Vous êtes sur la page 1sur 7

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI


SECTIA: PEDAGOGIA PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

TEORII ALE DEZVOLTARII

Studenta: NEAGA (BUCICA) RADITA


An,specializare: I , PPP

SEMESTRUL I

Disciplina: PSIHOLOGIA COPILULUI


Asist.univ.drd. BEATRICE ALMASAN
Nume: NEAGA (BUCICA) RADITA
An,specializare: I , PPP
Disciplina: Psihologia copilului
Asist.univ.drd. BEATRICE ALMASAN

TEORII ALE DEZVOLTARII

 Stadii de dezvoltare
 Teoria invatarii sociale
 Teoria psihanalitica a dezvoltarii
 Teoria structuralista a dezvoltarii
 Abordarea socio-cognitiva in dezvolrarea
copilului

Psihologia copilului este stiinta care cerceteaza conditiile si


legile de aparitie si evolutie a vietii psihice de-a lungul copilariei,
precum si particularitatile de varsta si individuale ale dezvoltarii.
Problemele de care se ocupa sunt diverse, dezvoltarea psihica
infaptuindu-se pe trei planuri:
- dezvoltarea biologica,
- dezvoltarea psihosociala,
- dezvoltarea psihica.
Psihologia copilului are ca studiu copilul in dezvoltarea sa
mintala si ne apare ca ,, istoria’’ schimbarilor de conduita. Nu se
va putea limita sa studieze numai factorii de maturizare biologica,
deoarece factorii pe care trebuie sa-i considere depind in masura
egala atat de exercitiu sau de experienta castigata cat si de viata
sociala in general.
Dezvoltarea psihica se realizeaza in stadii de dezvltare. In
cursul dezvoltarii lui, copilul manifesta diferite schimbari
calitative, atat in prvinta activitatii de cunoastere a realitatii
inconjuratoare, cat si in sfera reactiilor sale afective si volitionale.
Periodizarea copilariei
Stadii ale etapei postnatale:
- stadiul sugarului - 0-1 ani;
- stadiul anteprescolarului - 1-3 ani;
- stadiul prescolarului - 3-6 ani;
- stadiul scolaritatii mici - 6-10 ani;
- stadiul preadolescentei - 10-14 ani;
- stadiul adolescentei - 14-20 ani.
Fiecare stadiu este caracterizat printr-o structura de
ansamblu. Dezvoltarea stadiilor poate face loc unor accelerari sau
intarzieri, ordinea de succesiune ramane insa constanta.
Cei trei factori ai dezvoltarii: ereditatea, mediul si educatia,
interactioneaza fara ca unul sa fie preponderent in dezvoltarea
copilului.
Teorii ale dezvoltarii
De-a lungul timpului psihologii au cercetat dezvoltarea
copilului din trei perspective principale:
- teoria invatarii sociale;
- teoria psihanalitica a dezvoltarii;
- teoria structuralista in studiul dezvoltarii copilului.

Dezvoltarea copilului in teoria invatarii sociale


Psihologii au cercetat si au ajuns la concluzia ca
interactiunea initiala parinte-copil joaca un rol crucial in
capacitatea ulterioara a copilului de a comunica afectiv. Copiii si
parintii interactioneaza prin diverse semnale nonverbale, care se
considera ca stau la baza contactelor sociale ulterioare ( zambetul,
plansul, imitarea, alternarea, contactul vizual).
Principala metoda in invatarea sociala este imitarea, care le
permite copiilor sa „prinda” secvente de comportament rapid si
eficient.
Un proces ce are loc pe o perioada mai mare de timp decat
imitarea este identificarea, proces ce presupune existenta
modelelor de rol. As aminti aici studiile lui Bandura „1963”.
Alti cercetatori – Petterson, Littman si Bricher(1967) – au
investigat felul in care intaritoarele pozitive, cum ar fi lauda sau
incurajarea, pot influenta invatarea prin imitare.
Tipurile de pedepse utilizate de catre parinti pot influenta
posibilitatile unui copil de a-si dezvolta o constiinta puternica de
viata.
Exista opinii diverse asupra educarii copilului, in functie de
societate. De asemenea, multe culturi pun accent pe rolul copilului
ca membru al societatii si isi elaboreaza in consecinta practicile de
educare a copilului.

