DESPRE ASCULTARE I SMERENIE

De ce este ascultarea mntuitoare?

Pentru c ascultarea nseamn s-i tai voia proprie i s faci voia mai marelui tu (a duhovnicului,
a prinilor, a efilor ierarhici din societate) fcndu-te prin aceasta urmtor al Mntuitorului nostru Iisus
Hristos care s-a fcut asculttor pn la moarte fa de Printele Ceresc:
Ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor, i la nfiare
aflndu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce.
Pentru aceea, i Dumnezeu L-a preanlat i I-a druit Lui nume, care este mai presus de orice nume.
(Epistola ctre Filipeni a Sf. Apostol Pavel 2, 9).
Sfntul Apostol Pavel amintete n mai multe locuri din Epistolele sale despre ascultare, reieind
importana acesteia pentru mntuirea sufletelor noastre:
Ascultai pe mai-marii votri i v supunei lor, fiindc ei privegheaz pentru sufletele voastre,
avnd s dea de ele seam, ca s fac aceasta cu bucurie i nu suspinnd, cci aceasta nu v-ar fi de
folos.(Epistola ctre Evrei a Sf. Apostol Pavel 13, 17).
Fr de nici o ndoial, cel mai mic ia binecuvntare de la cel mai mare.(Epistola ctre Evrei a
Sf. Apostol Pavel 7, 7).
Ascultarea este prima porunc dat de Dumnezeu lui Adam n Rai, iar cderea s-a produs prin
neascultare.
Ascultarea este cea care face ca, n familie i n societatea omeneasc, s existe armonie i
echilibru. Dac s-a stricat echilibrul din familie ( prin neascultarea copiilor fa de prini i a soilor unul
fa de cellalt), care este celula de baz a societii, atunci s-a stricat echilibrul n toat societatea
omeneasc. Ascultarea genereaz pace i linite, neascultarea genereaz discordie, ur, haos i rzboi.

Ascultarea fa de printele duhovnic

Ascultarea de duhovnic este Via Venic, scar care suie la cer, bogie de cununi, lucru
ngeresc, lupta neptimirii, suire grabnic i cltorie la cer. Ascultarea mplinete toate poruncile, pe toate
le ndreapt, pe toate la face i le zidete, iar pe suflet, n chip nevzut i netiut, cu mare grij l
mbogete i l aeaz n vistierie necontenit, ridicndu-l spre Dumnezeu ca s stea nainte ncununat i
nfrumuseat n tain. (Sfntul Grigorie Sinaitul).
Ascultarea fa de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mic
neascultare alung harul. Duhovnicul este oarecum n locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul (pn
1

la erezie) e ca din gura lui Dumnezeu. S-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile,
puin cte puin, se vindec prin ascultare. Nu mntuie nici preoia, nici postul, nici asceza, ci doar
ascultarea de duhovnic.
Prin duhovnic vorbete Hristos. Se poate oare s cad cineva ct vreme se aseamn n ascultare
cu Hristos? Chiar dac porunca duhovnicului e sucit, Dumnezeu, pentru ascultare, o va ntoarce n folos
sufletesc. Pe duhovnicul tu, aadar, s-l vezi ca pe Hristos. S nu-l ntristezi. L-ai ntristat pe duhovnic,
L-ai ntristat pe Dumnezeu.
Faci ascultare de duhovnic? La Dumnezeu i la Maica Domnului faci ascultare. Iar Hristos, care a
fcut desvrit ascultare la Tatl Ceresc, te aude, te primete, te face asemntor Lui. De aceea, cel ce
face ascultare va avea o dubl cunun n slava venic.
Numai diavolul tie ce e duhovnicul, ce nseamn duhovnicul, ce nseamn ascultarea de
duhovnic! A zis duhovnicul? Du-te! Urc-te pe lun, nu te teme! Orice vrea duhovnicul, s fie fcut. Nu te
intereseaz. Nu intereseaz dect ascultarea. Ai fcut ascultare, mergi n Rai, nu ai fcut, mergi n iad.
Un diacon i zice duhovnicului: Printe, vreau s merg s fac baie n mare pentru sntate. Nu
te du copile, pentru cutare sau cutare motiv. Ba m duc s fac baie. i se duse... Fcu baie i n timp ce
se sclda un rechin l-a omort. Mai trziu i-a scos marea trupul la mal. Unde s-a dus sufletul lui?
Ascultarea aduce luminare, lacrimi i rugciune. Dac n-ai ascultare, chiar dac le ai pe acestea, le
vei pierde. Ct de mult l cinsteti pe duhovnic , att de mult har primeti de la Dumnezeu.
Printele Iosif spunea: Cel ce face ascultare va iei bine numai i numai pentru ascultare! Nu are
importan cine e duhovnicul, dac e cu fric de Dumnezeu. Ce i-a folosit lui Iuda c L-a avut pe Hristos?
Nimic! Ce i-a folosit lui Adam c L-a avut stare pe Dumnezeu i c era n Rai? Nimic! Nu s-a folosit de
Rai, cci a fcut neascultare. Cu ce l-a mpiedicat de la sfinenie pe marele Agachie faptul c duhovnicul
su era sucit i nebun i-l btea zilnic? Cu nimic!
ntrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecat. Asta-i alb, asta-i neagr. Dac-i spune
duhovnicul c albul e negru i invers, nu elimini judecata?
Rspuns: Asta este ascultarea, printele meu, asta este ascultarea. S te ncredinezi c e negru i
nu alb cum l vezi tu... Tu vezi lucrul alb iar duhovnicul negru. El vede corect, el vede drept! Asta este
ascultarea! S te strduieti s vezi c nu este cum spui tu, adic alb, s nu crezi nici mcar ceea ce vd
ochii ti.
Printele Iosif spunea: Nici preoia, nici Sfnta mprtanie, nici rugciunea minii, nici postul,
nici privegherea nu mntuiesc fr ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!
Cci mplinind cineva voia altuia i nu a sa, nfptuiete nu numai lepdare de sufletul su, ci i
rstignire fa de toat lumea. Cel ce l contrazice pe printele su, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se
smerete pn la moarte, se minuneaz ngerii. Cci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6, 28),

