Formarea Pentru Psihoterapie

FORMAREA PENTRU PSIHOTERAPIE
Jesse D. Geller John C. Norcross David E. Orlinsky

Formarea pentru psihoterapie
Perspective ale pacientului si , ale clinicianului
Traducere din limba' engleza de Tatiana Clara Ilie
A
TReI
Editori:
I
$IL VIU DRAGOMIR VAsiLE DEM. ZAMFIRESCU Director ed~torial: MAGDALENA MARCULESCU
I
Coperta colectiei: FABER STUDIO (r:;ilvia Olteanu;;i Dinu Dumbravician)
I
Director productie: CRlStIAN CLAUDIU COBAN
I
Dtp: OFELIA COSMAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei GELLER, JESSE D~ psihoterapie: F
ormarea penttfu perspective ale
pacientului si ale cFnicianului / Jesse D. Geller, John C. Norcross, David E. pr
linsky ; trad.: Tatiana Clara Ilie. ISBN 978-973-717-210-8 1. Norcoss,JohnC. II.
Orlinsky, David . Bucure;;ti : Editura fr. ei, 2008 III. Ilie, Tatiana Clara (t
rad.) 615.851
Aceast~ carte a fost tradusa dupa: The Psyehofherapist's Own Psyehotherapy,
2rS c.by Norcross, Oxford University David E. Orlinsky, Press, Ine. 2005 Jesse C
opyright D. Geller, JOj Copyrrght Editura Trei, 2008, Ci .27-0490, Bucure;;ti pe
nt1i~ editia n limba romna Tel.VFax: +4 021 300 60 90 e-maill: comenzi@edituratreL
ro www.edituratreLro
I
lSr
978-973-707-210-8
Cuprins
~~~~~~;~~~;i'::::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::: ::: :::::::::::::: ::1:::
::::::::::::
1.
::::: ::::: :::::::::: :::::::: :::::
::1~
PG~~~:~~ ~;~~;~t~~S~~~~;~~~'~~';i'D~~i'd'k'6~~~k~)""""'"''''' 15
29
Partea de 1. Terapia n cadrul dtferitelor orientari teoretice 2. Analiza formare
terapeutu1ui n modelul clasic freudi~ (Richard Lasky)
3. Rolul terapiei personale n formarea analistVIui jungian (Thomas B. Kirsch) 4.
Terapia personala si dezvoltarea n terapiilel experiential-umaniste (Robert Ellio
t si Thea Partyka)
.43
51
5. T;::f~~f:~:~l~l~ .~ ..~~~.~~~~ (Anton-Rupert Laireiter si Ulrike Willutzkil
.~~~~~~.~~.~~~ :.~~~.~:~ :.~
60 72 pacient
pacienti
6.
R~~[iE~~af:=a.~ .. t~~.~~i~i.r.~~~~l~.~~~i~I~ .. t~~~r..~.~~.~~
Partea a II-a. Terapeutul[a Experiente personale: Marturii ale rapeufilor
7. Experienta mea n Fairbaim si W~cott: rezultatul atins n analiza terapia cu psih
analitica? (Harry Guntrip)
1
Ct de complet este87
8. Experientele mele ca pacient n cinci psihot~rapii psihanalitice (Jesse D. Gell
er)
110
9. E;~:~~:~:l~a~o~:~~~!:~~~~~~~ (Windy Dryden)
.. ~~ ..
~~.~r~~~~~.~ .. ~
132
10. Eul si Sinele: Reminiscentelale terapiei existential-umaniste

153
(Bayan Wittine) (Clara E. Hill)
11. Rolul terapiei individuale 1'imaritale n dezvoltarea mea 172
12.
~:~t~:~; J:~::~::. ~.~~~I .. ~~~:~~~. ~~~~.~ .. ~~~~~~~ ~.~~~~
(William M. Pinsof) .
193 215
Rezultate ale cerce Iarii. Beneftcierea de terapie personala 13. Prevalenta si p
arametrii te~apiei personale n Statele Unite
(John C. Norcross si James
F' Guy)
(David E. Orlinsky, M. HeI e R~nnestad, Ulrike Willutki, Hadas Network)
14. Wiseman, Jean-Fran<;;oisBo ermans si SPR Collaborative Research
~:7:;~:~. :.~. ~.~~~~~~~~.~~j~'.~~~~~. ~.~.~~~~.~~.~.~. ~.~~.~~~. :.~. ~~~~ .. ~
~~:~
~.~~~~~~~~.: ..~~.~~~~~~.~~.~ ..~~~~~~.:.~ Connor) (John C. Norcross si Kelly
.229
15. ;:::r:~~e~a:~~~~~~l~:r.~t~.
248
16.
17. Rezultate si impacturi ale }fsihoterapiei psihoterapeutului:
t ~:l:~~:l~ .~~~~~.~~~~.~~.~~.~~
(John C. Norcross si Henrz Grunebaum)
.~11' ~.~.~~~.~~~~ :~~~~..~~~.~ ~~~ :~~~~.: ..~. ~~.~~~~~~~ .... 259
Analiza de
(~:~:~r~.6~i~;k~: i~~'CJN~~'~;~;~~"~i' H~i~~ 'R~~~'~~~'d'~i"'" 275
Hadas Wiseman)
E xpenente persona
I
Partea a III-a. Terapeutul terapeutului
II MV
(Emanuel Berman)
19. psihoterapeutilor 18. Tratarea Despre analiza colegilor
(1'
l
I
'1
'1
arturu a e terapeutl ar terapeutl ar
(Judith S. Beck si Andrew
ce.
rin terapie cognitiva cluznd candidatii n formare) Butler)
325 301
20. Terapie feminista cu terapJuti: Terapia egalitara si altele (Laura S. Brown)
338
m m.m .3S8 21. Ascultndu-l pe cel care asculta: O abordaj'e e

~~~t~:~~i s?;!:~o;e~~~:;'!e~;~i) ..........
(Harry
J.
Aponte) 377
22. Conducerea terapIeI mantale ~I de farmhe [U terapeutl.. (Philip Lichtenberg)
perspectiva a terapeutuluiperturbati formator ~i a "1[ indecatorilor raniti" 24
. O Tratarea psihoterapeutilor (Gary R. Schoener)
23. Terapie de grup pentru terapeutii din cadrrl formarii n terapia Gesta1t:
389 .409
Rezultate ale cercetarii: Acordarea de terapie personala altor terapeuti
25. ~~:~;~~. ~~.~~.~~. ~~~.~~~~~:~ .~.~~~~~~.~.~~~~. (Jesse D. Geller, John C. N
orcross ~i David lE. Orlinsky)
r.. ~~.~~~~~~~ .~ ..
~~~.~.~~~~~35 .460 Perspective .479
26. Analizele de formare: Consideratii istorice I~icercetare empirica (Rebecca C
. Curtis ~i Mazia Qaiser) 27. de Limite ~i intemalizare n psihoterapia psihpterap
eutilor: cercetare ~i perspective clinice ..l (Jesse D. Geller)
Epi~~fh;:e~a~:~~~~~;~:S~:~~~.~' .. (David E. Orlinsky, Jesse D. Geller ~iJohn An
exa. Ghid pentru elaborarea marturiilor
~~~~.~~~.~~t.~~~. ~.~~~~~~~~~ :.~ ..
509
q::.
Norcross)
..l
521
Prelata ,
Mai mult de trei sferturi dintre profesidnistii n sanatatea mintala au psihoterap
eutii trecut prin psihoterapie sunt probabil personala consu~~torii cel puM o da
ta. cei Proportional mai numerosi vorbind, de psihoterapie experienta n de tratam
entul lunga durata. personal Multi a fos~ tejapeuti singura relateaza influenta
ca majora propria n dezvoltarea lor profesionala. Mai mult tlect att, cercetarile i
ndica faptul ca identificarile cu propriii terapeJti sunt o cheie determinanta a
modului n care terapeutii n formare n~eleg si aplica principiile terapeutice. Cu t
oate acestea, pna de curnd s-a ac rdat putina atentie din punct de vedere profesio
nal terapiei persoanale a terapeutului, iar cercetarile n domeniu au avut un cara
cter empiric si fost restrnse. n consecinta, cunostintele obtinute nu au fost orga
nizate astfel nct sa permita accesul la ceea ce se cunoaste despre psihoterapia cu
profesionistii n domeniul sanatatii mintale si la ce anume ndr a munca "terapeuti
lor terapeutilor". Chiar si mai putin s-a publ cat despre conducerea tratamentul
ui cu colegi terapeuti sau despre legaturile dintre beneficierea si conducerea p
sihoterapiei. Tabuul privi or la o examinare deschisa a
I
de ngrijorator . pr.opriului psihoterapeutului jste scopuri pe ct de revelator, Pr
imul pe att Aceasta tratament carte este al menita sa atinga d01!1a principale. c
u psihoterapeuti. doileacunostintele scop, legat 11cumulatedespre de primul, est
e de a oferi o este de a sintetiza si Al a explica psihoterapia care trateaza co
legi terapeuti, ct si acelor c .cieni care cauta ei, la rndul lor, tratament person
al. asistenta, testata clinic si fundamentata efiric, att psihoterapeutilor n acea
sta privinta, audienta urmarita ~entru aceasta carte este larga si diversa. Cart
ea are ca scop un tratamept referinta pentru clinicienii din toate profesiile si
indiferent de co1vingere. ,Este, de asemenea, destinata studentilor care au n ve
dere salj. sunt deja implicati n terapie
10
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
personala, clinicienilor cu experienta care se ntorc la analiza personala si prof
esorilor care sunt responsabili pentru formarea viitorilor terapeuti. Cei care n
u au cunostinte de specialitate n acest domeniu, dar sunt curiosi de mersul inter
n al profesiei noastre, o vor gasi o lucrare interesanta.
Structura cartii, Acest volum aduce la un loc experientele personale, rezultatel
e cercetarilor si cunostintele clinice din perspectiva "ambelor parti ale canape
lei". Din dorinta de claritate, cartea trateaza separat beneficierea de psihoter
apie si conducerea acesteia. Aceasta abordare ne permite sa mbratisam att perspect
iva pacientului, ct si pe cea a terapeutului, spre deosebire de scrierile anterio
are, care trateaza o singura perspectiva. Formarea pentru psihoterapie este inte
gratoare si n alt sens. Multiplicitatea orientarilor teoretice este evidenta prin
contributiile coeditorilor, colaboratorilor si prin continutul capitolelor. Att
pacientii, ct si clinicienii acopera un vast teritoriu teoretic. Diversitatea ide
ologica este omniprezenta. Cartea este mpartita n patru sectiuni: Terapia terapeut
ilor n cadrul diferitelor orientari teoretice; Terapeutul ca pacient; Terapeutul
terapeutului; Epilog. Partea 1 prezinta spectrul perspectivelor teoretice care a
u creat diferitele atitudini profesionale privind terapia personala. Aceasta con
sta n cinci eseuri despre diverse orientari teoretice care au dirijat practica ps
ihoterapiei cu psihoterapeuti. Partea a II-a nfatiseaza experientele unor distins
i psihoterapeuti care au trecut prin psihoterapie. Sase relatari de prima mna ale
terapeutilor-pacienti sunt urmate de cinci analize ale cercetarilor experientel
or de terapie personala. n aceasta parte si n cea care i urmeaza, cartea trece de l
a cunostintele personale prin cercetare sistemica spre cunostintele clinice. Ace
asta structura reflecta felul n care cunostintele despre terapia personala au evo
luat de la cunostinte tacite via participare activa si ndrumare a terapiei person
ale, prin cercetare empirica, si napoi nspre cunostintele clinice. n cea mai buna t
raditie a savantului practicant, relatarile la persoana 1 sunt mbinate cu date di
n cercetari contemporane cu privire la psihoterapia psihoterapeutului. Toate cap
itolele autobiografice din partea a II-a au fost scrise n exclusivitate pentru ac
easta carte, cu o exceptie - relatarea lui Guntrip privitoare la analizele cu Fa
irbairn si Winnicott. Aceasta reprezinta un exemplu
Formarea pentru psihqterapie

11
sugestiv de cum se poate scrie pe un ton savrt si, n acelasi timp, personal despr
e legatura dintre beneficierea de terarie personala, selectarea unei orientari t
eoretice si dezvoltarea unui stil PFrsonal de a conduce terapia. Partea a III-a n
dreapta atentia catre ter9-peutul terapeutului, din nou att prin prisma experient
ei ctteo~etice si ~ analizelor de cercetare. Sapte colegi reprezentnd diversepract
ice, orientari si mpartasesc lectiile, greselile si recomandarile n tratarea colegf
lor profesionisti n sanatatea mintala. Urmatoarele trei capitole sunt a1alize de
cercetare, redactate de mai multi specialisti, asupra cercetarilo~ existente des
pre conducerea mandat n mod special pentru aceasta ca te, cu privire la experient
ele terapeutilor n tratarea colegilor clinicieni terapiei personale. Capitolul al
25-lea ex~une un studiu novator, courmat un ghid comun n pregatirea capitol lor
psihobiografice. Ghidul a (1) sa ofere continui ate ntre capitolele cartii; (2)au
sa fost foITIlulatasfel nct Att colaboratorii terapeuti-clienti, ct ;i terapeuti ai
terapeutilor permita convergenta ntre relatarile la prEa persoana si urmatoarele
capitole orientate pe cercetare si (3) sa per~ta analize ntre experientele laudat
ive ale terapeuti10r care cnduc terapiicomparative personale (partea a III-a)si a
le celor care beneficiaza de acestea (partea a IT-a). Principiile pentru Epilogu
l eforturile de ~.tintetiza relatarile de prezinta prima mna sunt noastre reprodu
se anexa. cunostintele colective gasite n acest volum si de a avansa ultirra inte
grare a perspectivelor experientiale, teoretice si de cercetare asu~ra psihotera
piei terapeutilor. Asa cum reiese n mod evident din structuja cartii, ncercam sa i
ntegram experientele si legaturile dintre a fi terap~ut-pacient si a fi terapeut
ul unui terapeut.
4
Multumiri
. Dorim sa i multumim lui Joan Bossert editorul nostru de la Oxford University Pr
ess, pentru exceptionalul au sfat si pentru rabdarea neobosita de a vedea acest
proiect dus la bun sfrsit. Atunci cnd este vorba de editarea unei carti voluminoas
e se poate observa ca muzele nu sunt ntotdeauna pe faza. Suntem recun scatori col
aboratorilor acestei carti pentru faptul de a-si fi gasit timp n rogramullor ncarc
at pentru a-si scrie capitolele si, de asemenea, p ntru bunavointa de a trata su
gestiile noastre editoriale la modul serio . O multumire speciala merita a fi ad
usa acelor autori care au acceptat rovocarea de a scrie despre experientele lor
de viata att de personal .
I
12
Jesse Geller ramne ndatorat urmatoarelor persoane pentru ajutorul de toate feluril
e: Ruth Geller, Kenneth Pope si Edie Wolkovitz. Fiecare dintre ei a avut contrib
utii care au fost cruciale si bine venite. Eseul Guntrip a fost reeditat cu perm
isiunea binevoitoare a International Review
of Psychoanalysis.
John Norcross multumeste cu recunostinta pentru colaborarea privind cercetarea l
ui Elizabeth Kurzawa, pentru suportul acordat de University of Scranton si asist
entei la redactare a Melissei Hedges si a .lui Dennis Reidy. Ca ntotdeauna, el pr
etuieste toleranta familiei sale iubitoare fata de angajamentele legate de scrie
rile sale. David Orlinsky ~ultumeste coeditorilor sai, Jesse Geller si John Norc
ross; prietenilor si colegilor sai din SPR Collaborative Research Network (n mod
special, dar nu numai, profesorului M. Helge R16nnestad,dr. Hadas Wiseman si dr.
Ulrike Willutzki) si, ca ntotdeauna, sotiei sale, Marcia Bourland. Jesse D. Gell
er - New Haven, Connecticut John C. Norcross - Clarks Summit, Pennsylvania David
E. Orlinsky - Chicago, Illinois
Colaboratori HARRY J. APONTE, Programul de Terapie de Familie si de Cuplu, Unive

rsitatea Drexel, Philadelphia, Pennsylvania JUDITH S. BECK, Institutul Beck pent
ru Terapie Cognitiva si Cercetare, Departamentul de Psihiatrie, Universitate a d
in Pennsylvania, Philadelphia, Pennsylvania EMANUEL BERMAN, Departamentul de Psi
hologie, Universitatea din Haifa, Israel, Institutul Psihanalitic Israelian, Hai
fa, Israel JEAN-FRANc;OIS BATERMANS, Facultatea de Psihologie, Centrul de ndrumar
e din Louvain-la-Neuve, Bruxelles, Belgia LAURA S. BROWN, Departamentul de Psiho
logie, Universitate a Argosy, Seattle, Washington JAMES F.T. BUGENTAL, Facultate
a Clinica Emeritus, Universitate a de Medicina Stanford, Stanford, California AN
DREW C. BUTLER, Institutul Beck pentru Terapie Cognitiva si Cercetare, Departame
ntul de Psihiatrie, Universitarea din Pennsylvania, Philadelphia, Pennsylvania K
ELLY A. CONNOR, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Scranton, Scranto
n, Pennsylvania REBECCA C. CURTIS, Departamentul de Psihologie, Institutul Derne
r de Studii Psihologice Avansate, Universitatea Adelphi, Garden City, . New York
WINDY DRYDEN, Departamentul de Psihologie, Colegiul Goldsmiths, Londra, Anglia
ROBERT ELLIOT, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Toledo, Toledo, Oh
io JESSE D. GELLER, Departamentul de Psihiatrie, Spitalul Cambridge, Cambridge,
Massachusetts HARRY GUNTRIP, decedat JAMES D. GUY, Institutul Headington, Pasade
na, California
14
MYRTLE HEERY, Departamentul de Psihologie, Universitatea de Stat Sonoma, Rohnert
Park, California CLARA E. HILL, Departamentul de Psihologie, Universitatea din
Maryland, College Park, Maryland THOMAS B. KIRSCH, Institutul Ce. Jung, San Fran
cisco, California ANTON-RUPERT LAIREITER, Centrul de Psihologie Clinica, Psihote
rapie si Psihologia Sanatatii, Institutul de Psihologie, Universitatea din Salzb
urg,-Salzburg, Austria . RICHARD LASKY,Programul Postdoctoral n Psihanaliza al Un
iversitatii New York, Institutul pentru Formare Psihanalitica si Cercetare, New
York, New York JAY LEBOW, InstitutUl de Familie din cadrul Universitatii Northwe
stern, Universitatea Northwestern, Evanston, Illinois PHILIP LICHTENBERG, Instit
utul Postuniversitar de Asistenta Sociala si Cercetare Sociala, Institutul de Te
rapie Gestalt din Philadelphia, Bryn Mawr, Pennsylvania JOHN C NORCROSS, Departa
mentul de Psihologie, Universitate a din Scranton, Scranton, Pennsylvania DAVID
E. ORLINSKY, Departamentul de Psihologie, Universitate a din Chicago, Chicago, I
llinois RHEA PARTYKA, Departamentul de Psihologie, Universitatea din Toledo, Tol
edo, Ohio WILLIAM M. PINSOF, Institutul de Familie n cadrul Universitatii Northwe
stern, Centrul pentru studii psihologice si de familie aplica te, Universitate a
Northwestern, Evanston, Illinois MAZIA QAISER, Institutul Derner de Studii Psih
ologice Avansate, Universitatea Adelphi, Garden City, New York M. HELGE R~nnesta
d, Departamentul de Psihologie, Universitate a din Oslo, Oslo, Norvegia GARY R.
SCHOENER, Centrul de Consiliere, Minneapolis, Minnesota ULRIKE WILLUTZKI, Depart
amentul de Psihologie, Universitatea Ruhr, Bochum, Germania HADAS WISEMAN, Facul
tatea de Educatie, Universitatea din Haifa, Haifa, Israel BRYAN WITTINE, Institu
tul Ce. Jung, San Francisco, California
Capitolul 1
Problema terapiei personale de Jesse D. Geller, John C. Norcrosslt;iDavid E. Orl
insky
Tratamentul personal pentru psihoterap'1euti - beneficierea de acesta, recomanda
rea si conducerea lui - se s~tueaza la baza profesiei de psihoterapeut. Terapia
personala sau anal,'za se afla, n multe privinte, n centrul universului sanatatii
mintale. ormarea noastra, identitatea noastra si mbunatatirea de sine gravitea a n
jurul epicentrului experientei terapiei personale. n lucrarea clas ca Public and
Priva te Lives of Psychotherapists (Viata publica ~i privata a p ihoterapeutilo
rJ, Henry, Sims sugereaza cu putere faptul ca psihoterapia' dividuala nu servest
e numai ca un punct central pentru programele de formare profesionala, ci si Spr
ay 14) au Jlfond, marturiile functioneaza cap. esenta a concluzionat: identitati
i ionale n domeniulacumulate sanatatii , (1973, , profe , mintale". Vasta majorit
ate a profesionistilor din domeniul sanatatii mintale, independent sau profesion
al, au beneficitt de tratament personal, de regula, n cteva ocazii (vezi capitolel
e 13 pi 14). yolumul coplesitor de marturii, cu exceptia efectelor neconcluderte
n rezultatele pacientilor, p~utii care au beneficiat de terapie au dez aluit ca
au avut parte de cel putin o experienta care sa le fi adus un be eficiu major, d
aca nu foarte mare, sieficacitate 78% relateaza ca terapia a avut o puternica po
zitiva sustine a tratamentului persont,ll. Cel putininfluenta 85% dintre teran de
zvoltarea lor profesionala (capitolul 7). n acelasi timp, aproximativ trei sfertu
ri intre psihoterapeuti au tratat un coleg psihoterapeut sau un psihoterap ut n f
ormare (vezi capitolul 25). Mai mult dect att, un numar semni icativ de clinicieni
ocupa un statut special cunoscut ca "terapeut al tera eutilor" (Norcross, Gelle
r si Kurzawa, 2000), o pozitie care ofera re ompense unice si satisfactii profun
de. Riscul aferent atrage dupa sine qnxietati de evaluare crescute,
16
JD. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
limite echivoce, precum ~i ericolul de a ~i transforma terapeutii-clienti avea te
ndinta de a le superviza terapiile n discipoli sau chiar de (capitolele 26 ~i 27)
. Poate n ca cle mai citate spnt ~iproblemele - avndu-~i originea "concordanta" fau
satisfactiile "potrivirea" - cu terapeutul. Dupa autorii no~tri, bazele unei po
triviri benefice par a se fundamenta pe mplinirea folosofii profesionale corn ati
bile (Geller, captitolul 8), valori cultqrale 20) ~icongruenta a dinamicilor ~i
sociale convergente (Bro n, capitolul 1~1ate de rol (Dryden, capitolul 9), stilu
ri ~i reciproca a a~teptarilor de personalitate (Berman, aapitolul18; Lichtenber
g, capitolul 23; Lasky, capitolul 2).. Psihoterapeutii nu beneficiaza de formare
extinsa ~i de experienta
I
supervizata lucrul cu terafeutii-pacienti, a~acum se ntmpla cu celelalte "tipuri"
de n pacienti. De faRt, terapeutii beneficiaza, n mod obi~nuit, de o formare sumar
a de condacere a psihoterapiei cu colegi psihoterapeuti. n multe (poate cele mai
clulte) dintre situatii, singura formare de care formare, de regula, nu pun a di
spozitie ghiduri de proceduri terapeuti10r lor, care lucreaza cu terap utii n for
mare, ~i monitorizeaza insuficient, terapeutii beneficiaza este :{eea de a fi fo
st pacienti ei ~i~i. Institutiile de daca nu chiar deloc, relati e instituite ast
fel. Mai mult dect att, o alta problema care se ive~te ~s~ecea a lipsei unei organ
izari a cuno~tintelor din ceea ce fac terapeutii a ci cnd pacientul este terapeut
este postularea care sa ndrume munca ter~' eutului terapeutului. n consecinta, pa
rte pe baza unor presupuneri esistematizate, de cele mai multe mare ori neverbal
izate, despre asemanarilJ ~ideosebirile dintre psihoterapia terapeuti10r ~ipsiho
terapiile oferite altdr "tipuri" de pacienti. Nu exista un raspuns s~plu la ntreb
area: Ce deosebe~te psihoterapia terapeutilor-pacienti de psfuoterapia pacientil
or nonterapeuti? A~a cum importante. De exemplu, ste de la sine nteles ca situati
ile ntlnite n psihoterapia profesioni~till r n sanatatea mintala sunt potential dife
rite reiese din cartea de fata, eX1;tasimilitudini profunde, precum ~idiferente
de cele ntlnite n Cu tratamyntul persoaneloraucare nu variate sunt speciali~ti n san
atatea mintala. toate ca terapeutii opinii n ceea ce prive~te la scara larga impo
rtanta referitor pela ca~e faftul o acorda ca exista acestor o nevoie diferente,
reala ~iclara exista un de acord a face mai cuprinzatoare ntelegerea noastra asu
pra provocarilor terapeutice care sunt mai mult sau mJi putin specifice tratamen
tului psihologic al pacientilor, care sunt ~iei 15 rndullor terapeuti sau terapeu
ti n formare. A~a cum teoretice, a fost mention~t n prefata, aceasta carte aduce mp
reuna perspective clinic~,deja experimentale ~ide cercetare pentru a pune

17
n lumina ntrebarea: Ce reliefeaza psihoterapia pacientilor care sunt ei nsisi terap
euti sau terapeuti n formare? Acest scurt capitol prezinta "problema terapiei per
sonale". n mod
I
o definitie de lucru a terapiei personale, i vom urmari evolutia si vom evident,
multiplele vom revedea ntreaga structura~' tegrativa a cartii, vom oferi revedea
si totusi singurul scop luri).
Structura integrativa
structurat ac~asta carternd, ntr-o ma1era integrativa, n terapeutii cel putin treiA
m moduri distincte. In primul cartea .re preocupa att de conduc (partea a III-a).
Literatura de cerc tare si relatarile terapeutilor terapeutilor demonstreaza nse
mnatate a d recta a unora pentru ceilalti. n al doilea rnd, n ambele parti ale car
ii, a II-a si a III-a, mbinam care beneficiaza de terapie personala (par~ea a IIa), ct si de cei care o experientele personale cu rezultatele cercetrrilor. Persp
ectivele narative si empirice nu au interactionat profitabil atunci cnd s-a pus p
roblema psihoterapiei terapeutilor. Doar atunci cnJ experientele clinice si cerce
tarile empirice se afla ntr-un dialog str~ se poate nregistra un real progres n ntel
egerea schimbarii terapeutt.ce. A treia structura integrativa a cartii rerecta nt
elesul traditional al orientari integrarii teoretice psihoterapeutice: (Norcross
si sinteza Goldfried, a diferite sau 2y,05).sisteme Autorii psihologice din ace
st volum au fost practicii alesi astfel nct Partea sa reprezinte traditii teoretic
e diferite care teradau forma clinice. 1 este dedic~ta n totalitate terapiei peut
ului n diferite orientari teoretice.
Definirea terapiei personale
n aceasta carte, terapia personala este ruil termen din largdomeniul si generic s
anacare cuprinde tratamentul psihologic al profesibnistilor tatii mintale (sau a
l celor n formare) prin brientari teoretice si formate siuni de terapie de grup p
entru un absolve t de asistenta sociala, un an terapeutice diferite. Terapia per
sonala po~lte astfel sa se refere la 12 sepsihoterapie individuala intensa pentr
u un .centiat n psihologie. n orice caz, rezervam termenul de analiza de form re p
entru cazuri specifice de de terapie de cuplu pentrucerinta un rezident A~1pSihi
atrie trei ani de de psihanaliza individuala, n cazul absolvirii sau unuila insti
tut
18
dedicat astfel cazului specia de analiza de formare (capitolul 2). nvatamnt dolten
iUI Un ntreg capitol va }a fi n ceea cesuperior priveste n accep ,iunea psihanalize
i. noastra, terapia personala se refera majoritatea tarilor europene se pretinde
n mod obligatoriu un anumit numar de ore Adeterapiefie pee;sonala pentru a fi ac
reditat sau licentiat n tratamentul psihologic voluntar, fie ca urmare a unei cer
inte. In psihoterapie. In Statele Unite, dimpotriva, doar institutele de formare
personala. analitica si alte cteva progrl'lme pentru absolventi cer un curs de te
rapie
Evolutia terapiei person,le n domeniul practicii psihoterapiei s-au schimbat mult
e de cnd au
dintre ideile de baza ale lui reud continua sa si manifeste o influenta fost conc
epute teoria si psihanalitica. Cu toate acestea, doua puternica n modurile n metOd
a ca e terapia este practicata si terapeutii sunt formati. De la nceput, Fre~d a
sugerat ca terapia persoanala este cea mai profunda si mai riguroa~a parte a ret
oric educatiei clinice a unei persoane. Freud (1937/1964, p. 246) ntreaba n Analys
is Terminable and posibil ca saracul nenorocit s v dobndeasca acele calificari id
eale de care va avea nevoie n profesia s ? Raspunsul este: n propria analiza, prin
Interminable (Analiza termina~ila pi interminabila): "Dar unde si cum este care
ncepe pregatirea pentri activitatea sa viitoare".
Oricine este familiarizat u natura nevrozei nu va fi uimit sa auda ca,
Freud (1926, a aVltste acelasi lucru n minte cnd o a analiza scris: indiferent dac
ap. o 126) persoana capabila sa duca la bunsi sfrsit
a altor persoane, poate sa
Sf
comporte ca orice alt muritor, dezvoltnd
investigatii cea mai puternica analitice. rezistent, Atuncilcnd atunci acest cnd l
ucru devine se ntmpla, el nsusi ni subiectul se aminteste unei nevroza si are radaci
nile n stratumul psihologic n care cunoasterea la nivel intelectual a analizei u a
patruns. o data n plus prOfunzimel mintii si nu ne surprinde sa vedem cum
O tema recurenta a aces lei carti este recunoasterea faptului ca este
Berman (capitolul 18), print e altii (de
usor1985; sa fii ntelept 1995 si mlatur
r, Gabbard, Kaslow, 1984), a observat ca
uterii fi desavrsirii profesionale sunt
'fl. nevoie de ajutor". Acesta este unul
pilda: Bridges, 1993; Fleischer si mai

pentru altii dect pentru tine nsuti. Wissle
terapeutii care sunt atasati de ideea p
amenintati de situatia dificila de "a ave
dintre
Formarea pentru psihoterapi~

19
conflictele de identitate si una dintre ranile narcisice de care psihoterapeutii
se pot lovi n tratamentul personal. Astfel de probleme sunt legate de dorinta de
a fi independenti, de cautarea perfectiunii si de adnca frica de a nu fi imposto
ri. Direct si indirect, toti terapeutii-pacienti au marturisit n aceasta carte ca
, indiferent de ct de bine au fost pregatiti intelectual pentru colaborare, "nu a
u rezistat sa nu reziste". Dryden (captitoluI9) si ncheie capitolul spunnd ca: "Nu
as fi un client usor pentru majoritatea terapeutilor. Am o idee clara despre cee
a ce mi este de ajutor si ceea ce nu mi este de ajutor si prefer sa ma ajut singur
, ceea ce face ca terapia sa fie o experienta problematica pentru mine, daca ace
a terapie nu se concentreaza n mod clar asupra ncurajarii de a ma ajuta singur". F
reud a recomandat, de asemenea, ntoarcerea n psihoterapie ca un mod de a alinare a
poverilor inerente practicii psihanalizei. Freud (1937/1964, p. 249) a propus c
a "fiecare psihanalist sa se supuna periodic -la intervale de 5 ani sau asa ceva
- analizei, din nou, fara sa se simta rusinat de a face un astfel de pas". Asa
cum reiese n mod clar din capitolele din partea 1,aceasta perspectiva este compat
ibila cu acelea ale altor scoli clasice de psihoterapie. Modelele existentiale,
umaniste, interpersonale, sistemice, relationale, printre altele, pledeaza pentr
u terapia personala ca parte importanta a faptului de a deveni psihoterapeut. n c
onsecinta, multe generatii de psihoterapeuti au trecut prin propria terapie pers
onala. Dintre acestia fac parte numerosi scriitori clinicieni care ar fi putut d
escrie interactiunile lor cu propriii terapeuti n moduri n care ar fi lamurit si c
larificat probleme la care suntem toti obligati sa ne gndim ca psihoterapeuti. nsa
, din motive cu siguranta complexe, foarte putini psihoterapeuti au descris ntr-u
n mod detaliat sJ specific experientele lor ca pacienti, la persoana 1.Aceasta p
rofesie a inclus rar autobiografia ca metodologie sau ca sursa de cunoastere. O
astfel de directie i-a de,terminat pe psihoterapeuti sa se ascunda sau sa nege p
erioada n care au fost ei nsisi pacienti, atunci cnd au folosit materi..al din tera
piile lor ca "dovada" n sprijinul convingerilor lor teoretice. Kohut este poate e
xemplul cel mai izbitor. S-a descoperit ca este posibil ca nsusi Kohut sa fi fost
pacientul despre care era vorba n faimosul sau articol"The Two Analyses of Mr. Z
." ("Cele doua analize ale domnului Z.") (Kohut, 1979), care a semnalat renuntar
ea la analiza clasica n favoarea psihologiei sinelui. Asa cum sugereaza cazurile
clinice, relatarile autobiografice legate de terapie nu sunt nici verificabile n
mod public, nici repetabile. Nu avem
20
J.D. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
tratamentul propriu ar fi ai corecte dect cele furnizate de ceilalti pacienti. Po
ate, mai mult ect n cazul altor persoane, terapeutii sunt constienti ca derelatari
le nestatornicia si natura nselatoare a amintirii (si uitarii). pretentia ps~oter
apeUtilor cu privire la experientele din Cu informatie toate acestea, legata de
relataril~ ceea c, este autobiografice "folositor" si constituie "daunator" o su
rsa n terapie. vitalaMai de mult dect att, prin faptJI ca am cerut autorilor sa si p
una anumite daca temele reflectate n c pitolele lor converg cu cele din rezultate
le cercetarilor. n acelasi timp, relataritor la bine si la rau,anexa), psihoterap
eutii experimenteaza ntrebari n cadrul (vezi am ncercat sa de terminamo presiune co
nsiderabila n a fi pacienti supusi, probabil mult mai mult dect cealalta categorie
de acienti. Pe de alta parte, potentiala presiune mpovaratoare de a izbn i este r
e simtita mult mai intens de terapeuti atunci cnd pacientul este unul dintre cole
gii lor. 1mboldurile motivationale ale acestor presiuni pot fi distinse n capitol
ele scrise de Aponte, Wittine, Geller, Hill si Ber an.
I
peutii-pacienti fara au sa faca apel la "deghizari (Berman, Psihoterapeutii eZit
rt totodata sa scrieradicale" despre lucrul cu capiteratoIul 18). Terapeutii ter
apelftilor o gama larga de explicatii pline de nteles si rationale de Fe nuau aro
ferit fi scris despre terapeutii-pacienti. Majoritatea au gravitat n dfspre j~rul
protejarii intimitatii. aupacient. spus ca Altii pare prea "personal" sa scrie
psihoterapeutii n Unii rol de au spus ca ar scrie num1i lucrari clinice sau teore
tice despre terapeutii-pacienti, ntr-un mold rezervat, general si abstract. Mult
mai multa atentie privinta cercetarii a fost dedicata formarii intelectuale si s
upervizariJ terapeutilor dect psihoterapiei terapeutir
conceptualizarea si cerceta ea psihoterapiei psihoterapeutilor, care s-au si mat
erializat n literatura de specialitate. Aceste investigatii s-au concentrat aproa
pe as 15 pra caracteristicilor terapeutului-pacient si lor-pacienti. Doarexlusiv
n Ulti;*.. ani s-au depus eforturi sistematice pentru experientelor acestuia n be
1[leficiereade terapie personala. Multe ntrebari raspuns importante sau legate ni
ci macar de psihd1terapia nu au fost ridicate psihoterapeutilor de cercetatorii
nu si-au empirici. gasit nca
Ce lipseste?
n aceasta privinta meita sa se specifice faptul ca doua ntrebari cruciale despre ps
ihoterapi~ psihoterapeutilor nu si-au gasit nca raspuns

21
pe si nici scurt, nu n aucartea fost ridicate de fata. ~e In primul cercetatorii
rnd,pr1cedenti. putem identifica Si noi le vom nici aminti macar un studiu de cer
cetare care sa atinga partea de logistica sau influenta Pur si simplu nu stim da
ca o plata redusa, lata integrala, nici un fel de plata sau plata din asigurari
influenteaza. ubstantial procesul si rezulstabilirii tarifului asupra ptsonal ps
ihoterapeutului. tatul psihoterapiei. Chiar tratamentului daca banii nu si au loc
ulalsau nsemnatate a n terapia personala, cu toate acestea, n mo~ evident, au o sem
nificatie pentru ambele parti - cea care cauta ter pia personala si cea care o a
corda. n al doilea rnd, se cunoaste relativ pu in despre stadiul de viata n care ps
ihoterapeutii cauta tratament per onaL Marturiile pacientilor psihoterapeuti, di
n partea a II-a, arata n cFI mai limpede mod ca tera~r
profesionale si personale; totusi, sunte departe de a avea studii sistematice le
gate de acest subiect. peutii au scopuri terapeutice diferite n PJeioade diferite
ale vietilor lor n discutarea propriei odisei a terapiei p1ersonale de-a lungul
carierei
n multe stadii diferite ale vietii mele. n ciud. unui curs al terapiei extins de l
ade nceputul carierei, serie ntreaga d diferite probleme pot sa se 45 de ani, Yalo
m o(2002, p. 42) sUblf:iaza: "Am intrat n terapie sale
iveasca diferite terapeuti1or-pacienti momente ale cicluluidin vi~tii" ngasesc or
iginal). Toaten relatarile acest(italicele volum si fundamentarea n nsusi contextul
lor de dezvolltare. Asa cum este prevazut sunt de teoria de multe dezvoltarii or
i legate adultului, de anxietatea motivele priyind caftarii abilitatile tratamen
tului lor de personal a trata pentru a preveni criza vrstei de mijloc. ill (capit
olul 11) s-a supus terapiei pentru a ajunge la o ntelegere cu ,erintele opuse ale
familiei si carierei. Pinsof (capitolul 12) s-a supus ter piei de cuplu pentru
a putea sarcinile asociate vrstei. Dryden (capitOllU'9) a cautat analiza jungiana
face fata presiunilor muncii sale si casatoriet si apoi a beneficiat de o cura
critice a dezvoltarii sale personale si profe ionale. Din punct de vedere de,ana
liza psihanalitica pentru indiVidUalifare, n timpul unei perioade normativ, terap
euttii cauta tratament persl nal, n medie, de doua sau crizelor de dezvoltare pro
pice. trei ori pe timpul perioadei carierei lor - si f' robabil pentru sau n timp
ul repetat, pe parcursul carierelor lor sust' concluzia lui Wiseman si (2001, p.
140): personala este perceputa nu numai ca Schetler Psihoterapeutii care "Terap
ia sunt interesati de ~,atamentul personal, n mod procesul o parte esentiala evol
utiv a de fazei de formare, cf jucnd un rol important n individualizare si ci n si
de~voltarea bilitatii de a utiliza
22
sinele pentru a obtine clipa de clipa o legatura autentica cu clientii". ntr-adev
ar, atia cum se analizeaza n capitolul 17, multe studii au demonstrat n mod consec
vent ca lectiile temeinice nvatate de catre clinicienii practicieni n timpul propr
iului tratament privesc importanta relatiei lor terapeutice tii pozitia centrala
a abilitati10r interpersonale de formare. Aceasta cont;tiinta sporita se poate
transforma n practica clinica, cel putin atia cum reiese di?- expunerile personal
e.
Scopurile aparente si scopul real al terapiei personale
Profesionititii n sanatatea mintala cauta psihoterapia n diferite perioade ale vie
tilor lor n scopuri diferite. n plus, atia cum vom clarifica n epilog, sustinatorii
diferitelor orientari teoretice acorda o valoare diferita scopurilor tii parame
trilor tratamentului personal. Aceste diferente clare tiipronuntate tind totutii
sa ascunda caracterul supracomun al scopului. Astfel, scopul tratamenului perso
nal al psihoterapeutului este de a transforma natura muncii ulterioare n cai care
sa i mareasca eficacitatea. Mecanismul actual al acestui proces este pe att de co
mplex tiiindividualizat, pe ct de mare este numarul psihoterapeutilor-pacienti (t
iial terapeutilor lor). Dar exista cel putin sase puncte comune recurente n liter
atura, legate de modul n care terapia terapeutului este menita sa mbunatateasca mu
nca sa clinica (Norcross, Strausser-Kirtland si Missar, 1988). Scopul terapiei p
ersonale mbunatatetite functionarea mintala tii emotionala a psihoterapeutului i o
fera psihoterapeutului-pacient o ntelegere completa a dinamicilor personale tii a
provocarilor interpersonale Alina stresul emotional tii ranile inerente "profes
iei imposibile" Mecanismul de lucru clinic mbunatatit , Face viata clinicianului
mai putin nevrotica tii mai multumitoare , i permite psihoterapeutului sa-tii con
duca terapiile cu perceptii mai clare tii un potential de contra transfer redus
Trateaza cu mai mult succes problemele specifice impuse de mesene
Formarea pentru psihoterapie Serve~te ca profunda experienta de socializare

23
Stabile~te convingerea asupra eficacitatii psihoterapiei ~i faciliteaza internal
izarea rolului de vindecator Sporeste sensibilitatea la si respectul pentru lupt
ele pacientilor Modeleaza abilitatile interpersonale si tehnice
Plaseaza terapeutii n rolul de client Ofera o oportunitate vie de a observa metod
e clinice
Paradoxul aparent este rezolvat: multiplele scopuri sunt ndreptate spre un singur
scop, si anume acela de a mbunatati munca clinica ntr-o profesie unde sanatatea ~
iintegritatea constituie o baza indispensabila.
n ncheiere
Aceasta carte integratoare ofera o culegere de exceptie cuprinznd ultimele noutat
i din domeniu cu privire la ceea ce se cunoa~te despre beneficierea de, recomand
area ~iconducerea terapiei personale a psihoterapeutilor. Intentioneaza sa fie a
tt descriptiva, ct ~iprescriptiva, a~a cum reiese din relatarile personale si din
evaluarea cercetarilor, ambele evidentiind practici de baza. n acela~i timp spera
m ca relatarile clinice si evaluarile cercetarilor i vor stimula pe altii sa ia n
considerare ntrebarile fundamentale, ~itotu~i neglijate, privitoare la psihoterap
ia terapeutilor. :printre aceste ntrebari se numara: Ce aspecte particulare ale t
erapiilor lor personale este probabil sa fie repetate de terapeuti cu pacientii
lor? Influenteaza plata tarifului te~apiei personale n mod semnificativ procesul
sau rezultatul terapiei? Ce caracterizeaza tratamentul speciali~tilor n sanatate
mintala, care beneficiaza de terapie n diferite stadii ale carierei lor? Ce consi
deratii speciale stau la baza deciziei de a trata medicamentos sau de a spitaliz
a un specialist n sanatate mintala? Care sunt responsabilitatile suplimentare si
problemele speciale puse de terapeutii trimisi de autoritatile profesionale n tra
tament? n ce criterii se poate ncrede terapeutul unui terapeut, pentru a diferenti
a ndoielile aparute n contra transfer, privind competenta profesionala, de realita
te a unei supraextinderi a sinelui? Poate fi considerata tratarea unui coleg spe
cialist n sanafatea mintala, fara a
24
J.D. Geller, ~.C Norcross, D.E. Orlinsky
avea o formare specifica si *pervizare, a terapeutului?
ca depasind aria de competenta
Lansam o calda invitatie h a studia cum efortul de a stapni probleme psihologice s
i de a gasi sol~tii la ntrebari existentiale fundamentale se reflecta n modul de t
ratarEj a pacientilor, ei terapeuti nonterapeuti. Speram sa initiem uni dialog d
espre fie ce putem nvatasau din terapia terapeutilor toti pacientii,despre terape
uti persoan~ si nopterapeuti terapeutului deopotriva. si cum sa Aceasta fie trat
aticarte mai eficient este,un nceput.
Bibliografie:
Bridges, N.A, "Clinical dilerruin-as:Therapists 613, 1993, p. 34-44treating ther
apists" n American Journal of Orthopsychiatry,
I
Fleischer, J.A si Wissler, A, "The therapist as a patient: Special problems and
considerations" n Psychot~erapy, 22, 1985, p. 587-594 Freud, "The question lay fa
lysis: psychological Conversations with impartial person" The S., standard edito
n ofof the cOfplete works of an Sigmund Freud, voI. 20, n J. Strachey (ed. si tra
lp.s.),Hogarth Press, Londra Freud, S., "Analysis terminablr and interminable" n
The standard editon of the complete psychological works (j)fSigmund Freud, voI.
23, J. Strachey (ed. si trad.), Gabbard, G.O., "When the p tient is a therapist:
Special challenges in the psychoanalysis of mental alth professionals" n Psychoa
naytic Review, 82, 2t6-253 Hogarth Press, Londra p. h 1995, p. 709-725 Guntrip,
H., "My experiencel of analysis with Fairbarn and Winnicott" n
International Review ofPsyc~o-analysis,
2, 1975, p. 145-156
Jossey-Bass, San Francisco, 1973 Henry, W.E., Sims, J.H. si sprazJ~1 S.L., The p
ublic and private lives of psychotherapists, Kaslow, F.W. (ed.), Psychothera wit
h psychotherapists, Haworth, New York, 1984 Kohut, H., "The two analyses qf Mr.
Z." n'International Journal ofPsychoanalysis, 60, 1979, p. 3-27
IY
Prevaltnce, patience and problems." n Psychotherapy, Norcross, psychotherapists:
J.C, Geller, 1. J.D., si K~lfzawa, E.K., "Conducting psychotherapy with 37,2000,
p. 199-205 Norcross, J.C si Goldfired, Ml (editori), Handbook ofpsychotherapy e
ditia a 2-a, Oxford Univer~ity Press, New York, 2005
integration,

25
Norcross, J.c., Strausser-Kirtland, D. si Missar, C.D., IIThe processes and outc
omes of psychotherapist's personal treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 19
88, p. 36-43 Wiseman, H. si Schefler, G., IIExperienced psychoanalytically orien
ted therapists-narrative accounts of their own personal therapy: Impacts on prof
essional and personal development" n Psychotherapy, 33, 2001, p. 129-141 Yalom, 1
., The gift of therapy: An open letter ta a new generation of therapists and the
ir patients, HarperCollins, New York, 2002
Partea 1
TERAPIA TERAPEUTULUI N CADRUL DIFERITELOR ORIENTARI TEORETICE
Capitolul 2
de Richard Las y
Analiza de formare n mOdef' I clasic freudian Analiza clinica a candidatului n fon
~.are, cunoscuta ca analiza de
formare, a modelului este de triadei obicei formarii considerata psihanalitice1.
a fi cea Fai Celelalte importanta doua componenta componente
. sunt cursurile didactice, att de teorie, c~ t>ide practica, t>iacordarea calcat
pe urme lui Freud, dupa ce i-au ucrarile, au venit n pelerinaj de analiza supervi
zata unui numar decitit pacfenti. Primii analit>ticare i-au la Viena din toate c
olturile lumii pentru f fi analizati chiar de acesta. lucrarilor lui Freud. Grab
a de a fi analizati, de preferat de catre maestrul De la bun nceput, a fispeciala
analizat t>inici era la f~lentii de important ca Freud t>icitirea nsut>i, nu era
o cerinta stu initiali ai lui nu acet>tia sufereauerau de o foarte psihopatolog
ie print>i de psihanaliza severa. S-a 9a ~tmplat singura at>adoar metoda reala pe
ntrudeca a se cunoat>tepe ei n9it>i. Ideea ca fiecare are f0tive incont>tiente ca
re joaca un rol mai mare n viata mintala dect Ftentiile cont>tiente era att revolut
ionara, ct t>ielectrizanta, iar prifa generatie de analit>ti era ca ei sa se fi nd
reptat spre analiza datori a identificarii cu Freud, care a. Este, de asemenea,
posibil dornica de n a avea experienta prima m~A a facut uz modo evident de de pr
opriile an lize de sine n descoperirile despre incont>tient. valenta incoTI9tient
acu privire la faptul de fi analizati, at>acum are orice ~Este probabil ca prima
generatie de an~lit>tisa fi ~vut aceeat>iambipacient din ziua de azi. Indiferen
t ce a~ ivalenta le-a creat retinere, curiozitate intensa -psihanaliza combinata
-,cu aceasta nivelul I~ ralt de entuziasm intelectual mpins prima generatie de n
ceea ce privet>te ana1i9timai departe. Era de neconceput ca 9ineva care t>idorea
sa devina de a deveni psihanalist. Lipsa de interes n a fi analizat t>irezistenta
psihanalist sa aceasta nu fi fost analizat, acest lucruE' d parte a nsut>iproces
ului n termeni care ar categorica la idee reprezentau o c ntradictie
I
30
J.D. Geller,IJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky
nceput. In acea perioada nu se punea problema analit;tilor aspiranti care fi de~
pent3' aliza; Freud, precum era t;ipentru ceilalti analit;ti de sa fost ezite nne
conceput ceea ce privet;te problema de a fi fost destui analit;ti care sa onorez
e cererea n cbntinua cret;tere. o perspectiva lui chiar Freudl(1910/1957), analiz
a de formare era n sine un n mod de instruire, daca nu unul traditional. Freud con
sidera ca nici ~ perso~na nean~l~zata pu ~r p~tea sa.t;ti~ct.~e pu~ernic t;ide va
st nsemnnd este mcont;tIentu1. indiferent NICIo de nimaruI f~Ima de de mstrUlre ca
rti nvatate, tradItIOnala de supervizare ~ acest lu~ru sau nu ar fi putut da o id
ee adecvata asupra de discutarea problemelor imensitatii influentei pe care inco
nt;tientul o exercita asupra ntregii vieti incont;tientului mintale. Si, prin sun
t definitie, de nefteles n~ numai din atingerea, afara analizei. dar t;iextinder
ea Nimeni nu t;inatura poate cunoat;te n mod constient continuturile si functiile
inconstientului, pentru create n mod special pent u a preveni o asemenea cunoast
ere. Acest lucru se ntmpla pentru ca marea parte - psihologice nu tot, dar active,
aproape tot sunt - a ca dispunem la locul cuve~1 it de aparari care incot;tient
ului este compusr din dorinte interzise, dorinte inacceptabile t;i tabuuri. Mai
mult dedt att, consideratiile narcisice ne fac sa ne le place de sa cunoat;terea
creada ca decid lliber, ca detin controlul asupra propriului aparam pute~ii t;iv
astitatii inconstientului. Multor oameni destin, ca se cunosc bine pe ei nsit;i,
ca ei sunt direct raspunzatori de gndurile lor, de sentimentFle lor t;i actiunile
lor. A nvata ct de neadevarate sunt toate acestea se poate constitui ntr-o rana na
rcisica, o insulta a tine inconstientul serioasa la stima pe ctde delincont;tient
$ine a unei persoane. este posibil Pentru sunt att ca motivele de puternide lumi
na. ce, nimic n afara de o anar'za, credea Freud, nu poate sa-I aduca la n primul
model al lui Fr, d de actiune psihanalitica, ntreaga munca defel analiza menita f
aceahd ~cont;tientul cont;tient. Lucrurile nu au stat (Thea Ego the Id) (Eul?i S
eu!), cnd Freud a adaugat la pna era n 1923 teoria structurala (Seul, Eull si Supra
eul) teoriei topografice anterioare (inconstient, preconstient si constient), ca
re a transformat faimosul dicton va fi si Eu". Freud s-a ndoit (1912/1958b/1915/1
958a) ca vreun analist "Acolo unde este inconstien~I' va fi si constient" n "Acol
o unde este Se, fi arputut putea sa sa o ajute faca pentru pacientii ea nfasi s9si realizeze sau el nsusi. scopurile, Problema daca pentru el sauun eaanalist nu
ar ne analizat este evidenta: cOfstient de faptul ca aproape ntreaga viata mintal
a este inconstienta, dar incapabil sa aprecieze vasta sa influenta asupra oricar
ei actiuni ime~iate sau convingeri personale, ea sau el va
I

31
nceta inevitabil sa i releve pacientului ntreaga masura a fortelor inconstientului.
Imaginndu-ne ca el sau ea a patruns att de mult n inconstientul pacientului pe ct e
ste posibil de patruns, un analist neanalizat poate sa mearga numai pna acolo und
e propria experienta cu inconstientul i permite (Freud, 1915/1958a). Astfel, Freu
d a considerat ca felul de instruire pe care analistul analistului i-o ofera nu
este doar mai buna, ci este o necesitate absoluta daca el sau ea urmeaza sa aiba
o astfel de profesie ce implica lucrul cu alte persoane. n perioada de nceput a p
sihanalizei, analiza de formare era o forma de instruire si din alt punct de ved
ere. Spre deosebire de felul n care noi o practicam astazi, n acea perioada instru
irea, la fel ca si "analiza", era obisnuita n orele analitice. Freud, discipolii
sai si studentii acestora discutau n mod frecvent teorie si tehnica (si cteodata p
ropriile cazuri) n timpul orelor analitice; acest fapt se ntmpla, binenteles, pe lnga
ntlnirile lor informale (de exemplu, la faimosul grup de miercuri seara). "Cadrul
" era restns n acele timpuri si cineva a ntlnit interpretari oferite prin scrisori l
a ntlnirile profesionale (daca relatarile sunt adevarate). n acea perioada de nceput
, cnd analistii puteau fi practic numarati pe degete, materialul didactic era dis
cutat frecvent n timpul orelor analitice. Flexibilitatea cadrului acelor vremuri,
ca si acum, era produsul epocii. Acele momente de pregatire par sa fi fost mai
degraba motrice si nu menite sa se constituie n instrumente intentionale, ntr-o te
hnica formala sau specifica n conducerea analizei. Este clar ca, atunci cnd Freud
a descris analizele de formare ca forma de pregatire, s-a referit la aceasta n ra
port cu expansiunea constientului, si nu n raport cu pregatirea didactica. Oricum
, a fost nevoie de mult timp pentru ca practica pregatirii didactice si superviz
area acesteia sa fie complet abandonate n analizele de formare. n parte, rasp~sull
a "de ce a durat att de mult" poate fi: pentru ca primele analize erau att de pute
rnic identificate cu Freud. Ceea ce a disociat pregatirea didactica de analiza d
e, formare a fost dezvoltarea pregatirii psihanalitice formale urmnd "modelul Eit
ingon" (Eitingon a propus modelul sa\.! pentru formarea psihanalitica, acesta fi
ind adoptat n 1912, n cadrul International Psycho-Analytical Association - Asociat
ia Psihanalitica Internationala). n acest model, analiza personala, supervizarea
si cursurile didactice sunt formal si oficial separate unul de celalalt. Analiza
de formare, pentru a fi congruenta cu celelalte componente ale formarii, se opr
este acolo unde dispun candidatul si analistul formator. O data cu analiza perso
nala ca parte a programei analitice de formare, astfel ajungnd sa fie cunoscuta c
a analiza de formare, s-a ivit un numar
de 32 probleme, unele JD. dintre Geller'lc. ,le de Norcross, ordin D.E. clinic,
Orlinsky altele de ordin politic. Primul model al unei analize personale era, fi
re~te; analiza de sine a lui spunea Freud. La daca nceput, ~i cndelerau a analifat
gar sa anali~ti trateze n pacienti devenire pe ~i cont el era propriu. cel care
Unii le erau medici care tratau deja P1acientiurmnd metode pe care le spicuisera
singuri din scr~erilede ncep~t ale lui Freud, venind la Freud cu o practica deja
aplicata. In afara de ca-tul il; care erau complet nebuni, Freud nu le-a spus sa
renunte lacontinua munc~ lor. In schimb, i-a informat direct punctefor cu privi
re la capacitatea lor de a sa practice, mpreuna cu analiza lor tari ~i a celor sl
abe. Acea generatie de anali~ti formati ~i analizati de Freud a practicat ntr-o m
era similara, informala cu urmatorul grup de (n mare parte) me"dici ca e erau at
ra~i de psihanaliza. Anali~tii din primul val al programelor d pregatireformala,
urmnd calea la care au crezut ca modelul freudia va conduce, au raportat n mod cu
rent "institutului" sau comitetul~i de "formare" ori de "instruire" starea de pr
egatire a candidatului privfd continuarea programei analitice ~icnd el sau ea ar
putea sa acorde terapie sub supervizare. n Statele Unite, a face ace~a~ilucru pe
care Freud l-a facut cu pacientii sai institutele "profesioni~ti" "medicale" ini
tiali (afiliatF.American ,ra o practica Psychoanalytic ntlnita n Association) aproa
pe toate ~i, ntr-o masura mai mica, n in1titutele independente "nonmedicale", pna f
acultati! autoritati a fortat o schimbare n aceasta politica. Multi candidati ~i
corpul profesoral, incluznd ~i~ia ctiva anali~ti de relativ recent, cnd presiune~ d
in partea candidatilor multora dintre care se opuneau \,rtii formare, erau convi
n~i ca n1 era de folosita raportare corect ca de o cerinta catre unii a analizei
formatori de Candidatii ~i chiar de unele cu ideidintre inovatoarj insti~tele s
au cei de care pregatire/ erau atra~i comitetele de alternare de formare. a sau
de alegerea de ~colide analiza concurente (modelul kleinian, de exemplu, sau ~co
lile existentiale, cul,rale sau interpersonale) erau evaluati ca "analizati insu
ficient" sau nu puteau sa continue formarea. Pna la urma, ace~tia fie au respecta
t regul~le, fie au trebuit sa mearga n alta parte unii anumite pentru comunitati
ca a~a au s-au ales, ales aftii ~u numai pentru cu ca un a~a institut a fost ana
litic, necesar. ci (Si cuasftel, doua sau trei institute concurente.) ei care se
opuneau rapoartelor argumentau ca acest fapt avea un efect ri icol asupra domen
iului. Candidatii cu transferuri excesiv de puternic negative, precum ~i candida
tii cu plngeri legiti mpotriva anali~tilor lor sau a institutului erau adesea pu~i
laolalta de c mitetele de formare/pregatire, care reactionau ca ~i cnd orice plng
er~ nu ar fi nimic mai mult dect o forma de
I

33
transfer negativ. n momentul n care formatorul raporta acest fapt comitetului de f
ormare, nsisi candidatii cu plngeri legitime puteau fi si chiar erau adesea mpiedic
ati n progresul lor educational. Candidatii care erau atrasi de "dusmani" teoreti
ci sau institutionali ai analistilor lor formatori, despre care analistii ar fi
aflat n timpul analizei, binenteles, "mai aveau nevoie de analiza" nainte de a naint
a n program. Institutul le stabilea de cele mai multe ori candidatilor un analist
, mai degraba dect sa fi ales ei nsisi dint-o plaja de analisti formatori, o pract
ica nca folosita n unele institute chiar si astazi, indiferent de ct de greu de ima
ginat ar fi acest lucru. Deseori, n cazul n care candidatii nu s-au potrivit cu fo
rmatorul stabilit, li s-a spus ca nepotrivirea este vina lor, ca era vorba pur s
i simplu de transfer negativ neanalizat, si acestia fiind de multe ori mpiedicati
n formarea lor. Chiar si cu multe cadre didactice nemultumite de rapoarte, schim
barea sistemului de raportare n institute nu a fost o sarcina usoara. Erau oricum
alte facultati si candidati care nu au luat n considerare potentialul de abuz ca
re distrugea tot sistemul de raportare. Aceasta era o minoritate nsemnata, si, fa
ra a minimiza sau ignora problemele asociate cu puterea si politica, au aratat u
nele dintre aspectele pozitive privitoare la efectul raportarii. Ei au amintit t
uturor ca modelul analist de raportare a servit altor scopuri, complet legitime
din punct de vedere etic si pedagogic. Multe dintre problemele si abuzurile sist
emului, au argumentat sustinatorii raportarii, au fost create de practica raport
arii pe baza continutului specific al muncii analitice a unui candidat. Mare par
te dintre sustinatori au acceptat pna la urma ca acest aspect al raportarii era ct
se poate de incendiar si ca a creat mai multe dificultati dect ar fi solutionat
vreodata. Ei au sugerat, n schimb, ca rapoartele ar trebui sa se limiteze doar la
raspunsuri cu da si nu (neincluznd nici o alta elaborare) la ntrebarea: Este cand
idatul pregatit sa treaca la urmatoarea faza a formarii? (indiferent de ce pas e
ra luat n considerare). Ei au presupus ca aceasta ar fi avut un efect limitator a
supra pO,tentialului de abuz, dar recunosteau cu siguranta ca un asfel de compor
tament ar fi nca posibil, chiar si sub aceasta politic~ mai stricta. Ideea nu era
garantarea faptului ca un astfel de comportament nu se va mai produce, ci,pe ct
era posibil, sa fie ntlnit ct mai rar. Majoritatea analistilor formatori si comitet
ele de instruire nu au avut un astfel de comportament, a argumentat minoritatea,
iar renuntarea la un sistem n totalitate doar pentru ca o mica minoritate putea
sa abuzeze de el le parea ca si cum ar arunca si copilul o data cu apa din copai
e. Dat fiind faptul ca problemele se pot ivi chiar si n cazul unei raportari limi
tate, ce credeau ei ca era de cstigat prin continuarea acestei practici?
34
Argumentul lor se bazeaza pe premisa ca rm candidat vine n formare prezentnd confl

icte nevrotice nesolutionate, iar apoi formarea nsa9i l arunca n 9i mai multe confl
icte considerabile. Dat fiind nivelul extrem de nalt de conflicte pe care candita
tii l experimenteaza, anali9tii formatori, ntelegnd ndeaproape viata interioara a ca
ndidatului, sunt n cea mai buna pozitie din care se poate stabili starea de prega
tire a candidatului n vederea continuarii formarii. Pe de alta parte, el sau ea e
ste n pozitia cea mai potrivita de a cunoa~te cnd un candidat este cufundat n tumul
tul interior - fie real, fie indus de formare - ~i, prin urmare, daca un candida
t este gata sa mearga mai departe. Poate sa fie astfel, au argumentat oponentii
raportarilor, dar, totu~i, de ce nu poate fi lasat acest aspect n seama candidatul
ui? Pentru ca, au raspuns sustinatorii, candidatii nu pot fi suficient de obiect
ivi n ceea ce i prive9te, mai ales atunci cnd conflictele lor (sau mijloacele de ap
arare pe care le folosesc ca rasprms la ele) pot sa-i orbeasca n ceea ce prive~te
conditia lor. Atrmci de ce nu poate fi lasata aceasta chestirme n seama superviz
orului? Pentru ca supervizorilor se poate sa nu le fie prezentata att intentionat
, ct ~i neintentionat toata gama de probleme. De ce nu poate fi lasat atunci n sea
ma instructorilor de clasa? Pentru ca instructorii de clasa pot sa nu cunoasca nd
eajrms de multe despre candidat. Una este sa se crmoasca daca un candidat a trec
ut sau nu cursul, ~i alta sa se ~tie daca el sau ea este pregatit/ a pentru cont
inuarea tuturor partilor formarii, n mod special componentele clinice. Un individ
sclipitor, fermecator, narcisic carismatic, de exemplu, poate trece cu u~urinta
toate cursurile cerute cu felicitari, dar, de fapt, nimeni nu l-ar lasa singur n
camera cu un pacient. Un candidat care manipuleaza poate sa-9i arate cu grija n
umai prmctele tari supervizorului, care de fapt l vede doar pentru 45 de minute,
o data pe saptamna. Nu este nsa posibil pentru candidatii-pacienti sa ascrmda n ace
la~i fel, sa sprmem, o capacitate superficiala pentru relatiile de obiect sau o
tendinta de a se folosi de ceilalti - incluznd pacientii - n analizele lor. Astfel
de candidati, au argumentat sustinatorii, ar putea n mod considerabil sa se cont
roleze ndeajrms att n clasa, ct 9in timpul supervizarii, asftel nct profrmzimea chesti
nii sa fie ascrmsa oricarei persoane care nu-i cunoa~te ndeaproape. Aceasta, au p
recizat ei, ar ramne o problema, n ciuda faptului ca profesorii 9i supervizorii sr
mt anali9ti formati la rndullor. Profesorii ~i supervizorii ar putea sa nu observ
e o tendinta de acest gen, de exemplu, dar anali9tii ar avea o viziune realista
asupra a ct de profunda este problema ~i daca prezinta sau nu impedimente insurmo
ntabile n munca de psihoterapeut. Opozantii raportarii au

35
n sugerat care lucreaza exact opusul: candidatul. anume Aceasta ca analistul s-ar
~~putea njtmplasa din nucauza cunoasca faptului modul ca de naltular analistul niv
el puteade safunctionare fie orbit de conflictele nonregresi,t~: ~E-didatului, S
ustinatorii nefiind au considerat constient acest lucru putin probabit dar, din
nefer~cire, nici un grup nu a avut Totusi, ca un contraargument acestuip~ternic
fund de vedere, vreun suport empiric n sprijinul al ideilor sus tinute. detinem u
n compromise. Acelea nu sunt analize "re le", atta vreme ct candivast material nes
tiintific sugernd ca analizle care implica raportare sunt conflictele de frica re
actiei analistului. Cu alt cuvinte: "Nu pot sa-i permit analistului sa stie ce s
e ntmpla nauntru meu pentru ca, o data ce va datii-pacienti se mi vor va deschide ch
iar si vor formarea ascunde sti asta, el sau nu ea nu permite SUficiet vreod ttasa
u sa mi continui sau chiar sa absolv". Daca aceasta are o i~plicatie paranoica sa
u este o este o pretentie trufasa ("Pot sa tin ascuns c succes de analist ce nu
vreau reala, relatarile despre ca acesta/ "ascunderea" aceasta sa vadade n analis
t mine") este sau o a ilitate realitate, fo~te raspndita. Daca aceasta
I
participarea la analize "false" sunt, de asemenea, obisnuite. Date fiind povesti
le create n jurul unor astfel de ab zuri, oricine ar putea sa se ntrebe daca ntreag
a anxietate cu privire la toate acestea este bazata numai pe considerente reale;
pna la urma astfel de idei sunt n concordanta cu tipul de paradigme de transfer s
i fantezii care se ivesc n mod curent n analize, idei n care "puternicul si pericul
osul" tata sau "puternica si periculoasa" mama dezaproba, disorediteaza, ataca,
retine de la, pedepseste sau ofera recompense, raspIate~te, satisface si iubeste
copilul relativ formare lipsit din ziua de ajutor. de azi, n Daca sensul s-ar de
putea a nu aLjuzade ~fea ncredere sistemulnde analistii raportare, de este o prob
lema pragmatica; este o problem~ pe car:emarturiile neprobate stiintific despre
trecut nu o pot dovedi, d,!.r realitate a fizica a astfel de probleme, chiar si
astazi, este incontestabita . .Fiind eu nsumi analist formator, pe lngr faptul de
a fi fost presedinte att al facultatii, ct si al comitetului care fumeste analisti
i de formare n institutul psihanalitic si de a fi discutft experienta de a fi ana
list rienta mea nu sustine acele temeri. Analistii de formare pur si simplu nu "
stau n asteptare" pentru a intra n p sesia "dovezilor" pe care le vor folosi cu pe
ntru a-i da de afara candidati in institut; ca proformator un numar altiI:e anal
isti for*tori, va potconsider spune ca expeI
blema se pune exact invers. Intr-un fet Fed ca analistii de formare cu cteodat~ a
devarat, chiar pentru trec cu ca vvederea sunt adesea sau m~inp.z~az~ lderihflca
tl 11i patologia care exista mod exagerat cu
pacientii-candidati. Fanta ma inconstienta generata de aceasta identi36 JD. GeUJ

" J.c. Norcross, D.E. Orlinsky ar putea, n mod formati "injust", sa-i mpiedicempotr
iva pe pacientii lor sa fie formati i reactionale oricarei rezerve care ficare d
etermina
I
sau sa absolve. Or, ei se t~m ci dea faptul ca un raport de analitic va fi o ref
lectie nu a pacientulpi, propriilor abilitati analistnegativ formator. Aceasta d
iscutie a raportarii versus nonraportare nu a fost numai o chestiune secundara i
nterrsanta; problema abilitatii candidatului de a
pedagogica centrala. avea parte de o analiza realr n cadrul formarii a fost si es
te nca prob,ema cesi am descris cUIfls-a dezvoltat analiza de practicii formare r
aportarii, si dupa ce am Dupa descris unele dintre argumentele pro si contra VOI
spune profesionala acum pe care ceea anali~a ce estf poate de formare smguraeste
ceamenita mal rmportanta sa o faca capaCItate accesibila. Voi ncepe prin a formu
la o problema: aceasta ar fi faptul ca psihanalistii sunt ntr-o profesie n careJpe
rsonalitatile lor sunt atrasa supusede unui risc continuu. (Atentia asupra ace t
ei idei mi-a fost initial Anna Freud [comunicari personale, 191].) Pentru a expr
ima aceasta n termeni clinici, problemavoi este urmatoare'1: psihanalistii eu ved
ere nsumi la un analist n I, functie, trece la expunerea punctului (fiind meu de p
ersoana nimeni altcineva nu vrea sa auda. Medicul obisnuit, traumatizat de faptu
l de descrirea a fi auzit lucrurile car noi le auzim, o poate fi tentat sa presc
rie cteva n acestor pe Chesttni) practica meserie n care aud ceea ce revina luna ur
matoare sau si mai bine nca (daca medicul este suficient aspirine sau ceva Prozac
Iau Zoloft, iar apoi sa spuna pacientului sa de traumatizat), anul urmftor. Chi
ar si multi dintre psihoterapeuti ar pacientul respectiv i va fa e sa se simta in
comodati. Noi, analistii, nsa nu beneficiem luxul de a-i ndeparta reactie de autoa
parare) putea fi tentati de sa-I trimit~pe un pacient (ca altundeva, daca li se
pare pe ca pacientii care ne provo~ca anxietate. Astfel, cnd i ndemnam:
.1~.
sa "Spune-mi auzim mai maimult mult", desprr chiaf trebuie acea chestiune, sa cr
edem nu asta. numai Si nu numai ca dorim ca dorim sa o ntelegem la nivel intelect
ual, dorim sa o lasam sa intre n noi; aceasta nseamna sa rezoneze si sla reverbere
ze, psihologic, nauntrul nostru, potential ajutnd sau facpd rau, asftel nct sa ne pra
cticam meseria cum se cuvine. n toata aceasta munca,ln mod obisnuit, facem identif
icari de proba cu pacientii nostri, cu c0tfictele lor si cu obiectele lor. Pentr
u a putea
adevarat, nu avem alta cal. dect de a renvia conflictele din noi nsine, fi n anterio
r stare sa fusesera realizam tre t0t.te ntr-un cu care ute acestea, mai multsi sa
u mai mod putin patrunzator ntr-o stare de
Formarea pentru psih ,terapie

37
repaus; trecute n repaus doar dupa o mu ca 9i o lupta considerabila 9i trecute n r
epaus spre marea noastra u9uriare. Conflictele noastre sunt
renviate, nu pur 9i simplu reamintite, din tret motive: (1) deoarece conflictele (2) pentru activate ca numai sunt un incon9tientul constituentcare al intr,
un~ra n joc dintre atunci acele cndidentificari; conflictele sunt readuse la viat
a ne poate pune ntr-o ~ozitie de unde sa putem face interventii narii sale psihic
e care sa-I simultan; loveasca (3) pe pacient pentru la cafiveluri IPsihanaliza
multiple nu este ale functioo lupta intelectuala sau educationala - aceasta munc
a nu este pur 9i simplu un exercitiu inteligent de logica deductiva 9i ~udecata
inductiva. Privit n acest fel, ne folosim personalitatea mult ma} mult n aceasta m
unca dect ne ca nu folosim facemvreodata psihanaliza intelectul. de la distanta S
i pentru - vfi c1 a9a expune stau lucrurile problema - pe pentru scurt. Exista v
reun gen de munca pe lumea asta ale carei unelte sa nu se Mergem pe o linie foar
te fina. ncercam s v ne descurcam cu identificatoceasca, sa nu se sfarme sau sa nu
se rU~a? ar spune o proba, n care scufundamntr n 10 a9a masura nct sa ramna riIe noas
tre, astfel nct sa ne se constituie experienta temporara, unii la stadiul de proba
. Atunci cnd conflictul reactiv este readus la viata nauntrul nostru, ncercam conti
nem; 9in acea nu stare aducem sa aspectele llimitar;,~tonome n schimb, reziduale nce
rcam ale Eului sa l nostru sa l tina n fru. Atunci cnd reu9im, ~ezvoltam o relatie pr
ofunda stare a mintii, chiar daca este bazata 9ipe ele dintre cele mai dureroase
experiente ale noastre, n ceva folositor tratament. 9i empatica interioare cu pa
cientii n09tri 9i suntem~pabili sa pentru transformam acea Atunci cnd muncim bine
, foarte bine, prpcedam a9a de fiecare data, dar ceea ce vreau sa punctez este c
a rezultat le nu vin fara costuri, uneori acestea fiind foarte semnificative. Cnd
nu avem succes, cnd ne fixam pe Identificarea sau contraidentificarea cu pacient
ii n09tri, conflictele sau biectele lor, 9i cnd conflictelt renascute n noi prin l
ucrul cu un pacie t ne domina devenim nchi9i printr-un felscena de contratransfer
; apoiA9adad sustinrm sau cum chiar initiem 9i puneri n n loc de analize. dupa ved
eti, n actiune fiecare caz, cu siguranta atunci cnd suntem incofpetenti,
1_
dar chiar 9i atunci
asupra cnd lucram "ustensilelor" extrem de analistului. bine, a face analifa poat
e avea efecte nocive Permiteti-mi sa folosesc urmatorul aSPFct pentru a explica
ceea ce vreau sa spun: Ce se ntmpla cnd se ncflca granitele ntr-o analiza? reu9it cum
va pur sa se picat1I1ri?Presupunem ca cei care 9i a Presupunem 9i strecoare simp
lu caprintre analistul a ~yut o analiza inadecvata
38
ncalca limitele sunt persoan care, n sinea lor, sunt narcisici, ca toti sufera de
depresie, tulburari impul ive, o slaba rezistenta la frustare, Euri slabe si Sup
raeuri si mai slabe? P esupunem ca toti acestia au scapat atentiei analistilor l
or? Un lucru pe care putem probabil sa-I presupunem este ca analistii care au nca
lcat o limita aproape sigur nu s-au asteptat ca aceasta sa se fi ntmplat vrepdata.
n anii lipsiti de probleme era posibil ca ei sa se fi gndit, atunci cnd auzeau des
pre un analist care a depasit putea sa li se ntmple si 10 vreodata. Nu exista nici
o ndoiala ca sunt ctiva indivizi cu probleme care se limitele - exact cum poat~ac
i tu acum -, ca un astfel de lucru n~ ar stereotipurile noastre. Cu to te aceste
a, cred ca acestia sunt o mica minostrecoara prin sistem ~iindi care se potrives
c celor mai sumbre dintre ritate si, netinnd seama dei,l' zimajoritatea cercetato
rilor care au raportat ncalcari ale limitelor (Gabbard, Peltz si COPE Study Group
, 2001; discutii nepublicate despre etica si analisti incompetenti au circulat p
e internet pe listele demail ale membr lor American Psychoanalytic Assocciation,
2001) sustin ca narcisismul, depresia, lipsa de control al impulsurilor, slaba
toleranta la frustare si functionarea defectuoasa a Eului si Supraeului, atunci
cnd erau pre ente, erau de obicei doar n forma latenta n cazul majoritatii analisti
lr, nainte ca ei sa nceapa sa aiba probleme. Acest lucru este interesant doar n for
ma latenta. Ei raporteaza un amestec al acelor factori ca e tind sa se transform
e din latent n activ, sub presiunea unor crize d' viata analistului, iar n acelasi
timp asupra lui se pune o presiune foart mare, direct complementara cu un mediu
de transfer cu un anumit paaient. Accentul n aceste rapoarte (si n altele pna acum
nepublicate, de c1re stiu eu) se pune pe faptul ca a se constitui ca crize tint
a n instinctuala viata psihanalistuhfi. imediatr pentru Astfel,pacient de exemplu
, va determina un analist aparitia cu unele unei umilitor, ar putea sa se n ragos
teasca si sa manifeste aceasta cu un pacient problemele care l admira prof fintit
e, d printr-un transfer foarte erotic. dintre latente n momentul unui ncarcat divo
rt urt si E nevoie de o criza n viata analistului, nu numai de prezenta pacientulu
i (diferind cu siguranta de 1 analist la analist) readuse la viata, putem nflict
ele latente. acele conflicte sau, pentru a i se reactiva vedea cum presiunile de
a ti ace aceasta muncaDar potodata sa-I compromita n continuare pe analist. Perm
iteti-mi sa pun un fic lucrurile la locul lor, pentru ca nu este
I
criza a vietii noastre, pentru a fi greu ncercati de munca noastra. Si nici neapa
rat necesar nefimaX'festam att sau saFoarte fim ntr-o fiecare caz n care sa vom gre
i ncercati nude va grosolan, fi unul negativ. des,

39
chiar si cele mai constructive situatii analitice pot sa provoace un potential c
onflict de dezorganizare si anxietate. Lasati-ma sa va dau un exemplu care va de
monstra cum si de ce conflictul personal intens nu este exclusiv legat de punere
a n scena a contra transferului; va voi arata, de asemenea, cum anxietatea nu poa
te doar sa deterioreze, dar cum poate si sa faciliteze empatia, depinznd de circu
mstante. Vreau sa va povestesc despre un pacient de sex masculin ntr-o analiza de
formare, despre care am vorbit mai pe larg ntr-o alta lucrare (Lasky, 1989).n tim
pul analizei a dezvoltat o panica legata de o homosexualitate intensa si incomod
a. A cautat prin fanteziile lui si, prin transfer, o explicatie a dorintelor si
fricilor puternice, dar n acelasi timp repulsive, nsa fara succes. Ca toti barbati
i, a trecut printr-o faza Oedip pasiva negativa. A abandonat dorintele din acea
faza si le-a ngropat amintirea, la fel ca majoritatea barbatilor, sub presiunea a
nxietatii de castrare. De ce nu a gasit sursa panicii sale homosexuale mai ales n
transfer? Era, cu siguranta, o parte a psihicului sau, dar pe vremea aceea nu e
ra o trasatura dominanta a transferului lui cu mine (si stim, cu siguranta, ca n
psihanaliza coordonarea este cruciala). Astfel, fara sa-si fi rezolvat problema
prin transfer, dorinte homo sexuale ego-distonice disturbante au continuat sa ap
ara, dnd curs la fantezii care l-au facut sa se simta "demasculinizat". Aceasta c
hestiune a ramas neelucidata destul de mult timp, pna cnd a nceput sa vorbeasca des
pre un pacient relativ nou pe care l trata, un caz de control- o femeie care si-a
nceput analiza cu el, cu trei sau patru luni nainte ca panica lui legata de homos
exualitate sa survina. Se pare ca problema cu care s-a prezentat era frica de pe
netrare, n acelasi timp, considernd ideea de penetrare incredibil de excitanta, ap
roape de necontrolat, ceea ce i-a creat femeii o stare de tensiune constanta, ac
esta fiind modul n care au nceput sa se contureze dificultatile pentru pacientul m
eu --:-analistul femeii respective. Pentru a putea aprecia ceea ce era de temut
pentru ea si pentru a ntelege cealalta parte a sentimentelor ei, excita rea inten
sa legata de pepetrare, pacientul meu a trebuit sa se identifice cu ea. Dar cum
se putea ca el, ca barbat, sa aprecieze fie intensitate a excitatiei de a fi pen
etrata, sau intensitate a fricii sale, atta vreme ct identificarile lui feminine s
i n special cele asociate cu sexualitatea - fusesera abandonate sau suprimate far
a mila; adica fortate sa existe exclusiv n inconstient? Acest pacient al meu era
un analist bun si foarte potrivit pentru aceasta munca, n ciuda panicii pe care i
-o inducea, era capabil sa reactiveze (nu sa-si aminteasca, ci sa reactiveze) do
rintele si fricile sale pasive, negative, din faza Oedip, pentru a se identifica
asadar cu clientul sau. Nu sugerez ca era neaparat constient de ce facea. A fac
ut-o automat si inconstient.
40
J.D. Geller,l J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Pacientul meu, asa cum fac tpti analistii buni, a scos din hibernare dorinte si
pline de conflicte faza pentru identificarea necesara sa frici si problemele ace
steia.ca Rfaparitia acelor conflicte nu a avut cu locclienta ntr-o amintit acele
dorinte si fri i ;rechi din relatia cu tatal sau, care constituiau contextul lor
origina . In schimb, el le-a experimentat ca si cum forma intelectualizata a aJ
intirilor din trecutul sau - adica nu si-a Puteti sa va gnditi ca, barbat fiind,
nu ar fi vreodata capabi! sa ar fi fost noi si ntmPlndr-se din nou n prezent. cunoas
ca - sa cunoasca CUj exactitate - acele dorinte si frici n acelasi mod n care o fe
meie matura le resimte. Veti avea dreptate, cu siguranta. De fapt, dincolo sa ch
iar de p~oblemele legatealtcineva. de sex, stim nimeni poate vreodata cUnoasci e
xact ce simte nsa,ca daca vrei nu sa te apropii ct mai mult de eXferientele de via
ta ale unei alte fiinte umane, de a o face. Asta este Ceeac,Fteodata facem noi, a
nalistii: ne expunem unor mod conacest proces de identificare, att de dureros, es
te singurul pentru a intra n contact cu pacientii nostri. Si aceasta trece dincol
o de munca noastra; de conflictele s' ulate munca voradepasi limitele flicte ser
ioase, multe ori~ zi, nde fiecare zi noastra de munca vietii noastre, rolului nos
tru, ne vor dera ja somnul si se vor impune - cteodata nspaimntator - n multe, daca
nu n majoritatea altor arii ale vietilor noastre de dinafara muncii active. Nu fi
ecare identificare e te bazata pe un material att de conflictual, dar n ciuda aces
tui fapt, tot rebuie sa experimentam conflicte, de multe ori, pe masura Cene ide
ntif~cam cu pacientii nostri, obiectele lor si conunui contra transfer, luam p e
zenta conflictului n noi de buna. nsa, un nivel nalt conflict De activat nu data es
te limitat la contratransfer; flictele lor de specifice. fiec~re cnd examinam pun
erea amintiti-va n scena a ca prezenta sa este necesara 10cmai pentru ca noi sa f
im adecvat conectati la pacientii nostri (adica sa 1vem empatie pentru ei la niv
elurile lor cele mai conflictuale, prin expe~imentarea identificarilor tranzitor
ii cu ei la nivelurile noastre cele maictito ~onflictuale). Si daca Ceeade Cenev
rotici, am spus pna acum este aplicabil muncii varietate extraordinara miza grave
. Nici macar nu ncepi a cunosti Cevadespre viata interioara a unui pacient border
line tipic, de exemplu, fara cu sa pacientii experimentezi o anumita este consid
erabil crescuta nf,1 unca noastra cu probleme mai ncarcatura de functionare Tgresi
va dureroasa n tine nsuti, n timpul tratarii persoanei respectiv~. Expunerea consta
nta la ~onflicte este traumatizanta, chiar si atunci cnd este vorba de conflictel
~ altcuiva, iar expunerea constanta varea propriilor conflicte es~e cu att mai tr
aumatizanta. Este la unreactiefort

41
de lunga durata care poate eroda chiar si cele mai puternice constitutii. Este e
xact ceea ce am intentionat sa spun cnd am afirmat ca personalitatea analistului
este supusa n mod constant riscului. Tocmai de aceea analiza de formare a devenit
centrala din punctul de vedere al importantei. Expunerea mea despre riscul impl
icat n exercitarea acestei profesii nu este un mesaj pesimist (sau o garantie) de
condamnare. A fi "supus riscului" nu are ca rezultat definitoriu a fi "distrus"
; nu este acelasi lucru cu "ranit deja" si nu implica n mod automat ca rezultatul
va fi negativ. Este bine stiut de exemplu, ca resimtirea contratransferului si
punerea n scena nu sunt necesar permanente si pot uneori sa fie folosite n scopuri
foarte bune - atunci cnd cineva nu mai este sclavullor. De fapt, cteodata doar n s
ituatiile dificile este posbil sa vedem si sa apreciem dimensiunile subtile ale
pacientului si ale transferului, care pna atunci ne-au ocolit. Si mai este nca o f
ateta pozitiva a acestui fapt. Valoarea experimentarii conflictelor readuse la v
iata nu este limitata doar la a ntelege pacientul si tratamentul mai bine; rezolv
area progresiva a acelor conflicte aduce dupa sine evolutii n consolidareajfortif
icarea aparatului nostru psihic, iar acest gen de crestere este bazat pe o singu
ra cale de autocunoastere pe care nu o putem dobndi n nici un alt fel (n afara situ
atiei n care ne ntoarcem noi n analiza). Ne straduim sa ne facem munca cum putem ma
i bine, cu toate ca, si uneori pentru ca, suntem oameni imperfecti, conflictuali
. n vreme ce i ajutam pe pacientii nostri, continuam noi nsine sa crestem o data cu
ei. Pentru analisti, a ramne ntr-un fel de statu-quo psihologic nu este posibil,
cu exceptia unor momente pe termen scurt; iar pe termen lung, singura noastra al
egere este de a regresa sau de a merge mai departe. Daca ne supunem riscului dis
trugerii psihologice facnd acest trg, atunci putem spune ca este mai mult dect echi
librat prm aceasta oportunitate speciala de crestere personala; oportunitati de
dezvoltare personala nE;egalate de nici o alta profesie la care ma pot gndi. Acum
ma ntorc pentru ultima data la importanta centrala a analizei personale, pentru
ca baza pentru acest avantaj consta n analiza de formare. Analiza de formare, n mo
d intuitiv, daca nu n mod intentionat, acorda atentie n particular stabilirii tipu
rilor de resurse ale Eului si Supraeului necesare pentru a face fata atacului co
nstant al conflictelor experimentate ntr-o viata de analiza profesionala; ca anal
isti de formare, de obicei, lucram un pic mai aproape de os, cum s-ar putea spun
e. Dezvoltarea a ceea ce consideram de obicei a fi un "Eu analitic" si un "Supra
eu analitic", pe care le consideram cruciale pentru aceasta directie,
42
J.D. ~el1er,IJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
analitic ale analistului de for
simplista) de cura de transfer.
si fel simplu o ide;tificare si
xtrem de a1nca analiza si doar
are. Daca ar fi asa, ar fi doar (ntr-o definitie

simpla n schimb, aceasta stabilita nu este purun
directa cu nu Euleste si Supraeul dect printr-o e
atunci vedem dez-
voltarea zare a psihicului acelor functii careca SUS!fe m~e munca a unuipe nivel
care foarte noi o ridicat facem. de Nimeni structuralinu atinge vreodata un niv
el d~ completa eliberare de conflicte, dar manifestarile infantile si solutiile
fractionale la conflictele noastre sunt de formare. Apoi, acele cap citati psihi
ce sunt att puse la ncercare, ct si fortificatesubstantial prin munca prin care ne
ducem vietile. Vietile noastre noastre psihice diminuate prin r:1 ncentrarea si
adncimea analizelor vor continua sa fie examinate constant atunci cnd rezonam, si
nu numai n timpul orelor de lucru, ci ~iprin fapticul aparut n noi n urma analizei
pacientilor nostri.
Bibliografie:
Freud, S., "Future prospects f01 psycho-analytic therapy" n The standard editon o
f the complete psychological works of Sigmund Freud, voI. 11, J. Strachey (ed. F
reud, S., "Observations on tr ference love" n The standard editon of the complete
1957, 139-151 ~i trad.), Hogarth L3~dra, psychological works Press, of Sigmun F
reud, voI.p. 12, J. Strachey (ed. ~itrad.), Hogarth
I
Press, Londra, 1958, p. 157-171 Freud, S., "Recommendations tb physicians practi
cing psycho-analysis" n The standard editon of the completk psychological works o
f Sigmund Freud, voI. 12, J. Strachey (ed. ~i trad.), HogJrth Press, Londra, 195
8, p. 109-120 Freud, S., "The ego and the id" in The standard editon of the comp
lete psychological works of Sigmund Freud, vol. 19, J. Strachey (ed. ~i trad.),
Hogarth Press, Londra,G.O., 1961,Peltz, p. 12-66 I Gabbard, M.L., ~i eOPE Study
Group on Boundary Violations, by "Speaking training the analysts" unspeakable:! n
Jour,al Institutional reactions to boundary violations of the American Psychoan
alytic Association, 49, 2001, p. 659-673 Lasky, R., "Some determinantslof the ma
le analyst's capacity to identify with
fernale patients"
1n Internati1allOUmai of Psycho-Analys~, 70, 1989, p. 405-418
Capitolul 3
Rolul terapiei personale de Thomas n forma~ea B. Kir~ch analistului jungian
Analiza personala este fundamentala n formarea analistului jungian; scopul capito
lului de fata este de a descrie evolutia analizei de formare n psihologia analiti
ca ~ide a prezenta cte\'ia probleme legate de practica acesteia.
Introducere istorica
Jung a fost primul care ~i-a dat seamia de necesitate a analizei de formare, n 19
12, pe cnd colabora cu Fre*d,cacare a recunoscut aceasta importanta contributie n
otnd: "Conside~ unul dintre valoroasele servicii aduse ~colii de analiza de la Zu
rich este faptul ca ei au pus I accentul pe aceasta necesitate ~i au stabiltt-o
ca pe o cerinta pentru ca oricine sa practice analiza celorltlti sa fie nti supus
la analiza dore~te de o persoana competenta" (Freuf' 1912, p. mai 116). Dupa rup
tura de Freud, Jung a intrat ntr-o lunga perioada de introversie, experimentnd mul
te imaginil~i fantezii pe care nu le putea explica folosind teoriile lui Freud.
La nceput, s-a referit la acestea ca Aceste evenimente, fundamentale pentru anali
za de, sine ~i descrise n "itnagini primordiale" (Jung,(Amintiri, 1961), mai ca "
imagini arhetipale". Memories, Dreams, Reflections VitirZiU e, Reflectii), n capi
tolul "Confrontation with the Unconscious" ("Copruntare cu incon~tientul"),
descris atunci un nivel colectiv al inco ~tientului, care credea el ca include p
otentialul creativ, extinznd ima inea lui Freud despre incon~tient, considera! de
acesta din urma ca fiind depozitul materialului formeaza baza tuturor teoriilor
sale ur~atoare (Jung, 1963). Jung a infantil reprimat. In cadrul lui teoretic,
analiza personala era baza formarii unui analist profesionist. n 1946, Jung a Il
SC1 urmatoarele
despre analiza
44
JD. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
de formare: "Oricine intentioneaza sa practice psihoterapia ar trebui mai nti sa s
e supuna unui analist formator, totusi nici cea mai buna pregatire nu va fi sufici
enta pentru a-l nvata totul despre inconstient... golire completa a inconstientul
ui iese din discutie, n primul rnd pentru ca puterile sale creatoare vor produce c
ontinuu alte formatiuni" (1946, p. 177). La sfrsitul Primului Razboi Mondial, per
soane din toata lumea, mai ales vorbitorii de limba engleza, au venit la Jung pe
ntru consultatie si analiza. Ca rezultat al analizelor lor si al transferurilor
asupra lui JUng, multi au dorit sa devina analisti. Venisera din nevoi personale
, dar erau transformati literalmente n practicieni ai unei noi profesii. Pe lnga a
naliza, Jung a tinut un seminar n limba engleza, n timpul anului academic, la care
i-a invitat sa ia parte pe multi dintre analizanzi. Seminariile n limba engleza
au continuat pna n 1939, cnd a survenit al Doilea Razboi Mondial, si nu au mai fost
reluate niciodata, pentru ca, dupa primul atac de cord din 1944, Jung si-a redu
s activitatea. Majoritatea celor care l-au cautat pe Jung ntre anii 1920 si 1930
au consultat si un alt analist n timpul sederii lor n Ziirich. De obicei, aceasta
era Toni Wolff, care i-a servit lui Jung drept prim asistent. Dupa Joseph Wheelw
right, "marile vise" i erau aduse lui Jung, n timp ce Toni Wolff era cea care se o
cupa de materialul mai personal (Wheelwright, 1975). Aceasta practica era numita
"analiza multipla", cu analizandul consultnd mai mult dect un analist. Cei care v
orbeau limba germana puteau sa participe la prelegerile saptamnale ale lui Jung t
inute n cadrul Ziirich's Eigenosse Technische Hochschul (ETH, unde Jung era profe
sor de psihologie). Dupa o perioada nedeterminata de timp se primea o scrisoare
de la Jung n care se nota ca el sau ea era califiatj a sa practice analiza uillizn
d metodele lui Jung; de multe ori, persoana n cauza se ntorcea sa practice analiza
jungiana n tara de origine. Criteriile de eligibilitate ale lui Jung pentru a pr
imi aceasta scrisoare de acceptare nu erau niciodata explicite. Unora el le suge
ra mai multa pregatire, o diploma n medicina sau psihologie, n timp ce altora nu l
e facea nici o astfel de recomandare. La fel ca si n perioada de nceput a lui Freu
d, multe persoane, lipsite de scrisori de acreditare academice, au devenit anali
sti doar pe baza analizei personale. Asa stateau lucrurile pna n 1948, cnd Institut
ul Ce. Jung din Ziirich si-a deschis portile pentru nceperea formarii stiintifice
, punnd capat perioadei cnd o analiza personala cu Jung sau cu unul dintre asociat
ii lui directi reprezenta singurul criteriu de a deveni analist. Dupa

45
1948, pe lnga analiza personala, pentru absolvire se cerea si programa analitica.
Aceste cerinte erau instituite peste tot n lume, n 1955, atunci cnd s-a nfiintat In
ternational Association for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pent
ru Psihologie Analitica). Chiar daca acum este parte a unui proces institutional
izat, analiza personala a ramas fundamentala formarii. nainte de a intra n detalii
, as dori sa prezint cteva dintre conceptele-cheie ale psihologiei analitice. Con
cepte-cheie
Visele. Importanta lucrului cu visele este suprema, cu accent pe continutul mani
fest. Visul este vazut ca o "drama interioara", compensatorie atitudinii constie
ntului.Nu este examinatnumai acel"de unde" al visului, avnd o origine retrospecti
va, dar si prospectivul "ncotro" - adica dezvoltarea potentiala pe care o indica
visul.
Factoriimportanti influentnd multe analize sunt cele doua atitudini ale lui Jung:
introversia si extraversia, si celepatru functii ale sale: senzatia, intuitia,
gndirea si simtirea.
Tipul psihologic. Transfer pi contratransfer. Desi mprumutati din psihanaliza, ac
esti termeni au un nteles diferit pentru psihologia analitica. Transferul include
nu numai proiectii din figurile familiei trecute, dar si potential pentru dezvo
ltarea viitoare, nca latente n inconstient, proiectate asupra analistului. Relatie
dialectica. Analizandul si analistul sunt egal implicati n relatia analitica. Re
actiile subiective ale analistului sunt o parte integranta a terapiei si nu sunt
vazute doar drept contratransfer nevrotic. Si nici analistul jungian nu este co
nsiderat un ecran alb.
Exista o divizare' de baza ntre acei junghieni care folosesc o abordare bazata ma
i mult pe dezvoltare si care includ teorii psihanalitice postfreudiene n orientar
ea lor si cei care adera ndeaproape la scrierile de baza si metodele de lucru ~le
lui Jung, cum au fost transmise de cei care au analizat mpreuna cu el. Majoritat
ea junghienilor cad nsa ntre cele doua extreme. Depinznd de abordare, aceasta va av
ea un impact asupra numarului de sedinte pe saptamna, utilizarea canapelei versus
scaun, accentul pe interpretarile transferului/ contra transferului, importanta
dezvoltarii timpurii si natura interpretarii viselor.
Simbolic versus dezvoltare.
46
J.D. 'eellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Principii de formare n Statele Unite si n Europa
Pe lnga diferentele teJetice si tehnice dintre junghieni, exista si o
serie de probleme politice I care se constituie ntr-o mare varietate de analize d
e formare. De exemplu, n Anglia, influenta kleinienilor si a In Statele Unite, ca
re duc lipsa de o organizatie nationala jungiana, situatia formariteste foart di
ferita de toate celelalte unde o o~ga!eoreticienilor britanici Pri~l. ind relati
ile de obiect estetari, foarte puternica. nizatie nationala determina standarde
de formare. n Statele Unite, fiecare institut local acreditat la International As
sociation for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pentru Psihologie
Analitica) trebuie doar sa adere la-stand~rdele minimale de baza ale asociatiei
interI
nationale, dupa care este li~er sa si impuna propriile standarde. Exista o mare v
arietate n ceea ce priveste institutele de formare din Statele Unite, n accentul p
e care atestea l pun pe dezvoltare sau pe teoriile si metodele junghiene clasice
O alta problema importafta este categoria "analist de formare". Majoritatea insi
tutelor de formarf importante au stabilit o astfel de categorie. San Francisco I
nstitute (Institutul San Francisco), unde eu m-am format, nu este un aparte.ar F
o~datorii au considerat ca aceasta "analist de caz formare" crea o ierarhie prob
lematica; si-au categorie dorit, de asemenea, ofere candidaPRor n formare a de a
ca, alege dintr-oa plaja larga sa de analisti pedonali; oricum,posibilitate ei a
u stipulat pentru supraveghea permanent pentru lucrulcinci cu un ani.IPolitica 4
ndidat, aceasta analistulpare trebuie sa fi promovat sa fi fost membru deschider
e celor doua teorii jung.tUene de dezvoltare si clasica - a genera si sa fi nlatu
rat tensiunile inevitabil~ care se pare ca sunt continute, fara disensiuni. O al
ta problema politica [este rolul analistului personal n evaluarea unui aplicant n
timpul procesului admiterii sau a candidatului n timpul formarii. n perioada de ncJ
put a Institutului Jung din Ziirich, analistul personal era direct implicat n pro
cesul de evaluare (Hillman, 1962b, p. 8). Pna recent, multe ~lte institute' impor
tante au urmat acest exemplu. n San Francisco Wstitute, analistului personal nu i
se permitea sau sau a analizandei sale ori si asa dificila munca din analiza si
sa prJvina ca materialul analitic perturbator sa
la procesul de evaluare, asta ca sa nu fie suprancarcata
sa participe la admiterea a~alizandului
tie sa nu devina un impe, iment n trecerea la o faza de formare urmatoare. fie as
cuns de candidat analr'stulUi, din cauza fricii ca aceasta informa-
Formareapentru psiholterapie
Probleme curente n formare
47
Dat fund ca acum ~timcare sunt proble lelelegate de limite n analiza ~ice se ntmpla
cnd acestea sunt depa~ite aceasta politica s-a schimbat n toate institutele de fo
rmare din lume. Fi osofia este de a pastra confidentialitatea analizelor persona
le ale tutur r candidatilor. Sarcina de a evalua candidatii a cazut acum pe umer
ii comitetelor de analiza, care anali~ti de control. n ciuda acestor asigurari, e
xista o mate e probabilitate ca analistul strng informatiile de la conducatorii s
eminar, supervizori ~i primul rnd, persoana care intra n a aliza cu ideea de a dev
eni analist are un scop bine definit, o tinta incolo de propria terapie. Aceasta
persoana dore~te n saanaliza aiba difle.t o a' aliza care sa-i analizanzi. serve
asca ~a-lpriveasca pe candidatul fata de ceilalti
In
identitati scopului Eului cu analistul, sau de a deveni adesea analist, cresc~~ c
eFa ce numarul implica formarea de probleme unei scop este n mod evident diferit
de al u ei persoane care merge la analiza pentru a se elibera de simptome. n tera
piile de nonformare, nerezolvate att final, pentru analist, ct ~i analizand. Un as
tfel de exista un punct cnd analistul ~ipe]ru an lizandul se despart, n timp ce n a
naliza de formare este o con xiune continua n lumea profesionala pe care cei doi
o mpart. Un lt mod de a exprima lucrul acesta este n termenii tensiunii dintre ind
ividualitate ~i responsabilitatea colectiva. Analistul personal .e formare trebu
ie, pe de o se pune problema unei responsabilitati c lective pentru comunitatea
de junghieni de a sustine anumite valori de baza. Fiecare analist are 1, iar .ca
ndidatul sa o relatie individuala cu grupul profesion parte, sa onoreze expresia
individuala a anflizandUlUi;pe de trebuie alta parte, sionala. Mare parte din a
ceasta munca a e loc n timpul analizei de fO:t"mare, dar ntrebarea ramne daca est po
sibila o relatie ~i croiasca propria relatie independenta ~u aceeasi vreodata com
unitate profecu adevarat independenta, libera de reziduurile tran.sferului. dar
analiza personala ofera modelul pentr munca lui! ei profesionala. Cu Cuno~tintel
e timpul ~icapatnd experienta, an ea list ~i dezvolta stil unic, academice ajuta l
a noul orienta~1 analistului deun dezvoltare, care continua sa se mbunatateasca p
e pflrcursul carierei sale profesionale.
48
J.D. ~eller. J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
I
:~
Analiza de formare
maiDin multe experienta analize mea, dectma10ritatea e~te necesar anali?tilor pen
tru absolvire junghieni sau beneficiaza certificare. de Cerinta obi?nuita de 100
-200 de orepentru de anal~za u;]- candidat personala admis nainte este de de aaav
ea ncepe un minimum formarea. Majoritatea programelor Clercandidatilor sa fie n an
aliza n timpul perioadei de formare. anali?ti junghieni se anali?tii ntorc n sunt a
naliza a~ci cnd li se ivesc diferiteMultf situa.tii n viata. De fapt, ncurajati sa
se ntoarca n analiza ~ oricine ar trebui sa se ntoa timpuri analizele erau mul rela
tiv restrnsa, este foart de aceea multi dintre anali dect att, n ziua de asta anali?
ti este mult mai com momente nodale. Si Freud a considerat ca ca n analiza la fie
c~re 5 ani, doar ca n acele mai scurte. Comunitatea de junghieni fiind probabil c
a membrii sa se cunoasca ntre ei, ti merg n analiza la nonjunghieni. Mai mult i, t
erenul psihanali?tilor ?i al psihologilor dect n perioada de nceput, astfel ca mult
i
analisti alt limbaj junghieni sau filosofie doresc oric~ Frin materialul alta sc
oala. lor personal sa fie tradus si prin ficieze de analize att cu barbat, ct si c
u o femeie sau cu un analist al unui anumit tip ori atitu ini psihologice, n cred
inta ca sexul si tipul Adesea, unui candidati formare jungiana i se recomanda sa
benepsihologic influenteaza nahp.ra dialecticii moduri considerabile pentru dez
voltarea candidatului. rJa practica de n a vedea mai mult de un analist, n acelasi
timp, s-a facut ~eferire anterior ca analiza multipla si a fost mult discutata n
cercurile junghiene. Pe de o parte, analiza multipla atenueaza si rupe transfer
u , pe de alta parte este evocat un material nou si valoros. Astazi, cu sensib'l
itatea noastra crescuta la problemele legate aceasta fiind examinata amanuntitA~
tr-o alta lucrare (Kirsch, mult de un analist1976), n timpul formarii de transfer
, mai practica de a ve ea mai
I
a devenit mai putina obisn~ita, (1962) oferit ~ explicatie rationala pentru nume
roasele ore Fordham de analiza personala de c re analistii junghieni beneficiaza
astazi. El afirma ca este important pe tru candidatii n formare sa experimenteze
n ei nsisi att de multe sta i psihopatologice pe ct este posibiL De fapt, el ncuraje
aza candidatii s v experimenteze aceste stari psihopatologice n analizele lor de
formar , pentru ca astfel vor fi mult mai pregatiti pot sa faca nvata fatasa acel
ora?i identifice probl9:ne par~~lelor ca sanatoase, analisti, n si, aceeasi prin
urmare, masura, nu candidatii necesita lucrul analitic, acestea servipdu-Ie apoi
drept sursa de putere (Fordham,
1962).