Dezvoltarea copilului in teoria psihanalitica


Influente si aspecte ale dezvoltarii puse in evidenta de Freud.
Acesta considera ca oamenii sunt deseori influentati de dorinte
inconstiente si de traume emotionale care isi au originile in
copilarie. Considera, de asemenea, ca in dezvoltarea copilului
exista cinci stadii psihosexuale.
- stadiul oral;
- stadiul anal;
- stadiul falic;
- perioada de latenta;
- stadiul genital.
Primele trei stadii sunt importante in dezvoltarea
personalitatii ulterioare.
Anna Freud a preluat ideile tatalui sau, investigand
mecanismele de aparare a eului la copil. A identificat cinci
mecanisme principale de aparare a eului.
- Negarea prin fantasma;
- Refuzul in cuvant si fapta;
- Limitarea eului;
- Identificarea cu agresorul;
- Altruismul excesiv.
Erikson, psiholog postfreudian, a elaborat o teorie bazata pe
opt stadii psihosociale (1959). In fiecare stadiu, individul se
confrunta cu un alt conflict, care necesita o rezolvare in etape, de-a
lungul intregii vieti.
Teoria lui Bowlby asupra privarii materne, are la baza ideea
psihanalitica a importantei deosebite a primilor ani de viata in
dezvoltarea copilului. El a tras concluzia ca delicventa juvenila
este o dovada a neajunsurilor pe care le-a produs perioada privarii
materne si ca separarea copiilor mici de mamele lor, chiar si
temporara ar putea avea astfel de efecte.
 Teoria structuralista a dezvoltarii copilului
Teoria dezvoltarii cognitive este pusa in evidenta de Piaget,
care pune accent pe dezvoltarea biologica a copilului si pe
dezvoltarea secventiala a cognitiei sale.
Piaget a considerat inteligenta ca o forma de dezvoltare prin
interactiunea cu mediu. A sugerat ca dezvoltarea cognitiva are loc
prin formarea de scheme succesive. Dupa Piaget la nastere copilul
este total egocentric. Cognitia se dezvolta in primii ani prin
reducerea treptata a egocentrismului. Acesta considera ca toti copii
trec printr-o serie de perioade in dezvoltarea lor cognitiva.
Perioadele dezvoltarii cognitive:
1. -perioada senzorio-motorie 0-2 ani;
2. -perioada preoperationala 2-7 ani;
3. -perioada operatiilor concrete 7-11 ani;
4. -perioada operatiilor formale 11ani –maturitate.
Multi cercetatori contemporani considera cognitia sociala
drept o abordare mai relevanta a dezvoltarii intelectuale decat
teoria lui Piaget.
Teoria lui Piaget asupra dezvoltarii morale afirma ca pe
masura ce se maturizeaza, copii avanseaza de la etapa
„ heteronoma ” la o etapa „autonoma”.
Kohlberg a identificat trei etape de dezvoltare morala:
- perioada premorala;
- perioada de moralitete conventionala;
- perioada de moralitate autonoma.
Kohlberg sustinea ca dezvoltarea structurilor cognitive ne
influenteaza mult nu numai nivelul de gandire dar si felul in care
ne comportam in lume.
El credea ca o buna metoda de a ajuta oamenii sa-si dezvolte
gandirea morala, este ascultarea punctelor de vedere ale altor
persoane care se afla intr-o etapa de dezvoltare morala.
 Abordarea socio-cognitiva in dezvolrarea
copilului
In cadrul invatarii sociale copiii invata comportamentul
adecvat de la alte persoane.In cadrul invatarii cognitive copilul
dezvolta o intelegere a lumii si a modului in care sa faca diverse
lucruri.Totusi ,copiii nu invata doar ce sa faca,ei mai invata si sa
anticipeze cum pot reactiona alti oameni.Invata despre propriul
corp si despre ce pot si ce nu pot face.O mare parte din aceasta
cunoastere o dobandesc prin intermediul jocului si al interactiunii
cu alte persoane.
Copiii se joaca cu obiecte,unii cu ceilalti,cu limbajul si prin
intermediul imaginatiei.
Piaget a identificat trei stadii ale jocului:
- Jocul de stapanire,
- Jocul simbolic,
- Jocul cu reguli.
Psihologul rus Lev Vigotki a fost interesat in mod special de
relatia dintre predarea de catre adulti si dezvoltarea cognitiva a
copilului(1920). Multi psihologi moderni considera teoria lui
deosebit de utila.Spre deosebire de Piaget,el credea ca mediul
social este la fel de important in dezvoltarea cognitiva a copilului
ca si maturizarea biologica.
Teoria lui Vigotki despre dezvoltarea copilului subliniaza
importanta mediului social in a-i permite copilului sa-si dezvolte
intregul potential.

BIBLIOGRAFIE

HAYES N, ORRELL S., Introducere în psihologie, 1997, Editura


All, Bucureşti
PIAGET J., INHELDER BARBEL, Psihologia copilului, 1976,
EDP, Bucureşti
WALLON H., Evoluţia psihologică a copilului, 1976, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
DEBESSE M.(coordonator), Psihologia copilului de la naştere la
adolescenţă, 1970, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Vous aimerez peut-être aussi