sfârşit grabnic al lumii. ' Ştiinţa a tras înlături perdeaua cerului· la cele mai depărtate ţărmuri ale întun~ricului se face lumină . cum zice plină de însufleţire Helen Keller. ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ probă că însănătoşirea a De altfel. în lumea morală din contra. Parcă din nou navw: pEî al lui Heraclit în chipul u"nei evol~tii v_eş_?ic "creatoare" deschide planetei noastre o nesfârşită persp~ctlva de progres.. . · Aşadar. cu un singur fulger. până la fluxul şi refluxul ceresc al lumilor lui Herschell şi Humboldt. măsurăm în adâncimile spaţiului depărtări pe care doar calculul le arată simbolic. care încurcă înadins firul faptel~r cu o satamca 1rome. Dar socoteala sa. adz_n1raţ1a cu ~h. 1 000 după Hristos . I~birea. Despre Giotto s-a zis că a înnobilat artâ.336 S. iar dedesubt.cum fusese vorba pe la . Parca dm nou. Şi încă a trebuit să-şi ceară îndată iertare de la cenzura Sorbonei. Azi. ar trebui să punem în şir un număr incalculabil de zerouri. surdă si mută dar desăvârşit optimistă de pe urma concepţiei senine despre Uni~ vers.. De aceea. * Dar nu tot astfel se înfăţişează lucrul. Apoi. arătându-ne mai pe aproape armoniile lumii fizice. De atuncea însă. De atunci însă. vedem armonia pitagoreică umplând spatiile ceresti -~~~·~·-~·~. pe care telescopul (iar de curând ultra-telescopul) şi fotografia ni le arată formându-se chiar sub ochii noştri. Cuvier a fost cel din urmă om de ştiinţă. La sfârşitul veacului al XVIII-lea Buffon sărise de ' la cele cinci mii şi câteva sute de ani ale tradiţiei mozaice la 76 000 de ani ca etate a planetei. a înseninat sufletul omen:sc: dându-i iarăşi ceva din liniştea filosofiei din antichitate. Iar aceasta turbură adânc încrederea în bme. care apar ca un vesnic izvor de pesimism. izvorâtă din felul cum se răsfrâng în mintea noastră armoniile lumii fizice ci o reală convingere lăuntrică. aceea se confundă cu înseşi perspectivele eternităţii. timpul cosmic. Aci ne întâ!'lpină unele antinomii. fiindcă a pus mai multă bunăta~e peste toate chipurile sale.sau de niscavaia catastrofe telurice ni se pare azi cu totul înlăturată. Căci de-am încerca "să le preţuim în «unităţi ordinare».este deopotrivă cu reacţiunea. pare că domn_?şte un .

Aşa se explică în parte dragostea timpurie a părinţilor pentru copii. fiindcă el a pricinuit celor dimprejur mai multe sacrificii! Vambery3 povesteşte undeva (Voyage dans l'Asie centrale) un amănunt curios: la unii turcomani e obiceiul ca cel ce dă bani cu împrumut să lase zapisul tot la datornic. după cum legea contradicţiei cere calomniatorului să afirme despre cineva tocmai însuşirea contrară calităţilor sale bune. MEHEDINŢI privim deci spre colţul de umbră al sufletului omenesc. iar în strâmtul cerc al conştiinţei celui ce o primise. poate oricine să le facă bine făţiş. cap. Îşi închipuiesc că au lăsat în mâna debitorului lor moral un zapis. ca potolitul Poincare. un jug şi deci o apăsare.. Mult mai greu e cazul. '!nsă cu rău! Antinomia pare atunci desăvârşită.E binele e răsplătit uneori cu rău. dovedeşte că are o foarte superficială pricepere a sufletului omenesc. el bagă capul în nisip. Celor mediocri. pune în gura lui Pericle aceste amare cuvinte: «a fi urât şi povară lumii e soarta tuturor celor ce cârmuiesc pe alţii» spre binele lor. binele primit de la altul e tot aşa de firesc ca mireasma unei flori. după cum e bucuros să se plece deasupra trandafirului şi să mulţ. logica stringentă a nerecunoştinţei îndeamnă pe mişel să plătească binele tocmai cu rău. n-au pregetat să afirme cu tărie că <<sunt unele suflete urîcioase pentru care dreptul la ingratitudine e cea mai scumpă dintre toate libertăţile» Wernîeres pensees. mărturiseşte că «Spartanii au privit ca duş­ mani de moarte tocmai pe cetăţenii care le făcuseră mai mult bine». . Negaţiunea datoriei către binefăcător este atunci deplină. Nu însă totdeauna. la te. cum se zice. cu toată aplecarea lui spre îngăduinţă. fără nici o teamă de urmări. Gum să ne explicăm acest întristător fenomen? Mai întâi. de asemenea.iar liberi cu adevărat nu se pot simţi decât cei ce se simt sufleteşte egali.umească întâmplării care i-a scos înainte aroma binecuvântată a unei flori atât de alese. Pentru ce? a întrebat că­ lătoruL Fiindcă cel ce s-a împrumutat trebuie doar să poarte de grijă pentru plăti rea datoriei . pe care o respirăm trecând pe lângă grădina cuiva. că tocmai "fiul pierdut" e adeseori privit cu mai multă părtinire. 277). iar când Ia vulgaritate se mai adaugă şi rafinarea. ca umbra peste valuri. cu cât ne-a costat o cheltuială mai mare de energie. Ea trebuie să se fi născut tocmai din observarea că numai prin discreţie poţi. Macaulay. din contra cât mai în taină. Cel dintâi care preţuieşte actul nostru de generozitate.. Dimpotrivă. Cum să ne-o explicăm? O motivare ar fi aceasta: Sentimentul recunoştinţei deşteaptă . deoarece. care să-i urmărească în veci. când binefacerea nu e trecută cu vederea. 1 Cam de acest fel ni se pare şi judecata celor ce săvârşesc o facere de bine.e aşa.. precum şi îndividualităţilor în adevăr alese. care să nu fi relevat această neagră parte a sufletului omenesc. Aceasta credem că este explicarea cea mai apropiată de adevăr. Cu drept cuvânt observă Spinoza în teorema LXXI. Şi mai nu este istoric de seamă. iar forma cea mai obişnuită e negaţi unea: omul vulgar crede că se poate ascunde în dosul nerecunoştinţei. ca în dosul unui scut. melia acestei antinomii ni se pare că stă o mare parte de iluzie. poate. în circumstanţe asemănă­ toare. A întâlnit. Până şi oameni de ştiinţă exactă.338 Să S. Ca şi struţul. adevărat că CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 339 Cu uitarea aşadar ar fi uşor să ne împăcăm. iar mai tâniu împrejurarea absurdă. ci e răsplătită. Cine priveşte însă mai de aproape realitatea. p.fără să le vină în minte că binefacerea lor a trecut. de aci nu unnează însă că omul superior trebuie să înceteze de a face binele. Vorbind despre Greci. Iar cel ce aşteaptă numaidecât recunoştinţă de la alţii. -Pentru astfel de oameni. Tucidide. Istoria ne arată nenumărate cazuri.de obicei în sufletul datornicului ideea de subordonare. că <<numai oamenii liberi sunt plini de recunoştinţti unii faţă de alţii" . egoişti şi vulgari. la rândul său. suntem noi înşine. recunoştinţa e subordonare. Altfel stă lucrul cu cei mediocri.. Aşa ne sfătuieşte de altfel şi zicătoarea populară: «fă binele şi-1 aruncă în mare». încât toate formele de uitare sunt cu putinţă. şi pe această cale i se pare mişelului că şi-a câştigat cu desăvârşire libertatea. şi-1 preţuim cu atât mai mult. vede că sunt atâtea şi atâtea grade. Pentru aceştia. atunci. 29). şi ei ar face binele cu aceeaşi firească lipsă de interes. amintirea acelui moment abia dacă s-a mai ivit vreodată . sentimentul recunoştin­ ţei e deci spontan şi deplin. Machiavel de asemenea relevă nerecunoştinţa faţă de Scipio (l.. fără cel mai mic răsunet în cugetul sau simţirea altora.. a primit într-o formă ori alta un sprijin moral ori chiar material şi e fericit să recunoască în faţa oricui această faptă. "o grădina de om". celor neprihăniţi cu duhul (cum sunt de obicei oamenii din popor). Oricum ar fi. Pentru omul superior. Căci ceea ce numim noi faptă bună e adeseori numai o impresie personală.scăpa din cleştele antinomiei care te c ~reală c . de pauperism intelectual şi moral. De aceea şi caută să se scape de ea.

îţi trebme ŞI mult _?O: roc. Iar dacă o rază de admiraţie se rătăceş­ te cumva asupra lor. -Pe unii ca aceştia. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI pândeşte. care se intoarce tot asupra sufletulm dn~ care a isvorat fără să poată atinge armonia interioară a omulm superior.. Căci. Da. antinomia mai sus-pomemtă e ~ iluzie. pa• re-se. când acela nu-ţi cere nimic în schimb! Şi totuşi e oarecare . săvârşind o faptă meritor_ie. fără să treci la colachie şi servilitate. Sunt apoi valori reale. oricum l-ar răsplăt~ lu. Uşor de zis. • :341 jeliile n-o mai pot crăpa câtuşi de puţin. Sunt unele personalităţi de o reală mărime. cum să deosebeşti pe oamenii de rând de cei cu suflet m adeva~ ales. la drept vorbind. Şi de aceea. fără să se gândească măcar că e frumoasă. de câte ori. de câte ori îşi desface înaintea oglinzii podoabele false. . ştiinţifică sau artistică. Prin urmare. care îi ascund sluţenia reală. e \ do~r o actiune străină.: sau chiar valori superioare într-o direcţie. · Pornirea admirativă faţă de cmeva deşteapta m acela . pune . .Sunt lacrimile curtezanei care turbează de necaz. cladi o mai poate deschide iarăşi. Oricum ar fi insă realitatea. s~ poate încinge cu liniştea ca cu o hamă. nea. Acestea de obicei sunt atât de absorbite de menirea lor socială. .logică şi în această absurditate. de mare capacitatea lui de a admira. Ci din contra. O. după cum nu se tulbură în mijlocul mulţimii nevinovata frumuseţe a fecioarei care trece prin lume. · Dar de aci nu urmează deloc. admiraţia ce li s-a acordat e gata să se întoarcă asupra celor dimprejur în chip de jignire şi nedreaptă asprime. . şi admiră cât de mult şi cât mai multe.r se~a lor de laudă nu poate fi potolită.tlmentul puterii. vom zice dimpotrivă: atât preţuieşte fiecare om. ai _de a face cu făpturi de rând.. ase~~.aţă! Că:i. dupa cuiTI__"''~~­ pasărea Începe iarăşi cantecul ei obişnuit. când vezi că chiar Intre cei cu însuşiri intelectuale de seama sunt unii cu totul lipsiţi de armonia superioară pe care o J1Ull_lim bună­ tate de caracter! Pe lângă experienţa vieţii. însă pătate de unele infirmităţi intelectuale ori morale. dar de un preţ secundaJ. . Roteşte-ţi aşadar ochii în uni-vers. urmarea va fi aproape invariabil: nemulţu­ mire.rur fumul de tă­ mâie al linguşirii. Aceastea sunt mai mult frumuseţi de faţadă. şi oricare ar fi exphcarea contraZlcerii amintite. după cum nici cea mai grozavă ca~astr?făy nu poat~ schimba esenţa aurului. Cei ce ajung la situaţii sociale eri vue se Izolează de.ne~. în fiecare clipă. admiră-i fără nici o teamă. Ceea ce m se pare rau. Pcntm astfel de făpturi. .De aci pri11 mejdia de a recunoaşte în chip admirativ suveranitatea intelectuală a cuiva. Fă binele deci. Cât era de ursuz şi încrezut. Uşa care mai înainte se deschidea la orice a_diere a pr!e~~Ie~. că trebuie să stârpim din sufletul. ca într-o patrie a cugetului şi ca într-un adăpost al ceasurilor tulburi».un prinos. Nietzsche mărturiseşte că <•cel mai mqre bine al vieţii e să ne simţim una cu un suflet mare. a fi admirate e o nevoie.sen. . ca să nu nimereşti în calea vieţii creaturi de acestea. şi chiar a simulacrului prieteniei. ŞI chiar ~upa cea m~m urata dezamăgire. Între oamenii care stau pe planul întâi al unei epoci sunt trepte şi trepte de superioritate. dar ce greu e de urmat ~ceastă pov. care sa-ţi întindă paharul ingratitudinii. acuma se închide. nostru pornirea spre admiraţie. mcat chiar cea mai mare mişelie nu-l mai poate tulbura durabiL Cel ce pune criteriul valorilor în judecat~ sa I?ro~rie. dacă vrei să te opreşti la sentimentul cinstit al respectului sincer. ) ) ** O altă antinomie: admiraţia răsplătită cu dispreţ. căci totdeauna le rămâne în suflet amărăciunea lipsei lăuntrice de armonie.340 S. îndată ce zgomotul VIJCliei a trecut.. aşa ca mei v1V . gelozie şi chiar dispreţ. e gata să înceapă din nou a face bmele. la ce te-ar supăr~ admiraţia cuiva.. lunecă pe x:~simyite spre despotism şi tinde a se izola faţă de lume. în sufletul său fapta bună lasă un simţ de atâta armon_Ie. Suverana se IZOlează. Păzeşte-te însă să . chiar dacă 1-ar zdrum1ca pana la atomn atomilor. binele e totdeauna cu putinţă şi totdeauna ~bligator pentru omul în adevăr superior. nu ~în a alt?ra. Iar cel ce se crede puternic. să urmărim cu dreptate şirul ideilor· sale. . Aceasta pare şi mai ciudată. departe de a zice ca scepticul Horaţiu: nil admirari 5 . ce vicleană e închipuirea de sine! Şi ce uşor poate să se creadă Apollo chiar cel ce poartă urechile unui faun . cât e . ca cele datorate sulimanului.. Cht timp singura plată reală e aceea pe care_ ne-o dăm_ nm · 'însine. binele nu poate fi răsplătit cu rău. Căci. nu\ începi cu treptele de jos ale merit ului. bine primit de mai toţi cei ce se joacă de-a suveranitatea. Dar şi faţă de această antinomie e un leac. Doar sine:. nu uita !nsă ŞI vechml sfat: cave canem 4 . vinul lor e gata a se preface oţet. Pentru ce!. Prin urmare. încât admiraţia altora nu le tulbură judecata.

