- 14s - 4. VIZUALIZAREA CURGERILOR IN SUFLERIILE AEROOINAMICE In cercetarea aerodinamica experimentala un rol important il joacd vizualizarea curgerilor in jurul corpurilor studiate, ceea ce permite, in general, obfinerea unui tablou calitativ al migcarii gi i unele cazuri, poate pune la dispozitie gi date cantitative. Vizualiza- rea este in m&sur’ s& aducd precizari de valoare {nm cazul corpurilor de o forma complicat&, unde fenomenele de interactiune nu pot fi ugor puse in evident’ pe alte cdi. In domeniul vitezelor subsonice, ea are ca scop principal observarea liniilor de curent, care constitue un ajt tor indispensabil la m&surdtorile locale de presiuni sau de viteze si la masurStorile globale de forte $i de momente a m&surdrii punctului « tranzitie in stratul limita. In domeniul vitezelor transonice, super- sonice gi hipersonice ea are ca scop observarea pe o cale indirectd a liniilor de curent, dar mai ales a formarii undelor de soc, a undelor de condensare gi a siajelor, a masurarii densitatii etc. Metodele de vizualizare se bazeaz4 fie pe reflectarea sau re- fractarea luminii de catre particulele mici solide sau lichide intro- duse in curent sau pe mobilitatea firelor atagate de modele, fie pe schimbarea indicelui de refractie, produs’ de schimbarea densitatii fluidelor compresivile. 4.1. Viz subsonice de vitez’ micd izari_in sufleriile aerodinamice In sufleriile aerodinamice de viteze mici subsonice, unde aert poate fi considerat ca un fluid incompresibil, s-au impus o serie de tehnici de vizualizare a curgerilor, dintre care se pot mentiona: - vizualizarile cu fum; - metoda jeturilor de gaze; - metoda caolinului; - metoda scinteilor; - metoda firelor.- 149 - 4.1.1. Vizualizari_ cu fum Dup4 cum se stig, fumul const’ din mici particule solide sau lichide in suspensie gi ca atare introducerea sa in camera experimen- tala a unei suflerii subsonice poate constitui o cale de vizualizare a curgerii din tunel. Fumul pentru vizualizare trebuie sa fie ugor, ca s% nu pertur- be curentul in suflerie, s& fie vizibil, netoxic gi s& nu producd de- puneri sau coroziuni pe modele sau peretii sufleriei. Producerea fu- mului se poate face prin metode chimice, constind din arderea unor substante (ulei mineral, lemn, tutun) sau evaporarea unor lichide (de exemplu anumiti compugi din titan, care la temperatura obignuita sint lichizi gi care in prezenta umezelii din aer reactioneaz’, producind un fum alb, dens gi usor vizibil). Fumul obtinut intr-un generator de fum este introdus printr-un distribuitor cu orificii multiple in curentul sufleriei sub forma de guvite, care se orienteaz’ dup’ liniile de curent din jurul modelulut. Gratie inertici sale mici, fumul poate fi folosit gi pentru vizuali- zari ale migcdrilor nepermanente, cum ar fi, de exemplu, migcarea os~ cilatorie a unui profil de arip& aflat in curentul sufleriei. De asemenea, fumul s-a dovedit deosebit de util pentru vizus- lizarea stnatului limitd, in special pentru tranzitia acestuia de la laminar la turbulent. Pentru vizualizari ale stratului limits pe prof: le de aripS, fumul se introduce la o distant de 0,05 - 0,1 din coar- da fafa de bordul de atac, fie printr-unul din orificiile de misurare presiunii, fie printr-o fants. Pentru o bund vizualizare, in specia: cind se urm’reste fotografierea, este necesar’ o aparatura de ilumi- nare adecvats. Observarea spectrului cu fum ge face de aceeagi parte a sufle riei cu sursa luminoas’. In partea leminar’ a stratului-limita, unde difuzia se face la scar molecular’, jetul