Studiul 1 Strategia Dma Analiza Bunelor Practici Intern A Ion Ale

3
Analiza bunelor practici internaţionale

Studiu comparativ
Echipa editorială
Echipa de consultanţă pentru elaborarea studiului

Andrea FLORIA
Despina PASCAL
Dr. Lucian CIOLAN
Roxana CHESOI
Coordonatorul echipei de proiect

Dr. Radu-Horaţiu MUNTEANU
Echipa Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

Cornelia SIMION, Director
Emil IONESCU, Manager de Proiect
Ruxandra ANDREI
Laurenţiu GRIGORESCU
Sanda MAZILU
CUPRINS
1. Sumar executiv ................................................................................. 7
2. Introducere .................................................................................... 11
3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie ..................................................... 14
4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi
internaţional ........................................................................................ 21
5. Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de
îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri (Analiză comparativă) ................. 23
5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de Banca
Mondială .......................................................................................... 25
5.2. Analiza poziţiei României funcţie de Indexul privind Libertatea Economică
elaborat de Fundaţia Heritage din SUA. ..................................................... 32
5.3. Analiza poziţiei României în funcţie de Indexul Competitivităţii Globale realizat
de Global Competiveness Network din cadrul Forumului Economic Mondial. ......... 37
5.4. Global Entrepreneurship Monitor (studiu de monitorizare a antreprenoriatului la
scară globală) .................................................................................... 42
5.5. Global Investment Promotion Benchmarking - 2009 ................................. 44
6. Capitol 4. Bune practici internaţionale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea
mediului de afaceri ................................................................................ 49
6.1. Cadrul strategic pentru politici publice de susţinere a dezvoltării mediului de
afaceri ............................................................................................ 52
6.2. Cadrul instituţional pentru susţinerea şi promovarea investiţiilor .............. 59
6.3. Infrastructura specifică pentru dezvoltarea afacerilor .............................. 64
6.4. Promovarea investiţiilor .................................................................. 68
6.5. Integritate şi lupta anti-corupţie pentru promovarea comportamentului
responsabil în afaceri ........................................................................... 86
6.6. Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor .................................... 87
6.7. Preocupări şi evoluţii europene în exercitarea de profesii liberale ............... 91
6.8. Antreprenoriat şi promovarea culturii antreprenoriale ............................. 97
7. Concluzii şi recomandări finale............................................................108
Anexa nr. 1 Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional .....111
Anexa nr. 2 Metodologie de elaborare a studiului ...........................................124
Anexa nr. 3 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru mediul de
afaceri .............................................................................................. 125
Anexa nr. 4 Produsul Intern Brut per locuitor (preţuri curente, dolari SUA ) ...........127
Anexa nr. 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu.............................128
Anexa nr. 6 Fişe pe ţări .......................................................................... 129
Anexa nr. 7 Analiza multicriterială pentru evaluarea transferabilităţii bunelor practici
din diferite ţări .................................................................................... 136
Lista bibliografică ................................................................................ 137
5
Listă Acronime
MECMA Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

ILO International Labor Organisation
JICA Japan International Cooperation Agency
UNCTAD United Nation Conference on Trade and Development
BM Banca Mondială
WB The World Bank
DFID Department for Foreign International Development
OCDE Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
AusAID Australian Agency for International Development
USAID United States Agency for International Development
UNIDO United Nations Industrial Development Organization
GTZ Gesellschaft fuer Techniche Zusamemenarbeit
UE Uniunea Europeană
WEF The World Economic Forum
FEM Forumul Economic Mondial
MIGA Multilateral Investment Guarantee Agency
TI Transparency International
IFC International Financial Corporation
GIP Global Investment Promotion Benchmarking
PACI Partnering Against Corruption Initiative
BVB Bursa de Valori Bucureşti
ILE Indexul Libertăţii Economice
GEM Global Entrepreneurship Monitor
PIB Produs Intern Brut
IGC Indexul Global al Competitivităţii
BAS Business Advisory Services
FIAS Foreign Investment Advisory Service
GNC Global Competiveness Network
ICGN International Corporate Governance Network
ICC The International Chamber of Commerce
GC The United Nations Global Compact
Amcham Camera de Comerţ Americană în România
CIS Consiliul Investitorilor Străini din România
IiP Investors in People
APDI Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor
CESE Comitetul Economic şi Social European
SBA Small Business Act
CBC Commonwealth Business Council
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
CRPCIS Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine
EI Enterprise Ireland
IFA Invest in France Agency
Analiza bunelor practici internaţionale - Studiu comparativ
1. Sumar executiv
Studiul cuprinde patru capitole principale, organizate astfel:
Capitolul 1 este dedicat clarificărilor metodologice, prezentarea surselor de

documentare şi descrierea indicatorilor şi a criteriilor prin prisma cărora se
analizează evoluţiile din mediul de afaceri în cuprinsul rapoartelor globale folosite
pentru realizarea analizei comparative. Astfel prima parte cuprinde:
 Clarificări cu privire la conceptul de mediu de afaceri în diferite abordări
 Identificarea studiilor, analizelor, rapoartelor elaborate de diferite organizaţii
internaţionale de prestigiu cu privire la mediul de afaceri;
 O succintă descriere a acestor studii, cu accent pe: aspecte metodologice
principale, listă de indicatori folosiţi, modul lor de calcul, momente critice ale
cercetării, întinderea acesteia;
 Matricea de analiză muticriterială (anexa 7) ca instrument de selecţie a
cazuisticii de succes cu relevanţă pentru România în perspectiva
transferabilităţii şi a lecţiilor desprinse.
Principalele concluzii pot fi astfel sumarizate:

 Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând
economia la scară globală, planetară;
 Altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă faptul că sunt realizate prin
implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute de cercetare, fie
organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările care fac
obiectul cercetării;
 Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile diferite la bază şi
pachetul instrumentelor de cercetare;
 Studiile, analizele şi rapoartele globale pot folosite de către analişti şi
decidenţi atât de-o manieră separată, individuală, cât şi în mod complementar,
pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare;
 facilitează verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite
din cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea
acestora, dat fiind limitele semnalate;
 obiectivele de cercetare specifice, anvergura diferită (unele cuprind mai multe
ţări, altele, mult mai puţine), instrumentele de cercetare diferite, lista
indicatorilor, sursele diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea
diferită cu care se efectuează, conduc către concluzia că nu pot fi contopite
într-o singură analiză pe baza unui index global, ci doar utilizarea lor individual
sau/şi coroborat;
 favorizează obţinerea unei imagini caleidoscopice, multifaţetate asupra
mediului de afaceri global, regional şi din fiecare ţară cuprinsă în cercetările
respective;
 în contextul dat de proiectul „Elaborarea strategiei guvernamentale pentru
îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri din România” rezultatele
acestora servesc la identificarea pilonilor pe care să se fundamenteze viitoarea
strategie, cât şi la stabilirea obiectivului general de atins prin implementarea
strategiei, astfel încât să fie suficient de ambiţios şi aliniat tendinţelor de pe
plan global, european şi regional, dar în aceeaşi măsură, specific şi realist în
baza stadiului atins de economia românească şi caracteristicile mediului ei de
afaceri.
7
Studiul nr. 1 pentru fundamentarea Strategiei Guvernamentale de dezvoltare a mediului de afaceri
Capitolul 2 cuprinde analiza comparativă propriu-zisă, studiul cantitativ şi calitativ

pe bază de rapoarte şi alte studii globale de dată relativ recentă. Această a doua
parte cuprinde:
 O comparaţie între indicatorii utilizaţi, metodologii cu sublinierea avantajelor
şi dezavantajelor fiecărei surse de documentare existente;
 Evaluarea performanţelor diferitelor state cu privire la mediul de afaceri,
recurge la efectuarea de ierarhizări (top 10, top 20), scheme grafice etc. având
la bază acele surse de documentare/identificare „champions”, rezultatele
medii ale cercetării respective şi poziţionarea României la indicatorii din
fiecare studiu atât faţă de mediile respective, cât şi prin evidenţierea ecartului
care o desparte faţă de cele mai bine poziţionate ţări (champions);
 În finalul celei a II-a părţi se realizează o sinteză a principalelor caracteristici
care conturează tiparul modelelor de succes, cu accent pe factori de influenţă,
premise şi alte condiţionalităţi îndeplinite de diferitele ţări şi care le-au
asigurat buna poziţionare în studiile/rapoartele globale.
În conformitate cu concluziile acestui capitol, tiparul modelului de succes se

caracterizează prin:
 Un mediu de afaceri într-o economie deschisă bazată pe competitivitate care
stimulează complexitatea pieţelor de mărfuri, servicii financiare atât pe
segmentul monetar, al instrumentelor inovative, cât şi al pieţelor de capital;
 O economie de piaţă funcţională, condusă de sectorul privat către eficienţă şi
inovaţie;
 Un mediu economic prietenos afacerilor, caracterizat prin simplitatea şi
claritatea procedurilor administrative de urmat pentru îndeplinirea
conformităţii;
 Menţinerea spiritului antreprenorial între generaţii, odată cu dezvoltarea de
ansamblu a societăţii şi orientarea economiei către inovaţie;
 O economie orientată pe exporturi şi internaţionalizarea participării pe piaţa
globală;
 Crearea de oportunităţi de atragere a investiţiilor din sursă de capital extern;
 Infrastructura economică dezvoltată atât la capitolul utilităţi publice,
tehnologia comunicaţiilor, cât şi sub aspectul bazei materiale pentru afaceri;
 O societate care apreciază statutul social dobândit prin antreprenoriat onest.
Capitolul 3 se concentrează pe descrierea poziţiei pe care o ocupă România prin

prisma analizelor şi rapoartelor internaţionale, cuprinzând:
 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România;
 Profilul mediului de afaceri românesc (principalele caracteristici referitoare la
reglementare, construcţie instituţională, integritate şi anticorupţie, furnizarea
de servicii de sprijin etc.);
 În finalul celei de a III-a părţi a studiului sunt reţinute concluzii şi recomandări
pentru Strategia de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din
România în perspectiva 2010-2014.
Principalele caracteristici ale economiei şi mediului de afaceri din România:

 Conform Doing Business Report elaborat de Banca Mondială, România ocupa în
anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate;
8
 Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10

poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri,
respectiv de la poziţia 45 pe care o ocupa în anul 2008 la 55 în 2009;
 Conform aceleiaşi surse România ocupă o poziţie bună în clasamentul mondial
în privinţa accesului la creditare, comerţului exterior şi protecţia investitorilor;
 Modificări semnificative de poziţii ale României în clasamentul mondial al
Băncii Mondiale se pot observa nu numai pe total mediu de afaceri, dar şi la o
serie de indicatori din setul utilizat, dintre care se reţine că a pierdut poziţia
30 deţinută în 2008, acum clasându-se pe locul 42 în privinţa deschiderii unei
afaceri. În ciuda acestei clasări remarcăm luarea unor măsuri de consolidare
instituţională şi de proceduri administrative simplificate adoptate în decursul
ultimilor ani, de ex. aprobarea tacită, declaraţia pe proprie răspundere privind
conformitatea, parţial principiul „one stop shop” la obţinerea unora dintre
autorizaţiile de funcţionare, precum şi servicii publice de sprijin pe linie
informaţională etc;
 În România se întâmpină dificultăţi la: plata taxelor, impozitelor şi diferitelor
contribuţii către bugetul de stat şi cele locale, condiţiile de angajare sunt
restrictive iar mobilitatea scăzută. Flexisecuritatea este unul din punctele
slabe la pieţei muncii din România;
 În România intrarea pe piaţă este mai uşoară, mai simplă decât ieşirea din
afaceri; Procedurile de intrare s-au simplificat continuu, deşi procedura de
înregistrare online şi sistemul one stop shop nu sunt încă pe deplin funcţionale;
 Intrarea în afaceri este mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate
antrena efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc,
care se pot răsfrânge şi asupra atractivităţii pentru capitalurile din afara ţării;
 Disciplina în executarea contractelor, puternic deteriorată în anul 2009 ca
urmare a dificultăţilor financiare şi a extinderii fenomenului de neplată sau
acumularea de întârzieri mari la plata către furnizori şi alţi creditori fără
garanţii;
 Necesitatea promovării, în perspectivă imediată, a unui studiu propriu
aprofundat asupra barierelor administrative în calea afacerilor, în baza căruia
să se continue eforturile de simplificare a reglementărilor şi accelerare a
procedurilor administrative, spre exemplu cele care vizează insolvenţa,
falimentul şi închiderea voluntară a afacerilor.
Redăm mai jos, în sinteză, cum se vede România din perspectiva Indexului Libertăţii
Economice elaborat de Heritage Foundation. În contextul acestui studiu libertatea
economică este definită ca dreptul fundamental al indivizilor de a-şi controla propria
muncă şi proprietate:
 Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine
protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la
nivel global de 35 zile;
 Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări
membre ale UE;
 România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe
venitul global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an,
venitul la bugetul de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi
impozitelor a fost de 30,1% din PIB;
 Cheltuielile guvernamentale totale sunt ridicate;
 Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal;
9
 Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii

judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi
proceselor birocratice netransparente şi anevoioase;
 Reglementările financiare în România se situează în mare parte la nivelul
standardelor internaţionale;
 Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări
conform Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency
International;
 Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare;
 Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva
corupţiei, deşi corupţia în mediul de afaceri rămâne o îngrijorare;
 Reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de
angajare sunt ridicate iar concedierea unui angajat este dificilă.
Pentru a completa tabloul despre mediul de afaceri din România şi pentru a nu fi

tributari doar câtorva surse de informare, mai jos sunt prezentate principalele
concluzii din Indexul Competitivităţii Globale elaborat de Forumul Economic Mondial.
Corespunzător acestora, profilul României este schiţat astfel:
 România se încadrează în categoria economiilor conduse de orientarea către
eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare;
 se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5
puncte despărţind-o de cea mai bine plasată ţară( Elveţia).
 ecartul mic care o desparte de campionii în planul competitivităţii globale şi
poziţia la mijlocul clasamentului evidenţiază faptul că trebuie să facă faţă unui
mediu concurenţial foarte strâns;
 în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală, România ar trebui să
acţioneze pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la
capitole precum infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi baza materială
pentru afaceri; inovaţia în economie; consolidarea capacităţii instituţiilor,
pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor;
 factorii cei mai problematici care induc dificultăţi în mediul de afaceri sunt:
instabilitatea reglementărilor de natură fiscală şi a politicilor publice din
această sferă.
Capitolul 4 al studiului se focalizează pe identificarea şi descrierea bunelor practici

internaţionale pe ariile tematice considerate importante pentru strategia de
îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri în perspectiva 2010-2014.
Exemplele prezentate în această parte a lucrării se bazează pe:
 Analiza documentaţiei disponibile (cercetarea site-urilor tematice sau ale unor
instituţii);
 Analiza multicriterială pentru stabilirea listei modelelor de succes relevante
pentru România;
 Stabilirea tendinţelor strategiilor privind mediul de afaceri din diferitele ţări;
 Selectarea, sumarizarea şi prezentarea unui set de bune practici: descriere,
caracteristici şi constatări;
 Încercarea de a extrage un set de învăţăminte relevante pentru ţara noastră,
aşa numitele lecţii desprinse.
10
Un sumar al acestora este redat în cele de mai jos:

 Nevoia unei strategii de ansamblu pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea
mediului de afaceri, dar şi de coordonare cu strategii pe domenii
specializate mai restrânse, precum IMM, de cercetare-inovare, strategii
regionale de dezvoltare cu o abordare trans-sectorială, multisectorială etc.;
 Mecanisme funcţionale de consultare publică inclusiv ulterior în timpul
implementării, stimularea implicării pro-active a reprezentanţilor
comunităţii de afaceri şi a celorlalţi parteneri sociali;
 Necesitatea construirii unei culturi a colaborării şi parteneriatului public-
privat în domeniul mai larg al dezvoltării;
 Dezvoltarea mediului de afaceri prin atragerea de investiţii interne din UE
către România sau de capitaluri internaţionale din alte state nu se poate
realiza în absenţa unor instituţii specializate de promovare, informare şi
sprijin cu desfăşurare inclusiv la nivel regional;
 Un mediu de afaceri sănătos şi atractiv pentru investiţiile de capital, fie
directe sau de portofoliu, prin fonduri de investiţii sau alţi intermediari
financiari nu pot fi concepute în absenţa monitorizării independente a
principiilor de guvernanţă corporativă la nivel de sectoare, industrii, cât şi
la nivel de companii;
 Alături de investiţiile în inovare, tehnologii, procese şi produse, „Investors
in People” contribuie implicit la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos,
bazat pe principii solide, cu impact direct şi îmbunătăţit asupra
performanţei financiare, profitabilităţii şi productivităţii, managementului
resurselor umane şi al schimbării în perioadă de criză;
 Dezvoltare pieţelor de capital nu poate fi obţinută în absenţa promovării
principiilor de guvernanţă corporativă, precum şi actualizarea cu practicile
curente în materie;
 Promovarea principiilor integrităţii în afaceri şi încurajarea unui număr tot
mai mare de companii care să se conducă după principiul „toleranţei zero la
mită şi corupţie” aflat la baza Iniţiativei parteneriatului anti-corupţie
promovată de către Forumul Economic Mondial.
2. Introducere
Contextul în care se realizează studiul

Studiul este realizat în cadrul proiectului „Elaborarea Strategiei Guvernamentale
pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, cu sprijinul consorţiului
format din firmele de consultanţă Archidata (Italia), Eurecna (Italia) şi Euro In
Consulting (România).
Proiectul este cofinanţat de Fondul Social European, prin Programul Operaţional
„Dezvoltarea Capacităţii Administrative” şi are ca obiectiv general îmbunătăţirea
capacităţii Ministerulului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA),
respectiv prin Direcţia Mediul de Afaceri, de planificare strategică, analiză,
monitorizare şi evaluare, având ca rezultat direct şi imediat elaborarea Strategiei
Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri.
Obiectivul general al proiectului este acela de a îmbunătăţi capacitatea MECMA (prin
Direcţia Mediul de Afaceri) de planificare strategică, analiză, monitorizare şi evaluare,
având ca rezultat direct şi imediat elaborarea unei Strategii guvernamentale pentru
îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri.
11
Acest studiu oferă a analiză comparativă în baza a numeroase studii, analize şi

rapoarte internaţionale şi selectează pe baza unei analize multicriteriale experienţe şi
bune practici în domenii de interes şi interferenţă cu ariile tematice de intervenţie
care vor face cuprinsul Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea
mediului de afaceri. Aria de cuprindere a strategiei acoperă cinci componente majore:
cadrul instituţional, comportamentul responsabil în afaceri, investiţiile şi climatul
investiţional, serviciile de consultanţă pentru afaceri şi profesiile liberale. Analiza
comparativă serveşte pentru a identifica caracteristicile tiparelor de succes şi a
particularităţilor mediului de afaceri din România. Exemplele, studiile de caz, bunele
practici selectate prin prisma relevanţei şi transferabilităţii au scopul de a oferi un
schimb de experienţă, atât pentru experţii proiectului în faza de pregătire a strategiei,
cât mai ales beneficiarilor acesteia.
În economia proiectului, potrivit prevederilor din Caietul de Sarcini, elaborarea
Strategiei Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri se
fundamentează pe şapte studii pilot, studii tematice preliminare care urmează să
furnizeze concluzii şi recomandări pentru capitolele corespunzătoare ale documentului
final. Studiile reprezintă o îmbinare de cercetare şi analiză de politici şi sunt centrate
pe următoarele domenii, aşa cum apar ele în caietul de sarcini şi în oferta tehnică.
Prin urmare acest studiu nu este singular, lista integrală cuprinde şi
1. Analiza mediului de afaceri din perspectiva integrităţii în afaceri şi a luptei
împotriva corupţiei – studiu de evaluare;
2. Analiza serviciilor publice şi private de consultanţă destinate mediului de
afaceri din România - studiu calitativ şi cantitativ;
3. Evaluarea dimensiunii pieţei profesiilor liberale - studiu calitativ şi cantitativ;
4. Analiza percepţiei investitorilor străini asupra mediului de afaceri din România -
studiu calitativ şi cantitativ;
5. Analiză pentru identificarea unor măsuri de sprijinire a profesiilor liberale
aflate în subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi
Mediului de Afaceri – studiu pilot, studiu calitativ şi cantitativ;
6. Analize ex-ante privind oportunitatea introducerii unor măsuri de promovare a
investiţiilor – studiu-pilot, studiu calitativ şi cantitativ.
Clarificări conceptuale
Concepte economice precum cele de „economie de piaţă funcţională”, „mediu de
afaceri”, „climat investiţional” etc. nu beneficiază încă de o definiţie de manual unic
sau de reglementări specifice. Cu toate acestea, în practica internaţională a cercetării
orientate către fundamentarea deciziilor de politici publice (policy research), precum
şi în cuprinsul diverselor tipuri de reglementări se utilizează frecvent aceşti termeni cu
o acoperire conceptuală uşor diferită. Totodată, terminologia a intrat în vocabularul
curent nu numai al decidenţilor, dar şi al experţilor, precum şi a liderilor comunităţii
de afaceri.
Astfel, Economia de piaţă funcţională are în vedere funcţionarea ansamblului
economic şi de afaceri naţional în care instituţiile de bază asigură alocarea eficientă a
resurselor (în sensul orientării acestora către utilizări care măresc bogăţia individuală
şi a societăţii), un nivel adecvat de economisire internă şi investiţii; o „economie de
piaţa funcţională" este cea care nu tolerează risipa de resurse, care le foloseşte
eficient, în care se investeşte pentru asigurarea viitorului - adică pentru o creştere
durabilă.
12
Mediul de afaceri (business environment) utilizat cu predilecţie de către ILO, JICA,

UNCTAD, Banca Mondială, DFID. Termenul este utilizat să acopere o gamă largă de
elemente externe şi interne care afectează creşterea şi performanţele întreprinderilor.
Mediu favorizant afacerilor (enabling environment) utilizat cu predilecţie de către
OCDE, AusAID, Donor Committee on Small Enterprise Development, DFID. Termenul şi
respectiv conceptul acesta se referă la cadrul economic, legislativ şi de reglementare,
instituţional, precum şi de infrastructură în care se desfăşoară afacerile. Acesta
include pe lângă macroeconomie, legislaţie şi politici publice, pieţe eficiente într-un
cadru competitiv, încurajarea iniţativei private, asumarea riscului în plan economic şi,
nu în ultimul rând, înglobează şi furnizarea de servicii de sprijin pentru dezvoltarea
afacerilor.
Climat investiţional (investment climate) utilizat cu predilecţie de către UNIDO, GTZ,
Guvernul Elveţiei, Banca Mondială. Termenul accentuează şi se focalizează pe aspecte
cheie sau indicatori privind condiţiile în care operează întreprinderile autohtone sau
cele pe bază de investiţii străine şi reprezintă indicatorul de bază în încercarea de a
măsura cât de bine funcţionează o economie.
Climat de afaceri (business climat) utilizat de UE şi Guvernul danez, descrie o
abordare sectorială a dezvoltării, respectiv pe segmentul afaceri care acoperă atât
aspectele externe, cât şi cele interne precum capabilităţi, sau constrângeri pe care le
întimpină afacerile. Termenul este folosit similar cu al altor sectoare, precum ar fi cel
de sănătate, spre exemplu. În această abordare, acest termen nu este sinonim cu
sectorul privat, deoarece include şi întreprinderile aparţinând statului.
Sector privat (private sector) termenul este folosit cu trimitere directă la
întreprinderile în proprietate privată, de la cele foarte mari, multinaţionale, firme cu
capital autohton, la firme mici sau chiar cele informale.
Sector de afaceri (business sector) folosit cu predilecţie de UE. Termenul de sector
privat nu include întreprinderile deţinute de stat, în timp ce conceptul de sector de
afaceri le circumscrie şi pe acestea din urmă.
Cu sau fără o unică definiţie de manual, din perspectiva unei economii de piaţă
funcţionale, mediul de afaceri din România trebuie să ofere: egalitate de tratament şi
acces liber la resurse, nivel şi cadru de reglementare mai bun (better regulation) care
să faciliteze conformitatea din partea operatorilor, concurenţă liberă şi loială, politici
fiscale stimulative, cadru instituţional adecvat, corespunzător dimensionat şi cu
capacitate administrativă de monitorizare, precum şi viziune strategică de dezvoltare,
informare şi transparenţă publică, parteneriate public - privat şi cu instituţiile de
cercetare, educaţie de calitate axată pe competenţe care să furnizeze calificările
cerute de societate şi de piaţa muncii şi, nu în ultimul rând, acceptare socială a
sectorului afacerilor de către membrii societăţii.
13
3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie
Analiza calitativă a documentaţiei disponibile a implicat cercetare de birou în baza

activării mai multor instrumente de lucru, dintre care enumerăm: parcurgerea a
aproximativ 600 de documente, investigându-se 5 tipuri de surse de informare, studii
globale, statistici Eurostat şi naţionale, rapoarte, sondaje şi studii de caz pentru
colectarea de documente de politică publică relevante.
Trebuie menţionat că, în conformitate cu obiectivele şi setul de activităţi din proiectul
în cadrul căruia se realizează acest studiu, nu ne-am propus culegerea de date şi
informaţii din surse proprii de cercetare cantitativă şi calitativă, ci valorificarea celor
deja existente cu anvergură internaţională, în care şi România a fost obiect de
cercetare.
Astfel, în conformitate cu prevederile proiectului, în cadrul activităţii de documentare
s-au identificat principalele cercetări efectuate de către organizaţii internaţionale de
prestigiu, finanţatoare sau donatoare de fonduri şi asistenţă tehnică. Un tablou
sinoptic al acestora este prezentat în Anexa nr.1
În final s-a făcut o selecţie de surse pentru analiza comparativă care a ţinut cont atât
de acoperirea, cât şi cuprinderea pe care acestea o oferă, regularitatea cu care s-au
efectuat, în încercarea de a le reţine pe cele mai recente, precum şi disponibilitatea
acestora. Ca urmare a acestor filtre de selecţie au fost luate în considerare cele mai
cuprinzătoare studii globale, şi anume:
1. “Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială
2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) elaborat de către
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)
3. Indexul privind Libertatea Economică – Heritage Foundation
4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către The World Economic Forum
(Forumul Economic Mondial)
5. Global Entrepreneurship Monitor – elaborat de către un consorţiu academic
6. Global Investment Promotion Benchmarking – elaborat de către IFC
Materialele din documentaţia consultată au fost arhivate şi organizate în Biblioteca
electronică a proiectului la adresa www.proiect-dma.ro. Colecţia completă a
documentaţiei se poate accesa pe site-ul www.archidata.it link
http://www.weboffice-fse.eu
Activitatea de documentare a fost urmată de identificarea modelelor de succes din
practica internaţională.
Aceasta este motivaţia pentru care în cele ce urmează ne axăm pe o scurtă prezentare
a metodologiei şi instrumentarului de lucru al fiecăruia dintre studiile, analizele şi
rapoartele internaţionale utilizate ca bază de documentare pentru analiza comparativă.
1. „Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială

Metodologia care stă la baza elaborării studiului cuprinde 10 arii tematice, respectiv:
1. Intrarea pe piaţă, prin deschiderea unei afaceri;
2. Obţinerea autorizaţiilor pentru construcţii;
3. Condiţiile de angajare şi reglementarea raporturilor de muncă;
4. Înregistrarea şi evidenţa proprietăţii;
5. Accesul la finanţare/creditare;
6. Executarea-derularea contractelor;
7. Protejarea investitorilor;
8. Plata impozitelor şi a taxelor;
14
9. Schimburile internaţionale şi comerţul exterior;

10. Ieşirea de pe piaţă, prin închiderea unei afaceri.
Studiul Doing Business analizează în special întreprinderile mici şi mijlocii, măsurând

reglementările care se aplică acestora pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă.
Premisa principală a studiului este aceea că activitatea economică necesită
reglementări adecvate. Reglementările trebuie să fie eficiente, accesibile oricăror
persoane cărora li se aplică şi de asemenea să fie cât mai simplu de implementat.
Indicatorii prezentaţi în Doing Business măsoară reglementările în afaceri, protecţia
drepturilor de proprietate şi efectul lor asupra afacerilor. În primul rând, indicatorii
reflectă gradul de reglementare cum ar fi: numărul de proceduri necesare pentru a
începe, de a înregistra şi transfera proprietatea comercială. În al doilea rând, setul de
indicatori şi indexul pe total reflectă efectele reglementărilor, cum ar fi: timpul şi
costul necesar dezvoltării unui contract, al trecerii prin procedura de faliment sau al
comerţului extern. În al treilea rând, măsoară gradul de protecţie legală al proprietăţii,
de exemplu al protecţiei investitorilor. În al patrulea rând, măsoară flexibilitatea
reglementărilor la angajare pe piaţa forţei de muncă.
Datele necesare dezvoltării clasamentelor au fost colectate prin proceduri
standardizate. Consilierii academici din echipa Doing Business au iniţiat un sondaj care
foloseşte un „studiu de caz” pentru a asigura comparabilitatea în timp şi asupra
tuturor celor 183 de state - plecând de la ipoteze legate de forma legală a
întreprinderilor, categoria lor de mărime, amplasarea şi domeniul de activitate.
Sondajul este aplicat către mai mult de 8.000 de experţi locali, incluzând avocaţi,
consultanţi în afaceri, contabili, operatori de transport internaţional, oficiali
guvernamentali precum şi alţi consultanţi în domeniul juridic. Datele au fost verificate
de echipa Doing Business, fiind supuse mai multor teste de rigurozitate.
Totodată, trebuie luate în considerare şi limitările acestui studiu: datele colectate fac
referire la oraşul cu cea mai intensă activitate economică şi pot să nu fie
reprezentative pentru alte zone ale ţării. De asemenea, datele se centrează asupra
societăţilor cu răspundere limitată de o anumită dimensiune. Tranzacţiile descrise într-
un studiu de caz reflectă un anumit set de probleme ce pot să nu reprezinte
multitudinea de dificultăţi cu care se confruntă afacerile dintr-o anumită ţară. De
asemenea, măsurarea timpului implicat în fiecare acţiune se bazează pe declaraţia
experţilor participanţi la acest studiu şi, implicit, pe experienţa lor personală sau
cunoştinţele referitoare la respectiva problematică. Atunci când sunt indicate mai
multe valori legate de timpul implicat de parcurgerea unei anumite proceduri, se
realizează o medie. O altă limitare a studiului implică faptul că o societate comercială
deţine toate informaţiile necesare derulării unei afaceri şi nu este luat în calcul timpul
necesar obţinerii acestor informaţii. Totuşi, în practică, îndeplinirea unei proceduri
poate dura mai mult, dacă societatea nu deţine informaţii suficiente.
Deşi lista indicatorilor folosiţi în construirea index-ului global este cuprinzătoare,
totuşi nu acoperă toate aspectele care contează pentru companii sau factorii de
competitivitate. Spre exemplu, nu ia în calcul stabilitatea macroeconomică, nu îşi
propune să măsoare calificările forţei de muncă, integritatea şi lupta anti-corupţie,
complexitatea, stabilitatea, evoluţia cadrului instituţional de sprijin şi promovarea
afacerilor, calitatea infrastructurii de afaceri, promovarea investiţiilor în economie sau
alţi factori consideraţi a fi în legătură.
Pentru a avea o înţelegere mai exactă a rezultatelor obţinute prin acest raport de
cercetare condus de Banca Mondială este importantă înţelegerea conţinutului
indicatorilor folosiţi.
Astfel, fiecare din cei 10 indicatori se referă la:
15
1. Intrarea pe piaţă prin începerea unei afaceri este analizată sub aspectul
procedurilor, timpilor, costurilor asociate şi al capitalului minim necesar pentru a
deschide o afacere nouă, a înfiinţa o societate comercială, o întreprindere.
2. Obţinerea autorizaţiei de construcţie este analizată sub aspectul procedurilor de
urmat, timpului şi costului de a obţine o autorizaţie de construcţie şi pentru
utilităţi.
3. Angajarea de personal şi reglementarea raporturilor de muncă este analizată sub
aspectele: dificultatea de a angaja (indice), rigiditatea programului (indice),
dificultatea reducerii de personal (index, cost).
4. Înregistrarea proprietăţii este analizată sub aspectele procedurale, timp şi bani
pentru transferul unei proprietăţi deţinută de o societate comercială/o firmă.
5. Accesul la finanţare prin obţinerea de credite Indicele drepturilor legale, Indicele
informaţiilor privind creditele.
6. Executarea-derularea contractelor.
7. Protejarea investitorilor ia în considerare: numărul de impozite şi taxe plătite,
timpul de a pregăti şi completa formularele de recuperare a taxelor plătite în plus,
total impozite ca procent din profit.
8. Comerţul internaţional este analizat luând în considerare aspecte precum:
documentele necesare, timpul şi costul pentru export şi import.
9. Derularea-executarea contractelor ia în considerare: proceduri, timp şi costuri
pentru soluţionarea disputelor comerciale.
10. Închiderea unei afaceri este analizată sub aspectul procedurilor, timpilor,
costurilor asociate operaţiunilor de ieşire din afaceri, de închidere voluntară a
afacerilor.
În concluzie, Doing Business Report este una dintre cele mai cuprinzătoare, repetitive
analize globale comparative. Cu toate acestea, manifestă şi unele limite, în sensul că
nu poate merge în profunzime la sublinierea specificităţii condiţiilor locale. În
culegerea datelor primare se bazează pe parteneriatul cu organisme de cercetare de
pe plan local, foarte diferite în planul experienţei şi acurateţei aplicării instrumentelor
standard şi în final se obţin numai anumite clasamente de poziţionare.
Aceste aspecte evidenţiate mai sus conduc la concluzia că rezultatele acestui preţios
studiu trebuie folosite în mod coroborat cu rezultatele altor studii globale.
2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) –

elaborat de OCDE Compact Investment
Acest instrument de analiză globală comparativă a fost dezvoltat cu scopul de a
stimula investiţiile, a susţine creşterea economică şi dezvoltarea durabilă.
Şi această cercetare cuprinde investigarea a 10 arii tematice, dar diferite faţă de cele
luate în considerare în Doing Business Report, şi anume:
1. Politica în domeniul investiţiilor;
2. Promovarea şi facilitarea investiţiilor;
3. Politica comercială;
4. Politica privind concurenţa;
5. Politica de impozitare;
6. Guvernanţa corporativă;
7. Politici pentru promovarea comportamentului responsabil în afaceri;
8. Dezvoltarea resurselor umane;
9. Infrastructura şi dezvoltarea sectorului financiar;
10. Guvernanţa publică.
16
Un alt instrument de efectuare a unor analize comparative pe plan internaţional îl

reprezintă:
3.Indexul privind Libertatea Economică elaborat de către Heritage Foundation
Studiul este realizat la nivel mondial şi include 183 de ţări. Indexul de libertate
economică este calculat prin 10 indicatori privind deschiderea economică, eficienţa
reglementărilor, legislaţie şi competitivitate.
În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental
al indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate.
Studiul se bazează pe următoarele două premise, respectiv: în societăţile libere din
punct de vedere economic indivizii sunt liberi să muncească, să producă, să consume şi
să investească în modul în care doresc, protejaţi şi neconstrânşi de către stat; în
societăţile libere economic guvernele permit libera circulaţie a forţei de muncă, a
capitalurilor şi a bunurilor fără constrângeri sau coerciţie.
Principiile de bază ale libertăţii economice sunt: împuternicirea individuală de a lua
iniţiativă în domeniul economic, asigurarea echitabilităţii şi promovarea liberei
competiţii pe piaţă. Indexul confirmă corelaţia pozitivă între libertatea economică şi
dezvoltarea economică. Astfel, rezultatele studiului relevă că valoarea Produsului
Intern Brut (PIB) pe locuitor este mult mai mare în ţările care au un index de libertate
economică ridicat. Libertatea economică îmbunătăţeşte calitatea vieţii, promovează
dezvoltarea politică şi socială şi, de asemenea, sprijină protecţia mediului înconjurător.
Indexul demonstrează că libertatea economică se corelează cu reducerea sărăciei,
guvernanţa democratică, precum şi alţi indicatori sociali.
Metodologia care stă la baza elaborării studiului foloseşte următorii indicatori:
1. Libertatea afacerilor
2. Libertatea comerţului
3. Libertatea fiscală
4. Cheltuieli guvernamentale
5. Libertatea monetară
6. Libertatea investiţiilor
7. Libertatea financiară
8. Drepturi de proprietate
9. Libertatea în faţa corupţiei
10. Libertatea muncii
4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către Forumul Economic

Mondial (FEM)
Raportul Forumului Economic Mondial (The World Economic Forum) analizează 133 de
ţări, realizând una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări de acest gen.
ICG măsoară competitivitatea din perspectiva a peste 100 indicatori, grupaţi în 12
categorii, şi anume:
1. Instituţiile: Mediul instituţional este determinat de cadrul legal şi administrativ în
care interacţionează oameni, companii şi forme de guvernământ pentru asigurarea
bunăstării economice.
2. Infrastructura: O infrastructură dezvoltată şi eficientă reprezintă un factor
esenţial al competitivităţii. Este critic în asigurarea bunei funcţionări a economiei,
precum şi în determinarea ariilor de activitate economică. Infrastructurile
17
dezvoltate reduc distanţa percepută dintre regiuni, conducând la o economie

naţională integrată şi conectând-o cu pieţe din alte ţări şi regiuni.
3. Stabilitate macroeconomică: Analizată separat, stabilitatea macroeconomică nu
duce automat la creşterea productivităţii unei naţiuni, totuşi, instabilitatea la nivel
macroeconomic are efecte negative asupra economiei.
4. Sănătatea şi educaţia primară: Sănătatea oamenilor, reprezentând forţa de muncă,
este un element vital al competitivităţii unei ţări. Oamenii cu o sănătate precară
nu îşi vor putea valorifica întregul potenţial şi vor fi mai puţin productivi.
5. Educaţie şi training: Economia globală solicită implicarea oamenilor cu înaltă
educaţie care se pot adapta rapid la un mediu economic în schimbare. Această
categorie de indicatori măsoară nivelul de educaţie mediu şi superior, precum şi
calitatea educaţiei din ţările care fac obiectul cercetării. Mai mult, este luată în
considerare şi instruirea angajaţilor datorită importanţei acordate educaţiei
continue la locul de muncă, în contextul în care economiile îşi propun să se bazeze
pe cunoaştere şi inovare.
6. Eficienţa pieţei de produse: Ţările cu pieţe de mărfuri eficiente produc cel mai
potrivit mix de produse şi servicii în funcţie de cererea şi oferta existentă.
Concurenţa de piaţă corectă, atât autohtonă, cât şi străină duce la eficientizarea
pieţei şi la productivitate economică. Cel mai bun mediu de afaceri pentru
schimbul de produse necesită o reglementare minimă, prin intervenţia guvernului.
7. Eficienţa pieţei de muncă: Piaţa forţei de muncă trebuie să se asigure că angajaţii
lucrează eficient şi depun toate eforturile necesare realizării activităţilor de
serviciu dezvoltând şi metodele de motivare potrivite. Flexibilitatea implică
posibilitatea ca angajaţii să se poată adapta de la o activitate economică la alta.
De asemenea, flexibilitatea este percepută şi în contextul mobilităţii geografice,
fizice pe piaţa forţei de muncă.
8. Complexitatea pieţei financiare: Criza economică a subliniat rolul central pe care
îl are buna funcţionare a sectorului financiar pentru activitatea economică, motiv
pentru care această cercetare cuprinde un număr de indicatori specifici de analiză
a sectorului.
9. Pregătirea tehnologică: Această componentă măsoară rapiditatea prin care o
economie adoptă tehnologiile existente pentru a creşte productivitatea.
10. Dimensiunea pieţei: Acest indicator afectează productivitatea, deoarece pieţele
largi permit firmelor să exploateze economiile de scală. În mod tradiţional, pieţele
alocate firmelor erau constrânse de graniţele naţionale. În era globalizării, pieţele
internaţionale au devenit un substitut la pieţele locale.
11. Complexitatea afacerilor: Contribuie la o eficienţă crescută în producerea de
bunuri şi servicii. Aceasta duce la rândul ei la creşterea productivităţii, mărind
nivelul de competitivitate al unei ţări. Analizează calitatea reţelelor de afaceri ale
unei ţări şi, de asemenea, calitatea operaţiunilor şi strategiilor unei ţări.
12. Inovaţia: Analiza pleacă de la premisa că firmele din diverse ţări trebuie să iniţieze
şi să dezvolte produse şi servicii avansate pentru a fi în continuare competitive.
Acest lucru necesită un mediu ce sprijină activităţile inovatoare atât în sectorul
public, cât şi în cel privat.
5. Global Entrepreneurship Monitor (GEM) elaborat de un consorţiu academic

neguvernamental
Cel mai important studiu dedicat înţelegerii relaţiei dintre antreprenoriat şi
dezvoltarea economică naţională.
În ultimii 10 ani, rapoartele GEM au fost singura sursă de date comparabile pentru mai
multe ţări din lume asupra atitudinilor faţă de antreprenoriat, începerea unei afaceri,
afaceri consolidate precum şi aspiraţiile antreprenorilor faţă de afacerilor lor. Studiul
18
se bazează pe mai mult de 180.000 interviuri realizate în perioada mai – octombrie

2009 în 54 de ţări. Rezultatele din 2009 au arătat că - din cauza crizei economice - s-a
redus numărul de oameni optimişti în privinţa oportunităţilor de a începe o afacere.
Ţările incluse în raport sunt grupate în funcţie de 3 stadii de dezvoltare economică,
definite de Forumul Economic Mondial, astfel:
i) economii centrate pe factorii de producţie,
ii) economii centrate pe eficienţă şi
iii) economii centrate pe inovaţie.
Clasificarea se face în funcţie de nivelul PIB per capita şi a gradului în care ţările sunt
centrate pe factorii de producţie analizând raportul exporturilor de bunuri primare în
total exporturi.
GEM urmăreşte 3 obiective principale:
‐ măsurarea diferenţelor la nivelul activităţilor antreprenoriale între mai multe
ţări;
‐ evidenţierea factorilor ce determină nivelul activităţilor antreprenoriale la
nivel naţional;
‐ identificarea politicilor care pot ridica nivelul activităţilor antreprenoriale.
GEM ia în considerare 3 componente majore ale antreprenoriatului, şi anume:
1. Atitudini şi percepţii antreprenoriale: Atitudinile variază în funcţie de
dezirabilitatea antreprenoriatului ca şi carieră profesională. Cunoaşterea acestor
atitudini poate ajuta factorii de decizie să încurajeze antreprenoriatul.
2. Activitatea antreprenorială: Unul dintre principalii indicatori ai GEM se referă la
stadiul incipient al activităţilor antreprenoriale şi anume proporţia persoanelor
care sunt implicate în iniţierea unei afaceri sau a managerilor – proprietari de noi
afaceri.
3. Aspiraţii antreprenoriale: Ţările care dezvoltă politici sociale privind forţa de
muncă au, de asemenea, nivele scăzute în privinţa iniţierii de afaceri care ar
genera un număr mare de locuri de muncă. Un motiv pentru acest lucru ar fi acela
că antreprenorii confruntaţi cu politici riguroase în privinţa forţei de muncă ar
putea percepe acest lucru ca o barieră în dezvoltarea afacerii. Un alt motiv ar fi
acela că persoanele cu înalte aspiraţii pentru antreprenoriat ar putea vedea
angajarea ca fiind mult mai atractivă decât începerea unei afaceri proprii.
6. Global Investment Promotion Benchmarking editat de către Grupul Băncii

Mondiale, respectiv Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale
(Multilateral Investment Guarantee Agency-MIGA) şi International Financial
Corporation (IFC) – entitate din cadrul Grupului care se ocupă de dezvoltarea
sectorului privat prin investiţii directe şi servicii de consiliere (business advisory
services).
Un studiu asupra organizaţiilor intermediare de promovare a investiţiilor (IPI) care
analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel
cel mai cuprinzător studiu de benchmarking în acest sens. Ultimul studiu a fost dat
publicităţii în luna mai 2009. Rezultatele acestuia, care pot fi consultate la adresa
http://www.ifc.org/ifcext/fias.nsf/AttachmentsByTitle/GIPB2009/$FILE/GIPB2009.Su
mmaryReport.pdf, ne oferă o perspectivă directă asupra capacităţii de a facilita
accesul la informaţie, precum şi o perspectivă indirectă asupra eficacităţii fiecărei
organizaţii, eficienţa managementului şi înţelegerea pieţei de investiţii străine directe.
19
GIP măsoară:
‐ Abilitatea organizaţiilor IPI de a întâmpina nevoile informaţionale ale
investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor.
GIP nu măsoară:
‐ Gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe;
‐ Climatul de afaceri al ţărilor;
‐ Facilităţile IPI la nivel de website;
‐ Serviciile IPI pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi.
Pentru a înţelege în ce măsură IPI reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova
website-ul, GIP evaluează fiecare site IPI în funcţie de 4 mari caracteristici:
1. Arhitectura website-ului: cât de uşor este să găseşti pe website informaţii despre
o anumită ţară sau un anumit sector?
2. Design-ul site-ului: în ce măsură informaţia oferită sprijină eforturile de
promovare online.
3. Conţinutul site-ului: cât de relevante şi exacte sunt informaţiile despre ţări sau
sectoare pentru investitorii străini?
4. Eficacitatea promovării site-ului: în ce măsură website-ul reflectă serviciile IPI?
Cadrul GIP de evaluare a modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici
din perspectiva a 4 caracteristici:
1. Disponibilitate şi contact: cât de uşor este să contactezi un manager de proiect
prin site-ul IPI?
2. Receptivitatea şi rezolvarea cerinţelor: în ce măsura personalul IPI se implică în
rezolvarea cerinţelor unui investitor.
3. Răspunsul: cât de relevant, detaliat sau profesional este răspunsul IPI la cerinţe
specifice?
4. Relaţii cu publicul: în ce măsura IPI reuşeşte să transforme interesul unui
investitor în acţiune: o nouă solicitare sau o altă vizită.
Principala trăsătură comună o reprezintă anvergura acestora, practic scanând
economia la scară globală, planetară. O altă trăsătură care le aseamănă o reprezintă
faptul că sunt realizate prin implicarea unor parteneri locali de cercetare, fie institute
de cercetare, fie organizaţii de tipul „think tanks” (rezervoare de gândire) din ţările
care fac obiectul cercetării. Diferenţa majoră între acestea o reprezintă metodologiile
diferite la bază şi pachetul instrumentelor de cercetare. De altfel, Anexa 1 - Baza de
date cu instrumente de diagnosticare la nivel internaţional prezintă într-o manieră
sintetică caracteristicile de bază ale principalelor studii şi analize internaţionale.
Tabloul complet al metodologiei urmărite în pregătirea studiului este redat în Anexa 2
– Metodologie de elaborare a studiului.
Concluzii:
Având în vedere caracteristicile metodologice descrise mai sus, se poate concluziona că
analizele, studiile şi rapoartele de cercetare de mai sus:
‐ pot fi folosite de către analişti şi decidenţi atât individual, pretabil când se
fundamentează politici publice sectoriale, dat fiind cuprinderea lor, cât şi în mod
complementar, pentru politici publice multisectoriale şi obiective de dezvoltare;
‐ pot ajuta la verificarea încrucişată sau din surse multiple a rezultatelor reieşite din
cercetările respective care privesc o ţară, pentru a întări veridicitatea acestora, dat fiind
limitele semnalate;
‐ obiectivele de cercetare specifice, anvergura diferită (unele cuprind mai multe ţări,
altele, mult mai puţine), instrumentele de cercetare diferite, lista indicatorilor, sursele
20
diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea diferită cu care se efectuează,

conduc către concluzia că nu pot fi contopite într-o singură analiză pe baza unui index
global, dar utilizarea lor în mod individual sau/şi coroborat favorizează obţinerea unei
imagini caleidoscopice, multifaţetate asupra mediului de afaceri global, regional şi din
fiecare ţară cuprinsă în cercetările respective.
‐ în contextul dat de proiectul „Elaborarea strategiei guvernamentale pentru îmbunătăţirea
şi dezvoltarea mediului de afaceri din România” rezultatele acestora servesc atât la
identificarea pilonilor pe care să se fundamenteze viitoarea strategie, cât şi la stabilirea
obiectivului general de atins prin implementarea strategiei, astfel încât să fie suficient de
ambiţios şi aliniat tendinţelor de pe plan global, european şi regional, dar în aceeaşi
măsură, specific şi realist în baza stadiului atins de economia românească şi
caracteristicile mediului ei de afaceri.
4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi

internaţional
Economia globală continuă săfie afectată de recesiune. Ceea ce a demarat în anul

