Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
ILUSTRAŢII:
EUGEN TARU
„Onorat aughitoriu.
Vom căuta să ne roskim astăzi se văd şi substankive cari nu se
ghespre metoda ghe a prăda gră- văd — reşpeckive concreke şi
makica în jenăre şi apoi numai abstracke!
doară ghespre metoda intuikivă Pedagogul: Apoi merem mai
şi ghespre răspunsurile neapă- gheparte pe ogorul pedagojic şi
rake, neţăsitake ghe lojica lucrului punem cheskiunea doar:
amăsurat inkelijinţii şcolerului!" Aţi auzit voi, copii, ghespre
Aşa începe d. conferenţiar. Cui jăn? Ce iaşte jănul?
nu a asistat la conferenţa aceasta Şcolerul răspunghe: Jănul cu-
trebuie să-i spunem că pedagogul mu-i lucru: masculin, femenin şi
pune întrebările şi presupune şi ekerojen au neutru, reşpeckive
răspunsurile. Aşa că urmarea, ghe bărbat, ghe femeie şi ghe ce
deşi s-ar părea o conversaţie între nu-i nici bărbat, nici femeie.
pedagog şi şcolar, este însuşi Pedagogul: Exemple doară...
corpul conferenţii. Iată rezulta Şcolerul apoi musai se exprime
tul acestei superioare opere di astfel:
dactice. Calul îi substankiv masculin;
Urmează conferenţiarul: iel se schimbă în iapă, ş-apoi
Pedagogul: No! ce-i grăma- ghevine feminin.
kica? Pedagog/ul/: N o ! dar neutru ?
Şcolerul: Grămakica iaşte... Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu
Pedagogul: No că-z ce iaşte? poake da exemplu aghecvat; eu,
că-z doar nu iaşte vun lucru mare. pedagogul, atuncia-s gata să-i dau
Şcolerul numai apoi se reculeje ilustrăţiunea keoriei)...
şi răspunghe: grămakica iaşte o Pedagogul: Neutru! Neutru
ştiinţă ghespre cum lucră limba mai apoi, dacă-i calul masculin
şi lejile mai apoi la cari se supune şi iapa feminină, neutru-i catîrul,
aceea lucrare, ghin toake puntu- carele nu-i nici cal, nici iapă, nici
rile ghe veghere. măgar, nici cal: e catîr, aghică
Pedagogul: Bravo, mă! prosto corşitură, ghe îmbele jenuri, şi
vane! (îi zic aşe doară nu spre mai gheparke pentru aceea se
admoniţiune, ci spre înghemn şi conzultă zoologhia, care-i o altă
încurăjare). No, acuma, spune-ne ştiinţă naturale, şi două naturalia
tu numai cum se împart substan- non sunt turpia!...
kivele? Şcolerul, la întrebarea După aceea doară, şcolerul mu
aceasta a mea doară, musai să sai să fie, în răţiunea sa puerilă,
răspunză, neţăsare, amăsurat pri eghificat pe gheplin ghe jănurile
ceperii şi raţiunii sale: tuturor substankivelor.
Şcolerul: În substankive care Vine numai dup-aceea cheski-
17
unea makemakică... Spune-ne tu le-au invăntat Pitagora, iar mai
doră, Bîrăscule! (zic eu şcolerului) apoi cele impare, reşpeckive cele
ce înţăleji tu prin curbă, o linie fără soţiu, le-au învăntat Era-
curbă? toskenes!
Şcolerul: Care nu-i ghireaptă... Bravo!
Pedagogul (zîmbind cu bunăta Cum veghe, onoratul aughito-
te ) : N o ! care nu-i ghireaptă! riu, toake răspunsurile şcolerului
bine! da' cumu-i, dacă nu-i ghi după metoda intuikivă moghernă
reaptă? sunt neţesitake prin lojika lui, pro
Şcolerul mai apoi vine la aceea prie vorbind născîndă, dar com-
înduplecare a raţiunii că musai pletaminke formată printr-o edu-
va să răspundă minken: căţiune aghecvată cercustanţelor,
E o linie oablă, oablă, care probăluike ca gherivînd ghin na
mere si mere si mere si iarăşi tura noastră, carea lucră pe cum
se-ntoarce ghe unghe a purces. e mînată mai gheparke.
Pedagogul (jucîndu-şi serios ro Într-o viitoare conferenţă, vom
lul): Bine! răspuns limpeghe! cuvînta apoi ghespre această na
chiar! reşpeckive esact... No acu tură iarăşi în aplicăţiunile sale în
ma, spune-ne cine au invăntat raport cu pedagojia, cu beserica
numerele? si cu iscoala!
Şcolerul acum după memorare (Aplauze. A doua zi, pedagogul
numai, căci memoria e, cum zice nostru este numit în slujbă profesor
Tubinghen, pur animală, răs- „ghe pedagojie în jenăre şi ghe
punghe ca animalul: numerele limba makernă în şpeţial". Să-l
pare, reşpeckive cele cu soţiu. vedem la lucru.)
2. O INSPECŢIUNE
3. AJUNUL EXAMENELOR
cîţi au fost putori şi n-au ştuduit, cut mama haine nouă, dom'le.
trebuie că rămîn repekinţi. Acu Profesorul: Ei! mă-ta! că-z
ma doar numai să vă muştruluiesc doară nu era să ţi le fac eu! (Rî-
că cum să fiţi la aceea înălţime sete.) Silenţium, măgarilor. Edu
la carea caută a fi scolerul întrucît căţiunea prinţipială mai apoi ne
priveşke educăţiunea prinţipială, obligă la reşpect cătră cei mari, şi
respeckive la o conduită exămpla- la înfăţişare moghestă, care iaşte
ră faţă ghe azistenţii cari vor fi ca un ghecorum al juneţii... (Răs
ghe faţă. (Către un şcolar din picat şi sever:) Că pe carele îl voi
fund:) închighe gura, boule, că-ţi veghe că rînjaşte, ori se zbengu-
întră musca... (Băieţii rid.) Silen- iaşte, apoi minken acelui măgar
21
i-oi lunji eu urechile... măcar spatele profesorului; acesta sare în
de-ar fi ficior ghe Erzherzog!... sus speriat.) Hoghi a fène èghemek!
Şcolarul Popescu: Dom'le, tata Cine a fost porcul şi măgarul...?
a zis că să-i spui de cîte ori ne tragi (Toată clasa rîde.) Cine?... Min-
de ureche, ca să vorbească la Ca ken musai să aflăm cine nu a ştiut
meră. respectul? (Fierbe de ciudă.)
Profesorul (cu un ton de mîn- Mai mulţi şcolari: Popescu,
gîiere) : Că-z astea nu le-am spus dom'le!
pentru kine. Pe kine doară ke Profesorul: Popăscu? Nu se
cunosc ca un şcoler emininke... poake... Popăscu doară-i un şco
Le-am spus numai păntru porcii ler emininke.
eilanţi!... N o ! acuma să probă- Şcolarii: Popescu, dom'le.
luim cîke o ţîră ghin makerie... Profesorul: Acela care mai face
Popăscule! (O plesnitoare şi-apoi asta, lasă-l apoi doară... Popăs
alta şi-ncă una pocnesc în zidul din cule... dacă cineva ke-ntreabă să-i
spui numai cîke operaţiuni avem kukio! (Turbat:) Care e iar mă
în aritmekică, cum vei răspun- garul şi porcul care n-are reş
ghe? pect?