49
Limite ale analizei personale
Fordham mai spune ca exista o legatura rerezolvabila patologica ntre orice pacien
t si analistul! Acest factor va influenta, analista de asemenea, saul sa, anJliz
a rdiferent de formare. de durata Elucidarea analizei. completa complexelor a fa
zei nerezolvate embrionare asupra sirelatiilor a copil1riei tnalitice va minimiz
a pe care noul influenta analist le va forma cu analizanzii sai urmatori. ricum,
anumite experiente traumatice pot fi rezolvate, dar nu neapara schimbate, de ai
ci conceptul de "vindecator ranit". Majoritatea complexelor nerezolvate ale ui c
andidat sunt proiectate sionala, ntr-o oarecare masura, este vazut prin prisma fa
miliei-de-oriacelasi timp, sunt multe reziduuri de transf r I contratransfer ntre membrii indi
viduali, care nu sunt niciodata pe d plin "rezolvati" si care exista gine a cand
idatului respectiv, n ambelede IUEini, si sau negativa. n n cadrul fiecarei societa
ti, indiferent coala pozitiva filosofica metoda analitica; masura si intensitate
a acestor dif rente, mai ndepartate dect orice dezacord filosofic, determina fie
ca rupul sa ramna unit, fie sa se divida (Kirsch, 2000). O cautare de o viata a e
volutiei interio re si a dezvoltarii personale este sine qua non-ul analistului
jungian. Ps' ologia analitica a trecut prin multe schimbari n evolutia sa ca prof
esie si ca disciplina psihanalitica, n totusi, formarea de-a lungul analistului nt
regii jungian sale istorii, actual. o anaItza personala ramne de baza
I
Bibliografie:
Edinger, E., Comentariu n Joumal of Analytical ~sychology, 6'(2),1961,p. 116-117
Fordham, M., "Reflectionson training analysis" n The Analitic Process, Joseph B.
Wheelwrght (ed.) Putman, New York, 1 71, p. 172-184 Fordham, M., Raspuns n Joumal
of AnalyticallsychOIOgy, 7 (1), 1962,p. 24-26 Freud, S., "Recommendations to ph
ysicians o the psychoanalytic method of treatment" n The standard editon of the c
ompl te psychological works of Sigmund 12, J. Strachey (ed. si trans.), Hogarth
Press, Londra, 1958, Freud, Fordham, voI. M., Comentariu n Contemporary pS1Choana
lYSiS, 12, 1976,p. 168-173 p.l09-120
Guggenbiihl-Craig, A, Power in helping professions, Spring, New York, 1971 Hillm

an, J., /IA note on multiwle analysis and emotional climate at training institut
es" n Journal of Analytical Psycholoy, 7 (1), 1962a, p. 20-22 Hillman, J., "Train
ing and the Cl G. Jung Institute, Ziirich" n Journal of Analytical Psychology, 7
(1), 1962b, p. 3e8 Jung, CG., "The theory of psyahoanalysis" n Collected works, v
oI. 4, F.C Hali (trans.), Pantheon, New Yo~k, 1961, p. 85-226 Jung, CG., "Psycho
logy of the ~ansference" n Collected works, voI. 16, F.C H;ali (trans.), Pantheon
, New Yo~k, 1964, p. 163-321 Jung, CG., "Psychological types" n Collected works,
voI. 6, F.C Hali (trans.), Pantheon, New York, 1961, p. 197 Jung, CG., Memoires,
dreams, re};.ections, A Jaffe (ed.), R. Winston?i C Winston (trad.), Random Hou
se, Ne~ York, 1963, p. 85-226
I
50
J.D. Gelie"
le. No,ewss,
D.E. Odinsky
Kirsch, T., "The PsychoanalysisJ practice of ~ultiple analysis in analytical psy
chology" n Contemporary 12, 1976, p. 159-167 Kirsch, T., "Analysis in trainink" n
Jungian analysis, M. Stein (ed.), La Salie, Kirsch, T., The Jungians, Routlefge,
London, 2000 Illinois, 1995, p. 437-450 Marshak, M.O.,,,The significance of the
patient in the training of the analysts" n Journal of Analytical Psych~logy, 9 (
1), 1964, p. 80-83
I
6 (2), 1961, p. 103-106 ewton, K., "Personal reflecti0T on training" n Journal of
Analytical Psychology, Plant, A, "A dynamic outline of the training situations"
n Journal of Analytical Samuels,
Psychology, 6 (2), 1961, p. 98-[102 A, Jung and the post-Jungians, Routledge?i
Kegan Paul, Boston, 1985
Stone, H., "Reflections of an ex trainee on his training" n Journal of Analytical
Spiegelmann, "The image 0tlthe 9 (1), 1964, p. 759 Jungian analyst" n Spring, 19
80,p. 101-116 Psychology, M.J., Wheelwright, J.B.,,,A personal view of Jung" n Ps
ychological Perspectives, 6, 1975, p.64-73
I
Capitolul 4
Terapia personala si dezvoltarea
de Robert experientiall-umaniste Elliott si Rhe~ Partyka n terapiile
Traditia experiential-umanista n psifoterapie subsumeaza mai multe terapii care mp
artasesc aceleasi co~cepte-cheie si valori. Aceste terapii includ abordari clasi
ce, cum ar fi crle centrate pe persoana (de ex.: Rogers, 1961), Gestalt (de ex.:
Perls, Ijefferline si Goodman, 1951) si existentiale (de ex.: Schneider si May,
19f5), precum si abordari neoumaniste cum ar fi cele focalizate (de ex.: <Gendl
in, 1996), experientiale Chiar daca terapeutii pe (de ex.: Greenberg, Rice si El
liott 1989) si psihoterapiile procrl 1993). sual-experientiale/ focusate (deemot
ie ex.: Mahrer, mpartasesc un set de valori comune ( Iliott, Watson, Goldman si G
reenberg, n presa) printre care se numara suportul pentru experientele imediate,
hotarrea sine, prin pluralismul! e alitatea personalaclientii, si politica, din a
ceasta traditie de difera modul n1are si trateaza toti personala pe prezenta toata
durata .. integritatea, sauvietii autenticitate a rerapeutului si dezvoltarea
vazuti ca posednd o tendinta de crestere, rivita ca o permanenta-preze~ta tendint
a de dezvoltare care faptul formeaza schimbarii terapeutice. aceste terapii, ind
ivizii sunt Aceasta ultima valoare induce ca, baza Aceasta tendinta include un p
roces cont~uu de reorganizare a experientelor la niveluri din ce n ce mai ridica~
e de complexitate, n acelasi
A~
de timp flexibilitate mentinnd creativa si intensificnd n orice mediu sinele, prefu
m s-aj aflasi indivizii atingnd (Greenberg maximumulsi de crestere: constiinta de
sine si o viata n reaga de nvataturi si experiente. Un terapeut poate si ar trebu
i sa si sustina tendinta de tendinta crestere altii, 1993). Exista doua resurse i
mportant~care sustin aceasta prin activitati de dezvoltare personala care I'timu
leaza constiinta de sine ntr-o varietate ntreaga de contexte.
52
AI
n acest scurt capito l va ~ o enm o pnVIre d e ansam bl u asupra muncll..
'.
fi ...
si pentru a deveni compete t ca terapeut experiential-umanist. Astfel, sustinem
ca terapia person. Ia este valoroasa doar n masura n care de crestere cresterea pe
rsonala persona]a, a pSihoferapeUtului, vitala trai aceste valori faciliteaza n c
ontextul uneipentru terapii acare pune accent acestea gasindu-si loc ntr-o r lati
e terapeutica egalitara, autentica, al carei scop este atingerea plenitudi prin
multiplelor, de multe ori pe constiinta experientei im~1 d'i iate si integrarea
sustine actiunea personala - toate conflictuale, aspecte ale sinelui. . aceasta)
alte practici ~are fa dliteaza cresterea personala n afara psihoterapiei formale
. Aceste alt cai includ seminariile experimentale de formare in vivo, de traditi
e dezvoltare, tinerea (fiind de jurnale intime, Mai mult dect grupurile att, acerl
sta recunoaste pioniera prin extinderea experientelor de v~ata. Multe dintre ace
ste activitati au scopuri multiple, incluznd att cres~erea educationala, ct si cres
terea personala,
1i, n unele cazuri, geStiOnara problemelor. Functiile terapiei personte si ale de
zvoltarii
Continuarea dezvoltarii jerapeutice este vitala, pentru ca terapeutii experienti
al-umanisti au nevoie de mai mult dect de cunostinte tehnice. Ei conteaza pe pers
oana tera eutului ca fiind sincronizata empatic experimentarii clientului; aprec
i' d punctele slabe ale clientului, precum si vulnerabilitatile acestuia; ti lern
d laturile grosolane ale acestuia si mpunsaturile interpersoa e si fiind prezent n
mod autentic. Aceasta nseamna a fi constient de s e, incluznd constiinta punctelor
oarbe ale unei persoane si ale sensibi~itatilor specifice; a avea o relatie bun
a cu diferitele aspecte ale sinelui altcuiva si fiind capabil de a gestiona si n
ceilalti. conflicte, inconsistenta si aII biguitate att n sine nsusi/nsasi, ct
~torva functii importante. n primul rnd, ele ofera nvatare prin experienta. exact, t
erapia perso lala si alte activitati de dezvoltare servesc In Mai cadrul traditi
ei experien ial-umaniste, experienta traita direct este presupusa tinte dobndite
a conduce direct la pri~lamiliarizare o ~~i bogata, maiversus folositoare cunost
inte nvatare dobndite (cunosusor retinuta si astfel mult ai accesibila pentru a fi
folosita ulterior 1999) este mult mai descriptiv). O al astfel de "nv~,are ancor
ata" (Binder, cu clientii. n doilea rnd terapia personala si alte activitati de de
zvoltare sunt menite sa ofe~e baza pentru veridicitatea ~i autenticitatea

53
terapeutului n relatia cu clientii (desi nu exista nici o cercetare stiintifica n
sprijinul acestei afirmatii). n orice caz, daca terapeutul a experimentat persona
l procesul pe care el sau ea l ofera clientului, oferta are o mai mare greutate m
orala. n al treilea rnd, aceste activitati sporesc empatia f}i aprecierea terapeut
ului. Daca terapeutul a trecut personal prin ceea ce este oferit clientului, el
sau ea va fi capabil! a sa nteleaga experienta clientului si aceasta l! o va ajuta
sa raspunda mai bine experimentarii de fiecare moment a clientului. n al patrule
a rnd, terapia personala ofera un mijloc de a gestiona stresul f}ivulnerabilitea
legate de formare. Pentru ca a fi psihoterapeut solicita foarte mult terapeutul
ca persoana si pentru ca, n mod obisnuit, imaginea de sine a terapeutilor n formar
e este foarte legata de imaginea lor ca psihoterapeuti, ei abordnd procesul de fo
rmare cu o vulnerabilitate si anxietate considerabile (Rennie, 1998). Autorii di
n traditia experiential-umanista au sustinut adesea cu putere faptul ca terapeut
ii n formare trebuie sa beneficieze de o activitate privind evolutia personala, i
ncluznd terapia. Vom da exemplu cteva dintre aceste argumente, organizate n diferit
e orientari: centrata pe persoana, Gestalt, existentiala si procesual-experienti
aIa.
Terapia centrata pe persoana
Terapia personala este ntotdeauna ncurajata n terapiile centrate pe persoana. De ex
emplu, Garfield si Kurtz (1976) au descoperit ca, atunci cnd sunt comparati cu te
rapeutii din orientarea teoretica a nvatarii, terapeutii din orientarile rogerian
a, umanista si existentiala au avut mai multe consideratii pozitive n ceea ce pri
veste psihoterapia personala. Oricum, consideratiile lor erau ntr-o mica masur~ m
ai putin favorabile dect ale terapeutilor din gruparile analitica si neofreudiana
. O tema comuna n formarea terapeutilor centrati pe client este aceea ca. un cand
idat este angajat ntr-un proces de "devenire personala" (Patterson, 2000), ceea c
e implica o dezvoltare dincolo de constiinta de sine sau relatiile cu clientii s
i o flexibilitate de a fi mai deschis catre ceea ce i apartine cuiva, catre exper
ientele clientului. De exemplu, Rennie (1998) sugereaza ca este important pentru
candidati sa nvete sa se simta confortabil n lucrul cu propriile experiente inter
ioare, mai ales cnd acestea implica anumite ezitari, nesigurante si ndoieli. n dezv
oltarea terapiei centrate pe client, accentul initial pus pe tehnica a fost dimi
nuat, n anii 1940 si 1950, pe cnd atentia acordata experientei candidatului si ati
tudinilor relationale a crescut. Astf-el,Pagell, Carkhuff
54
~i Berenson (1967) au descoperit ca, n timp ce abilitatile legate de prezenta ~i
rezumarea sentimentelor pot fi nvatate didactic, abilitatea de a crea ~i a mentin
e o relatie empatica este nvatata mult mai bine experientiaL n plus, Mearns ~iThro
ne (1988) au adus n discutie faptul ca implicarea sinelui terapeului n procesul te
rapeutic nu poate fi supraaccentuata. Concepte ca acceptarea, empatia ~iveridici
tatea nu sunt rezervate doar relatiei terapeutului cu clientii sai, ci trebuie e
xtinse sinelui, pentru a fi eficiente. Tocmai de aceea ar trebui sa se insiste a
supra dorintei de a acorda atentie ~i grija sinelui dintr-un simt al responsabil
itatii pentru clienti. Barrett-Lennard (i998) a facut diferenta dintre doua moti
ve principale pentru care un terapeut n formare ar putea decide sa beneficieze de
terapie personala: pentru o vindecare emotionala, cauzata poate de conflicte in
terioare sau suferinte, ~i pentru dezvoltare ~i nvatare personala. Rogers (1951)
sugereaza ca nu ar trebui sa se pretinda ca terapia personala va nlatura permanen
t toate probabilitatile de conflict sau ca va elimina posibilitatea ca propriile
nevoi ale terapeutului sa intervina n munca terapeutica. Oricum, terapia persona
la a unui terapeut ar trebui sa-li sa o sensibilizeze la tipuri de atitudini sau
sentimente pe care ar putea sa le experimenteze clientuL Terapia personala ar t
rebui, de asemenea, sa i permita terapeutului sa devina empatic la un nivel mai p
rofund. Cu toate acestea, decizia de a se angaja n terapie personala ar trebui sa
depinda de nevoile individuale ale candidatului. De fapt, terapia individuala c
eruta nu concorda cu o abordare centrata pe client. Oricum, oportunitatile ar tr
ebui sa fie la ndemna, astfel nct candidatul sa le poata utiliza atunci cand el sau
ea simte nevoia. n plus fata de a pune la dispozitie posibilitatea terapiei perso
nale, alte experiente educationale ~i de autoajutorare orientate pe dezvoltare s
unt, de obicei, incluse n programele de formare orientate pe client. De exemplu,
un terapeut n formare poate experimenta cre~terea personala n timp ce lucreaza cu
un supervizor pe probleme personale care sunt relevante pentru eficacitate a lui
/ei ca terapeut. Mai mult dect att, grupurile de suport pot oferi un mediu n care t
erapeutii sa lucreze pentru a-~i cultiva acceptarea de sine ~idorinta de a face
fata adevarului. A nvata sa te asculti pe tine nsuti/nsati este o aptitudine import
anta, care poate fi dezvoltata prin faptul de a vorbi cu alte persoane, rugaciun
e, meditatie, prin tinerea unui jurnal personal sau concentrare experientiala (G
endlin, 1996),toate acestea putnd fi ntelese ca forme de terapie de sine (Mearns ~
i Thorne, 1988). n sfr~it, terapiile centrate pe persoana se dezvolta,
Formarea pentru psih~terapie

55
de asemenea, n timpul lucrului cu clientii for. De exemplu, dupa termisa explorez
e experienta lor din terapie n rebndu-se: "Ce am nvatat ncurajeaza terapeutii narea
terapiei cu un si client, Meams si Thr0l de la acest client?" "Cum am fost afect
t (1988) de aceasta experienta?"
Terapia Gestalt
Dezvoltarea personala este privita ca fird un aspect esential al forcentrata pe
persoana, traditia Gestalt pun mai mult accent pe terapia personala si pe o dezv
oltare personala org nizata n contextul formarii. marii si al practicii n terapia
Gestalt. Of cum, comparata cu terapia Clarkson (1989) argumenteaza ca terapel tii
au responsabilitatea etica si profesionala de a continua procesul de qezvoltare
de sine, incluznd
(1989) si formarii, Clarkson nainte (1989) terapia ca personala. Korb, Gorrell, V
an De lfiet n sustin terapia personala ar trebui sa nceapa timpul
terapia, n general, reduce posibilitatea ca p oprilie procese disfunctionale ale
terapeutului sa denatureze terapia, i r Clarkson (1989) afirma n continuare ca te
rapia n sensul a co tracara influenta nepotrivita ca psihoterapeutii saajuta acor
de terapiedepe c~nt prorpiu. Se considera ca terapeutii a unor profesori gestalt
isti carismatici. ar trebui Mai sa mult si contifue de~ft att, terapia acestiperso
nala autori sustin cu un ca suport, pentru a preveni problemele si a entine sent
imentul de sensibilitate si anxetatea experimentate mod terapeutsurvenita expert
pedin tot vulnerabilitatea timpul carierei lor, p~tru a proces a emotii, an obtin
e obisnuit de clienti. se pretinda terapie candidatilor, att tim ct este scumpa si
tinde sa se concentreze n mod limitat pe a proble mai degraba dect sa se (1970) a
firmtt e, ca ar putea fi nepotrivit sa Pe de alta parte, Enright constituie ntr-o
explorare ludica, ceea ce este nsasi esenta muncii Gestalt, sustine el. n schimb,
el descrie grupuri 1e formare experientiale care se aseamana cu terapia de grup
n multe frluri. ~ Mare parte din formarea Gestalt se desi soara n cadrul seminari
ilor experientiale sau n formate de grup. De e emplu, grupurile de formare de con
stiinta descrise de Enright (1970) sunt destinate sa-i ajute pe candidati sa se
dezvete de obiceiurile de a uprima constiinta imediata. Asemenea grupuri ncep de
obicei cu un si plu exercitiu de constiinta. Apoi, membrii grupului proceseaza r
asp urile, formatorul i cere unuia sa ia parte la o demonstratie pe viu a unui xe
rcitiu de deblocare avnd ca scop extinderea constiintei. Enright ved formatul gru
pului ca pe cea
56
J.D. Geller,
lC Norcross,
D.E. Orlinsky
datilor sa participe la munc celorlalti. Problemele de siguranta emotionala sunt
gestionate pr' acordarea unei ocazii voluntarilor de a ntrerupe participarea la
fo!are un exercitiu n orice moment. mai eficienta situatie de a con~tiintei, ntruct
permite candiDaldrup, Beutler, Greenferg ~i Engle (1988) descriu un seminar exp
eiential asemanator n cadrul protocolului lor de formare pentru psihoterapia cent
rata pe expresivitate, o versiune ghidata a terapiei
are un format care include n timp de "verificare a prezentei" pentru a permite m
embrilor grupu ui sa identifice dorinta de a lucra; lucrul Gestalt. O forma ae l
ucru d} grup, condus de terapeuti experiment~ti, ~i un timp de procesoare pe tru
a stabili o legatura ntre ceea ce s-a ntmplat ~iteorie. Ace~ti au ori pun accentul
pe importanta echilibrului dintre terapie ~ielementele idactice, astfel nct sa fi
e atinse att nevoia personal sub forma uneia Slmai multor demonstratii pe viu; fe
edback de nvatare, ct ~i cea de de~r~ltare personala. Natura lucrului n grup evolue
aza pe masura formarr' In faza initiala a formarii, grupul de lucru este mai ter
apeutic prin naturr; oricum, n faza de mijloc a formarii devine deja un grup comb
inat de tarapeut tEfrapie-formare, ncep sa-~i asume rolul de n grup. pe cnd membrii
grupului pe Autorii cont propriu din traditia poate Gestatt fi efifienta. au ac
ordat De fapt, atentie prima ~ifaptului jumatateca a nvatarea textului Gestalt cl
asic (Perls ~i altii, 1r51) consta ntr-o succesiune de 18 experimente graduale. F
ormatul fonsta ntr-o prezentare initiala a teoriei, ncep urmatacude o instructiuni
simpla constientiF,are pent1u unul ("a sau simti mai prezentul"), multe exercit
ii. trec la Exercitiile amintiri contact gestaltiste: retroflexi ea, introiectia
~i proiectia. In acest timp, atentia este ndreptata asupr proceselor care interf
ereaza cu ncheierea ~i anxietate, iar la Sfr~it.eX~ioreaZa tulburarile clasice lim
itelor de cu succes a experimentului, ferind un fel de format deal: autoajutorar
e.
I
Terapia existentiala
Nu exista realmente nici ~ informatie legata nici de formarea n sau terapia exist
entiala. Oricum, prezentarea de rolul terapiei personale lui Schneider si May (1
995) TIt el impus succesiuni de exercitii de formare terapeutic-cheie - "elibera
r a existentiala". Aceste exercitii sunt menite a aptitudinilor, cu sau scopul d
ei lontext ajuta studentii sa experimenteze unui grup redus unui de seminar ~i c
onstau n procesul exercitii personale ~iexercitii clinice. If:xercitiilepersonale
includ exercitiul "Cine
Formarea pentru psihqterapi~

57
a sinelui, si scrierea necrologului unei pers ane. Exercitiile clinice includ su
nt Eu?", standard jocul de rol al unei parti intrigI' ete, dar n general suprimat
e constiinta obiectiva si exercitii aptitudini de ajutorare, n cadrul carora stud
entii formeaza perechi si j~aca pe rnd rolurile de client si terapeut.
Terapia procesual-experientiala
vatarii experientiale si a formarii consti' tei, mai ales cu privire la experien
ta si desparte radical ,rmarea si terapia (Greenberg Terapia emotionala, procesu
al-experientiala pune f stea accent pe importanta nsi Paivio, 1997). Greenberg si
Goldman (199i8, p. 701) atrag atentia asupra controversei dintre formarea ntregi
i peroane versus formarea unor anumite aptitudini. Ei sustin ca ,,formarer care c
onduce la schimbari atitudinale si crestere personala are o imp ,rtanta foarte m
are n terapia experientiala, pentru ca permite candidatiI r sa cunoasca ntr-o mani
era personala cum functioneaza procesul exp riential de schimbare". format de se
minar de forElliott si colegii sai (2004) au dezvoltat mare experientiala, cu el
emente terapeutice. Sedintele includ gestionarea de sine, cu scopul de a identif
ica posibilii arcatori terapeutici, demonstratii pe viu sau video si practica ro
luri or de "client" si "terapeut", problemelor grup, minilecturi, scurte~eerciti
i de grup si de discutarea explorare Sedintele se de termina, n mod obisnuit, p i
n procesarea exercitiilor.
(2002) rtudenti, ofera o serie de acestia exercitii Mai mult dect att, Greenberg d
ezvoltare personala auto conduse pentru pe care sade le
I
emotionala, de reglare a emotiilor si de sc . bare a unei emotii cu alta, folose
asca elemente esentiale pe cont prorpiu n abordarea pentru"gestio a dOEndi arii em
otiilor" ,abilitati dedin constiinta terapia pr,ocesual-experientiaIa. n cercetar
ea focus-grupului, realizata cu 20 de actu.ali si fosti studenti p~rsoanele ches
tionate au conElliott colegii (2004) asupra siexperientei lor au de descoperit nv
atare aca terapiei procesual-experientiale, siderat n mod importanta obisnuit for
marea prin lor'l se~arii ca fiind o componenta a pregatirii ~~ modexperientiale
specific, faptul de a i-a ajutat. Persoanele chestionate au preze tat valoarea l
ui "a vedea ca functioneaza", "testarea ape sine", "experi nta deca ao secompone
nta face practicacare pe fi fost n rolul clientului fost frecvent me~,ionat mine"
si faptul de "a descoperi ca functionEjaza". Studentii au mentionat,
58
J.D. Geller, ff.C. Norcross, D.E. Orlinsky
nainte de a le fi folosit cu cli. ntii si au acordat a!entie nsemnatatii sentiment
ului de siguranta n ti seminarului. Inn plus, multe persoane de asemenea, importan
ta dfa pul fi facut ncercari. timpul seminariilor chestionate au surprins si i:rt
1portanta terapiei personale.
Concluzie
Pentru terapeutii experi1ntial-umanisti, lucrul de cu crestere sine nu este nIci
odata complet. Vaznd aut,nticitatea si procesul ca pe un unei sarcini de o viata
de n atare si crestere. n cadrul acestei traditii, terapeutii vad n stradania p ntr
u dezvoltarea personala responsabilitate fata de clienti. i poate cere unui clien
t ntr-un mod nuuUn de terapeut "devenif'"nu terapeutii din aceasta traditie se dE
autentic sa se angajeze ntr-pn proces terapeutic dat dect daca el sau ea a trecut
prin acesta!
Bibliografie:
Barrett-Lennard, G.T., CarI Rogrrs's helping system: Journey and substance. Sage
, Londra, 1998 Binder, J.L., "Issues in teachll}g and learning time-limited psyc
hodynamic Clarkson, P., Gestalt counseling n action, Sage, Londra, 1989 Daldrup,
R, Beutler, L., Green erg, L. si Engle, D., Focused expressive therapy: psychoth
erapy" n Clinical1SYChOlOGY Review, 19, 1999, p. 705-719 Elliott,
Freeing the overcontrolled patz~nt, Guilford, New York, 1988 R, Watson, J., Gold
manl R si Greenberg, L.S., Learning emotion-focused therapy: The process-experie
ntf.al approach to change, American Psychological
Association, Washington D.C., 2004 Emight, J. B., "Awareness trahJng in the ment
al health professions" n Gestalt Harper and Row, New Yor ,1970, p. 263-273 Garfie
ld, si Theory, Kurtz, teChniqu~les, R, "Pe sonal therapy J. for teh psychotherap
ist: Gagan si LL. Shepherd Some (ed.), therapy S.L. now: applications, findings
and issues" n Psychotherapy, 13, 1976, p. 188-192 Gendlin, G.T., Focusing-oriente
dl psychotherapy: A manual of experiential method, Guilford, New York, 1996

59
Greenberg, L.S., Emotion focused therapy: Coaching clients ta work through their
feelings, American Psychological Association, Washington D.C, 2002 Greenberg, L
.S. si Goldman, RL., "Training in experiental therapy" n Journal of Consulting an
d Clinical Psychology, 56, 1988, p. 696-702 Greenberg, L.S. si Paivio, S., Worki
ng with emotions in psychotherapy, Guilford, New York, 1987 Greenberg, L.S., Ric
e, L.N. si Elliott, R, Facilitating emotional change: The moment-by-moment proce
ss, Guilford, New York, 1993 Greenberg, L.S. si Sarkissian, M.G., "Evaluation of
counselor training in Gestalt methods" n Counselor Education and Supervision, 23
, 1984, p. 328-340 Korb, M.P., Gorrell, J. si Van De Riet, V., Gestalt therapy:
Practice and theory, Plenum, New York, 1989 Mahrer, A.R, How ta do experiential
psychotherapy: A manual for practitioners, University of Ottawa Press, Ottawa, 1
989 Mearns, D. si Thorne, B., Person-centred counselling n action, New Bury Park,
Sage, California, 1988 Pagell, W.A., Carkhuff, RR si Berenson, B.G.,,,The predi
cted differential effects of the level of counselor functioning upon the level o
f functioning of out patients" n Journal of Clinical Psychology, 23, 1967, p. 510
-512 Patterson, CH., Understanding psychotherapy: Fifty years of client-centred
theory and practice, Llangarron, PCCS Books, Marea Britanie, 2000 Perls, F.S., H
efferline, RF. si Goodman, P., Gestalt therapy, Julian, New York, 1951 Rennie, D
., Person-centred counselling: An experiential approach, Sage, Londra, 1998 Roge
rs, CR, Client centered therapy, Houghton Mifflin, Boston, 1951 Rogers, CR, On b
ecoming a person, Houghton Mifflin, Boston, 1961 Schneider, K.J. si May, R, The
psychology of existence: An integrative, clinical perspective, McGraw-Hill, New
York, 1955
Capitolul 5
Terapia
personala
n terapia
cognitiv-comportamentala
Traditie si practica actuala de Anton-Ru8ert Laireiter si Ulrike Willutzki
terapeutului nu au o traditie lunga sau terapia cognitiv-comTerapia personala ~i
alte Igenuri de profunda experientanorientate pe persoana formarea terapeutilor c
ogni v-comportamenta1i~ti a fost intens discutata int1grarea legate de Formarea
persoana nu n portamentala. n ultimii 15-20Oricum, de ani, n s ,ecial n experientei
cteva tari europene. tarea cognitiv-comportame tala. Multi terapeuti cognitiv-com
portamentali~ti (50 pna la 60% ) se angajeaza n terapie personala cel putin este s
ingurul context unde~eraPia personala are importanta n orieno data pe durata viet
ii capitblul lor lrofesionale (Norcross ~i Guy, capitolul 13; Norcross ~i Connor
, 15; Orlinsky, R0nnestad, Willutzki, n terapii cognitiv-comporta entale, ci pref
era orientarile psihodinamice sau umaniste (Laireiter, 200 a), stilul terapeutic
, competenta Wiseman ~i Botermans, cap~litOIUI14). Pentru ca precum multi nu~i s
e angajeaza lor terapeutica pot fi intens influenta te de aceste experiente. Pna n
prezent, nu este nca pe de~lin recunoscut daca acest gen de compilatie este pozi
tiva sau problematica pentru acordarea de terapie ntr-un cadru de referinta cogni
tiv-Jomportamental. Acest scurt capitol ofera o perspectiva de ansamblu as4pra t
erapiei personale a terapeutilor cognitiv -comportamentali~ti.
Starea curenta a terapiei personale n orientarea cognitiv-comportamentala
Din punct de vedere c, cerintele de a sela supune unei terapii personale auistm
o l~ga traditie, pentru care se candidati ntoarce n timp Freud
I

61
~i alte figuri ce au deschis drumul psihanalizei timpurii. Terapeutii comportame
ntali~ti nu au vazut terapia personala ca necesara, pentru ca terapia n viziunea
lor nu este asemenea unui proces de lucru prin incon~tient sau nevroza tansferen
tiala, ci mai degraba o experienta de nvatare, n cadrul careia o persoana, clientu
l, nvata cu ajutorul ~i suportul tehnic al alteia, terapeutul, sa schimbe comport
amente, atitudini ~i cognitii. n acest cadru nu a parut necesar pentru terapeuti
sa fie profund con~tienti de sentimentele lor incon~tiente, fantezii ~i reactii
contratransferentiale, n procesul terapeutic. Dimpotriva, terapia comportamentala
a pus accentul pe faptul ca schimbarea este datorata n primul rnd nvatarii, contin
utului ~i aplicarii adecvate a metodelor terapeutice din punct de vedere tehnic.
Astfel, nici beneficierea de o terapie personala ~inici perfectionarea prin exp
eriente similare nu ~i-au gasit locul, la nceput, n formarea terapeutilor cognitiv
-comportamentali~ti. De fapt, era sustinut cu putere exact contrariul. Ideea ~i
cerinta de terapie personala erau respinse (McNamara, 1986), n mare parte (a~a cu
m s-a mentionat) pentru ca aceasta era vazuta ca fiind contradictorie principiil
or teoretice ~imetodologice ale terapiei comportamentale. Mai mult dect att, se cr
edea ca terapia obligatorie pentru terapeut interfereaza cu principiul colaborar
ii voluntare din terapia cognitiv-comportamentala ~i astfel poate contracara fac
torii de lucru, de baza, ai acestei orientari. Se sustinea, de asemenea, ca stud
iile empirice nu arata nici un efect pozitiv al terapiei personale asupra eficac
itatii ulterioare a terapeutului. Este important de mentionat ca studiile empiri
ce au dezvaluit ~ica terapia personala nu are ntotdeauna efecte pozitive, ci poat
e chiar sa genereze rezultate negative sau dureroase (Pope ~iTabachnick, 1994).
Terapia personala era perceputa ca fiind prea cos.tisitoare ca experienta pentru
candidatii n formare. n sfr~it, dar nu n ultimul rnd, terapia personala era vazuta c
a necesara nu pentru toti, ci poate doar pentru o mtca parte a candidatilor (vez
i DiGuiseppe, 1991;Gray, 1991;McNamara, 1986; Ramsay, 1980; Wright, 1991). Chiar
daca, initial, terapia comportamentala a respins cu putere ideea cerintei de te
rapie personala pentru candidati, aceasta perspectiva s-a schimbat n ultimii 20 d
e ani ~ieste mult mai echilibrata acum. n prezent se accepta ca terapia personala
poate fi necesara ~ifolositoare pentru unii dintre candidati ~i este, de asemen
ea, acceptat ca o astfel de experienta poate fi folositoare n atingerea anumitor
scopuri n formare n terapia cognitiv-comportamentaIa. n acest context sunt cautate
anumite calitati personale ~i competente interpersonale, ca de exemplu dezvoltar
ea
62
JD. ~elle', l.e. No",o"" D.E. Odinsky , '1d 1
e ucru
unUl sti
d
ere
fi
'IA' t ectafe asupra sle msusI. msesI, autocunoas ere
I .
A
n ceea ce priveste "punctel~ oarbe" si sentimentele nepotrivite fata de clienti, c
unoasterea stilului ur.terpersonal si a sensibilitatii unei persoane si ncurajare
a empatiei pentnt client (Laireiter side Fiedler, subliniaza si importanta te~~f
iei n explorarea sine, pentru 1996). Unii corectarea autori stilurilor disfunctio
nale si pentru dezvoltarea de competente personale, interactionale si terapeutic
E; de exemplu, faptul de a dobndi o perspectiva pozitiva asupra Flientilor sau de
a adop!a un stil terape~tic presupune ca acest element de formare poate fi folo
sitor n medierea competentei terapeutice, pr' oferirea posibilitatii candidatului
de a observa un model si de a n ata de la acesta (DiGuiseppe, 1991). orientat pe
resurse re~Olvarea probleme. In ultimul se Desi utilitate a de si unpe anu e ge
n a de terapiei personale este n rnd, prezent
I
nca pe deplin acceptata recunoscuta drept un nele1ent oritntarea standard cognitiv
-comportamentala, de formare, Pe aceeasi nulinie, este majoritatea terapeutilor
cOlfPortamentalisti refuza terapia personala majoritatea tarilor, imple~entarea
oblidrept cerinta a formarii, si, gatorie a terapiei personale JU este vazuta ca
importanta. In majoritatea programelor de formare arel prioritate urmatoarea po
zitie: beneficirea de terapie personala sau alt f,l de dezvoltare personala ar t
rebui facilitata
r
constituie ca obligatorie (Bri sh Association of Behaviour and Cognitive Therapy
- Asociatia a de Terapie Cognitiv-Comportamentala, sau recomandata deBritani pr
og~amUl de formare, dar niciodata sa se 2000; European Associatio~ of Behavior a
nd Cognitive Therapy Asociatia Europeana de Terafie Cognitiv-Comportamentala, 20
01; Gray, 1991; Wright, 1991), TerapIa personala, n sensul tratarii viitorului te
rapeut, nu este privita cal model al situatiei de formare n terapia Nu exista exc
eptii de la ac asta pozitie generala. n unele tari europene cognitiv-comportament
ala (fanfer, Reinecker si Schmelzer, 1996). unde exista reglementari g~lVernamen
tale cu privire la psihoterapie (Austria, Germania, Elvetia, Irlanda, Finlanda),
terapia personala este obligatorie pentru a fiGlanda, ~creditat ca psihoterapeu
t n sistemul de sanatate si ca terapeut c0futiv-comportamentalist. n majoritatea a
cestor tari, legile statului reclama ca fiecare orientare n psihoterapie acredita
ta care sa includa trebuie unsa program, si dezvt~te ee lucru propria asupra prog
rama sensibilitatii analitica personale. de formar:..e, In timp ce aceasta este
o cerint~ de formare oficiala, trebuie subliniat ca, n majoritatea acestor tari, n
$pecial n cele vorbitoare de limba germana si n Olanda, aceasta traditiei si are r
adacinile n terapia cognitiv-comportamentala.

63
Remarce privind terminologia
Pentru ca terapia cognitiv-comportarrtentala nu pretinde terapia personala (n sen
sul clasic al acesteia) ca Weo componenta a formarii, gasit nici un termen conse
nsual n cadrul terapiei cognitiv-comportaCI gnitiv-comportamentala au mentale. As
ociatiile germane deo terapie au fost gasiti alti termeni care sa caracteri~eze.
Din nefericire, nu a fost usor de tradus. n cea mai buna varianta a putea nsemna
"experienta cazut de acord sa o numeasca selbsterfah~ng, un termen care nu este
centrata pe sine", "experienta de sine", "ex lerienta ndrepta~a catre sine" sau p
ur si simplu "explorare de sine" (~aireiter, 1998). In literatura al formarii ca
: sunt "lucrul sensibilitatii (British of internationala folositi termeni perso~
~le" foarte ~iferiti pentruAssocitation acest element Behaviour and Cognitive Th
erapy, 2000), "dezvoltare personala" (Rotary, 1992), "lucrul experiential de sir
e" (Diguiseppe, 1991) sau "reflectia asupra sinelui" (Bennett-Levy si altii, 200
1). In unele tari, precum Olanda, este numita "terapie de fi rmare" (Everts, 199
1).
Obiective ale terapiei personale n orientarea cognitiv-comportament
Ia
AIn ... cogruhv-comportamen t a l~ "1' t' 1 terapIa a, d1 1 cutn e m t erna,lOna
e asupra scopurilor relevante ale dezvoltarii sensi ilitatii de-abia ncep, cu un
progres mai accelerat n tarile vorbitoare de limba germana. Urmatoarele scopuri s
unt privite ca fiind cele mai imp rtante:
1. Identificarea si gestionarea implicarii : ersonale a terapeutului n
procesul of Behaviour terapeutic and Cognitive si contributia Therapy, lui! eila
2JOO). acesta (British Association '2. mbunatatirea patrunderii de sine, autpcun
oasterii si sensibilitatii privind interpersonale, comportamentul precum si patt
emurile problematif' unei obiceiurile persoane si (Laireiter schemelesi Fiedler,
1996). 3. Reducerea efectelor negative, nocive al~ terapeutului sului terapeutic
(Kanfer si altii, 1996). asupra proce4. autocontrol, Dezvoltarea sensibilitate abilitatilor dorite personald si inter
personale, ar de fi: interpersonala,Iasertivitate sociala,cum stima sine etc. (B
ennett-Levy si altii, 2001).
64
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky 5. Dobndirea de abilitati terapeutice s
pecifice, ca: empatia ~i privirea de ansamblu, dezvoltarea eficienta a relatiei
terapeut-pacient ~igestionarea procesului terapeutic (Laireiter ~i Fiedler, 1996
). 6. Familiarizarea personala cu strategii ~i metode ale terapiei cognitiv-comp
ortamentale, prin observarea terapeutului ca model ~i prin experimentarea rolulu
i de client ~i ndrumarea comportamentelor clientului (Bennett-Levy ~i altii, 2001
; Laireiter ~i Fiedler, 1996). 7. Legat de acesta, ca un scop general, mbunatatir
ea efectelor formarii ~ia identificarii personale a viitorului terapeut cu terap
ia cognitiv-comportamentala (Laireiter ~i Fiedler, 1996).
n general, n acest mod de lucru, psihoterapia nu este ndrumata sa rezolve tulburari
le de comportament ale candidatilor. Candidatii care au nevoie de un asemenea tr
atament sunt fie filtrati de la nceputul formarii, fie obligati sa se angajeze n (
psiho )terapie personala n afara contextului de formare obisnuit (Kanfer si altii
, 1996). n cazul unor tulburari psihologice extreme, candidatii pot ntrerupe forma
rea pe timpul beneficierii de tratament.
Metode de terapie personala n orientarea cognitiv-comportamentala
n absenta unui model generalizat de explorare de sine n terapia cognitiv-comportam
entala s-au dezvoltat foarte multe metode diferite. Convergentele teoretice si p
ractice n aceste metode pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
1. Explorarea de sine n terapia cognitiv-comportamentala este menita, n primul rnd,
sa faciliteze dobndirea unor obiective de formare ~i dezvoltarea unor competente
profesionale specifice (Kanfer ~i altii, 1996; McNamara, 1986). 2. Principiile
teoretice ~ipractice ale terapiei cognitiv-comportamentale ar trebui sa formeze
baza acestui element al formarii (Kanfer ~i altii, 1996; McNamara, 1986). 3. Pra
ctic, dezvoltarea sensibilitatii personale nu este realizata n (psiho)terapii per
sonale ale candidatilor, ci prin cursuri de formare specifice (seminarii de expl
orare de sine). Foarte frecvent aceasta este ~i o componenta a supervizarii (Gra
y, 1991; Lieb, 1994; Wright, 1991).
Formarea pentru psihoterapie 4. Situatia preferata pentru explorarea de sine est

e grupul, mai degraba dect situatia diadica. 5. Relevanta explorarii de sine pers
onale pentru formare ~i practica n psihoterapie nu poate fi stablilita prin tradi
tie, prin conceptia comuna sau prin impresii clinice. Aceasta trebuie dovedita e
mpiric; mai mult dect att, conceptele ~imetodele acestui mod de lucru trebuie eval
uate prin studii empirice (Kanfer ~i altii, 1996).
65
Conceptele si modelele pot fi rezumate n patru categorii, respectnd punctul centra
l de baza si metodele acestora (tabelul 5.1.)
Tabelul 5.1. Modele si metode de dezvoltare a sensibilitatii n orientarea cogniti
v-comportamentala
1. Concepte centrate pe persoana
Grupuri orientate cognitiv-comportamental sau grupuri structura te teoretic, leg
ate de:
nvatarea propriei istorii ~i a cadrului familial Propriile resurse, potentiale ~i
stari de bine Punctele oarbe ~iaspectele problematice ale propriei personalitat
i Planuri ~i scheme etc. de compomportament ~iinteractiuni Cteodata, ~edinte indi
viduale ~i,n plus, lucru n grupari diadice 2. Concepte centrate pe practica
Grupuri de autoreflectare structurate tematic sau grupuri de practica autoexplor
atorie, legate de: Persoana terapeutului n rolullui/ ei profesional Aspecte inter
personale ale relatiei terapeutice Implicarea personala a terapeutului n terapie
Valori ~i obiective personale ale terapeutului ~irelatia lui! ei cu terapia Situ
atii interpersonale problematice n terapie Explorarea de sine ~iautoreflectarea c
a o componenta a supervizarii
3. Modele bazate pe tehnica ("practica pe sine") Grupuri fie neghidate, fie ghid
ate de un terapeut-profesor, legate de: .Autoaplicarea metodelor cognitiv-compor
tamentale Autoaplicarea ghidurilor de tratament Programe de automodificare ~i au
togestionare Cteodata, practica de sine individuala 4. Modele de terapie de forma
re
Terapie individuala:
Tratament clasic modificat Modele de terapie de formare Terapie de explorare de
sine
66
Terapie de grup:
Grupuri interactionaleorientatecognitiv-comportamental Terapiede grup multimodal

a Terapiede grup functional-analitica
Conceptele centrate pe persoana se concentreaza pe persoana candidatului, fara s
a se concentreze pe rolullui/ ei profesional sau pe activitatile acestuia/ acest
eia~ De aceea, persoana n trecutullui/ ei, n prezent sau n viitor este obiectul exp
lorarii de sine. n majoritatea acestor programe, lucrul sensibilitatii se desfaso
ara n cadrul grupurilor cognitiv-comportamentale sau tematic structurate, care co
ntin elemente din traditia de ntlnire, psihodrama si grupurile de nvatare experient
iale (Fiedler, 1996). Acest mod de lucru se concentreaza, n mod obisnuit, pe teme
ale persoanei si ale vietii sale, cum ar fi mediul familial, anumite experiente
biografice, scheme interactionale si interpersonale, experiente de legatura sau
faze stresante. Desi acest mod de lucru se desfasoara, n mod normal, n situatii d
e grup, unii autori au recomandat recent completarea cu sedinte individuale (pna
la 30 sau 40) sau folosirea lucrului cu sensibilitatea individuala n cadrul situa
tiei de grup, pentru a adnci anumite teme individuale (Zimmer, Zimmer si Wagner,
1994). Conceptele centrate pe practica se concentreaza pe experientele, comporta
mentele si performantele interpersonale ale terapeutului n cadrul contextului ter
apeutic. De aceea, principala ngrijorare nu este dezvoltarea unei sensibilitati r
idicate a terapeutului, ci implicarea personala a terapeutului n procesul terapie
i si contributia lui/ ei la aceasta (Kanfer si altii, 1996;Lieb, 1994).Practic,
aceste programe se desfasoara cel mai adesea n grupuri structurate, orientate pe
scop, strns legate de teme obisnuite ale vietii profesionale, cum ar fi: preferin
ta pentru anumiti clienti, situatii interpersonale dificile si puterea n psihoter
apie. Si aceste programe se desfasoara n grupuri de practica a explorarii de sine
, unde experientele personale si interpersonale ale candidatului si implicarea a
cestuia n terapie sunt subiect al reflectiei (de ex.: Knickenberg si Sulz, 1999).
Explorarea de sine centrata pe practica este integrata adesea n supervizare fie
ca un element optional, fie ca o componenta explicita a acesteia. n primul caz, e
xplorarea de sine este o optiune aleasa atunci cnd devine evident ca factorii per
sonali sau interpersonali joaca un rol n procesul terapiei (de ex.: Lieb, 1994). n
al doilea caz, explorarea de sine este o componenta obisnuita a supervizarii, c
are este realizata n fiecare proces de supervizare (Gray, 1991; Ramsay, 1980).

67
Modelele baza te pe tehnica pun accentul pe practica pe sine a tehnicilor terape
utice, precum formarea asertivitatii si a metodelor cognitive, sau, n unele cazur
i, cu anumite ghiduri de tratament ale terapiei cognitiv-comportamentale (Bennet
t-Levy si altii, 2001; Fiedler, 1996). Acest gen de experienta este fie ntreprins
a n grupuri sub ndrumare de un terapeut de formare, fie ndeplinita de candidat sing
ur sau n grupuri fara ndrumare. Un accent important al acestui mod de lucru este a
utomodificarea comportamentului problematic al unui candidat, cum ar fi comporta
mentul de lucru, fumatul sau rezistenta la stres. Programele de auto gestionare
sunt uneori folosite ca singur element al explorarii de sine (de ex.: Pfingsten,
2000); mai adesea acestea sunt fie o componenta a programelor centrate pe perso
ana (Lieb, 1998), fie combinate cu modele centrate pe persoana/sau centrate pe p
ractica (de ex.: D6ring-Seipel, SchUler si Seipel, 1995). Modelele de terapie de
formare sunt, ntr-o oarecare masura, complexe si pot subsuma concepte foarte dif
erite. n unele cazuri sunt aplicate tratamente cognitiv-comportamentale usor modi
ficate (de ex.: Bleijenberg si Schippers, 1990); n alte cazuri (de ex.: Barrett-L
evy si altii, 2001; Fiedler, 1996), terapia este combinata cu un proces reflexiv
, privind doua perspective: persoana terapeutului si predarea aspectelor legate
de tehnica si de tratament. Astfel, acest model de terapie personala combina ele
mente legate de persoana si de tehnica pentru explorarea de sine. O a treia conc
eptie o reprezinta "terapiile de explorare de sine". n cadrul acestor programe, e
lemente ale analizei functionale, tehnici de interventie cognitiv-comportamental
a si metode de intensificare a explorarii de sine sunt combinate cu lucrul cu ex
perientele de viata personale, conflicte actuale si trecute, comportamente inter
actionale si schemele si planurile cognitiv-afective din spatele lor (Zimmer si
altii, 1994). P~ntru ca aceste modele prototipice sunt foarte selective n ceea ce
priveste scopurile lor, n practica, mare parte a programelor de formare folosesc
combinatii de . do.ua sau mai multe dintre aceste modele. Mult mai adesea, fie
modelul centrat pe persoana, fie cel centrat pe practica sW1t combinate cu proie
ctele de auto gestionare (Bennett-Levy si altii, 2001; D6ring-Seipel si altii, 1
995).
Terapia personala dincolo de formare
Unele studii si analize ale literaturii de specialitate arata ca psihoterapeutii
beneficiaza intens de terapie personala: 85% dintre ei bene-
68
nale, si aproximativ 60%, du ,a ce si termina formarea. Aproximativ 55% se angaje
aza n doua cure te apeutice, iar n jur de 20%, n trei sau mai ficiaza de cel putin
o terapief:ersonaIa' de-a lungul carierei lor profesiamulte (Norcross si Guy, ca
p1itolul13; Norcross si Connor, capitolul 15; Orlinsky si altii, capitolul1t Pope
si Tabachnik, 1994). Terapeutii cu o orientare cognitiv-comport~mentaIa fac ace
st lucru ntr-o masura mai mica: la o scala de aproxirpativ 40-50% (Norcross Proch
aska, 1984) la 60% (Orlinsky si la altii, capitolul 14). Comparativ cu si terapi
ile personale ale terapeutilor umanisti sa~ psihodinamici, cu o medie de 250 de
ore, durata terapiei printre terapeptii cognitiv-comportamentalisti are o medie
Pope si Tabachnick, i994). Totusi, o alta observatie, e nenlocuit devine mult mai
importanta: de doar aproximativ Pn~Y la cognitiv-comportamentalisti 80 de ore (N
orcross si Prochaska, 1984; este foarte probabil ca50 terape tii sa se angajeze n
terapii bazate pe alte lorientari teoretice dect cea a lor (Lazarus, (2000a) a c
onstatat ca terapeu, .. cognitiv-comportamentalisti se angajeaza n tratament dupa
urmatoa ea distributie: terapie cognitiv-comportamentala, ntre 10 15%; tera, ii
psihodinamice, ntre 50 si 1994). 60%; umaniste, proChaSkat1984; Pope si Tabachnic
k, Laireite.r 1971; Norcross sisi 20-30%, mult maisifideli sistemice, propriilor
ntre or~entari, 1? si 15%. atunci Terapeutii cnd se din angajeaza alte orientari n
terapie sunt orientarea (terapeutii umanista, pna la 70%). Doar terapeutii siste
mici de familie personala din oriIntarea psihodinamica, pna la si 90%; cei din pa
r sa mbine terapiile propriei tot at~ de mult ca si terapeutii cognitiv-comportame
ntalisti n alegerea terapii. O ntrebare importanta n rcest context se refera la con
secintele acestor alegeri. Este extrem de releyant faptul, descoperit n mod empir
ic, ca lui terapeutic, procesarii inf rmatiei si asupra comportamentului interpe
rsonal al terapeutului (Lai ,eiter, 2000b). Faptul de a fi pacient n cadrul angaj
area n terapie persona fa poate avea efecte importante asupra stilupsihanalizei s
au al unei ter~pii experientiale poate schimba stilul terapeutului format n orien
tar,a cognitiv-comportamentala ntr-unul mai putin directiv, avnd o prererinta pent
ru o terapie mai ndelungata, orientata mai mult pe proces, precum si punnd un acce
nt mai mare pe
I
O schimbare n aceasta di ectie ar putea fi considerata drept pozitiva sau problem
atica? sferul si contratransferul. factorii interactionali, Rezultatele empirice
canu au raspunsuri dare acestei ntrebari. Pe de
traI'
o parte, Willutzki si Botermf-s (1997) au descoperit o corelatie pozitiva ntre la
rgirea orizontului cqnceptelor teoretice pe care se bazeaza un
Fom...,ea pentm pSiht",ap;e

69
terapeut ~i competenta lui! ei terapeutica Iprivita n mod subiectiv. Pe fundament
al de alta parte, pe Lieb terapia (1998) cognitiv-comportarentala a constatat ca
terr?eutii care au raportat se bazaufaptul n mod de tivfi -comportamental. a c~ti
gat mai mult din dezvoltarea srnsibilitatii orientata cogniPentru ca participant
ii la aceste studii d fera n ceea ce prive~te experienta lor terapeutica, rezulta
tele pot fi int rpretate dupa cum urmeaza: la nceputul unei cariere profesionale,
pen u ncepatori, pare important sa se angajeze n programe de explorare e sine car
e sunt compatibile cu orientarea terapeutica n care este for at terapeutul. Omoge
nitate a conceptuala poate fi un criteriu import nt pentru dezvoltarea unei sion
ala, oricum, terapiile personale din ori tari teoretice alternative pot fi privi
te ca mbogatind stilul propriu al u i terapeut ~icompetenta sa, contribuind astfe
l la dezvoltarea ui prin largirea identitati terapeutice directionate terapeutu
~i inteigate. Ulterior, n competentei viata profeprofesionale Felul n care (Willut
zki sunt construite ~i Botermans, aceste conclii, 199~). bazndu-se doar pe doua st
udii, trebuie privit ca tentativa. Sunt n,cesare astfel cercetari suplimentare, n
special cu metode obiective, aSjUpraefectelor beneficierii de terapie din orien
tari teoretice alternative.
Comentarii de ncheiere
fice de stimulare a competentelor personal . ~iinterpersonale au nceput n terapia
cognitiv-comportamentala n ul' .. 20 de ani. Scopul principal Beneficierea de ter
apie personala ~i d~VOltarea de programe special acestor programe este Obiective
le persoana terapell.,tului, cadrul afara practicii sale terapeutice. centrale s
unt n acelea de ~i a-in face pe terapeutii cognitiv-comportamentali~ti mai Isensib
ili la propriile comportamente, cognitii, sentimente, scheme ~i ~tiluri interact
ionale, ndemterapie, catre empatia pentru client ~i catr un stil autoreflexiv. n p
lus, cuno~tintele ~i abilitatile corelate procesell r terapeutice ar trebui sa f
ie cultivate efectiv. De~i evidenta empirica este riguroasa n prezent, nndu-i sa-~
i dezvolte sensibilitatea Catf u procesulinterpersonal n se sustine faptul ca maj
oritatea acestor obi[ctive pot fi atinse prin comCredem ca dezvoltarea viitoare
a lucrul i cu sensibilitatea personala n terapiaexplorarii cognitiv-comportamenta
la . sa se concentreze pe cteva binarea de sine personala ar ~itreb pra~ica. punc
te: .
70
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
lucrului de explorare de s' e, n formarea n terapia cognitiv-comportamentala, nu n
umai n ctev dintre tarile europene . Daca devine general accept t ca dezvoltarea s
ensibilitatii personale este o Ar trebui initiata o dis CUtit internationala asu
pra necesitatii si eficacitatii cerinta importanta n formare, atunci ar trebui st
abilite standarde de formare valide n aceasta privinta. Un model combinat care in
egreaza persoana terapeutului si practica acestuia/ acesteia si telmicile ca .t
iv-comportamentale pare sa aiba cel mai mare avantaj. Pentru realizarea ac stor
obiective multiple, componentele ar trebui puse sistematic n ordine. xplorarea de
sine personala, integrnd telmici cognitiv-comportamentale ( e ex.: n programele d
e auto gestionare), ar trebui
I
o competenta fundamentala ~ autoreflectie. Pentru un transfer optim al acestei i
ntrodusa la pare nceputui formatii pentru a constitui o baza de auto cunoastere s
i competente, oricum nec sar sa se practice autoexplorarea, paralel cu lucrul re
flectia si analiza controlata a practicii terapeutice a unui candidat ar trebui
sa continue si sa devina o co ponenta a unei supervizari continue . terapeutic p
rinnu autoreflexia letta practica. Dupa terminarea formarii oficiale, Autoreflec
tia este un lux ci ode componenta necesara practicii terapeutice. n acord n cu ace
asta, poate ii privita ca un criteriu al calitatii practicii terapeutice terapia
cognitiv-~omportamentaIa.
Bibliografie:
BABCP, British Association o~ Behaviour Cognitive Therapy, Minimum training stan
dards for memberq approaching and personal accreditation as practitioners, BABCP
, Londra, 2000 Bennett-Levy, J., Turner, F, Bea~, T., Smith, Paterson, and B. si
self-reflection Farmer, S., "The value of self-practice of cogpitive therapyM.,
teclmiques in 29, 2001, po 203-220 Bleisenberg, Jo si Schippas, G., "Rationeel
emotive leer therapie, evvar ingen the training of cognitive thertPists" n Behavi
oural and Cognitive Psychotherapy, eh wakwijzc" DiGuiseppe, R, n "Should Tijdschr
ift tra~ees ~oor Psychotherapie, undergo psychotherapy? 122, 1990, p. 115-116 Dr
. Raymond DiGuiseppe responds." n Behavior Therapist, 14, 1991, p. 258-259 therap
euten: Konzept eines trainings zielorientierter selbstreflexion: Erste Doering-S
eipel, Po'iierapie, Seipel, K.H., "Selbsterfahrung rur verhalenserfahrungen" E.,
n Schiiler, Verhaltenstl 5,1995, po 138-148

71
EABCT, European Association of Behavior an? Cognitive Therapy, Minimum eabct.com
/ training.htm] EABCT, [riSPOnibila ~i la Tijdschrift http://www. training stand
ards, Everts, D.B., "Leertherapie, een Londra, kwestie 2001 van ef ect of affect
?/1n voor 16, 1991, p.in 3-11 Psychotherapie, Fiedler, P., Verhaltenstherapie und
mit gruppen. Psychologische psychotherapie in der praxis, Beltz Psychologie Ver
lags Union Weinheim, 1996 Gray, J.,,,Should trainees undergo psychother py? Dr.
James Gray responds." n Behavior Therapist, 14, 1991, p. 257 Kanfer, F.H., Reinec
ker, H. ~i Schmelzer, D., Selbstmanagement-therapie. Ein
I
Knickenberg,
lehrbuch fUr die klinische praxis, Springer,
Be1lin,1996 RJ. ~i Suly, S.K.D., ,,Interaktionsbezogene
fallarbeit in der
9, 1999, p. 23-29 verhaltenstherapeutischen fort - und weite~bildung/l n Verhalte
nstherapie, Laieiter, A-R, "Self-directed experience and Pfrsoanal therapy: The
situation in the German-speaking countries and the state of art of empirical
1_
research" n Behavior and cognitive therapy tOday: Essays in honor of Hans
J.
Eysenck, E. Sanavio (ed.), Pergamon Press, t)xford, 1. 1998, p. 163-179 Laieiter
, A-R, "Selbsterfahrung in der psychothbrapie: Inanspruchnahme von
psychotherapie
Selbsterfahrung
in psychotherapie und verhalte stherapie durch PSYChotherapeutrru}en. Ein literaturiiberblick/l
Empirische befunde,
n
A-R Laieiter (ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 2000, p. 45-88 Laieiter, A-R, "Selbs
terfahrung in der psychotherapie: 2. Evaluation. Effekte von eigentherapie und s
elbsterfahrung auf d' e person des therapeuten, seine therapeutische kompetenz u
nd die proz ss- und ergebnisqualitat von psychotherapie" n Selbsterfahrung in psy
chotherapie und verhaltenstherapieEmpirische Laieiter, A-R befunde, ~i Fiedler, A-R Laieiter P., "Selbsterfahrung
(ed.), dgvt-'terlag, und Tiibingen,2000, eigentherapie" p. n89-233 Selbsterfahrun
g in der verhaltenstherapie?, M. Bruc~ ~iN. Hoffmann (ed.), Springer,
Berlin, 1996, p. 82-123 La~arus, AA, "Where do behavior therapists Itake their t
r,oubles?/1 n Psychological Reports, 28, 1971, p. 349-350 Lieb, H., "Selbsterfahr
ung als selbstreferenz: in die verhaltenstherapeutische
z~
integration von selbsterfahrung

in psychosupervisiop." n Selbsterfahrung
therapie ~i und Konzepte un11rJd praktische Laieiter G. verhaltenstherapie. Elke
(ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 1994, p. Erfahrungen, 80-105
A-R
Lieb, der H., teilnenmer: "Veranderungen Resultate und einer wirkvariablen evalu
ation~studie" der selbsterfahrung n Verhaltenstherapie, aus sicht 8, 1998, p. 270
-278 .
r
McNamara, J.R, "Personal th rapy in the training of behavior therapists", 72 Psy

chotherapy, 23, J.D. Geller, Norcross, D.E. Orlinsky 1986, p. 3t'c. 0-374 their
troubles? II." n Behavi r Therapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, ~iProchaska, J.o
.~"Where behaviorin(and therapists take Pfingsten, J.c. u., "Selbstmodifik. tion
als do einstieg die other) verhaltenstherapiepsychotherapie und ausbildung. Ein
erfahrungsbericht" n Selbsterfahrung A-R Laieiterin(ed.), dgvt-Verlag, verhalten
stherapie - EmpiriJche befunde,
Tiibingen, 2000,'p. 475-491 Pope, K.S ~i Tabachinick, B.G.j "Therapists as patie
nts: A national survey of psychologists' experiences, problems and beliefs" n Pro
fessional Psychology: Research and Practice" 25, 19~4, p. 247-258 Ramsay, RW., "
Goals of a personal therapy for trainees considered from a Celui de-al Unsprezec
elea ongres International de Psihoterapie, tinut n Amsterdam, August 27-31, 1979)
, W. de Moor ~i H.R Wijngaarden (ed.), Eisevier, Amsterdam, 1980, p. 273-276 Res
earchof and training, (Lucrari ale behavioral viewpoint" n jYChotherapy: Rotary,
N, "Personal growth ork in the training counseling and clinical psychologists lr
eland" ~ IJ.F., Willutzki, U. ~i in Botermans, Irish "Die Journalausbildung of P
sychology, in 13, psychotherapie 1992, p. 168-175 in Deutschland Schwriz und 42,
ihre bedeutung rur die psychotherapie Psychotherapeut, 1997, p. 282-289 in komp
etenz"und n der Wright, F., "Should traineeslundergo psychotherapy? responds" n Be
havior Therahst, 14, 1991, p. 257-258 Dr. Fred Wright
Zimmer, F.T., Zimmer, D. ~i 1agner, W, "Selbsterfahrung in der verhaltenstherape
utischen Weiterbildung" n Selbsterfahrung in der verhaltenstherapie. Konzepte und
praktische erfahr~ngen, A-R Laieiter ~iG. Elke (ed.), dgvt-Verlag, Tiibingen, 1
994, p. 17-31
I ,
Capitolul 6
Rolul si practica actuala a terapiei personale n traditiile terapeutice sistemice
si de familie deJay Lebow
Traditiile terapiei de familie si ale terapiilor sistemice sunt diverse. Nu este
nicaieri mai evident acest lucru dect n abordarile acestora n ceea ce priveste rol
ul atribuit terapiei personale a terapeutilor. Conceptul care uneste abordarile
centrate pe familie si are sursa n importanta atribuita interactiunii si interacti
unii n cadrul familiei ca punct central si vehicul catre schimbare. Gurman, Knisk
ern si Pinsof (1986) au prezentat urmatoarea definitie clasica a terapiei de fam
ilie: "Orice ncercare psihoterapeutica ce se concentreaza explicit pe modificarea
interactiunilor dintre sau ntre membrii familiei si cauta sa mbunatateasca functi
onarea familiei ca unitate ori a subsistemelor ei , , si/sau functionarea membri
lor individuali ai familiei". Dincolo de obiectivele obisnuite si anumite notiun
i ale unui proces sistemic, n care comportamentele membrilor familiei se afecteaz
a unele pe celelalte, exista o ntreaga plaja care se ntinde de la terapia de cuplu
la terapia de familie. Mai exact, rolul si importanta acordate terapiei persona
le variaza enorm, de la perspectiva asupra terapiei personale ca fundamentala pe
ntru a deveni terapeut de familie pna la perspectiva as'upra analizei personale c
a fiind irelevanta sau poate chiar coercitiva.
Terapia pentru terapeuti, n cadrul modelelor de terapie de familie
Subliniem ca multele modele de terapie sistemica si de familie sunt vazute foart
e diferit n lume. Cel mai radical set de concepte legate de terapia personala pen
tru terapeuti au provenit din acele abordari ale
74
familiei care s-au dezvoltat exclusiv ca extensii ale teoriei generale a sisteme
lor si nu au fost fundamentate pe nici o scoala sau terapie individuala sau teor
ie a personalitatii. Cei care au dezvoltat aceste abordari, adesea, nu erau la o
rigine psihoterapeuti, ci proveneau din alte discipline, cum ar fi antropologia
(Gregory Bateson si John Weakland), ingineria (Paul Watzlawick) sau studiile com
unicarii (Jay Haley). Modelele pe care le-au creat ei pentru promovarea schimbar
ii au modificat radical accentul de pe functionare individuala, personalitate, i
storie personala, pe procesele circulare care, n fond, caracterizeaza toate siste
mele si cibemencile acelor sisteme. Pentru aceia care au adoptat asemenea puncte
de vedere, psihoterapia era nainte de toate o sarcina inginereasca, iar terapia
personala pentru terapeuti era, n cel mai bun caz, o irelevanta. Singurul mod n ca
re era vazuta personalitatea unui terapeut ca importanta era acela de a ramn~ ne
contaminat si distant fata de procesele care faceau ordine printre sisteme. Chia
r si n acest caz, drumul pentru atingerea unei astfel de independente era vazut m
ai degraba ca avndu-si baza n crearea de planuri ingineresti mai bune dect ca o dez
voltare personala a psihoterapeutului. O variatie pe aceasta tema a accentuat o
pozitie care era extrem de critica la adresa terapiei, asa cum era aceasta pract
icata n mod traditional. Lucrarile fundamentale ale promotorilor terapiilor strat
egice de familie, si n special membrii primului (Bateson, Jackson, Haley si Weakl
and, 1954) si celui de-al doilea grup Palo Alto (Watzlawick, Weakland si Fisch,
1974), au prezentat terapiile traditionale ca moduri de a mentine problemele, pr
in promovarea a ceea ce aceste grupuri au privit ca schimbare de ordinul nti, schi
mbare care nu afecta n mod real proprietatile fundamentale ale sistemului. Ei au
sustinut ca terapia traditionala este ineficienta si ca, indiferent daca cineva
si-ar fi propus ca obiectiv o schimbare personala a terapeutilor (dar ei nu sust
ineau asa ceva), terapia personala, asa cum era practicata n mod obisnuit, nu ar
fi fost o cale eficienta n atingerea acestui obiectiv. Punctul culminant al acest
ei perspective asupra terapiei personale pentru terapeuti a venit o data cu dezv
oltarea, din anii 1970 si 1980, a terapiei de rezolvare a problemelor prin Jay H
aley (Haley, 1976). Haley a nceput ca membru al primului grup Palo Alto si era fo
arte cunoscut n acea perioada prin eseurile sale umoristice pline de ntepaturi la
adresa terapiei traditionale (Haley, 1963). n relatarile asupra metodelor terapie
i de rezolvare a problemelor, Haley a repetat, n mod frecvent, o pozitie care sug
era ca terapia personala nu avea nici o valoare n dezvoltarea terapeutilor. El a
pledat n continuare foarte arzator mpotriva
Formarea pentru psihoterapie75

asteptarilor programelor de formare, conform carora terapeutii ar trebui sa part
icipe la propriile terapii, sustinnd cu putere faptul ca astfel de metode nu erau
doar nefolositoare, dar si coercitive. Poate ca raspuns dat puternicei promovar
i a terapiei personale n programe de formare mai traditionale, pozitia lui Haley
a fost cea mai critica dintre toate, n cadrul comunitatii de psihoterapeuti, n cee
a ce priveste terapia personala pentru terapeuti. Din nefericire, din cauza natu
rii radicale a acestor principii, a gndirii novatoare si a stilului de a scrie att
de incisiv al sustinatorilor, aceste perspective strategice au ajuns sa fie ide
ntificate adesea de cei din afara comunitatii terapiei de familie ca reprezentnd
perspectivele obisnuite ale terapeutilor de familie asupra terapiei traditionale
si a terapiei personale pentru terapeuti. Oricum, aceasta perspectiva a fost nto
tdeauna un punct de vedere al minoritatii, iar aceste modele au acum putini sust
inatori printre terapeutii de cuplu si familie. Terapia structurala, dezvoltata
de Salvatore Minuchin (1974), are ca scop crearea de strategii de interventie pu
ternice de redistribuire a puterii, reconsiderare a limitelelor si recreare de a
liante n cadrul familiilor. Pentru aceasta abordare, psihoterapia pentru terapeut
i este irelevanta. Desi terapeutii care se angajeaza n terapie personala nu sunt
vazuti ca amenintnd eficacitatea lor clinica, prin faptul de a fi cooptati de per
spective mai nvechite, mai traditionaliste, Minuchin nu s-a referit niciodata la
terapia personala a terapeutilor si nici succesorii sai din orientarile structur
ale/ strategice care deriva din acest model. Lucru interesant, abordarile struct
uraliste pun un accent puternic pe dezvoltarea unei aliante terapeutice cu famil
iile, dar aproape fara a face vreo considerare legata de cum ar trebui terapeuti
i sa si dezvolte propriile personalitati pentru a fi capabili sa formeze astfel d
e aliante cu o varietate att de mare de familii. n schimb, terapeutii structuralis
ti erau ncurajati sa nvete o suma de operatii de "aIaturare", fara o constiinta a
faptulut ca autocunoasterea ar putea ajuta n construirea acestei abilitati (Minuc
hin si Fishman, 1981). Un alt set proeminent de modele pentru terapia de cuplu s
i familie se bazeaza pe traditia cognitiv-comportamentaIa. Aceste orientari aduc
cu sine si pliniste n ceea ce priveste rolul terapiei personale, prin aceea ca n
ici nu-i sustin si nici nu-i neaga meritele. Accentul n terapia comportamentala m
aritala (Jacobson si Margolin, 1979;Stuart, 1980) si terapia de familie comporta
mentala, cu probleme de tipul tulburarilor de comportament/ conduita (Patterson,
1982) si delincventa adolescentina, s-a pus n mod clar pe interventiile active,
dar acordnd putina sau nici
76
o atentie persoanei terapeutului. Peste ani, terapeutii comportamentalisti de cu
plu si de familie si-au schimbat atitudinea de la a ignora alianta terapeutica l
a a admite ca terapeutii trebuie sa fie implicati n angajamentul si cooperarea cl
ientilor (Alexander si Parsons, 1982; Patterson si Chamberlain, 1992), dar nu si
-au schimbat nsa atitudinea indiferenta fata de rolul terapiei terapeutilor. Oric
um, observatia informala sugereaza ca terapeutii comportamentalisti de cuplu si
familie au fost ntotdeauna mai putin contra terapiei personale dect terapeutii car
e practica modele strategice sau de rezolvare a problemelor .. Dimpotriva, unele
modele de terapie de familie au accentuat terapia personala pentru terapeuti. U
nele abordari subliniaza angajarea terapeutilor n terapie personala, n timpul caro
ra si examineaza propriile experiente familiale, cu scopul schimbarii att a intera
ctiunilor n curs, cu familia, ct si a reprezentarii interne a acelor interactiuni.
Alte modele au reliefat, n linii mari, valoarea terapeutilor care cauta terapie
cu scopul de a le permite sa lucreze mai eficient ca terapeuti. n cele ce urmeaza
, sunt avute n vedere sase dintre aceste modele. CarI Whitaker (Whitaker si Keith
, 1981),ntr-un model initial care si-a avut bazele n traditia experientiala, a sug
erat ca terapeutii ar fi mult mai eficienti daca ar ramne centrati pe lucrul cu f
amiliile, n timp ce si-ar experimenta complet contratransferurile. Whitaker a acc
entuat cu tarie dezvoltarea autenticitatii terapeutilor si experienta n timpul te
rapiilor lor personale, ca si alte experiente de viata. Dat fiind un model centr
at pe experienta autentica a clientului cu un terapeut capabil sa-si ulilizeze p
ropriile procese inconstiente pentru scopuri terapeutice, terapia personala devi
ne aspectul esential al formarii pentru terapeuti. n mod remarcabil, Whitaker a s
ubliniat si valoarea terapeutica a terapiei pentru terapeuti, ca si pentru clien
ti. Whitaker a fost terapeut multor terapeuti si a fost n special responsabil de
popularizarea terapiei de familie pentru terapeuti. O abordare conexa a fost cea
a Virginiei Satir (1986). Munca lui Satir, care a accentuat foarte mult autenti
citatea terapeutului, a fost influentata de miscarea pentru contact uman. Un acc
ent considerabil a fost pus pe dezvoltarea propriei experiente a terapeutului, n
special n grup sau n formate de familie. Bazndu-se pe o traditie destul de diferita
, aceea a psihoterapiei psihanalitice, dar incluznd multe dintre aceleasi teme ca
si Whitaker si Satir, James Framo (1981) a fost pionierul unei metode de sedint
e de familie-de-origine, care a avut un impact extrem de mare asupra terapiei pe
ntru terapeutii de familie. Mai degraba dect sa trataze n comun

ntreaga sedintelorfamilie cu un (cum singur ar individ fi facut Whitaker),IFramo
sau cu un 1uplu, dar a condus incluznd majoritatea sedinte carora clientii origin
ali ar aborda problem cu familiile lor, ar fi privite cu familia-de-origine n con
textul acelei teraI. ii. Aceste sedinte, n timpul ca evenimente n Data tratament,
jur1f1l carora organiza mare parte din restulcentrale terapiei. fiind n important
a, pes-ar care multi dintre terapeutii de cuplu si familie o atribuie le aturii d
e familie, si relativa usurinta de organizare a acestor sedinte cu f .. a-de-ori
gine, comparata o astfel de sedinta sau sedinte cu familia evine un mod de trata
ment cu implicarea ntr-o terapie de fa ~ . ilie completa, a beneficia de foarte o
bisnuit logisticii pentru terapeutii de famili Murray Bowen (1978) a creat ceea
ce Iste poate cea mai inf1uenta metoda pentru terapeutii de familie car lucreaza
cu propria familie-de-origine. Abordarea lui Bowen reliefe za indivizi luati se
parat sau cupluri, concentrndu-se n terapia lor pe ef rturile curente de a se anga
ja n si de a procesa relatii cu familiile lor origine. n mod obisnuit, familiile a
cestor indivizi nu sunt nicio dat v vazute n sedinte, dar sunt continuu n centrul
atentiei, dat fiind ca terapeutii se manifesta ca mediatori n a ajuta clientii sa
proceseze re ctiile lor fata de familii si sa gaseasca ceea ce Bowen numste mod
ur' foarte "diferentiate" de a
I
12
mentarea familiei unei persoane dintr-o pozitie de observator, reconectarea ntr-u
n mod cu totul nou si dife it la familie si, prin urmare, schimbarea de sine. De
scrierea lui Bowe a propriilor eforturi de a relationa cu ei. legatura Obiective
le terapiei lui or'gine Blwen este se una refera la reexperiexplora aceasta cu f
amilia sa de dintre lucrarile clasice din terapia familiei (Bowen, 1978). Ahgaja
rea terapeutilor n astfel de terapii a devenit o parte fundamentala a fprmarii n m
etoda lui Bowep-, precum si n unele dintre abordarile inf1uertate d~ el (Kramer,
1980). In mod interesant, astfel de explorari au devFnit un aspect al formarii n
aceasta metoda, astfel nct formarea si terawia personala au ajuns adesea sa ,coinc
ida considerabil. Combinarea terap~ei si a contextelor de formare este mai obisn
uita dect necombinarea ac stor a pentru un terapeut de familie contemporan, care
se presupune a fi experimentat unele forme ale ambelor moduri de lucru. Terapeut
ii de familie psihanalisti centra, pe relatiile de obiect (Scharff si Scharff, 1
987) si alti terapeuti de famili psihanalisti mpartasesc cu ce priveste terapia t
erapeutilor. Psihotera iile tipice .eentru acesti terapeuti sunt psihanaliza si
psihoterapia ps' analitica. In aceste modele, Bowen tendintafamiliale de a recom
anda formate terapie 'ca individuala ceea interactiunile ale clientilor sun~ vaz
ute evocnd n reactii
78
J.D. Geller) J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sunt ncurajati sa nvete sa i entifice si sa gestioneze contratransferurile lor pri
n propriile explorari personale. contratransferentiale pute~rce n terapeuti. Tocm
ai de aceea, terapeutii terapia narativa (White si pston, 1990). Construita pe o
perspectiva postmodema care acorda i portanta vocilor individului, povestilor s
i perspectivelor acestuia, ter peutii ascensiune din aceasta n orientare pun un a
ccent O traditie mai noua si A~Plina terapia de familie este major pe ntelegerea
proprtilor povesti. Cu o terapie conceputa ca,un curajati sa si doua examineze na
ratiuni, n propriile tratamente. La schimb ntre parti prppriile egrle ntr-o convers
atie, terapeutii au fost nfel special de mult n abordaril~ psihanalitice, aceasta
explorare este facuta n nca contextul forrriatului individual de psihoterapie.
Cum vad terapia person~la terapeutii de familie si sistemici
spre o pqzitie meta n raport cu concluzii notiunile rezumative mbratisate de Depla
sndu-ne fiecare dintre aceste scoli, vom elabora cteva mintala, n cadrul terapiei e
familie. 1. Terapia de familie il'l.el ude o diversitate de perspective privito
are la terapia personala. Sustin torii terapiei pentru personale vor sa in impuna
cu despre cum este vazuta tera!ia personala specialistii sanatatea putere valoar
ea; alte abordari o privesc ca irelevanta, n timp ce altii insinueaza ca ar putea
fi c~ar dureroasa. n mod fundamental, orientarile psihanalitice, boweni[ne, nara
tive si experientiale sunt cele mai deschise n ceea ce priveste t~rapia personala
pentru terapeuti, abordarile comportamentaliste si strudturale sunt neutre, iar
orientarile strategice cele mai refractare. Poate ~daugatdin "sustinute empiric
", carefi feriva s1 ca, abordarile n terapiile comportamentale de familie mai noi
si structurale, terapia persoala a terapeutilor este rar mentionata n manualele
care documente. za aceste :modele. 2. Desi exista ideologii utemice, care pleaca
de la aceste modele, practica terapiei de cuplu si e familie transcende adesea
limitele scolilor carora le apartine (Lebow, 1 87). Majoritatea terapeutilor de
cuplu si de familie se descriu ca integ ativi sau eterogeni ca orientare, si nu
ca aderenti ai unui model speFific. Mai mult dect att, majoritatea teraterapiilor
lor individuale, recum si de acelea din terapia de familie (Lebow, 1997). De ace
ea, pe tru majoritatea terapeutilor de cuplu si de peutilor de fel cuplu si de f
ami~'e au fost terapeuti, influentati este de traditiile din cadrul familie, la
ca pentru tO,i ceilalti caracteristic sa se
Po<ma'ea pentru PSihrraPie 79 concentreze n dezvoltarea lor pe a fi centra]i pe v

aloarea terapiei proprii si sa continue sa o foloseasca de-a lungul vi~tilor lor
, atunci cnd ei simt
ca le poate fi de ajutor. Majoritatea terapertilor
de cuplu si de familie
ca acestia sa se angajeze n asa ceva at ci cnd devin terapeuti inramn pe pozitia de
adepti ai terapiei foarte probabil dividuali. ntr-adevar, ar trebui reliefat p~e
~onale ca t rapia si deeste cuplu si de familie din diferite medii, si ca ziua t
erapeutului d . familie centrat pe ideologie pare sa lase cale libera practician
ului, care oloseste terapia de cuplu si de familie atunci cnd este oportun. Cu de
ace~larga sta schimbare, terapeuti este n mod ascendent un format oferit varieta
te acei de terapeuti, care ofera terapie de cuplu si de familie ajUlfg sa fie ap
roape aceiasi care se angajeaza ntr-o terapie individuala si epte probabil ca tot
acestia sa fie mai influenta ti de zeitgeist-ul (spiritul impului) general n cee
a ce priveste terapia personala. 3. O alegere centrala pentru terapeutii e cuplu
si de familie si are originea n formatul propriilor terapii, adi a daca terapia l
or personala este individuala, de cuplu sau de familie. nele modele, n special ce
le ale terapeutilor de familie de la nceput, u afirmat puternic valoarea speciala
a terapeutilor care o practica n p opriile terapii de familie, n mod special, cu
familia-de-origine. Pentr alte abordari, n special n traditiile psihanalitice si n
arative, terapia in ividuala a fost vazuta initial ca formatul principal pentru
dezvoltarea personala a terapeutilor de familie. 4. O diferenta pragmatica ce se
para t rapeutii de familie de alti terapeuti ar fi aceea ca este mult mai obisnu
',t pentru terapeutii de familie sa experimenteze o varietate mai mare de fo mat
e de terapie dect colegii terapii individuale, de cuplu lor din terapiile individ
uale si sa participe si de familie n anumite momente ale vietii or. C0!lsiderarea
formatelor multiple si a obiectivelor distincte ale aces or formate face ca ter
apeutii de cuplu si de familie sa se angajeze adesea n multe terapii diferite att
simultan, ct si serial si, n mod obisnuit,l sa acumuleze multi ani de terapie de-a
lungul vietii.,
A
5. n ciuda deschiderii majoritatii teraper,tilor de familie catre terapia ar fi c
el strategic sau cel centrat pe rezolva ea de probleme), astfel nct personala, a f
ost creata o cultura a aderentjlOr la anumite modele (cum a devenit atipic pentr
u acei treapeuti sa pa Iticipe la propria terapie. Mai mult de comunitate dect att
, pentru insulara, ca acesti n care terapeuti practi~r' 1e familie formarea lucre
aza si dezvoltarea ntr-un fel profesionala sunt frecvent ndepartate dr structurile
traditionale ca psihiatria, psihologia si asistenta sociala, ~ei formati n acest
e modele
80
J.D. Geller, J.C Norcross, D.E. Orlinsky
ale terapia terapiei personala de famiiie pentru pot ter~euti SaLU fie niciodata
sa fie obi~nuita. expu~i unui context n care 6. Terapia de cuplu este nrobabil c
el mai frecvent format conjugat n care terapeutii de cuplu i de familie participa
la psihoterapie. Deschiderea terapeutilor de familie n a mbina terapiile, accesib
ilitatea imediata a terapeutilor care s specializeaza n aceasta metoda ~ivaloarea
aproape universala a acestei metode pentru cupluri, toate acestea fac ca terapi
a de cuplu sa fie foart utilizata printre terapeutii de cuplu ~i de familie ..
Bibliografie:
Ackerman, J.F. N.W, The psychodynfmics offamily BasicPrinciples Books, New 1958
family life, therapy: and York, procedures, Alexander, si Parsons, B., Flfnction
al Bateson, G., Jackson, D., Hal y, J. si Weakland, J., "Toward ,a theory of sch
izophrenia" n Behaviora Science, 1, 1954, p. 251-264 Brooks/ Cole, Carmel, califO
rnia, 1982 Bowen, M., Family therapy in elin (al practice, Aronson, Northvale, N
ew York, 1978 Framo, J.L., "The integration 0r marital therapy with sessions wit
h family of origin" n Handbook of famil!! therapy, AS. Gurman si D. P. Kniskem (e
d.), Gurman, AS., Kniskem, D.P. s' Pinsof, W.M., "Research on marital and family
therapies" n Handbook of ps chotherapy and behavior change, S.L. Garfield si Bru
nner/Mazel, New yorkt1981' p. 133-158 AE. Bergin (ed.), Wiley, Ner York, 1986, e
d. a 3-a, p. 565-624 Haley, J., Strategies of psychoter1PY, Grune and StraUon, N
ew York, 1963 Haley, J., Problem-solving therap ,Jossey-Bass, 1976 Jacobson, N.S
si Margolin, G., arital therapy: Strategies based an sociallearning and behavio
r exchange princip es, Brunner/Mazel, New York, 1979 Kramer, C, Becoming afamily
th rapist, Human Sciences Press, New York, 1980 Lebow, J.L., "Integrative fami
y therapy: An overview of major issues" n Psychotherapy, 40, 1987, p. 5 .4-594 Le
bow, J.L., "The integrative re lolution in couple and family therapy" n Family Pr
ocess, 36, 1997, p. 1-20 Minuchin, S., Families and familyl therapy, Harvard Uni
versity Press, Cambridge, 1974 Minuchin, S. si Fishman, Cambridge, 1981
C, Fa~ily
therapy techniques, Harvard University Press,

81
Patterson, C.R, Coercive family process, Castalia, Eugene, 1982 Patterson, C.R ~
i Chamberlain, P., "A functional analysis of resistance (A neobehavioral perspec
tive)" n Why don't people change? New perspectives on resistance and noncomplican
ce, H. Arkowitz (ed.), Culford, New York, 1992, p.220-242 Satir, V., Conjoint fa
mily therapy, Science and Behavior Books, Palo Alto, 1986 Scharff, D. ~i Scharff
, J.5., Object relations family therapy, Aronson, New York, 1987 Stuart, R, Help
ing couples change, Cuilford, New York, 1980 Watzlawick, P., Weakland, J. ~i Fis
ch, R, Change, Norton, New York, 1974 Whitaker, CA. ~i Keith, D.V., "Symbolic-ex
periential family therapy" n Handbook of family therapy, A.S. Curman ~i D.P. Knis
kern (ed.), Brunner / Mazel, New York, 1981 White, M., ~iEpston, D., Narrative m
eans to therapeutic ends, Norton, New York, 1990
Partea a II-a
TERAPEUTUL CA PACIENT
Experiente pers9nale: Marturii ale terapeuti~or pacienti
Capitolul 7
CtExperienta de complet mea este de rezultatul analiza atins cu F~irbairn tl_n te
rapia sipsihanalitica? Winnicott
Guntrl'p Nu mi se pare folositor de saHarry ncerc sa ;au un raspuns pur teoretic n
trebarii formulate n subtitlu. Teoria nu se pare a avea o semnificatie majora. Te
oria este un servitor bun, dar stapn rau, raspunzatoare pentru crearea de aparato
ri ortodocsi n fie are varietate de credinta. S-ar cuveni ca ntotdeauna sa luam te
oria mai sor si sa cautam cai prin care sa ~e mbunatatim n lumina practicii ter pe
utice. Doar practica tera1
peutica este adevaratul continut n aceasta Ichestiune. n ultima instanta, terapeut
ii buni sunt nascuti neformati si ia~ ce este mai bun din formare. Poate ca ntreb
area "Ct de complet estf rezultatul atins n terapia psihanalitica?" ridica o alta n
trebare: "C~t de complet este rezultatul pe care propria analiza l-a atins?". An
ali, tilor li se recomanda sa fie deschisi perfectionarilor postanalitice, de ac
eea probabil nu ne putem astepta ca ,,0 analiza" sa faca o treaba " ompleta" pen
tru totdeauna. Trebuie sa cunoastem dezvoltarile posta alitice, daca vrem sa put
em evalua rezultatele actuale ale primei analiz . Nu putem sa tratam aceasta ntre
bare pur si simplu pe baza amintirii o noastre ca pacienti. Acestea vor fi incom
plete n prima analiza si in,xistente dupa. Cum aceasta ntrebare are o relevanta ne
asteptata si de p~ima importanta n cazul meu, am fost fascinat de a ma lupta cu e
a, asa ct ar trebui sa mi asum riscul de dupa: mai ales ca acesta este singurul m
od n care pot prezenta o imagine realista a ceea ce consider eu ca reprezinta rel
atia dintre arcabili analisti si ceea ce le de a oferi o relatare a propriei ana
lize cu re Flrbairn si Winnicott si efectele respectivele contributii ale acesto
r doi datorez.
I
ntrebarea "Ctmine, de complet poatede fi unlfactor mi rezultat?" are o importanta
fascinanta pentru fiind legata neobisnuit: o amnezie
88
J.D. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
ani si jumatate, privind mo rtea unui frate mai mic. Doi analisti au esuat n a tr
ece de acea amnezie, ar a fost rezolvata dupa ce "si-au luat mna totala cauzata c
u desiguranta o trauma1severa pe care am suferit-o la vrsta trei oar pentru ca ce
ea ce au realizat ei a de fost sa de pe mine",
I
interes att din punct de v. dere teoretic, ct si uman. Lunga cautare a unei soluti
i pentru acea pr blema a fost prea interiorizata, n interesul Sper caam aceasta s
a reprezinte "domoleasca" reprimarea de a fi pe de-a-ntregul acce ajora. tata, d
ar nu avut chestiune nici o optiune, si cum
li
nu am putut sa o ignor, am t.ansformat-o ntr-o vocatie prin care as putea macar if
i ajut pe ceilalti . .Lj\tt F airbaim, ct si psihoterapeut. Winnicott au crezut ca
, daca nusa as suferit acea tralhma, nu as fi devenit Fairbairn motivat chiar a
spus pe vreunul odata: "Nu dintre pd[ roi sa sa ma devenim gndesc psihoterapeuti,
la ceea ce ar putea daca sa nune am fi spus: de baza al personalitatii, n copila
ria fi avut "Pattemul probleme noi nsine'l' Nu era un omodata foartefixat optimis
t si odata mica, mi-a nu poate fi schimbat. Emott.a din vechile pattemuri poate
fi secata prin experiente noi, dar apa poa~e curge din nou prin vechile albii".
Nu poti oferi nimanui o alta istorie. ~ tr-o alta ocazie, el a spus: "Poti sa co
ntinui sa analizezi tot timpul, fara sa ajungi nicaieri. Relatia personala este
cea terapeutica. Stiinta nu are alori n afara de valorile stiintifice, valorile s
chizoide ale investigatorul i care sta n afara vietii si priveste. Este doar prod
uctiv, folositor pentru un timp, dar apoi trebuie sa te ntorci la a trai". Aceast
a era perspecti a lui asupra "analistului oglinda", un obserca interpretarea psi
hanaliti a nu este terapeutica per se, ci doar daca ea vator neimplicat, care dO
ar~interpreteaza. Cu toatea acestea, a mea sustinut exprima o relatie personala
e ntelegere autentica. Perspectiva este
I
si devine adesea schizoida pentru ca ofera un refugiu att de evident ca stiinta n
u este neaparatNu intelectualilor schizoizi. SC~'este 'zoida, loc de darasa este
ceva ntr-adevar n psihoterapie, motivata sub practic nici o forma. Am sustinut de
ja ideea ca terapia psihanalitica nu este pur teoretica, perspectiva n prima mea
c rte, nainte de a fi auzit de Fairbaim; dupa ci o ntelegere autentica a rf1latiei
personale si publicasem deja am mers la el pentru ca, din punct de aceasta vede
re ce i-am citit lucrarile, n 1949 filosofic, ne aflam pe acela~i plan si astfel
nici un dezacord intelectual nu avea cum sa intervina nlanaliza. Dar capacitatea
de a construi relatii nu depinde numai de teoria noastra. Nu oricine are aceeasi
abilitate de usor a construi cu unii relatii oameni personale si mai ~reu lsi t
oti cu putem altii. Aici construi intra relatii n joc imprevizibilul personale ma
i factor al "potrivirii natural~t". Cu toate aceastea, n ciuda convingerilor

lui, Fairbairn nu avea aceeasi capacitate pentru "legaturile personale" naturale
si spontane pe care o avea Winnicott. Cu mine era mai mult un "interpret tehnic
" dect credea ca este sau dect m-am asteptat eu: dar chiar si asta cere o califica
re. Am mers la el n anii 1950, atunci cnd trecuse de punctul culminant al puterilo
r sale creative din anii 1940, iar sanatatea ncepea sa i se degradeze. Mi-a spus
ca, n anii 1930 si 1940, tratase cu succes un numar de schizofrenici si de persoa
ne n regresie. Practic, aceasta experienta sta n spatele "revizuirii" sale "teoret
ice" din anii 1940. A simtit ca facuse o greseala totusi publicndu-si teoria naint
ea evidentei clinice. ntre 1927 si 1935 a fost psihiatru la University Psychologi
cal Clinic for Children (Clinica Psihologica Universitara pentru Copii) si a luc
rat foarte mult si pentru N.S.P.C.c. Cum nimeni nu poate fi impersonal cnd este v
orba de copii, el a ntrebat odata o fetita a carei mama o distrusese fara mila: "
Ti-ar placea sa-ti gasesc o altfel de mami?" Fetita a raspuns: "Nu. O vreau pe m
ami a mea", aratnd intensitatea relatiei libidinale de obiect rau. Diavolul pe ca
re l cunosti este mai bun dect diavolul pe care nu l cunosti si mai bun dect lipsa l
ui. Dintr-o astfel de experienta cu psihotici, persoane n regresie si copii pacie
nti, revizuirea lui teoretica a capatat noi dimensiuni, bazndu-se pe calitatea re
latiilor parinte-copil mai degraba dect pe stadiile cresterii biologice, o "teori
e a personalitatii", nu o "teorie a controlului energiei" impersonala. A strns la
olalta toate argumentele spunnd ca, de fapt, "cauza problemelor este ca parintii n
tructva esueaza n a ajunge la copil, n sensul de a-i lasa sa nteleaga ca sunt iubiti
asa cum sunt, ca persoane n deplinatatea drepturilor lor". Prin anii 1950, cnd er
am deja n terapie la el, a refuzat ntr-un mod ntelept sa se angajeze n efortul de a
trata pacienti n regresie severa. Spre uimirea mea, l-am surprins ntorcndu-se gradu
al spre "analistul clasic", cu o "tehnica interpretativa", chiar cnd am simtit ca
aveam nevoie sa regresez la nivelul acelei traume infantile. Stephen Morse (197
2), n studiul sau asupra "structurii", bazndu-se pe ,lucrarile lui Winnicott si Ba
lint, a concluzionat ca acestia au descoperit noi informatii, dar ca nu au putut
dezvolta teoria structp.rala ntr-un mod care ar fi putut explica acele informati
i; ntr-un fel, el a simtit ca acest lucru putea fi facut prin ceea ce el a numit
"metafora Fairbairn-Guntrip". Prin faptul de a fi avut beneficiul analizei cu ce
i doi analisti remarcabili, am gasit ca pozitia era cumva mai complexa dect att. R
elatia dintre Fairbairn si Winnicott este, n egala masura, importanta, din punct
de vedere teoretic, si intriganta. La o prima vedere, erau destul de diferiti n c
eea ce priveste modul de gndire si metoda de lucru, ceea i-a mpiedicat sa stie ct d
e aproape erau, spre sfrsit, de rezolvare. Amndoi
90
J.D. Geller,IJ.C.Norcross, D.E. Orlinsky
aveau radacini adnci n tepria si terapia freudiana clasica si amndoi intelectual ma
i clar dect innicott. Cu toate acestea, n anii 1950, Fairbairn era mai riguros n ra
ctica clinica dect Winnicott. Aveam doar peste 1.000 depe sedinte bairn, Fairbair
n n 1950,siadoar peste 150 cu Winnicott, au depasit-o caile cu lor Fa' ditferite:
vazut aceasta u;,tr-un mod avut nIcIOdata Uh paclent are sa lffil poata lor. sp
une atat derelata: exact "N-.am ce am sedint~l~r cu a~mndoi~itoa a con~sfo~dent:
Winni~ott spus data trecuta". Articol llui Morse a sugerat o restudiere a ulre19
60. Pentru propriul beteficiU, am pastrat con gistrarilor facute cu un an l ainte
si am fost intrigat sa vad lumina pe care acestea au aruncat-o a upra motivelor
pentru care cele doua analize
au e~uat n a-mi rezolva amn zia acelei traume de la trei ani ~i jumatate, ~i, tot
u~i, fiecare dintre ei, n feluri diferite, m-a pregatit pentru o rezolvare a aces
teia ntr-o etapa postanalitica. A tr .buit sa ma ntreb din nou: "Ce este procesul
terapeutic analitic?" n generat am gasit ca F*rbairn mai riguros n practica dect n t
eorie, n timp ce WinniJott era devenea mai revolutionar n practica dect n teorie. mpr
euna, Fairbairn, erau partilopuse care se completau. Sutherland a scris n necrolo
gullui ~ 1965: notabil, dar stnd de vorba u el mi-am dat seama ca nu era deloc fo
rmal parea sa aibalun aer ntructva formal - un aristocrat sauFairbairn distant. Ar
ta si religia rau pentru el expresii profunde ale nevoilor omului, pentru care s
imt+ un adnc respect, dar interesele sale au dezvaluit un conservatorisr mai degr
aba neobisnuit. intelectualiste, dar dupa se .inte discutam teorie si devenea at
unci mai flexibil. Am avut ocazia sa-I ntlnesc si pe omul Fairbairn, atunci cnd am
L-am vorbitgasit fata formal n fata. n Practi era tipul tatal meu cel ntelegator se
dinte, sedtte, de analist precis n dupa interpretarile impunnd interpretari exa te
. Dupa anii 1940, reprezentativi pentru experimentarea creativa, n i-l'm simtit e
ra conservatorismul care se strecura ansfer, mama mea rea si dominatoare, iar n t
impul sedintelor, i-a creat probleme familiale evidente. La nceputul anilor 1950
avut ncet n munca sa, n anii 1951. Socul mortii subite a sotiei sale, dina 1952, cu
primul trecerea atac anilor. de gripa Timp virala, de p,rmatoarele Idoi ani dupa
devenind moartea mai sotiei virulente sale, a muncit o data din greu la remarca
bila l~crare Observations the Nature 1954) of Hysterical (Fairbairn, care a Stat
es (Observatii asupra lui natrii starilor isterice) an finalizat gndire a sa orig
ipala. Si-a clarificat "psihanaliza si stiinta" n dtma lucrari (Fairbairn,perspec
tivele 1952b, 1955).despre Exista

91
totusi o shimbare subtila n urmatorul sau volum, Considerations Arising Aiei el a
dat napoi de la psihologia "Eu ui si a relatiilor de obiect", (Fairbaim, 1956).
out of the Schreber Case (Consideratii ivite din CtUl Schreber) explicnd totul ca
datorndu-se "scenei pri are" a exeitatiilor libidinale si a frieilor. n sfrsit, n u
ltima sa lucrart, On the Nature and Aims of
Psychoanalytical Treatment (Despre naturp 9i scopurile tratamentului
nchis" al analizei oedipiene n linii mari, nu n termen de instincte, ei psihanaliti
c) (Fairbairn, 1958), ntregul acceril1l t era pus pe "sistemul intern M-am de rel
atii dusde la obiect el pentru rau ainternalizate, trece de amnezia libid~naliza
te ~egata de si trauma antilibidinalizate. generata de infantila. Acolo am simti
t ca s-ar gasi c uza experientelor vagi care constituiau fondul mele arexisten m
anifestata izolare moartea fratelui meu,ntregii nspre orice fi fost~ e,spatele ace
steiaprin n perioada mele timpurii cu mama, desi nu posedam dect datele pe care ea
mi le furnizase. Dupa moartea fratelui meu Percy, am intrat ntr-o nfruntare reala
de-a face cu cu relatiile shizoida irealitate, si stiam ca trebuie cu mama, si
care a tinut patru ani, pentru a oSl f fi rtaavut "sa relationeze" mine, din dupa
convenienta, care m-am perioada dat batut de si am relatii crescut de obieft de
~arte rau de oedipiene ea. Voi numi internalizate: aceasta, mi-a marcat visele, n
timp ce brusc si n m~d repetat obisnuiau sa erupa experiente shizoide. Fairbairn
le-a interpr~tat n mod hotart ca "retragere", n sensul de "fuga" de relatii de obi
e t rau internalizate. M-a adus napoi, n mod repetat, la conflictele oedipi ne cu
trei persoane libidinale si anti1ibidinale n ,Jumea mea interioara", l. "clivajul
obiectelor" kleinian si "clivajul Eului" fairbairnian n sensul ex itatiilor libi
dinale oedipiene. n 1956 i-am scris pentru a-l ntreba exact ce credea despre compl
exul Oedip, iar el a raspuns: "ComplexulOedi este ~entral pentru terapie, dar nu
pentru teorie". I-am raspuns la rn ul meu ca nu puteam accepta acest lucru: pent
ru mine teoria era teoria t rapiei, iar ceea ce e adevarat p~ntru una trebuie sa
fie la fel de ade arat si pentru cealalta. Am dezvoltat o dubla rezistenta fata
de el n m d constient, n parte simtind ca el este mama mea rea impunndu-si p rspec
tivele n fata mea si, pe de alta parte, fiind n dezacord cu el n m d deschis, pe ba
ze autentice. Am nceput sa insist asupra faptului ca problema mea reala nu era co
nstituita de relatiile proaste de dupa pe ioada Percy, ei de "esecul de a relati
ona n orice fel" al mamei mele. Mispus ca am simtit ca analiza
I
proaste ca mai bune dect nimic, pastrn u-Ie operative n lumea mea oedipiana m-a tin
ut mpotriva pe loc att timp, faCtdu-ma saadnci. folosesc aparare problemei sc izoid
e mai El relatiile a vazut interioara ca
92
luI 1). Eu am simtit-o ca p o problema de sine statatoare, nu doar ca pe aceasta
o aparare ca o trasatura mpotriva defenn'va siste ului a "retragerii" lui nchis (Fairbairn, "lume interna 1952a, a relatiilor capitode obiect rau". Apararile t
rebuie analizate 19iacest lucru mi-a vedere faptul ca Dar analiza mea oedipiara
cu Fairbairn nu a pus fost n o pierdere de timp. reprimasem ntr-adevar trapma toat
e acestea stnd n spatele ei, prin construirea peste mortii aceastalui a Percy, unu
i complex de experie?te de lupta sustinuta n relatii~e de obiect rau cu mama, pe
care a trebuit sa le reprim. Aceasta a co stituit baza ruperii de vise 9i produc
erea intermitenta a simptomelo de conversie. Fairbairn a insistat n continuare ca
aceasta era sursa p ihopatologiei mele. Se ngela cu siguranta, dar a trebuit sa
fie analizata radical pentru a putea deschide calea catre adncimile mai adnci. Chi
r a9a s-a 9intmplat. Fenomenele schizoide labil regresive 9i negative s vra cu for
ta n materialul pe care eu il-am procurat, 9intr-un final chi r 9i el a nceput sa a
ccepte n teorie ceea ce A acceptat generos concep ul meu de "Eu regresat", smuls
din "Eul practica, data fiind starea lui de nu a mai reu9it sa gestionez1n libidi
nal" 9i renuntnd, ca ]ipsit de orice speranta, la lupta desanatate. a primi mi-a
scris ca sa ma ntrebe: ,Este Eul tau regresat retras sau reprimat?" Eu i-am raspu
ns: "Amndo a. Mai nti retras 9i apoi tinut reprimat". un raspuns de scris la mama.
A~ci am publicat acea idee, Winnicott Fairbairn mi-a pentru -mi cnd spune:
Aceasta este ideea ta, mt a mea, originala si explicnd ceea ce eu nu tau pus pe s
labiciunea Eului produce rezultate terapeutice mai bune dect interpretarea n terme
ni de tensiuni libidinale si antilibidinale.
Cnd, n 1960, am scris" go-weakness, the Hard Core of the Problem
am fost niciodata capabil; consider n teoria mea, regresia. Accentul
mi-a of Psychotherapy" scris pentru a-mi ("SIabiciurea spunr "Daca Eului, a9 mie
zul putea scrie problemei acum,psihoterapiei"), despre asta a9 fapt scrie". conc
eptualiza Am 9tiut caceea teoria ce mfa n1fputuse era, nfilinii cuprins mari, n co
recta, analiza. dat Cu mult fiind curaj, ca de cred, el a acceptat asta. Ar treb
ui sa mi de termin relatarea despre Fairbairn ca un.facto~ analist 9icar~ om ~lus
t:nd dife~enta "tip ~e om:' dintre el 9i Winnicott, Joaca un rol Important m ~era
pIe. Felul m care este aranjat chIar 91 cabinetul de consultatii creeaza o atmos
fera plina de sens. Fairbairn locuia la tara 9ivedea pacientii n v~chea casa a fa
miliei Fairbairn, n Edinburgh. Am intrat ntr-un salon mare pe post de sala de a9te
ptare, mobilata cu

