ASISTENTA PSIHOLOGICA SI PSIHOTERAPIE

DIMENSIUNI PSIHOSOCIALE ALE TULBURARILOR DE COMPORTAMENT SI

IMPLICATIILE ACESTORA ASUPRA CONDUITEI AGRESIVE LA TINERI
Psiholog Simona Nela Potorac*

n perioadele de mutatii sociale si de profunde crize n evolutia societatii se nregistreaza o crestere

accentuata a devierilor comportamentale n rndul tinerilor, a actelor cu violenta si a agresivitatii
ndreptata att mpotriva celorlalti ct si asupra sinelui.
n sfera tulburarilor de comportament un loc important l ocupa comportamentul antisocial. n acest
sens, cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui
profil psihologic al acestora:
a) nclinatie catre agresivitate, fie latenta, fie manifesta, bazata pe un fond de ostilitate, de negare a
valorilor socialmente acceptate;
b) instabilitate emotionala, generata de carente educationale, si n ultima instanta de fragilitatea eului;
c) inadaptare sociala, provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul cauta
sa-l suprime, de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea
formelor organizate de viata si activitate;
d) duplicitatea conduitei, manifestata n discordanta dintre doua planuri: unul, cel al comportamentului
tainic, intim n care se prepara infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie cu societatea,
prin care si tradeaza de cele mai multe ori infractiunea;
e) dezechilibru existential, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurda a banilor.
Tnarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si
care simte ca traieste ntr-o lume disconfortanta, amenintatoare. Sentimentul lui de autoapreciere pare
sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar ncarcerat. Neavnd vreun
statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma
normelor sociale. Mai mult, fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni, fie ca pe toti i
considera asemanatori, el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe
opinia lor. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el n vederea
ncercarii de a-l reeduca.
Climatul familial joaca un rol important n explicarea conduitelor antisociale (n special conduita
parentala). Astfel, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintilor, a controlului
precum si a afectiunii acestora, ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. De asemenea,
familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere
psihoafectiv si psihomoral afecteaza n mare masura procesul de maturizare psihologica si
psihosociala a personalitatii copiilor.
n familiile n care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv, copilul nu
are alta alternativa dect supunerea oarba, neconditionata n raport cu cerintele si pretentiile parintelui,
cu efect negativ imediat n planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tnar. La agresivitate
si ostilitate, copilul nu raspunde direct n raport cu parintele agresor, ci indirect prin atitudini si chiar
actiuni agresive si autoagresive.
Tensiunea acumulata n timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului

hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste, prin forme de conduita

agresiva/autoagresiva.
Pe de alta parte, exista si climatul familial hiperpermisiv n care parintii sunt superprotectori,
invadeaza pur si simplu copilul cu investitii afective, creeaza n mod exagerat conditii de aparare
a copilului mpotriva pericolelor si prejudecatilor. Acest tratament educational poate conduce la
conduite antisociale explicabile n cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare.
Totusi, chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din rndul familiilor
dezorganizate, nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce n mod automat
tulburari de comportament ale copiilor.
O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice, materiale, deoarece
realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate.
n DSM-III se specifica faptul ca persoanele cu personalitate antisociala prezinta o socanta varietate
de trasaturi anormale,. n ncercarea de a se identifica un nucleu esential al tulburarii, se recunosc 4
trasaturi importante:
- insuccesul n realizarea legaturilor bazate pe afectiune;
- actiuni impulsive;
- lipsa sentimentului de vinovatie;
- incapacitatea de a nvata din experientele negative.
Tnarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. n forma extrema exista
un grad de duritate care-i permite individului sa savrseasca acte crude, dureroase sau degradante.
Aceasta lipsa de sentimente este adesea n izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite
legaturi superficiale si pasagere.
Comportamentul impulsiv caracteristic este adesea reflectat de schimbarea frecventa a locurilor de
munca si de frecvente concedii. Modul de viata pare lipsit de orice plan sau lupta sustinuta pentru un
tel, iar absenta sentimentului de vinovatie si a remuscarii este asociata cu repetate ncalcari ale legii.
Aceste infractiuni ncep de obicei n adolescenta cu acte delicvente marunte, minciuni si vandalism.
Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. Unii au
dificultati n ntreaga organizare a vietii lor de familie.
Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit
nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii
educationale corespunzatoare.
Eysenck considera ca acestia fac parte din categoria indivizilor greu educabili. Socializarea lor, care
trebuie sa conduca la internalizarea unor norme societale, este mult ngreunata de predominanta
rapiditatii inhibitiei corticale.
Alti autori considera ca individul cu o conduita antisociala este un individ cu o insuficienta maturizare
sociala si cu dificultati de integrare sociala care intra n conflict cu cerintele unui anumit sistem
valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice.
Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci, al dezvoltarii personalitatii poate apare n mai multe
variante precum:
- decalaje ntre nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si