asemnndu-se Fiului lui Dumnezeu, Care a mplinit ascultarea de Printele Su pn la moarte, iar
moarte pe cruce. (Filipeni 2, 4-11).

Din Scrierile Printelui Efrem Katounakiotul ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul
..............

Ascultarea de prini
Intre poruncile date de Dumnezeu lui Moise, cea de-a patra se refera exact la acest lucru:
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul
Dumnezeul tau ti-l va da tie" (Iesire 20, 12). Fiind datatoare de viata, aceasta porunca a lui Dumnezeu este
amintita si in Noul Testament: "Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bineplacut Domnului" (Coloseni 3, 20).
In perioada Vechiului Testament, cuvintele adresate copiilor care nu-si respectau parintii erau
deosebit de aspre: "Blestemat sa fie cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa" (Deuteronom 27,
16). "Ca un hulitor este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa"
(Sirah 3, 16). "Cel ce se poarta rau cu tatal sau si alunga (din casa) pe mama sa, este fiu aducator de ocara
si de rusine" (Pilde 19, 26). "Cel ce blesteama pe tatal sau si pe mama sa, stinge sfesnicul in mijlocul
intunericului" (Pilde 20, 20).
Oricate lucruri le-ar darui parintii copiilor lor, cele mai mari vor ramane insa nasterea, iubirea
si educatia crestina. Dintre acestea, nasterea este cel mai de seama dar. Desi nasterea este darul lui
Dumnezeu, din pacate, parintii au insa puterea sa accepte sau sa refuze acest dar. Astfel, pentru nasterea
unui copil, parintii au meritul de a nu fi refuzat darul lui Dumnezeu. Recunostinta pentru acest lucru nu
trebuie sa ii paraseasca toata viata pe copii: "Din toata inima cinsteste pe tatal tau si nu uita niciodata
durerile mamei tale. Adu-ti aminte ca ei ti-au dat viata; ce le vei da tu in schimb pentru ceea ce au facut ei
pentru tine?" (Sirah 7, 28-29).
Dupa ce se casatoresc, copiii dobandesc autonomia fireasca, insa nu si dreptul de a nu-si mai
respecta parintii. Daca parintii sunt datori sa respecte libertatea noii familii, la randul lor, copiii sunt datori
sa nu uite niciodata eforturile depuse de parintii lor. Cand sfaturile parintilor izvorasc din experienta, iar
mustrarile sunt facute din iubire, acestea trebuie cel putin ascultate de copii.
Mai ales la batranete au parintii nevoie de ajutorul copiilor, cand singuratatea si neputintele
trupesti sunt greu de dus. "Asculta pe tatal tau care te-a nascut si nu dispretui pe mama ta cand ea a ajuns
batrana" (Pilde 23, 22). "Fiule, sprijina pe tatal tau la batranete si nu-l mahni in viata lui" (Sirah 3, 12).
Neascultarea de parinti este un pacat, caci ruptura dintre copii si parinti, precum si dintre tineri si
batrani, este o urmare a imputinarii credintei si a racirii dragostei, dupa cum citim: "In zilele din urma vor
veni vremuri grele; ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori,
3