93
antichitati valoroase ~i de bun-gust, care dadea n cabinetul de consultatii, de a
semenea foarte mare, cu o biblioteca masiva ~i antica acoperind un perete aproap
e n ntregime. Fairbairn se a~eza n spatele unui birou cu o tablie lata, "cu mare po
mpa", credeam eu, ntr-un fotoliu cu spatele nalt ~imbracat n plu~. Canapeaua pacient
ului era orientata cu partea capului nspre fata biroului. Cteodata ma gndeam ca put
ea sa ajunga la mine peste birou ~i sa ma loveasca peste cap. Toate acestea erau
suprinzatoare, avnd n vedere ca el era un analist care nu credea n teoria "analist
ului oglinda". Nu peste mult timp am realizat ca eu "alesesem" acea pozitie pe c
anapea, dar ca era ~i un divan ntr-o parte a biroului pe care puteam sa ma fi a~e
zat daca doream ~i unde ntr-un final chiar m-am a~ezat. Faptul ca toata aceasta s
ituatie care impunea a avut un continut incon~tient transferential mi-a devenit
dintr-o data clar, n urma unui vis, n prima luna. Trebuie sa explic ca tatal meu a
fost un predicator local metodist de o elocinta extraordinara ca orator ~ica, d
in 1885, a construit ~ia condus o Sala a Misiunii, transformata ulterior ntr-o bi
serica, pe care o putem vedea ~i astazi. n toti anii mei de vise nu a aparut nici
odata altfel dect ca figura suportiva fata de mama ~i chiar ~i ea nu ~i-a pierdut
niciodata cumpatul n prezenta lui. l voiam pe Fairbairn n transfer ca un tata prot
ector, ajutndu-ma sa i fac fata mamei mele agresive, dar incon~tient am simtit alt
ceva, dupa cum am ~ivisat:
Eram n Sala Misiunii a tatalui meu. Fairbairn era pe podium, dar avea fata aspra
a mamei. Stau culcat pe o canapea pe podeaua salii, cu partea capului ndreptata c
atre fata podiumului. El a cobort ~ia spus: "Stii daca este u~a deschisa?" I-am s
pus: "Nu am lasat-o deschisa" ~iam fost foarte multumit pentru ca l-am nfruntat,
dupa care s-a ntors pe podium.
Era o slab deghizata versiune a aranjarii cabi1;:letuluisau ~i arata ca voiam ca
el sa fie tatal meu suportiv, acea dorinta fiind nsa cople~ita de un transfer cl
ar negativ al mamei mele severe ~i dominatoare. A~a a ~i ramas, precum ~i mare p
arte din rolul transferential al lui Fairbairn "din ~edinte". A interpretat aces
t vis ca "n sus ~in jos",relatia de "balans" cu parintele rau. Poate fi modificata
numai ntorcnd cartile. Am gasit acest lucru foarte revelator, continnd toate ingre
dientele unor nevoi nentlnite, unei furii sufocate, unei spontaneitati inhibate. n
cursul ~edintelor era o atmosfera de transfer dominant. Dupa ~edinte, Fairbairn
putea sa se relaxeze n timpul discutiilor despre teorie ~iterapie, devenind bunul
~i umanul tata. Acest transfer negativ din timpul ~edintelor era, simt eu, ntari
t de interpretarile lui foarte precise din punct de vedere intelectual. Odata a
94
J.D. Gellerl J.c. Norcrossl D.E. Orlinsky
interpretat: I/Ceva te exclude din procesul activ pe masura dezvoltarii acestuia
/l. Eu as fi spus-o: ,/Mama ta a nimicit Sinele tau natural activl/. n schimbI el
a analizat cu acuratete lupta mea emotionala de a o forta pe mama sa mi fie mama
I dupa ce Percy a muritl si mi-a aratat cum intemalizasem acest lucru. Aceasta a
r fi trebuit sa fie facut n primul rndl dar el a tinut sa se concentreze pe proble
ma oedipiana centrala si nu a putut sa acceptel dect cnd a fost prea trziul ca acea
sta masca de fapt o mult mai adnca si mai serioasa problema. Mai trziul Winnicott
a remarcat de doua ori: ,/Nu dai nici un semn ca ai fi avut vreodata complexul O
edipl/. Pattemul familiei mele nu era oedipian. Era tot timpul la fel n visele me
le si este foarte bine scos n evidenta de cel mai frapant dintre ele: Fusesem har
tuit de mama ~i stateam ntr-o camera discutnd despre acest lucru cu tata. Mama mea
era cea care ma hartuial ~ii spuneam lui: IIStii,nu o sa cedez niciodata n fata e
i. Nu conteaza ce se ntmpla. Nu ma voi preda niciodata/'. El a zis: liDa. Stiu ast
a. Ma duc sa i spun/l. Si s-a dus ~i i-a spus I,Mai bine te-ai lasa batuta. N-o s
a-I faci sa se supuna niciodata/'1 iar ea a renuntat.
Staruinta ndrjita a lui Fairbaim n interpetarile oedipienel pe care nu am putut sa
le accept ca finalel l-a aruncat n rolul de mama dominanta. A ajuns chiar la urec
hile noastre ca Winnicott si Hoffer au crezut ca adeziunea mea la teoria lui se
datora faptului de a nu-i fi permis sa mi analizeze agresiunea n transfer. Dar ei
nu erau acolo sa ma vada atunci cnd am dobort scrumiera de pe piedestat am lovit o
pritorul de sticla de la usaI I/accidentall/I binentelesl si nu ca n-am sti ce nse
amna a fi n sedintaI iar Fairbaim nu ezita sa mi atraga atentia asupra acestor fap
te. Nu m-au vazut vreodata mprastiind unele dintre cartile sale din biblioteca ac
eea imensa pe josl simbolistica a I/smulgerii unui raspuns de la mama II si apoi
punndu-Ie la loc n ordine pentru a face reparatii il la Melanie Klein. Dupa sedin
te nsaI puteam discuta si puteam gasi naturalul om cu inima calda n spatele analis
tului care interpreta att de exact. Cel mai bine pot sa clarific lucrurile prin c
omparatie cu Winnicott. Cabinetul lui era simplUl odihnitor n ceea ce priveste cu
lorile si mobilal neostentativl planuit cu grijaI asa cum mi-a spus doamna Winni
cottl de amndoil pentru a face pacientul sa se simta confortabiL Obisnuiam sa bat
la usa si sa intrul iar Winnicott se plimba tacticosl cu o ceasca de ceai n mna s
il cu un salut plin de viataI se aseza pe un scaun de lemn mic lnga canapea. Eu o
bisnuiam sa stau asezat pe canapea pe o parte sau

culcat, dupa cum simteam, 9imi schimbam pozitia liber, n concordanta cu ceea ce si
mteam sau ce spuneam. ntotdeauna la final, cum plecam, el tinea mna ntinsa pentru o
strngere de mna prieteneasca. Atunci cnd am plecat de la Fairbairn dupa ultima ged
inta, am realizat dintr-o data ca, n toata aceasta perioada de timp, n-am dat nic
iodata mna 9i ca ma lasa sa plec fara acel gest prietenesc. Am ntins mna, iar el a
luat-o imediat 9i am vazut cteva lacrimi scurgndu-i-se pe fata. Am vazut inima cal
da a acestui om cu o minte fina pi o natura timida. Ne invita pe mine 9i pe soti
a mea la ceai de fiecare data cnd o vizitam pe mama ei n Perthshire. Pentru a da u
n sens sfr9itului analizei mele cu Fairbairn, ar trebui sa fac o schita scurta a
istoriei familiei mele. Mama mea a fost o "mamica" supra solicitata nainte de a s
e marita, fiind cea mai mare fiica dintre 11 copii 9i vazndu-9i patru dintre frat
ii mai mici murind. Mama ei era o regina a frumusetii toanta, care i-a lasat mam
ei mele grija a tot, chiar si n perioada cnd era la scoala. De nefericita, a fugit
de acasa la vrsta de 12 ani, dar a fost adusa napoi. Cea mai buna caracteristica
a ei era puternicul simt al datoriei si al responsabilitatii pentru mama ei rama
sa vaduva 9i pentru cei trei frati mai mici, fapt care l-a impresionat pe tata a
tunci cnd toti i-au devenit enoriasi. S-au casatorit n 1898, dar tatal meu nu 9tia
ca ea se saturase de atta ngrijit copii si ca nu mai voia sa auda de asta. n adole
scenta mea, uneori devenea ncrezatoare si mi mpartasea faptele frapante ale istorie
i de familie, inclusiv faptul ca pe mine ma alaptase pentru ca, de fapt, credea
ca acest lucru ar fi prevenit o alta sarcina, ca a refuzat sa l alapteze pe Percy
, iar acesta a murit, dupa care a refuzat orice relatie intima. Tatal meu era ce
l mai mic fiu al unei familii de sacerdoti conservatori, un adept al stngii polit
ice 9i un rebel nonconformist din punct de vedere religios, un antiimperialist c
are aproape si-a pierdut pozitia n centrul financiar 9i comercial al orasului vec
hi al Londrei, refuznd sa semneze petitia de razboi pro-Boer propusa de corporati
e. Acea anxietate trecatoare i-a oferit mamei mele ocazia de a ma ntarca brusc si
de a-si ncepe propria afacere. Ne-am mutat cnd aveam un an. A ales o amplasare pr
oasta si am pierdut bani n mod constant, timp de 9apte ani; cu toate acestea, tot
ul fusese mai mult dect redobndit atunci cnd ne-am mutat din nou. Acei papte ani di
n viata mea,
pase dintre ei la primul magazin, au reprezentat o perioada de tulburari majore
pentru mine. Am fost lasat n grija unei matusi invalide, care traia mpreuna cu noi. Percy s-a nascut cnd eu aveam doi ani 9ia murit cnd aveam trei ani 9i
jumatate. Mama mi-a spus ca tata i-ar fi repro9at ca ar fi trait daca l-ar fi al
aptat, iar ea s-a enervat. Au fost ni9te timpuri foarte tulburi.
96
J.D. Gelle~, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sa faca dezvaluiri. "Ar fi t ebuit sa nu ma fi casatorit niciodata si sa fac cop
ii. Natura nu m-a facu pe mine sa fiu sotie si mama, ci o femeie de Atunci cnd a m
batrnit':dat fiind ca locuia n casa noastra, obisnuia niciodata sa-mi bat capul u
ei" .. Mi-a spus ca, la vrsta e trei ani si jumatate, am intrat ntr-o camera aface
ri." Sau: "Nu cred c~~ i-am nteles vreodata pe copii. N-as putea si l-am vazut pe
Percy n~ gol si mort pe genunchii ei. M-am ndreptat grabit nspre ea~l-am prirJ:s p
e Percy si am spus: "Nu-l lasa sa p~ece. Nu-l vei mai avea niciodata napoi!" M-a
trimis afara din camera; m-am mbolnavit ~isterios si se rea credea sunt pe moarte
. Doctorul ei ntr-un spunea: mod "Mdare de inima dupacafratele sau. Daca intelige
nta dumneavoastra ratiVa nu l poate salva, nici eu nu pot", drept recuperat. Si F
airbairn, si innicott s-au gndit ca as fi murit daca nu m-ar trimis a. Toata memo
ria legata de aceasta a fost pentrufi care m-adeparte dus la ode m~~tusamaterna
care avea o familie, unde m-am celor doua analize, pna 1 70 de ani, cu trei ani n
urma. A ramas nsa vie n mine, gata sa se de lanseze ntr-o maniera nerecunoscuta, di
n pricina evenimente perioade vietii destul de sincomplet unor reprimata. Amn1iaa
semanatoare, a tinut pe tot la parcursul mele al prietenie strnsa cu un col g stu
dent care era reprezentarea unui frate delungate deCnd timp. a La vrr,ta 26 de ntor
s ani, laacasa universitate, am o pentru mine. plecat, iar de eu m-am n vacanta l
a legat mama, imediat dupa ce am plecat de acasa si m-am ntors la facultate. Nici
macar nu aveam idee ca er echivalentul familiei acelei matusi. n anul m-am mbolna
vit de o mitterioaSa boala a epuizarii, care a disparut 1938, lacu vrsta de 37 de
am devenit preot al unei naltede biserici din Leeds, o ntrunire dean~, d1b.minica
dupa-amiaza de 1.000 persoane,
prea mult pentru un pre t, am avut un coleg care a devenit un alt sociale si rec
reatl.'onale bin organizate. ca toate acesta erau mult substitut al lui Percy. A
plecat cnd Pentru norii sa cu o congregatie de seara dl800 pe de persoane si raz
boiului cu activitati ncepusera educationale, epuizare. Totul era redus 1 tacere
pna la extenuare, dar pe atunci eram se zareasca. Din nou, m-a1 mbolnavit de aceea
si misterioasa boala de cunoscut din punct de ve~ere psihanalitic, studiasem teo
ria clasica cu Flugel, minata, cunosteam sub supervizarea literatul -,profesorul
ui a de baza, aveam John oMacmurray, teza de dizertatie cautnd netersa traduc psi
hobiologia lui Fr~ud, sau mai degraba datele clinice n termeni filosofici de "rel
atii personflle", si atunci mi studiasem propriile vise timp un de doi ani. Asa c
a fusesem puevenit cnd aceasta boala a adus vis de proportii:
Formarea pentru psihoterapieAm cobort ntr-un mormnt si am vazu~ un barbat ngropat de

viu. am plecat repede.
97
n ncercat dimineata urmatoare mai bine. entru am recuA sa iasa, dar l-am eram amen
intat cu borla, l-am prima ncuiat data nauntru si noscut reaparitia bolii mele de
dupa moarfea lui Percy si am vazut ca am trait permanent dincolo de culmea pna re
priIfarii acesteia. Am stiut ca nu puteam sa mi gasesc linistea qe aceasta proble
ma nuatunci va fi fost rezolvata. Am fost atras n psihoterapia de urge lta, n timp
ul razboiului, de profesorul de medicina din Leeds, numit p un post de lector n F
acultatea de Medicina, si am continuat sa mi st diez visele. Mi-am recitit de curn
d nregistrarile si mi-am dat seama ca u facusem dect interpretari oedipiene fortat
clasice. Mult mai import nt a fost faptul ca s-au evidentiat trei tipuri de vis
e: (1) o femeie salba 'ca atacndu-ma, (2) o figura tacuta, ferma si prietenoasa a
tatalui susf ndu-ma si (3) un vis ntruchipnd o misterioasa amenintare cu mo rtea,
cel mai clar exemplu bazndu-se pe amintirea mamei mele ducA du-ma la vrsta de sase
ani n dormitorul matusii mele invalide, crez ta a fi pe moarte din cauza
Lucram jos la biroul meu si dintr-o daC o banda invizibila de ectoplasma ma lega
de o invalida pe alba moarte car ta. se afla la etaj, tragndu-ma Astfel, ntr-un vi
s: febrei reumatice, stnd culcata, si taC1' constant afara din camera. Stiam ca v
oi fi a~sorbit n ea. M-am luptat si
Stiambanda ndeajuns de multe seama ca amintirea matusii brusc s-a sfsiat si ampent
ru stiut caa-mi sunt dt li~er. care nca ncerca pe mine o inconstienta SI ulgere a
vietii n colaps si moarte Stiam ca, ntr-un fel, od ta va reprimatul trebui sa fac
o analiza. mele pe aparenta. moarte era o amintire paravan pe~tru mort Percy, n 1
946, profesorul Dicks m-a numit prim membru al personalului noului trebuie sa-I
citesc pe Fairbairn. Asa am fac t si,la sfrsitul anului 1949, l-am cautat pentru
analiza.si mi-a spus ca, tate fiind perspectivele ' departament de psihiatrie me
le, Pentru primii putini ani, analiza lui oe~ipiana n linii mari a lumii reale a
copilariei mele. Dupa moartea lui Pe cy si rentoarcerea mea acasa, de la vrstamele
de trei jumatate pna la cin i a ani m-am luptat o fortez "relatiilor de ani obie
ct rau internalizatl' corespuns uneisa perioade nate, dureri de burtica,pistrui
constipatie si febre dramatice pe mama sa aiba pe grija de mine faca un pat-cort
canapeaua aparuti de l caldura, scaderea apetitului, si bruste, n cazul carora o
bisnuia sa mi prin rnbOlni~Viri psihosomatice nensemdin bucatar,e si sa vila din cnd n
cnd
98
sa ma vada. Mi-a destainuit ca odata doctorul i spusese: "N-o sa mai vin niciodat
a la copilul asta. Ma sperie de moarte cu febrele astea bruste, iar a doua zi de
dimineata nu mai are nimic". Nu aveau nici o baza. Pe la vrsta de cinci ani, miam schimbat tacticile. O scoala noua mai mare mi-a dat mai multa independenta, i
ar mama mi-a spus: "Ai nceput sa nu ma asculti". Obisnuia sa fie cuprinsa de furi
i violente si sa ma bata de pe la vrsta de cinci ani pna pe la sapte ani. Cnd betel
e pe care le folosea pentru a ma bate se rupeau, eram trimis sa cumpar altele. L
a vrsta de sapte ani, am mers la o scoala si mai mare, dezvoltndu-mi n mod constant
o viata proprie n afara casei. Ne-am mutat, cnd aveam opt ani, la un alt magazin,
unde afacerea mamei a avut un succes fulminant. A devenit a'stfel,mai putin dep
rimata si mi-a dat toti banii de care aveam nevoie pentru placerile si activitat
ile mele din afara casei, pentru cercetasi, sport si, treptat, am uitat aproape
toate amintirile celor sapte ani groaznici. Analiza lui Fairbairn s-a confruntat
cu toate acele frici, furii, vini, simptome tranzitorii psihosomatice, vise tul
buratoare. La batrnete, mama a spus: "Atunci cnd au murit tatal tau si matusa Mary
si eram singura, am ncercat sa iau un cine, dar a trebuit sa renunt la el. Nu put
eam sa ma opresc din a-l bate". Exact asta s-a ntmplat si cu mine. Nu e de mirare
ca am avut o lume interioara de relatii de obiect rau excitate, libidinal intema
lizate si datorez att de mult analizei radicale a lui Fairbaim. - Dupa trei sau p
atru ani, am devenit convins ca acest fapt ma tinea pe loc ntr-o lume sadomasochi
sta a relatiilor de obiect rau cu mama, ca o aparare mpotriva unor probleme destu
l de diferite din perioada de dinaintea mortii lui Percy. Acest material mai adnc
si-a tot facut loc. Criza a venit n decembrie 1957, atunci cnd vechiul prieten, a
carui plecare de la facultate mi-a cauzat prima eruptie a acelei boli-Percy n 19
27, a murit. Pentru a treia oara, epuizarea m-a lovit. Am continuat sa merg la l
ucru si ma tot deplasam la Edinburgh pentru analiza, simtind ca acum puteam sa a
jung la malul ei. Apoi, tocmai cnd simteam ca faceam unele progrese, Fairbaim s-a
mbolnavit de o gripa virala grava de care aproape a murit si a trebuit sa nceteze
lucrul timp de sase luni. A trebuit, ca urmare, sa reinstaurez represia, dar od
ata nceputa "intelectualizarea" problemei, nu mai puteam sa lucrez pe ea cu el n p
ersoana. Nu era o pura intelectualizare prin gndire deliberata. Insight-uri spont
ane continuau sa tsneasca tot timpul si le-am notat pe toate, pe masura ce curgea
u cu o intensitate fascinanta. Folosindu-ma de ele, am scris trei lucrari, care
au devenit baza cartii mele, Schizoid Phenomena,
Object-Relations and the Self (Fenomene schizoide, relatiile de obiect ~i sinele
)

99
(1968): Ego- Weakness, the Core of the Probleml of Psychotherapy (Slabiciunea Eu
lui, miezul problemei psihoterapiei), scris n 11960 (capitolul 6), The Schizoid P
roblem, Regression and the Struggle to Preserp,e an Ego (Problema schizoida, Man
ic-Depressive Problem in the Light of t e Schizoid Process (Problema
5), scrisa nsi 1962. l}laniaco-depresiva nalumina procesului .) (capitolul regres
ia si lupta de mentine un Eu) schizoi (CaPit~IUI2), scrisa n 1961, The In doi ani
, acestea m-au purtat dincolo de runctul de oprire al analizei cu Fairbaim. El l
e-a acceptat cu generozitat~ pe toate ca ntemeiate si ca o extensie necesara a te
oriei lui. Atunci cnd s-a ntors la lucru, n 1959 am discutat moartea prietenului me
u si boala lui Fairbairn, iar el a acut o interpretare cruciala: "Cred ca, de cnd
cu boala mea, nu mai s t bunul tau tata sau mama ta rea, ci fratele tau pe moar
te". Dintr-o da v am vazut situatia analitica ntr-o lumina extraordinara si i-am
scris c .ar o scrisoare pe care o am nca, dar nu am trimis-o. Stiam ca asta ar fi
RUs-otensiune n plus asupra lui, pe care nu ar fi putut sa o suporte, d~ta fiind
sanatatea sa si asa problema cu un dat analist. Am scris data-de atunci: ,laptu
l Sunt ntr-o precara. Mi-am seama dintr-o ca nu dilema. puteam Trebuie rezolva at
unci nu trebuie sa ma ajutati dumneavoas a". Odata ajuns fratele meu n transfer,
a-l pierde pe Fairbaim fie prin erminarea analizei de unul singur, fieanaliza pr
in a-i sta alaturi fi reprezentat sa termin pentru a aveapna sansaavea de sa-moar
a o finaliza ar ntr-adevar, dar moartea lui Percy si as fi fost lasat cu o erumie
pe scala larga, ca urmare a acelui eveniment traumatic, si cu nimeni a aturi ca
re sa ma ajute. Putea Fairbaim sa ma fi ajutat n aceasta privinta n analiza? Nu n a
cea stare de sanatate fragila, iar eu mi-am rarit succ siv sedintele n acel an. A
m multe motive pentru a-i fi recunoscator entru faptul de a-mi fi stat alaturi,
chiar si n acea stare de sanatate car era din ce n ce mai precara, pna ce eu am ati
ns acel insight critic. For a propulsatoare din spatele
t
declansatoare a unui tumult fascinant de idei spontane. Puteam sa o contin si me
le sa o teoretice folosesc dintre pentru 1959si cercetari coJst structive, parti
al pentru ca, scrierilor 1962a reactivarea traumei-Percy, treptat, renuntam la F
airbaim, pentru ca elcautarea a acceptat validitatea ideilor mele si n parte pent
ru n caparte mi-am rekolvat unei analize cu Winnicott nainte ca Fairbaim sa moarv F
airbaim m-a prezentat prima data lui innicott n 1954, cerndu-i sa mi trimita o copi
e a lucrarii sale: "Regres ion within Psychoanalytical Setup" ("Regresia n cadrul
psihanalitic") C Winnicott, 1958).A trimis-o, spre surpriza mea, mpreuna cu o sc
risoar n care spunea: "Te invit sa te concentrezi asupra relatiei tale cu Fre d,
astfel nct sa ai propria
100
J.D. Geller, J.c. Norcrass, D.E. Orlinsky
relatie cu acesta, nu a lui Fairbairn. El risipeste o buna parte a muncii sale nc
ercnd sa-I detroneze pe Freud". Am schimbat un numar de trei scrisori lungi de fi
ecare parte. Am declarat ca relatia mea cu Freud fusese stabilita cu multi ani n
urma, nainte de a fi auzit de Fairbairn, pe cnd studiam cu Flugella universitate, n
Londra. Am respins psihobiologia instinctelor a lui Freud, dar am vazut importa
nta descoperirilor sale din domeniul psihopatologiei. n ceea ce priveste acea cor
espondenta, gasesc acum ca, ntr-o oarecare masura, am anticipat concluzia lui Mor
se (1972) aproape n cuvintele sale, cu 18 ani nainte: faptul ca "adevaratul Sine"
al lui Winnicott nu are loc n teoria lui Freud. Ar putea fi gasit doar n Se, dar a
cest lucru este imposibil pentru ca Se-ul este doar energie impersonala. De fapt
, ain simtit ca Winnicott l lasase n urma pe Freud n terapie, pe ct de mult Fairbair
n l lasase n teorie. n 1961 i-am trimis un exemplar al cartii mele Personality Stru
ctufe and Human Interaction (Structura personalitatii si interactiunea umana) (G
untrip, 1961), iar el mi-a raspuns ca si procurase deja unuL i citeam lucrarile pe
masura ce erau publicate, asa cum facea si Fairbairn, care l-a si descris ca "s
tralucit din punct de vedere clinic": Prin 1962 nu aveam nici o ndoiala ca el era
singurul spre care puteam sa ma ndrept pentru a beneficia de ajutor n continuare.
Pe atunci puteam sa merg la Londra doar o data pe luna pentru cteva sedinte, dar
analiza de care beneficiasem deja facea analiza curenta mult mai accesibila. Di
n 1962pna n 1968 aveam 150 de sedinte, iar valoarea lor analitica depasea cu mult
numarul reaL Winnicott a spus chiar ca era surprins ca se putea lucra att de mult
n sedinte att de dispersate, acest fapt datorndu-se n primul rnd, cred, clarificaril
or preliminare care fusesera facute cu Fairbairn si faptului ca puteam tine anal
iza vie ntre vizite; cel mai mult nsa se datora patrunderii psihologice
intuitive a lui Winnicott n perioada timpurie a copilariei la care aveam atta nevo
ie sa ma ntorc. Mi-a dat astfel posibilitatea de a ajunge la marturii
clare ale faptului ca mama avusese aproape sigur o perioada initiala de grija ma
terna naturala cu mine, ca prim copil al ei, pentru cteva luni poate, nainte ca pr
oblemele ei de personalitate sa ma priveze de acea "mama buna". Aproape ca uitas
em de scrisoarea pe care nu i-am trimis-o lui Fairbairn n legatura cu dilema de a
nu fi capabil fie de a termina analiza, fie de a o continua, o data ce analistu
l meu a devenit Percy n transfer. A o termina ar fi nsemnat echivalentul mortii lu
i Percy si a nu avea pe nimeni sa ma ajute n perioada imediat urmatoare. n cazul n
care nu as fi terminat-o, l-as fi folosit pe analistul meu sa previna declansare
a traumei, dar tot nu as fi primit ajutor, ris cnd sa-mi moara n brate. Amnezia le
gata de acea trauma timpurie nu a fost elucidata nici cu
Fo'mareapentru psmf,"pie
101
Winnicott. Doar recent am realizat ca, de rapt, fara sa-si dea seama, a schimbat
toata natura problemei, dndu-~i posibilitatea de a ajunge napoi la o mama Am desc
operit mai fundamental trziu ca ma buna pusese si sa o ny-o re!fasesc pozitie recr
eata n n care el n trebuia transfer. sa nfrunt ceea ce se constituia a fi o dubla tr
a~a, pe de o parte, cea a mortii lui Percy si, pe de alta parte, cea a mamei oar
e a esuat n a avea grija de mine. Recitindu-mi consemnarile, sunt uimit d rapidit
ate a cu care el a ajuns la miezul problemei. n prima sedinta am mentionat amnezi
a traumei mortii lui Percy si am simtit ca avusesem o aliza radicala cu Fairbair
n asupra "apararilor de obiect rau internali ate" pe care le construisem mpotriva
acesteia, dar nu mersesem att e departe, n jos, acolo unde activ sau perioada cop
ilariei urmatoare, ci mama timpurie care a esuat n a crea o legatura de oricefel,
Spre sfrsitul sed' tei, a zis: "Nu am nca nimic nu mama obiect rau simteamde eu c
a ardar fi problema mea funda special spus, daca nu spun nimic, entala, ai putea
crede ca nu sunt aici". n a doua sedinta, a spus:
D
Stii lucruri despresa mine, darsingur nu sunt nta o persoana tie, Poti sa te ndepa
rtezi, te simti si sa ~imtica nu suntapropiata real. Trebuie sa fi avut o boala,
nainte ca Percy sa se fi ntscut, si sa fi simtit ca mama t: te-a lasa,tsa-ti por
ti sin~ de gr,i!~. L-ai afc:p,tat pe P~rcy c~pe ~inele tau de copil care avea ne
VOle de gnJa,Atunq cahd a munt, n-al mal avut nimic si ai fost darmat. de la Acea
sta Winnicott, era onu intrepretare de lc:t Fairbairn. perfecta Multa m~i re~ati
ilor trziu,de am obiect, spus ca, dardin venind cnd undeva adnc n fiinta mea, avnd to
tod ta sen~atia ca nu pot sa ma misc". Atunci, Winnicott a spus: n cnd, simteam "o
stare lipsita de Viati~' statica, ce nu se schimba, si cineva ar trebui sa te m
iste, Dupa ce Perc a murit, tu ai fost darmat, tulburat, dar ai reusit sa salvezin
deajuns d' tine nsuti pentru a continua Daca 100%din tine ar simti asta, atunci p
~obabilnu ai putea sa te misti sa traiesti foarte activ si sa pui restul ntr-un r
acon, reprimat, inconstient. As vrea sa fi avut destul timp sa ilustreE mai n det
aliu patrunderea ca oamenii au avut de comentat ntotdeaun asupra energiei si acti
vitatii sa psihologica extraordinara, dar trebuie sa tau un alt exemplu. Am spus
iar uneori vorbeam foarte tare. Fairbairn a I~~erpretat placeau pauzele acestea
ca de si tacere, cum mele nencetate si ca n timpul sedintelor nu ncercam sa preiau
controlul asupra analizEjisi sa joc-rolul, sa fur penisul
F
102
J.D. Geller, J.e. Norcross, D.E. Orlinsky
tatalui, rivalitate oedipiana. Winnicott a aruncat o lumina noua si dramatica as
upra faptului de a vorbi tare. Astfel, odata a spus:
Problema ta este ca acea boala a colapsului resimtit nu a fost niciodata rezolva
ta. A trebuit sa te tii pe tine n viata, n ciuda acelui fapt. Nu poti sa-ti iei ex
istenta de buna. Trebuie sa muncesti din greu pentru a te tine pe tine nsuti n via
ta. Ti-e frica sa te opresti din a actiona, a vorbi sau a ramne treaz. S~ti ca ai
putea muri, ntr-o pauza, ca Percy, pentru ca, daca te opresti din a actiona, mam
a nu poate face nimic. Ea nu a putut sa-I salveze pe Percy sau pe tine. Esti leg
at prin frica faptului cit eu nu te pot tine n viata, asa ca legi sedintele lunar
e cu mine prin consemnari. Fara pauze. Nu poti simti ca esti o grija permanenta
pentru mine pentru ca mama nu te-a putut salva. Stii attea despre "a fi activ", d
ar nu despre "a creste pur si simplu, a respira pur si simplu" n timp ce dormi, f
ara ca tu sa nu trebuiasca sa faci nimic pentru asta.
Am nceput sa fiu n stare sa accept momente de liniste si, odata, simtindu-ma un pi
c anxios, am fost alinat de faptul ca l-am auzit pe Winnicott miscndu-se. Eu nu a
m zis nimic, dar el, cu o intuitie supraomeneasca, a spus:
Ai nceput sa te temi ca te-am abandonat. Simti ca linistea este abandon. Pauza pe
ntru tine nu nsemna ca tu uiti de mama, ci ca mama uita de tine, iar acum ai retr
ait sentimentul cu mine. Ai o trauma mai timpurie din care nu ai putea niciodata
sa-ti revii fara ajutorul traumei Percy care sa o repete. Trebuie sa ti amintest
i de mama care te abandoneaza prin transfer cu mine.
mi este foarte greu sa transmit impresia att de puternica pe care mi-o producea fa
ptul de a l vedea pe Winnicott punnd degetul exact pe golul "situatiei relatiilor
de obiect" din copilarie, cu o mama care nu crea nici o legatura. Chiar la sfrsit
ul analizei, am a avut o rentoarcere brusca la a vorbi tare n timpul sedintelor. D
e aceasta data, Winnicott a facut o interpretare diferita, dar n acelasi timp ext
raordinara. El a spus asa:
Este ca si cnd tu ai da nastere unui copil cu ajutorul meu. Mi-ai oferit o jumata
te de ora de discurs concentrat, bogat n continut. M-am simtit sub tensiune n timp
ce te ascultam si stapneam situatia pentru tine. Trebuie sa stii ca pot sa-ti su
port vorbitul tare fara sa fiu afectat. A trebuit sa suport acest lucru, dat fii
nd ca tu faceai o munca de creatie, nu una distructiva, producnd ceva bogat n cont
inut. Vorbesti despre "relatia cu obiectul", "folosirea obiectului", realiznd ca
nu l distrugi. Nu as fi putut face interpretarea asta acum cinci ani.

103
Ulterior, ~i-a prezentat lucrarea despre The Use of an Object (Folosirea unui ob
iect) (n Winnicott, 1971) n America ~i s-a confruntat, nu n mod suprinzator, cred,
cu multe critici. Numai un om extraordinar putea sa aiba acea putere de patrunde
re. A devenit un sn bun de mama pentru sinele meu copil n incon~tientul meu adnc, n
punctul n care mama mea actuala ~i terminase grija materna ~i nu putea sa ma mai s
uporte ca pe un copil viu. Nu era evident pe atunci, a~a cum a devenit mai trziu,
ca el transformase ntreaga ntelegere a mea asupra traumei mortii lui Percy, mai a
les atunci cnd a adaugat:
Si tu ai un sn bun. Ai fost ntotdeauna n stare sa dai mai mult dect ai primit. Eu su
nt bun pentru tine, dar si tu esti bun pentru mine. Faptul ca ti acord analiza es
te aproape cel mai linistitor lucru care mi se ntmpla. Tipul de dinaintea ta ma fa
cea sa ma simt ca nu sunt bun de nimic. Tu nu trebuie sa fii bun pentru mine. Nu
mi trebuie si pot sa ma descurc si fara asta, dar, de fapt, tu esti bun pentru m
ine.
Aici, n sfr~it, am avut o mama care putea sa valorizeze copilul, asfel nct am putut
sa gestionez ce avea sa vina. Mi se pare ca nici nu are rost sa mentionez ca sin
gurul lucru n care simteam ca nu ma nteleg cu Winnicott era atunci cnd uneori vorbe
a despre "a ajunge la sadismul tau primitiv ~i la cruzime, la agresivitate a ta"
, ntr-un fel suge rnd nu lupta mea agresiva de a primi un raspuns de la mama mea r
ece, ci "teoria instinctelor" a lui Freud ~iKlein, Se-uI, agresiunea nnascuta. Du
pa cum ~tiam, el a respins "instinctul mortii" ~i se deplasase mult dincolo de F
reud, atunci cnd eu m-am dus la el. Odata chiar mi-a spus: "Suntem diferiti de Fr
eud. El era pentru vindecarea simptomelor. Noi ne concentram asupra oamenilor vi
i, ntreaga lor existenta ~intreaga iubire". Pe la 1967, el a scris ~i mi-a ~i dat
un exemplaJ: al lucrarii sale "The Location of Cultural Experience" ("Locul expe
rientei culturale") (n Winnieott, 1971), n care arata: "Bag de seama ca sunt pe te
ritoriul lui Fairbairn: cautarea de obiect ca opusa cautarii de satisfactie". Am sim
tit atunci ca Winnicott ~i Fairbairn ~i unisera fortele pentru a-mi neutraliza an
ii traumatici timpurii. Trebuie sa nchei aceasta relatare cu un lucru pe care nu
puteam sa-I prevad. Winnicott devenind mama cea buna, eliberndu-ma spre a fi viu
~icreativ, a transformat semnificatia mortii lui Percy ntr-un fel care mi permitea
sa rezolv acea trauma ~idilema mea despre cum ar fi trebuit sa termin analiza.
Winnicott, n legatura directa cu mine n incon~tientul meu profund, mi-a dat prilej
ul de a avea n vedere ca nu era vorba doar de pierderea lui Percy, ci ~i de a fi
fost lasat singur cu mama care nu
104
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.I. Orlinsky
putea sa ma tina n viata, ceea ce a dus la colapsul unei morti aparente. Dar, mul
tumita patrunderii sale profund intuitive, nu eram acum singur cu o mama cu care
sa nu fi avut nici o legatura. L-am vazut ultima data n iulie 1969. n februarie 1
970 mi s-a spus ca, din punct de vedere medicat eram extenuat ?i ca, daca nu ma
pensionez, "natura o sa mi vina de hac". Trebuie sa fi simtit la nivel incon?tien
t ca aceea ar fi fost o amenintare?i ca "Mama Natura" va zdrobi n sfr?it sinele me
u activ. De fiecare data cnd ma odihneam, ma surprinde am sub compulsia de a ma nt
oarce spre trecut, n forma enumerarii detaliilor legate de "figura fratelui" preo
t care a plecat n 1938 ?i cea a reactiilor mele sub forma bolii epuizarii. Am vaz
ut n curnd ca acest fapt era semnificativ ?i a condus la o chemare spre a scrie ntr
eaga poveste a vietii mele ca?i cum trebuia sa descopar ca toate acelea mi se ntmp
lasera mie. Prin octombrie am facut o pneumonie ?i am petrecut cind saptamni n spi
tal. Medicul mi-a spus: "Relaxeaza-te, e?ti mult prea agitat". nca nu realizasem
ca luptam mpotriva unei regresii compulsive incon?tiente. Nu legasem niciodata id
eea de lIpensionare" cu adnca frica de a pierde batalia cu mama n a-mi tine pna la
urma sinele activ viu. Dupa o recuperare lenta pe timpul iernii, am auzit, de An
ul Nou 1971, ca Winnicott avusese un "atac de gripa". Atunci l-am ntrebat pe Masu
d Khan cum i era lui Winnicott, iar el mi-a raspuns ca i era bine din nou ?i ca fu
sese ncntat sa auda de prieteni, drept pentru care i-am scris cteva rnduri. Dupa un
timp, a sunat telefonul?i o voce familiara mi-a spus: "Salut. Multumesc pentru s
crisoare", ?i am vorbit un pic. Dupa vreo doua saptamni, a sunat din nou telefonu
l ?i secretara lui m-a anuntat
ca decedase. Chiar n acea noapte am avut un vis uimitor. Am vazut-o pe mama,
neagra, imobilizata, uitndu-se n got ignorndu-ma total, n timp ce eu stateam ntr-o pa
rte, holbndu-ma la ea ?i simtindu-ma nghetat n imobilitate: pentru prima data cnd am
vazut-o pe ea ntr-un asemenea vis. nainte, tot timpul ma ataca. Primul meu gnd a f
ost: "L-am pierdut pe Winnicott ?i sunt lasat singur cu mama, necata n depresie, i
gnorndu-ma. A?a m-am simtit atunci cnd a murit Percy". Am crezut ca trebuie sa fi
luat pierderea lui Winnicott ca o repetitie a traumei Percy. Doar recent mi-a fo
st clar ca nu era deloc a?a. Nu am visat-o pe mama ca atunci cnd colegul meu prie
ten a murit sau ca atunci cnd a plecat colegul meu din cler. Atunci m-am mbolnavit
, ca dupa moartea lui Percy. De data asta era diferit. Visul acela a constituit n
ceputul unei ntregi serii de vise care au avut loc noapte de noapte, ducndu-ma napo
i n timp n ordine cronologica, prin fiecare casa n care locuisem, n Leeds, Ipswich,
facultate, al doilea magazin din Dulwich, ?i, n sfr?it, primul

105
magazin familiei, sotia 9i casa mea, primilor fiica mea, 9apte matu9a ani groa~n
ici. Marr, tataImagini 9i mamaale aumembrilor continuat sa se repete, tat~ tot t
impul suportiv, mara tot timpul ostila, dar nici urma de Pe~cy. In~ercam sa :am~ n
p:ri~ada post-P:rcYAa l~ptelor ~u ~ar::a ..ApOl,.~u~a vreo doua IU~llf .do~a v}
sevaurupt. m ~far9It a~ezIa vIetu9I mortulUI Percy. Eram UImIt sa m . vad pe mme
mtr-un VISla o vrsta precisa de aproximativ trei ani, eu evident, tinnd un caruci
or n care era fratele meu n vrsta de aproxi ativ un an. Eram tensionat, uitndu-ma cu
teama spre stnga, la ma a, sa vad daca ne vede. Dar ea se uita fix n gol, la dist
anta, ingnorn u-ne la fel ca n primul vis din acea serie. Visul din seara urmatoar
e fost 9i mai uimitor. amndoi ntinzndu-ne pentru a sustine obiect mort. Deodata, un
alt Stateam n picioare mpreuna cu unjl t barbat, o dublura a mea, barbat s-a prab
usit pe ovazut coapsa. Imediat, visi-l s-aStiam schimbat ntr-o camera luminoasa,
unde l-am din nou pe Percy. ca e el, stnd pe n care sa stai, nu o persoana. El par
ea pr fund deprimat, cu colturile genunchii unei femei carenu ave~fata,bratetsau
sni. Era aproape o poala gurii ndreptate n jos, iar eu ncercam sa l fac sa zmbeasca.
Mi-am recuperat n acel vis memoria c lapsului, cnd l-am vazut ca pe un obiect mort
9i m-am ntins sa l apuc Dar am facut mai mult dect att. De fapt, n ambele vise m-am n
tors A perioada de dinaintea mortii lui, pentru a o vedea pe mama "fara fata", d
epersonalizata, 9i pe mama cea neagra, deprimata, care a e9uat n cons . ea unei l
egaturi cu vreunul dintre noi. Winnicott spusese: "L-ai accep at pe Percy ca pe
sinele copil care avea nevoie de ngrijire. Atunci cnd murit, nu ai mai avut nimic
9i aifost darmat". De ce am visat mai A ti despre "colapsul" meu 9i de-abia apoi d
espre ntoarcerea pentru a av a grija de Percy? Sentimentul de sperante la 90cul d
e a-l gasi pe Percy ort pe genunchii mamei, dar n familia acelei matu9i mi-am dat
a seam rapid de 9ansa de a ramne reactie de groaza 9ilipsa meu este ca, de fapt,
colapsul meu fost ~!ima n viata gasind alte persoane pentru care a traiesc. , Ace
a serie de vise m-au facut sa scot la lumina 9i sa studiez din nou toate consemn
arile din analize, pna cn am realizat ca, de9i moartea lui Winnicott mi reamintise
de cea a lui P rcy, situatia era diferita total. Procesul de regresie de nenfrnt n
u a ncel ut cu moartea lui Winnicott, ci cu frica de "pensionare", ca 9i cum mam
m-ar submina pna la urma. Nu am visat despre moartea lui Winnico t, ci despre cea
a lui Percy 9i despre egecul total al mamei de f1 avea vref legatura cu noi. Ce
marturie de vis mai buna ar putea sa aiba cineva fsupra viziunii lui Winnicott
106
ID. Geller,
~.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
ca: "Nu exista un asemenet lucru numit copil", adica trebuie sa fie o "mama si c
opil", si ce m rturie mai buna poate fi adusa pentru perspectiva lui Fairbairn,
si anume ca realitate a psihica fundamentala este "relatia de obiect pers nal"?
Ce mi-a dat mie puterea, n inconstientul meu adnc, sa ntr nt din nou acea trauma? T
rebuie sa fi fost pentru ca Winnicott nu er., si nu putea fi, mort pentru mine s
i cu siguranta nici pentru multi altii. Niciodata nu am simtit ca tatal meu era
mort, ci ntr-un mod pr fund l-am simtit viu n mine, oferindu-mi
I I '
mamei posibilitatea mele de sa mai rezist trziu. la in~uenta -j'\cum Winnicott ac
tiva inhibatoare a revenit ntr-o si paralizanta relatie vie a tocmai cu acea part
e din mine pierduta timpuriu, care s-a mbolnavit pentru ca mama a esuat n feea ce
ma priveste. i luase locul ~i l facuse
posibil ~i sigur pentru a mi-o p~tea~o aminti mtr-un vis revelator real, ilustrnd
raceala ei schizoida paralizan a. Incetul cu ncetul, aceasta a devenit o
convingere ferma care a cr scut n mine si m-am recuperat n urma miscarii vulcanice
a acelei s rii nestavilite de vise regresive, simtind ca am obtinut cstigurile p
e cal e le cautasem n analiza timp de mai bine de 20 de ani. Dupa toate ceste ami
ntiri, vise, simptome ale evenimentelor traumatizante det liate, oamenii si tens
iunile emotionale care au fost lucrate, a ramas un singur lucru: calitatea atmos
ferei genera le a
relatiilor personale care au alcatuit viata noastra defamilie n acei primi ~apte
ani. A persistat ca o stare de tristete pentru mama mea, care era att de
distrusa din copilarie nct .ci nu putea sa fie si nici nu ma lasa sa fiu "sinele a
devarat". Nu pot s am un alt set de amintiri. Dar sunt nsa devenit tatal meu un e
lemen att de sigur pentru mintea mea, sustinnd compensate de mea din analiza despr
e Acest ct de profund a lupta mea de a descoperire, gasi si a fi ,adevaratul meu
sine". lucru a fost al mamei dominante pna ce a devenit un alt tata bun care avea
realizat n prima faza de Fair!airn, care a rezolvat transferul meu negativ ncrede
re mine, si, n finalr Winnicott, careastfel a intrat n golul lasat de mama n mea in
capabila de prin a crea o legatura, nct am putut ntelegerea experimenta si sigurant
a suportul sOti~ilmele, de ~ fi eu nu nsumi. as fi avut Trebuie acelesa analize a
daug si ca, nicifara nu as fi ajuns la acest rezultat. Ctt este psihoterapia psi
hanalitica? Este, dupa cum o vad eu, asigurarea u~ei relatii umane pline de ncred
ere si ntelegere, de o natura care intra fn contact cu copilul traumatizat si pro
fund reprimat ntr-un fel n care f.permite unei persoane sa devina n mod cu constant
mostenirea mult mai traumatica capabila a sirrimilor traiasca, ani n siguranta de
formare, uneicare relatii se strecoara reale noi, printre sau erup n constient.

Terapia psihanalitica nu este ca o "temica"
a unei stiinte experiinteractiune, o functie a doua variabile, ersonalitatile a doi oameni muncind mpr
euna o evolutie libera i automat. spontana. Este Analistul creste un proces de m
entale, un obiectiv spre "lucru n sine" lucrn1 o data cu analizandul. Ceva nu este
n regula daca analistul este static, atunci cnd are de-a face cu astfel de eXPfri
ente personale dinamice. pentru mine, iar ca analist mi-a dat ocazia sa descopar
n detaliu cum Pentru a construit, ca persoFa' ceea ce tatal meu a facut luptele
mine, pentruFairbairn independenta de mama me ., ncepnd cu vrsta de trei ani si jum
atate pna la sapte ani, crescuserk n alcatuirea personalitatii mele. Fara aceasta,
m-as fi putut transform la batrnete ntr-o persoana ca mama mea. Winnicott, un tip
de perso alitate total diferit, a nteles si a umplut golul pe care l-a lasat mam
a mea n primii trei ani si jumatate. Am avut nevoie de ei amndoi si am avut norocu
l suprem de a-i gasi pe amndoi. Diferentele dintre ei au consti t stimulente pent
ru diferitele laturi ale alcatuirii mele. Ideile lui Fairbaim rau "concepte logi
ce exacte" care provocau o persoana sa exploreze mai eparte. Ca exemple, putem c
ompara conceptele lui Fairbairn despre Eu rile libidinale, antilibidinale si cen
trale ca teorie a structurii endofizice, cu "sinele adevarat si fals" care darif
icau probleme. Ideile lui Winnicot~erau "ipoteze imaginative" ale lui Winnicott,
intuitive p realitate fizica confuza a persoanelor. Poate ca capatrunderi nici u
n analist nu pdate.sa facaa tot ce are nevoie uz de noi pe ct pot. Avem curajul s
a u pozam ca omniscienti si omnipotenti, pentru ca avem o teorie. Si Fa rbairn a
spus odata: "Iei din un psihanalizand; trebuie sa ne mUltumim~a i lasam pe pacie
nti sa faca analiza ceea ce pui n ea", si cred ca asta e atevarat pentru ambele p
arti: att pentru analist, ct si pentru analizand. S crede ca dezvoltarea unei patr
underi dare constiente reprezinta o in rare t9tala n posesia cstigurilor facute de
ja emotional, punnd pe ineva n pozitia de a risca o implicare emotionala pe mai de
parte, pent 'u o crestere emotionala mai mare. Reprezinta nu numai ntelegere c ns
tienta, ci si o ntarire a miezului interior al "individualitatii" si l capacitati
i de "a construi legaturi". Att timp ct materialul psihop tologic este implicat, a
visa pe marginea constiintei, conflictele noas re internalizate, amintirile noa
stre nfruntarile lumea exteri ara si apoide amintiri si fantezii exprima despre s
tructura noastra din endofizica. Est~1un mod a experimenta, de obiect" vii, chia
r daca doar "relatiile de obiect rau", pentru ca avem de conflicte care au deven
it realitatea noastr~ interna, de a pastra "relatiile nevoie de cea ele datorita
pentru a pastrapeautocontrol1p.1Eu-lui mea a fost careia, masura ce lIevarsarea
nostru. de vise Experienta s-a adncit
108
n inconstient, visarea usoara s-a stins si s-a transformat n "trezire ntr-o stare".
Mi-am dat seama ca nu aveam fantezii sau gnduri, ci pur si simplu simteam consti
ent, sub impresia unei stari a mintii, pe care am nceput sa realizez ca o avusese
m constient cu mult timp nainte, dar care de atunci fusese adnc ngropata n inconstie
nt: o stare obtuza, mecanica, lipsita de viata, fara a avea nici un interes fata
de nimic, tacut, nchis n mine, facnd lucrurile de rutina, cu un sentiment al lipse
i de sens a ntregii exi-stente. Am experimentat acest lucru pe parcursul mai mult
or dimineti, pna cnd a nceput sa se estompeze si sa revin la un interes normal asup
ra vietii: care pna la urma pare a fi ceea ce cineva si doreste. Exista o ordine n
aturala specifica fiecarui individ si determinata de istoria lui, n care (1)probl
emele pot deveni constiente si (2)interpretarile pot fi relevante si mutante. No
i nu putem decide asta, ci doar sa privim cursul dezvoltarii unui individ. n fina
l, ca raspuns la dificila ntrebare asupra surselor teoriei, se pare ca teoria e nr
adacinata n psihopatologia noastra. Exact asta a implicat curajoasa analiza de si
ne a lui Freud n acele timpuri cnd totul-era obscur. Ideea ca am putea gndi o teori
e a structurii si functionarii personalitatii, fara a avea nimic de a face cu pr
opria personalitate, ar trebui sa fie o imposibilitate evidenta. Daca teoria noa
stra este prea rigida, este foarte probabil sa ne conceptualizam apararile Eu-lu
i. Daca este flexibila si progresiva, este posibil ca aceasta sa conceptualizeze
procesele noastre curente de crestere si sa arunce o lumina asupra problemelor
celorlalti si a posibilitatilor terapeutice. "Greseala fundamentala" a lui Balin
t si "esenta incommunicado" a lui Winnicott, de vreme ce ei privesc aceste fenom
ene ca univers ale, trebuie sa aiba de-a face cu modurile lor de "a simti intuit
iv" realitatea ,lor fundamentala si implicit pe a celorlalti. Prin contrast cu c
onstructiile teoretice intelectual riguroase definite de Fairbairn, care formule
aza dezvoltari logic progresive n teoria deja existenta, ei deschid drumul catre
o mai profunda explorare a perioadei copilariei, unde, oricare ar fi nzestrarea g
enetica a unui copil, abilitatea mamei sau esecul acesteia de a "construi legatu
ri" este sine qua non pentru sanatatea acelui copil. A gasi un parinte bun la nce
put este baza sanatatii psihice. n cazul lipsei acestuia, gasirea unui "obiect bu
n" autentic n analist este att o experienta de transfer, ct si o experienta de viat
a reala. n analiza, la fel ca si n viata reala, toate relatiile au o natura subtil
a duala. Pe parcusul vietii, luam n noi nsine figuri bune si rele care fie ne ntare
sc, fie ne incomodeaza, si la fel se ntmpla si n relatia psihanalitica: este ntlnire
a si interactiunea a doi oameni reali, n toate posibilitatile lor complexe.

Bibliografie:
109
Fairbaim, W.R.D, studies of the persqnality, Tavistock, Londra, 1952a Fairbairn,
W.R.D, Psychoanalytic "Theoretical and experimendl aspects of psychoanalysis" n
British Journal of Medical Psychology, 25, 195 b, p. 122-127 Fairbairn, W.R.D, "
Observations of the nature of hysterical states" n British Journal of Medical Psy
chology, 27,1954, p. 10-125 Fairbairn, W.R.D, "Observations in defence of t e ob
ject-relations theory of the personality" n British Journal of Medical Psy hology
, 28, 1955, p. 144-156 Fairbairn, W.R.D, "Considerations arising out of the Schr
eber case" n British Fairbairn, "On the nature29,1956, and aims p. of 11~--127 ps
ychoanalytical Journal W.RD, of Medical Psychology, treatment" n
1960
International Journal of Psychoanalysis, 39, 19j8, p. 347-385 Guntrip, H., Ego-w
eakness, the hard core of the prpblem of psychotherapy,
1961 Guntrip, H., Personality structure and human inte[action, Hogarth Press, Lo
ndra, Guntrip, H., Schizoid phenomena, object-relatiosn an~ teh self, Hogarth Pr
ess, Londra, 1968 Morse, S.J.,"Structure and reconstruction: A critifal comparis
on of Michael Balint 487-500 and D.W. Winnicott" W.R.D. n International Journll o
f Psychoanalysis, p. Journal53, of 1972, PsychoSuterland, J. "Obituary. Fairbair
n" n International analysis, 46, 1965, p. 245-247 Winnicott, D.W., Collected pape
rs. Through paediatrics to psycho-analysis, Tavistock, Londra, 1958 Winnicott, D
.W., Playing and reality, Tavistock,lLondra, 1971
Capitolul 8
mele psihanalitice ca pacient n Experie1,ele cinci PS~hoteraPii
,
. r
Je"e D. Gelb.
,
In prezent am 62 de ani. tm devenit din nou introspectiv. Imi place, mpreuna prie
teni vechf' sa contribuit ma las n n voia legate de persoane sicu evenimente car,
au modamintirilor semnificativ la dezvoltarea noastra. M-am apu~at sa scriu aces
t capitol despre experientele similare celor cu care am a ut aceste conversatii
intime. Nu am fost dezamagit. Am aruncat ou o privire asupra a ceea ce am cu afl
at despre mele ca pacient n cincidin pSfoteraPii psihanalitice diferite, sperante
simptomele n terapie, acest meleefort si patologe a adu~ nQi meadescoperiri de c
aracter.de Ca sine. si experientele Nu voi starui mele n aceste chestiuni n acest
capi~ol; nu vad nici un interes n a produce ceea ce Joyce Carol Oates (199~) obis
nuia sa numeasca un "exercitiu n patografie" . Am evaluat retrospectiv Idaca t>ic
um fiecare dintre terapiile mele a contribuit la cresterea mea cf terapeut si ca
om. Ceea ceA am realizat este ca nu am nici o opinie clarf despre aceste chesti
uni. Intelegerea mea asupra felurilor n care m-alI} n timp se tot modifica. Mai de
mult dect att, estimarile mele de schimbat ct de mult am beneficiat, personal, pe
urma variatelor terapii sunt ~iferite, n anumite privinte importante, de estimari
le pe care mi aminte~c ca le faceam atunci cnd aveam patruzeci si cincizeci de ani
. Daca as f~scris acest articol n timpul acelor decade, Cu toate acestea, cred cu
arie ca experientele ilustrative relata te aici evaluarile mele ar fi fost prl'
udiciate ntr-o directie negativa. mai devreme npe viata Pentru mine,ar ele reprezi
nta momentele ar fi fost aceleasi care mea le-a j fi inclus daca fi fost sa scri
u acest capitol decisive care au avut n fiE:jcare dintre terapiile mele. Amintiri
le incidente critice suntloc cumva emblematice pentru ceva care a acestor stat n
Formarea pentru psihoterapie 111

centrul emotional al fiecareia dintre terapiile mele. Se pare ca ma ntorc la ele
de fiecare data atunci cnd reflectez la rolurile continue si particulare pe care
fiecare dintre terapiile mele le-a jucat n determinarea a ceea ce aveam de facut
sau ce nu trebuia sa fac ca terapeut. Scopul initial al acestui capitol este de
a explora mai departe aceste conexiuni, n anumite detalii.
Despre faptul de a deveni pacient n psihoterapie
Poarta de intrare spre prima mea terapie a fost constituita de cautarea unei "ndr
umari vocationale". Am ajuns la City College of New York n 1956, avnd o educatie p
recara, slab la nvatatura si avnd fobie de matematica. Luam autobuzul si metroul n
Manhattan de la Flushing, Queens, unde locuiam cu parintii mei si mparteam un dor
mitor cu doi frati mai mici. Mi-era teama ca aveam sa fiu exmatriculat si ca urm
a sa merg n armata ca majoritatea prietenilor mei. Fusesem slab pregatit pentru f
iecare ncercare a vietii mele. Eram convins ca trebuia sa fac ceva mult dincolo d
e "inteligenta" mea, daca era sa ramn n colegiu. Cu speranta ca se putea sa mi se
spuna care erau interesele si talentele mele si ceea ce ar trebui sa devin, am m
ers, la neputul celui de-al doilea an n cautare de "ndrumare vocationaIa", la centru
l de consiliere al colegiului. Am fost intervievat si am facut o baterie de test
e psihologice. Spre surpriza mea, mi s-a spus ca aveam nevoie de "psihoterapie",
nu de ndrumare vocationala, si ca scoala urma sa mi ofere psihoterapie, fara sa f
ie nevoie sa platesc, n cazul n care alegeam sa merg. Am fost repartizat doctorulu
i A si n-aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept. Nu stiam nici cum sa i
cer ajutorul. Eram prea mndru ca sa i cer ajutorul. Mi-era frica sa i cer ajutor. D
upa cum aveam sa aflu, cautam pe cineva care sa ma ajute sa-mi dezvolt ceea ce a
s fi numit curaj, n special curajul de a face fata si de a depasi fricile mele de
esec, slabiciune, boala, accidente, o moarte timpurie si ceea ce urmeaza mortii
.
nvatarea a cum sa folosesti terapia
Dr. A mi-a prezentat experiente care mi erau anterior necunoscute. Eram singura p
ersoana despre care stiam ca a fost vreodata la terapie. Nu am cunoscut niciodat
a pe nimeni care sa se mbrace n costume
112
J.D.
Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
de lna din trei piese si sa fumeze pipa, asa cum dr. A o facea n majoritatea orelo
r. Nu avusesem niciodata o conversatie productiva cu un adult, n particular, desp
re chestiuni care erau importante pentru mine. Tatal meu si cu mine nu avusesem
niciodata o conversatie "de la suflet la suflet". El obisnuia sa devina nervos s
i nerabdator atunci cnd eforturile lui de a ma nvata cum sa mi leg sireturile sau c
um sa rezolv o problema de aritmetica esuau n mod constant. Pe la vrsta de sase an
i am ncetat sa i mai solicit ajutorul, vorbele linistitoare sau sfaturile. Cu dr.
A am facut primele tentative de pasi n a deprinde cum sa nvat cu un "prieten de na
dejde" (Bowlby, 1973) printr-un mediu de dialog. Vorbeam cu dr. A asa cum nu vor
bisem cu nici un alt adult despre terorile n care ma simteam neajutorat din copil
aria mica. Datorez acutul "sentiment al locului de provenineta" (Bachelard, 1994
) faptului de a fi crescut ntr-un apartament la subsol, din Bronx, a carui usa de
hol dadea spre centrala cladirii si un conglomerat format din mobila dezafectat
a, pubelele de gunoi si salbaticul ciobanesc german al administratorului. Crescu
sem obisnuit sa ma simt anxios si singur ntr-un mediu urt. Dr. A m-a ajutat sa gas
esc nume si metafore pentru sentimentele mele. Mi-a oferit descrieri clarificato
are pentru experientele mele "neformulate" (Stern, 1983). M-a ajutat sa traduc c
e fusesera "crize de anxietate" n frici specifice. Din nefericire, eu mi-am exper
imentat fricile ca pe o forma de lasitate. Mi-era rusine ca mintii mele i lipsea
puterea de a trece peste fricile acute legate de o moarte timpurie. Bravura era
valoarea predominanta n cartierul meu. Amintirea mea cea mai vie din terapia cu d
r. A este urmatorul schimb comunicativ: ,,Jesee, ai vorbit adesea despre sentime
ntul furiei la tatal tau si despre lucrurile pe care te enerveaza pe tine la el.
Cu toate acestea, nu ai vorbit de faptul de a fi nervos pe mama ta. Exista vreu
n lucru care te enerveaza la ea?" Am ridicat din umeri, am ezitat, dupa care am
raspuns: "Nu-mi vine nimic n minte". El a spus: "Dar daca ea ar fi cea care a otr
avit imaginea tatalui tau?" Ma ndoiesc ca a spus exact asta, dar aceasta reprezen
tare mi pare ca ar fi adevarul. Avea dreptate. Tindeam sa l vad pe tata prin ochii
de multe ori dispretuitori ai mamei mele. Cu aceasta remarca, dr. A mi-a deschi
s posibilitatea revizuirii modului n care eram tratat de fiecare dintre parintii
mei. Cu aceasta prima patrundere psihologica, dr. A mi-a cstigat respectul. Cu to
ate acestea, nu am simtit niciodata o afectiune adnca pentru el. Acest sentiment
era rezervat pentru profesorii mei.

113
Dificultatile mele n a fi pacient
Nu mi-a placut sa-i fiu pacient doctorului A s>i, a~a cum reiese printr-o pentru
a anticipa o chestiune ulterioara, robabil ca a~ fi renuntat la terapie daca nu
a~ fi nu studiat n acela~i ti p literatura ~i e psihologie, urma terapiei. De fa
pt, presupunere gre~ita, am beneficiat
I
det
filosofie cu profesori care i admiram ~i PF care mi dor~am sa i parte, ntrec ~i ale
caror aprecieri pe nsemnau foarte mult Ipentru mine. In mare sa l vad pe dr. A, ~i
a trebuit sa trec peste m te obstacole pentru a ajunge uram sa merg la ~edintele
saptamnale de 5fdeminute, cnd am nceput Conceptia mea despre ce se presupunea ca t
rebuie sa faca un pacient era ceva de genul: "Trebuie sa fiu un solda bun". Un s
ens prost nteles al curajului mi cerea sa fac fata adevarur lor neflatante despre
mine, sa folosesc relatia mea cu dr. A n beneficiII personal. foarte bine ... ca
un barbat". Dezvaluiam Atr-un mod contrafobic ceea ce doream sa ascund. orict de
umilitoare, mentinnd aparente faptului de "a o gestiona ca doctorii ti dau doar "ve
~ti proaste" de pre tine nsuti. Nu am avut ncredere n faptul ca dr. A nu m-ar fi ju
d cat sau m-ar fi respectat. n absenta ncrederii, ti trebuie curaj sa de ii con~tie
nt ~i sa admiti, cu Ideea ca sinele meu avea valoare n ese~'a mi era straina. Cred
eam adevarat, aspecte neexprimate ~i necunosci te--alepersonalitatii tale. Am av
ut probleme n a fi n centrul attntiei "interesului serios" ~i "ntelegerii compatimi
toare" (Freud, 1912 1953) ale dr. A. Eram incapabil sa ma debarasez de con~tiint
a mea de sine con~tienta. Aveam probleme n a-mi lua suferinta n serios. M am simti
t "ciudat" vorbind cu seriozitate intentionata despre mine. priveam constant cum
ma privea pe mine. Am avut rareori contact viz al cu el. Ma temeam de astfel de
momente atunci cnd ne uitam unul la celalaH n tacere ~ierau multe astfel de momen
te. Ma mai temeam de el sa nu ma ntrebe "La ce te gnde~ti?" pentru a rupe tacerea.
A~ fi putut fi descoperit acnd inventarul a ceea ce simteam ca ar fi trebuit sa i
spun - vanitat le mele jalnice, promisiunile mele neonorate, delirurile mele gr
andioas ,ura mea de sine, fanteziile mele sexuale ~i a~a mai departe. Era ~imai
rificil atunci cnd mi punea mei. Era ca ~i cum obiceiurile mele proast nerostite,
acest secret, m-ar fi ndepartat de dr. A. Uramntrebare cu att mai mult ce caeu el s
a fi ntr bat "Ce simti (acum)?", cum aceasta n timp mama gndeai ca i prefer lui pe p
rofesorii era dispus sa faca. De cele mai multe ori ljlicinu ~tiam. ntrebarea ma
114
lasa fara rasprms. Parea sa ma creada cnd i sprmeam "Nu pot sa exprim n cuvinte", d
ar am presupus ca parerea lui despre mine era ca eram un pacient secretos si ner
ecunoscator. Nu stiam daca ma placea cu adevarat. Din ntelegerea ulterioara a fap
telor mi-am dat seama ca puteam sa ndur stoic dificultate a de a fi supus terapie
i, dat fiind ceea ce nvatam n clasa, la teatru, din filme si n Greenwich Village. A
m ramas n terapie pentru ca eroii mei intelectuali sustineau perspectiva conform
careia ntelegerea de sine merita, n mod intrinsec, sa fie urmata, fie ca "vindeca"
sau nu nevroza cuiva. Profesorii mei de psihologie m-au nvatat ca faptul de a fi
ntr-o terapie orientata pe insight ar trebui sa ma transforme ntr-o persoana mai
buna, mai desteapta, mai culta, macar, daca nu si ntr-una mai sanatoasa. Aceasta
convingere era extrem de importanta pentru mine, pentru ca am simtit ca dau gres
n a transforma "insight-urile intelectuale" n "insight-uri emotionale", pentru a
folosi jargonul perioadei respective. Faptul de a fi fost n acelasi timp speciali
st n psihologie si pacient ntr-o psihoterapie mi-a oferit o "identitate" (Erikson,
1963). Psihanaliza si psihot~rapia au oferit studentilor de facultate straini d
e lume/ntorsi cu fata dinspre lume, din perioada mea si din acelasi loc cu mine,
New York-ul anilor 1950, standarde si valori privind ntrebarile noastre fara rasp
rms referitoare la sens si moralitate. Am ajuns sa studiez psihologia si totodat
a la prima mea terapie cautnd ndrumare pentru masturbare, iubirea romantica, sex p
remarital, moravuri culturale conventionale si traire a rmei vieti etice. Mai mu
lt dect att, studiul dezvoltarii si al psihologiei anormale m-a asigurat ca "simpt
omele" mele - constiinta de sine n agonie, dezorientarea vocationala, revolta, pr
eocuparile legate de sanatate, ambivalenta crescuta, slabele schimbari de stari
si confuzia legata de identitate - erau privite de catre experti ca manifestari
"tipice" ale adolescentei. Studiul lui Freud si a neofreudienilor m-a asigurat c
a, dincolo de suprafata comportamentului acceptat social chiar si al celor mai m
ature persoane, existau dorinte patricide si incestuoase. n acelasi timp, devenea
m constient ca teoriile psihanalitice curente modelau gustul, opiniile, limbajul
si stilul de viata al newyorkezilor seriosi (intelectuali, artisti, boemi). Voi
am sa fiu rmul dintre ei. Am privit psihanaliza ca pe rm aliat n lupta mea de a m
a stabili pe mine ca un rebel cultural, un individualist insolent, rm existentia
list american. Eram atras de tensirmea dintre fortele pro- si antisociale regasi
te n nvataturile lui Freud. Studiile mele, psihoterapia mea si conversatiile care m
i dominau viata sociala erau integrate ntr-rm mod de a fi n lume.

115
Am decis sa urmez un masterat, sa studiez psihologia clinica, n timp ce ma aflam n
terapie, dar cred ca initial aceasta dorinta a aparut din identificarile cu pro
fesorii mei. O data ce aceasta decizie a fost luata, am nceput sa privesc psihote
rapia ca pe un mod de a-mi ascuti cunosterea de care aveam nevoie pentru a fi un
student eminent. Am descoperit ca, n timp ce eram foarte atent la ceea ce era n m
intea mea, nvatam de fapt cum lucreaza mintea. Cum mai nainta sem si putin n vrsta,
a devenit mai clar pentru mine ca exista o continuitate ntre ntrebarile si problem
ele cu care ma confruntasem n terapie si interesele mele scolare.
o ntlnire
scurta
Dupa absolvire si nainte de a ncepe doctoratul, eram ntr-o psihoterapie pe care am n
cheiat-o unilateral, dupa sase sedinte. Fusesem recomandat doctorului B de catre
dr. A. Dr. A se opune a transferarii mele n practica sa privata dupa ce ma trata
se "gratis" pentru mai bine de doi ani si jumatate. Mi-a spus ca dr. Bera homeyi
an, la fel cum era si el, si ca avea sa ma trateze la un tarif redus. La vremea
cnd am terminat terapia cu dr. A exista nca sansa sa fi intrat n programul de docto
rat clinic n cadrul New York University. Profesorii mei preferati din facultate e
rau toti absolventi ai New York University. Nu voiam sa parasesc nici New York-u
l si nici pe prietena mea, Ruth. S-a ntmplat nsa sa fiu respins de New York Univers
ity. Am optat pentru University of Conneticut (1960-66), pentru ca era mai aproa
pe de New York dect alte universitati care ma aceeptasera. Si tocmai asta a facut
diferenta. Doua lucruri despre terapia mea cu dr. B mi-au ramas n memorie - fizi
calitatea generala a situatiei terapeutice.si o anume bucata de dialog. Dr. B sa asezat la o distanta de vreo 3 metri de mine. Parea mult prea departe. Eu eram
distras de vocile sotiei si copiilor lui, care locuiau lnga biroul sau elegant,
specific naltei societati din vest. Am simtit ca era clar preocupat de chestiuni
legate de gust si stil, lucru dezvaluit de mobila, picturile si lampile care cre
au decorul cabinetului sau de consultatii. Nu puteam sa l vad clar din cauza lumi
nii prea puternice si a umbrelor proiectate de soarele de dupa-amiaza care se st
recura n camera prin geamurile largi, aflate exact n spatele scaunului sau. Avnd n v
edere toate aceste aspecte, am fost dezamagit ca nu am gasit semne de expertiza
sau dovezi de vindecare, atunci cnd am supus biroul sau unei cercetari _,atente d
in punct de vedere semiotic si estetic. .
116
i sunt totusi ndatorat doctorului B ntr-o anume privinta. n a cincea sedinta, dr. B
mi-a spus: "Pari sa ma compari nefavorabil cu dr. A". Am raspuns atunci: "Nu, cr
ed ca sunteti un foarte bun psihologot". Am renuntat la terapie din sedinta urma
toare, dar am ramas cu o convingere de neclintit, si anume ca actele ratate ofer
a o pozitie fascinant de avantajoasa din care se pot explora conflictele si tran
sformarile lor. Actul meu ratat freudian m-a convins de existenta si creativitat
ea proceselor inconstiente.
Decizia de a deveni psihoterapeut
Cnd am intrat la institutul de studii doctorale, aveam doar o idee foarte vaga de
spre cum urma sa mi cstig existenta. Barbatii din familia mea aveau slujbe. Urma s
a fiu primul care avea sa faca o cariera. n timpul anului II la University of Con
neticut, am nceput sa ma gndesc la faptul ca practica psihoterapiei era o aspirati
e de cariera potrivita si viabila. Nu puteam sa mi imaginez o vocatie mai nalta de
ct aceea de a-i elibera pe altii de suferinta lor. Cu toate acestea, principalele
motive care m-au ndemnat sa ma decid pentru formare si au radacinile n alta parte.
Eram atras de domeniu prin realizarea faptului ca a deveni terapeut ar implica,
n mod esential, profesionalizarea intereselor si a talentelor mele. M-am vazut c~
tigndu-mi n parte existenta din oferirea de psihoterapie ca raspuns valid la confl
icte diferite, de exemplu practicul versus idealistul. Gaseam ca practica privat
a a terapiei era un mod de a fi, a~a cum Dalai Lama ~iCutler (1998) descriu ca "
egoist n mod ntelept". Profesia m-a solicitat, pentru ca, la nceputul anilor 1960,
psihoterapeutii erau nca priviti ca situndu-se n avangarda schimbarii sociale.
Temeliile abordarii mele n terapie
n timpul celor ~ase ani petrecuti la University of Conneticut, toti supervizorii
~i profesorii mei se considerau de la primul la ultimul kaiserieni. Fusesera tot
i " tratati sau formati , de catre Helmuth Kaiser. Kaiser ~i ncepuse cariera n Euro
pa ca analist freudian format n mod clasic. La maturitate a ajuns la o pozitie ca
re se deta~a radical de
*
n varianta originala
psiholoshits
(n.tr.).

117
psihoterapia psihanalitica n cautare de insight, asa cum era practicata n timpul a
nilor 1950 si la nceputul anilor 1960. Teoria lui Kaiser era, n principal, fundame
ntata pe notiunea ca ceea ce este vindecare n psihoterapie poate fi gasit n gradul
de "intimitate comunicativa" pe care participantii au fost n stare sa l atinga (1
965). nvataturile lui Kaiser au fost etichetate n nenumarate feluri - dupa nume, e
xistentiale, umaniste, interpersonale si ca o extensie a scrierilor psihanalitic
e ale lui Reich (1949) despre analiza de caracter. Nu n mod surprinzator, supervi
zorii mei au interpretat ideile lui n moduri diferite. Ross Thomas mi-a predat pr
imul curs de practica. El ne-a instruit asa: "Vedeti ce se ntmpla atunci cnd va ang
ajati n dialoguri autentice cu pacientii vostri, aceasta este singura si exclusiv
a grija". Harvey Wasserman a pus accent pe importanta faptului de a fi capabil s
a estimezi congruenta dintre ceea ce simte un pacient si ceea ce declara acesta.
Pentru Wasserman, principalul scop al unui terapeut kaiserian este de a sustine
n pacienti un sentiment de responsabilitate pentru cuvintele si actiunile lor. A
lan Willoughby a recomandat terapie nondirectiva, dar foarte interactiva, care s
a se concentreze pe exprerienta imediata si concreta a pacientului n acel "aici s
i acum". Am pastrat n minte aceste dispozitii diferite si ambigue la modul la car
e Yeats (1959) numea "fascinatia pentru dificil". Desi erau extrem de nfricosatoa
re, se mulau totusi pe temperamentul si valorile mele. Perspectiva kaiseriana er
a pentru mine un loc extraordinar de unde sa mi ncep formarea ca terapeut. Ma atra
gea intelectual, emotional si estetic. Accentul pus pe autenticitate si repsonsa
bilitatea personala era corespunzator valorilor existentiale pe care le mbratisas
em n timpul facultatii. Mi-a placut si cum conceptele-cheie ale lui Kaiser au ant
icipat ceea ce aveau sa devina problemele dOn;l.inanteale sfrsitului de ani 1960
si nceputului anilor 1970. n timpul generatiei mele, autenticitatea a devenit o vi
rtute. Luarea unei pozitii revizioniste fata de psihanaliza s-a potrivit nevoii
mele de a ma vedea ca ireverentios si nonconformist. Mi-am primit educatia unive
rsitara ntr-o epoca n care psihoterapeutii aveau, n mod esential, doua alegeri: fie
sa urmeze psihanaliza, fie sa reactioneze mpotriva acesteia. Am rezonat cu modur
ile artistice ale lui Kaiser, pe care le folosea pentru construirea perspectivel
or sale edificate stiintific asupra eficacitatii psihoterapiei. ntr-o piesa alego
rica numita Emergency (1965), a pus n lumina aspecte fundamentale ale terapiei ps
ihanalitice. De la distanta este clar pentru mine ca era vorba de un alt motiv c
rucial. Identificarea cu o minoritate radicala de terapeuti kaiserieni mi-a oferi
t posibilitatea,
118
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
n acelasi timp, de a ram~ne strain, dar si de a ma alatura uneI comunitati de ade
pti.
Cautarea autenticitatii
Era inevitabil ca urma salcaut un kaiserian atunci cnd am decis sa mele postunive
rsitare. Mi- m imaginat aceasta alegere ca esentiala "initierii" mele grupul luc
r~ de t. rapeuti erau cunoscuti III alkaiserieni studiilor ma rentorc n n terapie,
pe carecare l-am facut n anul drept sau care admiteau ca fusesera influentati de
catre el (Shapiro, 1975). Desi Kaiser insistase ca el nu era un kaiserian), a me
rge la terapie la dr. C parea sa fie ideea mea asupra "analizelor de formare" of
erite n contextul institutelor de psihanaliza. m tratament cu dr. C mea pentru a
lua aceasta "pseUdocomunitate~,) nuintrat existan dect n imaginatia (chiar si n seri
os alegerile-cheie pe c1re le facusem n perioada de tranzitie, spre o familie), s
i pentru a-mi gesti na conflictul dintre nevoia de a avea succes
si dorinta mea de a iubi si a fi iubit. n timpul unei discutii n contravrsta adulta
(de exemplu fa~tul de a ma fi casatorit cu Ruth si a ntemeia
dictoriu, fara sa fi realizat ex~raordinarul din ceea ce spunea, Ruth m-a descri
s ca fiind "fara mila*" rtunci cnd ncepeam un proiect scris. Am mers la terapie la
dr. C pentru a ma dezvalui pe mine, fara artificii, fara dramatizare de lsine,
fara a ma reinventa si fara a-mi urti trecutul. Voiam sa ma dezvflui pe mine (asa
cum eram cu adevarat). Cunosteam totusi totul foartf bine, astfel nct ar fi trebu
it sa trec peste o varietate de obstacole pentiru a putea vorbi cu dr. C n mod sp
ontan, autentic si expresiv. Pentru ~ le numi pe unele dintre ele: faptul de a f
i nconjurat de oameni pe care t-am experimentat ca "prea agresivi",,,prea vulgari
", "prea demonstrativi", de fapt "prea mult", mi-a inhibat dorinta znd" ca totul
era n regula, d. si stiam ca ceva era extrem de gresit. Acasa, de a vorbi elocven
t. petrecut,em mult timp din copilaria mea "pretinla facultate, ajunsesem la p z
itia budista conform careia mare parte din suferinta , mea era cauz ta de dorint
e. , Am ncercat deliberat sa ntotdeauna mi tineam grijiI pentru mine. n perioada n ca
re am dat ascund dorinta de a avea ceer ce nu aveam deja. Am operat sub presuI
pe celalalt sa cunoasca ceea ,e doreai. Am pretins ca ranile si dezamapunerea ca
erau era mai mult proJabil sa obtii ceea ce doreai, daca nu-l lasai girile mele
neimportant . Pentru a contracara baietelul si, dupa cum
Joc de cuvinte, ruthless putnd fi ittterpretat si ca "fara Ruth" (n.tr.).

119
mi se spunea, nfatisarea "dragalasa", mi-am dezvoltat abilitatea de a-mi asuma o
fizionomie serioasa. n liceu, aceasta cerea sa mi prezint o imagine a mea ca fiind
"tare". n facultate, persoana mea preferata era cea a unui tnar nonconformist si
boem din punct de vedere intelectual, ca tinerii melancolici pe care i admiram di
n filmele straine si romanele existentialiste. I
Dr. C si stilul sau de terapie
Eram dureros de constient de nenumaratele ocazii n care comportamentul meu difere
a de ceea ce simteam. Cu dr. C am nvatat ct de I , dificil este sa rezisti reziste
ntei. Nu n mod surprinzator, am nceput terapia cu dr. C simtindu-ma oarecum nspaimnt
at de o privire mai ndeaproape asupra contradictiilor existente -ntre "imaginile"
pe care cautam sa le proiectez si perspectivele interioare a ceea ce se ntmpla "cu
adevarat". Dr. C a vazut clar acele aspecte ale mele pe care mi era greu sa le a
ccept. Parea sa puna accentul, ntr-un fel foarte selectiv, pe ceea ce era lasat n
erostit, dar transmis prin gesturile mele, prin expresiile faciale si calitatile
vocii. Era o terapie n care se acorda prioritate "formei", n detrimentul "continu
tului" a ceea ce spuneam. Abordarea sa cu mine parea sa fie conforma mai ales no
tiunii psihanalitice a confruntarii si analizei rezistentelor. Orientarea atenti
ei pacientului catre manifestarile expresive care nsotesc vorbirea necesita un ta
ct considerabil si trebuie facuta cu compasiune. Din propria experienta dificila
, de prima mna, cu dr. C, stiu ca o concentrare asupra aspectelor nelingvistice a
le exprimarii unui pacient va provoca n primul rnd rusiue, iar pe lnga aceasta puti
n altceva, n cazul n care aceste calitati lipsesc. Din nefericire, dr. C nu a inte
rpretat si nu a pus n practica principiile lui Kaiser ntr-un stil care sa fie cong
ruent cu sensibilitatea mea. Dr. C se mndrea cu simtul lui ironic. Eu l-am gasit
prea superficial, caraghios si sarcastic. Ca un adult novice, nscris pe un traseu
neexplorat, aveam nevoie sa fiu luat n serios. Abordarea doctorului C parea sa f
ie n serviciul a nu lua ceea ce am spus "prea n serios". Nu a acordat suferintei m
ele valoarea meritata. Am simtit ca nu si dadea seama de magnitudinea acesteia. M
-am simtit caricaturizat de catre el. Parea ca se baza insuficient pe perpectiva
tragica a conditiei umane. Simteam ca ar fi putut sa fi beneficiat de pe urma s
fatului lui Paul Simon (1973): "ncercati putina tandrete. Nu exista tandrete dinc
olo de onestitate a voastra". I ,
120
J.D. Geller,
le. Norcross,
D.E. Orlinsky
n nainte perioada unui an 9ijumrtate de terapie cu dr. C,"Simt...", am mai facut ct
iva spun "Consider ...", "Cred ...", pa9i nvatnd cum 1~ "Vreau ..." direct 9i desc
his. :t'fJegasindn dr. C modelul idealizat al tera9i m-am identificat mai mult cu
profesorii mei dect cu terapeutul meu, la fel cum mi se ntmplase S n timpul faculta
tii. De fapt, mult din ceea peutului kaiserian care sper~;:Jlm sa devin, am simt
it o afectiune mai mare c~ am luat d~ terapi~ ~ea dr. C a ~os~con~ing~rea de a d
ezvolta un stil terapeutic care sa fie blalild, amabIl SI nomromc.
~f
Sosirea n New Haven
n institutul de studii posFversitare am fost nvatat, n mare parte, ceea ce era gre9
it n psihanaliza. Atunci cnd am ajuns n New Haven, cata conform psihanalizei. Ai i,
perspectiva prevalenta era ca psihanaliza era1967, cea mai profunda si cea care
ai minutioasa forma terapie. aproape toata teraPi;1 era practicata era de deriv
ata din si juden tin~~ sa nflore~sca. Atw:ci, si.la o scala, mai mi~a ac~m:. figur
ile cele mm mtelectual SIad~areate erau SIsunt psihana1istii. Ca profesot New Ha
ven nguroase este un ora9 teoria 9i practica psihanalitica convizat de personali
tati ca: Sid Blatt, Marshall Edelson si Borge Lofgren, care sustineau convi gato
r ca o terapie, de patruam sau cinci ori asistent la Yale,n nmod cadrul de~rtament
ului de psihiatrie, fost superpe saptamna, era, de la sine rteles, superioara tut
uror celorlalte terapii ma9ina si am asistat la sem arii si prelegeri cu Roy Sch
afer 9i Hans Loewald. As putea spune espre Roy Schafer (1983, p. 284) ceea ce si
o cerinta de formare necTsara. Am citit manuscrisele lor batute la
Eram absolut ndragostit de felul lui de a gndi, felul lui de a integra material so
cio-psihologic, biologic ?i antropologic cu material psihanalitic.
spunea el despre relatia sa Cf Erik Erikson:
M-am tineri. regasi!Ilatunci ppzitie care cred ca este rara printre terapeutii i
mitamntr-o pe era-LII meu, gndind ?i nu vorbind precum el. Doar atunci cnd am ncerca
t sa Jcriu ca el am devenit con?tient ca era ca ?i
Era ntelept din punct de vedere practic 9i politic sa gndesti si sa vorbesti folos
ind vocabular 1terapeutilor din traditia psihanalitica. n
cum ncerc am sa fiu chiar E~ikson.
erau interpretate de mna de clinicieni din New Haven care mbrati9au acest punct ve
dere. Si ast 1,atunci n cnd am n simtit aveam , nen~rezator , ca acela9i timp,de dev
enisem felurile care ideile lui nevoie Kaiser
Formarea pentru psihoterapie"

121
format ca psihanalist mi-a recomandat sa-I vad pe dr. D. L-a descris ca sa ma st
ralucit ntorc nsi terapie, am decis pSih~alizat. Un prieten era fiind imperturbabi
l si sa cafiu avnd, ulta experienta n care tratarea adolescentilor spitalizati.
Dezamagirile mele n ceea ce l prive~te pe dr. D
maniera dubla. n primul rnd, sunt prez ntati ca persoane mpreuna cu care m-am angaj
at n dezvoltare psihol gica. n al doilea rnd, sunt sursa dezamagirilor a reactiilor
transfe ti entiale negative, mei avndu-si Sunt constient de si faptul ca i prezin
t e toti terapeutii ntr-o poate originea n problemele cu alte persoane semnificati
ve. Cel din urma aspect a ajuns la apogeu n timpul psihan4lizei. Am considerat o
problema de timp faptrl ca dr. D ar fi atras furia si reactiile de dezamagire nsp
re el, chiar da~a nu avea nici o vina. Eram rurilor legate de figurile autoritat
ii mascul" e din trecutul meu. Cu toate acestea, dupa vreo sase sau sapte luni d
e analiza, a nceput sa mi fie teama ntre dr. de D si mine intelectual era o potrivi
r firava. am simtit ca pregatitca din punct vedere ca ~avea saUneori, devina tin
ta transfece eu am terminat terapia, atunci cnd am d t ntmplator peste un articol p
e care el l publicase. Am fost socat cn m-am regasit descris de el, /lmascat/l Nu
imi ceruse nicio ata s-a permisiunea. ma studia binenteles. ca pe un "caz". Aceas
ta su.SPici~ne confirmat la ani dupa sa devieze de la tehnica vazuta drept /lcor
e ta/I. Am simtit ca atitudine a mine a parut niciodata Dr. D era un si bun anal
ist pe buchia sa terapeutica stratagemele i erau cartii. influ tU ntate n nu mod n
ejustificat de obedienta interpretarilor traditionaliste a e reco1TIandarilor lu
i Freud privind anonimitatea, abstinenta si neutralit tea. Oricum, orict de exper
t din punct de vedere tehnic ar fi fost, nu a pus niciodata nimic care sa fie ev
ocator sau foarte interesant. Nu m-a ametit niciodata cu profunzimea insight-uri
lor si nici nu m-a facut sa simt ca, si cum as fi fost mbogatit cu idei noi. Voia
m un analist ca e sa aiba calitati ca inventivitatea si originalitatea. Am simti
t ca el nu rinsese specificurile imprevizibile ale vietii , mele. Nu avea o latu
ra creativa a sa. Parea sa mi aprecieze eforturile de a gasi singur interpr tari
ale mele, dar prea adesea m-am simtit ca si cum ma nvatam singur ceea ce venisem
sa nvat de la si cu el. La fel ca n stereotipul filmului despre ari-alistulrigid,
el nu formele raspundea ntrebarilor mele "realiste/l. Evitnd n mo~ scrupulos toate
de
122
J.D. Geller, fC. Norcross, D.E. Orlinsky
dezvaluire Ramnea tacut de sine, atunci simtea9 cn9- ca aveam era duplicatul nevoi
e desecretului o reflectie familiei empatica mele. a sentimentelor mele. n tim~ ce
dr. C si transmisese confruntarile pe tonuri de ironie, calitatile t0:rr-ale ale
vocii doctorului D nu exprimau nici nsufletire, nici vitalitate. ~i-l amintesc c
a atrnnd ntr-un scaun de director Dr. Dcare nu parea mi-a spus prea niciEdata mil p
entrudaca corpul era sau sau masiv nu desiacord zdravan. cu interpretarile mele,
cu' o singura fxceptie majora. Am avut o contradictie pe financiare ale relatie
i mele noastre. Atunci cnd asigurarea pentru terapie seama interpretarii asrpra m
odului sau de a mea conduce aspectele acordata an:bulatorfu paciertil~r a expir~
t~ n}i~pul ceh~_i de-~l treilea ne-am an de terapie, nteles l-am asupra mtrebat a
ct J~ebuia paca era sa pOSibil platesc. sa Simteam fi renegociat ca el tanful. vo
ia mai Nu mult dect mi puteam eu P1ermite. Nu stiu daca el credea n afirmatia peuti
ce, tariful ar trebui sa fi un "sacrificiu clar" pentru pacient. Mi-am vazut poz
itia concordanta c angajamentul pe care eu mi-Iluasem fata influenta a lui Menni
nger (t962) conform careia, pentru scopuri teraFierstein, 1974). In Departa entu
1 Ambulatoriu al Conneticut Mental Health Center (Centrul de n rijire a Sanatatii
Mintale Conneticut), acolo de valorile miscaAriicentrul;' comunitatii de sanata
te mintala (Geller si dinamica de lunga durata pe soanelor care nu si puteau perm
ite tarifele percepute de terapeuti n p actica privata. studiu publicat n 1977 noa
stra era de Un a oferi psihoterapie psihounde am lucrat eu, misiunef de catre Po
pe, Geller si Wilkip.son a aratat ca nici suma, nici sursa banilor platiti pentr
u terapie nu da~ nastere la o relatie semnificativa menita sa ncurajam aceasta de
scoperi e. Oricare ar fi fost sensurile, onf1ictelenoastre legate economia terap
iei aiba rezultate pozitive pr~' ,tre pacientii tratati n de clinica noastra. Eu
nu au fost niciodata solutionate, drept pentru care am renuntat prematur la tera
pie. Descoperirea socafta ca el se folosise de materialul din analiza mea pentru
a-si ilustra conv~gerile teoretice ntr-un articol publicat, fara sa ma fi consul
tat pe mine ~ai nti, a transformat dezamagirea mea n deceptie. Mi-am iertat tatal,
4lar nca nu l-am iertat pe dr. D.
ndreptarea trecutului
n fiecare dintre terapii, am apreciat n mod special sedintele n care am reusit sa r
ecuperez amintiri care pareau pierdute pentru totdeauna. Cu dr. A am aflat ca ma
imaginam pe mine nsumi mergnd n linie

urmarea. Se misca nainte, asa cum faceam i eu. Prezenta sa monolitica facea impos
ibil eun saurma vad de unde venise Am extras multe dreapta. Cu un ca pas mea, un
peret~' . de caramida rosientelesuri nalt ma din aceasta faptului de a metafora. gn
di istoric Facnd despre asta, mine. am devrnit Dr'IA m-a constient ncurajat de sa
importanta fiu curios de probleme n viata. Am ce nceput analizasi cu speranta de r
ecupera mult multe n ceea ma priveste mi-a facut PIacerJ sa-i identific pe mai "c
reatorii" experiente formative din copilarie. Dat fiinl:ica terapia mea cu dr. B
era n concentrata cautarea mea n mod de a esential trece peste pe aici "amnezia si
acum,lnu rea progresasem din copilarie". foarte Cu dr. mult D ca nu mai putin d
ect mi-ar fi prezis Ernst Schactel (1959), unul dintre autorii mei favoriti. Pe d
e alta parte, cum s-a din ntmplat c toate mele, reconstruisem mult asa mai putin C
OPiIart' dect terapiile sperasem, daranaliza poate mi-a acesteadus schimbari totu
si schimbari neasteptate,benefice dar extreml n difectii de apreciate, nebanuite.
a Una fost descodintre perirea fluxului constant al imaginil,?r vizruale care s
e desfasoara prin pea, mi nchideam adesea ochii pentru . avea contact cu scurgerea
caleidoscopica a flash-urilor, adesea gran Iare, si a imaginilor vizuale "chint
esenta" mea (Hopkins, 1998). In ti~IP ce stateam ntins pe canatacute. Calea memor
iei mele era aceea a nui montaj de film, nu cea narativa gasita n romane. Psihana
lizele i-au ntarit abilitatea de a respinge cenzura asupra imaginilor care unt ev
ocate n timpul experientelor regresive si n neornduiala. As cum aveam sa aflu, o da
ta ce cineva a atins abilitatea de a "ramne n" fanteziile nedorite, "un hiat inevi
tabil" (Berger, 1995) ntre im~gerie si limbajul vorbit se pastreaza nca. Poate fi
mentionata doar versi.une vaga de vise, asa cum sunt experimentate ele.
<p
Limbajul viselor
Nu cred ca ma nsel sugernd ca terapii lemele au contribuit la transformarea si dis
trugerea unui cosmar care -a torturat din copilarie. n forma sa originala, fug nfr
icosat de doi barbati anonimi. Cteodata gasesc un adapost temporar n apartamen ief
tin al unei femei de vrsta medie, africano-americana. Chiar cnd su t pe punctul de
a adormi n patul din bucataria ei, cei doi barbati intra forta n apartament, urcnd
pe scara de incendiu si spargnd un geam. prmatoatea generatie de vise
A
124
JoD.
Geller, Joc. Norcross, DoE. Orlinsky
a fost semnalata prin disparitia unuia dintre cei doi barbati. Fugeam nca, dar am
interpretat visul mai optimist, ca sugernd ca magnitudinea fricilor mele se dimi
nuase. Visul final din aceasa serie a avut loc n timpul analizei. De aceasta data
, actiunea s-a desfa9urat n fata u9ii casei mele din New Haven. Barbatul batea la
u9a 9i urla la mine. Am reu9it sa ne vedem prin geam 9i U9a de stejar care ne s
epara. Era mbracat ntr-un costum bleumarin, o cama9a alba 9i b cravata. Nu 9tiam c
ine era. n noaptea aceea, n loc sa o iau din loc, am apucat o bta de baseball, am d
eschis u9a 9i am spus: "Haide nauntru, nenorocitu' dracului, sunt pregatit". n mod
evident, acest vis poate fi interpretat n feluri multiple. Mi-ar placea sa cred n
sa ca El nsemnat ca eu mi dezvoltasem curajul de a face fata 9i a cuceri orice fel
de frici ar fi simbolizat "el". Poate ca a nsemnat ca eram pregatit sa integrez n
sensul meu de sine calitatile agresivitatii 9i distructivitatii pe care le proi
ecta sem anterior asupra lui. Pentru mine, toate interpretarile contin un elemen
t ireductibil de fictiune. Ceea ce este important, cu toate acestea, este faptul
ca, dupa acea noapte, nu am mai avut vise care sa fie att de scriptice.
Dezvoltarea constiintei corporale
n timpul si dupa psihanaliza mea, am experimentat beneficiile unei ntregi varietat
i de practici a caror premisa operationala de baza este ca schimbarile n personal
itate pot fi aduse direct prin modificarea structurii corpului si a mobilitatii
functionale a acestuia. Aceste abordari educative sau orientate pe crestere au i
nclus sistemul de renvatare posturala si neuromusculara al lui Feldenkrais (1949)
, masajul terapeutic, integrarea structurala al lui Rolf (1963) si yoga. Am ncepu
t sa particip, de asemenea, n grupuri de miscare autentice (Pallaro, 1999) si miam nceput si studiul modalitatilor de tratament derivate din artele creative (Cla
rkson si Geller, 1996; Geller, 1974, 1978). Aceste practici puternic nonverbale
si noncognitive au completat si au consolidat beneficiile pe care le-am derivat
din "tratamentul prin discutie". n tandem cu psihanaliza, implicarea mea n aceste
practici m-a nvatat cum sa fiu atent la senzatiile subtile si localizate care nsot
esc variate stari experientiale, incluznd si acele stari alterate de constiinta c
are se ivesc n timpul asociatiior libere. Ele mi-au furnizat moduri alternative d
e comunicare a "adevarurilor" pe care chiar si poetii le gasesc dificil

125
de exprimat n cuvinte. Era foarte reconfortant sa aflu ca descrierile artistilor
asupra procesului de creatie se aseamana ndeaproape cu eforturile mele ca pacient
. n mod singular si n combinatie, aceste abordari experientiale mi-au oferit posib
ilitatea sa "ntrupez" insight-urile cstigate din terapie. n psihanaliza am explorat
conflictele dintre "impulsul de a lasa" si necesitatea resimtita de a mentine a
utocontrolul, dar eu, unul, am avut nevoie de renvatare neuromusculara pentru a m
a ceda n fata greutatii pasive si de a experimenta adevarul n mod chinestezic. Am
aflat n analiza despre multele ntelesuri si functii folosite de dependenta mea de
tigari, dar totodata am nvatat sa respir natural si fara ajutorul tigarilor, lucrn
d la miscarea corpului. (mi tinusem inconstient respiratia, o mostenire a fricilo
r din copilarie - si astfel, n mod paradoxal, aprindeam tigarile cu scopul de a r
einitia ciclul inhalarii si exhaIarii.) n analiza am cautat o ntelegere aprofundat
a a hiperactivitatii mele, dar am nvatat cum sa stau n liniste fara a avea febra m
usculara, prin a face yoga si alte forme de meditatie. n psihanaliza am examinat
modurile n care eram n acelasi timp un senzualist amoral si un pudic rusinos, dar
am avut nevoie de un lucru direct cu corpul pentru a-mi nmuia "armura fizica" (Re
ich, 1949), astfel nct sa pot lua placerea neconflictuala din experientele senzori
ale:
Scrierile si psihoterapia
Fiecare dintre terapiile mele poate fi caracterizata n termenii sarcinilor de dez
voltare cu care ma luptam n momentul n care am intrat n tratament. De exemplu, dr.
A mi-a acceptat revendicarile adolescentine, n timp ce mi sustinea aspiratiile adu
lte. M-a ajutat sa plec de acasa si din New York City. Exista, n orice caz, o tem
a recurenta care a iesit la suprafata n toate psihoterapiile mele - relatia mea c
u scrisul lucrarilor academice, n special cele legate de psihoterapie. n prima mea
terapie am descoperit ca obligatia de a scrie lucrari la termen, ntr-o anumita p
erioada de timp, mi-a strnit n mod invariabil anxietati de anihilare. Cumva, dobndi
sem perspectiva ca as putea pieri nainte de a-mi atinge scopurile, din cauza efor
turilor mele de a atinge acele obiective. Inabilitatea mea de a accepta ca valid
perceptul conform caruia credintele religioase puteau fi explicate doar pe baza
credintei a intensificat acutele mele frici de moarte si ceea ce se ntmpla dupa m
oarte. Ca tnar, cea mai adnca legatura a mea cu alti evrei era cea
126
ID. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
antisemitismului. Nimeni ,in familia mea nu a-acceptat credinta n iudaism sau la
frecventarea un i sinagogi a se ruga. si Nici dintre referitoare o constiintaiint
enSa a pentru Holocaustului a unul pericolelor barbatii din nici una dintre part
ile familiei mele nu trecuse prin Bar Unchii mei preferati luau ~l~derdere ideea
organizat ca evreii erau poporul ales Mitzvah. Nu am participat nici un aspect a
l vietii evreiesti. de mai puternic I-am invidiat n acelati timp, mi-a parut rauc
el pentru cei care Dumnez1u. aveau o yiziune pozitiva si, asupra eternului si pu
teau ntelege o prezenta divina l~ lucru n lume. Parintii mei erau admirabil de pri
ncipiali, dar erau sce~tici n privinta existentei lui Dumnezeu. m-au facut sa cre
d n "virtu~ile" clasice - curaj, ntelepciune, justitie Ei si cumpatare .. profunda
ntre faptul de a fi rescut ca un nonobservator si evreu neafiliat si o dorinta a
rzatoare spiritu Ia ne dezvoltata, pe care am adus-o n fiecare Desi aceasta nu es
te eXP~lcatiacompleta, pot sa recunosc o legatura dintre mele, sovaia:la de aa g
asi optaun pentru orice teoretic scoala de si lupta terapiile mea nentrerupta pen
tru vocabular n terapie care sa scriu despre terapie. Teama de a face o dizertati
e a aparut proeminent n terapia mea cu -dr. C. mpreuna cu el am lvut de-a face cu
o dezamagire specifica,
I
conform careia nu eram uni "geniu" si fricile mele erau mediocre. Cu el am trecu
t si prin dorinta rea rebela de a contesta ngustarile formalismului academic. aju
l)s sa nteleg de ce fapt respectului si a valorii de sine a Am depins I!>rea greu
de ca ceea si cautarea ct de mult am scris. Am obligatia profunda 4e a oferi pac
ientilor mei o parere pozitiva neconditionata. Cu toate a estea, din cte mi aminte
sc, am simtit ca valoarea mea fundamental ,ca barbat, a depins de calitatea a ce
ea ce am creat. Foile de hrtie albena liniata de 21,5 cm pe 27,9 cm au constituit
cmpul de lup a pe care m-am nfruntat cu aceasta contradictie. Eram constr s sa pub
lic ca sa nu "pier" la Yale. Am anticipat oarecum morbid ca productivitatea mea
ar fi insuficienta pentru ocuparea unui post. n acelasi timp, am simtit ca folosi
sem un mediu gresit n care aveam a-mi exprim nevoia imperioasa de a crea. Am luat
n considerare fapt l de a participa la scoala de drama, pentru a deveni director
de teatru. Aceste probleme au fost punct de concontext, am aflat multe des re f
elurile n care motivele mele perfectioniste, centrare, competitive, de explorarea
gresi de fine e, narcisice n analizele si exhibitioniste mele. n cadrul au complic
at acestui eforturile mele de a scrie.