Popescu: Trei, dom'le. Toţi: Popescu, dom'le... (Rîd.)
Profesorul: Nu-s mai mulke? Profesorul (potolindu-se) : N o !
Popescu: Cinci. Silenţium! Luaţi aminke doară
Profesorul: Nu-s mai puţine? la muştruluiala care v-am făcut...
Popescu: Două. Mîne este ziua cînd pukem zice,
Profesorul: La ghereptul vor pedagoji şi şcoleri, faţă cu onorata
bind, sunt numai două în prin- azistenţă care va fi ghe faţă: finis
ţipiu, sporire şi scăghere ghe uni- coronat opus!... In educatione et
take; numai doară, după diferăn- virtuke... ( Copiii fac zgomot... Po
ţiarea lor în praxă, ghevin că-s pescu se caută să mai găsească o
patru; aghiţiunea, substracţiu- plesnitoare. Profesorul iese repede,
nea, multiplicăţiunea şi ghiviziu- înjurînd teribil ungureşte.)
nea. N o ! bine! meri la loc... Spu
ne numai lui tată-tău să vină
mîne să ne onoreză. (Altă plesni-
toare.) ...O fèkete kukio! Cine-i
porcul şi măgarul?
Toţi: Popescu, dom'le!
Profesorul (necăjit) : Silen-
ţium! Ioanescule! dacă cineva
ke întreabă că-s cîke-s emisferele
pămîntului, tu ce vei răspunghe?
Ionescu: Două, dom'le!
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Ionescu: Nu, dom'le!
Profesorul (iritat) : Ba da, loa
ză!
Ionescu: Care, dom'le?
Profesorul: Acele care sunt,
boule! emisferul austral, emisfe-
rul boreal, mai gheparte apoi emi-
sferul oriental si emisferul octi-
dăntal, măgarule! Meri la loc,
vită! Vine mîni-ta, mîne?
Ionescu: Nu, dom'le, că spală
la mama lui Popescu.
Profesorul: No bine, că-z tot
n-avea ce procopseală să vază.
Un pumn de plesnitori; profeso
rul sare cît colo.) O fène şo fèkete
23
4. EXAMENUL ANUAL
„Domnule director,
În apropierea zilei de prima no
vembre, lumea toată şi mai cu
seamă masele populare sunt adînc
mişcate de profeţia savantului Falb
asupra sfîrşitului lumii prin întîl-
nirea pămîntului cu cometa lui
Biela.
Ministeriul vă invită dar cu
onoare a face copiilor din şcoala
dv. o prelegere populară despre co
mete în genere şi despre falşitatea
prevederilor sinistre, adică despre
imposibilitatea unei ciocniri a pla
netei noastre cu un alt corp ceresc.
33
atenţiune, că-z intrăm în make- în ghemonstrăţiune. (Coboară la
rie! tablă, ia tibişirul şi desinează, nu
Numele „comeată" iaşte ghe tocmai exact, o elipsă cu focarele
jănul femenin: o comeată două foarte depărtate.) No, acuma,
comeate, şi gherivă ghe la coma, Bîrsăscule, tu carele ai mai multă
coamă, capelură, pleate lunji, res aplicăţiune la machemachică,
pective: comată, comeată, astru spune-ne doară ce am vrut eu să
pletos, vulgo stea cu coadă. prezent aici?
Apărăţiunea comeatelor au e- Şcolarul Bîrsescu: Un... cas-
săţiat togheauna înrîurire asupra travete, domnule.
maselor populare, asupra prosti
mii, cu atîta mai mult că aceea
apăriţiune au fost preţesă ghe
bolizi, mecheori, aşteroizi, cari se
arată ca o ploaie ghe steale şi
cari...
Şcolarul Otopeanu (ridicînd
mîna-n sus) : Dom'le!...
Profesorul: N o ! ai vreo obser-
văţiune de făcut?...
Şcolarul Otopeanu (în picioa
re ) : Dom'le, mama-ntr-o seară,
iarna trecută, a văzut ploaie de
stele, afară...
Profesorul (impacientat) : He!..
că-z doară nu era să le vază-n
bordei...
Şcolarul: Şi eu şi taica eram
culcaţi, şi cînd a intrat mama în
casă şi ne-a spus să ieşim afară
să vedem taica n-a vrut.
Profesorul (mai impacientat) :
Ha!
Şcolarul: Zice taica: „Nu ies
din plapumă pe gerul ăsta, să
ştiu de bine că plouă şi cîrnaţi..."
(Şcolarii rîd).
Profesorul (foarte impacientat):
Tată-tău este un azin, carele nu
ştie să-ţi ghea o educăţiune zoli-
dă. (Copiii rîd mai tare; profeso
rul foarte aspru:) — N o ! basta!
Merem mai gheparte şi intrăm
34
Profesorul (stăpînindu-şi un omega. Aceasta-i calea comeatii.
zîmbet simpatic) : Mîncă-l cu mu- No, acuma pornim, mă rog, cu
mă-ta! (Schimbînd repede tonul:) comeată de dincolo de punctul
Tot la foale ţi—i gîndul, să le-n- omicron pe calea ei, şi merem,
dopi!... Nu-i castraveche, mîn- merem, mereu merem cătră soa
căule!... e o elipsă, o curbă lun re, carele iaşte în primul ţentrum.
guiaţă, care are duplu ţentrum; omega. (Urmînd, după metoda in
unul aici în punctul omicron, tuitivă, cu creta pe linia elipsei,
şi alt ţentrum togma dincoace, la profesorul simulează creşterea şi
ceilantă estremitache, în punctul descreşterea mersului cometei.)
39
lui. Ghiţă s-a dus la ţară pe lîngă timp de cinci-şase minute. Apoi
tată-său, care era negustor cu d. preşedinte a zis:
dare de mînă; iar Niţă, copil săr — Destul! acum fiecare să-şi
man, a apucat spre Capitală, as- iscălească proba.
cultînd de sfatul dascălului său: Deşi dictarea mersese cam prea
— Fătul meu, tu părinţi n-ai, iute, Niţă s-a uitat lung pe foaia
carte multă nu ţi-e dat să-nveţi, lui, înainte de a o iscăli, a zîmbit
că nu prea eşti deştept, slugă nu mulţumit de sine, apoi, a iscălit
te poţi face, că eşti cam leneş... şi a înmînat-o cu mult respect
Ţi-a dat si ţie Dumnezeu un dar: unui domn membru, care a strîns
ai icoană la scris; ţie cu condeiul toate probele. Peste două zile,
ţi-e dat să te hrăneşti. Du-te la s-a dat rezultatul concursului...