Cum să mai fii optimist şi după o astfel de constatare? Este totuşi cu putinţă. «Spre dreapta .fiecare zi. întoarce spatele către vânt şi apucă spre dreapta. Ridică datoria mora. şi admiraţia rămâne un sentiment de liniştită contemplaţie. De la orbul care a cântat Troia şi până la Goethe sunt destui spre care să-ţi îndrepţi ochii. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 343 Şi tocmai aci pare că stă cel mai mare izvor de nefericire în viaţă... şi mai ales nu oricine e vrednic să fie admirat. amărăciunea şi chinul. Omul cu adevărat superior pricepe relativitatea tuturor valorilor şi e impersonal chiar faţă de sine însuşi.. egoismul fiind tăiat chiar la rădăcina lui. atunci ce preţuieşte şi traiul tău..astfel de lozincă. Şi totuşi. Iar Caesar. qui nous fait mille offres de seruices et qui nous -----sert quelquefois. admiraţia e un sentiment sporadic. la urma urmei. Chiar în vieţi ca a lui Goethe şi Schiller. care ne-au urmărit. " . La cartea corăbierilor stă scris: pentru a scăpa de vârtej. si bien liee avec nous de societe et de bienviellance. Prietenia însă e un sentiment foarte firesc şi obişnuit. ci tocmai de la prieteni. Şi. ia seama: ţine mereu în evidenţă linia care desparte în fizionomia lor lumina de umbră şi. MEHEDINŢI criteriul valorilor atât de sus. pe care 1ipsa de preciziune a limbii le botează cu frumosul nume de amiciţie. încât să fii sigur că în grâul tău nu s-a strecurat nici un fir de neghină.. E cunoscută apoi observarea că duşmăniile cele mai mari se nasc de obicei între cei ce au fost odiniom·ă prieteni. Iar când e vorba de contemporani. e o chibzuinţă elementară pentru cine atinge acest grad de obiectivitate. Căci dacă ai în adevăr un scop impersonal în viaţă. să trăiască în . o grozavă fatalitate pândeşte şi legăturile prieteniei. prietenia c· . Poincare şi altor somităţi ale spiritului omenesc. pe care imperfecţiunea -~---altor suflete n-o poate tulbura. ca este un ma re ferment de energie.. Scylla şi Charybda fiecărei vieţi omeneşti nu e în mijlocul valurilor. La Bruyere o spune făţiş: <<Disons hardiment une chose triste et douloureuse a imaginer: il n)· a personne au monde. ai de unde alege. câştigă dintr-odată un adânc înţeles . slavă Domnului. Iar cu .. *** Dar. dar care a fost scoasă din întuneric tocmai prin minunile pe care le poate săvârşi. ci totdeauna aproape. Nu oricine poate admira. Ar fi trebuit de la început să-şi acopere faţa cu toga. Fonnele seci.. şi traiul altora proiectat ..peste ţinta pe care o urmăreşti cu gândulla un viitor pe car:e ştii bine că nu-l vei apuca? Dimpotrivă. îi poţi admira fără teamă. por l'attachement a son interet.. de văz şi de auz. «Sunt zile de sărbătoare când întâlnim fiinţe care înrâurcsc asupra noastră ca o poezie frumoasă. oameni a • căror atingere de mână ne umple de o simpatie negrăită. legea antinomiilor cere ca şi acest dumnezeiesc sentiment să fie uneori răsplătit tocmai prin contrariul său: duşmănia. Observarea lui La Bruyere despre nestatornicia prieteniei.rădăcina tuturor relelor» . după cum şi furia vântului rămâne cu totul neputincioasă în urma celui ce se ţine la cuvenita depăr­ tare de drumul ştiut al ciclonului. lă la nivelul sufletului tău. ridicând ceea ce este secundar . când a zis: tu quoque7 . qui n'en ait en soi. pe nesfârşita linie a secolelor ce au să vină? Şi cum să sfarămi farmecul acestei treceri prin existenţă. cu toată genialitatea lui. Pasteur. cum ziceam. Iar pe această cale. ca şi când aceea ar fi cea din urmă zi a vieţii sale. pier ca nişte visuri rele şi ne trezim că vedem cu alţi ochi frumuseţea şi armonia lui Dumnezeu. care umplu traiul nostru de toate zilele. dar păstrează pentru tine toată libertatea sufletească de a judeca liber şi umbrele fiecărei figuri. nu-ţi coborî sufletul la nivelul slăbiciu­ nii altora. Îndată însă ce te cobori la valori secundare. Cu toate acestea. •des dispositions tres proches a rompre avec nous et a deuenir notre ennemi 8 ".Iar toa· te acestea le scrie o biată dezmoştenită a vieţii: lipsită de grai. Pe unii ca aceştia. trebuia să fie sigur că nu· din mulţimea anonimă se va ridica pumnalul. spre a le schimba în duşmănie! Biografiile arată că cele mai mari nedreptăţi nu-ţi vin de obicei de la duşmani. dovedeşte că nu observase destul mecanica spiritului omenesc. qui nous râme. Ncastâmpărul. Pumnalul lui Brutus e un simbol. credem că în genere nu are valoare decât pentru relaţiile banale.. ai un mijloc aproape sigur ca să descoperi pe cei fără prihană: e smerenia. Dă Cezarului ce este al Cezarului. în sufletele unde «egoismul . '' (Helen Keller). făpturi bogate la suflet care împărtăşesc inimii noastre nerăbdătoare o minunată linişte .asta e siguranţa faţă de toate vârtejurile care se pot naşte din relaţiile cu oamenii.e temperat de o reală putere de abstracţiune. vorba franţuzească: pas trop de zele6.342 S. De aci modestia care stă atât de bine lui Darwin. şi o ascultăm cu alte urechi. prietenia e şi rămâne pâhă la sfârşitul vieţii un armonios schimb de idei şi de sentimente între două sau mai multe suflete. Din contra. Căci nimic nu e mai necesar sufletului omenesc decât prie- ' tenia. qui nous goute.

.. . ca şi în dispreţ. împăratul uită şi el pe camaradul său din tinereţe şi aduce lângă sine pe lipsitul de caracter Talleyrand unealta de mai târziu a Bourbonilor. om de seamă pentru francezi e faimosul scrib Barere..CIVIL IZAŢIE ŞI CULTURĂ S. . cum încetează şi larma vrăbiilor in regiunea unde zboară liniştit pasărea lui Zeus.şapte mii de metri în sus. . . e îndreaptă nu oamenu contemp av.cu t~a ~ractică e m'ai .. mângâiecă a celor pc care ŞI I-~ luat _drep~ Pb.tar:ea» . . .i ant_inor. ' mai bogat de pricu atât mai mare. CI _c teca oricărei vieţi omeneşti.autoritar şi :mai :restrâns.ş:~~ . capătă un fel de suveranitate ca a vulturului ce pluteşte deasupra tuturor vânturilor. . -Ins~~în noroml me\ Itab!l pe po · · ten·I· ci si dusman11 Pese . Morala e şi ea într-un fei ·chestie de altitudine. .I . ·IŞld. nici iarnă. cu ca sd . şi câteva duşmann reale. de ce duşmanii se unesc câteodată tocmai în prigonirea omului drept.once ._e~ e «reprezen~ . . rea l e . partid şi alte variante ale interesului particular. . acelea tre ~I. Cazul lui Chateaubriand e caracteristic.IŞI poate ~~chJp~ .!e. Memoriile lui Saint-Simon cuprind iarăşi nenumărate dovezi cât de • nesuferit poate ajunge nepărtinitorul înaintea celui ce are puterea şi vrea ca toată lumea să trăiască şi să moară după toanele sale. MEHEDINŢI 344 ~ . **** Mai pomenim în sfârşit o antinornie a . dreptate să fie ascultat 1 · În adevăr..· putul revoluţiei. . ce pu. 1 nedrept. trec şi aceştia peste loialitatea şi serviciile lui Chateaubriand. VI~aJmaşu N dau 1r 1 are în viaţă e să ai alături te t asupra ţmtei finale. la fund. .Aşa se explică .. · J ea CU .. . .rezistenţă il Jr:_tarata.. sufletul celui drept se opreşte ca limba unei cumpene în punctul echilibrului desăvârşit. · t · si dusmănie e la ursi cum n-ar fi. căci el îşi face de la început <<partea cea bună. .~al aparenta. De la înălţimea nepăr­ tinirii în sus.. nu mai e nicăieri în jurul pământului nici vară. un~e Ilntră Şl pt~ ~~ nic:~t= vointa iar aceştia au despre lume o itiVJ.a~ca tzontul constiinţei sale e mai . l'·t· ~ E· observarea aproape generala ca «n p ales m vmţa po I Ica.. . De la vreo .A v . .l su ~ u . 1 . cu cât sufletul sau e un Izvor n: etenie. reprezentare quaSI·SUl~amc_a. omul imparţial nu poate fi niciodată nedreptăţit. "'.. În realitate. . rândul Bourbonilor. . Cele nobi. arătat de justiţia imanentă.. 1. devine. Se înţelege că acesta e numai un fel de a vorbi.d vorbeste La Bruyere.-. Căci ce înseamnă la urma urmei a fi nepărti­ nitor? Înseamnă o afirmare atât de puternică a judecăţii cinstite. Nepărtinitor în admiraţie.. ele nu _te ~ m~. vom ztce. atârnă mai întâi de altitudine. . păgubas decât hoţ. atunci imparţialitatea ajunge aproape o vină. aci.mbraţCIŞ~a~. ) 345 . cu atata omu e ac. mira. De la această depărtare. . este asigurată.toţi.Meteorologia. punându-i înainte pe Fouche (fostul instrument al lui Napoleon). ' . Sdee lon:ice/spre latura practică a .n~. lun. Alungarea lui Aristide din Atena este un exemplu clasic9 . n-' .. Pen~r~ ce n-a o serv~ie~eni~ În orice caz. f fl t l calde mai mare decât toate ace1e mulţumirea de a-ţi Sim. căutat şi chivarfic~. Numai vinurile slabe a căror anuclţlC a fost un f~l de me~t e învechesc cu atât devin şi se prefac în oţet. b'to.. . a cărui nepilduită mişelie a fost aşa de magistral zugrăvită de Macaulay. . fireşte.run . sunt d e tO os omu ~~I . tnv .le. în sfârşit. ··!Re . · . larn:ta pe care o fac vrăbiile în praful drumului nu se mai aude şi nici nu se zăreşte măcar. gatasrnr . . .. ~m co . no b'l 1 e..de torul n-are parte».destule nu~ . firesc -sa Ie .. . uitând pentru un timp vrăjmăşia reciprocă. Daca~ prietenii ÎI dau msuc 1 1 · în a evar spormc.~ .n:u1 m âm lă însă tocmai dimpo. b · · ·odată imputa te decât Cât despre decepţii. Z . e faret"n atât de scăzut încât e ca dacă nu o deplină absurditate. · . Pentru astfel de exemplare omeneşti. . se ştie.când ~contemplatlvul . Nu mai vorbim de epocile agitate.ci :acCia a car~ s apa .:tliance. } avu pentrU•CC VO UO . :. Nu numai pne I. ŞI acel «tnte_ret". ă. ·~ . loc 1mpreJuru s ' · .. căci e mai onor a 1 s ·' .~ii •. Nedreptatea oamenilor nu poate atinge decât pe acela care stă în regiunile inferioare ale vieţii de părtinire. Prin u:mare :.asa. care nu se va lua de la dânsuJ"_ cum scrie la Evanghelie. Fără parte rămâne astfel numai cel ce scrisese Le genie du christianisme. • ~ mei asta nu e spre pa d ~ .de .l a~ fii. De aceea. · dusmani ţi le trimit în de gheaţă pe ca~~ pse~d~r~f~:~~~~ud~!~reţ~lui liniştit. el cade. nepărtinitorul e mai greu de suportat chiar şi decât un vrăjmaş. ntra ' că valoarea cmva neîncrederea şi izolarea. . iar ~ . e ma1.cwl. ărtinitori 'un anţe :şi destulă lepădam de SIInel.. orocu ~e .dmt:_~e ~~i~ ~~~~t aju~ge decât aceia ma urmei ~u. ectitudine mai mare şi-1 ţm deş0 11 fleţire şi avân_t.cărei aplic~rev se :e~~~~ . m . depprietenii ideale. tie în loc de a predica De a ceea • ca ŞI pentru a. . . usesiunea lui. facţiune.Lui. a vraJ. fiindcă fusese nepărtinitor. Iar când vine. La înec. . . încetează îndată orişice nedreptate. adică de club.~dn:~~ul calitatea sufleteascelui ce le are. gubă. ci acelaşi rece şi liniştit senin. Când soseşte la cârmă Bonaparte.ai aştept~ ca o.. încât cel ce simte în sine această lumină. şi s~ tafaţă.sta aproape. cii se_p~r: lu. ·.ŞI e .