caracterial-actionale;
- decalaje ntre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale;
- perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala.
Un alt aspect important la tinerii cu tulburari de comportament l reprezinta esecul privind adaptarea si
integrarea scolara. Copiii dezadaptati scolar intra n categoria copiilor problema care adopta o
conduita devianta n raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. Acestia se caracterizeaza prin:
- insubordonare n raport cu regulile si normele scolare;
- lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;
- absenteismul, chiulul de la ore;
- repetentia;
- conduita agresiva n raport cu colegii si cadrele didactice.
Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie ntre conduita delincventa si nivelul
pregatirii scolare n sensul ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara
foarte scazut.
n ultima perioada, se observa din ce n ce mai mult mpletirea (asocierea) modificarilor mai putin
grave sub raport juridic, dar suparatoare de tipul: minciuna, inconsecventa comportamentala, violente
verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea colegilor, refuzul de a saluta, atitudini
nonconformiste etc. cu abaterile grave de la normele morale si legislatia penala, cum sunt: furtul
repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tlharie, consumul curent de alcool sau droguri,
prostitutie. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta, de obicei, din
interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante.
Cauzele individuale atrag atentia att asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne
predispozante) ct si asupra formarii nefavorabile la un moment dat, a personalitatii tnarului sub
influenta unor factori de mediu negativi, fapt ce duce la imprimarea n comportamentul sau a unor
orientari antisociale.
Cauzele sociale vizeaza, de regula, influentele nocive ale situatiilor concrete de viata n care s-a aflat
tnarul nainte de comiterea conduitei deviante.
Conditiile favorizante cuprind, de fapt, acele mprejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea
delictului (producerea faptei propriu-zise).
Un alt element ce intra n sfera tulburarilor de comportament l reprezinta fuga de acasa (parasirea
domiciliului) care se constituie de cele mai multe ori n epilogul unui conflict cu anturajul, att ca
reactie de opozitie fata de mediul care nu-l satisface ct si ca speranta confuza de a gasi altundeva
ceea ce i este refuzat aici. Perioada care precede fuga ne ofera informatii privind existenta unor
preparative si asupra contextului socio-familial (somaj, mutare, marginalizare, conflict relational).
Dupa vrsta de 6-7 ani putem vorbi de fuga de acasa. Acesta este n general scurta, ndepartndu-l pe
copil de mediul familial (adesea disociat sau factor de insecuritate afectiva) sau de scoala (chiulul).
Fobia fata de scoala este frecventa din prima clasa la copiii afectati de despartirea de mama,. iar mai
trziu la adolescenti.
Se poate vorbi de mai multe tipuri de fuga de acasa:
- fuga ca reactie de aparare si protest determinata de factori de mediu ca:dezorganizare familiala,
alcoolism si conduite agresive ale parintilor, carente afective ale acestora, deseori mbracnd forma
unei conduite de refugiu la rude, prieteni, cunostinte;
- fuga ca manifestare predelincventa, generata de lipsa supravegherii, laxitate educationala, influenta
unor anturaje nefaste n care se propaga o inductie negativa de participare la acte ilicite, fie din