de fum apare clar conturat si aga-numita desprindere laminar’ se poate remarca ugor in locurile unde fumul se desprinde de suprafata. In ciuda acestor desprinderi, jetul continu’ 5 réming destul de clar pe o oarecare distanta, pin’ cind apare sta- rea turbulenta. Din acest moment, jetul de fum se destrami imediat, deoarece turbulenta ridict la valori apreciabile gradul de difuzie. Punctul de- 150 - tranzatie poate fi ugor recunoscut, deoarece, incepind de la el si pind la bordul de fugS al profilului, rdmine perfect vizibil un dome- niu de impr>iere dezordonaté a fumului. Vizualizarea cu fum a scurgerii in stratul limita, desi avan- tajoasd datorita simplitatii realizarii, ea este dezavantajoas’ intru- cit depunerile de fum pe perefii sufleriei nu pot fi evitate, necesita aparatura speciala de iluminare, tranzitia de la stratul- }imita lami- nar la turbulent se observa numai intr-un punct sau dou’ de pe anver- gura aripii, iar pentru viteza de peste 60 m/s in suflerie impragtie- rea complet& a fumului face impracticabila vizualizarea. 4.1.2. Vizualizarea prin metoda jeturilor de gaze Un procedeu pentru vizualizarea curgerii in stratul-limita pe o arip’, care a inl&turat dezavantajul impragtierii, const& in acope- rirea suprafetei aripii cu un strat de clorur’ de mercur gi din intro- ducerea in aceste condifii in stratul limit’, pe partea dinspre bordul de atac, a unui jet de amoniac. In zona laminard a stratului limita concentratia amoniacului raminind ridicat’, clorura de mercur se ine- gregte. Dupé tranzifia in zona turbulentS a stratului limits, deoa- rece amoniacul, datoritS turbulen}ei ridicate, igi micgoreazs concen- trafia, clorura de mercur nu se mai inegreste. Un alt procedeu este si se acopere suprafata aripii cu un pre- parat de iodit cu amidon gi apoi sa se introduc’ in curentul sufleriei 0 cantitate mic’ de clor. Viteza de amestec gi schimbul de aer fiind mai mari in zona turbulent’ a stratului limits, o cantitate de clor mai mare va intra in contact cu stpatul d@.amidon gi iodit in aceastS zona decit in cea a stratului laminar. Din aceast& cauza, pe suprafata in aval de front. de tranzitie va apare o pat& purpurie, indicind astfel zona stpatului limit’ turbulent pe toat aripa. Toxicitatea clorului face ins’ ca experimentarile in suflerie s4 fie dificile. 4.1.3. Vizualizarea prin metoda caolinului In aceastS metoda suprafata aripii se acopera cu un strat sub- fire de caolin, lal carui coeficient de refractie este 1,56. Peste ace strat se pulverizeaz& un lichdd diluant cu acelagi coeficient de re- fractie, acoperirea fiind transparentd. Instalind modelul astfel pre-- ml - gatit in camera experimentald a sufleriei $i punind in migcare aerul, viteza de evaporare in zona stratului-limit turbulent fiind mai mare ca in cea a stratului laminar, caolinul se va albi mai intfi in zona turbulenta, incepind de la linia de tranzifie de-a lungul anvergurii. Caolinul se aplic& pe suprafata aripii prin pulverizarea sus- pensiei sale intr-un lichid care se usuc& ugor, putindu-se apoi gle- fui dup& uscare. Ca lichid de observare se recomand’ etilul gi metil-salicila- tul pentru viteze de pind la 100 m/s gi etil-benzolat sau izofrol la viteze mari subsonice sau transonice. 4.1.4. Metoda scinteilor Liniile de curent se vizualizeaz& prin inc&lzirea unor mici volume ale curentului de ser prin descarcari electrice. Electrozii intre care se produce descarcarea realizeaz& o incSlzire continua a jetului de aer ce trece printre ei, astfel incit acest jet incalzit, avind o densitate diferits de cea a curentului general, igi schimba coeficientul de difractie, putind fi ugor vizualizat prin metoda um- brelor sau Schlieren. 