AL. O.

TEODOREANU

INTER POCULA

CLICK
Am păstorit în viaţă vinuri rare

(De-aceea îmi şi zice Păstorel)

Şi de la Grasă pân’ la Otonel

Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.

Ce-ar fi pământul fără soare
Şi bucătarul fără har,
Literatura fără sare,
Moldova, fără de Cotnar ?
Nici în prisacă şi grădină
Şi nici într-un întreg grânar
Nu e miroznă şi lumină
Cât intr-un strop de Murfatlar.
Pentru subtilul amator

Care-şi respectă al său gât,

E bună apa de izvor

Dar ca uz extern. Atât !

Ca să n-ai necaz
Când bei vin curat,
Nici să te culci treaz,
Nici să te scoli beat.
Pe la podgorii, culesul viilor
Vesteşte vinul cel nou născut,
Surâde Bachus. Vremea beţiilor
A început.
Acel ce stă şi se socoate
Pricepe , dacă-i om cuminte,
Cum că necazul stă la spate
Cât ai paharul dinainte.
Voi moralişti iluştri, gânditu-v-aţi vreunul
Că opere eterne, antume şi postume,
N-ar fi luat fiinţă de n-ar fi fost pe lume
Femeia, treponema, alcoolul şi tutunul ?
Olimpicul şi dulcele nectar
Te amăreşte cu dulceaţa sa.
Pelinu-n schimb cu toate că-i amar,
Îi îndulceşte viaţa cui îl bea.
Iar Bachus, care-i pururi însetat,
Măcar că zi şi noapte bea căt şase,
Prin vie umblă teleleu-Tănase
Şi crede că nimic nu s-a schimbat.
Când te acuză de beţie,
Tu poţi, crâşmarului să-i spui
Că, de-ai făcut şi vreo prostie
Nu-i vina ta, e vinul lui.
Păzeşte-te toată viaţa
--Şi asta spre al tău fololos--
Şi de femeia “fără pată”,
Şi de bărbatul “serios”.
Ca de-o jivină care muşcă
Evită în a ta viaţă,
Pe cel ce dă “cognac”-ul duşcă
Şi pune vinul roş la gheţă.
Când e agrsiv
Şi inoportun,
Nu-i omul beţiv,
Ci vinul nebun.
Şi librăria şi bodega
Stârnesc acelaşi interes :
Cervantes sau Lope de Vega?
Madera, Malaga, Xerex ?
 În existenţa noastră
trecătoare
Să nu uităm o dublă evidenţă :
Că bătrâneţea este o eroare
Şi tinereţea o impertinenţă.
Prietenilor mei,
fără nici o aluzie !