Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Aceasta pagina este dedicata creatiei unei Stiinte Spirituale libera, pe cit se
poate , de orice influente teologice-mistice existente, astfel incercind a pune
bazele unei Intelegeri Universale( desigur in limita culturii autorului ). Preze
ntarile urmatoare pot fi considerate ca punctul de vedere personal la data respe
ctiva, ceea ce presupune o imbunatatire constanta a Expunerii Modelului Realitat
ii. Aceasta pagina este recomandata pentru persoane mature in cautarea lor Spiri
tuala, ca o orientare pentru noi inspiratii, DAR recomandarea este de a se adres
a Organizatiilor Spirituale Serioase, care au baza materiala si spirituala de aj
utor concret. Treimea: 1. Exemplul Personal 2.Invataturile Spirituale(expuse de
Fondatorul Realizat Spiritual)
3. Comunitatea de Practicieni Spirituali. Aceste 3 aspecte ale oricarei spiritua
litati sint importante si prin a pune acum bazele unei Stiinte Spirituale vom co
ntribui la creearea unei astfel de Comunitati Spirituale Stiintifice( in ce cadr
u, ori forum, asta va fi de vazut mai tirziu, dar psihologia integrala propusa d
e Ken Wilber este un candidat serios pentru Forumul Stiintei Spirituale!)
Pagina Creata la 1-5-2001 Ultima Modificare 3-6-2001
Urmatoarele Axiome sint propuse pentru Cercetare Stiintifica & Experimentala car
e vor forma baza Stiintei Spirituale cind vor putea fi demonstrate satisfacator.
Pentru Mistici, acestea sint Realitati care au fost Cunoscute fara nici o umbra
de dubiu! Limbajul cognitiv ales, poate sa dea inspiratie pentru intelegere si
experimentare pentru cercetatorii cognitivi, DAR si o baza mai clara de intelege
re teoretica & practica experientiala pentru cei direct interesati sa Realizeze
Adevarul !
1.Descrierea Realitatii Absolute = O CONSTIENTA NEMARGINITA =
1.Exista Numai o Constienta Nemarginita & Nelimitata & Unica Existenta .
2.Constienta Nemarginita & Unica se poate cunoaste-experimenta prin sine insasi.
3.Din aceasta Constienta Unica Infinita a aparut Universul(fizic cit si toate pl
anele inalte de manifestare)
4.In aceasta Constienta Unica Infinita se vor dizolva toate formele individuale
aparute( intocmai ca valurile marii, dupa ce au aprut pe suprafata marii, au exi
stat o perioada, se vor intoarce din nou in apa Marii din care s-au nascut- Mare
a fiind mereu aceeasi, fara nici un cistig ori pierdere!)
Legi generale
(526 nr total de cuvinte in acest text.)
(230 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=14modules.php?name=Sec
tions&op=printpage&artid=14
Legile managementului
(757 nr total de cuvinte in acest text.)
(146 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=18modules.php?name=Sec
tions&op=printpage&artid=18
Legile competentei
(253 nr total de cuvinte in acest text.)
(133 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=19modules.php?name=Sec
tions&op=printpage&artid=19
* Ca sa studiezi cat mai bine o problema, incearca s-o intelegi mai intai.
* Nu crede in miracole; bazeaza-te pe ele.
* Cand intrebarile studentilor primesc raspunsurile profesorilor, stiinta se exp
lica. Cand intrebarile studentilor devin intrebarile profesorilor, stiinta progr
eseaza.
* Progresul nu consta in inlocuirea unei teorii gresite cu una adevarata, ci cu
una mai subtil gresita.
* Toate marile descoperiri au fost facute din greseli. Cu cat fondurile alocate
unei cercetari sunt mai mari, cu atat mai mult timp va lua comiterea unei gresel
i.
* Orice problema mai mare contine una mai mica, care conditioneaza rezolvarea pr
oblemei mari.
* Solutia unei probleme schimba natura problemei.
* Dupa cercetari de laborator, atente si migaloase, ti se va spune ca ai primit
o proba de analiza gresita.
* Cand te chinuiesti sa rezolvi o problema, de mare folos iti poate fi cunoaster
ea solutiei.
* Pentru orice problema continand "n" ecuatii, vor fi intoteauna "n+1" necunoscu
te.
* Este mai bine sa rezolvi o problema in mod aproximativ si sa afli adevarul cu
o eroare de 10%, decat sa obtii o solutie exacta si sa nu stii care este adevaru
l.
* Cand un student urmeaza cursurile unei facultati el stie ce vrea sa faca in vi
ata. Cand urmeaza in paralel doua facultati, nu mai e sigur.
* Daca prezenta la curs este obligatorie, atunci studentii vor absenta de la exa
men. Daca prezenta este facultativa la cursuri, atunci se vor prezenta la examen
si absentii de la curs.
* Fiecare profesor considera ca studentii trebuie sa se pregateasca numai la cur
sul sau.
* Daca examenul se da cu cartea deschisa pe banca, precis ca vei uita cartea aca
sa.
* Nu atribui rautatii ceea ce poate fi explicat prin stupiditate.
* Orarele studentilor sunt astfel facute incat sa se piarda mai mult timp la fac
ultate.
* Cand inveti la un examen, constati ca iti lipseste exact cursul cel mai import
ant.
* Cand tragi biletul la examen constati ca doua din cele trei subiecte sunt din
cursurile pe care nu le-ai mai repetat.
* O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.
* Intuitia este o stiinta exacta.
* Cand sunt in discutie propriile lor probleme, profesorii sunt foarte conservat
ori. Cand sunt in discutie problemele altora, ei devin liberali.
* Cartile nu se pierd atunci cand sunt imprumutate. Exceptie fac numai cartile l
a care tinem foarte mult.
* Cel mai important citat este cel pentru care ai uitat bibliografia. Sursa bibl
iografica va apare insa in revista in care ti se va face o recenzie dezastruoasa
.
* Cand un profesor isi pregateste o carte pentru publicat, el nu intelege ca luc
rarea va fi inteleasa numai de cei ce stiu mai mult decat el in domeniu respecti
v.
* Daca explici ceva atat de clar incat oricine poate pricepe, se va gasi cineva
care sa te inteleaga gresit.
Legile ingineriei
(462 nr total de cuvinte in acest text.)
(89 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=23modules.php?name=Sect
ions&op=printpage&artid=23
Legile psihosociologiei
(775 nr total de cuvinte in acest text.)
(209 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=24modules.php?name=Sec
tions&op=printpage&artid=24
Legile relativitatii
(331 nr total de cuvinte in acest text.)
(104 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=16modules.php?name=Sec
tions&op=printpage&artid=16
Legile entropiei
(296 nr total de cuvinte in acest text.)
(96 citiri) modules.php?name=Sections&op=printpage&artid=15modules.php?name=Sect
ions&op=printpage&artid=15
Problemele legate de cat de des sau cat de rar ai contact sexual cu partenerul d
e viata apar frecvent in viata noastra, chiar daca de cele mai multe ori nu le d
iscutam.
"Care este frecventa normala a contactelor sexuale?", este o intrebare care otra
veste existenta unui numar mare de cupluri. Specialistul in obstetrica ginecolog
ie al Clinicii Romar, Erghin Hagi Calil, va spune cat de des este normal sa face
ti dragoste.
Cat timp este tanar si sanatos un barbat poate face dragoste in fiecare zi si ch
iar de mai multe ori pe zi. Imbatranind, va reusi insa mult mai greu sa se menti
na in forma. In afara varstei, mai intra in discutie si alte argumente, cum ar f
i: comportamentul partenerei, erotizarea raporturilor sexuale, tensiunea nervoas
a, oboseala fizica produsa de activitatea zilnica sau alte "stresuri". Daca esti
barbat, nu este important sa tot incerci sa bati recorduri, sa cronometrezi dup
a cat timp este omeneste posibil sa ai o noua erectie sau sa faci comparatie cu
reusitele altor barbati. Important este sa faci dragoste de fiecare data cand ai
chef si numai cand ai chef. Statisticile inregistreaza cifrele aproximative de
2 la 3 ori pe saptamana pentru frecventa obisnuita a unui cuplu de 30 ani.
Nu este inutil de precizat ca timpul de recuperare este destul de lung pentru ba
rbat si mai mult pentru fiecare contact suplimentar in aceeasi zi.
In schimb, prin natura ei, femeia este multiorgasmica. Uneori cateva minute sunt
suficiente pentru ca aceasta sa poata cunoaste un nou orgasm. Dar daca dorinta
sa orgasmica este mai slaba ca la barbat, notiunea de performanta sexuala este p
erfect straina femeilor, cu exceptia nimfomanelor, care au nevoie mereu sa o ia
de la inceput.
O alta problema care mai poate aparea in viata cuplului dupa cativa ani este sca
derea dorintei sexuale. Dar, cu putina imaginatie si dorinta de a "reaprinde fla
cara" se poate iesi din acest mic, posibil impas.
Am vrut sa va amintesc aici cateva aforisme celebre, care pot da mai multa lumin
a decat un morman de carti, pentru ca, in afara de faptul ca vom termina studiul
asupra Analizei Tranzactionale, in acest articol vom reveni asupra comunicarii
dintr-un punct de vedere specific. Am scris ca as fi dat unele sfaturi pentru a
iesi din situatiile create de "jocurile psihologice", dar as depasi cu mult spat
iul pe care il am la dispozitie; tineti cont ca intreaga parte terapeutica a Ana
lizei Tranzactionale priveste chiar acest subiect.
Tocmai de aceea, in loc de a va da o plicticoasa lista de jocuri cu posibile "co
ntre", prefer sa ma intorc la ceea ce reprezinta principiile de baza ale unei co
municari eficiente si sa ma concentrez asupra a ceea ce este mai oportun de facu
t, tinand cont de cele relatate in ultimele articole.
Cititorii mai sufletisti isi vor aminti ca in numarul din octombrie scriam despr
e obiective si despre modul cel mai eficace de a le programa si de a le urmari.
in acelasi articol citam modelul cibernetic ca fiind cel mai potrivit din punct
de vedere al eficientei. Vi-l aduc din nou in atentie, pentru a nu fi nevoiti sa
rasfoiti colectia "Idei de Afaceri":
- definitia obiectivului;
- deciderea strategiei de actiune si punerea sa in practica;
- observarea rezultatelor;
- schimbarea a ceea ce eventual nu a mers, pana cand se obtine rezultatul dorit.
Ceea ce nu am scris in mod explicit este ca acelasi model poate si trebuie sa fi
e aplicat de fiecare data cand se intentioneaza sa se ajunga la o comunicare cor
ecta.
Deci, este nevoie ca, in primul rand, sa tinem cont ca motivul principal pentru
care se comunica este acela de a obtine un anumit comportament al celui care ras
punde. Acest rezultat ("starea dorita" de noi) ar trebui sa fie permanent prezen
t in mintea noastra si ar trebui sa ne foloseasca drept punct de referinta si in
drumare. Altfel riscam sa ne implicam in jocurile psihologice, ceea ce ar avea d
rept rezultat - in varianta cea mai optimista - absolut nimic.
Iata deci ca, inainte de a deschide gura, trebuie sa ne punem anumite intrebari:
1."Ce vreau sa obtin?" sau "Care este obiectivul acestei comunicari?"
Poate vreau sa clarific o situatie, sa cer ceva, sa exprim un sentiment, sa mult
umesc, sa seduc, sa dojenesc, sa informez, sa stabilesc o relatie etc.
Daca ceea ce vrem sa spunem sau sa dam de inteles nu ne este clar, inainte de or
ice chiar noua insine, atunci este evident ca vom reusi doar cu foarte mare difi
cultate sa transmitem mesajul interlocutorului nostru.