4.1.5. Metoda firelor Aceast& metod’ est vextrem de simpl&, nu apeleazd la aparaturé special& de vizualizare gi spectrul pe care-1 ofera se poate ugor fo- tografia. Pentru a efectua vizualizarea cu fire, pe suprafata modelului se planteazS o serie de sirme sau de cuie normal la suprafata, de care se leag’d fire de matase sau lin& destramats, a cdror grosime gi lungi- me este dictat& de scara modelului gi de num&rul Reynolds. Modelul astfel preg’tit este instalat in zona experimentala a sufleriei, unde, punind in migcare curentul, firele se vor ageza dupa directia vitezei locale le suprafata modelului gi pot indica regimu- rile de instabilitate sau desprinderi. Cit timp stratul-limits pe model este laminar, firele care se g’sesc in acest strat ramin linigtite. Din punctul de tranzitie ins§ ele incep s& vibreze vizibil, oscilind puternic in stratul limita- 152 - turbulent, desprinderile in lungul anvergurii aripii putind fi astfel ugor urmrite prin observarea firelor. 4.2. Vizualizari_in instalatiile aerodinamice ge _viteze mari Vizualizarea migc&rilor fluidelor compresibile {ntilnite in domeniul vitezelor mari, subsonice, transonice, supersonice i hiper- sonice, prezint’ o important’ deosebita pentru cercetarea experimen- tala. Obiectivele principale ale vizualizarii migcarilor la viteze mari vizeazd formarea undelor de goc in jurul modelului gi a liniilor de curent a siajelor, precum gi unele mSsuratori cantitative. Pentru vizualizarea migc&rilor fluidelor compresibile in ins- talafiile aerodinamice de viteze mari subsonice, transonice, superso- nice gi hipersonice, o lerg’ raspindire au metodele optice care sint aplicabile atunci cind 2 reprezint& variatii de ordinul a cel putin citeve procente, P fiind densitatea. Aceste metode se bazeazd pe va- riatia indicelui de refractie al aerului cu densitatea, dup legea lui Biot gi Arago: = const. (4..) unde n este indicele Je refractie al mediului. Dups legea de mai sus, dacd se m&soara indicele de refractie al aerului in domeniul scurge- tii din jurul modelului, se poate gasi densitatea gi cu aceasta se poate calcula presiunea, viteza sau numSrul Mach. Se poate remarca deci c& unele dintre aceste metode optice, constitue jin acelagi timp gi veritabike metode de msura cu care se pot face determinari canti- tative in ceea ce priveste cimpul aerodinamic din jurul modelului. Dintre metodele optice remarcabile se pot menfiona: metoda um brelor, metoda Schlieren, numitS uneori $i metoda strioscopic’, pre- cum gi metoda interferometrics. 4.2.1. Metoda umbrelor an. Aceast’ metod’ se bazeaz’ pe variatia gradientului ag al indicelui de refractie n, cu alte cuvinte, pe variafia gradientului d- 153 - densitate gy—, unde directia x este considerat’ normala pe directia neperturbat& a razelor de lumina. Metoda este eficace gi comod& pentru vizualizarea undelor de goc gi a siajelor gi necesité un utilaj optic foarte simplu. Dac& in drumul unui fascicul de raze paralel apar neomogeni- t8}i, din optics se stie cd razele fasciculului vor fi deviate in func fie de gradientul 2% a1 indicelui de refractie n. Dacé oe costs atunci ae: Ey cu alte cuvinte, pentru cazul vizualizdrilor in su- flerii oe a es razele deviate raémin paralele intre ele. Bac’ ry 0(Z4> 0), atunci rezele deviate diverg, slabind i ep luminozitatea, iar dac’ oe 02h <0); Oo}, razele deviate converg, marind luminozitatea. Cea