2008 ca o criză financiară în Statele Unite şi Marea Britanie a degenerat rapid în cea
mai profundă recesiune economică de după al doilea Război Mondial. Ca urmare, în
anul 2009 produsul intern brut (PIB) al principalelor economii de pe glob, a scăzut.
Economia reală s-a confruntat cu o scădere dramatică a cererii de mărfuri atât pe
segmentul populaţie, consumatori individuali, cât şi pe cel instituţional, al consumului
şi achiziţiilor firmelor. Scăderea cererii pe piaţă a fost însoţită aproape automat de o
creştere alarmantă a şomajului, dar şi de măsuri intervenţioniste şi protecţioniste
luate de mai toate statele lumii.
Criza economică şi financiară a avut şi unele efecte relativ pozitive asupra balanţei de
plăţi a ţărilor a căror economie se bazează puternic pe importuri. Ca o caracteristică
generală şi efect direct al reducerii puterii de cumpărare şi a cererii de mărfuri şi
servicii, exporturile s-au prăbuşit, importurile au fost stagnante, dacă nu chiar în
descreştere, preţurile de consum cu amănuntul au evoluat foarte prudent, cu efecte
pozitive asupra controlului inflaţiei.
În schimb, capitalurile au fost mult mai prudente în circulaţia lor în afara graniţelor
ţărilor de origine, astfel investiţiile noi străine în economiile altor state s-au diminuat
semnificativ, iar unele dintre cele existente deja fie s-au relocat către ţări unde
factorii de producţie sunt mai ieftini, fie chiar s-au retras definitiv din ţările gazdă,
datorită contracţiei puternice a cererii locale sau/şi regionale. La toate aceste
caracteristici de ansamblu care descriu mediul economic şi de afaceri la nivelul anului
2009 se mai poate adăuga şi criza majoră de lichidităţi de pe piaţa bancară şi
dificultăţile de cash flow (disponibil de flux de numerar) la nivelul companiilor,
precum şi îngustarea până la dispariţie a accesului la finanţare pentru firme atât de pe
piaţa creditului, cât şi de pe piaţa de capital. De asemenea, cel puţin în economia
românească o nouă amploare tinde să capete fenomenul indisciplinei contractuale şi
de plăţi, respectiv printr-un nou puseu a ceea ce denumim acumularea de „arierate în
economie”.
Astfel, managerii de companii, în special cele mari, cu putere mare de negociere în
piaţă, dar şi statul în postura sa de client, pe de altă parte, au identificat ca sursă
ieftină de finanţare amânarea propriilor obligaţii de plată către furnizori şi alţi
creditori cu sau fără garanţii, respectiv agenţi economici contribuabili. Acumularea de
întârzieri la plată între operatorii economici conduce la blocaj economic endemic,
aspect cu profunde implicaţii asupra sănătăţii mediului de afaceri, în general. În acest
nou context, guvernele din statele lumii, precum şi cel din România, au fost puse în
21
faţa unor provocări noi de reglementare prin politici publice adecvate şi conducere
strategică. Astfel, toate guvernele lumii au adoptat şi anunţat măsuri active de
combatere a crizei şi ulterior au întrevăzut pachete de măsuri „de refacere după
criză”. Măsurile de urgenţă adoptate de guverne au vizat şi pachete de stimulente
financiare care au mers până la naţionalizarea unor instituţii financiar bancare sau
capitalizarea unor mari corporaţii, şi aceasta în state cu economii de piaţă cu ştate
vechi de funcţiune (SUA, Marea Britanie).
Programele guvernamentale au fost însoţite şi de politici de contrabalansare a
ciclicităţii economice, precum şi de refacere după depresia economică. Toate aceste
măsuri noi luate în peisajul economiei globale au adus în discuţie o mai veche temă a
rolului statului în economie şi a gradului optim de implicare şi de intervenţie a statului
în raport cu forţele şi mecanismele pieţei libere. Pe de altă parte, o altă caracteristică
adusă de dificultăţile economice de dată recentă a pus accentul pe măsuri de
intervenţie pe termen scurt şi ar putea plasa într-un con de umbră o problematică care
anterior dobândise o importanţă deosebită, şi anume problematica circumscrisă
competitivităţii economice care reclamă orizont de planificare pe termen lung. În
pofida acestor noi dezvoltări în planul abordărilor de politici publice impuse de agenda
de criză, respectiv găsirea unor soluţii punctuale la problemele noi aduse de recesiune,
este cvasiunanim acceptat că numai planurile şi strategiile pe termen lung pot conduce
la rezolvarea crizelor de parcurs economic ciclic atât la nivel micro, mezo (sectorial),
cât şi macroeconomic.
Competitivitatea economică pe termen lung nu trebuie subevaluată sau neglijată.
Economiile competitive sunt cele capabile să pună în mişcare factori de producţie care
conduc la productivitate sporită, pe care se bazează prosperitatea actuală şi cea
viitoare. Prin urmare, un mediu de afaceri care susţine competitivitatea este în măsură
să promoveze mecanisme economice solide orientate către performanţă în plan
economic şi de afaceri.
De trei decenii Raportul Global asupra Competitivităţii realizat de către Forumul
Economic Mondial (The World Economic Forum) examinează principalii factori care
favorizează sau impietează economiile să atingă creştere durabilă şi prosperitate pe
termen lung. Acest raport are ca scop şi punerea la dispoziţia liderilor de afaceri şi
factorilor de decizie politică a unor instrumente de identificare a obstacolelor în calea
competitivităţii şi de îndepărtare a acestora, ceea ce stimulează şi discuţia în
domeniul adoptării strategiilor de dezvoltare a mediului de afaceri. Din anul 2005, FEM
îşi bazează analiza de competitivitate pe ceea ce se numeşte Indexul Global al
Competitivităţii (Global Competiveness Index), indicator cuprinzător şi compozit în
măsură a surprinde în cuprinsul analizei atât aspectele micro, cât şi fundamentele
macroeconomice.
În definiţia FEM, competitivitatea este definită ca un set de instituţii, politici publice
şi factori de producţie care determină nivelul productivităţii unei ţări. Nivelul de
productivitate reflectă de o manieră sustenabilă gradul de prosperitate/bunăstare care
poate fi atins de o economie. Cu alte cuvinte, această abordare se poate simplu
traduce prin faptul că economiile mai competitive tind să fie în măsură să producă
nivele mai înalte de venituri pentru cetăţenii lor.
De asemenea, nivelul de productivitate determină obţinerea de către investitori a unor
rate aşteptate de recuperare a investiţiilor efectuate. Şi aceasta întrucât rata de
recuperare a investiţiilor este un factor de producţie fundamental pentru a atinge rate
înalte de creştere economică pe ansamblu atât pe termen mediu, cât şi lung.
Conceptul de competitivitate implică atât componenta statică, cât şi pe cea dinamică:
deşi productivitatea unei ţări în mod clar influenţează abilitatea de a asigura nivele
înalte de venituri, aceasta este în acelaşi timp determinantă pentru recuperarea
investiţiilor, unul dintre factorii cheie care explică potenţialul de creştere al unei
economii.
22
În concluzie un tipar al modelelor de succes s-ar caracteriza prin:

 Un mediul de afaceri într-o economie deschisă bazată pe competitivitate care
stimulează complexitatea pieţelor de mărfuri, servicii financiare atât pe
segmentul monetar, al instrumentelor inovative, cât şi al pieţelor de capital;
 O economie de piaţă funcţională, condusă de sectorul privat către eficienţă şi
inovaţie;
 Un mediu economic prietenos afacerilor, caracterizat prin simplitatea şi
claritatea procedurilor administrative de urmat pentru îndeplinirea
conformităţii;
 Menţinerea spiritului antreprenorial între generaţii, odată cu dezvoltarea de
ansamblu a societăţii şi orientarea economiei către inovaţie;
 O economie orientată pe exporturi şi internaţionalizarea participării pe piaţa
globală;
 Crearea de oportunităţi de atragere a investiţiilor din sursă de capital extern;
 Infrastructura economică dezvoltată atât la capitolul utilităţi publice,
tehnologia comunicaţiilor, cât şi sub aspectul bazei materiale pentru afaceri;
 O societate care apreciază statutul social dobândit prin antreprenoriat onest.
5. Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de

îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri (Analiză comparativă)
Îmbunătăţirea mediului de afaceri a fost o prioritate majoră a României atât în

perioada de accedere la Uniunea Europeană, cât şi după aderarea la UE. În mod
constant România a fost preocupată să creeze un cadru mai atractiv pentru investiţii în
măsură a stimula interesul investitorilor străini. În deceniul ultim cooperarea cu
organizaţiile internaţionale din grupul Băncii Mondiale, printre care şi OCDE Investment
Compact a permis României nu numai să-şi consolideze o poziţie mai bună în regiune,
dar şi să înceapă să împărtăşească cu alte ţări din propria experienţă şi din bunele
practici dobândite.
De altfel, obiectivele de guvernare în perioada 2009-2012 oglindesc aceste preocupări,
structurate pe mai multe paliere, astfel:
1. Îmbunătăţirea calităţii actului administrativ, a procesului decizional şi a
managementului şi coordonării orizontale a politicilor publice.
2. Crearea unui mediu de afaceri care să stimuleze competitivitatea firmelor şi
dezvoltarea de abilităţi şi competenţe antreprenoriale ridicate, capabile să facă
faţă competiţiei atât pe piaţa unică europeană, cât şi în exteriorul UE.
3. Stimularea capacităţii firmelor de a crea, adăuga, capta şi reţine valoare în lanţul
naţional productiv, bazată pe procese, produse şi servicii.
4. Creşterea încrederii consumatorilor, bazată pe o protecţie eficientă şi drepturi
consistente.
Pentru atingerea acestor obiective specifice în cuprinsul capitolului 11 al Programului
de guvernare sunt detaliate direcţiile de acţiune majore pentru susţinerea şi
dezvoltarea mediului de afaceri, IMM-urilor, concurenţei şi protecţiei consumatorului.
Aceste direcţii de acţiune urmăresc atingerea următoarelor rezultate aşteptate:
23
 Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, diminuarea

birocraţiei şi a corupţiei, a poverii administrative şi fiscale şi a parafiscalităţii;
se va urmări reducerea numărului de proceduri administrative, a duratei de
obţinere a autorizaţiilor, avizelor, licenţelor, permiselor, a costurilor acestor
proceduri şi implicit scăderea corupţiei.
 Accelerarea reformelor procompetitive şi promovarea unui mediu concurenţial
corect.
 Elaborarea şi implementarea unei strategii integrate şi transparente pentru
îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri, pe baza evaluării şi
valorificării factorilor cu impact asupra competitivităţii firmelor şi a promovării
măsurilor de îmbunătăţire a cadrului legislativ şi organizatoric.
 Dezvoltarea, în cadrul sistemului de învăţământ şi în sisteme de pregătire
specializate, a culturii antreprenoriale, întărirea performanţelor manageriale şi
încurajarea spiritului inovator; în acest context sunt necesare eforturi pentru
conştientizarea în mediul de afaceri românesc a importanţei drepturilor de
proprietate intelectuală, managementului calităţii, managementului activelor
intangibile, în particular al brevetelor de invenţie şi al mărcilor - stimularea
utilizării acestora.
 Aplicarea noului cadru de politici în domeniul IMM al Comisiei Europene - Small
Business Act.
 Facilitarea accesului întreprinderilor la fondurile structurale europene şi la
mecanismele de finanţare puse la punct prin intermediul EXIMBANK, CEC,
Fondului Român de Garantare pentru IMM, a Fondului de Garantare pentru
Agricultură, a Fondului Român de Contragarantare pentru IMM înfiinţat în 2009.
 Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor prin aplicarea
efectivă a legislaţiei; protecţia consumatorilor împotriva practicilor comerciale
incorecte, precum şi a riscurilor care pot să le afecteze viaţa, sănătatea,
securitatea şi interesele economice; dezvoltarea cooperării cu organismele
Uniunii Europene, cu statele membre, precum şi cu societatea civilă;
stimularea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă a
consumatorilor în completarea protecţiei directe oferite de instituţiile statului.
Prin transpunerea în practică a acestor direcţii de acţiune se estimează că mediul de
afaceri din România va atinge o serie de performanţe, printre care se estimează:
 Utilizarea mai bună a pieţei de capital de către autorităţi. La acest rezultat se
va ajunge prin:
i. Plasarea prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a unor
emisiuni de obligaţiuni de stat;
ii. Vânzarea prin mecanismele BVB, prin ofertă publică, a unor pachete
de acţiuni la companii deţinute de stat din domeniul energetic;
iii. Oferte suplimentare de acţiuni ale unor societăţi deja listate la BVB
la care statul deţine încă acţiuni.
 Iniţierea proiectelor de acte normative având ca scop consolidarea mediului de
afaceri şi dezvoltarea activităţilor din domeniul profesiilor liberale.
 Intensificarea dialogului şi creşterea transparenţei reglementărilor, prin
formalizarea consultărilor publice-private în sfera managementului
reglementărilor din domeniul mediului de afaceri şi al profesiilor liberale.
 Reducerea şi simplificarea procedurilor administrative cu impact asupra
mediului de afaceri şi al profesiilor liberale, inclusiv prin înfiinţarea şi
operaţionalizarea unor birouri (ghişee) unice, pentru rezolvarea tuturor
problemelor administrative.
24
 Implementarea cadrului legal de reglementare a activităţilor din domeniul

profesiilor liberale, în concordanţă cu prevederile europene privind
recunoaşterea calificării profesionale şi serviciile pe piaţa internă.
 Colaborarea cu direcţiile de specialitate din cadrul instituţiilor publice centrale
pe teme referitoare la impactul integrării europene asupra mediului de afaceri
şi profesiilor liberale.
Astfel, în anexa nr 3, Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România pentru
mediul de afaceri este redat un tablou sinoptic al acţiunilor şi paşilor făcuţi de
România în direcţia îmbunătăţirii şi dezvoltării mediului de afaceri, cu precizarea că
multe dintre aceste realizări, recunoscute pe plan internaţional, au fost obţinute în
ultimul deceniu. O mare parte dintre acestea au precedat şi pregătit România pentru
momentul aderării de la 1 ianuarie 2007, dar multe dintre ele au continuat şi în aceşti
ultimi ani caracterizaţi de demararea politicilor şi eforturilor de integrare în
structurile UE. În ceea ce urmează, studiul îşi propune să evidenţieze poziţia României
prin prisma rezultatelor analizelor şi rapoartelor globale descrise în Capitolul 1.
5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de

Banca Mondială
Conform raportului „Doing Business”, în clasamentul făcut de Banca Mondială,

România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate (grafic 5.1.1.).
În analiza comparativă de detaliu, am reţinut comparaţia României cu celelalte state
din Europa Centrală şi de Est, precum şi cu ţara care se află pe primul loc în acest
clasament mondial atât la nivel de index global, cât şi funcţie de fiecare indicator din
indexul privind evoluţiile mediului de afaceri în anul 2009.
Grafic nr. 5.1.1. Poziţia României în Clasamentul global

94
72 74
55
44 47
42
Singapore Slovacia Bulgaria Ungaria Romania Polonia Cehia Moldova
Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială
Din graficul 5.1.2. se observă că România se află mai aproape de topul clasamentului
în privinţa deschiderii unei afaceri, accesului la creditare, protejarea investitorilor
precum şi comerţul exterior.
25
Grafic nr. 5.1.2. Poziţia României în funcţie de indicatorii din Raportul Doing Business raportat la
media primelor 10 state din Europa, în anul 2009
Romania
Media primelor 10 state din Europa
Mediul de Afaceri
150
Închiderea unei afaceri 120 Deschiderea unei afaceri
90
Executarea contractelor 60 Autorizaţii pentru construcţii
30
0
Comerţul exterior Condiţiile de angajare
Plata impozitelor Înregistrarea proprietăţii

Protejarea investitorilor Accesul la creditare
Imaginea din graficul 5.1.2. ilustrează decalajul care separă România de media
primelor 10 state din Europa în ceea ce priveşte poziţia deţinută în clasamentul
mondial la 7 dintre cei 10 indicatori. Cel mai mare ecart se observă la situaţia plăţii
impozitelor, urmată de închiderea unei afaceri, condiţii de angajare pe piaţa muncii şi
obţinerea autorizaţiilor de construire. Doing Business este unul dintre rapoartele de
cercetare care s-au efectuat cu cea mai mare regularitate, în condiţiile menţinerii
aceluiaşi set de indicatori şi metodologii de culegere şi raportare, aspect care permite
efectuarea nu numai a unor analize descriptive de natură statică, dar şi urmărirea
evoluţiei în dinamica pe mai mulţi ani a modului în care performează ţările pe total şi
pe fiecare dintre ariile de cercetare tematică.
Prin urmare, graficul 5.1.3. ilustrează evoluţia fenomenului în România în funcţie de
indicatorii cuprinşi în cercetare, faţă de raportul din anul precedent. Astfel, datele
evidenţiază că pe fondul crizei mondiale care a afectat şi România, ţara noastră a
pierdut 10 poziţii în clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri,
respectiv de la poziţia 45 în anul 2008 la 55 în 2009. De altfel, graficul oglindeşte nu
numai modificarea poziţiei de ansamblu, dar şi pe arii tematice cuprinse în cercetare.
În ceea ce privește timpii şi costurile implicate pentru deschiderea unei afaceri,
România a pierdut poziţia 30 câştigată anterior şi se situează pe poziţia 42 la ultimul
raport din 2010 dar care face referire la situaţia din 2009. De asemenea, la indicatorul
„ieşire din afaceri” România înregistrează o deteriorare a poziţiei deţinute anterior în
clasamentul Băncii Mondiale, urmare a costurilor procedurilor de insolvenţă care cer ca
1,5% din totalul recuperat cu fiecare asemenea procedură să fie transferat către un
fond care rambursează cheltuielile administratorilor insolvenţei, în situaţia când
debitorii nu au active. Costurile privind obţinerea autorizaţiei de construire au crescut
datorită unui nou cost de 0,5% din valoarea proiectului. La aceste creşteri se adaugă şi
faptul că au crescut contribuţiile privind forţa de muncă. Singurul domeniu la care
România a înregistrat progrese, fapt reflectat în îmbunătăţirea poziţiei sale în
clasamentul făcut de Banca Mondială, respectiv de la 112 la poziţia 92, este cel privind
înregistrarea proprietăţii, unde timpul necesar a fost redus, prin introducerea unor
proceduri noi în registrul proprietăţii imobiliare şi, respectiv, la cadastru.
26
Grafic nr. 5.1.3. Evoluţia României în funcţie de fiecare indicator corespunzător cu rapoartele din
2010, respectiv 2009
Mediul de Afaceri 55 2010

45
2009
Deschiderea unei afaceri 42
30
Autorizaţii pentru construcţii

91
87
Condiţiile de angajare
113
110
Înregistrarea proprietăţii
92
112
Accesul la creditare
15
12
41
Protejarea investitorilor
38
Plata impozitelor
149
148
Comerţul exterior
46
43
Executarea contractelor 55
30
Închiderea unei afaceri

91
88
În ceea ce priveşte „începerea unei afaceri”, sunt necesare 6 proceduri, durează 10

zile, iar costurile reprezintă 2,88% din Venitul Naţional Brut pe locuitor. Astfel, după
cum se arată în graficul 5.1.4. România ocupă în raportul din 2010 locul 42, fiind în
faţa celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Ungariei care ocupă
poziţia 39.
Grafic nr. 5.1.4. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul deschiderea unei afaceri1
D es chiderea unei afaceri
113 117
66 77
39 42 50
4
ia
ria
ia
va
ia
ia
ia
..
ar
n
eh
an
ac
do
a
a.
lo
lg
ng
ov
om
ng
Po
ol
Bu
U
Sl
M
Si
\
Sursa: Doing Business Report 2010, Banca Mondială
1
Cifra mai mică indică a poziţie mai bună în clasament
27
În cazul „obţinerii autorizaţiilor pentru construire” clasament ilustrat prin graficul

5.1.5 de mai jos, România se află pe locul 91. Conform cu exemplul din raportul Doing
Business, construirea unui depozit implică parcurgerea a unui număr de 17 proceduri,
durează 243 zile iar costurile sunt estimate ca ajungând la 87,9% din Venitul naţional
brut per locuitor.
Grafic nr. 5.1.5. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul obţinerea autorizaţiilor de construire
Autorizaţii pentru construcţii
161 164
119
76 88 91
56
2
ia
ia
va
ia
a
ia
e
ia
ni
or
ar
ar
an
ac
eh
do
lo
ap
ng
lg
ov
om
C
ol
Po
Bu
ng
Sl
M
R
Si
Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010
Conform aceleiaşi surse de cercetare, România se află pe locul 113 în privinţa

„condiţiilor de angajare”, fapt ilustrat grafic în figura 5.1.6. Ocuparea acestui loc în
clasamentul global situează România pe o poziţie defavorabilă faţă de celelalte ţări din
Europa Centrală şi de Est, mai puţin Republica Moldova.
Grafic nr. 5.1.6. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul condiţii de angajare pe piaţa forţei de muncă,
în anul 2009
Cu toate că modul de „înregistrare a proprietăţii” a fost îmbunătăţit, România se

menţine pe ultimele poziţii în acest domeniu, fapt ilustrat prin graficul 5.1.7. La acest
capitol din mediul de afaceri sunt implicate 8 proceduri, pentru parcurgerea cărora
este necesar un timp de 48 de zile şi un cost care reprezintă aproximativ 1,3% din
valoarea proprietăţii care face obiectul înregistrării.
28
Grafic nr. 5.1.7. Poziţia ţărilor din ECE în funcţie de indicatorul înregistrarea proprietăţii, în anul
2009
În schimb şi totuşi oarecum surprinzător trebuie remarcat faptul că în anul 2009

România se afla în primele poziţii, pe locul 15 în privinţa „accesului la creditare”,
alături de Polonia şi cu mult înaintea Ungariei. Cu toate acestea se observă din graficul
5.1.8. că Bulgaria şi Slovacia au reuşit performanţe chiar mai bune în acest sens.
Grafic nr. 5.1.8. Poziţia ţărilor din ECE în funcţie de indicatorul accesul la creditare, în anul 2009
Acces ul la creditare
87
30 43
4 4 15 15 15
ria
ia
ia
ia
va
ia
.. .
..
ar
n
eh
ac
do
a
a.
lo
om
lg
ng
ov
ng
C
Po
ol
Bu
U
Sl
M
R
Si
România ocupă locul 41 la capitolul „protejarea investitorilor” fiind pe aceeaşi poziţie

cu Polonia, Bulgaria şi chiar înaintea Republicii Cehe la acest indicator de
caracterizare a mediului de afaceri. Ungaria prin poziţia 119 în clasamentul efectuat în
raportul Doing Business a pierdut din avantajele comparative dobândite anterior la
acest capitol, şi aceasta în pofida politicilor publice de simplificare şi dereglementare
din această ţară.
Grafic nr. 5.1.9. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul protecţia investitorilor, în anul 2009
29
România se află pe ultimele poziţii (149) în clasamentul comparativ al ţărilor din ECE
la capitolul „Plata impozitelor” corespunzător cu graficul 5.1.10. de mai jos.
Grafic nr. 5.1.10. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „plata impozitelor”, în anul 2009
România ocupă locul 46 privind comerţul exterior, având o poziţie mai bună decât alte
state din ECE.
Grafic nr. 5.1.11. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „comerţul exterior”, în anul 2009
Sub aspectul indicatorului „executarea contractelor”, România se află pe locul 55 din

183, reliefat şi în graficul 5.1.12., o poziţie deloc de neglijat având în vedere doar cei
20 de ani de maturitate a sectorului de afaceri privat, competiţia acerbă dintre state
pentru liberalizarea, democratizarea pieţelor şi atragerea capitalului străin în
economiile lor.
Grafic nr. 5.1.12. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „executarea contractelor”, în anul 2009
30
În schimb, România ocupă locul 91 în cazul închiderii unei afaceri, fapt ilustrat grafic
prin graficul de mai jos, care scoate în evidenţă faptul că prin această poziţie România
se află în urma celorlalte ţări din ECE, cu excepţia Republicii Cehe a cărei poziţie este
inferioară României la acest capitol ce caracterizează mediul de afaceri din
perspectiva raportului Doing Business al Băncii Mondiale. De altfel, prin compararea
poziţiei ocupate de România la indicatorul „intrarea în afaceri” şi, respectiv a celei de
la indicatorul „ieşirea din afaceri” atât în 2009, cât şi în dinamica pe cei doi ani
furnizată de rapoartele succesive întocmite de Banca Mondială, se trage concluzia că
în România intrarea pe piaţă este mai uşoară, simplificată, accesibilă şi mai puţin
costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena efecte negative asupra evoluţiilor din
mediul de afaceri românesc. Această constatare conduce către necesitatea promovării,
în perspectiva imediată a unor studii proprii mai aprofundate, iar pe termen mediu a
unor măsuri de intervenţie în ceea ce priveşte barierele administrative şi financiare la
închiderea unor afaceri atât pe bază voluntară a investitorilor, cât şi ca urmare a
insolvenţei, managementului fraudulos etc., şi ieşirea de pe piaţă a operatorilor
economici a căror afaceri nu pot fi restructurate şi redresate.
Grafic nr. 5.1.13. Poziţia ţărilor în funcţie de indicatorul „închiderea unei afaceri”, în anul 2009
Concluzii:
În scopul îmbunătăţirii şi dezvoltării mediului de afaceri, România a fost constant preocupată în
decursul ultimilor ani de crearea unui cadru cât mai atractiv pentru investitorii străini şi
investiţiile străine directe în economie;
 Astfel, au fost elaborate o serie de direcţii de acţiune de către Guvern pentru a susţine
mediul de afaceri, IMM-urile, concurenţa şi protecţia consumatorilor;
 România ocupa în anul 2009 locul 55 din cele 183 de state analizate;
 Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10 poziţii în
clasamentul general al ţărilor privind uşurinţa de a face afaceri, respectiv de la poziţia
45 pe care o ocupa în anul 2008, la 55 în 2009;
 Conform aceleiaşi surse România ocupă o poziţie bună în clasamentul mondial în
privinţa accesului la creditare, comerţului exterior şi protecţiei investitorilor;
 Modificări semnificative de poziţii ale României în clasamentul mondial al Băncii
Mondiale se pot observa nu numai pe total mediu de afaceri, dar şi la o serie de
indicatori din setul utilizat, dintre care se reţine că a pierdut poziţia 30 deţinută în
2008, acum clasându-se pe locul 42 în privinţa deschiderii unei afaceri. Totuşi, având
în vedere că este un clasament mondial, poziţia 42 deţinută de România la acest
capitol este o justificare a demersurilor pe linie de reglementari, consolidare
instituţională şi de proceduri administrative simplificate adoptate în decursul ultimilor
ani, de ex. aprobarea tacită, declaraţia pe proprie răspundere privind conformitatea,
parţial principiul „one stop shop” la obţinerea unora dintre autorizaţiile de
funcţionare, precum şi servicii publice de sprijin pe linie informaţională etc.;
 În România se întâmpină dificultăţi la: plata taxelor, impozitelor şi diferitelor
contribuţii către bugetul de stat şi cele locale, condiţiile de angajare sunt restrictive
31
iar mobilitatea scăzută. Flexisecuritatea este unul din punctele slabe ale pieţei muncii
din România;
 În România intrarea pe piaţă este mai uşoară, decât ieşirea din afaceri; Procedurile de
intrare s-au simplificat continuu, deşi încă procedura de înregistrare online şi sistemul
one stop shop nu sunt funcţionale;
 Intrarea în afaceri este mai puţin costisitoare decât ieşirea, ceea ce poate antrena
efecte negative asupra evoluţiilor din mediul de afaceri românesc, care se pot
răsfrânge şi asupra atractivităţii pentru capitalurile din afara ţării;
 Disciplina în executarea contractelor a fost puternic deteriorată în anul 2009, urmare a
dificultăţilor financiare şi a extinderii fenomenului de neplată sau acumularea de
întârzieri mari la plata către creditorii fără garanţii;
 Necesitatea promovării, în perspectivă imediată, a unor studii proprii mai aprofundate,
iar pe termen mediu a unor măsuri de intervenţie în ceea ce priveşte barierele
administrative şi financiare la închiderea unor afaceri.
5.2. Analiza poziţiei României funcţie de Indexul privind Libertatea Economică

elaborat de Fundaţia Heritage din SUA.
Fundaţia Heritage a fost înfiinţată în anul 1973 şi este o instituţie educaţională şi de

cercetare, de tip think tank, a cărei misiune asumată este să formuleze şi să
promoveze politici publice conservatoare fundamentate pe principiile: liberei iniţiative,
a intervenţiei limitate a statului în economie, libertăţii individuale, valorilor
tradiţionale americane şi apărării puternice a interesului naţional. Încă din 1995
această organizaţie desfăşoară anual o cercetare globală care măsoară Indexul
Libertăţii Economice în statele lumii.
Conform cu rezultatele acestui studiu, ediţia 2010, România este a 63-a ţară din lume
din punctul de vedere al libertăţii economice, şi pe locul 28 din Europa. În urma
analizei Heritage, România a obţinut un index de 64,2 puncte, peste media globală. În
urma comparaţiei cu primele ţări din Europa, în funcţie de fiecare indicator al
Libertăţii Economice, România deţine punctaje ridicate pentru: libertatea comerţului,
libertatea fiscală, cheltuielile guvernamentale, iar punctaje semnificativ mai mici
comparativ cu cele mai performante state din Europa a obţinut în cazul: drepturilor de
proprietate şi a libertăţii faţă de corupţie, în aceste domenii fiind necesare soluţii
pentru dezvoltare.
Rezultatele studiului condus de Fundaţia Heritage arată că economia României se

îndreaptă spre atingerea unui indice de mai mare libertate economică. Cadrul
antreprenorial a devenit mai bine focalizat, mai eficient, iar sistemul de taxe şi
impozite a devenit mai competitiv, menţinându-se chiar pe contextul crizei economice
cota fixă de impozitare de 16% atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al celor juridice.
Alte reforme structurale vizează privatizarea în sectorul bancar, reducerea
cheltuielilor salariale din sectorul public, precum şi reforma taxelor şi impozitelor.
Pe de altă parte, România se află în urma altor state din regiune, în legătură cu
profunzimea reformelor structurale, confruntându-se cu dificultăţi instituţionale
asupra libertăţii economice ca rezultat al corupţiei crescute, o piaţă rigidă a forţei de
muncă ce limitează mobilitatea pe piaţa muncii şi creşterea locurilor de muncă. Chiar
dacă România a făcut progrese în lupta împotriva corupţiei, mediul juridic rămâne încă
vulnerabil schimbărilor politice.
Comparaţie cu media primelor 10 state din Europa.
32
Grafic nr. 5.2.1 Indexul Libertăţii Economice
Sursa: Heritage Foundation, 2010
Cu toate progresele înregistrate de România, totuşi clasamentul statelor în funcţie de

Indexul Libertăţii Economice scoate în evidenţă menţinerea unui ecart substanţial la
indicatorii grupaţi în partea stângă a graficului 5.2.2.
Indexul Libertăţii Economice la ultima sa actualizare evidenţiază faptul că libertatea

economică a fost afectată în numeroase state ale lumii de criza financiară şi
economică care a debutat în a doua parte a anului 2008 în SUA şi s-a propagat cu
rapiditate la scară globală.
Cu toate acestea, conform acestui studiu România nu se află nici pe lista celor care au
pierdut cel mai mult din libertatea economică, nici a celor care au câştigat în termeni
de libertăţi economice în contextul crizei, cum ar fi SUA care e listată printre perdanţii
de scor (-2,7 puncte din scor), sau Polonia care este enumerată printre cei care au
câştigat 2,9 puncte2, ceea ce indică, în cazul ţării noastre, o anume sustenabilitate a
libertăţilor economice în mediul economic şi de afaceri.
De altfel, referitor la libertatea afacerilor rezultatele studiului conduc la concluzia că

s-a îmbunătăţit, câteodată chiar semnificativ, într-un număr de 52 de ţări chiar în
contextul incert adus de criza economică.
2
Source: Miller and Holmes, 2010 Index of Economic Freedom at www.heritage.org/index.
33
Grafic nr. 5.2.2 Clasamentul la nivel global, în funcţie de ILE, 2010
Indexul Libertatii Economice
2010
Clasament la nivel global
Hong Kong 90
Singapore 86
Australia 83
Noua Zeelanda 82
Irlanda 81
Elvetia 81
Canada 80
Statele Unite 78
Danemarca 78
Chile 77
Romania 64
Sursa: Indexul Libertăţii Economice, ediţia 2010
Atât reprezentarea grafică de la 5.2.2., cât şi rezultatele din studiile anilor anteriori
subliniază că în vârful ierarhiei, de un timp îndelungat, se înscriu Hong Kong şi
Singapore, în timp ce din Uniunea Europeană doar Irlanda şi Danemarca se regăsesc
printre campionii mondiali. România, cu cele 64 de puncte dintr-un total de 100, se
află pe poziţia 63. De menţionat că nicio ţară din lume nu atinge scorul maxim de 100
puncte, posibil a fi atribuit conform acestei metodologii de cercetare.
Grafic nr. 5.2.3 Clasamentul Statelor din Europa în funcţie de ILE
Indexul Libertatii Economice
2010
Clasamentul in Europa
Irlanda 81
Elvetia 81
Danemarca 78
Marea Britanie 76
Luxemburg 75
Olanda 75
Estonia 75
Finlanda 74
Islanda 74
Suedia 72
Romania 64
Sursa: Indexul Libertăţii Economice, Heritage Foundation, 2010
Într-o analiză comparativă alături de ţări din Europa, cum se poate observa din graficul
5.2.3. pe România o despart 17 puncte de cele mai bine plasate ţări, respectiv Irlanda
şi Elveţia şi doar 8 puncte faţă de Suedia, ecart care evidenţiază progresul înregistrat
de România din perspectiva acestui index.
34
În Anexa 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu, este prezentat un

clasament al ţărilor din Europa în funcţie de fiecare dintre indicatorii folosiţi în
realizarea studiului Indexul Libertăţii Economice şi, pentru comparaţie, poziţia pe care
o deţine România la fiecare dintre aceşti indicatori din cuprinsul ILE.
Astfel, interpretarea datelor din cuprinsul anexei conduce către următoarele

caracteristici specifice României şi anume:
Libertatea afacerilor: 72,5

Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine
protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel
global de 35 zile. Obţinerea unei licenţe pentru desfăşurarea activităţilor implică o
perioadă de timp asemănătoare, comparativ cu media mondială de 18 zile. Totuşi,
închiderea unei afaceri poate să fie un proces costisitor şi de lungă durată.
Libertatea comerţului: 87,5
Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre
ale UE. Tariful mediu în Uniunea Europeană a fost de 1,3% în 2008. Cu toate acestea,
Uniunea Europeană impune tarife înalte pentru bunurile agricole şi pentru cele produse
intern. Barierele non-financiare din Uniunea Europeana şi România includ subvenţii în
agricultură, restricţii de import, interdicţii pentru unele produse şi servicii, restricţii
de acces pe piaţă în anumite sectoare, reglementări şi standarde lipsite de
transparenţă şi restrictive, precum şi reglementări inconsistente privind administrarea
vamală.
Libertatea fiscală: 85,8
România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul
global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul
de stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1%
din PIB.
Cheltuieli guvernamentale: 59,8
În schimb, cheltuielile guvernamentale totale sunt destul de ridicate. Conform acestui
studiu, în ultimul an acestea au ajuns la 36,6% din PIB. Cheltuielile au crescut
substanţial în primul rând datorită campaniei electorale la sfârşitul anului 2008. De
asemenea, procesul de privatizare a companiilor mari s-a desfăşurat cu greutate.
Libertatea monetară: 73,3
Inflaţia a fost relativ mare, atingând nivelul de 7% între 2006 şi 2008. Ca şi participant
la politicile Uniunii Europene din domeniul agriculturii, Guvernul a acordat subvenţii în
agricultură, susţinând preţul produselor agricole.
Libertatea investiţiilor: 75
Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal, din punct de vedere
juridic. Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii
judiciare şi legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor
birocratice netransparente şi anevoioase. Plăţile, tranzacţiile de capital şi transferurile
sunt supuse unor reglementări şi restricţii. Cetăţenii UE pot deţine teren, iar
investitorii străini pot cumpăra terenuri non-agricole necesare activităţilor de afaceri.
Libertatea financiară: 50
Reglementările financiare în România sunt în mare parte la nivelul standardelor
internaţionale.
35
Reformele semnificative de la sfârşitul anilor 1990 au inclus privatizarea mai multor

bănci de stat. Sistemul bancar este destul de stabil şi sigur. Băncile care au proprietari
străini reprezintă aproape 90% din totalul activelor. De la privatizarea Băncii
Comerciale Române în 2006, piaţa creditelor imobiliare în România a fost aproape în
totalitate de tip privat. Cu toate acestea, rata de intermediere financiară în România
rămâne una dintre cele mai scăzute din regiune, iar pieţele de capital sunt
subdezvoltate în raport cu potenţialul economiei şi cerinţele de finanţare.
Drepturi de proprietate: 40
Investitorii şi-au exprimat îngrijorarea asupra schimbărilor imprevizibile din legislaţie.
Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare, respectiv volum
de muncă excesiv. România a aderat la convenţii internaţionale privind drepturile de
proprietate intelectuală, totuşi reglementările legislative privind protejarea patentelor,
mărcilor sau drepturilor de copyright sunt în continuare nesatisfăcătoare.
Libertatea faţă de corupţie: 38
Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform
Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International.
Strategia guvernului împotriva corupţiei care include îmbunătăţirea legilor şi
procedurilor care combat spălarea de bani şi evaziunea fiscală a avut un succes relativ.
Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei.
Totuşi, investitorii străini sunt în continuare nemulţumiţi în privinţa corupţiei la nivel
guvernamental şi în mediul de afaceri.
Libertatea muncii: 60,4
În România, reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide.
Costurile de angajare, în afara cheltuielilor salariale, sunt ridicate, iar concedierea
unui angajat este dificilă. Reglementările privind programul de muncă nu sunt flexibile.
Mobilitatea pe piaţa forţei de muncă nu este încurajată şi se loveşte de o serie de
bariere de infrastructură a locuirii, educaţionale dar şi de natură culturală.
Concluzii
Conform studiului elaborat de Fundaţia Heritage privind libertatea economică, România este a
63-a ţară la nivel mondial şi a 28-a pe plan european, obţinând un scor la acest index de 64,2
puncte, ceea ce o situează peste media globală.
În contextul acestui studiu libertatea economică este definită ca dreptul fundamental al
indivizilor de a-şi controla propria muncă şi proprietate.
România se îndreaptă spre o mai mare libertate economică prin măsuri ce privesc privatizarea
sectorului bancar sau reforma taxelor şi impozitelor. Însă, România se află în urma altor state
în ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă care se dovedeşte a fi rigidă sau în privinţa mediului
juridic vulnerabil la schimbările politice.
 Libertatea generală de a începe, demara şi închide o afacere este relativ bine
protejată. Lansarea unei afaceri durează 10 zile, în comparaţie cu media la nivel global
de 35 zile;
 Politicile României privind comerţul sunt asemănătoare cu cele din alte ţări membre
ale UE;
 România deţine nivele constante şi relativ scăzute ale taxelor, impozitul pe venitul
global şi pe profitul brut al companiilor fiind de 16%. În ultimul an, venitul la bugetul de
stat şi bugetele locale ca urmare a colectării taxelor şi impozitelor a fost de 30,1% din
PIB;
36
 Cheltuielile guvernamentale totale sunt ridicate;

 Inflaţia a fost relativ mare, atingând nivelul de 7% între 2006 şi 2008 dar sub control;
 Investiţiile străine şi locale au beneficiat de un tratament egal;
 Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii judiciare şi
legislative, schimbărilor frecvente în legislaţie, precum şi proceselor birocratice
netransparente şi anevoioase;
 Reglementările financiare în România sunt în mare parte la nivelul standardelor
internaţionale;
 Corupţia este foarte răspândită, România fiind pe locul 70 din 179 de ţări conform
Indexului de percepţie privind corupţia, realizat de Transparency International;
 Sistemul juridic este afectat de corupţie, ineficienţă şi supraîncărcare;
 Intrarea în Uniunea Europeană a reprezentat un câştig în lupta împotriva corupţiei;
 Reglementările privind legislaţia muncii sunt în continuare rigide. Costurile de
angajare, în afara cheltuielilor salariale, sunt ridicate, iar concedierea unui angajat
este dificilă.
5.3. Analiza poziţiei României în funcţie de Indexul Competitivităţii Globale

realizat de Global Competiveness Network din cadrul Forumului Economic Mondial.
Raportul Competitivităţii Globale (Global Competitiveness Report )

Schema nr. 5.3.1.
Cerinţe de bază
 Instituţii
 Infrastructură Economii bazate pe factorii
 Stabilitate macroeconomică de producţie
 Sănătatea şi educaţia primară
Creşterea eficienţei
 Educaţie superioară şi training
 Eficienţa pieţei de produse
 Eficienţa pieţei de muncă
Economii bazate pe eficienţă
 Complexitatea pieţei financiare
 Pregătirea tehnologică
 Dimensiunea pieţei
Inovaţie şi complexitate
 Complexitatea afacerilor Economii bazate pe inovaţie
 Inovaţia
Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, 2009, FEM
Schema 5.3.1. care stă la baza fundamentării Indexului Competitivităţii Globale (ICG)
arată că în primele etape de dezvoltare, economia statelor se bazează pe factorii de
producţie (factor-driven), iar ţările sunt competitive în funcţie de resursele de care
dispun: forţă de muncă necalificată şi resurse naturale. Companiile sunt competitive în
baza preţurilor, vând produse de bază sau mărfuri, iar productivitatea scăzută se
reflectă şi asupra salariilor scăzute.
37
Menţinerea competitivităţii în acest stadiu de dezvoltare implică, în primul rând, buna

funcţionare a instituţiilor publice şi private, o infrastructură dezvoltată, un cadru
macroeconomic stabil, precum şi o forţă de muncă sănătoasă şi cu cel puţin un nivel de
bază al educaţiei. Odată cu creşterea salariilor în urma dezvoltării, ţările trec într-un
alt stadiu de dezvoltare economică şi atunci este necesar un proces de producţie mai
eficient şi o calitate mai mare a produselor. În acest stadiu, competitivitatea se
bazează pe un nivel de educaţie mai ridicat, training, o piaţă de produse mai eficientă,
pe piaţa forţei de muncă, pieţe financiare mai complexe, existenţa economiei de scală
şi abilitatea de a implementa noi tehnologii.
În final, ţările trec în stadiul economiei bazate pe inovaţie, îşi permit susţinerea unor
salarii mai mari, un standard de viaţă ridicat doar dacă afacerile demarate sunt
competitive prin produse noi şi originale. La acest nivel, companiile concurează prin
inovaţie, prin dezvoltarea de produse noi şi diversificate utilizând cele mai complexe
sisteme de afaceri.
Din perspectiva acestui studiu România se încadrează astfel în profilul economiilor
conduse de orientarea către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare.
Tabel nr. 5.3.a. Poziţia României în funcţie de ICG 2009-2010
Ţara Clasament Scor

Elveţia 1 5.60
Statele Unite 2 5.59
Singapore 3 5.55
Suedia 4 5.51
Danemarca 5 5.46
Finlanda 6 5.43
Germania 7 5.37
Japonia 8 5.37
Canada 9 5.33
Olanda 10 5.32
Hong Kong SAR 11 5.22
Taiwan, China 12 5.20
Marea Britanie 13 5.19
Norvegia 14 5.17
Australia 15 5.15
Franţa 16 5.13
Austria 17 5.13
Belgia 18 5.09
Coreea 19 5.00
Noua Zeelandă 20 4.98
România 64 4.11
Sursa: Indexul Competitivităţii Globale, FEM, 2009
După cum se poate observa din tabelul 5.3.a România se situează pe poziţia 64 dintre
cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte despărţind-o de cea mai bine
plasată ţară, respectiv Elveţia. De altfel, ce se poate de asemenea nota din acest tabel
este şi relativa apropiere la nivelul ţărilor care s-au plasat pe primele 20 de poziţii ale
clasamentului, fapt subliniat de amplitudinea mică de variaţie a scorului obţinut,
practic aproximativ 0,5 puncte desparte Elveţia, cap de listă, de Noua Zeelandă, de pe
locul 20 în acest clasament.
38
În mod indirect, această subliniere arată că România, în încercarea de a obţine o

poziţie mai bună în acest clasament mondial la capitolul indexul competitivităţii
globale, trebuie să facă faţă unui mediu foarte strâns concurenţial.
De altfel, o situaţie mai detaliată referitoare la România este oferită de datele şi

informaţiile structurate în tabelul 5.3.b.
Tabel nr. 5.3.b Situaţia României în funcţie de indicatorii analizaţi grupaţi pe categorii de cerinţe
Indicator Clasament Scor

Cerinţe de bază 86 4.1
Instituţii 84 3.7
Infrastructură 110 2.7
Stabilitate macroeconomică 75 4.6
Sănătate şi Educaţie primară 63 5.5
Creşterea eficienţei 49 4.3
Educaţie superioară şi training 52 4.3
Eficienţa pieţei de bunuri 61 4.2
Eficienţa pieţei muncii 79 4.3
Complexitatea pieţei financiare 56 4.4
Pregătirea tehnologică 58 3.8
Dimensiunea pieţei 41 4.5
Inovaţie şi complexitate 75 3.4
Complexitatea afacerilor 83 3.8
Inovaţie 70 3.1
În raport cu poziţia 63 de ansamblu în clasamentul global funcţie de ICG, România se

încadrează astfel în profilul economiilor conduse de orientarea către eficienţă,
corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare.
La analiza de structură pe indicatori şi categorii de cerinţe conforme cu metodologia

studiului, tabelul reliefează o serie de caracteristici proprii, şi anume:
- poziţia României variază foarte mult, respectiv de la locul 110 din cele 133 la
capitolul Infrastructură, până la poziţia 41 în acest clasament în ceea ce priveşte
Dimensiunea pieţei, e drept conferită de factorii demografici, geografici, practic
de potenţialul pieţei interne;
- cel mai mare scor (5,5) este obţinut de România la indicatorul Sănătate şi educaţie
primară, scor care o plasează totuşi doar pe poziţia 63 în clasamentul respectiv, în
timp ce, cele mai scăzute scoruri calculate sunt la Infrastructură 2,7 urmată de 3,1
pentru Inovaţie. Scorurile mici indică rămânerea în urmă la aceşti indicatori de
caracterizare a gradului de competitivitate globală şi explică poziţiile la urma
clasamentului, dar şi decalajul pe care România trebuie să-l înlăture în competiţia
pentru competitivitate globală;
- deşi scorul pentru Stabilitate macroeconomică este mai mare decât scorul mediu
de ansamblu al ţării, 4,6 puncte faţă de 4,1 pe total ICG, totuşi acest scor o
plasează doar pe poziţia 75.
Prin urmare, având în vedere caracteristicile proprii mediului economic şi de afaceri

din România, scoase în evidenţă prin intermediul ICG, în efortul său de a-şi mări
competitivitatea globală România ar trebui să acţioneze pentru recuperarea
decalajului care o separă de statele europene la capitole precum infrastructura fizică
de utilităţi publice, dar şi de bază materială pentru afaceri; inovaţia în economie;
39
consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi complexitatea afacerilor,

după cum se arată şi prin graficele următoare.
Grafic nr. 5.3.1 Comparaţie între România şi ţările din Europa
Media primelor 10 state din Europa
Romania
Institutii
7.0
Inovatie 6.0 Infrastructura
5.0
Complexitatea 4.0 Stabilitate
afacerilor 3.0 Macroeconomica
2.0
1.0 Sanatate si Educatie
Dimensiunea pietei 0.0
primara
Educatie superioara si
Pregatirea tehnologica
training
Complexitatea pietei Eficienta pietei de
financiare bunuri
Eficienta pietei muncii
Studiul ICG al FEM a prilejuit derularea unui sondaj de către organizaţia partener,
Grupul pentru Economie Aplicată (GEA) în mediul de afaceri românesc pentru
identificarea celor mai relevante categorii de probleme cu care se confruntă
companiile. De altfel, modelul interviului folosit este aplicat tuturor statelor cuprinse
în studiu şi permite diferenţierea categoriilor de factori de dificultate specifici fiecărui
mediu de afaceri analizat.
Grafic nr. 5.3.2 Cei mai problematici factori de dificultate pentru mediul de afaceri din România
40
Trebuie menţionat că dintr-o listă de 15 factori, respondenţii au fost solicitaţi să indice

cinci dintre cei mai problematici factori pentru afaceri în ţara lor şi să îi ierarhizeze de
la 1 (cel mai problematic) la 5. Cifrele de la capătul barelor din graficul 5.3.2 indică
ponderea răspunsurilor în concordanţă cu ierarhizarea făcută de respondenţi.
Referitor la factorii cei mai problematici care obstrucţionează, se poate observa din
graficul de mai sus că pe primul loc se situează reglementările de natură fiscală, care
generează o anumită incertitudine în mediul de afaceri.
România nu a avut o abordare consecventă în domeniul politicii fiscale pe termen lung.
Deşi ultimii 10 ani sunt caracterizaţi prin măsuri şi acţiuni orientate către simplificare,
accelerarea procedurilor administrative, promovarea investiţiilor străine directe şi alte
politici guvernamentale de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri, acestea
au fost frecvent revizuite, în special în domeniul reglementărilor fiscale şi de
procedură fiscală. Cu toate că legislaţia a fost reunită în Codul fiscal şi în Codul de
procedură fiscală în anul 2003, această reunire a prevederilor de politică fiscală nu şi-a
atins scopul de întărire a predictibilităţii şi a valabilităţii pe termen mediu şi lung a
reglementărilor în materie de taxe şi impozite.
Sub presiunea unor factori de natură politică sau sub presiunea exercitată de nevoia de
surse suplimentare la bugetul de stat ca urmare a crizei economice, Codurile au făcut
obiectul unor modificări anuale sau chiar mai frecvente, şi aceasta în pofida
principiului nemodificării politicilor fiscale în timpul exerciţiului financiar curent, ceea
ce s-a soldat cu impredictibilitate în mediul de afaceri, greutăţi în planificarea
financiară a afacerilor şi a condus la percepţia relevată şi prin acest studiu
internaţional. Frecventele schimbări şi nesiguranţa legată de acest subiect în zona
reglementărilor de natură fiscală sunt sever percepute ca factori de bruiaj mai mari
chiar decât nivelul propriu-zis al taxelor şi impozitelor.
Accesul la finanţare, birocraţia nefuncţională a instituţiilor guvernamentale,
răspândirea corupţiei, insuficienţa infrastructurii necesare pentru afaceri, calificările
scăzute ale resurselor umane figurează în lista motivelor de îngrijorare pentru mediul
de afaceri, chiar dacă într-o pondere mai redusă. Urmează lipsa de conştiinciozitate a
forţei de muncă şi etica muncii, reglementările protecţioniste şi rigide privind relaţiile
de muncă, precum şi nivelul scăzut al sănătăţii publice. Instabilitatea guvernamentală
care figura printre factorii perturbatori din studiile anilor anteriori se resimte la
nivelul percepţiei celor intervievaţi ca fiind restabilită după alegerile din anul 2009, iar
controlul criminalităţii nu pare să constituie un factor de risc pentru mediul de afaceri
din România.
Concluzii
Conform cu ICG România se încadrează astfel în profilul economiilor conduse de orientarea
către eficienţă, corespunzător unui nivel mediu de dezvoltare
 se situează pe poziţia 64 dintre cele 133 state care fac obiectul analizei, 1,5 puncte
despărţind-o de cea mai bine plasată ţară, respectiv Elveţia;
 în încercarea de a obţine o poziţie mai bună în planul competitivităţii globale
România trebuie să facă faţă unui mediu foarte strâns concurenţial;
 în efortul său de a-şi mări competitivitatea globală România ar trebui să acţioneze
pentru recuperarea decalajului care o separă de statele europene la capitole precum
infrastructura fizică de utilităţi publice, dar şi de bază materială pentru afaceri;
inovaţia în economie; consolidarea capacităţii instituţiilor, pregătirea tehnologică şi
complexitatea afacerilor;
 factorii cei mai problematici care induc dificultăţi în mediul de afaceri sunt:
instabilitatea reglementărilor de natură fiscală şi a politicilor publice.
41
5.4. Global Entrepreneurship Monitor (studiu de monitorizare a

antreprenoriatului la scară globală)
Impactul antreprenoriatului diferă în diferitele etape de dezvoltare a unei economii,