Dr. E si , ncalcarile distantei ,
L-am ales pe dr. E n era mod deliberat n ca ceelce unt-atorul meu terapeut, partia
l pentru ca ~tiam ca ~iel conflictual prh,:ea scrisul. Se zvonea ca avea un dula
p plin cu manuscrise nepu~licate. In timpul terapiei cu dr E, pentru a-mi pastra
pe primul plan al c9n~tiintei mele ambivalentele despre ("Alegerea") continuare
a a scrie, pOtmu~Incepe lui Yeats "The Choice" (1959, de p. 242) pe am u~apostat
frigiden.:tlui. a~a: Intelectul omului este obligat sa aleaga perfectiunea viet
ii sau cea a munci~sale. Se ntre credea ca dr E era unul dintre primi~ terapeuti
pentru terapeutii genta ~iclaritatea mintii La conferintelella care am participa
t vorbit orientati psihanalitic dinsale. zona mea. Era profund respectat pentrua
inteligenului de barbat pe care l-a~ putea respec a. Mi-a placut ~i ca, la fel
ca cu deosebita ~ielocinta despre sa. Mi-a lasat impresia ~imine, purta priceper
e pantofi confortabili, pantalo Ica de catifea reiata, cama~i din bumbac, fara c
are cravata, ~i puloverela facute Idin materiale moi. o anumita aura nu era prez
enta terapeJtii mei americani, fieAvea ca erau evrei (Dr. A, B ~i C), fie ca era
u cre~tini, rfihOlogi sau psihiatri. Dr. D era singurul psil;iatru. Aura doctoru
lui E I1area sa sugereze ca atinsese "ntelepciunea". Imi imaginam ca trebuia sa r
e un terapeut foarte evoluat, matur, deosebit de creativ, metodic, exper~mental
~i totu~i blnd. Am sa devin. sperat gasesc n el modelul idealizat al tiJ'PWUi de t
erapeut speram Din sa nefericire nsa, faptul de a fi pacien l doctorului E nucare
s-a potrivit cu fantezia a~a de mult pe ct sperasem. Pfrea frecvent obosit, dist
ras, neatent ~imelancolic. Erau ~imomente de fclipir~ ocazionale ~i de profunda
patrundere, care mi rennoiau sper ta ca s-ar fi putut rentoarce la vrful jocului. nca
mai meditez la nteles riIe interpretarilor sale gen koan (paradoxuri zen): "Jess
e, tu nu pret' i a fi cine nu e~ti, tu pretinzi a nu fi cine e~ti". Momentele sa
le de cea mimare fiRete au parut sa se desfa~oare atunci cnd ~i lua la revede e la
sfr~itul unei sedinte.
I
promisiunea ca poate data viitoare lucruri e aveau sa se ndrepte. Atunci cnd simte
am ca doctorului E i ~ata faceaviitoare") placere prezenta mea, Cuvintele sale de
ie~ire (cum ar fi "Pna aveau n ele puteam sa ma relaxez ~isa mi ndrept atentia spre
viata mea interioara. Daca simteam ca prezenta lui nu putea fi IJata de buna, d
eveneam mai degraba preocupat de informale relatia noastra. eram n terapie la Era
m dr. E, apartine am unei retele ntregiPe decnd ~ctuali ~ifo~ti pacienti.
128
.
toti terapeuti. Faptul de a ne compara experientele cu el era pe deplin reconfor
tant. Ne admite am ~i unul altuia ca dr. E parea sa adoarma, ocazional, n timpul
terapiei. Comparam si modurile diferite de reactie la ochii lui lucio~i si dorin
ta sa de a nu-si da n vileag oboseala evidenta. Unii se temeau ca i gasea plictisi
tori. Eu am resimtit profund momentele n care el pretinde a ca nu as fi facut jud
ecati impartiale referitoare la pierderile sale de interes. Speculam mpreuna felu
l n care viata sa personala ar fi putut sa-i fi afectat munca. Cuno~team unele de
talii. Aceste informatii ndulceau uneori dezamagirile noastre legate de dr. E. Nu
exista nici un standard obiectiv sau absolut conform caruia sa fi putut judeca
intensiatea, generozitatea si persistenta interesului unui terapeut pentru un pa
cient. Tocmai de aceea, este foarte dificil sa stabilesti anumite limite dincolo
de care inabilitatea resimtita de a avea si de a arata un interes viu pentru pa
cient ar ndreptati scuzele sau dreptul de a cere anumite informatii. Cercul nostr
u de terapeuti-pacienti ai doctorului E a gasit aceste ambiguitati ca dificil de
tolerat. ntr-un articol publicat-anterior (Gel1er, 1994), am folosit material cl
inic din terapia mea cu dr. E (mascndu-mi identitatea) pentru a ilustra cum poate
fi nteleasa tentatia de a se ndeparta emotional de un pacient. Ceea ce vreau sa s
ubliniez aici este urmatoarea propozitie: aidoma faptului de a deveni "prea apro
piat" de un pacient, interesul diminuat considerabil ntr-un pacient aduce dupa si
ne implicatii etice ~i tehnice. Cred ca are loc o ncalcare a limitelor, atunci cnd
profunzimea si generozitate a interesului unui terapeut cad dincolo de niveluri
le la care un pacient are "dreptul" sa se astepte. Reducerile mari ale interesul
ui constituie o ncalcare a distantei (Katherine, 1991).
Terminarea terapiei cu dr. E
n timpul celui de-al doilea an de terapie cu dr. E, am experimentat un episod maj
or de blocaj al scriitorului. ncercam sa termin o lucrare pe tema rolului separat
iei ~i pierderii n psihoterapie (1987). n viata mea era o dezordine totala din cau
za crizelor continue create de surzenia fiiceinoastre mai mici (Gel1er, 1996) ~i
a deciziei Departamentului de Psihiatrie Yale de a nu ma promova. Dr. E mi-a aco
rdat permisiunea de a ma opri din scris. "Jesse, nu trebuie sa termini aceasta l
ucrare, daca nu vrei." Cu toate acestea, din motive pe care le nteleg doar partia
l, am continuat. Tocmai de aceea mi s-a parut potrivit ce mi-ar fi spus dr. E ntr
-un vis pe care l-am luat ca

129
un semn ca ma ndreptam nspre pierzanie: "Jesse, poti avea o camera a ta". n vis, st
ateam n picioare, fata n fata, ntr-o mansarda bine luminata, dar nemobilata. Asa cu
m multi dintre voi va reamintiti, A room of One' s Own (O camera proprie) este t
itlul unuia dintre eseurile Virginiei Wolff (1927) pe tema a ceea ce se cere de
la viata scriitorului.
Concluzie
Am abordat scrierea acestui capitol n spiritul acelora care descopera ceea ce cre
d si doresc sa spuna n actul de a scrie. n timp ce scriam acest capitol am facut c
onexiuni care nu mi erau clare la nceput. Am fost surprins sa vad ct de mult i trian
gulasem pe profesorii si terapeutii mei, n acest chip recrend un model a carui fun
datie a fost pusa atunci cnd m-am simtit prins ntre tatal si unchii mei. Privirea
aruncata n urma pentru a vedea de unde am venit a adncit aprecierea mea asupra mod
urilor n care identificarile si contraidentificarile cu terapeutii mei mi-au form
at atitudinile din directia acelor aspecte ale practicii terapeutice care nu sun
t cuprinse n programele de formare formala si nici n manuale. Acestea includ, dar
nu sunt limitate la att, stilul meu conversational, tariful pe care l percep pentr
u serviciile mele, importanta pe care o acord ntruparii constiintei si centralita
tii prezentei. Relatarile autobiografice ale experientelor terapeutice ale terap
eutilor pot fi scrise n genuri diferite. Nu avem nevoie de mai multe confesiuni.
Ca rezultat al scrierii acestui capitol, am ajuns la concluzia ca ar fi avantajo
s pentru noi sa ne trasam sarcina de a gasi formate narative care sa le ofere te
rapeutilor posibilitatea de a explora sursele nonrationale si rationale ale gest
ionarii ambiguitatilor si aspectel?r nescrise ale terapiei. Teoriile psihoterape
utice sunt cel mult schitate si bazate doar n sens larg pe informatii fundamentat
e empiric. As recomanda, ca atare, ca scrisul unui eseu dedicat ntrebarii Cum a i
nfluentat biografia mea dispozitiile mele teoretice ~i clinice? sa devina o part
e integranta _aeducatiei profesionale a tuturor terapeutilor. narmati cu aceste c
unostinte, terapeutii, cred eu, ar practica mai eficient "stiinta aplicata" (Gel
ler, 1998) a psihoterapiei.
130
Bibliografie:
of seeing, York, 1995 . Berger, J., Ways poetics Vi~g, of,s~rce, New Beacon Pres
s, Boston, 1994 Bachelard, G., The
Bowlby, J., Attachment and losr VoI. 2. Separation, Basic Books, New York, 1973
Clarkson, G. ;;iGeller, J.D., Bonny Method from a psychoanalytic perspective: in
sights ftom workir}g with a psychoanalytic therapist in a guided
lI~e
imagery and music series"1n Arts in Psychotherapy, 23, 1996, p. 311-331 1998 Erik
son, E.H, Childhood and s ciety (ed. a 2-a), Norton, New York, 1963 e art ofhapp
iness, Riverbeach Books, Press, New York, Dalai Lama;;i Cutler, HC., Feldenkrais
, M., Body and matTJ~ re behavior, International Universities New Freud, S., IIR
ecommendation York, 1949 on psychoanalytic technique" n The standard edition of t
he complete psych logical works of Sigmund Freud, voI. 6, J. Strachey
t
.
(ed. ;;i trans.), Hogarth, Lordra, 1912/ 1953 Geller, J.D., IIDance therapy asiv
iewed by a psychotherapist" n American Dance Geller, J.D., IIThe body, expre sive
movement and physical contact in psychotherapy" Association n The power ofhu an
imagination, J. Singer;;i K. Pope (ed.), Plenum, Therapy MonogTaph' 3,1974, p. 1
-23 New York, 1978 interplay among empathy, insight and intemalization" n The psy
chotherapy of separation of loss, J.B. o~.psychotherapy: F shbach ;;i S. Feshbac
h (ed.), and Jossey-Bass, San process Separation the complex Geller, J.D., IIThe
Francisco, 1987 Geller, J.D., IIThe psychotherrpist's Psychotherapy, 31, 1994,
p. :B-16 experience of interest and boredom" n
Analytic Press, New York, 1996 JtYlI, The therapist as a person, B. Gerson (ed.)
, Geller, you for Geller, J.D., J.D., IIThank IIWhat does it m an to n practice p
sychotherapy scientifically?" n
Psychoanalysis and Psychot1erapy,
15, 1998, p. 187-215
Geller, J.D. ;;i Fierstein, A., "Irofessional training within community mental h
ealth centers" n The educftion and counselors, G. Farwell, N. Gumsky si P. Cougha
n (ed.), Pelican Press, Gretna, Los Angeles, 1974 Press, New York, 1998 Hopkins,
G.M., selected pjms of Gerard Manley Hopkins, New The ways in psyc oanalysis, N
orton, New York, Oxford 1966 University Homey, K., Kaiser, H, Effective Psychoth
e1apy, 1. B. Fierman (ed.), Free Press, New York, 1965

Katherine, A., Boundaries, Hazelden, New York, 1991 Menninger, K., Theory ofpsyc
hoanalytical technique, Basic Books, New York, 1962 Oates, J.C, "Writers on Writ
ing", n New York Times, 1999, iulie, 19, p. 10 Pallaro, P., Authentic movement: E
ssays by M.S. Whitehouse, Janet Adler and Joan Chodorow, Kingsley, Londra, 1999
Pope, K., Geller, J.D. t;iWilkinson, L., "Fee assessment and outpatient psychoth
erapy" n Journal ofClinical and Consulting Psychology, 1, 1977, p. 11-14 Reich, W
., Character analysis, Orgone Institute Press, New York, 1949 Rolf, LP., "Struct
ural intergration" n Systematics, 1, 1963, p. 66-83 Schactel, E., Metamorphosis:
On the development of affect, perception, attention and memory, Basic Books, New
York, 1959 Schafer, R, The analytic attitude, Basic Books, New York, 1983 Shapi
ro, D., "Dynamic and holistic ideas of neurosis and psychotherapy" n Psychiatry,
33, 1975, p. 218-226 Simon, P.C, "Tenderness" pe There goes rhymin' Simon, CD. B
HI, 1973 Stern, D.B., "Unformulated experience" n Contemporary Psychoanalysis, 10
, 1983, p.71-99 Wolff, V., A room of one's own, Harcourt Brace, Londra, 1927 Yea
ts,W.B., The collected poems ofW. B. Yeats, Macmillan, New York, 1959
Capitolul 9
Experientele de terapie personala ale unui terapeut specializat n orientarea rati
onal-emotiva
de Windy Dryden
n Marea Britanie, n prezent, majoritatea organizatiilor profesionale cer psihotera
peutilor sa fi beneficiat de terapie personala nainte de a fi acreditati. n timp c
e oganizatiile profesionale, reprezentnd abordari terapeutice diferite, specifica
durata si frecventa acestor terapii personale, nu acesta este si cazul organiza
tiilor profesionale mai generale. Att British Association for Counselling (Asocia
tia Britanica pentru Consiliere), ct si Division of Counselling Psychology (Diviz
ia de Consiliere Psihologica) din cadrul British Psychological Society (Societat
ea Psihologica Britanica) specifica acum ca practicienii acreditati (n primul caz
) si cei confirmati (n al doilea caz) trebuie sa aiba un minimum de 40 de ore de
terapie personala. Dar ce este att de neobisnuit la aceste 40 de ore? Nici o orga
nizatie nu a oferit vreun argument convingator pentru aceasta cifra si, cu sigur
anta, nu unul care sa si aiba originea n literatura de cercetare. Atunci cnd mi-am n
ceput eu formarea pentru consilier n Marea Britanie (n 1974), existau doar putine
organizatii profesionale de acreditare si existau si mai putine ndrumari (n afara
traditiei analitice) cu privire la beneficierea de terapie personala, fara a mai
vorbi despre tipul de terapie de care ar trebui sa beneficieze o persoana, pent
ru ct timp si cu ce frecventa ar fi trebuit urmata. Astfel, ceea ce voi prezenta n
continuare este o relatare a experientelor mele de terapie personala din poziti
a mea cotemporana, adnc nradacinata n traditia terapiei rational-emotiva (REBT - Ra
tional Emotive-Behaviour Therapy). n relatarea istoriei mele de terapie personala
voi cuprinde experientele de terapie individuala si de grup de care am benefici
at nainte de formarea n consiliere t;;idupa ce am nceput sa formez, la rndul
Formareapentru psihoterapie'
133
meu. Voi lua n discutie si grupurile de dezvoltare personala pe care le-am frecve
ntat, care erau o parte obligatorie n trei perioade ale formarii mele profesional
e. n sfrsit, vom discuta exemplificari de autoajutorare pentru ca acestea vor pune
n lumina motivele pentru care am beneficiat de att de putin ajutor de pe urma ter
apiei oferite de colegii mei practicieni. Dupa relatarea fiecarui episod (sau ep
isoadelor conectate) de terapie personala, voi comenta asupra experientelor mele
. Trei nmormntari si , o nunta Prima data cnd am intrat n terapie personala era pe l
a la sfrsitul anului 1974. Tocmai mi ncepusem formarea profesionala pentru consilie
re si, la vrsta de 24 de ani, sufeream de sentimente generale de nefericire, avnd
o acceptiune asupra vietii care parea un continuu efort, chiar daca aveam obiect
ive vocationale clare pe care le urmam. Daca as fi completat n acea perioada test
ul de depresie al lui Beck, as fi obtinut un scor pe la mijlocul spre moderat al
mediei de depresie. Am decis, ca urmare, sa caut terapie personala, partial pen
tru a gestiona acea stare de nefericire, dar si pentru ca am considerat ca ar fi
trebuit sa intru ntr-o asemenea forma de terapie, dat fiind ca eram n formarea pe
ntru a deveni consilier. Desi nu exista la acea vreme nici un decret emis de nic
i o organizatie profesionala n care eram asociat, aveam un "sentiment" conform ca
ruia a beneficia de terapie personala era "un lucru bun" - o perspectiva care er
a exprimata de asociatii psihanalitice diferite. n Marea Britanie, la acel moment
(si ntr-o masura mai mica astazi), abordarea consilierii era dominata de practic
ieni din psihanaliza si terapia centrata pe persoana. Scoala de terapie centrata
pe persoana a recomandat includerea grupurilor de dezvoltare personala n program
a analitica de terapie, iar scoala de psihanaliza a recomandat terapia personala
ca pe D activitate obligatorie, care trebuia sa se desfasoare departe de instit
utia de formare unde candidatul era format. Nu mi amintesc de ce am cautat un ter
apeut personal psihanalist, dar mi amintesc ca la acea vreme acceptam, fara nici
un simt critic, ceea ce acum consider a fi doar un mit: si anume ca terapia psih
analitica este "mai profunda" dect orice alta abordare.
134
lnmormntarea 1 aspru f 1ta de terapeuti n aceasta relatare, refeSunt ntructva sa tran
smit este ca ei toti au fost mai mult sau mai putin ineficienti din punctul de v
edere al ajutor lui pe care mi l-au dat pentru a trece peste acea stare la deexp
erienta vag~ depresie. meu terapeut era de Ceea vrstace medie, nmormntari. vreau ri
ndu-ma meaJIPrimul u ei ca la ni9te un terapeut barbat, evreu (fum sunt 9i eu la
acest 9i, cred, kleinian. Nesiguranta mea 9t are originea n faptul ca moment) per
soana care m-a recomandat lui a spus doar c~ era de convingere psihanalitica. Te
rapeutul meu nu mi-a spus, c~ sigurfnta, nimic direct referitor la orientarea sa
nici o ocazie favorabila unei asemenea ntrebari. terapeutica 9i nici nu nu era a
m auster n(rebat, vreme dar nu s-a Acest terapeut n pentru felul deca a la se acea
manifesta, era ivit un interpret neutru 9i strict. Delfiecare data cnd vorbeam, 9
i baga capul ntre mini 9i, n rarele ocaz~i cnd era pe punctul de a spune ceva, se ba
lansa eu o gaseam nainte, de 9i obicei lua mini~e eriigrpatica de la-,gura, dupa fa
cea care o interpretare se ntorcea la - postura pe care lui normala. ncercarile me
lJ de a cere o clarificare a interpretarilor sale erau ntmpinate cu lini9te sfu cu
o alta interpretare, mpreuna cu tema principala, respectiv ca voiam sa ma hranea
sca (de unde 9ibanuiala mea ca era kleinian). ntr-adevir, dupa cum mi amintesc, ac
easta era interpretarea sa preferata. I Aceasta terapie era nestrpcturata 9i cu
final deschis. Aveam sentimentul ca puteam sa vorbEsc despre orice voiam 9i ca p
uteam sa beneficiez de terapie pe o perioada att de ndelungata ct doream. De fapt,
terapia a avut loc timp Ide aproximativ 9ase luni de gedinte saptamnale, pentru c
a urma sa ~a mut din Londra 9i nu aveam nici un chef sa fac aceste deplasari sap
tamnale la Londra doar pentru a ma ntlni ntrebat ntotdeauna cum (9i e fapt, daca) ar
fi evoluat daca a9 fi ramas. Un lucru era clar la sfr9i l acestui episod de terap
ie personala: cu el. Atta acela9i vreme ct nu mi ~vrea rau sa pun capat acestei ter
apii, m-am resimteam sentiment de nefericire.
lnmormntarea a 2-a A doua mea aventura n tfrapia personala a fost cu un psihiatru
care predase un modul de "psihiatrie" n programul de consiliere pe care l
terminasem, n iulie 1975, si
r
cadrul caruia am facut trecerea la pozitia
de lector, n august 1975. I-am cerut acestui~ sa-mi recomande pe cineva

Formarea pentru PSihO]'eraPie135
strafundurile nefericirii mele. El mi-a suger t ca putea sa ma vada chiar care p
utea sa ma accepte, de vreme ce eu rCa voiam sa merg pna n el n clinica sa National
Health Service (Serriciul National de Sanatate), la spitalul local de psihiatri
e. Ar trebui sa adtug n apararea lui ca problema relatiei duble nu era att de clar
trasatf a?a cum este astazi. Eram Stiam ca ?i acest al doilea terapeut era rien
tat psihanalitic, dar era de departe mult interactiv prim l cu meu terapeut. Pra
cticase, foarte ncntat demai sugestia lui ?idect am accep~t recunostinta oferta sa.
de asemenea, psihodrama ?i chiar a folosit c~teva tehnici de psihodrama pe timp
ul ct l-am vazut eu. La aproximatiy cinci sau sase luni dupa ce ncepusem terapia c
u el, mi-a spus ca trebuia sa o ncheie pentru ca urma sa renunte la practica pent
ru un post cu no~ma ntreaga de lector senior n psihiatrie. L-am nteles si am avut u
n se1]1-timent ca totul s-a terminat ntlnesc cu un coleg al sau n aceeasi clinic v
Amintirile mele staruitoare ale acestui al doilea episod de terapie per onala au
fost ca terapeutul meu si-a luat o groaza avnd de notite la nceput, eea ce m-a sur
pins neplacut. ntr-o nota pozitiva, n vedere ca ~'llranjasepentru mine sa ma Oricu
m, a fost tehnicile dispus sade nceteze atunci pel cpd i-am spus. mi destul amintes
c, de asemenea, psihodrama care le-am gasit de de experienta directa. Cea mai pu
ternica mintire, atunci cnd ma uit n urma spre aceasta experienta, este ca f mam t
rabucuri n folositoare n a-mi ndeparta gndurile ne~re si a amndoi ma apropia mai mult
timpul sedintelor de terapie, dar ca ale lui e1au mai lungi dect ale mele! Din n
ou, nu se stabilise nici un contract terapeutic la nceput si, ca ?i n cazul primei
mele experiente, avea o calit~te de sfrsit deschis. Totusi, sentimentele de nefe
ricire persistau.
nmormntarea a 3-a Am fost atunci recomandat unui barbat care era unul dintre cei c
omOricum, lucrase mai putin n clinica unde ,eneficiasem de terapie de la al doile
a terapeut si acceptase sa ma vada la cererea acestuia. n total, am avut opt ?edi
nte cu acest barbat ?i a f st o experienta pe care am plet formati n psihanaliza
care si deSfas~lrau activit~tea n Midlands. !erapeutic si nici o perioada predeter
mina a ca parte a acestui contract. In inocenta mea operam cu presupunerea ca, d
in nou, terapia va avea considerat-o de terapeut frustranta.eraDin no),,?inu exi
sta nici cnd un contract final deschis. destul Al treilea neutr rece. Atunci priv
esc
136
napoi, pot spune ca nu l-am simtit niciodata pe primul meu terapeut rece, chiar d
aca era strict neutru. Cumva, am simtit ca era ntr-un fel preocupat pentru starea
mea de bine. Oricum, nu era cazul si celui de-al treilea terapeut. mi amintesc,
de asemenea, ca, ntr-o anumita ocazie, chiar l-am ntrebat daca ceea ce experimenta
m era transfer si am primit un raspuns destul de sarcastic. Nu, acest om nu arat
a nici un fel de grija pentru mine, dupa cum mi se pare cnd privesc n urma, si tot
la fel mi se parea si atunci. Sunt atras de carti despre terapie si caut sa exp
lorez momente-cheie de terapie - sedinte cruciale si puncte de turnura n procesul
terapeutic - dupa cum pot sa mi amintesc destul de viu a opta si ultima sedinta
pe care am avut-o cu' acest barbat. A nceput sedinta prin a ma anunta ca aceasta
urma sa fie ultima sedinta. Sunt foarte sigur, atunci cnd mi amintesc, ca nu cazus
em de acord asupra nici unui contract de opt sedinte (si nici un altfel de contr
act prevaznd o alta durata limita), iar sentimenul meu de soc si consternare de a
tunci ma fortifica n viziune a mea retrospectiva a acelui moment. Apoi, mi-a spus
asa, ntr-un mod neoficial, si am asta foarte clar n minte, ca, daca voiam sa l vad
n continuare, puteam sa merg la el n practica privata. Nu mi amintesc exact cum am
reactionat la asta n alt fel dect de a fi refuzat invitatia si a iesi din biroul
lui ct mai repede posibil. Impresia pregnanta pe care o am despre acest barbat es
te ca era arogant. mi amintesc ca a ntrziat la un moment dat la una dintre sedinte
si nu a cerut scuze n nici un fel si nici nu a oferit vreo explicatie a acelui co
mportament. Atunci cnd am vorbit despre asta n sedinta, mi-a respins plngere a legi
tima, ncepnd sa mi interpreteze reactia. mi aduc aminte ca n ziua aceea am fost foart
e naucit n drum spre casa dupa ultima sedinta. Pur si simplu nu puteam sa cred ce
ea ce se ntmplase. Erau toate acestea doar n imaginatia mea? Nu mi se oferea nici o
explicatie pentru aceasta ncheiere brusca, spunndu-mi-se doar ca urma sa fie ulti
ma sedinta. , ,
... si , o nunta
Faptul de a fi fost respins de acest al treilea terapeut psihanalist m-a facut s
a decid sa ma orientez spre propriile resurse. Cu ani n urma, mi depasisem anxieta
tea de a vorbi n public, pe care mi-o dezvoltasem ca urmare a unui impediment de
vorbire, prin folosirea unei tehnici pe care o auzisem descrisa la radio. Pe scu
rt, am ajuns sa vorbesc n orice

137
ocazie - fara a recurge la miile de modalitati pe care le dezvoltasem pentru a n
u ma blbi - pur si simplu spunndu-mi mie nsumi: "Daca ma blbi, ma blbi. La dracu!!".
nu numai ca am reusit sa mi depasesc anxietatea prin aceasta metoda, ci m-am si bl
bit mult mai putin dect nainte. Cei care stiu cte ceva despre REBT o vor considera c
a o versiune nescolastica a uneia dintre tehnicile sale majore: repetarea unei c
redinte rationale concomitent cu confruntarea fricilor cuiva. Ca o consecinta, p
robabil ca nu veti fi surprinsi sa aflati ca, n 1976,mi-am ndreptat atentia spre A
New Guide to Rational Living (Un nou ghid spre o viata rationala), o carte REBT
de autoajutorare, scrisa de Albert Ellis si Robert Harper (1975). Studiasem n ma
re REBT n timpul programului meu de consiliere, cu un an sau asa ceva mai devreme
, si mi-am amintit ca rezonasem cu idelile lui Ellis despre teoria si practica p
sihoterapiei, dar nu avusesem destul timp sa studiez REBTn profunzime, dat fiind
ca pe atunci ne concentram n principal pe lucrarile lui Cari Rogers. n ceea ce pri
veste perspectiva REBT asupra problemelor psihologice si remedierea lor, am real
izat destul de repede ca nefericirea mea era cauzata de sentimentele de inferior
itate legate de anumite probleme personale. Mi-am dat seama mai departe si ca mo
tivul pentru care nutream astfel de sentimente era faptul ca aveam o suma de cre
dinte irationale despre mine n relatie cu mplinirea si recunoa.sterea. n sfrsit, gas
isem ceea ce cautam: o abordare care mi explica pas cu pas o perspectiva careia p
uteam sa i dau un sens si sa o asociez cu ceva (ca eram nefericit din cauza credi
ntelor rigide si extreme pe care le aveam despre mine) si un mod de a depasi ace
ste sentimente (prin identificare, punerea lor sub semnul ntrebarii si vnarea aces
tor credinte, folosindu-ma de o multime de tehnici cognitive, imaginare, comport
amentale si emotiv~). Asadar, terapia de auto ajutorare mi-a dat ceea ce terapia
oferita de un terapeut nu a reusit - anume o informatie clara asupra conceptual
izarii problemelor mele psihologice pe care le-am acceptat, precum si principii
specifice despre cum sa depasesc aceste pr9bleme. Nici unul dintre cei trei tera
peuti individuali nu mi facuse vreo relatare despre cum mi conceptualizasera ei pr
oblemele si nici unul dintre ei nu mi pusese la dispozitie vreun principiu despre
cum as fi putut remedia acele probleme. Nu spun ca toti clientii au nevoie de o
astfel de claritate, dar eu aveam, cu siguranta. Daca mi-ar fi oferit directii
specifice despre conceptualizare si tratament, as fi putut sa mi dau consimtamntul
informat pentru nceperea tratamentului sau as fi decis ca nu voiam sa continui.
138
Poate va ntrebati daca nu mi se oferisera aceste informatii pentru ca se presupun
ea ca le aveam, de vreme ce eu nsumi eram consilier n formare. Ma ndoiesc de acest
lucru pentru ca (1) deschiderea nu era o trasatura a comportamentului terapeutil
or mei n alte domenii si (2) nici macar nu m-au ntrebat daca doream aceasta inform
atie. n orice caz, daca vreunul dintre terapeutii mei a decis sa nu mi puna la dis
pozitie informatii despre conceptualizare si tratament, creznd ca stiam deja desp
re ce era vorba, atunci s-au nselat amarnic.
Comentarii
Nici unul dintre cei trei terapeuti nu a facut vreo ncercare semnificativa de a-m
i explica felul n care au conceptualizat ei problemele mele psihologice, n general
, sau problemele mele, n particular. Asta este ceea ce Bordin (1979) considera o
sarcina terapeutica cheie, care formeaza o parte importanta a consimtamntului avi
zat dat de pacient. Cu toate acestea, nici unul dintre cei trei terapeuti nu mia cerut consimtamntul pentru a ncepe terapia. n vreme ce unii ar putea sa priveasca
asta ca o omisiune etica, voi fi generos si voi spune ca terapeutii mei urmau t
raditia analitica, n care asemenea explicatii explicite sunt n general evitate. n m
od clar, aceasta lipsa a unei explicatii nu a mplinit "nevoia" mea psihologica de
explicitate. Eu sunt o persoana careia i place sa cunoasca n mod clar ce ajutor s
e ofera, astfel nct sa se poata hotar singura daca doreste sau nu sa continue. Aste
ptarile mele de a primi o asemenea clarificare erau fie ignora te, interpreta te
, fie, n cazul celui de-al treilea terapeut, ridiculizate. De ce nu am decis mai
devreme ca terapia psihanalitica nu era pentru mine? Pur si simplu pentru ca nu
am avut ncredere n judecata mea astfel nct sa iau o astfel de decizie. Privind acum n
urma, credeam ca, daca ramn destul de mult n terapia psihanalitica, voi fi ajutat
pur si simplu ca urmare a procesului, n ciuda evidentelor care dovedesc cumva co
ntrariul. Acest lucru m-a nvatat ca anumiti clienti pot investi prea multa ncreder
e n terapeutii lor, care cred ca stiu ceea ce este cel mai bine pentru ei. Ca ter
apeut, le accentuez clientilor mei ca ceea ce am sa le ofer este un gen de abord
are n a ntelege problemele clientilor si cum sa le trateze, dar evidentiez faptul
ca mai exista si alte genuri de abordari. Le spun si ca, daca ceea ce am eu de o
ferit nu le este de ajutor, atunci nu sunt de judecat si ca voi face toate efort
urile pentru a-i recomanda unui practician ce ar putea fi n stare sa i ajute mai e
ficient. Asa cum si prietenul si colegul meu
Formarea pentru psihOferapie139

Arnold Lazarus (Dryden, 1991) a spus, a f~ce trimiteri rationale este o abilitat
e si un semn al maturitatii terapeutice. Nici unul dintre terapeutii mei individ
uali nu a adus n discutie aceasta ca posibilitate. Sa nu fi facut acest lucru sti
ind ca sunt un terapeut n f9rmare si creznd ca le-as fi putut cunoaste abordarile
terapiei pe care (j) practicau? Au presupus ei cumva ca luasem o decizie informa
ta de a in&a n terapie n fiecare dintre cazuri? Asa cum am spus si mai devreme, ~a
ndoiesc ca facusera astfel de presupuneri, si, chiar daca le facusera, arunci se
nselau. Ceea ce am nvatat din toate acestea este sa nu presupu~ ca terapeutii n fo
rmare sau chiar terapeutii deja formati au informatti si si-au dat deja acordul
informat de a intra n terapie fara o cerere efplicita a consimtamntului Nici unul
dintre cei trei terapeuti discuta . n aceasta sectiune nu mi-a explicat care erau
sarcinile n terapie s ,atocmai aceea, nu mi-au mai nti, doar daca existamele o dov
ada eVidei n sensde contrar. explicat ce fel de sarcini aveau ei sa angajeze n tim
pul procesului terapeutic. Banuiala mea aceea fie,-mai! ca fie ~e asteptau ca ca
se eu asteptau sa stiu, dat fiind ca eram consilier n este formare, probabil, ca
doar sa vorbesc despre orice ma deranja ~ acea perioada. Totul a fost claritate
si structura. Exceptia de la aceasta egula a fost cel de-al doilea terapeut, ca
re m-a ntrebat daca voiam sa ncerc niste tehnici de nsa complet ne structurat si va
g, pe cnd ~u aveam nevoie tocmai de psihodrama pe anumite probleme pe care IF e:x
ploram. Amintirile mele sunt ca acest terapeut a introdus posibilit1tea de a fol
osi acele tehnici ntr-o maniera relaxata, netensionata, iar eu 'F- fost ncntat att d
e oferta, ct si de felul n care aceste lucruri erau facute. Bordin (1979) a sustin
ut ca este importfnt pentru terapeut si client sa se puna de acord asupra scopur
ilor schiIjbarii de mai trziu. Asta nu nseamna ca terapeutul trebuie sa accepte mo
d,neconditionat scopur
obiectivelor astfel nct, n urma dialogului, sa rezulte obiective comune. rile clien
tului. degraba deschis problema Mi-ar fi fost deMai mare ajutor ar ca nsemna tera
peutiisafe eidiscute individuali sa fi initiat o astfel de discutie (dat fiind c
a sunt convins ca esteJesponsabilitatea litica privind obiectivele, atunci nu mi
da eam seama de ea si tocmai terapeutului de aceea cautam de a ndrumarea proceda
asa). lan terapeutii timp ce ~Icumnteleg mei n aceasta pozitia privinta psihana- o n
drumare care nu mi s-a dat niciodata. Chiar daca, realistic vorbind,
I
nu a seputeam adapta sa preferintei ma astept mele, ca terapeutii era oare chiar
mei sa asa tside fi schimbat dificil ca ei practica sa mi explice pentru pozitia
mea, astfel nct sa J2.ot judeca daca
F se potrivea
sau nu modul
lor de tratament? Nu cred.lnea o data, n ractiea
mea solieit mai nti
140
J.D.
perspectivele clientilor mei asupra problemei si le expun apoi, n mod clar, pozit
ia mea cu privire la schimbarile necesare-atingerii obiectivelor. Ar trebui sa f
ie clar deja ca nici unul dintre terapeutii mei nu a nteles ceea ce consideram eu
ca ar fi fost cel mai folositor pentru mine din terapie. O asemenea ntelegere fo
rmeaza o parte importanta a ceea ce Bordin (1979) numeste componenta de legatura
a aliantei de lucru. Un alt aspect relevant al legaturii n ceea ce priveste tera
piile personale se refera la conexiune a interpersonala dintre terapeut si clien
t. Relatia dintre primul terapeut si mine a fost ct se poate de neutra. n spatele
pozitiei sale interpretative fixe am simtit ca era un om bun, dar aceasta nu era
dect o impresie vaga. Asa cum am spus 'si mai devreme, l cunosteam pe al doilea t
erapeut dintr-un context diferit, si anume acela de a-mi fi predat la cursul pro
gramului de formare n consiliere atunci cnd eram student. A continuat sa mi predea
acel modul si n timp ce mi acorda terapie, atunci cnd eu eram lector pe acelasi cur
s. Deci, l cunosteam n alte contexte si l-am simtit ca fiind cineva a carui preocu
pare se situa n termeni rezonabili; aceasta latura a lui s-a evidentiat dupa ce i
-am cerut sa nu mai ia notite si sa se concentreze mai mult pe contactul direct,
fata n fata. nainte l simteam parca ascunzndu-se n spatele rolului de psihiatru. A r
aspuns pozitiv cerintei mele si din aceasta privinta as caracteriza relatia noas
tra mai mult ca fiind de natura colegiala, unul senior si altul junior, lucrnd pe
ntru a-l ajuta pe al doilea n calea spre niste obiective nespecificate. Dintre to
ti psihoterapeutii individuali care mi-au acordat terapie, el a fost cel care a n
teles cel mai bine nevoia mea de a fi activ n terapie si a sugerat sa folosim teh
nici de psihodrama. As spune ca, dintre cei trei terapeuti adusi n discutie n acea
sta sectiune, cu el am avut cea mai buna relatie, iar cu al treilea terapeut pe
cea mai dificila. Nu am simtit ca al treilea terapeut ma asculta cu atentie. Poa
te ca o facea, dar cum si Rogers (1957) a spus ntr-un mod ntelept, conditia fundam
entala de a avea un impact terapeutic asupra clientului este ca respectivul clie
nt sa experimenteze prezenta acestuia. Daca terapeutul asculta cu atentie si cli
entul nu simte acest lucru, atunci aceasta nu va mari n nici un fel impactul pozi
tiv asupra clientului. L-am simtit ntr-adevar ca detasat, nepasator si cumva arog
ant. Felul n care a ntrerupt terapia, brusc si unilaterat pe lnga oferta de a fi pu
tut sa ma vada n continuare ca pacient n practica sa privata, mi-a dovedit natura
oarecum exploatativa a lucrului acestui terapeut cu mine si poate si lacomia sa.
Pe scurt nu tineam la el asa de mult si am simtit ca nici el nu tinea la
Formarea pentru psiho~erapie

141
sustine ca au existat elemente abuzive n a easta relatie. Si ma gndesc mine acum p
rea la anuntul tare. Dupa unilateral, standardele fara nici actuale~ un fel de p
resupun avertizare ca prealabila, unii ar putea ca urma sa puna capat terapiei.
planificarii terminarii nu era asa de mult a reciata cum este acum si ca practic
a de a muta pacientii de la National ealth Service, unde terapia este acordata g
ratis, la sectorul privat (unde se percepe un tarif) ar putea Pentru a fi genero
s, unii ar putea sust~e ca, n 1976, importanta sa nu fie vazuta ca lipsita de eti
ca asa cum sTarntmpla astazi. Oricum, Dumnezeu, acest barbat siera membru un psiha
nalist deplin al Institute completoflPsychoanalysis tormat, pentru (Institutului
numele lui dela Psihanaliza), unul dintre cele mai institute dinar lume. Chiar
si vremea aceea sunt convins ca, prestigicrase n cazull n care colegii fi stiut, a
r fi fost socati de acest comportament fata d mine. Inclusiv faptul de a fi folo
sit aceasta experienta n scopul cel ma bun nu ar fi scuzat un astfel de comportame
nt. Am descris mai devreme cum am ren tat la terapia acordata de terapeut si m-a
m ndreptat, cu rezultate bur-e, nspre autoajutorare. De ce a fost aceasta experien
ta mai eficienta penfu mineAdect terapia oferita de practicieni nalt mult califica
ti, mai bine rezonat mult mai cu modelul dede e1~~orare F: an? In REBT primul de
ct rnd, cu am cel psihanalitic, asa cum l-am nteles eu. Mi-a IPIacut faptul ca, atu
nci cnd am citit A New Guide to Rational Living al lui ~llis si Harper (1975), au
torii, nca de la nceput, au facut foarte chiar clar modu~ n care ei au conceptualiz
at tulburarile emotionale. Oricum, dacalterapeutii mei ar fi declarat clar persp
ectiva psihanalitica a psihopatologiei,
A
as fi preferat
tot
care a avut rasunet n sufletul meu, n felul care II].-aajutat sa mi nteleg nu numai
mie problemele, dar si pe cele a e clientilor mei. Pe vremea abordarea REBT. De
ce? Pentru ca a accen]llat rolul factorilor cognitivi, aceea, nca practicam terap
ia centrata pe ~ersoana, dar ntlnire a mea cu autoajutorare aceasta carte de autoa
jutor REBT si succepul meu ulterior n eforturile de m-au condus la hotarrea d~ a r
amne.in REBT,o decizie pe care nu am regretat-o niciodata. n al doilea rnd, am rezo
nat cu maniera Idirecta, clar nteleasa, si unii mele ar spune emotionale non-nons
ensuala, ale unei persoane. a abordarii Nu RE~T mi-r fost pentru niciodata a ges
tiona complet probleclar litice, ar putea sa ma ajute sa depasesc senti entul de
nefericire, dar mi era clar ca lumina zilei, atunci cnd am ctit cartea lui Ellis s
i Harper cum unce mod de anevoie vorbi lipsit finalitate'f n terapiile mele psiha
na(1975), aveam sa facde pentru a ma elibera d~ acele sentimente.
142
Aveam nevoie sa identific, sa pun sub semnul ntrebarii si sa mi schimb credintele
irationale, precum si sa ma manifest n feluri care erau consistente din punctul d
e vedere al alternative lor rationale ale acestor credinte. Simplu, dar nu usor,
asa cum spunem noi n REBT. Pentru mine, una dintre problemele cu aceste terapii
individuale este ca erau prea deschise n ceea ce priveste obiectivele. Nici unul
dintre terapeutii mei nu m-a ntrebat ce urmaream n terapie. Atunci cnd am nceput sa
folose'Sc REBT cu mine nsumi, nu numai ca m-am ntrebat ce probleme aveam, dar m-am
ntrebat si unde voiam sa ajung n privinta fiecareia dintre acele probleme. Am vaz
ut ca problemele mele de la acea vreme aveau de-a face cu sentimentele de inferi
oritate si voiam sa fiu mai tolerant n ceea ce priveste acceptarea de sine. Pozit
ia REBT asupra acceptarii de sine neconditionate (Dryden, 1999b) a fost o revela
tie pentru mine. M-a ncurajat sa ma vad pe mine ca egal numanitate cu toti ceilalt
i oameni, sa mi admit n ntregime slabiciunile, precum si punctele forte si sa aprec
iez ca existenta trecutului nu a nsemnat ca eram inferior si ca puteam sa ma adre
sez lor nondefensiv. Notiunea lui CarI Rogers (1957) asupra privirii pozitive ne
conditionate nu a avut un impact similar asupra mea, de vreme ce, asa cum am vaz
ut-o eu, ncuraja oamenii ca mai degraba sa se aprecieze dect sa se accepte. Faptul
de a avea o idee clara unde ma situam n problema, precum si ca stiam ce sa fac c
a sa ajung unde doream erau ingrediente-cheie pentru mine spre progresul pe care
l-am facut n a-mi depasi nefericirea. Ar trebui sa adaug si ca, n entuziasmul meu
extrem, nu am apreciat pe vremea aceea ca nu era posibil sa ajungi la o accepta
re de sine perfecta. mi dau seama acum ca acesta este un proces de o viata si ca,
indiferent ca sunt mult mai tolerant n acceptarea de sine acum dect eram atunci,
mai am nca vumerabilitati legate de aceasta. Acest fapt nsa nu ma descurajeaza. Es
te poate ciudat sa te gndesti la realizarea unei legaturi cu tine nsuti/nsati, dar n
autoajutorare se ntmpla cu siguranta. Pentru a ma ajuta pe mine nsumi sa depasesc
acea indispozitie, am dezvoltat o ntelegere mai corecta n ceea ce ma priveste dect
mi-ar fi aratat vreunul dintre terapeutii mei. Acest lucru s-a ntmplat pentru ca a
m folosit perspectiva REBT de a ma ntelege pe mine. Trebuie subliniat si ca nu mam putut folosi de perspectiva psihanalitica pentru a face acest lucru si nici n
u am fost ajutat sa fac asta de nici unul dintre terapeutii mei personali. n sfrsi
t, un aspect important al legaturii terapeutice este sincronizarea. Toti terapeu
tii mei au lucrat mult prea ncet cu mine, o alta caracteristica a abordarii psiha
nalitice la care eu nu am rezonat. n schimb,

am putut
143
atunci cnd am folosit REBT pentru a ma autoajuta, ntr-un ritm mult mai rapid. Din
toate aceste experiente am nvatat urmatoarele le aplic n mod curent n practica mea
terapeutica.
sa o fac
chestiuni, pe care
1. Le explic clientilor exact ceea ce este REBT si subliniez, n linii mari, felur
ile de sarcini pe care este cel mai probabil sa le aplic si n ce fel de sarcini v
or fi ei angajati. Le apreciez reactiile si, n cazul n care mi indica faptul ca REB
T nu este tipul de terapie pe care l cauta ei, i recomand unui terapeut care este
mai probabil sa le mplineasca preferintele de tratament - att timp ct aceste prefer
inte nu perpetueaza problemele clientilor. 2. i ajut pe clientii mei sa specifice
care sunt problemele lor si unde ar dori sa ajunga n privinta fiecareia dintre p
robleme. Apoi, concentrez terapia n asa fel nct sa-i ajut sa-si atinga obiectivele.
3. Ma straduiesc sa dezvolt genul de legatura care sa faciliteze procesul de tr
atament si, n cazul n care consider ca vreunul dintre colegii mei ar putea sa dezv
olte o legatura mai puternica, nu ezit sa le fac o recomandare potrivita. Sunt n
orocos, dat fiind ca, din punct de vedere financiar, nu mi compromit pozitia n ace
asta privinta, de vreme ce nu depind de practica pentru asigurarea traiului. Dup
a terapeut rientele alaturat formarea ce am descris si am comentat propriile exp
eriente n terapia cu si terapia de autoajutorare, permiteti-mi sa trec acum la ex
pelegate de a fi membru al unui grup de terapie, caruia m-am la sfrsitul ultimulu
i an de facultate - nainte de a ncepe n consiliere.
Un an de terapie de grup
Experientele pe care tocmai le-am relatat nu au fost de fapt primele mele experi
ente n beneficierea de terapie. n mai 1970, pe la sfrsitul anului II de faculatate,
am decis sa nu mai fac nimic 1l ceea ce priveste examenele si sa pretind ca sunt
bolnav. Am fost trimis la psihiatrul colegiului, care a decis ca aveam nevoie s
a particip la un grup psihodinamic care urma sa se tina la nceputul urmatoarei se
siuni academice, n octombrie 1970, si pe care l conducea chiar el mpreuna cu un alt
coleg psihiatru. n timpul interimatului oricum m-am adunat si mi-am reprogramat
examenele, pe care le-am trecut cu brio n iulie. M-am alaturat grupului format di
n aproximativ opt pacienti si doi terapeuti, care si-au asumat mai mult un rol p
asiv, interpretativ. Am admis n
144
ce fata depa~isem grupului ca deja mi criza simulasel atunF' aceasta boala, dupa
dezvaluire aproape nu~aseluni, m-a ajutat dar, foarte de vreme mult. a de a simu
la boala fusese o ncercare de a scapa de ceva ce nu mi-a facut Uitndu-ma acum n urF
a, cred ca faptul de a ma opri din lucru ~i de anoste) ~i am sperat sa pot trece
n anul final al cursului pe baza activitatii practice n loc de sa ~apsihologie re
c examenele. data ce testasem sistemul, deloc placere (materiile din O timpul an
ului sunt destul
II
dupa ce am realizat ca nu peteam evita examinarile din anul
II, a trebuit
sa fac fataDecizia departe. responsabilitatilot de a ma eponsabiliza ~isa studiez
din nu greu a avut dinnici acelopunct legatura pe mai cu participarea mea la gr
up, dEivreme ce toate acestea s-au ntmplat nainte ca eu sa particip la grup. lectie
de viata foarte valo oasa. Am devenit~ prieten cu unul dintre membrii grupului
~i am n eput sa ne ntlnim n afara grupului (ceea ce, daca mi aduc bine am' te, nu era
interzis prin faptul de a fi membru Am nvatat un lucru d~la ~edintele de grup, c
are s-a dovedit a fi o l contactam, nu ma contact. nici el. La nceput m-a deranjat
aceasta lipsa al Aceasta prietfnie s-a dovedit a fi unilaterala; daca eu nu 1 a
m confruntat pe aceasta tema n cadrul de grupului). reciprocitate ~i chiar grupul
ui. El s-a scuzat ~i alpromis ca va initia un contact, dar cu toate acestea nu M
i-am a facut-o. mi amintesc ca mi-am schimbat atitudinea. dat Din sea aFest laca
punct el era ~i,n acela~i timp, nu era persoana care ma a~teptam eu sa fi ~i, dac
a voiam sa fim prieteni, trebuia sa realizez ca eu trebuia sa in'tiez contactul
pentru ca el nu avea sa o faca. O data ce am acceptat acea ta realitate cruda, m
-am calmat ~i am decis ca nu ma mai deranja deloc acest fapt. De cte ori ma uit n
urma la acest episod, mi dau seama ca .ci macar nu mi-am mparta~it introspectia sa
ramn prieten cu acel ti ~~NUa initiat niciodata vreun contact, numai proprie mai
degraba cu grupul, dect prin de vrerr,e d~1log ce cu tind ceilalti sa dezvolt oa
meni.lucrurile n capul meu A~adar, ce altceva am Ijlvatat de la grup? Destul de pu
tin, lnga faptul ca grupurile orientat psihodinamic nu erau pentru mine. pe Aceast
a era o lectie pe care aveam sr o renvat de cteva ori, dupa cum voi arata de ndata.
Binenteles ca Uii ar spune ca a fi membru al grupului m-a ajutat sa realizez aces
t aSPfct, ~i ntr-adevar chiar a~a ~i este, n ciuda imposibil de dovedit. Tot e pot
sa spun este ca nu mi s-a parut, nici la momentul respectiv 9i nici n retrospect
iva, ca faptul de a fi facut parte protestelor mele care sus~,: contrariul. Oric
um, aceasta ipoteza este din acel grup ar fi avut vr~o legatura cu adaptarea mea
la comportamentul prietenului meu.
Formarea pentru psihotfrapie 145

Comentarii
I
psihodinamic. Cu siguranta, atunci cnd 1- ntlnit pe psihiatru pentru Privinddenapoi,
chiar nu stiu ce m~' grup interviul evaluare si cand mi-ade facut ace -a stareco
mandat recomandare acest ca sa ma alatur grupului, nu mi-a oferit nici un fel de
argument rational referitor la intrarea mea n acest grup. Impresia mea este ca a
vea nevoie de mai multi membri pentru crearea grupului, pen~ru ca acesta sa fie
viabil, si nu erau nici contraindicatii careeram sa macoplesit excluq.ade de sen
timente la calitatea de al grupului. Pe vremea aceea n membru privinta acelui psi
hiatru (dat fiind statutul sau mai d~graba dect personalitatea un an, atunci treb
uia sa fi avut dreptate. n fond, el era profesionistul, sa) eu si, eram daca el c
a aveam nevoie de p~1 rticiparea la grup de iar uncredea biet student. Acum, cu
sigu anta, lucrurile stau timp cu totul altfeL Ca practici an, eu le ofer argume
nte rktionale clare clientilor mei n ceea ce priveste tratamentul extrem si ma as
igur ca se gndesc cu grija la r~comandarile Una dintre caracteristicile mele de t
ratament acestei experien nainte!de e deagrup le accepta. a fost inactivitatea te
rapeutilor de grup. Mare parte din mu:hca de grup era facuta de membrii grupului
, care de multe ori si-au oferit unul altuia sfaturi destul de deplasate. Atunci
cnd terapeutii interv,neau, o faceau doar pentru a da interpretari daca Din aces
tea erau ignorflte, ntmpla de obicei, ramneau si, tacuti. ceea ce am v~zut asa eu,
cum foarteseputini dintre membrii grupului au beneficiat de avantaje de pe urma
anului de terapie de grup.
I
grup Aceasta nu numai experienta sa ncurajeze m-a nvatat interactiune ca era aitpp
ortant <jtintremembri, ca un ci terapeut sa si interde vina frecvent n procesul d
e grup. Aceasta i ajuta pe membrii grupului sa se concentreze asupra obiectivelor
si repre~inta o forta coercitiva atunci cnd si dau sfaturi proaste unul altuia. F
eLuln care eu fac acest lucru sfatului oferit, apoi REBT sa ma este concentrez sa
evidentie~ aS~Era orice proble:Qlelor aspecte ajutatoare psihologice ale ca ter
apeut de iar grup unul pe care pe membrii altul (Dryden, grupului 1999a). le pie
rd Astfel, din mavedkre strfduiesc atunci sa mentin cnd semotivatia sfatuiesc cen
trndu-si atentia pe ceea ce trebuie s faca din punct de vedere ma psihologic a-si
de atinge grup REBT, membrilor pentru grupului a se scopurile. ajuta unul Ca p~
erapeut altul, nde acelasi timp convad pe mine nsumi ca avnd un rol de pazmic, ncura
jnd interactiunea productiva ntre membrii grupului, si un rbl educativ, din perspe
ctiva caruia i incurajez pe membri sa fOloseasc1 tehnicile REBT pentru a se
146
ajuta pe ei nsisi si unii pe altii. Cei doi terapeuti de grup care ndrumau grupul
pe care tocmai l-am descris erau mai degraba niste bieti paznici, de multe ori a
dmitnd interactiuni neproductive ntre membrii grupului care luau amploare, fara sa
fi fost verificate n prealabil, si erau niste educatori ca vai de ei, dat fiind
ca nu au oferit niciodata explicatii ale interpretarilor lor.
Patru ani anosti de grupuri de dezvoltare personala
n total, am experimentat patru ani n trei grupuri de devoltare personala. Sincer,l
e-am considerat ceva de genul pierdere de vreme. Din moment ce erau compuse din
studenti care se vazusera unul pe altul n alte contexte (academic, n cadrul superv
izarii; social), aproape toti ne protejam din punctul de vedere a ceea ce spunea
m n cadrul grupului despre vietile noastre si despre sentimentele pe care ni le p
urtam unul altuia. Astfel de grupuri nu erau folositoare nimanui. Din ceea ce am
bagat eu de seama, erau de mai mare ajutor membrilor care erau inhibati social,
care au nvatat ca puteau vorbi despre ei nsisi sau chiar sa i confrunte pe alti me
mbri ai grupului fara sa se ntmple nimic teribil n urma acestor dezvaluiri sau conf
runtari. Dat fiind ca eu stiam deja toate acestea, am decis sa ma apuc serios de
jocul care parea a fi acela ca o persoana sa vorbesca despre ea nsasi la fiecare
cinci sau sase saptamni si sa spuna cte ceva n fiecare dintre celelalte grupuri, cn
d ceilalti vorbeau pe ndelete. Parea ca, daca nu faceai toate acestea, deveneai p
unctul central pentru toti ceilalti membri ai grupului, care doreau sa stie de c
e erai tacut sau de ce te distantai de grup. Nu cer scuze pentru faptul de a par
ea cinic n ceea ce priveste aceste grupuri, cer nsa scuze fostilor mei studenti pe
ntru care au fost o parte obligatorie a programelor de consiliere pe care le-am
condus. Nu am facut acest lucru pentru ca am considerat ca ar fi avut vreo valoa
re, ci pentru ca organizatiile de acreditare profesionale se asteapta ca acestea
sa faca parte din programa analitica de formare si nu am vrut sa-i dezavantajez
pe studentii mei privndu-i de aceasta experienta "obligatorie".
Comentarii
Aceste grupuri de dezvoltare personala erau, strict vorbind, nu terapie de grup,
ci mai mult grupuri de sensibilizare. Membrii grupului nu erau

vazuti ca avnd probleme personale pentru care aveau nevoie de ajutor, ci ca viito
ri profesionisti, care aveau nevoie sa devina mai constienti de ei nsisi si de im
pactul lor asupra altor persoane. Aceasta reprezinta o activitate destul de rezo
nabila n care sa fie implicati consilierii n formare si nu m-as fi mpotrivit partic
iparii la un astfel de grup, timp de un an. Eu am obiectat, de fapt, la a fi tre
buit sa particip la trei astfel de grupuri, timp de patru ani. Cerintele mele de
scutire au cazut pe seama unor urechi surde dintr-un motiv pe care pot sa-I ntel
eg, fiind si eu consilier formator la rndul meu, dar care, n ultima n instanta, nu
poate fi justiticat, de vreme ce ratiune a de a fi a unui grup de dezvoltare per
sonala (GDP) este "dezvoltarea personala" a membrilor sai individuali. Se credea
ca, n cazul n care candidatii puteau sa se sustraga de la a fi membri ai unui gru
p de dezvoltare personala, atunci acest lucru ar produce o schisma ntr-un grup de
formare, care s-ar mparti n "participanti" si "nonparticipanti". Formatorii sunt
foarte precauti n a permite orice practici care ar putea divide un grup de formar
e si care-i priveaza pe membrii grupului de o adunare unde ar putea sa vorbeasca
despre sentimentele lor referitoare la curs si la participantii la curs, n cadru
l unui grup promovat de o persoana exterioara grupului. Oricum, nu sunt mpotriva
unei adunari n cadrul careia membrii cursului sa poata vorbi despre curs, desi di
n punctul meu de vedere acest lucru ar trebui facut n prezenta directorului de cu
rs. Tocmai de aceea, parea ca faptul de a continua sa fiu membru al acestor grup
uri de dezvoltare personala avea mai mult de-a face cu promovarea armoniei (sau
cel putin minimalizare a conflictului) ntr-un grup de candidati dect cu sustinerea
dezvoltarii personale individuale a candidatilor. Argumentul meu la acea vreme
era ca propria dezvoltare personala ar fi putut fi mai bine obtinuta n afar,! cad
rului grupului si nca mai cred cu tarie n acest punct de vedere. Am mentionat deja
ca, n grupurile de dezvoltare personala la care eu luam parte, multi candidati e
rau precauti n ceea ce spuneau, dat fiind ca urmau sa-i ntlneasca pe ceilalti candi
dati n alte mprejurari. Daca participarea la un grup de dezvoltare personala este
doar o experienta de formare obligatorie, ar fi mult mai bine daca astfel de gru
puri ar fi formate din studenti de la diferite cursuri de formare, astfel nct fiec
are membru al grupului unui GDP sa ntlneasca alti membri doar n cadrul GDP. Practic
a de a pune candidati n grupuri de pacienti rezolva o problema, dar ridica un num
ar de alte probleme, a caror aducere n discutie trece dincolo de scopul acestui c
apitol. Alternativa pe care am sugerat-o eu ar nsemna, de asemenea, ca acei candi
dati care participasera
148
n prealabil la un GDP sa nu fie obligati sa participe la altul. Daca aceasta prac
tica ar fi fost n functiune atunci cnd mi-am -facut eu formarea, as fi fost scutit
trei ani ano sti de participare la GDP si ar fi trebuit sa fi petrecut doar un
singur astfel de an!
Pregatirile pentru o criza a vrstei de mijloc ce nu a avut niciodata loc: doua lu
ni de terapie jungiana Cnd m-am apropiat de cea de-a 40-a aniversare, am decis sa
intru din nou n terapie personala, pentru a ma pregati pentru criza vrstei de mij
loc. Ar trebui sa spun ca nu simteam nici o criza pe vremea aceea, si nici dupa
aceea nu am avut vreo criza, dar eram convins de ideea ca a te pregati adecvat p
entru o criza este mai potrivita din punct de vedere psihologic dect a raspunde l
a o astfel de criza dupa ce aceasta s-ar produce. De aceasta data am ales n mod d
eliberat un terapeut jungian, pe baza faptului ca munca lui Jung parea extrem de
potrivita problemelor mele de vrsta de mijloc, si voiam sa beneficiez de terapia
acordata de o femeie terapeut, doar pentru ca toti terapeutii mei precedenti fu
sesera barbati. Am ramas n aceasta terapie timp de aproximativ doua luni. A deven
it clar pentru mine destul de rapid, si cred ca si pentru terapeuta mea, ca o ab
ordare jungiana nu mi se-potrivea. Pentru un singur motiv: nu puteam sa-mi amint
esc nici un vis, ceea ce cred ca terapeuta mea a gasit destul de frustrant, de v
reme ce mie mi se parea ca terapeutei i facea o deosebita placere sa lucreze cu v
isele. n plus, am gasit faptul de a vorbi mai folositor dect interventiile ei, cee
a ce, ntr-o oarecare masura, ma ndeparta de trenul gndurilor, dar nu ntr-un mod prod
uctiv. Ca urmare, am decis sa termin - un sfrsit care a fost reciproc acceptat, b
ine stabilit si amiabil. Acest sfq;it ne-a dat amndurora posibilitatea de a lucra m
preuna mult mai trziu, la un nivel colegial si profesional. Aceste contacte au de
zvaluit-o mult mai calda si amuzanta dect atunci cnd era terapeuta mea!
Comentarii Atunci cnd am intrat prima data n terapie individuala tocmai ncepusem fo
rmarea n consiliere si de aceea s-ar putea spune ca eram naiv n a decide sa ma ang
renez ntr-o forma de terapie psihanalitica.
Formarea pentru psiholterapie

149
Cuno9tintele mele despre ceea ce era dispombil pe scena terapeutica erau destul
care mi-a de limita fost recomandat te, iar preocuparea favorabil. mea OricuE' m
ajE~adupa era sa16 gasesc ani sau un a9a terapeut ceva nu mai puteam fi consider
at naiv. Aveam F,evaexperienta n terapie 9i mentale dect uneia psihanalitice. A9ad
ar, ce-mi venise sa caut terapie jungiana? Am dat deja o explicatie: ea lui Jung
era presupusa a descoperisem ca eram mai potrivit aborda unei fbordari cognitiv
-comportafi potrivita celor care doreausas9-exploreze conflictele deextrem mijlo
c de 9i, cu toate ca nu ncepusem ~iu afectat de asemenea crizei prode terapia aco
rdata o femeie. Voiam, bleme, luam masuri de preventive.
drl
asemenea, sa beneficiez 9i nici n cadrul terapiei cognceputul anilor 1990. Daca te
rapeut cognitiv-comporcapitol, este evident pentru
mine ca nu a9 fi fost un client att de b nitiv-comportamentale, n nici un caz nu 1
a9 Cum fi cautat ajutor n nsa acel n moment la m-am angajat scrierea ace~'
tamentalist, ar fi trebuit sa mi strunesc terdintele (care, pe masura ce scriu, D
aca pot gasesc spune ca ar acest fi trebuit lucrusa cu fie umilinta, prezente)au
r PFntru fost un a superviza sustinatorterapeutul. de prima importanta al REBT, n
special, 9i al terapief cognitiv-comportamentale, n general, pentru un anumit nu
mar de anl prin 1990, obtinusem chiar o reputatie n domeniu. Eram poate terapeutu
l REBT de prima importanta al Marii Britanii 9i nu pot sa m\ imaginez sa consult
vreuna dintre gruparile mici de terapeuti RE~T formati Marea Britanie. n primul rn
d, foarte i cuno9team pe toti deshh de bine din 9i i formasem pe majoritatea lor; n
al doilea r~d, a9 fi fost extern de tentat sa i supervizez 9i sa le corectez gre
gelile! In plus, nu m-tm gndit sa consult vreun terapeut mai generic cognitiv-com
portam ntalist, pentru ca acea perschimb soana nu sa s-ar se ndrepte fi concentra
t asupra pe distorsiunil~t credintele n{ele mele iraJionale, cognitive ci sau ar
fia ales altora n asemanatoare, pe care le-a9 fi considerat f ustrante, a9a cum
am facut cnd am format n terapia cognitiva Beck, 1981, dupa ce ma formasem ca tera
peut REBT ctiva ani mai devreme. A9adar, este un pic cam mult din parte mea sa mi
critic terapeutul jungian doar pentru faptul de a practica o rientare pe care ar
fi trebuit sa 9tiu, n adncul sufletului meu, ca nu a eam cum sa rezonez cu ea. Bi
nenteles ca acesta s-a dovedit a fi cazul Ji, cu toate acestea, nu pot sa
A
I
ma Voi simtcomenta nclinat sa o critic. doar un singur lucru. Al9a cum am mention
at mai
I
devreme, ani dupa ce terapia se ncheiaS1 am ntlnit-o pe fosta mea terapeuta ntr-o ac
tivitate profesionala 9i arr gasit-o foarte ncntatoare,
150
o femeie calda, cu un sens al umorului foarte pronuntat. Aceste calitati nu erau
evidente pentru mine, atunci cnd eram pacientul ei. Acest fapt mi ridica o ntrebar
e interesanta. n adoptarea unui stil terapeutic destul de neutru, si pierd oare te
rapeutii psihodinamici (si aici i includ si pe junghieni) mult din forta terapeut
ica a stilului lor interpersonal si a calitatilor lor? Din experienta mea, as sp
une ca probabil ca da.
Consultarea cu Albert Ellis
Experienta de "terapie" personala finala priveste consultarile pe care le-am avu
t peste ani cu Albert Ellis, fondatorul REBT si persoana pe care o consider n cea
mai mare masura a fi mentoL Pentru peste 20 de ani, am facut vizite anuale la c
eea ce este cunoscut astazi ca Albert Ellis Institute (Institutul Albert Ellis),
n New York City. De fiecare data cnd ma duc, aranjez n asa fel nct sa l vad pe Albert
Ellis n ceea ce este cunoscut ca sedintele lui de prnz sau de cina. Acestea sunt
de fapt pauze le dintre sedintele-sale de terapie. Chiar daca mare parte dintre
aceste sedinte le-am folosit pentru a discuta probleme legate de (1)puncte mai d
e finete ale teoriei si practicii REBT, (2) probleme pe care le-am avut n practic
a clinica a REBT si (3) proiecte scrise mpreuna, am folosit de cteva ori aceste se
dinte pentru a ma consulta cu Al ntr-o suma de probleme personale. n mod normal, a
cestea au fost probleme n care am esuat sa identific un factor subtil care m-a oc
olit si astfel nu am fost capabil sa ajung la sufletul problemei. n mod invariabi
l, Al m-a ajutat sa identific acest factor si a avut ncredere n mine sa fac pasii
curativi de a gestiona problema clarificata pe cont propriu.
Comentarii
Dintre toti terapeutii care mi-au acordat tratament, atunci cnd i pun la un loc pe
toti, sunt socat sa mi dau seama de ct de multa terapie (cu att de putin n schimb!)
am beneficiat de la Albert Ellis, n timpul sporadic cnd am discutat o chestiune p
ersonala cu el, el fiind, de departe, cel mai bun terapeut pe care l-am avut vre
odata. De ce stau lucrurile asa? n primul rnd, discutiile noastre terapeutice de p
este ani au fost n contextul n care el era mai mult un mentor dect un terapeut. Ace
st lucru pentru mine provoaca ntelepciunea implementarii limitelor stricte dintre
discutiile terapeutice si nonterapeutice cu

151
aceeasi persoana. Astfel de limite pot fi constructive pentru unii, dar nu ar fi
fost pentru mine. Un alt aspect al terapiei cu Al Ellis, pe care l-am apreciat,
a fost faptul de a face dezvaluiri de sine. Obisnuiam sa discut cte o problema p
ersonala cu Al, iar el sa mi spuna despre o experienta relevanta pe care o avuses
e cu aceeasi problema. Cteodata mi spunea cum l ajutase pe cte unul dintre clientii
sai ntr-o problema similara. Rareori se ntmpla sa practice cu mine REBT formala, ac
tiv-directiva. Nu am discutat niciodata acest aspect cu el, cred ca era destul d
e constient de faptul ca teoria si practica REBTmi erau destul de familiare si nu
puteam sa am ncredere n faptul de a fi ncercat sa le folosesc pe mine, nainte de a
discuta problema cu el. El mi respecta pozitia de terapeut recunoscut REBT si cau
ta sa ma ajute n moduri la care poate nu ma gndisem. Abordarea sa indirecta aici e
ra cea mai avantajoasa. Pe cnd scriu aceasta, mi reamintesc o remarca pe care unul
dintre colegii mei de REBT a facut-o cu privire la feedback-ul de monitorizare
pe care l primise pe o caseta terapeutica de la un supervizor REBT pe care l cauta
se pentru ajutor. "M-a tratat ca si cum nu as fi stiut nimic despre REBT", susti
nea colegul meu, care a gasit aceasta abordare a supervizarii autoritara si nefo
lositoare. Al Ellis nici macar o data nu m-a tratat n discutiile noastre terapeut
ice ca si cum nu as fi stiut REBT. Celalalt aspect folositor al faptului de a be
neficia de "terapie" cu Ellis era ca stilul lui fata de mine nu se schimba n func
tie de problema pe care o discutam. Aduc acest fapt n discutie, prin constrast cu
discrepantele terapeutei mele junghiene, privind stilul "din terapie" si stilul
"din afara terapiei". Al era acel sine amuzant, nendemnatic, interesant, indifere
nt de ceea ce discutam. ntr-o fraza l-am simtit ca fiind autentic n a trata cu min
e, si tocmai aceasta "familiaritate veritabila" este calitatea unui terapeut pe
care o gasesc a fi extrem de folositoare cnd sunt client si ma straduiesc sa o re
alizez prin munca mea. Aduc acest fapt n contrast cu stilul "formal neautentic" a
l celorlalti terapeuti ai mei. Se cade sa nchei acest capitol cu experientele mel
e de terapie cu Albert Ellis, de vreme ce i datorez att de mult ca profesionist. T
otodata, e potrivit sa nchei cu o discutie despre singurul dintre tratamentele po
zitive acordate de un terapeut pe care l-am avut. Desi i-am criticat pe toti ter
apeutii mei anteriori (cu exceptia lui Albert Ellis), as vrea sa nchei prin a spu
ne ca nu as fi un client cu care se lucreaza usor pentru majoritatea terapeutilo
r. Am o idee foarte clara despre ceea ce mi este de ajutor si ceea ce nu mi este f
olositor si am o preferinta clara pentru
1 52
auloajulorare, cee~ce facel faptul de a fi nterapia lerapienu saeste se constitui
e ca o experienta problematica ~entru mine, daca concentrata
n mod distinct pe a ma nquraja sa ma ajut singur. asta. Ca rezultat, am nvata sa ma
ntreb serios daca practica mea REBT se potriveste cel mai bine n Tintre oilorter
apeutii persoanei mei care au maesuat cauta n pentru ajutor. Si totusi, att de mul
ti a descoperi Daca da, atunci putem nceHe, daca nu, sunt pregatit sa recomand ac
easta persoana altcuiva. Aceastaleste mostenirea finala a experientelor mele de
terapie personala, cea ca~ema ajuta sa ramn cu picioarele pe pamnt si cea care ma
ajuta sa ram,m dedicat si smerit.
Bibiliografie:
alliance" n Psychotherapy, heory, Research and Practice, 16, 1979, p. 252-260 Bor
din, E. 5., IIThe generalizabr,ity of the psychoanalytic concept of the working
Dryden, W,,"It depends"; A dialogue with Amold Lazarus, Open University Press, B
uckingham, 1991 S. Greenfield (ed.), Camde Press, Londra, 1999a Dryden, W., How
to accept yo rself; Sheldon Press, Londra, 1999b Ellis, A. W., si Harper, R.A.,
A n w guide to rational Hollywood, Dryden, IIFriend or theratst?1I n Therapy on li
ving, the couch: A shrinkingWilshire, future?, California, 1975 Rogers, c.R.,"Th
e necessary afd sufficient conditions of therapeutic change" n foumal of Cons~flt
ing Psychblogy, 21, 1957, p. 95-103 personality
Capitolul 1 o
Eul si Sinele:existential-umanliste Reminiscente ~Ie psihoterapiei ,
de Bryan Wittinel
n studiul lor provocator pe tema teoriet personalitatii, psihanalistii Atwood si
Stolorow (1993, p. 5) sustin ca abrrdarile teoretice divergente la n moduman semn
ificativ, ci mai degrab~l[sunt] conceptuale alealtul psihicului nu sunt "modele
teore~ce careorientari pot fi raportate unul si ideologice competitive cu privir
e la problTma a ceea ce nseamna sa fii om". Teoriile diferitilor investigatori su
nt sadite n "structuri ireconciliabile si ncapsulate ale supozitiilor meta~siholog
ice", care se sprijina pe lumile experientiale subiective ale teoreti~ienilor nsi
si. Astfel, teoriile freudiene, junghiene, existential-umaniste s~cognitive, pen
tru a nu numi dect cteva, iau nastere din influentele persfnale si subiective ale
acelora care le-au inventat, mai ales ca "teoreticienii personalitatii tind sa s
e bazeze Dacape sistemele propriile metapsihologice vieti ca o prima ale sursa m
arllor a Faterialului psihologi empiric" sunt bazate, (p. 6). n mod fundamental,
pe principiile de organizare inconstiente ale teoretarile teoretice specifice n j
urul carora gra iteaza acestia? Ca terapeut, n-as putea fi oare atras de anumite
teorii p ihologice care rezoneaza cu propria experienta care exprima ticienilor,
se poate subiectiva, oare spune abordari acelasi lucr~si despre cl:estiuni tera
peuti cu siprivire orienla propriul plan de viata inconstient? n ceea ce ma prive
ste, raspunsul la alLeste ntrebari este un "da" recunosc ca am fost atras de sist
eme teore .ce care au un sens personal .de cariera ca psihoterapeut, accentuat.
Daca ntr-un privesc n urma la cei 25 de tiacune si care trateaza mod sigur anumite
ale psihicului meu. n special, am avut nevoie de psihologie de prpfunzime care s
a ma ajute sa ma adresez realitatii mortii, nenduplecarii s~barii tata absent, pr
obleme care m-au urmarit si ramificatiilor unui
T copIlarie.
154
Am fost atras de trei psrologii care se adreseaza n mod specific ace~tor ~roble~~
. vAcest~asurt p.sihote~ap~aexi.ste~ti~l-umanista~ psiho~ logia psihanalItIca de
sme SI psihanalIza ]UngIana. In acest capItol ma existential-umanista, pe care
-am urmat la nceputul carierei mele. Acest drum a mers pna n strafun urile fiintei
mele si a avut o asemenea putere concentrez n primul rnd P~drumul pe care l-am par
curs n psihoterapia din aceasta a devenit baza a ceea ce sunt si a modului n care
lucrez. O fundatie nu reprezinta, inenteles, ntreaga cladire si ce deam atunci nct m
i-a format dezvoltare~UlteriOara ca terapeut. Ceea n am decis sa devin psihanalis
t jun .an. OricYill, calatoria mea existential-umanista ramne piatra de teme ie a
vietii mele profesionale. Am nceput terapia din cuza depresiei si a sentimentulu
i esecului, dupa ce m-am despartit de ,rima sotie, cu care am fost casatorit 10
ani. n plus, de-abia ncepusem a predau la o universitate din apropiere si aveam ne
voie de suport de a o persoana pe care sa o admir si care sa ma aline atunci cnd
faceam eseli, sa ma ncurajeze sa merg mai departe ani, de doua sau trei ori pe ap
tamna, cu doi terapeuti diferiti. A continuat pna la pensionarea elui de-al doilea
terapeut. De aici mi-am nceput analiza m am nscris n formareaa tinut analitica ca
ursi care sa mi fie jungiana, model. calforia mea existentiala timpsi, de cinci m
are, am cu fost certificat ca ttmp cralist. Calatoria mea parte jungiana a avut m
preuna doi terapeuti, de 12 ani, n mare de doua ori loc pe saptamna. at sa ma ntorc
nspre interior si sa simt re interioara, ceea ce a nse Terapeutul meu eXistentt,'
, l-umanist m-a nvatat un proces de cautan mine nsumi nuantele sentimentului si sen
zatiei transfecare se desfasoara tot timpul chiarg~ndului, sub nivelul constiint
ei. Fenomenul
I
rului a fost explorat, dar explprarea transferului n profunzime a devenit secunda
ra cautarii interioare.
Inevitabilitatea mortii
n psihodinamicile freudJene clasice, tendinte le noastre agresive si
mping spre a adopta mecani me de nfruntare si defensive. Psihoterapia existentiala
(Yalom, 1980) perspectivele freudiene ale psiholibidinale dau nastere la nlocuie
ste a~xietati constiente si inconstiente, care ne inta noastra cu privire la am
mite proBleme existentiale fundamentale: dinamicii. Aici anxietatea ulterioare a
ctivate constimoarte, libertate, izolare si siJPararile li sa de sens. Ar trebui
sunt sa ncep prinde a descrie
Formarea pentru psih0tfrapie 155

n ce mod problema fundamentala a morti~ m-a atras n mod specific nspre orientarea e
xistential-umanista. Am devenit constient de inevitabilitatea mprtii pe cnd eram
mic copil. Cnd mama avea noua ani, sora ei de opt afi a fost omorta pe strazile di
n Cleveland. Dimineata devreme, n drumul ei catre slujba de la biserica, mama a s
tiut ca ceva nu era n regul~. A gasit rozariullui Elaine ntr-o balta de snge pe un
trotuar, la distanta Ide un bloc sau asa ceva de biserica. "Fetita ucisa de nebu
n" spunea ~itlul ziarului Cleveland Plain die devenise un eveniment organizatori
c f familiei romano-catolice a mamei mele. El martir, iar povestea ei avea supra
naturalul Mai trziu, pe cnd aveam 12 ani, bunic iar cadavrul ei, zacnd n cosciugul s
cu
Dealer. Pe vremea cnd m-am nascut eu, 16 ~
mai trziu, aceasta tragedamental n viata pioasa a ine devenise o eroina si un unui
mit. din partea mamei a murit, p nconjurat de flori, m-a
fascinat. coaja de mi ou goala; amintesc viata gndindu-ma a fost supta n din sin,a
ej ca mea: un galbenus". "Corpul ei este Moartea ca o bunicii mele a fost prima
dintr-un ciclu d~ 11 morti care au urmat n cadrul familiei mele, extinse pe parcu
rsul ~rmatorilor doi ani. A venit aceea; apoi, unul dupa au murit unchi si matus
i, facnd sa dispara mi eu la trei saptamni dupa rndul bunicului meu altul, din part
ea tatalui o ntreaga generatie a familiei mele. "Era asa de tnarja", spuneau cei r
amasi, pe cnd se uitau la cei att de dra&-ilor n cosciug. Si toti erau tineri - de
la vrsta demei 50 de pna la 7~. pentru a face fata impacCasatoria parintilor eraan
i prea subreda tului morti. O ruptura furtunoasa a atut16 loc atunci n familia me
a, care acestor a dus la divortul .lor pe cnd aveaJ. ani si m-am mutat n Californi
a pentru a ma alatura copiilor din fl~ri, doi ani mai trziu. Sfrsit dupa sfrsit, sc
himbare dupa schimbare, toate Jtl-au speriat pna n strafundurile fiintei mele si m
-au facut extrem de constient de fragilivietii , n fata , anumitor accidente. tat
ea si caracterul trecator vietii. Am nceprt astfel sa chestionezn sensul Ce jale s
e poate naste al ntr-un tnar car ntlnise~moartea mod strneasca interesul n fata unei l
umi tulbu ate si inconsistente n relatii rupte definitiv moart~? Mi-am ndreptat at
e~tia catre Ce filosofii direct, misterul de fundamental ntr-un mod ~ermanent? po
ate asiatici sa mi nenascutul si nemuritorul, neschimbatul n patele continuei schi
mbari. M-am n practica tehnicilor orient .le spiritul de meditatie ajuns si catre
afundat meditatie, unde am sperat sa gasefc lipsit si deam moarte, sa privesc ve
stica, cu exceptiase$ul jUrtificata lui Jung, ca avnd putin de-a psihologia face
cu iluminarea spirituala, vietii asi alte problematici
156
fundamentale. Aceste chestiuni am crezut eu ca apartineau profesorilor spiritual
i, n sali de meditatie si manastiri, nu psihoterapeutilor, n cabinetele lor de con
sultatii. , n acest sens, am considerat ca ceea ce o psihoterapie profunda ar ati
nge n termeni de pace si fericire era categoric inferior mplinirii pe care as fi e
xperimentat-o eu, daca as fi realizat spiritul lipsit de moarte promis de marile
traditii contemplative ale Estului. Stabilitatea spiritualitatii era ceea ce vr
usesem: Atman din Vedanta, Preaiubitul din sllfism, natura lui Buddha din budism
, Kether din pomul kabalistic al vietii si "Nu eu, nu eu, ci Hristosul care trai
este n mine" al Sfntului Paul. Am citit mult Jung pe cnd eram tnar, dar nu eram conv
ertit. Notiunea lui de sine transpersonal mi se parea sa bata spre aceeasi reali
tate spirituala pe care o cautau misticii, dar eu voiam lucrul adevarat, nu un s
ubstitut psihologic. Ca urmare, nu aveam nici o idee ca voi deveni psihoterapeut
si, cu siguranta, nici ca as fi avut nevoie de psihoterapie. Acum, cnd ma uit nap
oi la acei ani, recunosc cu tandrete si compasiune maretia defensiva a unui tnar
navalnic, cu capul n nori si picioarele leganndu-i-se departe deasupra pamntului. N
u doar cnd m-am -despartit de prima mea sotie, dupa 10 ani de casatorie, m-am gndi
t prima data ca as fi avut nevoie de psihoterapie, ci si pe cnd am ntlnit n facultat
e ideile lui James F.T. Bugental, unul dintre cei mai bine cunoscuti ai orientar
ii existential-umaniste , sustinatori , , n psihoterapie. n cartile sale (Bugental
, 1978, 1981) am descoperit cum abordarea existential-umanista -putea deveni un
vehicul care sa sustina realizarea spiritului pe care Bugentall-a numit "adevara
tul Eu" sau "procesul Eu-lui", ca forma distincta fata de "sinele" meu, sistemul
de constructie de identitate cu care ma identificam n mod inconstient. Aceasta c
hestiune mi parea familiara. Facea o paralela ntre distinctia pe care yoghinii ind
ieni o fac ntre Atman sau Sine (cu S mare) si Eu. Aceeasi distinctie este gasita
si la Jung, care a scris pe larg despre arhetipul Sinelui si relatia acestuia cu
Eul. Ca Parsifal n legenda Graalului, care a devenit transfix la prima vedere a
unui cavaler n armura stralucitoare si a stiut imediat ca voia sa devina unul, im
aginatia mea era prinsa de ideea ca as fi putut deveni psihoterapeut. Desi Jung
este cel care m-a nvatat prima data cum sa privesc inconstientul ca pe un fond bo
gat de posibilitati creative, mai degraba dect ca pe un cazan agitat al tendintel
or instinctuale, Bugental a fost cel care m-a nvatat cum sa mi accesez acest fond
si, n mod esential, cum sa fac diferenta dintre adevaratul Eu si sinele meu const
ruit. Bugental mi-a fost si tata. Ca multi alti barbati din generatia mea, am cr
escut cu un tata distant, ceea ce a dus la o zona de gol n psihicul meu
Formarea pentru psihot$rapie "

157
unde ar trebui sa fie o imagme parentala. Nu fn nici o ndoiala ca absenta unui ta
ta stabil a contribuit la sentimentul reu de lipsa a pamntului sub picioare t;ide
insecuritate, sentimente pe care le asociez t;icu moartea t;ischimbarea. incont
;tient, ~ tata bun pe pe care nu l-am avut niciodata, Destul pentrudea-l nlocui p
ecautam tatal critic t;i distant care l-am avut. cautarea mea spirituala, oricum
, l ca~tam t;ipe Dumnezeu Tatal. Nunaveam nici cea mai vaga idee despre implicatii
le transferului acestor imagini atunci cnd am aranjat sa l gisesc pe Bugental t;is
a merg ori pe saptamna", mi-a spus elIa telefon. , Tariful meu este de 75$ pe ora
." Era o suma grasa pe vremea aceea. n terapie la el. trebui sa te vad de cel ~lU
tin trei, de majora. preferat Faptul patru Din punct de"Va vedere financiar, ace
asta er o investitie Rosa, la o ora buna t;ijumatate de condus de unde locuiam eu
. Mai mult de a ajunge la el a constituit t;io majora inves~tie de timp. Locuia n
Danta psihologica. dect att, faptul Dupa de cum a fi am ales spus, sa l pe vad vre
mealaceea pe e~ a reprezentat eram mult o identificat provocare nu cu o aveam pe
rsoana ncredere impozanta, n barbati dar pe cadinauntru figuri de m,ntor. mf simte
am Acum inferior. pot saTotodata, vad t;ica eram n conflict major, prins ntre mama
mer' care avea nevoie de mine meu, care voia un fiu ca toti ceilalti baieti t;i
are era dezamagit sa afle ca produsese un copil creativ, cu nclinatii artis ,. c
e. Nu niciodata ca sa fiu steaua ei stralucitoare (de aici, pers0f:.a meafuseser
am impozanta), t;itatal apropiati, iar eu m-am simtit cu siguranta respfls. Tocm
ai de aceea a trebuit ca eu sa-mi depat;esc suspiciunea legata de a~toritatea ba
rbatilor cu mult nainte de a ncepe sa lucrez cu Bugental. I-~m devenit n sfrt;it pac
ient - da, mai nti de trei ori pe saptamna, det;i n timp a simplificat un pic lucrur
ile pentru mine, aranjnd doua dintre lntrevederi una dupa alta.
Arta cautarii interioare
analiza Bugental de cinci era afundat ori pe saptamna, n psihanaliza timpclasifa d
elctiva t;ibeneficiase ani. n orice de propria caz, nu era multumit cu profunzimea
atinsa n propria analiza; drept urmare, s-a concentrat asupra lucrarilor lui Wil
hel~ Reich t;i Fritz Perls pentru a devenit centrata pe experienta. Punctul c nt
ral al t;edintei de terapie era trairea momentului - ceea ce se nt la fenomenologi
c n mine n timp ce vorbeam cu tehnica el despre mea. Bugental a nceput terapia a adn
ci t;ia intensifica luiviata Freud a~Ociatiilor libere. Munca lui cu mine, instr
uindu-ma n arta cautarii: -
158
Asta e ceea ce as dori ca tu sa faci atunci cnd intri n cabinet, Bryan. Asaza-te p
e canapea, acorda-ti putin timp ca sa ncepi sa te simti confortabil si gndeste-te
la ceea ce te preocupa. Acorda o atentie sporita faptului cum experimentezi acea
problema n corpul tau si n sentimentele tale. Apoi, descrie pe ct de deschis si de
liber poti ceea ce se ntmpla n tine, n timp ce tu contempli problema ta. Spune-mi l
a ce te face sa te gndesti, cum te simti cnd mi vorbesti mie despre acea problema,
cum era viata ta nainte si cum ti-ai dori tu sa fie viitorul. n timp ce faci asta,
fii si cu un ochi pe sentimentele si senzatiile din corpul tau. Principalul luc
ru pentru tine este sa dezvalui pe ct de deschis si pe ct de liber este posibil ce
ea ce se petrece n constiinta ta atunci cnd esti aici. Nu te astepta ca eu sa spun
multe'".Pur si simplu, dezvaluie-te dinauntrul tau. Astfel m-a nvatat sa ma folo
sesc de "constiinta sentimentului" n alegerea, descrierea si redescrierea problem
elor mele. Am nvatat sa ramn concentrat pe sentimentele si senzatiile din corpul m
eu, care au devenit mecanisme de declansare a gndurilor, imaginilor, amintirilor,
dorintelor, sperantelor, fFicilor, si tot ceea ce se scurgea prin constiinta me
a de la un moment la altul. Pentru mine, instructiunile initiale ale lui Bugenta
l au devenit regula de baza a psihoterapiei exitential-umaniste. Am ncercat din g
reu sa le urmez, pentru ca voiam sa i fac placere tatalui! Acum, cnd privesc n urma
, instructiunile lui par mecanice si greoaie. Le folosesc rareori cu pacientii m
ei. Sunt tentat oricum sa folosesc instructiunile mai subtile pe care Bugental m
i le-a oferit (adaptat din Bugental, 1978, p. 29-31): "Bryan, spune-mi, ce simti
nauntrul tau pe masura ce mi spui aceste lucruri?"
"Bryan, asculta, vrei sa ncerci ceva pentru mine? Hai sa nu mai vorbim pentru o c
lipa, pentru ca tu sa intri n contact cu ceea ce se ntmpla nauntrul tau chiar acum.
Acorda-ti ceva timp. Apoi revino si vezi daca poti sa-mi spui si mie putin din c
eea ce ai gasit, bine?" "Bryan, simt ca se ntmpla multe n interiorul tau, chiar acu
m, pe masura ce mi spui aceste lucruri. Ai putea sa mi mpartasesti putin si din ace
lea?"
Pentru mine, un psihoterapeut novice, acestea erau comunicari elegante, care ave
au efectul de a clarifica ceea ce Bugental credea a fi ntietatea subiectivitatii s
i faptul ca prima lui grija era aceea de a ma ajuta sa devin pe ct de subiectiv c
oncentrat posibil n timpul sedintelor. Uitndu-ma napoi acum, cred ca m-a nvatat cel
mai mult despre cautarea interioara prin modelarea procesului de cautare. De fie
care data

159
cnd l-am confruntat, m-a luat n serios. Adesea a cautat n propria subiectivitate ~i
a dezvaluit ceea ce a gasit, de fiecare data cnd acest lucru era potrivit muncii
noastre. mi amintesc o ora n care dezvaluirea de sine m-a nvatat mai mult despre c
autare dect orice altceva mi oferise. Dupa aproximativ un an de terapie, viata i-a
pus n fata un eveniment major ~io alegere, ambele inf1uentnd irevocabil munca mea
cu el. Mai nti, prietenul lui, Al Lasko, un psiholog din California de Sud, a mur
it pe nea~teptate. Aceasta era o pierdere profunda pentru Jim, ~i toata lumea di
n comunitatea mica de existential-umani~ti ~tia acest lucru. n al doilea rnd,la sc
urt timp nainte sau dupa moartea lui Lasko, nu mi amintesc bine, a decis sa se ret
raga din practica privata. n aceste circumstante mi-a oferit un ragaz de aproxima
tiv doi ani pentru a duce terapia la bun sfr~it. Nu ~tiu daca retragerea ~i moart
ea prietenului sau aveau legatura, dar decizia sa a fost ca o explozie pentru mi
ne. Era ca ~i cum cineva ti-ar spune ca tatalui tau, pierdut pentru multa vreme
~i pe care l-ai re gasit de-abia de curnd, i se daduse o sentinta la moarte, exac
t n punctul cnd tu absorbeai toate calitatile care ti lipsisera o viata ntreaga. Ar
trebui sa comentez mai pe larg asupra ramificatiilor deciziei lui pentru mine, m
ai trziu n acest capitol. Pentru moment, voi spune doar ca eram nervos ~i ntristat,
dar ca am ngropat trauma. Dat fiind ca nca mai aveam doi ani, am decis sa foloses
c timpul pe ct de mult puteam. Realitatile existentiale ale mortii ~i ale sfr~itur
ilor inevitabile ale vietii au devenit parte din terapia mea cu el, ncepnd din ace
l moment. ntr-o zi s-a mbolnayit ~i a trebuit sa mi anuleze ~edinta. n mare parte di
n cauza unei erori din partea lui, mesajul nu a ajuns la mine ~i am facut o ora
~ijumate pe drum pna la Santa R~sa, aparent degeaba. mi parea rau pentru Jim pentr
u ca era bolnav, dar eram ~ifoarte nervos fiindca mi pierduse din vedere nevoile.
"Cred ca ai o rezistenta la a fi prezent pe de-a-ntregul cu mine", m-am plns eu
la nceputul urmatoarei sedinte. Raspunsul lui Jim m-a transpus ntr-o dimensiUfle d
e profunzime si nteles care a parut complet supranaturala. Si-a nchis ochii, a ram
as tacut timp de cteva momente, s-a ntors nspre mine ~ia spus ncet, plin de sentimen
te: - Ai dreptate. Am fost prins n problemele mele ... sfr~itul prieteniei mele cu
Al... sfr~itul practicii mele private ... apropierea de sfr~itul vietii mele ...
I Atunci cnd a spus aceasta a fost ca ~i cnd podeaua de dedesubtul nostru s-a desc
his, iar Jim ~icu mine am plonjat mpreuna ntr-o fntna
160
care s-a deschis ntr-o vasta odaie subterana. Eram pe pamnt sfnt ~i o stiam. - Te gn
de~ti mult la moarte, Jim? - Un pic, Bryan. - Ti-e frica de ea? Din nou, tacere
... n timp ce Jim ~i-a facut drum mai departe n jos n acea odaie misterioasa, eu ur
mndu-l. - Nu, nu neaparat. Nu mi mai e. Sunt obi~nuit sa mi fie teama. Acum sunt ma
i mult curios, foarte curios. Si am ~tiut ca acesta era adevarul sau pentru ca p
entru mine energia din acea camera era ncarcata pozitiv. Acesta nu a fost aoar mo
mentul decisiv n descoperirea mea a artei cautarii interioare, dar ~i unul dintre
momentele cele mai tamaduitoare ale terapiei mele. Nici un barbat mai n vrsta, ni
ci o figura paterna nu mi oferise vreodata acest dar al sinelui. M-am simtit onor
at atunci cnd s-a deschis pe sine ~i mi-a aratat ceea ce reprezenta adevarul lui.
M-am simtit mndru ca acest barbat pe care l-am iubit ~i admirat m-a dus n lumea l
ui personala. M-am simtit, de asemenea, mplinit n propria fiinta. Am simtit ca era
m destul de mare pentru a l primi pe el n greutatea lui ~in profunzime. Aceasta nu
a constituit o experienta grandioasa ~i n urma careia sa ma umflu n pene. M-am sim
tit solid ~i real. Poate pentru prima data picioarele mi erau sub mine, pe pamnt,
~iradacinile n pamnt. Acest eveniment m-a ajutat ~isa ma simt mult mai n siguranta
atunci cnd accesez ~imparta~esc ceea ce gasesc n mine. Atunci cnd Jim a cautat n prop
ria subiectivitate motivele pentru care a dat uitarii ~edinta mea, s-a deschis ~
is-a dat pe sine mie, ~ieu m-am simtit pregatit sa ma ofer lui Jim.
Sinele Din acel moment cnd m-am cufundat, mi-am relaxat persoana sociala, mi-am c
ontemplat problemele ~i am dezvaluit ceea ce am gasit n con~tiinta mea. Cele mai n
semnate probleme ale vietii mele - sentimentele mele de deficienta ~i frustrare
ca psihoterapeut, relatia mea turbulenta cu logodnica mea, conflictul meu dintre
spiritualitate ~ilume, frica mea de moarte -literalmente au venit de-a dura. Un
a dintre temele care ma preocupa sera cel mai mult era munca mea de psihoterapeu
t, despre care am vorbit adesea. Bugental a gestionat aceasta problema ca pe ori
care alta. A devenit, simplu, punctul de

161
pornire al procesului de cautare. Pentru a ilustra: ncepeam sedinta prin a descri
e dificultatile pe care le ntmpinam n a tolera furia unei paciente; care de fapt mi
-a amintit de o problema similara pe care am simtit-o cu femeile n general. Atunc
i, mi aminteam de un vis, sa spunem, pe care l avusesem si n care "temeliile mele e
rau mncate de un rozator", fapt care ma facea sa ma ntreb daca pacienta mea mi subm
ina n vreun fel stima de sine! Mergnd mai departe, as fi putut spune: "Fir-ar sa f
ie de stima de sine. Sunt asa de cu susul n jos, att de vulnerabil la ceea ce spun
si simt ceilalti! Urasc asta la mine! Mi-as dori sa pot fi eu nsumi, cu toate ca
litatile si defectele si ca asta sa fie n regula". Toate acestea ma faceau sa mi d
au seama mai departe "ct de mult mi doream sa am o stapnire de sine pentru a rezist
a atacurilor de furie ale pacientei mele, fara sa ma clintesc, fara sa fug". Apo
i puteam sa ma gndesc la ceva legat de mama mea, care m-ar fi condus la descriere
a relatiei mele cu logodnica mea, ca apoi sa ma ntorc la relatia cu pacienta mea.
Uneori am tras de Bugental sa ma sfatuiasca n legatura cu pacienta mea, dar de o
bicei refuza, stiind ca aceasta ar fi facut sa deraieze procesul cautarii. mi ami
ntesc ca odata chiar m-a ntrebat de ce aveam nevoie ca el sa si dea jos palaria de
terapeut si sa devina consultantul meu. Acest fapt m-a facut sa descriu lipsa t
atalui, ca si cum de aceea nu as fi stiut cum sa gestionez partile din mama care
ma nspaimntau. Pe cnd eu vorbeam despre fiecare dintre grijile mele, Bugental ascu
lta nu numai ceea ce spuneam, dar si sensurile implicite pe care le auzea printr
e rnduri. A acordat o atentie deosebita procesului - felurilor n care vorbeam, urg
entei sau lipsei din acestea, starilor mele schimbatoare, modurilor mele de a re
spira, nuantelor mele de vitalitate si disforie, alegerii mele inconstiente a cu
vintelor, actelor m~le ratate freudiene. S-a folosit de toate acestea pentru a d
ezvalui structurile subiectivitatii mele - identitatile mele constiente si incon
stiente, pe care el le numea constructul meu de sine. De exemplu, a confruntat n
mod repetat presiune~ pe care o puneam asupra mea n cautarea launtrica, inabilita
tea mea de a fi pur si simplu un canal prin care continutul constiintei mele ar
fi putut sa se scurga n afara mea n propriul fel autentic. Mi-a aratat acest lucru
prin identificarea tendintei mele univers ale de a ma scinda ntr-un sclav care a
vea nevoie de imbold printr-un obiect intern dominator pe care l numea stapnul meu
. Uneori ma identificam cu stapnul care pedepsea, care cerea perfectiune n arta ca
utarii; alteori ma identificam cu sclavul anxios care nu putea sa caute destul d
e n profunzime si -destul de liber. Am
162
vorbit despre felurile n care stapnul si sclavul au replicat imaginea tatalui meu
, si relatia , mea cu el. n mod inevitabil, acest model a devenit vizibil si n rel
atia mea transferentiala cu Bugental. Mi-am proiectat stapnul asupra lui, ca un b
un student, fortndu-ma sa intru n contact cu constiinta mea interioara, din dorint
a de a-l multumi pe el si, n sfrsit, pentru a putea primi acceptarea si confirmare
a lui. Atunci cnd nu mergea, perceptia mea asupra lui se preschimba n aceea a tata
lui meu dezaprobator, care mi-a refuzat dragostea si afirmarea de care aveam nev
oie. Am descoperit acelasi complex n ceea ce priveste relatiile mele cu studentii
. Pe vremea aceea eram director clinic la o agentie, responsabil cu formarea a 1
2 terapeuti ncepatori. Formau un grup solid. M-am simtit de multe ori coplesit de
refuzul supunerii din partea lor cu privire la probleme de cadru psihoterapeuti
c obisnuite, cum ar fi setarea tarifului si cerinta pentru pacienti de a-si plat
i orele anulate. Uneori ma simteam ca un profesor sever, preocupat de disciplina
, care trebuia sa puna haturile pe un grup de adolescenti nflacarati si impulsivi
, iar alteori ma simteam ca un copil criticat atunci cnd ei erau suparati pe mine
din motivul ca nu raspunsesem asteptarilor lor. Am realizat, de asemenea, ca di
mensiunile practicii mele de meditatie erau similar motiva te. Eram crescut roma
no-catolic si ma gndisem ca inclusiv convertire a mea la budism era motivata de p
uritate a unei nazuinte spre adevar, precum si de o dorinta de a ma simti specia
l si de a compensa sentimentul deficientei n spatele grandiozitatii. Am mai desco
perit si ca practica de meditatie era motivata de nevoia mea de a domoli judecat
a, renuntarea la Dumnezeu Tatal, ca si cum meditatia m-ar transforma oarecum n fi
ul sau perfect, n sfrsit, destul de demn pentru ca El sa fie silit sa-si arate gra
tia. O alta motivatie a meditatiei era de a-l seduce pe Dumnezeu ca autoritate p
uternica, spre a ma salva din moarte si nesiguranta. Aparent, sinelui meu copil
inconstient i intrase n cap ca, daca as fi meditat, Dumnezeu s-ar fi cobort n ultimu
l moment, chiar nainte ca eu sa ma desprind din lume spre abisul ntunecat si singu
r, ca sa ma salveze chiar de moarte. Nu mai conta ca Dumnezeu n-a ridicat nici m
acar un deget pentru a-l salva pe Iisus cnd era pe cruce. Nu a ntrebat chiar si Ii
sus ntr-un sfrsit: "Doamne, pentru ce m-ai parasit?". M-am simtit zdrobit si umili
t sa descopar ca imaginea mea de Dumnezeu, complexul meu de tata, si transferul
meu asupra lui Bugental erau toate croite din acelasi material. Am devenit din c
e n ce mai constient de ct de mic si lipsit de substanta , m-am simtit , sub toate
acestea.
Porma,eapentm p'iholapie .
Procesul Eu-lui Aceasta procedura a expunerii si'decons;ruF
163
alevedere sinelui ca meu si ale lumii mele a ajuns con1entrat la apogeu inevitab
il, avnd n Bugental si cu mine ne-am pe paradigmele care subliniau spiritualitatea
mea. Nu voi uita 1ciodata sedinta n care am vorbit despre cum voiam eu ca mistic
ul pe Hristcrs seinterior ridice din adncimi1e inconstientului meu, sa puna stapni
re mihe sa din si sa ma traga n si a jos spus: n adncimile "Bryan, asta lui este ex
traordinare. spiritualitatea Jim se90lului s-4 uitat la almine XVI-lea!" cu scep
ticism Eram socat si furios. Pentru prima data a~ crezut ca Bugental a gresit. P
entru mine, aceasta toate era un esec empatic, o n;calcare a cadrului terapeutic
si o eroare tehnica, ntr-una. Cu siguranta, am gndit eu, contrapersonalist, transf
erul lui si era mi se de parea vina. ca Bugental si reprima era unlexistentialist
, s~blimul n propria nu un viata, transiar acuzat de a nu fi fost capabil sa se m
ute e pe niveluri de constiinta existentiale pe niveluri de constiinta transpe s
onale, sa se mute din grija sa pentru moarte el simie finitudine catre proble a
meanfinala, reprezentata acum mi spunea ca si eu reprimam SlUlimul mine nsumi. L-am
de iluminare si unitate cu Dumnezeu. Un alist jungian ar ntelege cu siguranta ca
nazuiam la Sinele arhetipal si m-ar fi ajutat sa fi devenit constient de prezen
ta "lui", m-ar fi ajutat sa mi-organizez viata n jurul "lui" - punctul central n ju
rul caruia se ~ vrteste lumea, asa cum a formulat-o T.S. Elliot. Bugental a insis
tat, n schimb nu s-a Ia at. "Acel punct central", a sustinut el, "nu este o entit
ate n inconsti ntul tau, separata de tine.
I
r
constructelor inconstiente
aspru, chiar nspaimntator, pe cnd ma co runta cu felul n care mi-am creat esenta ntrun "altul", felul n care i-am reliefat purul subiect ntr-un obiect care sa fie ven
erat, mai degr ba dect a-mi fi recunoscut Punctul central al fiintei si constiint
a suntj,: e si ceea ce esti tu". Parea esenta ca o fiinta pura si constiinta. "M
istic~l Hristos, ca arhetip jungian obiect n constiinta. Este o imagine a realit
tii, nu realitatea nsasi". Din acest moment, realitatea mea nu a ai fost aceeasi.
Bugental mi .. mers mai departe, "un alt existnd nauntrul tau, este un concept", s
~ ca fiind mic si neimportant pe lnga Dumn zeu, ca total altul, devenind rr;preuna
leza astfel o ~erfectiu.nea, prima structura singura a identitatii s~r~a ~e me~
, g. ~tie. un concept Cum aceasta de baza stru~.tur~ al meu si constiintei. M-am
uitat n mine si am vazut un teribil nimic. Nu aveam a mceput sa se clatme, nu am
si maI SImtIt ru~I un punct central fImteI un sine solid. Identitatea mea ident
itatile ,elorlalti erau foarte al relative;
164
gndurile si sentimentele mele erau ca modelele-de vreme - vaporoase, schimbatoare
si fluide. Oroarea pe care am resimtit-o a venit din experienta mea directa ca
sinele cunoscut era pur si simplu inexistent ca tangibil si real. Identitatea me
a de sine era construita din niveluri subtile de gnduri ce se iveau din urmele de
memorie inconstienta, ncepnd cu primele ore de viata. Aceste urme au devenit, gra
dual, pietrele de temelie ale suprastructurii identitatii mele. Am devenit ident
ificat cu imaginile de sine ca stapn, sclav, copilas avnd nevoie de protectia unui
Alt binefacator total, cautator al lui Hristos mistic si oricare alte construct
e, dintre care toate si aveau baza ntr-un sentiment de individualitate nradacinat n
identificarea cu corpul meu fizic. Cu alte cuvinte, identitatea de sine este, n p
rimul rnd, un Eu al corpului, dupa cum a recunoscut-o nsusi Freud. Identificarea m
ea ca un corp era fundatia acesteI ntregi suprastructuri. Sub aceasta oricum prev
ala golul. Mi-am recunoscut esenta ca nefiind nimic. Eu, ca "ceva", pur si simpl
u nu exista. Am devenit agitat. Daca nu sunt nici una dintre aceste identitati,
atunci "Cine sunt?" si "Cine este Celalalt?". Aceste ntrebari mi-au invadat const
iinta. ntr-o zi, pe cnd i descriam lui Jim cum ma simteam condamnat la o nimicnicie
eterna, mi-a spus: "Bryan, tu simti ca nu esti nimic acum. Dar nu erai nimic ni
ci nainte cnd te caracterizai ca ceva. Cum era atunci?" Aceasta ntrebare a fost ca
un koan Zen. n acel moment, mintea mea a parut ca se opreste si am avut subtilul,
dar extrem de puternic, sentiment ca eu, n mod esential nimic, a existat ca nimi
c, n afara timpului. Acest Eu, ca nimic, a fost martorul faraonilor din Egipt si
al tuturor vremurilor trecute, prezente si viitoare. Eu-l fusese martorul tuturo
r acestor lucruri, nu ca o entitate individuala, ci ca o o prezenta vie care a p
arut n mod simultan fiinta/ constiinta pura. Toate continuturile pareau sa se ive
asca din aceasta vasta, stiutoare,luminoasa fiinta/ constiinta. Mai mult dect a f
i constiinta nsasi, acest Eu nu avea nici o forma, greutate, culoare, substata, l
ocalizare. n acele momente am savurat liniste si pace, pe lnga sentimente de pura
bucurie. Aceasta experienta a parut, de asemenea, sa aline anxietatea mea cu pri
vire la moarte. Eu-l pur parea sa fie lipsit de moarte, prezent oriunde si oricnd
. Cicluri individuale circumscrise prin nastere si moarte pareau sa se iveasca n
cadrul Eu-lui, dar Eu-l parea n tot acest timp transcendent acelor cicluri. n mod
evident, nu aveam cunostinte directe ale realitatii vietii de dupa moarte, dar a
ceasta si alte experiente mi-au oferit o mai mare credinta ca ceva din fiinta um
ana supravietuieste mortii si este etern.
I
Formarea pentru psihotrrapie 1 65
Si misticii orientali descriu experiente s~ilare celor pe care le-am experimenta
t eu. De exemplu, Bassui, un maestru Zen din secolul al )(N-lea, a spus: "Esenta
Mintii tale nu este s1ilbiectal nasterii sau mortii" (citat din Kapleau, 1967,
p. 173). Impresia mea era ca eu, ca prezenta vie,
Eu nu se naste niciodata, complet n afara varatul transcendeam nasterea si moarte
a.Ramne Nu ex,'lsta moarte pentrutimpului. ca adeManifestarea prin timp se desfas
oara n cadrul procesului Eu-lui, aproape
asa cum apar si dispar si schimbarile de vrfme n ciuda cerului senin. Astfel, eu,
ca o prezenta vie si constiinta, se putea spune ca exist n acelasi staruitor, ti
mp cu faraonii egipteni, nu ca o forma,' dividuala, ci ca un martor
scns: ~ mod similar, nteleptul hindus RamTa Maharshi (1959, p. 30) a Pentru ca si
nele individual [sau constructu1de sine],care nu este nimic Sine [sau procesul E
u-lui] si s-aprins n robie,cautarea sa a Sinelui,prima altceva dect mintea, a pier
dut cunoasterea ir:I entitatii sale cucautnd adevaratul sa natura eterna proprie,
se aseamana cu c a a ciobanului un miel pe care tot timpul l cara n spate. n clnpu
l acestor momente am realizat adevaratul Eu nu n sensul atingerii r. ceva nou, ci
pur si simplu n a fi ceeace sunt ntotdeauna si am fost ntotdeauna, dar nu am stiut
-o, pentru ca adevaratul Eu era umbrit de continutul sinelui. Acum, dupa ce am t
ranscens temporar sinele, Eul a iesitlla iveala clar si stralucitor, desi fusese
acolo tot timpul, "Apa mlastinJasa lasata la statut devine limpede" este modul n
care nteleptul chin~z Lao Tse a formulat acest lucru. Constructul de sine este n
amolul din ~pa Eu-lui, constiinta pura. Atunci cnd namolul se asaza, apa devi~e l
impede, dar apa a fost dintotdeauna acolo. Aceasta mi reamintesfe de ceva, un mae
stru de meditatie mi-a spus odata: "Mintea ta se va relaxa treptat n iluminare".
Pentru cteva scurte, sclipitoare momente, Atunci,m-am simtit eliberat de sinele m
eudin limitat si am :icalalatribuita lui Abu Sa'id, un mistic sufist secolul al n
teles IV-lea:o"In ac. asta roba nu exista dect Dumnezeu" (citat n Vaughan-Lee, 199
5, p.1204).
Cum vindeca psihoterapia: ce am nv~tat din perspectiva existential-umanista
S-a spus ca psihoterapeutii n formare ~vata cum sa practice psihoterapia mai mult
din faptul de a beneficia Clepropria terapie dect din carti si facultati! Acest
lucru a fost cu sigu~anta adevarat pentru mine.
166
Munca mea actuala de psihoterapeut are ca baze anumite postulate pe care le-am nv
atat de la Bugental. n anii urmatori am facut un studiu al psihologiei de sine ps
ihanalitice si a psihologiei junghiene care ofera ndrumari importante. Totusi, cr
ed ca de-abia acum am nchis cercul complet, iar urmatoarele puncte ramn n permanent
a baza ntregii mele munci.
1. Centralitate.l cautarii interioare. 2. Prezenta terapeutului si grija acestuia
ca fiind centrale n facilitarea cautarii interioare. 3. Transferurile cu obiect
de sine, care servesc ca fond al procesului de cautare. 4. Importanta distingeri
i ntre Eu, care este fiinta si constiinta pura, si sine, care este o constructie
a identitatii mai degraba dect un dat constitutional.
n primul rnd, drumul meu n psihoterapia existential-umanista m-a nvatat sa privesc c
autarea interioara ca fiind centrala n modul n care vindeca psihoterapia. Abordare
a psihanalitica clasica este excesiv mentala si separata de ceea ce se ntmpla n sub
iectivitatea pacientului n momentul respectiv. Ceea ce se ntmpla cu adevarat n cabin
etul terapeutului si ceea ce este cel mai direct (aproape tangibil) disponibil l
ucrului este momentul trait n prezent, fiinta pacientului si a terapeutului n acel
acum. Aceasta nseamna ca toata devenire a constiintei pacientului, n special pe cn
d se declanseaza n experienta somatica si afectiva si n sentimentul autentic al gr
ijii pacientului pentru viata lui sau a ei, constituie nucleul principal al situ
atiei terapeutice. Subiectivitatea terapeutului este si ea concentrata pe usurar
ea dezvaluirii din cautarea interioara a pacientului. Faptul de a-i ajuta pe pac
ientii mei formeaza o relatie cu profunzimile propriei subiectivitati si ramne mi
ezul muncii mele. ncerc sa i ajut pe pacientii mei, le ascult n profunzime constiin
ta extinsa si tot ceea ce este prezent n ei. Contribui prin cufundare a mea n curg
erea asociatiilor lor si amplificnd-o cnd o percep ca "ascendenta" n experienta lor
, atunci cnd ei au nevoie ca eu sa fac acest lucru. Astfet pacientii descopera ce
ea ce este dedesubtul gndurilor lor de suprafata si reactiilor emotionale si aduc
n constient ceea ce este implicit si simtit n adncuri, dar neclar. Prezenta fizica
si psihologica si capacitatea de raspuns ale teraF'eutului sunt, cu siguranta,
de baza n crearea mediului terapeutic care faciliteaza procesul cautarii. Cu un t
erapeut cu care te simti n siguranta si continut cautarea interioara se dezvaluie
cu mai mare libertate si