neascultatori de parinti, nemultumitori, lipsiti de dragoste (...) iubitori de desfatari mai mult decat iubitori
de Dumnezeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia"
(II Timotei 3, 1-5). Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa ne indepartam de cei care nu-si asculta parintii,
caci unii ca acestia nu au frica de Dumnezeu.
Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa ne ascultam parintii "in Domnul", deci nu oricum, zicand:
"Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul, ca aceasta este cu dreptate" (Efeseni 6, 1). Desi putem lega
aceasta conditie si de porunca din Decalog, cred ca ea trimite mai mult la cuvintele Mantuitorului si ale
Sfintilor Apostoli, amintite mai sus.
Chiar si atunci cand parintii indeamna spre pacat, ascultarea fata de acestia nu trebuie sa ia forma
unei respingeri, ci trebuie manifestata sub o alta forma: dragoste, recunostinta, grija, ajutor, respect etc. Nu
le mai ascultam cuvintele, insa le ascultam nevoile. Se cuvine sa ne cinstim parintii, prin care Dumnezeu
ne-a adus la viata, indiferent de patimile si de rautatile lor.
Chiar si atunci cand parintii ne devin dusmani nu se cuvine a-i dispretui, a-i vorbi de rau sau a-i
ura, caci Mantuitorul ne spune: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri" (Luca 6, 27-28).

www.crestinortodox.ro/Editoriale - Teodor Danalache

..

Ascultarea soilor unul fa de cellalt

Auzii acestea brbai, luai aminte femei! Femeia s nu aib nimic mai de pre dect brbatul ei,
iar brbatul s nu aib nimic mai de dorit dect femeia lui. nelegerea dintre femeie i brbat ine viaa
noastr, a tuturor. Ea ine toat lumea. Dup cum dac se clatin temeliile se drm toat casa, tot aa,
dac se rvesc csniciile, se stric toat viaa noastr. S-i explic. Lumea e fcut din ceti; cetile din
case; casele din brbai i femei. Dac intr cearta ntre brbat i femeie, a intrat cearta n case; iar dac
sunt tulburate casele, atunci se tulbur i cetile; iar dac cetile sunt frmntate, atunci, neaprat,
ntreaga lume e plin de tulburare, de rzboi i de ceart. De aceea, Dumnezeu are mult grij de
bunstarea csniciilor; de aceea nu-i las pe brbai s-i prseasc femeile dect pentru pricin de
desfrnare1.
Ce s fac, mi se poate spune, dac femeia e certrea, cheltuitoare, dornic de lux, dac are i alte
nenumrate cusururi?
dur-le pe toate curajos! N-o lsa din pricina cusururilor ei, ndreapt-i defectele toate. De aceea
eti capul ei2, ca s tii s-i vindeci trupul. Trupul nostru nu-l desprim de cap, orict de multe rni ar
avea! S nu desprim, dar, de noi nici pe femeia noastr! Ea ne este trupul nostru! De aceea i spune
1

Matei 5, 32; 19, 9.

fericitul Pavel: Aa sunt datori s-i iubeasc brbaii femeile lor, ca i trupurile lor3. Femeile, la rndul
lor, au aceiai lege fa de noi: Iubete-i brbatul, femeie, cum i iubeti capul! Cum i cinsteti capul,
aa s-i cinsteti brbatul!.
nainte de toate celelalte, aceasta s o cutm! Are femeia ta vreun cusur? F ce fcut Isaac!
Roag-te lui Dumnezeu! Dac el a ndreptat, prin struina n rugciune, beteugul firii, cu mult mai mult
noi vom putea ndrepta cusururile voinei rugnd necontenit pe Dumnezeu. Cnd Dumnezeu te va vedea
c strui de dragul legii Lui, c rabzi cu vitejie pcatele femeii, te va ajuta n nvtura ce o dai ei, i-i va
da rsplat pentru rbdarea ta. Pentru c ce tii, brbate, spune Pavel, dac-i vei mntui femeia? Sau ce
tii, femeie, dac-i vei mntui brbatul?4. Nu-i pierde curajul, i spune Pavel, nu dezndjdui!

Sfntul Ioan Gur de Aur, Despre desftarea celor viitoare,S nu dezndjduim, Nou cuvntri la
Cartea Facerii. Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti. 2008
..............
Ce este smerenia?

Este virtutea evanghelic ce unete puterile omului prin pacea lui Hristos, ce covrete nelegerea
omeneasc.