teribilism, fie din solidaritate de grup; aceasta poate fi semnul unei viitoare insertii sociale
defectuoase;
- vagabondajul - este o fuga permanenta, un mod de viata fara domiciliu stabil si fara mijloace
materiale clare si stabile de subzistenta; vagabondajul poate intra usor n sfera delincventei prin
asociere aproape inevitabila cu delicte ca furtul, cersetoria si prostitutia, n calitatea lor de asigurare a
existentei;
- dromomania - este o fuga patologica asociata unor tulburari psihice grave: oligofrenie, schizofrenie,
epilepsie si se caracterizeaza prin impulsiunea morbida de a pleca brusc si neasteptat, adesea fara nici
o tinta, urmata fiind de amnezia asupra episodului si constituie o manifestare asociata tulburarilor de
baza.
Fuga este asadar, un semnal de alarma care trebuie sa permita instaurarea unei supravegheri n scopul
reorganizarii conditiilor socio-familiale, educative si psihologice pentru prevenirea recidivelor
fugarului, care trebuie ajutat sa-si depaseasca dificultatile.
Pentru a semnala influenta tulburarilor de comportament asupra conduitei agresive a tinerilor am
analizat n paralel 2 esantioane extrase din cadrul lotului initial de 3598 de tineri investigati la
recrutare n primavara anului 2003:
- un esantion de 202 tineri care nu prezentau scarificari, examinati pe parcursul unei saptamni; acesti
tineri provin att din mediul rural ct si cel urban, au nivele de scolarizare diferite, medii diverse de
dezvoltare psiho-intelectuala;
-cel de-al doilea esantion cuprinde 180 de tineri cu scarificari (taieturi, arsuri cu tigara, ntepaturi etc.);
acestea au fost realizate n intervalul de vrsta 15-18 ani. n urma testelor aplicate (teste de inteligenta,
teste de personalitate, scala de antecedente personale) am constatat ca tinerii cu o conduita
autoagresiva nregistreaza ntr-un procent semnificativ mai ridicat fenomene de conduita antisociala
(40, 1 % n cazul lotului cu scarificari fata de 7, 4 % n cazul celuilalt lot) si fuga de acasa (26, 2 %
dintre tinerii cu scarificari nregistreaza acest fenomen fata de 4, 5 % din rndul tinerilor fara
scarificari).
Prin aplicarea testului Z (testarea semnificatiei ntre doua medii sau proportii) am obtinut urmatoarele
valori:
- pentru variabila fapte antisociale Z = 8, 175, valoare ce depaseste cu mult pragul critic de 1, 96,
evidentiindu-se faptul ca tinerii cu un potential delincvential ridicat se automutileaza mult mai
frecvent;
- pentru variabila fuga de acasa Z = 6, 257, ceea ce denota faptul ca tinerii care fug de acasa se
gasesc ntr-un procent semnificativ n rndul celor cu conduita autoagresiva;
- pentru variabila esec scolar Z = 5, 31, deci tinerii cu scarificari nregistreaza ntr-un procent ridicat
fenomene de inadaptare scolara.
Prin aplicarea coeficientului de corelatie (Bravais-Pearson) s-au obtinut corelatii nalt semnificative
ntre factorii care reflecta tulburarile de comportament (factorii luati n calcul n cadrul cercetarii:
fapte antisociale, fuga de acasa si scala C din chestionarul de personalitate EPQ).
n urma analizei factoriale si a factorilor implicati n cercetare, am obtinut factorul tulburari de
comportament corelat cu fuga de acasa (saturatie 0, 818), fapte antisociale (saturatie 0, 746) si scala
C (saturatie 0, 264). n cadrul aceluiasi procedeu a rezultat faptul ca variabila esec scolar se poate
constitui n element important pentru tulburarile de comportament [Lucrare pentru sustinerea
examenului profesional de psiholog principal-S.Potorac, 2003].
Pentru ntelegerea mai aprofundata a celor prezentate mai sus, trebuie precizat ca delincventa si
infractionalitatea constituie formele de vrf ale manifestarii agresivitatii, iar statisticile ntocmite n
diverse tari arata o crestere ngrijoratoare a ratelor acestui flagel.

Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate n

sens distructiv, n vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte.
Privite din perspectiva scopului urmarit, unele conduite agresive sunt orientate n directia producerii
unui rau n timp ce altele sunt orientate n directia demonstrarii puterii agresorului.
Comportamentul agresiv este orientat nu numai n afara subiectului ci si asupra sinelui. Deci, o forma
particulara a comportamentului agresiv este autoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin
scarificarea tegumentelor (taieturi, arsuri).
Rezumnd, putem spune ca agresivitatea reprezinta orice forma de conduita orientata cu intentie catre
obiecte, persoane sau catre sine, n vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si
daune. Nu este de neglijat faptul ca un procent de 5 % din rndul tinerilor prezenti la recrutare prezinta
diverse tipuri de scarificari. Doar o mica parte dintre cei cu un astfel de comportament intentioneaza
sa comita suicid (n cazul cercetarii de fata nici un tnar nu a declarat ca a vrut sa se sinucida prin
autovatamarea deliberata). Cei care se autovatameaza realizeaza actele ntr-un mod impulsiv, la vedere
si care pare sa fie nepericulos. Exista trei forme de autoranire deliberata:
- rani adnci si periculoase provocate cu intentie suicidara serioasa, mai adesea la barbati;
- automutilare la pacientii schizofrenici (adesea ca raspuns la vocile halucinatorii sau la transsexuali) ;
- rani superficiale care nu pun n pericol viata.
Vrsta la care tinerii se automutileaza este cuprinsa, n general, ntre 15 si 18 ani. Ei se caracterizeaza
prin: autostima scazuta, comportament impulsiv sau agresiv, dispozitie instabila, imaturitate
psihocomportamentala, dificultati n relatiile interpersonale si o tendinta pentru consumul excesiv de
alcool (80 % dintre tinerii investigati au declarat ca s-au scarificat sub influenta alcoolului). De obicei,
autoranirea este precedata de o ncordare crescuta si iritabilitate, atenuate apoi de actul autoagresiv.
Unii tineri relateaza ca ranirile au fost provocate ntr-o stare de detasare fata de mediu si fara durere
puternica.
Multi dintre ei se automutileaza n prezenta anturajului (unii pe fond de imaturitate psihocomportamentala; n acest caz, functioneaza mecanismul imitatiei, tinerii stabilesc sa se automutileze
pentru ca asa au vazut la ceilalti, si testeaza pragul durerii, din curiozitate sau pentru a nu fi exclusi
din grup, altii consuma alcool, ajung la discutii si sub imboldul furiei si al alcoolului actioneaza
automutilndu-se).
Ranile sunt de obicei multiple si realizate, n special, cu lame de ras (58 % din cei investigati) dupa
care urmeaza cei autoagresati cu tigara (19 %), cu cutitul (15 %) sau cu alte obiecte sticla, srma,
fermoare etc. (n procente mult mai mici 8 %). De cele mai multe ori, tinerii se ranesc pe antebrat
sau ncheietura minii. De obicei, curge snge si vederea acestuia este importanta pentru subiect. Dupa
act, adesea subiectul se simte rusinat si dezgustat.
Multi dintre ei declara ca regreta ceea ce au facut, chiar daca scarificarile sunt multiple si realizate n
episoade succesive.
Potrivit studiilor efectuate, autovatamarea deliberata este predominanta la clasele sociale mai joase.
Dintre factorii precipitanti ai acestui act, tinerii declara:
- evenimentele nedorite n anturaj (certuri, discutii, batai, violenta) sau probleme sentimentale
(despartirea, respingerea, parasirea de catre partener) ;
- evenimente neplacute n familie (divort, separare, scandaluri, violenta domestica, consum alcool) ;
- probleme scolare (repetentie, exmatriculare, probleme comportamentale) ;
- chemarea n fata justitiei.
Au fost tineri care au declarat ca s-au automutilat n momentul pierderii unui parinte ori pe fondul