Motivatia
modules.php?name=News&new_topic=7modules.php?name=News&new_topic=7Motivatie este
un cuvant foarte utilizat, mai ales de cand a inceput invazia cartilor american
e despre afaceri si management. Patronul trebuie sa-i motiveze pe angajati, vanz
atorul pe clienti, antrenorul pe sportivi, profesorul pe studenti...
Motivatie este un cuvant foarte utilizat, mai ales de cand a inceput invazia car
tilor americane despre afaceri si management. Patronul trebuie sa-i motiveze pe
angajati, vanzatorul pe clienti, antrenorul pe sportivi, profesorul pe studenti
s.a.m.d.
Dintr-un punct de vedere strict teoretic, nu pare ceva prea complicat: de fapt,
este vorba doar de a furniza cuiva un motiv suficient de puternic pentru ca indi
vidul respectiv sa actioneze in felul dorit. (Asta inseamna motivatie - un motiv
de actiune)
Practic, stim foarte bine cat de greu este sa impingi pe cineva la actiune, mai
ales daca trebuie sa folosesti numai puterea convingerii si nu ai instrumentele
pentru a-l forta. Fiecare om actioneaza pentru motivele lui, nu pentru ale noast
re. Oricum, nu vreau sa adaug vocea mea corului de experti americani: puteti gas
i totul despre acest subiect la orice taraba de carti.
Mult mai interesant mi se pare a descoperi felul in care fiecare dintre noi reus
este sa se motiveze pe sine insusi: cum am spus deja in articolul trecut, un int
reprinzator nu are un sef in spate care sa-l premieze sau sa-l pedepseasca, ci t
rebuie sa gaseasca in sine insusi energia, timpul si motivul pentru a
trece la actiune. Spun fara sa ezit deloc ca aceasta capacitate de a exploata pr
opriile resurse este vitala pentru a supravietui in lumea afacerilor: daca lipse
ste, orice tentativa este destinata de la bun inceput falimentului. De fapt, ace
asta capacitate nu lipseste nimanui (toti am trait la un moment dat
situatii in care am dovedit capacitati decizionale si de autoorganizare care ne-
au surprins pe noi in primul rand), doar ca uneori nu reusim sa gasim butonul po
trivit ca sa trecem la actiune.
Este clar ca un subiect atat de complex, cum este analiza motivatiilor personale
, nu poate fi epuizat intr-un simplu articol. Totusi, a intelege niste mecanisme
mentale ale noastre poate fi un lucru extrem de pretios pentru a depasi situati
i dificile cu care toti, mai devreme sau mai tarziu, ne vom confrunta.
Fortele care ne motiveaza se dezvolta foarte devreme in viata, deseori in mod co
mplet inconstient. In general, exista doua feluri principale de motivatii, exter
ne si interne:
cele externe apar cand exista un premiu sau o pedeapsa stabilite de altcineva; i
n cazul celor interne, noi suntem cei care stapanesc intregul proces, cand urmar
im un rezultat pe care noi il dorim si pe care nimeni nu ne obliga sa-l atingem.
(De fapt, orice motivatie nu poate fi decat interna, fiindca depinde de valoare
a pe care dam noi insine unui anumit rezultat).
Evident, ca intreprinzatori ne intereseaza mai mult motivatia interna si cheia a
cesteia se gaseste in sistemul personal al valorilor. Valorile, despre care s-a
vorbit destul in articolele despre vanzare, se refera la ce este important pentr
u noi, la calitati pe care dorim sa le aiba un produs, un film, o relatie... ori
ce. Libertatea, familia, munca, banii - totul poate fi privit ca valoare, adica
ceva ce poate fi important pentru noi si care ne poate determina sa trecem la ac
tiune. Dar, bineinteles, ceea ce determina actiunile noastre, mai mult decat val
oarea in sine, este prioritatea relativa pe care o acordam unui anumit lucru.
Chiar daca, la prima vedere, s-ar putea crede ca valorile sunt nenumarate, de fa
pt ele se pot regrupa in numai sapte categorii principale, care definesc niste v
alori naturale pe care toti le impartim. Acestea nu sunt valori invatate, ci sun
t parte din noi insine si ne vor insoti pentru toata viata. Ele sunt:
1. Senzualitatea - importanta relativa pe care dam oricarei experiente fizice;
2. Empatia - importanta relativa pe care dam faptului de a ne simti conectati cu
ceilalati;
3. Bogatia - importanta relativa pe care o are orice proprietate;
4. Puterea - importanta relativa pe care are controlul asupra mediului;
5. Estetica - importanta echilibrului, a frumusetii, a ordinii etc.
6. Angajamentul - importanta faptul de a urmari un anumit obiectiv;
7. Cunostinta - importanta invatarii si intelegerii.
Eu si voi, ca de fapt orice om, impartim aceste valori, dar daca ar trebui sa le
aranjam in ordinea importantei este foarte probabil ca le vom aranja intr-un fe
l diferit. Si de aceasta diferenta depinde felul in care vom reactiona intr-o an
umita situatie.
Daca valoarea mea cea mai importanta este puterea, iar a voastra cunostinta, com
portamentele noastre, in mod clar, vor fi destul de diferite.
Nu exista un aranjament al valorilor mai bun decat altul, dar este foarte import
ant sa cunoastem in ce ordine stau aceste valori pentru noi insine, pentru a fi
in stare sa descoperim cum putem sa ne impingem spre rezultate pozitive, in afac
eri sau in alt domeniu.
Pentru a cunoaste aceasta ordine, raspundeti in scris la urmatoarele intrebari,
scriind primele lucruri care va vin in minte, fara sa va ganditi prea mult.
- Ce calitati apreciati mai mult la un prieten?
- Ce trasaturi de caracter trebuie sa aiba persoana pe care o iubiti?
- Ce ar trebui sa invete copiii la scoala?
- Daca ati putea schimba lumea in vreun fel, care ar fi acest fel?
- Daca ati avea o suma practic nelimitata de bani, ce ati face cu ea?
Acum uitati-va la raspunsuri si observati in care dintre cele sapte valori menti
onate mai sus se incadreaza. Veti observa ca toate raspunsurile (care de fapt su
nt raspunsuri la o singura intrebare: Ce este important pentru mine?) vor avea c
aracteristici comune si vor evidentia aceleasi valori.
Daca este facut cu grija, acest mic exercitiu va poate face sa descoperiti despr
e voi insiva lucruri la care poate nu v-ati gandit niciodata.
Sa nu uitam insa ca obiectivul nostru era sa gasim felul cel mai bun de a ne mot
iva sa trecem la actiune; deci, oricare ar fi obiectivul pe care l-ati ales (de
afaceri, sportiv, politic, nu conteaza), scrieti IN DETALIU de ce este important
pentru voi sa-l atingeti. Veti vedea ca raspunsul se va plasa undeva pe scara a
celorasi sapte valori de mai sus.
Acum, verificati daca acest raspuns se potriveste cu ceea pe care ati descoperit
mai devreme (legat de valorile care sunt importante pentru voi). Este foarte pr
obabil ca, daca pana acum v-ati confruntat cu dificultati, nehotarare, lipsa de
rezultate, amanari, s.a.m.d. veti observa o diferenta intre cele doua scari.
De exemplu, cum de multe ori se intampla, ati ales un anumit obiectiv pentru ban
i, in timp ce poate dorinta voastra mai profunda este legata de alta valoare, va
avea loc un conflict care nu poate aduce decat la rezultate slabe.
Evident, nu exista solutii simple cand se intampla asa ceva (foarte des, oricum)
si orice caz ar trebui evaluat in parte. Oricum, daca descoperiti un conflict,
aveti doua posibilitati:
1) Schimbati obiectivul. A renunta la un obiectiv atunci cand ne dam seama ca de
fapt nu prea ne intereseaza nu este deloc o infrangere, ci calea cea mai intele
apta de actiona. Astfel ne vom putea concentra energiile spre altceva mai potriv
it pentru noi.
2) Cautati ceva, in obiectivul pe care-l urmariti, care poate satisface scara vo
astra personala a valorilor. Uneori, a va schimba punctul de vedere sau felul de
a aborda un lucru poate aduce o energia noua in ceea ce facem.
Daca scarile valorilor obtinute sunt compatibile, atunci este probabil ca numai
faptul de a va pune in scris idelile v-a adus niste raspunsuri despre felul cel
mai bun de actiona.
Vom vedea in articolele viitoare tehnici mai precise de a folosi informatiile ob
tinute; deocamdata, folositi cele spuse mai sus pentru a reflecta asupra felului
in care actionati. Poate veti descoperi niste lucruri surprinzatoare!
Spor la lucru!
Puterea coincidentei
modules.php?name=News&new_topic=7modules.php?name=News&new_topic=7"Mintea intuit
iva este un dar divin, iar mintea rationala este fidelul servitor al acesteia. N
oi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul"
Albert Einstein
"Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este fidelul servitor
al acesteia. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul"
Albert Einstein
- Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti o persoana, pe care nu ati vazut-o de m
ult timp, dupa ce fara nici un motiv special v-ati gandit la ea cu putin inainte
?
- Ati deschis vreodata la intamplare o carte sau o revista, gasind chiar informa
tia de care aveati nevoie in acel moment?
- Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti frapati de o fraza, de o expresie neobis
nuita si apoi sa o reauziti in cursul zilei, in situatii complet diferite?
- Vi s-a intamplat ca exact in momente de "jena" financiara cineva sa va plateas
ca o datorie de care nu va mai aduceati aminte?
- Uneori, dupa ce intreaga zi v-ati chinuit sa gasiti solutia unei probleme, vi
s-a intamplat sa gasiti raspunsul, ca din intamplare, vorbind cu un necunoscut s
au apteptand pur si simplu tramvaiul?
- Cate decizii importante pentru existenta dumneavoastra ati luat datorita unor
mici evenimente, aparent fara sens?
Daca in existenta dumneavoastra v-ati intalnit cu cel putin o parte din aceste s
ituatii inseamna ca sunteti gata pentru a invata sa folositi
Inainte de a lua startul este necesar sa fixam o premisa. S-a spus ca scopul cun
oasterii nu este euristic ci hedonistic; cu alte cuvinte, cand noi gasim o expli
catie pentru un fenomen nu tindem atat spre a stabili un "adevar" cat spre a gas
i un model coerent, care poate satisface necesitatea noastra de a intelege lumea
ce ne inconjoara.
lata un exemplu: in Grecia antica orice elev invata si prin urmare "stia" ca ful
gerele sunt expresia supararii lui Zeus, in timp ce orice elev de azi invata si
deci "stie" ca ele sunt produsul descarcarilor electrice intre nori.
Dincolo de aparente, eu nu vad mari diferente intre cele doua explicatii, deoare
ce amandoua servesc perfect unui singur scop - a lamuri un fenomen. Mai mult, ni
ci una dintre explicatii nu schimba efectul real: daca sunt lovit de un fulger m
a prefac in cenusa.
De ce am dat acest exemplu? Pentru ca de fiecare data cand ne aflam in fata unui
argument "border line" (de granita). este foarte usor sa comitem doua erori com
une: prima este excesul de scepticism care ne determina sa negam tot ce nu reusi
m sa analizam si sa masuram, definind faptul sau lucrul respectiv drept o banala
superstitie; a doua eroare, de "semn contrar", este aceea de a crede orbeste, a
pune ceea ce percepem ca un fenomen foarte interesant pe seama unor speculatii
de genul fenomenelor paranormale, spiritismului etc.