astfel:
1. Pentru economiile bazate pe factorii de producţie, atingerea cerinţelor de bază
reprezintă soluţia cheie pentru generarea de afaceri sustenabile care vor
contribui nu doar la activităţile economice locale, ci şi la educarea generaţiilor
viitoare.
2. Pentru ţările a căror economie se orientează şi se bazează pe eficienţă,
susţinerea economiilor de scală duce la creştere economică şi antreprenorială
în ramura tehnologică, creând astfel locuri de muncă.
3. Economiile bazate pe inovaţie stimulează dezvoltarea de noi produse şi
inventează în planul proceselor organizatorice, de vânzări, precum şi al
aranjamentelor de distribuţie.
În conformitate cu Studiul de monitorizare a antreprenoriatului la scara globală, acesta
reprezintă un mecanism cheie pentru dezvoltarea economică în fiecare etapă a
dezvoltării economice dintre cele trei stabilite prin Indexul Competitivităţii Globale şi
preluate şi de acest studiu.
De altfel, importanţa condiţiilor economice naţionale pentru dezvoltare, precum şi
modul sinergic în care contribuie la imprimarea unui anumit profil economic de
dezvoltare sunt redate sintetic în matricea de mai jos.
Stimularea Condiţii
Cerinţe de bază
eficienţei antreprenoriale
Economii bazate pe factorii de producţie Factor cheie Dezvoltare Faza incipientă
Economii bazate pe eficienţă Menţinere Factor cheie Dezvoltare
Economii bazate pe inovaţie Menţinere Menţinere Factor cheie
Grafic nr. 5.3.3 Evoluţia atitudinilor şi percepţiilor antreprenoriale în funcţie de stadiul de dezvoltare
a economiei şi comparaţia cu România
Atitudini si perceptii antreprenoriale
Economii bazate pe inovatie
20%
Oportunitati percepute 36% Economii bazate pe eficienta
14%
Romania
43%
Capacitatea perceputa 53%
27%
36%
Frica de esec 32%
53%
5%
Intentii antreprenoriale 19%
6%
Antreprenoriatul ca si 56%
71%
cariera 58%
64%
Statusul inalt asociat 70%
67%
45%
Atentia mass media 62%
47%
Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2008
42
Cu toate că atitudinile şi percepţiile faţă de antreprenoriat sunt destul de ridicate,

intenţia de implicare în activităţi antreprenoriale rămâne scăzută în multe ţări din
Europa, comparativ cu alte surse de venit.
Acest fenomen se datorează diferitelor caracteristici naţionale ce fac antreprenoriatul
mai puţin atractiv: reglementările administrative asociate cu începerea unei afaceri -
măsuri legislative privind forţa de muncă ce ar putea descuraja persoanele cu atitudini
pozitive faţă de antreprenoriat. Ţările a căror economie se bazează pe factorii de
producţie şi cele bazate pe eficienţă, cele cu procente ridicate privind „frica de eşec”
deţin procente scăzute privind intenţia antreprenorială.
În majoritatea ţărilor, „frica de eşec” este mai scăzută în rândul persoanelor care
întrevăd oportunităţi bune pentru începerea unei afaceri. Procentul persoanelor care
consideră că în ţara lor începerea unei afaceri reprezintă o opţiune dezirabilă pentru
carieră diferă în funcţie de cele 3 stări de dezvoltare economică. În medie, acesta este
mai mic în ţările mai dezvoltate şi se explică prin faptul că odată cu creşterea
economică apar mai multe oportunităţi de angajare.
Un alt indicator descrie statutul social asociat antreprenorilor de succes, respectiv
dacă sunt percepuţi sau nu ca şi modele de succes şi de urmat în societate. În medie,
oamenii atribuie un statut social mai ridicat doar antreprenorilor de succes.
Grafic nr. 5.3.4 Activităţi antreprenoriale3
Sursa: Global Entrepreneurship Monitor, 2008
Activitatea antreprenorială în faza incipientă (afacerile nou create sau cele având
între 3 şi 42 luni) tinde să scadă o dată cu dezvoltarea economică şi de asemenea, în
ţările a căror economie este bazată pe inovaţie există un nivel scăzut al
antreprenoriatului văzut ca o necesitate.
Demararea activităţii antreprenoriale motivată de identificarea raportului dintre
activitatea antreprenorială incipientă şi afacerile deja stabile, descreşte o dată cu
3
* Conform cu metodologia GEM: Activitatea antreprenorială incipientă se calculeaăa în funcţie de
indicatorii: crearea unei afaceri noi şi deţinerea unei afaceri.
** Motivaţia antreprenorială bazată pe necesitate sau pe oportunitate se calculează ca procent din
indicatorul: activitate antreprenorială incipientă
43
dezvoltarea economică. Dintre motivele suspendării unei afaceri, majoritatea

antreprenorilor au indicat: probleme financiare (un % mai mare în ţările bazate pe
eficienţă), lipsa profitului unei afaceri, probleme în obţinerea de finanţare (% mai mici
în ţările bazate pe inovaţie care au programe de finanţare mai dezvoltate). De
asemenea, au mai fost menţionate: oportunităţile de vânzare, pensionarea sau
problemele personale.
5.5. Global Investment Promotion Benchmarking - 2009
Un studiu asupra agenţiilor guvernamentale de promovare a investiţiilor (API), GIPB

dezvoltă un cadru de evaluare şi dezvoltare a capacităţii agenţiilor de a furniza
informaţii investitorilor străini aflaţi în căutarea oportunităţilor de investiţii. GIPB redă
procesul decizional al investitorilor străini atunci când aleg un site de specialitate.
Studiul a fost pilotat în 2005 de către Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor,

dar prima dată a fost demarat în 2006, acoperind 96 de ţări şi 29 de regiuni. În 2009,
GIPB analizează 181 de organizaţii naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând
astfel cel mai comprehensiv studiu de benchmarking în acest sens.
Rezultatele ne oferă o perspectivă directă asupra capacităţii de a facilita accesul la

informaţie precum şi o perspectivă indirectă asupra eficacităţii fiecărei organizaţii,
eficienţa managementului şi înţelegerea pieţei de investiţii străine directe.
GIP măsoară abilitatea organizaţiilor IPI de a întâmpina nevoile informaţionale ale
investitorilor aflaţi în faza de început a demarării investiţiilor.
GIP nu măsoară:
‐ Gradul de competitivitate al ţărilor în privinţa investiţiilor străine directe;
‐ Climatul de afaceri al ţărilor;
‐ Facilitările IPI la nivel de website;
‐ Serviciile IPI pentru investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi.
Studiul se bazează pe evaluarea website-urilor agenţiilor de promovare a investiţiilor

de către consultanţi independenţi. Sondaje anterioare au arătat că investitorii străini
utilizează website-ul agenţiilor atunci când se află în procesul de selecţie a regiunii în
care vor investi. Procentul companiilor care cred că site-ul unei agenţii este cel mai
eficient instrument de marketing a crescut la 56% în 2008, de la 34% în 2002.
Fiecare agenţie a fost analizată din perspectiva a 2 componente: evaluarea website-
ului şi gestionarea cerinţelor investitorilor. Website-urile au obţinut punctaje din
perspectiva a 106 întrebări. Prima componentă a studiului s-a realizat prin analiza
website-ului, iar a doua pe baza metodologiei „mistery shopping” prin evaluarea
gestionării a 2 cerinţe: prima cu privire la o companie producătoare de băuturi, iar a
doua la o companie de software.
Pentru a înţelege în ce măsură API reuşesc să atingă obiectivul de a-şi promova

website-ul, GIP evaluează fiecare site în funcţie de 4 mari caracteristici, fiecare având
anumite ponderi în scorul final:
1. Arhitectura informaţiei (10%): layout-ul şi organizarea informaţiei în website
şi gradul în care site-ul foloseşte o structură consistentă şi logică care permite
utilizatorilor să identifice rapid informaţiile cheie.
 Structura accesibilă (10%) – interfaţa paginii principale pe un PC
standard şi dacă este necesară folosirea în exces a butoanelor scroll
pentru vizualizarea întregii informaţii.
 Uşurinţa navigării (70%) – site-ul foloseşte bare de navigare şi este
uşor să navighezi de la o pagină la alta.
44
 Funcţionalitatea site-ului (20%): site-ul evidenţiază domeniile cheie,

se poate vizualiza într-un format standard, iar link-urile şi informaţia
grafică funcţionează.
2. Design (10%): interfaţa generală şi modul de citire a unui website.
 Aparenţa: (10%) – felul în care arată site-ul, atracţie şi consistenţă
vizuală a paginilor.
 Folosirea elementelor grafice (30%): site-ul foloseşte elemente grafice,
imagini sau hărţi pentru indicarea infrastructurii în locaţii specifice.
 Uşurinţa citirii (60%) – culorile şi fonturile alese facilitează citirea.
Mărimea fontului este potrivită, titlurile sunt scurte şi prietenoase
pentru utilizator.
3. Conţinut (50%): cât de relevante şi exacte sunt informaţiile despre ţări sau
sectoare pentru investitorii străini? Gradul în care un site deţine un conţinut
relevant, corect, actual şi uşor de accesat de către potenţialii investitori.
 Claritatea scopului (15%) – site-ul specifică pe prima pagina locaţia
sa - ca şi destinaţie pentru investiţiile străine, precum şi serviciile IPI
pentru investitori.
 Informaţii principale (20%) – acumularea de informaţii relevante şi
utile pentru afacerile străine.
 Informaţii specifice fiecărui sector (35%) – acumularea de informaţii
în funcţie de sectoare de afaceri, consistenţa informaţiei în termeni
de profunzime şi calitate.
 Credibilitatea informaţiei (10%) – folosirea datelor statistice pentru
argumentare, indicarea unor surse credibile şi actuale.
 Actualitatea informaţiei (10%) – informaţii actuale despre
evenimente sau ştiri legate de investiţii
 Descărcarea (5%) – opţiunea de a descărca rapoarte sau prezentări
din site.
 Accesibilitate internaţională (5%) – folosirea limbii engleze şi a altor
limbi de circulaţie internaţională iar informaţiile sunt consecvente în
fiecare limbă utilizată.
4. Eficacitatea de promovare (30%): în ce măsură website-ul reuşeşte să
promoveze locaţia pentru investiţii şi serviciile IPI pentru investitori.
 Proeminenţa site-ului (15%): site-ul se poate identifica uşor la
căutarea pe internet.
 Roluri corporative şi suport (15%): website-ul a stabilit în mod clar
rolul organizaţiei şi a serviciilor furnizate, incluzând metode clare
de accesare a informaţiilor ulterioare şi suport.
 Informaţii de contact (25%) – site-ul furnizează cât mai multe date
de contact.
 Eficacitatea de promovare (45%) – modul în care site-ul reuşeşte să
promoveze locaţia pentru investitori.
Cadrul GIP de evaluare a modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici

5. Disponibilitate şi contact (10%): gradul în care un investitor poate să identifice
specialiştii pe care îi pot contacta atunci când au nevoie de mai multe
informaţii, precum şi dacă API a fost uşor de contactat din perspectiva unui
client.
5.1. Disponibilitatea online (30%) - uşurinţa găsirii website-ului.
5.2.Detaliile de contact (70%) - modul în care pot fi găsite datele de contact
de către un potenţial investitor, dacă ele au fost uşor de identificat şi sunt
corecte.
45
6. Receptivitatea şi rezolvarea cerinţelor (15%): în ce măsură personalul IPI se

implică în rezolvarea cerinţelor unui investitor. Uşurinţa cu care un investitor
poate comunica cu o agenţie, precum şi abilitatea agenţiei de a se implica într-
un mod profesional şi de a furniza informaţiile necesare.
6.1.Gradul de răspuns la email şi telefon (40%) - API deţine sisteme
interne de contact, răspunde la cerinţele clienţilor pe website sau prin
contact direct.
6.1. Rezolvarea cerinţelor prin email (10%) - modul în care API răspunde
la întrebările iniţiale primite prin email; corespondenţa prin email
este legată de cerinţele clientului despre proiect şi indică o imagine
profesională a agenţiei în faţa clientului.
6.2. Rezolvarea cerinţelor la telefon (10%) - comunicarea de prim nivel
este asigurată de angajaţi care se ocupă de cerinţele clienţilor într-
un mod competent.
6.3. Competenţă în rezolvarea cerinţelor şi modul de răspuns (40%) –
agenţiile au arătat că responsabilii de proiect cunosc cerinţa originală a
clientului şi sunt dispuşi şi capabili să aloce timp pentru a răspunde
cerinţelor. De asemenea se analizează modul în care responsabilii de
proiect administrează cerinţele şi finalizează proiectul conform
deadline-ului.
7. Răspunsul (55%): cât de relevant, detaliat sau profesional este răspunsul API la
cerinţe specifice.
7.1. Forma răspunsului (5%) – API a furnizat un răspuns final care a fost
prezentat în mod clar, de preferat într-un singur document printr-un
software adecvat.
7.2. Branding-ul răspunsului (5%) – informaţiile primite au fost
consistente şi au format o imagine în faţa clientului.
7.3. Organizarea răspunsului (5%) – răspunsul a inclus o scrisoare de
prezentare, o pagină de conţinut, introducere, precum şi alte titluri
relevante pentru proiect.
7.4. Calitatea răspunsului (55%) – API a reuşit să răspundă fiecărei
probleme a clienţilor şi a oferit răspunsuri specifice nevoilor fiecărui
client.
7.5. Credibilitatea răspunsului (10%) – în răspunsul acordat clienţilor s-au
folosit date comparative, studii bine documentate sau testimoniale.
7.6. Studii de caz (20%) – API a expus motivul pentru care regiunea lor
corespunde cerinţelor clientului.
8. Relaţionarea cu investitorii (20%): acţiunile realizate de API după rezolvarea

cerinţelor clienţilor: în ce măsură reuşeşte să transforme interesul unui
investitor în acţiune.
8.1. Follow Up (100%) – gradul în care API a urmărit stadiul proiectului
clienţilor, după trimiterea informaţiilor cerute, precum şi iniţiativa de a
oferi informaţii adiţionale pentru începerea proiectului.
Cele mai bune practici şi bune practici ale agenţiilor de promovare a investiţiilor
Un scor mai mare de 81% indică cele bune practici, iar un scor între 61% - 80% indică
bune practici.
Cele mai bune practici în Indice de

ţările din OECD Performanţă
Austria 88.6%
Danemarca, Copenhaga 83.3%
Suedia 82.8%
46
Germania 82.2%
Canada 82%
Scoţia (Marea Britanie) 81.8%
Manchester (Marea Britanie) 81.3%
Marea Britanie 81.2%
Franţa 81.1%
Bune practici în ţările din Indice de

Europa şi Asia Centrală Performanţă
Letonia 80.4%
Lituania 73.9%
Turcia 73.1%
Croaţia 69.7%
Cipru 67.9%
Serbia 67.4%
Moldova 66%
Polonia 64.6%
Armenia 63.3%
Macedonia 63.2%
România 61.7%
România este reprezentată pentru acest studiu prin Agenţia Română pentru
Investiţii Străine www.arisinvest.ro. În urma analizei de website, aceasta a obţinut
un scor de 61.7%, situându-se în cadrul modelelor de bune practici.
Studiu de caz: Austria, statul cu cea mai bună performanţă.
Agenţia Austriacă pentru Afaceri a obţinut în acest studiu cel mai bun punctaj
comparativ cu celelalte state. A furnizat de-a lungul timpului servicii foarte bune,
deoarece a investit timp şi resurse pentru instruirea personalului, iar la rândul său
personalul a depus eforturi în cercetare, expertiză şi dezvoltarea de materiale de
interes pentru investitorii străini. Website-ul agenţiei: www.aba.gv.at oferă conţinut
disponibil în mai multe limbi şi cel mai important descrieri concise despre fiecare
sector, broşurii care pot fi descărcate împreună cu informaţii cheie despre diferite
domenii de interes pentru investitori.
Secţiunea de <informaţii cheie> furnizează statistici comparative care duc la

creşterea credibilităţii Austriei, ca ţară potrivită pentru investiţii străine.
Administrarea cerinţelor vizitatorilor a fost excelentă, dar nu pentru că a furnizat cele
mai bune răspunsuri, ci pentru că personalul a fost foarte bun la capitolul management
de proiect, a răspuns rapid la cerinţe, a reuşit să rezolve cerinţe la telefon, furnizând
informaţiile cheie. Comparativ cu alte agenţii, Agenţia austriacă a demonstrat
excelente servicii de relaţii cu publicul (customer care). Una dintre puţinele agenţii
care verifică dacă răspunsul a fost primit, dacă investitorul a primit informaţiile
necesare şi dacă mai existau informaţii pe care ar fi putut să le ofere. Agenţia
austriacă a fost cea mai performantă pentru că a oferit potenţialilor investitori -
servicii de valoare.
Concluzii
Deşi atitudinile faţă de antreprenoriat sunt pozitive, totuşi intenţia de demarare a unei afaceri
rămâne scăzută în multe ţări din Europa. Acest fapt se datorează reglementărilor
administrative ce privesc începerea unei afaceri şi a ceea ce se numeşte „frica de eşec”;
47
“Frica de eşec“ este mai scăzută în rândul persoanelor ce sunt în măsură sa întrevadă
oportunităţi;
Cu toate acestea, activitatea antreprenorială tinde să scadă odată cu dezvoltarea economică,
ceea ce conduce la slăbirea iniţiativei private în domeniul economic, cu repercusiuni pe termen
lung asupra competitivităţii economiei în ansamblul său.
În economiile orientate către inovaţie spiritul antreprenorial scade datorită oportunităţilor de
angajare mai mari.
48
6. Capitol 4. Bune practici internaţionale pentru îmbunătăţirea şi

dezvoltarea mediului de afaceri
Agenda Lisabona a fost cel mai important proiect european de dezvoltare,

reprezentând reflectarea gândirii strategice pentru economie şi societate la nivel
comunitar, alături de Strategia de Dezvoltare Durabilă (Göteborg). Gândită iniţial
pentru a ajuta Europa să devină „cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere”
până în 2010, Agenda Lisabona a suferit în martie 2005, la jumătatea perioadei de
implementare, o revizuire prin care accentul a fost mutat pe creşterea economică
bazată pe progres tehnologic şi pe ocuparea forţei de muncă. Totodată, Comisia
Europeană şi Consiliul au identificat un set de indicatori de monitorizare a progresului,
dintre care 14 reprezintă o listă scurtă de indicatori cheie pentru Lisabona/Göteborg,
împărţiţi în şase grupe reprezentative: context economic, ocuparea forţei de muncă,
inovare şi cercetare, reformă economică, coeziune socială şi mediul înconjurător.
Începând cu anul 2009, UE a fost preocupată de pregătirea unor documente de
planificare strategică pentru următorul orizont de timp. Astfel, a apărut documentul
cunoscut deja sub numele Strategia 2020.
În acest context Strategia 2020 a devenit un reper european pe termen lung pentru
Strategia guvernamentală de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din
România
Ţările membre s-au antrenat în procesul participativ de definire a viitoarei strategii la
nivelul Uniunii iar, pe de altă parte, au continuat acest proces de planificare strategică
la nivel de ţară. România îşi înscrie eforturile pe linia acestor preocupări. Strategia
europeană pentru următorii 10 ani apare pe fondul crizei economice profunde şi a
intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra
utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei.
Strategia se doreşte a fi o soluţie pentru ieşirea din actuala criză, prin acţiuni la nivel
comunitar ajungându-se la transformarea UE într-o economie - a secolului XXI -
inteligentă, sustenabilă şi incluzivă, care să conducă la creşterea ocupării pe piaţa
muncii, a productivităţii şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale.
Strategia pentru Europa la orizontul anilor 2020 vizează creşterea inteligentă,
sustenabilă şi incluzivă – abordând trei priorităţi interconectate, care îşi propun să
definească viziunea comunitară asupra economiei sociale de piaţă pentru secolul XXI,
respectiv:
1. creştere inteligentă 4 : dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi
inovare;
2. creştere sustenabilă 5 : promovarea unei economii mai ecologice şi mai
competitive, care să utilizeze mai eficient resursele;
3. creştere incluzivă6: promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care
să genereze coeziune socială şi teritorială.
4
Creşterea inteligentă presupune consolidarea cunoaşterii şi inovării ca motoare ale creşterii economice
viitoare. Acest lucru necesită: îmbunătăţirea calităţii educaţiei, consolidarea performanţelor Uniunii în
materie de cercetare, promovarea inovării şi transferului de cunoaştere în UE, utilizarea deplină a TIC,
asigurarea că ideile inovatoare pot fi transformate în produse şi servicii noi care generează creştere
economică, locuri de muncă de calitate, susţinerea abordării provocărilor la nivel european şi global.
5
Creşterea sustenabilă înseamnă realizarea unei economii bazate pe o utilizare eficientă a resurselor
sustenabile şi competitive, exploatând poziţia Europei de lider în cursa pentru dezvoltarea de tehnologii
mai ecologice şi mai curate, îmbunătăţirea utilizării resurselor, accelerarea răspândirii reţelelor
inteligente si de anvergură, precum şi pentru consolidarea avantajelor competitive ale întreprinderilor
europene, în special în domeniul producţiei şi în sectorul IMM-urilor.
6
Creşterea incluzivă presupune dezvoltarea competenţelor cetăţenilor, prin asigurarea unui nivel
ridicat al ocupării forţei de muncă, investirea în competenţe, combaterea sărăciei şi modernizarea
pieţelor forţei de muncă, formare profesională, precum şi prin modernizarea sistemelor de protecţie
49
Dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare. Ţintele pentru anul

2020 vor putea fi atinse numai într-un Spaţiu European al Cercetării eficient, eficace şi
cu finanţare adecvată. Politicile educaţionale (inclusiv cele de promovare a învăţării
pe tot parcursul vieţii şi a educaţiei informale şi non-formale) vor trebui reformate.
Sistemele de educaţie necesită modernizări la toate nivelurile, astfel încât
randamentul lor să crească şi să conducă la o mai mare mobilitate educaţională şi
profesională. Trebuie întreprinse măsuri în vederea creării unei veritabile pieţe unice
on-line, bazate pe internet de bandă largă, pentru ca beneficiile economiei digitale să
fie folosite la potenţialul lor maxim. Iniţiativele din cadrul acestei priorităţi vor
aparţine atât Uniunii, cât şi statelor membre şi regiunilor.
Dezvoltarea unei economii sustenabile şi competitive. Noua economie a UE va trebui
să facă faţă constrângerilor impuse de creşterea preţurilor la energie, de concurenţa
tot mai mare pentru resurse şi pieţe, dar şi cerinţelor pentru un nivel scăzut al
emisiilor de carbon. În acest scop, sunt necesare folosirea adecvată şi eficientă a
materiilor prime, precum şi creşterea productivităţii muncii, prin reducerea presiunii
asupra resurselor. Politica industrială trebuie să aibă o nouă abordare prin punerea
accentului pe sustenabilitate, restructurare, inovare, dezvoltarea spiritului
antreprenorial şi noi competenţe, astfel încât să poată contribui efectiv la creşterea
economică şi crearea de locuri de muncă.
Promovarea unei economii cu grad înalt de ocupare, care să genereze coeziune
socială, economică şi teritorială. Beneficiile economiei bazate pe cunoaştere depind
de contribuţia directă a forţei de muncă, ale cărei competenţe constituie un element
central pentru creşterea economică europeană. Acţiunile subsumate acestei priorităţi
vizează modernizarea şi consolidarea sistemelor de protecţie socială şi a celor de
educaţie şi formare profesională în scopul reducerii şomajului, creşterii participării la
piaţa muncii şi a gradului de responsabilitate socială corporativă a comunităţii de
afaceri. De asemenea, în scopul implementării acestei priorităţi, este foarte
importantă asigurarea accesului la facilităţile de creştere a copilului şi la asistenţă
pentru persoanele aflate în întreţinere.
În următorul deceniu, flexisecuritatea va ocupa un loc important în cadrul politicilor
UE, fiind instrumentul care răspunde cel mai bine provocărilor impuse de locurile de
muncă ce necesită competenţe noi. La rândul său, mobilitatea ocupaţională trebuie să
contribuie la o mai bună corelare a cererii şi ofertei pe piaţa muncii, dar şi la
asigurarea necesarului de noi competenţe recunoscute. Eforturi majore trebuie depuse
pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi reducerea inechităţilor privind
accesul la sistemele de sănătate. În aceeaşi măsură, este foarte importantă
capacitatea statelor membre de a face faţă provocării generate de fenomenul
îmbătrânirii populaţiei.
Pentru orizontul de timp 2020, se propune un set de cinci ţinte-cheie:
- Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani trebuie să crească de la
nivelul actual de 69%, la cel puţin 75%;
- Nivelul investiţiilor în cercetare şi dezvoltare trebuie să atingă 3% din PIB-ul
UE;
- Atingerea obiectivului „20/20/20” (sau 30/20/20, în cazul respectării
anumitor condiţii) referitor la schimbările climatice şi energie;
- Rata părăsirii timpurii a şcolii să ajungă sub 10%, iar ponderea populaţiei
tinere care va fi absolvit învăţământul terţiar să fie de cel puţin 40%;
socială, în scopul construirii unei societăţi coezive şi sprijinirii cetăţenilor în anticiparea şi gestionarea
schimbărilor.
50
- Numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie trebuie redus cu 20 de

milioane.
Comisia Europeană propune ca aceste ţinte-cheie interdependente să fie transpuse
de către Statele Membre în ţinte naţionale specifice şi linii de acţiune, cu luarea în
considerare, desigur, a situaţiei economice proprii fiecărui Stat Membru.
De remarcat este faptul că atingerea acestor ţinte depinde de asigurarea unui
puternic spirit coordonator/leadership, de existenţa unui angajament politic ferm,
precum şi a unui mecanism eficient de implementare atât la nivelul UE, cât şi al
Statelor Membre.
Pentru garantarea implementării cu succes şi la termen a strategiei EUROPA 2020,
Comisia anunţă un set de 7 iniţiative-fanion 7 (flagship initiatives) care vizează:
inovarea, educaţia, societatea digitală, schimbările climatice şi energie,
competitivitatea, ocuparea forţei de muncă şi formarea de competenţe,
combaterea sărăciei.
Concomitent, Comisia intenţionează să consolideze toate politicile comunitare,
actele legislative, o serie de instrumente-cheie (piaţa internă, politica industrială,
agenda economică externă a UE), precum şi instrumentele financiare, în scopul
concentrării asupra implementării obiectivelor strategiei EUROPA 2020.
Mai mult, urmărirea obiectivelor noii strategii trebuie să se bazeze pe o strategie
credibilă de ieşire din criză, în ceea ce priveşte politicile bugetare şi monetare, dar şi
pe sprijinul direct acordat de către guverne sectorului economic, în special sectorului
financiar. Consolidarea coordonării politicilor economice, îndeosebi în cadrul zonei
euro, va fi de natură să asigure ieşirea cu succes din criză.
În privinţa cadrului de guvernare, strategia EUROPA 2020 are nevoie de obiective clar
definite şi măsurabile, pentru evaluarea corectă a progreselor. De aceea, strategia va
fi organizată pe o abordare tematică şi pe o monitorizare de ţară mult mai precisă. În
acest context, atât evaluarea, cât şi raportarea asupra strategiei EUROPA 2020
(componenta de reforme structurale) şi asupra Pactului de Stabilitate şi Creştere
(componenta de macrostabilitate şi finanţe publice) se vor desfăşura simultan.
Totodată, se remarcă delimitarea clară a competenţelor diferiţilor actori implicaţi în
procesul de implementare a strategiei. Astfel:
- Consiliul European va avea deplina responsabilitate şi va reprezenta
punctul focal al noii strategii;
- Comisia Europeană va monitoriza progresele în atingerea ţintelor, va
facilita schimbul de bune practici în materie de politici;
- Parlamentul European, co-legislator, va avea rolul cheie în mobilizarea
cetăţenilor;
- Alte părţi interesate şi societatea civilă cum ar fi Comitetul Economic şi
Social, precum şi Comitetul Regiunilor, ar trebui implicate mai mult, iar
toate Statele Membre ar trebui să dezvolte parteneriate la care să fie
asociate parlamentele naţionale, instituţiile regionale şi locale, precum şi
partenerii sociali, reprezentanţii societăţii civile, mai ales în procesul de
elaborare şi implementare a noii strategii.
7
RepPerm a tradus termenul prin linii de acţiune, dar într-o Decizie a COM publicată în Jurnalul Oficial L
63/ 25, este folosită expresia generică “iniţiativă-fanion”.
51
6.1. Cadrul strategic pentru politici publice de susţinere a dezvoltării mediului de

afaceri
Adoptarea cadrului strategic pentru susţinerea dezvoltării de ansamblu sau a unui
anumit sector este o funcţie a aparatului guvernamental şi a celui legislativ din fiecare
ţară. Pentru fundamentarea noilor reglementări se porneşte de la dezideratele sociale
prezente şi de perspectivă. Proiectele de reglementări se supun spre dezbatere publică
de către iniţiator însoţite de o expunere de motive de fundamentare şi analize ex-ante
cu privire la impact.
Cât priveşte mediul de afaceri din România, după cum s-a văzut şi din analiza
comparativă în baza studiilor internaţionale, în ciuda eforturilor continue de
îmbunătăţire a cadrului de reglementare, antreprenorii din România încă dau vina pe
birocraţia excesivă ca fiind una din îngrădirile majore pentru conducerea unei afaceri,
în special pentru aceia care doresc să funcţioneze şi să se dezvolte. În general,
reglementarea nu este diferenţiată în conformitate cu mărimea companiei, şi astfel
deseori aceasta afectează în mod disproporţionat întreprinderile mici.
Uniunea Europeană încurajează autorităţile publice să „gândească în primul rând la
scară mică”, atunci când proiectează diferitele tipuri de acte normative pentru a
păstra simplitatea reglementărilor, astfel încât conformarea să fie accesibilă tuturor
companiilor indiferent de categoria de mărime. Pentru a reduce povara administrativă,
o serie de State Membre, printre care şi Ungaria, exemplu pe care-l vom examina în
cuprinsul acestui subcapitol, au stabilit excepţii pentru IMM-uri sau au asigurat servicii
administrative pentru susţinerea acestora în procesul de conformare legislativă.
Totodată, din examinarea practicii internaţionale rezultă că pentru a asigura coerenţa
cadrului de reglementare este indicat ca autorităţile guvernamentale cărora le revine
sarcina iniţierii de acte normative în sectorul pentru care au responsabilitate, să
asigure ancore de susţinere a IMM-urilor în însăşi strategiile guvernamentale adoptate.
Pe de altă parte, practica internaţională reliefează că în procesul de adoptare al
reglementarilor iniţiatorii pun în mişcare un mecanism de consultare publică la care
mediul de afaceri este invitat să se implice încă din faza de formulare. De altfel,
implicarea pro-activă este preferabilă implicării reactive.
Elaborarea proiectelor de reglementări, în funcţie de importanţa şi complexitatea
acestora, reclamă o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru
cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale, a nevoilor şi priorităţilor la
care trebui să răspundă, precum şi a istoricului legislaţiei din acest domeniu.
Pentru stabilirea soluţiilor legislative preconizate prin noi reglementări se vor examina
şi vor fi avute în vedere reglementările comunitare în materie, precum şi prevederile
cuprinse în tratatele, acordurile internaţionale. Pentru alegerea unor soluţii judicioase
şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile (scenarii), evaluându-se efectele
previzibile ale soluţiilor preconizate.
Nu în ultimul rând, este necesar schimbul de experienţă şi alinierea la experienţele de
bună practică din alte ţări. Din această perspectivă a fost examinată experienţa din
Ungaria în materie de elaborare a documentelor strategice. Ungaria a fost mult timp
apreciată pe plan internaţional, ca un campion în domeniul dereglementării, al
simplificării şi creşterii greutăţii specifice a auto-reglementărilor.
52
6.1.1. Planificare strategică - experienţa din Ungaria
Analiza experienţei Ungariei reliefează o serie de iniţiative desfăşurate în anii de după

aderarea la Uniunea Europeană, eveniment care pentru Ungaria, alături de alte ţări din
Europa Centrală şi de Est: Polonia, Republica Cehă, Ţările Baltice, Slovenia, Slovacia şi
Malta, s-a produs la 1 Mai 2004.
În vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri, guvernul maghiar a adoptat mai multe
tipuri de documente strategice, şi anume:
 Programul pentru un mediu de afaceri prietenos intitulat „In tune with
Business”;
 Strategia pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în anii 2007-2012;
 Strategia pe termen mediu privind politica de promovare a cercetării
tehnologice şi inovării;
 Strategia pe termen mediu privind internaţionalizarea economiei Ungariei.
În elaborarea acestor documente strategice s-au avut în vedere două aspecte
metodologice, respectiv: i) asigurarea conformităţii cu Programul Cadru de
Convergenţă convenit cu Uniunea Europeană; ii) parcurgerea modelului cadru al
planificării strategice într-o manieră participativă, prin consultarea comunităţii de
afaceri şi a celei de consultanţă pentru dezvoltarea afacerilor.
În scopul facilitării diseminării de bune practici din ţări care prezintă similitudini sub
aspectul evoluţiei, statusului şi dezvoltării şi, prin urmare, a căror experienţă poate fi
relevantă pentru România, se prezintă în mod succint conţinutul acestor documente de
politică publică pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri în general, şi
a unor sectoare, precum cel antreprenorial şi al întreprinderilor mici şi mijlocii, în mod
particular.
Programul guvernamental „In tune with Business” pentru un mediu de afaceri mai
prietenos în Ungaria 8
Acest program a fost propus de către Departamentul pentru Mediul de Afaceri din
cadrul Ministerului Economiei și Transportului şi a fost adoptat de către Guvernul
Ungariei în aprilie 2007 împreună cu programul de dereglementare.
Obiectivul general al programului a vizat reducerea costurilor administrative de
conformitate pentru întreprinderi la un nivel de neevitat. Obiectivul programului este
aliniat la obiectivul din UE care îşi propune reducerea costurilor administrative de
conformitate cu 25% până în anul 2012.
Programul a avut la bază premisa costurilor administrative ridicate (aproape duble faţă
de media din UE) pentru asigurarea de către companii a conformităţii cu
reglementările în vigoare. Aceste costuri au fost estimate a se ridica la aproximativ
4,5-6,7% din PIB-ul Ungariei, în timp ce media în cele 25 de state ale UE la data
adoptării acestui program se estima la 3,5% din PIB global al acestora.
Programul cuprinde 33 de măsuri, grupate în mai multe categorii, astfel:
i. asigurarea transparenţei pieţei şi a competiţiei loiale (guvernanţă corporativă)
ii. condiţii financiare operaţionale
8
“In tune with Business” Programme for a business-friendly environment in Hungary, Ministry of Economy
and Transport, Hungary, 2008
53
iii. simplificarea înregistrării companiilor şi proceduri de raportare şi administrare

fiscală
iv. categoria punerii în aplicare a prevederilor privind securitatea şi transpunerea
în practică a prevederilor legilor şi altor reglementări
v. un număr de măsuri grupate în categoria „alte măsuri”
Acestui program i-a fost ataşat un plan de acţiune centrat pe următoarele tipuri de
intervenţii, astfel:
- Simplificarea regimului declaraţiilor fiscale şi de contribuţii prin consolidarea
sistemului de raportare şi plăţi, făcându-se uz de procedurile electronice de
declaraţii, raportare şi plată;
- Îmbunătăţirea procedurilor administrative prin eliminarea redundanţei şi
suprapunerilor în culegere de date, profesionalizarea aparatului birocratic şi
promovarea e-government;
- Reducerea lanţului de plăţi întârziate în economie, prin îmbunătăţirea
managementului datoriei, accelerarea plăţilor între operatorii economici, a
legislaţiei achiziţiilor publice;
- Accelerarea efectuării plăţilor din partea cumpărătorilor prin examinarea
oportunităţilor şi determinarea stabilirii prin lege a unor termene maxime de
scadenţă la plată;
- Accesibilitatea mai mare la informaţie pentru companii: informaţii despre companii
via Internet;
- Simplificarea şi accelerarea procedurilor legale de declarare a falimentului şi
lichidare, accelerarea procedurilor de faliment în cazul firmelor cu proprietar unic;
- Schimbări organizaţionale pentru o mai bună coordonare în ceea ce priveşte lupta
împotriva economiei subterane şi a corupţiei;
- Simplificarea procedurilor de înfiinţare a companiilor, în sensul de a accelera
procesul de înregistrare şi a face intrarea pe piaţă mai ieftină, concomitent cu
reexaminarea cerinţelor pentru capitalul de pornire minim impus de cadrul de
reglementare;
- Elaborarea de reglementări în domeniul furnizării de informaţii în scop de
transparenţă.
Lecţiile desprinse pentru factorii de decizie din Ungaria din elaborarea acestui program au
constat în:
i) necesitatea unei viziuni clare;
ii) identificare campionilor în structura guvernului pentru a-i folosi ca agenţi de
promovare a schimbărilor necesare;
iii) mecanisme de consultare publică şi parteneriate stabile cu comunitatea de afaceri
şi partenerii sociali;
iv) angajament pe termen lung în implementare;
v) monitorizarea şi măsurarea impactului implementării strategiilor;
vi) profesionalizarea continuă a personalului din structurile guvernamentale
responsabile.
În ceea ce priveşte Strategia pentru dezvoltarea sectorului IMM în intervalul 2007-

20139 aceasta s-a bazat pe o serie de principii considerate drept piloni, şi anume:
9
Strategy for the development of small and medium sized enterprises , 2007-2013, Ministry of Economy
and Transport, Republic of Hungary
54
- îmbunătăţirea şi simplificarea cadrului de reglementare

- diversificarea surselor de finanţare
- accesul la cunoaştere (dezvoltarea de abilităţi antreprenoriale şi dezvoltarea
resurselor umane, în general)
- dezvoltarea infrastructurii (bazei materiale şi de sprijin) pentru IMM.
Obiectivul general al strategiei îl reprezintă îmbunătăţirea performanţelor economice
şi financiare ale IMM. La stabilirea acestui obiectiv s-a avut în vedere că dezvoltarea
economică de ansamblu a Ungariei poate fi susţinută numai într-o structură sănătoasă
bazată pe îmbunătăţirea performanţelor economice ale întregului spectru de IMM.
Obiectivele orizontale ale acestei strategii sunt: extinderea posibilităţilor de
angajare şi crearea de noi locuri de muncă în sectorul IMM, creşterea productivităţii
muncii, integrare în economia globală şi, nu în ultimul rând, întărirea cooperării între
firmele din sectorul IMM.
În timpul pregătirii şi implementării au fost identificate o serie de premise de bază,
astfel:
- abordarea funcţională, însemnând ca în formularea şi promovarea politicilor
publice accentul să fie pus pe funcţii de îndeplinit şi nu pe organizaţii, instituţii.
- sustenabilitatea este importantă din punct de vedere al independenţei
implementării în raport cu finanţarea oferită de diferiţi donatori. De asemenea,
este privită şi sub aspectul tehnic, al stimulării serviciilor orientate către nevoile
clienţilor.
- crearea de capacitate administrativă şi dezvoltare instituţională – înfiinţarea şi
dezvoltarea de structuri instituţionale capabile să opereze de sine stătător.
- coordonare bazată pe mecanisme de piaţă: coordonarea în piaţă, competiţia şi
punerea în aplicare a constrângerilor de eficienţă vor favoriza creşterea producţiei
cu valoare adăugată mare, ca măsură a succesului întreprinderilor.
Documentul de strategie a fost adoptat în şedinţa din 10 octombrie 2007 a Guvernului
Ungariei.
Lecţii desprinse
Intervenţia statului s-a bazat pe un grup de instrumente care au servit atingerii obiectivului
general şi a celor orizontale, şi anume:
- măsuri de intervenţie menite să dezvolte un cadru de reglementare favorabil, de
îmbunătăţire a climatului general de afaceri;
- ajutoare de stat cu scopuri bine definite (alocate pe bază de competiţie atât din resurse ale
UE, cât şi bugetare de stat);
- instrumente financiare susţinute de stat (scheme financiare de micro-creditare, fonduri de
garantare, fonduri de tip equity, de capital de risc pentru produse şi proiecte inovative, de
foarte înaltă tehnologie etc.).
6.1.2. Principiile de Guvernanţă corporativă - piloni pentru cadrul legislativ de

reglementare a mediului de afaceri
Ultimii 20 de ani au fost marcaţi, printre altele, şi de un interes tot mai mare al
autorităţilor şi mediului de afaceri din diverse ţări, printre care şi România, pentru
reglementarea problematicii guvernanţei corporative (corporate governance).
55
Termenul de guvernanţă corporativă semnifică controlul administrării societăţilor

comerciale 10 , implicând de obicei supravegherea şi controlul de către proprietarii
acestora asupra modului de administrare din partea echipelor de management curent,
precum şi controlul rezultatelor unei companii.
Instituirea şi promovarea principiilor de guvernanţă corporativă sunt esenţiale pentru
dezvoltarea unui mediu de afaceri transparent, bazat pe competiţie liberă şi loială, pe
răspundere faţă de investitori şi responsabilitate socială în raport cu toate părţile
implicate.
Istoria recentă. Dezbaterea asupra acestei noi problematici a pornit din partea ţărilor
dezvoltate, precum Marea Britanie, Statele Unite şi Canada urmate îndeaproape de
alte state din UE, şi s-a transferat rapid către ţările în tranziţie cu economie
emergentă. Eforturile în direcţia adoptării de reglementări şi punerii lor în practică s-
au accentuat odată cu criza pieţelor financiare din Asia din anii 1996-1998. În fapt,
aceasta este borna de referinţă după care asistăm la dezvoltarea rapidă a acestui
concept devenit o preocupare constantă a organismelor financiare internaţionale,
precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare, dar şi a mediilor asociative ale comunităţii de afaceri,
precum şi a companiilor, în special al celor care se finanţau de pe piaţa de capital.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a iniţiat programe
speciale de cercetare, monitorizare şi asistenţă tehnică, preluând rolul de lider în
propunerea şi dezbaterea publică internaţională a acestui concept relativ nou şi cu
impact asupra climatului investiţional şi de afaceri. Astfel, OCDE a propus la nivelul
anului 1999 un prim set de Principii de guvernanţă corporativă. Ulterior ţările, printre
care şi România, au preluat aceste principii în legislaţia internă cu privire la înfiinţarea
şi funcţionarea companiilor, precum şi cea referitoare la reglementări pe piaţa
valorilor mobiliare.
Principiile OCDE au urmărit armonizarea şi integrarea experienţei ţărilor membre ale
organizaţiei, ale instituţiilor financiare şi economice internaţionale în cooperarea
globală, creşterea sectorului privat ca furnizor de capital pentru dezvoltare, piaţă şi
locuri de muncă, convergenţa intereselor pe pieţele interne şi internaţionale.
Guvernanţa corporativă a fost considerată ca o condiţie pentru stabilitate economică,
a remodelat percepţia investitorilor asupra reformelor economice din ţările aflate în
tranziţie, precum şi pentru reforma instituţională.
Principiile OCDE au fost dintre cele mai respectate pe plan internaţional, deoarece:
conduceau către obţinerea de informaţii de către toţi acţionarii interesaţi, avea drept
scop stabilirea de responsabilităţi echilibrate între principalele părţi implicate,
respectiv pe trilaterala - acţionariat, consilii de administraţie şi echipe de
management din cadrul companiilor.
România a fost preocupată încă de la începutul dezbaterii problematicii în plan
internaţional de introducerea şi promovarea guvernanţei corporative, fapt care a
implicat acţiuni pe cele cinci direcţii-cadru:
 Protecţia drepturilor acţionarilor, conform cu prevederile legale
 Tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor, inclusiv al celor minoritari sau străini
 Rolul acţionarilor majoritari şi încurajarea cooperării active dintre societăţi şi
acţionarii majoritari
 Transparenţa, oportunitatea şi acurateţea tuturor materialelor şi documentelor ce
privesc situaţia economico-financiară a societăţilor, performanţele patrimoniului şi
conducere
10
De la Plan la piaţă, Raportul privind dezvoltarea în lume publicat în 1996 pentru Banca Mondială de
către Oxford University Press
56
 Orientarea strategică a societăţilor comerciale, monitorizarea efectivă a

managementului de către consiliile de administraţie, precum şi răspunderile
consiliilor de administraţie faţă de societate şi acţionariat.
Urmărind obiective de natura: fundamentării pachetului legislativ, crearea de resurse
pentru economie, formarea capitalului autohton, informare şi transparenţă pentru
capitalul străin, România a adoptat pachetul legislativ, respectiv, Legea nr. 441/2006
privind modificarea şi completarea Legii 31/1990 cu privire la înfiinţarea şi
funcţionarea societăţilor comerciale şi Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital,
consolidată, încorporând principiile de guvernanţă corporativă, corespunzător
Directivelor UE în materie. De asemenea, monitorizarea acestei problematici cade în
răspunderea Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM), autoritate de
reglementare pe piaţa de capital din România.
De asemenea, mediul de afaceri din România a fost implicat în dezbaterea
problematicii guvernanţei corporative şi a beneficiat de acţiunile de informare şi
conştientizare publică conduse de către OCDE şi, în continuarea acestora a avut
preocupări de introducere a unor Coduri de Bună Guvernanţă Corporativă, respectiv
Codul Alianţei Strategice a Asociaţiilor de Afaceri (2000-2001), Codul de Transparenţă
al Bursei de Valori Bucureşti care a stat la baza înfiinţării categoriei Plus de companii
listate la Bursă11, precum şi unele preocupări pilot de transpunere în practică a unui
cod de bune practici la nivelul câtorva companii listate.
Deşi România a făcut o serie de paşi concreţi de acţiune şi chiar pionierat în anii 1999-
2001 în dezbaterea publică la nivelul cel mai înalt, şi a acumulat destulă experienţă
care ar putea să o califice la bune practici de împărtăşit altor ţări, totuşi nu este lipsit
de interes ca acest domeniu să fie reexaminat, iar strategia guvernamentală să
cuprindă măsuri de acţiune pentru îmbunătăţirea monitorizării implementării. Acest
demers se impune, pe de o parte, întrucât principiile nu sunt imuabile, după cum va
arata experienţa internaţională iar, pe de alta parte, contextul crizei economice
readuce în prim plan disfuncţii majore în modul de funcţionare al consiliilor de
administraţie, o serie de deficienţe în ceea ce priveşte modul în care se raportează
conducerea executivă a companiilor la acţionariat şi investitori, a transparenţei
informaţiei de natură publică etc.
Examinarea experienţei în materie de guvernanţă corporativă este un demers pe deplin
justificat şi în coerenţă cu programul de guvernare care pune accentul pe
diversificarea surselor alternative de finanţare a sectorului de afaceri, reducerea
dependenţei sectorului de afaceri şi a celui public de instituţia creditului bancar şi, nu
în ultimul rând, dezvoltarea pieţei de capital autohtone, pe toate segmentele, precum
şi consolidarea instituţiilor din piaţa de capital. Aspectele centrale ale guvernanţei
corporative, precum responsabilitatea membrilor consiliilor de administraţie faţă de
acţionari şi alinierea dintre interesele managementului, ale conducerii executive
curente şi cele ale investitorilor sunt de extremă actualitate pentru România. Acestea
vizează aspecte precum: obiectivele corporative, formarea, structura, componenţa,
responsabilităţile consiliilor de administraţie, cultura corporativă, managementul
riscurilor, politica de remunerare a membrilor consiliilor de administraţie, audit,
11
Astfel, prin înfiinţarea categoriei Plus “BVB vrea să dea valoare reală deţinerilor acţionarilor, precum şi
să întărească poziţia între instituţiile statului declara Stere Farmache, director general BVB. OCDE
recomanda respectarea standardelor de guvernanţă corporativă, recomandări pe care dorim să le aplicăm
şi noi. S-a constat că, acolo unde s-au aplicat aceste standarde, investitorii au plătit un preţ cu 15-20%
mai mare faţă de cel care l-ar fi plătit fără respectarea acestor standarde. Ceea ce înseamnă că guvernaţa
corporativă majorează valoarea unei societăţi, precum şi a investiţiei respective. Aceste standarde
presupun o transparenţă mult mai mare,..... BVB fiind preocupată de înfiinţarea unei noi categorii “Plus”
în care vor putea accede doar societăţile comerciale care aplică standardele de guvernanţă corporativă.
Deja există trei societăţi care şi-au manifestat interesul şi cred că acestea vor fi un bun exemplu pentru
celelalte în a aplica aceste standarde” Ziua 25.10.2001
57
transparenţă şi furnizare de informaţii către public, drepturile acţionarilor,

responsabilităţile acţionarilor.
Astfel, obiectivul corporativ constă în crearea pe termen lung de valoare de piaţă
(shareholder value) durabilă pentru companii. Fiecare companie trebuie să genereze în
timp o rată de recuperare a investiţiei peste costul de capital. Aceste obiective se pot
atinge numai prin administrarea efectivă a relaţiilor cu toate părţile interesate:
angajaţi, furnizori, clienţi, comunitatea locală unde funcţionează compania şi cea de
afaceri ca un întreg.
International Corporate Governance Network (ICGN)
Un exemplu de bună practică în materie de promovare a principiilor de guvernanţă
corporativă îl reprezintă înfiinţarea încă din 1995 a International Corporate
Governance Network (ICGN), reţea care a acţionat ca un catalizator al investitorilor
instituţionali, reprezentând acţionari, companii, intermediari financiari, mediul
academic şi alte părţi interesate în promovarea practicilor de bună guvernanţă
corporativă. Unul dintre obiectivele reţelei este să faciliteze dialogul internaţional pe
tema preocupărilor constante faţă de problematica guvernanţei corporative. Înaltele
standarde de guvernanţă corporativă, inclusiv dialogul între companii şi principalii lor
constituenţi reprezintă o precondiţie pentru competiţia liberă şi loială între companii
şi pentru ca economiile naţionale să prospere. ICGN consideră că este în interesul
public ca proprietarii, acţionarii, investitorii corporaţiilor să participe la conducerea
strategică a acestora.
ICGN a continuat practic procesul de actualizare şi adaptare a setului de principii de
guvernanţă corporativă la realităţile în continuă schimbare din economiile lumii şi în
anul 2009 a adoptat a III-a ediţie a principiilor de Guvernanţă corporativă.12
Principiile intenţionează să exprime cu claritate preocupările şi îngrijorările
investitorilor internaţionali cu privire la modul în care sunt conduse companiile în care
ei investesc şi exprimă în acelaşi timp angajamentul lor de a se implica în conducerea
strategică a acestora. Membrii ICGN recunosc că ei au drepturi şi obligaţii în calitate
de acţionari, iar Principiile conturează aceste responsabilităţi, precum şi aşteptările
investitorilor. Principiile sunt aplicabile de către companiile publice, în special de tipul
societăţilor deschise pe acţiuni, furnizându-le îndrumarea necesară de natură a
influenţa comportamentul investiţional al acţionarilor. Aplicarea principiilor de
guvernanţă corporativă se dovedeşte utilă pentru societăţile comerciale care urmăresc
atragerea de investiţii din partea comunităţii de investiţii internaţionale.
Nu în ultimul rând, aspecte ale Principiilor de guvernanţă corporativă sunt relevante
pentru guverne, legiuitori şi autorităţi de reglementare, operatori pe pieţele de
investiţii, firme de audit şi intermediari financiari. Buna guvernanţă corporativă joacă
un rol important în integritatea şi atractivitatea pieţelor de investiţii publice.
Principiile sunt definite la modul de a avea o aplicabilitate generală în toată lumea,
respectiv sub aspectul cadrului legislativ şi al regulilor de listare pe burse, dar sub ele
se întâlneşte o varietate de bune practici. Cu alte cuvinte, ele sunt linii directoare
globale care trebuie citite în paralel cu înţelegerea structurilor de afaceri şi a regulilor
locale care pot conduce către abordări particulare, specifice ale acestor concepte.
ICGN încurajează aplicarea cu flexibilitate şi înţelegere a circumstanţelor locale în
care funcţionează companiile individuale şi pieţele lor.
ICGN pleacă de la convingerea că dialogul dintre acţionari, pe de o parte, conducerea
executivă şi membrii consiliilor de administraţie (independenţi, cât şi executivi, cei
care au interese în interiorul companiei) pe de altă parte, este necesar pentru o
guvernanţă corporativă eficientă şi de natură a încuraja paşi ulteriori chiar pe acele
pieţe unde aceasta nu este atât de bine dezvoltată. Acest dialog implică o politică de
12
the ICGN Corporate Governance Principles: Revised (2009).
58
transparenţă şi de furnizare publică de informaţii, pe baze regulate, din partea

companiilor către mediul de afaceri.
Lecţii desprinse
 Promovarea principiilor de guvernanţă corporativă este extrem de importantă în
contextul Strategiilor de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri pe linia
dezvoltării pieţelor de capital şi diversificarea surselor alternative de finanţare pentru
afaceri;
 Guvernanţa corporativă trebuie să asigure cadrul pentru protecţia drepturilor
investitorilor/acţionarilor;
 Guvernanţa corporativă trebuie să asigure egalitatea de tratament a acţionarilor,
inclusiv a acţionarilor minoritari şi a celor străini. Toţi acţionarii trebuie să aibă
posibilitatea de a obţine despăgubiri efective pentru violarea drepturilor lor;
 Guvernanţa corporativă trebuie să recunoască drepturile acţionarilor în conformitate cu
cele prevăzute de lege şi să încurajeze cooperarea activă între companii şi investitori în
crearea de noi locuri de muncă, bunăstare pentru angajaţi şi sustenabilitatea financiară
a întreprinderii;
 Guvernanţa corporativă trebuie să asigure publicarea de informaţii veridice în mod
regulat, inclusiv situaţii financiare, indicatori de performanţă, structură de proprietate
şi conducere a companiei;
 Totodată Guvernanţa corporativă trebuie să asigure conducerea strategică a companiei,
care este ulterior efectiv transpusă în practică în viaţa de zi cu zi de către echipa de
management, echipă care este pe deplin răspunzătoare faţă de companie şi faţă de
acţionari;
6.2. Cadrul instituţional pentru susţinerea şi promovarea investiţiilor
Dezvoltarea mediului de afaceri nu se poate realiza în absenţa unor instituţii pentru

sprijinirea şi promovarea investiţiilor. Acest aspect a devenit atât de important, în
special pentru ţările în tranziţie către economia de piaţă liberă, astfel încât
indicatorul volumului investiţiilor străine directe a ajuns să caracterizeze
atractivitatea, potenţialul de dezvoltare şi chiar mediul de afaceri din ţările respective,
în ansamblu. De asemenea, se apreciază că în competiţia între ţări pentru a canaliza
un volum cât mai mare de investiţii directe, un rol esenţial îl joacă instituţiile publice
specializate. Fiecare ţară si-a dezvoltat în timp acest cadru instituţional care a reuşit
să joace rolul de atragere de investiţii directe şi de portofoliu către economiile
respective.
Astfel, în cuprinsul acestui subcapitol este redată în mod succint experienţa în
construcţia instituţională dintr-o serie de ţări.
Belgia
Agenţia Enterprise cu sediul la Bruxelles (Brussels Enterprise Agency - BEA) oferă
sprijin pentru lansarea de afaceri în Capitala Europei. Agenţia a fost înfiinţată de
autorităţile regionale pe principiul „one stop shop central”- punct central de servicii
integrate şi are menirea de a furniza asistenţă şi servicii de consultanţă pentru
companiile care doresc să se stabilească în capitala Belgiei. Agenţia pune la dispoziţia
investitorilor de afaceri străini sprijin în chestiuni vitale, precum: identificarea unei
locaţii pentru pornirea unei afaceri, în chestiuni de natură legislativă şi identificarea
de asistenţă financiară din surse publice disponibile.
59
Belgia are instituţii specializate şi la nivelul celor două regiuni, respectiv Flanders
Investment & Trade sprijină afacerile străine care urmăresc să se instaleze în Flandra,
zona de nord a Belgiei şi una dintre zonele cele mai favorabile pentru afaceri din
Europa. Această agenţie de sprijinire a comerţului şi investiţiilor are ca scop furnizarea
de orice tip de îndrumare şi consiliere fără a percepe nicio plată.
În Valonia, regiunea de sud a Belgiei, investitorii străini sunt primiţi şi sprijiniţi de
către Biroul pentru Investitori Străini (Office for Foreign Investors, OFI). În mod
identic, acest punct de servicii integrate (one stop shop) este parte componentă a
AWEX (Agence Wallonne à l'Exportation et aux Investissements étrangers), care
reprezintă agenţia de exporturi şi investiţii străine a Valoniei. Biroul pentru Investitorii
Străini este în măsură să sprijine şi să asiste investitorii din afara Belgiei la fiecare pas,
furnizând îndrumarea şi consilierea necesară sub toate aspectele proiectului
investitorului.
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