CI de boală şi prin urmare de inferioritate. un lucru e sigur: cele câteva mii de ani de viaţă istoridt de până acum. · nesc? Oriunde va fi. :\ici cea mai puternică imaginaţie nu ne-ar putea zugravi azi priveliştea vieţ. şi binele. De la minuni fizice am trecut la minuni fiziologice. sporeşte armoma trupeasca Şi sut1etească. smgura rău ta te ce ne poate întâmpina în \·iaţă. la drept vorbind· iluzii izvorâte dintr-o măsură prea de rând a judecăţilor noas~re despre viaţă.ui­ toarelor! Aceleaşi cercetări.~. · Prin urmare.optimismul mi se pare ~n p~stu lat al întregii culturi moderne. ~u voie ori fără voie. ci şi ·în lumea morală. simţindu-se şi el o undă de armonie în nenumăratele ondulări ale veşniciei. după cum şi singurul bine mai trainic este iarăşi acela. video meliora. MEHEDINŢI CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ Asadar. Adevărata distincţiune s: manifestă la acei a căror cugetare sănătoasă unnăreşte nu numai 347 adevărul. az1 e realitate. ·. necum opri din drumul tău spre progres. par a ne deschide calea sp~e adevărate minuni psihologice. poate trăi deplin fericit. meliora sequor 10 : aceasta e legea viitorului. adevă:ui. iar psihologia mergea încă legata la o. Prin urmare. arătându-ne modificarea vieţii sufle:-:-·teşti în raport cu anume altoiri. chiar dacă făptuitorul l~ar fi făcut singur. Dimpotrivă.. optimismul devine astfel din ce în ce mai mult o credinţă generală. cu cât sufletul omenesc va vedea mai limpede în sine şi împrejurul său.m sep. . în taina cea mai adâncă a nopţii. cercetările din urmă asupra secreţiunii unor anume glande ·ne deprind cu ideea schimbării experimentale a sexului vieţ. Cei cu scăderi mm~ale vor pieri ori vorrămâneîndărătul omemrii. când «umorismul organic» începe a fi cunoscut. ' De aceea. va spori desigur şi frumuseţea.nu te pot nici măcar tulbura. C_eea ce acu·ma zece-douăzeci de ani ni se părea roman. e aceea care. pe care ni-l facem noi înşine. După ce ne-am deprins cu idee~ transformării corpurilor simple (vechiul vis al alchimistilorl.are cu totul altul: fierea sufletească e dovadă nu de supenontate. Izvoarele de energie sporesc. Binele real aduce totdeauna bine. . Răule totdeauna rău.. şi va fi ispăşit cu siguranţă. acţiunea este egală cu reacţiunea. nu numai în lumea fizică. căderile şi scăderile contemporanilor de rând . . tot asa cum cei ce suferă de neajunsuri fizice rămân în urma cm~voiuh~i unei ostiri. şi dreptatea.pentru cel ce l-a să­ vârşit.. Iar cine se fmpăr­ tăşeşte cu adevărat din roadele culturii şi ajunge la un real echilibru sufletesc. ( "- (· în . Părerea lui Schoper:-hau~r că "cei fără fiere sunt proşti" e o eroare din vremea :ând b1?log~~ abia pipăia drumul. Si aYem cuvânt să credem că morala şchioapă a antmomulor va ră~ânea din ce în ce mai mult în umbră. Unde va fi hotarul progresulm ome. după cum încrederea sănătate e un postulat al stiintei moderne încrederea în bine .'t~­ _. Sprijinit pe ştiinţa şi conştiinţa veacului.i .chL Azi. Iar dacă ai în suflet o largă perspectivă de timp şi de spaţiu. Progresul omenirii ne îndreaptă pas cu pas spre o armonie şi un echilibru tot mai ~e~ ·săvârşit. dar îl şi pot împerechea într-o unitate armonică cu binele si frumusetea. . izvorăşte din sufletul nostru..ii omeneşti de peste câteva s~cole..346 S. . toate antinomiile înşirate până aci sunt. sunt ca şi nimic faţâ de evoluţia viitoare ~ omenirii.

Ratzel a pus bazele geopoliticii. în legătură cu geopolitica. A scris numeroase studii istorice şi numismatice şi a contribuit mult la îmbogăţirea colecţiilor' s'usţinând îndeosebi colecţia . după cum însuşi lasă să se înţeleagă. În contextul de faţă interese~ză. nu atât . A. 2.' NOTE ) SECŢIUNEA ÎNT ~-~~~--------~~---- CARACTERIZAREA ETNOGRAFICĂ A UNUI POPOR PRIN l\IUNCĂ .'ŞI UNELTELE SALE 1. secretar. Rostirea discursului amânat-o cu cimi ani din pricina razboiului. Această doctrină avea menirea de a. dar ca figură politică n-a rămas prin vreo faptă mare. a dimensiunilor şi a hotarelor) asupra vieţii unui stat.. fiind timp indelungat . A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal intre anii 1892-1908 şi prim-ministru în patru guverne. Ea a degenerat rapid. iar între 1882-1884 chiar preşedinte al celei mai inalte instituţii culturale a ţării. Dimitrie A. sunt reale. Sturdza a sprijinit activitatea Academiei Române. Simion Mehedinţi a fost ales membru titular al Academiei Române în 1915. devenind una din bazele teoretice pentru planurile expansioniste ale cercurilor agresive din Germania. scoate în evidenţă importanţa factorilor geografici (a aşezării. D. operă prin care Fr. Geografia politică (1897). Sturdza (1833-1914) om politic şi istmic. născut la Roman. Meritele istoricului şi omului de ştiinţă pe care i le evidenţiază succesorul său la fotoliu academic.Acte şi documente relative Ia istoria renaşterii României". 3.

.. apărut în revista "Albina". 20.cu. publicat în "Convorbir·i iiterar·e·'.· Etnografie în 1909. 6. ed. 110î. Denumirile de "antropologie socială" si "antropologie culturală" nu intraseră incă în uz. 18. ngTijită de Emilia Şt. dezvoltat de Karl Bticlwr. Pentru grafia Rusu ori Russu vor mai pleda ulterior Const. ci ea wbstitut pentru "primîtiviu. Numele nefranţuzit.. adică la biologia umană. al lui Alecu Russo. Cât despre tango. În Europa continentală. Constmcţ. Puşchilă. 6). Trimiterea are în vc:lere articolul lui D. moştenit deJa strămoşii săi din ţinutl. "Inerţia tradiţiei". 1940. acest muzeu a fost întemeiat documentar în 1874.' 350 S..păl'Ut insii el<. 10. aşa cum a creat unul de geografie generalft şi de antropogeografie. În traducere: . Ca dans de petrecere. Principal?. 16. A Sturdza.'i.. p~~­ tru populaţiile contemporane întârziate el preferă cuvântul "sălbatici" (vezi şi p.. geopolitică" (Trilogii. 4. Mehedinţi a promovat unele idei geopolitice în parte din studiile sale. Uşurarea efortului prin crearea unei plăcute ambianţe sonore la locul de muncă. a descoper·it Mioriţa. cât aceea a lui S. Vestită mai ales prin eleganţa faţadei (frânghii. Autorul era un tnlentat ccrcdf. In prezent ea face parte din patrimoniul Muzeului Satului (Bucureşti). 441-450. 17.e încdul cu !neNul în artă". 196\:l.. sâ dai f!ecdruia cei se cuvint'). Unul din cele trei principii ale dreptului roman (honeste vivere. Afirmaţia se justifică numai prin dorinţa de a îndrepta discuţia pe terenul faptelor etnografice.tt):)-474i şi nr. 5. Ca instituţie independentă. alterum JWii suum cuique tribuere. 15. să nu lezezi pe altul.: se bazează nu doar pe mişcarea picioarelor. nu e folosit cu sens peiorativ. 1928. Doina. a cărei expresivitat. Nici acest cuvânt nu este cel mai poLri\·it. Citatul este dinAb Urbe condita (De la rundarea Romei). Furca dr tors. De-aco. nota dispare. retroactiv. carte de pedagogie scrisă de Mehedinţi. cum se va vedea în Coordonate etnografice. 5. vezi de asemenea Şcoala păcii. e>. Discipol al lui Ratzel. dar a adus în acest domeniu contribuţii substantiale. V (1902).ă din recunoscuta sobnetute a autorului. Turcu. este pusă de savantul român sub semnul dt>termin<1rii acestui f!::momen de procesul foarte complex al muncii. rozete. voi. pp. stâlpi cl! caneluri oblice etc.. New York: Frec Press. G (pp . A se vedea studiul acestuia. C. numerele 48-49. pp. adică: t~ă trăieşti cinstit. Altă denumire pentru populaţia baltică a letonilor. 16. În fapt. Idealismul exaltat la D. adică opusă direcţiei în care s-a dezvoltat geopolitica germană: planeta cu fatalitătile ei fizice. p. 660-664). Ashley Montagu. înălţată în satul Ceauru (Gorj) pe la 1875-1876. Ultimele rânduri conţin faţă de ediţia întâi câteva modificări.cord cu sine însuşi. 402. devenit ap01 Muzeul de Artă Populară al R S. De altfel autorul însuşi. 1968). Este vorba d•: Muzeul Naţional de Etnografie şi Artă din Bucureşti. Reprospecialişti c c . in România literară. Cum însă în timpurile noastr~nu mai există populaţii care să stea pe aceeaşi treaptă de evoluţie cu cei dintâi oameni. Opere (ediţie . de meşterul Antonie Mogoş. pp. A. 12. vrând-nevrând ne împinge spre colabo. AL Dima şi Geo Şerban (vezi Geo Şerban. cel ce a scris Cântarea României şi care. 13. . din care cităm: "asigurând cât mai multe păei regionale. '1 . fuzionat într-o vreme cu Muzeul iar în prezent Muzeul Tăxanului Român.real un sistem de geopolitică. care n!produce insc\ în mic mediul real în care vieţuitoarele respectin! traiesc. Teoria originii artei pnn JOC şi a jocului ca dibe1·are de energie fusese fundamentată de filosoful englez Herbet·t Spencer (1820-1903 J şi nuanţată de psihologul şi est0ticianul german Karl Groo. ( 1861-1946 ).i\nalele Academiei"). Se referă probabii la procedeu de expunere :l unor forme de viaţă într-un mediu creat artificial. Diorama a fost introdusă în muzeistica mondială de biologul roml'm 'Grigore Antipa. chiar într-o uzină.. di. " p.t Orheiului. Editia :ntâi a discursului cuprinde următoarea notă cu privire la această l~cr~cre: "Prezentată Academiei spre publicare la 30 ianuarie 1920". des întâlnit în paginile de faţă. 21. a început a se răspândi în Europa în anii 1910-1913.:rn al muncii iergonomia). 14.). Ideea sincretismului originar al artelor.jocul se pref. era acela al origimi artei prin muncă. Mehedinţi nu respinge prima Lt. concepe graiul drept o unealtă psihică specifică omului.o a ajuns în America de Sud. ~~~~9. R. Mehedinţi a fost cllla din personalităţile de seamă care i-au încurajat activitatea. Editura pentru literatm·ă. 25. · 7. nr. Venus din Milo. antropo\ogia era redusă pe atunci la antropologia fizică. dar acordă mult mai multă atenţie celei de a douH. Prin "primitivi" Mehedinţi înţelegea "primii oameni".are geo~conomică şi. cu titlul ei complet: Altă ·şcoala muncii (ediţia întâi: 1919). adică a îngemănării lor primordiale. dar fără vreo coloratură etică. 22. Afirmaţie izvorât. 1246-1250 şi 1281-1284 şi reprodus ulterior în Dela vrancea.te o constatare fâcut<'\ şi de cei ce se ocupă de studiul ştiinţific mod. 9. Mehedinţi. însă omul de ştiinţă român a trăit faţă de termenul .20 aprilie 1989). · 11. 8. Termenul. în timpul exilului de la Soveja (1846). ace~ta e un dans totuşi vechi: în secolul al XV-lea îl praclic2u mam·ii din ::lpama.ic ţărănească din lemn. Angele5cu.. . ea nu figurează in . HH4. Editura pentru literatură. Milicescu).Orie. 6 (pp. dansul este o artă mai complexă. precum şi înElogiul folclorului românesc (antologie de Octav Păun). în ediţia a doua a discursului.. Lucrarea însă nu a mai văzut lumina tiparului (oricum. Viziunea sa asupra relaţiilor interstatale a fost una pacifistă. probabil de aceea. 168-174 .. . timpuriu. MEHEDINŢI poziţia lui D. Const. casa a fost adusă în Muzeul dt. 23. prin care autorul a voit să se pună de a. nr. Sturdza e de factură morală. Tiu: Cuncept of'the Primitive. El nu a . CIVILIZATIE ŞI CULTURA 351 "primitiv" o insatisfacţie care abia in ultimul timp s-a generalizat intre (vezi l\LF. Un punct de vedere diferit. 1969. va rezulta de la sine şi pacea generală . din.\tor.. 24. •.