Bucureşti, acolo ai să intri copist Numele Niţă Ghiţescu nu figura
în vreo canţilerie şi-ncet-încet, între cele trei numiri.
cum te ştiu că n-ai purtări prea — Şi ce frumos scrisesem,
rele, cu vremea ai să-naintezi. domnule! a zis Niţă, mîhnit, cu-
Niţă a ajuns în Capitală şi s-a noştinţii sale.
pus să-şi caute de lucru. A făcut — Un tînăr nu trebuie să des
cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, pere de la întîia încercare, i-a
recomandîndu-şi talentul şi căpă- răspuns cunoştinţa; mai sunt încă
tînd din toate părţile complimen şapte ministere; or să se mai iveas
te şi dovezi de admiraţiune. Dar că locuri.
afară de acestea, n-a reuşit deo În adevăr, peste cîteva luni, se
camdată să capete nimic mai ivesc două locuri la alt minister.
mult. Niţă nu şi-a pierdut spe Niţă nu lipseşte a se înfiinţa. Şi
ranţa şi bine a făcut; căci iată iar mulţime de concurenţi, iar
că-ntr-o seară o cunoştinţă i-a comisiune, iar dictare, iar forma
spus:
lităţile obicinuite, şi a doua zi iar
— Mîne dimineaţă, la ceasu nu se află între cele două numiri
rile unsprezece, să te afli la M i numele Niţă Ghiţescu.
nisterul de Interne: se ţine con — Şi ce frumos scrisesem,
curs pentru trei posturi de co domnule! zise Niţă cunoştinţii
pişti; desigur ai să capeţi unul. lui.
Se-nţelege că Niţă n-a lipsit a — Răbdare, tînărule! n-a in
se înfiinţa la vreme. Concurenţii, trat vremea-n sac; o să-ţi vie şi
în număr de vreo treizeci, au fost rîndul dumitale; mai sunt şase
introduşi într-o sală mare; aci, ministere; or să se mai ivească
în faţa comisiunii, compusă din locuri.
directorul ministerului ca prezi A trecut cîtva timp, şi iată
dent, subdirectorul ca vicepre- că s-au ivit cîteva locuri la al
zident şi trei şefi de birou ca treilea minister. Acelaşi rezultat
membri, li s-a dictat de către pentru d. Niţă Ghiţescu. Fireşte
unul dintre aceştia cu glas tare însă că, oricît i-ar fi crescut mîh-
40
nirea, Niţă n-avea de ce să des că tata lui Ghiţă, după ce a scă
pere: mai erau încă cinci minis pătat, a murit, că Ghiţă a venit
tere; trebuia să se mai ivească la Bucureşti cu o scrisoare de re-
locuri. Şi s-au ivit, pe rînd, locuri comandaţie cătră ministrul la mi-
încă la patru ministere, şi s-au nisterul căruia se ţine mîne con
ţinut concursuri, şi d. Niţă G h i cursul, că ministrul l-a primit
ţescu a luat parte la fiecare con foarte bine şi i-a spus că a doua
curs, şi, după fiece rezultat de zi, la ceasul fix, să se prezinte la
concurs, concurentul nostru a minister, să ia parte negreşit la
zis, din ce în ce mai mîhnit: concurs.
Şi ce frumos scrisesem, dom — T u ! la concursul de mîne?
nule! a zis pufnind de rîs Niţă.
Şi cunoştinţa lui i-a răspuns: — Da, eu...
— Nu despera, tînărule! a mai — La concursul de mîne?
rămas încă un minister, tocmai — E i ! da... la concursul de
acela unde se cere cu dinadinsul mîne.
caligrafie pentru acte şi docu — Dar tu ştii pentru ce loc e
mente ; trebuie să se ivească acolo concurs, Ghiţă?
vreun loc. — Nu...
Parcă a prorocit cunoştinţa lui — Pentru un loc de perfect ca
Niţă: n-a trecut o săptămînă, şi ligraf, amice Ghiţică!
iată că s-a publicat concurs pen — Apoi, dacă mi-a ordonat
tru un post de perfect caligraf la ministrul să merg... se poate?
acel ultim minister. S-a pus d. — Apoi, mă prezent şi eu,
Niţă pe brînci, în aşteptarea con Ghiţă.
cursului, să-şi facă mîna, exer- — Bine, prezentă-te şi tu.
citîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie — Cu mine! la caligrafie, G h i
velină, la fel de fel de scriituri — ţică?
engleze, italice, gotice, batarde, — Cu tine la caligrafie... Eu
ronde, majuscule, ş. cl., în fel de ştiu ce mi-a ordonat ministrul.
fel de mărimi, de la doi centime — Bine!
tri pînă la un milimetru, şi cu şi Cu aşa ton a pronunţat Niţă
fără transparent. Era acuma gata... acest bine! încît Ghiţă, după cîte
Dar, în ajunul concursului, se-n- va momente de gîndire tăcută,
tîmplă, cum se-ntîmplă în orice i-a zis:
poveste, să se-ntîlnească — cu — Niţă... eu am venit în Bucu
cine? cu o veche a lui cunoştinţă, reşti cu ceva părăluţe... tu zici că
cu bunul său camarad de odinioa eşti tinichea de tot... Eu... dacă
ră, cu Ghiţă Niţescu, băiatul cu vrei tu...
degetele degerate. — Ce să vreau?
- Ghiţă! — Eu ţi-aş da ţie trei-patru
- Nită! poli... să...
»
45
trecerile, mai ales cînd are copii. tru cine aţi poruncit cafea, ma
— Să-ţi spun drept, cît era dam Popescu.
Ionel mititel, mai mergea; acu, — Pentru dumneata.
de cînd s-a făcut băiat mare, — Da de ce vă mai supăraţi ?
trebuie să mă ocup eu de el; — Da ce supărare!
trebuie să-i fac educaţia. Şi nu Madam Popescu mai sărută o
ştiţi dv. bărbaţii cît timp îi ia dată dulce pe maioraşul, îl scuipă,
unei femei educaţia unui copil, să nu-l deoache, şi-l lasă jos.
mai ales cînd mama nu vrea să-l El a pus sabia în teacă, salută mi-
lase fără educaţie! lităreşte şi merge într-un colţ al
Pe cînd doamna Popescu-mi salonului unde, pe două mese, pe
expune părerile ei sănătoase în canapea, pe foteluri şi pe jos, stau
privinţa educaţiei copiilor, auzim grămădite fel de fel de jucării.
dintr-o odaie de alături o voce Dintre toate, maiorul alege o
răguşită de femeie bătrînă: trîmbiţă şi o tobă. Atîrnă toba
— Uite, coniţă, Ionel nu s-as- de gît, suie pe un superb cal vînăt
tîmpără! rotat, pune trîmbiţa la gură şi,
— Ionel! strigă madam Po legănîndu-se călare, începe să
pescu; Ionel! vin' la mama! bată toba cu o mînă şi să sufle-n
Apoi, către mine încet: trîmbiţă. Madam Popescu îmi
— Nu ştii ce ştrengar se face... spune ceva; eu n-aud nimic. Îi
şi deştept... răspund totuşi că nu cred să mai
Dar vocea de dincolo adaogă: ţie mult gerul aşa de aspru; ea
— Coniţă! uite Ionel! vrea n-aude nimica.
să-mi răstoarne maşina!... Astîm- - I o n e l ! Ionel!!! Ionel!!!
pără-te, că te arzi! Du-te dincolo, mamă; spargi ure
— Ionel! strigă iar madam Po chile dumnealui! Nu e frumos,
pescu; Ionel! vin' la mama! cînd sunt musafiri!