De vreme ce e mai presus de nelegere, cum tim c ea este? Mai mult, cum putem dobndi o virtute pe
care nici nu o putem pricepe?

C este tim prin credin, din Evanghelie, iar virtutea smereniei n sine o cunoatem din cercare, dup
msura dobndirii ei.

De ce aa?

Fiindc smerenia e lucru dumnezeiesc. Smerenia e nvtur a lui Hristos, e nsuire a lui Hristos, e
lucrare a lui Hristos. Cuvintele Mntuitorului: nvai-v de la Mine, c sunt blnd i smerit cu inima
(Mt. 11, 29) Sfntul Ioan Scrarul le tlcuiete n felul urmtor: nvai-v nu de la nger, nu de la om, nu
din cri, ci de la Mine, adic din slluirea, din luminarea i din lucrarea Mea n voi, c sunt blnd i
smerit cu inima, i cu gndul, i cu cugetul5. Cum s pricepem nsuirea i lucrarea lui Hristos? Ele,
precum i simirea lor, sunt neptrunse, cum a zis i Apostolul: Pacea lui Hristos, care covrete toat
mintea, va pzi inimile voastre i cugetele voastre ntru Hristos Iisus (Filipeni 4, 7). Pacea lui Dumnezeu
2 Efeseni 5, 23.
3 Efeseni 5, 28.
4 1 Corinteni 7, 16
5

Cuvntul XXV, cap. 3

este i nceputul i urmarea nemijlocit a smereniei. Ea lucreaz asupra minii i a inimii prin atotputernica
putere a lui Dumnezeu. Att puterea ct i lucrarea ei sunt n chip firesc neptrunse.
-

n ce fel se poate atinge smerenia?

Prin plinirea poruncilor evanghelice i mai ales prin rugciune. Lucrarea haric a smereniei se
potrivete foarte bine cu lucrarea haric a rugciunii, sau mai bine zis, este una i aceeai lucrare.
Amndou mijloacele sunt nfiate n nvtura Sfinilor Prini. Sfntul Ioan Scrarul spune c
unii, mnai de Duhul lui Dumnezeu, pot judeca n chip ndestultor despre smerenie; iar Sfntul Isaac
Sirul spune c Sfntul Duh l nva smerenia n chip tainic pe omul pregtit pentru aceasta.
Preacuviosul Avv Dorotei spune c smerenia se plsmuiete n chip firesc n suflet n urma
lucrrii poruncilor evanghelice Aici se ntmpl acelai lucru ca atunci cnd nva cineva tiinele ori
meteugul tmduirii. Atunci cnd le nva i le deprinde bine cineva, i intr n obicei, fr ca el s
poat spune i tlcui cum s-a ntmplat aceasta fiinc sufletul s-a obinuit cu lucrul ndeletnicindu-se cu
el n chip statornic. La fel i cu dobndirea smereniei: din fptuirea poruncilor se nate obiceiul smerit, ce
nu poate fi tlcuit n cuvinte. Din aceast nvtur a Preacuviosului Avv Dorotei reiese limpede c cel
ce dorete a dobndi smerenie este dator a cerceta cu osrdie Evanghelia i cu aceeai osrdie a mplini
toate poruncile Domnului nostru Iisus Hristos.
Preacuviosul Avv Dorotei pune la nceputul nvturii sale despre smerenie, ca pe o piatr unghiular,
spusa unuia dintre sfinii starei: Mai nainte de toate ne trebuie smerita cugetare i trebuie s fim gata
ca la orice cuvnt pe care l auzim s rspundem iart-m, fiindc prin smerita cugetare se sfrm toate
sgeile vrjmaului i potrivnicului6. n lepdarea dezvinovirilor, n nvinuirea de sine i n a cere
iertare n toate mprejurrile n care oamenii se grbesc de obicei s se dezvinoveasc: n acestea, zic, se
cuprinde marea agonisire de tain a sfintei smerenii. De aceasta s-au inut i pe aceasta au poruncit-o toi
Sfinii Prini. Aceast lucrare pare ciudat la o privire lipsit de adncime; ns cercarea nu va ntrzia s
arate c ea este plin de folos pentru suflet i vine de la nsui-Adevrul-Hristos. Domnul nostru a lepdat
dezvinovirile, nu le-a folosit naintea oamenilor, cu toate c putea s arte naintea lor, n toat mreia,
dreptatea Sa cea Dumnezeiasc ci a grit ctre farisei: Voi suntei cei ce v facei pe voi drepi naintea
oamenilor, dar Dumnezeu tie inimile voastre c ce este ntru oameni nlat, urciune este naintea lui
Dumnezeu (Luca XVI, 15).
Cel care nu se dezvinovete este cluzit de smerita cugetare, iar cel care se dezvinovete de
cugetare semea.
Voi ncheia srmana mea nvtur despre smerenie prin nvtura Preauviosului Ioan Proorocul
despre aceast virtute. Smerenia nseamn ca niciodat s nu socotim c este ceva de capul nostru, n
toate s ne tiem voia, s ne supunem tuturor, fr tulburare s purtm tot ce ne lovete din afar.
Aceasta este smerenia cea adevrat, n care nu i are loc slava deart. Smeritul cugettor nu trebuie
s i arate smerenia prin smerit vorbire, ci de ajuns i este s spun iart-m sau roag-te pentru mine.