• an1a. Cultura aşadar nu se poate importa de nicăieri. Aprec1erea. mai exact. începând de la tehnica materială până la cele mai fine produse intelectuale. ... fi . p. ~ .1 se par~ _mdr. In ediţia a doua a volumului Către noua generatie (1923) el anuntă o revenire. acela zice suma muncii de creare a unui popor. la savantul nostru istoria prinde viaţă ca dinamică a raportului de coexistenţă dintre cele două forme. · .aman afară din sfera culturii" (Către noua generatie· 19! 4' p. Explorator polar. 21). 8.':f'he~dor .eptăţit savantului "până ce vom căpăta. . cat ŞI m pnVInţa d1stmcţulor biologice dintre om şi speciile apr ·a_te.cf. Conferinţa purta titlul "Rustica natura" ca temei al culturii românesti în veacul al XIX-lea si a fost tinută. psiholog german.antmebce. Lovinescu. m lucranle sale ulterioare credinta în apt"t d' ·1 1 u Ini e creatoare ale fi • · ' · . care . în care locuieşte şi populatie de ong1ne romaneasca. . re rea espre a e mea a cu uni. .. Academia Română: Discursuri de recepţiune. . mai exact a adaptam la medml natural.1tatea senzaţiei (legea lui Fechner). amalgamate haotic. cultura este concepţia proprie şi unică a unui popor cu privire la universul material şi moral" (S. . Cultura este ceva organic. în con. dar în timp ce la Spengler istoria era o alternanţă a două forme. I re In ena s :m. 1920. pe parcurs. A cercetat mai ales Arctica am~nca?a ŞI Groenlanda. ~un: indivizi (şi pare că sunt şi neamuri întregi) care din capul locuim r. de evemmente m sistemul nervos. atat. Gusta_v. al . . . . CI ŞI altele mai puţin numeroase. o polemică între G. A se vedea nota 10 la Caracterizarea unui po']Jor prin uneltele sale. E~gramă A= ~rmen de origine medicală.At~t _m Pr:':mţa l~g~tuz:: dintre fenomenele psihice şi cele fiziologiCe. adică la dezvoltarea armonioasă 'a•însusirilor caracteristice ale omului. implicat în chiar definirea c~~~1zaţ1e1 ~a modalitate specifi~ uma~ă a adaptării. ceea ce lasă loc ipotezei că a fost vo:~~ de o mfluenţa preluata m1hal fără discemăman' t d1'n Germ · d · · D ·• . cât şi în cele mai noi. . atitudinea care urma din tratarea culturii era vădit discriminantă: "la cultură.a . Mai întâi. Iar un fapt vrednic de luat aminte e acesta· nu ~u~a~ ~upanle etmce numeroase şi puternice ca gloată sau c~ tehmc~. eca.rm popor.unui danez ŞI al une1 eskimose. un e se mstrmse. pe această temă. Zic ŞI u~ten:'. În ultima sa expresie. adoptar:a de c~tre Mehe. Rădulescu-Motru şi E. ' . A trăit între 1879-1933. Cuvintele acestea nu servesc bine functia de motto. 2. desemnând urmele lăsate. 11. MEHEDINŢI ducem. 10.. . adăugând cel mult de aiurea unele elemente asimilabile. legat de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ţinutul în care trăieşte. izvorâte din munca sa. Ca motto erau mai nimerite cuvintele de pe contrapagina prefeţei. e altfel. din ediţia întâi (păstrând sublinierile autorului): Cine zice cultură.. ţn traducer~: "Civilizaţia apare ca una din cele mai remarcabile ch1ar m con: para ţie c~ aceea a celor mai avansate naţiuni".. Dar plurifuncţiOnalitatea unor produse material doved~şte ~oa~e nu atât u. 4. respectiv 410) _3. ev~luţia. simple. a pus ba-. . ori~nar di~ Groenlanda. . ome?irii". c~rcumstanţa. Anexa IL El nu renunţă la viziunea istorică. gânditorul român îşi propune să se depărteze. ' 7. dm latura aceasta mformaţu mru :wecise". A mcercat să exprime matematic raportul d"nt · t sitate t' ulul . 6. C~le câteva consideraţii despre ci~ilizaţie şi cultură conţinute acolo dau prilejul unor importante observaţii. A fos~ fiu. zele ps1hofizicu. Iar omenirea tr~buie sodotită "nu ca ~uma de umtaţ1 . ci ea se poate numai crea. 1940. nu poate ajunge nimeni pe deplin decât î~ măsura în care are sau nu din naştere însuşiri alese. ci numai la o dezvoltare domoală şi unitară a tuturor formelor de viaţă ale unui popor. Prin primă esenţialul CMLIZAŢIE ŞI CULTURĂ 353 urma~e..325). progr~s. devine clar că Mehedinţi adoptase încă de atunci dihqtomia civilizaţie-cultură.x:e•. Mehedinţi va trece prea u~or cu atribmrea celor două ?eterminări de la grup etnic la individ. se sprijină pe ~n.civilizaţiei eskimoşilor. I?. p. munca şi 9. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. Fără îndoială.ţir:_ut sârbesc la Dunăre. . 409. mare sau mic. Sensul scepticismului trebuie· . . Şl e Vla.Fechner (1801-1887). Cu toate acestea. aptitudinea de a crea 0 civiliz:. 5: Crain~ . . ţie malta. acela nu se poate gândi la împrumut de forme exterioare.ferinţa amintită. În ediţia întâi: "Dacă cultura e suma muncii . este clar exprimată: "Peste tot. Autorul se simte chiar el dator cu explicaţii în plus.352 ) S. pe care în 1914 (Către noua generaţie) o trasa categoric (vezi nota 2 la Coordonate etnografice). dimpotrivă. 26.ă a marca nuanţarea sensulm pe care o aduce cu sine această trecere. avand fiecare darurile sale şi putând fiecare contribui 1~ progresul speciei umane" (Trilogii. spre comparaţie. ca ŞI aceea asupra. XLVII. concretizată tocmai în Coordonate etnogr'afice: Ap~i. In Coordonate etnografice Mehedinti va păstra pă · 'd pecete t · • lt . Se vede limpede că în 1920 Mehedinţi renunţase la distincţia între civilizaţie şi cultură. ~nu:n~ punct de vedere funcţwnalist. " etc. spre deosebire de civilizaţie ·dar va pă • · punc~ul de v:dere dis?~O:i~ator. COORDONATE ETNOGRAFICE CIVILIZAŢIA ŞI CULTURA 1. Mehedinţi. arătându-se interesat de oriainea · d · t esk1moşJlor. cât mai cu seamă ( ~ ~u :na1 ~uţm Important) mgemozttatea. ci ca o mare asociaţie de unităti etmce comple. Cine zice cultură.rlinţi a unei atitudini sceptice este un ac~~~.n gra~ î?alt de civilizaţie. . întrucât nu exdin poziţia lui Mehcdinţi şi lasă impresia unei apropieri de Spengler. de care. l-au făcut să revină apariţia volumelor lui Spengler. omenirea arată deci posib_llitaţi ~e. dar cu însusiri rare au avut un rol I?semna_t !n. Declinul Occidentului (1918-1922). fă. la 13/26 aprilie 1914. dar mai cu seamă înteţirea discuţiilor chiar la noi în ţară: în 1925 avusese loc. pe care în discursul de recepţie nu o mai aflăm. r~~unle protomorfe.

împărţindu-le apoi pe fiecare în faze.. 12. lucrare foarte răs­ pândită în evul mediu.ie" . Bohn (Georges) este numele unui biolog. ). Iar memoria nu este un fenomen de mutaţie. Este vorba de fordism. Franz Miiller-Lyer (1857-1916). Salangane = păsări·. Cartografierea fenomenelor culturale este un procedeu foarte uzitat de specialiştii de astăzi. Atras de matematică-încă din şcoală. Totuşi. Fărâmiţarea procesului tehnologic în o mulţime de operaţii mici (reintegrate apoi prin intermediul benzii rulante) permitea folosirea mâinii de lucru mai puţin calificate. Discorides Pedanios (sec.. · 23. considerat întemeietorul statisticii moderne. poate chiar spori numărul lor._33). ca în celelalte cazuri similare din originaL 16. Psihologii actuali văd apercepţia ca operaţie de integrare a unei experienţe noi în structurile cognitive anterioare. 13. Pentru punctul de vedere critic al lui Mehedinţi la adresa taylorismului a se vedea p. care conţine· entităţi concrete şi nu variabile ·abstracte. Aspectele pur ştiinţifice din aceste metode au fost însă integrate principiilor ergonomiei. ( C· . altfel zis: culturale (vezi şi nota 11 la Caracterizarea unui popor . Mutaţia nu mai este considerată astăzi "un fenomen obscur şi nedeterminat". în chip privilegiat.354 S. care înseamnă "substanţă". intra~ dus prima oară în uzinele de automobile Ford. concentrând asupra ei resursele principale ale eului. originar din Asia Mică. simplu. Cuvintele acestea pot sta drept motto la orice tratat de filozofie a ciberneticii. MEHEDINŢI căutat tot în dorinţa de a da întâietate "dovezilor etnografice". din ale cărei frunze se scot fibre textile şi care se mai cheamă . Cuvântul "îmbrăcare" (cu derivatele lui) provine de la bracca. iar la punctul următor. Taylorism =sistem de organizare a muncii industriale creat la începutul secolului nostru de inginerul american F. Cititorul poate aduce ·singur la zi exemplele date şi. şi nota următoare.· calităţi în care a predat la Lausanne. 128. 32.aplicării instrumentelor matematice la etnologie trebuie apreciată în sine. statistician. l-am grafiat fără subliniere. fiindcă acestea îşi păstrează şi astăzi. In realitate. familie. 18. '. care s-a pronunţat în problema respectivă. ideea . adică partea de jos a corpului. mutaţie.plantă liliacee. Dorinţă legitimă. (b). în lucrare au fost interpolate şi denumiri dacice de plante. statistician belgian. Bazat pe un control riguros al timpului şi al mişcărilor şi pe folosirea raţională a utilajelor. dar care îndeplinesc funcţii asemănătoare.:ritid. pentru acesta din urmă. "mater.' . Din compararea fazelor ar rezulta direcţia dezvoltării. sociolog şi filosof german.Hr. De aceea el nu a ajuns la nişte metode matematice rafinate. ca idee strategică (vezi "Cuvânt introductiv" la prezentul volum. A lăsat şi importante lucrări de statistică. în geologie). A scris Despre mijloacele de vindecare. un fel de iţari cu care dacii îşi acopereau picioarele. Autorul Coordonatelor etnografice stă în această privinţă ca un precursor. ştiinţă relativ recentă a muncii. şcoală . Ai. 30. Reprezentările grafice pe care le propune lasă de asemenea impresia de naivitate. 19. gradul de importanţă. În traducere din franceză: "Suntem constrânşi a proceda prin tatonare". medic franc~z. Adolphe Quetelet (1796-1874). unul dintre fondatorii Societăţii de Antropologie din Paris. 29. Mutation.cunoscute şi sub numele. 25. drept. Unealta va fi declanşat desigur un astfel de proces la o anvergură sporită.. Vezi. Meritul lui Mehedinţi e de a fi relevat acest fenomen rămâne neştirbit. la punctul (a) este vorba de o diferenţiere a uneltelor în tipuri. ·..· ' 21. 20.. Silur = silurian (a treia etapă a paleozoicului. Taylor. • 24. de istorism. cu toate că existenţa unui centru nervos aperceptiv cu localizare fixă nu se mai susţine. de unde şi impresia dispersării de experţi. Ea este pusă de geneticieni pe seama unui determinism probabilistic. În sec. Trăiesc în Asia si în Oceania. Derivă de la grecescul "bile". adică aceluia în a cărui operă. mai puţin cunoscut astăzi. Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883). 33. în ţara noastră a circulat destul de mult Indicii numerici ai civilizaţiei. . de "rândunele de mare". se vede clar în ce sens concepţia lui Mehedinţi poate fi considerată funcţionalistă.in de Noua Zeelandă". La Mehedinţi însuşi găsim solid fundamentată această idee. 28. . A detectat în istoria culturală teme mari administraţie. ceea ce ne face să-1 alăturăm unei figuri de complexitatea lui Franz Boas. 14. taylorismul viza creşterea productivităţii muncii. p. Dintre lucrările lui. ci e legată de dezvoltarea îndelungată a creierului.ca mai jos Blickfeld şi Blickpunkt -ceea ce poate crea ip1presia că ar fi corespondentul cuvântului românesc anterior. al III-lea. 26.. acest cuvânt străin dintre paranteze apare şi subliniat: Bohn.fredo Niceforo (1876-1960). În original. I d. 22. de asemenea. 31.. un alt sistem de organizare a muncii. de o diferenţiere în cadrul fiecărui tip. 27.). putem recunoaşte în stadiu de prefigurare principalele direcţii ale antropologiei mondiale contemporane. Creşterea randamentului prin aplicarea metodelor tayloriste şi fordiste reprezintă un scop strict pragmatic. 'de difuzionism şi chiar de configu- CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 355 raţionalism. De fapt. în limba germană există. W. Rubricând la un lo~ elemente în aparenţă deosebite. Hilotehnică cu tehnică materială. poate şi din cauza limbajului folosit. clădită în primele patru decenii ale veacului nostru. medic şi botanist grec. 17. Dar la el aflăm de asemenea elemente de morfologism. Phormium tenax . 15. Mehedinţi a păstrat despre ea imaginea unei ştiinţe pur cantitative. deşi între timp psihofiziologia a adus într-adevăr "informaţii mai precise" în problemele de mai sus. criminalist şi psiholog italian. Bruxelles şi la Sorbona.