O analiza aprofundata asupra fenomenului coincidentelor ne-a lasat celebrul psih
olog Carl Jung. El a definit coincidenta sau sincronicitatea ca "relatia dintre
doua evenimente asociate intre ele de o semnificatie, dar nu si de o conexiune c
auza-efect". Ca orice alt fenomen, sincronicitatea poate gasi explicatii variate
in functie de sistemele de valori, credinte, viziuni asupra lumii care ne sunt
caracteristice fiecaruia dintre noi. Argumentele pot fi mistice, rationale, psih
analitice, istorice sau religioase. O analiza completa care ar tinti catre satis
facerea tuturor acestor puncte de vedere ar cere, evident, mult mai mult spatiu
decat un articol de revista si va reamintesc ca ceea ce am obtine in final ar se
rvi numai pentru a satisface nevoia noastra de a gasi explicatii. De aceea mult
mai interesant mi se pare sa raspundem la doua intrebari:
1. Exista ceva ce am putea defini drept "coincidenta semnificativa"?
2. Daca aceasta exista, putem gasi o modalitate de a o folosi?
Pentru cea mai mare parte a oamenilor de stiinta raspunsul firesc va fi "nu". Ei
sustin ca experientele de acest tip (coincidente semnificative) chiar daca frap
eaza prin ciudatenie si o frecventa destuI de importanta, nu sunt determinate de
divin, nu pot fi explicate mistic, ci sunt doar o expresie normala a intamplari
i, a realului care este accesibil sau nu perceptiei noastre. Ignorarea legilor n
aturii, spun ei, determina pe cale de consecinta apelul la superstitii, inventar
ea unor cauze supranaturale care sa explice fenomenul.
Sa presupunem ca acest punct de vedere este cel mai apropiat de adevar .
Dar, cum explicam atunci acele coincidente care ne conduc catre un sens clar, pe
ntru ca survin prea ordonat si sunt prea semnificative" pentru a mai putea crede
ca nu sunt altceva decat simplul produs al intamplarii.
Mie mi se pare surprinzator faptul ca ceea ce acesti oameni de stiinta "hiper-ra
tionalisti" uita complet (sau, cel putin, refuza sa ia in considerare) sunt chia
r descoperiri stiintifice in domeniul mecanicii cuantice, geometriei fractale si
matematicii haosului care ne demonstreaza faptul ca spatiul si timpul sunt conc
epte relative, ca observatorul influenteaza lucrul observat, ca exista anumite l
imite a ceea ce poate fi cunoscut cu metodele pe care noi ne-am obisnuit sa le n
umim stiintifice si mai ales ca legile clasice bazate pe axa cauza-efect functio
neaza doar la un nivel "superficial" al realitatii.
La un nivel mai profund cercetari recente incep sa demonstreze ceea ce misticii
de toate religiile ne-au invatat de milenii: orice lucru care exista in Univers
- atomi, celule, molecule, plante. animale, oameni - nu exista independent, ci p
articipa la o retea dinamica de interconexiuni careia abia acum incepem sa-i int
revedem unele semnificatii. Pentru ca nu am spatiul necesar sa aprofundez aceast
a problema ii trimit pe cititorii interesati la extraordinara carte a lui Fritjo
f Capra -"Taofizica" - tradusa acum si in limba romana.
Va propun sa ne intoarcem la problema ridicata de intrebarea noastra initiala: "
Coincidentele au o semnificatie?". Daca in ciuda parerii scepticilor admitem ras
punsul "da", trebuie sa fim gata sa acceptam o "revolutie" in felul nostru de a
vedea lumea. In principal trebuie sa admitem ca numeroase evenimente nu sunt int
amplatoare, ci urmaresc un "desen" preordonat, pe care noi trebuie sa-I descoper
im si sa-I folosim. Fireste, este la latitudinea fiecaruia dintre noi sa gaseasc
a propriul raspuns la intrebarea "Cine determina coincidenta?". Poate fi divinit
atea, karma, inconstientul colectiv, sansa, fatalitatea s.a.m.d. Important este
sa realizam ca:
1. coincidentele exista;
2. ele contin un mesaj;
3. acest mesaj trebuie decodificat;
4. depinde de starea noastra mentala recunoasterea coincidentelor si decodificar
ea mesajului respectiv.
De aici incolo renunt la explicatii si va adresez rugamintea de a testa practic
valabilitatea afirmatiile mele. Va reamintesc ca rezultatele nu pot fi obtinute
decat apeland la "sectorul" intuitiv al psihicului cu o atitudine mentala de inc
redere si deschidere.
Prin urmare, data viitoare cand veti intalni o coincidenta care va surprinde, in
loc de a da din umeri sau de a gasi o "explicatie" paranormala este mai bine sa
va puneti intrebariie: "Cumva Universul incearca sa-mi comunice ceva?", "De ce
s-a intamplat chiar acest lucru?", "Care este mesajul pe care ar trebui sa-l int
eleg?".
Folosindu-va intuita cu maximum de deschidere, uitand pe cat posibil de prejudec
ati si convingeri "osificate" de experienta este foarte probabil sa ajungeti la
rezultate surprinzatoare.
Dupa ce ati obtinut aceste prime rezultate urmatoarea intrebare la care va invit
sa gasim raspuns este "Numai coincidentele surprinzatoare, iesite din comun, co
ntin un mesaj pentru noi, sau suntem pur si simplu inconjurati de mesaje de aces
t tip, dar opacitatea noastra ne impiedica sa le percepem si sa le intelegem?".
Daca inca mai cititi aceste randuri, si vi se pare ca ceea ce spun are un sens,
va asigur ca sunteti gata pentru a incerca sa faceti inca un pas care fireste es
te reprezentat de o noua intrebare: "Nu cumva fiecare persoana pe care o intalni
m este de fapt o coincidenta semnificativa?". Atentie insa la faptul ca raspunza
nd la aceasta intrebare, puteti pune in discutie intreaga dumneavoastra imagine
despre lume, sistemul de valori pe care l-ati folosit pana acum.
Daca veti raspunde prin "da" inseamna ca admiteti faptul ca nimic nu este intamp
lator, deci FIECARE PERSOANA PE CARE O INTALNIM ARE UN MESAJ PENTRU NOI. Conseci
nta logica ar fi ca data viitoare cand vom intalni pe cineva, in loc sa schimbam
mesaje pline de banalitati si lucruri comune sa incercam sa ascultam cu atitudi
ne corecta daca respectiva persoana nu are ceva a ne spune. Multi dintre dumneav
oastra vor fi probabil surprinsi de bogatia de idei si resurse pe care semenii n
e-o pot pune la dispozitie daca suntem dispusi sa-i acceptam.
Desigur multi vor obiecta ca este cel putin imprudent sa intram in vorba cu toti
necunoscutii. Sunt de acord, dar daca sunteti dispusi sa acceptati faptul ca o
persoana are un mesaj pentru dumneavoastra, in scurt timp va veti dezvolta capac
itatea de a intui cand este cazul sa intrati in comunicare si cand nu. Cu toate
riscurile, imi permit sa va dau cateva sugestii pentru a intelege cand merita sa
incercati un dialog cu o persoana necunoscuta:
1. cand al saselea simt va determina sa credeti ca recunoasteti pe cineva, desi
ratiunea va spune ca nu v-ati intalnit niciodata cu respectiva persoana;
2. cand aparent din intamplare are loc un schimb de priviri ce vi se pare intere
sant chiar daca pe moment nu-i gasiti o semnificatie clara;
3. cand intalniti de mai multe ori aceeasi persoana in conditii care nu sunt fav
orizate de factori obiectivi.
Este foarte probabil ca la inceput nu veti reusi sa intelegeti imediat si cu cla
ritate mesajul emis de persoana respectiva, dar daca veti persevera rezultatele
nu vor intarzia sa apara.
Va reamintiti desigur ca cealalta intrebare pe care v-am propus-o era: Este posi
bil sa folosim "coincidentele semnificative" in scopuri practice? Pentru a gasi
raspunsul va invit sa faceti urmatorul exercitiu:
1. Retrageti-va pentru cateva minute intr-un loc linistit si incercati si intrat
i intr-o stare de calm mental.
2. Gasiti si definiti cat mai precis posibil intrebarea sau dorinta care va preo
cupa cel mai mult.
3. Concentrati-va exclusiv asupra dimensiunii "Ce?" evitand orice griji in privi
nta "Cum?". Cu alte cuvinte focalizai-va asupra scopului ignorand mijloacele.
4. Intoarceti-va la ocupatia cotidiana, dar pastrandu-va o atitudine de increder
e si deschidere si incercati sa observati ce se intampla.
5. Veti constata ca daca nu interveniti asupra acestui "mecanism" cu factori per
turbatori de genul anxietatii, fricii, grabei, raspunsurile vi se vor revela mai
repede si mai clar decat ati crezut ca este posibil.
Nu dezarmati daca nu obtineti de la primele incercari rezultatele dorite.
Procesul mental care este usor de descris in cuvinte este mult mai greu de tradu
s asa cum se cuvine in realitate. Este vorba si in acest caz de "antrenament", d
e practica.
Treptat veti descoperi ca anumite evenimente par sa aiba loc tocmai pentru a va
conduce catre destinatia dorita. Veti descoperi ca deseori un eveniment aparent
dezastruos ascunde un mesaj esential pentru succesul dumneavoastra, ca fapte si
situatii aparent potrivnice se pot transforma in borne de orientare pe drumul ev
olutiei personale.
Inchei exprimandu-mi speranta ca nu am fortat prea mult sistemul dumneavoastra d
e valori, viziunea pe care o aveti asupra lumii. In articolul din numarul trecut
mi-am permis sa spun ca fiecare dintre noi are o misiune de indeplinit pe Paman
t, ca aceasta misiune nu poate fi aleasa, ci trebuie descoperita. De data aceast
a am adaugat ca Universul ne furnizeaza toate mijloacele pentru a indeplini acea
sta misiune, cu conditia sa invatam cum trebuie sa privim si sa ascultam folosin
du-ne capacitatea intuitiva.
Poate ar fi fost potrivit sa va ofer mai multe exemple, sugestii, explicatii, da
r pentru a nu deveni plictisitor am incercat sa folosesc un minimum de spatiu.
Spor la lucru si... bune coincidente!
Despre stres
modules.php?name=News&new_topic=7modules.php?name=News&new_topic=7"Stresul", un
cuvant atat de des utilizat in ziua de azi, un cuvant pe care il auzim pana si i
n limbajul copiilor, un cuvant ce se repeta aproape in md obsedant, dar despre c
are putin stiu a vorbi.
"Stresul", un cuvant atat de des utilizat in ziua de azi, un cuvant pe care il a
uzim pana si in limbajul copiilor, un cuvant ce se repeta aproape in md obsedant
, dar despre care putin stiu a vorbi.
Vi se par familiare urmatoarele expresii? "sunt stresat", "stresul asta ma omoar
a", "nu stiu cum sa scap de stres",etc. Recunoasteti, toate acestea (si multe al
tele ca ele, dar nu are rost sa insir aici ceva ce stiti deja) au devent clisee
verbale in multe discutii de zi cu zi dintre doua sau mai multe persoane.
Pe scurt, putem spune ca stresul se face vinovat de faptul ca multi oameni nu ma
i pot tine piept vietii cotidiene. Drept urmare, el cauzeaza o serie de neplacer
i cum ar fi: insomnie, hipertensiune, probleme digestive, probleme sexuale, infa
rct, artitra si lista e lunga. Ceea ce este poate cel mai important de stiut est
e ca nimeni nu este imun la stres. Indiferent de sex, varsta ori credinta, indif
erent de meserie si de preocupari, oricine poate cadea prada stresului.