167
usurinta; fara prezenta terapeutului, cautarea este dificila, daca nu imposibila
. Prezenta a fost prima calitate majora de a fi pe care Bugental a modelat-o. De
exemplu, nimeni dintre cei cu care am lucrat de atunci nu a fost mai empatic si
mai "aproape de experienta" dect el. L-am simtit de multe ori pe el nauntrul meu,
cufundat n subiectivitatea mea mpreuna cu mine, pe cnd ne scurge am mpreuna pe curs
ul rului constiintei mele, ca niste Lewis si Clark ntr-o calatorie de descoperire
a teritoriilor neexplorate din psihicul meu. n aceasta expeditie, el era de obice
i tacut, niciodata intruziv. Era potent nsa din punct de vedere energetic, fie ca
un timonier atunci cnd aveam nevoie de ajutor, fie ca o proptea, prezenta observ
atoare, atunci cnd nu aveam nevoie. Atunci cnd vorbea, o facea adeseori dat fiind
ca ajungeam sa fiu prins n niste modele de gndire repetitive sau pentru ca voia sa
ilurnineze ceva care se lupta sa se manifeste dinauntrul meu, ce nu puteam sa r
ealizez pe cont propriu, ori sa puna ntrebari care sa ma cufunde mai adnc n subiect
ivitatea mea. Exista doua aspecte legate de prezenta lui Bugental care mi-au atr
as mie atentia. n primul rnd, a stabilit limite foarte clare, ceea ce a reprezenta
t un cadru sigur pentru a cauta n mine. Unul dintre cele mai dificile aspecte ale
faptului de a fi n terapie la el era pozitia sa centrala n cadrul unei comunitati
mici de profesionisti care formau si consultau si care, n cteva momente, chiar iau solicitat terapie. Desi pastra cu strictete confidentialitatea, m-am simtit j
enat n cteva ocazii sa-mi ntlnesc colegi care au trecut pe lnga rnine pe hol atunci cn
d veneam sau plecam de la sedinte. mi amintesc de o conversatie pe care am avut-o
cu el si n care m-am plns de sentimentul de a fi expus. Nu era nimic de facut, cu
exceptia faptului de a aranja astfel nct sa ajung la sedinte punctual si astfel s
a evit ntlnire a cu persoanele pe care le cunosteam. Dat fiind ca eram parte a ace
stei mici comunitati, oricum, mi-a recomandat sa nu mpartasesc sedintele de terap
ie cu membrii comunitatii noastre si, n cazul n care doream sa discut ceva, sa o f
ac numai cu persoane n care aveam ncredere, din afara grupului nostru. O alta cali
tate care m-a ajutat sa ma simt n siguranta a fost dorinta sa de a-si dezvalui pr
opria subiectivitate atunci cnd parea relevanta pentru munca noastra, ca atunci cn
d mi-a mpartasit sentimentele lui privitoare la moartea prietenului sau. Acesta a
constituit un aspect att de important al modului n care terapia a vindecat nct mi-a
m propus sa citesc tot ce puteam despre dezvaluirile terapeutului. Multi ani am
crezut ca trebuia sa cunosc constient structurile subiectivitatii pacientului,
f ~
168
J.D.
n care pacientul urma sa absoarba ceea ce dezvalui am eu si faptul ca eu o dezval
uiam. Apoi m-am gndit ca as fi putut face o alegere con~tienta ca sa fiu sigur ca
dezvaluirea mea va antrena individuatia pacientului n loc sa o deraieze. Acum ac
est proces se ntmpla intuitiv n mine, dincolo de pragul constiintei mele constiente
. n general, nu ma dezvalui foarte frecvent, dar cnd o fac este direct relevanta c
autarii pacientului si adesea se dovedeste a fi semnificativa. Acest lucru este n
mod clar ceva ce am nvatat de la Bugental si mi-a servit foarte bine peste ani. m
i mai vine n minte nca ceva legat de prezenta lui Bugental. Atunci cnd eram n terapi
e la el, m-am simtit extrem de ncrezator n ceea ce priveste munca mea ca terapeut.
La nceputul formarii si n primii ani de cariera profesionala, majoritatea terapeu
tilor ncepatori se lupta cu anxietati accentuate. Sunt, de obicei, ngrijorati ca n
u au pacienti, si, o data ce i au, le este frica sa nu i piarda. Aceasta face ca l
egatura cu pacientii sa fie dificila, si nu cum o cere situatia. Din cauza anxie
tatii lor, proaspetii terapeuti pot fi prea draguti si prea ntelegatori sau se po
t simti nesiguri atunci cnd trebuie sa tina friele, daca este nevoie. n schimb, n ti
mp ce eram n terapie la Bugental, ma simteam sigur pe mine. Nu aveam nici o probl
ema n a stabili tarife, sa cer viitorilor pacienti sa vina de doua ori pe saptamna
, sa insist ca ei sa si ia n serios terapia si sa-i confrunt atunci cnd era necesar
. Este adevarat ca aveam maretia mea defensiva, dar aceasta era doar de suprafat
a. Nu, privind n retrospectiva cred ca mprumutam stabilitate a si calmul lui Bugen
tal, maniera sa nonanxioasa, puterea sa si le ncorporam n mine. A fost dureros de
evident, dupa ce terapia mea a luat sfrsit, ca aceste calitati nu mi apartineau mi
e cu adevarat. De-a lungul coborsurilor si urcusurilor prezente n dezvaluirea sine
lor mele si n descoperirea prezentei vii a procesului Eu-lui, Bugentat a ramas un
punct central n universul meu emotional haotic - constant, stabil si calm. Stabi
litate a lui mi-a dat posibilitate a sa mi relaxez apararile si sa fac coborrea n n
imicnicia larg deschisa unde m-am gasit pe mine. Era acolo atunci cnd aveam nevoi
e de el. Astazi, dupa ce m-am cufundat n psihologia de sine psihanalitica, nteleg
ca dezvoltasem un "transfer al idealizarii obiectului Sinelui" cu terapeutul meu
. Nevoile mele de dezvoltare arhaice din copilarie au fost reactivate, iar Bugen
tal a raspuns n mod optim acelor nevoi, dnd astfel ocazia proceselor de individuat
ie deviate sa intre pe cursul normal. Bugental a fost cel care mi-a identificat
structura stapn-sclav si a elucidat functionarea acestora n gndire a mea, relatiile
mele si transferul meu asupra lui. Cred ca aceasta a aplanat parte din dimensiu
ne a repetitiva

169
a transferului. Oricum, n fundal, un transfer al idealizarii obiectului sinelui a
functionat. Ceea ce este important este ca terapeutul sa fie disponibil pentru
att de mult ct dureaza pentru pacient sa idealizeze, sa devoreze si sa metabolizez
e terapeutul. Asa cum am mai spus, psihoterapia mea cu Bugental s-a terminat pre
matur. Bugental ncetase sa mai ia pacienti noi pe permen lung, cu doi ani nainte,
iar atunci, la 68 de ani, si ncheia practica si se concentra doar pe scris si pe c
onsultatii. Ca urmare, terapia mea nu a avut un sfrsit firesc. Nu am ales sa term
in terapia. Sapte sau opt luni dupa ce am gustat viata pura a Eu-lui, el si-a nch
is cabinetul. Treptat, am realizat ct de abandonat m-am simtit si ct de traumatic
a fost acest sfrsit prematur. Atunci cnd terapia mea s-a terminat, acest transfer
a ramas nerezolvat si nu a avut loc o restructurare a sinelui pe linie pozitiva.
Mai mult dect att, nici nu puteam sa-i spun despre sentimentele mele de abandon,
pentru ca idealizarea mea se mentinea. Nu puteam sa concep sa-i aduc cumva la cu
nostinta sentimentele mele cum ca m-a parasit. Acest lucru era important pentru
ca nsemna ca o parte majora a complexului meu de tata, referitoare la abandon, nu
fusese rezolvata si transferul idealizarii nu fusese depasit. La un an dupa ce
s-a terminat terapia, m-am recasatorit, si astfel capacitatea mea pentru relatii
interpersonale s-a mbunatatit semnificativ. Cu toate acestea, Bugental ma expuse
se realitatii relative a sinelui si ma deschisese procesului Eu-lui. Aceasta a s
atisfacut multe dorinte arzatoare spirituale si m-a ajutat sa fac fata anxietati
10r legate de moarte, dar eram lasat la granita dintre golul Eu-lui pur si forma
sinelui. Doar cnd eram ferm implicat n analiza jungiana, am nceput sa ma reasez, s
a simt echilibru n lume si sa traiesc n acelasi t~mp si ca sine, si ca Eu pur. n ac
el moment am descoperit ca nesiguranta mea ontologica este insecuritatea intrins
eca a sinelui atunci cnd simte, separat si discociat de sursa sa, procesul Eu-lui
. Doar ntrezarisem Eul pur; nu mi gasisem rezidenta permanenta acolo si, cu sigura
nta, nu aveam nici o idee despre cum sa fiu gol intrinsec si n lume ca individ, n
acelasi timp. Am nvatat ca vindecarea acestei disocieri fundamentale n psihicul um
an cere psihoterapie intensa, cu o durata de ceva ani, precum si o practica a me
ditatiei pe o durata ndelungata. Sunt sigur ca terapia mea ar fi continuat cel pu
tin ctiva ani, daca Bugental ar fi ramas n practica privata. Sunt, de asemenea, co
nvins ca mi-as fi maturizat nevoia de el si ca as fi gasit propria sursa interio
ara
170
de o putere aceeasi masura n care mi-am permissi mie sa am petii a ntelepciune, lu
i. At;a cum ur. d fost, sfrsitul nostru a fost traumatic am nceput sa caut un alt
terap~ut la cteva luni dupa ultima sedinta cu el. Aceasta cautare a fost durtroas
a si dezamagitoare, pentru ca nici un terapeut nu era Bugental. integrez imagine
a lui Bugen al. Mi-a trebuit mult timp si cu ajutorul unor analisti sas~v a ndrum
eacest sa l metabolizez si sa ncep sa Mi-a junghieni luat multi care ani ca proces
ez sfrsit, sa-I internalizez si sa practic psihoterapia nale felu~i creative si au
tentice care sa nu fie numai copii lui. care Nu sa-mi l mai para copiez, asa cum
faceam si odata, acum mi ofer propriile ex~eriente de viata si pe mine nsumi. Totu
si, uneori mi-l imaginez pe eli asezat lnga mine atunci cnd stau lnga canapea ascul
tndu-i pe ~acientii mei. Atunci nsa mi imaginez si ma gndesc ca un consiliu d stramo
si ma nconjoara si ghideaza cariera colegului lor mai tnar. Chiar dupa ceva ani de
a aliza jungiana, privesc oricum acei trei ani prezentele analistilor mei j~ghi
eni Si.ale consultantilor de caz. Uneori n cnd procesul am statde ntins cautare pe
can~peaua ca !xperiente lui Bugental hotartoare si cnd n dezvoltarea am fost angaja
t mea personala si profesionala. fu pot dect sa leg tot ceea ce am nvatat despre c
um vindeca psiho lerapia de acei ani de terapie cu Bugental, pentru a ma conecta
la cur ntul continuu de subiectivitate si a elibera constiinta si viata pura a
E -lui de constructul de sine. Aceasta emancipare a E -lui pur a fost profund vi
ndecatoare. Peste ani, ceea ce am nvatat din cele experiente a fost ca acele conc
epte de sine ale mele sunt complet arbitrare si sunt bazate nu pe realitatea de
aici si acum, ci pe urme de emorie care sunt formate din primele momente de viat
a. Treptat, ac ste urme de memorie fuzioneaza n reprezentari de sine si de obie~t
, ceea cenoua ne formeaza si ne organizeaza perspectiva asupra lumii ~i asupra ns
ine. Identitatile noastre vedem cunoscute lumea suntsi astfel pe noi doar.1antom
e. ns1e n aceaEle lume. actioneaza ca grilaje prin care avut ca rezultat si o impr
esie convingatoare ca mi recreez lumea ca noua, a gener~t extrema libertate. mai
dinAceasta momentrealizare n moment, si .a un pot sentiment alege sa ode vad prin
grila Eu-luiAmeu sau direct cu ochii mei. Ast el, perceptiile mele au devenit m
ai directe si mai putin nascocite si a parut sa conceapa realitate a n sine mai d
egraba dect realitate a pe ceputa printr-un grilaj al Eu-lui. Dintre toate lucrur
ile rem. rcabile pe care le-am nvatat n psihoterapia
existential-umanista, aceast] este parte a mostenirii care-mi ramne mie,

171
esenta acestei munci si temeliile mele - sinele, aparent necesar noua pentru a n
e nvrti prin viata, este o constructie a constiintei, si n nici un caz esenta noast
ra. Exista o putere n noi, care este exact inima fiintei umane. Este ceva care nu
exista n sensul obisnuit, nu este deloc un lucru obiectiv; totusi, acest adevara
t Eu, subiectul pur, viata pura, este sursa incomprehensibila a tuturor posibili
tatilor umane.
Bibliografie:
Atwood, G.E. ~i Stolorow, R.D., Faces in a doud: Intersubjectivity in Personalit
y Theory, Aronson, Northvale, New Jersey, 1993 of an exisBugental, J.F.T, Psycho
therapy and process: The fundamentals tential-humanistic approach, Addison-Wesle
y, Reading, Massachusetts, 1978 Bugental, J.F.T, The search for authenticity: An
existential-analytic approach to psychotherapy, Irvington, New York, 1981 Bugen
tal, J.F.T, The art of the psychotherapist, Norton, New York, 1987 Kapleau, P.,
The three pillars of Zen, Beacon Press, Boston, 1967 Ramana Maharshi, The collec
ted works of Ramana Maharshi, A. Osbome (ed.), Rider, Londra, 1959 Vaughan-Lee,
L. (ed.), Travelling the path of love: Sayings of Sufi mas ters, Golden Sufi Cen
ter, Invemess, California Yalom, 1., Existential psychotherapy, Basic Books, New
York, 1980
Capitolul 11
Rolul terapiei individuale si maritale n dezvoltarea mea
de Clara E. Hill
Unul dintre scopurile mele majore n viata a fost sa ma nteleg pe mine nsami, cine s
unt si nspre ce ma ndrept. Sunt de acord cu Socrate, cum ca viata neexaminata nu m
erita traita. M-am angajat asadar n multe eforturi de a ma ntelege pe mine, famili
a mea si pe aproape fiecare persoana cu care intru n contact. Desi ma simt agitat
a atunci cnd vine vorba sa ma dezvalui n astfel de discutii publice, am decis sa f
ac acest lucru pentru ca sper ca faptul de a-mi face auzite experientele poate s
a ajute alti oameni n calea lor catre ntelegerea de sine. Mai nti voi descrie cteva e
xperiente nonterapeutice care mi-au influentat dezvoltarea, pentru a oferi conte
xtul general, dupa care voi discuta despre efectele terapiei individuale si mari
tale de lunga durata n dezvoltarea mea. Dragostea mea pentru introspectie mi-a fo
st cultivata probabil n familie, n sensul n care toti am ncercat sa ne ntelegem pe no
i nsine si totodata unul pe altul. Din nefericire, aceste ncercari de a ne ntelege
pe noi nsine si pe altii nu s-au transpus n comunicare, ci mai degraba au luat o f
orma verbala (critica) despre alti membri ai familiei, atunci cnd acestia nu erau
prezenti. Mai mult dect att, valurile familiei nu erau ndreptate nspre cautarea de
terapie n vederea rezolvarii problemelor, ci nspre Dumnezeu si o mncare sanatoasa,
ca raspuns la toate problemele. Religia a avut o influenta puternica n copilaria
mea. Tatal meu se formase pentru a fi preot baptist, iar parintii mei erau crest
ini devotati. Potrivit parintilor mei, exista un singur drum adevarat, iar raspu
nsurile erau toate scrise n Biblie. Erau multe lucruri pe care nu puteam sa le fa
cem (sa dansam, sa fumam, sa bem, sa jucam carti, sa facem sex premarital). Eram
ncurajati sa fim diferiti de ceilalti si sa ne dedicam

173
vietile lui Dumnezeu. Desi Biserica ne-a nvatat sa nu gndim pentru noi, parintii n
e-au nvatat sa citim si sa gndim pentru noi, lucru pe care l-au regretat mai trziu,
atunci cnd surorile mele si cu mine ne-am ndepartat toate de Biserica. M-am dezil
uzionat n timpul liceului, atunci cnd disputele dintre membrii Bisericii au cauzat
dezbinarea si cnd tatal meu nu a reusit sa mi ofere raspunsuri convingatoare la nd
oielile mele. Am ramas prudenta si suspicioasa cnd oamenii ncercau sa mi ceara sa d
evin o credincioasa adevarata si si foloseau farmecul personal pentru a ma influe
nta din punct de vedere emotional si a ma converti, asa cum se ntmpla n Biserica Ba
ptista. Atunci cnd aveam 19 ani si eram studenta n anul al II-lea la Southem lllin
ois University, m-am dus la centrul de consiliere al universitatii pentru ca era
m deprimata, dat fiind ca suferisem importul tranzitiei spre o comunitate univer
sitara larga, venind dintr-un camin restrictiv, religios; pentru ca nu reuseam s
a mi aleg o specializare si pentru ca nu stiam cine eram sau cine voiam sa fiu. N
u stiam cum sa cer ajutor n problemele mele existentiale, asa ca am cerut ajutor n
privinta problemelor mele vocationale. Consiliera nu a fost empatica; nu mi-a p
us ntrebari despre mine, ci doar m-a programat pentru un test vocational. Nu m-am
ntors niciodata sa dau acel test. Si acum ma enervez cnd ma gndesc ct de mult aveam
atunci nevoie de ajutor, fara sa-I primesc. mi amintesc un comentariu pe care un
administrator din centrul de consiliere l-a facut mai trziu, si anume ca nu era
nevoie sa faca mai mult pentru a ncuraja studentii sa se foloseasca de facilitati
le de consiliere, pentru ca si asa listele de asteptare erau prea lungi. Experie
nta mea mi-a strnit interesul spre ceea ce i retine pe oameni din a cauta ajutor s
i chiar mi-am conceput lucrarea de diploma pe aceasta tema. Ramn nsa cu o convinge
re, anume ca trebuie sa ne dam mai mult silinta pentru a i tnvata pe terapeuti sa
recunoasca problemele nerostite ale clientilor si ca trebuie sa ntreprindem mai
mult pentru a face terapia mai accesibila oamenilor. Mi-a placut cursul de intro
ducere n psihologie si nu mi-a placut nici o alta specializare, asadar am decis s
a ma specializez n-psihologie. Dupa ce am lucrat o vara la un spital de boli mint
ale, mi-am dat seama ca vreau sa lucrez cu oameni "sanatosi". Asa ca am nceput sc
oala de studii postuniversitare n psihologia consilierii, n 1970, la Southem lllin
ois University. Era n toiul protestelor studentilor privind Vietnamul si la nceput
urile miscarii feministe. Era foarte incitant sa fii pe vremea aceea la studii p
ostuniversitare, dat fiind cte se ntmplau pe plan cultural. Programul de consiliere
psihologica la Southem lllinois University era un loc minunat n care te puteai a
fla pentru ca facultate a era foarte
174
centrata pe client, ne trata ca pe niste colegi, ne permitea sa schimbam program
a analitica si ntarea specializarea prin educatie. O foarte importanta influenta
asupra mea a avut-o ntlnire a cu viitorul meu sot, James Gormally, n timpul studiil
or postuniversitare. Eram doi dintre cei patru studenti admisi la programul post
universitar din anul 1970 si singurii care au absolvit. Jim a fost cel mai bun p
rieten al meu de cnd ne-am cunoscut si una dintre cele mai importante influente p
ozitive din viafa mea. Este blnd si se poate vorbi cu usurinta cu el despre orice
. Faptul de a fi n aceeasi profesie si de a nvata cum sa facem terapie ne-a oferit
abilitatile necesare de a ne asculta unul pe celalalt si de a face fata problem
elor. Un impact profuna pe care studiile postuniversitare l-au avut asupra mea,
personal si profesional, a fost nvatarea abilitati10r de ajutorare (cum ar fi ref
lectarea sentimentelor, interpretarea). Fusesem ntotdeauna o persoana care ascult
a, dar m-am folosit de ascultare n primul rnd ca aparare mpotriva relatarilor despr
e mine. Faptul de a fi nvatat abilitati de ajutorare m-a deschis n a folosi acele
abilitati de ascultare ca un prim pas n a fi empatica si a-ni pasa de ceilalti. Ac
este abilitati mi-au dat si ncrederea n a sti ce sa fac cu clientii mei. Fundament
ul teoretic pentru abilitatile de ajutorare a fost teoria centrata pe client, ca
re se potrivea valorilor mele umaniste. Nu eram nsa atrasa de calitatea dogmatica
a abordarii abilitatilor de ajutorare, asa cum am nvatat-o. Eram nvatati ca exist
a un anumit mod de a face terapie (de pilda ca o declaratie empatica era o refle
ctare de sentimente, ca ar trebui folosite 12 reflectari nainte de a trece la o i
nterpretare, ca, daca starea clientilor nu se mbunatateste, este n totalitate din
vina terapeutului). Am reactionat puternic mpotriva faptului ca mi se spunea ca e
xista doar un singur mod corect de a face terapie, mai ales data fiind fragilita
te a dovezilor empirice ale acestor asertiuni. Ni se cerea sa credem ceea ce ni
se preda, fara a ne pune ntrebari. Aceste cerinte de loialitate erau prea asemana
toare cerintelor Bisericii Baptiste de a crede fara a cerceta. n ciuda dogmatismu
lui abordarii, am fost n stare sa iau lucrurile bune din experienta de a fi nvatat
abilitatile de ajutorare. De fapt, mi-am petrecut mult din cariera de cercetare
testnd efectele tehnicilor terapeutice si am revenit de curnd la revizuirea abili
tatilor de ajutorare n ceea ce consider eu a fi o abordare mai flexibila, cu cont
inut teoretic si bazata empiric (Hill, 2004; Hill si O'Brien, 1999). Am fost inf
luentata, n timpul studiilor postuniversitare, de teoria behaviorista. Am avut un
profesor foarte bun, care era foarte dedicat si priceput n a ne demonstra tehnic
ile behavioriste. Dupa ce am terminat
F ih ormarea pentru ps oteiaple .

I .
175
studiile postuniversitare, am fost influentata si de teoriile psihodinamice. Mai
mult dect att, faptul de a preda diferitele abordari m-a fortat sa pentru evaluez
mine caracteristicile ca o abordare pozitive integrativa ale fiecareia are ce~m
ai ~ parte. mare Desens. fapt, este clar n timpul studiilor postuniversitare am f
ost influentata si de conducerea de cercetare. Era distractiv si mi fac~a placere
sa accept provocarea de a ma gndi la diferite idei, pentru ca apoi sa gasesc o m
odalitate de a le testa. mi placea, asemenea, caIterapia implica o abordare stiin
tifica personala, n de care terapeutulideea nceatca ntotdeauna sa fie constient de
cum raspunde clientul si de ceea cJ functioneaza. Am avut cu siguranta parte, n m
are masura, de supervizarea necesara nca din timpul studiilor postuniversitare s~
m-a ajutat mult sa cstig ncredere n abilitatile terapeutice. f).uam amintiri speci
fice vreunei experiente de mele supervizare care Dar sa da fi influentat n vreun
ale fel n dezvoltarea mea. Am amintiri specifice dkspre ajutorul supervizarii din
timpul formarii practice, pentru ca supefizorul meu m-a ncurajat sa devin mai sp
ontana sa ncerc un IljUmar de tehnicin diferite. ncurajarea lui m-a deschissi spre
a avea o mal mare ncredere intuitia mea ca terapeut. I O alta influenta important
a n dezvoltarea mea au avut-o grupurile de ntlnire, care erau foarte populare la vr
emea Aceeacnd eu eram la studii postuniversitare. Grupurile de ntlnire erau fOlOSit
e ca mod de a-i ajuta pe oameni sa nvete cum sunt perceputi de ceilalti. Primul n
ostru curs de an de consiliere si de psihologie clinica pentfu studentii deja ab
solventi amintesc ca initial eram ngrozita si ca state ca o statuie nghetata, fara
a abordat de cugrup. blndete sa scot o vorba. Din fericire, colegii mei de gru d
e facultate a format un grup de ntlnire fa~r1V unm-au conducator mi
I
si am nceput sa ma deschid ct de ct. Mi-am drt sean:taca nu eram singura care avea
p~obleme, chiar daca ceilalti stude~ti pareau ceva mai adunati dect mine. In timp
ul studiilor postuniversitare am condus cteva grupuri de ntlnire cu studenti si am
luat parte la ctefa dintre ele. Aceste grupuri de ntlnire erau extrem de benefice,
furniz~du-mi un leedback despre cum ma descurc si instruindu-ma asupra pro,cesul
ui grupului. nceput ca asistent universitar n program 1 de consiliere psihologica n
Departamentul de Psihologie din Universi of Maryland am nceput Mi-am luat doctor
atul n consiliere PSihflOgiCa, m-am si maritat, am sa am o practica privata de mi
ca amploart n 1974. Aceasta a fost o perioada plina de tranzitii, mai ales n senst
l maturizarii. Mi-am continuat ncercarile de crestere personala. Faceam parte din
tr-un grup de ridicare a constiintei feme11or, pe care l-am frecventat
I
176
J.D. Geller, J.c. Norcrass, D.E. Orlinsky
saptamnal, timp de ctiva ani dupa terminarea studiilor postuniversitare. Mare part
e a membrilor grupului erau terapeuti proaspat casatoriti, care se pregateau sa
aiba copii, asadar se discuta despre casatorie si tranzitia la a deveni parinte.
Am ramas prieteni apropiati cu doua dintre cupluri, care ne-au devenit mai fami
liare. De curnd chiar, ne-am ntlnit din nou pentru cteva sedinte n care am discutat d
espre tranzitiile legate de faptul de a ne lasa copiii acasa, n timp ce ne-am gndi
t la urmatorii pasi de urmat n cariera. Am fost implicata si n doua grupuri de sup
ervizare, pentru ctiva ani, la nceputul carierei mele, cu doi supervizori diferiti
. Experienta cu unul dintre supervizori, o persoana bine cunoscuta, agresiva, do
gmatica, un barbat conflictual, a fost una negativa. mi amintesc cum am bufuit n l
acrimi de cteva ori cnd m-a confruntat ntr-un mod extrem de crud; era un om caruia i
lipseau empatia si ntelegerea. Celalalt supervizor (o femeie) a fost mai benign,
dar nu ntr-o maniera memorabila.
Terapia individuala'
Am decis sa mi ncep terapia individuala n 1975, dupa ce m-am casatorit si mi-am ncep
ut lucrul la University of Maryland. Nu mi aduc aminte imboldul initial de a caut
a terapie, dar probabil ca a avut, n parte, de-a face cu anxietatea mea universal
a, dificultate a de a mi pastra o identitate separata, nemultumirile legate de se
rviciu, problemele de control al greutatii si disputele constante cu mama mea. n
retrospectiva, are sens faptul de a fi cautat terapie n acel moment al vietii mel
e. Mai devreme n viata, cred ca eram prea vulnerabila pentru a fi fost capabila s
a tolerez terapia. n acest moment nsa dobndisem ceva ncredere n mine att din punct de
vedere personal (eram ntr-o relatie cu un om extraordinar), ct si profesional (mi t
erminasem doctoratul si mi asigurasem o pozitie profesionala foarte buna). mi dore
am terapie individuala mai degraba dect terapie de grup. mi doream un terapeut doa
r pentru mine. Fusesem cea mai mica dintre cei patru copii dintr-o familie n care
bunatatile emotionale erau limitate si nu doream sa mi mpart terapeutul cu altcin
eva. mi doream sa gasesc o femeie psiholog, cu experienta, care sa fie relativ ap
ropiata de mine n termeni de vrsta si loc, care sa aiba o orientare umanista si ca
re sa fie blnda si cu o puternica patrundere psihologica. Voiam sa merg la un ter
apeut care sa nu fie dogmatic si care sa nu creada ca are raspunsurile corecte,
dar care sa ma asculte si sa ma ajute sa cresc. Era, de
Fonnam pentru PSihottraPie. 177 asemenea, important pentru mine ca terapeutul me

u sa nu-i fie terapeut nici unei alte persoane pe care o cunosteamrsi nici nu vo
iam sa merg la un terapeut pe care colegii mei l stiau. Cun9steam o seama de pers
oane care mergeau cu toate la acelasi terapeut, d.ar eu nu voiam sub nici o form
a tipul acela de comunitate incestuoJsa. Voiam pe cineva doar pentru mine. n sfrsi
t, mi doream terapie Ide lunga durata, pentru ca stiam ca era nevoie de ceva timp
pentru a trece prin problemele mele. Este important de notat si ca terapia prof
u~da, de lunga durata, era un fel de norma la acea vreme, mai ales pentrl} terap
euti. Binenteles ca asemenea cerinte au facut s~tuatia de a gasi un terapeut dest
ul de dificila, pentru ca nu puteam sa ra bazez pe recomandari. Din fericire am
gasit o lista de terapeuti p~ care o alcatuise grupul lui Ralph Nader. (N-am mai
vazut o astfel de Itsta de atunci.) Pe acea lista am gasit-o pe dr. Rona Eisner
, un psiholog clinic care ndeplinea toate criteriile mele. Chiar si mai important
decjt att, mi-a placut de Rona atunci cnd am ntlnit-o. Nu am ales-o pe Rona pentru
reputatia ei (care confortabil era una cu considerabila), ea. n retrospectiva, ci
maiprobabfl degr~ba capentru nu m-as ca fi ma simtit simteam confortabil sa ntre
rup tratamentul n cazul ~ care nu as fi placut-o (ea era totusi singura terapeuta
pe care o smjl.asem). Drept urmare, pot modul mai degraba impersonal n care o al
~sesem. M-am vazut cu Rona, cu tot, pentru ca terapie individuala, 28 de spune c
u ca ntreruperi eram norocoasa pentru ea er~~1 extraordinara,timp datde fiind si
ani, n total 580 de sedinte. Ar trebui sa specific ca am contactat-o re Rona atun
ci cnd mi s-a cerut initial sa scriu acest capitol. Ea a cit~t o varianta ne term
inata a capitolului, mi-a furnizat toate datele sedTIltelor mele, a verificat ma
terialul factuat a facut sugestii pentru adau~iri si :r:ni-adat permisiunea de a
-i folosi numele. M-a sustinut sa scriu alCestcapitol si i-a placut felul n care
am caracterizat-o.
I
Ca nfatisare, Rona mi amintea de manp.a. Atunci cnd am nceput terapia, arata la deos
ebire fel cum arata mama atmtci cnd a~ nceput ma maturizez. Spre nsa de mama, Rona
chiar ma asculta, sa era o prezenta consistenta si ma trata ca individhalitate.
Era cu aproximativ 10 ani mai n vrsta dect mine, era evrei{a, era casatorita si ave
a doi orasului, copii. Sotul asa ei ca erantotdeauna medic internist am presupu9
si traiau rtr-o ca era zona destul foarte de draguta nstarita.a Conduse se o clin
ica, dar atunci cnd am nceput sa merg eu la ea se implicase ntr-un grup de practica
restrnsl Existau asadar cteva diferente (evreica versus crestina, 10 ani 1erenta
de vrsta, statutul
178
socio-economic), dar acestea nu mi pareau la fel de importante cum mi se pareau s
imilitudinile dintre noi (sex, orientare teoretica). Primul meu episod de terapi
e individuala a durat trei ani si a implicat una sau doua sedinte pe saptamna. Am
amintiri foarte vii despre anxietatea mea atunci cnd trebuia sa vorbesc despre m
ine n primul an de terapie, astfel nct trebuia sa fug cel putin o data, n timpul maj
oritatii sedintelor, la toaleta. mi amintesc la fel de viu si ca Rona tricota n ti
mpul tuturor sedintelor. M-am simtit ranita, pentru ca am crezut ca nu era posib
il ca ea sa ma asculte. Eram sigura ca tricota pentru ca eram plictisitoare, sen
timent destul de familiar mie, de altfel. Atunci cnd parea adormita (ocazional, a
si adormit), am adaugatacea dovada sigurantei mele ca eram un client plictisito
r, cum probabil si eram, pentru ca ma simteam att de n defensiva si speriata de a
ma deschide, de frica de a nu fi respinsa sau de a fi plictisitoare. Nu am menti
onat sentimentele mele legate de faptul ca tricota sau ca adormea n terapie la vr
emea aceea. Mi-am petrecut ore ntregi ntre sedinte gndindu-ma la Rona si la ceea ce
am discutat n terapie si planuind ceea ce voiam sa discut n sedinta urmatoare. Am
"vorbit fara ncetare si despre experientele mele de terapie cu sotul meu si priet
enii apropiati, care erau si ei n terapie. Faptul de a ma afla n psihoterapie era
parte majora a identitatii mele la acea vreme. Terapia mi era foarte de ajutor, c
hiar daca era si producatoare de anxietate. Rona a facut multe lucruri care mi-a
u fost de ajutor. mi amintesc clar una dintre dezvaluirile de nceput ale Ronei. Vo
rbeam despre cum nu mi era posibil sa combin cariera si familia. Mi-a reamintit c
a ea fusese capabila sa le combine, drept pentru care era, cu siguranta, posibil
. Nu s-a dezvaluit mult peste ani, dar atunci cnd a facut-o a fost desigur ntr-un
moment important. Rona se folosea de dezvaluirile de sine pentru a-mi arata ca e
ram asemanatoare si ca sa mi serveasca drept model pentru ceva la care aveam nevo
ie sa ma gndesc sau sa fac. Rona a lucrat cu mine n cadrul unei orientari psihodin
arnice de lunga durata, n care privesti ndeaproape istoria de familie, fiecare par
te a relatiei si a transferului si nainte zi cu grija si ncet spre ncheiere. De aic
i nainte mi-a oferit o multime de interpretari. ncerca sa ma faca sa nteleg ce se ntm
pla si ceea ce ma facea sa actionez asa cum o faceam. Obisnuia sa revina n mod re
petat la anumite lucruri din copilaria mea, care erau cruciale n formarea mea (cu
m ar fi faptul ca sora mea mai mica a murit atunci cnd eu aveam trei ani). Obisnu
ia sa faca conexiuni ntre relatia noastra terapeutica si relatia mea cu parintii.
Ar trebui sa specific si ca interpetarile ei erau facute ntr-o maniera colaborat
iva. Nu era

mpreuna pentru a ncerca sa ntelegem c ea ce se ntmpla. Ea mi-a ncurajat introspectia s
i independenta. n timp ce era interpretativa si uneori c .ar confruntativa, Rona
era expert n a-mi vorbi mie despre nst~L, ci maisa degraba foarte suportiva si emp
atica. M-ammine simtit n siguranta vorbesc lucram despre aproape orice. Am simtit
ca putea sa mi irlteleaga stradaniile. De fapt am simtit ~a Rona era un depozit
al meu p~ntru tot ceea ce gndeam si ma auzise. Aveam nevoie sa i spun ei luc uri p
entru a sti ca s-au nst am ca caexistam ea era acolo tmplat. Si i spuneam ei lucrur
i, sti~m simteam. Isi daca amintea ceea ce spusesem. pentru sa cami ea reaminteas
ca faptul ca existam. mi este grelf sa mi exprim sentimentele de multe despre mine
, n decursul attor a i. Ma sustinea atunci cnd eu ma simteam incapabila sa ma susti
n. Rona a~ea asemenea niste li~ite clnldindu-ma re, consistente si rezonabile n c
uvinte, darde ma simteam sifoarte bine g4A ca Rona stia att legate de chestiuni c
a: tarif, anularea sedintelor de terapie si telefoane, ncepea dar era si determin
a asemenea sedintele umana prompt si blndasi maat~ci sifteam cnd foarte fixaspecia
la aceste limite. atunci aflam n criza. Am ntlnit-o din ntmplar ,la un moment dat, ntr
-un cu exceptia care i cer.eam o se inta n plus atunci cnd ma magazin - situatiilor
eracteva foarten cordiala atunci si am vorbit cnd obtineam minute n plus de cn late.
am Nu salutat-o o sunam ntre sedinte,
I
fost mndra, recunoscatoare si un pic emoti nata pentru ca era prezenta. putin. A
venit sa ma vada am ncercat avut o ptelegere un fortez congres si am Ar trebui sa
mentionez cacnd nu am ealmentela sa limitele impuse de ea. De fapt, am facut exa
ct opusJl. Am ncercat sa fiu cel mai bunAm client terminat posibilprimul si sa ur
mez episod toate de terapie regulile,lastfel ~e vren;tea nctcnd sa nueram o enervez
. nsarsa cinata ma cu descurc primulsingura. meu copil. AmMa planuit simteam nchei
1rea mutt mai cu bine grija, si voiam cu cteva sa ncerc luni ma ntorc cnd aveam tera
pia, nevoie. Imi ~mintesc ci\.i-am chiar nainte,. iardaca cndsiam terminat ~on1 ma asigurat ca oferit puteam sa un cadou, o poza pe care o facusem la qascada Nia
gara, pe care a Am nceput din nou terapia individuala cu Rona, trei ani mai trziu.
Faptul de a fi fost parinte ici era dificil si o mi-a acceptat-o binevoitoare (
sipentru despre doi carecopii a SPll~S recent ca nca mai adus are). meu. M-am sup
rins facnd lucruri exact c si parintii mei si am auzit adeseori vocea mamei melef
usese iesindu-mi pe ~escuta ura. A fi parinte multe probleme, asa cum si sa fiu
de parintim-a la nvatat rndul mai mult despre urcusurile si coborsurile p~rsonalita
:tii mele dect orice
180
J.D. Gelleri J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
alt gestiona eveniment acestedin sentimentel viata mraDe si data aveam aceasta n
evoie amde mers ajutor n terapie pentru timp a putea de noua ani, o data pe sapta
mana. Am mers mult mai adnc de aceasta data fata de Rona. Mi-a trebuit mult timp
sa lucrez cu conflictele mele nu numai referitoare la crest rea copiilor, ci si
la combinarea muncii si si as putea spune si ca mi-tm format un dezvoltarea atas
ament puternic familiei, desprinderea de arintii mei, identitatiisi sanatos mele
si stabilirea carierei. Nu am mai vorbit att Ide mult cu prietenii mei despre te
rapie, n Aveam doi copii m~ci si o cariera ncarcata si putin timp sa-mi petrec cu
prietenii. Mai dect nsa, nu sa timpul acestui al importan doilea e~isod deatt terap
ie, asa cred cum ca o aveam facusemnevoie nainte. Eram ntr-o alta faza, n m e ma si
mteam n siguranta si confortabil sa lucrez cu problemele meI , mai prea degraba c
u o faptul de anterior. ffa fi n vorbesc despre terapie cu p~ietenii mult, dect as
a cum facusem terapie". Spre sfrsitul celui de-a~ doilea episod terapie, eram n st
are sa-i spun Ronei ca tricotatul ei ~a deranja. Amde vorbit despre asta, asa cu
m ocupate spre a se putea con entra mai mult asupra mea. Am nteles acest lucru di
n punct de vedere intelectuat dar emotional aveam nevoie ca faceam totul n terapi
e. ~'-a spus ca tricota pentru a-si tine minile sa ma simt bine, pentru ca raspun
sese nevoilor mele. La un moment dat am s mtit nevoia sa ntrerup terapia din nou.
Am ea sa se opreasca din tricotat. A renuntat la tricotat, ceea ce m-a facut si
mtit ca mersesem att de eparte pe ct fusese posibil. Timpul pe care l petreceam pen
tru a merg la terapie si costul au devenit factori importanti, semnificnd pentru
ine ca ma simteam mai bine, de vreme ce terapia nu avea prioritatea e care o avu
sese odata. Stiam ca ma puteam ntoarce oricnd aveam n voie, ceea ce ma asigura ca
nu pierdeam contactul cu Rona. ntr-adevar, m-am ntOlfs de cteva ori n ultimii ctiva a
ni. A treia
I
oara cnd m-am ntors, Rora tricota din nou. Spre deosebire de reactiile mele anteri
oare, am realizat ca tricotatul ei nu ma mai deranja. Eram n nu a mai adormit) si
ca o aj ta ntr-adevar sa se relaxeze. Eram probabil si mult mai putin plictisito
re o data cu trecerea timpului, pentru ca am stare sa vad ca Rona pute~1foarte
bine sa fie atenta la mine (nici macar sentimentele mele. ajuns sa cred n mine ma
i lult si eram capabila sa vorbesc deschis despre Relatia noastra a evolua~ n tim
p. Initial eram plina de nevoi, vulnerabila, dependenta, defensiv~ si rezervata.
Am devenit nsa mai deschisa
l
'
Formarea pentru pSihottraPie 181

si am ajuns sa o percep pe Rona ca pe un egal cu care ma consultam n privinta gri
jilor personale si a celor legate de cariera. Ca o ilustrare a modului n care mi s
ervea drept consultan{ mi amintesc ca am vorbit cu Rona cu ceva ani n urma de~pre
nesigur1nta mea de a fi vrut sa s<;.riu o carte despre vise n terapie. Imi lipsea
nGrederea n ideile mele. Imi parea att de ndraznet faptul de a propunelo teorie nou
a, sa spun cum credeam eu ca lucrul viselor ar trebui abordft. Mai mult dect att,
cine eram cerut sa eu i sa vorbesc propun despre o nouamodelul teorie asupra meu
de IUfrului ris si am cu vorbit visele? despre Rona mi-a asta asa cum as fi facu
t-o cu o colega. M-a asigurat ca i placeau ideile mele si m-a ncurajat sa scriu ca
rtea (Hill, 1996{ Opinia ei profesionala si terapeutului din ea, ct si a colegei.
Rona s-a retras de curnd din practica pri+ine ata cu normaatt ntreaga, ceea ncuraja
rea erau foarte importante pentru venind din partea ce nseamna ca si-a nchis cabin
etul si a nCEtat sa mai accepte pacienti noi, dar a continuat sa i vada pe pacient
ii ei tie lunga durata, n cabineul ei de acasa. M-am ntors la ea pentru o sed~ta, n
timp ce scriam acest nca capitol. acolo Voiam n cazul sa on vad care n aveam cabine
tul nevoie sau de11a"'.casa de ea. Voiam si sa ma si sa asigur ma consult ca era
cu ea asupra capitolului, sa am siguranta da nu ncalcam nici o confidentialitate
sau ca o interpretam gresit. Rora m-a asigurat n privinta ambelor aspecte. Mi-a
prins bine sa o vad pi sa o introduc n cadrul a ceea ce se ntmplase ntre timp. Un lu
cru fare m-a impresionat a fost memoria ei asupra tuturor celor ce mi s-au t1tmpla
t n decursul anilor. Este foarte reconfortant sa stiu ca ea si aminteste att de mul
te din istoria mea (de pilda si ca poate si aminteste sa mi reaminteasca mereu o i
magine de ce a m~ m,ablochez ascunzndu-ma sau devin sub anxioasa masa n mijlocul b
ucatariei atunci cnd eram copil). Reasigurarea si grija ei
I m-au tinut cu picioarele pe pamnt. Un aspect general pe care-l consider im~orta
nt este ca Rona nu m-a enervat niciodata cu adevarat. M-a deranjjt tricotatul si
i-am cerut sa nceteze, si de cteva ori m-a deranjat ca 4cepea sed!lta cu ntrziere, d
ar nu am simtit sau exprimat vreodata furie pentru ea. Atribui faptul
de a nu ma fi enervat amndurora dintre fOi. n ceea ce o priveste pe ea, ea. eraEst
e foarte buna, drept pentru care nu etista nevoia a ma ciornele nfuria pe calma,
o persoana echilibrata. Ca eactie la unade dintre acestui ea, fapt capitol, pe ca
re l-a Rona atribuit a spus claritatii ca putini limitel~ dint1e impuse, clienti
i ei a faptului s-au nfuriat de a nu pe
se reprezinta simti vinovata un mod pentru necesar setarea de agranitelor, avea
grija~a Ide mai ea nsasi mult, asi ideii a dorintei ca acestea de
182
a fi sincera ~ide a-~iexplica deciziile pacientilor sai. n ceea ce ma prive~te, d
e~i ma nfurii pe alte persoane, am probleme n a exprima starea de enervare fata de
altcineva n afara de sotul ~i copiii mei. Exista o parte n mine careia nca i este f
rica de a se enerva pe Rona, fapt care ar conduce la a ma respinge. Oricum, dat
fiind ca nu simt furie n ceea ce o prive~te, nu simt nevoia de a lucra pe aceasta
problema cu ea. Un alt aspect general este costul terapiei. Taxele erau scazute
atunci cnd am ncepunerapia n 1975, iar asigurarea mea de sanatate platea 50% din c
ost, drept pentru care era foarte rezonabil. Asta ~i pentru ca nu voiam ca pretu
l terapiei sa constituie o problema. Rona ridica pretul, n mod obi~nuit, cu vreo
10, 15 $, la fiecare doi sau trei ani, astfel nct preturile ei erau destul de mari
spre sfr~itul experientei mele terapeutice. Pentru ca nu s-a nscris n lista de psi
hologi,n serviciu public, constituindu-se ntr-o persoana care oferea servicii n"afa
ra retelei, partea din pret pe care trebuia sa o platesc eu era proportional chi
ar mai mare spre sfr~it. Dat fiind ca ma simteam mai bine ~i ca preturile cre~tea
u foarte mult, costurile, precum ~i faptul de a obtine o preautorizatie la fieca
re din 10 ~edinte au devent un factor important n decizia mea de a ma ntoarce sau n
u n terapie. Sunt foarte recunoscatoare cel putin ca asigurarea a fost generoasa n
anii n care aveam cu adevarat nevoie de terapie! Nu sunt sigura ca faptul de a f
i fost psihoterapeut eu nsami a avut un impact asupra mea n postura de client n ter
apia individuala. Ma interesa mai mult faptul de a primi ajutor dect de a fi trat
ata ntr-un anume fel pentru ca eram terapeut. Cnd privesc n urma totu~i pot sa atra
g atentia att asupra unor aspecte pozitive, ct si asupra unor aspecte negative der
ivate din faptul de a fi beneficiat de terapie ca terapeut. n ceea ce prive~te pa
rtea pozitiva, ~tiam ce sa a~tept de la terapie ~i eram cu adevarat implicata. S
tiam ca aveam nevoie de terapie ~inu m-am amagit considernd ca o fac doar ca antr
enament. Stiam ca trebuiau sa existe limite si nu am ncercat sa trec peste ele sa
u sa le schimb. Mai mult dect att, pentru ca Rona mi-a nteles slujba att de bine, pu
team sa vorbesc despre aceasta n profunzimi care nu ar fi fost posibil de atins n
cazul n care a~ fi avut o alta cariera. Un aspect negativ nsa este vorba ca m-am nf
rnat pe mine mai mult n terapie dect a~ fi facut-o n cazul n care nu a~ fi cunoscut "
regulile". Uneori i-am codificat sau chiar judecat tehnicile (de pilda: "Asta ch
iar a fost o interpretare buna".) ori m-am gndit chiar la ce orientare teoretica
folosea, dar nu cred ca acest fapt sa fi stat prea mult n calea terapiei. Eram ca
pabile sa depa~im aceste situatii ~i sa ne punem pe treaba.

183
S-a purtat Rona diferit cu mine, dat fiind ca 9tia ca eram psiholog? Ma ndoiesc.
Era foarte sigura pe ceea ce era ca persoana 9ica profesionist. Era foarte bine
privita n comunitatea terapeutica 9inu a parut niciodata nspaimntata de succesul me
u profesional.
Terapia maritala Pe cnd m-am ntors pentru al doilea episod de terapie individuala,
presiunile mariaj ului meu deveneau 9i ele tot mai mari. Sotul meu 9i cu mine a
veam doi copii mici si doua cariere provocatoare, drept pentru care aveam nevoie
de terapie maritala, pe lnga terapiile noastre individuale. n terapiile individua
le nvatam lucruri despre noi n9ine, dar nu nvatam cum sa comunicam ntre noi 9i sa ne
rezolvam problemele. Ne ntreb am nsa cum trebuia sa facem asta? Ar trebui sa merg
em la terapeutul lui sau la al meu? Cu siguranta, eu nu voiam sa merg la terapeu
tullui. l vazusem pe terapeutullui o data, din motive pe care nu mi le mai aminte
sc, iar stilul sau abraziv 9i agresiv m-a descurajat 9i m-a enervat. La fel ca s
i mine, nici sotul meu nu voia sa mearga n terapie la terapeutul meu individual.
Aveam nevoie de cineva doar pentru terapie maritala, care sa nu fi avut vreo leg
atura cu noi individual. Jim a spart gheata aducnd numele unui terapeut marital r
ecomandat de terapeutullui individual, un psiholog clinician care terminase de c
urnd colaborarea cu guvernul. n ciuda rezistentei mele la recomandarea venind din
actiunea lui Jim (da, eram cu siguranta n lupte de putere) 9i de la terapeutullui
individual, tot m-am dus, pentru ca ne aflam ntr-un moment n care chiar aveam nev
oie de ajutor din afara. Cnd am intrat n birou 9i l-am vazut pe acest domn batrn, i
mpunator, cu parul alb, cu diplome de la universitati catolice peste tot pe pere
ti, am nnebunit. M-am gndit imediat ca nu aveam nici o sansa sa fiu nteleasa de ace
st tip catolic si batrn. Ar trebui s~amentionez ca 9i a9a ma convertis"em fara ni
ci o tragere de inima, ezitant, la catolicism atunci cnd ne-am casatorit 9i tot n
u mi rezolvasem conflictele legate de religie. Dupa reactia mea initiala negativa
, m-am mai calmat si am ncercat sa scot ceva din experienta aceasta. Nu am avut n
iciodata ncredere n dr. M (a murit ntre timp, dar nu am putut obtine permisiunea de
a-i folosi numele) la fel de mult ct am avut n Rona 9i ntotdeauna m-am simtit cumv
a inconfortabil deschizndu-ma fata de el. Transferul meu asupra dr. M a facut sa
nu l vad-a9a cum era sau sa
184
am ncredere deplina n el. Nu mi amintesc ca dr. M sa fi gestionat transferul meu as
upra lui n mod direct, ceea ce-era n ordine pentru mine la acea vreme, pentru ca v
oiam sa lucrez pe casatorie si nu pe relatia terapeutica. Privind n urma, ar fi p
utut fi folositor sa vorbim despre transfer mai mult, dar nu cred ca eram pregat
ita sa fac acest lucru atunci. Am fost la dr. M timp de 75 de sedinte, pe parcur
sul a aproape doi ani. Este greu sa caracterizez orientarea doctorului M. Cteodat
a era psihanalitic. Ar ff stat ntreaga sedinta fara sa spuna nimic si Iasndu-ne pe
noi sa facem toata treaba. Ne era folositor sa fim acolo, chiar daca el tacea p
entru ca ne oferea un timp si un spatiu n care sa ne vorbim. El nu ne salva, dar
ne obliga sa "ne coacem n suc propriu". Politica lui de a sta deoparte ne ajuta,
pentru ca, n cea mai mare parte, nu aveam abilitatile de a comunica si aveam nevo
ie de timp si siguranta pentru a fi capabili sa ne vorbim. Alteori, dr. M era di
rectiv si ne spunea exact ceea ce credea. De exemplu, era directiv ajutndu-ne sa
depasim luptele de putere n ceea ce privea cresterea copiilor si era sincer desch
is n a ne furniza opinii si sfaturi atunci cnd credea ca era necesar. Dr. M era si
foarte tandru, prietenos, cald si sigur. Cabinetul sau era acasa la et si parea
foarte deschis n ceea ce privea familia lui. Sotia lui chiar vorbea cu noi timp
de cteva minute, nainte de nceperea sedintelor. Un lucru extrem de important pe car
e eu si Jim l-am nvatat n timpul cursului de terapie maritala a fost acela al tran
sferurilor pe care le faceam unul asupra altuia. Am fost uimita sa aflu ca Jim o
proiecta asupra mea pe mama lui, pentru ca n mod sigur eu nu vedeam nici o asema
nare. Ce ma enerva era ca ma nvinuia pentru lucruri care pareau disproportionate n
comparatie cu ceea ce faceam sau ceea ce eram eu. Iar eu faceam acelasi lucru n
ceea ce l privea pe Jim. l tratam ca si cum ar fi fost tatal meu si ma asteptam sa
se manifeste pornind de la aceleasi motivatii pe care eu le atribuiam tatalui m
eu. Mi-a luat mult timp pna sa i separ. Terapeutul era capabil sa ne ajute sa pune
m n ordine acele transferuri, sa ne privim ntr-un mod mai realist si sa reactionam
unul fata de altul mai degraba dect la figurile noastre transferentiale. Un bene
ficiu n plus pe care ni l-a adus terapia aceasta a fost acela ca Jim si cu mine e
ram n stare sa negociem mai bine sarcinile casnice de crestere a copiilor. Date f
iind asteptarile noastre diferite, descinznd din cadrele noastre familiale diferi
te, ne-am blocat ntr-un fel n a astepta de la celalalt sa joace rolurile din famil
iile noastre de origine. Terapia maritala ne-a ajutat sa trecem peste acesti ani
dificili de crestere a copiilor mici. n ceea ce priveste aspectele negative, ter
apeutul nostru marital ne-a dat niste chestionare pe care urma sa le completam i
ndividual si

mpreuna, dupa prima sedinta. Fiind studenti constiinciosi, am facut asa cum ni sa spus si am petrecut ore n sir completnd aceste chestionare. Ne-am ales cu ceva d
in completarea lor, dar ceea ce ma deranja pe mine era ca dr. M nu se referea ni
ciodata la raspunsurile noastre n timpul sedintelor. Poate ca le folosea n a ne nte
lege mai bine, dar nu ne-a spus nimic legat de ceea ce avusese de cstigat din ras
punsurile noastre bifate pe chestionare. Ma deranja faptul ca pierdusem att de mu
lt timp cu completarea lor, n cazul n care el nu avea de gnd sa le foloseasca n tera
pie. Sexul, vrsta si religia erau factori importanti care ma mpiedicau pe mine sa
ma simt n siguranta cu dr. M, spre deosebire de Rona. Aveam destula ncredere n dr.
M nct sa i permit sa ne ajute pe Jim si pe mine sa vorbim unul cu celalalt, dar nu
as fi vrut sa fie terapeutul meu individual. Si eram cu siguranta gata sa ntrerup
terapia maritala dupa doi ani, mai ales ca Jim si cu mine eram capabili sa cont
inuam sa lucram singuri asupra problemelor noastre. Mi-am dat seama ca poti sa o
btii ceva din terapie, chiar daca relatia nu este cea mai buna posibila. Mai mul
t dect att, relatia cu terapeutul marital nu mi s-a parut att de importanta asa cum
era n terapia individuala, pentru ca relatia cu sotul meu era mai importanta. Te
rapeutul era acolo ca sa ne ajute sa lucram asupra relatiei noastre maritale, nu
sa lucrez pe relatia mea cu el.
Beneficii ale experientelor mele din psihoterapie pentru mine, ca psih9log
n formarea mea traditionala stiintifico-practica pentru consiliere psihologica am
nvatat sa pretuiesc si sa fiu att" un cercetator, ct si terapeut. n timpul studiilo
r postuniversitare pentru doctoranzi ma asteptam sa devin terapeut la terminare,
desi mi placea sa fac munca de cercetare. Mi-am schimbat drumul n cariera atunci
cnd ndrumatorul mi-a sugerat ca as avea parte de mai multa flexibilitate, n cazul n
care ncerc mai nti munca academica. A spus ca puteam oricnd sa ma mut de la munca ac
ademica la practica, dar ca nu era posibil sa ma mut de la practica la munca aca
demica. Am ncercat munca academica si, dupa un nceput cu hop uri, am descoperit ca
mi placea n mare parte aceasta pozitie. Ar trebui sa specific ca nu mai iau clien
ti n particular. Am continuat sa ofer terapie n mica mea practica privata departe
de casa, timp de
186
J.D. Gelle*, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
15 ani dupa terminarea stfdiilor postuniversitare. A devenit din ce n ce mai difi
cil, oricum, sa rfmn n practica dupa ce am avut copii mici s>i dupa ce activitatea
profesionala s-a intensificat. Am simtit ca nu aveam destul timp sa caut superv
kare si era foarte dificil si sa mi gasesc vreme si pentru a face terapie. Ttebui
a sa renunt la ceva si am descoperit ca mi faceaAsadar, placere sa. v am lactivit
ati profesionale mai mult dect s. a acord terapie. nu amalte m1i vazut clienti n p
articular n ultimii 15 ani. Ramn oricum implic1ta activ n terapie n mai multe feluri
. !n primul rnd, din cnd n cr.nd vad clienti pentru studii de cercetare. In al doil
ea rnd, predau aoilitati de ajutorare si teoriile psihoterapiei In al treilea rnd,
n"drum .tudentii si doctoranzii, ceea ce are de-a face ~tudentilor si doctoranzi
ll' r si adeseori demonstrez abilitatile la clasa. n mare masura cu abilitaI~ilet
erapeutice. n al patrulea rnd, predau si demonstrez travaliul iiselor studentilor
si profesionistilor. n al cincilea rnd, fac munca e cercetare n psihoterapie. Pentr
u aceasta cercetare am intervievat uIti terapeuti si clienti cu privire la exper
ientele lor terapeutice. De exemplu, am intervievat terapeuti cu privire la impa
surile din terapie (HiU, Nutt-WiUiams, Heaton, Thompson si Rhodes, 1996) si cum s
i g stioneaza reactiile la furia clientilor ndrepI
tata nspre si altii, tn presa). Am n intevievat clienti despre rientele lor ei n (H
iU terapia de Scurta durata ceea ce priveste visele expe(HiU codificat din pu?ct
ul de v dere al intentiilor si tehnicilor terapeutului (ex. HiU, 1989). In cele
din urma, l ascult pe sotul meu vorbind despre experientele clientii si stfel sun
t multe capabila sa ramn ct de si ct emsi altii, 2000).cu Am transcrf"S si privit s
edinte de terapie le-am patica fata de terapeutii dr lumea reala.
As puteaimportanta spune ca exp~rientele mele de a fi In Aclientn au avut o influ
enta asupra mea ca psiholog. primul terapie rnd, dezvalui ca am fost n terapie pen
t u a le servi drept exemplu studentilor mei, pentru a le demonstra ast l ca fap
tul de a fi n terapie poate sa ajute si pentru a-i ncuraja n aces fel sa solicite t
erapie atunci cnd au nevoie. Nu le cerem studentilor sa beneficieze de terapie n c
adrul programului nostru postuniversitar, pe tru ca nu consideram ca este o idee
buna sa elaboram reguli pentru o meni care beneficiaza de ajutor. Sunt foarte p
rudenta atunci cnd vin vorba de a face prozeliti n orice, dat fiind fondul meu rel
igios n car trebuia sa iesim n strada si sa ncercam sa convertim oameni.
privind terapia. Pentru ca, ersonal, am beneficiat mai mult de abordari Experien
tele si mele au a~1 ut nclin o influenta asupra teoretizarilor mele psihodinamice
umani Ite, spre si aceste abordari de terapie.
187 F ih ormarea pentru ps otraP1e. Dar cred n egala masura n valoarea interventii
lor behavioriste, pe care le-am aprofundat n timpul studiilor postuhiversitare. C
red oricum ca
I .
behavioristii pot sa produca schimbarea ce~mai usor, o data ce clientii sunt mot
ivati, au format o relatie terapeutica buna si au o ntelegere a comportamentului
lor. Mai mult dect at~t, terapeutii mei au avut tendinta sa foloseasca o varietat
e de tehnici diferite n functie ce de ceea ce au crezut ca aveam nevoie la moment
ul respectiv, modelnd acea
I '
aderenta rigida la o abordare teoretica si 9are nu este terapeutica. n sfrsit, fap
tul de a preda o mare varietate de abordari teoretice m-a ajutat sa vad ceea ce
merge dintre toate. Prin ur6are, abordarea mea terapeutica poate fi caracterizat
a ca o integrare a abordarilor umanista, psihodinamica si behaviorista (veziinfl
uentkt Hill, 2~04; si O'Brien, 1999). Experientele mele de client mi-au si Hill
programul de cercetare. Am o ntelegere mai buna asupra procesul~i psihoterapeutic
, dupa ce am urmat o terapie proprie, precum si dup~ ce am fost, la rndul meu, te
rapeut. Atunci cnd ma gndesc la un subiect care ma intereseaza n cercetare periment
at (de interpretarile pilda interpretari terapeutilor terapeutic~), mei s~cum ma
am gndesc oferit cum interpretari am exca terapeut. Ambele experiente mi ofera o
fota de nivel fata de care sa evaluez teoria si rezultatele cercetarilor. ge exe
mplu, am devenit interesata n a face cercetari despre vise din extperientele mele
ca profesor, dar apoi am lucrat pe cteva vise cu Rona ISia.m devenit mai investi
ta n valoarea conducerii cercetarii pe lucrul <cuvisul n terapie. Modelul meu de v
is (Hill, 1996, 2003) era diferit de laIRonei, care sustine ideea ca m-am simtit
n putere sa-mi dezvolt pro~riile idei, mai degraba dect sa ma transform pe mine nt
r-o clona a ROfei. Ideile mele pentru proiectele de cercetar, mi veneau n mod obis
nuit Poate daca exprientele din terapie ar efperie~tele ~ fost negative, fi fost
mai att din experientele de mele predare, ct si din meleas din terapie. implicata
n a le studia.
Lectii nvatate din experientele mele din terapie
1. Relatia terapeutica cu este importanta. jClientii trebuie sa sesecrete simta n
deajuns de confortabil terapeutii lor, nkinte de a-si dezvalui profunde, sau sa l
e permita terapeutilor l~r sa aiba o influenta mare asupra lor. Binenteles, chiar
si atunci cnd ~elatia terapeutica este aproape de ideal, clientii aleg ce sunt p
regatiti S1 dezvaluie si n ceea ce cred
188
terapeutica ca terapeutii este i-ar mai p~tea putin ajuJd~ct 'Darideala. clientii
S-ar pot putea fi ajutati, ca acestia chiar si-cnd sa nu obtina relatia la fel de
multe beneficii de pe urma terapiei, ca atunci cnd relatia ar fi mai buna, si es
te posibil calei sa fie mai precauti cu terapeutii, putnd terapeutica este import
anta cazul. terapiei fi uneori ajutati n probabill mai mul1emult feluri mai limit
ate. Mai mult n dect att, relatia individuale de lunga durata dect este pentru terap
iile de scurta durata sau maritale, destar trebui si fie cel putin "destul de bu
na" n modalitatile scurte pentru ca respectiviil clienti sa se simta suficient de
n siguranta pentru a lucra. clienti 2. Tehnicile sa se schimbe. terapeutice Tera
reutii ~unt, de iasemenea, ajuta pe clienti importante sa exploreze, n a-i ajuta s
a pe se gndeasca la interpretari, ]:?rovocndu-i sa depaseasca complezentek educndui si nvtndu-i a umite abilitati. Au fost anumite tehnici care s-au dovedit folosito
are n xperientele mele de terapie. Nu era de ajuns ca terapeutii mei sa fie acol
; trebuia ca ei sa faca anumite lucruri pentru a ma ajuta sa mi dau sea a ce era
cu mine si cum sa ma schimb. Binenteles ca dihotomia dftre relatie si tehnici est
e simplista. De fapt,
tehnicile este necesara sunt pentru folositea penbfu poter,taa tehnicile. constr
ui si a mentine relatia, iar relatia 3. Limitele clare si rezonal, bile sunt nec
esare n terapie pentru a-i ajuta pe important clienti sa este se simta si ca tera
petj.tii n sigfranta sa impuna si sa stie sila sace mentina sa se astepte. limite
le La ntr-un fel de mod sigur si confortabil. n a-i ajuta pe clienti sa faca schim
bari de personalitate pe termen lung. Mai mult dect att, este i eal pentru clienti
sa poata beneficia de mai acelasi n timp, pentru a putea multe episoade de terap
ie ude 4. Terapia PSihOdinami~ lunga terapeut, durata poate fi foarte folositoar
e
I
gestiona tranzitiile de dezr0ltare.
Ar trebui sa cerem ca firmele de
facem mai multe pentru a s udia efectele specifice ale terapiei de lunga durata.
asigurari sa plateasca pentrf terapie de mai lunga durata si ar trebui sa 5. Sc
himbarea survine p~in multi.ele forme de interventii terapeutice buna cu sotul m
eu si o retea suportiva formata din prieteni si colegi. Am fost implicata n terap
ie indi iduala, terapie maritala, grupuri de ntlnire, att n mod format ct si iMj orma
l. In cazul meu, eu am avut o relatie de cteva supervizare. grup de crestere noro
coasa a constiintei sa am o si cariera experiente care n grupuri Am fara fost lid
er,Sildestul implica a citi despre, a pre1a despre si a ntreprinde cercetari n psi
hoF
terapie. Am fost implicata
r
multe eforturi de schimbare de sine (de
FNffiareapentru p,iho+aPie.
189
pilda lucrul cu visele mele). n sfrsit, m-an.;-implicat si ntr-un mod de viata sana
tos n termeni de dieta si exercitiu fizic, vizite medicale regulate la doctor si
dentist si folosirea chiropracticiFnilor si a terapeutilor specializati n masaj,
atunci era cazul. m-au ajutat sa cresc si sacnd ma dezvolt n Toat1 cea 1are aceste
sunt. activitati Nu este terapeutice posibil sa izolez efectele unice ale terap
iei individuale si maritale de toate aceste alte experiente.
I
6. Este nevoie sa regndim cum masuram rezultatele atunci cnd luam n discutie efecte
le psihoterapiei de lunga d1ata. Terapia de lunga durata poate fi predata ca unu
l dintre aspectele unui proces educational de o viata. Cteodata beneficiem de un
curs de terapie de scurta durata pentru 10 n a rezolva timpul crize liceului, sau
an reduce care am simptome, nvata un asa p~c cl~mam dintr-un beneficia subiect. d
e un Dar curs
completa. de lungaI durata este necesar sa avem sedinte dePentru terapie rezulta
tul de scurta terapiei durata nu repreFinta o educatie terapeutica n vedere multu
mirea sufleteasca, acceptarea personala, reorganizarea personalitatii, de a rezo
lva crizele abilitatea noi si detranzitiile a avea relatii caresi apar c~riere p
e parcursul de succes si vietii. abilitatea 7. Este greu sa te schimbi. Modelele
cogrytive si behavioriste sunt de obicei adnc nradacinate si greu de modificat. A
m o mare ntelegere pentru clienti n lupta de a produce schim~ari n vietile lor. 8.
Clientii sunt cu mare bagare de seama daca terapeutii sunt atenti la ei. Sunt me
ntiona te lucruri ca tricotatul ~au faptul de a adormi, nsa pacientilor le este g
reu sa le confrunte n mod direct, poate pentru ca resimt asta ca pe o rana narcis
ica. Este pr6babilla fel de greu pentru terapeuti sa aduca n fac:rt discutie aces
te problere, pentru ca probleme se simt vulnerabili sau.sim~ c~ au c~va ~re!it.
Darlaceste~ ~unt care pot neceSIta sa fIe luate m dIscutIe m terapie (vez} SI Ge
ller, 1994). 9. Transferul poate avea o influenta puternica n terapie. Influenta
meu poate individual, fi pozitiva, sau asanegativa, cum au aratat-o asa cum eXP1
rientele au afatat-o experientele mele cu terapeutul mele cu terapeutul marital.
Pe termen lung, gestiona~ea acestor transferuri n mod deschis este, fara ndoiala,
extrem de importanta pentru a nvata cum sa confrUnti situatii interpersonale dif
icile'r Multi 10. oameni Este nevoie au nevoie ca bariere de terapie, le legated
ar de nu caftarea terapiei sa fie reduse. lO cauta, dat fiind stigmatul, costul
sau vulnerabilitatea. Multi dintre cet care doresc terapie nu stiu cum sa aleaga
un terapeut bun, iar multi dintre cei care cauta terapie sfrsesc pe minile unei p
ersoane n prezentd careia nu se simt confortabil sau nu stiu cum sa se schimbe.
190
J.D. Geller,IJ.C Norcross, D.E. Orlinsky
Concluzii
A fi psihoterapeut si psiholog a avut o influenta minimala n experientele mele de client n tefapie, cel putin din cte mi dau eu seama. Faptul de a f
i terapeut si psiltolog deputeam folos pentru seama n ce intram, ce se astepta ti
e la mi-a mine fost si ce speraa.,.mida sa obtin din
uni de impact foartesa mare n procesul terapiei. terapie; darcanu avut Binenteles
am a fost des~l norocoasa am terapeuti excelenti, care
mai degraba dect sa fie p ea preocupati de faptul ca as fi terapeut si psiholog .
. ma tratau ca pe un indiViJcare era n durere si avea nevoie de ajutor, terapie i
ndividuala si cele a roximativ 75 de sedinte de terapie maritala de sedinte mele
de Oricine ar putea sa se s ftrebe erau cu adevarat necesare u dacadaca erau ce
le mai 580 degraba un lux ale inutil. Pna
A
terapiei de scurta durata, n cesara tulburarilor diagnosticabile, si sa nu vad n
ici un beneficiu, din ct de vedere al societatii, al terapiei de costul lunga la
urma, companiile de pa$ligurari vor rambursa acum numai durata pentru oameniipe
ntr~ "noriffiali". sublinia terapia personal, mea nu a ci fost doar foarte benef
ica mine As din punct si deca vedere si cruciala pentru dezvoltarer mea din punc
tul de vedere profesional.
de 29 de ani, am doi copii dezvoltati normal si o cariera de succes. Sunt recuno
scatoare experienteI r mele din terapie. fi putut rezolvafericita unele Dovada e
ficientei terapiei ~ele sta n viata mea As - am o casatorie
I
dar terapia a fost o metoda buna pentru mine, pentru ca s-a potrivit cu dintre c
onflictele feluri (de pilda prin grupuri de suport), valorile mele, cu personale
formarea A:~ .i alte credintele mele.
MULTUMIRE As dori Gormalll sa mi eJrim apre~ierea fata de Rona Eisner, Jessereact
iile Geller, Charles Gelso, James Misty Kolchkian si John Norcross pentru la cit
irea ciornelor acestui cap~tol.
Bibliografie:
Geller, JD., "The Psychotherrpist's Psychotherapy, 31, 1994, p. 1)-16
experience of interest and boredom" n
HiU, CE., California, Therapists techniques client outcomes: Eight cases ofbrief
psychotherapy, Sage Newbury qnd IPark, 1989
191
FO'ffiam penbu PSihot1raPie Hill, CE., Working with dreams in psychotherapy, Gui
lford, New York, 1996 Hill, CE., Dream work in therapy: Facilitating exploration
, insight and action, American Psycho1ogica1 Association, WashrrJgton, 2003, edi
tia a 2-a
skills: Facilitating exploration, insight and action, American Hill, CE., Helpin
gAssociation, Psycho1ogical Washington, 2004, editia a 2-a Hill, CE., Kellems, 1
., Kolchakian, M., Nakayarrta, E.Y., Wonnell, T. si Davis,
I
client anger: Factors a sociated with reso1ution" n g the target of hostile versu
s Hill, CE., Nutt-Williams, E., Heaton, K.J., Tho~pson, B.J. si Rhodes, R.H.,
Psychotherapy 14, p. 475-496 T.L. (n presa), Research, "The therapist experience
of
suspected-unassented
ber'
"Therapist retrospective recall of impasses iI] long-term psychotherapy: A quali
tative ana1ysis." n Journal ofCounseling ~sychology,43, 1996, p. 207-217 Hill, CE
., Zack, J., Wonnell, T., Hoffman, MA.. , Roch1en, A., Go1dberg, J., Nakayama, E
., Heaton, K.J., Kelly, F., Eiche, K., Tomlinson, M. si Hess, S., "Structured br
ief therapy with a focus on ~eams or 10ss of clients with troub1ing dreams and r
ecent losses" n Journql of Counseling Psychology, 47, 2000, p. 90-101
Capitolul 12
o
Experientele
tapiserie samanica
mele n terapia individuala, maritala si de familie de William M. Pinsof
Traditia psihoterapeutilor n psihoterapie este tot att de veche ca specia umana. P
rimii psihoterapeuti au fost samanii, care erau alesi n profesia lor n virtute a t
ulburarilor si care nvatau secretele sub lumii lor pentru a-si vindeca si colegii
de trib (Eliade, 1964; Lommet 1967). Pe aceeasi linie cu aceasta traditie veche
, ceea ce sunt astazi ca psiholog clinician si psihoterapeut integrativ este pro
dusul nu numai al educatiei, formarii mele si al personalitatii, ci si, poate ma
i important dect att al experientei mele ca pacient n psihoterapii diferite n decurs
ul vietii mele. Toate aceste experiente au devenit fire mpletite n tapiseria sinel
ui meu profesional.
Esec , si , crestere ,
Fara esec nu exista crestere. A nvata si a esua sunt legate una de cealalta, n mod
inextricabit n evolutia speciilor noastre, n dezvoltarea unei persoane si n dezvol
tarea unui psihoterapeut. Esecul este cel care conduce la dezvoltarea psihoterap
iilor integrative. De asemenea, conduce si la inovatie n terapia oricarui individ
sau familii specifice. Mai mult dect att, esecurile repetate si gestionabile ale
relatiei terapeutice conduc la dezvoltarea sinelui pacientilor nostri. A ne acce
pta si ntelege greselile este cheia spre cresterea domeniului nostru, a terapiilo
r noastre si, n sfrsit, a noastra nsine. Faptul de a rezolva esecuri psihoterapeuti
ce a fost cheia cresterii mele att din punct de vedere clinic, ct si ca om de stii
nta. Integrative problem-centered therapy (Terapia integrativa centrata pe probl
ema) (Pinsof,
Formareapentru PSih+raPie.
familie, individuala
193
1983, 1995, 2002), un model terapeutic penfru integrare a terapiilor de
si biologica, este produsul esecurilor mele si ale
studentilor si colegilor mei n decursul u~timilor 30 de ani. Procesul terapiei ce
ntrate pe problema este spullerarea esecului. Foloseste interventii relativ indi
recte, complexe si cos~sitoare doar atunci cnd cele directe, mai simple si mai pu
tin costisitoare, esueaza n a rezolva problemele pentru care pacientii cauta aju~
or. de mult mi-as dori sa sustin ca icest set model deriva dintr-un set Orict de
experimente bine studiate sau dintrlun de principii elegante derivate teoretic s
i inexorabile, nu ar fi nimtc adevarat. Modelul are trei surse: experienta mea d
e peste 30 de ani calterapeut; cunostintele mele experienta mea ca persoana din
si pacient. Pj.m de avut ani si, aproximativ cel mai profund, patru de cercetato
r n psihoterapie ultimii 3q episoade formale extinse de terapie si m-am [uptat n d
ecursul vietii mele sa rezolv o mare varietate de probleme. Mo1delulmeu integrat
iv centrat pe dect problema experienta reflecta meaaceasta ca psiholog experienta
clinician pe cft mult, daca nu un mai mult [si de cercetat~r. Este model pe din
auntru, care potct sasilpe vnd, dinafara. pentru ca l-am cfmparat. Il cunosc att pe
I n acest capitol prezint, n ordine aproximativ cronologica, o varietate ~e In une
le episoade dintre terapeutice, ele, eu sunt ilustrnd pacientul, esecuri-4eie n al
telt terapeutul. si experiente Aceste de episoade crestere. delimiteaza liniile
majore personale si prof,sionale care mi-au constituit sinele terapeutic. Voi pr
ezenta pe scurt integrarea lor n modelul coerent si de coeziune al practicii psih
oterapeutice pe care l numesc terapie centrata pe problema. Voi concluziona cu [e
fleCtii asupra normalitatii,
precum psihanalizei si asupra extraordinarei naturi ate tJrapeU~ilor n psihoterap
ie. Esecul si descoperirea apiei de familie M-am nascut n lumea psihanalizei, n cL
CagO,la sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Membrii familiei ~ele fuseser
a n analiza nainte ca eu sa ma fi nascut, iar lucrarile lui Freud au ocupat un loc
central geam glumele si tachinarile despre penis si complexele n biblioteca fami
liei noastre. Fiind celinviria mat micde din trei frati, nu nteleoedipiene care p
luteau n jurul cinei. Am nteles nsa ca era multa suferinta n familia mea si ca despr
e acea Euferinta nu se vorbea. Cele doua refrene erau: "Vorbeste cu terapeutul ~
espre asta" sau "Terapeutul meu crede ..."
194
JD. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Tatal meu, capul unei af ceri de familie, ~i petrecea mult timp acasa n studiul lu
i fundamental catalognd ~i dezvoltnd colectiile sale de arta. Retragerea sa emoti
nala ~i perioadele de depresie, niciodata discutate deschis, ne-au af ctat ntreag
a viata de familie. Chiar ~irelatia mea cu el a fost distanta. Nu mi aduc aminte
ca vreodata sa ma fi mbrati~at, sa-mi fi spus ca a iube~te sau sa se fi oferit pe
sine ca mentor
I
educational sau emotional. pricum, s-a implicat totu~i n momente-cheie n reacopila
ria mea intelectuala ~iacfolescenta. ~icul1rala. rea, pentru El reprezenta, a su
stine de ~iasemenea,~i a promova dezvoltaun ideal de excelenta intelectuala ~i r
ofesionala care m-a ncurajat ~im-a inspirat. Pe cnd aveam vrsta e 13 ani, ceilalti
din familia mea ~i cu mine eram insule de suferinta, fi care cu propriul terapeu
t psihanalist individual. Am tnjit dupa dra ostea tatalui meu ~i deseori, smbata d
imineata, i-am vorbit terapeu lui meu despre aceasta. Dupa care tatal meu venea
sa ma ia de la cabine ul terapeutului din centrul ora~ului Chicago Opera Metropo
litan la radi -ul ma~inii. Terapeutul nu a sugerat niciodata o ~edinta de ntlnire
cuR~~mneamtacuti, t taI meu ~i nici nu m-a ndrumat sa vorbesc ca sa ma conduca aca
sa. pentru ca el sa poata asculta Am cu intrat terapia psrodinamica individuala
la vrsta de 13 ani direct tata n despre dorinta mea de apropiere. fost comparatia
dintre Fre d ~iJung. La facultate am terminat ca prima specializare istoria reli
gie. nainte de mijlocul secolului al XIX-lea, aproape toata "psihoterap'a" ntmplat
context din religios ~i am decis sa devin PSihilog s-a la 15 ani. Tezantr-un mea
secunda liceu ~i a tocmai piei. Lucrarea de aceea, mea pentru de ~e, .1~~[ntadin
istoria facultate religiei a a devenit articulat istoria un psihoteramodel de p
sihoterapie care la cuprind~a psihanaliza ~ibudismul Am luat parte cursurile ~am
anismul, postuniversitare de psihologie clinicaZen. din
1970 ~i 1975. "Conversia" cadrul York d* Toronto, ntre anii mea a Universitatii a
vut loc n prima h.lma,pe cnd ma ntlneam cu supervizorul Therapy (Terapie defamilie i
nfenisiva) (Boszormenyi-Nagy Intensive Family 1969). cercetarii. Am observat o c
atte pe raftul sau care se numea ~iFramo,
raspuns: Ca raspuns "Sa la pui ntrebarea oameni 110lalta rea "Ce n aceea~i este te
rapia camera depentru familie?", ca ei el sa mi-a vorbeasca ei". Am fost c1l1 ~p
cat ~i am devenit nrobit acestei adevaratele idei. Ideea de a sta ntre n aceea~i ca
mera familia mea ~ide a vorbi despre noastre sentimente ~i gndrri m-a provocat, d
ar m-a ~inspaimntat n acela~i timp. Terorizat, dar ~ifascinat, m-am aruncat n terapi
a de familie. Dupa doi ani, n timpullstudiilor postuniversitare n care am citit to
t ce puteam gasi despre terawia de familie ~ibeneficiind un pic de aceasta,
Fmma,ea pentru PSih+,"Pie. 195 am primit o bursa cu titlu academic din Fartea Co
nsiliului Canadei, care mi permitea sa devin clinician cu norma scurta la Univers
itatea McMaster, Departamentul de Psihiatrie dnt Hamilton, Ontario, pentru a nvat
a terapie de familie. Nathan Epstem ~i colegii sai din Jewish General Hospital (
Spitalul General Evreie~c) din Montreal fondasera Departamentul de Psihiatrie Mc
Master, la Ffr~itul anilor 1960. Nate a
terapiei de familie n Canada. nformat prima original mea saptamna la McMaste , l-am
privit pe Nate confost n New York, cu Nathr~ Ackerman, ~i era "tataI" ducnd un "i
nterviu de supervizare live" j2U un rezident la psihiatrie care trata o familie
promiscua din punct ~e vedere sexual, avnd n compunere ~i o adolescenta cu tulbura
ri je conduita, pe nume Rene. Tatal ei, Tom, era neimplicat n viata sOti~i ~i a f
iicei, n tim.e ce Rene ~i mama ei, Francine, erau prinse ntr-o Fllasa conflictuala
. In partea initiala a interviului cu rezidentul, parintii se plnge au ca lucruri
le asupra continuau lui sa Rene se nrautateasca. .. Se plngea~,J ca nu aveau nici
un control La acest moment, Nate a intrat n ~edint1' dupa ce observase primele 20
de minute din spatele unui geam oglinda. Nate a nceput prin a explora ce i-a mpie
dicat pe parinti din k crea o structura ferma ~i consistenta pentru Rene. Franci
ne s-a plnF amarnic ca nu primea nici un fel de ajutor de la Tom, care doar state
f acolo n timp ce ea vorbea ~iridica din umeri. Nate s-a ntors catre Tom ~il-a ntre
bat ce l-a mpiedicat sa se implice. Acesta a raspu:'s: "An} ncercat, dar pur ~i si
mplu nu ~tiu ce sa fac". Nate a replicat: "In regula, hai sa lucram la asta chia
r farurile acum. Ounei sa ti ma~ini spun care eu ce sesa apropie. faci". Tom a~at
a ca o caprioara prinsa n Nate a ntrebat-o pe Francine care considera ca.era probl
ema cea mai presanta, menita a fi discutata n legatura cJ Rene. Ea a raspuns: ca
Rene sa respecte interdictia de a ie~i din casa. Rkne a argumentat imediat ca
I
interdictiile ca ea sa iasa din casa nu erau ~afel de importante ca atitudinile
rasiste ale mamei sale la adresa prietenului ei de_culoare jamaican. Mama a deve
nit furioasa, tipnd ca ea, ~inJ Rene, avea sa decida despre ce avea sa se discute
. n acest moment, Nhte s-a ntors catre Tom ~i a sus spus: ~i"Intra a spus n lipsit
hora,de omule. ajutor:Ajuta-ti "Nu ~tiu sotia'1. ce ta Tatal fac". ~i-a Nate ntor
s a replicat: palmele "Nu n mi pasa ce faci, dar ar fi mai bine sa faci ceva ~i sa
o faci acum, pentru ca fetele se ncalzesc". Atunci Tom le-a spJs sotiei ~ifiicei
lui, poticnin"E un nceput Ridica vocea data a ta l-au si spune-le ce a aispus: vrea du-se: "Ta
ceti bun. din gura. Nu mai de tipati". Er ignorat.ceea Nate
I
196
ca ~;e sa fa~a, nu doar c~ealnu ar ~re~,uisa faca". Tatal a insistat: "Nu pot .
Nate l-a spus: "Hal, 0fule, fa-o . Ridicnd putin vocea catrr un nivel de strigat
usor, Tom a spus: "Rene, taci din gura sisi ascult-o ncrezatoare i-a zis: "Tu PF
fU mama te baga". ta". Nate Rene i-a s-aspus uitatlui la Tom tatal atunci: ei ne
"Continua, nu o lasa sa te ~coata din circuit". Fara ca nici macar sa se uite la
Nate, To~ s-a uitat rotart la Rene si a spus: "Nu-mi spune tu mie ce sa fac, dom
nisoara. ~m spus sa o asculti pe mama ta si vorbesc s-a uitat la Nate, care stat
ea mpietrit, uitndu-se la Rene. Tom ~ ezitat, serios. O saajutor ma asculti, ajfel
..." Rene l-a ngnat: altfel, ce?" Tom asteptnd de la ca Nat sau Francine. Linistea
"Ca s-a adncit. Intr-un
I
sa pleci din casa noastra. i ncercat sa fii seful n familia asta, dar s-a terminat
. Eu, unul, nu o sa mai tolerez asta". Nate a aplaudat ncet de doua ori si a spus
: "Rene, t taI tau s-a ntors". sfrsit, Tom s-a ntors Catrejene si a spus foarte cal
m: "Ca altfel va trebui Interventia lui Nate a adfs schimbarea n aceasta familie
si n terapia lor. Pe timpul sedintei, Renj2s-a domolit n mod vizibil. Francine par
ea mai era nevoie sa poarte pe eri ntreaga povara a interactiunii cu Rene. Era cl
ar ca mai era mult de 1. cru, dar nu am vazut niciodata o schimbare usor nelinis
tita, ametita,' d~'lrn curnd exprima eliberarea ca acum nu n mod clar si raspicat,
Nate transformase structura familiei. Nu puteam att dema rapida si de putemicr:'
Prin de a-l directiona pe s-ar Tom, sa nu gndesc, cum staIeam nsimplul spatele fap
t geamului oglinda: Ce fi
ntmplat cu familia mea dac41-am
fi ntlnit pe Nate Epstein? De ce nu l-au
pe tata sa devina implicat a~a cum a facut-o In loc sa sustina provocat terapeut
ul meu sau tflirapeutul surorii Nate mele cu sauTom? terape!:'tul mamei mele sis
tem de terapeuti nu ne-a pus laolalta ca sa ne mai nlature o parte din motivele s
uferintei? fragmentarea familiei, n loc la empatizeze cu durerea noastra, de ce t
ot acel
La McMaster am nvatat puterea interventiei directe n familii. Am
nvatat ca unii oameni put1au sa se schimbe fara o patrundere psihologica de ordin
istorico-ge~etic si ca uneori aceasta schimbare dura si tranforma nu doar perso
ana n cauza, dar si pe toti ceilalti implicati. Am nvatat ca uneori le puteai kpun
e direct oamenilor: "Fa-o", iar ei chiar o faceau. Uneori, dupa curh credeau ter
apeutii de la Strategic-Mental Research Institute (Institutu~ de Cercetare Minta
la Strategica), era necesar sa fii indirect, daca nu chiar waradoxal, ca sa atin
gi o asemenea schimbare. Totusi, ceea ce a devenit pentru psihanalitica mine a f
ost faptul ca nu oricine nevoie de interventii declaf o~ientare profunde pentru
avea a se schimba. De fapt, astfel de ipterventii, dupa cum a fost si cazul prop
riei
Formarea pentru pSihotrraPie 197

familii (credeam eu), puteau ntrzia procesul schimbarii si depotentializa familia.
Nate si ceilalti terapeuti de la McMaster s-au bazat pe punctele lor tari, si n
u pe deficitele lor. Daca schimbArea a fost posibila cu interventii directe si p
uternice, atunci ei au atin!-o.
Atunci cnd esueaz,: de la copii si la adulti Dat fiind ca terapia am lucratde cuf
amilie mai multe fa.nUIJla McMaster am observat
si alti terapeuti, am vazut cum, ntr-un mhnar substantial de cazuri, interventiil
e directe schimb au felul n care parintii relationau cu copiii fara nsa ca schimba
rea sa dureze. lor si deplasau limitele si modelele de comprbrtament n cadrul fam
iliei, Cu aceste familii de "prim ordin" (Watylawick, Weakland si Fisch, 1974),
schimbarile ar fi durat o perioada, aupa care ar fi trait "ciclul napoi" la modur
ile lor de viata neadaptate. Cu aceste familii si cu multe familii n care chiar e
ra imposibil de ajuns l~ astfel de schimbari de prim ordin, cel mai adesea probl
emele maritale er~u constrngerile principale n vederea schimbarii. Paleta necesara
n tratamentul acestor familii era de la o abordare mai behaviorista~ orientat~ p
e actiune, la un tratament marital concentrat afectiv pentru cuplurile intacte s
i la terapie individuala pentru parintii singuri. Munca de tranziti9' de obicei,
era concentrata pe modul n care conflictul marital sau depresia parentala interf
era cu abilitatile de a participa la cresterea copilu[ui lor sau a adolescentulu
i n mod consistent si! sau potrivit.
Atunci cnd terapia maritala esueaza: ent~arcerea la familia-de-origine
n 1975 m-am mutat din Canada napoi n Chicago pentru a obtine o slujba n cadrul Famil
y Institute of Chi ago (Instit!ltul Familiei din care de-abia devenise parte a N
orthwestern Memorial Hospital (Spitalul Memorial Northwestern) si a Northwester
University Medical School (Scoala Medicala a Universitatii Northweste ). La McMa
ster,University), majoritatea Chicago, n prezent The Family Institute ltNorthwest
ern cazurilor pe care le-am tratat eu se prezentau ca familii cu un copil ca pre
zentat erau cupluri, n care problema o Iconstituia relatia. Initial am pacient id
entificat. La Family Institute, majo~itatea cazurilor care mi s-au ncercat sa tra
tez aceste cazuri cum o faCllilm la McMaster atunci cnd
198
tratamentul familial devenea tratament marital. M-am concentrat pe "aici ~i acum
", pe directivitatea ~i claritate a expresiei emotionale dintre parteneri, pe mo
dele le de rezolvare a problemelor ~i pe intensitate a ~i exclusivitatea implica
rii lor unul fata de celalalt. Pe vremea aceea, sotia mea, Suzan, ~icu mine am a
juns ~inoi la terapie maritala. nca de la casatorie, din anul 1969, relatia noast
ra fusese conflictuala. Am petrecut primele opt luni de terapie discutnd despre r
elatia noastra - cum am rezolvat problemele ~i cum ne-am gestionat sentimentele
unuia pentru celalalt. Unul dintre modele le de comportament care mi-au devenit
clare a fost ca deplasam prea mult din furia mea pentru parintii mei, ~in special
pentru tatal meu, pe Suzan. Daca aveam o interactiune frustranta cu parintii me
i, o transferam pe Suzan. Cu toate ca am devenit con~tient de acest model de com
portament, eram incapabil sa l schimb. La acest moment, terapeutul nostru ne-a re
comandat sa i chemam n terapie pe parintii mei. A fost ca ~i cum mi-ar fi injectat
adrenalina direct n vene. Eram nspaimntat de frici ~i emotii primare - chestia ast
a o sa i omoare sau el (tatal meu) o sa ma omoare. Pe de alta parte, eram foarte n
cntat - mi aduceam, n sfr~it, acasa formarea n terapia de familie. Nate Epstein avea
sa lucreze ntr-un final cu parintii mei ~i cu mine. Dupa multe discutii ~i planur
i, Suzan ~i cu mine i-am invitat pe parintii mei sa ni se alature la trei ~edint
e de terapie. Trei s-au transformat n cele mai puternice zece experiente de terap
ie din viata mea. nainte de fiecare ~edinta, eram un paranoic ajuns la o stare de
ruina - vaznd insulte peste tot ~icautnd cearta cu Suzan fara motiv. Dupa fiecare
~edinta, eram sleit ~i extenuat - terminat. Punctul culminant l-a constituit a
~asea ~edinta. Mama mea era bolnava ~i nu a putut veni, drept pentru care nu am
fost prezenti dect terapeutul nostru, Suzan, tatal meu ~icu mine. Ma folosisem de
~edintele anterioare pentru a ajunge progresiv spre tatal meu, explorndu-mi fric
a de furia lui ~i o eventuala retragere. Pe cnd am crescut, m-am simtit mai confo
rtabil certndu-ma cu mama ~i mai recent cu sotia mea, mai degraba dect sa sustin o
batalie cu mult mai distantul ~i nspaimntatorul tata. n aceasta ~edinta, cu sustin
erea lui Suzan ~i a terapeutului nostru, i-am spus tatalui meu ca, daca nu ncepe
sa se apropie de mine ca tata, voi nceta sa mai fiu pentru el fiu. El mi-a raspun
s defensiv: "Atunci nu mi vei mai fi fiu". Am replicat atunci cu putere: "Du-te-n
ma-ta!" ~i am izbucnit n lacrimi. Tatal meu a ramas a~ezat, fara sa mai spuna ni
mic. Am plns n hohote un ocean de lacrimi. nca nu am nici o amintire despre cum s-a
ncheiat ~edinta.
A doua zi, tatal meu m-a sunat ?i m-a' vitat sa iau prnzul cu el. Formarea pentrun
PSih11teraPie 1 99 Aceasta invitatie a initiat o faza noua rela;'a noastra, n car
e mi-a ntins mna a?a cum nu o facuse niciodata pn~ atunci. Eu i-am raspuns cu entuz
iasm ?i afectiune. La sfr?itul urmato9rei ?edinte, ne-am mbrati?at ?i ne-am saruta
t unul pe celalalt pentru prima data, din cte mi aduc eu aminte. Eram cuprins de e
motie. La v1rsta de 29 de ani, aveam n sfr?it un tata. Puteam sa i spun acum ce ~a
suparase n relatia noastra, iar capabil el masa asculta mi reglez ?i ncerca conturi
le sa schimbe cu el,lucrurre mai fegraba att ct dect putea. sa Acum le deplasez era
m asupra mamei mele sau a lui Suzan. Nu n mod surprinzator, nivelul de conflict d
in mariajul nostru s-a diminUrt. Dupa aceasta experienta din terapia ~aritala cu
parintii mei, am nceput sa ma ocup de lucrul cu familia-d,-origine ?i sa ma folo
sesc de ?edinte la denivelul familie-de-origine cu cupluri, cnd mi-a acestea ntmpin
au blocaje relatiei lor. Oricum, n ahjmci sdlrt timp, devenit clar ca nu toate fa
miliile reactioneaza a?a cum s a ntmplat cu familia mea. Povestea mea ilustreaza r
ealizarilejamiliei-de-I rigine, n care parintii ?i copiii raspund constructiv. Mo
delele noastre de omportament s-au schimbat, iar relatiile dintre mine ?i parint
ii mei s- u mbunatatit. Raspunsurile parentale ilustreaza nsa, n mod frecvent, ?i u
n alt gen de scenariu de iar ?edintele zidul de jamiliei-de-origine. familie-deoriginen consistaI acest sc~nariu, din adultul-copillovindu-se parintii nu se sch
imba rezultate, e?uata i u?ureaza adultului copil debarasar a de dorinta de trans
formare cu capul deparinte-copil, zidul parental ofara nici un folos.~ina1mente,
aceasta experienta a legaturii experienta dure oasa, dar care l maturizeaza.
Confruntarea cu terapeutul adolesceri-tei mele: anexa la familia-de-origine .
O poveste secundara legata de experie1ta mea din terapia cu parintii mei prive?t
e "rentlnirea" cu terapeutul cu care lucrapem ca adolescent, n Chicago. Pe cnd ma nto
rceam la Chica~o, n 1975, obtinnd o pozitie n cadrul Family Institute, am primit un
post ca profesor asistent n cadrul Departamentului de Psihiatrie?i Stiinte B hav
ioriste din Northwestern University. La prima ntlnire a facuW tii, a Departamentul
ui de Psihiatrie, am fost surprins sa vad un psih'atru, pe care l voi numiJohn Lo
gan, mpreuna cu care lucra sem n adol escenta. Si el era membru al facultatii. Neam salutat reciproc, iar el m a felicitat pentru numirea n acel post.
200
J.D. Geller,
ff.C.
Norcross, D.E. Orlinsky
de Un cuplu, an mai am nceput trziu, dupa sa fiu etperienta ftarte furios mea pe c
u JoOO.De familiace din a trebuit cadrul sa terapiei astept 15 ani pentru a avea
sfrs1t o ajute relatie cu tata,sa nltimp ce JoOOar fiatunci putut sa-I confrunte p
e tata n sau sa ma pe mine confrunt pe tata cnd eram de adolescent? n mbd care surp
inzator, pe vremea aceea, am primit un telefon la sotia lui Johh, era doctoranda
la Northwestern. Eu predam un seminar pOStunit.ersitar foarte popular de evalua
re si tratare familiala, n Programul de P~ihologie Clinica de la Medicina, pentru
care de-abia ncheiasem nscrierile. Sotia lui J000 m-a ntrebat daca era posibil sa
o primesc la seminar. Far~ a ezita, i-am spus "da". n noaptea aceea, i-am spus po
vestea lu,iSuz~~, care m-a ntrebat: "De ce ai"Pentru primit-o adupa ce perioada d
e nscrieri se terminase?". Eu i-am raspuns: avea ocazia sa i predau cum m-~ nselat
sotul ei n relatia cu tatal meu". Ea mi-a raspuns sarcastic: "A, sta chiar e o id
ee stralucita". Am realizat ca aveam ne oie sa vorbesc cu J000 si nu sa ma folos
esc de sotia lui pentru a-mi co unica gndurile si sentimentele legate de terapia
noastra. L-am sunat si el mi-a sugerat sa ne ntlnim la o cafea n cabinetul lui. I-a
m spus a i-am resimtit foarte profund pasivitatea n fata neglijentei tatalui me s
i l-am ntrebat de ce nu intervenise pentru a ncerca si a opri durerea le care a va
zut ca tatal meu mi-o provoca.
I
unui ~f. a recomanda (1960-1965)schimbari faptul dede a comportament cere parint
ilor Mi-a adolescent spus ca n pacient perioadasi a~eea obstetrician care recoman
da vortul. Era ilegal. Apoi a cerut scuze. M-am simtit profundpentru marcat s ns
ibilitatea sinceritate a lui n fata unui conar fi nsemnat un de ps~' atru orientat
si psihanalitic echivalentul fruntarii a scutit-omele. pe sotia Ne-am lui despa
nit JoOOFe experienta prieteneste. de Din a fericire, fi obiectul aceasta mniei ntl
nire mele pasivitatea tatalui meu n 1 gatura cu diferitele amenintari la fericirea
fata de pasivitatea pozitiei R~sihanalitice,si n final, banuiesc eu, fata de si
bunastarea mea si a famil' ei mele.
spre relatiile cu obiect Atunci cnd lucrul cu far' ilia-de-origine da gres:
La nceputul anilor 1980, frank Harper, n vrsta de 45 de ani, chirurg cardiolog, a v
enit la mine st scape de "nenorocitul din el". De-abia se n cadrul unui spital im
port. t, si era pe cale sa se recasatoreasca. Frank si logodnica sa, Helen, care
avea sa l urmeze la Chicago n sase luni, mutase de la New York la cf,'cago, pentr
u a da curs unei pozitii marcante

201
fusesera n terapie la New York la un terapeut care se concentrase pe larg pe fami
liile lor de origine. Acel terapeut i ajutase pe fiecare dintre ei sa si vada most
enirea de la familia-de-origine, fapt care-i tulbura profund, iar Frank mi fusese
trimis n Chicago cu instructiuni de la terapeutullui si de la Helen de a lucra c
u el ca pregatire pentru iminenta casatorie. Munca noastra de nceput s-a adresat n
trebarii a cui terapie era aceasta, a logodnicei lui sau a lui. Voia el sa i se
adreseze "nenorocitului dinauntrul sau", sau aceasta constituia programullogonic
ei sale/terapeutului sau din New York? Cine ne conducea munca noua? El a spus ca
nu stia pe ce anume dorea sa lucreze, dar stia ca ceva era n neregula cu el. Dus
ese de rpa prima sa casatorie si voia sa se asigure ca nu o va face din nou. Ne-a
m concentrat pe experientele sale timpurii din familia sa de origine. Tatal lui
Frank pierise ntr-un accident de avion pe cnd el avea sapte ani. Mama sa l trimises
e la o scoala n regim de internat cnd avea noua ani. De atunci nu au mai locuit ni
ciodata mpreuna n mod constant. Frank a devenit un student furios tacut, cu un suc
ces extraordinar, un atlet si acum doctor. Terapia anterioara i facuse clara iron
ia muncii sale - faptul de a fi reparat n mod agresiv inimi ranite. Simtea ca ini
ma ranita n copilarie avusese ca rezultat modul lui artagos de a fi, ceea ce i-a n
departat pe sotia lui si pe copii de el, abandonndu-l din nou. Era nspaimntat ca ar
fi putut sa o ndeparteze si pe Helen si sa ramna singur toata viata. Atunci cnd He
len vizita Chicago, participa si ea la sedinte, dar mare parte a muncii noastre
era individuala. Dupa patru luni, a devenit evident ca, desi lucrase mult orient
at pe insight pe familia-de-origine, nu si exprimase niciodata sentimentele despr
e ceea ce s~ ntmplase direct cu mama sa. Am decis sa o aducem pe mama lui Frank n t
erapie. Locuia n Florida, dar a fost de acord sa zboare pna la Chicago pentru trei
sedinte desfasurate n decursul a patru zile. Sedintele au fost productive: Frank
si-a exprimat mnia si supararea cu privire la cee~ ce se ntmplase. Ea l-a ascultat
si a fost cuprinsa de remuscari. Stia ca si sacrificase fiul pentru scopuri pers
onale, dar chiar si n retrospectiva simtea ca putea sa i fi fost mai bine lui n fel
ul acesta dect sa fi trait alaturi de ea si de depresia ei. si dorea sa fi fost o
persoana mai puternica si mai optimista. Aceste sedinte au fost purificatoare pe
ntru Frank. Simtea ca si cum o povara i s-ar fi luat de pe suflet, iar relatia l
ui cu mama sa s-a mbunatatit. Erau mai sinceri si mai deschisi unul fata de celal
alt si se simteau mai aproape. Oricum, modul de a fi artagos al lui Frank tot ma
i era
202
J.D.
prezent. Le mu~truluia pe asistentele care nu i executau ordinele cu promptitudin
e, simtea puseuri de furie fata de Helen ~i se simtea tensionat n sine nsu~i - "ca
pe ace". De vreme ce nu puteam sa l aducem pe tatal sau n discutie, am nceput sa l
ucram pe relatia cu tatal sau n imaginatia sa. Terminasem programul de formare de
trei ani la Gestalt Institute din Toronto, n timp ce ma aflam la studii postuniv
ersitare, ~ima simteam confortabillucrnd pe scaunul gol. Am lucrat pe relatia lui
cu tatal sau ntr-o serie de dialog de doua scaune. Barbatul care s-a ivit ca fii
nd tatal sau era critic, respingator, un om pe care nu te puteai bizui ~ineglije
nt. Am fost ~ocat de calitatea demodata ~ipartinitoare a reprezentarilor lui Fra
nk despre tatal sau. A fost inclusa ~imama sa n dialoguri. Uneori, aparea ca egoi
sta, lipsita de grija fata de copil ~i o figura dedata furiei la ideea de a fi a
bandonata pe unul dintre scaune. Diferenta dintre mama interioara din psihicul l
ui Frank ~i mama care venise n terapie era izbitoare. Pe cnd lucram la toate acest
ea, am nceput sa experimentez furia lui Frank n mod indirect. mi spunea lucrurile nt
r-un mod care parea mnios, fara nsa sa le faca sa sune a~a. Nu eram sigur ca perce
ptia mea era corecta, dar m-am simtit din ce n ce mai tulburat. Daca ntrziam la o ~
edinta, ma acuza ca eram nervos pe el ~ica manifestam acest lucru. Ma simteam ca
~i cum ntorcea lucrurile pe dos - el era psihologul ~i eu pacientul. Cnd m-am dus
la un seminar n Seattle, m-a acuzat n gluma ca zburam ct de departe puteam pe cont
inentul Statelor Unite pentru a scapa de el- pentru ca era prea mult pentru mine
. Toate aceastea au venit laolalta n mod surprinzator. Pe 25 martie, de ziua mea,
eram ntr-un magazin de ncaltaminte n Chicago cumparndu-mi o pereche noua de pantofi
, de departe mult prea scumpi, drept cadou de ziua mea. Pe cnd probam pantofii, F
rank a intrat n magazin. n timpul discutiei, am comentat ca mi cumparam un cadou de
ziua mea. Parea ametit. L-am ntrebat ce era n neregula, iar el mi-a raspuns: "Ast
azi este ~i ziua de na~tere a tatalui meu". n acel moment am realizat ca, n ciuda
diferentei de aproape 15 ani dintre noi, n ciuda faptului ca ma simteam ca un cop
il n relatia cu acest barbat, reprezentam o figura paterna pentru el. Transferul
se produsese, iar el lucra la conturile nerezolvate dintre el ~i tatal sau prin
mine. n ~edintele umatoare, am nceput sa exploram ce nsemnam eu pentru el, modul n c
are aceasta semnificatie se schimbase n timp, fricile ~i anxietatile ~idorintele
care erau jucate cu mine. Prin identificare proiectiva cu Frank, ca obiect al ne
sigurantei mele, ,,i"-am simtit tulburarea. ,,I"-am simtit furia atunci cnd eram
acuzat ~i judecat de el. Era cu

203
siguranta ngrozit ca l-as abandona - ca era mult prea mult pentru mine, dupa cum
trebuie sa fi simtit ca era mult prea mult pentru tatal si mama sa. Pe cnd am exp
lorat relatia noastra, lucrul cu cele doua scaune a iesit din joc. Energia era a
cum n relatia noastra si acolo s-a concentrat terapia. Frank a nceput sa nu se mai
agite att. Dupa ce a realizat ca nu era prea mult pentru mine si ca nu aveam saI abandonez, s-a relaxat. A nceput de asemenea sa si nteleaga relatia cu Helen si, n
tr-o oarecare masura, pe cea cu fosta sotie, nu doar n termeni simplisti de trans
fer de genul "ea e mama mea", ci n termeni de cum fiecare dintre ei a luat diferi
te aspecte ale reprezentarilor internalizate si transformate ale parintilor si a
le lor nsile. Dat fiind ca a nceput sa observe si sa gestioneze acest proces din s
ine nsusi, relatia lui cu Helen s-a mbunatatit. Comentariul ei a fost ca el parea
mult mai matur si mai echilibrat. Terapia lui Frank m-a ajutat sa trec dincolo d
e poverile transgenerationale si sa directionez lucrul cu familia-de-origine n do
ua moduri. Mi-am dat seama ca uneori transformarile aici si acum ale familiei-de
-origine nu afecteaza n mod substantial reprezentarile internalizate si transform
ate ale familiei si ale sinelui - relatiile cu obiect. Daca relatiile cu obiect
ar fi constrngeri primare pentru schimbare, ar trebui sa fie adresate n mod potriv
it. n al doilea rnd, am nvatat sa apreciez cum relatiile cu obiect puteau sa fie ju
cate si cum puteau sa dispara n transferul cu mine. Relatia noastra a devenit veh
iculul ntelegerii si transformarii. Odata ivite aceste realizari, ceea ce m-a soc
at a fost faptul ca reveneam de unde ncepusem - psihanaliza. Nu psihanaliza clasi
ca, pe care familia mea o experimentase, ci una nnoita, o metoda psihanalitica ma
i relationala si mai activa.
Atunci cnd terapia psihodinamica da gres: vindecarea sinelui
Dupa ctiva ani de terapie maritala, Suzan si cu mine am realizat ca terapia noast
ra nu mai dadea rezultate. nvatasem lu_cruri substantiale, ne diminuaseram confli
ctele, ne echilibraseram si egalizaseram relatia si ne concentraseram mai mult u
nul pe celalalt. Mai experimentam totusi conflicte si ne petreceam mult timp dis
tanti unul fata de celalalt, dar relatia noastra era mai buna. Am decis sa punem
capat terapiei maritale. Oricum, eu tot ma simteam nemplinit din punct de vedere
personal si am nceput sa l vad pe terapeutul nostru pentru terapie individuala. L
ucrul meu individual s-a concentrat, n primul rnd, pe folosirea n mod constructiva
agresivitatii mele la lucru si pe proiectiile si transfe-
204
rurile asupra lui Suzan. Te1apeutul meu ma sustine a foarte mult si ma ncuraja sa
urmez aceasta dIrectie, orice ar fi nsemnat aceasta. Nu eram obisnuit sa am un b
arbat dr. partea mea care sa ma ncurajeze si sa ma eficient si mai de succes. O i
cum, o data ce am mpins lucrurile spre a sustina. fapt m-a enorm nlovit munca unde
deveneam meu. mai lucra pe Acest relatia mea cuajutr Suzan, m-am de mea, un zid
n interiorul Puteam sa mi nteleg tranrferurile si cum se manifestau cu Suzan, si p
uteam ct ne apropiam sa abordez mai transferllYile mult <tesursa mele anxietatilo
r cu terapeuruI, mele, dar cueram att deveneam blocat. Cu mai anxios. mi-a Dupare
comanddt aproape cj.oiani de terapie, de doua ori pe economic saptamna,si terapeu
tul analiza. Din punct de vedere a parasi acea terapie mi se parea foarte trist.
M-am simtit ca un copil nedreptatit. Sedintele final au fost umplute lacrimile
mele. emotional nu eram pregati~si nici decis sa puncu capat terapiei. Faptul de
Trei ani mai trziu, cercul s-a nchis si m-am ntors la terapia pe care nefericita m
ea familie o mbtatisase cu peste 40 de ani n urma. Am decis, spre 40 de meu ani, s
a ma voiam arun;c, sa n sfrsit, n analiza. Ma simteam nauntrul si nu mi petrec restul
vietii n felul blocat acela. care mi ramasese. Atinsese culmi considerabile, dar n
ca ma simteam unca mea. Casatoria mergea mai bine, dar nspaimntat tulburat de ~ric
e ncercasem nsi mod virtual altceva, iar analiza era singurul lucru intimitate a nc
a ma nspaimnta. Dupa intervievarea mai multor analisti, am gasit "o bufnita nteleap
tafI mai batrna pe care o simteam ca putea vedea prin mine. Ori lntarea lui era n
primul rnd, dar nu n mod exclusiv, psihologia sinelui (Kohut, 1971, 1984). Am ncepu
t. Una dintre cele mai im ortante experiente ale analizei era complet nonverbala
. n mod obisnuit, zburam la sedinta analitica n mijlocul dupa-amiezei, di tumultul
crizelor diferite de lucru. Preluasem friele Family Inst'tute si ncercam sa condu
c ntr-o perioada de tranzitii organizatorice oarte mari. ncercam n acelasi timp sa m
i continui si practica, sa scriu o carte, sa fac munca de cercetare, sa predau s
i sa am o familie. rpormeam foarte putin. Loveam canapeaua si mi descarcam toate
frustrarile si tensiunile. Dupa care ramneam
I
,,
Atunci cnd pleoapele i deveneau grele, ma luptam cu ele. Inn tacere. sa nca din tim
pul pilariei nu reuseam cuminti sa dorm nu dupa-amia::a. IIlucrezfl. Pacientii a
dormeau, cepeam vorbesc si sa ~' irosindu-si astfel timpul s~ banii. Analistul m
eu nu a intervenit. El doar m-a privit. Dupa multe luni de astfellde lupta, am nc
eput sa mi permit sa adorm usor. Treceam ntr-o stare d~ vis profunda, dupa care ma
trageam napoi
n realitate. Povesteam visele. Cel putin ma foloseam de faptul ca adormeam ntr-un

mod productiv, nu nUf-ai n sensul de "somn de dupa-amiaza". Oricnd maprivea trezea
m, ma uitam la terapeut vad daca ~i el adormise. El nsa ma si a~teptd rabdator, d
acasa nu iubitor. n sfr~it,m-am lasat n voia adormirii ~irr-am permis sa trag cte un
pui de somn. Adormeam timp de cinci-zece minute, dupa care ma trezeam nviorat si
activ. El tot acolo era. ~u m-a parasit atunci cnd cunoscusem stnd n ma~ina Era cu
tatal meu. nceput ma m-am oprit din reprezentare. o altfel dr Am liniste dect sa c
ea pesimt caren o siguranta - ca puteam sa ma relaxez proiUfd n timpul ~edintelor,
fara reprezenta tii sau pur si simplu eram acolo Pe parcurs ce se desfa~ura aces
t proces n viata mea au intervenit sa fiu abandonat. El mi era ca sa o mama bun~~
- puternic indiferent doua schimbari. Am nceput ma simt ai n daca minedadeam nsumi
- mai putin vulnerabil din punct de ve1ere narcisic. Nu trebuia sa fiu pe poziti
e ~i vigilent tot timpul. Nu eram la fel de u~or de ranit sau de nspaimntat. Putea
m sa mi vad d1lucrurile pe care le aveam de facut, fiind mai putin preocupat de c
efa ce credeau sau spuneau altii despre mine. A doua schimbare era c~ puteam sa
trag un pui de somn atunci cnd ma simteam obosit. Dezvoltasem capacitatea de a re
vigorat si activ. Acesta noua capacitate era un dar pe care l desadormi coperisem
scurt n mine. (pret Era de un cinci darsau cu care zece pu mtute), eam sa dupa m
a alin care si sa sama revin remprospatez. Analiza a continuat sa ma faca mai put
ernic ~isa ma relaxeze. Acest proces face nsa are cu de-a relatia face dintre foa
rte analist putin, si daca mine. nu~tensitatea 4eloc, cu cuvintele. si durata Ar
e analizei de-a - ntlniri de trei sau patru ori pe saptamna, ttmp de ani ntregi i-au
permis analistului meu sa ma patrun~a la un nivel mai profund putere dect orice
pentru alt aanalist tolera ~i deapna creste atunci. din schirrbarile A1aliza mi-a
necesare conferit care destula aveau sa survina n casatoria mea, facnd din mine, n
fipat un sot si un partener mai bun. Cred, de asemenea, ca ~na1izam-a facut si
un mai bun terapeut, psiholog si sef la Family Institute. Am devenit mai putin v
ulnerabil a partii dela conducere injuriile narcisice a unei inevitabile, carier
e rela~iv [arenalte sunt parte ca rang componenta ~i a unei institutii de sanatat
e mintala importante, legata de o importanta universitate de cercetare. Optimism
ul meJ emotional a crescut n mod
Formarea pentm pSihotraPie
205
vietii mele. rasfrngndu-se asupra tutur1r I domeniilor importante ale substantial,
206
Integrarea personalului si profesionalului - tapiseria
Multiplele mele terapii personale - incluznd formatele individuat marital si de f
amilie -, timp de mai bine de 40 de ani, au avut un impact profund asupra mea, p
rofesional si personal. Experienta mea ca psiholog clinic, cercetator n psihotera
pie si terapeut de familie, din, ultimii 28 de ani, m-a afectat profund, profesi
onal si personal. Ca persoana stapnita de integrationism, am ncercat sa mpletesc ac
este experiente personale si profesionale ntr-un cadru coerent si care sa poata f
i predat mai departe n vederea ntelegerii si practicarii psihoterapiei. Asa cum am
mentionat la nceputul acestui capitot fiecare dintre aceste experiente a contrib
uit n mod semnificativ la crearea terapiei integrative centrate pe problema, mode
lul meu asupra modului n care pot fi folosite terapiile de familie, individuale,
biologice, cu maxima eficacitate si eficienta. La nceput la McMaster, mi se parea
evident ca una dintre cheile succesului lor era orientarea pe rezolvarea de pro
bleme si accentul pe prezentarea problemelor. Nu ncercau sa schimbe fiecare aspec
t al familiei fiecarui pacient ci mai degraba sa i ajute sa si rezolve problemele
pentru care cautau ajutor. Mergeau direct la tinta si erau pragmatice, ncercnd int
erventiile cele mai simple si cele mai directe nainte de a recurge la unele mai c
omplexe si mai indirecte. Dupa ncurcatura psihanalitica a familiei mele de origin
e, aceasta orientare simpla, directa si concentrata mi s-a parut extraordinara s
i' foarte interesanta. A devenit temelia modelului centrat pe problema. Modelul
este concentrat asupra prezentarii de probleme - problemele pentru care pacienti
i cauta ajutor la un moment anume. Acesta este locul de unde ncepe, n mod obisnuit
, terapia. , sunt cel mai interesat n contextele secventiale , n care apar n sfrsit,
problemele - ceea ce numesc secventa problemei. Transformarea secventei problem
ei ntr-o secventa adaptativa alternativa este primul scop al procesului terapiei
centrate pe problema. Mai mult, analiza contextului secvential- ceea ce precede
si succede aparitia sau intensificarea prezentarii problemei -, n generat ofera c
ele mai bune indicii ale naturii structurii de mentinere a problemei fundamental
e. Un concept-cheie, care a aparut dupa ce ma mutasem la Chicago, a fost ideea s
tructurii de mentinere a problemei. Ceea ce mi-a atras atentia n mod repetat n tim
pul primilor 10 ani de practica a fost imposibilitatea prezicerii raspunsului pa
cientilor la interventiile mele. Am vazut pacienti etichetati "borderline" care
au raspuns rapid si surpinzator la interventii directe behavioriste. Am vazut de
asemenea, cupluri tinere, la un nalt
Formarea pentru psihoterapie'

207
grad de functionare, care cautau consiliere premaritala si care erau blocati ntro lupta chinuitoare unul cu celalalt, neraspunznd la altceva dect la psihoterapie
profunda, de lunga durata. ncetul cu ncetul, am ajuns sa cred ca trasaturile de su
prafata ale prezentarii problemei sau tulburarii, la fel ca si trasaturile de su
prafata ale unei familii aveau o legatura prea mica cu lucrul de care urmau sa a
iba nevoie n terapie. De fapt, n doua cazuri care pareau destul de similare, putea
sa se ajunga la interventii foarte diferite. Plecnd de la o astfel de gndire, a nc
eput sa se ntrevada un set de principii. De vreme ce nu pot cunoaste structura de
mentinere a problemei dinainte, locul cel mai bun de unde se poate ncepe este in
terventia cea mai simpla, cea mai directa si cea mai putin costisitoare. Daca ac
easta nu dadea rezultate, atunci puteam sa devin mai fantezist (mai complex, si,
indirect, mai scump). Cu alte cuvinte, presupuneam ca sistemul pacientului era
sanatos pna la proba contrarie. Prin "sanatos" nteleg capabil sa raspunda la inter
ventii directe, simple si deschise ntr-un timp relativ scurt. Povara marturiei er
a ca sistemul pacientului sa-mi demonstreze ca pacientul avea nevoie de o interv
entie mai complexa si mai indirecta. Daca ma nselam, contrar experientelor mele a
nterioare timpurii cu modelul psihanalitic, ma nselam n favoarea sanatatii, nu a p
atologiei. Trebuia ca pacientii sa ma convinga ca nu puteau sa se schimbe. Dat f
iind ca gndire a mea a evoluat, a nceput sa ia forma o matrice conceptuala (vezi f
ig. 12.1)cu trei dimensiuni verticale si sase orizontale. Cele trei dimensiuni v
erticale sunt: (a) familie / comunitate; (b) cuplu si (c) individual. Acestea re
prezinta cele trei contexte primare n care tratamentul se desfasoara. Cele sase d
imensiuni orizontale sunt: (1) behaviorist; (2) biobehaviorist; (3) experiential
; (4) familia-de-origine; (5) psihodinamic; (6) psihologia sinelui. Aceste dimen
siuni sau niveluri ale matricei contin fiecare teorii diferite despre modul n car
e problemele se dezvolta, sunt mentinute si se rezolva. Mai semnificativ dect att,
nivelurile si contextele de interventie sunt succedate coryorm principiilor de
cost-eficienta, simplicitate si directivitate. Sageata care merge din partea din
stnga sus a matricei catre cea mai de jos din dreapta reprezinta marimea progres
iei sau macroprogresia interventiilor n terapia centrata pe problema. Progresia s
ecventiala prin niveluri si n josul matricei se ntmpla n fata esecurilor interventie
i nivelului curent n a rezolva problema prezentata. Matricea este denumita matric
e de evaluare/interventie, pentru ca evaluarea si interventia n cadrul acestuI mo
del sunt activitati
208
J.D. Gellet, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Orientari Conte.xte
Familie/ Comunitate Behaviorista
Cuplu
Individual
. B'Ob'h"I""1
E'P",I'~I"1 "mm,.".",g,,!
Psihodinamica
P,'holog"
"J,
Figura ~2.1 Matrice de evaluare/interventie
inseparabile ~i se desfa~1ara concomitent, cuprinznd terapia de la primul telefon
pna la ul~ulla revedere. Terapia este, n mod simultan, (1) o initiativa intensiva
dr a explora ~i transforma secventa problemei ~i despre a structurii structura
mentinerii mentinerf Pfoblemei problemei, subsidiare setul de ~i constrngeri (2)
un mod care de a previn nvata schimbarea, pe cnd ncencam sa o transformam. De fapt,
eforturile spre transformare releva natura constrngerilor. Terapia, pentru toti
pacientii, este att educationala, ct ~i un efort de transformare. Provocarea de a
face ceva, atunci cnd ceea ce faci nu mai merge, a constituit forta transformalri
i n viata mea personala ~iprofesionala. Din nefericire, n societatea njastra ~i n s
istemele noastre educationale nu suntem ncurajati sa ncerfam ceva ~i sa riscam sa
e~uam. Capacitatea din ~coala primara. Ave nevoie sa nvatam sa ne acceptam gre~el
ile ca oportunitati de nvata e ~i cre~tere. Nu exista nvatare fara gre~eli. noastr
a naturala de a gre~' ~i de a nvata din gre~eli este falsificata nca Acest mesaj f
ost forta clentrala n mea dezvoltarea modeluluicentrat pe problema ~ia a fost ese
ntial p cre~terea ca persoana, sot ~itata. Trebuie
Formarea pentru PSihotrraPie.