'în ~cest conte~t. în Vasile Pârvan. II: Destinul omenirii voi. respectiv material).pozitivă). ongmea hmbaJulm mai trebme căutată si în nevoia omului de a comunica cu semenii săi. depăşeşte cadrul de explicare a î~cepu­ tului rătăcirilor magice. în so~ietăti o~gani~ zate" (vezi P..·-·-· 356 ) S. pp. S.)~ PnleJmta vădit de tezele lm Mehedinţi. "civilis" şi "civilitas") "complexul de sentrmente pnvrtoare la raporturile dintre oameni .P: 1~3). ideea merită atenţie. 102) un "substrat social" al apariţiei graiului. . Negulescu întreprinde apOI o digresmne etimologică şi istorică. RELIGIA În exemplarul de arhivă (pe care l-am semnala~ în "Nota asupra edi~~ei") Mehedinţi şterge religia. Modelului celor trei stări în evoluţia spiritului uman. agriculturist.sentimente care au făcut mai întâi posibilă şi apoi mai sigiiră mai usoară sau chiar mai plăcută. creator al geografiei lin~stice. hngvist francez. 43. . As~menea afirmaţii scot cel mai mult în evidenţă partea de convenţwnahtate a distincţiei dintre civilizatie si cultură si a definitiilor re~pective. 1971. P. · · .niei R.Auguste Cam te! . . . MEHEDINŢI 34. ". Substituire motivată mai sus (vezi nota noastră ante-~~­ rioară).. despre variatia acestor resurse de la o rasă la alta. Titlul iniţial al capitolului era: CUGETAREA MAGICA. . . dans şi muz1ca. . viaţa în comun a oamenilor. bunăoară.S la md01al~ resurse!e :reatoare ale vreunei populaţii de. ediţia a cincea.n-au avut niciodată sensuri doi termeni exc~usi':e (sp~ritual. nota 273. referitoare la un caz particular si menită a prelungi până la limită exemplul imediat anterior. E vorba de Ernst Mach (1838-1916). aşa cum îl co~cepuse Comte (teologie meta~zică p~zit~~ vism). . V B':cu_r~ş~i. mai încolo p. se pare că. 503 ş.. foarte importantă.a. bogăţia şi complexitatea reală a fenomenelor împricina'te.S..· dar îi descoperă şi un fir cauzal de esenţă materială: munca cu uneltele. Constatarea. învăţatul român arăta că: "Oame~i de rasă neagră sunt_ ~e obicei ~oi. care nu s~ însoţeşt~ c:-x vreo intenţi: dis. . arheologii n-au găsit necesar să teoretizeze prea mult distincţia dintre civilizaţie şi cultură. întrebuinţate fiind şi de oamenii culţi. . veseli ~i gata s~re ~ot ce ~eamănă a teatru. Negulescu ~brectează: "Dacă ar fi aşa. pe când ele alcătuiesc în realitate re~a generală. mulţi au socotit că rasa neagră este o rasă inferioară. Scrieri inedite. . . ~egulescu. fără ca prin aceasta să se facă vinovat de vre~ co?tradicţie l?gică. 112). 154 şi nota noastra nr. cu partea de conventionalitate cu tot. 458. originar din Elveţia. Vorbmd. adică rare. Mehedinţi invocase anterior (p. putând fi luată şi ca unsemnal de profilaxie culturală: atenţie la cuvântul rostit şi mai ales la cel scris.. . Afirmaţia cu totul ipotetică. vorbeşte de o penetraţie romană în spaţiul nasiru mamte de Trman. Mehedinţi însuşi consideră faza magică drept vârstă a rătăcirilor.cri:ninată. pe globul pamantesc. spre deosebire de filozofi. considerat un precursor al lui Einstein. Starea de reflecţie este o stare împotnva natun1. 48. în primul rând tot în pr~cesul muncii.romani. Simion Mehedinţi modifică modelul celor trei "stări" ale spiritului uman (teologică metafizică. fizician şi filosof austriac. . A fost membru de onoare al Academiei Române. A coordonat (împreună cu E. . . la capătul căreia constată că cei "cultură" şi "civilizaţie" . In afară de "dialogul" cu unealta. în toate limbile neolatine? Nu-l au ~hiar şi ur:ele din celelalte limbi? În limba engleză. Aşa cum arătam şi în prefaţă. găsim---­ cu~ntele: ag:wulture. _ 38. Mehedinţi nu numai că îi aplică o corecţie (veZI p. (Mai ale~ ţi- 4!. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 357 Totuşi.. 41. 140 şi nota noastră nr. Altfel. iar prln civilizaţie (de la cuvrr:tele mrud_r~ "civis". coment~riile lu1 P. şi să nu fie mtrebumţate decât de oamenii inculţi. El ajunge să înţeleagă prin cultura (dm latmescul "colere") "îngrijirea ce se da lucrurilor si fiintelor s?re a le ame~iora c~litat:a şi a le augmenta cantitatea". · 42: Altă modificare importantă în exemplarul de arhivă (iniţial era: "p'ridvorul religiei"). ·Limba capitalizează nu numai experienţa pozitivă. 448. Mehedmţi nu~ Pt. Radu Vulpe. 40. . fiindcă el ampli~ fică nu numai o idee bună. 84). Sunt demne de luat în seamă. de pilda. agricultura!". Refe~ndu-se chiar la pasajul marcat de noi prin prezenta nota. Negulescu. Dacia. p. analiza întreprinsă de Negulescu pe s~ama concepte~o-~ d~ cultur~ ş! ~ivili~aţie sporeşte în chip notabil div~rsitatea de _d:fimţn ŞI determman aphcate acestor concepte.. Pare ca au ceva tmeresc ŞI chiar copilăresc în purtarea lor· de aceea.Ie care _e vorba ar trebur să rămână excepţionale. 37. dar ideea rămâne nedezvoltată. în care au căzut şi alţii. Cat pnveşte cealaltă obiecţie. dar o susţine prin prezenţa a o multime de mercatores. Foarte interesantă idee! Pe baza datelor etnografic-antropologtce. . . Pârvan. am adăuga noi. fără a o scoate însă dm componenţa cultum (v. E~itura Acader.R. r s~a reproşat pe bună dreptate că urmăreş~ evoluţ~a ~entahtăţ~l în totală independenţă faţă de substratul matenal al vreţn omeneşti: Adoptâlld acel model. "civitas". dar ŞI eroarea. Iniţial: "starea teologică": în exemplarul de arhrvă: "starea magică şi mitologică". încă de pe vremea lui Burebista: precum şi de meşten zrdan ŞI de oameni de afaceri (vezi Vasile Pârvan Dacia editia citat~. E o di versitate exegebca ce nu face decât să reflecte. formele de exprimare . 203). Edmont) Atlasullinguistic al Franţet (1902-1909). 65 la prezenta lucrare). ~e~st~ri . P. ci la occidentalizarea carpato-danubienilor (prin intermedml· celţdor ). care completează fraza.. model elaborat de . În sensul adăugirii imediat următoare. 46i Prima obiecţie făcută lui Pârvan rezultă dintr-o neînţelegere.· ' 45. Autorul Geticei se referea nu 1~ romaz:izarea. Iar omul care gândeşţe este un animal decăzut". Nu există oare cuvantul «agncultură». ceea ce a facilitat romanizarea lor de după cucerire (cf. cu derivatele lui. O valoroasă intuitie. dar şi o idee greşită! 44. Autorul Atlasului este Jules Gillieron (1854-1926). 35. Editura ştiinţifică. De altfel: Mehedinţi însuşi îi va numi pe daci "a'proape l!reştm: mamte d: cre~tmism" (vezi în volumul de faţă p. 1972. . În traducere mai apropiată: "inteligenţa noastră a fost turnată în tiparul acţiunii". 36. 39.

Paris. Un logician de reputaţie ca Anton Dum1tnu c~r:~lde­ ră chiar că gândirea aşa-zisă "primitivă" funcţionează pe h. . El este autorul unui dicton care as târnit multe discuţii: "Mai bine muncă fără carte. In continuare. Critica aceasta.. Reflecţie profundă. 1922. Se are în vedere mişcarea paşoptistă. a. Mehedinţi nu este refractar la ori~~ î~p:nmu~ de CIvilizatie. modernă. Mai. manifestările spirituale. (S: Mehedinţi. Astfel de condiţii particulare cer forme de civilizaţie particulare. Caracterizarea stării de înapoiere a fuegienilor (populaţie din Ţara de Foc) aparţine lui Darwin şi contine nu dispreţ.nu m~i contene~te dm cântare iar numărul mstrumentelor muz1cale dm Mnca e mm mare decât î~ orice stat european. Din cele relatat~ de. sălbaticul ~frican. 1959. Nu s~ ştie ?acă nu cumva din rasa neagră vor ieşi cu timpul mai multe genu muzicale decât din cea albă" (Ibidem. surprinzător de. p. face ma1 necesara circulaţia universală a valorilor de la o arie culturală la alta.~ctive. 50. În privinţa lui O. ci ~?mpasiune (vezi Charles Darwin. de care poporul respectiv nu se poate desprinde.Nu e nici o îndoială că-i mare neajuns pentru omul care munceşte cu braţele să fie lipsit de lumina cărţii. plăcerea tot a acestora din urmă de a sta în apă etc. 3). · 54. în adâncul încrederea în resursele autohtone de creaţie originală. Călătoria unui naturalist în jurullumu pe bordul vasului Beagle. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 359 1933-1934. În alte lucrări. p. 137 şi următoarele). Expus la rându-i reproşului de a fi o concepţie antiprogresistă. ci numai acelora care se întorc împotriva omului. Levi-Stra~ss. 1890. Mehedmţ1 precizeaza u_rmatoarele aptitudini ale rasei negre: (a) inteligenţa. p. Mehedinţi nu conferă altă nuanţă acestei caracterizări? ~upă . întemeiată pe evoluţionismul organic. în ~pirit~ ~u~ei eti~i o?i. 55. de la un po~~iliul. Darwm (op. 53. poart~ într-adevăr o pecete etnică. mai fluctuantă.rtă cu. E greu de spus cât de edificatoa. fără finalitate practică. Dar. 1942. Dumont. iuţeala ~n a pncepe ceva si a se acomoda unei situaţii noi. · Datoria generaţiei actuale. ed. p. 52. Iar latura de adevărat progres pe care o recunoaşte civilizaţiei. mijloace şi metode de . pp. în mai mare măsură decât producţiile materiale. sau "analogică". ele nimic stigmatizant. negrii au găsit e~ singuri mijlocul de a scoate fierul din minereu. decât carte fără muncă". dar e şi mai mare nenorocire să ceteşti mereu fără să aduci la îndeplinire cele cetite" (Altă creştere: şcoala muncii. precum şi de alţi factori. Important însă ni se pare faptul ~ă aceast~ determinare particulară nu împiedică. au arătat că există într-adevăr anum1te parhculantaţ1 ale gand1n1 arhaic~. (b) îndemânarea practică. mdeose?l pentru muzică. savantul român a privit cu simpatie spre aşa-Zişn "pnmibVI . emotionându-se si cerând tot ce vedea si îi făcea plăcere. după dm am petrecuJI la Londra în cercurile înalte.. în lume. pe când unele popoare az~ civilizate au împrumutat metalele. 56. În principiu. o parte din <supravieţuitorii ei..fia. a filozofului francez Etienne Bonnot de Condillac (1715-1780). spre a-şi formula în cele din urmă un crez optimist (vezi p. 223) rezultă de fapt că fuegianul. Mehedinţi şi-a făcut o ţintă de bătaie din "cultura generală" ca sumă de cunoştinţe livreşti. Pe de altă parte. în oraşe populaţia este mai mobilă. An:tropo. Bucureşti..geogrU. Depopulation et . prefaţă la ediţia a patra. natalitatea este mai scăzută în mediul urban decât în cel rural. capitolul 6. "Ceasu~ întregi. Rechizitoriul care urmează trebuie înteles în adevărata lui direcţie: el nu se adresează tuturor efectelor civilizaţiei moderne. în toate domeniile. de mentalitatea oamenilor. a IV-a.viaţă internaţionale". Teoretician al "şcolii muncii" şi legiuitor în spiritul ei. învinuiţi de junimişti (al căror descendent direct Mehedinţi era) de a fi transpus la noi liberalismul occidental şi ceea ce Titu Maiorescu a numit "forme fără fond". a polinezienilor de a bea apă sărată. dar că particularităţile respective nu ~oa. Nu e noapte în care să nu auzi undeva. sau "mitică". cit.. dimpotnvă. gândirea lor nu putea opera în cadrullogiCn bmare. Convingerea sa e că. 49. Editura tineretului. evoluţionismul organic a cultivat de fapt. sau.' nu "poate să rămână o clipă de îndoială că _invenţiuni_l~_sunt ~ine venite şi datoria fiecărui popor este să le armomzeze cond1ţnlor.civilisation. Forster afirmă că. . Vezi Ars€me.e sunt aceste experien~ de transplantare a unui individ uman dintr-un mediu social în altul. ( ( . a atins expresia ei cea mai clară în publicistica profesată de Mihai Eminescu.~rele­ vat.~te~na­ tivele· cu alte cuvinte.cu~ ~. Afirmaţie exagerată. fie că această gândire este caracterizată drept "prelogică". Fenomenul natalităţii depinde de calitatea vieţii. constituie temeiul pe care savantul umanist îşi reface elanul. sunetul muzicii care adună pe negri la dans. doved1tă prin destoinicia africanilor în prelucrarea metalelor. MEHEDINŢI neau la părerea asta cei care făceau negoţ cu robi şi voiau să se păstreze mai departe robia. p. ci. Dacă tehnica însemnează o uşurare a muncn Şl o mnobilare a vieţii. Datele stricte arată că în general. Criticii nu au înteles convenţia şi Mehedinţi a fost nevoit să ~evină cu lămuriri suplimentare: .). 57. "forme. dar nici acolo indicele de natalitate nu a coborât vreodată la zero. L. 227). 228-233). 226).' Levy-Bruhl şi Cl. pasibili de acţiune pozitivă printr-o politică socială judi- cioasă. 51. . Mehe_di~ţi. există în viaţa fiecărui popor şi condiţii particulare. tahitianul încă se purta ca un copil. (c) înzestrarea pentru arta. ~ ._. în depărtare. mai precis. de viaţă"'. împreună cu alţ1 d01 compatrioţi ai săi între care o femeie nu se de prinseseră a concepe.lU:.) Adevărul !:3 însă altul" (S. Aceste cuvinte aveau în vedere o situatie-limită.aza _Iog~cn po: li valente. obiectiv vorbind.358 S. Mehedinţi socoteşte drept înclinaţ{i de acest fel: · deprinderea locuitorilor din pustiuri de a răbda foamea şi setea. curs multiplicat.. 63 şi urm. El se exprimă însă neriguros când afirmă că Jemmy Button rămăsese "s~b treapta culturii în care fusese transplantat". pe lângă unele forme de civilizaţie care sunt "bunuri ale tuturor".

