Invatarea colaborativa poate fi realizata prin utilizarea TIC folosita ca instrument didactic, pentru

activitatile de grup, comunicare si colaborare. Studentii colaboreaza unii cu altii si fac parte din
grupuri eterogene ale caror membri apartin de culturi diferite si au abilitati, statut economic,
bagaj de cunostinte si varste diverse. Studentii sunt reuniti pentru a-si impartasi perspectivele
diferite din care privesc si inteleg lumea. Mediile cu adevarat colaborative incurajeaza pe toti
studentii sa puna intrebari, sa identifice probleme, sa ia cuvantul la momentul potrivit, sa
participe la stabilirea scopurilor, standardelor, nivelului si modului de evaluare, sa comunice cu
specialisti din afara comunitatii din care fac ei parte. Fiecare student isi are rolul sau, dar toti
studentii colaboreaza pentru a realiza un scop sau proiect comun. Invatarea rezulta din
interactiunea cu ceilalti.
Pornind de la aspectele descrise anterior, obiectivele invatarii colaborative pot fi definite astfel:
sa studieze prin colaborare si autonom, in functie de interese, nevoi, ritm, etc.
sa-si impartaseasca unii altora informatii si experiente.
sa consolideze procesul de dezvoltare a cunoasterii (componentele metacognitiva, cognitiva
si sociala) prin interactiunea cu ceilalti membri ai grupului.
sa sporeasca si sa diversifice reactiile de raspuns oferite studentilor (datorita comunicarii
verticale si orizontale).
sa ajute intelegerea diverselor informatii si opinii.
sa permita o mai mare interactiune intre studenti si educatori, si intre studenti si colegii lor.
INVATAREA PRIN COOPERARE
Cooperarea reprezinta lucrul in comun pentru indeplinirea unor teluri comune.
In cadrul situatiilor de cooperare, indivizii se afla in cautarea unor rezultate benefice
pentru ei si pentru toti membrii grupului respectiv. Invatarea prin cooperare
(cooperative learning) reprezinta utilizarea, ca metoda instructionala, a grupurilor mici de
elevi, astfel incat acestia sa poata lucra impreuna, urmand ca fiecare membru al grupului
sa-si imbunatateasca performantele proprii si sa contribuie la cresterea performantelor
celorlalti membri ai grupului. (Johnson, Johnson, &Holubec 1998)
Sintagmele invatare in grup si invatare prin cooperaresunt utilizate adesea ca si
cum ar desemna acelasi lucru. In realitate, invatarea in grup desemneaza activitatea de
studiu a unui grup de elevi acestia pot sau nu sa coopereze. Invatarea prin cooperare
desemneaza o situatie de invatare in care elevii lucreaza in grupuri cu abilitati si
cunostinte eterogene (mixed ability groups) si sunt recompensati pe baza performantelor
grupului. (A. Woofolk, 2001, EducationalPsychology).
Invatarea prin cooperare reprezinta folosirea grupurilor mici in scopuri
instructionale astfel incat, lucrand impreuna, elevii isi maximizeaza atat propria invatare,
cat si a celorlalti colegi. Elevii depind astfel intr-un mod pozitiv unii de altii, iar aceasta
interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup, devotament de tipul
inotam sau ne inecam cu totii.

