UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

Comportamente
prosociale şi antisocial
în desene animate
Necula Ioana
Consiliere in Asistenta Sociala
Anul III
 Anthony Giddens spunea că influenta tot mai mare a televiziunii reprezintă cel mai
important eveniment din cadrul mediilor de informare din ultimii 30 de ani. Dacă vor continua
actualele tendinţe în ceea ce priveşte televiziunea, la vârsta de 18 ani copilul de azi va fi
petrecut în medie mai mult timp urmărind programele de televizor decât pentru orice altă
activitate, cu excepţia somnului. Practic, azi în orice familie există un televizor. Studii
efectuate în Marea Britanie, Statele Unite şi alte ţări vest-europene arată că televizorul
funcţioneză în medie 5-6 ore pe zi. Numărul de ore pe care îl petrece un individ în faţa
televizorului este mai redus decât acesta, pentru că programele sunt urmărite de diferiţi
membrii ai familiei la ore diferite, dar se apreciază că o persoană petrece în faţa televizorului
în medie aproximativ 3 ore zilnic. Putem spune că şi societatea românească se subscrie după
anii ’90 acestei realităţi. Adulţi, tineri şi copii îşi petrec cea mai mare parte timpul liber în faţa
televizorului, fiecare având propria grilă de programme şi emisiuni pe care le urmăresc cu
regularitate.
În încercarea de evaluare a efectelor programelor de televiziune au fost efectuate
foarte multe cercetări. Majoritatea acestor studii s-au preocupat de copii – lucru de înţeles
având în vedere volumul mare de timp pe care aceştia îl petrec în faţa televizorului şi
posibilele implicaţii în ceea ce priveşte socializarea. Din păcate, deoarece tot mai mulţi părinţi
preferă să îşi lase copiii în faţa televizorului, efectele acestei obişnuinţe nu sunt cele aşteptate.
În ultimii 5 ani posturile care difuzează desene animate s-a dublat - de la Cartoon Network-ul
cu care a crescut generaţia noastră si prin intermediul căruia mulţi copii au învăţat engleza –
s-a ajuns la Disney Channel, Boomerang, Mini Max, Animax şi altele. Dar odată cu creşterea
cererii s-a modificat şi oferta. Au fost făcute multe sesizări referitoare la conţinutul acestor
animaţii, iar în ultimii 3 ani au apărut desene din ce în ce mai violente şi agresive, care
încurajează comportamentele agresive şi acordă mai multă atenţie personajelor cu
comportamente antisociale. G. Rocher spunea, referindu-se la copilărie, astfel: ,, este perioada
cea mai intensă de socializare, este nu numai cea în care fiinţa umană are cele mai multe
lucruri de învăţat... dar şi cea în care ea este mai plastică şi cea mai aptă să înveţe, căci o face
atunci cu o uşurinţă şi cu o rapiditate pe care nu le va mai întâlnii tot restul vieţii”. Înainte de a
observa comportamentele trebuie să le definim. Astfel, comportamentul prosocial este un
comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor profesionale şi orientat spre
conservarea şi promovarea valorilor sociale. Fapte precum ajutorul acordat semenilor,
apărarea propietăţii, a bunurilor, apărarea legii, a dreptăţii. Exemple de comportamente
prosociale sunt toleranţa, cooperarea, sprijinul etc. Persoanele care dezvoltă comportamente
prosociale sunt oamenii care consolidează normele şi valorile sociale. În desenele animate

2
aceştia sunt eroii şi personajele pozitive. De cealaltă parte, tulburarea de personalitate
antisocială este o condiţie în care persoana arată lipsa de consideraţie faţă de lege şi de
drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială tind să mintă sau
să fure ţi nu-şi îndeplinesc obligaţiile profesionale şi cele de părinte.