Mehedinţi a adus corecţia necesară. 62. 64. 68. 67.. În anii tulburi de dinaintea celUI de al doilea razbOI ~O?­ dial el a văzut în stiinţă instrumentul optim de înlăturare a răulUI dm lum~. Un mare merit în dezvăluirea acestuifapt a avut B. Ideea (aiCI. citat cu câteva rânduri. Dar . .artă. în directă consecinţă. Am menţionat în studiul introductiv rezervele cu care e necesar să întâmpinăm asemenea descrieri.-. .!lltură universală" îm!Jrumută automat ŞI caracterul abstract al sursei. Respingerea teoriei lui Robert Roesler. Mehedinţi ştie că lucrurile stau aşa. supra.etică. • . structura culturii nu mai este: rehg~e . Teoria s-a dovedit a fi exagerată.opogeografia) religia va fi tratată la un loc cu ştunţa. După sensul antropologie al civilizaţiei şi cultun~.. spre exemplu. _. prin urmare. cu articolul său Perit-au dacii? ( 1860). în lucrările ulten?. prin urmare. că pragmatismul poate pune de acord tehrucc: mamtată. supra. precum şi în alte lucrări. implicit. mai înainte. A. :~ inijloc prin care omul poate deveni mai putern~c ŞI IŞI P?ate I:Ubu. adică ale moralei. sub . dupa care problemele religioase fundamentale sunt ~robleme ~le r~ţiUnn practice.su~ scrisă a comportamentului uman (sau ca parte a lUI) este aptă a _!lnmi evaluări superioare. . Roesler.. Conceptele respective de_semnem:ă formele specifice ale comportamentului uman. t" t" '· . Concepţia ~­ mâne dualistă. Xenopol. Armonizarea între civilizaţie şi cultură mentă _un ~oc pnncipal m strategia de dezvoltare a societăţii umane. Xenopol credea că un lanţ de munţi ar trebui să despartă două popoare şi. . 71. supra. poate fi naţională în subiecte şi mijloace. D. 61. Fără preocuparea de a ilustra î~ mo~ expres. reamintim. către gândirea abstractă la europeni şi la tasmanieni. · · · · . ştiintă. tocmai: armon1zarea Intre ci~lizatie si cultură) rezistă valoric prin ea însăşi. alătură.e arta figurativă la polinezieni. Dovadă că savantul era limpezit asupra raportului dintre national si universal în cultură stă şi următorul fragment din cuvântul înainte ("Către cetitori") la volumul de povestiri Oameni de la munte: ". în Geografie şi geografi la începutul secolului al XX-lea (1938. . întrucât religiilor doctrinare. opuna aceasta nu trebuie să stârnească mirare. Grigore Tocilescu. 65. este ansamblul lor. pp. căt. Cu îndreptăţirea specialistului în antropogeografie. dar şi cu aceea provenită dintr-o deplină cunoaş­ tere a istoriei neamului. D. spre. Contributiile sale la lămurirea unor probleme privind etnogeneza românilor au fo'st foarte importante şi se află sintetizate în Le pays et le peuple roumain (1927). pe de 0 parte cu o înaltă moralitat~. cum vădeşte ansamblul paragrafului. A se vedea nota 47. i se părea o anomalie prezenţa Carpaţilor în mijlocul masei de populaţie românească. Vezi nota 12 la Caracterizarea unui popor prin munca şi uneltele sale.are (v~zi mat ales A::t.stz!uţte etn:_op~: dagogică. iar pe 'de altă parte. arta. istoric german din secolul al XIX-lea. 72. adică pentru pnvarea conceptulw .r. Mioriţa. dreptul românilor de a-şi stăpâni teritoriul de astăzi. Pasajul acesta trebuie interpretat ca o critică a europo-centrismului şi. Linia de cen~ură pe care o dezvăluie aici. ca atunci când vorbeşte de "panteonul literaturii universale". conceptul de "c.n. 6S.. A se vedea nota 1 -aici.ştunţa . . 69. 60. Astfel. .':.. 332-333). . şi. este un fapt de ~ultura. Mehedinţi critică aici raţionalismul pentru carc:cterul vag atnbm~ în cadrul acestui curent "raţiunii".nu numai expre. deşi universală în scop. Mehedinţi a nutrit o mar~ în~e~ere m _ş nn. I~ cele m · multe din asemenea cazuri. Onciul şi alţii. El priveşte continuitatea. şi a"daosul l<: d"efiniţia culturii autorul vorbeşte în alte ocazn de mchnaţia catre muzica la negri. " (v. adăogând lângă ceea ce este general omenesc şi ceea ce este specific în fiecare naţiune". In fapt.). Dar este o iluzie a c:ede: c~m spune Mehedinţi. ~ ~e rema:cat totu~I ca. Titlul uneia dintre lucrările lui Karl Weule (în traducere: Cultura celor lipsiţi de cultură).. 117-153). Aş~ se _face ca U1 Antropogeografw. 63..nataţi modul de trai. adevărate demvelan _va!o~ce apar uneori în gândirea lui S. CI. li se recunoaşte un statut complementar ştn~ţei . care a încercat să conteste continuitatea poponllui român în teritoriul carpato.· mitive.zi Premise şi concluzii la "Terra". în volumul de faţă. . A se vedea nota 35. 73. Ideea-program era afiŢIDarea originii pur latine a poporului român şi a limbii lui. Absurditatea punctului de vedere roeslerian a fost demonstrată la vreme de B.arta. •.e~edmţ1. 59.360 ) CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ S. . afirmase că.danubian şi. conţinutul conceptului are o concretitudine logică exemplară. M. P. ·. dtscu. Hasdeu. . MEHEDINŢI 58. 361 respectiv de determinarea lui particular-etnică.. odată cu plecarea trupelor romane de ocupaţie (271 e. pe ~e altă pai1:_e. izvorăşte pe ~~ o parte din· intelegerea caracterului asimptotic al înaintării cunoaşteni umane. . cultura universală cuprinde valori din orice mediu etnic. ·~~~~ 70. P. D._deo~ebire de cele pt. în Ac~~emw. situându-se deasupra exemplificării. Dacia ar fi fost părăsită şi de populaţia autohtonă. în Trilogia ştiinţei. Mehedinţi li se. Hasdeu. . Asemenea inadecvări. numărân­ du-se printre ei. în concepţia lui Mehedinţi despre rehgte IŞI dau mta:ru:_e tez~ comteană a evoluţiei stadiale a spiritului uman cu teza kant~an~. . dar putem fi siguri că aceia care au creat-o şi ne-au transmis-o pnn vreme nu stiau carte. dat fiind timpul care a trecut de când ele au fost realizate. PasaJul este semnificativ pentru inadecvarea între o zdee ŞI exemplt(zca~d~ pe c~re ea le poate primi. în care îsi au locul acei artisti ce sunt un fel de creatori (am putea zice re-creat~ri) ai vieţii poporul~i lor . A. din dorinţa de a împăca ştiinţa şi religia. În general.aci. ca o probă de umanism foarte larg.aci.rsu~ urm:=mnd îndeosebi felul cum cunoaşterea s-a desprins de magie ŞI mitolo~e (ca forrn~ ale religiei priinitive) spre a deveni ştiinţă exactă . p. Derivat dintr-un astfel de concept sărac în determinaţii. Această teorie a fost susţinută de unii istorici români din secolul trecut.

Mehedinţi va patrona inaugurarea în acel oraş a MuzeulUI etnografic maramureşean. De aseme. în 1926.. 82. 78. În acest sens. De aici imperativul dacă nu al conservării în forme vii autentice. În cazul de faţă. pe lângă Universitatea din Bucureşti. spunându-i că ştie un descântec. Editura_ ştiinţifică. ci se vor muta numai într-un loc unde. Nu e nevoie să fii păşunist spre a recunoaşte că numai acolo unde a existat o tradiţie pastorală şi unde limba (element prin excelenţă etnic) a îngăduit o anume simplă asociere de sunete. populare. continuitatea masei (a densitătii blocului). · · 86. Bucuresti. Din viaţa politică a României (1926-1947). ' 1 • c c . Aluzie la cunoscutul pasaj din dialogul platonic Charmides. ea merită toată atentia stiintifici fiind vorba de o ipoteză lansată pc terenul istoriei cultural~ a 'pop~rului român. vol. A salutat. Academia însăşi. Opere. Socotirea năvălirii popoarelor migratoare ca moment de început în istoria popoarelor din partea aceasta a Europei era un punct de vedere derivat din amintita teorie a lui Roesler. supra.362 S. Simion Mehedinţi a încurajat continuu activitatea muzeelor etnografice din toată ţara. care se cred nemuritori . înalta instituţie a iniţiat colecţia "Din viaţa poporului român". La 20 august 1929. nu a fost singulară. psihologice -. etnografic al Moldovei.). terenurile arabile dobândite prin împroprietărirea din 1921 terenuri iniţial inalienabile . Alcătuitorul prezentei ediţii nu a reuşit încă să afle despre ce conferintă e vorba. Gh. Herodot povesteşte că: "Inainte de a ajunge la Istru (numele grecesc al Dunării . manevrate în bună măsură prin capital străin (vezi şi Ioan Scurtu. Darius îi supune mai întâi pe geţi. 85. 135-136). ameninţată să dispară. 2-e edition.~re s~ zice că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor" (în Platon. bioantropolog elveţian. în timpul ospeţelor. aceste două momente (pătrunderea noii credinţe şi cristalizarea limbii autohtone pe baza celei latine) apar indestructibil legate de însăşi formarea poporului român. 84. o parte din ţăranii săraci şi mijlocaşi fiind nevoiţi să renunţe la bucata de pământ pe care o primiseră prin împroprietărire. critica ac:asta es~e îndreptăţită. unul dintre cele mai import_ante muzee etnografice regionale din ţară (întemeietor: prof. a obiceiurilor. Toate aceste aspecte se regăsesc în u~itatea organică dintre pământ şi popor (vezi Le pays et le peuple roumam. când va lua fiintă Muzeul Satului. În exemplarul din arhivă. Problema e complexă şi îşi găseşte expresia generală în tehnica de abandonare a portului tradiţional. 74. economice. 81. a iniţiat concursuri tematice pentru cercetarea poeziei populare. A se vedea nota 23 la Caracterizarea unui popor pnn munca şi uneltele sale. pp. Cum creştinarea propriu-zisă a daca-romanilor s-a înfăptuit prin mijlocirea limbii latine. a basmelor. au pus în lumină o serie de similitudini între cultul lui Zalmoxis si crestinism (năzu­ inţa spre nemurire.. d~ . 77. învătat acolo în tabără. 75. pp. cartea a IV-a. · . 79. Legea circulaţiei pământurilor a dus la fărâmiţarea proprietăţii rurale şi la sporirea numerică a proletariatului agricol. Savantul se gândea chiar la înfiinţarea. cumpătarea etc. 1930. Cât priveşte expresia "aproape crestini înainte de ivirea crestinismului". trimitem la notele 52 şi 63 . unul din primele exercitii de citire din abecedar a putut fi: t. 3-23).). pe vremea când era om. Istorii. unul din medicii lui Zalmoxis. măcar al consemnării ei. Dar progresul real se înfăptUieşte pnntr-o 363 competiţie a mai multor factori. 1983. continuitatea în concepţia despre viaţă şi continuitatea politică. iar în 1930 a aprobat înfiinţarea la Cluj a Arhivei de Folklor. cel puţin parţial.. vestimentaţia de tip urban s-a impus prin avantajul de a fi lesne de procurat şi de întreţinut. dar nu e locul aici să le analizăm. Mehedinţi deplânge faptul că legea amintită nu a protejat grupurile de aromâni care migraseră din Peninsula Balcanică în România. Cumpărările şi vânzările de pământ au favorizat de asemenea proliferarea creditelor bancare şi a cametei. " si că Zamolxis. desp~e . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ MEHEDINŢI mai multe aspecte: continuitatea rasei (a tipului antropofizic). liber. în ordinea imperativului amintit. Pentru contestarea valorii alfabetului ca indice de pro~es. Intrarea societăţii româneşti în epoca modernă a produs o stare tie alertă în legătură cu destinul culturii folclorice. Editura ştiinţifică şi enciclopedică.Gh. "a pus săi se clă­ dească o sală d~ primire unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte. Iniţial: "vertical". Ca mărturie a acestei preocupări. Coman) sprijinindu-se pe izvoare scrise din primele secole ale erei noastre. asemenea. reacţia lui Mehedinţi: dictată de simţul răspunderii. îi învăţa că nici el. A se vedea notele 52 şi 63 la prezenta lucrare.o-i. oi!" . înfiinţarea la IaŞi (prin eforturile lui Ion Chelcea) a MuzeulUI . I. 7B. nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri. 83.. respectiv XCV). 80. Vormcu). Conform acestei legi. Prin pri~ma exigenţelor unui trai sănătos. ~u ocazia ţinerii la Sighetul Marmaţiei a Congresului anual al profesonlo~ de geografie.). guvernul naţional-ţărănist condus de Iuliu Maniu promulga "legea pentru reglementarea circulaţiei pământurilor cultivabile". Tocmai acesta e~te s~nsul expresiei folosite de Mehedinţi. a unui muzeu etnografic naţional în aer . 1974. unde Socrate se adresează tânărului al cărui nume îl preia ca titlu al dialogului si care se plânge de durere de cap. după primUl război mondial. sub conducerea lui Ion Muslea. . în 1908. de la un trac. În rândurile 'de mai sus. Istorici de astăzi ai religiei (îndeosebi Ioan G. Eugfme Pittard (1867-1962). p. Acţionează în acest sens multiple cauzesociologice. capitolele XCIII.puteau fi înstrăinate fără nici o formalitate. a făcut cercetări în tara noastră si a sustinut miscarea antropologică de la noi. nea. 183 şi urm. tră­ 'ind de-a pururea. corecţie operată de autor: "orizontal". în 1936. între cele do~ă războaie m'ondiale: A fost ~embru de onoare al Academiei Române. G.aci. Proiectul acesta va fi dus la îndeplinire de Dimitrie Gusti. vor avea parte de toate bunătăţile" (Herodot.