În acest stat funcţionează organizaţia guvernamentală cu denumirea UK Trade &
Investment (UKTI) care a fost înfiinţată cu scopul de a ajuta companiile care sunt
localizate în Marea Britanie să reuşească în economia globală şi asistă companiile din
afara Marii Britanii să aducă investiţii de înaltă calitate în această ţară.
UKTI poate furniza următorul tip de asistenţă şi sprijin:
 identifică parteneri de afaceri în Marea Britanie
 identifică surse de capital de risc (venture-capital) pentru începerea
funcţionării unei noi companii
 identifică informaţii, îndrumă şi pune la dispoziţie sfaturi şi recomandări în
ceea ce priveşte relocarea afacerilor în Marea Britanie.
Prin furnizarea acestui tip de asistenţă ajută companiile să-şi dezvolte afacerile în
Marea Britanie, în întreaga Europa, precum şi în restul lumii. Agenţia funcţionează în
cadrul Ministerului pentru Comerţ, Investiţii şi Mici Afaceri din Marea Britanie. Ca o
bună practică compatibilă şi transferabilă către România se remarcă una dintre cele
mai recente iniţiative ale UKTI cunoscută sub denumirea de Reţeaua de Ambasadori ai
Afacerilor (Business Ambasadors Network).
În cele ce urmează descriem pe scurt în ce constă această bună practică: lideri ai
comunităţii de afaceri şi personalităţi din mediul universitar îşi pun la dispoziţie
serviciile şi cunoştinţele pentru a promova Marea Britanie pe plan internaţional şi a
scoate în relief oportunităţile de investiţii şi comerţ pe care le oferă Regatul Unit.
Membrii acestei reţele de sprijin se focalizează pe ajutarea IMM-urilor care câteodată
întâmpină barierele cele mai mari în a accesa pieţele globale în competiţia lor cu
marile afaceri şi companii. Astfel, când Ambasadorii de Afaceri călătoresc în
străinătate, la cererea Guvernului, participă la întruniri de afaceri prioritare,
desfăşoară activităţi de lobby pentru accesarea pieţelor sau prezidează şi conduc
evenimente în sprijinul IMM-urilor.
De asemenea, ei efectuează deplasări speciale în străinătate sau conduc misiuni
economice ale Marii Britanii pentru sprijinirea afacerilor de dimensiuni mici. Nu în
ultimul rând, Ambasadorii din această reţea oferă experienţa lor de afaceri şi îşi pun la
dispoziţie cunoştinţele acumulate în diferite sectoare de activitate şi pe diferite pieţe
geografice.
Transferabilitatea şi succesul potenţial a unei astfel de acţiuni coordonate de MECMA,
respectiv prin Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine
(CRPCIS) este asigurată de faptul că se îndeplinesc o serie de condiţii prealabile pentru
aceasta, respectiv: România are un corp de oameni de afaceri de succes, cu reputaţie
60
şi notorietate internaţională, un corp academic de elită care manifestă empatie pentru

problematica antreprenorilor şi, nu în ultimul rând, o reţea internaţională vastă de
consulate economice în străinătate în subordinea MECMA, care ar putea fi antrenate în
acest exerciţiu.
Irlanda
Enterprise Ireland (EI) este agenţia guvernamentală responsabilă pentru dezvoltarea şi
promovarea afacerilor autohtone. Misiunea EI constă în accelerarea dezvoltării unor
companii irlandeze de clasă mondială în măsură a ocupa poziţii puternice pe pieţele
globale în scopul creşterii prosperităţii la nivel naţional şi regional. Agenţia Enterprinse
are o reţea extinsă de 31 birouri internaţionale şi de parteneri prin care asistă
companiile irlandeze să concureze şi să se dezvolte.
EI s-a specializat şi focalizat pe asistarea companiilor irlandeze pe cinci domenii de
activitate:
 stimularea exporturilor;
 investiţii în cercetare şi inovare;
 creşterea competitivităţii prin productivitate sporită;
 iniţierea de noi afaceri şi redimensionare;
 impulsionarea afacerilor regionale.
De asemenea, EI pune la dispoziţie asistenţă pentru companiile internaţionale care
sunt în căutare de furnizori irlandezi de înaltă clasă, precum şi pentru companiile din
străinătate care doresc să-şi extindă operaţiunile de afaceri în domeniul procesării
produselor alimentare şi băuturilor în Irlanda.
Franţa
Franţa este a doua destinaţie din lume în ceea ce priveşte dimensiunea investiţiilor
străine. În total, în această ţară deja funcţionează aproximativ 23.000 de companii cu
capital străin. Indiferent de sursa capitalurilor, toate companiile beneficiază de
aceleaşi reguli, reglementări, drepturi şi obligaţii, inclusiv în ceea ce priveşte ajutorul
de stat.
Invest in France Agency (IFA), Agenţia Franceză pentru Investiţii şi agenţiile de
dezvoltare regionale sunt instituţiile guvernamentale care sprijină investiţiile în Franţa.
Agenţia, prin experţii săi, furnizează informaţii detaliate cu privire la reglementări
legislative aplicabile domeniului de investiţii. De asemenea, prin reţeaua de parteneri
care include: bănci, instituţii financiare precum şi companii de contabilitate şi audit,
IFA este în măsură să ofere servicii specializate. Experţii IFA analizează măsura în care
companiile doritoare sunt îndreptăţite să primească ajutor de stat, identificând
avantajele financiare disponibile pentru proiectele de investiţii la nivel regional şi
naţional. IFA oferă asistenţa necesară pentru accelerarea procedurilor şi punerea în
legătură a investitorilor cu departamentele guvernamentale corespunzătoare. De
asemenea, poate asista în procesul de relocare a personalului angajat, inclusiv sub
forma sprijinului în întocmirea formalităţilor administrative. IFA poate pune în legătură
investitorii cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernamentali şi oficiali şi inclusiv
cu şefii de departamente regionale.
Spania
Spania oferă o altă experienţă în domeniul cadrului instituţional specializat pentru
promovarea şi atragerea investiţiilor care ar putea prezenta interes din punct de
vedere al transferabilităţii, mai ales în contextul constrângerilor bugetare generate de
criza economică asupra bugetului public.
61
La Sociedad Estatal para la Promoción y Atracción de las Inversiones Exteriores, S.A.,

este compania de stat pentru promovarea şi atragerea investiţiilor, companie publică
înfiinţată în baza art. 166 din Legea 33/2003 cu privire la deţinerile administraţiei
publice „Patrimonio de las Administraciones Públicas” (Public Administration Holdings)
şi în baza prevederilor secţiunii 2. b) al art. 3 din Legea 47/2003, din data de 26
noiembrie 2003, legislaţia privitoare la Bugetul general al statului. Compania pentru
promovarea şi atragerea investiţiilor funcţionează ca o societate cu răspundere
limitată. Înfiinţarea acestei societăţi a fost aprobată prin ordin ministerial la 22 iulie
2005 şi este parte a Secretariatului de Stat pentru Comerţ din cadrul Ministerului
Industriei, Turismului şi Comerţului.
Compania are următoarele obiective:
 să atragă investiţii străine focalizându-se pe ţări, sectoare de activitate şi
afaceri internaţionale cu cel mai mare potenţial de creştere;
 să promoveze un climat investiţional adecvat prin identificarea de nevoi
potenţiale ale investitorilor şi prin propunerea de măsuri corespunzătoare
pentru satisfacerea lor, să consolideze relaţiile cu instituţiile care intră în
contact cu investiţiile străine şi să exercite influenţă pentru dezvoltarea
infrastructurii şi alte mijloace în favoarea investiţiei străine;
 să contribuie la construirea imaginii Spaniei ca destinaţie competitivă şi în
continuă internaţionalizare, cu potenţial de resurse umane şi capabilităţi
tehnologice necesare pentru globalizarea economiilor şi a pieţelor;
 să impulsioneze iniţiativele, cu legătură directă sau complementară, în măsură
a promova şi atrage investiţii în Spania, precum şi de a coordona şi stimula un
climat investiţional corespunzător.
Cehia
În Republica Cehă funcţionează CzechInvest. Înfiinţată în anul 1992 de către Ministerul
pentru Industrie şi Comerţ al acestei ţări, Agenţia pentru Investiţii şi Dezvoltare a
Afacerilor îşi propune prin serviciile şi programele sale să contribuie la atragerea
investiţiilor străine şi la dezvoltarea companiilor cehe. Misiunea Agenţiei constă în
sprijinirea activităţilor de investiţii la cel mai înalt nivel al competenţelor, nu numai
prin furnizarea de informaţii şi servicii de consultanţă, ci şi prin asigurarea legăturii cu
fondurile structurale puse la dispoziţie de UE. De asemenea, CzechInvest promovează
Republica Cehă în străinătate şi acţionează ca un organism intermediar între Uniunea
Europeană şi IMM-uri în implementarea programelor operaţionale din cadrul fondurilor
structurale. CzechInvest are certificare pentru managementul calităţii emis de către
Quality Austria în conformitate cu standardul ISO 9001:2000.
CzechInvest este autorizată în mod exclusiv să primească solicitările pentru stimulente
de investiţii şi să le dirijeze către organismele guvernamentale competente. Aceasta
poate, de asemenea, să pregătească proiectul ofertelor de stimulente pentru investiţii
pe bază de asistenţă financiară nerambursabilă (grant). Totodată, în obiectul de
activitate al CzechInvest este inclusă responsabilitatea punerii la dispoziţia
potenţialilor investitori a unor date şi informaţii de actualitate cu privire la mediul de
afaceri, climatul investiţional şi oportunităţile de investiţii în Republica Cehă.
CzechInvest pune la dispoziţie, în condiţii de gratuitate, următoarele servicii:
 gamă cuprinzătoare de servicii pentru investitori, asistenţă pentru informaţii
integrale, stimulente pentru investiţii, identificarea proprietăţilor de afaceri,
localizarea furnizorilor autohtoni, alte servicii ulterioare;
 Dezvoltarea de infrastructură pentru afaceri;
 Accesarea fondurilor structurale.
62
Polonia
Şi această ţară oferă o bună experienţă de construcţie instituţională, mai ales prin
reţelizarea la nivel regional. De altfel, ca şi în alte situaţii (a se vedea strategia de
reţelizare a furnizorilor de servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor), Polonia
este preocupată de coordonarea eforturilor diferiţilor actori instituţionali şi asigurarea
acoperirii geografice astfel încât să se elimine discrepanţele regionale majore şi să se
asigure un acces egal atât la servicii publice generale, cât şi specializate.
Transferabilitatea unor astfel de bune practici din Polonia sunt argumentate şi posibil
relevante pentru România având în vedere situaţia relativ similară de concentrarea
deosebit de mare a instituţiilor de sprijin la nivelul Capitalei şi a regiunii de dezvoltare
din care aceasta face parte, lăsând descoperite celelalte 7 regiuni de dezvoltare, mai
ales sub aspectul promovării investiţiilor cu capital din afara ţării.
Astfel, activităţile desfăşurate de Agenţia de Informaţii şi Investiţii Străine (PAIiIZ)
sunt sprijinite de reţeaua naţională de Centre Regionale de Asistenţă pentru
Investitori – Parteneri PAIiIZ. Centrele de Asistenţă pentru Investitori (CRAI) s-au
înfiinţat într-o strânsă colaborare cu preşedinţii consiliilor judeţene care sunt
responsabili, prin statutul lor, de promovarea judeţelor, şi acestea funcţionează cu
precădere în structurile Consiliilor Judeţene şi în cadrul agenţiilor de dezvoltare
regională.
Personalul CRAI acţionează în conformitate cu standardele stabilite de PAIiIZ, a fost
pregătit profesional în cadrul Agenţiei şi are asigurată o continuă asistenţă
profesională din partea angajaţilor acesteia. Fiecare unitate cuprinde în activitatea sa
regiunea în care îşi are sediul şi reprezintă o sursă de date actuale despre economia
regiunii. Centrele au şi baze de date de contact cu autorităţile locale şi cu instituţiile
mediului de afaceri care acţionează în vederea dezvoltării regiunii.
Scopul principal al activităţii CRAI îl reprezintă asigurarea unei asistenţe complete
pentru investitori la nivel de voievodat. Centrele colaborează cu PAIiIZ în acordarea
de asistenţă proiectelor de investiţii şi oferă în mod individual asistenţă investitorilor
cărora li se adresează în mod direct.
Nu în ultimul rând, experienţa din Polonia este relevantă pentru România din
perspectiva unor similitudini în ceea ce priveşte cadrul instituţional deja existent,
construit şi consolidat pe parcursul procesului de aderare la UE, respectiv agenţiile de
dezvoltare regionale şi statutul lor aparte.
Lecţii desprinse
Iată indicativ şi nu exhaustiv câteva dintre cele care se pot decanta în urma analizei acestor
experienţe de succes:
 Promovarea investiţiilor directe în economia ţărilor se realizează prin instituţii
specializate cu mandat şi funcţii clare, dublate de capacitate administrativă;
 Fiecare ţară, în funcţie de organizare geografică, tradiţii istorice sau constrângeri de
natură administrativă, a promovat fie un model de instituţie publică (agenţie) fie
instituţii de drept privat organizate de structurile de stat (sub forma unor companii);
 Descentralizarea regională şi chiar locală devine un imperativ al apropierii de investitori
prin servicii de sprijin:
 Implicarea acestora în Fondurilor Structurale fie în administrarea acestora în calitate
de Organism Intermediar, fie în calitate de solicitant eligibil pentru unele proiecte de
promovare conduse de acestea singure sau în parteneriat;
 Promovarea parteneriatului cu comunitatea de investitori şi construirea de reţele de
comunicare.
63
6.3. Infrastructura specifică pentru dezvoltarea afacerilor
În cuprinsul acestui subcapitol sunt inserate exemple de practici introduse în unele

State Membre în contextul crizei economice şi a dificultăţilor pe care aceasta le-a
adus în faţa sectorului de afaceri, astfel:
Danemarca
S-a introdus un nou sistem pentru administrarea declaraţiilor salariale către autorităţi.
Prin înscrierea în ‘EasyPay’ (Plăţi uşoare), în mod voluntar şi gratuit, angajatorii pot
depune declaraţii despre salarii şi angajaţi către o singură instituţie. Aceste informaţii
sunt distribuite apoi către toate autorităţile relevante. EasyPay face parte din
iniţiativa „e-administraţie”, care include de asemenea www.indberetning.dk, unde
sunt colectate în format electronic toate formularele de declaraţii de la autorităţile
publice relevante, fiscale, de muncă, etc. şi Webreg, care dă posibilitatea noilor
societăţi cu răspundere limitată să se înregistreze on-line. Înregistrarea prin
intermediul Webreg produce efecte din punct de vedere juridic prin utilizarea
semnăturii digitale.
Austria
A fost introdus sprijinul virtual pentru conformitate cu procedurile administrative.
Astfel, Austria a lansat o pagină de internet (www.help-business.gv.at) care oferă
întreprinzătorilor informaţii concise cu privire la procedurile administrative care
trebuie îndeplinite şi modul în care pot fi urmate. Toate procedurile care pot fi
derulate on-line sunt accesibile prin intermediul unui instrument de administrare
(@mtsweg online). Întreprinzătorii îşi pot completa declaraţiile fiscale la nivel
municipal folosind un instrument denumit HELP (AJUTOR), care transmite datele către
autoritatea competentă. Pagina de internet furnizează informaţii complete cu privire
la aspecte diferite referitoare la conducerea unei afaceri, de la „înregistrarea
personalului” până la „concediul anual”.
Măsuri corespunzătoare de impozitare pot contribui la dezvoltarea, creşterea şi

supravieţuirea întreprinderilor. Structura sistemului de taxe, inclusiv impozitele pe
venit şi impozitele corporative, fiscalitatea muncii şi TVA, influenţează abilitatea
companiilor de a se dezvolta. Complexitatea sistemelor de impozitare reprezintă ea
însăşi o povară administrativă pentru întreprinzători. Comisia Europeană a identificat
un număr de obstacole referitoare la impozite şi taxe pentru activităţile
transfrontaliere în piaţa internă şi a scos în evidenţă o serie de soluţii, care sunt
examinate în continuare.
Pe măsură ce ratele marginale de impozitare a veniturilor cresc, antreprenorii tind să
îşi dezvolte afacerile mai lent, să investească mai puţin şi să angajeze mai puţini
oameni. Nivelul de impozitare a muncii poate de asemenea să influenţeze deciziile
întreprinderilor de a angaja personal. Reformele fiscale din ultimii ani au contribuit la
tendinţa clară de reducere a poverii fiscale cu privire la ocupare în Uniunea Europeană,
deşi nivelul de impozitare a muncii în unele State Membre rămâne ridicat.
Cu privire la activităţile naţionale, Comisia a făcut recomandări direcţionate în mod
specific către IMM-uri, pentru încurajarea transferurilor afacerilor prin, de exemplu,
exceptarea de la plata taxelor de înregistrare sau amânarea plăţii impozitelor datorate,
însă totuşi este recunoscut că au fost făcute progrese mici. Tratamentul impozitelor
aferente transferurilor de afaceri vizează îndeosebi afacerile familiale, care reprezintă
o proporţie semnificativă din numărul întreprinderilor din Europa. Pensionarea şi
64
succesiunea pot fi influenţate negativ de aranjamente fiscale necorespunzătoare sau

complexe. În cel mai rău caz acest lucru poate rezulta în închiderea imediată a acestor
afaceri sau poate aduce pagube pentru viabilitatea firmei în viitor.
Transferul afacerilor între generaţii de antreprenori - încurajat şi sprijinit prin
reducerea impozitelor pe moşteniri.
În Spania, în caz de mortis causa sau transfer inter vivos al unei firme cu asociat unic,
a unei afaceri profesionale individuale sau cu participaţii ale mai multor asociaţi,
poate fi aplicată în anumite cazuri o reducere de 95% a nivelului sumei impozabile, cu
condiţia ca proprietatea asupra afacerii astfel transferate să fie menţinută pentru timp
de 10 (zece) ani. Noul proprietar al afacerii este îndreptăţit la exceptarea plăţii
impozitului pe proprietate pe parcursul aceleiaşi perioade (cea de-a doua prevedere se
aplică doar în eventualitatea transferurilor inter vivos).
Majoritatea întreprinderilor din Europa se bazează pe credite bancare pentru
finanţarea externă. În ciuda diferenţelor între Statele Membre, împrumuturile de pe
piaţa bancară continuă să domine finanţarea sectorului IMM în Uniunea Europeană.
Băncile utilizează din ce în ce mai mult mecanisme pentru evaluarea IMM-urilor, iar
costurile creditelor sunt adaptate în funcţie de nivelul riscului asociat cu o anumită
întreprindere din categoria IMM. Mai mult, costurile indirecte ridicate ale administrării
creditelor de dimensiuni mici conduc la situaţia ca firmele mici să fie neatrăgătoare
pentru bănci. Prin urmare, Europa ar trebui să continue dezvoltarea pieţelor de capital
de risc ca alternativă la creditele bancare, în special pentru firmele mici inovative
unde riscurile asociate acordării de finanţare sunt mai mari.
Totuşi, obţinerea de credite poate fi dificilă pentru IMM-uri – în special dacă acestea
nu deţin garanţii sau nu au suficientă vechime cu privire la creditare. Din acest motiv,
guvernele şi alte autorităţi publice facilitează deseori accesul micilor întreprinderi la
împrumuturi prin intermediul diferitelor scheme de creditare şi garantare.
Comisia Europeană monitorizează îndeaproape piaţa de credite pentru afaceri şi
asigură instrumente şi informaţii în sprijinul întreprinderilor. Există o legislaţie
importantă, Directiva privind cerinţele de capital (CAD), care defineşte capitalul pe
care băncile trebuie să îl constituie comparativ cu creditarea şi care impune obligaţii
atât pentru bănci cât şi pentru clienţii acestora. Pentru a facilita creşterea şi
dezvoltarea întreprinderilor mici, UE a stabilit un sistem cuprinzător de politici
financiare şi instrumente de sprijinire a IMM-urilor prin intermediul celor mai potrivite
surse şi tipuri de finanţare pentru fiecare stadiu al existenţei lor.
Comisia a adus împreună bancherii şi organizaţiile reprezentative ale întreprinderilor
mici cu scopul de a identifica şi reduce barierele pe care IMM-urile le întâmpină atunci
când întreprinderile inovative şi orientate spre dezvoltare au nevoie de investiţii sub
forma participaţiilor la capitalul social al firmelor. În special, Comisia caută să
îmbunătăţească funcţionarea pieţei unice pentru investiţiile de capital şi finanţările
inovative de tipul business angles, private equity sau chiar de pe burse, ceea ce ajută
la creşterea şi diversificarea posibilităţilor de finanţare.
Spre deosebire, în SUA unde firmele mici tind să aibă bilanţuri contabile mai puternice
decât companiile europene, beneficiind în medie de 50% finanţare sub formă de
participaţii la capitalul social din partea unor fonduri de investiţii (private equity
capital sau investiţii de risc - venture capital), în timp ce, în Europa se estimează că
această participaţie ar fi undeva la 30%. Deşi încă din 2001 aproximativ 7.000 de
întreprinderi europene au primit capital în faza de început, aşa numitul „capital de
sămânţă” (seed capital) sau capital pentru extindere din partea fondurilor cu capital
de risc, acestea au fost îndeosebi companii înalt tehnologizate şi cu o creştere rapidă.
Pentru a acţiona ca un catalizator pentru investitorii privaţi şi pentru a creşte oferta
de garanţii pentru IMM-uri, instituţiile publice au dezvoltat programe pentru sprijinul
IMM-urilor acoperind o gamă de instrumente financiare inovative, de la micro-credite
65
la capital de risc. La nivelul UE, Fondul European de Investiţii gestionează o serie de

instrumente financiare finanţate în cadrul Programului Multianual pentru Întreprinderi
şi Antreprenoriat.
În cadrul Fondurilor Structurale, Comisia Europeană a solicitat Statelor Membre să dea
întâietate finanţărilor prin capital de risc; acest lucru a rezultat în dublarea acestui tip
de finanţare în cadrul acestor programe.
Mai multe instrumente financiare care să reducă dependenţa de credit, ca
instrument tradiţional de finanţare
Începând încă din anul 1998, Uniunea Europeană a utilizat un set de instrumente
financiare (fonduri de garantare, contra-garantare şi capital de risc) pentru a creşte
volumul finanţării disponibile întreprinderilor mici. De atunci, aproximativ 360.000 de
întreprinderi mici au beneficiat de garanţii oferite prin instrumentele financiare
europene.
Pentru perioada 2007-2013 aceste instrumente sunt parte a Programului Cadru pentru
Competitivitate şi Inovare. Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare (PCI)
2007-2013 constă în câteva scheme şi un buget de peste 1 miliard de euro pentru
facilitarea accesului la credite şi capital de participaţiune pentru IMM-uri, acolo unde
au fost identificate deficienţe ale pieţei.
Se apreciază că prin acest program fiecare euro cheltuit valorifică în medie 6 euro
capital de risc sau 50 de euro credite bancare, ceea ce înseamnă că ar trebui să
genereze aproximativ 30 de miliarde de euro disponibil de finanţare pentru IMM-uri din
partea instituţiilor financiare, în beneficiul a până la 400.000 de IMM-uri. În cadrul
programelor anterioare, peste 360.000 de IMM-uri au fost sprijinite cu ajutorul a 744
milioane de euro furnizate în cursul deceniului trecut. Instrumentele financiare ale PCI
sunt implementate pentru Comisie de către Fondul European de Investiţii (FEI) pe bază
de trust funds. Acestea acoperă diferite nevoi în funcţie de stadiul dezvoltării
întreprinderilor din categoria celor mici.
Facilitatea pentru IMM-urile inovative şi cu potenţial ridicat de dezvoltare (GIF)
Furnizează:
 Capital de risc pentru IMM-urile inovative aflate în perioada de început (GIF1):
Fondul European de Investiţii poate să investească de obicei de la 10% până la
25% din capitalul total de participaţiune al fondului intermediar cu capital de
risc, sau până la 50% în cazuri specifice;
 Capital de risc pentru IMM-urile cu potenţial ridicat de dezvoltare acordat în
faza de expansiune (GIF2): Fondul European de Investiţii poate investi de la
7.5% până la 15% din întregul capital de participaţiune al fondului intermediar
de capital de risc sau, în mod excepţional, până la 50%.
IMM-urile care doresc să solicite o investiţie prin participaţie la capitalul social al
acestora trebuie să contacteze fondurile care au semnat acorduri cu Fondul European
de Investiţii. Lista fondurilor este publicată pe pagina internet Access2Finance (Acces
la Finanţare). O prezentare generală a acestei activităţi poate fi găsită pe pagina de
internet a Fondului European de Investiţii cu privire la capitalul de risc, precum şi lista
tranzacţiilor până în luna februarie 2008. Aceste fonduri iau decizii de investire pe
baza unor criterii comerciale normale.
Facilităţi de garantare pentru IMM-uri

Asigură garanţii pentru credite pentru a încuraja băncile să pună la dispoziţia IMM-
urilor mai multe posibilităţi de finanţare pe credit, inclusiv finanţare prin microcredite
şi finanţare de tip mezzanine, prin reducerea expunerii băncilor la riscuri. SMEG
asigură co-, contra-, şi garanţii directe intermediatorilor financiari care furnizează
66
credite pentru IMM-uri, finanţare de tip mezzanine şi capital de participaţiune. Patru

„ferestre” asigură acces la finanţare pentru:
 Garanţii pentru credite – garanţii pentru împrumuturi acordate IMM-urilor cu
potenţial de creştere
 Microcredite – garanţii pentru împrumuturi de până la 25.000 de euro pentru
microîntreprinderi cu până la nouă angajaţi, în special întreprinzători care încep o
afacere
 Garanţii asociate capitalului sau cvasi-capitalului de participaţiune – garanţii
pentru scheme existente de garantare a capitalului de participaţiune şi funizori ai
finanţărilor de tip mezzanine pentru a sprijini investiţiile în întreprinderi cu mai
puţin de 249 de angajaţi
 Garanţii pentru susţinerea structurilor de securizare care să asiste intermediarii
financiari în mobilizarea finanţării pe credit pentru IMM-uri.
IMM-urile care doresc să solicite o finanţare garantată trebuie să contacteze unul din
intermediarii financiari care au semnat acorduri cu Fondul European de Investiţii. Pot
fi găsite detalii pe pagina internet Access2Finance (Acces la Finanţare). O prezentare
generală a acestei activităţi este disponibilă pe pagina de internet a Fondului European
de Investiţii cu privire la garanţii şi securitizare, precum şi o listă a tranzacţiilor
trecute.
Intermediarii financiari care doresc să aplice pentru aceste instrumente pot vizita
pagina de internet a Fondului European de Investiţii cu privire la facilitatea de
finanţare pentru IMM-uri.
Acţiunea de capital iniţial
 Întăreşte capacitatea fondurilor de capital iniţial de a investi în întreprinderile
mici.
 Programul PCI.
 Mai multe informaţii despre iniţiativele de politici publice ale Comisiei cu
privire la garantarea creditelor.
Îmbunătăţirea pieţelor de instrumente de tip mezzanine
Comisia este hotărâtă să îmbunătăţească pieţele europene cu privire la instrumente
care combină caracteristicile creditelor cu finanţarea prin intermediul capitalului de
participaţiune. Această finanţare numită de tip mezzanine este adaptată pentru
sprijinirea întreprinderilor în diferite faze ale ciclului lor de viaţă cum ar fi dezvoltarea
sau transferul afacerii. În mod specific, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Fondul
European de Investiţii (FEI) dezvoltă în acest moment un instrument de finanţare de
tip mezzanine.
Alte posibilităţi de finanţare UE pentru IMM-uri

Fondurile Structurale: la nivel regional, iniţiativa JEREMIE va furniza finanţare
începând cu fonduri de capital iniţial şi alte tipuri de investitori.
Al şaptelea program cadru pentru Cercetare şi Dezvoltare (FP7): IMM-urile inovative
pot participa în proiecte folosind noua Facilitate de Finanţare prin împărţirea riscului
(RSFF) care poate sprijini cercetarea aplicată şi comercializarea rezultatelor. Pentru
mai multe detalii despre cum pot participa IMM-urile în FP7, vă rugăm să vizitaţi
pagina de internet pentru IMM-uri Techweb.
Nu în ultimul rând, menţionăm asistenţa financiară nerambursabilă acordată pe
bază de proiect şi prin co-participaţia solicitantului, respectiv granturi: UE
furnizează de asemenea granturi care vizează obiective specifice de politici publice
67
cum ar fi cercetarea sau educaţia, în principal prin finanţarea proiectelor în

parteneriat. Câteva dintre acestea pot fi relevante pentru întreprinderile mici.
Ajutând companiile să exploateze cunoştinţe şi oportunităţi internaţionale
Pentru a culege beneficiile pieţei interne şi pentru a face faţă provocărilor unei
competiţii mai acerbe, antreprenorii trebuie să fie încurajaţi să inoveze şi să se
internaţionalizeze. Pentru asta, ei trebuie să aibă acces la cunoştinţe, contacte
relevante sau acces la contacte pe piaţa internă a UE şi servicii la nivel înalt de
sprijinire a afacerilor.
Piaţa internă a condus la o competiţie mai mare, dar şi către noi oportunităţi de
dezvoltare. Presiunea competitivă determină firmele să exploateze în mod continuu
cunoştinţele şi inovarea. Întreprinderile pot inova în forme diferite, dezvoltare de noi
produse, inclusiv dezvoltare tehnologică, managementul calităţii, noi forme de
organizare a muncii sau a canalelor de distribuţie, a mărcilor sau a proiectului.
Capitalul uman este resursa critică pentru generarea de idei creative şi inovatoare.
Întreprinderile pot avea de câştigat din capitalizarea pe cunoştinţele informale,
competenţele şi reţelele propriilor lor angajaţi. Acest lucru atrage după sine
încurajarea atitudinilor antreprenoriale printre angajaţi (spirit intraprenorial), lucru
care poate fi făcut prin responsabilizare în asumarea riscurilor şi motivare
corespunzătoare prin oferirea de participaţii financiare la capitalul firmelor în care
lucrează sau acordarea statutului de parteneri sau asociaţi.
Comisia Europeană a adoptat recent o Comunicare cu privire la participaţia financiară
a angajaţilor. Atitudinile antreprenoriale printre angajaţi pot fi îmbunătăţite acolo
unde participaţia financiară este însoţită de o mai mare influenţă a angajaţilor în
procesul decizional al întreprinderii.
Lecţii desprinse
 Accesul la finanţare este, în general, indispensabil pe întreaga durată de viaţă a
unei intreprinderi, nu numai în situaţii de criză, întrucât autofinanţarea constituie o
modalitate total insuficientă, mai ales pentru dezvoltarea/ expansiunea afacerilor
sale;
 In contextul actual al crizei financiare multe IMM-uri întâmpină respingere şi
dezinteres din partea băncilor comerciale şi/sau de investiţii, întrucât acestea evită din
ce în ce mai mult să dea împrumuturi cu risc ridicat către clienţi mici;
 Sectorul antreprenorial întâmpină dificultăţi pe piaţa de capital de risc care, în Europa,
este subdezvoltată comparativ cu SUA;
 Eliminarea dependenţei de finanţarea prin instrumentul creditului bancar;
 Promovarea de surse alternative de finanţare de tipul private equity, business angels,
finanţările combinate de tip mezanine sau venture capital pentru afacerile de înalt
nivel tehnologic;
 Stimularea dezvoltării de produse de garantare în favoarea sectorului antreprenorial şi
de afaceri şi nu pentru creşterea gradului de colateralizare şi diminuare a riscului
băncilor;
 Canalizarea pe principii de piaţă liberă a finanţărilor către sectoare inovative şi de înalt
nivel tehnologic.
6.4. Promovarea investiţiilor
Un climat de afaceri favorabil pentru investiţii este esenţial pentru dezvoltare. Mai
puţin clar este cum să se ajungă la acest lucru. Strategiile sunt, de regulă, mult mai
68
complexe implicând mai mulţi factori decât proiectarea tehnică şi conţinutul propriu-
zis bazat pe obiective, direcţii şi măsuri de acţiune.
Reforma climatului investiţional potrivit Agenţiei de Garantare a Investiţiilor

Multilaterale (MIGA) reclamă şi înţelegerea corectă a dimensiuni politice. În toolkitul
MIGA sunt peste 25 de studii de caz care demonstrează că nu există un singur manual
pentru reforma în domeniul promovării investiţiilor. Cu toate acestea pot fi reţinute
unele recomandări mai mult de natură procesuală, astfel:
 prima, constă în recunoaşterea şi identificare oportunităţii de reformare
 a doua, investiţia timpurie în atragerea interesului şi sprijinului politic
 centrală pentru acest proces este utilizarea educaţiei şi convingerea că
strategia trebuie să câştige acceptabilitate mai largă şi să informeze şi
neutralizeze oponenţii
 programele pilot pot fi valoroase pentru demonstrarea beneficiilor şi a
fezabilităţii schimbărilor propuse, mai ales atunci când schimbările sunt de
magnitudine mare
 trebuie acordată atenţie implementării şi monitorizării
 nu trebuie să implice reforme la scara întregului management public
 reformatorii pot să creioneze schimbări la nivelul sectorului privat spre a
revitaliza instituţiile publice responsabile pentru implementare
6.4.1. Experienţa internaţională în domeniul promovării investiţiilor industriale

prin intermediul „polilor de competitivitate” 13
Conceptul de „cluster” are o istorie destul de îndelungată, atribuindu-se mai multe

denumiri, inclusiv „pol de competitivitate”, „district industrial", „aglomerare
industrială". În prezent termenii care s-au impus sunt „cluster" şi „pol de
competitivitate” (în Franţa şi Belgia), termenul cel mai utilizat fiind „cluster”.
Descrierea cea mai simplă a clusterelor are la bază descrierea relaţiilor furnizor-
client şi a lanţului valoric. Cele mai multe companii cumpără „inputuri” (materii
prime, servicii, componente) de la alţi furnizori şi le înglobează în produsele lor pe
care le vând clienţilor. Funcţionarea companiilor în cadrul unei „aglomerări
industriale” aduce acestora un avantaj competitiv, deoarece dispun de o reţea densă
de furnizori şi clienţi în apropiere.
În 1990, Michael Porter, cel căruia i se datorează popularizarea termenului de „cluster",

dacă nu şi cel care l-a inventat, defineşte clusterul ca „o concentrare geografică de
companii şi instituţii interconectate într-un anumit domeniu". De altfel, Michael Porter
în lucrarea sa „Avantajul comparativ al naţiunilor” (1990) a arătat că succesul
economic depinde de interacţiunea următorilor factori, grupaţi în ceea ce s-a numit
apoi „Diamantul lui Porter”:
 potenţialul şi disponibilitatea resurselor;
 accesul la informaţie, pe baza căreia companiile decid să acţioneze într-o
anumită direcţie, cu resursele respective;
 strategiile fiecărei companii în parte;
 presiunea asupra companiilor de a inova şi a investi.
13
Ghidul pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, proiect finanţat de MECMA,
Direcţia Generală Politică Industrială şi Competitivitate, în cadrul Programului Operaţional în domeniul
cercetării dezvoltării în industrie, Elaborat de consorţiul INA, CITAF, IRECSON SC Economix News SA, SC
INNO Consult Srl, 2009.
69
Conform „The Community Framework for State Aid for Research and Development and
Innovation - Cadrului Comunitar pentru Ajutor de stat, Cercetare, Dezvoltare şi
Inovare” clusterele reprezintă grupări de companii independente (start-upuri inovative,
IMM-uri) şi organizaţii de cercetare, care activează într-un anumit domeniu şi într-o
anumită regiune, în scopul stimulării activităţilor inovative, prin promovarea
interacţiunilor intensive, accesului la facilităţi comune, schimburilor de experienţă şi
cunoştinţe şi prin contribuţia la transferul tehnologic, networking şi diseminarea
informaţiilor.
Conceptul de „cluster” este definit şi în legislaţia din România (HG 918/2006 –
Programul „Impact”) ca o grupare de producători, utilizatori şi/sau beneficiari, în
scopul punerii în aplicare a bunelor practici din UE în vederea creşterii competitivităţii
operatorilor economici.
SUA
Primul cluster creat la nivel mondial este considerat clusterul din Silicon Valley. Studii
de caz asupra unor regiuni cum ar fi Silicon Valley au furnizat date importante pentru
interpretarea procesului de clusterizare a industriei. Cele mai cunoscute şi studiate
clustere din Silicon Valley sunt în domeniul înaltei tehnologii şi comunicaţiilor, dar în
California şi în alte zone din SUA s-au format clustere şi în industria divertismentului şi
chiar cea textilă şi de confecţii.14
Canada
Autorităţile publice federale canadiene definesc un cluster drept „o grupare a unui
număr important de companii inovatoare în jurul unui nucleu de instituţii de cercetare
şi dezvoltare, de furnizori şi investitori de capital de risc”. Aceste clustere furnizează
un mediu propice networking-ului, dezvoltării industriale, investiţiei şi comercializării.
Politica naţională a Canadei în domeniul clusterelor a fost definită în cadrul planului
„Avantaj economic” al Ministerului Finanţelor, în noiembrie 2006 şi vizează
„construirea unei economii puternice pentru canadieni”.
Implementarea acestei politici este coordonată de Consiliul Naţional al Cercetării din
Canada (CNCC). CNCC colaborează cu comunităţile orăşeneşti şi regionale pentru a
consolida poziţia Canadei în sectoarele cheie ale economiei. Această politică
încurajează parteneriatele inovative între guvernul federal, guvernele provinciale,
administraţiile municipale, industria şi sectorul de învăţământ superior şi vizează
accelerarea comercializării tehnologiilor inovative realizate de IMM-uri pe baza
rezultatelor cercetării, respectiv crearea unei capacităţi regionale în domeniul ştiinţei
şi tehnologiei în sectoarele industriale cheie.
În acest context, CNCC a susţinut crearea a 11 clustere. În 2008 a fost alocat un buget
de 118 milioane de dolari canadieni, pe o perioadă de 3 ani, pentru 6 dintre cele 11
clustere create de CNRC.
14
Studiul comparativ al lui Saxenian (1994) asupra a două clustere concurente de înaltă tehnologie (Route
128 aproape de Boston şi Silicon Valley), atribuie succesul clusterului din Silicon Valley diferenţelor
importante în organizarea producţiei (deschisă, orientată spre echipă mai degrabă decât ierarhică),
spiritului antreprenorial, fluxurilor de pe piaţa muncii şi existenţei unei culturi locale, care au facilitat o
inovare rapidă ce transcede nivelul strict al companiei. Scott (2004) şi alţi analişti au studiat un număr de
clustere în California de Sud, inclusiv în industria de divertisment şi de îmbrăcăminte, iar Storper (1997) a
susţinut că firmele aflate în acelaşi areal geografic, au în comun ceea ce acesta numeşte
"interdependenţe nenegociate", delimitate la nivel local şi resursele disponibile în acel areal.
70
Danemarca constituie una dintre cele 10 ţări incluse în celebrul studiu al lui Michael
Porter „The Competitive Advantage of Nations”, deoarece a fost una dintre primele
ţări care au implementat conceptul „cluster” la începutul anilor `90, dar la o scară
atât de mare (12 mega clustere care acopereau 90% din companiile daneze şi toate
sectoarele de activitate), încât efectul de „levier” al acestui proces a fost limitat.
În perioada 2000-2003, în cadrul activităţii de amenajare teritorială şi de planificare
(NPR), au fost definite şi finanţate cu fonduri de la autorităţile centrale 17 „sisteme
regionale de creştere”, care reunesc companii, organisme de formare profesională şi
autorităţi locale. Introducerea unui program de susţinere a clusterelor inovative,
denumite Centre Regionale de Tehnologii – CRT, a revenit unui Consiliu pentru
Tehnologie şi Inovare, în cadrul politicii Centrelor Regionale de Tehnologii. Obiectivul
acestui program îl reprezintă crearea reţelei între mediul universitar şi de cercetare,
business şi autorităţi. Acest program are un buget de aproximativ 10 milioane euro
pentru o durată de 2 până la 4 ani, în condiţiile asigurării unei cofinanţări de minim
40% din partea companiilor şi a autorităţilor locale şi este calculat să susţină un număr
de 13 CRT cât cuprinde reţeaua respectivă.
În Danemarca s-au creat clustere în domeniile : TIC, industria alimentară, bioenergie şi
industria lemnului şi a mobilei. Cel mai important cluster danez este Medicon Valley
Alliance, creat în 1997 în regiunea daneză în care se află Copenhaga şi în regiunea
Skane din Suedia, regiuni despărţite de un simplu pod. Acest cluster implică 40.000
locuri de muncă în sectorul privat biofarmaceutic şi mai mult de 200 companii din
domeniul medical. Jumătate dintre companiile implicate în cadrul acestui cluster, au
fost create în ultimii 10 ani. Clusterul danez Medicon Valley Alliance se revendică ca
fiind lider mondial în materie de cercetare şi tratamente pentru diabet, reprezintă
unul dintre primele clustere transnaţionale din Europa şi prezintă structura clasică de
organizare a clusterului.
În Danemarca-Suedia clusterele sunt evaluate după 5 indicatori: talent, cunoştinţe,
spirit antreprenorial, reglementări, colaborări. Există mecanisme de susţinere
guvernamentală pentru toţi cei 5 indicatori de evaluare.
Documentul care stă la baza creării clusterelor de top-level îl reprezintă „EU Strategy
for Baltic Sea Region”, în baza căruia s-a elaborat Baltic Sea Region Flagship
Programme cu implementare în 2010.
Finlanda
Principala politică de sprijinire a clusterelor în Finlanda este politica „centrelor de
expertiză” (OSKE), iniţiată de Ministerul Afacerilor Interne şi axată apoi pe dezvoltarea
regională. Această politică este implementată de Ministerul Economiei şi Ministerul
Muncii, într-o abordare de dezvoltare economico-socială şi urmăresc concentrarea
resurselor şi a activităţilor de dezvoltare regională pe arii de importanţă naţională,
semnificative pentru Finlanda. Aceasta politică publică se bazează pe următoarele
principii: i) un program specific de creare a centrelor de expertiză de înalt nivel a
resurselor locale, regionale şi naţionale; ii) susţinerea resurselor regionale prin
cooperare între centrele de expertiză; iii) concentrarea asupra dezvoltării afacerilor în
domeniile în care Finlanda este competitivă pe plan internaţional.
Implementarea acestei politici este coordonată de un comitet naţional în care sunt
implicate, autorităţile orăşeneşti şi regionale, universităţile, cele două ministere
responsabile, precum şi alte ministere de linie, respectiv cel al educaţiei, al sănătăţii,
al agriculturii şi al pădurilor, al mediului înconjurător, şi reprezentanţi ai companiilor
precum şi experţi. Lansată în 1994, această politică publică de dezvoltare cunoaşte
astăzi a treia perioadă de programare bugetară. Rezultatele identificate de cele 2
71
ministere responsabile, pentru perioada 1999-2006, sunt următoarele: crearea a 1.300

de întreprinderi de înalta tehnologie, realizarea a 3.700 produse şi procese inovative în
domeniile în care Finlanda este competitivă pe plan internaţional, servicii de formare
profesională pentru 90.000 persoane, înfiinţarea a 12.800 locuri de muncă şi
menţinerea a 29.300 locuri de muncă.
Principalii factori de succes sunt: angajamentul guvernului pe perioadă mare de timp,
efectul de „pârghie” asigurat cu ajutorul cofinanţării de aproximativ 9% din partea
Statului (52 milioane euro cofinanţare pentru o finanţare totală de 577 milioane euro),
delegarea managementului programelor de finanţare către centrele tehnologice,
specializarea regională şi introducerea parteneriatelor publice-private.
Italia
Spre exemplu, în Nordul Italiei există clustere formate din companii mici, care sunt
specializate corespunzător diverselor etape ale procesului productiv, între acestea
existând relaţii de coordonare.
Peisajul economic din Italia este caracterizat de prezenţa unei multitudini de
„districte industriale” (clusters districts), care reprezintă aglomeraţii de mici
întreprinderi specializate într-un singur sector, cum ar fi cel al producţiei de
încălţăminte, marochinărie şi accesorii.
Cartierele combină atât competiţia cât şi cooperarea între firme pentru îmbunătăţirea
performanţei lor. La nivel naţional există o lege cu privire la districtele industriale, de
vreme ce sprijinul şi politicile sunt dezvoltate în special la nivel regional (ex: Veneto,
Lombardia, Emilia Romagna). Pentru a-şi creşte calitatea şi eficacitatea, o serie de
districte sunt organizate în „Clubul Cartierelor Industriale” (Club dei Distretti
Industriali), care reprezintă 40% din toate cartierele, adică 30.000 de întreprinderi şi
250.000 de locuri de muncă. Clubul are scopul de a dezvolta o reţea între districtele
industriale italieneşti şi cele străine cu scopul schimbului de informaţii, pentru a
promova accesul la cercetare şi a reprezenta interesele acestora.
Franţa
Politica franceză de sprijinire a polilor de competitivitate (clusterelor) a fost stabilită
în 2005. Cu toate acestea, încă din 1987, cu mult înaintea apariţiei termenului de „pol
de competitivitate", a fost lansată o iniţiativă care este considerată drept precursoare
şi de pionierat. Prin programul „Systèmes Productifs Locaux - Sisteme Locale de
Producţie”, guvernul francez a sprijinit procesul de schimbări structurale în regiunile
afectate de declinul sectoarelor industriale. Beneficiarul final nu a fost o singură
companie, ci o reţea de companii dintr-un anumit sector şi dintr-o anumită regiune,
denumită „Sistem Local de Producţie” – SLP. Astfel, acest program a stabilit deja două
caracteristici importante ale „polului de competitivitate”: proximitatea geografică a
companiilor şi colaborarea între membri.
Prin acest program, au fost susţinute următoarele tipuri de acţiuni comune din cadrul
unui SLP:
 comunicare şi activităţi de marketing (de exemplu: participarea la târguri şi
expoziţii, strategii comune de comunicare etc.);
 achiziţii (de exemplu: licitaţii publice, investiţii în instalaţii de producţie
moderne etc.);
 cercetare-dezvoltare-inovare (de exemplu: proiecte de cercetare comune,
proiecte de audit tehnologic, studii tehnologice prospective, exerciţii de
planificare strategică etc.);
72
 skill Management (de exemplu: training, recrutare de personal);

 internaţionalizare (de exemplu: misiuni în comun, cooperare internaţionala cu
alte reţele etc.).
În cei 20 de ani de funcţionare a programului (1987-2007), au fost susţinute
aproximativ 110 de SLP. În 2005, Franţa şi-a reorientat politica în domeniul sistemelor
de producţie locale, elaborând prima versiune a Politicii franceze în domeniul polilor
de competitivitate, ale cărei obiective sunt următoarele:
 Creşterea competitivităţii economiei franceze prin inovare;
 Dezvoltarea în regiuni de activităţi, în principal industriale, pe baza
tehnologiilor inovative;
 Creşterea atractivităţii produselor franţuzeşti, ca urmare a îmbunătăţirii
vizibilităţii internaţionale;
 Crearea condiţiilor pentru perfecţionarea resurselor umane.
Corespunzător acestei politici, Ministerul pentru Amenajarea Teritoriului şi Ministerul
Industriei a lansat Programul pentru polii de competitivitate, care a reprezentat o
schimbare destul de importantă de orientare dinspre abordarea tradiţională,
„curativă”, către o abordare orientată spre creştere economică.
Obiectivul acestui program este de a îmbunătăţi potenţialul de inovare al Franţei prin
concentrarea tuturor eforturilor publice cu privire la polii de competitivitate, pentru a
crea bunăstare şi noi locuri de muncă. Fiecare pol de competitivitate are personalitate
juridică proprie, cel mai adesea sub forma unei asociaţii. Asociaţia are o echipă de
conducere curentă.
Relaţiile între polul de competitivitate, stat şi autorităţile locale implicate sunt
stipulate într-un Contract cadru.
Strategiile polilor de competitivitate se stabilesc pentru o perioadă de 5 ani şi au ca
obiective generale:
 stabilirea de parteneriate între diferiţii „actori” cu competenţe recunoscute şi
complementare;
 realizarea de proiecte de colaborare strategică de C-D, cu finanţare publică (în
special din Fondul Unic Interministerial - FUI);
 promovarea unui mediu de afaceri favorabil inovării şi „actorilor” din polul de
competitivitate;
 realizarea de acţiuni comune (formare profesională, proprietate industrială,
dezvoltare internaţională etc.).
Astfel, în perioada 2005-2008 statul francez a pus la dispoziţie fonduri de aproximativ
1,5 miliarde Euro pentru finanţarea de proiecte de cercetare-dezvoltare în cadrul
polilor de competitivitate, cum ar fi:
 Proiecte de C-D în domeniul de bază al polului de competitivitate;
 Proiecte de platforme de inovare în scopul creării infrastructurii destinate să
favorizeze gradul de inovare a companiilor, prin implementarea mijloacelor şi
serviciilor necesare;
 Proiecte de formare profesională, investiţii de infrastructură, TIC, monitorizare
şi prognoză economică, promovare regională, dezvoltare la nivel internaţional.
Pentru a doua etapă, 2009-2011, guvernul francez pune la dispoziţie alte 1,5 miliarde
Euro. În plus faţă de furnizarea în continuare de sprijin pentru C-D, o parte esenţială a
activităţilor din cadrul polilor de competitivitate, noile fonduri vor fi utilizate în trei
domenii tematice specifice:
73
 consolidarea leadership-ului şi a grupurilor de elaborarea a strategiilor