Cercetatorii au dezvoltat trei teorii ale invatarii prin cooperare. Prima, emisa de
Johnson si Johnson (1999) include un criteriu de definire a grupului in cazul acestei
metode instructionale, ce se bazeaza pe cinci elemente:
- Interdependenta pozitiva (perceptia pe care membrii grupului o au asupra
acestuia: trebuie sa lucreze impreuna pentru a atinge scopul propus; au
nevoie unul de celalalt pentru sprijin, explicatii, coordonare)
- Responsabilitatea individuala (performanta individuala a membrilor grupului
se raporteaza la un anumit standard si fiecare membru este raspunzator de
propria contributie la indeplinirea scopului propus)
- Interactiunea promotorie (promotive interaction) elevii sunt plasati in asa fel
incat sa interactioneze direct, fata in fata la nivelul grupului, si nu dintrun colt in altul al clasei
- Analiza activitatii de grup (grupurile de elevi reflecteaza asupra colaborarii lor
si decid asupra modului de imbunatatire a eficientei aceetui tip de
activitate)
- Dezvoltarea deprinderilor interpersonale in cadrul grupurilor mici (acestea
sunt necesare pentru functionarea eficienta a grupului; aceste deprinderi,
precum capacitatea de a oferi un feedback constructiv, actiunea
consensuala, implicarea fiecarui membru al grupului in activitate trebuie
predate si practicate inainte ca grupul sa abordeze o sarcina de lucru din
cadrul procesului didactic propriu-zis
Modelul lui Slavin
Metodele de invatare prin cooperare se impart in doua categorii largi. Una poate fi
numita metode de studiu in grup (group study methods), in cadrul careia elevii lucreaza
impreuna pentru a se ajuta reciproc sa stapaneasca un corpus de informatii sau deprinderi
relativ bine definite ceea ce Cohen numeste probleme bine structurate(well structured
problems). Cealalta categorie este numita in mod obisnuit invatarea prin proiecte
instructionale de grup sauinvatarea activa. Aceasta expune un ansamblu de metode care se
refera la implicarea elevilor, in timpul orelor, la realizarea unor proiecte comune: un
experiment, un raport scris asupra unui subiect, o plansa, etc. (Slavin, 2000)
Nu este suficient sa le spunem elevilor sa lucreze impreuna; acestia trebuie sa aiba
o motivatie pentru a lua in serios atat realizarile proprii, cat si pe acelea ale colegilor. Mai
mult, cercetarile arata ca, daca elevii vor fi recompensati pentru imbunatatirea rezultatelor
proprii in raport cu rezultatele obtinute intr-un moment anterior, si nu in raport cu
rezultatele colegilor, motivatia va creste; recompensa pentru progresul propriu face ca
succesul sa nu para nici greu de atins, dar nici prea accesibil (Slavin, 1995) Slavin a
definit un standard dublu articulat pentru recompense

1.Interdependenta pozitiva (mai precis, recompensa echipei) elevii inteleg ca

pot atinge obiectivele pe care si le-au propus daca si numai daca ceilalti colegi isi ating
obiectivele propuse in cadrul procesului de invatare.
2.Responsabilitatea individuala exista in cazul in care performanta fiecarui elev
este apreciata si rezultatele sunt comunicate elevului respectiv si grupului. Exista trei
strategii pentru a induce responsabilitatea individuala: 1) sa-i determinam pe elevi sa-i
invete pe ceilalti din grup ceea ce se cunoaste deja la nivel individual, in timpul
explicatiilor simultane din cadrul grupului; 2) sa organizam examinari orale aleatorii la
nivelul grupului; 3) testarea. Echipele pot primi diplome sau alte recompense specifice
daca performantele lor depasesc un nivel prestabilit. Echipele nu intra in competitie pentru
a obtine recompense partiale; toate sau nici una dintre echipe pot atinge standardul de
performanta stabilit in interval de o saptamana. Responsabilitatea se canalizeaza asupra
modului in care membrii echipei se ajuta unii pe ceilalti in procesul de invatare, astfel incat
in cazul unei evaluari, fiecare membru al echipei poate face fata fara ajutor colectiv.
(Slavin, 1995) Slavin a descoperit multe avantaje ale invatarii prin cooperare in ceea ce
priveste abordarea diversitatii.Invatarea prin cooperare poate converti diversitatea dintr-o
problema intr-un izvor de resurse noi. Pe masura ce modul de organizare a claselor de elevi
se deplaseaza de la criteriul abilitatilor comune catre criteriul eterogenitatii, invatarea prin
cooperare devine din ce in ce mai importanta. Mai mult, acest tip de invatare prezinta
beneficii pentru relatiile care se stabilesc intre elevii cu profil etnic diferit si intre cei care
au beneficiat de invatamant special (pentru persoane cu handicap) si au fost integrati apoi
in colectivitati scolare obisnuite si colegii lor. Acestea sunt argumente suplimentare in
favoarea acestui tip de invatare.(Slavin, 1995)