determmănle ma. vilă. Berlin. Două obiecţii sunt de adus în legătură cu cele afirmate m acest alineat. C~pitolulla ca~e trimite autorul se intitulează "Pământul ca operă vointP-i omrmesti" (a se vedea R MP-herlinţi. din Scrisoarea a V-a c~tre Impa~atul Traran. " (din fr. ~ehedmţ1 m~nţwnează numele marelui geograf al antichităţii atât ~~ verst~me~ greaca (Strabon). Mehedinţi. · . Întrucat mott~aţ1a nu es_te evidentă.). altfel de sine stătător. Bucureşti. 1859-1872. cl~s1fic~ra raselor omeneşti. Cartea a Xli-a. Reprezentant de seamă al spmtulm ge. nu ies din ea înaintea serii" (Op. pp. · · =~~~~ 7.rman în secolul al XIX-lea. Fundaţia Regală pentru Literatură. capitolul a fost reeditat în S. o recunosc şi alţi specialişti în matene. Mai întâi. A călă­ tont de-a lun~l co~st:elor d: ve~t ale Africii. Vintilă Mihăilescu). ci o formă oarecare. 236. voi.). a naturu l~ d~~emu~ istoriei culturale nu se justifică. extinderea unei pretinse legi. . în temp!ul Baal? Iston~ calatone1 sale. Operaţia de extmdere evoca opm1a lm Mehedinţi că popoarele şi omenirea sunt "unităţi biogeografice". 4. tent~nu! actu~l al Ma~ocului. 1~. SECTIUNEA A DOUA ' '' INTRODUCERE ÎN GEOGRAFIE • 1. antropolog şi filosof german. poate mai mult decât în oncare altul. Editura didactică şi pedagogică. 192-203. de pozltiVIsm. 1862).e în geografie. Ca gândito.ore se situează deci în planul strategiilor naţionale" (sub direcţia lui Edgar Faure: A învăţa să fii un raport al UNESCO. msa. pnn originalitatea creaţiei în sfera civilizaţiei şi a culturii.L Hanno (sau Hannon). Cari Ritter (1779-1859) trece drept unul dm întemeietorii ştiinţei geografice. Berlin. I.). Această orientare regionalistă e acceptată în prezent şi de UNESCO. . C_??Sider~t părintele antropologiei. navigator c~rtaginez (sec. 156-169. In traducere: "Şi de fapt nici nu vei vedea distingandu-se mşte teritorii. a fost profund influenţat de Herder si Pestalozzi. Apoi. ~· S':b denu?:ir.S. In spatele variabilitaţu somatice. ~nrud1tă cu un determinism liniar. partea 1: introduce. Opere cnmplete. . 'în esentă geografia noastră generală trebuie să privească Pămân­ tul dr~pt locuintă a neamului omenesc" (Cari Ritter. un htoral. CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 365 Opere alese sub red. 1943.. respectăm alternarea uzitată de autor.vorba de Joha~ Friedrich Blumenbach(1752--1840)..rea a . câte ţări ex~stă. A atins coastele Gambiei şi Si~rrei Leon~~ Se banmeşte c~ ar ~ aJ:r~s p~~ă în Camerun. fi~iolog si ~natom1st germ~n. Mehedinţi însuşi se depăşeşte pe sine afirmând cu aite prilejuri că un popor nu trebuie socotit doar ca o masă. 6-5 î. Fără a se exclude si posibilitatea unor asemănări de condiţii între diverse tări. . -a.a: "In ~est. Mehedinţi are în vedere vanantă. mecanicist. cât şi în versiunea latină (Strabo). ~eht:dinţi citează este Geographia. '2. Mehedmţi. cu 60 de vase pe care se afl~u ~O 000 barbaţ1 ŞI femeL A mtemeiat mai multe cetăti si temple . Nici o naţiune nefiind identică cu alta. Attîcus reprezintă numele celui ~ar. . De asemenea: "Şi deşi mă ascund de dtmmeaţa m padurea deasă şi sălbatică. citată si de Mehedmţ1: Ant~ropologl~ der Naturuolker. a mtmt. ea îl mvaluw. ?e oame~i legată de sol şi de climă. este discutabilă generalizarea că "mai toate descoperirile mari ale geniilor ştiinţifice apar la î~ceputul. ci poporul se defineşte pe un plan ma1 malt.ortanţ~ cran~ulm_ m.. ' ' 3. scrisoarea a XV-a). A fost pro~es~r la Umvers1t~tea dm Marburg. Hr.m~terialism naiv". MEHEDINTI 364 ) 87. Într-un raport al acestei organizaţii se spune: "Sistemele . pp. umtatea speciei umane. 5: In ~ra~ucere. .._ IX d" s · · a. p. CLt. Georg Reimer. A rehw~t I~J?. partea 1: Introducer m geografie". " 6. apro?1~t p~eten al lui Cicero). Opere complete. scn soa. ceea ce poau.Scrisă în limba punică. Bucureşti. s-a păstrat într-o versiune greacă sub titlul Penplullw Hannon~ · · . şţ Artă. ~ar lutul moral. conduce la unele soluţii educaţionale asemănătoa:e. subL în orig. _Ţex:_ul citat aparţ~ne lui Plinius cel Tânăr. educ~b:Ve exprimă în cel mai înalt grad conştiinţa naţională. biologice. voL I.). în do~e­ niul educaţiei.' 2. problemele de educaţie au tot atâtea modalităţi de a fi conc_epute. Si cru. :n cnson către Atticus. reprezintă capitolul ~l II-lea dm S.n mc1 chrar acestea nu mentă o scrisoare mai amplă" (Cartea a XII·. 1974. Arnir:tim că aces~ ~xt. • 88. GEOGRAPHICA .ea " d: . Idee': n': este falsă. E. ~· "~a~d om~l nou y dezarmat se pomeneşte în mijlocul naturii. Bucuresti Editura ştiintifică 1967. şi mai în spiritul sentmţe1: "Istona ela început curată geografie" (din fr. Allgemei_n~ Er~kun­ de. d1~ latn. Theodor_ Wai~z (182~-1864). Opera principală. 11 ~lefme"şte~ Il modelează. dar ea nu expnma esenta realităţii în cauză. cultura ŞI tradtţule fiecărui popor. a e 0 . să nu socoteşti că se pot afla lu' n:ar placute decat o..I?-u la sfârşi~ul carierei lor".. Oper~ lm Strabon du: care. sau. zugrăvită cu deosebită frumuseţe". o perspectivă asupra mării. încă moale şi flexibil. "Istona ~ la mceput geografie întreagă". se supune ŞI ~e plam~deşte sub presmnea fizică .. 5 vols.

în Patdeuma. Barnard. Deşi utilizează termenul "primitiv". Expresia în original: "das Erziehungshaus der Menschheit". 24--5(). • 5. iar Durkheim diviziunea muncii sociale". 1968). voi. Terra. livezi şi păşuni. _femeia apare mai vulnerabilă la impuritate: fiind mai supusa pnmeJdrei. ed. Oxford. .366 S. sau Heimat des Menschengeschlechtes. 41. ex~mp!u. 11. întrucât. Zborul a avut loc între 20-21 mai 1927 şi a durat 33.ideea ca atare este de inspiraţie herderiană. Mai mult încă.pentru a sublinia funcţia modelatoare a planetei în raport cu specia umană (vezi. Creşte prin păduri şi zăvoaie. 1966). Prin "împărţirea muncii". Washington. veninoasă din familia Liliaceae. 1941). de. trebuie să fie "hologeică" şi "holocronică". p. 224). Society for Psychological Anthropology. 2.. G. 1. Concepa adăugat însă sensului iniţial pe acela (peiorativ) de "înapoiat". . Termenul "primitiv" avea iniţial sensul de "primii oameni". New York. Despre grai sau limbă ca unealtă fizi~-psihică ve~i Coord~nat~ etnografice. evident ceea ce Marx numea "diviziunea socială a muncii". Această prohibiţie funcţionează şi în practicarea păstoritului la ro• ~âni (vezi. se află de aseme~ea ~n mu~eul sătesc de la Şirnea (Bran). P. plantă ierboasă veninoasă. 1979. sacrificiale. New York. el presupune practici funerare. în cursul cărora cei ce le înfăptuiesc sunt convinşi că-şi însuşesc virtuţile celor sacrificaţi (J. 2 vols. alimentare. Tuzin (eds. 4~Vezi nota 27la Coordonate etnografice. Aşa cum s-a observat. holos şi chronos). 4. A deţmut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea două recorduri: călători9-d cu o navă cu aburi. Citat extras din Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe uasul Beagle. Probleme de sociologie pastorala. Muller: "Cari Ritter und die_ kulturhistorische Volkerkunde. cu flori albe. Mehedinti se referă la populaţiile de pigmei din Africa. 5. Mehedinţi înţelege. Ratt.--ong Nares (1831-1915). The Concept ofthe Primitive. The Ethnography ofCannibalism. cu referire la descrierea geografică.. Sagan. intrat definitiv în istoria aviaţiei prin performanţa de a fi realizat primul zbor fără escală peste Oceanul Atlantic. _ 1~. în volumul de faţă capitolul respectiv din Introducere în geografie). Între lucrările mai noi dedicate acestui fenomen menţionăm: E. pp. op. servmd drept ramă pentru lama hârleţului. Îngrijitorul ediţiei de faţă deţme m arhiva personală o fotografie a acestei piese. în Valer Butură. Riches. etc. A. . Tr~ian Herseni. 1986. Sunt ma1 multe somn de spânz. plantă ierboasă. . holos . a trecut în premieră . Purity and Danger. D.găţie valorică a fondului uman arhaic (un atribut mai adecvat decât "pri·. Mehedinţi) nu şi-a pierdut din actualitate. 'ta mun~te. aviator american.5 ore.. Enciclopedie de etno· botanică românească. 1992. and J. Hunters and Herders of Southern Africa. Wohnplatz . . Hologeic: termen preluat de S.mitiv"). cât şi pentru oamenii de ştiinţă care îl foloseau (vezi M. princeps.el. MEHEDINŢI 3. " 9. chiar atunci când este real". Creşte prin fâneţe. folosite în practicile populare (vezi Valer Eutură. F. cu un şanţ în partea mtenoara). ' 2. antropologia culturală a scos in evidenţă excepţionala bo----~e-. navigator şi explorator polar bntamc. 8. Mehedinţi îşi orientează deptersul tocmai către punerea în valoare a civilizaţiei şi culturii arhaice. ţia evoluţionistă ANTROPOGEOGRAFIA L Steregoaie = Veratrum album. sau bozotei) = Helleborus odorus. canibalismul este "întotdeauna simbolic. Berg. . de exemplu. vânători şi crescători de vite menţionăm: T. termenul de "primitiv" a ajuns incomod atât pentru lumea pe care o desemna. · 3. E vorba de f?ir <?eorge St.. .). Frazer). Darstellung und Uberlegungen". E vorba de celebrul proverb: Time is money. Spânţ (spânz. Hunters and Gatherers. Alte expresii apropiate ca sens folosite de Ritter sunt: Wohnsitz . 1983. pp. Deplorabil în sine.pământ) şi pe întreaga perioadă a ~anifestării în timp (gr. 207-235. Motrvaţm er pleaca de la elemente biologice (de constitutie si fiziologie specifică) spre a atinge sfera moralei şi a religiei. Cannibalism: Human Aggression and Cultural Form. Brown and D. aşa cum afirma Marshall Sahlins. afirmă Mehedinţi. cit. Tema "formelor de cultură economică" (spre a utiliza expresia lui S.. Free Press. ed. 3. de la New York la Paris. Mehedinţi de la Fr. AshleyMontagu. . îndeosebi (în volumul de faţă) pp. A se vedea S. Pentru toxicitatea ei este întrebuinţată în practicile populare ca insecticid (vezi şi alte întrebuinţări. Cambridge University Press. Peste tot unde vorbeşte despre pitici. "rămas în urmă pe scara devenirii sociale". pp. din ~an:ilia Ranunculaceae. O _astfel ?e bucată de fier (în formă de U. 221-222). · · · CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 367 7. Aceasta. adică trebuie să înfăţişeze fenomenul şi efectele lui la scara 'intregii planele (gr. Johann Gottfried Herder fiind (alături de Johann Heinrich Pestalozzi) unul din marii îndrumători ai lui Ritter (vezi Klaus E. 1965. gea . Woodburn (eds). Fenomenul canibalismului sau antropofagiei e mult mai complex în semnificaţii decât îl prezintă Mehedinţi. Simion Mehedinţi a apelat adesea în scrierile sale la această formulă a lui Ritter . Cambridge. 101-110. Mehedinţi... Ingold. În to~te 'cult~ril~ lu~i!. Cu timpul. 4. 1974. Dintre studiile mai recente despre societăţile de culegători. etc. Harper and Row. · 6.întreg. GEOGRAFIA ECONOMICĂ 1. Charles Augustus Lindbergh (1902-1974). ea este totodată o potenţială sursă de primejdie (vezi Mary Douglas. ' .