6 nvtura a 2-a
6

Sfntul Ignatie Briancianinov, Experiene ascetice, Ed. Sophia, Bucureti, 2008

In zilele noastre, putini "stareti" (batrani imbunatatiti) mai cunosc iubirea Domnului pentru noi,
putini cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie sa ai smerenia lui Hristos.
Domnul iubeste atat de mult pe om ca ii da darurile Sfantului Duh. Dar pana ce invata sa pastreze
harul, sufletul trece prin multe furtuni.
Cel ce, ca si mine, a pierdut harul, sa lupte cu curaj cu demonii. Cunoaste ca greseala e in tine
insuti; ai cazut in mandrie si slava desarta, dar Domnul te face sa cunosti ce e viata in Duhul Sfant si ce e
lupta cu demonii. Astfel, sufletul invata prin experienta ravagiile cauzate de mandrie si fuge de laudele
oamenilor si gandurile de ingamfare. Atunci doar incepe sa se vindece si sa stie sa pastreze harul. Cum
putem intelege daca sufletul e sanatos sau bolnav? Sufletul bolnav e plin de mandrie, dar sufletul sanatos
iubeste smerenia, invatata de Duhul Sfant si, daca nu cunoaste inca aceasta smerenie, se socoteste pe sine
mai rau decat toti oamenii.
Mare lucru bun este a invata smerenia lui Hristos, Ea face viata mai usoara si fericita si totul
devine dulce inimii. Numai celor smeriti li se descopera Domnul prin Duhul Sfant, dar daca nu ne smerim
nu vom putea vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina in care putem vedea Lumina Dumnezeu, cum canta
Biserica: "Intru lumina Ta vom vedea Lumina".
E o mare deosebire intre faptul de a crede ca Dumnezeu exista printr-o cunostinta naturala sau din
Scripturi, si acela de a cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfant. Mintea celui ce a cunoscut pe Domnul prin
Duhul Sfant arde zi si noapte de dragoste pentru Dumnezeu si sufletul lui nu se mai poate alipi de cele
pamantesti.
Sufletul care n-a incercat (din experienta) dulceata Sfantului Duh isi gaseste placerea in
desertaciunea si slava acestei lumi, in bogatii sau in putere. Dar Domnul este unica dorinta a sufletului
care L-a cunoscut prin Duhul Sfant; bogatiile si slava pamantului nu mai sunt nimic pentru el.
Sufletul care a gustat Duhul Sfant Il deosebeste dupa gustul Lui. Caci scris este: "Gustati si vedeti
ce bun este Domnul" (Psalm 33,9). David cunostea aceasta din experienta dar si acum Domnul da slugilor
Lui sa cunoasca iubirea Lui din experienta si ii va invata aceasta pana la sfarsitul veacurilor.
Cel ce a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant a invatat de la El smerenia; el seamana cu
Stapanul sau, Hristos, Fiul lui Dumnezeu si se face asemenea Lui.
Cum poate fi reaprins focul atunci cand sufletul e abatut, ca el sa arda de iubire in tot ceasul? Acest
foc se gaseste in Dumnezeu si Domnul a venit pe pamant ca sa ne dea focul harului Sfantului Duh. Cel ce
cauta smerenia are si acest foc, caci Domnul da celui smerit harul Sau.
Multe osteneli si multe lacrimi trebuie pentru a pastra duhul smerit al lui Hristos, dar fara el lumina
vietii se stinge si sufletul moare.
Trupul, poate fi uscat repede prin post, sufletul, insa nu e deloc usor de supus, ca el sa ramana
mereu smerit, si aceasta ia multa vreme. Sfanta Maria Egipteanca a luptat 17 ani impotriva patimilor ei, ca
si cu niste fiare salbatice, si abia apoi si-a gasit pacea, macar ca isi uscase repede trupul neavand in pustie
nimic eu ce sa se hraneasca.
Inimile noastre s-au invartosat cu totul si nu intelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos. E
adevarat ca aceasta smerenie si acesta iubire nu se cunosc decat prin harul Duhului Sfant, dar uitam ca e
cu putinta sa atragem harul la noi. Pentru aceasta, insa, trebuie sa-l dorim din tot sufletul nostru. Dar cum
7