mai simpld schema este prezentata in figura 4.1, in care se folosegte un fascicul de lumina divergent. — Fig. 4.1 AceastS schema este utilizat& cu succes la obtinerea de foto- grafii ale spectrelor migcarii in jurul proiectilelor. Pentru vizualizarea prin metoda umbrelor a migcarilor plane in jurul corpurilor se folosegte un aparat mai perfectionat, reprezentat schematic in fig. 4.2., unde cu ajutorul unei lentile, razele emise de o sursS luminoas& $ sint adunate intr-un fascicul paralel, trimis prin camera de experiente a sufleriei la un ecran. Variatiile de densitate introduse de prezenta modelului gi care se traduc prin variatii ale indicelui de refractie produc devie- rea razelor de lumina’.lentile ao sufleriei Fig.4.2 Se 5 onda toe $oc Fig.4.3e- 156 - Chiar daca in acest caz este posibila o variatie convenabil& a luminozitatii produs’ de variatia slaba a densitatii, marind sensibili- tatea prin alegerea unei distan}e corespunz&toare intre ecran gi zona experimental’ a sufleriei, imaginea igi pierde claritatea. 4.2.2. Metoda Schlieren 0 metod’ care inlatura toate dezavantajele metodei umbrelor, prezentind o mare sensibilitate la variatii mici ale densitatii $i ofe- rind in plus posibilitatea obfinerii de valori numerice ale densitapil in cimpul aerodinamic din jurul modelului, este metoda Schlieren, numi- tA uneori gi metoda benzilor sau strioscopica. La baza vizualizérii 91 obfinerii de date numerice cu aceasta metods st& determinarea unghiului de deviere A@a razelor de lumina, unghi care este proportional cu prima derivatd a densitafii, mai exact cu gradientul de densitate. Tinind seama de relatia cunoscuts din op- ticd in care unghiul de deviatie este proportional cu prima derivats a indicelui de refractie n gi de legea lui Biot gi Arago, rezulta: On opr AO =Ki Gz = Keax? (4.2) K|, Kp fiind constante, iar x considerat in direcfia curentului din su flerie. Concomitent cu devieres, razele de lumina se vor curba astfel incit printr-o scriere convenabila a relatiei On 462 ki SS » rezulté relatia care determin’ raza de curbura R. sub forma 4 On (4.3) nm Ox Schema tipicd pentru vizualizarea Schlieren, respectiv pentru obtinerea de valori numerice ale densita}ii in cimpul aerodinamic din jurul modelului, este aratata in figura 4.4.v Zona experimentole @ sufleriel Le Fonte Fig. 4.4 Lumina emisS ca fascicul divergent printr-o fanta de cdtre o sursé $ agezat& in focarul lentilei l este strinsa sub forma unui fas cicul paralel de c&tre aceasta inainte de a trece prin ferestrele de sticl& din peretii zonei experimentale a sufleriei. Fasciculul paralel de raze, ajungind la lentila Ly se concen- treaz’ din nou in focarul acesteia. Pentru obfinerea unei imagini de dimensiuni dorite pe ecranul & se interpune o a treia lentils L,, iar cind se urmaregte fotografierea se adapteazd cu ajutorul unui dispozi- tiv un aparat fotografic pe @ carui placs’ fotografic’ se poate obtine imaginea. In prezenta delului agezat in zona experimental’ a sufleri ei apar domenii de densitate variabila in direc}ia curentului astfel incit o razi (sau un fascicul subtire de raze) care a pornit din S se va avate (va devia) cu un unghid@de la di fia inifiala a fascicu- lului paral Raza, care a deviat cu unghiul 4@, va intilnmi planul focal al lentilei Ly i tr-un punct N la distanta 4@de axul optic. Dac’ in pla- nul focal al lentilei Lz se introduce o diafragm’ opac3, atunci ea va refine toate razele care s-au abStut mai mult decit distanta de la vir ful ei la axul optic. Pe ecran sau pe placa