— Sări, coniţă! varsă spirtul! Iar eu, profitînd de un moment
s-aprinde! cînd trîmbiţa şi toba tac, adaog:
— Ionel! strigă iar mama, şi se — Şi pe urmă, d-ta eşti roşior,
scoală repede să meargă după el. în cavalerie.
Dar pe cînd vrea să iasă pe uşe, — Maior! strigă mîndrul mili
apare micul maior de roşiori cu tar.
sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, — T o c m a i ! zic eu. La cavale
luînd o poziţie foarte marţială. rie nu e tobă; şi maiorul nu cîntă
Mama ia pe maiorul în braţe şi-l cu trîmbiţa; cu trîmbiţa cîntă
sărută... numai gradele inferioare; ma
— Nu ţi-am spus să nu te apro iorul comandă şi merge-n fruntea
pii de maşină cînd face cafea, că soldaţilor cu sabia scoasă.
daca te-aprinzi, moare mama? Explicaţia mea prinde bine.
Vrei să moară mama? Maiorul descalică, scoate de după
— Dar — întrerup eu — pen gît toba, pe care o trînteşte cît
46
colo; asemenea şi trîmbiţa. Apoi vată; dar madam Popescu, deoa
începe să comande: rece a avut imprudenţa să iasă din
— Înainte! marş! neutralitate si să intervie în răz-
Şi cu sabia scoasă, începe să boi, primeşte în obraz, dedesub
atace straşnic tot ce-ntîlneşte-n tul ochiului drept, o puternică
cale. În momentul acesta, jupî- lovitură de spadă.
neasa cea răguşită intră cu tava — Vezi? vezi, dacă faci nebu
aducînd dulceaţă şi cafele. C u m nii? era să-mi scoţi ochiul... Ti-ar
o vede, maiorul se opreşte o clipă, fi plăcut să mă omori? Sărută-mă,
ca şi cum ar vrea să se reculeagă să-mi treacă si să te iert!
fiind surprins de inamic. Clipa Maiorul sare de gîtul mamei şi
însă de reculegere trece ca o clipă, o sărută... Mamei îi trece; iar eu,
şi maiorul, dînd un răcnet suprem după ce am luat dulceaţa, mă
de asalt, se repede asupra inami pregătesc să sorb din cafea...
cului. Inamicul dă un ţipăt de des — Nu vă supără fumul de tu
perare: tun? întreb eu pe madam Popescu.
— Tine-l, coniţă, că mă dă jos — Vai de mine! la noi se fu
cu tava! mează... Bărbatu-meu fumează...
Madam Popescu se repede să şi... dumnealui... mi se pare că-i
taie drumul maiorului, care, în cam place.
furia atacului, nu mai vede nimic Şi zicînd „dumnealui", mama
înaintea lui. Jupîneasa este sal mi-arată rîzînd pe domnul maior.
— A! zic eu, şi dumnealui? — Ajunge, Ionel! destulă dul
— Da, da, dumnealui! să-l vezi ceaţă, mamă, iar te-apucă sto
ce caraghios e cu ţigara-n gură, macul...
să te prăpădeşti de rîs... ca un om Maiorul ascultă, după ce mai
mare... ia încă vreo trei-patru linguriţe;
— A! Asta nu e bine, domnule apoi iese cu cheseaua în vestibul.
maior, zic eu; tutunul este o — Unde te duci? întreabă
otravă... mama.
— Da tu de ce tragi? mă-ntre- — Viu acu! răspunde Ionel.
rupe maiorul lucrînd cu lingura După un moment, se-ntoarce
în cheseaua de dulceaţă... cu cheseaua goală; o pune pe o
masă, se apropie de mine, îmi ia
de pe mescioară tabacherea cu
ţigarete regale, scoate una, o pune
în gură şi mă salută milităreşte, ca
orice soldat care cere unui ţivil
să-i împrumute foc. Eu nu ştiu ce
trebuie să fac. Mama, rîzînd, îmi
face cu ochiul şi mă-ndeamnă să
servesc pe domnul maior. Întind
ţigareta mea, militarul o aprinde
pe a lui şi, fumînd, ca orice mili-
tar, se plimbă foarte grav de colo
pînă colo. Eu nu-l pot admira
îndestul, pe cînd mama îl scuipă,
să nu-l deoache, şi îmi zice:
— Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
Maiorul şi-a fumat ţigareta
pînă la carton. Apoi se repede la
mingea pe care i-am adus-o eu
şi-ncepe s-o trîntească. Mingea
sare pînă la policandrul din tava
nul salonului, unde turbură gro
zav liniştea ciucurilor de cristal.
— Ionel! astîmpără-te, ma
mă! Ai să spargi ceva... Vrei să
mă superi? vrei să moară mama?
Dar maiorul s-a-ndîrjit asupra
ghiulelei săltătoare, care i-a scă cu drăgălaşa lui figură strîmbată.
pat din mînă: o trînteşte cu mult Mama se repede spre el, dar
necaz de parchet. Eu aduc spre pînă să facă un pas, maiorul
gură ceaşca, dar, vorba france cade lat.
zului entre la coupe et les lèvres... — Vai de mine! ţipă mama. E
mingea îmi zboară din mînă ceaş rău copilului!... Ajutor! moare
ca, opărindu-mă cu cafeaua, care copilul!
se varsă pe pantalonii mei de Ridic pe maiorul, îi deschei re
vizită, culoarea oului de raţă. pede mondirul la gît şi la piept.
— Ai văzut ce-ai făcut?... Nu — Nu-i nimica! zic eu. Apă
ţi-am spus să te-astîmperi... Ve rece!
zi? ai supărat pe domnul!... alda- Îl stropesc bine, pe cînd mama
tă n-o să-ţi mai aducă nici o ju pierdută îşi smulge părul.
cărie ! — Vezi, domnule maior? îl
Apoi, întorcîndu-se către mine, întreb eu după ce-şi mai vine în
cu multă bunătate: fire; vezi? Nu ţi-am spus eu că
— Nu e nimic! iese... Cafeaua tutunul nu e lucru bun? Aldată
nu pătează! iese cu niţică apă să nu mai fumezi!
caldă. Am lăsat pe madam Popescu
Dar n-apucă să termine, şi liniştită cu scumpul ei maior afară
deodată o văd schimbîndu-se la din orice stare alarmantă, şi am
faţă ca de o adîncă groază. Apoi ieşit. Mi-am pus şoşonii şi palto
dă un ţipăt şi, ridicîndu-se de pe nul şi am plecat. Cînd am ajuns
scaun: acasă, am înţeles de ce maiorul
— Ionel! mamă! ce ai? ieşise un moment cu cheseaua
Mă-ntorc şi văz pe maiorul, în vestibul — ca să-mi toarne dul
alb ca varul, cu ochii pierduţi şi ceaţă în şoşoni.