pot sa doresc ceea ce n-am cunoscut? Noi toti avem putin din aceasta cunostinta si Duhul Sfant misca
fiecare suflet sa caute pe Dumnezeu.
O, cum trebuie cerut Domnului ca El sa dea sufletului smerit pe Duhul Sfant! Sufletul smerit se
bucura de o mare pace, dar sufletul mandru se chinuie pe sine insusi. Omul mandru nu cunoaste iubirea lui
Dumnezeu, e departe de Dumnezeu. Este falos pentru ca e bogat, sau invatat sau slavit, dar nu stie
nefericitul, saracia si caderea sa, pentru ca nu cunoaste pe Dumnezeu. Dar Domnul ajuta pe cel ce lupta
impotriva mandriei sale sa biruiasca aceasta patima.
Domnul a zis: "Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29) Spre aceasta
nazuieste sufletul meu zi si noapte. Il rog pe Dumnezeu, pe toti Sfintii din Cer si pe voi toti care cunoasteti
smerenia lui Hristos, - rugati-va pentru mine ca sa se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hrislos dupa
care sufletul tanjeste cu lacrimi. Nu pot sa nu tanjesc dupa aceasta smerenie pe care sufletul meu a
cunoscut-o prin Duhul Sfant; dar am pierdut acest dar si, de aceea, inima mea e intristata pana la lacrimi.
Cand Domnul te va lumina, sufletul tau va simti prezenta Lui, va simti ca Domnul l-a iertat si il
iubeste. Vei sti aceasta din propria ta experienta si harul Duhului Sfant va da marturie de mantuirea ta in
sufletul tau si vei voi sa strigi tare lumii intregi: "Cat de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru noi!"
Cat timp Sf. Apostol Pavel nu l-a cunoscut pe Domnul L-a prigonit, dar cand L-a cunoscut a
strabatut lumea intreaga vestind pe Hristos.
Pana cand Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfant cat de mult ne iubeste, omul nu poate sa
o stie, caci e cu neputinta pentru mintea pamanteasca sa inteleaga numai din carti cu ce fel de iubire
iubeste Domnul pe oameni.
Dar pentru a te mantui, trebuie sa te smeresti. Caci omul mandru, chiar daca ar fi bagat cu forta in
Rai nu si-ar gasi aici odihna, ar fi nemultumit si ar spune: "De ce n-am primul loc?" Sufletul smerit e plin
de iubire si nu cauta sa fie primul ci doreste binele pentru toti oamenii si, se multumeste cu orice.
Omul mandru sau se teme de demoni, sau se aseamana lor. Dar nu trebuie sa ne temem de demoni,
ci de mandrie si trufie, caci ele ne fac sa pierdem harul.
Cel ce vorbeste cu demonii isi intineaza mintea, in vreme ce mintea celui ce ramane in rugaciune e
luminata de Domnul.
Domnul ne iubeste si totusi, noi cadem caci nu avem smerenie. Pentru a pastra smerenia, trebuie sa
omoram trupul si sa primim in noi Duhul lui Hristos (Romani 8.13). Sfintii au dus o lupta crancena cu
demonii si i-au biruit prin smerenie, rugaciune si post.
Cel ce s-a smerit pe sine i-a biruit pe vrajmasi.
Ce trebuie facut pentru a avea pace in suflet si in trup? Pentru aceasta trebuie sa iubesti pe toti
oamenii ca pe tine insuti si sa fii gata sa mori in tot ceasul. Cand sufletul isi aduce aminte de moarte, el
devine smerit si se preda cu totul voii lui Dumnezeu dorind sa fie in pace cu toti si sa iubeasca pe toti
oamenii.
Cand pacea lui Hristos intra intr-un suflet, el este bucuros de a sedea, ca Iov, pe gunoi si a vedea pe
ceilalti in slava: atunci sufletul este fericit sa fie mai rau decat toti. Taina acestei smerenii a lui Hristos e
mare si cu neputinta de dezvaluit. Din iubire, sufletul doreste pentru oricare mai mult bine decat pentru
sine insusi, se bucura cand vede pe altii intr-o situatie mai buna decat el si se intristeaza cand ii vede
suferind.
Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie sa fie loviti de incercari si necazuri ca sa-si cunoasca
neputinta lor si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfant. Cu Duhul Sfant toate
sunt bune, toate sunt pline de bucurie, totul este minunat.
Daca cineva sufera mult de saracie, de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Cel ce se smereste
va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si viata lui, si toti oamenii vor fi
uimiti de frumusetea sufletului lui.
Tu zici: "Viata mea e plina de suferinti". Dar eu iti voi raspunde, sau mai degraba Domnul nsusi
iti spune: "Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, incercarile tale se vor preface in odihna si vei
spune: "De ce ma chinuiam si intristam atat altadata?" Acum insa, esti fericit pentru ca te-ai smerit si harul
8