Aşadar, să observăm comportamentul prosocial şi antisocial în desenele animate. Deşi
creatorii încearcă să facă diferenţă între bine şi rău, întotdeauna persoanjul negativ e mai
puternic, are mai multe ajutoare si are tehnologii mai avansate de luptă – vezi Ben Ten sau
Bakugan. În basme pozitivul era reperzentat de Făt Frumos şi negativul de balaur, dar mulţi
copii preferau balaurul pentru că scuipa foc şi putea să zboare. Tom şi Jerry au fost cosiderate
în urmă cu 7 ani o categorie de desne violente deoarece Tom, Jerry şi Spike se loveau reciproc
cu tigăi, bâte de baseball şi scânduri de lemn. Dar noi, copiii care le vedeam atunci le
consideram amuzante, ne jucam prin casă de-a Tom şi Jerry şi ne fugăream încontinuu. Odată
cu evoluţia tehnicilor de desen au apărut şi efectele speciale. Acum desenele animate care nu
conţin explozii, maşini rapide şi roboţi nu mai sunt atractive pentru publicul minor. Un rol
important în acest proces de creştere a violenţei l-a jucat si boom-ul de pe piaţă a jocurilor de
tip shooter. Generaţia nouă este atrasă de jocuri violente şi de fantezie, iar desenatorii şi
animatorii s-au conformat cererii. Astfel au apărut desene precum Ben Ten – un băiat mutant,
care se transformă în zece extrateseştri diferiţi pentru a apăra planeta - , Bakugan – o variantă
upgradată a vechilor desene Pokemon, Teen Titans – o echipă de super eroi mutanţi care
înfruntă forţe malefice care încearcă să cucerească oraşul lor şi alte desene asemănătoare. Se
pare că era Tom şi Jerry, Dexter’s Laboratory, Johnny Bravo şi Thomas a apus. Mi se pare
totuş şocant faptul că au fost anulate desene precum Cow and Chicken şi I Am Weasel pe
motiv că încurajau comportamente vulgare (personajele interacţionau cu un diavol, se scobeau
în nas şi râgâiau), dar au decis să introducă noi personaje în Spiderman şi Batman, personaje
care promovează comportamente antisociale. Anul trecut toţii copiii îl idolizau pe The Joker
din Batman, datorită prestaţiei lui Heath Ledger.
Degeaba se încearcă promovarea comportamentelor prosociale prin difuzarea
desenelor cu personaje pozitive care se bat cu personaje negative, atâta timp cât cele negative
sunt superioare din punct de vedere al creaţei. Un simplu studiu pe copiii de şcoală primară
arată că ei ţin minte mai uşor caracteristicile negative ale personajului (avea un petec pe ochi,
o cicatrice pe faţă, avea maşină zburătoare cu rachete şi alte gadgeturi) decât cele ale
personajului pozitiv (cel cu pelerina colotată sau cel care este bătut de personajul negativ).
Această hiperbolizare a luptei dintre bine şi rău nu face decât să evidenţieze cât de „cool” sunt
personajele negative. De ce în Popeye Olive se îndrăgostea mereu de Bluto? Pentru că Bluto

3
era masculinizat în comparaţie cu Popeye, era înalt, musculos şi cu barbă. Popeye este scund,
slab si chel! El prinde puteri numai când mănâncă spanac. Deşi aceste desene încearcă să
transmită un mesaj pozitiv – mâncaţi spanac - şi să încurajeze un comportament prosocial –
bărbaţii trebuie să ajute femeile care au probleme - augmentarea caracteristicilor negative ale
lui Bluto încurajează un comportament antisocial – bărbaţii bine făcuţi întotdeauna îi bat pe
cei slabi şi se poartă urât cu femeile - .
Deşi iniţial au fost create pentru a educa mai uşor copiii, desenele au degenerat în
ultimul deceniu. Cu toate că se încearcă o promovare a comportamentelor prosociale, grafica
şi maniera în care sunt create personajele încurajează contrariul. Singurele desene care mai
transmit mesaje pozitive sunt difuzate pe canale străine, ca de exeplu RTL Kids şi Mini Max.