LANŢUL SLĂBICIUNILOR
57
Artur Ionescu, media 9 şi frac mamei lui Artur, graţioasa ma
ţia 97 şi trei sferturi. dam' Aglae Ionescu.
Ioniţă Păunescu, media 9 şi Madam' Ionescu stă, umblă,
fracţia 98 şi un sfert. mănîncă, doarme, face or-şi-ce,
Premiul întîiu cu cunună: Io fără să poată părăsi un moment
niţă. gîndul că şi-n anul acesta frac
În clasa a doua: ţiunea lui Artur are să fie covîr-
Artur Ionescu, media 9 şi frac şită de a lui Ioniţă; căci se înţele
ţia 98 şi jumătate. ge nu poate fi vorba decît de o
Ioniţă Păunescu, media 9 şi mică diferenţă de fracţie a frac
fracţia 99 şi un sfert. ţiei, amîndoi concurenţii fiind
Premiul întîiu cu cunună: iar eminenţi.
Ioniţă. Chinuită de gîndul ei, mama
În clasa a treia: lui Artur, întîlnind în stradă pe
Artur Ionescu, media 9 şi frac d-l Tiberiu Bumbeş, instituto
ţia 99 şi jumătate. rul, care o salută pînă la pămînt,
Ioniţă Păunescu, media 9 şi se hotărăşte să-şi calce pe inimă,
fracţia 99 şi trei sferturi. opreşte caleaşca şi strigă:
În sfîrşit, acum termină aceşti — Pardon, domnule Bumbeş,
doi eminenţi şcolari clasa a patra. un cuvînt...
D-l Mandache Ionescu a zis — Cu tot respectul, zice foarte
scurt lui Artur: unsuros tînărul Tiberiu şi se apro-
— Dacă iei premiul întîiu cu pie cu capul gol de scara trăsurii.
cunună, te duc la expoziţie, dacă — Aş dori să vă vorbesc ceva...
nu, mergem la ţară. Puteţi, dacă nu vă aduce prea
Şi cînd d-l Mandache zice ceva mult deranj, să poftiţi chiar astăzi
scurt, apoi e lucru zis. pe la mine...
Toată urbea aşteaptă cu încor — Doamna mea... zice d-l T i
dată nerăbdare să vină rezultatul beriu încîntat.
examenului anual şi împărţirea — ...Pe la ceasurile unu şi ju
premiilor. mătate după amiaz...
Cetăţenii de marcă încep să — Cu plăcere, doamna mea...
facă prinsori: reacţionarii pariază cu mare plăcere...
pentru Ioniţă, progresiştii pen — Atunci la unu şi jumătate
tru Artur. negreşit... Să vă aştept?... Veni
La cafeneaua centrală, sunt în ţi?...
prinsoare peste treizeci de dulceţi — Nesmintit, doamna mea!...
şi cam tot atîtea cafele, plăcinte, O salutare graţioasă!... Trăsura
brînzoaice si mişmaşuri. Numai porneşte... D-l Tiberiu se acope
d-ta, iubite cetitor, numai d-ta ră şi merge la bărbier, să-şi po
care încă n-ai fost mamă nu vei trivească ciocul, mustăţile şi pă
putea înţelege emoţia şi neastîm- rul, pe care-l piaptănă drept în
părul din ce în ce crescînde ale sus.
58
— De ce adică, se-ntrebă ce piept la piept. E unu şi douăzeci
titorul, madam' Ionescu trebue de minute... Iată că sună cineva...
să-şi calce pe inimă, cînd opreşte Doamna Ionescu simte că-ncepe
trăsura spre a vorbi d-lui Bum să-i svîcnească în partea stîngă a
beş. corsetului. E omul cu ochelarii
— O! răspunz eu; este un lucru albaştri. Jupîneasa-l introduce în
intim pe care am uitat să-l spun salon.
mai dinainte. Iată: Tînărul institutor poartă o re
D-l Tiberiu este tînăr şi este dingotă neagră foarte lungă în
un secret public în tot oraşul că poale; în schimb pantalonii tot
acest tînăr adoră-n tăcere pe gra negri sunt destul de scurţi; ji
ţioasa Aglaia, care nu poate să letca albă deschisă; o fundă mare
sufere pe tînărul Tiberiu, fiindcă rose-pale la gît, ale cărei capete
acesta se uită foarte 'cruciş. De fîlfîe la fiecare mişcare pe maniş-
cîte ori în treacăt îl vede arun- ca 2 egretie 3 ca porţelanul; în pi
cîndu-i ochiade galeşe pe sub cioare pantofi galbeni şi ciorapi
ochelarii lui albaştri, fiindcă poar creme4 . În mîini mănuşi gris-per-
tă ochelari albaştri, o apucă un le5; o pălăriuţă canotieră 6 de paie
fel de leşin la inimă cu dureri de de deosebite feţe, cu panglica
cap; începe să caşte, şi cască, şi ecoseză asortată şi umbrelă cenu
cască şi trebue să meargă numai- şie de soare. Fiindcă-i vînt afară,
decît acasă, să puie să-i descînte pălăria este garantată cu şiretul
de deochiu. petrecut printr-un nasture al re
La un bal de binefacere, iarna dingotei.
trecută, d-l Bumbeş sta într-un În salon nu este nimeni.
colţ al salonului şi privea pe gra D-l Bumbeş îşi scoate pălăria
ţioasa Ionescu danţînd. A privit-o pe care o ţine în mîna stîngă,
mult; ea a început să caşte, a pune umbrela lîngă un scaun,
căscat mult, pînă cînd, în mijlo apoi trece drept la oglinda din
cul unei figuri de cadril, a dat un faţă, îşi potriveşte cravata şi ma-
ţipăt năbuşit, i-a venit rău, a nişca egretie, care tot iese afară
vrut să cază, şi au trebuit s-o din jiletcă, îşi scoate bine man
scoată pe braţe afară la aer şi să-i şetele şi aşteaptă-n picioare. O
descînte. uşă se deschide... E stăpîna casei,
Dacă-n treacăt şi de departe, mai strălucitoare ca totdeauna,
ochii saşii ai d-lui Tiberiu exer- sorbind pe nări dintr-o batistă
cită aşa influenţă asupra nervilor înmuiată în triplu extract de ver-
acestei dame, fireşte că pasul ce 1
chin
s-a hotărît ea să-l facă, trebue să-l 2
pieptar alb, scrobit, care se pune peste
fi făcut călcîndu-şi pe inimă. cămaşă
3
Trebue să aibă mult curaj această de un alb pufos, asemenea penelor
4
galben deschis
persoană ca să se supună de bună 5
gri argintiu
voie maleficiului 1 , aşa de aproape, 6
pălărie de pai, tare, cu fundul drept
59
venă. Femeia se opreşte palidă — E i ! doamna nu m-a văzt;
în uşă, ca sub puterea unei fasci- dar eu am văzt pe doamna de
naţiuni. multe ori, cînd umblă, mă rog, în
D-l Bumbeş încă se recomandă. promenadă şi prin bolţi...