mata a aparatului de foto- grafiat vor deveni intunecate toate domeniile curentului cu densitatea variabil’d la care corespunde aceastd distan}3. Prin modificarea aceste distante, metoda 5 ta tiv al migc&rii in jurul modelului, cu unde de goc eventual de conden- sare sau siaje. hlieren permite s4 se odserve intreg tabloul- ie - Masurind deviatia razelor de lumin&’ cu ajutorul unui reticul fin sau al unei refele reticulare dispuse in focarul celei de-a doua lentile Ly, metoda Schlieren ofera posibilitatea s& se obtin’ i valor numerice ale densitaftii in diverse puncte ale scurgerii in jurul unui model. Sa consider4m o raz de lumind, care, pornind de la sursa gi trecind prin domeniul din curentul sufleriei cu densitate variabils, este deviat’ cu unghiul A@, intersectind planul focal al lentilei ly la distants A@ de axa opticd (fig. 4.4). Agezind in planul focal un reticul fin de aproximativ 0,1 mm grosime, care trece prin punctul N astfel cd virful reticulului este la distanta a de axa optic’, atunci pe ecran se va obtine o intunecare ce reprezintd imaginea domeniilor curentului din sufleria cu densitate variabil’ care produc deviatia razei de lumind cu unghiul AE. Deplasind apoi cu un gurub micrometric reticulul in planul fo- cal intr-o nous pozifie definitaé de distanta ay intre virful sau gsi axul optic, atunci vor fi refinute razele deviate cu unghiul AO si aga mai departe, fiecare dintre benzile de pe ecran corespunzind do- meniilor cu un anumit gradient de densitate. In acest fel, gasind ma- rimea A@pentru toate pozitiile reticulului, vom scrie ca: Aa =f, AO (4.4) Oeviatia A@ se poate exprima prin relatia: cad 4.5) ee nO unde n este indicele de refrac}ie corespunzdtor densitayii p,AS este 1fimea camerei experimentale a sufleriei, iar x se considera in di- rectia curentului din suflerie. Conform legii lui Biot $i Arago, vom avea: tah = ent comet. , an i din care rezult matt (mo ~1) £ (4.6) °~ 199 - Admi¥ind c& variatia densitatii gi deci a indicelui de refractie se petrece numai in directia curentului, vom avea: On Ox = (4.7) iar relatia (4.5) devine AG = Bent E AS (4.8) cu care apoi a=go ue has 9 fro Din aceast& formula, deoarece $ este constant, se obtine formula apro- ximativa pentru determinarea densitatii x Ande (10) F%) fiind densitatea cunoscuta intr-un punct dat x,. 4.2.3. Metoda interferometrica Metoda umbrelor gi metoda Schlieren, bazate, in fond, pe sen- sibilitatea fafa de cea de a doua derivata a densitdtii, respectiv fafS de prima derivat& a densitajii, s-au dovedit excelente pentru vi- zualizarea undelor de goc sau de condensare gi chiar a siajelor, dar nu gi pentru vizualizarea zonelor de destindere a gazului la migcarea in jucul unui corp. Acest neajuns il inlaturd metoda interferometric’, bazata pe sensibilitatea la variafia densitttii , gtiut fiind c& curbarea ben- zilor de interferent& este direct proporfionala cu variatia densits- fii. Acest avantaj al metodei interferometrice este ins& un dezavan- taj pentru vizualizarea undelor de goc slabe, care se pot vizualiza cel‘mai bine prin metoda Schlieren. Metoda interferometric’ constitue un mijloc important de de- terminare a valorilor densitafii in cimpul aerodinamic din jurul mo- delului gi, ca urmare, pecmite gi determinarea distributiei de presi-- 60 = uni pe model. Aparatul cu care se efectueaz’ vizualizari gi determinari nu- merice ale parametrilor migcdrii in jurul modelului pe aceasta cale se numegte interferometru. DupS cum se gtie, benzile de interferen}s se formeazd prin com- punerea