neglijentei sau abuzului din partea parintilor (acesti tineri prezinta carente afectiv-emotionale
accentuate; uneori ei doresc sa atraga atentia asupra lor sau sa influenteze pe cineva).
Motivele autovatamarii deliberate sunt de obicei complexe si dificil de identificat cu certitudine.
Foarte putini dintre tinerii investigati au confirmat premeditarea si asa cum am mai precizat anterior,
nici un tnar nu dorea sa moara n urma autovatamarii deliberate, desi 12 % dintre acestia au avut idei
suicidare sau tentative esuate de suicid.
Studii recente demonstreaza ca printre pacientii cu autovatamare deliberata, rata suicidului n
urmatoarele 12 luni actului este de aproximativ o suta de ori mai mare dect n populatia generala
[Oxford Tratat de psihiatrie].
n rndul tinerilor investigati exista 3 modele de baza n ceea ce priveste repetarea actului de
automutilare:
- un model al celor care repeta actul o singura data;
- al doilea este reprezentat de acei tineri care repeta actul de mai multe ori dar numai ntr-o perioada
limitata de timp, n care au n mod continuu probleme;
- al treilea, un procent foarte mic care repeta actul de mai multe ori pe o perioada ndelungata de timp,
ca un raspuns habitual la evenimentele stresante.
Hawton (1986) descrie 3 grupe principale ale adolescentilor la care este prezenta autovatamarea
deliberata:
- cei cu suferinta acuta legata de problemele care dureaza de mai putin de o luna, dar fara tulburari de
comportament;
- cei cu tulburari cronice psihice si sociale dar fara tulburari de comportament;
- cei cu tulburari comportamentale (cum ar fi chiulul, esecul scolar, fuga de acasa, consumul de alcool
si de droguri, infractionalitatea).
La adolescent, numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta: minciuni,
tulburari alimentare, fuga de acasa, proaste rezultate scolare, conduite marginale, fapte antisociale).
O serie de cercetari au desprins cteva elemente care se pot constitui n factori ce predispun la o mai
mare potentialitate agresiva, respectiv autoagresiva:
- violente suferite n copilarie;
- antecedente personale de agresivitate fata de ceilalti si fata de sine nsusi;
- deficiente intelectuale (carente n dezvoltarea psihointelectuala) ;
- tulburari ale afectivitatii (starile de frustratie afectiva si sentimente de frustratie, conflicte afective,
instabilitate, labilitate afectiva, ambivalenta afectiva, indiferenta afectiva, absenta emotiilor) ;
- toleranta scazuta la frustrare;
- instabilitate emotiv-actionala; reactii discontinue, salturi nemotivate de la o extrema la alta,
inconsecventa n reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica. Fenomenul de
agresivitate rezida n acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal, care
obisnuit, dar nu n mod necesar, constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara;
- tulburari caracteriale; cercetarile au aratat ca tinerii predispusi la conduite agresive se caracterizeaza
printr-un nivel de imaturizare caracteriologica, manifestata prin: autocontrol insuficient, impulsivitate,
tendinte egocentrice, exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte nguste,
de nivel redus, absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare, cum ar fi: sentimentele
etico-morale, dorinta realizarii cu orice pret a propriilor interese;
- modele educationale deficitare familii dezorganizate, climat familial conflictual, climat familial
hiperautoritar sau hiperpermisiv, familii n care sunt prezente agresivitatea violenta domestica,
alcoolismul, promiscuitatea morala si sexuala;

- fenomene de inadaptare scolara legata de: atitudini pedagogice inadecvate, frica de sine, aprecieri
nedrepte, neglijente, evaluarea faptelor n mod neconcordant cu gravitatea acestora.
Multi dintre tinerii cu scarificari provin din mediul urban (un procent de 64, 9 % fata de 24, 3% care
provin din mediul rural) si au marturisit ca s-au scarificat n anturaj. Atractia acestuia (a gastilor de
cartier) este foarte mare si creeaza solidaritati de moment foarte puternice n care se nasc de cele mai
multe ori conduite inadecvate. Din spirit de aventura, n combinatie cu dorinta de a ncalca interdictii,
tinerii participa la reuniuni excentrice, unde de cele mai multe ori consuma alcool, se antreneaza n
scandaluri nsotite adesea de acte agresive/autoagresive. De altfel, alcoolismul, alaturi de mediul
imoral si deprivarea culturala sunt elemente cu rol important n manifestarea conduitei inadecvate a
tinerilor.
Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic, caz n care se disting doua forme:
- agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu
caracter paranoic unde actul este lucid, exercitat la rece) ;
- agresivitate accidentala sau cstigata, datorata unor factori si mprejurari precum: mprejurarile
toxice acute si cronice (alcoolismul), starile pasionale care se pot manifesta prin descarcari agresive,
encefalopatiile infantile ale adolescentului sau adultului, traumatismele cranio-cerebrale, psihozele
cronice evolutive.
Automutilarea poate fi determinata si de anumite conditii de mediu si situationale n care se afla
personalitatea devianta la un moment dat, caracteristica pentru personalitatile dizarmonice fiind
manifestarea concomitenta a mai multor forme si directii de exprimare nespecifica a agresivitatii.
Exista n acest sens indivizi aflati n cautarea unor repetate situatii n care ncearca sa impresioneze, sa
braveze, sa se sustraga de la anumite obligatii, fara a resimti corespunzator echivalentul suferintei
fizice.
Am prezentat pe parcursul lucrarii influenta tulburarilor de comportament asupra conduitei agresive.
Din cercetarile realitate de-a lungul timpului s-a stabilit ca si tulburarile de comportament la fel ca
agresivitatea se constituie ca un fenomen complex, generat de o multitudine de factori. Evidente n
rndul acestor factori sunt: predispozitiile nnascute, sechelele datorate leziunilor cerebrale (ca urmare
a meningo-encefalitelor si a traumatismelor), modificarile endocrine produse brusc n conditiile
nefavorabile de mediu. Alti factori sunt mai putin cuantificabili, dar cu o mare incidenta. Astfel, un loc
aparte n determinarea tulburarilor de comportament l ocupa disconfortul psihic si influentele
negative ale anturajului. Lipsa de supraveghere a tinerilor, neantrenarea n activitate pot conduce la
parasirea domiciliului si chiar la vagabondaj. De obicei, asemenea fenomene se coreleaza cu carente
de afectivitate sau subestimare a eului, de lipsa de respect pentru activitatea celor din jur si de slaba
integrare n activitatea grupului.
Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta; dupa unii autori, acestea
au cea mai mare frecventa ntre 14-16 ani, ca apoi sa se atenueze, iar cnd se manifesta la vrsta
adulta, predomina formele caracteriopate care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai
evidente antisociale.
De cele mai multe ori, n tulburarile de comportament la tineri se produc o serie de modificari ce au o
evolutie de la simplu la complex. Adeseori, se manifesta abateri comportamentale simple, dar care
semnifica formarea particularitatilor negative ale personalitatii (ca de exemplu, minciuna).
La baza conduitei deviante stau o serie de comportamente aberante (spre exemplu comportamentul
aberant moral evolueaza mai cu seama dupa 6-7 ani).