Principala problema care se ridica in fata noastra este aceea de a recunoaste st
resul si, bineinteles, de a il putea controla. Dar ce fac cei mai multi cand se
simt "stresati"? Din nefericire folosesc metode mult mai daunatoare decat se cre
de. Sa va dau un exemple de astfel de metode: se folosesc antidepresive sau tran
chilizante sau si mai cunoscut este faptul ca sub motivul stresului se apuca de
fumat si/sau de baut, poate chiar si mai rau de consumat droguri. Dar adesea, pr
etul utilizarii lor este mare.
Vestea imbucuratoare este ca, exista si alte metode de combatere a stresului, pr
in mijloace naturale. In aceste randuri am ales sa vorbesc despre un model simpl
u pentru a explica raspunsul nostru fata de stres, model care se gaseste in cadr
ul programului de educatie mintala "Mindstore"-Jack Black.
Foarte pe scurt modelul poate fi reprezentat astfel: STIMUL > SISTEM DE OPINII >
RASPUNS. Adica, pe masura ce receptionam STIMULI-care pot fi externi (de exemplu
evenimentele si situatiile din jurul nostu) sau pot fi interni (propriile gandr
ui si atitudini) -acestia sunt procesati de creier pe baza experientelor persona
le, a SISTEMULUI DE OPINII. Dupa trecerea de aceasta faza, sistemul de opinii va
determina o REACTIE in corp. Cu alte cuvinte, nici un eveniment, nici o intampl
are nu are nici un inteles si nu ne afecteaza cu nimic pana nu trece prin sistem
ul nostru de opinii, sistem care la randul lui va declansa o reactie ce poate fi
pozitiva sau negativa in functie de ce credem despre situatia in cauza. Evident
ca o reactie negativa va determina o stare de stres pentru noi, de aceea reacti
a la stres se reduce odata cu indepartarea sau diminuarea stimulului. Ceea ce co
nteaza de fapt in generarea stresului nu este actiunea in sine ci ceea ce credem
noi despre acea actiune-e un proces de interpretarea si de de intelegere. Grese
ala pe care o fac cei mai multi este aceea ca incearca sa reduca stresul prin ac
tiunea cu diferite medicamente asupra stimulului, in special cand e vobra de sti
mulii interni (sau si alte substante psihoactive cu care incearca, fara succes,
sa invinga stresul). Sau altii se ingroapa in munca, lucru care ii expun altui s
tres, care distorsioneaza perceptiile si ii impiedica sa isi dea sema ce se petr
ece. Rezultatul final in acest caz fiind unul dezastruos: oboseala cronica, epui
zare si poate chiar colaps.
Problema consta in a intelege ca cel mai bun antidot vine din interiorul nostru
si este la indemana fiecarei persoane, dar fiind extraordinar de simplu si apare
nt banal, mai nemeni nu il baga in seama: relaxarea si atitudinea pe care o mani
festam zi de zi.
Dar stiu ca atunci cand vezi citi aceste randuri veti zice:"cum pot eu sa ma rel
axez cand am atatea probleme?" Despre relaxare se poate vorbi in nenumarate modu
ri, dar cele mai usoare dintre acestea sunt urmatorele:
- relxarea prin respiratie - simplul proces de respiratie poate reduce tensiunea
si stresul in doar cateva minute. Ganditi-va ce face un fumator cand isi aprind
e o tigara? Inspira profund, din pacate fumul si nu aer curat, apoi isi tine put
in respiratia ("savureaza fumul"), dupa care expira lent si elimina fumul. Daca
eliminati fumul si faceti o proba simpla, va pot spune ca in aceasta consta o re
spiratie care poate ajuta enorm de mult: inspirat profund, tinut respiratia cate
va secunde, apoi expirat lent, usor. Stiu ca veti spune ca un fumator nu fumeaza
ca sa respire, dar modul in care o face il ajuta sa se detensioneze,desi isi fa
ce mult mai mult rau datorita fumului. Si este adevarat ca intervine si nicotina
, dar ceea ce vroiam sa evidentiez aici este modul in care putem respira corect,
chiar daca am luat un exemplu mai putin sanatos - fumatul.Ne putem relaxa si fa
ra fum, doar respirand.
- relaxarea prin muzica - si aici cred ca fiecare este de acord ca muzica joaca
un rol foarte important in viata noastra, dar trebuie mentionat ca pentru a ne r
elaxa si a ne calma avem nevoie de o muzica specifica. E cam greu de crezut ca n
e putem relaxa ascultand muzica rock, in schimb o muzica lenta, poate si cu infl
uente din natura ("natural sounds") are un efect garantat supra creierului, dete
nsionandu-ne nu numai la nivel psihic, ci chiar la nivel fizic, relaxarea vizand
ambele laturi.
- relaxarea prin miscare - putem sa ne schimbam starea de spirit imediat prin ef
ectuarea unor exercitii fizice. Din ce in ce mai mult azi vedem persoane de toat
e varstele indreptandu-se catre sali de gimnastica, fitness, parcuri etc. Toate
acestea pentru ca dupa o zi de munca si alte activitati resimt nevoia (poate cch
air la nive inconstient) de a se "scutura de toate grijile si nelinistile" prin
miscari si exercitii.
Acestea sunt cele mai simple metode de relaxare, dar este evident ca pe langa ac
estea sunt si altele mai coplexe, adevarate tehnici care au la baza un set de ex
ercitii, care se invata sistematic. Stiu ca poate unora le vine greu a crede ca
toate aceste nu sunt doar vorbe, ci chiar dau rezultate, dar va spuneam undeva m
ai sus ca par a fi prea simple pentru a le incerca, iar aici e greseala. Totusi
incercati-le nu aveti ce pierde!
Am vorbit despre relaxare, iar in urmatorul articol voi vorbi despre atitudine s
i despre cat de mult ne poate ajuta in momentele "stresante".
In loc de concluzie o sa va citez aici o intrebare pe care un copil de 7 ani i-a
adresat-o mamei sale venind intr-o zi de la scoala:" mama nu exista un vaccin a
ntistres pe care sa il faca oamenii stresati?"
Ce ziceti de asta? V
Divortul- fenomen cu implicatii multiple
modules.php?name=News&new_topic=7¡Error!Marcador no definido.modules.php?name=Ne
ws&new_topic=7Am pornit de la acest titlu pentru ca divortul - ca factor psiho-s
ocial - implica nu doar indivizii legati strict prin casatorie, ci este un fenom
en care are implicatii directe asupra societatii si membrilor unei societati
Nevrozele sint tulburari nervoase care insa nu distrug perceptia lumii exterioar
e, nu schimba relatia cu societatea, nu determina modificari de comportament. Cu
toate acestea, la persoanele care sufera de nevroza se observa scaderea conside
rabila a capacitatii de munca, o irascibilitate permanenta, nemultumirea fata de
sine si de cei din jur, tulburari ale somnului si ale poftei de mincare
Dumnezeu te iarta, sistemul nervos niciodata
Natura l-a inzestrat pe om cu o corelatie determinata intre munca din planul fiz
ic si cea din planul intelectual, cu o compensare energetica stabila a ceea ce c
onsuma din punct de vedere fizic, cu o cantitate limitata de reactii psihice. In
vremurile noastre insa echilibrul se rupe. Bioritmurile organismului - zilnice,
lunare - au ramas din vechime practic neschimbate si nu pot tine pasul cu ritmu
rile contemporane. Probabil ca in viitor oamenii se vor adapta la asta. Generati
a de astazi deja s-a lovit de dinamica in continua crestere a vietii - ritmul ex
traordinar in care se desfasoara totul, cantitatea foarte mare de informatii, me
diul de lucru operativ. Evenimentele care se petrec intr-un anumit fel influente
aza reprezentarea noastra despre lumea inconjuratoare. Acest lucru inseamna ca n
oi sintem nevoiti sa ne adaptam noilor conditii cu ajutorul reorganizarii psihic
ului. Tensiunea permanenta slabeste sistemul nervos si ne tine pe noi la granita
unei descarcari nervoase.
Astfel, pe parcursul zilei ne gasim permanent printre oameni - pe strada, in mij
loacele de transport, la serviciu, in magazine - si totdeauna primim multumiri d
atorita acestei comunicari constrinse. De fiecare data este ceva care ne influen
teaza, ne face sa reactionam. Reglarea foarte frecventa a organismului din punct
de vedere emotional excita sistemul nervos. Nu degeaba alegem pentru odihna loc
ul (nu intotdeauna constient) unde sint mai putini oameni - padurea, parcul sau,
pur si simplu, un apartament gol.
O cauza foarte raspindita a nevrozelor este lipsa de miscare, folosirea insufici
enta a capacitatilor fizice. Munca activa si in tensiune a creierului si pasivit
atea motrica sint trasaturile principale ale timpului nostru.
Inca un lucru foarte important este suprasaturarea, lacomia. Imaginati-va ca in
cursul zilei trageti dupa dumneavoastra o greutate de 5 pina la 15 kilograme (cu
atit este depasita in medie greutatea normala). Nu intimplator, in antichitate
un stomac mare era socotit izvorul neplacerilor, iar persoanele supraponderale s
e jenau sa iasa in societate.
Oamenii punctuali - la granita bolii
Pentru dezvoltarea nevrozelor un rol important il au trasaturile individuale ale
persoanei si conditiile de viata. Sensibilitatea, anxietatea, inclinatia catre
o teama permanenta, o autoritate brutala, sinceritatea, lipsa de toleranta, inca
pacitatea de a da atentie unei pareri straine - toate aceste calitati creeaza co
nditiile pentru aparitia si mentinerea de durata a emotiilor negative. Egocentri
cul, cel care nu suporta obiectiile, intra in conflict cu cei din jur, iar siste
mul lui nervos puternic la prima vedere, fiind supus unor suprasolicitari perman
ente, cedeaza repede.
Si, ceea ce este straniu, la granita stresului se gasesc oamenii foarte punctual
i, constiinciosi, binevoitori. Oare amabilitatea este o trasatura negativa? Amab
ilitatea hipertrofiata da. O persoana foarte responsabila nu isi coreleaza promi
siunile cu posibilitatile, straduindu-se sa faca totul intr-o perioada de timp c
it mai scurta, pe care singura si-o determina, si astfel se izoleaza de ceilalti
. Adesea nu este in stare sa determine ceea ce este in acel moment pe primul loc
.
Exista si o predispozitie profesionala fata de nevroze. Dar cea mai mare insemna
tate are nu atit specificul activitatii, cit proportionalitatea fortelor si a sa
rcinilor, masura valorilor pe care fiecare le stabileste pentru sine. Sint oamen
i care isi pun drept scop un lucru sau o fapta chiar daca stiu ca nu vor avea ni
ciodata succes in acest demers. Neluind in seama pe nimeni si nimic, chiar si pe
sine uitindu-se adesea, aceste persoane tind neincetat catre o fericire de neat
ins. Si fiecare activitate care are incarcatura emotionala mare poate produce tu
lburari nervoase.
De cite tipuri sint nevrozele
Una dintre cele mai raspindite forme ale nevrozelor este neurastenia. Aceasta bo
ala este insotita de iritare, iesiri neasteptate de minie, injurii, care cu toat
e acestea trec destul de repede. Pacientii se pling de tulburari ale somnului -
adorm repede, dar se trezesc la cel mai mic zgomot. Sentimentul neasteptat de fo
ame apare imediat ce s-a terminat masa. In stadiile timpurii ale neurasteniei ap
ar si tulburari vegetative - transpiratie, palpitatii, slabiciune fizica, intole
ranta luminii, a zgomotelor puternice. Bolnavul este caracterizat prin agitatie
de prisos, oboseste foarte repede, nu poate ramine mult timp intr-un singur loc
(in camera, la birou).