209
sa ne nvatam pe noi nsine, pe colegii no~tri, pe studentii nostri, pe pacientii no
stri sa accepte greselile si sa {lvete din ele. Aceasta este adevarata educatie s
i terapie.
Terapia terapeutului: procese distincte?
Reflectnd la experlentele mele ca pacie~t n psihoterapie peste ani si reflectnd si
la experienta mea n tratarea multor profesionisti n sanatatea mintala, mi pun o ntre
bare: exista vred distinctie n ceea ce priveste tratamentul psihoterapeutic al ps
ihoterapeutilor? Raspunsul meu cansanatatea mintala nu sunt cu nimic diferiti n p
sihologia lor si nevoile didsisi oarecum surprinzator mine~este Profesionistii n n
de terapie fata de ceilalti(pentru pacienti. Gr jsealaca penu. care unii terape
uti o fac este sa creada ca terapeutii ca pacien~ sunt diferiti - ca vor avea ca
vor fi mai cooperanti ori ca vor fi "mai b ni" sau "mai rai" dect alte persoane.
mai multa patrundere psihologica sau ca vo11r avea mai multe rezistente, Actul
de echilibru critic n tratarea psihoterapeutilor este de a nu fi sedusi de a cred
e ca sunt mai buni sau m~i rai dect oricine altcineva si, n acelasi timp, de a li
se acorda respectJI cuvenit pentru dorinta lor psihanalistul, l-am selectat pent
ru ca eu c edeam ca nu exista nici un mod n ajuta care sa ncerc sa lsi seduc psihol
ogic. Am simtit cami-am putea sa vada de a se pe ei nsisi pe altii. Stiu cajatunc
i cnd selectat dincolo de tot "rahatul" meu, iar n acelasi timp putea sa ma respec
te si sa ma valorizeze. Nu era impresionat pes~e masura de recomandarile mele ~r
ofesionale, dar cr~dinta lui n capaci~atea ~ea ~e a ~im: om bun, un psiholog bun,
un psihoterapeut bun S1 un h?er mstItutlOnal m-a sustinut. I n mod similar, atun
ci cnd eram n terrpie de cuplu, dorinta terapeutului meu de cuplu de a ma lua n seaa
lui si de a ma face sau de a ma ajuta sa mi aduc contributia la pro~lemele no~st
re maritale era esentiala pentru succesul acelui tratament. If cele din urma, nu
era sedus de reputatia mea n ascensiune ca terapeut marital si nu a lucrat nicio
data la acea vreme a elabora un astfel de aranjfment conspirativ). acelasi consp
irativ n de deficitul sotiei mele (n ciud4 eforturilor depuse n de mine timp, am si
mtit ca ma aprecia din punct de vedere profesionaL n ambele din cele doua importa
nte tera~ii din viata adulta (de cuplu si analiza), m-am simtit provocat n mod. c
onstructiv si acceptat si, deopotriva, respectat personal si profesi1naL Acest a
ct echilibrat de
210
J.D. Gelle~, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
n terapiile mele personal . Analistul meu putea sa ma confrunte cu suport/valoriza
re ~icOnfrE' tare a fost un ingredient esential naivitatea mea ~ocant de mare ntr
-una dintre ~edinte,terapeutic iar n urmatoarea meu de cuplu ma suna n impul sapta
mnii cu o recomandare, dupa o ~edinta n care plnsese necontrolat cu gndulla perspect
iva de a sa mi recomande un CUPltpentru terapie. n mod similar, terapeutul termina
terapia de cuplu ~Ide a-mi pierde relatia cu el. a fost aceea de a asuma ca sun
t altfel dect celelalte persoane. Am fost auto sedus de terapeuti pa ienti n nenum
arate moduri - flatat ca un astfel de coleg stimat m-ar alege pe mine terapie; b
inenteles ca n munca mea cu terapef' ti pacienti, ceapentru mai mare eroare de pes
te ani ea sau el va fi integr"at n vtata ei sau a lui patrunderile psihologice di
n capabil sa actioneze distru' tiv ~ipericulos fata de sine nsa~i!nsusi, cu sotul!
sotia sau ~inVataturI; cu mine. propriile scrieri cu siguranta ca un terapeut nu
ar fi niciodata pseudoterapeuti~e O capcana deosebit cu ~~~~terapeutul de ~eric
uloasa de pacient evitatc~re estees~en:embru crearea unei al aliante ~u! tratezi
acel membru al fa "liei ca pe un coterapeut sau ca pe un aliat cuplu famIln est
e .Recare o tratez. Este mvanabil o greseala sau sa special.sau Pe al deuneI alta
parte, extrem de important sa nu depreciezi a terapeutului trebuie prot jata, f
ara a crea nsa o taxa de protectie care njosestipersoana terapeutulsapfcient n nici
un fel. Stima de sine sa nu mpiedice i aduca contributia la lucrul cu profesiona
la problemele. familiei lor pentru faptul d a nu practica n familie ceea ce preda
u studentilor sau ceea ce practica amiliei mpreuna cu pacientii lor. O astfeltera
peuti de blamare i vor blama pe membrii ai n mod frecvent, membrii
f,'
ar trebui evitata sotia/sotul sau copiii cu orice ceealce p~et, ncerci iar dificu
ltate sa obtii a de mpreuna a practica cu mpreuna pacientul cu ar trebui recunoscu
ta.
Reflectii samanice
Reflectnd la ntrebare1 daca este cevasocat unic de si!osau special n tratamentul ps
ihoterapeutilor Pfcienti, am fost relatie zguduitoare. Gndindu-ma la practica nreadin ultimii 28 de ani din Chicago, mi-am cele cu care am lucrat erau cupluri n
care unul sau ambii membri erau terapeuti sau indivizi care erau ei nsisi terapeu
ti. As putea adauga cu dat seama n ceea mJ:.priveste, cele mai satisfacatoare caz
uri din u~urinta ca ca, unele dintrece cel, mai nesatisfacatoare si cele mai dif
icile cazuri
recunoasterea erau tot de psihoterapeuti. faptului ca se ntmplase Oricum, surp~inz

ator ce~a unic sipentru extrem mine de puternic a fost n tratamentul oferit de mi
ne terapeutilor. Care erau calitatile acelor terapii care le-Iau facut att de put
ernice si att Prima de este satisfacatoare? aceea ca n Doua fiecareastfel dintre d
ecazuri calitati ter.apeutul ~eevidentiaza se lupta n mod cu oaparte. istorie per
sonala de neglijenta si! sau abuz substantial! a n copilarie, mostenire care l! o m
piedica n capacitatea de a iubi [sau a lucra eficient. A doua era dorinta intensa
a acestor terapeuti paci~nti de a-si regla conturile si, daca era posibil, de a
-si depasi aceasta mostenire de abuz si! sau neglijenta. Acesti pacienti doreau
sa fie capabili Fa iubeasca si sa munceasca bine si se straduiau din rasputeri s
a le faca P1 amndoua. Cred ca aceasta personale combinatie psihosociale, de moste
nire mi-a a unei oferitdureri, o oportT~itate c~~binata sp~ciala cu nalte si deas
piratii pret de aceste tratamente au cuprins multi ani de terapie si au reprezen
tat o oportunitate pentru pacientii terapeuti sa m~rsoane. foloseasca mine si re
latia a asista la transformarea vietilor acestor In pe mod invariabil, lor cu mi
ne ca baza sau context pentru progria transformare personala. Uneori, n aceste te
rapii, le-am fost mama, f.ata, frate, sora, supervizor, si circumscris de terape
ut. In sfrsit, m-a simtit extrem de marcat si privilegiat sa fiu, n mod confidenti
al si in im, martor al acestei transformari vreodata rolul bine definit mentor,
personale. antrenor sau priete:t;, fara sa fi Para1Sit Atunci cnd scriu acestea,
ma surprind gpdindu-ma la studiul asupra samanismului, parte a specializarii prin
cipale ~ istoria religiei la Wesleyan. naiva, trebuia sa fie ceva n neregula cu t
' e. Erai "alesul" n virtute a faptului ca aveai o problema speciala sau o ulnerq
bilitate - auzeai voci De obicei, pentru a deveni saman ntr-o Cf11ltura asa-zis p
rimitiva sau speciale, vedeai lucruri speciale, simteai o diurere profunda si cu
nosteai suferinta. Dar, pe lnga aceasta calitate a "vtlnerabilitatii speciale", c
andidatii la samanism doreau sa cunoasca si jsanvete cum sa lucreze cu nespuse n m
od normal. Ei aveau aceasta c mbinatie speciala de vulnerabilitate si ambitie ps
ihosociala. Au suferi, dar voiau sa nteleaga si sa ajunga la o concluzie privind
cauzele ace tei suferinte, astfel nct sa aceste lumi ale spiritelor, sublumea fort
elor'tntitatilor ~ia evenimentelor sufere mai putin si sa diminueze suferinta el
orlalti. Educatia candidatului la samanism prev dea ca cel mai batrn dintre saman
i sa l nvete pe samanul n formare espre el nsusi sau ea nsasi ducndu-lj o n incursiuni
acea sublum , pentru a lucra ceea ce era de lucrat asupra sinelui, dupa cum era
nevoi, astfel nct sa nvete despre
212
J.D. Geller, ].e. Norcross, D.E. Orlinsky
natura acestei subl~mi pen~u ca el sau ea sa i poata ajuta pe alti. Poate ca tocma
i combinatia de vuh}erabilitate si ambitie din terapeutii pacienti si oportunita
te a terapeutilo lor de a-i ajuta n ei nsisi! ele nsele si de a-i nvata despre ei nsi
si! ele nsele si despre lumea obscura a structurilor mentinerii problemei sunt ce
e care fac aceste psihoterapii att de speciale si de puternice. Si este ciuda cnd
te gndesti ca, n crearea si angajarea n aceste psihoter~pii, partic'pam la o tradi
tie de transformare personala si profesionala care a caract rizat specia noastra
de la nceputuri.
NOTA
1. Numele ~iunele dintr~ informatiile de identificare ale pacientilor ~iale unor
a dintre terapeutii din acest capi~ol au fost modificate pentru a le proteja con
fidentialitatea tii anonimatul.
Bibliografie:
and practical aspects, Harper and Row, New York, 1969 Eliade, M., Shamanism: Arc
haic techniques of ecstasy, Pantheon, New York, 1964 Kohut, H., The analysis of
Framf' the s lf,J. mternational Universities Press, New York, Boszormenyi-Nagy,
1., tii (editori), Intensive family therapy: Theoretical
1971 Kohut, H., How does analysis culre?, University of Chicago Press, Chicago,
1984 Lommel, A., Shamanism: The b~ginnings of art, Mc Graw-Hill, New York, 1967
Pinsof, W.M., ,,Integrative prolblem-centered therapy: Toward the synthesis of f
amily and individual psy~hotherapies" n Journal of Marital and Family Therapy, 9,
1983, pag. 19-35 Pinsof, W.M., Integrative problem centered therapy: A synthesi
s ofbiological, individual andfamily therapies, Basic B, oks, New York, 1995 Pin
sof, W.M., "Integrative pro ,lem-centered therapy" nJ. Lebow ~iF. Kqslow (editori
), Comprehensive hand ook ofpsychotherapy: Vol. 4. Integrative and eclectic, Wil
ey, New York, 2002, p. 41-366 Watzlawick, P., Weakland, J. ~. Fisch, R, Change:
Principles of problem formation and resolution, Norton, Ne~ York, 1974
Rezultatele
cerctarii:
Beneficierea de terapi~ personala
Capitolul 13
Prevalenta si parametrii terapiei personale n Statele Unite
Vasta majoritate a profesionistilor n s natatea mintala din Statele de John C. No
rcross ~iJaJes D. Guy Unite, independent de disciplina lor profes' onala, au ben
eficiat de tratament personal. Terapeutii femei, maritate, rientate pe insight,
cauta cel mai adesea terapie; terapeutii behavioristi ,i profesorii frecventeaza
cel mai putin, orientndu-se pe terapia de scur a durata. Psihoterapeutii au prim
it, n mod obisnuit, tratament perso al n doua sau trei transe rezerva te, aceasta
tinznd sa fie regula. O lta norma o constituie rentoarcerea la terapia personala,
dupa term' area formarii. Terapia pero practica privata. _ sonala este, aceste v
om cazuri, ca format, injividuala, iar ca pozitionare, n cele ce n urmeaza detalia
toate aces e concluzii, trecnd n revista rezultatele multiplelor studii legate de
expe ientele de terapie personala ale psihologilor, psihiatrilor, lucratorilor
s ciali, consilierilor si ale altor profesionisti n sanatate':l mintala, practici
e . n Statele Unite ale Americii. Capitolul 14 se refera la prevalenta si par met
rii terapiei personale n rndul profesionistilor n sanatatea mintal n lume.
Obiectii metodologice
serie de studii publicate, toate categorisite upa criteriul auto evaluarii. Fiec
are studiu a aplicat un chestionar sau o metodologie de cercetare, fara a fi sup
usa auto evaluarea unei verifica i independente a veridicitatii Datele luate n co
nsiderare n acest scurftapitOI sunt adunate dintr-o sau acuratetii ei. Studiile s
unt ilustrative, fU exhaustive, ca scop. Rata ca, n general, jumatate din numarul
de po entiali profesionisti n sanade raspunsuri a variat considerabil si puteE n
mod sigur tatea mintala nu a participat la studiu. Ast el,concluziona exista-o p
osibilitate clara
216
J.D.
Geller, JI.C. Norcross, D.E. Orlinsky
ca istorie tendinta personala raspunsurilor si orientarel:_eoretica sa rcline n d
irectia i-au condus acelor catre terapeuti beneficierea ale caror de reprezentat
i n numar relativ .c n raport cu marimea esantionului, fapt cauzat att de numarul m
ai .c de studii efectuate n aceasta disciplina, ct si de rata lor de raspuns mai s
cazuta (Sudman si Bradburn, 1984). tratament persoanal mai freFent. Mai mult dect
att, psihiatrii sunt Psihologii, pe de a,ltaparte, sFt reprezentati n numar foart
e mare, atta vreme ct o buna parte din cfrcetareaAdin acest domeniu a fost condusa
de psihologi pe colegii lor psihologi. In sfrsit si n mod evident, rezultatele su
nt n totalitate restr~se la profesionistii n sanatate mintala din Statele Unite.
Prevalenta terapiei persohale
.
Tabelul 13.1 rezuma prev lenta psihbterapiei personale n rndul proEstimari genera
le fesionistilor n sanatatea mintf1a din Statele Unite, bazndu-se pe 14 studii. Re
zultatul universal este ca ~ajoritatea profesionistilor respondenti au beneficia
t de cel putin un epi~od tratament ei nsisi; de fapt, procentele mediei si median
ei se grupea2la nde jurul unui interval de 72-75%. Prevalenta estimata este astfe
l de aproxnpativ trei sferturi, cu minime de 53% (pentru behavioristi) maxime de
9~% (pentru psihanalisti). Prevalenta si terapiei personWe nu s-a schimbat dram
atic n timp. Putem compara, pentru o exempli1icare directa, incidenta estimata ra
portata de Norcross, Strausser-Kirtlfnd si Missar (1988) cu rezultatele obtinute
de Henry, Sims si Spray (19~3), cu aproape 20 de ani mai devreme: 75% si 76% re
prezentate de psihflogi; 67% si 67% de psihiatri, 72% si 65% de lucratori social
i clinicieniJ. Dupa cum se poate spunJ, prevalenta tratamentului personal pentru
profesionistii populatia generala n sanatatea adulta ~in rintala Statele este Un
ite. mult Cele mai mai marebune dectestimari, pentru cuIe se din recensamnturi nr,
tionale si studiile epidemiolgice nationale (cum ar fi: Kessler si altii, 199[;
Swindle, Heller, Pescosolido si Kikuzawa, 2000), releva ca ntre 25 si 2710dintre a
dultii americani au primit ngrijire medicala mintala rata de special~~ate, catego
rie mai inclusiva dect psihoterapia. Aceasta de uti~~zareode viata, asumnd un set
de servicii mult mai inclusive dect psilioterapia, variaza ntre o treime si o juma
tate dintre profesionistii n sana~ate mintala. Desigur, acestea sunt estimari
j

217
generale. Este bine stabilit ca, proportional, mai mult femeile, persoanele tulb
urate acut si categoria de pacienti cu un statut socio-economic mai nalt sunt cel
e care primesc ngrijire din punctul de vedere al sanatatii mintale mai frecvent,
iar aceste caracteristici descriu n mod corespunzator profesionistii n sanatate mi
ntala ca grup.
Prevalenta dupa formare Tacerea colectiva din aceasta profesie, atunci cnd este v
orba despre terapia personala, a creat o iluzie conform careia majoritatea profe
sionistilor din domeniul sanatatii mintale nu experimenteaza nevoia de terapie p
ersonala odata ajunsi n practica (Guy si Liaboe, 1986). Oricum, dovezile acumulat
e resping orice astfel de iluzie: chiar si cei mai experimentati clinicieni se f
olosesc de fapt de serviciile pe care le ofera. Cele cinci studii identifica te,
care mentioneaza n mod specific prevalenta tratamentului dupa terminarea formari
i, indica faptul ca aproape jumatate dintre profesionistii cu experienta din san
atatea mintala s-au ntors n terapie personala. n studiul sau asupra a 141 de psihan
alisti (rata de raspuns de 77%), Goldensohn (1977) a descoperit ca 55% au benefi
ciat de tratament personal postformare, 38% au beneficiat de psihanaliza, iar 43
% de alta forma de terapie (cel mai adesea terapie de grup, terapie de cuplu si
terapie de familie). n studiul lor asupra a 86 de psihiatri (rata de raspuns de 7
7%), Greden si Casariego (1975) au raportat ca 43% au renceput terapia personala.
Grunebaum (1983),din interviurile aplicate psihoterapeutilor cu experienta, a d
escoperit ca 55% s-au ntors n psihoterapie. n studiul lor asupra a 318 psihologi (r
ata de raspuns de 44%), Guy, Stark si Poelstra (1988) au mentio~at ca 62% s-au nt
ors n terapie personala dupa absolvire. n studiul asupra 321 de psihologi clinicie
ni (65% rata de raspuns), Darongkamas, Burton si Cushway (1994) au raportat ca 5
4% au cautat pentru prima data terapie personala dupa terminarea formarii. _ n co
ncluzie, mai multe studii vorbesc despre reinitierea terapiei personale dupa for
mare, n timp ce altele se refera la participarea initiala n psihoterapie dupa term
inarea studiilor. Dincolo de studii nsa si dincolo de discipline, terapeutii prac
ticieni experimentati cauta, n mod obisnuit, psihoterapie pentru ei nsisi. Asa cum
este cazul att de des, Freud a anticipat rezultatele cercetarilor cu multi ani n
urma. El a recomandat ca analistul sa renceapa tratamentul personal, recunoscnd fa
ptul ca practica psihoterapiei expune
I
euti ns
elul 13.1.
218 75% Pre98% 54% 53% Psihiatri 65% 72% 64% 60% 56% = 1.6 = 68% 81% 2.3 n sedint
e 309.8 66% 50% 67% Medie 82% total ore 44% N 50% 46.4% 34% 67% personale n rndul
sanatatea = mintala 130.1 Medie toti) valenta Durata terapiei Psihologi Psihanal
isti = 1.9 = = 1.8 = 49 50 = = 1.8 A 2-a terapie Nespecificat Asistenti sociali
(pentru saptamni Prima terapie Medie m. episoade Nespecificat = Mediana ore pentr
u: 75.1 J.D. Geller, re. Norcross, D.E. profesionistilor Orlinsky 46% Rata de 42
% 85 psiholqgi the Adfancevoltare Numar de ore = 158 = Mediana ore Behavi riste)
Kilkowski (1978) 2-2000+ = 100 pentru Terapi A 3-a terapie Dezi (Asoci tia (198
9) 318 Associ psihollgi prtfesia Deahnert tion for 65% ment 0r Behavier Media ep
isoadelor: Guy, 232 Psihologi PrevalentaLiaboe, psihoterapiei Studiu
314
P'iliOljgi Thc,aI
219 1 = 246 Medie nr. ore 7 luni Necu89% 35% 80% 48% Medie ore familie n Nr. 94%
88% de = 4-6 luni no"scut = n 297 336 0-600 964 = 85 59% Diverse Mediana 12% 30%;
::;1 = 7-12 an nr. luni ore = 28 78% 64% nr. durata ore 88 50% 90% Conducatori d
e 17% 41%:0;3 65% 67% luni 43% 56% 83% 59% au avut> epiDistributie = 410 51 Tera
peuti de 78 toti) Psihologi Medie si Mediana 328 nr. 481 22% terapie curs discip
line Durata terapiei: 288 Asistenti sociali (pentru erapie" Formarea pentru psih
o 175 Numar de ore Mediana ore ore Mediana Media Iluna-5 total nr. ani = ore ore
= 200 150 = = 370 Numar de ore 1.6 0-600 = 4.4 = ani 0+1,200 n = Media Nr. de or
e 314 110 sod de terapie 41% terapie 3 - 2000+
I
Abatere 321 h standard de episoade = 3
=
ul
13.2.
Prevalenta
220 viorista D.E. Orlinsky dinamica Sistemic 58% 47% 82% 69% 62% 83% 84% 85% Psi
ho54% Psihana97% 88% cificat Behacificat 78%* 92% 78%* 66% 63% 78% 88% 97% 89% 9
6% 95% 71% cificat 87% 94% Nespecicificat ficat cificat 94%* 94%/* NespeUmanista
Eclectica Cognitiva NespeJ.D. Geller, J.c. Norcross, Prochaska Faltus (1993) (1
988) Norcross, Orlinsky Pope si si altii * Orientarile erau teoretica combinate
psihoterapiei personaleteoretice dupa orientarea Studiu
continuu clinicianulla psmopatologia pacientilor ~inevoia de a cunoa~te ~i folos
i capacitatea de raspuns a incon~tientului unei persoane n conducerea terapiei. "
Fiecare analist", a scris el (1937/1964, p. 249), "ar trebui n mod periodic -la i
ntervale de aproximativ cinci ani - sa se angajeze n analiza o data n plus, fara s
a se simta ru~inat de a fi luat o astfel de decizie. Aceasta ar nsemna atunci ca
nu numai analiza terapeutica a pacientilor, dar ~ipropria analiza s-ar transform
a dintr-o sarcina terminabila ntr-una interminabila".
Prevalenta ca functie a orientarii teoretice Prevalenta terapiei personale varia
za sistematic n functie de orientarea teoretica, a~a cum a fost aratat n cele cinc
i studii reprezentative prezentate n tabelul 13.2. Examinarea acestor studii rele
va cu consecventa ca profesioni~tii n sanatate mintala orientati pe insight au be
neficiat mai adesea de terapie personala. La extrema superioara, ntre

88 ~i97% de psihanali~ti autoidentificati ~intre 82 ~i97% dintre clinicienii din
orientarea psihodinamica au cautat terapie pentru ei n~i~i. La extrema inferioara
, aproape jumatate dintre terapeutii behaviori~ti recunosc tratamentul personal.
Terapeutii behaviori~ti cauta tratament - undeva ntre 44 ~i 66% -, dar mult mai
putin frecvent si pentru o perioada mai scurta, n medie, dect colegii lor nonbehav
ioristi (Gochman, Allgood ~iGeer, 1982; Lazarus, 1971; Norcross si Prochaska, 19
84;Norcross si Wogan, 1983;Orlinsky ~ialtii, capitolul 14). ntre aceste extreme s
-au aflat respondentii umani~ti, sistemici si eclectici care au raportat cel put
in un episod de terapie personala.
Prevalenta cafunctie a activitatilor profesionale Activitatile clinicienilor sun
t legate, cu siguranta, de prevalenta tratamentului personal. Putinele studii ca
re au examinat empiric problema au gasit modele asemanatoare: profesionisti n san
atatea mintala, care conduc n mod obisnuit o psihoterapie, au o tendinta mai mare
de a fi primit tratament personal. ntr-un studiu clasic, Henry, Sims si Spray (1
971, 1973) au organizat interviuri detaliate cu psihiatri, psihologi, asistenti
sociali si psihanalisti. n toate cele patru grupuri profesionale, cele care pract
icau psihoterapia erau mai predispuse la a fi beneficiat de terapie personala de
ct cele angajate n roluri nontratament. ntr-un alt studiu timpuriu, Garfield si Kur
tz (1976) au descoperit ca psihologii n practica privata si n clinicile ambulatori
i depaseau frecventa generala de terapie personala per ntregul grup de respectiv
63%, nregistrnd valori de 70 si 77%. Binenteles ca aceasta variabila este confundat
a cu orientarile teoretice, n sensul n care clinicienii orientati psihodinamic sun
t mai predispusi sa ocupe pozitii clinice. Disparitatea n incidenta terapiei pers
onale ca functie a situatiei ntrebuintarii - sau, mai specific, a activitatilor p
rofesionale - este si mai bine reflectata n importanta atribuita terapiei persona
le. Exista cteva studii care au demonstrat ca practicienii de terapie privata sus
tin mai puternic importanta terapiei personale dect colegii lor din pozitii acade
mice sau administrative. ntr-un articol intitulat "Practitioners and Academics Di
sagree" ("Practicienii si profesorii nu se pun de acord"), Voigt (1998) explica
grafic divergenta: 69% dintre practicienii de psihoterapie, n timp ce numai 19% d
intre directorii de formare, au subscris la a le cere studentilor sa beneficieze
de terapie personala. 94% dintre practicieni au beneficiat de terapie personala
, cu o medie de 246 de ore.
17\
222
J.D. Geller, J.e. Norcross, D.E. Orlinsky
n schimb, 78% dintre directorii clinici au beneficiat de terapie personala n viata
lor, cu o medie de 85 de ore.
Prevalenta ca functie a sexului terapeutului Cele mai multe studii publicate nu
au examinat n mod sistematic prevalenta ratelor depistate pentru terapeutii femei
si barbati. Cteva studii mai restrnse nu au gasit nici o legatura ntre experienta n
terapia personala si sex (de exemplu: Darongkamas si altii 1994; Prochaska si N
orcro~s, 1983). Oricum, cel putin sapte studii au sugerat ca putin mai multe fem
ei psihologi si asistenti sociali s-au angajat n terapie personala, n comparatie c
u psihologii si asistentii sociali barbati (Deutsch, 1985; Garfiled si Kurtz, 19
76; Norcross, Dryden si DeMichele, 1992; Norman si Rosvall, 1994; Norcross, Stra
usser-Kirtland si altii, 1988; Orlinsky si altii, capitolul 14; Pope si Tachnick
, 1994). Diferenta pare a fi de ordinul a 10%. De exemplu, n studiul lui Norcross
, Strausser-Ki.rtland si altii (1988), 84% dintre femeile psihologi versus 71% d
intre barbatii psihologi si 79% dintre femeile asistenti sociali versus 58% dint
re barbatii asistenti sociali au cautat tratament personal. Oricum, datele nu su
nt clare n ceea ce i priveste pe psihiatri si terapeutii de familie.
Prevalenta cafunctie a starii civile Un alt factor cu impact asupra prevalentei
sunt starea civila si istoria maritala. ncepnd cu studiul clasic al lui Henry si a
ltii (1971), mai multe studii au nregistrat faptul ca un procent mai mare de psih
oterapeuti casatoriti dect necasatoriti au beneficiat de psihoterapie. Diferenta
se poate sa nu fie rezultatul diferentei de vrsta; mai degraba motivul poate fi a
cela ca tratamentul personal a fost menit sa rezolve dificultatile emotionale si
interpersonale care au contribuit poate la disolutia casatoriei. Asa cum Norman
si Rosvall (1994, p. 457) au exprimat-o, "tensiunea maritala si procesul divort
ului pot fi un stimulent pentru unii indivizi sa intre n terapie personala". Or, n
cuvintele lui Henry si ale altora (1971, p. 141), "ambele, ruptura casatoriei s
i recasatoria, apar sa fie puternic legate de psihoterapie - o experienta de soc
ializare care produce n mod clar o legatura mult mai strnsa cu sistemul psihodinam
ic explicativ".

Parametrii terapiei personale Dincolo de ntrebarea daca un clinician a beneficiat
sau nu de terapie personala/ analiza sunt unele ?i mai complexe ?i care strnesc
interesul cu privire la durata acesteia, format, frecventa ?i binenteles rezultat
(ultimul este prezentat ca problematica n sine n capitolul 17). Din nefericire, m
ajoritatea studiilor fie nu nglobeaza aceste date, fie nu le prezinta n detaliu. C
u siguranta, a?a cum a fost redat n tabelul 13.1, durata tratamentului personal n
u este prezentata n nici o maniera standardizata. Cercetatori diferiti aduna ?i r
aporteaza datele n mod diferit - numar de episoade distincte, numar de ore, numar
de ?edinte, numar de terapeuti, perioada de timp ?i a?a mai departe. n ciuda ace
stor limitari ?i inconstante, se remarca totu?i cinci teme consistente. Prima re
zida n aceea ca terapia personala a majoritatii profesioni?ti1or n sanatatea minta
la este n mod frecvent de- lunga durata, de lucru intensiv. Ultima coloana din ta
belul 13.1 prezinta durata terapiei personale pentru multe dintre studii. Numaru
l mediu al orelor de terapie este de sute. Numarul mediu n aceste studii este inv
ariabil mai crescut dect numarul median de ore, reflectnd o distributie nesimetric
a. ntr-unul dintre studiile noastre recente (Norcross, Geller ?i Kurzawa, 2000),
numarul median de ore de terapie personala individuala a fost de 150, n timp ce m
edia era de 370. Abaterile standard att de vaste reflecta larga variabilitate n du
rata, ordonate de la cteva ore la 5.200 de ore. ntr-un alt studiu al nostru (Guy ?
i altii, 1988), terapia personala a fost distribuita ca durata de la 2la 2.000 d
e ore, dar media a fost de 309, iar mediana de 158. Examinnd distributiile numaru
lui total de ore de tratament, descoperim de obicei ca acestea se ntind de la o m
inima de 1-2 ore (2% din e?antion) la mai mult de 1.000 de or~ (3-5% din e?antio
n), ultimele referindu-se n mod obi?nuit la psihanaliza. Durata terapiei personal
e a fost exprimata?i n intervale de timp, desi acest etalon confunda tratamentul
total cu frecventa sa. Cu toate acestea, estimarile de timp tind sa coroboreze n
umarul de ore:~terapie de lunga durata, care se ntinde pe parcursul ctorva ani. Ma
joritatea estimarilor indica un total, o implicare de o viata n terapie cuprinznd
trei sau patru ani (Orlinsky ?i altii, capitolul 14; Pope ?i Tabachnick, 1994).
Exista ?i marturii preliminare ca terapeutii de familie (Norman si Rosvall, 1994
) si terapeutii de familie n formare (Patterson si Utesch, 1991) ar putea n mod ob
isnuit sa beneficieze de terapie de durata mai scurta, cel putin comparativ cu i
ndivizii din alte discipline de sanatate mintala (vezi si capitolul 6)..
';
224
A doua tema este aceea ca durata terapiei personale, ca si prevalenta sa, variaz
a n mod sistematic ca functie a orientarii teoretice - att aceea a terapeutului-pa
cient, ct si aceea a terapeutului care ofera tratament. Diferente semnificative s
unt n mod obisnuit remarcate n durata medie, psihanaliza fiind cea cu durata cea m
ai mare, iar cea behaviorista, cea mai scurta. ntr-un studiu (Guy si altii, 1988)
comparnd contributia relativa a multor variabile asupra duratei terapiei persona
le, alegerea unei orientari psThodinamice s-a dovedit a avea ponderea cea mai ma
re n diferentele de ore de terapie personala primite. n aceasta privinta, cei care
nu se ncadreaza n tiparele statistice sunt terapeutii behavioristi. Examinarea si
stematica a datelor din cadrul acestei orientari reflecta faptul ca, desi cauta
terapie, terapeutii behavioristi beneficiaza de aceasta pentru o durata mai scur
ta, cel putin n medie. n doua seturi de date reprezentative(Norcross si Prochaska,
1984),54 si 59% dintre terapeutii behavioristi au marturisit ca au primit terap
ie personala. Durata medie era de 88 de ore (abaterea standard: 90; mediana: 60)
ntr-unul dintre seturi si 114 ore (abaterea standard: 193; mediana: 30) n celalal
t. n schimb, media si mediana duratei de tratament personal pentru nonbehaviorist
i au fost de la 3 la de 10 ori mai mari. n al treilea rnd, de regula psihoterapeut
ii beneficiaza de tratament personal n mai multe ocazii. De-a lungul studiilor, m
edia numarului de episoade diferite se situeaza ntre 1.8 si 3.0. ntr-un studiu rec
ent, (Norcross si altii, 2000), 32% dintre psihologi au cautat terapie personala
o data, 32% de doua ori si 22% de trei ori, restul de 14% cautnd terapie n patru
sau mai multe ocazii. n mod similar, Orlinsky si altii (capitolul 14) au remarcat
ca mai mult de 59% din esantionullor mare, multidisciplinar, au beneficiat de m
ai mult de o experienta terapeutica. Pope si Tabachnick (1994) au descoperit ca
numarul median de terapeuti de serviciile carora se beneficiase era de trei, cu
un modul de doi. ntr-adevar, durata si transele multiple de tratament personal au
condus la caracterizarea psihoterapeutilor ca fiind "pacienti nesfrsiti" (Felton
, 1986). n al patrulea rnd, preponderenta terapiei personale este terapia individu
ala. n ceea ce priveste unica sau cea mai recenta terapie, 80% dintre profesionis
tii n sanatatea mintala au raportat tratament individual, 6% terapie de cuplu/mar
itala, 4% terapie de familie, 4% terapie de grup si 6% o combinatie a acestor fo
rmate (Norcross, Strausser si altii, 1988; Norcross, Strausser-Kirtland si altii
, 1988). Generaliznd alte doua studii (Guy si altii, 1988; Norcross si altii, 200
0) privind experienta de viata cu terapia personala, ntre 95 si 96% dintre profes
ionistii n sanatate mintala care au beneficiat de terapie personala au primit cev
a terapie individuala;
Formarea pen!m PSihotrap;"

.
2 25
de grup. n al cincilea rnd, cercetarea disponibila emarca, n mod consecvent, faptul
47 casi practica independenta este cea pre e; ominanta ce priveste ntre 50% ceva
terapie de cuplul famiJ' iar ntre n 34ceea si 48% terapie tratamentul personal al
profesionistilor n sanatatea mintala din Statele Unite. Desi locul terapiei perso
nale a terapeutului Jste investigata destul de rar, atunci cnd este, se dovedeste
n mod coplesi~or n practica independenta. De exemplu, Norcross si colegii (Norcro
ss, Str~usser si altii, 1988; Norcross, fost condusa n practica individuala, 1988
) au raportat 6% ntr-yn ct 74% institut din terapia psihanalitic, personala 4% n a
Strausser-Kirtland si altii, centru de psihoterapie si doar superficial n alte l
ocuri (cum ar fi: facultate/ centru de sanatate pentru studentii ~ctiune comunit
ara).
Comentariu de ncheiere
Toate rezultatele legate de prevalenta ate~ta faptul ca, n mod frecvent, o vasta
proportie a profesionistilor n sanata~ea mintala din Statele Unite si, n cazul uno
ra, n mod repetat, cauta t~rapie personala. Suntem n carora, prin aceasta psihoter
apeutii "sunt A mare parte consecventi. Ei practica ceea cu ce propovaduiesc. At
unci cn au probleme n 20) viata, grade (1984, p. conform deplin acord afirmatiile
lui Greenberg si ~aslows semnificative de anxietate si depresie sau al~esimptome
nevrotice, cauta
I
ajutor la respectatii lor colegi", Mai mult 1ect att, faptul de a cauta tratament
personaj implica si faptul ca "ei Fred n ceea ce fac si percep dar care conduce s
i la crestere personala". n bogatia date statistice prezentate ace.st capitol se
remarca terapia ca pe ode masura constructiva, care n~' n numai ca alina simptome
le, viata sa personala sunt ntretesute n mo inexplicabil. Desi nu toate experiente
le psihoterapeutice sunt cu p omptitudinea terapeutului supuse nreimplicatia evid
enta a ideii ca dezvoltarea ~ofesionala si gistrarilor, se pare ca psihoterapeut
ii se lupta cu acelea.si conflicte psihologice, tranzitii n viata si ntrebari exis
tenti~e,la fel ca si clientii pe care i servesc. Poate ca acest lucru nu este att
tie inevitabil pe ct ar trebui sa fie. Vulnerabilitatea, omenescul si prop~iile e
xperiente de tratament le permit crearea unei conexiuni cu clientil Ca un adevar
at tovaras de drum pentru ceilalti, psihoterapeutii cauta: eliberare, mplinire si
crestere, n aproape acelasi fel ca si cei pe care ~ asista. Faptul ca practicien
ii se folosesc ei nsisi de beneficiile psihoterap~ei n cursul anilor ne uimeste att
prin naturalete, ct si prin ncrederea rnferita ..
226
J.D. Geller,lrC
Narcross, D.E. Orlinsky
Bibliografie:
therapy" n Psychotherapy, 8, 1981, p. 299-305 Darongkamas, J., Burton, M .. si Cu
shway, D., "The use of personal therapy Buckely, P., Karasu, T.B. si Cjarles, E.
, "Psychotherapists view their personal by clinical psy~hologists vlarking in 1,
the1994, NHSp.in the United Kingdom" n Clinical Psychology and Psydhotherapy, 16
5-173 Deutsch, CJ., "A survey of tJerapists' personal problems and treatment" n
Felton, J.R, "The psychothera ist as the interminable patient" n Psychotherapy Pa
tient, 3, 1986, p. 101-110 Professional Psychology: Res1arCh and Practice, 16, 1
985, p. 305-315 Freud, S., "Analysis terminal:He and interminable" n J. Strachey
(editata si Press, Londra, 1937/1964 Garfield, S.L. si Kurtz, RM.,,, ersonal the
rapy for the psychotherapist: Some tradusa), Complete PSYChOl1ical works of Sigm
und Freud (Vol. 23), Hogarth findings and issues" n Ps fhotherapy, 13, 1976, p. 1
88-192 n Professional Psychology, 1 , 1982, p. 605-611 Goldensolm, S5., "Graduate
' evaluation of their n Gochman, S.I.,Allgood, B.A sitGeer, CR "A look at psychoa
nalytic today' s behaviar training" therapists"
Journal ofsi the American J.I., Acaqemy of Psychoanalysis, 5, 1977, p. 51-64 A s
urvey Greden, J.F. Casariego, J:=ontroversies in psychiatric education:
Greenberg, S. si Kaslow, F.W. "Psychoanalytic treatment for therapists, resiof P
sychiatry, 132, 1975, p. 270-274 of residents' attitudes" n Ajnerican JOUJ;nal
therapists, Haworth, New ark,1984 dents, and other traineesllf F.W. Kaslow (ed.)
, Psychotherapy with psychoof Psychiatry ,140,1983, p. 1336-1339 Grunebaum, H. ,
"A A, study of t leraPists' choise of therapist" n American Guggenbuhl-Craig, Po
wer 'n the helping relationships, Spring, Dallas, Journal 1971
A discussion of its usefuln ss and utilization" n Clinical Psychologists, 39, 198
6, p. 20-23 Guy, J.D. si Liaboe, G.P., "persoral therapy far the experienced psy
chotherapists: Henry, W.E., Sims, J.H. si Spray, S.L., The fifth profession: Bec
oming a psychotherapist, Jossey-Bass, San rancisco,1971 Jossez-Bass, San Francis
co, 1973 Holzmann, L.A, Searight, H.R si Hughes, H.M., IIClinical psychology gra
duate students and personal psyc otherapy: Results of an explaratory survey" n Pr
ofessional Psychology Rese rch and Practice, 27,1996, p. 98-101

Kelly, E., Goldberg, L., Fiske, D. si Kilkowski, L "Twenty-five years later: A f
ollow-up study of graduate students in clinic al psychology assessed in the V.A
selection research project" n American Psychologist, 33,1978, p. 746-755 Kessler,
R.C, McGonagle, KA, Zhao, S., Nelson, CB., Hughes, M., Eshleman, S., Wittchen,
H. si Kendler, KS., "Lifetime and 12-month prevalence of DSM-III-R psychiatric d
isorers in the United States" n Archives of General Psychiatry, 51; 1994, p. 8-19
Lazarus, AA, "Where do behavior therapists take their troubles?" n Psychological
Reports, 28, 1971; p. 349-350 Liaboe, c.P., Guy, J.D., Wong, T. si Deahnert, J.
R., "The use of personal therapy by psychotherapistsU n Psychotherapy in Private
Practice, 7, 1989, p. 115-134 MacDevitt, J.W., uTherapists' personal therapy and
professional self-awarenessu n Psychotherapy, 24, 1987, p. 693-703 Norcross, J.C
, Dryden, W. si DeMichele, J.T., "Brithish clinical psychologists and personal t
herapy: III.Whafs good for the goose?Un Clinical Psychology Forum, 44,1992, p. 29
-33 Norcross, J.C, Farber, J.A si Prochaska, J.O., uPsychologists conducting psy
chotherapy: New findings and historical comparisons on the Psychotherapy Divisio
n membershipu n Psychotherapy, 30,1993, p. 692-697 Norcross, J.C, Geller, J.D. si
Kurzawa, E.K, "Conducting psychotherapy with sychotherapists: I. Prevalence, pa
tients, and problemsu nPsychotherapy, 37, 2000, p. 199-205 Norcross, J.C si Proch
aska, J.o., "Where do behavior and other therapists take their troubles? II.Un Be
havior Therapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, J.C, Strausser, D.J. si Faltus, EL
,;The therapisfs therapistU n American Journal of Psychotherapy, 42, 1988, p. 53
-66 Norcross, J.C, Strausser-Kirtland, D. si Missar, CD., uThe processes and out
comes of psychotherapists' personal treatment experiencesu n Psychotherapy, 25, 1
988, p. 36-43 Norcross, J.C si Wogan, M., "American psychotheraptists of diverse
persuasions: Characteristics, theories, practices, and clientsU n professjonal P
sychology, 14, 1983, p. 529-539 Norman, J. tii Rosvall; S.B., "Help-seeking beha
vior among mental health practitionersu n Clinical Social Work Journal, 22, 1994,
p. 449-460 Orlinsky, D.E. si Ronnestad, M.H., The psychotherapist's perspective
: Experiences of wor, development and personal life, American Psychological Asso
ciation, Washington, D.C, 2001 Patterson, J.E. si Utesch, W.E., "Personal therap
y for family therapy graduate studentsU n Contemporary Family Therapy, 13, 1991,
p:333-343
228
psychologists' experiences, and as beliefs" n Professional Pope, K.S. si Tabachni
ck, RGj'problems, "Therapists patients: A national Psychology: survey of Researc
h and Practice, 25, 19p4, p. 247-258 Prochaska, J.O..si Norcross, J.CC., "Contem
porary psychotherapists: A national survey of characteristics, ~ractices, and at
titudes" n Psycho20,1983, p. 161-173 therapy: Theory, Research anJi Practice, ori
entations, Sudman, S. si Bradburn, N., "tlnproving mailed questionnaire design" n
D.C. Lockhart (ed.), Making effe~tive use of mailed questionnaires, Jossey-Bass
, San Francisco, 1984
American Psychologist, 55, Swindle, breakdowns R, Reller, n America K., Pescos~li
do, ovrr a 40-year B. si Kikuzawa, period" nS., "Responses to n.ervous 2000, p. 7
40-749
Voigt, H., Practitioners and acadfmics disagree: Personal therapy as a clinical
training
requirement. prezeIltata la sedinta anuala a American Psychological Association,
Lucrare San Francisco) California, 1998, august
Capitolul 14
Prevalenla si parametrii terapiei personale n Europa si n alte parti ale lumii de
David E. Orlinsky, M. Helge Rf6nnesta" Ulrike Willutzki, Hadas Wiseman, Jean-Fra
nc;aisBatermans si SPRCa labarative Research Network (Reteaua de Cercetare Calab
rativa SPR)
n vasta trecere n revista a literaturii ,e cercetare asupra terapiei personale a p
sihoterapeutilor, Norcross ~i uy (capitolul 13) ~iNorcross ~iConnor (capitolul 1
5) demonstreaza amp u doua aspecte: primul este tala din Statele Unite au benefi
ciat de trata. ent personal", iar al doilea, reprezentat de faptul ca "majoritat
ea profe~s oni~tilor din sanatatea minconcentrat pe toate terapeutii americani. c
a realmente studiile facute pe aceas 'Iat~ma pna n prezent s-au internationala Sco
pul nostru acestor n acest cuno~tinte capitoldespre este acel, ter~pia de persona
la, a adauga o avnd dimensiune ca baza cercetari riguroase, prin atragerea atenti
ei fsupra unui studiu n desfaCollaborative Research Network the 10ndus ISociety f
or din Psychotherapy ~urare .asupra psihoterapeutilor, careof a fost nca 1990 de
catre (Reteaua de Cercetare Colaborativa a S01ietatii pentru Psihoterapie) (Odins
ky ~i altii, 1999; Odinsky ~i Ryjnnesfad, n presa). Acele resurse includ informat
ii despre caracteristicile, experientele ~ipracticile a mai bine de 5.000 de ter
apeuti din diverse profest ~ioriental:i teoretice diferite, din peste o terapeut
i implica duzina experientele de tari. Parte lor dinde informttiile terapte pers
onala. furnizate de catre ace~ti
Avertismente metodologice
nainte de a prezenta rezultatele cercetar~ ~ide a le compara cu studiile elaborat
e de Norcross ~i Guy, vom face o curta descriere a metodelor
230
J.D. Geller, l.C. Norcross, D.E. Orlinsky
.
. care acestea au . f ost obl. ,mute. D ate le noastre cu pnvIre .. la terapIa .
prm personala au fost colectat prin Development of Psychotherapists Common Core
Questionnai e (DPCCQ) (Chestionar privind Elementele Comune n Dezvoltarea Ps' ot
erapeutilor) (Orlinsky si altii, 1999), care a fost elaborat de cercetatori (car
e erau si ei,la rndullor, terapeuti practicieni) n primul rnd pentr a studia proces
ele si a le corela cu evolutia deosebita modului de a pu e ntrebarile care aveau
sens pentru noi ca tr-un mod adecvat n diferite limbi (initial terapeuti si de a
le traduce n franceza si germana, apoi n multe altele). DPCCQ este un chestionar p
sihoterapeutilo~ lun~UI ntregii lor cariere. S-a parte acordat o grija auto admin
istrat, n de-a fo~mat d raspuns structurat, n mare acoperind
A
o ora si o ora si jumatate. O problema a care generala a acestui gen cercetare nt
re este o mare varietate metodologi de subiecte ~Ii necesita, ca timp de de comp
letare, depinde att de metodele ~rin care un esantion rezultatelor esteesantionul
ui, desemnat, ct care si reprezentativitate a sau generalizabilitatea de procenta
jul chestionarel9r folosibile care sunt returnate. (Acesta este gistrarile este
ales motivul zultatele datelor obtinute d ei n cercetare). n teorie, daca esantion
ul aleatoriu, iar rata e retur este suficient de mare, atunci repentru care Norc
r~ss si Guy citeaza "rate de retur" n nrebazate pe acel esantion pot fi valid gene
ralizate la populatia
de dorit, oricum, natura i limitele populatiei pe care cineva se hotaraste sa le
studieze treb ie sa fie foarte clar definite. Din nefericire, atunci cnd o cerce
tare se oncentreaza terapeuti, n general, din care a fost ales esantiolul. Pentru
a pe ajunge la acest rezultat mai att degraba dect pe un grup srecific, cum ar fi
de exemplu membrii unei Psihologica Americana), e te foarte dificil de stabilit
cine poate fi considerat fi psihoterapeut. Desi sunt multi psihoterapeuti profe
divizii din aAmerican PSYfhOIOgical Association (APA) (Asociatia sionisti n State
le Unite, C(il si n alte parti, nu exista o profesie de psihoterapeut per se si n
u kxista nici o asociatie profesionala care sa includa toti terapeutii nici ln ac
easta tara, nici oricare alta. Ideea este ca psihoterapia este prActicata de mem
bri ai n unor profesii diferite membrilor ai oricarei profes' i date. Mai mult de
ct att, psihoterapeutii din acelasi cadru profesiona adesea teoretice fiind e catr
e totiorientari sau chiar de catrediferite, majoritatea n tari diferite, dar nica
ieri rl au nscrisi n asociatii profesi0rr-ale care reflecta acele orientari. Astfe
l, este realmente imposibil sa se a~eaga un esantion reprezentativ, pentru ca es
te efectiv imposibil sa se ~efineasca populatia de psihoterapeuti ca atare.

generalitatea, Rezultate ale unui esantion al s aleatoriu din una dintre
diviziile practice ale APA (de exemplu: p ihologie clinica, consiliere O alta pr
eocupare legata de cea anterioarfl si la fel de importanta este psihologica, psi
hoterapie, psihologie de faI11]ilie, psihanaliza), chiar si cu o rata de retur d
e 100%,vor fi generalizabile oar membrilor acele divizii, si nu n mod necesar mem
brilor altor diviz i sau terapeutilor psihologi care nu sunt membri APA, ca sa n
u mai v rbim de psihiatri, asistenti sociali clinicieni si alti practicieni din
dom niul psihoterapiei. Cu alte cuvinte, un studiu ar putea avea o gene alizabil
itate perfecta, dar o generalitate foarte limitata. majoritatea studiilor citate
de Norcross si G y, sunt echivalente cu ratele de uzura experimentale de 55-65%
. Daca aceasta uzura nu poate fi demonstrata sau asumata plauzibil dat fiind fen
omeMai mult dect att, ratele de retur ca n fiind inte~'aleatorie, alul35 si 45%, ti
pice pentru nul studiat, compromite n mod ser~os a unui studiu, chiaraceasta daca
esantionul a fost initial Iles reprezentativitate aleatoriu. La ce fel de tendi
nte ar trebui sa ne as eptam? Una dintre ele este mentionata de Norcross si Guyn
capitolul 1 ""o tendinta a raspunsurilor care ar fi n directia acelor terapeuti a
caror storie personala si orientare teoretica i-au condus catre a beneficia de
trat ent personal mai frecvent", Acest fapt ar fi adevarat n cazul chestion relor
care au avut ca scop anuntat studierea terapiei personale, dar nu ar fi cazul n
ceea ce priveste DPCCQ-ul, de vreme ce titlul si materialul introductiv nu au fa
cut nici o aluzie la vreo legatura a chestionarului cu aceasta. (De fapt, ntrebar
ile despre terapia personala nu apar pna la p gina 5). Am estima ratele de ntre 15
si 40%. Date fiind consideratiile ante ioare, acest fapt este probabil mai puti
n semnificativ n comparatie cu a eea ca mai bine de 5.000 de terapeuti au gasit c
a este suficient deale rentab'l sa completeze chestionarul retur ale diferitelor
cole<;:tari de date COI~borative Research Network lungimea DPCCQ si chestionaru
lui sa-I returneze nostru, (adesea ar trebui pe cheltlfiala sa ~redem lor). ca D
ate rezultatele fiind noastre titlul si ar orientare putea fi teoretica nclinate i
fac catre sa creada acei terapeuti n importtnta a~e caror dezvoltarii istorie pe
rsonala profesionale si si a cercetarii empirice ;>i nu n importanta terapiei per
sonale.
Esantioanele curente de psihoterapeuti
Pentru asupra ca scopul nostru n acest ne capitolleste a furniza date internation
ale terapiei personale, prezfntam de esantioanele mpartite
232
J.D. Geller,
re. Norcross,
D.E. Orlinsky
studiului, din care cel putin 100 de terapeuti*. n ordine descrescatoare a marimi
i esantionului, tariI. prezente n studiu sunt: Germania, Statele pe tarile n care
locuiesc ps~loterapeUtii' n prezent sunt 14 tari n cadrul Spania, Danemarca, Suedi
a, Belgia, Franta, Rusia si Israel. Toate datele CRN prezentate au fost col ctate
n timpul ultimei decade a secolului al XX-lea. Unite, Norvegia, Coreea diSUd' El
vetia, Noua Zeelanda, Portugalia, Caracteristicile acestor t~rapeuti sunt rezuma
te n tabelul 14.2.** n (mai Franta, mult Spania, decu 10 Noua ani deZeela prac ic
a da, terapeutica) Norvegia Statele Unite, lvetia, si sunt Suedia; iar noastra c
ele cu E. cei mai medie, tarile terapeutii ce~i'l mai experimentati din baza de
date abaterile standard mari indica o plaja larga de cariere n cadrul fiecarei ta
ri. n noua dintre tari, psih ,logii sunt cel mai frecvent reprezentati ca putin e
xperimentati terapejti sunt Coreea de Sud si Rusia. Oricum, terapeuti din Norveg
ia n esantioanele (n prezent n01stre, inctuznd cu 70% o pondere din populatia de 92
% pentru de psihoterapeuti esantionul 83% din esantionul Elvetiei, 67% din esant
ionul Statelor Unite, 65% din din rndul psihologilor d'in ~OrVegia), 88% din esan
tionul Danemarcei, cel terapeutii al Portugaliei de formatie si 59% medifala d~
esantionul (psihiatri Rusiei. si, n Germania, Pe de alta parte, specialisti psihon
domeniul psihoterapiei si psfhosomaticii) sunt mai frecvent reprezentati n esant
ioanele Frantei (82%), Coreii (64%) si Germaniei (54%). Alte profes~i (cum ar fi
: aSistentaI s~ciaIa, c.onsiliere,.ngrijire medical~a) sunt si (57%). reprezentat
el m esanhoanele dm Noua Zeelanda (60%) celSuedia mal frecvent Alte n diferente nt
reAcelea esantioanele din aceste 14 tari potde fi vazute raportul substantia~e p
rivitor lk sex. cu cea mai mare populatie cu cele mai mari proportii e terapeuti
barbati sunt: Noua Zeelanda, Franta si Coreea de Sud. O icum, raporturile de se
x n cele mai mari esantioane (Germania, SUA si Norvegia) sunt cele mai echilibrat
e din femei terapeuti sunt: Israet Rf:1 sia, Suedia, Danemarca si Portugalia. Ta
rile acest punct de vedere. Orientarea teoretica a ter~peutica fos~ stabilita cu
renta prin ntrebarea: "Ct dede mult din practica dumneavoastra este ndrumata fiecar
e
adaugat studiului aproximativ 2. 00 de psihoterapeuti. " 300 ulterioare de terap
euti tari figurnd baza noastra , Aproximativ Colectari de date dinn plus, area din
Britanie, Canada, n Norvegia si din de altedate tari cu au mai putin de 100 de t
erapeuti, nu au fost inclusi n aceste analize.
N1~'
consiliere, asistenta medicala ~iterapeuti ne specializati asistenta sociala,

6,1M% % 233 158 804 dom.% Non Ecl % % 804 977 158 182 M N N 117 110 117 182 977
538 538 254 263 263 132 101 188 132 188 74,8 73,5 12,6 11,9 11,5 26,5 53,3 25,2
34,9 31,1 22,7 60,2 13,0 16,2 3,0 1,7 21,7 24,7 32,4 13,5 10,0 20,8 11,9 12,6 6,
3 19,3 46,2 7,2 21,0 9,4 20,8 9,8 9,2 1,059 43,7 18,5 10,4 9,5 7,9 24,2 45,3 31,
6 43,9 47,7 43,0 51,3 11,1 12,1 13,1 54,7 52,3 57,0 68,4 9,8 75,8 56,1 48,7 9,1
74,2 73,3 88,0 73,6 19,8 9,3 9,5 7,7 9,1 27,7 36,4 30,8 28,2 10,1 11,6 63,6 6,1
71,8 34,2 8,4 57,3 12,7 6,4 27,5 45,0 10,7 2,3 21,1 64,8 29,4 56,9 35,0 46,9 12,
8 15,7 9,3 22,0 11,1 7,4 15,0 13,7 10,5 17,9 4,3 2,8 0,0 6,5 8,0 4,6 4,0 32,7 16
,0 18,5 1,2 2,8 1,8 18,4 42,5 18,1 21,1 5,8 11,0 1,5 46,7 65,1 5,6 64,3 82,1 4,9
8,7 92,2 9,9 10,2 [6,6] 54,4 17,0 2,5 6,9 1,5 9,6 82,8 24,2 36,5 1,059 69,2 28,
2 8,5 59,1 65,4 5,5 [5,9] [7,5] [6,7] [8,2] [7,1] [7,2] [7,2] [6,9] [6,4] [4,5]
[7,0] [6,5] AnalDin CogComp Gen I[12,8] Sis F% , , l' I 66,6 Orientare teoretica
[AS] Medicina Huml PrihOIOgie Altele % Formarea pentru PSihottaPie Ani de pract
ica frofesie -
234
Sis dom.% Ecl Hum % % 5,1 % Non 42,3 26,9 15,4 9,5 1,2 7,1 3,8 4,8 21,0 15,0 12,
5 13,0 64,3 13,1 6,4 CogComp 10,5 28,0 Ana/Din Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlin
sky J.D. Orientare teoretica
N
Noua Zeelanda Israel Rusia Nota. Ana/Din = analitica dominanta/psihodinamica; Co
gComp = n general cognitiv-comportamentaIa; Hum = n general umanista; Sis = n gener
al sistemica; Ecl = eclectica de spectru larg; Non dom. = orientare non dominant
a (nu sprijina punctele 4 sau 5 pe nici-una dintre scalele de orientari de la O
la 5).
dintre urmatoarele cadre teoretice?" Acesta ntrebare este urmata de 6 itemi, fiec
are dintre ei fiind cotat pe o scala de 6 puncte (de la O["Deloc"] la 5 L,Foarte
mult"]): Analitica/Psihodinamica, Behaviorista, Cognitiva, Umanista, Sistemica
si Altele (cu instructiune a de a specifica cuprinsul). Atunci cnd li s-a dat oca
zia sa coteze influenta multiplelor orientari n acest fel, 90% dintre terapeuti d
in baza noastra de date au indicat mai mult de o orientare. Pentru analizele cern
d un numar limitat de orientari teoretice, i-am categorizat n modul urmator. Scor
urile de 4 sau 5 pe o scala 0-5 pentru orice orientare data au fost considerate
a indica o influenta fie puternica, fie "caracteristica" n orientarea terapeutulu
i. Atunci cnd au fost inspectate toate combinatiile de influente dominante, au fo
st identificate 6 modele incluznd un numar suficient de mare de terapeuti de luat
n seama din punct de vedere statistic. Acestea sunt Analitica dominanta/ dinamic
a cu nici o alta influenta , dominanta; n general Cognitiv-Comportamentala, inclu
znd diverse influente dominante, altele dect analitica/ dinamica; n general Umanist
a, incluznd alte influente dominante; n general Sistemica, incluznd alte influente
dominante; Eclectica de spectru larg, indicnd patru sau mai multe orientari domin
ante si cei ale caror orientari nu includeau influente dominante. mpreuna, aceste
categorii au inclus 80% din esantionul total. Tabelul 14.1 arata ca terapeutii
cu orientari analitica dominanta/psihodinamica au fost ntlniti mai frecvent n 10 di
ntre cele 14 tari ale noastre, dar au constituit o majoritate doar n trei dintre
acestea (Israel, Suedia si Franta). Terapeutii cu orientari n general cognitiv-co
mportamentale au fost reprezentati cel mai frecvent n esantioanele noastre din Po
rtugalia si Noua Zeelanda, dar au fost bine reprezentati si n esantioanele din

Statele Unite, Elvetia, Spania si Belgia. Terapeutii din esantioanele noastre di
n Rusia si Coreea de Sud, cel mai frecvent, au avut o orientare n general umanist
a, ceea ce constituia o minoritate subtantiala n Statele Unite, Germania, Elvetia
, Belgia si Franta. n sfrsit, terapeutii n general sistemici si eclectici de spectr
u larg nu au constituit o frecventa covrsitoare n nici unul dintre esantioanele no
astre, desi minoritati substantiale de terapeuti sistemici au fost nregistrate n e
santioanele din Spania, Portugalia, Belgia, Noua Zeelanda, Statele Unite si Germ
ania. Terapeutii fara nici o orientare dominanta au fost prezenti n mod obisnuit
doar n minoritati slabe numeric n majoritatea tarilor, dar au reprezentat categori
a cea mai comuna n esantionul Coreii de Sud* constituind si o minoritate notabila
n Suedia, Rusia, Statele Unite, Franta si Noua Zeelanda. Acest rezultat reflecta
n mod evident prezenta unui numar mare de terapeuti n acele tari care se afla nca
la nceputurile lor n aceste domenii.
Prevalenta terapiei personale
Tabelul 14.2 arata prevalenta terapiei personale printre terapeutii din diferite
le tari cuprinse n esantioanele noastre. n ciuda multelor diferente, este clar ca
majoritatea terapeutilor de oriunde au raportat ca au beneficiat de cel putin un
episod de terapie personala, singura exceptie fiind Coreea de Sud, unde predomi
na circumstantele speciale (Joo si Bae, comunicari personaler care sunt similare
celor citate de Norcross si Connor (vezi capitolul 15) ca motive pe care terape
utii din Statele Unite le invoca pentru a nu intra n terapie. n alte parti, procen
tajul de terapie personala se ntinde de la o maxima de mai bine de 90% (Franta, E
lvetia, Suedia, Israel, Danemarca) la o minima de ?2% (Rusia) si 66% (Portugalia
) . Faptul ca esantioanele noastre nationale difera n multe alte privinte servest
e pentru a sublinia generalitatea terapiei personale ca o caracteristica n comun
a psihoterapeutilor peste tot n ltupe. Incluznd toti
Procentul de terapeuti din Coreea, care apar ca neavnd nici o orientare dominanta
, scade dramatic n cazul n care criteriul folosit pentru a defini dominanta este m
ai degraba 3 dect 4 pe scala de la 0-5, sugernd ca un accent cultural pe modestie n
Coreea poate influenta acest rezultat. Colegii nostri coreeni, doctorii E. J 00
si S. Bae, au comentat amndoi cu privire la deficitul relativ al terapeuti10r sen
iori n practica privata catre care terapeutii mai tineri s-ar orienta n mod obisnu
it pentru terapia personala si cu privire la relativa lipsa de acceptare sociala
, atunci cnd se pune problema consilierii si a terapiei pna de curnd.
oreea de nala?
14.2 Prevalenta
lul
91 800 110 236 Terapie N 132 182 117 261 M M Total ani Cicluri n 60,7 535 249 101
187 trecut trecut ~i prezent 83,3 60,4 10,4 29,2 2,0 93,1 78,8 36,1 83,5 84,1 5
9,7 55,3 66,2 78,3 65,5 2,0 26,8 23,4 21,3 2,1 37,1 2,2 27,4 33,8 1,8 1,5 0,8 4,
9 6,5 7,7 0,5 2,1 90,4 71,8 94,0 65,8 95,5 50,6 74,2 64,5 74,7 26,4 21,1 16,5 32
,9 18,3 7,5 4,2 9,1 18,5 26,3 1,7 2,0% 2,0 964 88,3% 25,6% 72,4% [AS] 6,6 79,9 [
1,1] [,95] [,94] [1,0] [4,5] [3,2] 39,4 7,8 5,2 5,1 4,0 2,2 3,4 5,0 .n 4,709 5,22
4 65,5 79,2 [3,0] 2,4 5,9 4,6 5,7 4,7 1,049 55,2 81,9% [4,4] [4,6] [,89] [3,6] [
3,8] [3,4] 67,8 [,86] [2,6] [,88] [3,9] [6,0] Doar 98,9 Nedisp. Nedisp. Nedisp.
Nedisp. Nedisp. Nedisp. Nedisp. 5,3 prezent Doar n J.D. Geller, J.c. Norcross, D.
E. Orlinsky Sud Zeelanda Germania speciali~ti care au raportat ca au beneficiat
dela terapie personala. "Total ani" n sau terapie indica ciali~tii personala. ben
eficiat totalul care nProcentele au trecut cumulativ raportat de terapie indica c
a pentru au personala. proportia beneficiat de la unu "Cicluri", celor de terapi
e trei care cicluri sau beneficiaza timpul, de tratament, n terapie n prezent pent
ru includ doar speau Cnddespre n terapie terapiei psihoterapeutii profesionisti No
ta. personale "Terapieprintre personala?" ntreaba situatia terapeutu1ui cu privir
e la terapia
terapeutii n baza noastra de date actuala, prevalenta estimata este de 79%. Inclu
znd doar terapeutii din tarile de cultura predominant europeana (incluznd, de exem
plu, Statele Unite si Noua Zeelanda), prevalenta estimata a terapiei personale e
ste de 84%. (Aceste cifre

pentru Statele Unite, pe baza a 14 studii pe care le-au trecut n revista, depases
c prevalenta de 72 esantioane pna la 75% est~1 imata de Norcross Guy 13 au contin
ut num rnd mai putin de si 500 de dintre care
V
studiile persoane.peO care alta ei sursa le-aua mentionat acestei discrepant, au
inchjBeste studenti faptul sau ca unele candidati dintre n tabelul 14.3.) formar
e, care este posibil sa nu fi intrat nC1'a n de terapie personala, vezi Tabelul 14
.2 arata, de asemenea, ca mai uIt o treime dintre terapeutii care au raportat ca
au beneficiat d5 terapie personala erau, la data (8%), n fiecare pentru un ciclu
(aproximativ momentul au raspuns la suplimentarl?e DPCCQ, ncf n tratament terapie
fie pentru prima
27%). doua cicluri De fapt, de terapeutii tratament din (din majoritatea nou, cu
excep#a ta~ilor Coreii au raportat de Sud).oTerapeutii medie de
de cinci de terapie vremea participari" la studiul nostru, cu ceva ani experient
a de pe terapie peIisonala au;acumulat o medieacoperind estimata de aproape opt
ani n Spania. Mai mult dect att, de vreme ce majoritatea terapeuti10r nca de la ncepu
t n partec~reenilor de mijlocpna a carierei lor (vezi o plaja cu o erau minima doi
ani sau n rndul la o maxima numarul total sa de fie ani de ter<jtpiepersonala acu
mulat la tabelul 14.1), sfrsitul carierei ar fi trebuit mult ma~ mare.
Parametri ai terapiei personale
I I
posibilitatea ca ei sa beneficieze de terapie c~racteriStici p rsonala? Terapeut
ii, n mod n ce masura influenteaza variatele ale terapeutilor si orientare teoreti
ca. Sexul terapeutului a fost c<;msiderat ca avnd o obisnuit, descrisi n termeni n
ivel de~ariera' influenta sunt asupra procentelor de de terapie pe sonala. forma
tie Le vom profesionala examina pe fiecare dintre acestea pe rnd.
Nivel de cariera Tabelul 14.3 arata impactul nivelului de ariera asupra proporti
ei de terapie personala pentru fiecare tara si pe tru baza de date ca ntreg. Asa
cum era de asteptat, n medie e mai utin probabil ca terapeutii novici sa fi benef
iciat de terapie personala, n comparatie cu colegii lor mai experimentati, dar 'p
oate mai impresio ant dect att este faptul ca majoritatea, chiar si a celor mai ti
neri di(ntre terapeuti (cu exceptia
238
coreenilor), au beneficiat deja de terapie personala. Faptul ca numai 30% dintre
novici sunt n terapie indica faptul ca au beneficiat deja de terapie nainte de a
deveni terapeuti la rndullor. Si mai impresionant nca este ca 21% dintre terapeuti
i experiementati si 12% dintre psihoterapeutii seniori erau la momentul studiulu
i n terapie. Aceste ultime doua grupuri erau cu mult dupa perioada de formare - t
erapeutii fiind n practica de cel putin 15 ani, iar unii chiar de 45 de ani - cu
toate acestea, multi dintre ei erau nca (sau din nou) implicati n terapie personal
a. Tendintele n prevalenta n decursul carierei variaza ntr-o oarecare masura de la
o tara la alta. n unele dintre tari (Statele Unite), prevalenta terapiei personal
e a nceput foarte puternic (79% dintre novici) si n curnd a ajuns la mi. platou (de
91% printre terapeutii atestati, experimentati si seniori). n alte tari (Coreea
de Sud), nivelul initial era scazut (20% dintre novici), dar a crescut gradual p
e masura cursului carierei la un nivel moderat ridicat (ntre 60 si 75% printre te
rapeutii atesta ti, experimentati si seniori). n sfrsit, n unele dintre tari se par
e ca exista un model curbiliniu, n care este mai probabil ca terapeutii aflati n p
erioada de mijloc a carierei sa fi beneficiat de terapie personala n comparatie a
tt cu novicii, ct si cu seniorii. Modelul din urma ar putea rezulta din interactiu
nea dintre o tendinta bazata pe cariera, n care terapeutii mai experimentati au a
vut n mod obisnuit mai mult timp si motivatie pentru a intra n terapie personala,
si o tendinta istorica, n care terapia personala a devenit progresiv mai acceptab
ila si! sau mai disponibila terapeutilor mai tineri dect fusese pentru colegii lo
r mai n vrsta. Rusia poate constitui un exemplu specific foarte bun pentru ilustra
rea acestei interdependente dintre cariera si modelele istorice, care sunt adese
a confundate n analizele transversale ale tendintelor de dezvoltare.
Formatia profesionala Tabelul 14.4 arata prevalenta caracteristic ridicata a ter
apiei personale printre terapeutii din toate formatiile profesionale n tarile pe
care le-am studiat (din nou Coreea de Sud constituind un caz aparte). n general (
omitnd terapeutii coreeni), terapeutii din diverse profesii din baza noastra de d
ate raporteaza proportii aproximativ egale de terapie personala, toate trecnd de
un nivel de 80%. Exista o tendita n unele dintre subesantioanele noastre national
e (de exemplu: Statele Unite si Rusia) ca terapeutii formati medical sa
-79,5 (100,0) 128 83 766 981 242 445 180 110 100 178 921 Senior 258 108 Novice %
Ucenic N % mentat % %Absolve t Atestat % 155 92,0 t de terapie personala, pe ni
vel de cariera 78,0 87,2 85,7 60,2 71,8 89,5 97,6 87,5 76,7 20,5 27,3 37,7 34,7
89,4 84,9 82,0 70,5 85,6 84,7 85,1 76,0 12,4 75,9 5,037 4,586 29,1 81,3 20,2 67,
6 74,1 59,3 65,9 53,2 35,8 96,8 80,0 64,1 79,0 90,8 91,1 91,0 85,5 79,3 94,9 67,
3 100,0 94,0 96,7 96,8 97,1 88,0 93,2 77,9 76,8 86,6 82,9 96,0 71,4 69,2 78,9 83
,7 88,5 85,7 (66,7) (70,0) 92,6 65,2 100,0 63,2 (72,7) 86,7 (100,0) (75,0) 66,7
(57,4) (50,0) (100,0) (80,0) (100,0) (71,4) (75,0) (87,5) (66,7) (83,3) ExperiSu
d cnd celula N < 10. (15 pna la < 25 ani); Senior (ntre 25 si 45 de ani). rocentele
din paranteze atunci Total la < 3,5 ani); Absolvent (3,5 pna la < 7 ani); Atesta
t 7 pna la < 15 ani); Experimentat Nivel ~e cariera 239 FO<ffia<eapentru pSiholmP
ie. No". Calego,;i pe nivel de ",ie", Novice (> O la < i,5 ani); Ucenic (1,5 pn,
Pl
nregistreze proportii usor scazute de pre~alenta a terapiei personale. Oricum, si
terapeutii n alte formati tari (de psihologic exemplu: tind Germani9' sa c~prind
a Norvegia procente si Spania), usor chiar mai portughezi, care, ca grup, nregist
reaza si cea mai mare proportie de terapeuti cognitiv-comportamentalisti). n e~st
eadevarat od interesant, terapeutii din scazute de terapie personala. (Acest fap
t mai ales printre alte formatii profesionale (asistenti sociali, qonsilieri,-as
istente medicale
240
Medicina Altele % 962 260 800 249 156 117 187 182 132 101 110 91 N % 535 32) 48,
6 40,2 98,6 100,0 61,1 92,0 94,9 83,0 83,9 61,3 85,0 76,2 91) 94,9 87,5 78,8 74,
0 83,6 82,0 90,3 82,8 56,6 75,1 92,9 72,3 92,6 86,9 88,2 83,3 84,0 69,9 82,5 1,0
49 96,9 100,0 91,0 79,6 95,9 89) (100,0) 5,238 4,703 (100,0) (90,0) (50,0) (42,9
) Psihologie % J.D. Geller, J.c. Norcross,
care au raportat terapie personala pe profesii
D.E. Orlinsky
Profesie
elul
14.4 Procentajul
terapeutilor
Nota. Medicina = psihiatrie
(9i psihosomatica n Germania); Altele = asistent social, consiliere, asistent med
ical, terapeuti nespecializati. Procentele n paranteze pentru situatiile cnd celul
a N < 10
si terapeuti nespecializati) au rate la fel de nalte sau chiar mai nalte de terapi
e personala dect terapeutii formati medical sau psihologic.
Orientarea teoretica n trecerea n revista a studiilor conduse n Statele Unite, Norc
ross si Guy (vezi capitolul 13) au descris o tendinta a prevalentei terapiei per
sonale de a varia proportional cu orientarea teoretica, clinicienii orientati ps
ihodinamic nregistrnd cele mai nalte procente (de la 82 la 97%), iar terapeutii ori
entati comportamentalist cele mai joase (de la 44 la 66%). Rezultatele terapeuti
lor din baza noastra de date internationala CRN le confirma n mod clar concluzia.
Tabelul 14.5arata pentru ntreaga
d -100,0 82,4 205 565 162 197 747 866 129 108 100 152 78 88 84 N Non Sis Ecl dom
Um 97,4 92,9 88,2 83,1 100, 100,0 66,7 90,9 92,3 58,6 93,3 77,8 90,0 86,7 95,7
57,1 33,3 62,5 88,4 AnalDin 85,3 53,8 80,6 89,6 58,1 4,195 100,0 61,9 96,3 100,0
89,7 98,6 93,3 87,9 48,2 81,0 91,1 86,7 68,3 19,4 92,9 85, 63,3 87, 100,1 55,6
20,0 39,2 59,3 75, 86,0 72,3 92,0 83,0 59,9 (100,0) (100,0) (87,5) 94,1% (100,0)
95, 78,3% 3,733 76,8% 91,5% (100,0) (100,0) (88,9) (81,8) (75,0) (56,6) (62,5)
50,d (40,0) (50,0) (80, (66,7) (40,0) (75,0) (43,8) )462 (42,9) CogComp 71,4 (66
,7) 88,9% 4 sau 5 nici una dintre scalele de de la 0-5). Procentele n punctele pa
ranteze pentru pe situatiile cnd celula N <=10. 91'1 Ecl = eclectica spectru larg
; Non dom. orie rientari tare nondominanta (nu sprijina Formarea pentru pSihorer
aPie 241 100~de Nota. Ana/Din = analitica dOminanta/psihodJ::iCa; CogComp = n gen
eral Orient re teoretica
86'1 teoretica (42,9) Israel Noua Germania
mgnitiv-compmtam,ntala; Hum = in gen".l ~ani'ta;
Si, = in gen,,.l ,i"emka;
m"i" 1remp,"~ ," "re " rep,,"'" " '00"""1 d. t.rnp" p, """'''o " ""1" d. "'oo"re
.
baza dominant de date analitici/psihodinamici (n afara de terapeutiisi core1ni) 9
2/~1 dintre ca 92% terapeutii dintre n terapeutii general umanisti au cu raportat
faptul de a fi benefiFiat de terapie personala, n comparatie 60% dintre terapeuti
i n I.general cognitiv-comportacnd terapeutii coreeni sunt inclusi n an . a, dar ap
roape aceeasi pentru mentalisti. (Cifra pentru terapeutii umaru3'S " este usor m
ai scazuta atunci terapeutii analitici/psihodinamici si cogn~tiv-comportamentali
sti.)
242
J.D.
Geller~J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Terapeutii dominant atalitici/psihodinamici au raportat procente nregistrate pe o
plaja varifd de la aproximativ 90 la 100%, n 10 dint;e cele 13 tari general, ter
apeutii (excluznd umani~ri Co~eea), au nregistrat si de aproape o prevalenta 88% n
alte n proportie doua tari. de In care au o orientare generala istemica au nregist
rat prevalente n proportie de 80 pna la 100% n 10 intre cele 13 tari, iar terapeuti
i eclectici de 100%, n spectru larg au nregistrat n si procente de n ntre 90 si pna la
100%, n 9 din~erevalente aceste tari, peste 75% alte80 3. si Terapeutii 9 dintre
cele 13 tari. n l'chimb, terapeutii cu o orientare generala cognitiv-behaviorist
a au atut cea mai joasa rata de prevalenta n esantioanele din Portugalia si Sfani
a, dar cu toate acestea au fost nregistrate procente destul de malte ~ ceea ce pr
iveste terapia personala n Elvetia si n Statele Unite, de prevalenta de aveau dint
re cele 13 tari. cuprocfnte Chiar ri terapeutii care nu 50% sau nici mai o mult
orientare n 9 mai mult n 11 dintre cele 13 tari. Astfel, n timp ce probabilitatea d
e a beneficia de terapie person Ia este clar influentata de orientarea teoretica
a terapeutului, concluzia generala ca terapia personala este o teoretica domina
nta au nrfgistrat un este procent de prevalenta de 50% sau experienta foarte comu
na printre terapeutii din toate orientarile.
Sexul terapeutului
Unele studiile efectuate pe psihoterapeutii americani, mentionate dedintre Norcr
oss si Gui (vezi capitolul 13), sugereaza ca prevalenta terapiei personale poate
fi 3umva mai mare printre terapeutii femei dect printre terapeutii barbati. Dfte
le noastre internationale sugereaza ca, orice inconsistenta. Procentajul total f
avqriznd femeile din baza de date diferenta ar exista ntre sJxe, aceasta nu poate
fi dect foarte mica si aratata n tabelul 14.6si disPlare realmente atunci cnd terap
eutii coreeni (predominant barbati atipici n ceea ce priveste terapia personala)
sunt scosi din analiza. l Diferenta dintre barbati si femei n Statele Unite este
de doar 2,4%, si un pic de 10101 n Germania, Elvetia, Portugalia si (15%), Coreea
demai Sud.mult DiferentelJ cele mai evidente apar Suedia, n Danemarca Norvegia (
9%), Israel (9%) $iBelgia (8%). Oricum, diferentele favorizeaza femeile n Danemar
ca, Nbrvegia si Israel, dar si barbatii n Spania, Belgia, ZeeiInda si Rusia. Aces
te rezultate sugereaza ca sexul nFranta, sine al Noua terapeutul~i nu este un par
ametru important al terapiei personale.

Scopuri ale terapiei personale
terapeutii de ambele sexe, din toate formati le profesionale, toate niveDe ce ale
g sa beneficieze ei nsisi! ele nseEede terapie personala psiholurile de cariera si
din majoritatea orientar~lor teoretice - multi dintre ei facnd acest lucru nu nu
mai o data (proceptul creste catre ultimii ani)? Terapeutii au dezvaluit diferit
e aspect, ale terapiei lor personale, incluznd motivele care i-au ndemnat sa inltr
e n acest proces si au fost dispusi sa bifeze una sau mai multe dintre ljlrmatoar
ele trei motive: formare, crestere personala, probleme. Tabelul 4.7 arata pentru
primul (sau 56% singurul) problemele episod personale de terapie si personala 46
% formarea ca 60~r ~rofesionaIa. au ales cresterea Aceste personala, concluzii s
ustin si ntaresc cele cinci studii ale ter~peutilor din Statele Unite revazute n a
cest Norcross si Fonnor, concluzioneaza ca majoritatea auvolum intrat de n catre
tratament pentrljl motive care personale.
~
Tabelul
Fe ei % 74,2 100,0 '66,1 80,0 '75,1 0,9 5,3 76,8 81,4 95,2 ;2,7 1,6 87,5 87,2 B7
,O 66,2 35,8 6,0 2,1 83,3 4,9 87,5 87,9 14.6 Procentajul terapeutilor Barbati r,
7 r,9
f5,5 f4,9 t3,8 94,4 81,5 t4,4
956 793 156 110 91 N au 261 530 241 117 186 179 132 99 1,031 5,181 4,651 care %
dezvaluit terapia pensonala n functie de sex
SEX
244
N Probleme 79 140 % Norcross, 829 92 3830 793 576 108
254 72,2 38,4 77,2 64,9 64,6 78,5 33,7 76,1 75,0 48,6
7,1 52,4 58,1 33,8 54,3 68,2 72,9 32,3 53,1 59,8 56,0
2,7 39,8 45,8 50,9 76,3 68,6 61,9 41,8 56,8 81,3 66,7
MotiveCre~tere pentru personala terapie personala %
I
118 105 110 139 55,5 3719

34,0 68,2 36,2 46,4 45,9 5
60,1 54,6 67,8 72,9 54,3 6
66,9 ~33 J.D. Geller, J1c.
D.E. Orlinsky
Ta I' 114.7 M01'"''
,""", li"
""p,.p.~,",,,
!
Nota. Motivele mentionate
pentru prima terapie (N = 3313). Procentele sunt> 100%, dat fiind ca puteau fi b
ifate motiye multiple.
Cresterea personala a fost n terapie (sau oricum, putin cele 14 tari si a fost me
ntiona 13 dintre cele 14 tari. Aces raspunsurilor terapeutilor la terapeutii ind
ica faptul ca a
I
I
otivul cel mai comun citat n cazul intrarii ai frecvent) printre terapeutii din 1
0 dintre de cel putin jumatate dintre terapeutii din fapt este important pentru
interpretarea hestionarul nostru si la altele. Atunci cnd avut mai degraba motive
personale dect
profesionale pentru a intra nl terapie, nu se concentreza n mod necesar asupra pro
blemelor lor de vi~ta sau asupra psihopatologiei lor. Mai exista un aspect pozit
iv al motivariei terapeutilor pentru terapia personala: mbunatatirea de sine, dez
v([)ltarea personala si mbogatirea. Faptul ca cifrele din tabelJl14.7 ajung pna la
100% indica si ca multi lor personala. De exemplu, de vrf n a ceea motivelor ment
ionate dintre psihoterapeuti au bifa!categoria motive multiple ce priveste terap
ia pentru prima terapie (25%) r fost combinatia formarii, cresterii personale si
a problemelor, urmata de crestere personala si probleme (18%)

245
si crestere personala si formare (16%). Cu crrtitudine, a avea mai multe motive
pentru a intra n terapie este mult Iljlaiconvingator dect a avea unul singur.
Cercetarea prezentata n acest capitol cOTrma n mod clar si ntareste expunerea rezul
tatelor lui Norcross si Guy (capitolul 13),pe baza studiilor anterioare, si anum
e ca "vasta majoritate ~ profesionistilor n sanatate mintala din Statele Unite ..
. au beneficiat te tratament personal". Bazndu-ne pe cercetarea noastra, care apr
oape ca dubleaza numarul terapeutilor din toate studiile precedenteJputem spune
acelasi lucru despre profesionistii n sanatate mintala d, tarile din Europa si di
n alte parti ale lumii. De fapt, este foarte dificil sa ne imaginam un alt grup,
entuziast dect psihoterapeutii nsisi. n ti p ce psihoterapeutii pot fi oricum ar f
i definit, care sa utilizeze pSih~teraPia mai frecvent si mai mpartiti lucru pe c
are n functie l au n de comun orientarea este devotiunearor teoretica I;i formatia
fata de terapia profesionala, personala. un psihoterapiei nu este datorata macar
n p rte circumstantelor exteme, mai degraba dect dorintei terapeutilor de a nu sc
apa nici un prilej de a profita urma beneficiilor peaceas~ care terapia le poate
Unii Oricinede ar pe putea sa se ntrebe daca rata foarte nalta oferi. a utilizari
i terapeuti sunt obligati sa beneficieze de terapie ca parte a formarii lor (de
exemplu: n institutele psihodinamice) +u ca o conditie a autorizarii (de exemplu:
conform noii legislatii din Ge~ania). Cu toate acestea, chiar daca nu constitui
e o parte expresa a formarii lor, procentele nu au fost mai mici n de ceea ce i pr
iveste pe ale terapeutif n general umanisti sau pe cei eclectici spectru larg dect
celor elIinformatia analitica/psihodinamica, iar n unele dintre tari lucrurile a
uistat la fel si pentru terapeutii sistemici. Daca cerintele de formare ar fi Pf
incipalul motiv pentru care foarte mari printre novici si ucenici, cu o descrest
ere pe urmatoarele niveluri de cariera, unde, n fapt, se constata o crestere stab
ila n folosirea terapiei decauta catre terapie terapeuti n istoria carie lor. Mai
mult dect att, terapeutii personala, am pu~aei sa ne asteptam la scoruri variatia n
procentele de prevalenta observate printre terapeutii din esantioanele noastre
din tari diferite pare ~a fie mai degraba o reflexie a diferentelor dintre acest
e grupuri natio~ale n nivelul de cariera si proportiile diferitelor orientari teo
retice d~ct a diferentelor n reglementarile nationale privind autorizarea.
246
n mod clar, terapia este privita n unele orientari teoretice n primul rnd ca tratame
nt pentru conditiile simptomatice specifice, unde, n fapt, n alte orientari este p
rivita mai mult ca fiind coercitiva pentru limitarile si distorsiunile n dezvolta
rea personalitatii anterioare sau ca o sursa de crestere personala pozitiva. n mo
d similar, n unele orientari teoretice, terapia este privita ca un set de procedu
ri n care personalitatea terapeutului este profund irelevanta, astfel nct terapia p
ersonala pentru terapeuti nu este Un factor crucial n performanta lor; n timp ce n
alte orientari, terapia personala este privita ca esentiala n abilitatea unui ter
apeut de a se angaja ntr-o relatie constructiva, plina de sens, din punct de vede
re emotional, cu pacientii. Este evident ca acei clinicieni care si vad munca dre
pt o procedura relativ impersonala de a trata tulburari simptomatice vor privi t
erapia personala ca relevanta pentru ei nsisi, doar daca ei nsisi devin simptomati
ci. Este evident, de asemenea, si ca practicienii care au o viziune mai larga,ma
irelationala asupra terapiei vor simti ca terapia personala ar putea avea o valo
are specifica pentru ei att personal, ct si profesional. Mult mai multi dintre cei
din urma dect cei din prima categorie sunt de gasit n esantionul nostru. Ct de mul
t au beneficiat acestia de pe urma terapiei lor personale att personal, ct si prof
esional este prezentat n continuare n acest volum (capitolul 17).
MULTUMIRE Urmatorii colegi au colectat date n urmatoarele tari: Statele Unite: D.
Orlinsky, J. Norcross, L. BeuHer, M. Silverman, T. Northcut, S. Stuart; Germani
a: U. Willutzki, J. Meyerberg, M. Cierpka, P. Buchheim, H. AmbUhl, H. Kachele; E
lvetia: H. AmbUhl, N. Aapro; Norvegia: M.H. R~nnestad, A. von der Lippe; Danemar
ca: E. Friis-Jorgensen; Suedia: D. Stiwne; Portugalia: A. Branco Vasco; Spania:
A. Avila Espada, 1.Caro; Belgia: J.-F. Botermans; Franta: P. Gerin, A. Dazord; C
oreea de Sud: S. Bae, E. Jao; Noua Zeelanda: N. Kazantzis; Israel: H. Wiseman, G
. Shefler; Rusia: E. Kalmykova.
Bibliografie:
Orlinsky, D.E., AmbUhl, H., R~nnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M. s
i altii, "The development of psychotherapists: Concepts, questions and methods o
f a collaborative international study" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 127-1
53

Orlinsky, D.E. si R~nnestad, M.H., How Psycfotherapists develop: A study of ther
apeutic work and professional growth, Amertcan Psychological Association, Washin
gton, n presa
Capitolul 15
Psihoterapeuli
fare intra n terapie personala
de :TohnC Norcross si Kelly A. COililor Principalele mO]iVe si prezentarea simpt
omelor
Acest scurt capitol urmare~te, n acela~i spirit cu ceilalti colaboratori ~isa pre
zinte cuprinse problemele ptofesioni~tilor sanatatea mintala principale n cautare
la cercetarile n ac~st compendiu, n sa explice motivele distingem ntre motive pe s
onale ~i motive de formare/profesionale. Literatura publicata pe care am trecuto n revista consista n primul rnd din studii conduse cu Din pro esioni~ti n sanatate
a mintala acestui care traiesc n unctul de vedere al scopurilor capitol, de trata
ment personal.
f:'
Statele Unite. Aceasta cerc~tare se bazeaza aproape exclusiv pe urmarea unui put
ini tratament profesionist al psihoterapeutiloL Binenteles ca doar dintre terapeu
~i voluntar cauta terapie personala sub presiune a colegiului de autorizare, a c
O~ftetelor etice sau organizatiilor pentru profesioni~tii perturbati. Acuzatfle
obi~nuite se refera la proasta administrare a sexualitatii n relatiile cu pacient
ii, abuzul de substante sau la violarea limitelor nonsexuale (Fr~udenberger, 198
6; Gabbard, 1995). Toate acestea nu cad sub incide:qta captitolului nostru, dar
sunt acoperite de un alt capitol al acestui vo~um (capitolul 22).
Motive principale
La un nivel fundamental, psihoterapeutii pot cauta tratament personal din motive
personale, dinlmotive legate de formare/profesionale sau din ambele motive. De~
i mr-lt prea simplificate pentru o profesie n care personalulsa ~i profesionalu}
sunt aproape inseparabile, ne de permitem sa ncercam patrundem psipologic motivat
iile terapeutilor a beneficia de propria terapie.