(contracte de performanţă);
 noi instrumente de finanţare (platforme de inovare);
 dezvoltarea unui sistem de inovare şi creştere a performanţelor în fiecare pol
de competitivitate (inclusiv pe baza finanţării private şi a utilizării sinergiilor
regionale).
A fost constituită la nivel naţional Asociaţia Franceză a Clusterelor – CDIF, menită să
coordoneze activităţile polilor de competitivitate. Această asociaţie reuneşte 60 de
poli de competitivitate şi are ca misiune facilitarea învăţării reciproce şi schimbul de
experienţă, precum şi furnizarea unor servicii de informare şi de formare. În plus, CDIF
sprijină crearea unor noi poli de competitivitate în Franţa. În prezent în Franţa există
71 poli de competitivitate (17 sunt internaţionali şi 54 naţionali), în care sunt
implicate 5.000 de întreprinderi, din care 80% sunt IMM-uri. Aceşti poli de
competitivitate activează în 16 sectoare economice. Modelul francez a reprezentat o
sursă de inspiraţie pentru Belgia şi Portugalia.
Previziunea în politica de cluster este foarte importantă. În acest context Franţa şi
Austria au deja elaborate programe de training pentru managerii de cluster pentru
perioada 2009-2012 şi se concentrează în mod expres pe crearea încrederii între
partenerii de cluster pentru schimbul de idei, vital în dezvoltarea clusterelor inovative
şi pe abilităţi de comunicare şi cunoştinţe în sectoare specifice.
Germania
În prezent există în Germania 107 clustere şi 130 reţele de excelenţă. Primele eforturi
pentru a sprijini clusterele au fost făcute la mijlocul anilor 1990, când landuri precum
Bavaria, Saxonia Inferioară Şi Renania de Nord - Westfalia au demarat crearea unor
clustere în cadrul graniţelor lor. În 1996, în cadrul „Bundesforschungsbericht -
Raportului Federal asupra Cercetării” a fost inclus pentru prima oară oficial termenul
de cluster ca o modalitate de a sprijini inovarea.
În Germania nu există un cadru legislativ care să reglementeze clusterele, dar există
programe de finanţare atât la nivel naţional (programe ale Ministerului Federal al
Educaţiei şi Cercetării şi ale Ministerului Federal al Economiei şi Tehnologiei), cât şi la
nivelul fiecărui land, care sunt diferite de la land la land, în funcţie de caracteristicile
regionale, precum şi fondurile structurale ale Uniunii Europene, cu cofinanţarea
naţională (Obiectivul 1 Est şi Obiectivul 2 Vest).
Politica germană în domeniul clusterelor îşi are originile în sprijinirea reţelelor în
domeniul tehnologiei şi al dezvoltării regionale, domenii pe care pune şi în prezent
accent prin programul de sprijinire a „reţelelor de excelenţă”, care reunesc
iniţiativele de tip cluster din Germania. Astfel, la nivel federal, sunt susţinute,
începând din 1999, de către Ministerul Federal al Economiei şi al Tehnologiei, cele 130
reţele de competenţă germane – Kompetenznetze (www.kompetenznetze.de) ce
reunesc parteneri din diverse sectoare, în jurul unor teme principale, care implică
colaborare regional şi inter-regională şi care pun accent pe vizibilitatea internaţională
şi excelenţă.
Principalele obiective ale acestor „reţele de competenţă” germană sunt următoarele:
relaţionarea între cercetare şi industrie, inovare şi transfer tehnologic, formare şi
calificare profesională, calitate şi schimb de experienţă. Sunt vizate 9 domenii:
biotehnologii, transport şi mobilitate, sănătate şi medicină, materiale noi, producţie şi
inginerie, aviaţie şi spaţiu, energie şi mediu, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor,
micro-nano-opto. Prin programul „Iniţiativa de Excelenţă” se extinde finanţarea pe o
perioadă de 6 ani (2006-2011) alocându-se un buget de 1,9 miliarde euro (75% din
fonduri federale, 25% din fondurile landurilor.
74
În fosta Germanie de Est, a fost lansat un program de finanţare „mainstream”, care

sprijină „reţelele de firme” (NEMO). În cadrul celui de al doilea „pachet de stimulare a
economiei", pe care Germania l-a introdus după colapsul financiar din 2008, zona
eligibilă a programului a fost extinsă şi la Vestul Germaniei. Noul ZIM-NEMO finanţează
managementul reţelelor, formate din cel puţin 6 firme, în scopul de a exploata
potenţialul sinergic de cooperare.
În afară de programele gestionate la nivel federal, landurile germane pun de asemenea
în aplicare sisteme de sprijin pentru clustere. Aceste programe sunt în cea mai mare
parte integrate în cadrul unor programe operaţionale susţinute din fonduri structurale.
Astfel, în Renania de Nord-Westfalia, land sub incidenţa Obiectivului 2, accentul a fost
pus pe „inovare şi economie bazată pe cunoaştere". Un obiectiv important urmărit este
aplicarea noilor cunoştinţe şi tehnologii în produse inovative comercializabile. Astfel,
cooperarea dintre sectorul de cercetare şi business, în cadrul clusterelor şi/sau
reţelelor de firmă, reprezintă o activitate importantă sprijinită din fonduri publice.
Creşterea vizibilităţii internaţionale a clusterelor şi întărirea domeniilor unde acest
land ocupă poziţii de frunte în competiţia internaţională sunt alte puncte importante
ale acestui program.
În concluzie, atât la nivelul celor paisprezece landuri, cât şi la nivel federal, politica
de susţinere a clusterelor în Germania este implementată într-o constelaţie destul de
complexă. În spiritul recomandărilor din „Innobarometer on cluster’s role in
facilitating innovation in Europe in 2009”. Germania, prin Ministerul Federal al
Economiei şi Tehnologiei, a demarat elaborarea unui Plan de măsuri de sprijin la nivel
federal şi regional cu fonduri publice pentru crearea clusterelor competitive şi a
„reţelelor de excelenţă”.
Suedia
Cooperarea dintre mediul de afaceri, mediul academic şi mediul de cercetare este
privită în mod tradiţional în Suedia ca un motor al dezvoltării economice.
Datorită creşterii contribuţiilor ştiinţifice suedeze la tematica clusterelor, a interesului
general referitor la sistemele de inovare (a modelului „Triple helix” în mod special) şi
datorită necesităţii de a reorienta politica de inovare către sfârşitul anilor `90,
clusterele au devenit o temă predilectă a Stockholmului, Suedia fiind un studiu de caz
în abordarea lui Porter. Astfel, înainte de 2008, The European Cluster Observatory a
menţionat existenţa a 64 clustere suedeze, evidenţiind în schimb caracteristica de
excesivă fragmentare a acestora.
Un program important pus în aplicare de guvernul suedez în domeniul clusterelor este
programul Vinnväxt al Ministerului Întreprinderilor, Energiei şi Comunicaţiilor.
Obiectivul acestui program este stimularea inovării şi a creşterii economice în regiunile
suedeze. O caracteristică importantă a programului îl reprezintă dezvoltarea unor
sisteme de inovare în regiuni „funcţionale”, indiferent de apartenenţa administrativă.
Programul finanţează cooperarea între întreprinderi, instituţii de C-D şi autorităţi
publice (modelul „triple helix”). Programul este implementat de către Agenţia Suedeză
pentru Inovare (VINNOVA), care pune accent pe inovare, transfer tehnologic şi
competitivitate la nivel naţional şi internaţional. Agenţia nu este numai managerul
programului ci acţionează şi ca iniţiator de clustere. VINNOVA a identificat regiunile
care pot acţiona drept „locomotive” pentru economia suedeză. Din acest punct de
vedere, se poate vorbi de o abordare „top-down”. Regiunile elaborează propria
strategie a clusterului şi măsurile corespunzătoare, abordare ce poate fi descrisă ca
„bottom-up”. Exemplul suedez demonstrează o combinaţie între cele două abordări.
Schema de finanţare are o durată foarte mare. Clusterele pre-selectate de Vinnväxt (3
în faza pilot din 2003 şi alte 9 în 2005-2008) primesc finanţare de până la 1 milion
EURO anual pe o durată de 10 ani, cu o cofinanţare de 50%.
75
Domeniile prioritare stabilite şi ponderea acestora sunt următoarele: TIC (30%),

biotehnologii (20%), sisteme de producţie şi materiale (20%), automobile şi piese de
schimb (20%) şi ştiinţele „muncii” (10%).Programul Regional de Clustere, implementat
de NUTEK, care este similar Vinnväxt şi nu ţinteşte doar domeniile de excelenţă. Acest
program pune accentul pe dezvoltarea antreprenoriatului, a serviciilor pentru afaceri
şi pe dezvoltarea regională.
În afara de aceste programe naţionale de finanţare, clusterele sunt susţinute şi de
către autorităţile locale. La nivel regional clusterele sunt finanţate şi din fonduri
structurale. Experienţe de succes în domeniu există şi în ţări avansate din afara UE sau
continentului european şi american.
Elveţia
Dezvoltarea clusterelor inovative este susţinută prin programe specifice la nivel
regional, de către Secretariatul de Stat pentru Economie. Astfel, sunt de semnalat în
mod deosebit clusterele din patru teritorii: Cantonul Basel (BioValley Basel), Cantonul
Valais (tehnologiile Ark – Valais), Cantonul Berna şi Cantonul Saint Gallen
(Nanoclusterul Bodense).
De asemenea, în Elveţia se află unul dintre cele mai importante clustere în domeniul
biotehnologiilor, fondat în anul 1999, având statut juridic de asociaţie trinaţională
(Elveţia, Franţa, Germania) din care fac parte: o mare companie în domeniu, Novartis,
fondată în 1996 şi o asociaţie trinaţională, fondată în 1999, cu sprijin financiar din
partea unui fond de investiţii, BioMed Invest, precum şi cu fonduri accesate prin
programele INTERREG II, III şi IV (fig.2). Această asociaţie trinaţională este formată din
Asociaţia Bio Valley Alsacia din Franţa, fondată în 1998, Asociaţia Bio Valley Basel din
Elveţia şi Asociaţia Bio Valley Deutschland din Germania, fondate în 1999.
Israel
Clusterul Silicon Wadi din Tel Aviv, Israel constituie un pol de excelenţă mondială în
domeniul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării (TIC). Succesul acestui cluster este
rezultatul unor investiţii guvernamentale masive în C-D, inclusiv prin intermediul
programelor militare, fiind de asemenea legat de prezenţa a numeroase centre de C-D
private. Astfel, în 2007, 43 din cele 50 multinaţionale de înaltă tehnologie posedau un
centru de C-D în Israel.
Politica israeliană de sprijinire a clusterelor şi mecanismele de susţinere a inovării se
întrepătrund în Israel. Legea pentru încurajarea investiţiilor prin atragerea
capitalurilor străine datează din 1959 şi a introdus un sistem fiscal interesant pentru
investitori care a favorizat stabilirea unor mari grupuri internaţionale încă în anii 1960,
liderii industriei de înalta tehnologie s-au stabilit în Israel (de exemplu IBM, Motorola
etc.).
De asemenea, anii `60 se caracterizează prin dezvoltarea altor elemente de
infrastructură pentru afaceri, respectiv parcuri tehnologice, centre de formare
profesională şi a centre de cercetare la nivel înalt: Technion din Haifa, Institutul
Weizman, Universitatea din Tel Aviv, Universitatea din Ierusalim, Universitatea Ben
Gurion etc.
Politica naţională în domeniul inovării este definită în legea din 1983 pentru
încurajarea cercetării-dezvoltării industriale, modificată în 1997, care vizează
dezvoltarea unei industrii naţionale în domeniul tehnologiilor de vârf. Această politică
este introdusă de Office of Chief Scientist - OCS al Ministerului Industriei, Comerţului şi
Muncii şi marchează demararea programului incubatoarelor tehnologice, lansat în 1992,
a programului Yozma pentru dezvoltarea capitalului de risc, lansat în 1992 şi a
76
programelor de susţinere a cercetării şi dezvoltării (C-D) în cadrul companiilor

(Magnet), lansate în 1993.
Recomandările UE către ţările membre

În scopul monitorizării fenomenului de clusterizare, Comisia Europeană a înfiinţat în
anul 2006 „The European Cluster Observatory – Observatorul European al Clusterelor”
(http://www.clusterobservatory.eu) care furnizează date statistice cantitative şi
calitative (cluster mapping), studii de caz, politici şi analize comparative privind
situaţia clusterelor în Europa. Astfel, la nivelul anului 2008, the European Cluster
Observatory a identificat circa 2.000 de clustere semnificative definite ca aglomerări
regionale industriale şi de servicii, care implică aproximativ 38% din forţa de muncă a
Uniunii Europene. Aceste clustere s-au format fie de jos în sus, fie de sus în jos şi sunt
susţinute de politici, proiecte concrete şi finanţări naţionale şi comunitare.
Comunicarea nr. 652/5 noiembrie 2008 a Comisiei Europene „Către clustere de talie
mondială în Uniunea Europeană - implementarea strategiei bazată pe inovare”,
încearcă să răspundă la două problematici: cum să se creeze clustere de talie mondială
în UE şi ce se poate face la toate nivelurile pentru a creşte eficienţa clusterelor. În
acest sens, măsurile propuse sunt următoarele:
 Înfiinţarea la începutul anului 2009 a unui „High Level Group” pentru clustere care
are ca obiectiv principal identificarea instrumentelor la nivel european şi naţional
pentru îmbunătăţirea cooperării între clustere. Acest grup va include 20 de experţi
independenţi din diferite domenii ale inovării, competitivităţii, etc. care vor lucra
timp de 18 luni şi vor înainta Comisiei Europene (raport final septembrie 2010) şi
Statelor Membre rapoarte ale situaţiei existente în domeniul clusterelor (European
cluster mapping) şi asupra modalităţilor de susţinere a clusterelor prin programe,
strategii, politici etc.;
 Sprijin din partea Comisiei Europene la nivel naţional şi regional în eforturile de a
îmbunătăţi politicile proprii în ceea ce priveşte clusterele, prin oferirea de
informaţii asupra clusterelor şi politicilor în domeniu. La nivel comunitar aceasta se
va face prin „The European Clusters’ Observatory” ce va deveni un instrument de
informare pentru companii;
 Continuarea sprijinului pentru „European Clusters Alliance”, organizaţie care are
ca scop promovarea clusterelor la nivel naţional şi regional;
 Facilitarea cooperării între organizaţiile din cadrul unui cluster;
 Lansarea iniţiativei „Excellence of Cluster Organization”, care va oferi sprijin
pentru introducerea de standarde de calitate în activitatea clusterelor şi pentru
accesarea fondurilor comunitare pentru finanţarea activităţilor proprii.
În acest context, Statele Membre sunt invitate să:

 Sprijine IMM-urile în vederea participării la clustere, prin implementarea măsurilor
relevante din „Small Business Act for Europe”. Numărul membrilor în cadrul
clusterelor creşte în fiecare ţară, alăturându-se IMM-urilor, băncile, investitorii
străini, municipalităţile, autorităţile publice, camerele de comerţ, asociaţiile
profesionale, institutele de cercetare etc., deoarece s-a constatat că firmele din
cluster sunt mai inovative decât cele din afara clusterului şi au acces mai uşor la
pieţele internaţionale;
 Dozeze eforturile pentru realizarea de mai multe sinergii şi complementarităţi
între diferitele politici publice de susţinere ( cercetare-dezvoltare, industriale, al
dezvoltării mediului de afaceri) programe şi iniţiative în domeniul politicii de
cluster.
77
Principalele forme de susţinere sugerate sunt: crearea cadrului optim pentru

desfăşurarea activităţii în cadrul clusterelor, îmbunătăţirea accesului la finanţare din
surse alternative, mai buna utilizare a fondurilor structurale pentru a finanţa
clusterele, finanţarea publică a clusterelor care în anumite cazuri ar putea depăşi
limita de 5 ani, criterii specifice care să favorizeze accesul la finanţare a clusterelor
care au proiecte inovative, elaborarea unui model de includere a IMM-urilor în polii de
excelenţă, îmbunătăţirea competenţelor relevante, limitarea ajutorului de stat la
maximum 5 ani pentru asistenţă tehnică. Comisia consideră că limitarea în timp a
acestor măsuri va face ca riscul de distorsionare a pieţei prin susţinerea lor cu
programe dedicate să fie relativ redus.
De asemenea, Comisia menţionează faptul că eco-inovarea şi clusterele în domeniul
serviciilor sunt foarte importante, iar State Membre sunt invitate să ia în calcul
susţinerea inovării în domeniul serviciilor.
Comisia a atras atenţia Statelor Membre recent intrate în UE (12) să evite utilizarea
clusterelor numai pentru a obţine finanţare, fără a oferi rezultate clare. De aceea se
recomandă cooperare între clustere şi State Membre şi aplicarea celor mai bune
practici în domeniu.
Uniunea Europeană are nevoie de campioni în inovare care să internaţionalizeze rapid,
clusterul fiind un mediu prielnic pentru inovare. UE nu duce lipsă de iniţiative de
cluster dar îi lipsesc „world class excellences”, aşa numitele clustere de top-level. De
asemenea, Statele Membre UE trebuie să testeze schemele pilot din cadrul „Cluster
Innovation Platform” (Cluster IP).
Lecţii desprinse
- Politica de susţinere a clusterelor nu a pornit de la zero. În toate ţările a căror experienţă
este analizată, au existat programe premergătoare sau (în cazul Suediei) o tradiţie de
cooperare bine structurată între industrie, mediul academic şi mediul de cercetare;
- Modelul sistemic al inovării privit din prisma unui proces dinamic de învăţare stă la baza
politicilor relevante în domeniul clusterelor. Astfel modelul triple helix reprezintă
paradigma actuală pe care sunt fundamentate politicile de cluster;
- În cazurile analizate, există, în esenţă, 2 tipuri de scheme de suport al clusterelor:
a) În primul rând, există anumite clustere „de top-level” cu impact asupra nivelului de
competitivitate al ţărilor respective. Aceste clustere sunt susţinute la nivel naţional
pentru a atinge gradul de excelenţă internaţională;
b) A doua categorie este constituită din clustere regionale, a căror importanţă poate să nu
depăşească graniţele regiunii, finanţate la nivel regional. Totuşi, ele au un impact
deosebit asupra dezvoltării economice şi au potenţialul de a fi modernizate şi ridicate
la rangul de clustere de top-level;
- Finanţarea clusterelor se face pe bază de competiţie prin apeluri de proiecte. Clusterele de
„top-level” sunt pre-selectate uneori, cum este cazul Suediei;
- Finanţarea clusterelor se realizează atât din resurse din bugetul naţional, din resurse
regionale şi din resurse private, cât şi fondurile structurale puse la dispoziţie de către
Uniunea Europeană;
- Există, în general, un minister naţional cu competenţe în domeniul politicii de clustere.
Implementarea programelor de finanţare este adesea delegată unor agenţii de
implementare, care pot fi chiar firme private (Germania).
78
6.4.2. Măsuri pentru stimularea inovării şi dezvoltarea mediului de afaceri
Strategia 2020 nu va putea fi pusă în operă fără politici congruente ale Statelor
Membre în vederea susţinerii promovării înaltei tehnologii şi a inovării în sectorul
afacerilor. Măsurile de acţiune ale statelor pot îmbraca atât aspectul unor
reglementări normative necesare promovării domeniilor noi, a stimulării
parteneriatului public privat pentru dezvoltare, cât şi aspectul unor programe de
susţinere financiară multianuală. De asemenea, este recunoscut că măsurile pentru
atingerea obiectivelor asumate în documente strategice sunt, de cele mai multe ori,
de natură transversală pentru a evita distorsiunile în piaţă (ex. fiscalitate, legislaţie,
etc.) şi nu de natură sectorială (industrie, servicii etc.) Abordările sectoriale a
măsurilor de acţiune pentru punerea în operă a unei strategii de dezvoltare în absenţa
unor studii de analiză de competitivitate sectorială, ar putea fi interpretate ca fiind
discreţionare.
Cu toate acestea din această abordare, de obicei, sunt excluse domeniile, fie complet
rămase în urmă, unde piaţa fiind atât de slab dezvoltată nu există pericolul major al
distorsiunii (ex: agricultura) fie cele absolut noi, unde prin eventuale măsuri şi acţiuni
intervenţioniste nu se pot înregistra turbulenţe în piaţă, pentru că iarăşi piaţa nu
există (ex. nanotehnologiile, tehnologii generice esenţiale etc.).
De altfel, în acest subcapitol sunt sintetizate preocupările de natură recentă din Marea
Britanie care ar putea contribui la îndrumare şi transferabilitate în planurile de măsuri
din România.
Cele mai bune practici din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
Industria din Regatul Unit se află într-un stadiu incipient în ceea ce priveşte
dezvoltarea şi aplicarea nanotehnologiilor. În timp ce acestea se comercializează într-
un număr de domenii, cum ar fi diagnosticarea medicală, electronicele şi materialele,
majoritatea tehnologiei este încă folosită doar pentru cercetare şi dezvoltare.
Dacă companiile din Regatul Unit trebuie să se poziţioneze astfel încât să beneficieze
de avantaje maxime ca urmare a nanotehnologiilor, trebuie să ne asigurăm că noi (în
mod colectiv) ne înţelegem punctele tari, slabe, oportunităţile şi ameninţările şi
identificăm ce dorim să facem în legătură cu acestea. Pe lângă sprijinul oferit
investitorilor potenţiali pentru identificarea oportunităţilor de afaceri, companiile
trebuie să beneficieze şi de un dialog mai informat cu publicul şi cu ceilalţi
stakeholderi, precum şi de ajutor pentru dezvoltarea de măsuri (voluntare sau
obligatorii) pentru identificarea şi gestionarea riscurilor în stadiu incipient.
Identificarea de oportunităţi
Există un număr de estimări actuale cu privire la impactul nanotehnologiilor pe pieţele
globale implicând cifre de ordinul miliardelor şi trilioanelor de dolari pe parcursul
următorilor 10 ani. Ce este clar este că se va înregistra un impact economic
semnificativ acolo unde nanotehnologiile pot oferi beneficii semnificative societăţii
şi/sau mediului prin intermediul provocărilor cheie din Strategia 2020.
Consiliul Strategic pentru Tehnologie (The Technology Strategy Board) consideră că
tehnologiile la nanoscară consolidează domenii cheie din punct de vedere tehnologic.
Defra a căutat de asemenea să identifice modalitatea prin care nanotehnologiile pot
sprijini Guvernul să îşi realizeze obiectivele, de exemplu în ceea ce priveşte sursele
alternative de energie, eficienţă energetică şi remedierea mediului înconjurător.
Acestea sunt detaliate într-un raport privind aplicaţiile nanotehnologiilor benefice
pentru mediul înconjurător.
79
Reţeaua de Ştiinţă şi Inovare a Marii Britanii (The UK Science and Innovation Network)
(bazată în Ambasadele Marii Britanii şi în Înaltele Comisii de peste hotare) furnizează
informaţii şi consiliere pentru Departamentele guvernamentale, Consilii de Cercetare,
universităţi, companii şi alte instituţii, cu privire la expertiza de cercetare şi
priorităţile altor ţări, inclusiv în nanotehnologii.
Dezvoltarea de noi produse folosind nanotehnologiile sau materialele la nanoscară
depinde în mare măsură de disponibilitatea:
 Profesioniştilor înalt calificaţi;
 Baza pentru o cercetare de calitate înaltă;
 Împărtăşirea cunoştinţelor şi transfer;
 Echipament esenţial însă câteodată costisitor;
 Investitori încrezători;
 Bază de exploatare;
 Aranjamente pentru o bună guvernare.
Inteligenţă socială Dacă cercetarea are scopul de a produce produse şi tehnici cu
beneficii reale, aceasta ar trebui să fie completată de părerile consumatorilor şi a
publicului larg. De exemplu, direcţia cererilor de apeluri de proiecte ale Consiliilor de
Cercetare cu privire la sănătate a fost informată prin dialog public şi compania
Unilever a participat în proiectul finanţat de guvern „Nanodialoguri”.
Totuşi, în general, companiile nu sunt doritoare să se angajeze în dialog public, în
ciuda faptului că sunt îngrijorate de potenţiale daune contra interesului lor care ar
rezulta din pierderea încrederii publicului în nanotehnologii. Angajarea stakeholderilor
tinde să fie percepută ca şi costisitoare, dificilă şi cel mai bine organizată de alţii, cum
ar fi Guvernul sau instituţiile din sectorul industrial. Există de asemenea îngrijorări cu
privire la dezvăluirea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
Transferul de cunoştinţe Pentru a încuraja diseminarea informaţiilor către sectorul
industrial, Consiliul Strategic pentru Tehnologie finanţează un număr de activităţi
pentru a traduce cunoştinţele şi ideile generate de către cercetarea de bază (deseori
de grupurile de cercetare ale Universităţilor) în noi produse şi servicii în domenii unde
există oportunităţi de piaţă şi unde Regatul Unit deţine capacitate academică şi
industrială. Reţelele de Transfer de Cunoştinţe (Knowledge Transfer Networks - KTNs),
Parteneriatele pentru transferul de cunoştinţe (Knowledge Transfer Partnerships),
Platformele de inovare şi Iniţiativa de Cercetare pentru Afaceri mici (Small Business
Research Initiative) reprezintă modalităţi cheie de susţinere a transferului de
cunoştinţe.
Dezvoltarea afacerilor Nivelul investiţiilor industriale este în creştere, aşa cum este şi
numărul produselor care apar pe piaţă. Pentru a ajuta dezvoltarea pieţei şi
exploatarea nanotehnologiilor, Consiliul Strategic pentru Tehnologie, Agenţiile de
Dezvoltare Regională şi administraţiile responsabile finanţează Centrele de Micro şi
Nanotehnologie. Centrele sprijină sectorul industrial în accesarea cercetării de nivel
înalt şi a resurselor prin identificarea capacităţii de rezervă în mediul de afaceri şi în
cel academic. Centrele sunt grupate în patru teme principale (nanometrologie,
nanomateriale, nanomedicină şi nanofabricare).
Cadrul de reglementare Aranjamentele pentru buna guvernare sunt importante pentru
a permite dezvoltarea inovării de manieră responsabilă. Pe lângă legislaţie, alte măsuri
pot fi utilizate pentru a asigura că atitudinile proactive sunt adoptate pentru a se
adresa riscului de afaceri, sănătate, securitate şi implicaţii asupra mediului
înconjurător. Astfel de măsuri, dacă sunt adoptate pe scară largă, ar putea ajuta la
prevenirea ameninţării impunerii unor costuri în retrospectivă sau unilaterale prin
legislaţia viitoare şi a unor riscuri de afaceri cum ar fi un comportament advers riscului
80
din partea asiguratorilor, decidenţilor din cadrul companiilor sau a consultanţilor de pe

piaţă. Încrederea crescută a publicului în companie sau în produsele sale poate fi de
asemenea benefică.
Servicii de consiliere şi ghidare sunt furnizate pe lângă conformitatea legislativă. De
exemplu:
 Guvernul finanţează SAFENANO pentru a furniza consiliere sectorului industrial
pentru a-l sprijini să dezvolte tehnologie la nanoscară în siguranţă şi în mod
responsabil;
 Health and Safety Executive a publicat linii directoare cu privire la manevrarea în
siguranţă şi eliminarea nanotuburilor.
Codurile de conduită furnizează un mijloc voluntar pentru stabilirea standardelor şi
Societatea Regală, Asociaţia industriilor de nanotehnologie (Nanotechnology Industries
Association), Insight Investment şi Reţeaua de Transfer de informaţii cu privire la
nanotehnologie (Nanotechnology Knowledge Transfer Network) au lucrat pentru
dezvoltarea unui Nano Cod Responsabil. Comisia Europeană a dezvoltat de asemenea
un Cod de conduită pentru Cercetătorii Ştiinţifici în UE care lucrează cu
nanotehnologiile. Câteva companii adoptă şi fac publicitate unei politici de
Responsabilitate Socială a Corporaţiilor (RSC), în principal ca un mijloc de reducere a
riscurilor şi costurilor operaţionale deşi câteva din companiile mai mari, mai
responsabile social, percep RSC ca un mijloc de încurajare a inovaţiei produselor şi
contribuţie la valorile sociale dincolo de dimensiunea financiară. Companiile mai mici
tind să nu aibă acces la expertiza RSC şi pot considera că cerinţele RSC impun costuri
adiţionale asupra afacerii.
În mod similar, companiile mai mari sunt mai înclinate să desfăşoare analize ale
ciclului de viaţă comparativ cu cele mici, datorită costurilor şi lipsei expertizei. Totuşi,
lipsa datelor toxicologice reprezintă de asemenea o barieră în utilizarea analizelor
privind ciclul de viaţă a produselor care conţin nanomateriale.
Lecţii desprinse
Analiza SWOT s-a făcut cu consultarea mediului de afaceri şi a altor stakholderi în scopul de a
facilita înţelegerea Guvernului faţă de problematica cu care se confruntă Regatul Unit în acest
domeniu. Această analiză are ca scop să direcţioneze acţiunile viitoare şi să contribuie la
configurarea mediului nanotehnologiilor în Regatul Unit.
Puncte forte
Regatul Unit deţine o bună bază de cercetare, a investit masiv şi acum deţine multe din
elementele necesare pentru inovarea de succes cum ar fi o bază academică solidă. Programele
Consiliului Strategic pentru Tehnologie complementează această bază şi direcţionează
finanţarea pentru susţinerea extragerii ideilor din mediul academic şi din sectorul industrial.
Puncte slabe
Este necesar ca Regatul Unit să se concentreze pe exploatarea cercetării şi inovării dezvoltate
în această ţară. Deseori, IMM-urile nu au cunoştinţe despre sprijinul pe care programele de
parteneriat ale Consiliului Strategic pentru Tehnologie îl pot acorda. Alte companii care ar
putea beneficia de pe urma utilizării nanotehnologiilor nu au acces facil la informaţii cu privire
la nanotehnologii.
Oportunităţi
Există o oportunitate pentru un mai mare transfer trans-sectorial de tehnologie care poate fi
facilitat de Reţelele de Transfer de Cunoştinţe. Regatul Unit ar putea fi iniţiatorul inovării
responsabile în sectoare importante la nivel global inclusiv surse alternative de energie,
eficienţă energetică şi remedierea mediului înconjurător.
Industria din Regatul Unit are oportunitatea să influenţeze şi să informeze cu privire la
direcţiile Regatului Unit în domeniul nanotehnologiilor, să lucreze împreună cu Guvernul
81
pentru a dezvolta măsuri (voluntare sau obligatorii) pentru identificarea şi gestionarea

riscurilor într-un mod care menţine ritmul inovării.
Dezvoltarea unor instrumente specifice de analiză a riscurilor financiare ar furniza
antreprenorilor din Regatul Unit abilitatea de gestionare a expunerii la risc în conformitate cu
RSC. Regatul Unit ar putea să devină centrul de excelenţă pentru afaceri şi consiliere pentru
investiţii în nanotehnologii.
Ameninţări
Există un deficit important de tehnicieni cu educaţie potrivită pentru a sprijini cercetarea şi
industria manufacturieră. Acolo unde sunt disponibile abilităţile şi cunoştinţele legate de
tehnologia nano, acestea tind să fie concentrate în companii care dezvoltă şi produc
nanomateriale dar nu în acele companii care cumpără şi includ nanomateriale în produse. Este
posibil ca industria manufacturieră în Regatul Unit să nu poată să provoace evoluţia necesară
deoarece companiile relevante pot să nu existe. Este necesar ca Regatul Unit să fie mai
hotărât în ceea ce priveşte exploatarea cercetării şi inovării de care dispune, altfel acestea
vor pierde avantajul competitiv pe piaţa internaţională şi baza manufacturieră din Regatul
Unit va decădea în continuare.
6.4.3. Investors in People (IiP) - stimularea investiţiilor în oameni, experienţa din

Marea Britanie
Oamenii reprezintă investiţia cea mai de preţ, iar performanţa angajaţilor este critică
pentru derularea cu succes a afacerii. În UE, importanţa abilităţilor la locul de muncă
a fost pe deplin recunoscută în agenda de reformă economică agreată la Lisabona în
2000, Marea Britanie fiind un mare suporter al acestei agende. Stabilirea unei Strategii
Naţionale pentru creşterea competenţelor şi aptitudinilor este documentul prin care
Marea Britanie îşi aduce contribuţia la agenda de reformă alături de celelalte ţări din
UE.
Investors in People (Investiţii în oameni) este o metodă cu recunoaştere internaţională,
ce vizează asimilarea celor mai bune practici în managementul şi dezvoltarea
capitalului uman, pentru a atinge obiectivele unei organizaţii în cadrul unui concept de
evaluare şi îmbunătăţire permanentă a acesteia.
Mai mult decât o metodă de atingere a excelenţei organizaţionale, Investors in People
(IiP) este:
 metodologie modernă de management, aplicabilă oricărui tip de organizaţie,
indiferent de mărime şi de sectorul de activitate;
 un instrument valoros pentru dezvoltarea cu succes a afacerii şi creşterea
profiturilor;
 distincţie prestigioasă, marcă şi garanţie a excelenţei pentru parteneri, clienţi
şi angajaţi.
Scurt istoric. Investors in People (IiP) a apărut în Marea Britanie în anul 1990 datorită
încercărilor mediului britanic şi internaţional de afaceri de a depăşi criza economică
prin soluţii active şi este prezent acum în peste 25 de ţări de pe toate continentele.
Investors in People a fost creat de:
• Departamentul de Învăţământ Profesional (vocaţional)
• Confederaţia Industriei Britanice
• Institutul de Personal şi Dezvoltare
• Iniţiativa Dezvoltării Firmelor Mici
• Congresul Sindicatelor din Comerţ
• Comisia pentru Egalitate Rasială
82
• Comisia pentru Şanse Egale

• Comisia pentru Drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Cvasi-totalitatea organismelor administraţiei publice centrale şi locale britanice, de la
Cabinetul Primului Ministru, Ministere, Parlament, autorităţi locale, şcoli sau spitale,
precum şi companii importante ca British Aerospace, Shell, Tesco, Glaxo Smith Cline,
Commercial Union dar şi sectorul IMM au adoptat IiP şi sunt certificate periodic de
centrele de calitate IiP. Numai în Marea Britanie peste 40.000 de organizaţii, ce
cuprind peste 40% din populaţia activă sunt recunoscute ca Investitori în Oameni
potrivit studiului Cranfield School of Management, 2008.
Companiile britanice care au introdus metoda IiP au adus un profit suplimentar de
peste 1,1 miliarde Euro la economia Marii Britanii (conform studiului „Investors in
People Impact Assessment”, DATABUILD, August 2004) şi continuă să se menţină în top
în fiecare an, conform studiului „The Impact of Investors in People on People
Management Practices and Firm Performance”, Cranfield University - School of
Management, 2008. Statisticile indică de asemenea o creştere de la 2,57% la 7,53% a
profitabilităţii companiilor ce au implementat metoda, cu o creştere a cifrei de afaceri
pe angajat de la 86.769 lire la 178.985 lire anual şi cu o creştere a profitului pe
angajat de la 2.229 lire la 18.583 lire anual.
Odată cu criza financiară globală, Investors in People a demonstrat în plus că este
prima soluţie pentru companiile care nu au fost acreditate.
Peste 50% dintre companiile enumerate în Sunday Times „Best Companies to work for”
sunt recunoscute „Investors in People”.
Peste 97% dintre organizaţiile recunoscute IiP se reacreditează periodic şi sunt
interesate să-şi îmbunătăţească, în mod continuu, performanţele.
Filosofia Investors in People: IiP integrează abordările strategice privind dezvoltarea
afacerilor, formarea şi pregătirea resurselor umane, managementul acestora şi
managementul general şi strategic al organizaţiei prin formularea şi aplicarea
măsurilor ce vizează îmbunătăţirea performanţelor, legate de eficienţa managerială,
sistemul de recunoaştere şi motivare, implicarea şi responsabilizarea resurselor umane,
concomitent cu pregătirea şi specializarea acestora. Elementele ce ţin de evaluarea
impactului metodei au în vedere atât măsurarea performanţelor, cât şi continua
îmbunătăţire a gestionării capitalului uman.
Metoda are un caracter evolutiv, cadrul conceptual fiind îmbunătăţit la fiecare 5 ani
de către un sistem propriu de asigurare a calităţii, prin consultarea beneficiarilor, a
angajaţilor şi managerilor implicaţi astfel încât cercetarea, orientarea către noi
domenii de dezvoltare şi atenţia acordată clienţilor contribuie la menţinerea
integrităţii şi eficienţei sale.
Datorită acestor caracteristici, „Investors in People” contribuie implicit la dezvoltarea
unui mediu de afaceri sănătos, bazat pe principii solide, cu impact direct şi
îmbunătăţit asupra performanţei financiare, profitabilităţii şi productivităţii,
managementului resurselor umane şi al schimbării în perioadă de criză.
Pe de altă parte, metoda Investors in People este asimilată ca un exemplu de bună
practică de către autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale. Guvernul
Marii Britanii a ştiut că pentru a îmbunătăţi competitivitatea, trebuia să implementeze
Investors in People în toate sectoarele publice. Astfel, ca o cerinţă a Departamentului
pentru Comerţ şi Industrie – Carta Albă a Competitivităţii, în anul 1999, Cabinetul
Primului Ministru (Cabinet Office) propune, prin Planul de Acţiune al Guvernului Marii
Britanii, ca punct de reper pentru Politica de Inovare şi Calitate Innovation and Quality)
şi pentru Politica de Învăţare în Organizaţii (Learning Organisations), acreditarea
Investors in People în procent de 100% a autorităţilor publice. De asemenea, Investors
in People face parte din documentul Marii Britanii „Profesiile secolului al XXI-lea –
83
Atingerea Potenţialului, Indivizilor, Angajaţilor, Naţiunii” (21st Century Skills –

Realising our potential), Investors in People făcând parte din răspunsul dat de UK la
strategia Lisabona. Implementarea Investors in People ca parte a strategiei Marii
Britanii de a atinge cerinţele Strategiei de la Lisabona s-a realizat printr-un
angajament la vârful Guvernului (Prim Ministru, Secretari de Stat pentru Educaţie şi
Aptitudini, Secretari de Stat pentru Comerţ şi Industrie, Secretari de Stat pentru Muncă
şi Pensii, etc.).
Astfel, prin crearea sistemului de dezvoltare şi implementare a acestei metode, cu
sprijinul Guvernului, în 2005 erau acreditate Investors in People 98% din autorităţile
centrale, 74% dintre autorităţile locale, 72% dintre şcoli, 56% dintre Universităţi şi 50%
dintre spitalele publice (sursa: Cabinet Office and the Employers Organisation For
Local Government).
De asemenea, conform Local Government Workforce Survey 2009, 91% dintre
autorităţile locale au participat la cursuri de leadership şi 82% dintre funcţionarii
publici lucrează după principiile Investors in People. Ca efect al introducerii metodei
Investors in people, acelaşi sondaj asupra forţei de muncă de la nivelul autorităţilor
locale „Local Government Workforce Survey 2009” relevă faptul că în anul 2008/2009,
media cheltuielilor pentru instruire a fost de 273 Lire Sterline/angajat, cel mai ridicat
nivel din 2001 până acum.
Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea mediului de afaceri în Marea Britanie, cât şi a
administraţiei publice s-au luat decizii de nivelul Guvernului Marii Britanii pentru
sprijinirea financiară (oferirea de grant-uri) a organizaţiilor care implementează
metoda şi de asemenea de protejare şi dezvoltare continuă a acesteia pentru a fi
permanent un instrument actualizat la cerinţele pieţei.
Cadrul instituţional a fost creat prin stabilirea în anul 1993 a organizaţiei non-
guvernamentale de interes public, „Investors in People UK”, finanţată de
Departamentul de Afaceri, Inovare şi Calificări Profesionale al Marii Britanii
(Department for Business, Innovation and Skills (BIS)) pentru administrarea metodei
Investors in People. De asemenea, pentru a întări rolul de o importanţă majoră în
creşterea aptitudinilor angajaţilor, în aprilie 2010, responsabilitatea asupra metodei
Investors in People a fost transferată către UK Commission for Employment and Skills
(Comisia pentru Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie).
Comisia pentru Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie
este o instituţie care oferă sprijin şi consiliere Guvernului şi administraţiei
descentralizate în domeniul politicii de ocupare şi dezvoltare a abilităţilor
profesionale din Marea Britanie. Această Comisie a fost creată în aprilie 2008, este
condusă de 20 consultanţi seniori selectaţi din rândul oamenilor de afaceri,
organizaţiilor sindicale şi educaţionale, şi al experţilor în domeniul pieţei muncii şi
abilităţilor profesionale.
Cele 5 responsabilităţi ale Comisiei din Marea Britanie sunt:
 Evaluarea progresului înregistrat de Marea Britanie în efortul acesteia de a
deveni lider mondial în domeniul ocupării şi dezvoltării abilităţilor profesionale
până în 2020
 Consilierea miniştrilor, inclusiv a Primului Ministru al Marii Britanii, în ceea ce
priveşte politicile şi punerea acestora în practică, astfel încât acestea să
contribuie eficient la crearea de locuri de muncă, dezvoltarea de abilităţi
profesionale îmbunătăţite şi productivitate crescută
 Supravegherea şi stimularea performanţei sistemelor de ocupare şi dezvoltare a
abilităţilor profesionale, precum şi recomandări de îmbunătăţire
 Promovarea unei dedicaţii sporite din partea angajatorului, precum şi
dezvoltarea de investiţii şi influenţă în beneficiul angajatului
84
 Finanţarea şi gestionarea performanţei Consiliilor Sectoriale privind Abilităţile

Profesionale
Transferul de Know-how şi internaţionalizarea practicii. Datorită interesului crescut
al multor organizaţii din afara graniţelor Marii Britanii pentru implementarea metodei
Investors in People, a fost creată „Investors in People International”, cu acordul
Ministerului Afacerilor, Inovaţiei şi Dezvoltării Performanţelor şi a Comisiei pentru
Ocupare şi Dezvoltarea Abilităţilor Profesionale din Marea Britanie. Astfel, rolul
„Investors in People International” este de a gestiona şi dezvolta această metodă în
teritorii şi organizaţii multinaţionale din afara graniţelor Marii Britanii, preocupându-se
totodată de protejarea reputaţiei şi calităţii stabilite pentru metodă.
La ora actuală, acest sistem este operaţional în peste 70 ţări şi oferă sprijin clienţilor
în mai bine de 23 limbi străine. În Europa, Investors in People este implementată în:
Suedia, Olanda, Danemarca, Irlanda, fiind de curând asimilată şi de Spania, Turcia,
Cipru, Grecia, Finlanda, Bulgaria şi Austria. Anul acesta Belgia, Polonia, Ungaria fac
demersurile pentru introducerea ei.
Investors in People aduce o serie de beneficii la nivelul organizaţiei care îl
promovează. Astfel, practica din Marea Britanie a dovedit că asigură creşterea
profitului, îmbunătăţirea performanţei, maximizarea abilităţilor membrilor
organizaţiei, o legătură unică între dezvoltarea individuală şi creşterea organizaţiei.
Alte avantaje ale certificării Investors in People ţin de existenţa unor angajaţi
calificaţi şi motivaţi, de reducerea fluctuaţiei de personal, îmbunătăţirea rezultatelor
implementării standardelor de calitate ISO 9000, BS 5750 sau The Excellence Model şi
de lărgirea bazei de clienţi satisfăcuţi.
„Investors in People” aduce beneficii la nivel de angajat. Din lista acestora s-ar
putea menţiona: eficienţă sporită şi un mediu de lucru bun, training de bună calitate
când este necesar, satisfacţie îmbunătăţită la locul de muncă, comunicare mai bună în
cadrul organizaţiei, oportunităţi de dezvoltare a carierei proprii, implicare şi
responsabilităţi sporite, câştiguri în sănătate şi siguranţă la locul de muncă,
recunoaştere şi dezvoltare, sentimentul de mândrie şi apartenenţă la o organizaţie de
succes etc.
Lecţii desprinse
Model de bună practică, Investors in People, aşa cum este implementat în Marea Britanie, dar şi
în celelalte ţări europene care au preluat modelul, aduce o serie de beneficii pe termen mediu
şi lung. Astfel, „Investors in People” aduce beneficii la nivel de mediu de afaceri, deoarece:
 poate fi adoptat de instituţii din sectorul public (de altfel exemplul din Marea Britanie
arată că acestea au fost agenţi de promovare) precum şi de organizaţii din sectorul
privat, companii, structuri asociative etc.;
 contribuie la dezvoltarea cu succes a economiei punând accent pe valorificarea
potenţialului oamenilor şi nu pe o dezvoltare de natură accidentală sau de conjunctură;
 scoate în evidenţă faptul că dezvoltarea resurselor umane şi a proceselor
organizaţionale şi de comunicare intra şi interorganizaţii asanează mediul de afaceri,
introduce predictibilitate şi transparenţă în procesele decizionale şi de servicii publice;
 conduce la creşterea calităţii serviciilor publice furnizate de acesta, iar pe de altă
parte, promovat de companii şi structuri asociative sau ONG-uri, dă garanţia că
instituţiile publice intră în contact doar cu companii bine conduse;
 aduce mai multă certitudine şi confirmarea bonităţii participanţilor la mediul de
afaceri, prin faptul că firmele care îl implementează demonstrează standarde înalte de
management înainte de a fi luate în considerare ca furnizori de bunuri şi servicii pentru
instituţiile publice în urma proceselor de achiziţii legale.
85
6.5. Integritate şi lupta anti-corupţie pentru promovarea comportamentului

responsabil în afaceri
Corupţia distorsionează competiţia pe pieţe, strangulează creşterea economică şi
dezvoltarea durabilă, periclitează democraţia şi subminează statul de drept şi
supremaţia legii.
Practicile de corupţie îndepărtează populaţia, în special în economiile aflate în curs de
dezvoltare, de resursele critice necesare. Sunt estimări în baza cărora se apreciază
costurile corupţiei care s-ar ridica la aproximativ 5% din PIB global, ceea ce ar
reprezenta în cifre absolute aproximativ 2,6 trilioane dolari americani şi peste 1 trilion
de dolari SUA plătiţi pentru mituire în fiecare an. Din cauza practicilor de corupţie, la
fiecare jumătate de an, aproximativ 50 de miliarde de dolari SUA din suma ajutoarelor
internaţionale nu sunt în măsură să fie dirijate şi să ajungă la beneficiarii vizaţi. Prin
urmare, practicile de corupţie şi de mită reprezintă un obstacol în calea dezvoltării
economice şi sociale în lume, după aprecierile Forumului Economic Mondial.
În încercarea de a combate corupţia la nivel global, Forumul Economic Mondial a lansat
Iniţiativa Parteneriat Împotriva Corupţiei (Partnering Against Corruption Initiative)15. În
mod oficial această iniţiativă a fost lansată în anul 2004 de către preşedintele şi
directorul general al unei companii din domeniul construcţiilor, domeniu dintre cele
mai expuse riscurilor asociate cu practicile de corupţie şi mită (Engineering &
Construction, Energy and Metals and Mining industries).
Ulterior această iniţiativă a fost îmbrăţişată de factori de decizie multi-sectoriali şi
este apreciată ca o bună practică în materie de promovare a unui comportament
responsabil în afaceri atât pentru organismele guvernamentale, cât şi pentru companii,
organizaţii de afaceri de tipul camerelor de comerţ, patronate, asociaţii profesionale
sau sectoriale.
Scopul acestei iniţiative constă în dezvoltarea de principii şi practici aplicabile în
industrii diverse cu impact direct asupra nivelului de concurenţă bazat pe integritate,
corectitudine, tratament egal şi conduită etică. Această iniţiativă plasează sectorul
privat într-o poziţie unică prin aceea că ghidează strategiile guvernelor şi ale
organizaţiilor internaţionale şi politicile anti-corupţie şi prin aceea că a construit
relaţii puternice cu principalii factori implicaţi la nivel instituţional în lupta anti-
corupţie.
Principiile ce stau la baza iniţiativei, binecunoscută deja sub denumirea PACI, creează
un limbaj comun în ceea ce priveşte corupţia şi monitorizarea aspectelor de dare şi
luare de mită pentru toate domeniile de activitate. La bază se exprimă convingerea că
acestea nu pot fi eradicate fără angajament şi leadership la nivel înalt. PACI se
bazează pe angajamentul „toleranţei zero” faţă de mită şi pe angajamentul de a pune
în aplicare programe efective împotriva corupţiei în cadrul companiilor semnatare ale
acestei iniţiative.
PACI este o iniţiativă a unor părţi interesate multiple care lucrează cu un număr de
organizaţii printre care:
 The Basel Institute on Governance
 The International Chamber of Commerce (ICC)
 The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD)
 Transparency International (TI).
15
http://www.weforum.org/en/initiatives/paci/index.htm World Economic Forum
86
 The United Nations Global Compact (GC)

 bănci multilaterale de dezvoltare şi instituţii financiare
Formularea acestor principii şi semnarea pactului de parteneriat a fost condusă de o
serie de companii active în domeniile inginerie şi construcţii. Lista completă a acestora
se poate consulta pe site-ul www.paci.org
În calitatea de facilitatori ai acestei iniţiative s-au manifestat Basel Institute on
Governance, Transparency International, World Economic Forum. Camera de Comerţ
Americană din România (Amcham la Bucureşti), precum şi unele firme membre ale
Consiliului Investitorilor Străini (CIS) sunt semnatare ale acestei iniţiative de
parteneriat. PACI a evoluat astăzi către o structură multi-sectorială a celor care au
devenit semnatarii ei şi pe deplin incluzivă, ceea ce se traduce prin faptul că toate
companiile sunt invitate să devină membre semnatare indiferent de categoria de
mărime, ţara de origine ori afilierea cu Forumul Economic Mondial.
Ca parte a Conferinţei anuale a Forumului Economic Mondial pentru anul 2010 care a
avut loc la Davos-Klosters, PACI a găzduit o discuţie la care au participat peste 50 de
lideri ai comunităţii de afaceri, reprezentanţi ai guvernelor şi societăţii civile, inclusiv
numeroşi reprezentanţi de nivel înalt din companiile semnatare şi partenere.
În urma acestei secţiuni de discuţii găzduită de lucrările Forumului Economic Mondial au reieşit
o serie de idei şi propuneri cu privire la această problematică, astfel:
 mediul de afaceri ar trebui să îmbrăţişeze o abordare bazată pe multiple părţi
interesate implicate şi pe coordonarea crescândă cu acţiunile guvernului şi societăţii
civile referitoare la problematica corupţiei;
 mediul de afaceri ar trebui să facă presiune pentru includerea aspectelor ce ţin de
etică în afaceri şi integritate în planul tematic pentru studii în cadrul diverselor cursuri;
 mediul de afaceri ar trebui să urmărească influenţarea reformelor de reglementare în
parte ca recunoaştere a efectelor substanţial îmbunătăţite în sistemele lor
internaţionale anti-corupţie;
 mediul de afaceri ar trebui să aspire la rolul de conducător în implementarea unor
programe anti-corupţie robuste în măsură a preveni, detecta şi rezolva riscurile
asociate cu corupţia.
6.6. Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor
Îmbunătăţirea competitivităţii de a concura cu succes pe piaţa internă a UE şi pe cele

internaţionale este legată şi de disponibilitatea şi accesarea serviciilor de sprijin
pentru dezvoltarea afacerilor prin informare, consiliere, instruire şi consultanţă
generală şi specializată. Dacă firmele mari au o mai mare uşurinţă în a accesa
expertiza necesară sau chiar o deţin în interiorul organizaţiei, pentru firmele din
categoria IMM accesul devine mult mai problematic, chiar o barieră în calea creşterii
lor. Pe de altă parte, în contextul complexităţii tot mai accentuate a afacerilor,
consolidarea unei pieţe autohtone de consultanţă devine o prioritate pentru
dezvoltarea antreprenoriatului şi a mediului de afaceri, în general.
Polonia
Preocupări mai avansate pe această linie au fost identificate în Polonia 16 , care a
conceput şi adoptat o strategie distinctă pentru dezvoltarea unei reţelei naţionale de
servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor.
16
Polish Agency for Enterprise Development, Strategia rozwoju Krajowego Systemu Usług dla MSP, 2008
87
Această strategie, succint schiţată în cele ce urmează, scoate în relief următoarele:

 Nivelului implicării guvernului în dezvoltarea IMM-urilor;
 Dezvoltarea unor programe de sprijin la nivel naţional sau regional;
 Propuneri pentru continuarea dezvoltării reţelei de instituţii pe teritoriul ţării;
 Referinţă pentru continuarea utilizării fondurilor structurale pentru dezvoltarea
IMM-urilor în Polonia, dezvoltarea competitivităţii afacerilor şi consolidarea
sectorului de microîntreprinderi;
 Nevoia unei reţele de instituţii de sprijin pentru afaceri care să se concentreze pe
furnizarea de sprijin pentru microîntreprinderi;
 Nevoia pentru furnizarea eficace şi eficientă a sprijinului pe o întindere geografică
cuprinzătoare;
 Nevoia de a continua dezvoltarea competitivităţii IMM-urilor şi a
microîntreprinderilor;
 Descrierea generală a acţiunilor şi proceselor pentru dezvoltarea strategiei şi
referiri la autori şi instituţii care îşi asumă responsabilitatea pentru elaborarea
strategiei.
În realizarea acestei strategii s-a pornit de la analiza preliminară a problemelor,
care în cazul Poloniei a evidenţiat:
 Inconsistenţe în răspândirea geografică a organizaţiilor de sprijinire a afacerilor în
regiuni, calitatea şi accesul variabil la serviciile de sprijin pentru afaceri;
 Lipsa unui sistem eficace şi eficient de susţinere al reţelei de organizaţii de
sprijinire a afacerilor în ceea ce priveşte furnizarea celor mai noi informaţii,
actualizate pe baza ultimelor reguli şi regulamente;
 Lipsa factorilor care să completeze reţeaua cu privire la numărul iniţiativelor la
nivel regional;
 Calificarea neadecvată a personalului organizaţiilor de sprijinire a afacerilor
identificate în cadrul procesului de evaluare al Punctelor de Consultare şi a
rezultatelor sondajelor printre clienţi;
 Calitatea şi obiectivele inconsecvente ale serviciilor furnizate; gamă variabilă de
servicii oferite;
 Recunoaştere scăzută a reţelelor de sprijin; nivel scăzut de conştientizare a
sprijinului oferit la nivel naţional; nivel de interes relativ scăzut pentru oferte din
partea clienţilor existenţi în reţele;
 Lipsa mecanismelor care să asigure corespondenţa între ce oferă reţeaua şi
cerinţele pieţei; în special lipsa unor mecanisme pentru iniţierea furnizării de noi
servicii prin intermediul unei reţele, ca răspuns la lacunele existente pe piaţă, în
contextul cererii pieţei şi profilul planificat pentru programele de sprijin;
 Lipsa unei suficiente cooperări şi schimb de informaţii între organizaţiile financiare
non-profit create prin fonduri publice (fonduri de creditare, fonduri de garantare şi
alte instituţii de sprijinire a IMM-urilor).
La momentul pregătirii strategiei preocupările cheie se refereau la:
 Cât sprijin financiar trebuie acordat. IMM-urile plătesc întregul cost al serviciilor de
sprijinire a afacerilor versus servicii gratuite plătite de către guvern.
 Cât de mult poate fi diversificat sprijinul cu resurse limitate. Dezvoltarea unui
sistem cu maximum de servicii disponibile pentru antreprenori, care are un număr
mare de centre, distribuite în mod egal pe teritoriul ţării versus dezvoltarea
sistemului ca un serviciu de calitate superioară condus de nevoile consumatorului
(consumer driven), având astfel un număr limitat de centre.
 Acceptarea faptului că furnizarea de informaţii trebuie să fie gratuită şi disponibilă
pentru toţi.
 O abordare pragmatică trebuie adoptată pentru a asigura nivelul potrivit de
calitate disponibilă IMM-urilor.
88
 Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor (APDI) ar trebui să furnizeze

informaţii, interpretări şi cunoştinţe conectate cu programele de sprijin actuale şi
viitoare şi să ofere sprijin reţelei de organizaţii de sprijinire a afacerilor
Definirea domeniilor de intervenţie şi a instrumentelor de utilizat
ale
stimularea înfiinţării de
investiţiilor în companii şi
creşterea competitivităţii
Promovarea atitudinilor şi
firmelor şi dezvoltarea
firme de transfer de
Creşterea gradului de
inovare şi a numărului de
firme antreprenoriale
Domeniu
Internaţionalizarea
ridicate
tehnologie
exportului
acestora
Instrument
Niveluri
Crearea pieţei şi dezvoltarea
   
culturii firmei
Serviciu de informare de natură
   
primară
Servicii de consiliere individuală  
Servicii de training 
Evaluarea riscurilor de afaceri   
Misiunea şi obiectivele strategice ale reţelelor de sprijin
Misiunea constă în dezvoltarea sistemului de sprijinire a afacerilor prin furnizarea de

servicii de cea mai bună calitate în domenii cheie care necesită sprijinul statului.
Obiective strategice
Obiectiv Obiectiv Obiectiv

strategic 1: strategic 2: strategic 3:
Asigurarea Furnizarea Crearea de

furnizării de accesului afacerilor servicii de
informaţii la servicii de consultare a
complete şi consiliere pieţei relevante
asistenţă afacerilor cuprinzătoare în pentru
domenii care dezvoltarea
solicită intervenţia antreprenoriatului
statului
89
Obiectivele operaţionale – principalele sarcini de implementat în cadrul strategiei
Obiective operaţionale
Obiectiv Obiectiv Obiectiv Obiectiv Obiectiv

operaţional operaţional operaţional operaţional operaţional
1: 2: 3: 4: 5:
Asigurarea Crearea unui Asigurarea Asigurarea Furnizarea de
selecţiei şi sistem calificărilor faptului că informaţii
întreţinerii eficace şi adecvate ale reţeaua despre reţea
reţelei de eficient de personalului furnizează şi
sprijinire a transfer al care servicii care recunoaşterea
afacerilor informaţiilor furnizează să importanţei
între membrii servicii în corespundă reţelelor ca
reţelei de cadrul reţelei nevoilor instrumente
sprijinire a de sprijinire pieţei de intervenţie
afacerilor a afacerilor a statului
Sarcini din cadrul strategiei
Dezvoltarea reţelei de sprijinire a afacerilor include 16 sarcini corelate cu obiectivele

operaţionale relevante. Implementarea sarcinilor va avea ca rezultat îndeplinirea
obiectivelor operaţionale şi strategice.
Tab. 2. Lista măsurilor
Cod Obiectiv / Măsuri
Obiectiv operaţional (1): Asigurarea selecţiei şi întreţinerii reţelei de sprijinire a

afacerilor
Determinarea condiţiilor şi procedurilor pentru recrutarea şi dezvoltarea

1/1 participării centrelor în reţeaua de sprijin în vederea furnizării de servicii de
1. informare pentru IMM-uri
1/2 Determinarea condiţiilor şi dezvoltarea procedurilor pentru centrele de
(a, b, c) recrutare care să sprijine reţelele în furnizarea a trei tipuri de servicii
Determinarea condiţiilor şi procedurilor pentru participarea în dezvoltarea

1/3 reţelelor de sprijinire a fondurilor financiare, fondurilor de creditare şi
fondurilor de garantare
Obiectiv operaţional (2):
Crearea unui sistem eficace şi eficient de transfer al informaţiilor între membrii reţelei
de sprijinire a afacerilor
Construcţia şi întreţinerea platformei electronice pentru schimb de informaţii
2/1
între reţelele de sprijinire participante
2. Dezvoltarea conceptului de legături interne în reţeaua de sprijin, cu accent
2/2
special pe calitatea structurilor regionale
Înfiinţarea şi întreţinerea structurilor reţelelor regionale de sprijin, asigurând
2/3
dezvoltarea şi funcţionarea corespunzătoare a acestora la nivel regional
Înfiinţarea şi întreţinerea structurilor reţelelor specializate de sprijin, pentru
2/4
asigurarea furnizării de servicii către grupuri diferite
90

Asigurarea calificărilor adecvate ale personalului care furnizează servicii în cadrul
reţelei de sprijinire a afacerilor
Stabilirea cerinţelor pentru consultanţi pentru fiecare tip de serviciu, şi a
3. mecanismelor de actualizare a acestor cerinţe, inclusiv prin luarea în
3/1
considerare a unor opţiuni de dezvoltare potrivite pentru parametrii financiari
ai acestora
Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de verificare a competenţelor
3/2
consultanţilor, inclusiv mecanisme pentru autoevaluare şi evaluarea externă
Dezvoltarea unui sistem pentru creşterea şi îmbunătăţirea cunoştinţelor şi
3/3
abilităţilor
Asigurarea faptului că reţeaua furnizează servicii corespunzătoare nevoilor pieţei
Crearea de standarde pentru fiecare serviciu, luând în considerare
4/1
specificităţile acestora
4. Dezvoltarea şi implementarea mecanismelor pentru verificarea aplicării
4/2
standardelor
Dezvoltarea şi implementarea mecanismelor pentru verificarea relevanţei şi
4/3
utilităţii standardelor
4/4 Mecanisme de monitorizare şi servicii de piaţă pentru antreprenori

Furnizarea de informaţii despre reţea şi recunoaşterea importanţei reţelelor ca
instrumente de intervenţie a statului
5.
Dezvoltarea de strategii pentru promovarea sprijinului oferit prin intermediul
5/1
reţelelor
Implementarea strategiei pentru promovarea sprijinului oferit prin intermediul
5/2
reţelelor
 Strategia a fost însoţită de calendar de implementare, buget, set de indicatori de

monitorizare pe timpul implementării, gestionarea şi supervizarea reţelei de
organizaţii de sprijinire a afacerilor
In Echipa de Planificare Strategică au participat 28 de reprezentanţi de la următoarele

organizaţii:Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea IMM-urilor, Ministerul Dezvoltării
Regionale, Confederaţia Angajatorilor Privaţi, Ministerul Economiei, Camera de Comerţ
Regională din Katowic, Ministerul Muncii şi Politicii Sociale, Fundaţia Poloneză pentru
Întreprinderi, Asociaţia Profesioniştilor în Soluţii de Afaceri pentru IMM-uri, Instituţia
Prefectului din judeţul Pomorski, Universitatea Politehnică din Cracovia şi Ministerul
Educaţiei Universitare.
6.7. Preocupări şi evoluţii europene în exercitarea de profesii liberale
Programul de reformă de la Lisabona a urmărit drept scop să conducă Uniunea

Europeană către economia cunoaşterii şi să devină una dintre cele mai competitive şi
mai dinamice economii din lume, până în 2010. Este de discutat dacă acest obiectiv
strategic general s-a atins sau nu, mai ales în condiţiile intervenţiei unor factori
perturbatori majori, respectiv criza financiară şi economică globală. Totuşi, Agenda
Lisabona a creat contextul în care s-a insistat asupra rolului cheie al serviciilor în
economie şi asupra importanţei acestora pentru creşterea economică şi generarea
locurilor de muncă.
91
În cadrul serviciilor, profesiile liberale sunt chemate să joace un rol important în

ameliorarea competitivităţii economiei europene. Circa 1/3 din activitatea serviciilor
se referă la categoria 74 a nomenclaturii CAEN „servicii furnizate în principal
întreprinderilor” care este atribuită profesiilor liberale, ocupând peste 10 milioane de
locuri de muncă, respectiv 6,4% din mâna de lucru utilizată în Europa celor 15 şi
realizând într-un singur an circa 980 miliarde euro cifră de afaceri cu o valoare
adăugată de circa 500 miliarde euro; sectorul profesiilor liberale este un sector
dinamic, în creştere fiind înregistrat în anul 2003 (analizat) cu creştere de 7%. În plus,
profesiile liberale aduc o contribuţie importantă activităţilor economice deoarece
calitatea şi competitivitatea lor au repercusiuni asupra ansamblului economiei. În Italia
de exemplu, circa 6% din cheltuielile suportate de către întreprinderile exportatoare
se referă la servicii oferite de profesiile liberale.
Profesiile liberale sunt importante şi pentru că ele au un impact direct asupra

consumatorilor. Concurenţa în acest sector va avea în viitorul apropiat o dimensiune
esenţialmente locală. Un studiu al DG Concurenţă privind incidenţa economică a
modului de reglementare a profesiilor liberale în statele membre arată că o
reglementare lejeră nu constituie un obstacol, ci un avantaj pentru crearea de bogăţie;
ţările cu un slab nivel de reglementare înregistrează un mare număr de profesii
liberale care generează o cifră de afaceri globală superioară.
6.7.1 Reglementare, coreglementare şi autoreglementare în profesiile liberale17
Comitetul Economic şi Social European (CESE) a emis în 2005 un Raport de informare

care prezintă pentru prima dată un tablou de ansamblu al autoreglementării şi
coreglementării în piaţa unică ce probează rolul societăţii civile de motor al
construcţiei Europei.
Tratatul de la Maastricht, Cartea Verde a Comisiei asupra Guvernanţei Europene

precum şi acordul interinstituţional din 2003 intitulat „Să reglementăm mai bine”
(Better Regulation) recunosc rolul coreglementării şi autoreglementării
socioprofesionale ca un complement al reglementărilor şi directivelor emise de
legislator.
În documentele europene coreglementarea este definită ca fiind mecanismul prin care

un act legislativ conferă realizarea unor obiective bine definite de către autoritatea
legislativă unei asociaţii, organizaţii neguvernamentale sau unor parteneri sociali, etc.;
autoreglementarea este definită ca fiind posibilitatea pentru o asociaţie, organizaţie
neguvernamentală sau unii parteneri sociali de a adopta între ei şi pentru ei înşişi linii
directoare comune.
6.7.2 Forme de reglementare şi autoreglementare
Iniţiativele de autoreglementare şi coreglementare iau diferite forme:

 elaborarea de coduri de etică,
 elaborarea de standarde profesionale, de norme,
 convenirea de acorduri,
 întocmirea declaraţiilor financiare, etc.
17
Competition in Professional Services:New Light and New Challenges, By Mario Monti Commissioner for
Competition, European Commission, 2003
92
Legăturile cu reglementarea sunt de asemenea foarte diversificate pornind de la

autonomia stabilită prin lege
 la elaborarea de precizări şi norme de aplicare a unor reglementări cadru
(coreglementări)
 sau la definirea autonomă a unor reguli care devin obligatorii prin act al
legislativului.
Factori de succes
Succesul autoreglementării şi coreglementării depinde de numeroşi factori precum:
 luarea în considerare a interesului general,
 transparenţa sistemului,
 capacitatea şi reprezentativitatea actorilor,
 eficacitatea urmăririi regulilor stabilite mergând dacă e cazul până la sancţiuni,
 spiritul mutual de parteneriat ai actorilor sistemului cu puterea publică, etc.
Autoreglementarea şi coreglementarea prezintă numeroase avantaje dar şi unele
limite. Avantaje: suprimarea obstacolelor în piaţa unică, simplificarea regulilor,
supleţea şi rapiditatea punerii în lucru, descătuşarea circuitelor legislative,
coresponsabilitatea participanţilor, etc.
Limitele se referă la: eficacitatea modului de urmărire a respectării regulilor şi a
sancţiunilor, realizarea unei perfecte compatibilităţi cu ansamblul reglementărilor
existente, exigenţele unei încadrări legislative adecvate a unor domenii care privesc
sănătatea, securitatea şi serviciile legate de interesul general. Se cuvine în etapa
actuală să fie lăsat mai mult spaţiu de libertate în reglementări, să fie mai bine
difuzate bunele practici în domeniul autoreglementării şi coreglementării şi să se
concerteze mai mult cu puterea publică.
Se apreciază că dezvoltarea libertăţilor de autoreglementare şi coreglementare va fi
proporţională cu simţul de responsabilitate al actorilor implicaţi şi cu eficacitatea
pentru utilizatori (consumatori) a prescripţiilor acestora.
6.7.3. Profesiile liberale şi concurenţa
Profesiile liberale presupun o educaţie superioară specifică, cum este cazul juriştilor,
notarilor, consilierilor financiari, arhitecţilor, inginerilor şi farmaciştilor. Sectorul se
caracterizează printr-un înalt nivel de reglementare sub forma legislaţiei naţionale sau
autoreglementării de către organismele profesionale. Această reglementare poate
avea o incidenţă mai ales asupra numărului noilor intraţi în profesie, asupra preţurilor
practicate de prestatori, asupra structurii organizaţionale a întreprinderilor furnizoare
de astfel de servicii, asupra modului de efectuarea a publicităţii şi asupra serviciilor
rezervate membrilor profesiei.
În ce priveşte autoreglementarea de către profesie, art. 81 paragraful 1 din Tratat
interzice „orice acord între întreprinderi, orice hotărâri de asociere a întreprinderilor
şi orice practici concertate care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele
membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea
jocului concurenţei în interiorul pieţei comune”.
În ceea ce priveşte legislaţia naţională, art. 10 paragraful 2 din Tratat interzice
statelor membre orice măsuri susceptibile să pună în pericol realizarea scopului
tratatului; citite în corelare cu art. 3 paragraf 1, punct g şi art. 81, aceste dispoziţii
impun statelor membre să nu ia sau să menţină în vigoare măsuri susceptibile să
elimine efectul util al regulilor concurenţei aplicabile întreprinderilor. Pot apărea deci
93
tensiuni între necesitatea unei reglementări a profesiilor liberale şi regulile

concurenţei conţinute în Tratat.
Necesitatea reglementării unor profesii liberale are la bază trei argumente esenţiale.
Primul se sprijină pe noţiunea de „asimetria informaţiei” între consumatori şi
prestatori de servicii. O caracteristică actuală a profesiilor liberale rezidă în faptul că
prestatorii de servicii trebuie să dispună de un nivel ridicat de competenţă pe care
consumatorii nu o au şi deci nici nu pot să aprecieze calitatea serviciilor cumpărate; de
cele mai multe ori serviciile oferite de profesiile liberale sunt „produse de încredere”
a căror calitate nu poate în mod uşor să fie determinată printr-o observare prealabilă
iar uneori nici prin consum sau utilizare.
Cel de-al 2-lea motiv se sprijină pe „efectele externe”; în cazul anumitor profesii
liberale prestarea serviciilor şi calitatea acestora au o incidenţă mai mare asupra
terţilor şi nu în primul rând sau numai asupra clientului care cumpără serviciul. De
exemplu, contabilul sau auditorul deşi prestează servicii pentru un client anume (o
întreprindere), cu sau fără consimţământul clientului ei (sau numai unul din ei) poate
induce în eroare investitorii, creditorii, furnizorii, acţionarii, autoritatea fiscală,
organismul de bursă precum şi orice alt utilizator al situaţiilor financiare elaborate de
contabil şi/sau controlate de un auditor; o clădire construită prost poate pune în
pericol securitatea publică, etc.
Cel de-al 3-lea motiv se sprijină pe noţiunea de „bun public”. Anumite servicii ale
profesiilor liberale sunt considerate bunuri publice întrucât prezintă importanţă pentru
ansamblul societăţii şi se poate crede că în absenţa unor reglementări prestatorii de
servicii nu furnizează corect aceste bunuri publice; este cazul unei bune administrări a
justiţiei, dezvoltarea unui mediu urban de calitate, etc.
În plus, pot apărea distorsiuni pe piaţă, precum o aprovizionare insuficientă sau
excesivă, furnizarea de servicii de calitate insuficientă sau îndoielnică, etc. Se pot
naşte deci reguli restrictive justificate care vizează păstrarea unui nivel al calităţii
serviciilor profesiilor liberale şi protejarea consumatorilor în faţa relelor practici. De
exemplu, restricţiile în acordarea licenţelor pot împiedica prestatorii incompetenţi să-
şi ofere serviciile şi procedurile disciplinare pot fi utilizate pentru sancţionarea
prestatorilor a căror calitate nu corespunde unor norme minimale. Tot astfel,
restricţiile în ce priveşte publicitatea pot fi utilizate pentru a proteja consumatorii în
faţa unei publicităţi înşelătoare.
Încă din anii 2002-2003 Comisia Europeană a întreprins o vastă acţiune de colectare de
informaţii cu privire la profesiile liberale. Raportul DG Concurenţă publicat în martie
2003 pe baza studiului independent efectuat de către Institutul de Studii Avansate din
Viena, Austria a scos în evidenţă diferenţe însemnate în nivelul de reglementare a
profesiilor liberale de la o ţară la alta. Rezultă următoarele (studiul s-a făcut în 13 ţări
pentru 5 profesii liberale: jurist, contabil, arhitect, farmacist şi inginer):
- 4 ţări au reglementate toate cele 5 profesii liberale, respectiv Italia, Austria,
Germania, Luxemburg şi Spania.
- Cele mai puţine profesii reglementate (3 profesii) se află în Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca, Suedia şi Finlanda.
- Pe o scară de la 0 la 35, cel mai înalt nivel de reglementare a profesiilor liberale se
înregistrează în Italia (34), Austria (32), Germania (31), Luxemburg (30) iar cel mai
scăzut se înregistrează în Irlanda (10), Marea Britanie (11), Danemarca (12) şi
Finlanda (13).
- Profesia de contabil este reglementată în toate ţările analizate înregistrând nivel
de reglementare de la 10 (în Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca) la 21 (în
Austria), 20 (în Italia şi Franţa), etc.
94
În rezoluţia sa din 16.12.2003 cu privire la organizarea pieţei şi regulile concurenţei

pentru profesiile liberale, Parlamentul European a concluzionat că sunt necesare reguli
în contextul specific al fiecărei profesii mai ales în ce priveşte organizarea profesiei,
calificările, etica profesională, controlul, responsabilităţile, imparţialitatea,
competenţa membrilor, prevenirea conflictelor de interese şi a publicităţii mincinoase,
etc., astfel încât consumatorul final să dispună de garanţiile necesare, cu condiţia ca
aceste reguli să nu constituie restricţii la adresa concurenţei. În acelaşi timp, Comisia
Europeană atrage atenţia asupra ameninţărilor la adresa concurenţei pe piaţa
profesiilor liberale. Sunt 5 categorii de restricţii pentru care există argumente pro şi
contra indicând luarea de măsuri pentru revizuirea reglementărilor existente: preţuri
impuse, preţuri recomandate, publicitate, condiţii de acces şi drepturi rezervate
exclusiv, structura întreprinderilor şi practicile multidisciplinare.
Preţurile impuse. În cea mai mare parte a statelor membre onorariile aplicate pentru
serviciile profesiilor liberale sunt negociate liber între prestatori şi clienţii acestora.
Într-un mic număr de cazuri se menţin preţuri impuse, preţuri minime şi/sau preţuri
maxime, aşa cum rezultă din studiul efectuat pentru 6 profesii liberale şi 15 ţări
membre:
Serviciul Preţ impus Preţ minim Preţ maxim
Contabilitate Grecia şi Portugalia Italia (pentru experţi Italia (pentru experţi

(pentru audit) contabili) contabili)
Consilieri fiscali Germania
Arhitecţi Italia, Germania Germania
Ingineri Italia, Germania, Luxemburg Germania
Jurişti Italia, Austria, Germania Italia
Austria, Belgia, Franţa,
Belgia, Franţa, Germania,
Notari Germania, Grecia, Italia,
Spania, Grecia
Olanda, Spania
Raportul apreciază că preţurile impuse şi preţurile minime sunt instrumentele de

reglementare cele mai nefaste pentru concurenţă, în măsura în care acestea suprimă
sau reduc semnificativ avantajele pe care o piaţă concurenţială le prezintă pentru
consumatori.
De cele mai multe ori asociaţiile profesionale afirmă că preţurile impuse asigură un
anumit nivel al calităţii serviciilor, însă preţurile impuse nu pot împiedica prestatorii
să ofere servicii de proastă calitate. Sunt alte mecanisme mai puţin restrictive care
permit asigurarea calităţii şi protecţia consumatorilor, cum ar fi măsurile destinate să
amelioreze punerea la dispoziţie şi calitatea informaţiilor privind serviciile oferite
ceea ce ar ajuta consumatorii să aleagă pe baza unei bune informări. Preţurile maxime
ar putea proteja consumatorii de costuri ridicate atunci când există bariere importante
la intrarea în profesie şi lipseşte o concurenţă reală.
Preţurile recomandate. Preţuri recomandate există pentru servicii juridice, contabile,
arhitectură şi tehnice într-un număr mic de state aşa cum rezultă din studiul efectuat
şi anume:
 servicii de contabilitate şi audit în Austria, Portugalia şi Grecia
 servicii juridice în Austria, Portugalia şi Spania
 servicii notariale în Austria şi Belgia
 servicii de arhitectură în Austria, Belgia, Danemarca, Irlanda, Germania şi
Spania
 servicii de inginerie în Austria şi Luxemburg.
Preţurile recomandate sunt argumentate de susţinătorii lor prin aceea că furnizează
informaţii consumatorilor despre costul mediu al serviciilor şi reprezintă un ghid de
orientare pentru aceştia. Preţurile recomandate au incidenţă negativă asupra
concurenţei întrucât pot facilita coordonarea preţurilor între prestatorii de servicii şi
pot înşela consumatorii cu privire la nivelul rezonabil al preţului.
95
Restricţii în materie de publicitate. Un mare număr de profesii liberale fac obiectul

unor reglementări specifice în materie de publicitate aşa cum rezultă din studiul
efectuat.
Restricţii semnificative în materie de

Serviciile Interzicerea publicităţii
publicitate
Contabilitate Franţa Belgia, Germania, Italia, Portugalia, Luxemburg
Audit Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, Germania, Italia, Grecia

Luxemburg
Arhitectură Italia, Luxemburg Irlanda, Germania, Olanda, Austria Grecia
Juridice Grecia, Portugalia, Irlanda Austria, Belgia, Franţa, Italia, Spania, Luxemburg
Notariale Franţa, Italia, Spania, Grecia Austria, Germania
Conform teoriei economice, publicitatea favorizează concurenţa în măsura în care prin

intermediul acesteia consumatorii sunt informaţi asupra produselor şi serviciilor şi pot
decide în cunoştinţă de cauză. Restricţiile de publicitate riscă să reducă concurenţa
crescând costul colectării informaţiilor pentru diferite produse sau servicii. Partizanii
restricţiilor în materie de publicitate estimează că, consumatorii întâmpină dificultăţi
în evaluarea informaţiilor desprinse din publicitate şi deci ei au nevoie de o protecţie
particulară în faţa publicităţii înşelătoare sau manipulante. Bineînţeles că profesiile
liberale sunt supuse legislaţiei generale a statului care interzice publicitatea
înşelătoare sau mincinoasă şi ca atare restricţiile specifice nu sunt justificate.
Restricţii de acces şi servicii rezervate. În majoritatea statelor, profesiile liberale fac
obiectul unei restricţii cantitative la intrare, care se traduc printr-un nivel minim de
studii, examen de acces la profesie şi o experienţă profesională cu o durată minimă.
Adesea, aceste restricţii se completează cu dreptul exercitării profesiei doar în
anumite condiţii. Astfel de restricţii pot avea o contribuţie importantă la garantarea
calităţii serviciilor oferite de profesiile liberale.
În acelaşi timp, o reglementare excesivă în ceea ce priveşte acordarea licenţelor riscă
să reducă oferta de servicii ale profesiilor liberale cu consecinţe negative asupra
concurenţei, calităţii serviciilor şi costurilor consumatorilor.
Sunt trei modalităţi de acţiune:
 scăderea nivelului de exigenţă la intrare atunci când acesta pare
disproporţionat faţă de serviciile ce revin profesiei;
 reducerea serviciilor rezervate diferitelor profesii; în destul de multe cazuri pe
lângă activitatea lor principală, anumitor profesii li se rezervă dreptul de a
realiza şi alte servicii, de regulă, de complexitate mai mică;
 suprimarea drepturilor rezervate în cazul în care există mecanisme mai puţin
restrictive care permit garantarea calităţii (de exemplu, garantarea calităţii
printr-un control calitativ independent).
În orice caz restricţiile cantitative la intrare reduc numărul prestatorilor, deci oferta,
putând crea monopol.
Reglementări referitoare la structura întreprinderii. Anumite profesii fac obiectul unor
reguli specifice privind structura întreprinderii (acţionari, asociaţi, administratori,
etc.). Aceste reguli pot limita structura proprietăţii, posibilităţile de colaborare cu
alte profesii, deschiderea de sucursale, francize sau reţele. De exemplu, astfel de
măsuri pot împiedica juriştii şi contabilii să ofere o consiliere juridică şi contabilă
96
globală pentru probleme de fiscalitate sau crearea de ghişee unice pentru profesiile
liberale în zone rurale, etc.
Comisia Europeană estimează că regulile referitoare la structura de întreprindere nu se
justifică deloc dacă ele restrâng posibilitatea de colaborare între membrii aceleiaşi
profesii; astfel de reguli se justifică pe pieţele unde este cu adevărat necesară
păstrarea independenţei şi/sau responsabilităţii personale a prestatorului, ca de
exemplu contabilitatea şi auditul.
Lecţii desprinse
 Profesiile liberale joacă un rol major în dezvoltarea economiei europene, contribuind
la creşterea avuţiei şi a numărului de locuri de muncă;
 Profesiile liberale au un caracter mai mult sau mai puţin reglementat; necesitatea
reglementării şi tipul acesteia (reglementare generală, coreglementare sau
autoreglementare) diferă de la ţară la ţară în funcţie de impactul fiecărei profesii
liberale asupra interesului public, în ţările Uniunii Europene neexistând o reglementare
cu caracter general, ci tratamente diferite în funcţie de fiecare profesie
reglementată;
 Reglementările din profesiile liberale, indiferent că sunt cu caracter general,
coreglementări sau autoreglementări nu trebuie să aducă atingere regulilor
concurenţei din piaţa europeană a serviciilor furnizate de aceste profesii liberale.
6.8. Antreprenoriat şi promovarea culturii antreprenoriale

Rolul IMM-urilor în economia europeană a fost recunoscut în mod repetat la cel mai
înalt nivel politic. Consiliul European din martie 2008 a încurajat puternic o iniţiativă
denumită „Small Business Act” (SBA) pentru Europa, care vizează continuarea
consolidării creşterii şi competitivităţii durabile a IMM-urilor, şi a condus la adoptarea
rapidă a acesteia în iulie 2008. Nu mai puţin important, audierea publică şi consultarea
online, organizate pentru pregătirea SBA, au confirmat necesitatea unei iniţiative
politice majore destinate a elibera pe deplin potenţialul antreprenorial al IMM-urilor
europene.
6.8.1. Small Business Act

Această iniţiativă în favoarea IMM-urilor, cunoscută cu denumirea de „Small Business
Act” (SBA) pentru Europa promovează un ansamblu de 10 principii menite să ghideze
concepţia şi punerea în aplicare a politicilor publice în domeniu atât la nivel UE,
cât şi la nivelul statelor membre.
În ansamblu lor aceste principii sunt esenţiale pentru a conferi o valoare adăugată la
nivel comunitar, a plasa IMM-urile pe picior de egalitate cu ceilalţi participanţi la piaţa
internă europeană şi a ameliora cadrul juridic şi administrativ pe tot teritoriul UE.
Prin urmare UE şi statele membre trebuie:
 să creeze un mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată
prospera și unde spiritul antreprenorial să fie recompensat. Aceștia trebuie să
acorde o atenţie deosebită viitorilor antreprenori, încurajând, în special, spiritul
antreprenorial și talentul, mai ales în rândul tinerilor și al femeilor și simplificând
condiţiile transmiterii de întreprinderi.
 să asigure antreprenorilor cinstiţi care au dat faliment posibilitatea de a beneficia
în mod rapid de o a doua șansă.
97
 să elaboreze norme în conformitate cu principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”,

ţinând cont de caracteristicile IMM-urilor atunci când elaborează legislaţia și
simplificând cadrul de reglementare existent.
 să se asigure că administraţiile publice reacţionează la nevoile IMM-urilor și că
facilitează pe cât posibil viaţa acestora, încurajând, mai ales, recursul la serviciile
administrative online și soluţiile de tipul „ghișeului unic”.
 să adapteze instrumentele puterilor publice la nevoile IMM-urilor. Acestea trebuie
să utilizeze codul bunelor practici pentru a oferi autorităţilor contractante
orientări cu privire la modul de aplicare a cadrului comunitar al achiziţiilor publice,
într-un mod care să faciliteze participarea IMM-urilor la respectivele achiziţii. În
scopul remedierii disfuncţionalităţilor pieţei, cu care IMM-urile se confruntă pe
toată durata ciclului lor de viaţă, este important să se exploateze mai judicios
posibilităţile oferite de normele comunitare referitoare la ajutoarele de stat în
sprijinul tinerelor întreprinderi și să se prevadă stimulente pentru IMM-uri.
 să faciliteze accesul IMM-urilor la finanţare, în special la capitalul de risc, la
microcredite și la finanţarea de tip mezanin și punerea în aplicare a unui cadru
juridic și comercial care să favorizeze punctualitatea plăţilor cu ocazia
tranzacţiilor comerciale.
 să încurajeze IMM-urile să profite mai mult de oportunităţile oferite de piaţa unică,
în special îmbunătăţind guvernanţa politicii privind piaţa unică și informarea
referitoare la această politică, permiţând o mai bună reprezentare a intereselor
IMM-urilor în cadrul elaborării de standarde și facilitând accesul IMM-urilor la
brevete și mărci comerciale.
 să promoveze ameliorarea competenţelor în cadrul IMM-urilor, precum și toate
formele de inovare. Ele trebuie să încurajeze investiţiile IMM-urilor în cercetare și
participarea acestora la programe de sprijinire a cercetării și dezvoltării, a
cercetării transnaţionale, a grupării și gestionării active a proprietăţii intelectuale
de către IMM-uri.
 să permită IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunităţi.
Ele trebuie să furnizeze mai multe informaţii, expertiză și stimulente financiare
pentru a permite fructificarea deplină a oportunităţilor oferite de noile pieţe
„verzi” și o mai mare eficienţă energetică, în parte prin implementarea unor
sisteme de management de mediu în IMM-uri.
şi
 să încurajeze IMM-urile să beneficieze de creșterea pieţelor din exteriorul UE, în
special printr-un sprijin specific pieţei și prin activităţi de formare în afaceri.
Small Business Act a beneficiat la adoptare de un larg sprijin la nivelul guvernelor, al
Parlamentului European şi al comunităţii de IMM-uri, însă este important ca acesta să
fie pus în aplicare în mod riguros.
6.8.2. Schimbul de bune practici privind politica în domeniul IMM-urilor grupate

funcţie de principiile din Small Bunsiness Act.
Schimbul de bune practici privind politica în domeniul IMM-urilor s-a dovedit a fi un
instrument excelent de punere în aplicare a Strategiei de la Lisabona pentru creștere și
locuri de muncă. Începând cu anul 2000, Comisia colectează exemple de bune practici
în diverse domenii. Exemplele reunite în cadrul Cartei europene pentru
întreprinderile mici pot fi consultate în catalogul on-line al cartei la adresa următoare:
http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/charter/gp.
98
Premiile europene pentru spiritul antreprenorial au drept obiectiv recunoașterea

excelenţei în promovarea spiritului antreprenorial la nivel regional și recompensarea
iniţiativelor remarcabile. Exemple de bune practici în promovarea întreprinderilor sunt
disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/enterprise/entrepreneurship/smes/awards/download/compendiu
m_2007_en_lowres.pdf.
Materialul oferă exemple de bune practici observate în statele membre, care vor putea
servi drept sursă de inspiraţie pentru punerea în aplicare a SBA.
Principiul 1: Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să

poată prospera și unde spiritul antreprenorial este recompensat
Reţeaua „Impulse” din Saxonia-Anhalt, Germania
Site web: www.impuls-netzwerk.de
Strategia privind întreprinderile și spiritul antreprenorial al tinerilor în Ţara Galilor,
Regatul Unit
Site web: http://www.projectdynamo.co.uk; www.becauseyoucan.com.
Cap’Ten, fii căpitanul propriului tău proiect, Belgia
Site web: www.ichec-pme.be
Emax - Tabăra nordică de formare a tinerilor antreprenori, Suedia
Site web: www.emaxevent.com, www.startcentrum.se
Kinder Business Week (Săptămâna întreprinderii pentru copii), Austria
Site web: www.kinderbusinessweek.at
Zilele spiritului antreprenorial: Emprendemos Juntos – Suntem cu toţii antreprenori,
Spania
Site web: www.emprendemosjuntos.es
Dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor, România
Site web: www.animmc.ro
Principiul 2: Asigurarea posibilităţii pentru antreprenorii cinstiţi care au dat

faliment de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă
Program de dezvoltare destinat pregătirii succesiunii controlate între generaţii
în domeniul IMM-urilor, Finlanda
Site web: www.te-keskus.fi, www.yrityssuomi.fi
Redemararea rapidă după un faliment, Danemarca
Site web: www.naec.dk
Ajutor acordat antreprenorilor liber profesioniști și proprietarilor de întreprinderi în
dificultate, Belgia
Site web: www.beci.be
Principiul 3: Definirea regulilor după principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”
Site-ul dedicat consultării publice „Teeme koos”, Estonia
Site web: www.osale.ee; www.riigikantselei.ee; www.valitsus.ee
Implementarea unor servicii de sprijin pentru IMM-uri la nivel local prin intermediul
unor ghișee unice, Slovenia
Site web: www.japti.si
Listă de control privind reglementarea, Regatul Unit
Site web: www.businesslink.gov.uk
Comitetul Y4, Finlanda
Site web: www.y4.fi
Principiul 4: Asigurarea reactivităţii administraţiilor la nevoile IMM-urilor
99
Programul de e-guvernare al securităţii sociale belgiene în favoarea IMM-urilor,

Belgia
Site web: www.ksz-bcss.fgov.be
Puncte de înregistrare unice pentru antreprenori, Republica Cehă
Site web: www.mpo.cz
Ghișee unice pentru antreprenori, Germania
Site web: www.one-stop-shop-trier.de
Centrul de gestionare a microîntreprinderilor pentru furnizarea de rapoarte de analiză
economică și financiară, Franţa
Site web: www.artifrance.eu
Portal web de informare publică pentru întreprinderi mici, Franţa
Site web: pme.service-public.fr
CORE - Companies Online Registration Environment (Cadru de înregistrare on-line
pentru întreprinderi), Irlanda
Site web: www.cro.ie
Proiectul „Kick-start”, Malta
Site web: www.mcmpgov.mt
Ghișeu on-line pentru întreprinderi, Olanda
Site web: www.bedrijvenloket.nl
KSU—Reţea naţională de servicii pentru IMM-uri, Polonia
Site web: www.euroinfo.org.pl, www.ksu.parp.gov.pl
Întreprinderi on-line, Portugalia
Site web: www.portaldaempresa.pt
Ghișee unice pentru IMM-uri (VEM), Slovenia
Site web: www.japti.si
Portalul administraţiei publice centrale, Slovacia
Site web: www.telecom.gov.sk
Serviciu de salarii on-line pentru micii angajatori, Finlanda
Site web: www.palkka.fi
Principiul 5: Adaptarea instrumentelor puterilor publice la nevoile IMM-urilor:

facilitarea participării IMM-urilor la achiziţiile publice și exploatarea mai judicioasă
a posibilităţilor oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat
Portalul dedicat achiziţiilor publice, Luxemburg
Site web: http://www.marches.public.lu, http://www.mtp.public.lu
Principiul 6: Facilitarea accesului IMM-urilor la finanţare și promovarea unui cadru

juridic și comercial care să favorizeze punctualitatea plăţilor în cadrul tranzacţiilor
comerciale
Programul „Capital iniţial și capital de risc”, Irlanda
Site web: www.enterprise-ireland.com
Împrumuturi pentru întreprinderi mici cu rambursarea dobânzii, Cipru
Site web: www.bankofcyprus.com
Fonduri publice de capital de risc, Letonia
Site web: www.lga.lv
Program de microcredite în favoarea femeilor antreprenori și proprietare de
întreprinderi, Spania
Site web: www.ipyme.org
Principiul 7: Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunităţile

oferite de piaţa unică
100
Portal pentru întreprinderi și export, Republica Cehă

Site web: Businessinfo.cz
Reţea de competenţe Ţările de Jos/Renania de Nord Westfalia INTER-NED,
Germania
Site web: www.inter-ned.info
Sensibilizarea publicului cu privire la standardizare, Lituania
Site web: www.lsd.lt
CETMOS – Serviciul de monitorizare a mărcilor comerciale în Europa
Centrală, Austria
Site web: www.cetmos.eu
Principiul 8: Promovarea ameliorării competenţelor în cadrul IMM-urilor și a tuturor

formelor de inovare
Strategia naţională în domeniul afacerilor electronice (e-business), Irlanda
Site web: www.entemp.ie
Gestionarea inovării, Ungaria
Site web: www.chic.hu
Fondul naţional pentru inovare, Bulgaria
Site web: www.sme.government.bg
Iniţiativa greacă în favoarea polilor de competente tehnologice, Grecia
Site web: www.htci.gr
Principiul 9: Ajutarea IMM-urilor să transforme provocările în materie de mediu în

oportunităti
Un nou proces de microfinisare a suprafeţelor în industria ceramică, reducând impactul
asupra mediului, Italia
Site web: http://www.fondovalle.it
Reforma fiscalităţii ecologice, Estonia
Site web: www.fin.ee
EDM – Gestionarea electronică a datelor (Electronic Data Management) în cadrul
gestionării mediului şi a deşeurilor, Austria
Site web: www.lebensministerium.at
Principiul 10: Încurajarea şi sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creşterea

pieţelor
Târgul pe internet, Polonia
Site web: www.euroinfo.org.pl
Pipe – plan de familiarizare cu promovarea la nivel internaţional, Spania
Site web: www.portalpipe.com
Sursa: COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN,
COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR
„Gândiţi mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri
Un „Small Business Act” pentru Europa
Bruxelles, 25.6.2008
COM (2008) 394 final
6.8.3. Un exemplu de succes din Republica Cehă în procesul de planificare

strategică pentru susţinerea IMM şi a antreprenoriatului 18
18
Concept of development of small and medium-sized enterprises for the period 2007 – 2013
101
Strategiile naţionale de promovare şi sprijin pentru sectorul IMM şi dezvoltare

antreprenorială reprezintă un instrument guvernamental de transpunere a acestui set
de principii în direcţiile de acţiune şi măsuri de intervenţie specifice. Pentru
exemplificare şi facilitarea schimbului de bune practici, având în vedere şi faptul că
România se află în proces de pregătire şi adoptare a strategiei guvernamentale proprii,
în cuprinsul acestei arii tematice s-a reţinut experienţa din Republica Cehă.
În pregătirea strategiei cehe pentru intervalul 2007-2013 s-au avut în vedere
caracteristicile mediului de afaceri. Astfel, climatul de afaceri din Cehia la momentul
aderării la Uniunea Europeană era caracterizat prin:
 nivel relativ înalt de deschidere a economiei cehe
 armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE
 reducerea graduală a fiscalităţii, totuşi cu menţinerea unui nivel încă relativ ridicat
al contribuţiilor de asigurări sociale
 complexitatea sistemului de taxare care afecta firmele mici
 nivel ridicat de protecţie socială a angajaţilor la finele contractului de muncă,
ceea ce limita răspunsul flexibil la cerinţele pieţei
 piaţă de capital limitată şi absenţa surselor de capitalizare a întreprinderilor
 sector bancar consolidat şi din ce în ce mai interesat în finanţarea sectorului IMM
 lipsa mijloacelor de finanţare a proiectelor inovative (în special la start up)
 şanse sporite de aplicare a legislaţiei în special în ceea ce priveşte creditorii cu
garanţii, dar relativ o perioadă încă mare de recuperarea a debitelor
 dezechilibru în anumite sectoare în ceea ce priveşte cererea şi oferta forţei de
muncă
 un sistem de sprijin al IMM relativ avansat şi sofisticat, totuşi se menţineau bariere
administrative de accesare a fondurilor
 erau create instituţiile şi structurile pentru gestiunea fondurilor europene
 influx de investiţii străine care au condus la creşterea cererii de subcontractare în
special pe linie de servicii
 oferta de zone industriale dezvoltate de la firul ierbii „greenfield”, dar insuficienta
utilizare sau neglijarea infrastructurii de afaceri dezvoltată în deceniile anterioare
 insuficientă infrastructură care să faciliteze transferul rezultatelor cercetării şi
inovaţiilor în sfera comercială
Totodată, în pregătirea strategiei de post-aderare s-a efectuat o analiză SWOT a
sectorului IMM din Republica Cehă. Spre exemplificare sunt redate sintetic în tabelul
de mai jos principalele caracteristici identificate prin acest instrument de diagnoză a
stadiului dezvoltării.
Puncte tari Puncte slabe

- capacitatea statutului de a atrage masive - insuficienta motivare nativă a
investiţii din partea marilor companii cu întreprinderilor datorită întreruperilor de
efecte pozitive asupra IMM locale; decenii ale tradiţiei;
- tradiţie industrială în sectorul - sistem de taxe complicat şi administraţie
manufacturier şi de meşteşuguri; fiscală complicată, în special în percepţia
micului business;
- tradiţie în sistemul de învăţământ
profesional şi de meserii; - bariere administrative la intrare pentru
noi firme;
- sistemul de sprijin al IMM (CzechInvest,
CzechTrade, Czech-Moravian Banca de - insuficienta dezvoltare a serviciilor
Dezvoltare şi Garantare, Export bank, specializate;
Compania de asigurări şi garantare a
102
exporturilor; - slaba punere în aplicare a legislaţiei;

- avantaje geografice (disponibilitate pieţe, - insuficienta dezvoltare a sistemului de
tranzit); învăţământ continuu, de-a lungul întregii
vieţi;
- precondiţii asigurate pentru dezvoltarea
turismului; - insuficiente legături funcţionale între
cercetare şi zona comercială/ business;
- buna infrastructură de telecomunicaţii;
- absenţa mijloacelor de susţinere a
- nivel de calificare relativ ridicat al forţei
proiectelor inovative ale firmelor noi (fără
de muncă.
prea multă istorie);
- sistem de protecţie socială relativ generos
care nu pune presiune pe populaţie pentru
participarea pe piaţa forţei de muncă;
- structura forţei de muncă în termeni de
calificări şi localizare/disponibilităţi.
Oportunităţi Riscuri
- crearea unor resurse financiare pe termen - reducerea fondurilor europene ca urmare
lung pentru educaţie şi dezvoltare servicii a procedurilor de aprobare a proiectelor;
de consultanţă;
- eșuarea armonizării procedurilor
- simplificare proceduri de înfiinţare firme; guvernului cu cele regionale în legătură cu
activităţi de promovare a investiţiilor;
- întărirea sistemului de educaţie continuă;
- structura neechilibrată a mijloacelor de
- întărirea drepturilor creditorilor şi condiţii
promovare şi susţinere directă şi indirectă
constructive în caz de insolvabilitate şi
a antreprenoriatului;
faliment atât pentru firme, cât şi pentru
indivizi(persoanele fizice); - insuficienta capacitate de implementare a
activităţilor din proiectele cu fonduri
- îmbunătăţirea drepturilor de proprietate
europene.
intelectuală;
- îmbunătăţirea comunicării oamenilor de
afaceri cu administraţia de stat prin
intermediul introducerii tehnologiei
informaţiei;
- simplificarea sistemului de impunere
fiscală;
- creşterea ofertei de capital de risc;
- eliminarea barierelor administrative
pentru penetrare pe piaţa unică a UE .
În scop predictiv, s-a efectuat şi o analiză SWOT în planul competitivităţii sectorului

