hiperkinetica cu deficit de atentie" (THDA), este un termen ce provine din
clasificarea Americana DSM IV TR. Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este caracterizata prin exces de activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces. ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei combinatii intre hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie). Durata acestei tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate in cele de inatentie si cele de hiperactivitate / impulsivitate. Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :
nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din
neglijenta la efectuarea temelor scolare, la serviciu sau acasa nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi
termine temele, sarcinile casnice sau obligatiile de la locul de munca,
desi intelege instructiunile si nu este opozitionist nu poate organiza sarcini sau activitati adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care
necesita un efort mintal sustinut
foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa,
rechizite ) este usor de distras de stimuli fara importanta uita frecvent Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :
se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele
se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau, in cazul adolescentilor, manifesta neliniste are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor vorbeste excesiv de mult
Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :
"tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet
formulate nu isi asteapta randul intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu : scoala sau serviciu si acasa). Epidemiologie ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa crescand de la an la an, mai mult de jumatate ramanand nediagnosticati. Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete fiind constanta pe grupe de varsta. Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 % iar cel combinat circa 80 % din totalul cazurilor. Cauzele ADHD-ului :
genetice - aproximativ 80 % din cazuri
afectarea cerebrala (leziuni dobandite)- are o pondere de 20 % ambele cauze factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic de crestere, pot duce la aparitia ADHD In marea majoritate a cazurilor tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite. Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala. S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina, serotonina, noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos). Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile de somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool si droguri, frici, simptome asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.
imbunatatirea relatiilor sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament medicamentos, regim alimentar adecvat. Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv(metoda jetoanelor). Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor. Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.