După saluturile obligatorii în — Eu, drept să spun, nu v-am
aşa circumstanţă, doamna face, văzut de la balul de astă iarnă...
cu o sforţare eroică, doi paşi, şi — Ie! (răspunde tînărul, pri
pofteşte pe tînărul să ia loc, apoi vind galeş sub ochelari şi zîmbind
şade şi ea, ştergîndu-se cu batista foarte ciudat). Ie! cînd ţonţolea 1
udată. doamna aşa de delicat şi eşpanzi-
Tînărul ia cu precauţiune de la bil... şi i-au vînt un acţes... cu
spate poalele redingotei, le aduce doi ofiţeri, mă rog...
bine în fată si se aşează. — Ştiţi pentru ce v-am che
— Demult nu am avut plăce mat, domnule Bumbeş?
rea a vă vedea, domnule Bum
beş... 1
a dansa
— Ba! în jos:
— Să vă rog un lucru. — Aş dori ca Artur al meu să
— De un lucru? să-l ştiu nu ia şi el odată premiul întîiu;
mai cum că... care-i acela, mă rog destul l-a tot luat feciorul Păunii.
frumos la doamna. Pînă cînd atîta persecuţie pentru
Şi zicînd acestea, se uita gro copilul meu?
zav de adînc pe sub ochelari. — N - o ! că-z asta, mă rog fru
Doamna tace un moment, apoi mos la doamna, nu-i persecuţiu-
cască şi se şterge pe frunte. ne: asta, mai apoi se conzidărează
— N o ! numai doamna să spu după coefiţenturi, mă rog.
nă, mă rog, apoi eu sunt gata la Doamna ridică ochii şi, întîl-
comando, mă rog. N o ! ce porun nind privirile de sub ochelarii
ceşte doamna, mă rog? albaştri, înghite în sec şi iar şi-i
Si iar se uită... pleacă.
Doamna cască grozav, apoi, — Eu tocmai de asta am ţinut
mirosind batista şi aplecînd ochii să vă vorbesc, ca să vă rog să
fiţi mai indulgenţi cu Artur... Ce ţientelor.
D-zeu, pentru un punct la sută! — Si... cît a avut feciorul Pău-
— E i ! ei! un punct... Apoi aia nii?
trubue ca să fie conziderat, mă — Apoi, mă rog frumos, pu
rog frumos la doamna. tem să spunem la doamna preţize.
— Ei!... dacă ai vrea d-ta! D-l Bumbeş scoate o hîrtie din
Se aud trosnind fălcile doam buzunar şi ceteşte:
nei. — Păunescu Ioaniţiu, media 9
— N o ! că-z aia alt-cum nu de şi fracţiunea 99 şi jumătate, mă
pîndă de la voinţa mea, mă rog; rog.
aia s-a hotărît în conziliu inştitu — Şi... Artur?
torilor. — Apoi, mă rog frumos, putem
— Cum s-a hotărît deja? să spunem şi aia la d-na preţize...
— Ie! s-a hotărît, mă rog, de Ioanescu Artur, media 9 şi frac
aseară după călculaţiunea coefi- ţiunea 99 şi un sfert, mă rog.
1
sfert
63
BACALAUREAT
64
— În sfîrşit, ce e? de ce e vor pe Ovidiu de cînd era mic. Ştii
ba? ce creştere i-am dat!...
— Dumneata cunoşti pe... — E i ! bravo!
Ştiu că-l cunoşti! — Auzi, tocmai la Morală...
— Pe cine? Suie-te, te rog.
— Ţi-este, prietin... ştiu că Şi, zicînd acestea, cucoana îmi
ţi-e prietin! să nu zici că nu ţi-e face loc lîngă dumneaei în tră
prietin!... sură.
— Cine? — N-ar fî fost mai bine, ma
— Popescu, profesorul de fi dam Georgescu — zic eu — să fi
losofie. mers d. Georgescu în persoană la
— Suntem cunoscuţi, ce e profesor?... Ştiţi..., d. Georgescu,
drept; dar iar aşa buni prietini, om cu greutate... ca tată, altfel...
nu pot să zic. Eu... de... străin...
— Las' că ştiu eu... — Aşa! ţi-ai găsit! Georgescu!
— Ei? nu-l ştii pe Georgescu ce indife
— E i ! trebuie numaidecît să rent e cu copiii? Daca ar fi fost
te sui în birje cu mine, să mergem după Georgescu, nici Virgiliu,
la el, să-i vorbeşti pentru Ovidiu. nici Horaţiu n-ar fi fost în facul
Cititorul trebuie să ştie că tate... Despre partea lui Georges
madam Caliopi Georgescu are cu, rămîneau băieţii fără bacalo-
trei copii — Virgiliu, Horaţiu şi riat!... Suie-te, te rog!
Ovidiu Georgescu. Virgiliu este — Dar nu e nevoie de trăsură,
în anul al treilea la Facultatea madam Georgescu, mă duc pe
de drept, Horaţiu în al doilea, şi jos.
Ovidiu vrea să intre în anul întîi, — Vai de mine! daca avem
la aceeaşi facultate. Ovidiu trece trăsură... Suie-te, [te] rog...
acuma examenul sumar de şapte A trebuit să mă sui, şi am plecat.
clase liceale, şi, cu toată bravura — Unde mergem? întreb eu pe
lui, pe cît spune cocoana Caliopi, cucoana Caliopi.
după ce a biruit toate obiectele, — La profesorul...
s-a-nţepenit la Morală. — Nu ştiu unde şade...
— Închipuieşte-ţi, zice mama — Ştiu eu... ce-ţi pasă! La
emoţionată. Să-l persecute pe bă dreapta, birjar!
iat! să-i zdrobească băiatului ca Şi cucoana loveşte tare cu um-
riera!... C u m este el simţitor, e breluţa peste braţul drept al bir
în stare să se prăpădească... Ştii jarului!
ce mi-a zis? „Mămiţo, dacă pierz — Mînă mai iute!
un an, mă omor!..." E în stare, Loveşte la stînga, loveşte la
cum e el ambiţios... Închipuieş dreapta, apoi iar la dreapta, apoi
te-ţi, să-i dea nota 3, şi lui îi tre la stînga; în fine, înfige iar vîrful
buie 6... Şi la ce? tocmai la M o - în spinarea birjarului, care o-
rală... Acu, dumneata îl cunoşti preşte.
65
— Uite — zice madam Geor- cu cariera de avocat, pe care vrea
gescu — căsuţele alea galbene de tînărul să o îmbrăţişeze?... Ba
lîngă băcănie; intri în curte, ca nu, spune d-ta!
sele din fund, la dreapta... Acolo Profesorul holbează ochii la
şade... Eu te aştept aici. mine şi mai aiurit... Văzîndu-l
Mă dau jos din birjă şi pornesc, aşa, îmi zic: „nu merge! nu merge
ridicînd rugi călduroase la cer, cu sistema mea pe departe! tre
să dea Dumnezeu să nu fie acasă buie apucat boul de coarne!"
d. profesor de filosofie. Intru, — Uite, frate Popescule, să
ajung la locuinţa lui, bat. Cerul lăsăm chestiile de principiu. Ştii
n-a voit s-asculte rugile mele; de ce am venit la d-ta?
d. profesor este acasă... C u m să — Ba!