Exista doua tipuri de neurastenie - nevroza oboselii (este provocata de activita
tea intelectuala si fizica peste masura, care conduce la surmenaj) si neurasteni
a reactiva (este determinata de o situatie psihotraumatizanta oarecare - divortu
l, ruperea relatiilor cu un prieten, moartea unei persoane apropiate).
Cel mai des este intilnita nevroza provocata de situatii obsedante. La aparitia
acestei forme contribuie, pe de o parte, surmenajul, iar pe de alta parte neincr
ederea, susceptibilitatea. In cazul acestei forme de nevroza se dezvolta doua ti
puri de obsesii. In prima categorie, cea a obsesiilor abstracte, intra analiza o
ricarei situatii fara rezultat insa (rumegarea intelectuala), calcularea neincet
ata, analizarea in zadar in minte a numelor uitate, a cuvintelor. In cea de-a do
ua categorie, cea a obsesiilor plastice (fobiile sau temerile obsedante), intra
imaginile care apasa permanent (de exemplu, unui bolnav ii apare tot timpul in f
ata ochilor tabloul inselarii sotiei). Aici apar foarte adesea ritualuri care se
repeta destul de des. Persoana isi spala neincetat miinile temindu-se sa nu con
tracteze vreo boala, se imbraca intr-un anume fel parca pentru a se feri de gind
urile negative. Un asemenea pacient de fiecare data cind traversa strada isi tin
ea degetele bine strinse in pumn ca sa nu-l loveasca vreo masina.
Sint sanatos pentru ca sint ocupat
Cea mai buna aparare de nevroze este munca, dar nu munca vazuta ca mijloc de sup
ravietuire, ci munca vazuta ca placere. Cu cit sint mai largi interesele omului,
cu atit el este mai echilibrat si trece peste neplaceri si nereusite. O actrita
spunea la un moment dat ca numai munca a ajutat-o pe ea sa supravietuiasca trad
arii prietenilor si durerii provocate de despartirea de cel iubit: Totdeauna am
stiut: munca este singura care nu ma va trada niciodata si in orice moment ma po
t «ascunde» in ea.
Scriitorul rus Goncearov, incercind sa treaca peste o trauma sufleteasca grea, a
scris in doua luni romanul Oblomov. Camerista hotelului unde a locuit acesta is
i amintea: Oaspetele parca era turbat - nu minca aproape nimic, nu bea nimic, to
ate zilele si le petrecea la masa de scris, se ridica brusc, alerga prin camera
si scria, scria, scria...
Un psihiatru determina usor aici semnele unei reactii nevrotice la un soc emotio
nal puternic. Cufundindu-se in aceasta stare, scriitorul rus a cistigat o nevroz
a. Cu toate acestea, nevoia de a crea s-a dovedit mai puternica. Furtuna emotion
ala s-a transformat intr-o activitate folositoare si dintr-o forta distrugatoare
a devenit una creatoare. Dar oare citi dintre noi stiu sa-si transforme nereusi
tele si infringerile in victorii? Desigur, pentru aceasta trebuie sa ai si curaj
, si puterea vointei, iar cel mai important - intelepciune. Sa invatam nu este n
iciodata prea tirziu.
Fiecare dintre noi trebuie sa aiba niste insule pe care sa se ascunda de neplace
rile vietii - o activitate preferata, niste pasiuni domestice, hobby-uri. Desigu
r ca si in arsenalul unui medic in zilele noastre exista o multime de preparate
medicamentoase eficiente in tratarea nevrozelor. Cu toate acestea, cel mai mirac
ulos mijloc de tratament este increderea bolnavului in vindecare, sustinerea rud
elor si a celor apropiati.
La prevenirea nevrozelor contribuie si un mod de viata sanatos (acest lucru nu t
rebuie sa vi se para banal) - alergari dimineata in aer liber, cumpatare la minc
are, un regim sanatos... Incercati sa invatati sa va invingeti trairile, sa nu l
e permiteti sa intre intr-o situatie conflictuala. Daca va este greu sa va stapi
niti, incercati sa va luptati cu urmarile nedorite ale emotiilor puternice cu aj
utorul alternarii emotiilor negative cu cele pozitive. Atunci veti reusi sa evit
ati o suprasolicitare nervoasa. O femeie foarte activa sarea la sfirsitul fiecar
ei saptamini cu parasuta. Dupa cum chiar ea marturisea, dupa 3 minute de zbor ui
ta de toate necazurile.
Nevrozele nu-i ocolesc nici pe copii
Potrivit statisticilor, in zilele noastre semnele nevrozei se manifesta la 15 la
suta dintre adolescenti. Acestea apar ca urmare a unor suprasolicitari la scoal
a, a unor traume psihice, a unei boli de durata etc.
Un rol deosebit de important in aparitia nevrozelor la copii il are educatia inc
orecta in familie - atitudinea foarte aspra sau, dimpotriva, foarte relaxata a p
arintilor fata de copii, alcoolismul, divortul parintilor. Cauzele nevrozelor po
t fi si teama, boala, moartea celor apropiati, emotiile puternice legate de scoa
la, relatiile complexe cu cei de aceeasi virsta.
Trasaturile caracteristice ale nevrozelor la copii sint agitatia foarte mare, ir
itarea, capriciile, plinsul. La unii copii se observa o teama iesita din comun,
anxietatea, nelinistea. Ei nu suporta sunetele puternice, lumina puternica, miro
surile tari. Comportamentul lor se caracterizeaza cind prin nepasare, pasivitate
, cind printr-o agitatie continua, neliniste. Scad capacitatea de munca, atentia
, se observa tulburari ale somnului si poftei de mincare.
Cel mai des, mai ales printre scolarii mai mici, se intilneste nevroza provocata
de teama. La aceasta sint predispusi copiii usor influentabili.
Unul dintre subtipurile nevrozei provocate de teama este nevroza scolara care ap
are la copiii protejati peste masura de catre parinti. Micutii neobisnuiti cu in
dependenta se adapteaza foarte greu in mediul scolar. Necesitatea de a merge la
scoala le trezeste teama. Foartea adesea cind trebuie sa raspunda pentru o fapta
apar varsaturile, oboseala.
In unele cazuri nevroza scolara ia forma unei temeri obsedante in fata unui rasp
uns oral. Copilul care rezolva foarte bine exercitiile in scris se pierde cu tot
ul la tabla, devine palid, se inroseste si nu este in stare sa rezolve chiar si
cel mai simplu exercitiu.
Foarte raspindita este si o alta forma a nevrozei la copii - teama pentru viata
si sanatate. Copilul simte o durere reala in unele organe, este deranjat de ceva
atunci cind respira sau inghite, fiind sigur astfel ca este grav bolnav si va m
uri in curind.
Ce trebuie sa faca in aceste conditii parintii? Mai intii de toate sa fie siguri
de corectitudinea diagnosticului si sa descopere cauzele bolii. Daca ati observ
at semnele unei nevroze la copilul dumneavoastra, trebuie sa il duceti obligator
iu la o consultatie la un psihoterapeut. Un tratament inceput la timp va ajuta s
a evitati probleme mai mari in viitor.
In zilele noastre nimeni nu mai este protejat de loviturile vietii. Nu trebuie s
a lasam insa acest lucru sa ne distruga viata. Putem sa ne aparam singuri de nev
roze.
TELEPATIA este cu siguranta cel mai cunoscut termen parapsihologic, intrand apro
ape in limbajul de toate zilele. In mod obisnuit, prin "telepatie" se desemneaza
acel fenomen ciudat, foarte incitant si misterios, prin care "se transmit gandu
ri la distanta". Cine nu a povestit macar o data in viata un "caz de telepatie"
pe care l-a trait? La drept vorbind, specialistii in parapsihologie, in efortul
lor de clasificare si definire, nu se indeparteaza prea mult de aceasta percepti
e comuna a termenului de telepatie, chiar si atunci cand folosesc in propriile d
efinitii, notiuni si termeni cu incacatura strict stiintifica. Totodata exista o
destul de mare varietate a definitiilor date in decursul timpului telepatiei, p
entru care s-au folosit si se folosesc uneori si alti termeni: criptestezie, sug
estie ideatoare la distanta, telestezie, biocomunicatie, transmisiune perceptual
a la distanta, radiocomunicatie biologica, transfer de informatie biologica etc.
Creatorul termenului de "telepatie" este Frederic W. H. Myers, care a combinat
doua cuvinte din limba greaca :tele (=departe) si pathos (=simtire). Nu exista i
nca o definitie general acceptata a telepatiei (asa cum nu exista nici pentru al
ti termeni din parapsihologie), ci incercari de definitii care variaza, mai mult
sau mai putin, de la un autor la altul. Eu o consider cea mai clara si mai pe i
ntelesul tuturor, cea data de A. Patrut in 1990 : "Telepatia (TP) reprezinta o f
orma de comunicare, un transfer informational intre doi subiecti, in afara canal
elor cunoscute". Telepatia se mai ocupa si de fenomene de deplasare a obiectelor
sub actiunea gandurilor, fie actiune voluntara (telekinezie sau psihokinezie),
fie involuntara (poltergeist sau spirit care bocaneste).
CLARVIZIUNEA reprezinta o forma de perceptie extrasenzoriala care, atat indefini
rea sa, cat si, mai ales, in plan concret, pune serioase probleme privind delimi
tare de alte tipuri de perceptie extrasenzoriala (in special fata de telepatie,
premonitie si retrocognitie). De aceea diferitele definitii date de diferiti aut
ori clarviziunii ca fenomen paranormal prezinta o variabilitate relativ mare. "I
n clarviziune (CV), un subiect achizitioneaza informatie direct, in afara canale
lor senzoriale cunoscute, de la o sursa exterioara care nu este un sistem viu (u
n alt subiect): (A. Patrut, 1991). Capacitatea unor indivizi umani de a avea viz
iuni ale unor intamplari petrecute la mare distanta este cunoscuta din cele mai
vechi timpuri. In antichitate, s-a bucurat de mare faima Pythia, preoteasa a zeu
lui Apollo la templul din Delphi, ca ghicitoare a celor petrecute in locuri afla
te la mare departare de oracolul unde oficia. Pentru a se transpune in situatia
de a "vedea" la distanta, Pythia inhala aburul cu efecte hipnotice care iesea di
n crapaturile unei stanci.Despre viziuni concomitente ale unor evenimente produs
e la distanta si relativ la care subiectii vizionari nu au nici un fel ded infor
matii accesibile pe cai obisnuite exista numeroase relatari de-a lungul timpulu,
inclusiv in zilele noastre. Viziunile respective sunt produse fie in stare de v
eghe, fie in stare hipnotica sau in vis. De obicei, persoanele capabile de astfe
l de viziuni sunt denumite "clarvazatori". Clarvazatorul "vede" ceva; el experim
enteaza (traieste) o impresie aparent senzoriala, dar in general este constient
de faptul ca aceasta nu ii provine prin organele de simt. Daca impresia este de
tip auditiv (dar fara ca organul auditiv sa fie implicat ), se foloseste termenu
l de "clarauditie".
PREMONITIA sau prezicerea viitorului, vin sa defineasca insusirile cuiva de a af
la cu exactitate evenimente viitoare, mai apropiate sau mai indepartate in timp.