a venit. Acum, chiar daca ai fi singur in saracie, bucuria nu te va parasi, caci ai in suflet pacea despre care
a zis Domnul: "Pacea Mea dau voua" (Ioan 14,27). Asa da Domnul pace oricarui suflet smerit.
Sufletul celui smerit e ca marea: daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se
scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Domnul nu Se descopera pe Sine sufletului mandru. Chiar daca ar studia toate cartile pamantului,
omul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul. Caci mandria lui nu lasa loc in ei pentru harul
Sfantului Duh si Dumnezeu nu e cunoscut decat prin Duhul Sfant.
Luminati prin Botez, oamenii cred in Dumnezeu dar sunt unii care si cunosc pe Dumnezeu. E bine
sa crezi in Dumnezeu, dar sa cunosti pe Dumnezeu, iata fericirea. Desigur, cei ce cred, sunt si ei fericiti
cum a zis Domnul Apostolului Toma: "Pentru ca M-ai vazut si M-ai pipait, crezi. Fericiti cei ce n-au
vazut si au crezut" (Ioan 20,29).
Desi e bland, totusi, Domnul lasa sufletul sa flamanzeasca din pricina mandriei lui si nu-i da harul
cata vreme n-a invatat smerenia. As fi pierit sub povara pacatelor mele si de multa vreme as fi fost in iad
daca Domnul si Prea Curata Maica Domnului n-ar fi avut mila de mine. O, cat de bland si pasnic e glasul
Lui! Un glas din cer, cum nu se aude niciodata pe pamant. Si acum, plin de lacrimi scriu despre Domnul
milei ca despre propriul meu Tata. Dulce este pentru suflet sa fie impreuna cu Domnul. Adam a gustat
aceasta fericire in Rai cand vedea pe Domnul fata catre fata. Sufletul nostru simte si el ca Domnul e cu noi
precum a fagaduit: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28,20).
Domnul este cu noi. Ce putem dori mai mult? Domnul a zidit pe om ca ei sa traiasca vesnic si sa-si
gaseasca in Ei fericirea pururea, ca noi sa fim impreuna cu El si in El. Domnul nsusi vrea sa fie cu noi si
in noi. Domnul e bucuria si fericirea noastra. Dar cand, din mandrie, ne departam de Domnul, ne predam
pe noi insine framantarilor si suferintei: frica, tristetea si gandurile rele ne destrama.
Doamne indrepteaza-ne cum indrepteaz o mama preaiubitoare pe pruncii ei. Da fiecarui suflet sa
cunoasca bucuria venirii Tale si puterea ajutorului Tau. Racoreste sufletele aflate in suferinta din poporul
Tau, si invata-ne sa Te cunoastem prin Duhul Sfant. Doamne pe pamant, omul se framanta si nu-si poate
fixa in Tine mintea lui pentru ca nu Te cunoaste nici pe Tine nici bunatatea Ta. Mintea noastra e intunecata
de grijile lumii si nu putem simti plinatatea iubirii Tale. Lumineaza-ne! Totul e cu putinta milostivirii Tale.
Tu ai zis in Sfanta Ta Evanghelie "ca mortii vor auzi glasul Fiului Omului si vor invia" (Ioan 5,25). Fa
acum ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie in bucurie.
Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cel ce a atins smerenia lui Hristos
doreste statornic sa i se faca reprosuri, primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat. Dar
aceasta nu este decat inceputul smereniei. Cand sufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e
Domnul, se socoteste pe sine insusi mai rau decat toti pacatosii si este fericit sa stea pe gunoaie in zdrente
ca Iov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind asemenea lui Hristos.
Sufletul meu tanjeste dupa Tine, Doamne. Mi-ai ascuns fata Ta si m-am tulburat. Si iarasi sufletul
meu doreste foarte sa Te vada caci Tu l-ai atras. Daca nu m-ai fi atras prin harul Tau, n-as putea sa tanjesc
asa dupa Tine, nici sa Te caut cu lacrimi.
Cel ce n-a cunoscut si n-a pierdut, cum va cauta si ce va cauta?
Tu m-ai povatuit prin milostivirea Ta. Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;
caci, fara smerenie, harul nu poate fi pastrat si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul. Dar
cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu
il umple de bucurie si veselie.
Ma rog neincetat lui Dumnezeu pentru voi ca toti sa va mantuiti si sa va bucurati vesnic impreuna
cu ingerii si Sfintii. Va rog: pocaiti-va si smeriti-va, bucurati pe Domnul Care va asteapta cu dor si iubire.
9