încep? Să-l iau pe departe... zic: — Am venit să te rog să dai
— Frate Popescule, ciudate lui Ovidiu Georgescu — pe care
sunt şi programele şi regulamen l-ai examinat ieri la Morală şi
tele şcoalelor noastre: prea se dă i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6...
o importanţă egală tuturor obiec —!
telor de studiu, şi asta este dău — Să nu zici că nu poţi!...
nător mersului, adică, vreau să ştiu că poţi! trebuie să poţi!
zic, progresului; căci, în definitiv, — Atunci trebuie să le dau la
ce vrea să facă şcoala din tinerele toţi...
generaţiuni, cari vin şi caută, — Să le dai la toţi!
mă-nţelegi, o cultură sistematică, — Bine, dar...
pentru a deveni cetăţeni utili, — Să nu zici că nu poţi!...
fiecare în ramura sa de activitate Ştiu că poţi! trebuie să poţi... să
socială?... le dai la toţi! Sunt toţi copii de
Profesorul se uită la mine aiu familie bună!
rit, fără să-nţeleagă. Eu urmez... Profesorul — e şi el om de
— Bunioară, am văzut absur familie bună — zice:
dităţi în şcoalele noastre; am — Bine! dacă sunt de familie
văzut copii cu excelente aptitu bună, vom căuta să le dăm la toţi
dini la studii, condamnaţi a sta nota 6.
un an repetenţi, fiindcă n-au — Îmi promiţi?
avut notă suficientă la muzică sau — Pe onoarea mea de profesor!
la gimnastică... Înţelegi bine că Am plecat încîntat. Madam
un an întîrziere, pentru inapti Georgescu mă aştepta foarte ne
tudine la muzică sau la gimnas răbdătoare :
tică!... Dar asta, trebuie să convii — Ei?
şi dumneata, e tot aşa de absurd — Ei, le dă la toţi.
ca şi cînd ai împiedica pe un — Cum, la toţi?
tînăr dispus să înveţe Dreptul, să — Fireşte... fiindcă toţi sunt
piarză un an, fiindcă nu e tare de familie bună.
la Morală... Ce are a face Morala — C u m , de familie bună?
66
— Ca Ovidiu. — Şi lui Ovidiu?
— Nu-nţeleg. — Mai ales... Le dă nota 6 la
— Le dă — zic eu — notă Morală, pentru că toţi sunt de
bună la toţi băieţii. familie bună.
67
După-amiazi, primesc de la strălucită carieră. Cocoana Calio
madam Georgescu o scrisorică, pi, în culmea fericirei, a sărutat
prin care mă anunţa că Ovidiu a cu toată căldura pe iubitul ei
obţinut nota dorită şi mă roagă prîslea, cu examenul căruia s-a
să iau prînzul deseară la dumnea încheiat deocamdată palpitaţiile
lor. Se-nţelege că n-am lipsit a ei de mamă.
profita de graţioasa invitaţiune. — U f ! mi-a zis norocita ma
A fost o masă splendidă. S-a troană română, oferindu-mi un
băut şampanie în sănătatea lui pahar de şampanie; am scăpat!
Ovidiu Georgescu, urîndu-i-se o Am dat si bacaloriatul ăsta!
BÙBICO...
70
norocitul ar încerca să mă pro padopolinii.
voace, zic cocoanei: Dîndu-mi această explicaţie,
— M a d a m ! pentru Dumnezeu cocoana scoate din săculeţul de
ţineţi-l să nu se dea la mine! eu mînă o bucăţică de zahăr:
sunt nevricos, şi nu ştiu ce-aş fi — Cui i place zăhărelul?...
în stare... de frică... Bùbico (făcînd pe bancă sluj
Dar cocoana, luînd în braţe pe frumos, cu toată cletinătura va
favorit şi mîngîindu-l cu toată gonului): H a m !
duioşia: — Să-i dea mamiţica băiatului
— Vai de mine! cum crezi zăhărel?
d-ta?... Noi suntem băieţi cu Bùbico: H a m ! H a m !
minţi şi binecrescuţi... Noi nu Şi apucă bucăţica de zahăr
suntem mojici ca Bismarck... şi-ncepe s-o ronţăie... Cocoana
— Ha? zic eu. scoate din alt săculeţ o sticlă cu
— Bismarck al ofiţerului Pa- lapte, din care toarnă într-un
72
pahar; apoi: Bùbico s-a potolit. Cocoana toar-
— Cui i place lăptic? nă iar lapte-n pahar şi bea şi dum-
Bùbico (lingîndu-se pe bot): neei. Eu simţ cum mă năvălesc,
Ham! din ce în ce mai irezistibile, ideile
— Să-i dea mamiţica lăptic bă negre.
iatului ? — À propos — zic eu — ma-
Bùbico (impacient): Ham! dam, vorbeaţi adineaori de Bis-
ham! marck... al...
„ A h ! suspin eu în adînc; lua- — Al ofiţerului Papadopoli-
te-ar hengherul, Bùbico!" nii...
Dar cocoana apropie paharul — E i ! Ce e Bismarck?
aplecat de botul favoritului, — Un dulău de curte... Era să
care-ncepe să lăpăie, şi lăpăie, şi mi-l omoare pe Bùbico. Papado-
lăpăie, pînă cînd un pasager se polina are o căţeluşă, Zambilica,
arată la uşa compartimentului foarte frumuşică! şade alături de
nostru, uitîndu-se-năuntru. Bù mine; suntem prietene; şi dum
bico se opreşte din lăpăit şi se por nealui (arată pe Bùbico), curte
neşte să latre ca o fiară, cu ochii teribilă! (Cătră Bùbico:) Craiu-
holbaţi si muscînd în sec si clan- le!... (Cătră mine:) Mizerabila de
tănind din dinţi, si tuşind si... servitoare, o dobitoacă! i-am spus
„Vedea-te-aş la Babeş, jigăraie cînd l-a dus afară de dimineaţă —
îndrăcită!" gîndesc eu, şi prin că nu ştii ce curat e! — zic:
mintea mea începe să treacă fel de „Bagă de seamă să nu scape să se
fel de idei, care mai de care mai ducă iar la Papadopolina, că-l
crudă şi mai infamă. rupe Bismarck..." dulăul ofiţe
Pasajerul s-a retras de la geam, rului, care şade cu chirie la ea.
(Tuşeşte cu mult înţeles.) Eu nu — Cocoană! strig eu, ridicîn-
ştiu ce făceam pîn casă, cînd auz du-mi picioarele; eu sunt nevri
afară chelălăituri şi ţipete... Strig: cos, să nu se dea la mine, că...