Nu este mai putin adevarat ca oamenii, inca din cele mai vechi timpuri, s-au pr
eocupat sa cunoasca viitorul, fiecare vrea sa stie cu o clipa mai devreme c inte
ntii agresive are dusmanul sau, ce il asteapta din partea prietenilor si care di
n ei sunt cu adevarat sinceri, dupa cum tot la fel, fiecare vrea sa stie ce-I re
zerva soarta in timp. Asemenea nazuinta a fost alimentata din plin de partea uno
r oracole ce si-au dobandit o celebritate mondiala, mai ales prin antichitate, p
rin exactitatea - de multe ori dramatica - a unor preziceri, dovedind in acest s
ens ca ghicirea viitorului este posibila, chiar daca este data numai unor oameni
alesi, cu calitati innascute , sau poate fii obtinuta in urma initierii dupa in
vataturi oculte. In viata sociala, premonitia ridica, printre altele, problema d
aca exista un destin ce nu poate fii schimbat, daca unele evenimente colective s
au individuale tragice se intampla si se vor intampla in mod implacabil, fara ca
omul sa le poata evita, daca viata omului si a omenirii este predestinata, iar
ceea ce cred oamenii ca fac prin propria lor vointa nu este altceva decat vointa
destinului. Omul modern, impregnat de vizunea stiintifica de care este ata de m
andru, priveste dispretuitor la profetii, preziceri si "metode de ghicire a viit
orului" care "nu au valoare stiintifica" decat pentru istoricii religiilor, etno
logi sau folcloristi. Si totusi, desi "lumea oracolelor " a apus de mult ... mis
terele, nu numai ca nu se lasa intotdeauna descifrate, dar uneori par mai degrab
a fenomene care nu se pot explica prin nimic din ceea ce este aparent cunoscut.
HIPNOZA reprezinta starea in care subiectul, datorita interventie unei alte pers
oane, ajunge sa ignore realitatea exterioara. Este legata de fenomene foarte obi
snuite: citirea unui roman fara sa auzi zgomotul din jur, destinderea fara a te
gandi la nimic, intrarea intr-un fel de alta stare inainte de a incerca sa bati
un record. Cuvantul hipnoza este relativ recent. A aparut pentru prima data in 1
862, la douazeci si unu de ani dupa ce cuvantul hipnotism fusese creat, in 1841,
de scotianul James Braid, pornind de la cuvantul grecesc hypnos, care inseamna
"somn". Braid inventase acest cuvant pentru a descrie un fenomen uimitor pe care
-l descoperise cand isi adormise asistentul, facandu-l sa priveasca fix ... gatu
l unei sticle! Continuindu-si experientele, Braid si-a dat seama ca orice obiect
stralucitor are acelasi efect: e suficient ca subiectul sa priveasca fix obiect
ul si, automat, pupilele i se dilata, apoi pleoapele i se inchid. Subiectul este
hipnotizat. Pentru a intelege mai bine hipnoza, este important mai intai sa tin
em seama de activitatea creierului omenesc. Creierul uman isi desfasoara activit
atea pe patru niveluri diferite. Primul nivel, sau stadiu, este numit beta. Aces
ta este nivelul constiintei complete. Noi functionam la acest nivel aproximativ
16 ore pe zii. Al doilea nivel este ceea ce denumim alfa. Nivelul alfa corespund
e subconstientului si acesta este cel cu care se ocupa hipnoza. Acest nivel este
caracterizat printr-un procent de 95-100% eficienta a concentrarii, fata de cel
de 25% al nivelului beta. Celelalte doua nivele sunt teta si delta, care caract
erizeza somnul superficial respectiv somnul profund.
DINCOLO DE METAPSIHOLOGIA FREUDIANA
Sept. 1999
Daniel Munteanu
Lucrarea prezinta rezultatele la care am ajuns în încercarea de a întelege ce es
te compulsiunea la repetitie. Cu acest scop am pornit pe drumul deschis de Freud
începând cu Dincolo de principiul placerii. Prima calatorie n-a fost desigur de
ajuns. Repetând-o, am gasit câteva indicii care sugereaza posibilitati de const
ruire a drumului mai departe. Aceasta prelungire a traseului se poate exprima pr
in câteva ipoteze: Eros si instinctul mortii nu sunt instincte ci principii care
se fac simtite si în lumea anorganica; compulsiunea la repetitie, celelalte fen
omene psihice descrise de Freud, instinctele si procesele organice sunt rezultat
e diferite ale actiunii acestor doua principii; instinctul sexual nu este o mani
festare exclusiva a Eros-ului; instinctul agresiv si instinctul auto-distructiv
nu au sursa în ceea ce se numeste instinctul mortii.
Freud defineste compulsiunea la repetitie analizând caracteristicile nevrozei tr
aumatice, jocurile copiilor, repetitia în transfer si nevroza de destin. Cu priv
ire la joc se întreaba "daca nu cumva tendinta de a asimila psihic un eveniment
care ne-a impresionat, de a-l domina, se poate manifesta nemijlocit si independe
nt de principiul placerii."1 "Compulsiunea la repetitie, spune Freud, readuce di
n trecut si evenimente care nu contin posibilitatea nici unei placeri si nu au p
utut constitui nicicând un prilej de satisfactie, nici macar pentru acele tendin
te instinctuale care au fost deja refulate."2 Particularitatile cazurilor studia
te, si dintre ele cel al nevrozei traumatice este cel mai putin discutabil, "jus
tifica, spune Freud, admiterea compulsiunii la repetitie, care ne pare mai primi
tiva, mai elementara, mai instinctuala decât principiul placerii, pe care adesea
îl pune în umbra."3
În continuare, Freud încearca sa gaseasca legatura dintre compulsiunea la repeti
tie si lumea instinctelor. Constata trasatura conservatoare a instinctelor, "exp
resie a inertiei vietii organice."4 Daca "actiunea unor forte despre care nu put
em sti înca nimic a facut ca în materia anorganica sa apara proprietatile materi
ei vii"5 atunci, "tensiunea ivita cu aceasta ocazie în materia neînsufletita a d
at nastere apoi unei tendinte de anihilare a acestei tensiuni - primul instinct
de revenire la stadiul materiei lipsite de viata."6 Acesta este instinctul morti
i.
În pofida acestui instinct al mortii viata se perpetueaza pentru ca "instinctele
organice conservatoare, spune Freud, au asimilat fiecare modificare a cursului
vietii care le-a fost impusa din exterior, conservându-le în vederea reproduceri
i."7 Rolul de mentinere a vietii a fost atribuit Eros-ului care se manifesta atâ
t ca instinct sexual, cât si ca instinct de conservare a eului si ca forta de le
gatura dintre celulele organismului pluricelular.
Determinante pentru admiterea unui instinct al mortii sunt doua observatii: comp
onenta sadica a instinctului sexual si principiul placerii. Relativ la prima Fre
ud spune: "Dar cum sa derivam din Eros, care întretine si conserva viata, tendin
ta sadica, care urmareste vatamarea obiectului? Nu ar fi mai fireasca presupuner
ea ca acest sadism nu reprezinta decât un instinct al mortii, pe care influenta
libidoului narcisic l-a detasat de instinctele eului, astfel încât el se exercit
a doar asupra obiectului?"8 iar relativ la a doua "Faptul [...] ca viata psihica
sau, poate, viata nervoasa în general este dominata de tendinta reducerii, a me
ntinerii constante sau a eliminarii tensiunii interne provocate de excitatii (pr
incipiul Nirvana), tendinta ce se exprima în principiul placerii, constituie una
dintre ratiunile cele mai puternice care ne fac sa credem în existenta instinct
elor mortii."9
Revenind la compulsiunea la repetitie, si încercând o clasificare a fenomenelor
pe care Freud le încadreaza în acesta categorie, se poate ajunge la urmatoarele
tipuri de repetitie. Dorinta copiilor de a asculta în mod repetat o poveste plac
uta; "prin aceasta, spune Freud, principiul placerii nu este contrazis, caci est
e plauzibil ca repetarea, regasirea identitatii sa constituie ea însasi o sursa
de placere."10 O alta categorie este cea a simptomului sau a repetitiei în trans
fer, când repetitia este neplacuta doar pentru eu iar pentru dorinta refulata es
te o sursa de satisfactie.11 În continuare putem delimita tipul de repetitie car
e pentru Freud este dincolo de principiul placerii: repetarea de catre copii a e
venimentelor neplacute, simptomele nevrozei traumatice si retrairea în transfer
a unor întâmplari traumatice. Un tip aparte de repetitie este cel întâlnit în fe
nomenele biologice: ereditatea, embriologia12, filogeneza, unde capacitatea de r
eproducere "face ca un organ pierdut, spune Freud, sa fie înlocuit cu altul iden
tic cu primul."13 si [citez] "Migratiile pestilor, fara îndoiala cele ale pasari
lor, pe scurt tot ceea ce numim manifestari ale instinctului la animale se produ
ce gratie compulsiunii la repetitie."14
Forma de compulsiune la repetitie considerata a fi dincolo de principiul placeri
i este cea care se produce ca raspuns la o trauma. Referindu-se la o trauma fizi
ca, Freud scrie în Refularea15: "Se poate ajunge ca o excitatie externa, de exem
plu corodând si distrugând un organ, sa devina interna si astfel sa dea nastere
unei noi surse constante de excitatie si sa creasca tensiunea. Ea seamana în mar
e masura unei pulsiuni. Dar acesta pseudo-pulsiune n-ar ca scop decât sa faca sa
înceteze alterarea organului si neplacerea care o însoteste. O alta placere nu
poate fi obtinuta fara încetarea durerii. De altfel, durerea este imperativa [..
.]" În Dincolo de principiul placerii trauma psihica, analoaga traumei fizice, e
ste un soc, un eveniment periculos neprevazut care produce spaima si [citez] "ru
pe bariera de protectie a organului psihic."16 Teama, care însoteste asteptarea
unui posibil eveniment periculos, este [citez] "o suprainvestire energetica a ac
elor sisteme care recepteaza în primul rând excitatia." Referitor la visele care
repeta accidentul traumatic, Freud scrie: "Putem presupune însa ca aceste vise
servesc atingerii unui alt obiectiv, înainte ca principiul placerii sa-si poata
afirma dominatia sa. Este vorba de producerea unei stari de teama în vederea dom
inarii excitatiei suferite, stare a carei absenta a constituit cauza nevrozei tr
aumatice."17
În cautarea unitatii ce exista între tipurile de repetitie incluse în compulsiun
ea la repetitie este utila studierea relatiei lor cu Eros-ul.
Pentru Freud, Eros-ul are tendinta de "a reuni ceea ce este organic în unitati t
ot mai mari"18, "asigura coeziunea a tot ceea ce este viu"19, "Eros-ul are drept
scop complicarea vietii si, desigur, mentinerea ei prin integrarea tot mai larg
a a substantei vii, a particulelor în care ea este divizata."20 "Daca viata este
dominata de principiul constantei, în sensul lui Fechner, spune Freud, cu alte
cuvinte ca ea este o alunecare spre moarte, atunci ceea ce împiedica scaderea ni
velului si introduce noi tensiuni sunt exigentele Eros-ului, instinctele sexuale
."21
Cum functioneaza Eros-ul, cum complica el viata si creeaza utitati tot mai mari,
din moment ce instinctele sunt conservatoare? Freud spune ca "nu poate fi const
atat un instinct general catre o dezvoltare superioara, desi o astfel de directi
e a dezvoltarii exista în mod incontestabil."22 "Actiunea unor forte despre care
nu putem sti înca nimic", scrie Freud, a facut atât ca în materia anorganica sa
apara proprietatile materiei vii cât si poate mai târziu, în mod asemanator, sa
apara constiinta.23
Freud pune evolutia pe seama factorilor externi. Factori exteriori de o importan
ta decisiva au impus substantei vii "devieri tot mai mari de la drumul vital pri
mitiv, ocolisuri tot mai complicate pentru a ajunge la scopul final, adica la mo
arte. Aceste cai ocolite pe care le urma viata în drumul ei spre moarte [...] er
au apoi fidel fixate de catre instinctele conservative[...]24] Sau: "Atât progre
sul cât si regresul ar putea fi urmari ale influentei pe care o exercita fortele
exterioare, rolul instinctelor limitându-se atât într-un caz, cât si în celalal
t, la conservarea schimbarii impuse ca pe o sursa de placere."25
Cum e posibil ca instinctele conservatoare, ce implicit cauta sa restaureze o st
are anterioara, sa fixeze fidel modificarile impuse din exterior? Acest lucru es
te datorat Eros-ului, care se manifesta prin repetarea identicului.