Caraş-Severin). ~e exemplu) ele nu au dispărut nici astăzi. 1992. Hr. În trad~cere din latină: "~poi [sau: de.n_dmn. 7. prin Herbert Spencer. e. la cotul Carpaţilor. nota 10. MEHEDINŢI dincolo de 67o spre Polul Sud şi dincolo de 82° spre Polul Nord. ermame1 naziste s-au slujit în acţiunile lor expansion~st:.'. să lupte în arenă cu suebi. datele din tabel (rotunjite) se. insulele Celebes.84 Şl 638). . dacă brazdele nu erau trase atât de dese încât grăparea să devină inutilă" (Istoria romană.at ?atahtatea cat şi ~ortalitatea). În unele zone (în Br?-n. canalul a fost abandonat.. Acolo s-a desc~perit un mare castru roman din perioada războaielor de cucerire a Daciei. · _ . 24. supra. înfăţişează astfel: Eu:op_a·-=~ 730.că între timp populaţia globului.. D~cii căzuţi prizonieri au fost puşi. cu o suprafaţă totala de aproximati_v . 1995. In bătălia celebră de la Actium (anul 31 î. desigur.nlor germamce ale bastarnilor. In paralel Ratzel (magistrul lui Mel_ledinţi) a gândit statul ca "formă de viaţă" (der Staat als Lebensform). l!"evizmml: lui Mehedinţi nu s-au adeverit. Spre o mai bună înţelegere a expresiei. Vezi nota 23. . cu nava "Tegetthoff'. Pentru consideraţii mai recente despre această contributie vezi Uffe 0stergârd: "Peasants and Danes: The Danish National Identit. 5. ~ vorba. 2?. Durus are aci sensul de "neobosit". p. p. explorat~r ~ustnac. în cursul căreia a descoperit arhipelagul Franz Jos~~· Şt-a descns calatoriile în Die osterreichisch-ungarische Nordpole~pedL:wn. Actualul canal a fost construit în secolul al XIX-lea (inaugurat în 1869). · . . înainte de bătălie dacii adresaseră lui Octavianus mşte cereri. . Conform lui Dio Cassi~s (lsto~ia romană. ~a Mehedmţ1.' hm~m Şl tst~nei ~a?eze.. ţăran_~! nu obosea să are de mai multe ori pe an.368 S. Julius Ritter von Payer (1842-1915). E vorba de Canalul Suez. În fapt. Vezi aci. 369 ţară! Cu doniţi şi ~ikolaj Frederik Severin Grundtvig (1783-1872): episcop. 2~.Ar:_ti~. Hr.2 ~llwane km2.17. 6.Java. . CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 18.2.. 1. p. Asia 3 385.te~­ dinta de scădere afectează ambii indtcaton ammtiţt (at. Moluce Şl Fihpme. 1995. În Munţii Apuseni.geto-dac. ) 0 1 f: to 15.28. Ist?nc Şl pedagog danez. Devun. În 1994. Grundtvig a redat dan_ezilo: încrederea în ei înşişi. America de Nord Şl de Sud 763. populaţia planetei se ridica la aproape 5. Mehedinţi face apel la durus arator ca încă ~n îndemn la muncă asiduă. populaţia Indiei se ridica la 913. Cele două citate succesive sunt. ulterior.l~ ~ICI (Bah. So~de. Oroles = :ege. a condus. dar nefiind de mare utilitate. În 1994. p. 1986. Britannica Book ofthe Year.Î4.. In etnografia românească. Ansamblu de insule ce delimitează vla nord-e~t O~eanul I. 34. 119).. no. . . lntrucât acestea nu le-au fost luate în seamă în bătălia ce a unnat trupe de daci au luptat de partea lui Antonius. 756). v 1 G · · 8. a ţinut piept atacurilor dm partea tnbu. .). . 628). Iar Japoma 124 9 milioane (Brîtannica Book ofth Year. Vezi şi capitolul (reprodus în prezent~} volum " ~~ ca ac r economic". ' 21. Australia Oceania 28 (cf. la un r:~~ demografic caracterizat prin niveluri înalte ale nat~l~taţ~1 ŞI ~ortahtaţu laun regim demografic cu niveluri joase ale celor d01 md:caton ~:mogra­ fici. între Asia şi Australia. probabil. Britannica Book ofthe Year. O fonnă de canal a fost realizată încă din antichitate. Acest ansamblu cuprinde Sumatra. and Politica! Culture". expediţia austro-ungară în. pp. I. Este vorba de trec~r:ll:_de. a creat o vastă reţea de şcoli populare de mvel hceal.societatea umană a devenit foarte . c~eştc-. Pnn acttvttatea sa prodigioasă. 9. Demografze _ şi etno!{!afie. .ziţie .590 milmrde locuitori (cf. c~re. . Ogorul era considerat negluent cultivat. 1987. efecte economice şi politice cat~strofale.. în sec.a nu reprezintă altceva decât o metaforă care expnma Impulsul speciei umane de a lua în stăpânire planeta. p. Ideea statului ca organism.. a trătt fenomenul cunoscut sub den_umirea de "tr~nziţie demografică". asemenea sălaşe se numesc "case (sau gospodării) cu ocol întărie'.. 12. . re constantă. ele se numesc "crânguri". 26. Asemenea afirmaţii nu sunt doar Simple consta~an ~au pos~u­ late teoretice. . a relevat necesitatea cunoaşterii m1tologre1. în Comparative Studies in Society and History vol. î. de războiul mondial prim. In zielele noastre. A participat la 0 expediţie gennană pe coastele Groenlande1. Ele sunt adevărate îndemnuri la mur.acoloJ au înaintat spre Berzobrs . dimpotrivă s-au dezvoltat Şl mat mult.?e şi cunoscutul cântec: "A plecat moţul în ~u CIUbara . spi~itul lutheran. E de notat că în proc-esul de tran. A se ved?a Vladimir Trebici şi Ion Ghinom. G:undt~i? ~ re~?v~t.192 mtharde locmto_n. . Lombok Flores etc. Edit. 22). despre societate ca organism). Războaiele napoleoniene conflictele cu Anglia şi pierderea Norvegiei au avut asupra Danemarc~i la începutul secolului al XIX-lea. Africa 683. Factori imprevizibili intervm în ac~st proces. şi encicl. China singură avea 1. · · ~7. . Borneo. ca umc~ solutie pentru societatea românească de a depăŞI cnzele ce-I tulbura mer~ul înainte spre starea de prosperitate generală: • . este de origine evoluţi?nistă (s-a vorbit în :?ecolul al XIX-lea. . 3-27.l. mişcarea demografică nu s: caractenzeaza prmtr-o.Oceanul. ajutându-i să-şi înţeleagă identitatea naţwnala. 16. 25. Actualizate. Fonnulă geopolitică de care cercurile conducatoare ~ e. Berzobts este un topomm traco-dacic actualmente localizat la Berzovia (jud. _ca~e ~~rea:a dece~n ..7 mthoane locmton (LbLdein. 13. dm lucrarea lui von Payer. voi. 11. A lăsat mai multe descrieri ale expediţiilor sale.. pp . În 1994. fondatorul unei mişcări reformatoare complexe ~e-1 poartă numele (grundtvigianism).__ LI. cttal}l dm Theodor Mommsen (cuvinte referitoare la plugarul=~~­ roman): "In gen_eral. pentru . I.) s-au înfruntat armatele lui Octavianus cu cele ale lui Marcus Antonius. .. mai ales în tările industrializate.9. atât de radical promovată de Mehedinţi. 1995. 756). · io.că ~erwasa •. 36 Şl urm. Intre 1872-1874. Durus arator s-ar traduce deci (~i? la~i~ă) pr~n "plugarul neobosit". st. poet. 23.

4. În 1837 ~ infiintat prima grădiniţă de copii. în eul normativ al neamului . p.constituie tema dialogului platonician Hippias Minor (vezi G.. În consens. 3. sau "a lua cunoştinţă de ceva". Nu-i mai puţin adevărat. . Şi-a îndreptat atenţia mai ales către învăţământul primar.G.autohton sau străin.a. Aşadar. ideea statului ca organism nu e complet depăşită.. 3. Gh.considerată o axiomă a eticii socratice. 2. Aşa cum am mai argumentat (vezi nota 66 la Coordonate etnografice). DATORIA GENERAŢIEI ACTUALE 1.· c c . că Socrate îndeamnă nu numai la cunoaşterea virtuţilor. Intreagă această prelegere se centrează pe postulatul că e deajuns să ştii a distinge binele şi răul ca să poţi săvârşi binele. Edit. Mehedinţi Trilogii. Pe acest temei. Liiceanu şi Petru Creţia: "Note la Hippias Minor". ci numai "ideec. Idealul acestei generaţii a fost de la bun început o creaţie culturală care să depăşească perimetrul provincial românesc si să se înscrie în sfera valorilor absolute. regulile dreptului contemporan a~ordând indivizilor umani libertatea de alegere a rezidenţei şi cetăţeniei. După primul război mondial. auto-numindu-se "noua generaţie". fie. In legislaţia statelor moderne există norme speciale privitoare la străini: fie de protecţie a indivizilor minoritari faţă de masa majoritară şi faţă de stat. privită ca exerciţiu strict verbal. în Platon. 5. Şirul de cuvinte subliniate reprezintă o parafrazare a tezei principale din filosofia lui John Locke: nimic nu eXistă în intelect care să nu fi fost mai întâi în simţuri (nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu). 4. 53 .). Bucureşti. este să te străduieşti să devii într-adevăr virtuos. ea suferă un transfer de accent. Ea nu închide un gând agresiv sau şovin. Mai presus de toate acestea. Editura Univers. Pârvan. 28). prin constituţie sau legislaţie expresă. ci şi la practicarea lor: "Ascultă. p. de pe sensul evoluţionist pe sensul funcţionalist. voi. dacă vrei să fii onorat. · . A arătat . Concepţia sa pedagogică se axa pe intuiţia vie şi fixa drept scop al educaţiei încadrarea individului uman în comunitatea socială. .< de integrare a vieţii naţionale" (Soveja. 6. în conditiile globalizării (sau planetarizării proces diagnosticat de Mehedinţi însuşi).. 1912. deci. Bucureşti. odată cu realizarea idealului politic de unitate naţională. de la familie la întreaga omenire .că educaţia trebuie să trezească dispoziţiile înnăscute ale copilului. pedagog german. Constantin Noica. urmărind să le cunoşti. E vorba nu de ştiinţă ca sistem de concepte şi teorii. este în continuare. Ţelul acesta nu era diferit de acela al generaţiei mature care domina viaţa social-culturală românească atunci (Iorga. Ideea că mâna este călăuza tuturor simţurilor vine însă ca un adaos al lui Mehedinţi şi constituie premisa filosofică empirist-activistă a doctrinei sale pedagogice. " (Vezi S. pentru abuzul în întrebuinţa­ rea ei. ci fie pentru înţelegerea ei abstra~tă (vezi nota amintită). Dialectica socratică. Friedrich Frobel (1782-1852). socotită de Mehedinţi drept U!J. în care omul românesc. Critobul. Ea apare în primul rând ca o metaforă. ca în contextul de faţă. Gusti.370 S. orice individ . Opere. pedagog elveţian. Atunci însă când este adoptată mai mult decât ca metaforă.subl. adică de desăvârşire a unităţii social--~--p()litice a poporului român. Ideea. şi să le dezvolţi prin practicarea lor'' (Xenofon. Amintiri despre Socrate. 54). 42. Mircea Vulcănescu. 7. semnată de Mehedinţi cu pseudonimul Soveja) nu trebuie să inducă în eroare..după cum se poate vedea caldă. · 2. pp. cuvântul "şti­ inţă" înseamnă aici "a fi conştient de ceva". Rădulescu-Metru. pe toate. Expresia (şi implicit titlul lucrării. L-a preocupat îndeosebi educaţia preşcolară.. adept şi colaborator al lui Pestalozzi. şt. II. şi encicl. Emil Cioran. metode pentrU: cunoaşterea lui). Mehedinti). CIVILIZAŢIE ŞI CULTURĂ 371 8. Mehedinţi considera etnografia ca un fel de "pedagogie a omenirii". a apărut pe scena vieţii sociale româneşti generaţia lui Mircea Eliade.. ţelul era "o lume românească a valorilor". fie de protecţie a statului faţă de intenţiile străinilor care solicită rezidenţa în spaţiul său. Ceea ce oamenii numesc virtuti le vei afla. Petru Comarnescu ş. 1976. Prelegerea de faţă (ca de altfel întregul curs) reprezintă o întâmpinare a acelei generaţii "noi" din -~--partea unui exponent al generaţiei "vechi": o întâmpinare . p. cu faptele lui. Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827). Calea cea mai sigură şi cea mai bună. În formularea' lui Mircea Vulcănescu. 1940.larg de problemele caracterului (definiţie. A se vedea nota 52 de la Coordonate etnografice. 135).. urma nu doar să intre în judecata altora ci să fie în stare la rându-i să judece pe alţii.este invitat să se integreze cu dăruire şi loialitate în viaţa socială a statului respectiv. universale. MEHEDINŢI dinamică şi liberală. dar noii-veniţi şi-au făcut în arenă o intrare intempestivă şi superb p~ovoca­ toare. Ofensiva naţională. 1987. capitol în care se ocupă mai pe . adică a şcolii muncii. tipologie. exemplu de asemenea abuz. amintim acea memorabilă definire dată de Mehedinti scopului pe care îl are educaţia: "Încadrarea eului individual şi empiri~. părintească. totuşi. ns. Aici autorul trimite la capitolul XV al cărţii. ALTĂ CREŞTERE ŞCOAL