razelor de lumin’ provenind de la doua surse care radiaza unde luminoase cu diferent’ de fazi constanté. Deoarece in practic’ este greu $8 se realizeze doud surse coerente care s& radieze unde de lumini cu diferent’ de faz3 constants, este indicat s% se foloseascé a surs& monocromaticd unicd de la care lumina s8 se impart’ in doud fascicule, care apoi se suprapun. Pentru vizualizdri gi pentru masurarea densitdtii in jurul mo- delului gi prin aceasta gi a altor parametri, se folosegte interfero- metrul Mach-Zender, reprezentat schematic in figura 4.5. s Zona experimenta lo 2 sufleriei E Fasciculul de lumina provenind de la sursa monocromatica S se proiecteaz’ de obicei paralel cu ajutorul unei lentile pe oglinda semi argintat 0,, care apoi separa fasciculul in dowd fascicule ce ajung la oglinzile oo gi O5, se reflect’ de acestea gi se unesc pe oglinda semiargintata oy care le dirijeaz3’ sub form’ de fascicul unic pe ecra- nul — sau placa aparatului fotografic. In lipsa neomogenitSpil introduse de variatia densitayi1, dec cind sufieria nu tuncfioneaza, avind modelul montat in camera experi-- lel - mentalS, interferometrul se poate regla astfel incit benzile de inter- feren}S sd fie paralele gi uniforme. Fotoyrafierea in ambele situafii (cu sufleria in repaus gi cu sufleria in funcfiune) permite identificarea benzilor gi determinarea in fiecare punct a deplasarii (defarmarii) benzilor. Masurind marimea deformirii se poate determina diferenta indi- cilor de refractie ny cu sufleria in funcfiune gi n, cu sufleria in repaus Ansan 4, de la care vom gisi $i variatia de densitate: AP =P, —Pa in zonele respective. Dacd f, este densitates in camera experimentala a sufleriei in repaus, atunci densitates intr-un punct din jurul modelului cu su- fleria in funcfiune se determina cu formula : ee (an Ap urmind sa fie determinat cu ajutorul interferometrului. In acest scop se determin mirimea deplasarii benzii de interferent’ perpendi— cular pe axa optic’ din doud fotogcafii (una cu suflerie In repaus $i cealaltaé cu sufleria in functiune). Notind cu N raportul dintre deplasarea benzii gi latimes sa, atunci diferenta de timp pentru ca o razé si strabata zona experimen- tald cu sufleria in func}iune gi In repaus este: t,-t,2 v (4.12) unde ) este frecventa undei luminoase. Dacd V5 giak reprezints viteza luminii la strabaterea camere! experimentale cu sufleria in func}iune, respectiv in repaus, diferent: de timp pentru strabateres acesteia in ambele situafii se poate pune sub forma: 4 4 tr-4, = AS (ae - #) (4.13)undeA S$ este lungimea drumului optic (in cazul nastcu lafimea camerei experimentale). Din relafiile (4.12) $i (4.13) deducem: N. t d As asf ~o 4 y= (¢ G (4.14) Tinind seama c3 indicele de refractie n este: na Ye Se (4.15) UE fiind viteza luminii in vid, iar Wviteza luminii in mediul consi- derat, atunci relatia (4.14) se scrie: ite = AS (ma~n) = AS Aan ere) ve ; sau, intrucit “97 =-yreste lungimea de und& a luminii in vid gi finin seama c& din legea lui Biot gi Arago avem: Ans Tex! ap fe (4.17) rezulta relafia: -_ fo Naw aps Mo-4 LAS (4.18) pe baza c&reia, dinfformula (4.11) se poate calcula densitatea in orice punct al cimpului din jurul modelului. Presiunea corespunzétuare intr-un clmp al cimpului in jurul p= pe (4)*- z s (4.19) modelului va fi data de relatia: unde p, este presiunea static’ pe peretele sufleriei intr-un punct din zona experimentals, p, i 1, presiunea, respectiv temperatura la stagnare iar mirimea k are expresia pu awk “AS ne=4 anta gazelor. R fiind co