Dar pna la pubertate si adolescenta un asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala,

scolara, sociala. Ulterior, ncepnd cu pubertatea, poate mbraca si forma unor manifestari antisociale,
ca urmare a nedezvoltarii simtului responsabilitatii, a constiintei de sine limitate, a imaturitatii socioafective si sociale. n genere, conduitele aberante se produc n mod stereotip si pun n evidenta o
incapacitate de progres sub influenta educatiei.
n cadrul examinarilor psihologice este foarte importanta depistarea (identificarea) tinerilor cu
tulburari de comportament si conduite agresive, acestia putnd ridica serioase probleme n procesul de
adaptare la rigorile vietii militare si de integrare adecvata cerintelor armatei.
***
Bi b l i o g r a f i e
1. R.Boudon, 1996-Dictionar de Sociologie, Ed. Univers Enciclopedic Bucuresti
2. V. Clocotici, A. Stan, -2001 Statistica aplicata n psihologie, Ed. Polirom Iasi
3. A. Cosmovici si L. Iacob, 1998 Psihologie scolara, Ed. Polirom Iasi
4. Dictionar de psihologie, - 1998 Ed. Univers Enciclopedic Bucuresti
5. N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, 1994, Psihologie judiciara, Casa de Ed. si presa "SANSA Bucuresti
6. V. Miftode, - 1995 - Metodologie sociologica, Ed. Porto Franco Galati
7. A. Neculau, - 1996 Psihologie sociala, Ed. Polirom Iasi
8. Gh. Oancea Ursu, 1985, Ereditate si mediu n formarea personalitatii, Ed. Facla, ClujNapoca
9. Oxford, Tratat de psihiatrie
10. V. Pavelcu, 1982, Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii, EDP Bucuresti
11. S.Potorac, -2003- Lucrare pentru sustinerea examenului profesional de psiholog principal - Incidenta leziunilor de
autoagresiune cu tulburarile de comportament si carentele instructiv-educative la tinerii recruti
12. T. Rotaru, - 2000 Metode statistice aplicate n stiintele sociale, Ed. Polirom Iasi
13. T. Rotaru si P. Ilut, 1997, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Ed. Polirom Iasi
14. T. Rudica, - 1980 Maturizarea personalitatii, Ed. Junimea Iasi
15. T. Rudica, 1979, Eu si celalalt. De la pozitia egocentrica la pozitia altruista, Ed. Junimea Iasi
16. Revista "Spirit Militar Modern " nr. 1/ 2003
17. Reguli pentru examinarea psihologica n vederea repartitiei pe arme si unitati militare a tinerilor la recrutare si a
recrutilor la incorporare, 1998, Sectia de Psihologie Bucuresti
18. N. Sillamy, 1996, Dictionar de Psihologie, Ed. Univers Enciclopedic Bucuresti
19. E. Verza, - 1996 Psihopedagogie speciala, EDP Bucuresti.
20. M. Zlate, 1996, Introducere n psihologie, Casa de Ed. si Presa "sansa Bucuresti
21. M. Zlate, 1994, Fundamentele psihologiei, partea a-III-a, Ed. Hyperion Bucuresti