IMM din Republica Cehă, care a condus la obţinerea următorului tablou.
Puncte tari Puncte slabe

- Avantajele generale ale IMM- - abilităţi manageriale limitate
urilor( răspuns flexibil la cerinţele (marketing)
pieţei, cunoaşterea pieţei locale)
- insuficiente resurse de capital
- adaptabilitatea forţei de muncă
- tehnologie învechită la o parte din
- înalt grad de motivare şi implicare a companii
patronilor
- insuficiente fonduri disponibile pentru
protejarea drepturilor de proprietate
intelectuală
103
- absenţa mărcilor proprii cu tradiţie

- design învechit
- slaba orientare de a fructifica
oportunităţile pentru IMM
- producţie cu consumuri energetice
ridicate;
- preponderenţa produselor cu valoare
adăugată mică
- insuficient accent pe dezvoltarea
resurselor umane
Oportunităţi Riscuri
- penetrarea de piaţa unică europeană - insuficienta susţinere pentru activităţile
de investiţii ale IMM în comparaţie cu
- dezvoltarea schimburilor comerciale
sistemul de stimulente pentru marile
cu ţările din EE şi Asia
proiecte ale companiilor străine
- interes crescând pentru achiziţii şi
- lipsa de personal calificat (tehnic şi
vânzări în reţea şi pe bază de
business)
clustere;
- competiţia marilor companii
- introducerea şi utilizarea unor mărci
comerciale comune - emigrarea forţei de muncă înalt
calificate
- accesarea extinsă a fondurilor de la
UE - continuarea trendului de rămânere în
urmă sub aspectul tehnologiilor.
- activităţi de cercetare şi dezvoltare
de noi produse
- cooperarea dintre universităţi şi
sectorul de IMM.
Viziune la orizontul 2013

În următoarea etapă, partenerii s-au pus de acord asupra unei viziuni asupra rolului
sectorului IMM în perioada 2007-2013 în ţara lor, astfel Cehia şi-a propus ca sectorul
IMM să contribuie la sistemul comercial de piaţă, în special sub aspectul numărului de
firme şi să asigure cel puţin jumătate din numărul locurilor de muncă din economie.
Obiective specifice
După punerea de acord cu privire la viziunea de ansamblu asupra rolului viitor al
sectorului, strategia s-a focalizat pe stabilirea de obiective specifice a căror
îndeplinire să îndrepte sectorul IMM către locul dorit în economia cehă. Aceste
obiective specifice au fost astfel formulate:
i.) Parte din aceste companii, în special cele mijlocii vor coopera strâns cu firmele
puternic orientate către export şi vor opera pe bază de alianţe pe pieţele externe. În
acest sens, vor furniza produse cu valoare adăugată mare şi vor valorifica rezultatele
cercetării şi inovării.
ii.) Firmele mici se vor concentra pe furnizarea de software, design şi servicii de
consultanţă utilizând forţa de muncă înalt calificată.
iii.) IMM-urile împreună cu microîntreprinderile vor fi prevalente ca operaţiuni pe piaţa
locală în sectoare asociate cu turismul, distracţiile, servicii, construcţii, educaţie şi
sport.
104
Partenerii au apreciat la momentul elaborării strategiei că atingerea acestor

obiective specifice se poate realiza prin următorul set de direcţii strategice de
acţiune şi măsuri de intervenţie, şi anume:
1. Îmbunătăţirea mediului de afaceri prin următoarele măsuri:
- simplificarea legislaţiei fiscale şi reducerea barierelor administrative prin
crearea de diferite registre electronice administrative: Registrul economic de
bază, registrul proprietăţilor imobiliare, registru electronic al populaţiei;
- analiza de impact a noii legislaţii;
- incorporarea legislaţiei UE în domeniul ecologic, TVA, accize, combustibili;
- reducerea TVA în construcţii (locuinţe individuale şi sociale);
- introducerea obligaţiei de măsurare a barierelor administrative în baza
modelului standard cost-beneficiu;
- eliminarea raportărilor excesive, reducerea frecvenţei raportărilor şi limitarea
scopului acestor raportări;
- îmbunătăţirea schimbului de informaţii între instituţiile administraţiei de stat;
- întărirea drepturilor şi protecţiei creditorilor;
- monitorizarea comportamentului corporaţiilor mari, inclusiv a multinaţionalelor,
în special în domeniul respectării legislaţiei cu privire la libera concurenţă;
- stimularea întreprinderilor să-şi extindă calificările personalului;
- sprijin pentru standardizare, metrologie şi testări analize în conformitate cu
nevoile pieţei şi cerinţele sociale.
2. Extinderea şi îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri prin următoarele

măsuri
- stabilizarea, specializare şi cooperare între instituţiile şi organismele care îşi
propun să ofere sprijin către IMM;
- dezvoltarea de puncte de informare împreună cu Camera de Comerţ;
- Businessinfo Portal;
- revitalizarea zonelor industriale vechi şi a celor demilitarizate, a clădirilor de
utilităţi publice vechi pentru a intra în circuitul economic şi uzul firmelor mici;
- dezvoltarea consultanţei de afaceri de calitate şi acceptabile ca preţ pentru
firmele mici;
- sprijin pentru asociaţiile firmelor mici şi mijlocii prin dezvoltarea potenţialului
lor de subcontractare şi crearea de clustere pe lângă marile
companii/multinaţionale;
- dezvoltarea resurselor umane pentru internaţionalizare;
- participarea sporită a IMM în parteneriate public-privat;
- dezvoltarea bazei materiale pentru cercetare, inovare;
- dezvoltarea bazei materiale pentru educaţia antreprenorilor;
- sprijin pentru accesare pieţei externe;
- dezvoltarea serviciilor de informare şi consultanţă pentru pregătirea proiectelor
din programele operaţionale/fonduri structurale.
105
3. Furnizarea de sprijin direct către sectorul IMM prin următoarele măsuri:

- menţinerea la un nivel rezonabil a programelor de sprijin financiar din perioada
2004-2006;
- creşterea utilizării instrumentelor de acces la finanţare bazat pe principiul
recuperării investiţiei şi împrăştierii prudente a riscului;
- orientarea sprijinului sub formă de grant către activităţi de cercetare şi inovare,
consultanţă pentru dezvoltarea afacerilor;
- integrarea sprijinului la nivel regional;
- orientarea sprijinului financiar către susţinerea dezvoltării de produse cu
valoare adăugată mare şi cu beneficii asupra protecţiei mediului;
- instrumente de sprijin pentru apariţia de firme noi;
- instrumente de sprijin pentru accesarea de pieţe străine;
- instrumente de sprijin pentru eficienţa energetică;
- instrumente de sprijin financiar pentru încurajarea producţiei şi utilizării
energiilor alternative.
6.8.4. Internaţionalizarea activităţilor antreprenoriale
Condiţiile pentru ca IMM-urile să îşi internaţionalizeze activitatea ar trebui

îmbunătăţite. Întrucât în Sondajul Observatorului pentru IMM-urile Europene
aproximativ o treime din IMM-uri au raportat o creştere a numărului contractelor lor
internaţionale de afaceri pe parcursul ultimilor cinci ani, Sondajul asupra Mediului de
Afaceri din Europa http://ec.europa.eu/internal_market/smn/smn28/s28mn03.htm a
constatat că IMM-urile nu sunt mai înclinate să desfăşoare activităţi într-o piaţă unică
mai largă decât acum zece ani. IMM-urile prezintă o preferinţă pentru a opera în mod
independent atunci când îşi internaţionalizează activitatea, dar acestea se bazează
totuşi pe consiliere, prin intermediul reţelelor locale şi regionale, din partea altor
întreprinderi, în special mari companii internaţionale, precum şi relaţii personale şi
intermediari. Promovarea reţelelor regionale sau a clusterelor pot să ajute
antreprenorii să îşi împărtăşească experienţa cu privire la dezvoltarea afacerilor şi să
câştige acces la cunoştinţe, parteneri şi consiliere.
Antreprenorii trebuie să îşi actualizeze şi să îşi dezvolte abilităţile lor manageriale
pentru a păstra direcţia de dezvoltare într-o economie în schimbare, dar programul
prelungit de lucru face dificilă participarea la cursuri pentru majoritatea dintre ei.
Instrumente alternative de învăţare, cum ar fi formarea la distanţă pentru manageri

sau schemele de mentoring în care antreprenorii pot învăţa unul de la celălalt, merită
mai multă atenţie. Învăţarea instrumentelor TIC adaptate nevoilor IMM-urilor ar trebui
să fie dezvoltate în continuare pentru a stimula înţelegerea şi implicarea
antreprenorilor în astfel de instrumente.
Pentru a compensa lipsa de expertiză personală în raport cu abilităţile variate

necesare pentru gestionarea unei afaceri, antreprenorii trebuie să aibă acces la servicii
de sprijin al afacerilor de nivel înalt. Astăzi, mai puţin de 20% dintre firmele mici se
folosesc de serviciile publice de sprijinire a afacerilor. General vorbind, astfel de
servicii trebuie să îşi dezvolte în continuare abordarea prin orientarea către client,
facilităţi TIC şi standarde profesionale. Comisia Europeană furnizează deja sprijin
financiar, prin intermediul Fondurilor Structurale, pentru dezvoltarea diverselor tipuri
de servicii de sprijin pentru afaceri.
106
6.8.5. Conceptul de intraprenoriat şi asumarea de riscuri la nivel de companie

(corporate venturing)
„Intraprenoriatul” şi asumarea de riscuri la nivel corporativ reprezintă un mijloc

eficace pentru dezvoltarea iniţiativelor antreprenoriale care ar fi altfel lăsate
neexploatate înlăuntrul companiilor, responsabilizarea şi motivarea angajaţilor
care doresc să-şi asume riscuri şi manifestă spirit antreprenorial.
Rezultatele C&D sau ale inovării în întreprinderi mari, universităţi sau institute de
cercetare, pe care nu doresc să le exploateze ele însele, pot fi comercializate prin
intermediul „spin-off” – urilor, gestionate de (foştii) angajaţi: o practică cunoscută sub
numele de intraprenoriat.
De exemplu, în Olanda aproape un sfert din întreprinderile mari au ajutat angajaţii să
îşi dezvolte propria afacere în ultimii 5 ani. Deşi majoritatea întreprinderilor privesc în
mod pozitiv activitatea de intraprenoriat, iniţiativa este lăsată de obicei la latitudinea
angajaţilor. Totuşi, mulţi angajatori furnizează sprijin odată ce spin-off-ul este lansat,
iar IMM-urile, spin-off-urile au demonstrat niveluri ale inovării şi ratelor de creştere
peste medie.
Reţele regionale pentru încurajarea antreprenoriatului din Germania: ‘Programul EXIST’ a

fost lansat de către Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării pentru a promova cooperarea
regională între universităţi, colegii tehnice, sectorul afacerilor şi alţi parteneri. Acesta aduce
laolaltă organizaţii care altfel nu ar fi lucrat împreună pentru a crea în comun o mentalitate
orientată spre antreprenoriat în instituţii de studii superioare sau de cercetare, pentru a
promova diseminarea de cunoştinţe şi pentru a capitaliza pe potenţialul ideilor şi
antreprenorilor. Acest lucru ar trebui să conducă la start-up-uri inovative şi noi locuri de
muncă.
Este natural pentru întreprinderile de toate mărimile să lucreze împreună pentru obţinerea
unor beneficii mutuale. Alianţele între întreprinderile mari şi mici sunt din ce în ce mai
importante, furnizând flexibilitatea solicitată într-o economie inovatoare şi masa critică pentru
a cuceri pieţele pe scară largă. Întreprinderile mari câştigă acces la noi pieţe, tehnologie şi
inovare iar cele mici pot beneficia de acces îmbunătăţit la finanţare, cunoştinţe şi reţele.
107
7. Concluzii şi recomandări finale
Deschiderea economiei şi creşterea competitivităţii întreprinderilor sunt trăsături

caracteristice unei economii funcţionale de piaţă. Totodată, reprezintă cerinţe ce ţin
de modul în care economia se raportează la fenomenul globalizării. De altfel, într-o
lume în interdependenţă accentuată, deschiderea economiei alături de eforturile
pentru competitivitate sporită sunt căi de a asigura o bază economică formată din
întreprinderi dinamice, capabile să facă faţă schimbărilor rapide de pe piaţa mondială.
Din perspectiva economică a procesului de aderare la Uniunea Europeană care a
început pentru România la 15 februarie 2002 şi s-a încheiat la 1 ianuarie 2007, anul
2004 a reprezentat o bornă de referinţă. În conformitate cu criteriile care definesc
convergenţa economică în cadrul UE, ţărilor candidate li se cerea – în vederea aderării
– să îndeplinească doua criterii de bază, respectiv: a) să aibă o „economie de piaţă
funcţională”; b) să reziste presiunilor concurenţiale înăuntrul UE. Astfel, în traseul său
către Uniunea Europeană, România a înregistrat progresul de a obţine statutul de
economie funcţională de piaţă în octombrie 2004, conform Raportului Anual al Uniunii
Europene. Obţinerea acestui statut reprezintă un moment de referinţă, întrucât oferea
o evaluare orientată spre viitor asupra performanţelor economice ale României şi
demonstra prin aceasta capacitatea ţării de a îndeplini criteriile economice de aderare
în conformitate cu prevederile Consiliului European de la Copenhaga, de a face faţă
presiunilor din mediul competiţional, precum şi forţelor pieţei din Uniune.
Pe acest parcurs al aderării şi integrării în structurile UE, România a făcut progrese
incontestabile în planul succesivelor reforme economice din anii tranziţiei, care au
conferit mediului economic şi de afaceri o serie de caracteristici în măsură a-l ajuta să
facă faţă turbulenţelor care au intervenit începând cu ultimul trimestru al anului 2008
şi care s-au manifestat, în principal, prin: restrângerea cererii externe şi a consumului
intern, îngustarea până la dispariţie a surselor de finanţare.
Tabloul acestor progrese poate fi sumarizat, astfel:
 Legislaţia cu privire la concurenţă a fost implementată treptat în România
pentru a stabili reglementările asupra mediului concurenţial şi a ajutoarelor
oferite de stat;
 Mediul fiscal românesc s-a îmbunătăţit prin reducerea nivelului impozitelor
datorate de firme şi persoane fizice, precum şi printr-o mai mare transparenţă.
Armonizarea sistemului fiscal al ţării cu legislaţia UE a contribuit la stabilitatea
pe termen mediu prin faptul că sistemul fiscal român a devenit mai previzibil,
odată cu adoptarea Codului Fiscal şi de procedură fiscală în anul 2003. Totuşi,
un regres în acest domeniu s-a înregistrat pe parcursul celor doi ani de criză
economico-financiară, dar cu preocupări de natură recentă de restabilire a
gradului de predictibilitate şi de durabilitate în timp a reglementărilor şi
procedurilor administrative în sistemul de impozitare;
 Procesul consultativ dintre comunitatea de afaceri, partenerii sociali şi
autorităţi s-a îmbunătăţit, deşi rămâne mai mult unul formal de bifare, mai
mult reactiv decât pro-activ. Lipsesc mecanisme uniforme de consultare publică,
nu se realizează cu regularitate sau în conformitate cu procesul legislativ
pentru elaborare şi adoptarea reglementărilor de politici publice;
 Situaţia pe piaţa forţei de muncă s-a schimbat, începând cu 2009, dintr-o piaţă
aproape a angajatului a devenit o piaţă a angajatorilor, rata şomajului a
crescut constant, îndeosebi în sectorul privat în care numeroase sectoare de
activitate au trebuit să facă faţă unor provocări majore determinate de
contracţia cererii atât a celei interne, cât şi a celei externe şi lipsa finanţărilor.
Deşi rata şomajului a crescut mai rapid în România faţă de ţările UE, totuşi se
108
află sub nivelul ratei medii din UE (în jur de 8,6 procente în martie 2010
conform cu metodologia ILO faţă de aproximativ 10 procente, rata medie din
UE). Perspectiva şomajului rămâne negativă în 2010, cu atât mai mult cu cât,
conform Acordului cu FMI, reducerile totale de costuri salariale în 2010 ar
trebui sa corespundă unui echivalent al disponibilizărilor de circa 130-150 mii
persoane. Cu toate acestea şomajul în România nu va atinge probabil în 2010
nivelul înregistrat în alte state europene şi aceasta datorită specificului „labour
intensive" mai pronunţat al economiei.
 În România s-a clădit în toţi aceşti ani un sectorul bancar care s-a dovedit
suficient de solid în confruntarea cu criza economico-financiară, capabil să
reziste turbulenţelor de pe piaţă şi problemelor cu care se confruntau chiar
„băncile mamă” în ţările de origine a capitalului lor. Sistemul bancar este
organizat pe două nivele, Banca Naţională acţionând ca banca centrală şi,
respectiv sectorul băncilor comerciale. În România funcţionează un număr de
aproximativ 40 de societăţi financiar-bancare. Băncile comerciale sunt entităţi
care efectuează, în general, tranzacţii în zona finanţărilor pe retail, IMM şi
companii mari, investiţiilor şi a operaţiunilor de plăţi.
 În prezent în România operează o piaţă de capital funcţională. CNVM, în
calitate de autoritate a pieţei de capital autohtone, reglementează,
supraveghează şi controlează această piaţă. Cu toate acestea, numărul
companiilor listate şi care se finanţează de pe aceste pieţe este încă redus.
Având în vedere caracteristicile descrise mai sus, precum şi incertitudinea cu privire la
relansarea economică de ansamblu, rezultă că un climat de afaceri favorabil pentru
atragerea de investiţii este esenţial pentru dezvoltarea viitoare a României.
Pentru acest lucru, Strategiile sunt, de regulă, mult mai complexe implicând mai mulţi
factori decât designul tehnic propriu-zis şi conţinutul logic, coerent, realist şi
sustenabil de obiective, direcţii de acţiune şi măsuri de intervenţie. Pentru ca un
document strategic să rămână un reper viu pe întreaga perioadă de planificare şi nu un
document „de vitrină”, două sunt tipurile de factori consideraţi esenţiali: factorul
politic şi capacitatea instituţională de implementare.
Conform Agenţiei pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment
Guarantee Agency-MIGA, instituţie specializată din Grupul Băncii Mondiale) reforma
climatului investiţional reclamă înţelegerea dimensiunii politice. Pentru a avea şi un
instrument de lucru în acţiunea de transpunere în practică a prevederilor unei strategii,
MIGA pune la dispoziţie un Ghid sub forma unui toolkit „instrumentar de lucru” pentru
decidenţi. În acest toolkit sunt peste 25 de studii de caz care arată că nu există un
singur manual având în vedere complexitatea, contextele diverse şi în eforturile de
reformă.
În schimb, sunt multe lecţii de desprins, care ar putea fi sumarizate astfel:
- recunoaşterea şi identificarea oportunităţii de reformare a cadrului investiţional şi
a mediului de afaceri;
- datorită importanţei pe care o prezintă pentru economia unei ţări, problematica
complexă a accesului la finanţare al întreprinderilor necesită o abordare strategică
mai amplă fundamentată prin studii dedicate;
- investiţia timpurie în susţinerea politică pentru o strategie;
- utilizarea activităţilor de conştientizare publică prin informare şi educaţie astfel
încât strategia în implementare să câştige acceptabilitate mai largă şi să convingă
oponenţii acesteia;
- programele pilot pot fi valoroase pentru demonstrarea beneficiilor şi a fezabilităţii
schimbărilor propuse prin strategie;
109
- reformatorii pot să creioneze schimbări la nivelul sectorului privat spre a revitaliza

instituţiile publice responsabile pentru implementare;
- nu în ultimul rând, atenţia care trebuie să fie acordată implementării şi
monitorizării de proces şi de performanţe.
În concluzie, în baza analizei comparative, a tendinţelor manifestate pe plan european
şi internaţional, a documentelor şi angajamentelor pe care România şi le-a asumat în
cadrul UE, cât şi în urma examinării unei mici părţi experienţa şi bunele practici din
alte ţări relevante pentru România, s-ar justifica o serie de recomandări finale cu
referire la un set de obiective pe care să se construiască Strategia guvernamentală de
îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din România, şi anume:
i. Creşterea participării mediului de afaceri la însănătoşirea economiei şi
stimularea „calmă” a creşterii economice după criza economico-financiară pe
care o traversează economia globală şi România;
ii. Crearea de noi locuri de muncă sustenabile în sectorul privat de afaceri şi în
sectoare de activitate economică prioritare pentru creşterea competitivităţii
economice a României în competiţia pe piaţa internă a UE şi pe cea
internaţională;
iii. Creşterea contribuţiei sectorului de afaceri la sporirea veniturilor în PIB al ţării
prin promovarea integrităţii, a principiului „toleranţei zero” la mită şi corupţie
şi a unui comportament responsabil în afaceri;
iv. Promovarea dezvoltării tehnologice şi a inovării în sectorul de afaceri bazat pe
parteneriat public privat şi cu instituţiile de cercetare ştiinţifică, precum şi
cele din mediul universitar;
v. Crearea unui efect de antrenare prin diversificarea surselor alternative de
finanţare pentru investiţii, concomitent cu creşterea finanţării afacerilor de pe
piaţa de capital, precum şi participarea la piaţa internaţională prin investiţii cu
capital românesc în străinătate.
110
Anexa nr. 1 Baza de date cu instrumente de diagnosticare la nivel

internaţioonal19
Agenţia donatoare Consiliul de Afaceri Commonwealth
Instrument Sondaj asupra mediului de afaceri
Stadiu Consiliul de Afaceri al Commonwealthului (Commonwealth Business
Council -CBC) a derulat trei Sondaje asupra mediului de afaceri: 1999,
2001 şi 2003. Sondajul din 2003 a acoperit 31 de ţări Commonwealth,
un număr mai mare decât în anii trecuţi. Sondajele asupra mediului de
afaceri au fost susţinute de DFID (Departamentul pentru Comerţ
Exterior, Regatul Unit), cu asistenţă tehnică din partea Analytica
Oxford.
Surse de informare Există două surse de informare principale utilizate în sondajele asupra
mediului de afaceri: (1) sondaje asupra întreprinderilor şi (2) interviuri
detaliate derulate cu reprezentanţi ai mediului de afaceri.
Interviurile complementează chestionarele sondajului pentru a oferi o
înţelegere mai completă asupra perspectivelor sectorului privat ca
bază pentru dialogul la nivel guvernamental cu privire la cadrul de
politici publice pentru afaceri şi investiţii.
Principala activitate CBC încurajează dialogul public-privat cu privire la aspecte comerciale
şi de investiţii pentru a construi o înţelegere comună a provocărilor cu
care se confruntă mediul de afaceri şi guvernele şi să contribuie la
formularea mai bună a politicilor publice şi creşterea activităţii de
investiţii a sectorului privat.
Sondajul furnizează informaţii cu privire la dezvoltarea viitoare a
planurilor naţionale de acţiune prin intermediului programului de
Investiţii în 16 puncte COM-PAC al CBC, care a fost avizat de Şefii
Guvernelor din ţările Commonwealth la Summit-ul din anul 2002.
Programul COM-PAC furnizează un program structurat pe acţiuni
pentru ca guvernele şi mediul de afaceri să adreseze împreună domenii
cheie pentru consolidarea climatului investiţional. Lucrul la COM-PAC a
început în trei ţări din Africa, cu planuri ambiţioase de extindere şi
către alte ţări din Commonwealth.
Sondajul reprezintă de asemenea şi o resursă valoroasă pentru dialogul
cu guvernele în cadrul Forumului de Afaceri al Commonwealth şi seria
conferinţelor CBC pentru promovarea investiţiilor la nivel naţional.
Prin aceste activităţi CBC îşi va continua să sprijine mobilizarea
investiţiilor în ţările Commonwealth şi întărirea rolului sectorului
privat în acest proces.
Comentarii Nu se acordă atenţie specifică întreprinderilor mici.
Disponibilitate www.cbcglobelink.org/cbcglobelink
Agenţia donatoare Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD) şi Banca

Mondială
Instrument Studiul de performanţă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri
Stadiu Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri a
fost iniţiat în 1999 acoperind 4 104 firme( excluzând ferme) în 25 de
ţări din centrul şi estul Europei şi din Comunitatea Statelor
Independente.
Surse de informare Eşantioanele studiului cuprindeau întreprinderi dintr-o sferă de
industrii şi sectoare de servicii, reprezentând pe cât posibil populaţia
de firme, încadrându-se însă în cote minime aferente eşantioanelor
totale din fiecare ţară. Cotele minime ale eşantioanelor pentru fiecare
stat au fost:
 Cel puţin 10% din totalul întreprinderilor din eşantion să fie de
mici (2-49 de angajaţi), 10% de mărime medie (50-249 de
angajaţi) şi 10% întreprinderi mari (250 – 9 999 de angajaţi).
Firmele cu doar un angajat şi cele cu peste 10 000 au fost
19
Sursa Working Group on Enabling Environment ommittee of Donor Agencies for Small Enterprise
Development, 2004 , www.sedonors.org
111
excluse din studiu.

 Cel puţin 10% din firme ar trebui să aibă capital străin şi 10%
din firme capital de stat, în cazul în care capitalul este definit
ca o cotă de proprietate de mai mult de 50%.
 Cel puţin 10% din firme trebuie să fie exportatori , adică cel
puţin 20% din vânzările totale sunt din export.
 Cel puţin 10% din firme trebuie să fie localizate în oraşele mici
(populaţie sub 50 000 de locuitori) sau din zonă rurală
Principala activitate Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri
cuprinde o bază de date mare în ceea ce priveşte dimensiunea
eşantionului cât şi măsurile pe care le oferă pentru mediul de afaceri
şi performanţa întreprinderilor. Mediul de afaceri este multi-
dimensional şi include aspectele cheie de guvernare oferite de stat,
cum ar fi:
 Reglementarea mediului de afaceri
 Impozitarea
 Legea şi ordinea
 Mediul juridic
 Infrastructura
 Serviciile financiare
De asemenea , sondajul examinează îndeaproape problema corupţiei -
atât corupţia administrativă care este cel mai des asociată cu
aplicaţiile arbitrare ale legii existente şi legislaţia „statului captiv”
prin care firmele încearcă să influenţeze conţinutul şi aplicarea legilor
şi reglementărilor specifice în beneficiul intereselor private decât în
interesul publicului larg. Comportamentul şi performanţa firmelor pot
lua de asemenea multe forme. Studiul se axează în particular pe
creşterea firmelor, incluzând deciziile de a inova şi investi, cât şi
creşterea veniturilor şi a productivităţii.
Comentarii MEMRB Custom Research Worldwide a pus implementat din 2002
Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri în
numele BERD şi a Băncii Mondiale. MEMRB urmat de ICC/ESOMAR Codul
Internaţional de Marketing şi Practici de Cercetare Socială (pentru mai
multe detalii verificaţi www.esomar.org şi faceţi clic pe codurile şi
liniile directoare).
Comentarii Studiul de performantă a întreprinderilor şi a mediului de afaceri este
o iniţiativă a BERD şi Banca Mondială pentru a investiga gradul în care
politicile guvernamentale şi practicile facilitează sau împiedică
activităţile de afaceri şi investiţii din centrul şi estul Europei şi din
Comunitatea Statelor Independente. Scopul studiului este de
avertizare a decidenţilor politici şi a oamenilor de afaceri cu privire la
oportunităţile şi obstacolele existente în mediul de afaceri din
regiune. (Fries, Lysenko şi al. 2003)
Disponibilitate http://www.ebrd.com/pubs/econ/workingp/84.pdf
Agenţia donatoare Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BERD)

Instrument Studiul indicatorilor legali.
Stadiu Lansat în 1995.
Surse de informare Avocaţi, cadre universitare şi agenţii de reformă a dreptului
Principala activitate Un instrument bazat pe percepţiile utilizate pentru măsurarea şi
analiza sistemului juridic al ţărilor. Acesta realizează un instantaneu
asupra reformei juridice aşa cum este percepută de către avocaţii
locali. Aceasta evaluează gradul în care legile cheie comerciale şi
financiare respectă standardele internaţionale, sunt implementate şi în
vigoare.
Obiectivul evaluărilor specifice sectorului de referinţă este de a
dezvolta unele sectoare cheie juridice împotriva internaţionalizării sau
standardelor armonizate şi să furnizeze o analiză clară a deficienţelor
existente în cadrul legislativ, în timp ce se realizează identificarea
112
necesităţilor viitoare de reforma a sectorului. Cu aceste informaţii,

ţările pot puncta necesităţile reformei locale şi se angajează să
implementeze reformele pe cont propriu sau cu ajutorul altora.
Rezultatele sunt, de asemenea, utilizate pentru a sprijini măsurarea
nivelului de risc juridic legat de fiecare ţară şi activităţile de investiţii
specifice.
Proces Un chestionar detaliat este transmis anual la avocaţi, cadre didactice
universitare şi agenţii de reformă a dreptului. Răspunsurile sunt
analizate pentru a furniza un sistem de evaluare numerică pentru
fiecare ţară. Evaluările se întind de la unu la patru cu privire la
amploarea şi eficacitatea legislaţiei comerciale şi financiare.
Indicatorii se bazează pe percepţia respondenţilor mai degrabă decât
pe o evaluare obiectivă a legilor. Rapoartele BERD compară aceste
percepţii cu experienţa sa ca un utilizator al sistemului juridic. Pentru
a arbitra între punctele de vedere concurente dintre respondenţi,
BERD se bazează uneori pe propria sa experienţă ca un utilizator al
sistemului juridic.
Comentarii Nu sunt obiective specifice întreprinderilor mici.
Disponibilitate http://www.ebrd.com/country/sector/law/index.htm
Agenţia donatoare Fundaţia Ewing Marion Kauffman

Instrument Monitorul Global al Antreprenoriatului - The Global Entrepreneurship
Monitor (GEM)
Stadiu GEM a fost dezvoltat în 1998. În anul 2003 a fost derulată cea de-a
cincea evaluare anuală GEM asupra spiritului antreprenorial. Programul
s-a extins de la zece ţări în 1999 la peste 30 în 2002 şi 2003 - în total
au fost implicate 41 de ţări, pentru unul sau mai mulţi ani. Echipele
naţionale au funcţionat în 39 din aceste ţări; Fundaţia Ewing Marion
Kauffman este sponsorul GEM la nivel global, cu sprijin de la Colegiul
Babson şi Şcoala de afaceri din Londra (London Business School).
Surse de informare Întrunirea anuală GEM implică patru tipuri majore de colecţii de date:
(1) Sondajele populaţiei de adulţi sunt completate în fiecare ţară.
Acest lucru implică un stabilirea unui număr reprezentativ al populaţiei
de adulţi pentru a determina care dintre aceştia sunt activi
antreprenorial, fie că şi-au înfiinţat o firmă nouă ori ca proprietari ai
uneia existente care se ghidează după o strategie antreprenorială. (2)
Sondaje pentru societăţi comerciale. (3) Interviuri cu experţi naţionali
inclusiv prin completarea unor chestionare de zece pagini de către
aceştia pentru a oferi o măsură standard. (4) Datele existente cu
privire la caracteristicile naţionale, care sunt asamblate de o varietate
de organizaţii internaţionale de cercetare (Banca Mondială, Fondul
Monetar Internaţional, ONU, Organizaţia Internaţională a Muncii).
Aceste sondaje armonizate – în anul 2003 peste 100 000 de interviuri au
fost derulate în 31 de ţări – reprezintă baza pentru compararea
armonizată a antreprenoriatului la nivel naţional.
Colectarea primară a datelor este reprezentată de sondajele asupra
populaţiei adulte. În anul 2003 GEM a acoperit 101 738 de respondenţi
din 31 de ţări.
Principala activitate Obiectivul primar al GEM este de a înţelege impactul
antreprenoriatului, definit în linii mari, asupra creşterii economice.
Având în vedere importanţa existenţei unei baze empirice de încredere
pentru această evaluare , colectarea de date este armonizată prin
măsuri transnaţionale a activităţii antreprenoriale, consecinţele
naţionale ale antreprenoriatului, acele elemente care diferenţiază
ţările care sunt caracterizate printr-un grad mai mare sau mai mic al
activităţii antreprenoriale precum şi implicaţiile pentru politicile
publice.
Proces GEM reprezintă un efort de colaborare, în termeni de resurse
financiare, progrese intelectuale, precum şi proiectare şi analiză. O
întâlnire de planificare şi evaluare a consorţiului GEM are loc la
începutul lunii ianuarie a fiecărui an. Peste 150 de oameni de ştiinţă
113
din partea diferitelor echipe naţionale asistă echipa de coordonare.

Comentarii Accentul pe o abordare în sensul larg asupra activităţii de
antreprenoriat este un aspect unic al GEM, pe lângă utilizarea unei
game de surse de informaţii inclusiv întreprinderile mici .
Disponibilitate www.gemconsortium.org
Agenţia donatoare Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit (GTZ)

Instrument Evaluarea climatului investiţional
Stadiu Încă în dezvoltare; nu a fost încă testat.
Surse de informare Literatura existentă , consultări cu părţile interesate , experienţele
anterioare GTZ.
Principala activitate Identificarea blocajelor,
Formularea recomandărilor de politici publice.
Proces Evaluare în patru etape: (1) factori care contribuie la climatul
investiţional; (2) analiza teoretică a blocajelor din climatul
investiţional; (3) revizuirea rezultatelor experimentării proiectului
GTZ la nivel naţional; (4) formularea de recomandări pentru politici
publice.
Comentarii Sectorul privat în general; nu există prevederi speciale pentru

întreprinderile mici.
Disponibilitate Solicitare prin email către: joachim.prey@gtz.de
Agenţia donatoare Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Instrument Scanarea anuală a climatului de afaceri.
Stadiu Acest instrument a fost elaborat în martie 2004 şi încă nu a fost
implementat. Ambasadele din ţările partenere vor utiliza instrumentul
pe bază anuală.
Surse de informare Sursele primare de informaţii sunt reprezentate de consultări cu
oamenii de afaceri locali, alte părţi interesate (ex. Guvernul,
organizaţiile de afaceri şi societatea civilă) şi literatura existentă.
Principala activitate Sectorul privat în general : nu există prevederi speciale pentru
întreprinderile mici. Cu toate acestea, o atenţie deosebită este
acordată experienţelor femeilor antreprenori.
Proces Scanarea anuală a climatului de afaceri este pregătită de către
ambasadele Guvernului Olandei prezente la nivel local în ţările
partenere. O notă orientativă a fost pregătită de către Departamentul
pentru Dezvoltare Economică Durabilă din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe de la Haga, care descrie procesele pe care
ambasadele le pot urma când efectuează scanarea. Procesul implică o
serie de interviuri, reuniuni sau ateliere de lucru cu informatorii
identificaţi mai sus pentru a obţine o privire de ansamblu asupra
punctelor tari şi punctelor slabe ale mediului de afaceri.
Comentarii Scanarea anuală a climatului de afaceri este un element esenţial
pentru planul anual pe care îl pregătesc ambasadele cât şi pentru
procesul lor de planificare strategică multi-anuală. Acesta oferă un
sistem de înregistrare a datelor şi ajută la identificarea posibilităţilor
de intervenţie. De asemenea încurajează integrarea tuturor
programelor ambasadelor.
Disponibilitate A se vedea Guvernul Olandei (2004).
Solicitare prin email către: johan-de.waard@minbuza.nl
Agenţia donatoare Organizaţia Internaţională a Muncii.

Instrument Evaluarea influenţei mediului de afaceri asupra dezvoltării
întreprinderilor mici - un ghid de evaluare.
Stadiu Dezvoltat în 2002 , aplicat în 10 ţări.
Surse de informare Revizuirea politicilor , legilor şi reglementărilor în domeniile definite
de politici publice, consultarea părţilor interesate, revizuirea
literaturii existente.
Principala activitate Acest ghid oferă o abordare pas cu pas pentru evaluările sistematice
114
dar rapide asupra politicilor publice şi a mediului de reglementare,

care pot sprijini eforturile constituenţilor pentru a pleda pentru un
mediu propice.
Proces Cartografierea politicilor publice, a legilor şi reglementărilor în
domenii specifice de politici publice, evaluarea influenţei asupra
întreprinderilor mici , evaluarea pieţelor.
Comentarii Atenţia pe influenţa politicilor publice şi a cadrului juridic asupra
întreprinderilor mici , în special asupra ocupării forţei de muncă la
nivelul întreprinderilor mici.
Disponibilitate Solicitare prin email către:IFP-SED@ilo.org

Instrument Studiul Climatului de Afaceri.
Stadiu Bazat pe un studiu elaborat de Organizaţia Angajatorilor Suedezi,
acest instrument a fost testat de către OIM în două provincii din
Vietnam.
Surse de informare Consultările cu părţile interesate locale: Printr-o explorare a
percepţiei oficialilor guvernamentali şi a micilor întreprinzători asupra
mediului de afaceri, studiul reprezintă un prim pas în identificarea
constrângerilor care afectează dezvoltarea întreprinderilor mici şi a
modalităţilor de a face climatul de afaceri local mai favorabil pentru
întreprinderile mici.
Rezultatele sondajului sunt prezentate într-un eveniment de dialog
asupra politicilor publice organizat într-o regiune sau o provincie.
Constatările sunt apoi discutate între autorităţile publice şi
comunitatea de afaceri care identifică de comun acord acţiunile care
urmează să fie luate şi care vor conduce la un mediu mai favorabil.
Principala activitate Studiul asupra Climatului de Afaceri este un exerciţiu participativ care
contribuie la creşterea economică , crearea locurilor de muncă şi
reducerea sărăciei prin îmbunătăţirea climatelor de afaceri la nivel
local prin consolidarea dialogului între autorităţile guvernamentale şi
întreprinderile de mici dimensiuni.
Proces  Un chestionar scurt şi simplu este elaborat în mod informat cu
privire la condiţiile de pe plan local ale sectorului întreprinderilor
mici. Chestionarul este menţinut scurt în mod intenţionat, la
aproximativ 20 de întrebări, pentru a putea fi completat rapid şi
uşor. Acelaşi chestionar poate fi folosit în diferite locaţii pentru a
permite o comparaţie.
 Chestionarul este distribuit apoi atât întreprinderilor mici cât şi
oficialilor guvernamentali de la nivel local. Acelaşi chestionar este
utilizat pentru ambele grupuri. În mod ideal, sondajul ar trebui să
fie distribuit tuturor funcţionarilor şi întreprinderilor, dar dacă
populaţia este foarte mare, poate fi selectat un eşantion.
 Datele sondajului sunt apoi prelucrate şi analizate. Un scurt
raport este elaborat conţinând o scurtă introducere care explică
scopul sondajului asupra climatului de afaceri. Sunt de asemenea
prezentate răspunsurile date de către întreprinderi şi oficialii
guvernamentali pentru fiecare întrebare. În această etapă,
raportul nu trebuie să încerce să interpreteze şi să comenteze
constatările, mai degrabă constatările ar trebui să fie prezentate
în mod obiectiv şi nicio concluzie despre climatul de afaceri nu ar
trebui să fie emisă.
 Dialog între autorităţi, instituţii locale şi comunitatea de afaceri.
Autorităţile locale şi întreprinderile sunt invitate la o discuţie în
cadrul căreia se distribuie raportul şi se prezintă constatările
sondajului. Rezultatele sondajului sunt dezbătute iar autorităţile
locale şi comunitatea de afaceri sunt încurajate să convină asupra
elementelor care vor duce la o îmbunătăţire a climatului de
afaceri la nivel local. Rezultatul întâlnirii este reprezentat de un
raport care conţine deciziile luate şi un plan de acţiune cu
115
problemele care pot fi abordate în mod realist în anul următor.

OIM asigură asistenţă tehnică pentru derularea sondajului asupra
climatului de afaceri începând de la proiectarea chestionarului,
analiza datelor, elaborarea raportului precum şi facilitarea dialogului
dintre autorităţi şi întreprinderilor de mici dimensiuni.
Comentarii Studiul Climatului de Afaceri presupune o analiză a percepţiei părţilor
interesate asupra mediului de afaceri şi utilizează rezultatul ca pe un
instrument de dialog şi de stabilire a activităţilor de reformă. Este un
proces simplu şi rapid de administrat care nu se bazează pe analize
statistice detaliate.
Disponibilitate Solicitare prin email către: IFP-SED@ilo.org

Instrument Instrumente de sondare, cum se cuantifică influenţa politicilor, legilor
şi reglementărilor naţionale privind ocuparea forţei de muncă în IMM-
uri.
Stadiu Dezvoltat în 2002 , aplicat în 11 ţări.
Surse de informare Microîntreprinderile şi întreprinderile mici.
Principala activitate Pentru a evalua influenţa pe care o au politicile publice, legile şi
reglementările asupra deciziilor cu privire la ocuparea forţei de muncă
luate de proprietarii sau administratorii întreprinderilor mici şi
mijlocii.
Proces Sondaj cuprinzând aproximativ 350 de întreprinderi mici şi mijlocii mai
vechi de 2 ani şi care angajează 2 sau mai mulţi angajaţi. Este utilizat
un eşantion împărţit egal, acoperind microîntreprinderi şi întreprinderi
mici, deţinute de bărbaţi şi femei; comerţ , servicii şi întreprinderi din
industria prelucrătoare; precum şi întreprinderi urbane şi rurale.
Eşantioane locale aleatorii sunt utilizate în locul listelor
întreprinderilor înregistrate.
Comentarii Kit-ul cuprinde un chestionar generic care poate fi modificat pentru a
se potrivi condiţiilor din ţara supusă sondajului. Acesta conţine, de
asemenea, liniile directoare pentru proiectarea unui sondaj, împreună
cu recomandări pentru organizarea, gestionarea şi controlul de
calitate al studiului.
Disponibilitate Solicitare prin email către: IFP-SED@ilo.org
Agenţia donatoare UNCTAD

Instrument Revizuirea politicii de investiţii.
Stadiu Revizuiri ale politicii de investiţii au fost întreprinse în 14 ţări
(rapoarte disponibile pe pagina internet)
Surse de informare Misiuni de evaluare ale UNCTAD; anchetele investitorilor, ateliere de
lucru, mese rotunde şi reuniuni.
Principala activitate Revizuirea politicii de investiţii ajută ţările în îmbunătăţirea politicilor
şi instituţiilor care sunt responsabile de investiţiile străine directe şi
dezvoltă capacitatea acestora de a atrage şi de a beneficia de ISD.
Proces Echipa care se ocupă de revizuirea politicilor de investiţii este formată
din personalul UNCTAD şi experţi internaţionali şi locali. Echipa
derulează activităţile de revizuire pe o perioadă de şase luni.
Aceasta culminează cu prezentarea constatărilor şi a recomandărilor
către Comisia Interguvernamentală UNCTAD privind investiţiile,
tehnologia şi problemele financiare conexe, către alte forumuri
adecvate, precum şi asistenţa tehnică care urmează.
Comentarii Nu există prevederi speciale pentru întreprinderile mici.
Disponibilitate http://www.unctad.org/Templates/Startpage.asp?intItemID=2554
Agenţia donatoare UNCTAD

Instrument Registru de investiţii
Stadiu Acesta este un nou instrument de referinţă bazat pe reţeaua internet
care prezintă competitivitatea sistemului de impozitare a fiecărei ţări
cu privire la ISD.
116
Surse de informare Agenţiile de promovare a investiţiilor completează două chestionare:

unul referitor la cadrul de reglementare a investiţiilor şi altul privind
impozitarea. Odată ce chestionarele au fost validate de către
autorităţile internaţionale, UNCTAD completează colectarea datelor şi
compilează Registrul de Investiţii.
Principala activitate Registrul de investiţii este un instrument interactiv pentru analiza
factorilor determinanţi din punct de vedere economic şi ai politicilor
publice, care afectează mediul de investiţii.
Registru de investiţii permite comparaţii între ţări, între o ţară şi o
regiune precum şi într-o ţară şi cel mai bine clasat. Instrumentul
cuprinde 60 de indicatori bazaţi pe statistici internaţionale şi studii
naţionale speciale privind anchetele realizate de UNCTAD.
Registrul de investiţii este organizat în jurul a şase domenii majore:
 resurse active
 infrastructură
 costuri de operare
 performanţă economică şi guvernare
 impozitare şi stimulente
 cadru de reglementare
Proces Registrul de investiţii a selectat şi dezvoltat indicatori consideraţi a
avea influenţă asupra mediului de investiţii. Aceşti indicatori
furnizează măsuri comparative pentru a oferi referinţe pentru
investiţiile străine directe. Registrul face comparaţii pe bază
„orizontală” (o ţară comparată cu altă ţară, sau cu o regiune, sau
cu ’cel mai bun clasat’), precum şi pe „verticală” (comparaţie între
indicatorii pentru o anumită ţară).
Prin intermediul unui proces multi-etapizat, Registrul de investiţii
furnizează rezultate în termeni de domenii, care sunt împărţite în
grupuri de variabile. Aceste variabile sunt de asemenea împărţite pe
indicatori cheie. Valorile domeniilor, variabilelor şi indicatorilor
variază de la 1 la 100. Aceste valori sunt obţinute prin intermediul
unei tehnici de ’normalizare’, în cadrul căreia au fost alocate valori
minime şi maxime fiecărui indicator. Prin calcularea unei simple medii
aritmetice, indicatorii normalizaţi relevanţi sunt agregaţi pentru a
furniza valoarea pentru fiecare variabilă, iar variabilele relevante sunt
agregate pentru a oferi câte o valoare pentru fiecare domeniu.
Disponibilitate http://compass.unctad.org
Agenţia donatoare USAID

Instrument Harta investitorului (Investor Roadmap)
Stadiu Harta investitorului, o examinare detaliată a etapelor solicitate pentru
ca un investitor străin să se stabilească în mod legal într-o anumită
ţară, ia în considerare barierele administrative şi procedurale cu care
se confruntă investiţiile străine directe. Pentru a determina nivelul de
pregătire pentru investiţiile străine directe – şi pentru a formula
planuri pentru creşterea acestui nivel de pregătire – USAID şi alte
agenţii donatoare din întreaga lume au elaborat studii de genul Harta
investitorului în mai mult de 12 ţări din întreaga lume începând din
anul 1995, inclusiv Ghana, Namibia, Kenia, Zambia, Tanzania, Uganda,
Mongolia, Republica Dominicană, Letonia, Bolivia, Iordania şi Africa de
Sud. Harta investitorului s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru
mobilizarea eforturilor guvernamentale cu scopul de a îmbunătăţi
peisajul investiţional din respectivele ţări.
Surse de informare Informaţiile sunt colectate în general din perspectiva unui investitor
străin, deoarece investitorilor străini le este solicitată derularea unor
etape suplimentare faţă de investitorii locali (ex. permise de
imigraţie, repatrierea profiturilor).
Principala activitate Evaluarea realizată prin intermediul Hărţii investitorului se
concentrează în special pe investiţiile străine directe (ISD). Se acordă
o atenţie mică întreprinderilor mici, naţionale. Totuşi, aspectele cu
117
care se confruntă investitorii străini sunt utilizate să reflecte mediul

de afaceri pe plan naţional.
Proces Evaluările care sunt elaborate sub forma Hărţii investitorului se
compun din 13 procese nucleu divizate în patru grupuri de procese.
Cele patru grupuri de procese sunt: (1) Utilizarea procedurilor, inclusiv
obţinerea autorizaţiilor de şedere temporară sau permanentă, pentru
investitori, asigurarea permiselor de angajare pentru expatriaţi, şi
gestionarea relaţiilor de muncă pe plan local. (2) Procese locale,
inclusiv achiziţionarea de teren, transferul drepturilor de proprietate,
dezvoltarea unei pagini internet, şi respectarea reglementărilor cu
privire la mediul înconjurător. (3) Raportarea către guvern, inclusiv
înregistrarea unei societăţi, obţinerea de stimulente, solicitarea
licenţelor speciale, şi înregistrarea şi plata taxelor. (4) Funcţionare, ce
include import, export, obţinerea de valută, şi repatrierea profiturilor.
USAID a contractat consultanţi pentru derularea evaluării.
Comentarii USAID crede că acest lucru asigură o evaluare mai completă,
comparativ cu cazul în care procesul s-ar concentra doar pe
perspectiva locală. Perspectiva investitorului străin dă posibilitatea
oficialilor din sectorul public să înţeleagă cum politicile şi practicile
unei singure agenţii guvernamentale afectează un proces mai larg,
multi-agenţie. De asemenea, această perspectivă încadrează
operaţiunile guvernamentale ca un exerciţiu în serviciul clientului,
investitorul străin fiind utilizatorul serviciilor publice. Totuşi, Harta
investitorului este relevantă şi pentru investitorii locali, care se
confruntă cu marea majoritate a etapelor identificate în mare parte a
ţărilor din lume.
Disponibilitate www.usaid.gov
Agenţia donatoare Grupul Băncii Mondiale