Acestea sunt puţine, ca Locomotiva Thomas, Bob Constructorul sau Pingu (difuzate numai pe
RTL Kids). Desenele acestea sunt paşnice, promovează comportamentul prosocial, sunt
educative şi nu conţin violenţă. Alt lucru care s-a schimbat este limba în care sunt difuzate.
Mai nou, toate desenele şi filmele de animaţie sunt dublate! Cum putem încuraja dezvoltarea
unei limbi străine atâta timp cât copiii nu au contact cu aceasta. Singurul aspect pozitiv al
dublării este că sunt voci multiple acum, nu mai este un singur narator, cu era în anii ˈ90
Margareta Nistor. Cât despre comportamentul antisocial, acesta este probabil cel mai întâlnit
în societate. Dacă un copil nu vede la televizor aşa ceva, cu siguranţă va vedea pe stradă sau
în şcoală multe exemple de asemenea comportamente. A apus era în care cel mai violent lucru
din desenele animate era când Mickey Mouse era aruncat pe podea de Pluto, sau când Tom îşi
prindea capul în uşile de la lift. Astăzi copiii văd în desene animate explozii, nave
extraterestre doborâte de armată, bătăi şi violenţă. Personajul negativ e mereu mai puternic,
iar aşa-zisul personaj pozitiv are nevoie de un asistent pentru a-l învinge. Spun „aşa-zisul”
deoarece nu pot considera un personaj pozitiv atâta timp cât foloseşte violenţa fizică şi o
înucrajează pentru a învinge.
Nici filmele de animaţie nu mai sunt ce erau mai demult. Când eram mică, scena în
care mama lui Bambi este ucisă era considerată foarte violentă. Filmele de animaţie precum
Pocahantas, Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa şi Brother Bear erau un expmplu perfect de
comportament prosocial. De exemplu, în Brother Bear, un pui de urs este separat de mama lui
şi găseşte un urs mai mare care il ajută să o găsească. Aventura lor numai aspecte pozitive,
ursuleţul învăţând să se comporte ca un urs, iar singurul aspect negativ este apariţia unui
vânător. Astăzi în schimb există mereu un personaj negativ, care omoară pe cineva, iar
membrul familiei care răzbună moartea acelei persoane este considerat eroul pozitiv deoarece
omoară personajul negativ. Acest scenariu încurajează comportamentul antisocial,

4
transmitând mesajul astfel: dacă mi-a omorât familia trebuie să moară! Ce au de învăţat copiii
din asta? Animaţiile de azi sunt duse la extrem. Cel mai bun exemplu este filmul „Avatar”.
Sunt convinsă că toţi au auzit de valul de depresii de după vizionarea filmului. Un film trebuie
să te facă să te simţi mai bine, să te distreze sau să realizezi că există probleme în societate –
vezi „Ceasul al unsprezecelea” – dar în niciun caz să provoace depresii.
Concluzia mea este că desenele animate au degenerat atât de mult încât copiii nu mai
fac diferenţa dintre personajul pozitv şi cel negativ. Ambele personaje etalează
comportamente antisociale şi fac abuz de violenţă fizică. Aşadar recomand ca părinţii să fie
mai atenţi cînd işi lasă copiii la televizor, sau înainte să îi ducă la un film să citească
recenziile. Regret că timpurile s-au schimbat şi desenele animate nu mai sunt ce au fost. Din
fericire sunt canale care mai merg pe principiul „oldies but goldies” în materie de desene
animate, iar perntru amatorii de desene vechi recomand DDTV. Sunt difuzate primele desene
cu Mickey Mouse si cu Little Lulu. Partea cea mai bună este că desenele sunt titrate.
Totuşi cea mai bună modalitate de promovare a comportamentelor prosociale este prin
exemplul propriu, deoarece copiii tind să imite comportamentele adulţior cu care
interacţionează zilnic, fie că sunt părinţii, menajera sau profesorii.