249
n discutarea experientelor sale n tratarea clientilor terapeuti, Burton (1973, p.
94) este categoric; el spune ca pacientii sai "nu vin n scopuri privind formarea
sau acreditarea, de~i aceasta poate constitui o valoare periferica a experientei
terapeutice. Toti erau puternic raniti ~i aveau nevoie de ajutor pentru a putea
activa n mod obi~nuit". Rezultatele studiilor disponibile ntaresc experientele sa
le personale. " Tabelul 15.1 prezinta rezultatele a cinci studii care au ntrebat
profesioni~tii din domeniul sanatatii mintale daca au cautat terapie din motive
personale, motive profesionale sau din ambele motive. n toate studiile, majoritat
ea (de la 50 la 60%) au indicat faptul ca au intrat n terapie n principal din moti
ve personale. O minoritate (ntre 10 ~i35%) au raspuns ca tratamentul lor a fost n
mare parte din motive de formare sau scopuri profesionale. Ctiva cercetatori au nt
rebat despre motivele principale ntr-o maniera diferita. Orlinsky ~i altii (capit
olul 14) au chestionat ndelung un e~antion larg, multidisciplinar ~i internationa
l de psihoterapeuti. Atunci cnd li s-a cerut sa bifeze toate motivele care au sta
t la baza implicarii lor n tratament personal, 60% au bifat cre~terea personala,
56% problemele personale ~i46% au bifat formarea. n mod interesant, terapeutii am
ericani au fost de departe mai nclinati sa mentioneze problemele personale ca mot
iv al tratamentului personal dect cei din majoritatea celorlalte tari. n mod asema
nator, Liaboe, Guy, Wong ~i Deahnert (1989) au examinat motivele beneficierii de
terapie personala ale psihoterapeutilor care rea sau din motive Att din motive ct
personale si din motive profesionale n principal din moMotiv 32% Strausser28% 11
% 18% 10% 28% 5% 35% 61% 50% 67% 55% Kilkowski -Norcross Tabelul 15.1 Motivele p
entru n~i terapie (1983) Missar (1988) Norcross, 35% 65% Prochaska Goldberg, Kirt
land Fiske Spray Henry, Kelly, ~i ~i ~i intrarea Wispe Sims ~i
neraportat
contracara stresul practicarii psihoterapiei, ci, dimpotriva, primele doua au ur

mat-o dupa terminare~ formarii. Principalul motiv nu a fost de a motive au fost
stresul cauz~t de conflictele din viata personala ?i, din sunt clare: profesioni
?tii din domeniul sanatatii mintale intra masiv n terapie personala pentru na~~tea
a gestiona "chestiuni personale". nou, cre9terea personala. formarii sau dupa f
ormare, rezultatele beneficierea de terapie perso ala datorate profesiei (Henry,
Sims?i Spray, 1971), n general modelul ste remarcabil de consecvent n cadrul De?i
exista mici diferentetl ceea ce prive?te motivele avansate pentru disciplinei s
i al orientarilor. otivele personale predomina.
ntr-un articol mai vechi, rthur Burton (1973) a indicat patru rezistente majore c
are servesc ca m tive pentru ca vindecatorii sa nu intre n procesul terapeutic. P
rimul e te constituit de paradoxul ca acei terapeuti care sunt mai ferm conviri?
i e eficienta psihoterapiei sunt exact cei care au cel mai adnc nradacinat dubii c
u privire la aceasta. n al doilea rnd, psihoterapeutii cred ca ceea c a fost destu
l de bun pentru Freud este destul de bun si pentru ei: autoanaJ!iza va fi astfel
suficienta. n al treilea rnd, psihoterapeutii controlul altcuiva. sunt Imaginea ng
rozi~eresine de regresia a terapeutului personala, 9inarcisismul precum 9i de su
nt a ceda att de exacerbate nct el! ea sTI;}teca propria Aautocunoa?tere ?i umanita
tea le umbresc pe cele ale celorlalti vindecatori. In al patrulea rnd, inhibitoru
l care vindecatorul l plate9te a ci cnd este obligat sa devina un coleg de suferin
ta pentru cei pe care trateaza n mod obisnuit, care este att de final al intrarii n
pSihoteraPi~1personala este ru?inea - "un fel de (Burton, 1973, p. cost 100)pe
.. subtil9i de intangibil nct n suporta descriere"
A
I
Motive pentru a nu intra rn terapie personala
Cercetarea urmatoare n 9i-au mare masura impresiile clinice ale lui dinlacest B r
ton. domeniu Cel putin a confirmat cinci studii asumat interesanta particularita
te d a-i ntreba pe profesioni?tii n sanatatea mintala de motivele lor de a u cauta
terapie personala. n timp ce exista anumite diferente evidente n studiile ntreprin
se, probabil datorate disparitatilor metodologice 9i de esantionare, exista o co
nsistenta robusta n argumentare a motivelor 1e a nu beneficia de terapie personal
a. identifice a nu terapienational personala. Motivele au fost (1985) a de cerut
lilllcauta ui e?antion de psihoterapeuti sa Deutschmotivele categorizate n 11 gr
upe. Mftivul cel mai frecvent citat a fost acela ca terapeutii nu au gasit nici
uIjlpsihoterapeut acceptabil la ndemna pe

251
care sa l respecte ~ipe care sa nu l fi cunoscut deja. Urmnd ndeaproape a fost motiv
ul ca psihoterapeutii au gasit ajutor ~isuport la alte persoane (prieteni, famil
ie, colegi) ~i ca problema s-a rezolvat nainte ca decizia de a urma terapie sa fi
e pusa n practica. Urmatoarele trei motive au fost frica de expunere ~iconfidenti
alitate, o credinta conform careia terapeutii ar trebui sa se descurce singuri c
u problemele lor ~imotivul ca terapeutii nu au dorit sa investeasca energie n ace
asta actiune. Studiind clinicieni n perioada de nceput a carierelor lor, Holzman,
Searight ~i Hughes (1996) au chestionat studenti doctoranzi care nu fusesera nic
iodata n psihoterapie, ntrebndu-i care sunt motivele lor de a nu fi beneficiat de t
erapie personala. Topul primelor cinci motive a fost constituit de: nu am avut n
evoie (56%), motive financiare (53%), nu mi-a recomandat nimeni (17%),grija n pri
vinta confidentialitatii (10%) ~i lipsa de timp (10%). Parber (2000) a chestiona
t 275 de studenti la studii postuniversitare, n curs de formare n consiliere ~i of
erirea de servicii psihologice, cu privire la atitudinile lor referitoare la ide
ea de a cauta terapie personala pentru ei n~i~i. Analiza factoriala a 26 de itemi
- scala atitudinii candidatului n formare n ceea ce prive~te beneficierea de psih
oterapie a relevat patru dimensiuni fundamentale. Prima reflecta o datorie pozit
iva, proactiva de a cauta terapie care sa identifice cre~terea individuala ~i ef
icienta profesionala. Celelalte trei dimensiuni - grija fata de credibilitatea p
rofesionala, grija pentru confidentialitate ~i nevoia de autosuficienta - au sem
nalat ca, n fapt, candidatii n formare nu cautasera terapie personala. n continuare
pe drumul carierei profesionale, Liaboe ~icolegii (1989) le-au cerut unor pract
icieni experimentati sa aprecieze 13 motive de a nu intra n terapie personala dup
a absolvirea stuqiilor postuniversitare. n ordine descendenta, primele cinci moti
ve au fost: s-au dovedit adecvate alte surse de a gestiona stresul; era prea scu
mp; terapia anterioara mi-a fost de ajutor; a fost greu sa gasesc un terapeut cu
care sa ma simt confortabil ~i practicianul nu a fost sigur ca mi va fi de ~juto
r. Norman ~iRosvall (1994) i-au ntrebat, de asemenea, pe terapeuti de ce erau ncli
nati sa nu intre n terapie personala. 45% au raspuns ca terapia nu era necesara l
a momentul respectiv; 22% au crezut ca s-au descurcat ntr-un mod eficient singuri
; 14% erau preocupati de problema confidentialitatii; 8% se luptau cu probleme d
e credibilitate profesionala ~i 3% nu cuno~teau un terapeut "bun" pentru ei. Att n
timpul formarii postuniversitare, ct ~i la nceputul carierei sau mai trziu spre mi
jlocul carierei, profesioni~tii h sanatatea mintala
252
ofera motive similare pentru a nu intra n terapie-personala. Acestea sunt, de-a l
ungul studiilor: ngrijorarile privind confidentialitatea, cheltuielile financiare
, fricile de expunere, dorintele de autosuficienta, constrngerile din punctul de
vedere al timpului disponibil si dificultatile n a gasi un terapeut destul de bun
n afara retelei lor imediate sociale si profesionale. Un procent considerabil me
ntioneaza, de asemenea, ca nu au urmat nici un tratament personal pentru ca au g
asit alte mijloace care s-au dovedit a fi eficiente n gestionarea problemelor ine
vitabile ale vietii (si ale practicarii psihoterapiei). Aceste motive autoevalua
te de a nu urma un tratament personal sunt coroborate si ntarite de un studiu (No
rcross si Prochaska, 1986a, 1986b) care a comparat empIric psihoterapeutii care
au beneficiat de tratament cu cei care nu au facut-o, n timpul unui episod recent
de distres psihologic. Cu alte cuvinte, studiul a explorat de ce unii terapeuti
s-au bazat total pe autoajutorare, n timp ce altii au decis sa urmeze terapie pe
rsonala. Exista patru variabile care fac diferenta dintre cele doua grupuri. Cli
nicienii care cauta terapie personala (1) era mai probabil ca acestia sa fi expe
rimentat terapia personala n trecut; (2) au fost n tratament personal n trecut pent
ru un numar mai mare de ore; (3) au suferit un episod de distres mai ndelungat (d
ar nu mai sever) si (4) au catalogat autoajutorarea lor (de dinainte de a cauta
terapie) ca mai putin reusita. Binenteles ca a cauta tratament dupa o schimbare d
e sine relativ nereusita nu este restrns doar la cadrul profesionistilor n sanatat
ea mintala. Un studiu facut asupra folosirii serviciilor psihologice de catre st
udenti a evidentiat, de exemplu, ca "decizia de a folosi n fapt psihoterapia era
mai probabil sa apara doar dupa ncercari ineficiente n a-si gestiona propriile pro
bleme sau cu ajutorul unui prieten apropiat sau al unei rude" (Farber si Geller,
1997, p. 306). Doi psihologi cunoscuti (Goldfried si Davidson, 1976, p. 9) au e
xprimat acelasi lucru putin mai direct: "La nceput, simplul fapt ca un client a c
autat ajutor (profesional) nseamna a admite n mod deschis ca a fost incapabil sa c
ontroleze n mod adecvat anumite aspecte ale propriei vieti". Majoritatea eforturi
lor terapeutice sunt ndreptate catre cei care ncearca sa se schimbe pe sine fara s
ucces.
Prezentarea simptomelor
Patru studii publicate s-au preocupat de prezentarea simptomelor cu care se conf
runta psihoterapeutii sau care sunt nemultumirile principale

pentru care cauta tratament personalce i ngrijoreaza pe risipitorii de griji. Holz
man, Searight and Hughes (1996) le-au cerut studentilor la studii postuniversita
re de psihologie clinica (50% rata de raspunsuri; N=1/108) sa evalueze motivele
dintr-o lista de 16 optiuni, iar apoi au calculat procentele bazndu-se pe primele
patru motive citate. Mackey si Mackey (1994)au intervievat 15 asistenti sociali
cu privire la problemele stringente care i-ar ndemna sa intre n psihoterapie. Nor
cross, StrausserKirtland si Missar (1988) au studiat psihologi, psihiatri si asi
stenti sociali (cu 65/ 34 si respectiv 50% rate de retur; N total = 509) si le-a
u cerut sa prezinte pe scurt problemele lor n cazul celui mai recent sau singurul
ui episod de terapie personala. Pope si Tabachnick (1994) au cerut unui esantion
national de psihologi (60% rata de retur; N = 476) sa dezvaluie problema majora
, distresul, disfunctia sau problema pe care au adresat-o n terapia personala. De
si esantioanele si procedurile difera n cadrul studiilor, rezultatele urmeaza un
model consecvent. Dintre primele trei motive, cel mai frecvent prezentate sunt:
depresia, conflictele de cuplu/maritale si anxietatea, dupa cum se pot vedea si
din tabelul 15.2. Conflictele cu familia-de-origine reprezinta o tema centrala, n
special pentru studentii la studii postuniversitare n lucrarea lui Holzman si al
tii (1996)/ asa cum reiese din raspunsurile furnizate n cadrul dezvoltarilor pers
onale n scop de formare sau de crestere personala/profesionala/ atunci cnd aceste
raspl.li1suri au fost incluse n studii. Alte raspunsuri frecvente includ sentimen
tele de singuratate, evenimentele critice, problemele legate de abuzul de substa
nte si epuizarea emotionala. I Nemultumirile formale ale psihoterapeutilor n tera
pie - dep resia, anxietatea si relatiile - sunt concordante cu cercetarile efect
uate si n alte domenii. n primul rnd, nemultumirile principale care conduc la terap
ie merg, n general, paralel cu cele ale marii mase a populatiei. n al doilea rnd, a
cestea concorda si cu evidenta care indica faptul ca practica clinica induce si
o anumita ritmicitate negativa practicianului, n special n forme de anxietate prob
lematica, depr~sie moderata si subimplicare emotionala cu membrii familiei (de e
xemplu: Bermak, 1977; Cray si Cray 1977; Daniels, 1974; Dryden, 1995; Farber, 19
83; Norcross si Prochaska, 1986a;Sussman, 1995).n al treilea rnd, anxietatea, depr
esia si conflictele maritale sunt principalele probleme prezentate de terapeuti
nu numai n vederea tratamentului personal, dar si n eforturile lor de autoajutorar
e (Deutsch, 1985; Norcross. si Prochaska, 1986b). Problemele de viata ale terape
utilor nglobeaza ntreaga gama cunoscuta - avorturi, aventuri, divort, alcoolism, a
sasinarea unui prieten
e
ve. ul 15.2
Problema pSihoterapeutilor Prezentarea simptomelor
254 32% 38% 22% 1% 5% 3% 20% 13% 35% Strausser3% Tabachnick 32% 11% 15% 19% 7% 9
% 6% 1% 59% 6% 9% 12% 7% ~i 4% 25% 33% 27% 5% (1994) Missar (1988) Holzman, Norc
ross, Searight Indisponibil Indisponibil Indisponibil Hughes Kirtland ~i ~i ~i M
ackey Pope Indisponibil Indisponibil Indisponibil Indisponibil J.D. Geller, J.c.
Norcross, D.E. Orlinsky ocupationale Altele Conflicte cu Alcoolism sau abuz Nev
oia de Cre~tere Probleme personala legate de Depresie
n vederea beneficierii de terapie personala
mai vechi, sinuciderea unui copil, abuzul de droguri, un frate sau o sora aflat/
a n proces pentru o crima - pentru a exemplifica doar cteva dintre cele descrise d
e terapeuti. Cu toate acestea, poate ca nu ar trebui sa vedem indispozitia print
re terapeuti ca pe ceva neobi~nuit. Burton (1972) adauga ntr-un mod optimist: "Im
portant este sa mbunatate~ti problemele de viata distincte, iar pentru aceasta tr
ebuie sa fii tu nsuti om, ceea ce nseamna sa ai probleme ca oricine altcineva". n c
iuda responsabilitatilor enorme ale profesiei, putini psihoterapeuti identifica
un simptom sau o problema acuta cu un pacient problematic. n doua dintre studiile
noastre (Norcross ~ialtii 1988;Norcross ~iProchaska, 1986a), care au inclus sut
e de practicieni cu experienta, doar un psiholog
Formarea pentru psihot~rapie .

255
a identificat simptomul cu un pacient pro~lema, n cazul respectiv, o factori nonp
acient ca simptom. In schimb, per' colele ocupationale au vizat supervizorii, po
liticile, promotiile, salariile si alte plngeri de ordin organizatoric. n contextu
l ntregii vieti a un i psihoterapeut, conflictele tentativa de sinucidere. Restul
~e 99% dintreferapeUti au identificat doar cu pacientii se manifesta ca o sursa
de stres ~oderata, fiind mai probabil ca acestea sa survina din problemele de v
iatr, extraterapeutica. Oricum, Acestenrezultate opozitie poate cu cercetarea ca
nu surprind extinsa asupra mlflti clinicieni stresului n experimentati. terapie,
sunt poate un pic confuze si ironice. Putine stud~i au cercetat sistematic perso
ana terapeutului subestimnd problemele qua person din viata n reala. afara Chifr I
UlJii si sale efectele profesionale, caracteristicilor astfel personale ale tera
peuti10r sunt evaluate fupctie deimpactul influenta lor lor asupra practicii cli
nice, mai degraba dect n n funqtie de persoanei n deplinatatea ei. empirice n sectiun
ea si notiunea de ncheiere, de vindecator mentionam ranit. o n Pfralela f1Ulte soc
ietati, ntre aceste vindecatorii rezultate valoare. Imaginea mitologica a vindeca
toru ui ranit este omniprezenta: nu numai n sensul care pacientul carei~i are ter
apeut n sineestimari nsusi sau au fost asociati cu on vulnerabilitate sunt atribuit
e de nsasi, dar si n sensul n care exista un pacient n fiecare terapeut. Samanii pri
mitivi, de exemplu, erau un amestec dt puteri preotesti si vindesocietatile vest
ice ar putea fi recunoscute ca oli sau dizabilitati (Bennet, catoare, iar o ceri
nta a rolului era ca aCestia~a aiba un defect, ceea ce n 1979; Guggenbuhl-Craig,
1971; Rippere si Ivilliams, 1985). Credem ca multi psihoterapeuti si-au alrs pro
fesia data fiind afinipsihologi deopotriva, sunt Vindecator-pac1ent. acuzati de
a fi interesati mai degraba tate a lor pentru arhetipul Parcticienii, medici de
si patologie dect de sanatate, mai degraba d anormal dect de normaL Acest lucru est
e doar pe jumatate adevarat Psihoterapeutii sunt atrasi de polaritatea sanatateboala att n ceilalti ct si n ei nsisi. Imaginea vindecatorului ranit simbolizeaza ast
fel o constientizare dureroasa a limitarilor noastre si a opus ului sanatatii (
uggenbuhl-Craig, 1971). Chessick (1978, p. 7) a surprins esenta v' decatorului r
anit afirmnd: "Contrar conceptiei gresite larg raspndi te, psihiatrul care cauta a
jutor deste cea mai mare capacitate de a-si ajuta pacientii; psihiatrul care si n
eaga nevoile si pretinde ca si este autosufic' ent poate sa i impresioneze pentru
el nsusi consultatii si prin contfuarea psihoterapiei temporar pe cei prin din ju
rul sau, dar de fapt l si dovedeste astfel doveslabiciunea mai degraba 9-ect puter
ea".
256
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. O~linsky
Comentariu de ncheiere
n aceasta trecere n revista concentrata ne-am straduit sa atragem atentia asupra m
otivelor profesioni~tilor din domeniul sanatatii mintale de a intra n terapie per
sonala, de a nu face acest lucru, precum ~ia principalelor lor probleme n vederea
propriului tratament. Nu exista date sistematice sau conclusive despre ce varia
bile de psihopatologie sunt mai prevalente printre profesionistii n sanatatea min
tala (Millon, Millon si Antoni, 1986) sau despre cum distresul este diferentiat
manifestat printre practicieni. Cu toate aceste al suntem impresionati de rezult
atele robuste ~i repetabile confor~ carora terapia personala este un efort perso
nalnu o lIanaliza de formare II - menita sa asigure rezolvarea si integrarea per
sonala. Pentru majoritateal tratamentul personal al terapeutilor nu estel si ntradevar nici nu ar trebui sa fie, o cerinta intelectuala sau un efort n vederea fo
rmarii. Simptomele suntl n mare parte aproape identice cu acelea ale populatiei ed
ucate n cautare de servicii de sanatate mintala. n timp ce putem sa fim tentati sa
ne imaginam ca psihoterapeutii experimentati sunt capabili sa se imunizeze mpotr
iva ravagiilor vietii care i coplesesc pe pacientii lorl o citire atenta a litera
turii impune o alta perspectiva. Pentru a-l parafraza pe Freudl psihoterapeutii
poseda o abilitate speciala, dar dincolo de aceasta suntem n mod inevitabil oamen
i.
Bibliografie:
Bennet, G'I Patients and their doctors: The journey through medical care, Bailli
ere Tindal, Londra, 1979 BermaklG.E.,"Do psychiatrists have special emotional pr
oblems?" n American Journal ofPsycho-analysis, 371 1977,p. 141-147 Burton, A., "T
he psychotherapist as client" n American Journal of Psychoanalysis, 33,1973,p.94103 Burton, A., Twelve therapists: How they live and actualize themselves, Josse
y-Bassl San Francisco,1972 Chessick, R.D., "The sad soul of the psychiatrist" n B
ulletin of the Menninger
ClinicI 42/1978,
CraYI
p. 1-9 c., ~iCr~, M. "Stresses and rewards within the psychiatrist's family"
n American Jaurnal of Psychoanalysis, 37, 19771 p. 337-341

257
Daniels, AK., "What troubles the trouble shoot1rs" n P.M. Roman tiiHM. Trice Deut
sch, CJ., "A survey of therapists' perso al problems and treatment" n Professiona
l Psychology: Research and Practic, 16, 1985, p. 305-315 (editori), The sociolog
y ofpsychotherapy, AroTon, New York, 1974, p. 191-214 Dryden, W. (editor), The s
tresses of counseling in ation, Sage, Thousand Oaks, 1995 (editor), Stress and bu
mout in the human se vice profession, Pergamon, New York, 1983, p. 97-118, Farbe
r, B.A, "Dysfunctional aspects of the tfrapeutic role" n B. A Farber Farber, B.A
tii Gelier, J.D., "Student attitudes tOI ard psychotherapy" n Joumal of American
College Health Association, 25, 1977, p. 301-307 Farber, N.K., "Trainees' Attitu
des Toward ISeeking Psychotherapy Scale:
2000, p. 341-353 Freudenberg, HG., "The health professional in eatment: Symptoms
, dynamics, and treatment and issues" n CD. of Scott tiiJ. Ha strument" (editori)
Heal thyself: The health Development validation a researChl n Psychotherapy, 37,
ofhealthG.O., care "When professionals, Gabbard, the patient BrunnerjMazel, is a
therapir~: ,~~ewYork, Special considerations 1986 in the
1995, p. 63-79 psychoanalysis of mental health professionrlS" n Psychoanalytic Re
view, 82,
J Winston,M.R New 1976G.5., Clinical beh4vior therapy, Holt, Rinehart and Goldfr
ied, tii York, Davisons,
Henry, W.E., Sims, J.H tii Spray, S.L., The fi h profession: Becoming a psychoth
erapist, Jossey-Bass, San Francisco, 1971 Holzman, L.A, Searight, HR, tiiHughes,
HM , "Clinical psychology graduate Guggenbuhl-Craig, A, Power in the helping Pre
ss.ions, Spring, Dalias, 1971 students and personal psychotherapy: Resilts of an
exploratory Professional Psychology Research and practicet27, 1996, p. 98-101 s
urvey" n Keliy, E.L., Goldberg, L.R Fiske, D.W., tii Kilkpwski, J.M., "Twenty fiv
e years Liaboe, G.P., Guy, J.D., Wong, T., tiiDeahnert, J R, "The use of persona
l therapy by psychotherapists" n Psychotherapy in P.~46-755 P ivate Practice, 7,
1989, p. 115-134 33, 1978, later" n American Psychologist, Looney, J.G., Harding,
RK., Blotoky, M.J. tit Barnhart, FD.,
of Psychiatry, 137, 1980, p. 25-32 transition from training to career: Stress ld
"Psychiatrists
mastery" n American Joumal
Mackey, RA tii Mackey, "Personal PSYCllj otherapy and the development of a profe
ssional self" E.F., n Families in Society 75, 1994, p. 490-498 Milion, T., Milion
, C, tiiAntom, M., "Sources o~emotional and mental disorders P.E. Nathan, tii RW
. Thoreson (editori), P 'ofessionals in distress, American among psychologists:
A career developme~t n RR Kilburg, Psychological Association, Washington, D C, pe
rspective" 1986, p. 119-134
258
J.D. Geller, J.C Norcross, D.E. Orlinsky J.O., "Psychotherapist heal thyself 1:
The acilated change of psychological distress" n 102-114 J.O., "Psychotherapist h
eal thyself II: The acilated change of psychological distress" n 345-356
Norcross, J.C si Prochaska, self-initiated and therapyPsychotherapy, 23, 1986a,
p. Norcross, J.C si Prochaska, self-initiated and therapyPsychotherapy, 23, 1986
b, p.
Norcross, J.C, Strausser-Kirtll nd, D. si Missar, CD., "The processes and outcom
es of psychother~pists' personal treatment expericences" n Psychotherapy, 25, 198
8, p. 36-43 Norman, J. si Rosvall, S.B., ,lHelp-seeking behavior among mental he
alth Pope, K.S. si Tabachnick, B.G.r "Therapists as patients: Sorial Work Journa
l, 22, 1994,A p. national 449-460 survey of practitioners" n Clinical 25, 19r4, p
. 247-258 Research and Practice, psychologists' experiences, problems, and belie
fs". in Professional Psychology: Prochaska, survey J.O. of characteristicsj si N
orcross, J.q., practices, "Contemporary orientations, psychotherapists: and atti
tudes" A national n Psychotherapy: Theory, ReSea[ch and Practice, 20, 1983, p. 16
1-173 Rippere, V. si Williams, R: (e~itori), Wounded healers: Mental health work
ers' Sussman, M.B. A perirous Wi~ey, New calling: York, The 1985 hazard of psych
otherapy . practice, experiences of(editor), depression, Wiley, New York, 1995 W
ispe, L.G., si Parloff, M.B., oflAbnormal ,,~mpact of psychotherapy thep. produc
tivity of psychologists" n Journal Psychology, 70, on 1965, 188-193
Capitolul 16
Selectia si caracteristicile
pSihoterapeutilor terapeutilor
O cercetare de sinteza de John C. Norcross?i Henry Grunebaum
n mod remarcabil, doar putine studii s-au concentrat asupra experientelor terapeu
ti10r n propriul tratament personal (Clark, 1986; Macaskill, 1988; Macran ~i Shap
iro, 1998). Si mai putine investigatii empirice au avut n vedere selectia ~i cara
cteristicile terapeutului terapeutului. n acest scurt capitol, trecem n revista ce
rcetarile deja existente despre cum ~i selecteaza profesioni~tii din domeniul san
atatii mintale psihoterapeutii, n vederea propriei psihoterapii, ~i caracteristic
ile concomitente ale acelor terapeuti n termeni demografici, ai orientarilor teor
etice ~i ai disciplinelor profesionale. La fei ca ~i n cazul celorlalte capitole
de cercetare din aceasta parte a cartii, studiile de cercetare avute n vedere sun
t toate lucrari publicate n limba engleza ~i n mare parte conduse n Statele Unite.
Criterii de selectie ,
ntr-un articol de pionierat despre selectia terapeutului, Grunebaum (1983) a inte
rvievat 23 de terapeuti experimentati din zona Boston (11 psimatri, 7 psihologi,
3 asistenti sociali ~i2 consilieri) despre cum ~i-au gasit recent un "bun terap
eut" pentru ei ~i~i. E~antionul s-a constituit dintr-un grup extrem de bine docu
mentat, cu opinii bine informate despre calitatea terapiei ~ia terapeuti1or. Ter
apeutii-pacienti din acest e~antion au relatat ca avusesera patru criterii esent
iale n minte atunci cnd ~i-aucautat propriul terapeut. n primul rnd, ei au avut n ved
ere un coleg psihoterapeut care era competent din punct de vedere profesional, b
azndu-se pe reputatia generala ~i pe recomandarile colegilor. Cercelari asemanato
are
260
(Darongkamas, Burton ~i Cushway, 1994) confirma de fapt ca psihoterapeutii ncep s
a caute un terapeut competent bazndu-se n primul rnd pe recomandarile personale (55
% din e~antion) ~i pe contacte personale anterioare (30% din e~antion). n al doil
ea rnd, terapeutii-pacienti ~i-au cautat terapeuti n afara retelei obi~nuite profe
sionale si sociale pentru a evita contactul extraterapeutic si raspndirea zvonuri
lor despre ei ~ivietile lor personale. n al treilea rnd, un alt criteriu l-a const
ituit o dispozitie calda, suportiva, Un terapeut caruia sa i pese de pacient. De
fapt; 20 dintre cei 23 de intervievati au accentuat n mod spontan ~i voluntar cel
putin una dintre aceste calitati atunci cnd ~i-au descris terapeutii - de a fi s
ustinut, apreciat si .respectat ca persoana. n al patrulea rnd, terapeutii-pacient
i au cautat un clinician cu un stil activ, vorbaret. Extinznd acest studiu, Norcr
oss, Strausser si Faltus (1988) au chestionat un e~;antion national de psihologi
(N = 509), cerndu-Ie sa aprecieze influenta a 16 factori n selectia terapeutilor
lor, folosind o scala de cinci puncte de tip Likert, unde 1 era cotat ca "deloc
important", 3 era "ntructva important", iar 5 era "foarte important". Tabelul 16.1
prezinta media cotatiilor si a ordinii n selectia acestor terapeuti, mpreuna cu cm
purile aproximative ale esantionului lui Grunebaum din 1983, calculat pe baza fr
ecventei de nominare a participantilor sai. Dupa cum poate fi observat, terapeut
ii-pacienti au considerat n selectia psihoterapeutilor lor n primul rnd competenta
perceputa, experienta clinica, reputatia profesionala si caldura interpersonala.
Aceste prime patru criterii au primit o cotatie medie de cel putin 4,0 pe o sca
la de cinci puncte. Alte sase criterii au primit cotatii medii de 3,0 sau mai mu
lt, indicnd ca acestea au fost catalogate drept cel putin "ntructva importante": de
schidere, orientare teoretica, reputatia de a fi fost terapeutul unui terapeut;
flexibilitatea, neatribuind totul transferului si stilului terapeutic activ. Doa
r productivitatea terapeutului n cercetare a primit un scor mediu de mai putin de
2,0. Aceste rezultate au mers paralel cu cele obtinute de Grunebaum n 1983, cu d
oua exceptii. Prima, aceea ca stilul activ sau vorbaret al terapeutului nu a fos
t cotat la fel de nalt n acest studiu mai vast dect n studiul lui Grunebaum, si a do
ua ca pozitia terapeutului n afara retelei clinician-pacient nu a fost considerat
a a fi un criteriu important. Aceste doua disparitati pot fi explicate partial p
rin faptul ca esantionullui Grunebaum era compus n mod predominant din psihoterap
euti mai n vrsta, orientati psihanalitic, care practicau n zona metropolitana Bosto
n. Aceasta nseamna ca micile disparitati pot fi atribuite diferitilor adepti. Esa
ntionullui Grunebaum a fost format n ntregime din terapeuti
die
14 131* 15 16 117 12 41* 6 7 89 2 11* 101* 31* 56 98 Abatere Ordine Grunebaum 0,
9 0,8 1,4 1,2 1,0 1,1 1,3 (1983) 4,68 4,33 4,00 3,97 3,61 3,56 3,36 3,27 3,25 3,
03 2,98 2,94 2,91 2,85 2,51 1,48 Norcross, Indisponibil Strausser fii Formarea I
ndisponibil
Fa/tus pentru psihoterapieCotatii
261 (1988)
Flexibilitate Lipsa criticismului Stil terapeutic activ Cost per sedinta Succesu
l cu pacienti
Cotatiile au fost facute folosind o scala de 5 puncte de tip Likert: 1 = "deloc
important", 3 = "ntructva important", 5 = "foarte important". 1* = subiectii chest
ionati au considerat ca aceste calitati sunt la fel de importante, clasndu-le pe
aceeasi pozitie.
experimentati care au beneficiat de una sau mai multe experiente de tratament, a
proape ntotdeauna de o psihanaliza, cu 20 pna la 50 de ani n urma. n opozitie, e~ant
ionullui Norcross ~i ceilalti a fost mai eterogen si, ca regula, cu o medie de vr
sta mult mai scazuta, drept pentru care avea cu mult mai multe oportunitati de s
electie a unui terapeut.
262
Cele 16 criterii de selectie prezentate n tabelul 16.1 au fost empiric evaluate n
functie de orientarea teoretica a terapeutului-pacient si a disciplinei profesio
nale. Au fost observate astfel patru diferente de orientari care pot fi consider
ate semnificative: (1) respondentii behavioristi au fost mai putin influenta ti
dect psihanalistii si respondentii eclectici de reputatia profesionala a terapeut
ilor lor; (2) respondentii eclectici au cotat deschiderea terapeutului ca mai im
portanta, spre deosebire de colegii lor psihanalisti; (3) respondentii din toate
convingerile teoretice au fost mai precauti cu privire la terapeutii atribuind
"totul transferului", spre deosebire de colegii lor psihanalisti si (4) o orient
are specifica a unui terapeut a fost cotata ca mai influentabila de catre terape
utii psihanalisti si umanisti dect de cei behavioristi, care n schimb au cotat-o c
a mai importanta dect eclecticii. Diferentele profesionale au fost, de asemenea,
evidente n criteriile de selectie cu principalele disparitati existnd ntre asistent
ii sociali, pe de o parte, si psihologi si psihiatri, pe de alta parte. Pe scurt
, asistentii sociali au acordat mai multa greutate costului tratamentului, flexi
bilitatii terapeutu1ui, caldurii interpersonale, stilului activ si deschiderii n
selectia terapeutului. Psihologii au cotat o potentiala productivitate n cercetar
e a terapeutului ca mai influentabila dect oricare dintre celelalte doua grupuri,
desi acest criteriu a obtinut cel mai mic scor mediu n toate cele trei grupuri p
rofesionale. n sfrsit, psihiatrii au indicat faptul ca o profesie specifica a exer
citat o influenta semnificativ mai mare n selectia psihoterapeului dect psihologii
sau asistentii sociali. Sexul terapeutului ales nu a fost luat n considerare n ce
rcetarea n curs, dar a fost implicat n alte cercetari ca exercitnd un impact, cel p
utin implicit, n selectia terapeutu1ui. O experienta considerabila consemneaza ca
potrivirile ntre acelasi sex sunt preferate si, asa cum este reluat n urmatoarea
sectiune, sunt cautate activ de catre profesionistii n sanatatea mintala atunci cn
d se pune problema propriului tratament. Un alt factor de selectie poate fi cons
iderat carisma sau ncrederea n sine a terapeutului. Puterea interioara a terapeutu
lui - sau cel putin persoana publica - este probabil sa joace un rol-cheie. n luc
rarea despre selectia terapeutului, Burton (1973, p. 94) mentiona ca "cei mai bu
ni profesionisti au un fel de ncredere n sine si aroganta nemotivate de realitate,
iar parte a acestora este credinta ca nu vor cadea prada bolilor pe care le vin
deca". Carisma lor poate sa i plaseze "dincolo de zgomotul bataliei psihiatrice"
(p. 97). n concluzie, psihoterapeutii din toate disciplinele si convingerile teor
etice si selecteaza propriul terapeut n principal pe baza perspicacitatii

263
clinice si a calitatilor interpersonale. Competentei, experientei, reputatiei, c
aldurii si deschiderii le sunt acordate cele mai nalte consideratii de catre tera
peutii-pacienti. n opozitie, productivitate a n cercetare a potentialului psihoter
apeut a fost cotata ca neimportanta, aproape neglijabila. Acest rezultat ar treb
ui sa ne reaminteasca faptul ca atitudine a stiintifica si expertiza clinica sun
t probabil dimensiuni ortogonale. Ca sa repetam concluzia lui Grunebaum (1983,p.
1338):"Ceea ce am nvatat ca poate fi folositor n conducerea psihoterapiei este ca
acesti terapeuti-pacienti cauta o relatie personala cu terapeutii - una n care s
a se simta afirmati, apreciati si respectati de un alt om pe care ei l plac, apre
ciaza si respecta". Faptul ca acest lucru trece drept adevarat pentru pacientii
sofisticati psihologic, asa cum a fost aratat ca este pentru pacientii naivi, nta
reste perspectiva ca acesti factori sunt probabil esentiali pentru eficacitateat
ratamenului psihologic (Greenberg si Staller, 1981).Calitatile terapeutului expr
imate prin caldura si empatie, precum si simpatia reciproca au fost esentiale n r
ezultatele pozitive n experientele de tratament ale psihoterapeutilor, dupa cum r
eiese din cel putin trei studii la zi (Buckley, Karasu si Charles, 1986; Norcros
s, Strausser-Kirtland si Missar, 1988;Pope si Tabachnick, 1994;vezi capitolul 17
). Este, de asemenea, n total acord cu cercetarea generala a psihoterapiei (Orlin
sky, Grawe si Parks, 1994). Dimpotriva, motivul principal pentru experientele de
tratament dureroase ale psihoterapeutilor este o relatie terapeutica rigida, di
stanta si neimplicata (Grunebaum, 1986).
Caracteristicile terapeutilor selectati
Pe cine cauta profesionistii n sanatatea mintala pentru propria psihoterapie? Ctev
a studii de cercetare le-au cerut psihQterapeutilor sa descrie caracteristicile
terapeutilor alesi n mod obisnuit, n termeni de demografie, orientare si profesie.
n plus, un studiu recent (Norcross, Geller si Kurzawa, 2000) a investigat caract
eristicile psihoterapeutilor care trateaza o mare proportie a colegilor lor prof
esionisti n sanatatea mintala - care sunt" terapeutii terapeutilor".
Variabile demografice Un vast studiu multidisciplinar condus n 1987 (Norcross, St
rausser si altii, 1988) a continut o serie de itemi privind caracteristicile dem
ografice ale terapeutului terapeutului. Terapeutii barbati au fost alesi de 80%
dintre
264
J.D.
respondentii barbati 9ide 67% dintre femeile respondenti; 33% dintre femei 9i 18
% dintre barbati au beneficiat de tratament personal acordat de o femeie. Oricum
, aceste cifre globale reprezinta rama9ite istorice. Analizele au determinat ca
o proportie crescuta de femei au cautat femei ca terapeut personal: 31% dintr-un
grup cu o medie de vrsta mai mare (cel putin 10 ani de experienta clinica), dar
43% dintr-un grup cu o medie de vrsta mai mica (mai Pl!tin de 10 ani de experient
a). ntr-o masura mai mica, respondentii barbati au primit mai adesea tratament di
n partea terapeutilor femei: 17% dintre cei experimentati, n comparatie cu 22% di
ntre cei neexperiementati. Acest model a fost repetat n trei discipline profesion
ale diferite (psihologi, psi)Uatri, asistenti sociali) 9i corespunde evolutiei d
emografice a profesioni9tilor n sanatatea mintala. Femeile terapeuti mai tinere a
u primit, n mod consecvent, n procent mai mare tratament personal din partea unei
femei terapeut dect respondentii femei mai n vrsta: 41%, n comparatie cu 30% dintre
psihologi, 33% versus 8% dintre psihiatri si 45% versus 35% dintre asistentii so
ciali. Aceste rezultate demografice trebuie interpretate n cadrul contextului ist
oric n care au fost adunate datele; din 1987, o proportie tot mai numeroasa dintr
e profesioni9tii americani n sanatatea mintala sunt femei 9i noncaucaziene. 92% d
intre terapeutii-pacienti au raportat ca cel mai recent sau singurul psihoterape
ut a fost caucazian. S-a ntmplat rar ca un respondent caucazian sa nu fiprimit tra
tament de la un caucazian clinician- doar 3% au beneficiat de tratament din part
ea unui indan american, a unui negru sau hispanic. n schimb, o jumatate plina dint
re respondentii de culoare (n = 8) au primit tratament de la un psihoterapeut ap
artinnd minoritatii lor rasiale. Sexul 9i etnia terapeutului terapeutului par sa
exercite o mai mare influenta dect este n mod traditional recunoscut. Desi factori
nu I I I acesti I au fost inclu9i n mod specific n studiul criteriilor de selecti
e (tabelul 16.1) si desi nici unul dintre intervievatii lui Grunebaum (1983) nu
i-a mentionat n mod specific, demografia terapeutului ales s-a potrivit ndeaproape
cu cea a respondentului. Chiar si lund n considerare subreprezentarea istorica a
minoritatilor rasiale si a femeilor psihoterapeuti, aceste cifre demonstreaza ca
, n practica, potrivirile client-clinici an, din punct de vedere demografic, sunt
omniprezente.
Orientarea teoretica Cteva studii au examinat orientarea teoretica a terapeutului
terapeutului, n special modul n care aceasta se asociaza cu orientarea

265
teoretica a terapeutului-pacient. De interes special - si nelipsite de controver
se - au fost predilectiile teoretice ale terapeutilor alesi de terapeutii compor
tamentalisti. n cele ce urmeaza, deplasndu-ne de la general catre specific, vom re
vedea rezultatele centrale ale acestor studii. n general, orientarea aleasa pentr
u terapia terapeutului a fost cea psihanalitica sau psihodinamica. Orientarile t
eoretice ale psihoterapeutilor terapeutilor, asa cum este nfatisat n tabelul 16.2,
ca urmare a unei vaste investigatii (Norcross, Strausser si altii, 1988), arata
ca aceasta tinde a fi alegerea n cazul episoadelor de tratament multiple. Terape
utii eclectici si umanisti sunt, de asemenea, la cautare; oricum, nu a existat n
ici o alegere secundara clara de orientare preferata dupa abordarile psihanaliti
ca si psihodinamica. Ceva mai putini dintre respondenti au ales psihanaliza n caz
ul unui al doilea episod de terapie n comparatie cu primul, optnd n aceasta situati
e mai degraba pentru terapeuti mai umanisti si psihodinamici. Rezultatele altor
studii confirma n mod clar aceste modele. Uitndu-se atent la alegerile terapeutulu
i dupa formare, de exemplu, Liaboe, Guy, Wong si Deahnert (1989) au identificat
orientarea teoretica a terapeutilor dupa ncheierea formarii. 54% au ales un terap
eut dintr-o 16% dintr-una eclectica, 8% un orientare psihodinamica/psihanalitica
, terapeut Gestalt si 7% un terapeut existentialist. Doar 6% au selectat un tera
peut cognitiv-comportamentalist, chiar daca 14% dintre terapeuti erau ei nsisi co
gnitiv-comportamentalisti. Norcross, Strausser-Kirtland si altii (1988), pentru
un alt exemplu, au raportat ca profesionistii n sanatatea mintala au urmat n numar
mare tratament personal cu psihoterapeuti psihanalisti (41%) sau psihodinamici
(18%). 87% dintre respondentii care au raportat tratament psihanalitic au indica
t ca terapeutullor era un psihanalist format. 16% din numarul total au ales un p
ractician nclinat eclectic si relativ putini au ales clinicieni din convingerile
comportamentalista si cognitiva. Orientarile teoretice curente ale terapeutilorpacienti sunt legate, nu surprinzator, de orientarea terapeuti10r lor. Acest mod
el asociativ pentru un studiu (Norcross, Strausser si altii, 1988) este prezenta
t n tabelul 16.3 n diagonala subliniata. n aproape toate cazurile (90%), terapeutii
-pacienti psihanalisti au ales o terapie psihanalitica (45%) sau psihodinamica (
34%). Terapeutii-pacienti comportamentalisti au fost cel mai putin restrictivi n
alegerile lor: 44% au ales un terapeut eclectic, 19% un terapeut cognitivist, 19
% un terapeut umanist, 12% un psihanalist si doar 6% un comportamentalist. Aprox
imativ o treime dintre terapeutii-pacienti umanisti au beneficiat de tratament p
ersonal din aceeasi orientare
266
J.D. Geller,
16.2 Rezumat al experientelor
~.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
Tabelul
de terapie personala
Variabila Prim:i:!f3:EJe
A doua terapie
A treia terapie
Media pe vrste a pacientului (ani) Orientarea tratamentului Cognitivj comportamen
tala 20% 29% 5% 17% Eclectica Umanista Psihanalitica Psihodinamica Sistemica
27,
30,5
38,6
17% 13% 12% 36% 16% 6% 5% 9% 40/1
110
Adaptat dupa Norcross, Strauss~r ?i Faltus, 1988
umanista, dar un numar-ch~ar mai mare (34%) au beneficiat de terapie psihanaliti
ca sau psihodinarpica. Eclecticii tind sa fie mai traditionalisti fel privinta d
e terapie "eclectica". n alegerii orientarIi lor, aproape un sfert au beneficiat
de un Cu exceptia psihanalistil r, psihoterapeutii manifesta o varietate teoreti
ca considerabila n ceea c priveste alegerea propriei terapii personale, dar favor
izeaza convingere psihanalitica. Acest model se aplica inclusiv terapeutilor com
portam ntalisti. Ekstein si Wallerstein ( 972), printre altii, au mentionat moti
vele conflictuale n cautarea t rapiei personale cu cineva din aceeasi presupune,
convingere de sauobicei, dintr-una ca cealmai a~emanatoare. buna experienta Pe d
e opsihoterapeutica parte, profesionistul ar fi teoretice pe care le va folos,'
terapeutul nsusi. Terapia cu cineva care apartine aceleiasi scoli ntVreste modelar
ea interpersonala, formarea mai putin bazata pe aceleasi principii una care sa f
ie mai mult
iU
identitatii tratament personal si socializarea cu cinet~oretica. viaapartinnd Pe
de aceleiasi alta parte, convingeri beneficierea teoretice de ar putea sa fie fo
arte bine obligatie ideologica sau politica. Aceasta identificare ar putea alune
ca n convertire, ar putea exclude posibilitatea colaborarii cu diferite scoli, r
putea descuraja schimburile de opinii si experimentarea si ar putea mpiedica desc
hiderea mintii. Ekstein si Wallerstein (1972)repeta gl a: Jn casa Tatalui Meu su
nt multe locasuri, dar trebuie sa fie bine nteles ca tatal meu este analist".

Tabelul 16.3 Orientare Alegerea terapiei personale
267
Orientarea terapeutului
COMP
(n=16)
COC
ECL
UM
I
PA
PD
SIS
(n=40)
Total
5%
Comportamentala (COMP) Cognitiva (COC) Eclectica (ECL) Umanista (UM) Psihanaliti
ca (PA) Psihodinamica
(PD) 0%
6% 19% 44% 19% 12%
0% 0%
O,;ent"" '''Pond''''tUlU; (n=25) (n=150) (n=32r (n=71) (n=110) 12% 4% 9% 3% 4% 1
6% 28% 12% 20% 0% 12% 4% 24% 17% 26% 20% 5% 0% 22% 33% 19% 15% 3% 0% 1% 1% 90%
4%
0%
5% 5% 5% 10% 35% 15% 25%
3% 6% 7% 45% 34% 1%
4%
16% 13% 41% 18% 3%
Sistemica (SIS)
Adaptat dupa Norcross, Strausser si Faltus, 1988.
Cazul terapeutilor comportamentali~ti ntr-un scurt articol din 1971, intitulat" T
ake Their Troubles?" ("Unde-?i duc te grijile?"), Lazarus a articulat descoperir
e numero?i terapeuti comportamentali?ti psihoterapie psihanalitica, terapie Gest
alt, forme de tratament noncomportament alegerea terapiei, care a strnit controve
rs trei terapeuti comportamentali?ti erau psihoterapie psihanalitica, cinci n ter
apie ere Do Behavior Therapists ap~utii comportamentali?ti sa anecdotica precum
ca eneficiau de psihanaliza, terapie existentiala sau alte list. Articolul sau d
espre considerabile, a indicat ca n psihanaliza, ?apte n Gestait, trei n bioenergie
?i
experimentasera sau devenisera deja pro und implicati n antrenarea patru n terapie
existentiala. Mai mult dec1t att, multi dintre clinicieni senzitivitatii, grupur
i T ?i ntlniri maraton. jAcestedes~operiri subliniaza faptul ca terapia comportame
ntalista ?i te1apia orientata pe insight au n mod frecvent scopuri ?i obiective d
ifer te. "Am putea sa rezumam cernd alegeri de tratament mai degraba ect tratament
e la alegere." (Lazarus, 1971, p. 350) Cercetarile ulterioare mai sistematice a
confirmat ca un numar considerabil de terapeuti comportamentali?ti cauta tratame
nt personaldar, de obicei, de la colegi undeva ntre 44 ?i 66% (vezi capitolul 13)
noncomportamentali?ti. La fel cum Lazarus Norcross?i Prochaska (1984)
268
au descoperit ca majoritatef terapeutilor comportamentalisti
nu au ales
doua esantioane au facut- . In schimb, alegerile cele mai prevalente tratament c
omportamentalfst pentru eiau nsisi, ntre 6 si 8% din alte printre clinicienii comp
ort mentalisti fost doar cele psihanalitice, psihodinamice, eclectice si eXiste+
tial-um~ste. n mod similar, Darongkamas si altii (1994p. 168),ntr-un tudiu asupra p
sihologilor clinicieni britanici, ca "majoritaJa au descoperit ales terapeut"i d
in orieiltariterapeutilor diferite de cognitiv-comportamentalisti a lor: 44% au
ales terapeuti psihodinamici, 22% au ale~ eclectici, 22% terapeuti din a!te orie
ntari si doar 11% au ales terapeuti dognitiv-comportamentalisti". Intorcndu-ne n S
tatele Unite, Norcros , Strausser si altii (1988), ntr-un studiu multi disciplina
r vast, au escoperit ca mai putin de unu din zece terapeuti comportamentali ti a
ales tratament comportamentalist pentru el nsusi. n schimb, acestia au preferat t
ratamentul eclectic, psihanalitic si umanist, cu un coeficient e mai mult de doi
la unu fata de tratamentul comportamentalist. Con omitent, putini dintre psihot
erapeutii
I
noncomportamentalisti
- r-tre 5 si 10%, n functie de studiu - au ales (si altii) grijile?
terapia comportamentlistf pentru comportamentalisti ei nsisi. Unde, atunci, si duc
terapeutii
de convingeri noncompo tamentaliste. Cu exceptia psihanalistilor, psihoterapeuti
i demonstre a destula varietate n alegerea propriei terapii MajoritateaAsa aleg s
a faca ac~tatlucru cu profesionisti n sanatatea mintala personale. cum a obse si
Lazarus (1971),sistemele psihodinamice de psihoterapie retin o aten~e sporita pe
ntru aceia care pot sa beneficieze de o autoexplorare intens . Acesta pare sa fi
e n special cazul psihoterapeutilor, a caror eficaci ate este strns legata de prop
ria constienta, stima si abilitati interperso ale. Asa cum este si cazul clienti
lor nostri, clinicienii contemporani cuta n terapie att o schimbare la nivel compo
rtamental, ct si o nt legere de sine crescuta (Buckley si altii, 1981). Joseph Wol
pe, unul din e fondatorii terapiei comportamentaliste, a facut exceptie de la ac
este ezultate. n scrisoarea sa catre un editor de ziar (1988,p. 509),i-a acuzat e
Norcross si colegii de repetarea "afirmatiei scandaloase conform careia majorit
atea terapeutilor comportamentalisti nu ar fi cauta adevarat, tratament ar doved
i compor~amentalist un qinism si o imoralitate pentru ei nemasurate. nsisi. Daca
acest Ar dovedi, lucru fata de eficienta superioara terapiei comportamentaliste
pe care numeroasele studii au demonstr t-o". Cititorii pot judeca sing ri daca r
ezultatele consecvente pe aceasta de asemenea, o indiferent~" n contextul proprii
lor nevoi, tema "dovedesc un cinis remarcabila, si o imoralitate nemasurate" la
adresa

terapeutilor comportamentalisti, dar rezultatele empirice sunt foarte consecvent
e n cursul tuturor studiilor. Exista cteva explicatii alternative care ni se par l
a fel de putin elaborate, dar mai verosimile. n primul rnd, putini terapeuti compo
rtamentalisti - autoidentificati sau aprobati de Wolpe - au fost disponibili atu
nci cnd clinicienii cautau tratament personal cu multi ani n urma, si astfel terap
ia comportamentalista poate fi ntr-adevar subreprezentata. n al doilea rnd, o const
iinta crescuta si ntelegerea personala sunt scopuri profund valorizate n terapia u
nui terapeut. Ameliorarea simptomului per se a fost cotata drept cel mai putin i
mportanta dintre toate rezultatele, ntr-unul dintre studiile asupra experientel~r
de tratament ale psihoterapeutilor (Buckley, Karasu si Charles, 1986), desi apr
eciem cu draga inima ca pentru Wolpe lucrurile ar putea sa nu stea asa. Un nivel
de constienta crescuta si ntelegerea personala prin autoexplorare reprezinta sco
puri viabile, n general si n sine, n special pentru terapeutii comportamentalisti n
stare de activitate relativ buna. Lazarus, al carui articol initial a precipitat
controversa, a naintat o pozitie mai moderata, bazata pe evidente. n corespondent
a personala, Lazarus (1971, vezi si Fay si Lazarus, 1984, p. 126) a rezumat lucr
urile dupa cum urmeaza:
Lucrarea mea din 1971, pe tema predilectiei terapeutilor comportamentali~ti pent
ru selectarea terapeutilor noncomportamentalisti n vederea propriului tratament,
a fost citata ~inteleasa gresit de mai multe persoane dect am fost capabil sa urma
resc. Dupa cum stiti foarte bine, ideea nu era aceea ca terapeutii comportamenta
li~ti cred n superioritatea intrinseca a psihanaHzei sau a oricarei alte abordari
noncomportamentaliste. Articolul nu a spus ca terapeutii comportamentalisti sun
t niste prefacuti care n secret recunosc faptul ca sistemele noncomportamentalist
e sunt mai bune. Cu toate acestea, fiecare dintre afirmatiile n curs a fost facut
a n masuri diferite. Mai mult dect att, daca mi s-ar ordona sa intru ntr-o terapie p
ersonala astazi, de ce nu as alege un terapeut comportamentalist? Pentru ca func
tionez relativ bine. Daca ar fi sa dezvolt frici specifice, compulsii, complicat
ii sexuale, deficite sociale sau alte modele nonfunctionale, m-as ndrepta degraba
la un terapeut comportamentalist pentru ajutor. Oricum, de vreme ce nu am acest
gen de complicatii specifice, terapia comportamentalista nu are ce sa mi ofere.
270
J.D.
Geller~J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Disciplina profesionala n contrast cu atentia uria~a acordata orientarii teoretic
e a terapeutului var, am reu~it sa identifica un singur articol de cercetare pub
licat n terapeutului,-mult pu~' aza i se acestei aloca disciplinei Intr-adeStatel
e Unite, care mai se adres probleme profesionale. n mod empiric. Psihoterapeutii
primi~ tratament~ianali~ti n decursul istoriei de lan psihiatri, psihologi, asiste
nti au sociali, fonsilieri nespecializati, aceasta de preferinte definite pe ba
a disciplinei profesionale. 36% dintre psihologi au beneficiat d~ trata ent de l
a colegi psiholugi, iar 35% de la psihiatri. Psihiatrii au caut f,ausser t n mod~
ialtii, obi~nuit alti psihiatri - 82% de-a ordine generala (Norcross, 1988). Ori
cum, exista o paleta dispus sa intre n tratamen cu un terapeut dintr-o disciplina
diferita de a lor. De fapt, ei aleg psiha i (45% din timp) ~ipsihologi (25%) mu
lt mai frecvent dect colegi asiste ti sociali (19%). lungul timpului. ASistent*.,
sociali au reprezentat singurul grup mai
I
terapeutilor, ca opusa ten intelor mai contemporane. ntr-un studiu (Norcross, Str
ausser ~i alti, 1988; Norcross, Strausser-Kirtland ~i altii, Aceste rezultate, o
ricUf' reflecta disponibilitate a istorica a psihoI
nali de-a lungul anilor, p. ntru a putea discerne shimbarile n timp. Analizele re
zultate au indi at ca psihoterapeutii tineri cauta persodin ce 1988), au fost ex
aminate ditciPlinele profesionale mai ale terapeutilor n de ce la mai psihologi.
mult asistenta Psihologii de eai ~apsihoterapeutii tineri, de exemplu, nonmedici
, au cautat n mod terapie special la
(32%). De fapt, ~i profesia psihoterapeutului preferata pentru terapia personala
a asistentilor so iali a devenit n ultima vreme tot cea de psiholog, ~i nu cea d
e ps' atru. Mai recent, asistentii sociali au cautat (46%) n vrsta colegii lor psi
hologi mai~r cvent (33% vsdect 25%) psihologii ~i asistenti mai sociali (30% prop
ortional mai mult psi ologi vs 18%), dar mai putin ps' 'atri (30% vs 52%). Schim
barile istorice n se ectia de catre clinicieni a propriilor terapeuti sunt impres
ionante. Cre~te ea disponibilitatii ~i cea a profesionalizarii psihoterapeutilor
nonmed'ci sunt explicatiile evidente. n anumite
privinte, este ncurajator ~a observi cum au crescut proportiile prodiscipline. Ac
este experi~fte de tratati tratament pot intensifica validarea fesioni~tilor n sa
natatea ~intala de membri ai aceluia~i sex ~i personala ~i socializarea .Rlrofes
ionala. n alte privinte, oricum, acest model teoretice. reie~it Rezultatele poate
promoTa id9alendoctrinare pentru psihoterapia a profesionala personala, ~i "nrudi
rile" din perspectiva noastra, nu ar ~rebui sa fie compartimentarea sau izolarea
,
Formarea pentru p,ihoraPie.

271
de nvatare diferite. ci mai degraba schimburile interpersonale JemnificatiVe si e
xperientele specifica a psihoterapeutului ales a fost cot ta ca o variabila usor
influo scala de 5terapeut puncte), pe iar f.,sonal orientarea teoretica entabil
a (M = 1,94pe n cotatiile de selectie a unui (tabelul 16.2), moderat profesia inf
luentabila (M = 3,56). Datele actuale cu privire la alegerea profesiei orientare
a si alegerea terapeutului orientarii teoretice selectionat confirma par sa fi,
a~easta accentuate influenta. pentru Profesia anumite si sub grupuri, n special p
sihiatri si psihanalisf' multi dintre ei fiind istoric restrictionati n selectia
lor la analistii avizati din institutele de formare. Astfel; asa ~um psWatrii au
cautat colegii psihiatri pentru tratament pacient sa se limiteze frecvent la a
alege un psihiatru experimentat. ntr-un mod similar, pacientul orientat ps' anali
tic si-a limitat cautarea din cazuri, se orientare, poate ntmp* la felapoi de bine
a urmarit ca potentialul criteriile personal n 82% terapeutului la cei din aceea
si si d -abia patrunderii si grijii.
Un studiu national asupra psihologilor sihoterapeuti a descoperit 16% se conside
ra categoric ca fiind ter peut pentru terapeuti, 25% ca Caracteristicile terapeu
tilor terapeUtil~. r de analize statistice au identificat corelaril demografice,
profesionale si cazuistice ale acelor psihologi care s-au d semnat a fi terapeu
ti pentru terapeuti si a caror cazuistica a cuprins n procent relativ mare de pr
obabil (28, poate 26% probabil nu, put'n si 1%' 10%) cu siguranta nu).Geller O s
erie profesionisti n sanatatea mintalaca(cel (Norcross, si Kurzawa, 2000). n ceea
ce priveste demografia, psihologi~ care tratau n mod obisnuit alti terapeuti avea
u o experienta clinica semnificativ mai mare (M de 23 asociatiile de ani versus
profesionale 19 ani) si era mai versus probabi~ camembrQ. acestia sa le a fie co
legi n (58% colegi 2~% Nu fost observata nici o diferenta ntre cele doua grupu1j n
privinta vrstei, sexului sau rasei! etniei. terapie unui procent mai mare de prof
esio 'sti n sanatatea mintala era mai probabil sa fi fost angajati ai depart ment
elor universitare si ai scolilor medicale. Orientarea teoretica a a ut opsiholog
ii legatura semnificativa n ceea ce priveste variabilele prOfeSiO}le, care acorda
u primii trei ani. In mod specific, 41% terapeutt llJ- psihanal1sti/psihodinamic
i, sanatatea mintala tratati n cu procentul a~toevaluat de profesionisti
272
36% terapeuti umanisti, 32% interpesonali, 23% eclectici/integrativi si 17% tera
peuti cognitivisti au raportat ca 10% din cazuistica lor era reprezentata de ega
lii lor. _ n privinta variabilelor cazuisticii, psihologii care au tratat un proc
ent mai mare de profesionisti n sanatatea mintala erau distinsi prin trei variabi
le. n primul rnd, au raportat un procent semnificativ mai mare de psihologi (dar n
u psihiatri, asistenti sociali, consilieri sau alti terapeuti) n cadrul cazuisfic
ii lor de profesionisti n sanatatea mintala (M de 43% vs 33%). n al doilea rnd, au n
registrat un procent semnificativ mai scazut de terapeuti cognitiv-comportamenta
listi n cazuistica lor psihoterapeutica (M = 17% vs 29%). n al treilea rnd, punct l
egat de cel anterior, acestia au tratat un procent semnificativ mai mare de psih
analisti/terapeuti psihodinamici (M = 34% vs 17%). Oricum, nu a fost gasita nici
o diferenta semnificativa n termeni de procente de terapeuti acceptati din alte
orientari teoretice, surse de referinta sau formate de terapie practicate. Datel
e culese din perspectiva terapeutului terapeutilor sustin si ntaresc datele colec
tate de la terapeutii-pacienti despre terapeutii lor. Terapeutii terapeutilor su
nt, nu n mod surprinzator, mai n vrsta si mai mpliniti n domeniul lor. Este probabil
ca acestia sa fie angajati pe o pozitie mai nalta sau pe pozitii academice, precu
m cele din universitati sau scoli medicale. Terapeutii terapeutilor, cel putin d
in autocaracterizari, sunt n mod semnificativ mai nclinati spre orientarile psihod
inamica si orientata pe insight. Pe de alta parte, este mult mai posibil ca tera
peutii terapeutilor sa trateze colegi de convingere psihanalitica si mult mai pu
tin probabil ca acestia sa trateze terapeuti cognitiv-comportamentalisti. Desi c
erute n moduri diferite si culese din perspective diferite, aceste date coincid c
u rezultatele prealabile privind alegerile de terapie personala ale terapeutilor
comportamentalisti si cognitiv-comportamentalisti.
n acest capitol ne-am straduit sa examinam dovezile cercetarilor cu privire la se
lectia si caracteristicile terapeutului terapeutilor. Dat fiind ca rezultatele o
btinute din studii diferite sunt n general concordante att ntre ele, ct si cu experi
entele noastre clinice, ne vedem obligati sa repetam ca numarul de studii este m
ic, n mare parte limitat la Statele Unite si n totalitate bazat pe auto evaluari.
Mai mult dect att, selectia unui terapeut personalca si aceea a unui partener - po
ate sa nu fie

273
n multi totalitate ani de constienta, reflectie. Poate iar motivele ca asa pot cu
m sa a 1evina lafirmat accesibile Burton de-abia (1973, p. dupa 96): "Selectia u
nui vindecator de catre vindecatori este facuta pe o baza dinamica subconstie~ta
si lucru apoi este rationalizata n termeni de preconstienta cteva calitati."sau I
ndiferent dacalacest adevarat sau nu, acesta va fi cunoscut doar pe baza mr.i mu
ltor cercetari si analize asupra procesului complex al terapeu~por selectnd un te
rapeut personal.
Bibliografie:
Buckley, P., Karasu, T.B.;;iCharles, E., "Psycroterapists view their personal th
erapy" n Psychotherapy, 18, 1981, p. 299-305 Burton, A, "The psychotherapist as c
lient"n1merican Journal ofPsychoanalysis,
Clinic, 42, 1978, p. 1-9
13, 1973, p. 94-103
Clark, M.M.,"Personal therapy: A review of e pirical research" n Professional Che
ssick, RD., "The sad sould of the PSYChia+ist" n Buletin of the Menninger
Psychology: Research and Practice, 17, 1986,~. 541-543
Oarongkamas, J., Burton, M.V. ;;iCushway, 9., "The use of personal therapy by cl
inical psychologists working in the t>fSS in the United Kingdom" n Ekstein, R, ;;
iWallerstein, RS., The teaching and learning of psychothrapy, Basic Books, New Y
ork, 1972
I
Psychology and Psychotherapy,
1, 1994, p. 161173
Fay, nA,;;i F.N.Lazarus, Kaslow AA, (editor), "The Psychotherapy therapist in beh
arioral with Ipsychotherapists, and multimodal Haworth, therapy" New York, 1984,
p. 123-146 Greenberg,RP.;;i Staller,J., "Personal therapy fpr therapists" n Amer
ican Journal
ofPsychiatry, ofPsychiatry,
138, 1981, p. 1467-1471 140, 1983, p. 1336-1339
Grunebaum, H., "Harmful psychotherapy ex eriences" n American Journal of Grunebau
m, H., "A study of therapists' ChOice1bf therapist" n American Journal
Psychological Reports, 28, 1971, p. 349-350 Lazarus, A.A., "Where do behavior th
erarists take their troubles?" n Liaboe,G.P.,Guy, J. O., Wong,T.;;iOeahnert, J "T
he u~eof personal therapy by psychotherapists" n Psychotherapy in Pr~vate Practic
e, 7, 1989, p. 115-134 Psychiatry, 40, 1986, p. 165-176
r'
274
J.D. Geller,1J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Macaskill, N.D., "Personal therapy in the training of the psychotherapists: Is i
t efective?" n British faur al of Psychotherapy, 4, 1988, p. 219-226 Macran, S. s
i Shapiro, 0., "The ole of personal therapy for therapists: A review" n British f
ournal of Medical Psychology, 71, 1998, p. 13-25 Norcross, J.c., Geller, J.D. si
lurzawa, E.K, "Conducting psychotherapy with psychotherapists: 1. Preva~ nce, p
atients, and problems." n Psychotherapy, 37,2000, p. 199-205 their troubles?" n II
. Beha iorTherapist, 7, 1984, p. 26-27 Norcross, J.c. J.c. siStrausser, si "Wher
e Faltus, do F.J., "The therapists's therapists"take n J.T .., behavior and other
therapists Norcross, Prochaska,D.J. American fournal of ?sychotrerapy, 42, 1988
, p. 53-66 Norcross, rc., Strausser-Kirtland, D. si Missar, C.D., "The processes
and outcomes of psychotherapists'lpersonal 25, 1988, p. 36-43 treatment experie
nces" n Psychotherapy,
Orlinsky, D.E., Grawe, K si!Parks, B.K, "Process and outcome in psychoand behavi
or change, Wiley New York, 1994, p. 270-376 Pope, KS. si Tabachnick, B... , "The
rapists as patients: A national survey of therapy", A.E. experiences Bergin si p
roblems, Garfield and (editori) n Handbook of psychotherapy Psychology: psycholog
ists' beliefs" n Professional Research and Practice, 25,1994, p. 247-158
s[.
p.509 Wolpe, J., "Letter to the editor'" n American fournal of Psychotherapy, 42,
1988,
Capitolul 17
Rezultate si impacturi ale PSihoteralpiei psihoterapeutului
Analiza de cercetare
de David E. Orlinsky, John C. Norcrossf M. Helge R16nnestad si Hadas Wiseman
Anterior n aceasta carte, ne-am documen at asupra folosirii extensive si intensiv
e a terapiei personale de catre psih terapeutii din diferite cadre profesionale
si orientari teoretice att din :tatele Unite, ct si din alte tari (vezi capitolele
13-16). Acum putem sa ne ntrebam: "Ce face toata aceasta terapie personala pentr
u terapeuti?" Par sa justifice beneficiile pe care terapeutii le primesc larga r
aspnd re a acestei practici? Argumentele rationale ale terapeutilor d~ a intra n t
erapie sunt att peutii si doresc sa primeasca ajutorul care sa le permita sa si tra
iasca vietile mai fericiti, n aceasta privinta nedifrind prea mult de pacientii p
ersonale, ct si profesionale. n ceea ce priJ~este aspectul personat teralor. Din p
unct de vedere profesiqnat exist1 o perspectiva foarte veche mbratisata de multi
al:ltori, conform careta tempia p~rsonala este o conditie de dorit, dacanu esent
iala pentru mFca clinica. In acest capitot vom revedea dovezi de cercetare privi
nd impactul terapiei psihoterapeutilor asupra vietilor lor personale si asupra d
ezvoltarii profesionale a adaugnd acestora. noi Vom rezultate extinde, adunate de
asemenea, dintr-un vasf baFa studiu de cercetare international anterioara, asup
ra psihoterapeutilor.
Rezultate personale
Beneficii
n cursul deceniilor trecute, unele terapi~ studi~ personare. au raportat Desi cot
atiile rezultatelor terapeutilor n urma propriei studiile au
276
J.D. GelledJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky
consecvent pozitive, dupa cum se arata n tabelul 17.1. n general, 1.400 de terapeu
ti majoritatea practicienilor e aluati - incluznd pus ntrebarea n mOdUn{ diferite,
rezultatele peste autoevaluate au fost lor personala le-a fost1.000 de ajrtor. ~
e britanici De-a lungul - au prezentat a sase studii, faptul 90% casau terapia m
ai americani si aproape bine au fost satisfacuti de tr tamentul primit. Exceptia
a facut-o studiul asupra profesiilor de sanata e mintala al lui Hemy, Sims si S
pray (1971), unde doar ntre 68 si 71 % s- u declarat satisfacuti de terapia lor p
ersonala (n parte date fiind cotatiile mai scazute n rndul psihiatrilor). Chiar si
cnd s-au luat n calcul dsonanta cognitiva si amintirile optimiste, majoritatea tera
peut~lor paj sa fi avut experiente puternic pozitive. Mai mult dect att, psihotera
p1eutii prezinta mbunatatiri n arii multiple: stima de sine, activitatea la t.ucru
, viata sociala, conflicte caracterologice si severitatea simptomelpr. Rezultate
le automegistrate privind mbunatatirea simptomelo~ comportamentale, patrunderii co
gnitive si eliberarii emotionale sunt Pfactic identice (Norcross, Strausser-Kirt
land si Missar, 1988), poate, cu ameliorarea simptomatica usor mai scazuta (Buck
ley, Karasu si CharleJ, 1981).
I
experimentate de terapeuti survin din studiul international condus de Mai multe
rezultate pritind beneficiile personale ale psihoterapiei
Tabelul 17 .1 Rezumatul cotatiilor terapeUrilor
I
privind
efi~ienta terapiei
lor personaje
Studiu
~~antion
9V a~ericani psihoterapeuti
% Eficient sau folositor
Buckley, Charles (1981) Karasu si
ntre sine mbunatatita) 94% (stima de si 73% (ameliorarea simptomului) ntre 68% si 7
1% 95%
90%
Henry, Sims si Spray (1971) 1~7psihologi, psihiatri si Liaboe, Guy, Wong si Deah
nert (1989) Norcross, Dryden si DeMichele (1992) Norcross, Strausser- Kirtland s
i Missar (1988) Patterson si Utesch (1991) Pope si Tabachnick (1994) aestenti so
ciali americani 232 psihologi americani
9193
ih 1 . b'"
..
I
ps o Ogl ntarucl americani
92% 97% 99% (86%foarte sau exceptional de folositor)

T8 psihologi
3~ terapeuti de familie
16 p,iliologi
""eri,,,,;
Formarea pentru pSihotraPie277 Collaborative Research Network of the pociety for

Psychotherapy Research (Reteaua de Cercetare Colaborativa a Societatii pentru C
erI I
I
cetarea Psihoterapiei) (Orlinsky ~i altii, 199[; Orlinsky ~i R~nnestad, n presa).
Cum parte a atentiei a fost acordata factorilor asociati cu dezvoltarea profesi
onala, acest studiu a cules ~ate despre experientele de terapie personala de la
peste 5.000 de terafeuti din diverse profesii ~i ori:ntari teoretice variate, di
n peste o duzfa de tari. In mare parte, aproape 80% dintre cei ejaluati s-au pre
zentat ca a fi beneficiat de cel putin un episod de tera~ie personala, iar celor
care specifice. Parte informatia ceruta a fost cotatia terapeutului asupra bene
ficiasera dedin terapie li s-a cerut sa-~i dercrie experientele de terapie "valor
ii pentru tine ca persoana" a tratame~tului, pe o scala de 6 puncte (de la O, "n
ici una", la 5, "foarte mare"). Aceasta masura de autoevaluare este tipica pentr
u studiile de tip rezultate ~ ceea ce prive~te "satisfactia
2004). In ceeaalte ce perspective clientului" ~i (vezi este independenta Orlinsk
y, R~nnestad de cotatiil~.~e ~i yvillutzki, rezultate facuAtedin
prive~te folosirea acesteia n studiul pre;;;:ent, mentionam ca psihoterapeutii su
nt, dupa cum se poate demo1stra, cei mai discriminatori consumatori de terapie p
e care ~i-i poate ~agina cineva. Tabelul 17.2 rezuma rezultatele acestei 10tatii
pentru prima terapie catalogata, prezentata de 3.629 de terapeuti (care nu este
n mod necesar ~iprima terapie de care au beneficiat). Rezu~tatele sustin n mod ev
ident
88% au evaluat rezultate pozitivl folosind jumatatea superiprocentele In general
, nalte ale rezultatelor pozitive regfsite n cercetarea anterioara. oara a scalei
0-5 (de exemplu: 3, 4 sau 5) penfu a cota valoarea personala
a terapiei un criteriu mai personala liiguros (dli exemplu: 4 sau 5 pe o scala t
erapiei lor ca "mare" sau 0-5), 72%lor. au Cu apreciat valoarea "foarte mare". _
n ciuda unor variatii n anumite proce taje, rezultatele au fost n general consecve
nte n diferitele tari. Benefic' pozitiv (>3) a fost apreciat
::II
Rusia, Germania, Danemarca), ~icu ntre 80 ~i 90% de t~rapeutii din alte Statele B
eneficiul mare sau foarte ::10ua "eare Zeelanda, (4-5) a fostNorvegia evaluat de
~ase tariUnite). (Elvetia, Coreea de Sud, Suedia, ~i peste doua treimi dintre t
erapeutii din 11 ~in cele 13 tari despre care avem date. sonala este ca terapeut
ii sa aiba cel putin o e, perienta de mare beneficiu personal, astfel nct ca sa ac
l1izitioneze un sens al puterii terapiei care poate Se spune uneori aspectul cru
cial n c~ea ce prive~te terapia perfi comunicat propriilor pacienti. Pe acest cqt
eriu, o masura mai buna a
278
N J.c. Norcross, 73 90 110 -3,629 106 102 130 549 228 771 Nici unul 805 194 98 1
37 Pozitiv 88,4 89,0 2,7 72,6 1,2 83,3 1,1 73,3 87,1 72,2 1,0 87,5 73,1 1,9 78,6
8,2 63,3 94,9 81,0 0,0 94,3 87,7 0,0J.D. 87,3 68,6 90,8 74,6 0,8 84,9 65,4 2,0
88,2 92,2 72,8 75,9 0,4 0,5% 88,0% 71,8% Puternic pozitiv Geller,
ale terapiei: Primul tratament catalogat
D.E. Orlinsky Beneficiu personal
ul
17 .2 Beneficii personale
Nota. "Nici unul" = cotatie de O pe o scala de beneficii de la O la 5 (O = deloc
; 5 = foarte mare); "Pozitiv" = cotatie 2:: 3 pe o scala de la O la 5; "Puternic
pozitiv" = cotatie de 4 sau 5 pe o scala de la O la 5
impactului terapiei personale dect a primului tratament catalogat ar putea fi o r
evizuire a rezultatelor bazate pe multiplele terapii pe care terapeutii le-au ra
portat. Tabelul 17.3 prezinta procentajele terapeutilor care au experimentat cel
putin o terapie personala de valoare mare sau foarte mare pentru ei (4 sau 5 pe
scala 0-5). n general, 85% dintre peste 3.600 de terapeuti au raportat faptul de
a fi beneficat de cel putin o astfel de experienta pozitiva (iar cei care nu au
avut-o nca este de a~teptat sa o aiba). Cifrele pentru tari diferite variaza ntre
o minima de 78-80% (Coreea de Sud, Norvegia, Rusia) ~i o maxima depa~ind 90% (P
ortugalia, Spania, Suedia). Este, ntr-adevar, crucial ca terapeutii sa aiba cel p
utin o experienta excelenta n terapia lor personala, iar aceste date afirma ca ma
joritatea terapeutilor sunt foarte bine pregatiti n aceasta privinta. Mare parte
a dovezilor prezentate astfel au fost bazate pe declaratiile pe proprie raspunde
re ale terapeutilor cu privire la terapia lor personala
Formarea pentru PSihjoteraPie

Tabelul 17 .3 Procentajul terapeutilor care au apreciat
279
una sau lTlai multe terapii personale nalt benefice
E~antion
;::: 1 experien,ta
778 228 102 107 137 195 130 90 N 85A% 551 808 104 98 73 88,9 93,5 92,2 87,7 85,3
89,0 89,2 85,1 79,5 86,7 77,9 de3,622 terapie personala nalt benefica
putin directionate con9tient 9i, prin ur are, mai putin predispuse prejudecatilo
r au fost gasite printre variate*e 581 d terapeuti americani 9i au mai fost 9i s
unt astfel vulnerabile formelor prejudecata. Marturii replicate pe 318 terapeuti
norvegieni d, catre Orlinsky, Rv'nnestad, Wiseman personala, 9i acelor Boterman
s terapeuti (2002). li s-a Pecerut lnga sa ~trebarile Icoteze calita!ea legate de
experientelor terapia lor cnd aicopilarie, crescut, de la ce vrsta experimfntat U
? mod de a fi ngrijit/ a lor din raspunznd laai urmatoarele ntrebari: "In general,
atunci 9isustinut/ a sincer? Familia n care ai crescet functioneaza bine dinau pu
nct de vedere psihologic 9i afectiv?" Raspunsrrile la aceste ntrebari fost care,
atunci cnd a fost analizata, s-a des operit a fi moderat, dar semnificativ, cotat
iile terapeutilo cu privire lq.satisfactia vietii combinatecorelata pentru cu a
forma o scala foarte S~lida a calitatii vietii timpurii, curente 9i a n starii de
bine, cu apropiat19i modul n9i9i!nsele relatii personale care cu calitatea se pri
vesc experientei pe ei! lor ele n munca terapeutica. Astfel, calitatea etperiente
lor din copilarie ale rientei lor curente adulte. Oricum, rez ltatul cel mai imp
ortant n contextul prezent a fost ca aparenta infl enta a experientei copilariei
terapeutilor au avut o influenta clara atftpatrunZatoareasupraexpeasupra experie
nteiadulte curente a 9i fost notabil mai scazuta n cazul
r
280
J.D. Geller, l.C. Norcross, D.E. Orlinsky
terapeutilor care experimenlasera o terapIe personala nalt beneflca. De exemplu,
corelatia dintre calftatea experientei din copilarie ~isatisfactia vietii curent
e a fost foarte s~mnificativa (r = ,25, P = ,01) pentru 149 de personala respond
enti~i a care fostnu mult au mai avu~ ~ica o experienta (r = ,07, Pnalt benefica n
terapia lor = nesemnificativ din punct de vedere statistic) pentru 150 de respo
ndenti care au beneficiat de o experientele din copilarie ~i cele din viata adul
ta au fost gasite pentru masuri de sprijin nalt cum benef1ca. sunt: "caldura" ~i
"deschidereau n imaginea de terapie personala Diferentiale similare n corelatiile
dintre sine personala ~i pentru ,,~mplicarea n vindecareu ~i "gestionarea constru
ctiva a conflicteloru n experienta de lucru terapeutica.
Efecte negative
tala au raportat rezultate nule sau chiar de profesioni~ti n sanatatea n acela~i t
imp, cum se AE'tmPlan toata psihoterapia, o minoritate negative ale terapiei lor p
-ersl nale. Procentajele precise difera n functie
I
17.1 sugereaza ca rezultatele ule sau daunatoare oscileaza ntre 1 ~i 10%. n mod si
milar, procentajele ezultatelor nesatisfacatoare sau nonbenefice aratate n tabelu
l 17.2 variaza ntre O ~i 8%, de~i cifrele au depa~it valoarea de e~antion ~ide fo
rmatul d~.raspuns. Oricum, procentajele din tabelul de 3% doar ntr-o tara, iar mi
dia generala pentru e~antion a fost de 1%. 9-11 % studii rezultate Aceste rezul
tate sunt compa~abile favorabil estimarii depentru (1986) de negative facute de
Lambertj Shapiro ~i Bergin
terapie n general.
I
Diferitde de rezultatele glo~ale, o ntrebare este frecvent n studii acest gen: a f
ost Jerapia/ analiza separata ta daunatoare n vreunpusa fel? n patru studii, aceas
ta ntrepare a provocat raspunsuri afirmative de la altii, 1981) ~i 22% (Pope ~i T
abachnick, 1994) persoane din e~antion. Nivelul de rau autocotat n ceste studii a
fost, pentru marea parte, de ntre 8 (Norcross ~i altii, 19S~E8t 11% (Grunebaum,
1986),21 (Buckley ~i ordin moderat. n studiul lui Pope si Tabachnick (1994), de e
xemplu, doar 2% au fost dintre foarte psihologi daunatoare'l. au evalfat ca expe
rientele lor de terapie personala Am identificat cinci lucrar~ care au avut meni
rea sa descopere covariaca "a visa despre terapeut" ~i "a simti ca terapeutul er
a cea mai importanta persoana din viata eau au fost semnificativ corelate cu cot
atii (1981) au constatat bile ale terapiilor personale as df.Yunatoare. uckley ~
ialtiica de daunator, conducnd ,fel autorii B sa speculeze sentimentele de

281
trasfer conflictual nerezolvat joaca un rol important n experientele de terapie d
aunatoare. Pe de alta parte, experientele de simpatie reciproca si a fi nteles de
terapeut sunt factori corelati cu majoritatea rezultatelor pozitive. Norcross s
i altii (1988)au evaluat statistic incidenta vatamarii n cadrul caracteristicilor
terapeutului-pacient, a terapeutilor lor si a situatiei tratamentului ntr-un lar
g studiu asupra psihologilor, psihiatrilor si asistentilor sociali n Statele Unit
e. Psihologii sunt mai predispusi sa raporteze efecte negative ale terapiei pers
onale dect asistentii sociali (12% vs 4%; 7% pentru psihiatri). Terapeutii-pacien
ti care au raportat rezultate negative au avut n general terapeuti mai tineri (si
se presupune, mai putin experimentati), terapeuti a caror profesie era descrisa
ca fiind cea de consilier si terapeuti cu o orientare eclectica, sistemica sau
comportamentalista. n sfrsit, terapeutii care au fost tratati n colegii/ centre de
sanatate studentesti (probabil atunci cnd au fost studenti, n situatii n care terap
eutii sunt adesea n stagiul de formare) sunt mai predispusi dect altii sa raportez
e un rezultat negativ. Norcross, Dryden si DeMichele (1992), ntr-un studiu asupra
psihologilor britanici, au descoperit, de asemenea, ca terapeutii-pacienti ai t
erapeutilor mai tineri au raportat rezultate semnificativ mai slabe; ca terapeut
ii comportamentalisti au perceput o frecventa disproportionata a tratamentului i
neficient; si acel rezultat a fost semnificativ legat de profesia terapeutului dar n acel esantion, psihoterapia oferita de consilieri a fost cotata ca mai efi
cienta dect cea condusa de membri ai altor profesii. Grunebaum (1986) a rezumat i
nterviurile cu 47 de terapeuti-pacienti care au raspuns anunturilor din newslett
er-uri profesionale, prin care se cautau persoane care experimentasera o psihote
rapie "daunatoare". Experientele de terapie daunatoare s-au grupat l jurul a cinci
teme: terapeuti distanti si rigizi, terapeuti seducatori emotional, o potrivire
scazuta pacient-terapeut, terapii explicit sexuale si multiplele ncurcaturi cu t
erapeutii. Pope si Tabachnick (1994) i-au ntrebat pe respondentii lor (psihologi
americani) ce le-a cauzat cea mai mare durere n cadrul terapiei lor personale. Pr
intre cele 25 de categorii n care raspunsurile au fost sortate, cele mai frecvent
e au fost: actele sexuale sau tentativele de acte sexuale ale terapeutului asupr
a pacientului, incompetenta, comportamentul sadic sau abuziv emotional, esecul g
eneral n ntelegerea pacientului, relatiile du ale nonsexuale si ncalcarea limitelor
. Analizele statistice ulterioare au revelat ca astfel de cotatii de vatamare au
fost asociate cu erorile sau
282
lipsa de amabilitate ale terapeutului, manifestarea interesului sexual din parte
a terapeutului si atractia sexuala a pacientilor respondenti fata de terapeut. n
concluzie, un numar mare de terapeuti din Statele Unite si din peste o duzina de
alte tari, evaluati ntr-un numar de studii independente, au marturisit ca au exp
erimentat n mod considerabil niveluri nalte de beneficiu personal ca pacienti n ter
apie. Rezultate negative au fost mregistrate relativ rar, iar factorii asociati
cu acestea sunt practic similari cu deficiente si abuzuri care sunt considerate
a cauza prejudicii pacientilor.
Impacturi profesionale
Dincolo de problema rezultatelor personale, terapia terapeutului este adesea vaz
uta ca de dorit sau chiar o conditie necesara n munca de clinica. De exemplu, n "A
naliza terminabila si interminabila", Freud (1937/1964, p. 246) ntreba despre per
soana care dorea sa devina analist: "Unde si cum este posibil pentru un sarac ne
norocit sa dobndeasca acele calificari ideale de care va avea nevoie n profesia sa
? Raspunsul este: ntr-o analiza proprie, prin care si ncepe pregatirea pentru activ
itatea viitoare" . Binenteles ca importanta relativa atasata terapiei personale v
ariaza n functie de orientarea teoretica (Garfield si Kurtz, 1976; Greenberg si S
taller, 1981; Guy si Liaboe, 1986; Norcross si altii, 1992; Wiseman si Shefler,
2001). La un capat al spectrului sunt cei care pretind ca terapia personala se i
mpune doar atunci cnd disfunctiile clinici anului perturba n mod semnificativ serv
iciile clinice (vezi Kelly si altii, 1978). La cealalta extrema sunt cei ca From
m-Reichmann (1959,p. 42) care au scris ca "orice ncercare de psihoterapie intensi
va este ncarcata de pericole, drept pentru care este inacceptabila", atunci cnd nu
este precedata de analiza personala. n cele care urmeaza, examinam dovezile lega
te de impactul terapiei personale asupra dezvoltarii profesionale si a eficacita
tii clinice a psihoterapeutilor.
Dezvoltarea profesionala n citatul precedent, Freud (1937/1964) a avansat perspec
tiva conform careia terapia personala, experimentata ca analiza de formare, este
fundamentala pentru dezvoltarea abilitatilor terapeutice si a capacitatii

283
candidatului n formare. Fondatorul psihoterapiilor moderne i-a sfatuit, de asemen
ea, pe analisti sa intre n terapie personala suplimentara la fiecare cinci ani, s
ustinnd credinta sa ca terapia personala ramne o resursa esentiala pentru practica
clinica efectiva si pentru dezvoltarea profesionala continua. Desi multi terape
uti, incluznd multi psihanalisti, nu mai trateaza pacientii n acelasi fel pe care
l-a prescris Freud, ntelepciunea sa n materie de formare si dezvoltare terapeutica
a devenit o parte acceptata a practicii conventionale. De exemplu, n studiul lor
clasic asupra psihoterapeutilor din America, Hemy si altii (1971, p. 150) menti
onau: De vreme ce competenta ntr-o forma nalt specializatade interactiune sociala
constituie o cerinta pentru toti profesionistii n sanatatea mintala, nu este surp
rinzator ca tipurile de experiente de socializare[profesionala] cel mai adesea m
entionate ca fiind importante sunt supervizarea, experientele de lucru, contactu
l cu pacientii, domeniul de lucru si terapia personala. Fiecaredintre aceste asp
ecte numara aproape 10procente sau mai mult n ceea ce priveste primele alegeri al
epracticienilor.Majoritatea respondentilor lor au valorificat puternic experient
ialul n pofida nvatarii didactice si au acordat o cotatie relativ scazuta influent
ei membrilor facultatii si cursurilor de lucru n a deveni psihoterapeut. Rezultat
e similare au fost nregistrate n cadrul unui studiu recent asupra a 4.000 de terap
euti dintr-un numar de tari (Orlinsky, Botermans si R~nnestad, 2001). Terapia pe
rsonala a fost consecvent gasita ca ncadrata printre primele trei surse de influe
nta pozitiva n dezvoltare, dupa experienta directa cu pacientii si supervizarea d
e caz formala. A fost cotata, n mod clar, naintea experientelor didactice ca parti
ciparea la cursuri si seminarii si citirea revistelor de specialitate (exceptie
facnd doar terapeutii cognitiv-comportamentalisti). Pentru terapeutii cei mai exp
erimentati, cu o practica de 25 pna la 50 de ani, terapia personala a devenit a d
oua cea mai nalt cotata influenta asupra dezvoltarii. n general, mai mult de trei
sferturi dintre terape~tii din studiu au raportat ca terapia lor personala a avu
t o influenta puternic pozitiva asupra propriei dezvoltari ca terapeuti, n timp c
e mai putin de 2% au prezentat-o ca avnd orice fel de impact negativ (vezi tabelu
l 17.4). O analiza mai amanuntita a acestor date pe tari arata ca cel putin trei
sferturi dintre terapeutii din 12 tari din 14 au cotat terapia personala ca avnd
o influenta puternic pozitiva asupra dezvoltarii lor, iar n alte doua tari cifre
le se ridicau la 71% (Coreea de Sud) si la 65% (Norvegia). O proportie mica, dar
importanta (5%), dintr-un esantion mic ales dintre terapeutii
284
din Rusia, au raportat ca ter~Pia personala a avut ceva influenta negativa asupr
a din Belgia dezvoltarii (2,8%),Coreea lor, du~a delSud cum au considerat si alt
e (2%)si procentaje mici (2A%), Noua Zeelanda Norvegia ritatea cazurilor impactu
l n gativ nu a fost puternic - dar, asa cum stau (2%). Acestea sunt repreze~tate
de relativ putini indivizi, iar n majonegative ale terapiei perso ale nu poate f
i ignorat. lucrurile si n ceea ce privesfe rezultatele personale, de efecte Pe ba
za rapoartelor unu vast numar de terapeuti potentialul din mai multe tari, pare
justificat sa concluzief-am, asa cum au facut-o si Henry, Sims si Spray (1973, p
. 14), ca ndoyezile acumulate sugereaza n mod evident ca psihoterapia indi:ridual
f nu serveste numai ca punctul focal al programelor de formare proresionala, dar
functioneaza si ca un miez
simbolic al identitatii profronale n domeniul sanatatii Tabelul 17.4 Influenta te
rapiei personale lasupra dezvoltarii generale ca terapeut
Et>antion
Ii
mintale",
Influenta puternic pozitiva
Orice fel de influenta negativa
Statele Unite Germania Elvetia Norvegia Danemarca Suedia Portugalia Spania
1 AII
76,9% 841 77,6%
7451 77,7 82,7 71,3 74,7 64,9 92,4 86,1 90,7 86,3 84,0 82,9 9tO
2418
1,2% 2,0 2,8 5) 1,5 0,7 0,8 2,4 t2 1,0 tI 1,1 t6%
75,4
141
6041
10:5
d2
1d9
Belgia Franta Coreea de Sud Noua Zeelanda Israel Rusia Total
li
1d7 9t
71
3,8p8
Nota. (O = Nici "Influenta una, 3 = puternic Puternicpozi~va" pozi~iva). = "Oric
e cotatii fel de de 2 sau influenta 3 pe o negativa" scala de influenta = cotati
i;:: 0-3 1
pe cei care de au influenta experimentat 0-3 (O ter~pie Nici personala. una, 3 =
Puternic negativa). Procente bazate o scala

I
285
nvataminte
,
Formarea PSihO[' erapi~ C~ nvataminte specifice tragpentru terapeutii in terapia
lor personala? n
doua studii, Norcross si colegii sai le-au Icerut psihoterapeutilor
din
mentioneze orice "nvatatura" pe care au do, ndit-o cu privire la practica psihoter
apiei (Norcross si altii, 1988; Norcro s si altii, 1992). Multitudinea America s
i Marea Britanie sa reflecteze la t;atamentullor personal si sa de raspunsuri di
ferite au fost cotate dupa q:ontinut si sunt rezuma te n tabelul 17.5 att pentru t
erapeutii americ Cele mai obisnuite raspunsuri viza~ pozitia relatiile centrala
interpersonale si dinamicile psihoterapiei. Aceasteaauincludj a caldurii contrat
ransferului; umanitate a inevitabila terapeutului; nevoia de mai multa rabdare s
i toleranta n terapie. Multi~mportanta dintre psihologii britanici si relatiei, e
mpatia si relatia personala; transferului si psihiatrii, psihologii si asistenti
i sociali a1lllericani au remarcat ca ei,
Tabelul
17.5 nvataminte
dobndite
n terapia personala
nvatamnt dobndit
Marea Britanie %
116
Statele Unite %
12
Pozitia centrala a relatiei personale, caldurii si empatiei Cunoasterea sentimen
tului de a fi pacient Importanta transferului! contratransferului Nevoia de trat
ament personal n rndul terapeutilor Folosirea sinelui terapeutului este esentiala
Psihoterapia este eficienta Schimbarea este graduala si dureroasa, cu toate aces
tea, posibila Nevoia de mai multa rabdare si toleranta Terapeutul trebuie sa fie
competent, demn de ncredere, angajat Importanta motivatiilor inconstiente si mat
eriale
Nota. Adaptare
2
8
f
iD
I
4 4
J)
I
3
3 7
1
4
dupa Norcross, Dryden si JeMichele Strausser-Kirtland si Missar (1988)
(1982) si Norcross,
286
personal, au descoperit ca psihoterapia ar putea.fi eficienta si ca schimbarea e
ste posibila, chiar daca gradual. ntr-o alta evaluare vasta, Pope si Tabachnick (
1994) le-au cerut psihologilor americani sa reflecteze la cele mai benefice aspe
cte ale terapiei lor personale. Cele mai mentionate categorii de beneficiu erau
sporirea constiintei de sine si autontelegerea, urmate de o mai buna stima de sin
e si de mbunatatirea abilitatilor terapeutice. Alte beneficii mentionate frecvent
au fost o'mai buna relationare cu familia-de-origine, suportul oferit de terapi
e, deschiderea si acceptarea sentimentelor, o mbunatatire generala a relatiilor,
scaderea depresiei, scaderea anxietatii, cresterea personala si mbunatatirea dori
ntei de control. Mackey si Mackey (1993)au intervievat 30 de asistenti sociali,
jumatate din cadrul programului de formare si jumatate din practica, despre ce s
ens a avut terapia personala n rolurile lor profesionale. Nici unul dintre interv
ievati nu intrase n terapie pentru a nvata cum sa faca munca practica. Transcriere
a nregistrarilor din interviu a condus la trei teme recurente. Prima tema, terape
utul ca model, a permis identificarea cu practica si persoana terapeutului. A do
ua tema, ntelegerea procesului terapeutic, se refera la modul n care terapia perso
nala le-a oferit respondentilor capacitatea de a ntelege si a stapni elemente de p
ractica clinica, facnd referiri frecvente la relatia terapeutica. A treia tema, i
ntegrarea, a inclus raspunsurile care se adresau interdependentei dintre viata p
ersonala si profesionala. n interviuri intensive cu sapte terapeuti practicieni,
Macran, Stiles si Smith (1999) i-au ntrebat cum le-a afectat terapia personala mu
nca practica. Prin analize calitative sistematice ale nregistrarilor din interviu
, autorii au identificat trei teme recurente: orientate catre rolul terapeutului
(de exemplu: umanitate, putere, limite), orientate catre client (ncredere, respe
ct, rabdare) si orientate catre relatie (de exemplu: "ascultarea cu o a treia ur
eche"). Acesti clinicieni au simtit ca au tradus experientele lor de clienti n ab
ilitati si atitudini pe care le-au folosit n practica lor. n mare parte, aceleasi
teme au fost gasite si de Wiseman si Shefler (2001)n analizele lor calitative asu
pra interviurilor n adncime, cu cinci terapeuti experimentati de orientare psihana
litica din Israel. Aceste nvataminte colective, adunate din interviuri intensive
si vaste evaluari similare, sunt convergente cu rezultatele cercetarii publicate
si studiile complementare asupra tratamentului personal al psihoterapeutilor me
ntionate anterior n acest capitol. Pare realmente imposibil sa fi beneficiat de t
erapie personala, fara sa fi ntrezarit aprecierea sporita a relatiei interpersona
le si vulnerabilitatea resimtita de pacienti.
Formarea pentru psihot,rapie

Efectele asupra performantei ulterioare
287
n plus fata de marturiile pozitive, oricum, o problema care a fost ridicata n cteva
studii este daca terapeutii 4are au beneficiat de terapie personala sunt mai ef
icienti dect colegii lor crre nu au facut-o, masurnd prin rezultatele pacientilor.
De exemplu, Grleenberg si Staller (1981) au revazut opt studii care au atras at
entia aSfpra aceluiasi aspect si au personale asupra eficacitatii clinice, din a
lte oua studii a reiesit un efect negativ, iar alte patru studii nu au nregistr t
nici un efect. descoperit ca doua studii au nregistrat ~n efect pozitiv al terap
iei Clark (1986) a parcurs opt studii asupra laceleiasi probleme (dar nu identic
e) si a descoperit doar un studiu (Holt si Luborsky, 1958) cu o tendinta n sustin
erea ipotezei ca terapia pe~sonala ar putea mbunatati performanta terapeutului. C
inci dintre studiii nu au nregistrat nici o legatura; iar un studiu (Garfield si
Bergin, ~971) a concluzionat ntr-o doara ca terapia n timpul formarii poate i chia
r daunatoare pentru rezultatul clientului. Macaskill (1988) a luat n considerare,
de a emenea, aceste studii, dupa cum au facut-o si Macran si Shapiro (1998), ca
re au trecut n revista un studiu n plus, mai recent. Toti cercetatorii a concluzio
nat ca nu exista nici o proba favoarea faptului ca a benef~cia de terapie ar fi
pozitiv saunnegativ corelat cu rezultatul clientului. Cu personala alte cuvinte,
spun ca "n timp ce majoritatea terapeutilor simt ca au beneficiat din punct de ve
dere profesional de pe urma tera iei personale, (1998,putine p. 13) rezultatele
cercetarii sunt neconcludente. M~lcran si Shapiro exista priveste rezultatele cl
ientului". Mai multe marturii care sa sustina o astf l de ipoteza au fost gasite
marturii empirice ca acest fapt ar avea vreu~ efect masurabil n ceea ce atunci cn
d au fost examinate efectele t rapiei asupra comportamentului din timpul sedinte
lor. Macran si Shapiro (1998) au revizuit o duzina de studii efectuate pe popula
tia ge erala de terapeuti, precum si studii asupra terapeutilor comportame talis
ti si psihanalisti si au descoperit ca experienta de terapie person Ia este asoc
iata pozitiv cu abilitatea lor de a oferi un climat cald, de a manifesta empatie
, autencotatiile observatorilor si autoevaluarile idinicienilor cu privire la sp
orita relatiei terapeutice. Greenberg si Staller (1981, p. 1470) au concluzionat
, n mod-similar, ca "terapia ersonala, atunci cnd este ticitate, de a avea constii
nta contratransfer~.lui si de a acorda o atentie combinata cu experienta, area a
nume efecte pozitive asupra relatiei terapeutice" s-a - dovedit n mod a particula
r, faptul ca abilitatea
288
J.D.
empatica a unui clinician poate fi ncurajata, iar aparitia antipatiei fata de un
pacient poate fi redusa. O critica a acestei cercetari este ca studiile s-au str
aduit adesea sa identifice daca terapeutii au beneficat de terapie personala mai
degraba dect daca au simtit ca au beneficiat n mod substantial de o astfel de exp
erienta. Oricum, chiar daca a fost utilizat acest criteriu mai specific, exista
temeiuri pentru a pune problema daca rezultatele terapiei personale a unui terap
eut pot fi judecate dupa impactul pe care acestea l au asupra pacientilor terapeu
tului. Dovezile cumulative ~i extensive ale cercetarii ~tiintifice asupra psihot
erapiei de-o jumatate de secol sugereaza pregnant ca determinantii cei mai impor
tanti ai succesului terapeutic sunt calitatile pozitive sau resursele pe care pa
cientii le aduc n terapie ~isunt capabili sa le mobilizeze ~i sa le aplice efecti
v n procesul terapeutic (de exemplu: Lambert, 1992; Orlinsky ~i altii, 2004). Ter
apeutii contribuie la acest proces prin aceea ca ofera o relatie n care pacientii
resimt un echilibru optim de provocare ~isuport ~iprin oferirea de experiente p
rin care pacientii ~ipot mobiliza, dezvolta ~iaplica abilitatile interpersonale,
de auto gestionare ~i de rezolvare a problemelor care se vor constitui ca fiind
cele mai de folos n vietile lor. Daca terapeutul nu poate crea o relatie pe care
pacientul o considera adecvata suportiv ~istimulativa ~inu poate oferi experient
e din care pacientul sa nvete noi abilitati, atunci pacientului nu i va fi mai bin
e dect n momentul n care a nceput terapia. Cu toate acestea, terapeutul nu poate cre
a resurse pentru pacient pe care acesta din urma nu le are deja sau pe care nu a
re capacitatea sa le dezvolte. Sa presupunem, de dragul argumentarii, ca 50% din
succesul terapiei se datoreaza calitatilor ~i resurselor pacientului, ca 35% se
datoreaza relatiei care se dezvolta interactiv ntre pacient ~i terapeut ~i ca 15
% se datoreaza calitatilor ~i resurselor individuale ale terapeutului. n acest co
ntext, n ce grad influenta asupra rezultatelor clientului se poate datora terapie
i personale a terapeutului? O terapie personala de succes nu poate fi dect una ca
re sa implice resursele terapeutului, pe lnga un talent terapeutic de baza (Orlin
sky ~ialtii, 1998),formare profesionala ~iabilitati perfectionate prin acumulare
a de experienta clinica (Orlinsky ~i altii, 2001). Astfel, terapia personala a t
erapeutului constituie doar o mica parte a contributiei potentiale a terapeutulu
i la rezultatele pacientilor sai. Date fiind gradul mare de variatie datorat res
urselor pacientului (care ar fi realmente imposibil de controlat prin studii) ~i
variabilitatea datorata vicisitudinilor dezvoltarii relatiei terapeutice, este
greu de imaginat cum un studiu ar putea detecta n mod sigur impactul terapiei per
sonale a terapeutului asupra rezultatelor pacientilor.
Formarea pentru pSihoieraPie 289 In mod conceptual, am putea sugera ca ~erapia p

ersonala contribuie la experienta clinica a terapeutului n trei moduri care ar pu
tea influenta indirect sau ocazional rezultatele pacientulhi. n primul rnd, vazuta
ca parte a formarii terapeutului, terapia personAla ofera terapeutului-pacient
un model de practica terapeutica n care terapeutul-pacient observa munca unui ter
apeut mai experimentat (9rlinsky si R!6nnestad, 2002)
A
I
exemplu: Norcross si folositor Guy, capitolul 13). si nvata ceea ce este sau repr
ezlll ta o piedica n acest fel (de sa dezvolte n al doilea mai rnd, departe o exper
ienta abilitatile benefica interper~onale llersonala ale n terapeutilor, terapie
ar trebui astfel nct impactul acestia comportamentului sa devina mai sensibili, n f
unctie mai ab~i Jde si mai individ flexibili si n dea-si nevoile ajusta cientilor
. n aceasta privinta, o terapie p rsonala de St sa reduca gradul de influenta pat
ogena pe care un terapeut, n conditii de stres, ar putea sa o resimta, lucru care
1- r putea perturba n relatiile cu pacientii (de exemplu: Henry, Schacht s" Stru
pp, 1990), si n general ar trebui sa i ajute pe terapeuti sa i paz asca pe pacienti
de a nu fi
la abilitatea terapeutilor de a atenua presi p. le curente asociatefoarte cu mun
ca influentati de probleme te. n sfrsit, o propriile terapie personala denerezo~~v
~ succes ate sa contribuie bine terapeutica (de exemplu: Guy, 1987), remnoind en
ergia pe care o investesc, sedinta dupa sedinta, n lucrul cp pacientii (Orlinsky
si altii,
1999). Primul dintre aceste moduri de POSii:ila influenta a terapiei personale asupra muncii clinice a terapeutului se concentreaza n principal
asupra contributiei de tratament potrivitterapeutului stimulativa la si antren~r
ea suport1va. pacientilor ntr-o relatie
Observatii de ncheiere
a beneficiilor Rezultatele cercetarii personale revazute si a impactului n acest
c9pitol rrofesional ofera opozitiv marturiepe ampla care psihoterapeutii l dobndes
c din terapiile lor personale. De exemplu, din Research Network (Reteaua de Cerc
etare Colaborativa) (Orlinsky si R!6nnestad, n presa) a reiesit ca 85% dintre ter
apeutii care au beneficiat larga evaluare internationala a terapeUtil~r condusa
de Collaborative de terapie personala au avut parte de cel Pftin o experienta di
n care au obtinut personal beneficii mari sau foarte Tari si peste 75% au raport
at dezvoltarii ca psihoterapeuti. Exceptndl rezultatele ale studiilor ca faptul d
elor a fi fost n terapie a avut o influ~nta puternic vagi pozitiva asupra
290
care au ncercat sa detectez1 un efect al terapiei personale a terapeutilor asupra
sustin nrezultatelor mod clar valoarealterapiei tratamfntului pacientului, perso
nale. evidentele acumulate
autoevaluarile terapeutilor. De~i terapeutii sunt probabil cei mai mpatimiti cons
umatori de psih terapie, sunt cu siguranta, ~i mai abilitati dect alti pacienti s
a judece ce le este folositor; iar cine dore~te sa vada impactul ~i rezultatele
personale avute poatensa o facasunt pe baza altor Binenteles ca multe tera dintjei
ei rezultatele vedere bazate pe perspective bazate pe obserYatie. De exemplu, sar putea cauta evaluari pre ~i posttratament facute de catre alti experti clinic
i (terapeutul terapeutului fel ca n orice sau studiu cotatori al rezul~atelor in~
ependenti) clinice. sau Astfel, prin orice teste concluzie psihometrice, a unor
la estimata de terapeutii-pacie ti trebuie privita cu precautie, de vreme ce exi
sta o marturie pregnant venind din cercetarea consecintelor care astfel studii p
rivind re[Ultatele impacturile personale indica de faptul ca judecatile re ultate
lor ~i terapeutice din terapiei perspective bazate pe observatie diferite nu stt
neaparat nalt concordante cu concluzii
valabilitate clara a estimarilor de terapie din partea clientilor care nu poate
fi negata cu u~urinta, chiar daca acestea nu coincid cu judecatile ~i altii' 200
4; Strupp ;>iHadley, 1977). Exista o de acest gen (Orlinsky celorlalti, n special
atunci c~nd precautiile sunt luate pentru a minimiza sunt concordante de-a lun'
ul a diferite studii independente care au implicat un numar mare de erapeuti di
n diferite orientari profesionale, orientari teoretice, niveluri e cariera ~i de
diverse nationalitati. tendintele (de exemplu: ano~. itatea respondentilor) ~icn
d rezultatele Sunt impacturile autoeyaluate asupra dezvoltarii profesionale a te
rapiei personale suficien~e pentru a justifica aceasta practica (de a beneficia
de terapie extinsf) larg raspndita n rndul terapeutilor? Conform judecatii noastre,
J:1>robabil ca da. Norcross, Strausser-Kirtland ~iMissar (1988, p. 36-37) revll
aznd o serie de surse precedente (Flischer ~i Wissler, 1985; Nierenberg, 1972; Sh
apiro, Fromm-~eichmann, ~976; Wampler 1959; ~iStrupp, Garfield 1976), ~i Kurtz,
au formulat 1976; motivele acestei practici n rmatorul
1.
fel:
tionala Tratamentul a psihoterapeutill~: personal Fbunatate~te faceviata clinicia
nuluimai functionarea mintala putin nevrotica ~i emoindispensabila. ~imai placut
a ntr-o pra1fesien care sanatatea personala este o baza
2.
Tratamentul personal of~raterapeutului-pacient o ntelegeremai pleta a dinamicilor
persJmale, a provocarilor interpersonale ~iacomproblemelor conf1ictuale:tJrapeu
tul va conduce astfel tratametul cu o

perceptie mai clara, cu reactii mai putin coptaminate t;icu un potential contrat
ransferential redus. 3. Tratamentul per~onal amelioreaza stres~rile t;i poverile
emotionale inerente de a gestiona acestei cu "profesii mai mult imposibile": su
cces problemele le of,ra capacitatea speciale practicienilor impuse de meseria n
oastra. 4. Tratamentul personal servet;te ca o experiJnta de socializare profund
a: psihoterapiei, i demonstreaza puterea tr nsformationala n propriile vieti t;i f
aciliteaza internalizarea rolului e vindecator. nradacineaza sentimentul de conVi
nge~1 e cu privire la validitatea 5. Tratamentul personal plaseaza terapeu~f n ro
lul clientului: astfel, l sensibilizeaza la reactiile interpersonalt t;i la nevoi
le clientilor lor t;i sporet;te respectul pentru eforturile pacientilor. 6. Trat
amentul presonal ofera o oportunitatf de prima mna, foarte vie, abilitatile inter
personale t;i tehnice.
Oricum, ar trebui sa ne ntrebam daca
de a observa metodele clinice: terapeU~ful terapeutului
otivele de mai sus ar trebui
modeleaza
sa fie singura justificare pentru terapeuti c~ acestia sa intre n propria problem
aRaspunsul, este privitanntr-un mai ltrg. Psihoterapeutul n terapie. viziunecontext
a noastra, eFte probabil ca nu - este, daca primul r~d, oSImentinerea ~erso~na c
are,la.fe~ c~ toti cEjilalti,~e angajeaza continuu m construIrea uneI VIetiperso
nale plme de sens, un proces care are loc n cea mai mare parte prin intfractiunea
cu alte persoane importante. Conditia noastra umana comuna ne dicteaza ca vieti
le de crize personale (unele pe care l~ cream chiar noi),surr-tn g~ta sapermanent
a se descompuna (uneori noastre p~ care ni le construim amenintate (cel cauza ma
i adesea cu ajutorul O I.apreciere corecta rolului din slabiciullilor nostre),ce
lorlalti). si cnd se ntfmpla astfel trebuie areparate profesionist al psihoterapeu
tului si a cerinrelor de functionare ar fi sa fie vazute n acest context. Orict de
COIIf-plet nradacinata ar putea deveni, identitate a de rol a psihoterapeutrlui
este doar un aspect al sinelui total terapeutului; n plus, unul ntt-o carF este do
bndit la maturitate si, astfel, n al mod necesar fundamentat serie de aspecte de s
ine conform careia "toti oamenii sunt muritori" i se poate adauga patrunderea ps
ihologica a enuntului "nici un ad lt nu iese din copilarie fara a purta cu sine
urme emotionale". La baza personalitatii terapeutului, ntr-o anumita nca activ via
ta c renta, este un aspect de sine anterioare careprivinta au n.ceput nca n din COP
ill.1rie. Afirmatiei traditionale vulnerabil "vectorul pacient" la care Whitaker
al terapeutului. si Malone Nu est~ (1~54) nevoie s-auc"aterapeutul referit numi
ndu-l sa fie
292
vazut ca un "vindecator ranit" n sensul clasic (Guggenbuhl-Craig, 1971). Este deajuns ca terapeutii, la fel ca si alti oameni, au trebuit sa ajunga la maturitat
e trecnd printr-o perioada destul de ndelungata de relativa lipsa de ajutor si dep
endenta. n orice fel de limbaj teoretic ar formula acest lucru, psihoterapeutii t
rebuie sa nteleaga si sa gestioneze acest sine-pacient dinauntrullor.
MULTUMIRE Urmatorii colegi au colectat date n urmatoarele tari: Statele Unite: S.
Orlinsky, J. Norcross, L. Beutler, M. Silverman, T. Northcut, S. Stuart; German
ia: U. Willutzki, J. Meyerberg, M. Cierpka, P. Buchheim, H. AmbUhl, H. Kachele;
Elvetia: H. AmbUhl, N. Aapro; Norvegia: M. H. R0nnestad, A von der Lippe; Danema
rca: E. Friis-Jorgensen; Suedia: D. Stiwne; Portugalia: A Branco Vasco; Spania:
A Avila Espada, 1.Caro; Belgia: J-F. Botermans; Franta: P. Gerin, A Dazord; Core
ea de Sud: S. Bae, E. Joo; Noua Zeelanda: N. Kazantzis; Israel: H. Wiseman, G. S
hefler; Rusia: E. Kalmykova.
Bibliografie:
Bridges, N.A, "Psychotherapy with therapists: Countertransference dilemas" n M.B.
Sussman (editor), A perilous calling, Wiley, New York, 1995 Buckley, P., Karasu
, T.B. si Charles, E., "Psychotherapists view their personal therapy", Psychothe
rapy, 18, 1981, p. 299-305 Burton, A, "The psychotherapist as client" n American
Journal of Psychoanalysis, 33, 1973, p. 94-103 Clark, M.M., "Personal therapy: A
review of empiric al research" n Professional Psychology: Research and Practice,
17, 1986, p. 541-543 Deutsch, c.J., "A survey of therapists' personal problems
and treatment" n Professional Psychology: Research and Practice, 16, 1985, p. 305
-315 Freud, S., "Analysis terminable and interminable" n J. Strachey (editor), Th
e Standard edition of the complete psychological works of Sigmund Freud, Hogarth
Press, Londra, voI. 23, 1937/1964, p. 216-253 Fromm-Rechman, F.,,,Notes on the
personal and professional requirements of a psychotherapist" n Psychiatry, 12, 19
49, p. 361-378 Garfield, S.L. si Bergin, AE., "Personal therapy, outcome and som
e therapist variables" n Psychotherapy, 8, 1971, 188-192 Garfield, S.L. si Kurtz,
R.M., "Personal therapy, outcome and some therapist variables" n Psychotherapy,
13, 1976, p. 188-192
Fonnarca pentru PSihOrmpic"