Instrument Evaluările Climatului Investiţional (ECI-uri) şi Sondaje cu privire la
Climatul Investiţional (SCI-uri)
Stadiu ECI-urile au fost începute în luna iulie 2002, deşi acest lucru a fost
precedat de opt studii pilot. De atunci, 45 de sondaje au fost derulate
şi au fost pregătire rapoarte ECI; opt dintre acestea sunt disponibile pe
pagina internet (a se vedea mai jos).
Surse de informare SCI-urile utilizează eşantioane de firme (ex. 1500 firme), pe când ECI-
urile le suplimentează cu informaţii din partea informatorilor cheie.
Principala activitate Evaluările Climatului Investiţional (ECI-urile) sunt proiectate să
analizeze în mod sistematic condiţiile pentru investiţiile private şi
dezvoltarea întreprinderilor.
Derularea tuturor evaluărilor climatului (ECI-uri) se face printr-un
instrument nucleu standard de sondare a climatului investiţional
(Sondaj cu privire la climatul investiţional, sau SCI), care permite
compararea condiţiilor existente şi analizarea acestora cu scopul de a
monitoriza schimbările observate de-a lungul timpului. Sondajul este
diseminat către administratori de firme şi constă într-un set de
întrebări precum şi în câteva module care pot fi utilizate pentru a
explora în detaliu aspecte specifice cu privire la climatul investiţional
al ţării respective şi legătura acestuia cu productivitatea la nivel de
firmă. Sondajul nucleu constă în 11 secţiuni:
Informaţii generale despre firmă: proprietate, activităţi, locaţie.
Vânzări şi furnizori: importuri şi exporturi, condiţii pentru cerere şi
ofertă, competiţie.
Constrângeri ale climatului investiţional: evaluarea obstacolelor
generale.
Infrastructură şi servicii: energie, apă, transport, calculatoare, şi
servicii de afaceri.
Finanţe: surse de finanţare, termeni de finanţare, servicii financiare,
audit, proprietatea asupra terenului.
Relaţii de muncă: abilităţile lucrătorilor, statut şi formare,
disponibilitatea competenţelor, supra-angajarea, sindicalizarea şi
118
grevele.
Relaţiile mediu de afaceri – guvern: calitatea serviciilor publice,
consistenţa politicilor şi administraţiei, procedurile de vămuire, costuri
de asigurare a conformităţii cu mediul de reglementare
(managementul timpului, întârzieri, mite), informare.
Rezolvarea conflictelor/mediul legal: încredere în sistemul legal,
rezolvarea disputelor de credit.
Infracţionalitate: costuri cu menţinerea securităţii, costul
infracţionalităţii, utilizarea şi performanţa serviciilor de poliţie.
Capacitate, inovare, şi învăţare: nivel de utilizare, produse noi,
orizontul de planificare, surse de tehnologie, formarea lucrătorilor şi
personalului de conducere, experienţă.
Informaţii privind productivitatea: nivelul ocupării, informaţii cu
privire bilanţ (inclusiv venituri, costuri principale şi active).
Până acum, opt ECI au fost publicate pe pagina de internet ECI.
Majoritatea sunt derulate la nivel naţional, deşi în India ECI a fost
elaborată pe baza de indicatori la nivel de stat. Numărul firmelor din
eşantion a variat semnificativ: de la 1.032 în India până la 659 în
Bolivia, 576 în Peru, 223 în Nepal, 193 în Mozambic şu 98 în Butan.
Proces Procesul de elaborare a unei ECI poate fi lung: până la 12 luni. Echipe
de consultanţă sunt de obicei înfiinţate din consultanţi internaţionali.
Constatările sondajelor sunt pregătite în stadiul iniţial. Acestea trebuie
urmate de un Raport de Evaluare care cuprinde recomandări pentru
îmbunătăţirea climatului investiţional, însă acestea au fost elaborate
în număr mic.
Comentarii În timp ce Departamentul pentru Climatul Investiţional al Băncii
Mondiale pretinde că 90 % dintre respondenţii la ECI sunt IMM-uri,
acestia sunt în majoritate întreprinderi mari, formale, localizate în
centre urbane. Majoritatea, dar nu toţi respondenţii, sunt companii,
iar eşantioanele sunt de obicei extrase din tranzacţii sau registrele
companiei.
Un modul specific IMM a fost adăugat la ECI (poate fi găsit la pagina de
internet de mai jos).
Comparaţiile la nivel naţional şi sub-naţional ale rapoartelor ECI sunt
foarte interesante şi pot conduce la creşterea competiţiei şi o dorinţă
ulterioară a guvernelor pentru reformă. Există intenţia de a repeta
evaluarea ECI la fiecare trei sau cinci ani pentru a monitoriza
schimbările.
Disponibilitate http://www.worldbank.org/privatesector/ic/ic_ica_tools.htm

Instrument Sondajul Doing Business
Stadiu Setul de date acoperea la început 133 de economii. Eşantionul
includea 22 de economii OCDE cu venituri ridicate pe bază de
referinţă, 25 de economii din Europa şi Asia Centrală, 33 din Africa , 5
din Asia de Sud, 21 din America Latină, 14 din Orientul Mijlociu şi
Africa de Nord şi 13 din Asia de Est şi regiunea Pacificului. Începând
din 2004 eşantionul a fost extins către 140 de economii, ajungând în
prezent la 183 incluzând fiecare economie cu o populaţie mai mare de
1,5 milioane de oameni, cu excepţia a şase economii care nu sunt
membre ale Băncii Mondiale sau sunt împrumutători inactivi ai
Asociaţiei pentru Dezvoltarea Internaţională. Includerea economiilor
cu o populaţie de mai puţin de 1,5 milioane de oameni poate fi luată
în considerare de la caz la caz, la solicitarea guvernelor sau a
departamentelor Băncii Mondiale.
Surse de informare Revizuirea regulamentelor şi legislaţiei existente în fiecare economie;
interviuri specifice cu reglementatori sau profesionişti din sectorul
privat pe fiecare subiect; şi aranjamente de cooperare cu alte
departamente ale Băncii Mondiale, alte agenţii donatoare, firme
private de consultanţă, societăţi şi asociaţii juridice. Au fost
dezvoltate modele/chestionare standard pentru fiecare domeniu.
119
Principala activitate Principalele domenii au inclus: înfiinţarea unei afaceri,

disponibilizarea angajaţilor, implementarea contractelor, primirea
creditelor; şi încheierea unei afaceri.
Proces Sediul central al Băncii Mondiale din Washington DC organizează
aceste sondaje. Acestea implică un eşantion mare de întreprinderi,
selectate dintr-un registru naţional de companii. Echipe de consultanţi
naţionali şi internaţionali derulează sondajul.
Comentarii Sondajul Doing Business furnizează date certe care pot fi comparate
între ţări şi peste timp. Cu toate acestea, întreprinderile mici nu sunt
bine reprezentate în eşantion deoarece doar întreprinderile care sunt
înregistrate ca şi societăţi comerciale sunt incluse. Astfel,
întreprinderile cu asociat unic, parteneriatele şi, desigur,
întreprinderile din Economia Informală sunt excluse.
Disponibilitate http://rru.worldbank.org:80/doingbusiness/default.aspx

Instrument Evaluările Investiţiilor Străine: Bariere administrative
Stadiu Serviciul de Asistenţă pentru Investiţii Străine (FIAS) a fost înfiinţat în
1985 şi a elaborat evaluări asupra barierelor administrative în
aproximativ 120 de ţări.
Surse de informare Pe lângă un sondaj asupra firmelor şi consultarea părţilor interesate,
FIAS adoptă o abordare de „auto-evaluare” pentru revizuirea barierelor
administrative din calea investiţiilor în ţările client. Prin această
abordare, o echipă omoloagă din cadrul Guvernului naţional va folosi
modele FIAS pentru a colecta informaţii „instituţionale” de bază cu
privire la procedurile administrative referitor la înfiinţarea de afaceri şi
funcţionarea acesteia în ţară, cu respectarea regulilor şi
regulamentelor existente. Evaluarea se bazează de asemenea pe
opiniile consultanţilor.
Principala activitate FIAS ajută guvernele să obţină investiţii străine, iar evaluările sale sunt
îndreptate în această direcţie. Principalul scop al unei evaluări este să
definească cerinţele de îmbunătăţire şi necesitatea de asistenţă
tehnică.
Proces Evaluările FIAS se derulează din Washington utilizând consultanţi
naţionali şi internaţionali. Guvernele trebuie să solicite sprijinul FIAS şi
să cofinanţeze (50%) costurile sale. Este elaborat un raport de
evaluare, precum şi un raport care defineşte recomandările prioritare
de reformă. Aceste recomandări sunt utilizate apoi pentru a informa un
proiect de sprijin din partea FIAS, care este de asemenea co-finanţat
de guvernul gazdă.
Patru faze de evaluare şi asistenţă: (1) identificarea domeniilor
problematice, analize şi recomandări; (2) prioritizarea recomandărilor
şi elaborarea Planului de Acţiune; (3) implementarea reformelor
agreate; şi (4) monitorizarea impactului reformelor.
Comentarii Atunci când Sondajele asupra Climatului Investiţional identifică bariere
legale, de reglementare sau administrative, FIAS intenţionează să
analizeze în detaliu probleme specifice. Nu este acordată atenţie
specifică întreprinderilor mici. Totuşi, întreprinderile mici se consideră
că beneficiază de aceste eforturi prin intermediul legăturilor acestora
cu întreprinderi mari naţionale sau străine.
Evaluările FIAS se concentrează mai ales pe bariere administrative, însă
răspunsurile sale la aceste evaluări pot include următoarele:
Stimulente pentru investiţii: Sprijin pentru analiza stimulentelor cu
scopul de a asigura că acestea sunt competitive şi eficiente din punct
de vedere al costurilor.
Promovarea investiţiilor: Sprijinirea ţărilor pentru proiectarea
instituţiilor de promovare, formularea strategiilor de promovare, şi
adaptarea modelelor care s-au dovedit a fi eficiente altundeva.
Construirea de legături: Pentru ajutarea guvernelor pentru proiectarea
programelor care promovează oferta şi alte relaţii între companii
120
străine sau naţionale.

Sisteme de date cu privire la investiţiile străine directe: Pentru
ajutarea guvernelor să proiecteze sisteme de colectare a datelor cu
privire la fluxurile de investiţii pentru guverne şi investitori.
Program de asistenţă tehnică multi-agenţie: Pentru a furniza asistenţă
în proiectarea şi implementarea eforturilor coordonate ale patru
agenţii (FIAS, UNCTAD, MIGA şi UNIDO) în vederea promovării fluxurilor
ISD.
Disponibilitate http://www.fias.net/index.html

Instrument Sondaje cu privire la Climatul de Investiţii Rurale
Stadiu Sondajele cu privire la Climatul de Investiţii Rurale (SCIR) reprezintă o
nouă iniţiativă a Grupului pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al
Băncii Mondiale şi în acest moment se desfăşoară exerciţii pilot în
patru ţări. SCIR a fost dezvoltat pentru a complementa constatările ECI
(a se vedea mai sus), prin concentrarea pe economiile sub-naţionale
rurale.
Surse de informare Sondaje la nivel de gospodării bazate pe eşantioane aleatorii în zone
rurale; vizând un eşantion de aproximativ 1000 de gospodării.
Principala activitate SCIR vizează furnizarea de informaţii despre principalele obstacole în
dezvoltarea întreprinderilor şi costurile tranzacţiilor în legăturile
pieţei. Acestea vor dezvălui nivelul optim de disponibilitate a
serviciilor de infrastructură rurală şi a serviciilor de dezvoltare a
afacerilor (BDS), dat fiind nivelul de dezvoltare. Acestea vor prezenta
posibilele îmbunătăţiri în competitivitate şi vor ajuta la identificarea
de priorităţi pentru intervenţiile publice.
Munca analitică va procesa date specifice economiei rurale pentru
compararea cu restul economiei. Rezultatele vor contribui la
„conţinutul rural” al rapoartelor ECI. Datele şi rezultatele analitice vor
fi făcute disponibile vor fi utile în special pentru dezvoltarea
strategiilor rurale la nivel naţional precum şi a celor private, precum şi
a strategiilor pentru oraşe rurale şi servicii de infrastructură rurală.
Constatările vor da posibilitatea unor dialogări cu privire la politici
publice, prioritizarea reformei politicilor publice şi a investiţiilor, şi
pregătirea Strategiei Cadru de Evaluare a Tarii
Proces Este dezvoltat un instrument standard SCIR. Acesta include aspecte
rurale şi interacţiuni rural-urban. Eşantionul sondajului include
întreprinderi neînregistrate. Întrebările metodologice cheie luate în
considerare sunt:
 Ce trebuie inclus în chestionar?
 Ce eşantionare furnizează acoperirea tuturor aspectelor în mod

eficient din punct de vedere al costurilor? (ex. ar trebui să fie
incluse toate întreprinderile rurale, sau doar grupuri selectate
care se presupune că au caracteristici dinamice?)
Comentarii SCIR reprezintă o inovare pasionantă pentru analiză. Acestea aplică o

formulă dovedită (ECI) către un context diferit (ex. economii rurale,
microîntreprinderi) şi include întreprinderi care operează în economia
informală.
Disponibilitate Solicitare prin email la cvandermeer@worldbank.org
Agenţia donatoare Grupul Băncii Mondiale: Dezvoltarea IMM-urilor

Instrument Harta ţării pentru sectorul IMM
Stadiu Harta ţării IMM a fost elaborată în 12 ţări. Rapoartele sunt disponibile
la pagina de internet menţionată mai jos.
Surse de informare Consultări cu părţi interesate cheie.
Principala activitate Există trei mari domenii din punct de vedere al cartografierii IMM:
1. Prezentare: Secţiunea de prezentare a hărţii furnizează o
121
prezentare rapidă de o pagină a aspectelor referitoare la IMM-

uri într-o anumită ţară. Aceasta include date cantitative, cum
ar fi definiţia IMM-urilor din ţara gazdă, cu privire la angajaţi şi
vânzări, precum şi date macroeconomice la nivel de ţară.
2. Instantaneu: Secţiunea de instantaneu a hărţii sumarizează

materialul din diferitele secţiuni de analize a deficienţelor
pentru a furniza un sumar pentru fiecare aspect al celor patru
piloni. Secţiunea identifică de asemenea şi iniţiative potenţiale
pentru a confrunta constrângerile identificate în analiza
deficienţelor.
3. Analiza deficienţelor: Secţiunea dedicată analizei deficienţelor

reprezintă o compilaţie a tuturor informaţiilor incluse în harta
ţării. Aceasta furnizează informaţii cu privire la aspecte
specifice ale celor patru piloni, recunoaşte instituţiile sau
organizaţiile care joacă un rol în activitatea IMM-urilor, şi
identifică iniţiativele potenţiale utile pentru confruntarea
oricăror constrângeri identificate.
Proces O echipă de consultanţi internaţionali şi naţionali derulează de obicei o
evaluare de tip harta IMM, condusă de Departamentul pentru IMM-uri.
Evaluarea implică o analiză a factorilor şi constrângerilor cheie care
afectează sectorul întreprinderilor mici dintr-o anumită ţară, inclusiv:
‐ Cererea: nevoile întreprinderilor pentru inputuri cum ar fi
informaţii, servicii de consultanţă, formare şi asistenţă
tehnică, şi servicii financiare
‐ Oferta: programe publice şi private, inclusiv servicii pe care

Grupul Băncii Mondiale, instituţiile locale, guvernele, ONG-
urile, agenţiile donatoare, şi alte instituţii, le pot oferi
întreprinderilor mici
‐ Deficienţele din structura legală, cadrul administrativ, şi

politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea
întreprinderilor mici
Comentarii Harta IMM a Grupului Băncii Mondiale este doar unul dintre puţinele
instrumente care se adresează în mod specific sectorului
întreprinderilor mici. Se confruntă specific cu câteva elemente cheie
din mediul de afaceri, înglobând în acelaşi timp aspecte legate de
cerere şi ofertă.
Harta IMM este utilizată pentru a creşte nivelul de planificare a
programelor, precum şi pentru a furniza o bază de date pentru mediul
de afaceri pentru întreprinderile mici cu scopul gestionării
cunoştinţelor şi asigurarea unui sistem de referinţe.
Departamentul IMM a fost implicat împreună cu celelalte departamente
ale Băncii Mondiale într-un număr de alte iniţiative cu privire la mediul
de afaceri. Acestea includ:
1. Sistem de alarmă timpurie utilizat de Departamentul Băncii
Mondiale pentru Dezvoltare a Sectorului Privat şi Financiar din
Europa şi Regiunea din Asia Centrală.
2. Dezvoltarea Parteneriatului pentru Întreprinderile Private al

Corporaţiei Financiare Internaţionale (IFC) pentru Fosta Uniune
Sovietice care a derulat sondaje cu privire la mediul de afaceri
(http://www.ifc.org/pep)
3. Institutul Băncii Mondiale conduce Evaluarea Economiei bazate

pe cunoaştere, care este foarte relevant pentru a lucra pentru
mediul de afaceri
(http://info.worldbank.org/etools/kam2004/)
Disponibilitate http://wbln0018.worldbank.org/sme/countrzhomepage.nsf?OpenDatab
ase
122
Agenţia donatoare Banca Mondială, Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor

(MIGA)
Instrument Comparaţie Globală asupra Promovării Investiţiilor , Global Investment

Promotion Benchmarking (GIPB)
Stadiu Studiul a fost pilotat în 2005 de către Agentia Multilaterală de Garantare

a Investiţiilor, dar prima dată a fost demarat în 2006, acoperind 96 de
ţări şi 29 de regiuni. În 2009, GIPB analizează 181 de organizaţii
naţionale şi 32 de organizaţii regionale, dezvoltând astfel cel mai
comprehensiv studiu de benchmarking în acest sens.
Surse de informare Studiul se bazează pe evaluarea website-urilor agenţiilor de promovare
a investiţiilor de către consultanţi independenţi. Sondaje anterioare au
arătat că investitorii străini utilizează website-ul agenţiilor atunci când
se află în procesul de selecţie a regiunii în care vor investi. Procentul
companiilor care cred că site-ul unei agenţii este cel mai eficient
instrument de marketing a crescut la 56% în 2008, de la 34% în 2002.
Fiecare agenţie a fost analizată din perspectiva a 2 componente:
evaluarea website-ului şi gestionarea cerinţelor investitorilor. Website-
urile au obţinut punctaje din perspectiva a 106 întrebări. Prima
componentă a studiului s-a realizat prin analiza website-ului, iar a doua
pe baza metodologiei „mistery shopping” prin evaluarea gestionării a 2
cerinţe: prima cu privire la o companie producătoare de băuturi, iar a
doua la o companie de software.
Principala activitate Un studiu asupra agenţiilor guvernamentale de promovare a investitiilor

(API), GIPB dezvoltă un cadru de evaluare şi dezvoltare a capacităţii
agenţiilor de a furniza informaţii investitorilor străini aflaţi în căutarea
oportunităţilor de investiţii. GIPB redă procesul decizional al
investitorilor străini atunci când aleg un site de specialitate.
Pentru a inţelege în ce măsură API reuşesc să atingă obiectivul de a-şi

promova website-ul, GIPB evaluează fiecare site în funcţie de 4 mari
caracteristici, fiecare având anumite ponderi în scorul final:
1. Arhitectura informaţiei (10%)
2. Design (10%)
3. Conţinut (50%)
Evaluarea modului de rezolvare a cerinţelor defineşte bunele practici

1. Disponibilitate şi contact (10%)
2. Receptivitatea si rezolvarea cerinţelor (15%)
3. Răspunsul (55%)
4. Relaţionarea cu investitorii (20%)
Studiul a evaluat capacitatea agenţiilor de a rezolva cerinţele într-un
mod profesional care poate determina mai departe ca investitorul să
interacţioneze mai mult cu agenţia şi în final să investească în regiunea
respectivă.
Comentarii GIPB măsoară abilitatea agenţiilor API de a întâmpina nevoile

informaţionale ale investitorilor aflaţi în faza de început a demarării
investiţiilor. GIPB nu măsoară: gradul de competitivitate al ţărilor în
privinţa investiţiilor străine directe; serviciile agenţiilor pentru
investitorii locali sau pentru investitorii străini deja stabiliţi.
Disponibilitate http://www.ifc.org/ifcext/fias.nsf/AttachmentsByTitle/GIPB2009/$FILE
/GIPB2009.SummaryReport.pdf
123
Anexa nr. 2 Metodologie de elaborare a studiului
Metode-
Tip cercetare Instrumente Surse Activitate
etape
Căutare pe bază de internet 5 tipuri de surse de
Cercetare de birou informare, studii de
Colectarea de documente de
caz, studii naţionale, 1.1.1
politică publică relevante
statistici,
rapoarte,sondaje
Biblioteca electronică a
proiectului Link Archidata Materiale din 1.1.1
Cercetare de birou website documentaţia
colectată 1.1.4
Link Proiect DMA website
Sursă proprie echipei
Traducerea sintezelor în limba din documentaţia 1.1.4
Cercetare de birou
română adunată şi selectată 1.1.5
ca fiind relevantă
Identificare modele de succes
Banca Mondială, 1.1.2
din practica internaţională
Cercetare de birou OECD, FIAS, CIS, ARI,
Extracţia din bazele de date 1.1.4
PACI etc.
existente şi studii/ rapoarte
Matrice (domenii tematice şi Sursă proprie autori 1.1.3

Cercetare de birou
criterii de selecţie) studiu 1.1.4
Sursa proprie autori
Cercetare de birou Cuprins standard orientativ 1.1.4
studiu
Interviuri structurate
Instituţii relevante,
Consultare experţi, ai 1.1.4
Cercetare de teren precum ARI, CIS
Beneficiarului şi alţii20
Redactare analiză
comparativă şi studii de caz Sursă propie autori
Cercetare de birou 1.1.5
20 de exemple relevante studiu
pentru România
20
Reprezentanţii României la Misiunile Economice de pe lângă Ambasadele din străinătate, etc.
124
Anexa nr. 3 Tipologia intervenţiilor realizate până în 2010 în România

pentru mediul de afaceri
Domeniu de Acţiuni şi măsuri Domeniu de

Acţiuni şi măsuri întreprinse
intervenţie întreprinse intervenţie
Adoptarea unor seturi de legi
şi reglementări cu privire la Prin legi, politici şi proceduri
drepturi de proprietate şi referitoare la liberalizarea
drepturi contractuale, comerţului cu bunuri şi servicii
inclusiv drepturi de O realizare este legată şi de
proprietate intelectuală înfiinţarea unor instituţii de
1.Politica de - tratamentul egal al 6.Politica sprijin, de tipul agenţiilor sau
investiţii investitorilor autohtoni şi al comercială centrului de promovarea
celor străini exporturilor ori echivalent şi prin
- îndepărtarea barierelor intermediul înţelegerilor
administrative în calea bilaterale de comerţ (precum ar
investiţiilor fi zona de comerţ liber din
- Evaluare cost-beneficiu a Europa de Sud Est)
investiţiilor
Strategia Guvernamentală
pentru sprijinirea şi promovarea
IMM şi cooperaţie 2004-2008
Politici, programe şi instituţii de
sprijin precum Agenţia Naţională
pentru IMM şi Cooperaţie sau,
ulterior în 2009 Agenţia pentru
Implementarea Proiectelor şi
Instituţii, strategii şi Programelor pentru Întreprinderi
programe de promovare a Mici şi Mijlocii (AIPIMM) şi
investiţiilor existente şi a reţeaua de Oficii Teritoriale
celor potenţiale Domeniile principale de
Înfiinţarea Agenţiei Române intervenţie şi asistenţă au inclus
2.Promovarea 7.Sprijin pentru
de Investiţii Străine, ulterior - Reţeaua incubatoarelor de
Investiţiilor IMM
reorganizată sub egida afaceri
Centrului Român de - Programe de sprijinire şi
Promovare a Exporturilor şi a încurajare a femeilor
unor proceduri de facilitare a antreprenor
investiţiilor - Accesul la finanţare, inclusiv
din programe de asistenţă
nerambursabilă
- stimularea legăturii dintre IMM
şi marile companii prin sistemul
de subcontractare la achiziţii
publice
- mecanisme de consultare
publică cu comunitatea de IMM
Cadru, instituţii, - monitorizarea modului de
reglementări şi strategii cu punere în aplicarea a legilor şi
impact asupra deciziilor de celorlalte tipuri de reglementări
investiţii - adoptarea de mecanisme de
Domeniile specifice de fundamentare, elaborarea
3.Politica intervenţie au vizat: 8.Administraţie politicilor publice înfiinţarea de
fiscală - regimul fiscal al publică unităţi de politici publice în
companiilor prin adoptarea ministere şi mecanisme de
Codului Fiscal şi de consultare publică a partenerilor
procedură fiscală sociali
- introducerea cotei unice de - garantarea şi furnizarea
impozitare accesului liber la informaţie de
125
- taxele şi impozitele locale natură publică

- promovarea obligaţiilor - strategii de reglementare şi
asumate prin tratatele şi autorităţi independente de
standardele internaţionale la reglementare şi supraveghere a
care România a aderat diferitelor pieţe
- reglementări în ceea ce - Mecanisme de consultare
priveşte transparenţa în public-privat şi de transparenţă
domeniul fiscal decizională
Legi şi instituţii care

structurează pieţele financiare
- Legislaţie şi instituţii de (monetară, valutară de capital)
monitorizare şi reducere a cu respectarea normelor de
actelor de corupţie la nivel concurenţă liberă, a cerinţelor
naţional şi local de colateralizare, analizele de
- programe specifice care au 9.Instituţii risc la acordarea de credite,
4 Integritate şi vizat conflictul de interese financiare şi registrul de Cadastru şi altele
anti-corupţie - training pentru autorităţile infrastructură de asemenea;
fiscale şi vamale afaceri adoptarea cadrului legal şi de
- Programe de instruire reglementare pentru facilitarea
pentru judecători şi alte participării sectorului privat la
categorii de magistraţi proiectele majore de
infrastructură în energie,
telecomunicaţii, transporturi şi
utilităţi şi servicii municipale
- Set de legi şi instituţii (ca
de ex legea 21/1996
modificată şi actualizată în Acţiune pe mai multe planuri,
decembrie 2004) precum şi astfel:
autorităţi de reglementare şi - preocupări pentru reforma
monitorizare, precum educaţiei de bază orientată pe
Consiliului Concurentei şi competenţe
Oficiul Concurenţei din - calificările forţei de muncă în
structura Guvernului, conformitate cu cerinţele
ulterior desfiinţat). CC mediului economic
10.Politica de
promovează concurenţa - educaţia continuă, pe întreg
5. Politica de dezvoltare
liberă şi onestă şi previne parcursul vieţii
concurenţă resurse umane
firmele de a câştiga o poziţie - securitate şi sănătate la locul
excesivă pe piaţă sau să de muncă
abuzeze de puterea mare de - reglementări cu privire la piaţa
negociere pe piaţă forţei de muncă, raporturile
contractuale de muncă etc.
- Politici de stimularea adoptarea Codului Muncii în
concurenţei care încurajează martie 2003 şi amendamentele
investiţiile şi dezvoltarea ulterioare
economică prin reducerea
barierelor de intrare
126
Anexa nr. 4 Produsul Intern brut per locuitor (preţuri curente, dolari SUA )
Produsul Intern brut

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
per locuitor ($US)
Austria 44,842.9 50,039.1 45,090.5 46,770.3 47,610.7 48,716.7 49,983.2 51,435.1

Belgia 43,032.6 47,289.1 42,964.7 44,547.9 45,627.2 46,622.2 47,748.5 48,960.9
Bosnia şi Herzegovina 3,808.8 4,625.4 4,235.6 4,406.7 4,684.0 5,056.8 5,456.8 5,814.0
Bulgaria 5,301.5 6,560.7 5,916.2 6,036.1 6,255.1 6,688.5 7,267.5 7,873.6
Canada 43,403.5 45,085.3 39,217.3 42,338.3 44,016.0 45,679.2 47,139.6 48,427.3
Cehia 16,880.5 20,759.6 18,193.7 19,306.7 20,344.2 21,995.7 23,527.2 25,325.8
Coreea 21,653.3 19,136.2 16,449.9 17,547.2 18,988.2 20,549.2 22,170.3 23,763.1
Croatia 13,205.4 15,633.5 13,913.1 14,259.6 14,948.3 15,893.5 16,874.4 17,873.9
Cipru 27,312.8 32,744.7 30,238.6 31,368.4 32,476.0 33,826.4 35,260.8 36,710.5
Danemarca 56,922.8 62,096.8 55,942.2 59,109.1 61,082.0 63,868.6 66,563.8 68,726.6
Estonia 15,932.3 17,532.2 13,509.1 13,106.3 13,401.2 14,012.4 14,924.4 15,916.0
Finlanda 46,836.5 51,588.3 45,876.4 47,769.9 49,378.4 51,028.4 52,895.1 54,912.3
Franta 41,940.0 46,037.4 42,091.3 43,634.0 44,667.0 45,787.8 47,014.0 48,207.4
Georgia 2,323.6 2,923.5 2,495.6 2,445.6 2,570.8 2,793.5 3,021.2 3,267.4
Germania 40,480.0 44,728.5 39,442.4 40,592.7 41,043.4 41,588.1 42,194.4 42,771.8
Grecia 28,145.4 32,105.1 30,304.7 31,512.0 32,072.8 32,786.7 33,630.9 34,478.5
Hong Kong 29,782.1 30,725.9 29,558.9 31,004.5 32,248.8 33,697.7 35,272.4 36,899.4
Irlanda 59,940.0 60,509.6 51,128.5 50,874.2 50,974.4 51,626.9 52,478.3 53,176.6
Islanda 64,832.8 53,058.0 36,873.4 36,126.7 36,103.8 36,018.8 36,469.4 37,646.9
Israel 23,990.0 28,409.0 29,671.6 29,997.9 30,677.5 31,543.2 32,419.2 33,362.8
Italia 35,963.3 38,996.2 34,954.9 36,083.3 36,367.9 36,819.0 37,399.1 38,135.4
Japonia 34,286.8 38,457.2 39,573.5 40,701.3 41,379.3 42,574.8 44,080.8 45,760.2
Letonia 12,622.5 14,963.5 10,700.9 9,827.3 9,852.6 10,372.5 10,953.6 11,557.2
Lituania 11,519.9 14,085.9 10,774.6 10,515.5 10,931.1 11,454.3 12,055.4 12,658.7
Luxemburg 103,590.6 113,044.0 94,417.7 94,179.6 96,764.7 99,641.4 102,813.0 105,995.8
Malta 18,376.0 20,280.6 18,531.2 19,307.6 19,977.9 20,761.4 21,548.8 22,357.0
Marea Britanie 45,922.3 43,733.8 35,728.0 38,111.8 39,899.9 41,999.8 44,218.0 46,624.4
Moldova 1,227.2 1,692.5 1,496.0 1,337.6 1,413.2 1,502.8 1,602.5 1,727.0
Norvegia 82,275.8 94,386.5 76,692.1 83,518.2 85,532.9 87,407.3 89,555.6 91,694.7
Noua Zeelanda 30,453.1 30,030.1 25,354.3 26,932.1 27,199.3 27,570.3 28,020.0 28,515.0
Olanda 46,906.3 52,499.7 47,041.7 48,838.8 49,416.9 50,469.2 51,750.8 53,253.3
Polonia 11,157.3 13,846.4 11,098.2 11,347.6 11,866.9 12,523.9 13,263.7 14,069.1
Portugalia 21,101.7 23,041.0 20,654.9 21,430.0 21,710.7 22,138.9 22,589.0 22,999.2
Romania 7,850.4 9,310.4 7,502.9 7,779.0 8,564.7 9,976.4 11,524.5 13,022.8
Serbia 5,476.6 6,781.9 5,742.0 6,028.9 6,345.8 6,882.7 7,504.0 8,196.5
Singapore 36,383.6 38,972.1 34,346.0 36,967.8 38,032.9 39,161.1 40,478.5 41,790.7
Slovacia 13,924.5 17,646.4 16,315.4 17,788.7 18,979.2 20,091.2 21,277.4 22,539.3
Slovenia 23,511.4 27,148.6 24,583.3 25,524.2 26,915.5 28,374.5 29,824.4 31,360.4
Statele Unite 46,674.0 47,439.9 46,442.6 47,400.4 48,918.4 50,588.1 52,342.6 53,961.8
Suedia 49,553.8 52,180.7 43,146.7 47,246.2 50,371.8 53,094.2 55,622.9 58,144.7
Turcia 9,422.1 10,479.5 8,427.1 8,294.8 8,478.4 8,769.2 9,153.0 9,550.8
Ungaria 13,784.7 15,522.5 12,385.7 13,211.3 13,952.8 14,900.9 15,815.1 16,665.8
Sursa: Fondul Monetar Internaţional: „The World Economic Outlook”, Octombrie 2009; previziune 2010
127
Anexa nr. 5 Indexul Libertăţii Economice, situaţie de detaliu
L ibertatea fiscala L ibertatea afacerilor
Danemarc
Albania 93 98
a
Muntenegr S uedia 96
90
u F inlanda 95
Macedonia 89 M. B ritanie 95
Islanda 93
B ulgaria 86
R omania 86 R omania 72
128
Anexa nr. 6 Fişe pe ţări
Danemarca
Sunt necesare 4 proceduri, o periodă de timp de 6 zile iar costurile sunt 0% din VNB per
capita pentru a începe o afacere în Danemarca.
Construirea unui deposit implică 6 proceduri, 69 de zile şi costuri echivalente cu
58.67% din VNB per capita.
În privinţa condiţiilor de angajare, Danemarca este clasată pe locul 9, obţinând un
index scâzut: 7 în privinţa rigidităţii procesului de angajare. Danemarca este clasată
pe locul 6 în privinţa comerţului extern. Costurile pentru export sau import se ridică la
$744 per container. Sunt necesare 4 documente pentru export şi 3 documente pentru
import, iar timpul necesar exportului sau importului este de 5 zile. În privinţa
indicatorului Închiderea unei afaceri, Danemarca se situează pe locul 7, fiind necesari
1.1 ani, un cost de 4% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 86.5 cenţi.
Sursa: „Doing Business”, World Bank, 2010.
Economia modernă şi competitivă a Danemarcei susţine antreprenoriatul şi e

caracterizată prin stabilitatea macroeconomică. Această ţară are o tradiţie puternică
prin deschiderea către comerţul global şi investiţii, iar reglementările transparente şi
eficiente sunt aplicate în mod egal în cele mai multe cazuri. Danemarca se remarcă şi
prin reglementări juridice eficiente şi independente care protejează drepturile de
proprietate, iar nivelul corupţiei este extrem de scăzut. Sectorul financiar este
competitiv, iar eficienţa sa este sprijinită de practici de creditare prudente. Impactul
crizei globale a avut un efect redus asupra sectorului bancar.
Sunt 2 mari puncte slabe în privinţa libertăţii economice în Danemarca: cheltuielile

guvernamentale foarte ridicate: peste 50% din PIB. Taxele privind angajaţii sunt foarte
ridicate, de asemenea şi impozitul total se ridică la un nivel semnificativ.
129
Sursa: „Indexul Libertăţii Economice”, Heritage Foundation, 2010.
Suedia
Sunt necesare 3 proceduri, o periodă de timp de 15 zile iar costurile sunt 0.57% din
VNB per capita pentru a începe o afacere în Suedia. Construirea unui deposit implică 8
proceduri, 116 zile şi costuri echivalente cu 103.31% din VNB per capita. Înregistrarea
proprietăţii necesită 2 proceduri, 15 zile şi costuri echivalente cu 3% din valoarea
proprietăţii.
Suedia este clasată pe locul 7 în privinţa comerţului extern. Costurile pentru export se
ridica la $697 per container iar cele pentru import: $735 per container. Sunt necesare
4 documente pentru export şi 3 documente pentru import, timpul necesar exportului
este de 8 zile, iar pentru import: 6 zile.
În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Suedia se situează pe locul 18, fiind
necesari 2.0 ani, un cost de 9% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de 75
cenţi.
Doing Business: Suedia
Mediul de Afaceri 18
Autorizaţii pentru construire 19
Condiţiile de angajare 117
Înregistrarea proprietăţii 20
Accesul la creditare 71
Protejarea investitorilor 57
Plata impozitelor 42
Comerţul exterior 7
Închiderea unei afaceri 18
130
Cadrul legal şi de reglementare, fiind transparent şi eficient, încurajează o activitate

antreprenorială robustă. Sistemul bancar este ghidat prin reglementări specifice şi
practici prudente de creditare. Stabilitatea monetară este bine menţinută, păstrând
sub control nivelul inflaţiei. Totuşi, punctajele Suediei privind libertatea fiscală şi
cheltuielile guvernamentale sunt printre cele mai mici din lume, mai mult de 50% din
PIB. Nivelul taxelor se află în continuare la un nivel ridicat: taxa pe venit de 57% este
una dintre cele mai mari din lume.
Marea Britanie
VNB per capita pentru a începe o afacere în Marea Britanie.
Construirea unui depozit implică 11 proceduri, 95 de zile şi costuri echivalente cu
69.12% din VNB per capita. Pentru obţinerea unui credit, Marea Britanie se situează pe
locul 2, obţinând la fiecare sub-indicator următoarele scoruri: indexul drepturilor
legale (1-10): 9, indexul referitor la informaţiile de creditare (1-6): 6, şi o acoperire de
100% privind acopeririea birourilor private.
În privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Marea Britanie se situează pe locul 9,
fiind necesar 1.0 an, un cost de 6% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de
84.2 cenţi.
131
Doing Business: Marea Britanie
Mediul de Afaceri 5
Înregistrarea proprietăţii 23
Marea Britanie a beneficiat timp îndelungat de deschiderea faţă de comerţul global şi

investiţii. Dezvoltarea afacerilor este bine organizată şi eficientă, având o tradiţie în
susţinerea antreprenoriatului. Economia Marii Britanii a demarat o serie de schimbări
ca răspuns la criza economică, precum şi o expansiune a proprietăţii de stat începând
cu sfârşitul anului 2008. Guvernul a naţionalizat sau a preluat mai multe bănci.
Beneficiile sociale, cea mai mare componentă a cheltuielilor guvernamentale au
crescut. Deficitul guvernamental se lărgeşte rapid, iar datoria publică a scăzut la
aproximativ 60% din PIB.
132
Irlanda
VNB per capita pentru a începe o afacere în Irlanda.
Pentru obţinerea unui credit, Irlanda se situează pe locul 15, obţinând la fiecare sub-
indicator următoarele scoruri: indexul drepturilor legale (1-10): 8, indexul referitor la
informaţiile de creditare (1-6): 5, şi o acoperire de 100% privind acopeririea birourilor
private. La „Plata Impozitelor”, Irlanda se clasează pe poziţia 6. Rata impozitului este
de 26.5% din profit, se fac 9 plăţi pe an, iar timpul necesar este de 76 zile pe an. În
privinţa indicatorului Închiderea unei afaceri, Irlanda se situează pe locul 6, fiind
necesari 0.4 ani, un cost de 9% din valoarea proprietăţii, şi o rată de recuperare de
86.6 cenţi.
Irlanda este una dintre ţările cu cea mai liberă economie din lume şi prima din Europa.
Cu toate că dinamica economiei Irlandei a beneficiat considerabil de flexibilitate şi
deschidere în ultimii ani, sectorul financiar a fost afectat de situaţia economică
globală, iar Irlanda a fost nevoită să ia unele măsuri rapide. Deficitul bugetar a crescut.
În ciuda eforturilor guvernamentale de stabilizare, situaţia sectorului bancar rămâne
precară. Guvernul intenţionează să preia împrumuturi neperformante, estimate la 45%
din PIB. În ciuda acestei crize, nivelul de libertate economică rămâne ridicat, fiind
susţinut de instituţii puternice, protecţia ridicată a drepturilor de proprietate, un nivel
scăzut al corupţiei, reglementări de afaceri eficiente şi un nivel al taxelor competitiv.
133
Georgia
Deschiderea unei afaceri, implică 3 proceduri, durează 3 zile iar costurile ajung la
3.69% din Venitul National Brut per locuitor. În cazul obţinerii autorizaţiilor pentru
construcţii, sunt necesare 10 proceduri, timpul necesar este de 98 de zile iar costurile
ajung la 21.59% din VNB per locuitor pentru construirea unui depozit. În privinţa
condiţiilor de angajare, Georgia este clasată pe locul 9. Costurile privind concedierea
unui angajat poziţionează Georgia pe locul 4 şi pe locul 7 în privinţa procesului de
angajare.
Sunt necesare 2 proceduri, durează 3 zile, iar costurile de înregistrare reprezintă 0.02%
din valoarea proprietăţii.
Doing Business: Georgia
Mediul de Afaceri 11
Inregistrarea proprietăţii 2
Georgia a înregistrat un progres semnificativ în privinţa libertăţii economice. Acest

lucru se vede în punctajele ridicate obţinute pentru: libertatea în afaceri, libertatea
comerţului, libertatea fiscală şi libertatea muncii. Prin angajamentul crescut în
134
reformele economice, Georgia a cunoscut îmbunătăţiri în privinţa antreprenoriatului.

Economia Georgiei a cunoscut rate mari de creştere, în medie cu 8% în ultimii 5 ani,
dar s-a confruntat şi cu o scădere bruscă în 2008, datorită conflictelor cu Rusia.
Georgia, totuşi are şanse să continue dezvoltarea economică. Aceasta ar trebui
facilitată de un regim competitiv al taxelor precum şi un cadru de reglementare
eficient.
Cu toate că nivelul corupţiei continuă să afecteze libertatea economică, vedem o

îmbunătăţire a situaţiei datorită măsurilor anti-corupţie aplicate începând cu 2003.
135
Anexa nr. 7 Analiza multicriterială pentru evaluarea transferabilităţii

bunelor practici din diferite ţări
Criterii21 de selecţie şi analiză a experienţei internaţionale în domeniul

măsurilor pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri
performanţei economice
estimat pentru România

administrativ teritorială
strategică a exemplelor
Coerenţa cu politicile
Relevanţa şi impact
socio-culturală
Transferabilitatea
de bună practică
Compatibilitate
demografică şi
identificate22
Tara
Echivalenţa
Echivalenţa
europene
Ancorare
(PIB)
1. Austria 1 2 3 1 1 1 1
2. Belgia 1 2 3 1 1 1 1
3. Bulgaria 1 2 1 1 1 1 1
4. Cipru 1 3 1 2 3 1 2
5. Danemarca 1 2 3 3 1 1 1
6. Estonia 1 3 3 1 3 1 2
7. Finlanda 1 3 3 3 1 1 1
8. Franţa 1 1 3 1 1 1 1
9. Germania 1 2 3 2 1 1 1
10. Grecia 1 2 1 1 1 3 1
11. Irlanda 1 1 3 2 1 1 1
12. Italia 1 1 3 1 1 1 1
13. Letonia 1 3 1 2 2 3 2
14. Lituania 1 3 1 2 3 3 2
15. Luxemburg 1 3 3 3 2 3 3
16. Malta 1 3 3 2 2 3 3
17. Marea 1 1 3 2 1 1 1
Britanie
18. Olanda 1 2 3 3 1 3 1
19. Polonia 1 1 3 1 1 1 1
20. Portugalia 1 2 3 1 1 3 1
21. Republica 1 2 1 1 1 1 1
Ceha
22. Slovacia 1 2 3 1 1 3 2
23. Slovenia 1 2 3 1 1 1 2
24. Spania 1 1 3 1 1 1 1
25. Suedia 1 2 3 2 1 1 1
26. Ungaria 1 2 3 1 1 1 1
27. Georgia 3 3 3 3 3 3 3
28. Elevţia 3 3 3 2 2 3 3
29. SUA 3 3 3 2 1 3 2
30. Canada 3 1 3 2 1 3 2
31. Israel 3 2 3 2 1 3 1
21
Grila la fiecare din criterii cu 3 trepte de apreciere: 1. îndeplinit, 2 neîndeplinit 3. nerelevant
22
Index al transferabilităţii, respectiv măsura în care se apreciază că experienţa identificată în ţara
respectivă este relevantă pentru România în sensul că poate aduce unele lecţii şi ar putea fi transferată
către măsurile din strategia guvernamentală de îmbunătăţire şi dezvoltare a mediului de afaceri din
România.
136
23
Lista bibliografică
Doing Business REPORT, 2010, World Bank
Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) elaborat de
către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)
Indexul privind Libertatea Economică – Heritage Foundation
Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către The World Economic Forum
(Forumul Economic Mondial)
Global Entrepreneurship Monitor – elaborat de către un consorţiu academic
Global Investment Promotion Benchmarking –elaborat de către Grupul Băncii Mondiale

IFC, MIGA
Raportul Global al Competitivităţi 2008-2009, Grupul de Economie Aplicată(GEA)
Donor approaches to improving the business environment for small enterprises,

Working Group on Enabling Environment Committee of Donor Agencies for Small
Enterprise Development www.sedonors.org, Washington
Ghidul pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ, proiect

finanţat de MECMA, Direcţia Generală Politică Industrială şi Competitivitate, în cadrul
Programului Operaţional în domeniul cercetării dezvoltării în industrie elaborat de INA,
CITAF, IRECSON SC Economix News SA, SC INNO Consult Srl, 2009
Strategia rozwoju Krajowego Systemu Usług dla MSP, Polish Agency for Enterprise
Development, 2008
Competition in Professional Services: New Light and New Challenges, By Mario Monti
Commissioner for Competition, European Commission
The PPD Handbook: A Toolkit for Business Environment Reformers, Charter

of Good Practice in Using Public-Private Dialogue for Private Sector Development
Concept of development of small and medium-sized enterprises for the period 2007 –
2013, Cehia
Investment Incentives for the manufacturing sector in the Czech Republic, CzechInvest,
January 2010
Strategy for the development of small and medium sized enterprises , 2007-2013,
Ministry of Economy and Transport, Republic of Hungary
23
Materiale din documentaţia integrală consultată au fost arhivate şi organizate în Biblioteca electronică a
proiectului la adresa www.proiect-dma.ro Colectia completă a documentaţiei se poate accesa pe site-ul
www.archidata.it link http://www.weboffice-fse.eu
137
“In tune with Business” Programme for a business-friendly environment in Hungary,
Ministry of Economy and Transport, Hungary
Government Statement on Economic Regulation, Octombrie 2009, Taoiseach, Irlanda
Business climate and the role of development incentives Brian Dabson - President
Carl Rist - Policy Analyst William Schweke - Senior Fellow, Corporation for Enterprise
Development, Washington, D.C. June 1996
Impactul integrării europene din perspectiva IMM, Ghid pentru întreprinzători ,

ANIMMC 2006
Investment Compact for SEE, Designing the Future Making Investment Happen for
Employment and Growth in South East Europe
Partnering Against Corruption Initiative (PACI) Summary of the Task Force Meeting,
Doha, Qatar, 5-6 November 2009
Cartea Albă, Menţinerea Creşterii,, Raport Elaborat de Consiliul Investitorilor Străini în

România, Februarie 2009
Policies and Good Practices in Investment Promotion and Facilitation in LDCs
Enterprise Europe Network, Un sprijin mare pentru întreprinderi mici

Report of SME Policy in Romania. Promotion Innovation (Enterprise PLC: Contract no.
EuropeAid/121565/D/SER/RO) David Smallbone, Cornelia Rotaru
Growth Challenges for Small and Medium-sized Enterprises:A UK-US Comparative Study,
Kingston University London and BABSON COLLEGE, Mass. for Department for Business
Enterprise and Regulatory Reform, Decembrie 2008
Are industrial clusters going international? The case of Italian SMEs in Romania, Antonio
Majocchi, 2000/12
Recipient Business and Stakeholder Surveys , Ci Research, Department for Business,

Innovation Skills UK, Summary Papper URN 10/603, January 2010
The Impact of Investors in People on People, Management Practices and Firm

Performance , Centre for Business Performance, Cranfield School of Management by
Prof. Mike Bourne, Dr. Monica Franco-Santos, Andrey Pavlov, Dr. Lorenzo Lucianetti, Dr.
Verónica Martinez, Dr. Matteo Mura, 2008
Investors in People, Realising Business Ambitions through People in Times of Change

Prepared by: Lucinda Martin and Ros Elwes, COI Strategic Consultancy, 2008
Does IIP add Value to Business? Marc Cowling, Institute for Employment Studies, UK
2008
Investors in People, Managerial Capabilities and Performance, study conducted by

Center for Business Performance, Cranfield School of Management, Prof. Mike Bourne
Dr. Monica Franco-Santos, 2010
Acest studiu este publicat în cadrul proiectului „Elaborarea Strategiei

Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”,
derulat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
cu sprijinul consorţiului format din firmele de consultanţă
Archidata (Italia), Eurecna (Italia) şi Euro In Consulting (România).
Proiectul este cofinanţat de Fondul Social European,

prin Programul Operaţional “Dezvoltarea Capacităţii Administrative”.
Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Ministerului

Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Studiul sau părţi ale acestuia
pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor.
Publicat la Bucureşti, Mai 2010.
Editor: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a

Uniunii Europene.
139

Studiul 1 Strategia Dma Analiza Bunelor Practici Intern A Ion Ale

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Studiul 1 Strategia Dma Analiza Bunelor Practici Intern A Ion Ale

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

3

Analiza bunelor practici internaţionale

Echipa de consultanţă pentru elaborarea studiului

Coordonatorul echipei de proiect

Echipa Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

MECMA Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

Studiul cuprinde patru capitole principale, organizate astfel:

Capitolul 1 este dedicat clarificărilor metodologice, prezentarea surselor de

Principalele concluzii pot fi astfel sumarizate:

Capitolul 2 cuprinde analiza comparativă propriu-zisă, studiul cantitativ şi calitativ

În conformitate cu concluziile acestui capitol, tiparul modelului de succes se

Capitolul 3 se concentrează pe descrierea poziţiei pe care o ocupă România prin

Principalele caracteristici ale economiei şi mediului de afaceri din România:

 Pe fondul crizei mondiale care a afectat România, ţara noastră a pierdut 10

 Impedimentele pentru investiţii pot fi puse pe seama impredictibilităţii

Pentru a completa tabloul despre mediul de afaceri din România şi pentru a nu fi

Capitolul 4 al studiului se focalizează pe identificarea şi descrierea bunelor practici

Un sumar al acestora este redat în cele de mai jos:

Contextul în care se realizează studiul

Acest studiu oferă a analiză comparativă în baza a numeroase studii, analize şi

Mediul de afaceri (business environment) utilizat cu predilecţie de către ILO, JICA,

3. Capitolul 1. Obiective şi metodologie

Analiza calitativă a documentaţiei disponibile a implicat cercetare de birou în baza

1. „Doing Business” studiu elaborat anual de către Banca Mondială

9. Schimburile internaţionale şi comerţul exterior;

Studiul Doing Business analizează în special întreprinderile mici şi mijlocii, măsurând

2. Cadrul general pentru investiţii (The Policy Framework for Investment) –

Un alt instrument de efectuare a unor analize comparative pe plan internaţional îl

4. Indexul Competitivităţii Globale (ICG) elaborat de către Forumul Economic

dezvoltate reduc distanţa percepută dintre regiuni, conducând la o economie

5. Global Entrepreneurship Monitor (GEM) elaborat de un consorţiu academic

se bazează pe mai mult de 180.000 interviuri realizate în perioada mai – octombrie

6. Global Investment Promotion Benchmarking editat de către Grupul Băncii

diferite de culegere a informaţiei primare, periodicitatea diferită cu care se efectuează,

4. Capitolul 2. Evoluţia şi caracteristicile mediului de afaceri european şi

Economia globală continuă săfie afectată de recesiune. Ceea ce a demarat în anul

În concluzie un tipar al modelelor de succes s-ar caracteriza prin:

5. Capitolul 3. Poziţionarea României în raport cu indicatorii şi criteriile de

Îmbunătăţirea mediului de afaceri a fost o prioritate majoră a României atât în

 Simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ, diminuarea

 Implementarea cadrului legal de reglementare a activităţilor din domeniul

5.1. Analiza poziţiei României potrivit raportului „Doing Business” elaborat de

Conform raportului „Doing Business”, în clasamentul făcut de Banca Mondială,

Grafic nr. 5.1.1. Poziţia României în Clasamentul global

Singapore Slovacia Bulgaria Ungaria Romania Polonia Cehia Moldova

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

Plata impozitelor Înregistrarea proprietăţii

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

Mediul de Afaceri 55 2010

Autorizaţii pentru construcţii

Închiderea unei afaceri

Sursa: Doing Business Report, 2010, Banca Mondială

În ceea ce priveşte „începerea unei afaceri”, sunt necesare 6 proceduri, durează 10

În cazul „obţinerii autorizaţiilor pentru construire” clasament ilustrat prin graficul

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Conform aceleiaşi surse de cercetare, România se află pe locul 113 în privinţa

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

Cu toate că modul de „înregistrare a proprietăţii” a fost îmbunătăţit, România se

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

În schimb şi totuşi oarecum surprinzător trebuie remarcat faptul că în anul 2009

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010

România ocupă locul 41 la capitolul „protejarea investitorilor” fiind pe aceeaşi poziţie

Sursa: Doing Business Report, Banca Mondială, 2010