Sufletului pe care-l iubeste, Domnul ii insufla mila pentru toti oamenii, ca el sa se roage cu caldura pentru
ei. Si sufletul meu e indurerat si se roaga mult pentru toti.
Slava Domnului si milostivirii Sale, pentru ca Se descopera noua, slugilor Lui pacatoase, prin
Duhul Sfant. Sufletul il cunoaste mai bine decat pe propriul lui tata, pentru ca pe tatal nostru il vedem in
afara noastra, in vreme ce Duhul Sfant patrunde sufletul, mintea si trupul.
Cerul si pamantul vestesc pe Sfintii cei preafericiti in smerenia lor, si Domnul le da slava de a fi
impreuna cu El: "Unde voi fi Eu, acolo va fi sluga Mea" (Ioan. 12,26).
Maica Domnului e mai presus decat toti in smerenie, de aceea toate popoarele pamantului o
numesc "Prea Fericita", si toate Puterile ceresti ii slujesc. Pe aceasta Maica a sa Domnul ne-a dat-o pentru
ocrotirea si ajutorul nostru.
Nimic nu e mai bun decat a trai in smerenie si iubire. Atunci sufletul cunoste o adanca pace si nu
incearca sa se ridice deasupra aproapelui sau. Daca iubim pe vrajmasii nostri, mandria nu va mai avea loc
in sufletul nostru, caci iubirea lui Hristos nu cauta sa stapaneasca. Mandria mistuie ca un foc tot ce e bun,
dar smerenia lui Hristos e de netalcuit si nesfarsit de dulce. Daca oamenii ar sti aceasta, tot pamantul s-ar
stradui sa castige aceasta stiinta. Zi si noapte ma nevoiesc pentru ea, dar nu ajung sa o stapanesc. Sufletul
meu se gandeste mereu: n-am atins inca ceea ce caut si nu ma pot resemna cu aceasta. De aceea va cer cu
smerenie, fratilor care cunoasteti iubirea lui Hristos, rugati-va pentru mine ca sa fiu izbavit de duhul
mandriei si smerenia lui Hristos sa se salasluiasca intru mine.
Exista multe feluri de smerenie. Unul e ascultator si-si face reprosuri siesi in toate; si aceasta e
smerenie. Un altul se caieste pentru pacatele sale si se socoteste un nemernic inaintea lui Dumnezeu; si
aceasta e smerenie. Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant; cunoasterea si
gustul ei sunt diferite.
Cand, in Duhul Sfant, sufletul vede cat de bland si smerit e Domnul, se smereste pe sine pana la
capat. Aceasta smerenie e cu totul deosebita si nimeni nu o poate talcui in cuvinte. Daca oamenii ar sti
prin Duhul Sfant ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu totii: bogatii ar dispretui bogatiile lor, savantii
stiinta lor, ocarmuitorii, puterea si vaza lor. Toti ar trai intr-o pace adanca si in iubire, si o mare bucurie ar
domni pe pamant.
Cand sufletul se preda voii lui Dumnezeu, mintea e plina de El si sta inaintea lui Dumnezeu in
rugaciune curata.
O, Doamne, invata-ne prin Duhul Sfant sa fim ascultatori si infranati. Da-ne duhul pocaintei lui
Adam, da-ne sa ne plangem pacatele noastre. Da-ne sa Te slavim si sa-ti multumim vesnic. Tu ne-ai dat
Prea Curatul Tau Trup si Sange ca sa traim vesnic impreuna cu Tine si sa fim acolo unde locuiesti Tu,
vazand Slava Ta (Ioan 6,53-58;17,24).
Doamne, da tuturor popoarelor pamantului sa stie ce viata minunata dai Tu celor ce cred intru Tine.

Sfntul Siluan Athonitul, ntre iadul dezndejdii i iadul smereniei.

..........................................................................................................................................................................

10