Freud a descris mai multe astfel de procese care implica repetitie. Sa începem c
u formarea dorintelor. În Interpretarea viselor scrie: "excitatia care provine d
e la o trebuinta interioara corespunde unei forte care actioneaza continuu"; "nu
poate exista schimbare decât atunci când [...] se capata experienta satisfaceri
i trebuintei, punându-se capat excitatiei interne. O componenta esentiala a aces
tei experiente este aparitia unei anumite perceptii a carei imagine mnezica va r
amâne de acum asociata în memorie cu amintirea excitatiei provocate de trebuinta
. De îndata ce va fi reprezentata trebuinta, va avea loc, datorita relatiei stab
ilite, declansarea unui impuls psihic care va evoca din nou imaginea acelei perc
eptii în memorie [...] Tocmai acest impuls este ceea ce numim noi dorinta;"26 La
reaparitia trebuintei, aparatul psihic tinde sa obtina identitatea de perceptie
, fie halucinator, fie în mod efectiv folosind motricitatea voluntara. Formarea
dorintei presupune deci asimilarea a doua reprezentari asociate: cea a stimululu
i si cea a raspunsului dat de organism care a dus la satisfacere. J.M.Baldwin nu
meste acesta capacitate a organismului de a-si satisface dorintele "reactie circ
ulara". În Dezvoltarea mentala la copil si la specie scrie: "Reactia îsi mentine
stimulul, si acest stimul repeta din nou reactia. Singura reactie pe care organ
ismul trebuie sa o aiba este circulara sau una repetarea-stimulului, aceasta fii
nd definitia psihofizica si "reactie circulara" ca functie neurologica. Aceasta
este UNITATEA, faptul esential, al tuturor dezvoltarilor motoare."27 Important d
e retinut este ca o reactie care intr-un context stimulativ a fost satisfacatoar
e, a redus tensiunea psihica, este retinuta si tinde sa fie repetata ulterior în
aceleasi conditii, cu acelasi scop. Acesta miscare poate fi intrapsihica în caz
ul halucinatiilor sau poate sa implice un comportament.
Identificarea, refularea, angoasa si contributia acestora în formarea eului si s
upraeului sunt procese repetitive, producandu-se prin copierea unui model initia
l. Prima identificare, aceea cu tatal preistoriei personale, este directa, imedi
ata si anterioara oricarei investiri de obiect. Ea face posibile si este întarit
a de indentificarile secundare cu parintii ce urmeaza investirilor obiectale din
prima perioada sexuala.28 Refularile propriu-zise se produc dupa ce o refulare
originara a avut loc. Refularea unui continut atrage dupa sine refularea altor g
ânduri care intra în relatie asociativa cu refulatul.29 Angoasa semnal ce semnal
eaza o situatie periculoasa (exterioara sau interioara) este repetarea angoasei
produse de o veche situatie periculoasa. Daca eul este confruntat cu factori tra
umatici, de exemplu cu o prea mare exigenta libidinala, ei îsi recreaza angoasa,
dar dupa modelul nasterii, care este primul traumatism.30
Cu ocazia formarii supraeului si dupa aceasta se produc fenomene asemanatoare. Î
n Disconfort în cultura, Freud scrie: "am fi tentati sa ne raliem urmatoarei tez
e paradoxale: constiinta morala este consecinta renuntarii la pulsiuni. Sau: ace
asta din urma (impusa noua din exterior) genereaza constiinta morala, care apoi
pretinde noi renuntari."31, iar în Noile Conferinte scrie ca agresivitatea care
contribuie la formarea supraeului este cea care, dirijata împotriva parintilor,
nu s-a putut manifesta în exterior si de aceea a fost refulata. "Este foarte pos
ibil, spune Freud, ca la fiecare ocazie ulterioara de refulare a agresivitatii p
ulsiunea sa porneasca din nou pe calea ce i-a fost deschisa în acest moment deci
siv [formarea supraeului]."32 Eul se formeaza sau se fortifica prin indentificar
ea primara, iar tot identificarea eului cu instanta parinteasca duce la diferent
ierea supraeului. "Eul realizeaza majoritatea refularilor în serviciul si din în
sarcinarea supraeului sau"33 spune Freud, dar supraeul însusi este rezultatul un
or refulari.
Pastrarea caracterului supraeului de-a lungul generatiilor se face de asemenea r
epetitiv. Supraeul deriva din influenta parintilor, iar acestia în educarea copi
ilor se conformeaza propriului lor supraeu, astfel încât, spune Freud, "supraeul
copilului nu se conformeaza imaginii parintilor, ci imaginii supraeului lor."34
Toate aceste procese au câteva trasaturi comune. Reprezinta forme de asimilare s
i adaptare. Ca urmare a asimilarii, reactiile produse la început fata de o situa
tie externa, se produc apoi fata de situatiile intrapsihice, rezultate din asimi
lare. Procesele în cauza conduc la marirea complexitatii aparatului psihic. Ele
se produc în mod repetat imitand un model. Declansarea acestor procese este dete
rminata de tensiuni psihice si urmareste reducerea acestor tensiuni.
Procesele lasa urme durabile, "nimic din viata psihica nu se pierde"35, dorintel
e si identificarile sunt "nemuritoare", tendintele pulsionale pregenitale se cer
satisfacute si dupa atingerea stadiului genital, eul infantil persista alaturi
de eul adult36, supraeul se diferentiaza din eu si i se opune, etc. Interactiuni
le dintre tendintele vechi si cele noi genereaza alte procese care capata aceeas
i posibilitate de auto-repetare.
Compulsiunea la repetitie din fenomenele biologice presupune de asemenea repetit
ii ale identicului. Dezvoltarea embrionului se face prin diviziunea iterativa a
celulelor, rezultând o crestere auto-catalitica. Freud se refera probabil si la
repetarea filogenezei în ontogeneza manifestata în morfogeneza embrionului. Repr
oducerea organismelor reprezinta tot o crestere auto-catalitica a populatiei, re
spectând invarianta reproductiva.37
Forta Eros-ului se manifesta tocmai în posibilitatea ca anumite configuratii, în
telegând prin aceasta proprietati, stari, tipare (patterns), structuri sau siste
me, sa se poata auto-copia, auto-replica. Acelasi fenomen se produce în crestere
a cristalelor38 sau explozia unei supernove, deci în lumea anorganica. "Exista u
n alt tip de explozie pe care o poate suferi o stea, scrie Richard Dawkins. În l
oc "sa se transforme în supernova", "se trasforma în informatie". O putem numi o
bomba a informatiei sau [...] o bomba a replicatiei. Aceasta bomba a replicatie
i se numeste viata.39 "Nu stim exact cum s-a petrecut evenimentul critic origina
r, declansarea autoreplicarii, spune Dawkins, dar putem deduce ce fel de evenime
nt trebuie sa fi fost. A început ca un eveniment chimic."40
Luând în considerare aceasta noua perspectiva, putem da un raspuns unei întrebar
i din Dincolo de principiul placerii. Freud se întreaba atunci, pornind de la Ba
nchetul lui Platon, daca "substanta vie odata aparuta a fost divizata în mici pa
rticule care de atunci tind, prin instinctele sexuale, sa se reuneasca?; ca aces
te instincte, în care se continua afinitatea chimica a materiei anorganice, învi
ng treptat, [...] toate dificultatile pe care le presupune un mediu încarcat cu
excitatii periculoase pentru viata."41 În Compendiu Freud considera problema înc
heiata: [citez] "În cazul Eros-ului (sau a instinctului iubirii) nu putem aplica
aceasta formula [a tendintei conservatoare ca în cazul instinctului mortii]. Pe
ntru a face asta ar trebui sa presupunem ca substanta vie a fost o data unita, a
poi despartita si acum se straduie sa se reuneasca."42 Raspunsul la întrebarea l
ui Freud ar fi ca viata a începtut cu afinitatea chimica a unor molecule si se b
azeaza pe ea, dar Eros-ul nu rezida în refacerea unei unitati pierdute ci în pro
prietatile auto-catalitice pe care afinitatile chimice le au.
Acesta proprietate de repetare a identicului este stipulata de Principiul creste
rii auto-catalitice care se enunta astfel: configuratiile stabile care facilitea
za aparitia de configuratii similare lor vor deveni din ce în ce mai numeroase.4
3 Procesele psihice de care am amintit sunt stabile deoarece, in conditii specif
ice fiecaruia, sunt solutii de reducerii a tensiunii. Conditia de stabilitate, o
btinuta prin reducerea tensiunii interne, ne readuce la instinctul mortii.
Instinctul mortii tinde "sa rupa legaturile si astfel sa distruga lucrurile.[...
] scopul final este sa reduca tot ceea ce este viu la starea anorganica."44; "pr
ocesul vital al individului tinde din cauze interne spre egalizarea tensiunilor
chimice, adica spre moarte [...]"45; viata psihica sau ce nervoasa are aceeasi t
endinta exprimata prin principiul Nirvana si principiul placerii. Aceste princip
ii sunt de aceea în serviciul instinctului mortii.46 În Omul cu lupi, Freud scri
e: "în cazul transformarilor proceselor psihice trebuie luat în considerare conc
eptul de entropie, a carei valoare se opune unei reversibilitati a celor întâmpl
ate."47 Asupra organismului se exercita "actiunea nivelatoare, distructiva a uri
aselor energii exterioare."48 Aceste trasaturi ale instinctului mortii si actiun
ea nivelatoare a mediului se potrivesc întocmai tendintei stipulate de principiu
l al doilea al termodinamicii. Conform acestui principiu energiile potentiale fi
zice, chimice si electrice se transforma ireversibil în caldura, iar prin aceast
a transformare entropia creste. Ca un corolar apare faptul ca sistemele mai entr
opice, cu mai putina energie potentiala sunt mai stabile. Acest principiu îsi fa
ce simtita actiunea peste tot, si în organisme, dar si în mediu. K.Lorenz scrie
în Reversul oglinzii: "legile fizicii universale nu sunt niciodata transgresate
si principiul al doilea al termodinamicii nu este niciodata înfrânt de vietuitoa
re."49 În lupta cu acest principiu termodinamic, spune Lorenz, organismele folos
esc doua retroactiuni pozitive cuplate (adica ceea ce se mai numeste feed-back p
ozitiv sau reactie auto-catalitica). Organismele acumuleaza energie si informati
e. Cu cât au mai multa energie, cu atât pot acumula mai multa energie. Cu cât au
mai multa informatie, cu atât pot acumula mai multa informatie. Dar si detinere
a de mai multa energie creste posibilitatea de a acumula informatie si reciproc.
"Acest dublu ciclu de retroactiune pozitiva, spune Lorenz, între procesul de ac
hizitie de energie si procesul de achizitie de informatie este caracteristic pen
tru tot ceea ce este viu [...]"50
Freud spune în Compendiu ca "nu avem un termen analog "libidoului" pentru a desc
rie energia instinctului distructiv".51 Daca renuntam la instinctul mortii, prin
cipiul al doilea al termodinamicii având aceleasi tendinte ca si cele atribuite
de Freud acestui instinct, atunci nici numai este nevoie de un termen analog lib
idoului pentru energia instinctului mortii. Principiul al doilea postuleaza degr
adarea ireversibila a energiei, nu existenta unei alte forme de energie.
