Cartea care mi-a dat aripi

In opinia mea, cea mai captivanta carte pe care am citit-o este Darul lui Jonasde Lois Lowry.
Aceasta carte mi-a dat aripi prin intorsatura de situatie care se petrece, in final. La inceput lumea
in care treaieste Jonas pare a fi perfecta: toata lumea cunoaste pe toata lumea, nu exista pericole,
regulile sunt respectate cu strictete, fiecare familie poate primi doar 2 copi de sexe diferite, nu ai
voie sa ai o bicicleta pana la varsta de 9 ani si multe altele. Copii sunt impartiti pe grupe dupa
varste, cei care au 11 ani se numesc unspeari , cei care au 12 ani se numesc doispeari, dupa
ce implinesti 12 ani, varsta nu prea mai conteaza, iar multi adulti nici nu stiu cati ani au. La
ceremonia doispearilor fiecarui copil i s-a atribuit o insarcinare aleasa de un consiliu format de
cele mai intelepte si batrane persoane din comunitatea lor. Jonas primeste insarcinarea de
Primitor, el va trebui sa primesaca toate amintirile de la Primitorul dinaintea sa, pe care el il
numeste Daruitorul.
La inceput Daruitorul ii da amintiri frumoase cu oceanul, cladura, dar dupa o perioada incepe sa
ii dea si amintiri neplacute, incepand cu frigul si continuand cu razboiul, durerea. Jonas afla ca
dincolo de gardurile comunitatii in care el traieste nu este totul chiar asa frumos. Tatal sau
lucreaza la maternitatea comunitatii, iar intr-o seara se intoarce cu un mic copilas care nu se
comporta si nu creste la fel ca si ceilalti copii. Jonas se ataseaza de micul vizitator.
Intr-o seara tatal lui Jonas se intoarce de la maternitate foarte suparat, familia afla ca bebelusul
va pi pus pe liber. Numai cei de la maternitate stiau ce inseamna asta, desigur, ei si Primitorul.
Jonas doreste sa afle ce inseamna acest lucru, iar cu op seara inainte de ceremonia de punere pe
liber se duce la Daruitor si ii cere sa impartaseasca cu el aceasta amintire. Jonas afla ca punerea
pe liber este defapt uciderea cu o injectie. El hotaraste ca in acea seara sa fuga de acasa cu
bebelusul. Reuseste sa iasa din comunitatea, dar toata lumea ii cauta. In final se indeparteaza
destul de mult de comunitatea lor si ajung intr-un sat. Este iarna si acolo ninge. Un peisaj
minunat pe care Jonas il intalnise pana atunci doar in amintirile primite. Aici cartea se sfarseste,
iautoarea lasanadu-ne sa ne construim finalul. Al meu este unul fericit, cei doi copii isi gasesc
adapost la o familie fara copii, care ii va adopta si vor trai o viata normala.
Aceasta carte m-a impresionat foarte mult, iar asemeni lui Jonas vreau sa fac ceva ce sa schimbe
viata cuiva. Am invatat ca nu totul este ceea ce pare si ca nu orice persoana poate face ceva
special, ce sa schimbe ceva in viata sa si a altor persoane.
Saioc Carmen Anamaria
Liceul Teoretic Grigore MoisilTulcea
Clasa a XI-a F