„Bùbico! Bùbico! unde e băia — N u , frate! zice cocoana, nu
t u l ? ! " Alerg... Mi-l aducea dobi vezi că vrea să se-mprieteneas-
toaca în braţe; de-abia-l scose că? Aşa e el: numaidecît simte
seră ea şi Papadopolina şi soldatul pe cine-l iubeşte...
ofiţerului din gura dulăului. Ce — A! zic eu, avînd o inspiraţie
să-l vezi?... tăvălit, leşinat şi moa infernală; a! simte cine-l iubeş
le ca o cîrpă. Z i c : „ V a i de mine! te... vrea să ne-mprietenim?...
moare băiatul!" Stropeşte-l cu Bravo!
apă! dă-i cu odicolon la nas!... Şi pe cînd se apropie să mă mi
Ce-am pătimit, numai eu ştiu... roasă, iau un pacheţel de bon-
Două săptămîni a zăcut... Am boane, pe cari le duc în provincie
adus şi doftor. Da-n sfîrşit, "slava la un prietin; îl deschid, scot un
Domnului! a scăpat... (Cătră Bù- bonbon şi întinzîndu-l în jos,
bico:) Mai merge la Zambilica cu multă blîndeţe:
băiatul ? — Cuţu, cuţu! Bùbico băiatul!
Bùbico: Ham! Bùbi!
— Să te mănînce Bismarck... Bùbico, dînd din coadă, se
craiule! apropie mai întîi cu oarecare sfi
— H a m ! ham! ală şi îndoinţă, apoi, încurajat de
Şi sare de pe bancă jos în va blîndeţea mea, apucă frumos bon-
gon şi apucă spre mine. bonul şi-ncepe să-l clefăie.
— Vezi că v-aţi împrietenit! soră cu Zambilica a Papadopoli-
zice cocoana cu multă satisfacţie nii, ceea ce, care va să zică, însem
de această apropiere. nează că Zambilica este mătuşa
Apoi îmi spune genealogia fa lui Bùbico după mamă... În timp
voritului. Bùbico este copilul lui ce cocoana-mi povesteşte, eu,
Garson şi al Gigichii, care era înfrînîndu-mi aversiunea şi
75
dezgustul în favoarea unui scop în braţele mele!
înalt, întrebuinţez cele mai înjosi „ A h ! Bùbico — zic eu în si-
toare mijloace spre a intra în bu ne-mi, mîngîindu-l frumos — de
nele graţii ale nepotului Zambi- capu-ţi!... vedea-te-aş mănuşi!"
lichii. Şi-n adevăr, Bùbico se tot Dar Bùbico urlă mereu.
apropie de mine, pînă se lasă să-l — Doamnă — zic eu — rău
iau în braţe. Simt că mi se bate faceţi că-l ţineţi aşa de aproape
inima de teamă ca nu cumva, pe Bùbico şi acoperit aşa în căl
printr-o mişcare, ori privire, să dură, poate să turbeze... Chiar
trădez un plan mare ce l-am croit aşa, aici e prea cald.
în adîncul conştiinţei mele. C o Şi zicînd acestea, mă scol cu
coana nu se poate mira îndestul Bùbico-n braţe şi m-apropiu de
de prietenia ce-mi arată Bùbico, fereastra vagonului. Pun pe Bù
pe cînd eu cultiv cu stăruinţă bico binişor jos lîngă mamiţa lui,
această prietenie atît de scumpă şi cobor geamul, aplecîndu-mă
mie, prin mîngîieri şi bonboane. să respir. Afară, noapte neagră ca
— Ei vezi! cum v-aţi împrie şi ideile mele.
tenit... Ce e, Bùbico? ce e mamă? — Bine faci! să mai iasă fumul
iubeşti pe domnul? da? de ţigară, zice cocoana.
Şi Bùbico răspunde, gudurîn- Intrăm pe podul Prahovii.
du-se-n braţele mele: Mă-ntorc, iau o bonboană, i-o
— Ham! arăt lui Bubico, care s-apropie de
— Aşa? ai trădat-o care va să mine bîţîind frumuşel din coadă.
zică pe mamiţica?... craiule! „Pe memoria lui Plutone şi a
Bùbico: Ham! ham! fidelului său Cerber! zic eu în
— Trebuie să fii om bun! Nu gînd; jur că au minţit acei care au
trage el la fitecine... cîntat instinctul cînilor! E o
— Fireşte, coconiţă; simte cî minciună! Nu există!"
nele; are instinct. Bùbico îmi ia bonboană; îl iau
Cînd zic acestea, iată că trenul iar în braţe şi mă dau lîngă fe
se opreşte în Crivina. Pe peron reastră, ridicîndu-l în dreptul
se aud lătrături şi ceartă de cîni. deschizăturii. Aerul răcoros, tre-
Bùbico dă să se smucească din cîndu-i pe la bot, face mare plă
braţele mele; eu îl ţiu bine; el cere lui Bùbico. Scoate limba si
începe să latre îndîrjit cătră fe respiră din adînc.
reastra vagonului. Trenul por — Să nu-l scapi pe fereastră!...
neşte iar, şi Bùbico, întorcînd pentru Dumn...
capul către partea de unde s-aude Dar n-apucă mamiţica să ros-
depărtîndu-se cearta semenilor tească-ntreg sfîntul nume al crea
lui, latră mereu; eu îl mîngîi, să-l torului, şi Bùbico dispare ca un
potolesc; el, cînd nu se mai aude porumbel alb în neagra noapte,
nimic, ridică botul spre tavan şi înapoi spre Bucureşti, zburînd
începe, în braţele mele, să urle... — la Zambilica, probabil. Mă-n-
76
torc cu faţa spre cocoana şi, pre- coana leşinată.
zentîndu-i mîinile goale, strig Trenul se pune din nou în
exasperat: mişcare. La Ploeşti, cocoana s-a
— Doamnă! deşteptat din leşin; zdrobită de
Un răcnet!... A-nnebunit co nenorocire, trebuie să răspundă
coana ! la procesul-verbal ce i se dresează
— Repede, doamnă, semnalul pentru întrebuinţarea semnalu
de alarmă! lui. Pe cînd, în mijlocul pasage
O duc la semnal şi o-nvăţ să-l rilor grămădiţi, cocoana se je
tragă. Pierdută de durere, execu leşte, eu m-apropiu de urechea
tă mişcarea cu o supremă energie. ei, c-un rînjet diabolic, îi şoptesc
Trenul, stop! pe loc. Cletinătură răspicat:
colosală. Emoţie generală-ntre pa — Cocoană! eu l-am aruncat,
sageri. mînca-i-ai coada!
— Cine? cine a dat alarma? Ea leşină iar... Eu trec ca un
— Dumneaei! zic eu către per demon prin mulţime şi dispar în
sonalul trenului, arătînd pe co noaptea neagră...
CUPRINS
D-l Goe...
3
Un pedagog de şcoală nouă
16
Emulaţiune
27
Despre cometă
32
Triumful talentului...
39
Vizită...
45
Lanţul slăbiciunilor
52
Premiul întîiu
57
Bacalaureat
64
Bùbico...
69
Lector: M A R I E T A N I C O L A U - P L Ă M Ă D E A L Ă
Tehnoredactor: G O S A V C O N S T A N T I N
B U N D E T I P A R : 11.01.1983
A p ă r u t : 1983
C o l i de t i p a r : 10
T i p a r u l executat la
î n t r e p r i n d e r e a poligrafică Sibiu
Şoseaua A l b a lulia nr. 40 Sibiu
Republica Socialistă România