Principiul al doilea ne putând fi sursa nici unui instinct, ramâne de explicat o
riginea si natura agresivitatii si a autodistructivitatii. Lorenz a scris Asa-zi
sul rau52 pentru a arata ca agresivitatea este un instinct major. Descrierea agr
esivitatii facuta de Freud în Disconfort în cultura se apropie foarte mult de ac
easta teorie, lucru recunoscut de Lorenz. Instinctul agresiv, spre deosebile de
celelalte instincte de conservare, are împreuna cu instinctul sexual urmatoarea
caracteristica: în faza de dezvoltarea deplina, aceste instincte au ca obiect un
individ cospecific. Tinând cont de aceasta trasatura comuna, putem banui o alta
: instinctul agresiv s-ar dezvolta, ca si instinctul sexual, sprijinindu-se pe i
nstinctele de conservare. Prima manifestare a lui fiind in stadiul oral-sadic, c
ând apare pentru prima data si ambivalenta.53 Trecerea la stadiul urmator presup
une autonomizarea instinctului agresiv. "Organizarea sadic-anala, scrie Freud în
Omul cu lupi, poate fi usor recunoscuta ca o continuare a celei orale. Activita
tea musculara violenta, exercitata asupra obiectului care o caracterizeaza, îsi
gaseste locul ca act pregatitor pentru devorare, care apoi înceteaza de a fi sco
p sexual. Actul pregatitor devine scop independent."54 "Componentele sadice ale
instincului sexual, spune Freud, ne ofera un exemplu clasic al combinarii instin
ctelor"55 Acum l-am putea considera drept interactiunea dintre instictului sexua
l si cel agresiv, în locul celeia dintre primul si partea instinctului mortii or
ientata spre exterior. Lorenz, în lucrarea amintita, analizeaza interactiunea di
ntre instinctele sexual, agresiv si cel de fuga din fata pericolului la bibanul
colorat. Concluziile privind aceste interactiuni ne-ar putea oferi o idee despre
legaturile dintre masculinitate-sadism si feminitate-masochism la om.56
Drumul de la agresivitate la auto-distrugere este parcurs prin aceleasi procese
care duc la crestere si progres. Mentinerea vietii sau distrugerea ei depind de
fortele relative ale factorilor care intra în joc. Întoarcerea agresivitatii din
spre exterior spre propriul eu este realizata odata cu formarea supraeului. Dife
rentierea acestei instante este determinata de urmatoarele fapte: tendintele sex
uale si agresive ale copilului având ca obiecte parintii pe de o parte si imposi
bilitatea satisfacerii acestor tendinte din cauza neputintei eului copilului, pe
de alta parte. Vazându-se în imposibilitate de a da curs satisfacerii pulsiunil
or seului, datorita contrângerilor exterioare, eul copilului se identifica cu in
stanta parinteasca, interiorizând obstacolul exterior57 si retrage investirile l
ibidinale refulându-le. Dupa acest proces de asimilare de catre eul copilului a
eurilor parintilor(a supraeurilor acestora de fapt) si diferentierea supraeului
ca instanta de control, vechile atitudini ale eului fata de parinti sunt înlocui
te de atitudini fata de supraeu: pericolul interior este conditionat si pregatit
de vechiul pericol exterior,58 angoasa în fata supraeului este mostenitoare a a
ngoasei în fata amenintarii cu castrarea sau cu retragerea iubirii. În Disconfor
t în cultura Freud, revenind la mitul hoardei primitive, descopera între frica d
e pedeapsa venita din partea tatalui si sentimentul de vinovatie resimtit dupa f
ormarea supraeului, o alta etapa, aceea a remuscarii traite dupa o agresiune împ
otriva tatalui. Remuscarea ar fi consecinta ambivalentei primordiale a sentiment
elor fata de tata.59 Datorita acestei înlocuiri a relatiilor eu-mediu cu relatii
eu-supraeu se întemeiaza o reactie circulara, un cerc vicios, expresie a Eros-u
lui. Supraeului neramânându-i nimic strain din intentiile eului, intentia condam
nabila devine echivalenta actiunii condamnabile.60 Astfel, "în pofida renuntarii
la [satisfacerea pulsionala], va lua nastere [...] un sentiment de vinovatie, c
eea ce constituie, spune Freud, un grav inconvenient economic în ceea ce privest
e intrarea în joc a supraeului."61 Renuntarea impusa din exterior duce la formar
ea constiintei morale iar dupa aceea orice renuntare atrage dupa sine noi renunt
ari. În aceasta evolutie mai intervine cel putin înca un astfel de cerc vicios.
"Rigoarea supraeului nu corespunde în mod necesar duritatii educatiei, spune Fre
ud."62 Agresivitatea supraeului are doua surse: una provine din imposibilitatea
de satisfacere chiar a agresivitatii, iar cealalta provine din agresivitatea împ
otriva persoanei care împiedica satisfacerea erotica, care de asemenea nu se poa
te exprima în exterior si se întoarce împotriva eului.63 Agresivitatea supraeulu
i este chiar agresivitatea copilului pe care ar fi vrut s-o exercite împotriva p
arintilor.64 Cu cât copilul are dorinte sexuale si agresive mai puternice, cu at
ât mai dureros va resimti interdictia venita din afara si, proportional îi va cr
este agresivitatea. Altfel spus, cu cât capitalul pulsional al copilului este ma
i mare, cu atât va forma un supraeu mai sever. Daca supraeul este "monumentul fo
stei slabiciuni si dependente ale eului"65 cum spune Freud, el este si masura pu
lsiunilor copilului. Aparent aceasta relatie este un feed-back negativ: cu cât d
orintele sunt mai puternice, cu atât forta de represiune va fi mai mare pentru a
obtine un rezultat constant. Dar, intrapsihic se petrece o reactie auto-catalit
ica, un feed-back pozitiv, agresivitatea supraeului crescând continuu.
Aparatul psihic se supune principiului placerii, tinde sa reduca pe cât posibil
tensiunile din interiorul sau. Eul "este ghidat în activitate prin luarea în con
siderare a tensiunilor produse de stimuli, fie prezenti în el, fie introdusi în
el. Cresterea acestor tensiuni este simtita în general ca neplacere si scaderea
ca placere."66 Principiul placerii este în serviciul "instinctului mortii"67 spu
ne Freud. Pentru reducerea tensiunii în aparatul psihic au loc fie procese prin
intermediul carora organismul controleaza mediul, se adapteaza la el, fie proces
e de adaptare intrapsihica. Datorita acestor procese, principiul placerii este g
ardian al vietii.68
Pentru o limpezire a acestei duble calitati a principiului placerii ar fi necesa
ra tratarea separata a organsimului ca întreg si a aparatului psihic în calitate
de sistem de control al organismului. Aparatul psihic, ca si organismul ca într
eg sunt departe de echilibru termodinamic cum mediu. Altfel, nici o actiune asup
ra mediului sau activitate psihica n-ar fi posibile. Sub imperiul principiului a
l doilea, la nivelul organismului energia potentiala se trasforma în caldura, te
ndinta contrara vietii. La nivelul aparatului psihic actiunea acestui principiu
se exprima prin tendinta de reducere a tensiunilor, adica prin principiul placer
ii. Functionarea organismului si functionarea aparatului psihic sunt defazate. A
ctiunea principiului al doilea în organism îl face sa evolueze catre echilibru c
u mediu, adica spre moarte. Aceasta evolutie produce un efect invers asupra apar
atului psihic, datorita productiei endogene de stimuli. Productia de stimuli, în
departeaza aparatul psihic de echilibrul relativ în care se gaseste. Actiunea pr
incipiului al doilea, sub forma principiului placerii, îl face sa tinda sa se re
apropie de echilibru, încercând sa reduca tensiunea. Metodele prin care aparatul
psihic încearca sa reduca tensiunea sunt tocmai procesele benefice vietii, împo
triva principiului al doilea la nivelul organismului.
Dupa aceasta delimitare, putem spune ca instinctul sexual, ca si celelalte insti
ncte, se manifesta prin productie endogena de stimuli care mareste tensiunea apa
ratului psihic. Actiunile de satisfacere, care reduc aceasta tensiune sunt în be
neficiul individului în cazul instinctelor de conservare si în serviciul speciei
în cazul instinctului sexual. Instinctul sexual urmareste obtinerea placerii si
nu reproducerea speciei. Aceasta înmultire invarianta a organismelor este manif
estare a Eros-ului, dar orgasmul nu asigura reproducerea, este doar în corelatie
cu ea. Similitudinea dintre deplina satisfacere sexuala si moarte69 s-ar putea
traduce în reducerea masiva a tensiunilor psihice ca urmare a satisfacerii, adic
a o "moarte" psihica. Coincidenta mortii cu sfârsitul actului sexual la animalel
e inferioare reflecta conflictul dintre instinctele sexuale si instinctele de co
nservare. Jay Diamond a descris în De ce e sexul o placere?70 un raport între in
vestitia energetica pentru procreare si cea pentru longevitatea indivizilor, rap
ort specific fiecarei specii.
Reluând discutia despre repetitia unei experiente traumatice, tendinta de a asim
ila psihic un eveniment care ne-a impresionat pare a nu fi independenta de princ
ipiul placerii. Daca un stimul extern ranind aparatul psihic produce o pseudo-pu
lsiune, o sursa interna constanta de excitatie ce are drept scop vindecarea rani
i narcisice, atunci retrairea evenimentului traumatic, chiar neplacuta are drept
scop reducerea tensiunii pe care o produce pseudo-pulsiunea. Aparatul psihic re
traieste evenimentul în încercarea de a-i raspunde printr-o repetitie, eventual
o reactie de evitare deja achizitionata, pe care nu a dat-o la momentul producer
ii traumei. Ne putem închipui o balanta având pe un taler tendinta de a domina e
xperienta traumatica, iar pe celalalt neplacerea produsa de retraire. Tendinta d
e repetitie este data de "greutatea" mai mare primului taler.
Daca Erosul se manifesta prin posibilitatea unor configuratii de a se reproduce,
de a prolifera, aceasta proprietate conduce la consecinte importante. Unele din
tre aceste configuratii repetându-se, produc, ca si în cazul relatiei eu-supraeu
, evolutii spre progres sau spre regres. Simplu spus, succesul înlesneste obtine
rea unui nou succes, iar esecul predispune la un esec viitor.
Un asemenea mecanism este implicat si în repetitia experientelor traumatice. Mai
întâi, aceste repetitii sunt în mare parte sortite esecului. În al doilea rând,
valoarea de trauma a unui eveniment este subiectiva. Imposibilitatea de a da un
raspuns adecvat, de a lega psihic evenimentul, este consecinta unei traume ante
rioare legata de un eveniment asemanator. Al doilea eveniment, fiind tot traumat
ic, agreaveaza problema, adânceste rana narcisica. Retrairea lui cu scopul de a-
i raspunde adecvat, se face în van, pentru ca acest raspuns ar fi posibil doar a
vând integritatea narcisica, ce lipseste. În acest mod, traumele infantile inevi
tabile continua sa favorizeze producerea de noi traume, printr-o reactie circula
ra, un mecanism de feed-back pozitiv propriu Eros-ului.
Armele Eros-ului sunt cercurile vicioase. Sub actiunea Principiului al II-lea al
termodinamicii, structurile si limitele sistemelor se pierd, ordinea creata de
Eros se transforma în haos. "Batalia" dintre aceste doua tendinte are mai multe
implicatii în metapsihologie decât cele sugerate aici. Daca am merge mai departe
si ne-am întreba de ce exista aceste tendinte, am ajunge la mistere...