293
Gitelson, M., "Therapeutic problems in the ana~eis normal candidate n International
Journal of Psychoanalysis, 35, 1954,of p.the 174-183
Psychiatry, 31, 1986, p. 304-312 Glickauf-Huges, C ~iMehlman, E., "Narcissistic
issues in therapists: Diagnostic Glass, J., "Personal therapy and student thelaP
ist" n Canadian Journal of and treatment cosiderations" n Psychothera~y, 32, 1995,
p. 213-221
Goldensohn, S5., "Graduates' evaluation of th~ir psychoanalytic training" n Journ
al of the American Academy of Psychoanairsis, 5, 1977, p. 51-64 Goldensohn, RP.
~i Staller, "Personal therapr for therapiests." n American Journal of Psychiatry,
138,J., 1981, p. 1467-1471
le
Grunebaum, of Psychotherapy, H, "A study 140, 1983, of therapists' p. 1336-1339
choice 0r I therapist" n American Journal Grunebaum, H., "Harmful psychotherapy e
xperiences" n American Journal of Guggenbuhl-Craig, A, Power in the helping profi
ssions, Spring, Dallas, 1971 Guldner, CA, "Family therapy for the trainee' fami
ly therapy" n Journal of Psychotherapy, 40,1986, p. 165-176
Marital and Family Therapy, 4,1978, p.
127-112
t
Guy, JD., The personallife of the psychotherapist, J':'iley, New York, 1987 Guy,
J.D. ~i Liaboe, G.P., "The impact of co~ducting personal therapy on
Practice, 17, 1986, p. 111-114
Guy, JD., Stark, M.J. ~i Poelstra, P.L., "Persona therapy for psychotherapists t
herapist' s interpersonal functioning" n prOfijSSionalPsychology: Research and
Research and Practice, 19, 1988, p. 474-476 Th fifthn profession: Henry, W.E., Si
ms,entering J.H. ~iprofessional Spray, S.L., before and after pracl'ce" Professi
onal Becoming Psychology:a
Henry, W.E., Sims, J.H. ~iSpray, S.L., The public a d privat~ lives ofpsychother
apists, Jossey-Bass, San Francisco, 1973 Jossey-Bass, San FrancisCO'r171 psychot
herapist, Henry, W.E., Schacht, T.E. ~i Strupp,
HH,
,,~atient and therapist introject,
58, 1990:IP' 768-774outcome" , ofConsulting and Clinical interpersonal process a
ndPsyhology, differentioal psyctotherapy n Journal York, 1959, voI. 1 Hold, RR si
Luborsky, L., Personality patterns OfrSychiatrists, Basic Books, New Lambert, M
.J., "Psychotherapy outcome resear9h: Implications for integrative
psychotherapy in~egration, ~asic ~ooks, New Tork,.1992, p. 94-129
and ecletic practice" n C Norcross ~iM.R ~oldfried (editori), Handbook of "
n S.L. Garfield ~iAE. Bergin (editori), Handb ok of psyc~otherapy and behavior Wi
ley, New DA York, 1986, editia III-afffeCtiVenessofPsychotherapy p.157-211 chang
e, Lambert, M.J., Shaprro, ~l Bergm, AE., a "The
294
Liaboe, G.P., Guy, JD., Wong, T. si Deahnert, J.K, "The use of personal therapy
by psychotherapists" n Psychotherapy in Priva te Practice, 7,1989, p. 115-134 Mac
askill, N.D., "Personal therapy in trainng of the psychotherapist: Is it effectiv
e?" n British Journal of Psychotherapy, 4, 1988, p. 219-226 Macaskill, N. si Maca
skill, A, "Psychotherapists-in-trainng evaluate their personal therapy: Results o
f a UK survey" n British Journal of Psychotherapy, 9,1992, p. 133-138 Mackey, KA
si Mackey, E.F., "The value of personal psychotherapy to clnical practice" n Clini
cal Social Work Journal, 21, 1993, p. 97-110 Macran, S. si Shapiro, D., "The rol
e of personal therapy for therapists: A review" n British Journal of Medical Psyc
hology, 71, 1998, p. 13-25 Macran, S., Stiles, W.B. si Smith, J.A, "How does per
sonal therapy affect therapists' practice?" n Journal ofCounseling Psychology, 46
,1999, p. 419-431 Norcross, J.C, "Personal therapy for therapists: One solution"
n Psychotherapy in Priva te Practice, 8, 1990, p. 45-59 Norcross, J.C, Dryden, W
. si DeMichele, J.T., "British clnical psychologists and personal therapy: III. W
hat's good for the goose?" n Clinical Psychology Forum, 44,1992, p. 29-33 Norcros
s, J.C, Strausser-Kirtland, D. si Missar, CD., "The processes and outcomes of ps
ychotherapists' personal treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 3643 Orlinsky, D.E, Ambiihl, H., Rpnnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M
. si altii, "The development of psychotherapists: Concepts, questions, and metho
ds of a collaborative international study" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 1
27-153 Orlinsky, D.E, Botermans, J-F si R16nnestad, M.H., Psychotherapeutic tale
nt is the
skill that therapists have already when they start training: An empirical analys
is.
Lucrare prezentata la a douazeci si noua ntlnire anuala a Society for Psychotheray
Research (Societatea pentru Cercetare Psihoterapeutica), Snowbird, 27 Iunie 199
8 Orlinsky, D.E, Botermans, J-F. si R16nnestad, M.H., "Towards an empiricallygro
unded model of psychotherapy trainng: Four thousand therapists rate influences on
their development" n Australian Psychologist, 36 (2), 2001, p.139-148 Orlinksy,
D.E. si R16nnestad, M.H., Therapists' therapists: Who they are and how they are
distinguished, lucrare nepublicata, 2002 Orlinsky, D.E. si R16nnestad, M.H., How
psychotherapists develop: A study of therapeutic work and prefessional growth,
American Psychological Association, Washington, D.C (n presa)
Formarea pentru psihoterapieOrlinsky, D.E., Rr6nnestad, M.H. ~i Willutzki,

295
r., M. Lambert
(editor), Bergin
editia a 5-a, 2004, p. 307-389 s handbook of psychotherapy and belavior Wiley, N
ew York, and Garfield' The Orlinsky, D.E., Rr6nnestad, M.H., Wiseman, H. change,
~i Botermans, J-F.,
psychotherapists's own psychotherapy, manusefis nepublicat, 2002 Patterson, J.E.
~i Utesch, W.E., "Personal therawy for family therapy graduate students" n Conte
mporary Family Therapy, 1 , 1991, p. 333-343 Pope, KS. ~i Tabachnick, B.G., "The
rapists as patients: A national survey of psychologists' s experiences, problems
, and b .liefs" n Professional Psychology: Research and Practice, 25, 1994, p. 24
7-258
I
50, 1995, p. 965-974 Shapiro, D., "The analyst' s own analysis" n Jou nal of the
American Pschoanalytic Association, 25, 1976, p. 5-42 Silverstone, S., "On the m
ystique of training analysis" n Psychoanalytic Review, 57, 1970,p.283-284 Strupp,
H.H. ~i Hadley, S.W., "A tripartite model of mental health and therapeutic outc
omes" n American Psycholotst, 32, 1977, p. 187-196
Wampler, psychology: L.D. A ~imatter Strupp, of faith?" H.H., "Personal n Profess
ionfl t~erapy for students clinical Psychology, 7, 1976, in p. 195-201 Wheeler,
S., "Personal therapy: An essential aspect of counselor training, 01' a
Advancement distraction from ofCounseling, focusing 14, on 1991, the client?" p.
193j02 ln International Journal for the Whitaker, C.W. ~i Malone, T., The roots
of psychJotherapy, Blakiston, New York,
1954
I
narrative accounts of their personal therap : Impacts on professional and Wisema
n, H. development" ~iShefler, G., "Experienced PSYChOfanalytiCallY oriented ther
apists' personal n Psychotherapy: T ~eory/R~search/Practice/Training, 38(2),2001,
p. 129-141
Partea a III-r TERAPEUTULTERAPEUTULUI
persqnale: Marturii Experiente ale terapeutilot terapeutilor
Capitolul 18
Despre analiza colegilor (incluznd candidatii n formare)
de Emanuel Berman
Dintre toate psihanalizele conduse n lume, o parte considerabila o constituie ana
lizele profesionistilor n sanatatea mintala, ei, la rndullor, psihoterapeuti. Lite
ratura de specialitate se loveste de o dificultate n a recunoaste si a studia imp
actul acestui fenomen (Berman, 1995). Cercetarea a fost limitata pna acum, probab
il ca rezultat al perspectivei conform careia exercitarea unei profesii este un
factor superficial, marginal n acest impact. Acesta este un aspect al unei tradit
ii teoretice n care realitate a "exterioara" a fost vazuta ca un nivel mai de sup
rafata, supus rationalizarii, permitnd o evitare defensiva a experientelor mai pr
ofunde, abatnd accentul analitic departe de realitate a psihica. Cele "doua reali
tati", cea exterioara si cea interioara, au fost vazute concurente n a ne atrage
atentia, trebuind ca una sa fie pusa deoparte pentru a oferi spatiu celeilalte.
Un exemplu viu al acestei perspective este oferit de Hurwitz (1986).Atunci cnd ia spus primului analist ca stilul acestuia poate influenta reactiile lui la el,
analistul a insistat: "A-i raspunde n acelasi fel, indiferent de cine ar sta n fot
oliu". Doar experienta ulterioara cu un al doilea analist l-a facut pe Hurwitz s
a realizeze ca lucrurile nu stateau asa. Importanta actuala a factorilor semnifi
cativi "externi" a fost recunoscuta treptat n literatura despre analizele de form
are. Gndirea psihanalitica, n general, a ncercat sa treaca dincolo de aceasta dihot
omie. Introducerea conceptului de "relatie reala" de catre Greenson (1971) a fos
t o ncercare profunda de a corecta accentul unidirectional pus pe distorsionarea
transferentiala. Cu toate acestea, n timp ce recunoastem ca "toate relatiile cu o
biect consista din diferite amestecuri ~i combinatii de real ~i componente de tr
ansfer" (p. 89), Greenson se grabeste sa adauge ca aceste ingrediente "pot si ..
. ar trebui separate unul de celalalt". n exemplele sale, el pare sa fie sigur n c
eea ce priveste care -dintre perceptiile
302
J.D. Gelle*, J.c.
pacientilor sai sunt reale si dare sunt distorsionate. Aceste distinctii exclud
mai multe conceptii diale4ice, cum ar fi ipoteza lui Winnicott conform careia, o
data ce obiectul d,vine reat "mecanismele de proiectie sprijina
exista" (Winnicott 1971, 106).dar l}u sunt motivul pentru.. care obiectul actul
de a observa ceea ce p. eXI ista, Lucrarea lui Gill (1982) rrintroduce perspecti
va conform careia impactul personalitatii si comportamentului
actuale ale terapeutului sunt un
determinant o ncercare de crucial a separa n co1turarea st~ict acestproceselor fap
t de influenta analitice. lumii Acum, interioare fara nici a nlocuieste analizand
ului, acuratetea transferul concFiei, .~epaseste analistul toti se determinantii
, straduieste saplauzibilitatea obtina aceeasi deschidere Acest a mintii" si poa
~e suspensie decu judecata pe carenle asteaptanoastra de la anaHzand. cadru fi, c
red, succes integrat tendinta curenta subiectivitatii de a vedea analistului con
t+transferul cr o alta realitate ca omniprezent influentnd transferul si n cerceta
rea analizandului. "Transferul este expresia relatiilor pacientului cu contraVazn
d experienta anali andului drept una care intervieveaza n mod constant si prezen
perceptia si(Racker, fantezia, 1986, ncercarea de obiecp. 131). transferul trecut
ul fantastic si real utanalistului"
r,II
tivitate si subiectivitatea inl=vitabila fac impactul realitatilor - caracterist
icile analistulili.i,vrsta, sex, nfatisare, sanatate, "exterioare" graviditate si
alte evenimente ale vie* cruciale ntructva, desi nu mai putem
~cerca sa le scoatem "din ~cuatia" explorarii transferului (Simon, 1993). In sch
imb, felul n care astf~l de realitati sunt procesate, semnificatia data devine n s
ine o problema ln analiza. Capacitatea de a explora realitati "exterioare" ntr-un
mod lfedefensiv poate fi conceputa ca facilitnd o acceptare mai mare a realitatii
psihice, mai degraba dect de a concura cu ~ceasta si de a ndepartr de aceasta imp
ortanta realitatii psihice. In acest context, corelafia dintre acceptarea realit
atii "interioare" si a celei "exterioare" apare c11 centrala, ambele fiind vazut
e ca aspecte ale unei capacitati de a conffllmta - si uneori chiar dureros - rea
litatea complexa la toate nivelur~le ei. Capacitatea de a crea o legatura ntre re
alitate a "exterioara" (ntTtdeauna colorata de experiente interioare) si realitat
ea psihica (ntotd~auna colorata de evenimente si persoane actuale), mai degraba d
ect de a le experimenta ca fiind concurente, n opozitie, este un element efucial n
formarea spatiului tranzitional care intermediaza aria de exrerimentare, care din perspectiva lui Winnicott (1971) - faciliteal za flexibiliatea, creativitate
a, jocul si schimbarea. tranzitionall se destrama fie realitate a interioara, "S
patiul fie cea exterioara nqepe sa domine atunci scena, cnd la fel cum o conversat
ie
Formarea pentru psiho*rapie303

se ntrerupe daca unul dintre participanti p~eia conducerea". (Phillips, 1988, p.
119.) Atunci cnd un analizand se agata de Idetalii exterioare concrete, pentru a
evita afecte nspaimntatoare sau Tntezii, este ndoielnic daca funda. Cnd un alt anali
zand ne copleseste cu vise pentru a evita problemele suparatoare din viata de fa
milie sa "din cauza nevoii esentiale de relatie adevarata cu realitatea exterioa
r " (Winnicott, 1958, p. 152), ntelegerea acestuia/acesteia asupra realiltii exte
rne ar putea fi proeste ndoielnic daca aceste vise vor conduce la o ntelegere n pro
funzime a vietii interioare a persoanei. "FantezIa este tolerabila n deplina1958,
p. 153) Tocmai de cnd aceea, provocarea careia este!ine tre ie sa i facem fata nu
este tatea ei, doar realitate a obiectiva apreciata." (Winnicott, de a pune deo
parte realitate a exterioara, Ct mai degraba de a antrena ntelegerea sa n procesul
analitic. Acest lucru nu nseamna sa negam realitatea noastra pentru analizand o neg~re ipocrita (Ferenczi, 1933) care ar putea ntari atitudine a defensiva 1 an
alizandului -, ci, mai degraba, sa ne asumam ntreaga sa respons1abilitate. Trebui
e sa evitam reintroduce n dialogul analitic la un nivel ai profund, aspirnd la a f
ace analiza completa si maiconcreta integrativa (B rman,2001). o reprezentare su
perficial a realttatii exterioare pentru a o Lipsa unei complete probleme~or_imp
licate n analiza terapeutilor poateexplorari fi influentata, de aasemenea si de p
roblema confidenI
tialitatii. Analizanzii care sunt colegi, precfm si prieteni si cunostinte ale a
cestora, se ntlnesc la conferinte n cadrfl carora prezentam si citim reviste ridica
t. n care ne publicam lucrarile. Risc~l expunerii este astfel mai
I
Este probabil ca unele cazuri ale analizaizilor c:olegi sa ramna slab reprezentat
e n literatura noastra, n comp~ratie cu reprezentativitatea fi prezentate profund
mascate, incluznd o alterare a identitatii lor mod nah,J.ralorice discutie profes
ionale. O astfel de mascare blocheaza a locului acestei procesul ic. lor la scal
a mult identitati mai larga n din practica.anali DefIsemenea, analizele lor pot
A.
Mascarea radicala, amgresite realizat treptat, p~ate crea confuzie si l(1951), po
ate ndrepta pe cititor pe cai (Klumpner si Frank, 1991). Little de exemplu, a des
cris anxietatea unui analizrd ca urmare a unei discutii la radio, la scurt timp
dupa moartea mamei analizandului. Lacan (1988, p. 30-33),n discutarea-cazului, in
terpreteaza radio ca O audienta anonima, incluznd viata si moartea, la fellrudien
ta ca si mama analizandului. Aceasta interpretare si pierde nsa temeiul jl.tunci cn
d aflam ca (Little,
304
J.D.
1990, p. 36) audienta nu era n nici un caz anonima: "radioul" era masca lui Littl
e ntr-un episod autobiografic, a prelegerii pe care ea a tinut-o n cadrul British
Psychonalytic Society (Societate a Britanica de Psihanaliza). Voi ncerca sa explo
rez impactul afinitatii profesionale a analistului si analizandului, tinnd cont d
e toate aceste provocari. Acest capitol va sublinia aspectele centrale ale relat
iilor cu obiect ale terapeutilor n tratament, va discuta semnificatia unica pe ca
re o astfel de analiza o poate capata, incluznd rolul potential al analizandului
ca terapeut sau supervizor fantastic al analistului, si va lua n discutie element
ele incestuoase aparute n aceasta situatie, influenta lor asupra formarii si dile
me cu privire la limitele terapiei. Data fiind preocuparea mea pentru confidenti
alitatea analizanzilor mei si rezervele mele cu privire la mastile "groase", mi v
oi limita exemplele clinice la prezentari scurte. Rezultatele cercetarii empiric
e - disponibile oricnd - vor completa impresiile mele clinice.
Terapeutul
n analiza: Relatii cu obiecte
Un factor central n analiza terapeutilor este aparitia acelorasi motive emotional
e care stau la baza alegerii vocationale a analizandului. Astfel, apar aceleasi
relatii cu obiecte si se stabileste o lume a oglinzilor, identificarilor si comp
aratiilor. Dilema faptului de a fi o persoana care ofera ajutor sau nevoia de a
primi ajutor, de a fi terapeut sau pacient este omniprezenta. A trata sau a fi n
tratament, a oferi si a primi pot fi, n mod inconstient, puse pe picior de egalit
ate. n unele dintre cazuri, neajutorarea si dorinta de a fi ajutat pot fi experim
entate doar ca proiectate asupra unui "altul", n timp ce terapeutul adera la o fo
rma de putere si control. Acest lucru poate fi vazut cel mai clar atunci cnd un t
erapeut intra n prima analiza sau o prima terapie serioasa, dupa ctiva ani, timp n
care i-a tratat pe altii. O astfel de analiza se poate dovedi a fi foarte durero
asa, pentru ca succesul ei depinde de "ntoarcerea proiectatului", de recapatarea
nevoilor de dependenta nega te, de scuturarea imaginii de sine prea ncrezatoare.
Un exemplu evident: analizandul meu vine trziu la sedinta, explicnd ca a trebuit s
a extinda sedinta propriului pacient, care "are nevoie mult mai mult de terapie"
. n cazuri extreme, lovitura narcisica a recunoasterii faptului de a avea nevoie
de ajutor poate conduce la o reactie terapeutica negativa.

305
Un alt model este prezent atunci cnd un analizand alege sa fie format ca psihoter
apeut ca raspuns al unei analize de succes. n principiu, aceasta ar putea sa fie
o succesiune mult mai promitatoare, desi ramn multe ntrebari: S-a trecut peste ide
ntificarea cu analistul? Sunt fanteziile de idealizare nca active? Poate viitorul
terapeut sa dezvolte o identitate autonoma, diferita de dorinta de a "deveni te
rapeutul cuiva"? Gabbard (1995) descrie terapeutii-analizanzi care tnjesc att dupa
atentia pacientilor lor (de exemplu: folosesc interpretarile transferentiale n m
od excesiv), ct si a analistilor lor, spernd sa fie adorati si idealizati ca o com
pensatie a carentelor din copilarie. La cealalta extrema, sugereaza el, terapeut
ii care au supravietuit unor situatii adverse n timpul copilariei, ncercnd sa satis
faca dorintele narcisice ale celorlalti, ar putea repeta aceasta solutie att cu p
acientii lor, ct si cu analistii. Isaacs-Elmhirst (1982-83) da cteva exemple de as
tfel de modele repetate. n unul dintre ele, analizandul ei raporteaza un vis n car
e figura lui Elmhirst este mbinata cu cea a unuia dintre pacientii sai. Figura co
mbinata reprezenta un copil bolnav, n timp ce visatorul aparea ca un adult de ncre
dere. Reaparitia acelorasi relatii cu obiect n transferul analizandului asupra no
astra si n contratransferul sau asupra pacientilor nu este, oricum, limitata la e
cuatii directe. Conexiuni si mai complexe pot fi ntelese cu ajutorul conceptualiz
arii lui Ogden (1983):toata relatia cu obiect bipolara este internalizata si sub
iectul poate alterna ntre un pol ("sinele" din copilarie) sau celalalt ("obiect"
al copilariei), n timp ce activeaza oricare dintre aceste roluri complementare pr
in identificare proiectiva. Unul dintre pacientii mei, femeie, fusese anterior n
terapie de doua ori, experimentnd grade diferite de dezamagire, simtind ca nu se
raspundea suficient nevoilor sale. n ciuda durerii cOl).stienteintense, multe din
tre sedintele noastre erau dominate de lungile ei monologuri, pe care eu le-am i
nterpretat ca pe un blocaj inconstient al oricarei sanse de a primi, legate de i
ntensele frici de respingere. Se descria ca foarte dedicata pacientilor ei si fa
cnd eforturi fara sfrsit de a le ntlJlpina nevoile. Le mpartasea acestora, de asemene
a, multe detalii legate de viata ei personala si era dezamagita de faptul ca eu
evitam astfel de dezvaluiri. Am simtit ca i invidia pe pacientii ei pentru caldur
a pe care o primeau din partea ei, pe care ea o cauta continuu n terapeutii ei, n
iciodata simtindu-se multumita. , , Acest model mi-a amintit de unele aspecte al
e relatiei Freud-Ferenczi. Ferenczi a ncercat (prin "tehnica relaxarii" si a anal
izei reciproce) sa le ofere pacientilor sai caldura si deschiderea care a consid
erat el ca i lipseau
306
J.D.
lui Freud (Balint, 1969;Berman, 1996, 1999;Ferenczi, 1988;Haynal, 1988). Ferencz
i (1933) si-a criticat stagiile timpurii ale propriei munci ("tehnica activa", c
are punea accent pe autoritate si abstinenta) si a interpretat-o ca legata de id
entificarea cu agresorul, posibil, de asemenea, propria identificare cu Freud ca
agresor. Astfel de tendinte apar, de asemenea, n analizanzii terapeuti. Analizan
dul poate aplica anonimitate analitica si nondirectivitatea n sarcinile profesion
ale n care sunt ineficienti de exemplu supervizarea studentilor sau gestionarea u
nei crize ntr-o institutie psihiatrica. Isaac-Elmhirst (1982-1983) da un alt exem
plu: ea ntrzie la o sedinta analitica si, ca urmare, analizandul ei ntrzie la o sedi
nta cu pacientul lui. Unii analizanzi evita sa vorbeasca n analiza despre pacient
ii lor, din anxietatea legata de competitie sau de a nu fi judecati. Altii pot s
a si exprime n mod inconstient propriile conflicte prin descrierea pacientilor. Sp
re deosebire de Gabbard (1995), eu nu interpretez acest lucru ca rezistenta, ci
mai degraba ca pe un mesaj valoros. Argumentele constiente pot fi un apel la sup
ervizare. Daca analistul raspunde n mare parte ca supervizor (concentrndu-se asupr
a tratementului specific descris), aceasta poate conduce la compromiterea ntregul
ui scop analitic, care cere conectarea unor astfel de continuturi la propria via
ta interioara si la transferul analizandului. Cu toate acestea, folosirea de cat
re analizandul-terapeut a abordarii analistului poate avea, n orice caz, o valoar
e intrinseca de -supervizare, la fel cum cineva poate "mprumuta" experiente de su
pervizare pentru scopuri interioare care sunt fundamental terapeutice. (Pentru u
n exemplu detaliat, vezi Berman, 2000a, p. 283-284.) Conexiunea poate fi uneori
constienta, ca n exemplul urmator. Analizandul meu povesteste un vis, n care un pa
cient pe care l-a intervievat odata si pe care nu l-a acceptat pentru tratament,
date fiind furia si amaraciunea de nesuportat, revine n clinica sa. Eu comentez
prin aceea ca, n vis, pacientul s-a ntors. Analizandul meu ma ntrerupe nsa: "Nu ncura
jati aceste sentimente sa se ntoarca aici!" Comparatii facute n mod constient de c
atre analizanzi ntre procesul analitic n care se afla si procesele de tratament al
e pacientilor lor pot avea att o influenta inhibitorie, ct si una ncurajatoare: "At
unci cnd am auzit ca v-ati casatorit, m-am simtit ranita pentru ca nu mi-ati spus
. Apoi am realizat ca nici eu nu le-am spus pacientilor mei cnd m-am casatorit, d
eci cum as putea sa ma plng?" Aici, identificarea cu mine, colegul, blocheaza nev
oile de dependenta si fanteziile transferentiale sa se apropie de constiinta.

dere psihologica si flexibiliate: "Sunt frust ata atunci cnd nu spuneti n alt exem
plu, o comparatie conduce t1eptatla o mai mare patrunnimic. Supervizorul meu mia spus ca treb~ie sa spun ceva pacientului meu fiec~re Pe de alta parte, m~r re~
lizez ct de ambivalent este acest n lucru. Imi sedinta. aduc aminte de pacienta cu
borderline, care mi cere stie doar lucruri bune". ntotdeauna sa stie ce gndesc des
pre ea, drr stiu ca, de fapt, doreste sa n alte momente, analizandul se poate t a
nspune n imaginea lui! ei de sine ca terapeut drept o salvare din vu erabilitatea
de a fi pacient. De exemplu, comentez tendinta analizandu ui meu de a discredit
a interpretarile mele. El spune ca acest lucru este l gat de nevoia lui de contr
ol ca terapeut si a muncii lui cu un candidat supervizare asupra nevoii
A
de control a candidatului n supervizare. li dau astfel seama de viteza ntr-adevar,
de deplasare i-au a identitatilor permis sa recapete - analizand, controlul. t,
rapeut, supervizor - si ca, Fluiditatea de identitati ce se deplaseazr n ~irectia
opusa apare n urmatoarea situatie descrisa de un analiza d: "In mijlocul sedinte
i de terapie, pacienta mea mi-a spus ca prietena e cea mai buna este n terapie '. n
tr-o fractiune cu dumneavoastra. Am devenit foarte ca , de secunda, m-am transfo
rmat din terapeut n pacient"
Descoperirea unei lumi noi sau un rit Ide initiere?
Pentru analizanzii care nu sunt profesii nisti n sanatatea mintala, analiza poate
fi o experienta unica, fara pr cedent, complet diferita de lumea lor familiara.
Acestia nvata un l'mbaj nou, adopta o noua perspectiva asupra vietii. Acest lucr
u poat fi dificil, dar si foarte interesant. Analistul poate fi singurul repreze
n ant actual (n afara de figuri memorabile ca Freud sau analistii din lite atura
ori cinema) al acestei lumi noi. n schimb, analizanzii colegi pot experi menta an
aliza ca pe un rit rimentata ca parte a personalitatii lor. Studii, munca, anali
za, uneori chiar de initiere hotartor ntr-o lume pe care ei a~ o lume acum expesi
viata sociala sunt toate parti ale aceluiasi t t ales-o, integrativ. Acelasi dis
curs domina diferite segmente ale acestui universl. Analistul poate fi un model
a cuiva. In domeniul nostru, nimic nu poa e fi pur profesional. Totusi, analistu
l este doar unul dintre multii rep ezentanti bine cunoscuti ai pentru iI;ternali
zare (sau imitare?) n identi~atea profesionala-personala aceleiasi lumi. -
308
Aceasta situatie implica diferentieri si comparatii (Heimann, 1954). Transferul
poate fi diferent' at ntre analist si un supervizor important: "Atunci cnd ma simt
depr mat, mai bine ma ntlnesc cu supervizorul meu; este mai usor pentru . e sa ga
sesc alinare emotionala la o femeie". Se pot ntlni fantezii de a . n analiza cu un
profesor sau cu un supervizor, care poate fi prieten 1 analistului sau al analiz
andului (Berman, 1985). Dorinte nemplinite u analistul unuia pot fi atinse prin d
eplasari de transferuri. De exemplu, analizand a facut eforturi sustinute pentru
n ncercarea de a interpret aceasta dorinta, mi-am dat seama ca aceasta a ma mobil
iza cu ntr-o "aliantv or masculina" mpotriva mamei sale si a sotiei. era mplinita un
supervi (barbat), caruia analizandul meu i-a prezentat o pacienta extrem Ide re
zistenta care i deranja pe amndoi (Berman, 1988). n vreme ce raspunsul nqstru sa in
itial ar fi depentru a trata a asemenea diferente ca rezistenta, am putea evenlt
ual le folosim ntelege transferul mai bine ncluzndu-i ram)Hile bifurcate extraanali
tice. O ncercare de le da analizandul poate-fi, rea ngusta si ne poate conduce n di
rectii gresite (Berman, 2001). a baza toata munca noastrlanalitica pe raspunsuri
le directe"pachet pe care de ni Atitudinea fata de anal'za si munca, tradusa pri
ntr-un asteptari" inevitabil, devin evidenta n momente de criza. Daca analiza est
e experimentata ca bloc j, aceasta conduce la ndoieli cu privire la alegerea voca
tionala a unei persoane: "Daca eu nu pot fi ajutat, cum pot sa i ajut pe altii?"
Colegul alizand nu are optiunea, disponibila celorlalti analizanzi, de a se retr
ge din "noua lume" n "lumea veche", mai sigura si mai familiara. Sa cuzi analist
ul este si mai greu, pentru ca a-l pune pe analistul cuiva la pamnt nseamna cu nec
esitate si a pune la pamnt multi alti colegi ca1e l! o apreciaza. Acest lucru poat
e sa atraga dupa sine fantezia de a fi cppilul din "Hainele noi ale mparatului" o
pozitie stinghera si nspalmntatoare. O alta solutie este devalfrizarea de sine ma
socrusta. Un coleg analizand alegerea remarca: mea de "Daca a deveni nu ~rogresezi f,sihoterapeut n anali
za, dinamicaceasta a fost dovedeste gresita. Daca ca pacientii mei mi spun ca i ju
t, iar colegii ma respecta, aceasta nseamna ca reusesc sa i nsel pe toti Sunt cu ad
evarat un impostor". Toate acestea pot fi vaz te ca expresii ale unei cerinte de
confirmare din partea analistului, dar ot sa comunice si o experienta mai adnca
si mult mai dureroasa. Cun asterea profesionala poate fi folosita pentru o auto
diagnostic are nemiloasa: "Daca spuneti ca am o dificultate n a avea ncredere n ori
cine, aceasta nseamna ca sunt paranoic". Aici
I I

309
diagnosticul este n mod furios proiectat asupra mea. (Gabbard [1995] vorbeste des
pre frica terapeutilor de a nu a avea o baza psihotica.) n alt caz, fara proiecti
e: "Ma identific cu toate semnele pe care Kernberg le listeaza pentru pacienti c
u borderline". Conotatia este ca analiza nu poate sa ajute n cazuri de patologie
att de severa. n acest caz, un Eu ideat perfectionist era evident. Continuturile s
ale erau noi (integrare, insight, contact cu afectele, evitarea diferentierii),
dar perfectiunea ceruta si deprecierea constanta de sine n esecul de a o atinge s
emanau cu atitudinile parintilor Cuprivire la alte idealuri din copilaria analiz
andului (responsabilitate, onestitate, constiinciozitate, moralitate). n lumea in
terioara a analizandului erau doua miezuri ale cerintelor Supra eului, "Supraeu
profesional" si "Supraeu familial", cu contraste care-l faceau sa fie "sclav la
doi stapni" ntr-o actiune fara nici o sansa. Exprimarea anumitor asociatii dezavua
valorile de familie care cautau sa evite brfa si calomnia, n timp ce a le mentine
nsemna esuarea n idealurile profesionale de a fi deschis si nondefensiv. La fel c
um o experienta de esec n analiza poate conduce la gndul de a abandona profesia, e
securile profesionale strnesc un impuls de a abandona analiza. Nereusita la un ex
amen de certificare, a fi respins de la o slujba, numarul mic de recomandari, re
spingerea de la un institut - toate pot trezi o fantezie a "usii nchise n nas". An
alistul poate fi vazut n mod inconstient ca responsabil pentru cariera cuiva. n ac
est caz, pot exista mai multe variante: furie asupra analistului care nu ajuta nd
eajuns; ngrijorarea ca analistul este justificarea pentru ceea ce s-a ntmplat sau p
oate chiar a influentat acel lucru CStiu ca institutia dumneavoastra nu ntocmeste
rapoarte, dar e posibil ca dezamagirea dumneavoastra n ceea ce ma priveste sa fi
ajuns la urechile unor membri din comisia de admitere?"); frica de a nu dezamag
i analistut care poate sa se rusineze Cuanalizandut sau poate fi ngrijorat de a n
u fi vazut ca responsabil de catre colegi; si ntelegerea faptului ca analistul va
investi acum mai mult n "copii de succes" care i vor glorifica numele prin mplinir
ile lor. Trecnd acum la partea de contra transfer, trebuie ~a spun ca aceste fric
i pot sa nu fie nefondate. Analiza colegilor este condusa ntr-un "acvariu" (Gitel
son, 1954). "Contratransferul indirect", legat de nfatisarea imaginata a celorlal
ti (Racker, 1968t poate fi puternic. Uneori, analizanzii ne stimuleaza anxietati
le n mod direct, mentionnd rapoarte ostile despre munca noastra unor colegi distin
si. Dar si fara provocari, putem fi deranjati de gnduri ca: "Cum vorbeste despre
mine cu X si Y?" Atunci cnd unul dintre analizanzii nostri nu este admis n institu
tul nostru, ne putem ntreba daca acesta transmite o evaluare negativa a
310
J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky .
muncii noastre. Tendinta de a acuza terapeutii pentru problemele pacientilor est
e frumos portretizata de catre Ekstein, Wallerstein si Mandelbaum (1959). Atunci
cnd un analizand care este un coleg decide sa termine terapia unilateral, durere
a de ne evitat a unei astfel de respingeri poate fi nsotita de ngrijorarea: "Cum v
or vedea colegii mei acest lucru?" Am putea fi tentati sa ncakam confidentialitat
ea si sa raspndim propria versiune asupra a ceea ce 's-a ntmplat. Faptul de a trata
colegi atrage dupa sine o privire critica, evaluativa. ngrijorarea nostra profes
ionala este activata si, n unele momente, nu putem evita gndul: "Doamne, persoana
asta va trata pe altii!" Gabbard (1995, p. 797) vorbeste despre fantezia de a "s
upraveghea profesia prin control analitic". Astfel de reactii pot aparea printre
rnduri n interpretarile noastre, confirmnd astfel fricile cele mai puternice ale a
nalizandului. Canalizarea unor reactii contratransferentiale importante, ntr-un m
od eficient, o munca sustinuta pretind de la noi o depasire completa a acestora.
Prezenta unor astfel de judecati att n mintea analistului, ct si a analizandului p
oate contribui la o capacitate mai mica de regresie n analize (Balint, 1954). Anu
mite forme de transfer - psihotic, dependent, impulsiv, pervers, seductiv, de ex
emplu - pot fi inhibate n mod artificial ("daca asta iese la iveala, va fi clar c
a nu pot fi terapeut") si nlocuite cu dinamici nevrotic-oedipiene, mai "acceptabi
le".
Dimensiunea incestuoasa
Cteva dintre exemplele mele au prezentat deja elementul incestuos n analiza colegi
lor. De regula, n aceste analize este intens si mai larg raspndit. Analistul si an
alizandul nu pot crea o relatie nchisa, o lume intima care va functiona libera de
spatiul tranzitional. Relatia lor este parte a unei retele complexe de trei sau
patru generatii (Berman, 1985), semannd unei familii extinse sau unui trib. n gen
ealogie, sau "arborele familiei", analistul poate fi "a doua generatie". Analist
ul formator care l-a analizati a analizat-o si l-a supervizat/ supervizat-o repr
ezinta "prima generatie". Analizandul este "a treia generatie", si daca acest an
alizand trateaza deja studenti sau colegi mai tineri, acestia devin "a patra gen
eratie". Analizandul nostru poate cunoaste alti pacienti pe care i tratam, i poate
cunoaste pe candidatii n supervizare, pe colegii nostri, la fel de

311
bine ca si analistii si profesorii nostri trecuti sau prezenti. Analizanzii pot
deveni studenti sau candidati n supervizare ai colegilor care joaca alte roluri i
mportante n vietile noastre afective. Un rezultat este ca multe figuri din lumea
interpersonala a analizandului ne sunt direct familiare. Aceasta face sa ne fie
mai dificil sa raspundem la nivelul relatiilor cu obiect interne, sa "traducem"
interactiunile actuale n semnificatii inconstiente. Cunostinta actuala produce im
agini vizuale concrete si raspunsuri afective existente (Jacobs, 1983). Ne putem
surprinde gndindu-ne, n timp ce ascultam n timpul sedintei "Ct de corect l descrie?"
sau "Cum a putut sa i scape ce este att de evident despre ea?". Putem fi mult mai
sensibili la patologia care l face pe analizandul nostru sa se ndragosteasca de o
persoana pe care noi o dispretuim si putem fi mai toleranti atunci cnd este vorb
a de o persoana la care tinem. ntr-un mod paralel, atunci cnd un analizand, care e
ste si fizician, ne vorbeste despre o disputa profesionala, este mai usor pentru
noi lIsa traducem" continuturile confruntarii n semnificatia lor mai adnca, funda
mentala. n schimb, un analizand care este psiholog dezbate probleme care sunt mai
aproape de inima noastra. Atunci cnd analizanzii stiu ca suntem familiarizati cu
persoane din viata lor, vorbesc despre acestea cu prudenta si sunt adesea ngrijo
rati ca am putea sa ne identificam cu astfel de persoane mai mult dect cu experie
nta analizandului n ceea ce i priveste. Aceasta situatie poate, de asemenea, sa le
nfricoseze pe acele persoane care devin preocupate de modul n care sunt prezentat
e n analiza. "Trebuie ca X ma brfeste pe canapeaua ta", mi s-a spus de cteva ori. A
nalizandul poate sa aiba o atitudine precauta fata de anumite persoane, o data c
e acestia au aflat cine i este analist. Experienta ar putea pierde din spontaneit
ate n relatii semnificative - un pret greu pentru analiza. O alta solutie pe care
o pot alege prietenii analizandului e sa i ceara sa pastreze anumite secrete fat
a de noi. Asemenea cerinte creeaza conflicte de loialitate si mpova.reaza liberta
tea asociativ~. Pot fi vazute ca ncercari de sabotare a analizei. Analizanzii dif
era n gradul n are accepta sa onoreze asemenea cerinte. A face astfel de aliante p
oate sa constituie un mod pe care analizandul l gaseste pentru a evita expunerea
totala. ntr-un fel similar, ascunderea, pentru a proteja, numelor indivizilor men
tionati poate conduce la ezitarea analizandului. Ct de demn de ncredere este anali
stul, ct de solide sunt limitele, poate analistul sa raspunda terapeutic sau va f
i tentati a sa abuzeze de analiza pentru a-si satisface curiozitatea personala?
Acceptnd stilul misterios al "cuiva
312
I.D. Geller,
~.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
anume" poate indica evitarea confruntarii unui nivel adnc nradacinat de nencredere.
spunem ca ne asumam un risc real de a Nici nu mai este nevoie fi mpinsi de curio
zitatea no~stra spre a fi excesiv de intruzivi. Mentinerea limitelor de comentar
ii nu este citate ntotdeau~a pe canap,ea, un putem lucru u9or. sa ntlnim Atunci mai
cnd trziu suntem persoana raniti citata 9i sa ne vedem incapabili de a clarifica
lucrurile n mod deschis. Faptul de a trata 'colegi ne f~ce mai singuratici 9i mai
vulnerabili. Un alt rezultat al situatiei incestuoase este ca analizandul este
cople9it de informatii 9i impresii legate de personalitatea, viata 9i functionar
ea
I
b
n contexte profesio~ale d~ferite ale analistului. Gradul de cople9ire depinde de
extinderea sUf.rapunerilor n cercurile profesionale ale analistului 9i analizandu
lu~, depinde 9i9i de nevoile analizandului. Acestea creeaza un continuam.dar Cur
iozitatea indiscretia, la un pol, pot reflecta lupta mpotriva o nevoie umilirii d
e contro~, cafzate o frica de de expunerea a nu fi luat dintr-o prin surprindere
, singura parte,o uneo.ri o nfatuare s~u ~~p~ndente: Polul .defensiv, e~te domrna
t de "a oferI o preocp-pari urech~ surda 91de cerrnta de opus, a nu 1se comumca n
majoritatea anumite aspecte. cazurilor, t:ormatia disponibila este vasta. Expun
erea extensiva are un impact fo1rte diferit n comparatie cu expunerea ocablocheaz
a zionala, care cursul are asociativ, loc n ori~~ .Eat analiza. fiind sentimentul
Poate crea de inhibitii vinovatie constante legat de 9i cunoa9terea Aceste secre
te "secretelor sunt rar adufe intetzise" n prim-plan, 9i elaborarea n absenta lor
excesiva unui n mesaj fantezie. clar din partea analistului care ~a ncurajeze expr
imarea lor. Sa ne aducem aminte ntrebarea retorica ~ lui Klauber (1981, p. 212):
"Este potrivit sa familie 9i viata privata sau chiar despre prezenta loviturilor
severe pe te porti ca 9i cum pacientut. nu are nici o cuno9tinta legata de prop
ria care ti le-a dat 9i soarta?". POlve9tileabsorbite confirma frici 9i sperante
, aprind invidie anxietate, fu-ezescdispret 9i admiratie, n mod constant amplificn
d att fanteziile transferentiale con9tiente, ct 9i pe cele incon9tiente.
I
r.
imagine a atitudinii genera e (transferentiale) a analistului cu privire la comu
nitate a profesionala, c legi 9i studenti. Acest portret capata semniPlecnd de la
pove9tileidespre analist, analizandul cristalizeaza o mentul direct al analistu
lui interactiunea lor. Urmnd perspectiva lui Racker (1968), conform ca eia transf
erul este ntotdeauna reactiv la ficatie transferul pentru analizand; ntmai dect At
itudinea comportacontra analistului, utem putin sa maisemnificativa adaugam o ip
oteza.

generala a analistului, desi nu este experimentata la prima mna n sedinte, trezest
e, de asemenea, sentimente de transfer. Acestea ncorporeaza elemente din lumea un
ica, interioara a analizandului. De exemplu, o analizanda a raspuns n particular
- plecnd de la tot ceea ce auzise despre mine - imaginii mele ca persoana indepen
denta si sfidatoare la adresa autoritatii. S-a identificat cu aceasta trasatura
care i-a ncurajat exprimarea propriei rebeliuni, dar i-a strnit si anxietate. Sunt
eu, analistul ei, n pericol? Se expune ea la pericole urmnd pasii mei? Un alt ana
lizand a raspuns mai mult implicarii mele active n multe aspecte profesionale, lu
crarilor mele si conferintelor publice. Aceasta a contrastat adnc cu pasivitatea
lui, cu frica lui de expunere la umilinta. Pe la nceputul analizei, acest contras
t l-a lasat fara speranta: Nu as putea niciodata sa l nteleg. Mai trziu, ambitia sa
a fost trezita; a devenit proeminenta o dorinta de "a iesi din umbra" si de a-s
i afirma cu putere prezenta la fel ca mine. Un al treilea analizand, care era ex
tFem de sensibil la tendinta mea de a deveni un mentor al ncepatorilor promitator
i, a dorit ca eu sa pot juca un astfel de rol pentru ea, dar se temea ca acest l
ucru ar fi lipsit de orice speranta att date fiind limitele analizei (simtea ca i
se oferise capatul scurt al batului, latura mea inhibata si formala), ct si pent
ru ca am ajuns sa vad ct de perturbata era. n toate aceste cazuri, portretul oglin
dit de analizanzi a fost destul de realist si nu putea n nici un fel sa fie defin
it ca o distorsiune. Cu toate acestea, imaginile au diferit si fiecare era mai v
izibil influentat de cadrul familial al analizandului, de experientele de viata
si dinamicile sale. Doar atunci cnd verbalizarea unor astfel de impresii este ncur
ajata la modul serios - doar atunci cnd lucram asupra lor n mod nondefensiv si dep
asim teama de privirea inteligenta a analizanzilor nostri - putem atinge cu adev
arat nevoile intrapsihice si conflictele implicate. Pe tot parcursul drumului, p
utem nvata lucruri noi, importante despre noi nsine.
Analizandul ca terapeut si supervizor al analistului
Searles (1979) sugereraza ca un impuls terapeutic al pacientului catre terapeut
este general prezent, ca o consecinta a nevoii copilului de a-si trata parintii
de lipsuri si limitari. El accentueaza ca aceasta tendinta nu este specifica doa
r pacientilor terapeuti. Cred nsa -ca radacinile mai
314
adnci ale alegerii de a deveni terapeut garanteaza intensitatea acestui motiv n an
aliza terapeutilor. n plus, cunostintele detaliate pe care analizandul coleg le p
oate avea despre analist si sensibilitatea la diagnostic cultivata prin formare
permit acestui analizand sa identifice chiar cu si mai mare precizie calciullui A
hile al analistului. Trebuie sa ne amintim rezultatul lui Shapiro (1976), confor
m caruia majoritatea analistilor din studiul sau, care erau nemultumiti de rezul
tatul propriilor analize, au atribuit aceasta dificultate calitatilor personale
sau conflictelor terapeutilor lor. a analizanda pe care am tratat-o cnd eram nca s
ingur mi-a spus odata: "Tocmai pentru ca nu aveti copii va transformati studenti
i n propriii copii. Trebuie ca preferati copiii intelectualizati copiilor n carne
si oase". Experienta imediata acestei afirmatii a fost de a ma simti insultat si
ranit. Aceasta a fost urmata de un impuls de a interpreta comentariul ei ca rez
istenta, ca o evitare a propriilor conflicte. Cu toate acestea, am realizat repe
de ca acest impuls era justificator si defensiv. Am remarcat si ca tonul ei era n
durerat, si nu ostil. Si, mai mult dect orice, am stiut ca urmarea ceva, iar cuvnt
ul "a prefera" era departe de ncarcatura actuala de emotii conflictuale cu care m
-a mpovarat subiectul. n cele din urma, am interpretat frica sa ca propriile dific
ultati ma vor mpiedica sa o ajut sa si rezolve propriile conflicte n ceea ce privea
maternitatea. Fara a confirma sau nega interpretarea sa, am lasat-o sa simta ca
dorinta ei de a ma ajuta era legitima si ca puteam sa i percep elementul empatic
, combinat cu dorinta ei de a ma transforma ntr-un analist mai bun n propriul inte
res. Searles comenteaza ca dificultate a parintelui n a aprecia dorinta copilului
de a-l "vindeca" drept legitima si benigna vine din faptul ca aude vocea copilu
lui ca o voce parentala mustratoare. Ideea ca pacientul este terapeut sporeste p
ericolul la care este expus analistul. n portretul pe care l-am formulat, raspuns
ul meu initial pe care l-am dat analizandei mele a fost ca si cum raspunde am un
ei figuri parentale. Comentariul ei era apropiat de comentariile pe care propriu
l analist le tot facea n aceeasi perioada. Agresiunea mea a rezultat din senzatia
de a ma simti sub focul ncrucisat a doi parinti critici. S-a disipat nsa atunci cn
d am recunoscut sursa foarte diferita a comentariului pacientei mele. Isaacs-Elm
hirst (1982-83) ofera o viziune kleiniana asupra aceleiasi fantezii de reversiun
e. Daca n multe analize analizanzii sunt perceputi contratransferential ca obiect
e interioare distruse ale analistului, analizandul coleg poate fi vazut mai exac
t ca un parinte care a fost distrus

si a devenit un copil neajutorat. Oricum, este uimitor ca articolul ei, care int
erpreteaza extraordinar fanteziile activate n analiza colegilor, nu exploreaza po
sibilitatea ca astfel de analizanzi pot sa recunoasca n mod real raul interior al
analistului. O discutie paralela: putem fi de acord cu Langs (1979) si cu altii
ca fiecare analizand este supervizorul nostru, care ne nvata mai mult dect oricin
e altcineva despre impactul interventiilor noastre. Majoritatea analizanzilor o
fac implicit. Ana1izanzii colegi pot adopta un rol de supervizor mult mai explic
it. Fie ca l verbalizeaza sau nu (binenteles, lucrurile merg mult usor cnd raspunsu
rile sunt verbalizate), ei pot sa evalueze interventiile analistului n comparatie
cu standarde intemalizate n timpul formarii, plecnd de la indentificarea cu profe
sori, supervizori si carti. Acest avantaj implica un risc paradoxal. Prin asumar
ea unei pozitii supervizoare, analizandul poate deveni un "supervizor" mai putin
eficient. Partea competitiva, critica a acestei pozitii (Gabbard [1995] vorbest
e chiar despre dispret si devalorizare) i reduce autenticitate a emotionala si l mp
inge pe analist ntr-un colt defensiv. De exemplu, atunci cnd un analizand mi spune
spontan ca "n ultimele cteva minute ma simt foarte izolat", tind sa mi reexaminez u
ltima interventie, de dinaintea acestei faze. Daca observ ca a fost mai degraba
o interpretare intelectuala, i pot oferi analizandului ipoteza ca interpretarea m
ea poate sa fi fost cea care sa l fi_ndepartat si pot explora mpreuna cu el reactia
lui emotionala. Daca, pe de alta parte, un analizand terapeut mi spune: "Ultima
dumneavoastra interventie a fost prea intelectuala si m-a distantat", exista mai
multe sanse sa ma siplt tulburat din cauza tonului lui acuzator. Poate sa aiba
dreptate, de fapt, "mi-a salvat munca", dar formularea sa profesionala afirma ca
este izolat acum de sentimentele de dezamagire si singuratate pe care probabil
le-a trezit interventia mea stngace, greoaie. Se poate ca el sa fi reactionat la
distantarea mea cu o miscare defensiva n rolul supervizorului critic care nu are
nevoie de nimic. Identitatea profesionala este aici mobilizata defensiv, iar ace
st proc~s n sine pretinde interpretare. Cu toate acestea, pe termen lung, aceste
critici ale analizanzilor devin o sursa valoroasa de stimulare n mbunatatirea abil
itatilor noastre analitice! O alta discutie din aceeasi arie, pe care o voi ment
iona doar pe scurt, este analiza terapeutilor de o alta orientare teoretica dect
a noastra si gestionarea comentariilor lor evaluative, care pot fi bazate pe sco
puri pe care nu le mpartasim n totalitate. Voi mentiona, de asemenea, doar implica
tiile importante ale tratarii terapeuti10r ale caror cadre vocationale
316
J.D.
Geller, JI.C. Norcross, D.E. Orlinsky
difera ale noastre. n aceste Ca situatii, tensiunile dintre discipline intra n mod
deinevitabil n cabine~. psiholog, pot sa observ un psihiatru coplesindu-ma pe can
apJa cu termeni medicali pe de care nu i similar nteleg sau un asistent de social
amintkdu-mi n mod triumfal cadrul al lui Casement. Si acest nive~ este ntretesut, n
mod natural, cu dinamici personale.
Probleme specifice aParJte n analizele de formare 1967),ne-am 1954;Bemfeld, 1962;
Heimann 1954;Kairys, 1964;McLaughlin,
ncepnd cu discup?e clas'ce din anii 1950 si 1960 (de exemplu: Balint,
dat seama ct de mult inSti~tul actual- reglementarile sale, atmosfera, metodele d
e evaluare, politic e de raportare - este prezent n cabinet n timpul analizei cand
idatului IveziWallerstein, 1993).Un exemplu extrem, raportat de Lampl-de-Groo (1
954) si altii sunt cazurile (n special n institutele functionnd pe ba al/ntocmirii r
apoartelor II) n care anxietatea imobilizeaza analiza de form e sau o face nesinc
era, astfel nct doar dupa absolvirea unei a doua ana . ,e poate sa devina deschisa
si productiva. Tendinta catre IIpseudon rmalitatell printre candidatii analitic
i a fost descrisa de Sachs (1947) si Gi elson (1954),n timp ce Balint (1954, p. 1
61) vorbeste despre instante de " efugiu, ne sinceritate si chiar de convenienta
ipocrita". Shapiro adauga: , Analizele de formare tind sa fie palide, n n analiza
n conditii de no ormarell (1976, p. 34). O trecere n revista a liter turii pe tem
a analizelor de formare releva comparatie cu reactiile de tr~Sfer aprinse care s
e ivesc ca multe dintre probleme s t comune n emotional analizele de formare si a
desea n alte analize ale profesionistilor ~ sanatatea mintala: diferenta mai dram
atica poate consista n compararlea ambelor grupuri n tratamentul oferit fostilor a
nalizanzi, concluzi neaza ca asemanarile dintre psihiatrii care au participat la
analiza de fi rmare analitica n timp ce erau n analiza si cei care nu au particip
at ( .. dintre ei aplicnd pentru aceasta ulterior) indivizilor n afara ariei ter~a
utice. CaIet, ntr-un studiu efectuat asupra IISunt mai uimitoare dect ~iferentelel
l (1982, p. 112). exista Diferenta si analogii majora, partiale binente~es, alt u
nor este impactul astfel de dinamicilor dinamici ninstitutului. afara formarii Po
t analitice, atunci cnd analisfl - de exemplu - preda n cadrul programelor carE] p
articipa analizandul, majoritate a unor astfel de profesionale programe nula tre
z~sc minunatul transfer dar strnit de institutul psihanalitic si, de obicei,impa~
lor asupra analizei nu devine asa de intens.
Formarea pentru psih terapie

31 7
Dinamicile institutului au fost cercetat deja pentru mai bine de o jumatate de s
ecol. Balint vorbe~te despre, submisivitatea fata de tratamentul dogmatic ~i aut
oritar, fara prea ult protest" (1948, p. 167). Bernfeld descrie cum intrarea n vi
goare a ~nor legi ~ireglementari "scot viata din psihanaliza" (1962, p. 479). Ke
rnijerg sugereaza ca "procesele de idealizare ~i o ambianta de persecutie ~fnt,
practic, general ntlnite n institutele (1986, p. 815). I:r munca mea, ncerc sa atrag
atentia unor psihanalitice" asemenea idealizari ~i sa a~ociez riscurile implica
te de fantezia utopica universala de a "modela o lfersoana Noua" care, n cazul fa
ls (Berman, 2006b). particular al formarii analitice, poate duce la formarea unu
i sine analitic Unde penetreaza dinamicile institutul.uf procesul analitic n anal
iza candidatilor? Un exemplu major candidatulUi este practicr "ntocmirii rapoarte
lor", caz n care se asteapta ca analistul sa joace un rol n deciziile superviza te
, absolvire. Criticismul crescut ~~acestei practici intruzive (de progresului ca
ndidatului: admiterea la f~rmare, nceperea analizelor acesteia exemplu:n Kairys, m
ajoritatea 1964; Kernberg, institutelor 1986; psihan~litice. p. ~17) a condus (I
nstitutul la abandonarea din Londra politica.) ramne o exceptie Cu toatenotabila,
acestea, n a~a ciuda cum dezbaterifor am mertionat interne anterior, cu privire
o realitate la aceasta a nentocmirii fantezii anxioase de rapoarte legate de nu f
aptul poateca sa ceea salvefe ce,lspun candidatii n analiza de poate la a nu ajun
ge avea n afara n timp acesteia, ce tendinta influentnd dominanta evaluarea nsiulti~
t~ii statsullor ani a ntr-un fost "sa mod seinformal. plaseze institutionala" (Mc
Laughlin, 1967, p. 230), unele institute functioneaza analiza candidatilor pe ct
mult perso POSi~'1departe de orice nca pe sistemul atribuirii de de analisti ali
candidatilor lor. legatura Aceasta legatura analist-analizand este cruciala n inf
luentarea succesului analizei (Kantrowitz, Katz si Paolitto, 199 ; Shapiro, 1976
, p. 36). practica este extrem de problematica, dataJfiind cpncluzia pregnanta c
a ntmpla atunci cnd un individ este ad is n timp_ ce el este deja n analiza cu un ana
list care nu este recun ,scut ca analist formator de institut. Unele institute n
mod expres ,erminarea analizei n curs se ~i O intruziune majora cer n structura fo
rmJV rii prin analiza personala nceperea alteia cu un analist formator, fara a ti
ne seama nici de sentiI '
mentele candidatului, nici de cele ale prim1:ui analist. O astfel de politica po
atecontinuitatii sa indice ca si idealizarea analistilor de fprmare vine cu cost
ul integritatii, cursului natural al procesului analitic (Berman, 2000b, p. 49).
Experienta dureroasa poate fi d~ficil de depa~it n analiza ulterioara.
318
Putinele studii empirice pe tema analizelor de formare nasc probleme care sunt u
niversal valabile n procesul analitic,-n general, dar evidentiaza, de asemenea, un
ele caracteristici specifice. Shapiro (1976), n studiul sau asupra a 122 de absol
venti ai Columbia Psychoanalytic Institute (Institutul Psihanalitic Columbia) vo
rbe9te despre semnificatia pentru analizand de "a se alatura, n sfr9it, analistulu
i sau ca un coleg, colaborator sau rival" (p. 5); de "a face o aureola n jurul ra
spunsurilor cu privire la mediul educational 9i administrativ" (p. 13); de impac
tul rivalitatilor 9i presiunilor de competitie (p. 28), la fel ca de structura i
erarhica (p. 30). El pune accent pe modul n care mediul, oferind un feedback vast
n supervizare 9i n seminarii, poate sa faciliteze, de asemenea, dezvoltania patru
nderii psihologice (p. 35). Schachter (1990, p. 478), n explorarea atitudinilor r
ezervate ale anali9tilor cu privire la contactul postterminare n comparatie cu po
tentialul beneficiu actual, noteaza avantajul candidatului analizand, care poate
continua adeseori sa i contacteze pe f09tii anali9ti, fara sa trebuiasca sa cear
a explicit mai mult ajutor. Martinez 9i Hoppe (1991), studiind experienta a 214
anali9ti americani, descopera ca o continuare a terapiei sau analizei cu analist
ul dupa postterminare este semnificativ corelata cu beneficiul perceput. Contact
ul ulterior de o natura colegiala sau prieteneasca este legat de experimentarea
unei prezente intrapsihice n desfa9urare a analistului cuiva; iar o asemenea expe
rienta este, la rndul ei, corelata cu beneficiul perceput. Lipsa contactului post
terminare, pe de alta parte, este corelata cu o experienta mai scazuta de benefi
ciu. Craige (2002), care a analizat chestionarele a 121 de respondenti, toti can
didati analitici americani, 9i care i-a intervievat pe 20 dintre ace9tia, a acce
ntuat ca nu au parut a fi "o specie diferita fata de pacientii obi9nuiti" 9i ca ,,
toti au prezentat faptul de a fi trecut printr-o durere emotionala semnificativa
". Accentul ei pe doliul implicit n terminarea analizei 9i pe modele diferite de
gestionare a acestuia conduce, ntr-adevar, n mare parte la probleme analitice univ
ers ale, accentund rolul crucial al disponibilitatii 9i flexibilitatii analistulu
i de a raspunde crizelor postterminale.
Colegii analizanzi: problema limitelor
n multe momente, analizandul nostru - fie ca este la formare sau nu - se ndreapta
spre noi ca un coleg, cu ntrebari profesionale, idei,
cereri sau comentarii. Dilema este ct de mult sa ne marturisim afinitatea

Pa<maeea pentru pSihoimPie
"
3 19
profesionala si sau sa isubmina permitemmunca exprimarea usor. Ar spori analiti9a
t= replicile ceea ce nu noastre este un saulucru raspunsurile concrete? Fiecare
dintre solutii est~ problematica, fiecare fiind ncarcata la nivel contratransfer
ential. Daca adulti, aparemar ca refuznd sa acceptam Isemnul egalitatii ca profes
ionisti putea fi experimentat ca ~antilizare, umilire. Acest fapt ar putea servi
nevoilor defensive:
Multi dintre noi au anume dificultati n crea ce prive~te observatiile ~icriticile
analizanzilor de functionarea ca anali~ti ~imembri ai comunitatii analitice. le
gate Tentatia de a se bucurtloastra de recompensele narcisice inerente pozitiilo
r noastre de anali~ti ~i etlucatori ... se combina cu sentimentele unui parinte
puteriactiulne diJmuate ~i n timp restrns, renunta la viitorul lui sau care, ei n c
u fiecare de analiza a dorintelor transferentiale ale pacientului. Exista vreo a
na~iza n care analistul nu este, omort cel putindepartial, copii? (Orgel, un Lear,
a~teptnd sa se 1plineasca 1990, p. 9-10).
I
destinul de a fi
matur poate complica efortul de a explora partile imature ale muncii Pe de alta
parte, o dorintaPersonal, de a accepta pe un coleg interioare ale analizandului.
nu va,~alizandui acest risc caca sever n unele
I
- uneori din usa - despre datele unei conf rinte profesionale sau recodintre exe
mplele minore de zi cu zi, cum ar 1intrebarea unui analizand mandarea pentru o lu
crare. n aceste situati~, putem aplica comentariul lui Klauber (1981, p. 212) des
pre analistii caJe nu raspund la felicitarile de Craciun: pacientul "Este ntelept
sa ne respingnd n acest fel,imaginam dect prin Ci a1iraspunde avem mai ca mult unu
i demembru cstigat cnd se pune problema?" In mod similar, Etchegoyen (1991, p. 320
) explica alegerea lui de a-l informa pe analiz dullui (fara sa fie ntrebat) ca s
ocietatii un curs la care analistul planuia sanca ia pa ,te a fost anulat. al cu
o cultura con;una, dar ~aliZ~dU-i motivele atunci la proportii mult mai mari si p
oate avea impact mult mai profund asupra naturii relatiei terapeutice. Un exem l
u clar este situatia care Oricum, trebuie sa ne amintim ca prob~ma limitelor poa
te n aparea analiza coexista cu o legatura comprehensivt profesionala actuala. Pu
ne o astfel de ncercare omnipotenta n perrcol lucrul eficient att al transferului,
ct si al contratransferului? Ex~sta cteva exemple istorice Freud si Ferenczi (Berm
an, 1996, 1999), Klein si Paula Heimann 1986), Fairbairn si Guntrip (n emnarile l
ui de ncercari "simultane" ncheiate cu sentimrnte amare personale de ambele ale pa
rti: (Grosskurth,
320
J.D. Geller,lrC. Norcross, D.E. Orlinsky
Guntrip comunica mai mlflta dezamagire publicat; Hughes, 1989).
de12treiese din ceea ce a
binatii A~ putea ca fiind sa mi bazate imaginef pe ooversiune ncercare unica de a
rationaliza de coma "aliantei astfel de munca",
J
Greenson (1967) ca o astfe de alianta nu trebuie sa fie interpretata a fost pusa
cu o succes se ul ntrebarii de catre Gill (1982). Realizam mobiliznd "sfera sub a
EUI~u1eliberata de conflict". Oric~m, credinta lui acum poate n camufla ce masur
a nevoio iratiofale, "alia~ta" semnificativ cum ar fi "invidia, rationalaco~peti
tivitatea si neconflictuala~i p. 797) ~i care, de fapt, recl ma o munca interpre
tativa asidua. Atunci cnd analistul "ntare~te a ianta", transformnd analizandul ntrun multumire a, care stau ades~a ngropate mai n adnc" (Gabbard, 1995, student, disc
ipol, colaborator sau partener politic (Balint, 1948), acest lucru poate sa sabo
tez-e pe re~tiute munca interpretativa, iar o data cu
aceasta tot c~tigulsupervizare-politic analize~. Mai mult poate dect conduce att, o
alianta combinata de tip analitic-de la o identificare exagerata cu analist-sup
erv~zor-mentorul ca o singura figura parentala,
nengaduind conflictului dar unic rodnic, al identificarilor concurente sa modelez
e sinele dpreros, Brofesional ~i autonom al individului (Berman, 1999, 2000a). O
alta problema aparutaldin transformarea analizanzilor n discipoli ~i studenti (c
um ar fi fap~l de a-i invita sa le devina candidati sub procesului de separare,
fie o evitare a nevoii de doliu postterminare. Novick (1997)pune n discu. o proble
ma n analizele supervizare, dupa ce anali~ae riscul se va ca fi pe terminat) este
majora fie o subminare a colegilor ~i coreleaza difi9ultatile legate de termina
re cu rezultatul nefericit al unora dintre ei, incluznd numeroase cazuri reale. P
e de alta parte, continuarea colaboraIrii ar putea ntari - cum contactul postterm
inare pare sa ntareasca n} general- posibilitatea de a depa~i crizele posttermina
re acel ajutor care(Craige, trebuie 200i), cerp.t n de mod'explicit a mentine int
eresul (Schachter, ~i grija 1990) fara~i a de cere a ntari prezenta intrapsihica
trainica a analistului ca pe o introiectie folositoare, plina de viata e1vlartin
ez ~i Hoppe, 1991).directii. Ar trebui Trebuie sa ne asumam Jerios riscurile n am
bele de o relatie magulitoare e mentor, prin neglijarea ~i nesocotirea scopurilo
r analitice. Astfel, u trebuie sa pierdem niciodata din vedere sa fimaspecte. co
n~tienti POSibilf'l tea de a fi sedu~i de o apropi~re reala sau doua n de fiecare
an a liza, "analistul ~i pacientul sunt ~i ei doua persoane reale, cu statute a
1ulte egale,'ntr-o relatie personala reala unul cu celalalt" (A. Freud, 1954t, p.
373). n cazurile discutate aici, suntem
Formarea pentru psiho~erapie321

de asemenea si doi profesionisti reali, de 10 competenta profesionala potential
egala, ntr-un parteneriat real unul cu celalalt.
Bibliografie:
Balint, M., "On the psychoanalytic training system" n International Journal of Ps
ychoanalysis, 29, 1948, p. 163-173 Balint, M., "Analytic training and training a
nalrsis" n International Journal of Psychoanalysis, 35,1954, p. 157-162 Berman, E
., "Incestuous elements in psychoan lytic training" n International Psychoanalyti
c Studies Organization Bulletin, 1985, p. 9-10 Balint, M., The basic fault, Tavi
stock, Londra, 19~9 of psychoanalytic supervision" n J.M. Ross ~i W.A. Myers (edi
tori), New concepts in psychoanalytic psychoterapy, merican Psychiatric Press, B
erman, E., "The joint exploration of the superv~.sory relationship as an aspect
Washington DC, 1988 Berman, E., "On analyzing colleagues" n Conte~porary Psy~hoan
alysis, 31,1995, p.521-539 Berman, E., "The Ferenczi renaissance" n Ps*hoanalytic
p.391-411
Dialogues, 6, 1996,
Berman, E., "Sandor Ferenczi today: Revivtg the broken American Journal of Psych
oanalysis, 59, 1999, ~. 303-313
dialectic"
n
Berman, E., "Psychoanalytic supervision: 81, The in~ersubjective International J
ournal of Psychoanalysis, 200ra, p. 273-290development" n Berman, E., "The utopia
n fantasy of a New Pe~son and the danger of a false analytic self" n Psychoanalyt
ic Psychology, 112000b, p. 38-60 p.35-65 Berman, E., "Psychoanalysis and life" n
PSYCrOanalytic Quarterly, 70, 2001, Bernfeld, S., "On psychoanalytic training" n
PS!fchoanalytic Quarterly, 31, 1962, p.457-482 Calef, V., "An introspective on t
raining and no*raining Psychoanalysis, 10, 1982, p. 93-114 Craige, H., "Mourning
analysis: The post-termration Ekstein, anaysis" n Annual of phase" n Journal of t
he in the
R, Wallerstein, J. ~i Mandelbaum, A, "Countertranference
residential Psychoanalytic treatment of children" n Psychoan American Association
, 2002, n~.lytic resaStudy_ of the Child, 14, 1959, p.186-218
r
322
of psychoanalytic techinque, Karnac, Londra,
Etchegoyen, RH., The fundamentals
1991
Ferenczi, S., "Confusion of tongues between adults and chi1d" n International Jou
rnal of Psychoanalysis, 30, 1933, p. 225-230 Ferenczi, S., Clinical diary, Harva
rd University Press, Cambridge MA, 1988 Freud, A, "The widening scope of indicat
ions for psychoanalysis: Discussion" n The writings of Anna Freud, 4, Internation
al Universities Press, New York, 1954 Gabbard, G.O., "When the patient is a ther
apist: Special considerations in the pscyhoanalyssis of mental health prefession
als n Psychoanalytic Review, 82, 1995, p. 709-725 GiU, M.M., Analysis of transfer
ence, International Universities Press, New York,
1982
Gitelson, M., "Therapeutic problems in the analysis of the normal candidate" n Inte
rnational Journal of Psychoanalysis, 35,1954, p. 174-183 Greenson, RR, The techn
ique and practice of psychoanalysis, International Universities Press, New York,
1967 Greenson, RR, "The "real" relationship between the patient and the psychoa
nalyst" n R Langs (editor), Classics in psychoanalytic technique, Aronson, New Yo
rk, 1971 Grosskurth, P., Melanie Klein, Knopf, New York, 1986 Hamilton, V., "Tru
th and reality in psychoanalytic discourse" n International Journal of Psychoanal
ysis, 74, 1993, p. 63-79 Haynal, A, The techique at issue, Karnac, Londra, 1988
Heimann, P., "Problems of the training analysis" n International Journal of Psych
oanalysis, 35, 1954, p. 163-166 Hughes, J., Reshaping the psychoanalytic domain:
The work of Melanie Klein, W.RD. Fairbairn and D.W. Winnicott, University of Ca
lifornia Press, Berkeley, 1989 Hurwitz, M.R, "The analyst, his theory, and the p
sychoanalytic process" n Psychoanalytic Study of the Child, 41, 1986, p. 439-446
Isaacs-Elmhirst, S., "Thoughts on countertransference (with reference to some as
pects of the therapy of collegues)" n International Journal ofPsychoanalytic Psyc
hotherapy, 9, 1982-83, p. 419-433 Jacobs, T.J., "The analyst and the patient's o
bject world: Notes on an aspect of countertransference" n Journal of the American
Psychoanalytic Association, 31, 1983, p. 619-642 Kariys, D., "The training anal
ysis" n Psychoanalytic Quarterly, 33, 1964, p. 485-512 Kantrowitz, J.L., Katz, AL
. ~iPaolitto, F., "Follow-up of psychoanalysis five to ten years after terminati
on: III. The relation between the resolution of the tranference and the patientanalyst match" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 38, 1990, p.
655-678

Kernberg, O., "Institutional problems of psychoanalytic education" n Journal of t
he American Psychoanalytic Association, 34, 1986, p. 799-834 Klauber, J., "Eleme
nts of the psychoanalytic relationship and their therapeutic implications" n G. K
ohon (editor), The british school of psychoanalysis: The independent tradition,
Free Association Press, Londra, 1981 Klumpner, G.H. t;i Frank, A., "On methods o
f reporting clinical material" n Journal of the American Psychoanalytic Associati
on, 39, 1991, p. 537-551 Lacan, J., The seminar-Book I, Norton, New York, 1988 L
ampl-de-Groot, J., "Problems of psychoanalytic training" n International Journal
of psychoanalysis, 35, 1954, p. 184-187 Langs, R., The supervisory process, Aron
son, New York, 1979 Little, M., "Countertransference and the patient's response
to it" n International Journal ofpsychoanalysis, 32,1951, p. 32-40 Little, M., Tr
ansference neurosis and transference psychosis, Aronson, New York, 1981 Martinez
, D. t;i Hoppe, S.K., "The analyst's own analyst: Other aspects of internalizati
on". Prezentare la a douazeci t;it;aptea ntlnire anuala a Society for Psychotherap
y Research, Snowbird, Utah, 1991 McLaughlin, F., "Addendum to a controversial pr
oposal: Some observations on the training analysis" n Psychoanalytic Quarterly, 3
6, 1967, p. 230-247 Novick, J., "Termination conceivable and inconceivable" n Psy
choanalytic Psychology, 14, 1997, p. 145-162 Ogden, T., "The concept of internal
object relations" n International Journal of psychoanalysis, 64, 1983, p. 227-24
1 Orgel, S., "The future of p~ychoanalysis" n Psychoanalytic Quarterly, 69, 1990,
p.1-20 Phillips, A., Winnicott, Fontana, Londra, 1988 Racker, H., Transference
and countertransference, Maresfield, Londra, 1968 Sachs, H., "Observations of a
training analyst" n Psychoanalytic Quarterly, 16, 1947, p. 157-168 Schachter, J.,
"Post-termination patient-analyst contact" n l1yternational Journal of Psychoana
lysis, 71, 1990, p. 475-485 Searles, H., "The patient as a therapist to his anal
yst" n Countertransference and related subjects, International Universities Press
, New York, 1979 Shapiro, D., "The analyst's own analysis" n Journal of the Ameri
can Psychoanalytic Association, 44,1976, p. 491-509 Simon, B.,"In search of psyc
hoanalytic technique: Perspectives from on the couch and from behind the couch" n
Journal of the American Psychoanalytic Association, 41,1993, p. 1051-1082
324
.
Wallerstein, RS., "Between chaos and petrification: A summary of the Fifth IP A
Conference of Training Analysts" n International Journal of psychoanalysis, 74,19
93, p. 165-178 Winnicott, D.W., Through pediatrics to psychoanalysis, Basic Book
s, New York, 1958 Winnicott, D.W., Playing and reality, Penguin, Harmondsworth,
1971
Capitolul 19
Tratarea pSihoterapeutilor prinl terapie cognitiva
Exita diferente mici n terapia cognitiva ~Iterapeutilor-pacienti versus de Judith
S. Beck si Andrel' C. Butler alti pacienti. Acestia au aceeasi gama de tul~urar
i psihiatrice sau probleme psihologice ca si pacientii obisnuiti. Teraffeutii-pa
cienti au acelasi gen de dificultati la lucru, acasa si n relatiile l r. Acestia
au acelasi fel de gnduri automate si reactii n situatii curente Ei au acelasi tip
de credinte disfunctionale cu privire la ei nsisi, la lumi e lor si la ceilalti s
i afiseaza aceleasi strategii disfunctionale n a nfrun a situatiile. Au acelasi ge
n de puncte tari si puncte slabe. Au acelasi tip de scopuri. La fel ca si pacien
tii nonterapeuti, terapeutii-pacienti u aceleasi cadre religioase, culturale si
rasiale. Terapeutii nostri pacienti sunt barbati s~ femei, n vrsta sau tineri. Ca
profesionisti n sanatatea minala - psihiar' psihologi, asistenti sociali sau ridi
cate consilieri dect -, cele venitul ale cazuisticii lor mediu, curente. educatir
Ei Icuprind si statutul ntre social 10 sisunt 30% mai din cazuistica noastra cur
enta si au orientari teoJetice foarte variate. Ei cauta terapie la noi, date fii
nd cercetarile vaste (P1este3~0 de studii, BuHer si Beck, n presa) care demonstre
aza eficientj terapiei cognitive, insatisfactiile din terapiile anterioare si! s
au reputatia noastra profesionala.
1986; Sussman, 1995), major~atea paci~ntilor au lor Desi (Kaslow, terapeutii-pac
ienti au un numar mic .~estresori specificinostri profesiei
stresori legati deterapeuti munca (uneori considerabil ~ai intensi dect cei pe ca
re pacientii nostri i experimenteazal Indiferent de tipurile specifice de stresor
i pe care i experimenteaza ~acientii, abordarea noastra de terapie cognitivista e
ste n general aceeasi.
326
J.D. Gellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Principii generale ale tratamentului
a tulburarii (tulburarilor) acientului si pe conceptualizare n continua evolutie
a respectivului pac ent. Strategiile pe care le folosim n tratament Tratamentul t
erapeutic f:1 gnitivist este bazat pe o exprimare cognitiva altul terapiei si co
gnitive nu considerabil sunt sispecific strategi' eterapeutilor-pacienti. caract
eriznd anumita Despre tulburare, au fost nu variaza de~la o tulburare lao alta si
de la un principiile pacient la elaborate lucrari vaste: pe~tru depresie, vezi
Beck (1995), Beck, Rush,
(1985); si pentru ~e sUbF,tante, vezi Beck, Wright, Newman Liese Shaw Emeryabuz
(1979); pe1tru tulburari anxioase, vezi Beck si si Emery (1993), iar pentru tulb
urari qiepersonalitate, vezi Beck si Freeman (1990).
Ceea ce este comun n tia tarea a aproape tuturor pacientilor este un
accent evalueze pussipe sa-si a-i modifice ajuta pe aFestia r.-ndurile sa-sisi re
zolve credintele problemele disfunctionale, actuale, sa sa-si se angajeze n compo
rtame~te productive, sa-si nsuseasca abilitatile cognitive nvete stategii si compo
rtamenttle importante re a (incluznd minimiza abilitatile recidiva (Beck, interpe
rsonale) si sa 1995). Atunci cnd este prezenta o tulburfre pe Axa II, trebuie sa
ne modificam adesea stilul si sa folosim o serie mai larga de strategii si tehni
ci, incluzndu-Ie pe cele de tip psihodinamit si experiential. Unii terapeutii-pac
ientil care sunt terapeuti cognitivisti (sau alti pacienti care au fost anteri0f
ntr-o alta terapie cognitivista) intra n terapie, chiar daca noi le-am schimbat d
eja credintele la un nivel "intelectual". Acesti pacienti sunt adesea ~apabili s
a se miste repede si sa nceapa lucrul la nivel "emotional", astfel nct sa si modific
e credintele "de la radacina". O alta diferenta tratarea profesionistilor n sanat
atea mintala este faptul ca necesita mai putina psihoeducatie. De obicei, nu est
e o problema atunci cnd pacie tii-terapeuti vin dintr-o orientare terapeutica dif
erita sau daca nu au ales ei nsisi terapia cognitiva. De multe ori este mai dific
il pentru ei sa "c pere" modelul, pentru a-i ajuta sa si traduca
A
I
Tratamentul are loc n c drul unei relatii terapeutice solide, care este n general
la fel de usor sau a fel de greu de stabilit cu terapeutii-pacienti ca si cu pac
ientii nonterape ti. Ne straduim sa fim empatici, sa acceptam, propriile concept
e n termini cognitivi si viceversa. ne pese, sa angajndu-ne ~ctiv si deschisacuta
spre ct pacienti pentru putea sa i ajutam si reduca simptomatologia de repede este
a posibil.

327
Natura relatiei terapeutice A~a cum este cazul tuturor pacientilor, dificultatil
e n dezvoltarea contractului terapeutic ~ia dinamicilor de putere ale relatiei te
rapeutice sunt minimalizate n terapia cognitiva. Munca noastra este una de intens
a colaborare. Noi oferim argumente pentru ceea ce facem. Noi verificam conceptua
lizarile noastre mpreuna cu pacientii. Noi decidem mpreuna probleme precum ct de de
s sa ne ntlnim, ct ar trebui sa dureze terapia, cum sa structuram ~edintele, pe ce
probleme ar trebui sa lucram ~i n ce ordine, ce fel de "teme pentru acasa" sunt p
otrivite. Noi i nvatam abilitatile de care au nevoie pentru a deveni propriii tera
peuti cognitivi~ti ~i ne prezentam mai mult ca "ghizi", ca parte a unei "echipe"
cu pacientii, mai degraba dect ca experti (cu implicatia de superioritate de rig
oare). caracteristica importanta a terapiei cognitive este obtinerea feedback-ul
ui pacientilor no~tri, pentru a ne asigura ca suntem pe "aceea~i lungime de unda
" ~imparta~im aceea~i ntelegere, ceea ce ajuta n a ne asigura ca terapia are ntr-ade
var sens ~i este folositoare. Atunci cnd pacientul ncepe sa para deranjat n ~edinta
, l ntrebam despre gnduriIe ~i sentimentele imediate ~i le tratam chiar atunci. n pl
us, cerem feedback la sfr~itul fiecarei ~edinte. Verificam daca pacientii ne-au p
erceput ca nentelegnd bine ceea ce au spus, sau ca facnd gre~eli, daca ceva din cee
a ce am spus i-a tulburat ~idaca simt ca ar trebui sa schimbam terapia n vreun fe
l n ~edinta urmatoare. problema potentiala cu terapeutii pacienti (sau cu orice p
acient n pozitie nalta de putere sau cu un statut nalt) se ive~te daca suntem prea
diferentiali ~i i tratam diferit dect pe ceilalti pacienti. n mod similar, cum a ob
servat ~i Bridges (1993), identificarea prea puternica cu terapeutul-pacient est
e una dintre capcanele nfrunta te n tratarea terapeutilor. A~adar, ne straduim sa
mentinem o abordare consecventa cu toti pacientii. De exemplu, n ciuda diagnostic
ului lor ~i a expertizei clinice, le cerem totu~i terapeutilor-pacienti sa compl
~teze formularele noastre cuprinzatoare de evaluare ~i scalele de stari saptamnal
e. Si, n ciuda faptului ca sunt aproape siguri ca modul lor de gndire este corect,
evaluam totu~i validitatea gndurilor lor cu ace~tia, pentru a putea vedea mpreuna
n ce masura perceptiile sau concluziile lor sunt corecte.
a
a
328
Dificultati in relatia lerjPeUlica
Caracteristicile esentiale ale terapiei cognitive descrise anterior ne ajuta sa
evitam multe dificultati potentiale cu terapeutii-pacienti ca si cu
pacientii nonterapeuti. pac}entilor care intra n terapie cu perspective relativ p
ozitive asupra ter~piei lor, asupra terapeutului si ntrezarind posibilitatea de a
Ji ajutati, l~ este mai usornegative. sa se angajeze n terapie dect celor care ncep
tratamentUl cu credinte Cei care au o istorie de relatii dificile au n mod frecv
ent dificultati si cu relatia terapeutica. Multi dintre acesti pacienti au tulbu
rari sau trasaturi de Axa II si aduc aceleasi credinte disf.unctiorale n relatia
terapeutica pe care le aduc n oricare alte relatii. Este, de fapt, destul de f lo
sitor atunci cnd acelasi model de gnduri si credinte disfunctionale s iveste n rela
tie cu acesti pacienti. Ne ofera oportunitatea sa ne cizelam onceptualizarile si
sa i ajutam sa identifice, sa evalueze si sa-si modifice cognitiile distorsionat
e despre relatia noastra. sau despre ei n relatie cu n i, i ajutam sa generalizeze
ceea ce au nvatat, pentru a mbunatati alte re atii. Odata ce ei si-au schimbat ir
l:eile distorsionate despre noi, despre ei nsisi pot Acest ntmpla gen de cu percept
ii orice paciert. d~storsionate Acestea pot si presupuneri sa (sau pot sa disfun
ctionale nu) ia o forma se specifica cu terapeutii-paciel}ti. De exemplu, ctiva d
intre terapeutii nostri pacienti au crezut initial: " Terapeutul meu] va crede c
a sunt un ratat daca i spun ct de fara suc es lucrez cu pacientii mei". Ca rezulta
t, unii dintre ei si-au redus lucr l cu noi pna n momenul n care nivelul ncrederii l
or n noi a cresc t. Acelasi gen de dificultate se iveste, binenteles, si cu alti p
acienti c re ne citesc incorect gndurile cu privire la problemele lor. n experie t
a noastra clinica, un procentaj mai ridicat de terapeuti-pacienti vin n terapie c
u ideea: "Nu ar trebui sa am aceste probleme" sau "Ar trebui st fiu capabil sa mi
gestionez problemele fara ajutor". Tehnicile de terapie F0gnitiva standard, inc
luznd psihoeducatia, le permit O alta dificultate sa raspunda apare aces10r ~tunc
i gnduri. cnd pacientii se compara nefavorabil cu noi. Urmatoarea transcfiere ilus
treaza cum am gestionat aceasta dificultate cu unul dintre terapeutii-pacienti.
peutul-pacient Terapeut (schimbnd pare deSCU~ajat,~batut): subiectul, atunci Rach
el, cnd cum te observa simti acum? ca teraI
Pacient (se gndeste): lista. Ingreunata. Terapeut: Ce ti trecea l1'rinminte?
Pa<marea pentru p'ihrrapie

329
importanta ca tine. Pacient: Ma gndeam ca sunt doar un telapeut "de cartier". Nu
sunt Terapeut: Ei bine, eu nu at; fi de acord FU asta, dar (stabilind daca pacie
ntul este ndeajuns de deranjat pentrr a justifica o continuare a discutiei pe ace
st subiect) ct de trista te sif11tin legatura cu asta? Pacient (ofteaza): Destul d
e trista. bui Terapeut sa continue (colectnd n aceasta mai directie): multe inform
atii, Ct de 1espentru ai gnduri a vedea de acest daca ar fel, tresa te compari cu
mine? Pacient: Nu t;tiu. Cred ca destul de des. Terapeutce (obtinnd un raspuns de
spre c~1 de bine raspunde pacientul la gnduri, grad de obiectivitate are): Et;ti c
apabila sa raspunzi acestor gnduri? Ce ti spui? Pacient: Nimic. Sunt adevarate. Te
rapeut: Si ce concluzie tragi despre tinh Ce ar nsemna pentru tine daca eu ai' fi
mai importanta dect tine? Pacient (ofteaza): Ca nu sunt destul de u'una ... Poat
e ca ar trebui sa ncetez sa mai fiu terapeut.
Am folosit ahmci tehnici de terapie CO~tiVa standard pentru a ajuta pacientul sa
si evalueze ideea dihotomic, conform careia daca ea nu destul de buna". Alti pac
ienti se compara pe ei nsisi (nefavorabil) cu noi n termeni financiari, sociali, d
e succes rofesional, de statut marital este "de succes" sau "importanta" ca altc
~' eva, nseamna ca "nu este (familial) si asa mai departe si cred ca sunt inferio
ri. La nceput, n terapie, anumiti pacienti fo~osescstrategii compensatorii ahmci cn
d se simt inferiori. Un terapeut-~acient,. de exemplu, ne-a pus diminuam sentime
ntele de inferioritate. Un .lt pacient a ncercat continuu sa ne prinda facnd grese
li. Un al treilea pac ent a tinut sa ne reaminteasca ntruna de toate de premiile
si onorurile praf sionale i se sti conferisera. ntrebari legate cercetare si te.o
retice, crfeZnd cacare nu am cum sa i Aceste comportamente ne-au oferit oport~tate
a de a le identifica si de a le modifica credintele dihotomice disfunFtionale de
spre superioritate si inferioritate (care le-au cauzat dificultatt si n alte rela
tii). O alta problema care amsemnificati1e ntlnit-o 1e ntmpla atunci cnd terapeutii-p
acienti obtinpe beneficii din terapia cognitiva si se pacienti. acuza pe Unii ei
nsisi dintre pentru pacientii a nunostri fi folosit nont1rapeuti fceasta abordar
e sunt si eicu auto propriii critici cu privire la a nu fi cautat acest gen de t
ratqiment mai devreme, mai ales
330
dupa ce au suferit semnificativ sau cred ca altii la care tin au suferit din cau
za lor. Unii pacienti (terapeuti-pacienti sau nu) au dificultati n a stabili o re
latie terapeutica rezonabila din cauza problemelor de control. Ei pot sa creada:
"Daca terapeutul meu detine controlul, nseamna ca sunt slab" sau "Daca l las pe t
erapeutul meu sa controleze terapia noastra, voi fi ranit ntr-un fel sau altul".
O problema adiacenta se iveste ocazional atunci cnd terapeutii-pacienti au dreptu
l de a elibera retete si de automedicatie. Recomandarea noastra de a ncepe terapi
a cu un psihofarmacolog provoaca uneori teama n legatura cu confidentialitatea si
teama de a fi controlat de o alta persoana, pe care le gestionam folosind tehni
cile standard ale terapiei cognitive.
Greseli n terapie
A fi om nseamna a face invariabil greseli n tratarea pacientilor (sau ei ne percep
ca facnd greseli): a ntelege gresit ceea ce au spus, a fi prea empatic sau a nu f
i destul de empatic, faptul de a uita ceea ce ne-au spus deja, faptul de a sari
la concluzii sau de a formula ipoteze incorecte. n timp ce ncercam sa evitam grese
lile, ncercam si sa le valorificam atunci cnd se ntmpla natural. Urmatoarea transcri
ere ilustreaza una dintre "greselile" cu un terapeut-pacient si modul n care l-am
gestionat.
Pacient (ncet): Am avut o saptamna teribila. (ofteaza) Mi-a fost att de greu sa tre
c peste zi, n fiecare zi. (se opreste) Ma simt att de coplesit. (se opreste) Nu st
iu ce este n neregula cu mine. Stiu doar ca nu mai sunt persoana care eram altada
ta. (se opreste) Stiu ca nu ar trebui sa ma simt asa, dar ... Terapeut (ntrerupnd,
pentru a stabili ordinea de zi): Pot sa ti pun o ntrebare? Mi se pare ca o proble
ma importanta la care trebuie sa lucram saptamna asta este sentimentul tau de cop
lesire. Este aceasta cea mai importanta problema? Mai sunt si alte probleme desp
re care vrei sa vorbesti astazi? Pacient (uitndu-se n jos, cu o voce foarte slaba)
: Nu stiu. Terapeut: JOM, cum te simti acum? Pacient: Nu stiu. Terapeut: Cnd te-a
m ntrerupt chiar acum, ce ti-a trecut prin minte? Pacient (ofteaza): O, doar ca t
u ai trecut direct la treaba.
Formarea pentru psihpterapie Terapeut: Ceea ce nseamna? Pacient: Nimic, serios ..

. Stiu , ca asta estJ ceea ce trebuie sa facem. Terapeutul: Dar...?
331
Pacient: Nu stiu. Cred ca este irationaLiCred ca am vrut doar sa mi iau o greutat
e de pe suflet. Terapeut: Nu cred ca este irational. Ar~ sens. Ai vrea sa vorbes
ti neputem decide ce sa facem mai departe. Pacient (oftat de usurare): Suna bine
. ntrerupt un timp? Iar dupa ce ti vei fi
IUl11at
si mai multe de pe suflet,
Am vazut aceasta in!eractiune ca o sclD1bare n strategie, mai degraba dect ca o "g
reseala". In orice caz, aceastf ne-a oferit oportunitatea de a ntari alianta tera
peutica aratndu-i 8],acientului respectat dorintele, am avut dorinta de a fi flex
ibil am fost n ca toni-am cu experienta sa emotionala. Alte' "greseli" sunt totus
i erori comple1e, asa cum este ilustrat cu un
'1
terapeut-pacient n transcrierea urmatoarf' Terapeut: Ce s-a ntmplat ieri la ntIIiirea
cu dr. Stone? (psihiatrul
pacientului)
ton Nu a fost fEarte productiva. (Acuza stii,Pacient trebuia (pe sa oun suni la
enervat): sfrsitul saptamnii r~eGUte, nainte de ntrevedere. Terapeut: O, da! Ai drep
tate. Trebuia sa q sun. Nu stiu ce s-a ntmplat. mi pare sincer rau. Terapeut: Trebu
ie sa fi fost destul de sarat pe mine. (pauza lunga)
Pacient: practic a fost ovizita n Vf,' Ce a fost cel Stii, mai rau pentru tine fa
ptul ca ntrev~derea a fost o pierdere de timp? Poate altceva? Pacient: (Ridica di
n umeri)
I
trebuia sa fac? Terapeut: Ce a nsemnat pentru tine farltul ca nu am sunat asa cum
Pacient: Stii, am crezut ca pot sa contet: pe tine, iar acum stiu ca nu pot. Te
rapeut: Ceea ce nseamna? Pacient: Ca n mod evident tu nu ai considerat ca eram pre
a important.
deschis Aceasta si sincer, greseala sa identificam ne-a oferit si ocazia sa mo~i
ficam sf, prezentam o ~redinta scuzele importanta, n mod disfunctionala, care a i
nterferat si cu celel<jllte relatii ale multor pacienti.
332
J.D. Gen",
1"
c. Nomoss, D.E. Odinsky
ca ei sa recunoasca faptul ca pot fi ngaduitori fata de noi si ca A gresi cu paci
entii care lunt sever autocritici poate adesea sa ajute imperfectiunea nu este e
chiTalentul incompetentei totale. Atunci cnd vad ca noi ne acceptam gre~elile,une
ori devin mai doritori sa si dezvaluie propriile imperfectiufu. Probleme concrete
si conFret/psihologice cu terapeutii-pacienti Unele dificultati ntmpfate cu pacie
ntii nu tin de credintele lor disfunctionale, dar prctic s~nt asemanatoare. Altel
e sunt o combinatie de concret si psihologic. D1 exemplu, unii dintre terapeutii
-pacienti lor natural sau pentru ca au vatat sa faca asa, ca o functie a orienta
rii lor teoretice. Altii supraintel ctualizeaza dintr-un motiv psihologic; de ex
emplu, ei cred: "Daca vii experimenta o emotie negativa, fi supraintelectualizea
za. poafCa ei fac asta pentru ca acesta estevoi stilul coplesit". Urmatoarea tra
nfcriere ofera un exemplu de suprainteterapeut-paclent. lectualizare (~aproblema
pr1ctica) si ilustreaza interventia asupra unui
Terapeut: Cnd te-ai simFt cel mai abatut saptamna aceasta? Pacient: Nu stiu. Stare
a tpea nu a variat mult. nate n sedintele anterioare): avutmai interactiuni negat
ive pacientii Terapeut (ntrebnd ntr-bl Aimod concret, condus de cu datele adutai sa
ptamna asta? Pacient (se gndeste): Eilbine, da. Am pacienta asta care ma suna ntotd
eauna n crize, dupa sledinte, binenteles. Am avut o sedinta mai cu ceva minute sap
tamnii ntrziere, st far trebuitenervata sa o nchei la timp. Apropo, eraa foarte ca nc
epusem sedinta spre nceputul ntotdeauna i ofer timp n flus pe parcursul acelor apelu
ri telefonice. Oricum, ieri mi-a lasat un mrsaj n casuta vocala spunndu-mi ca nu e
ra sigura daca voia sa ma mai vfda, ca poate nu eram destul de experimentat pent
ru a o putea ajuta, ca se gndea sa se duca napoi la terapeutul ei mai n vrsta, care
o ajutase att de mult n trecut si chestii de-astea. Terapeut: Cum te-ai simt't cnd
ai auzit mesajul? pe care le experimenteaza). Pacient (ridica din umer," atunci
cnd este ntrebat despre emotiile Terapeut: Ce ti trecea prin minte?
Formarea pentru psihoterapiePacient: Ei bine, stiam ca este o rana n~rcisica (o

interpretare, gndurile sale curente). ea? Pacient: N-am avut nici un gnd specificI
'
333
nu
Terapeut: Te gndeai la ceva negativ refekitor la tine? Sau referitor la
ce pacientul Terapeut gndise (oferind cu un gnd automat, car~ era opusulaltfel. pr
obabil a ceea adevarat): Lasa-ma s~ formulez Te gndeai astfel de mesaj? cumva ct d
e minunat era ca ea ti-a lasat Pacient: Nu! Este att de nerecunoscatoaje! Si poat
e ca nu am att de multa experienta ca fostul ei terapeut, dar ea nici macar nu pr
ofita de ceea Terapeut: Si nerecunostinta sa si coment riul cu privire la mai pu
tina ce experienta am de oferit (acestea gnduri ta te-au facutsunt sa teadevarate
le simti cum? sali R nit, furios,automate). trist, anxios? Pacient: Enervat. E a
sa de enervanta!
I
Folosind aceasta tehnica, putem obtinr gndurile ~i emotiile panentare, am i1denti
ficat o credinta imporde bun", Am verificat, prin argumente pro ~i contra, valid
itatea acestei credinte ~istatea dupa la aceea examinat de faptul vedere ca alte
rnative, tanta care bazaam enervarii lui,punct. ~i anJme nu era "destul un pacie
nt este prea deta~at n timpul ~ed' tei de terapie, tratnd prea O alta problema con
creta saucontinutului concret/PSWOI()giCase ive~te atunci cnd mult procesul n detr
imentul cum este ilustrat n cele ce urmeaza cu un terapeut-pacient.
I
Terapeut: Si cnd sotul tau a spus: "petrfci prea mult timp la lucru. Pacient: Vad
ceea ce ncerci sa faci. Ai pr s care' e situatia, acum mi urmaresti gndurile autom
ate, iar apoi ma ei ntreba care a fost reactia mea emotionala. minte? Neglijezi c
opiii si pe mine", ce ti-a trecut
Pt
Terapeut: E adevarat! ... Vad ca ai prins Iodelul
co~tivist.
Terapeut: Este n regula. Daca as fi n 10 ul tau, probabil ca si eu as fi sceptic.
Esti de acord sa ne ntoarcem la a completa restul modelului as fipot neaparat de
de aCtrd cu astazi? el. Pacient: Nu ca cognitiv, ca Da sa ... vedem daca sa ti fi
u ,jutor Pacient: Bine.
Aceasta problema distincta mai omuna n lucrul peutii-pacienti, cu toate ca apare
este ocaziona ~i cu pacientii carecu au teracitit
fi
despre terapia cognitiva sa au mai beneficiat anterior de un astfel de tratament

. 334 J.D. eeller'i'c. Norcross, D.E. Orlinsky O a treia problema concr1ta, pentr
u multi dintre pacientii nostri, este ngrijorare mai acut dect ltii. ncercam nsa sa
aflam care le sunt ngrijorarile, sa le oferim de alii privind sistemul, pentru a i
asigura n ceea ce priveste confidentiali atea, si, atunci cnd experimenteaza este
nevoie, sa i aceasta ajutam confidentialitatea. Unii dintrtpacientii-terapeUti s
a renunte la a gndi n terJ:tleni dezastruosi.
Mentinerea limitelor
tajele nainte si dezavantajele de a ncepe trata1entul pe ca~e ei le cu pot terapeu
ti-pacienti, avea din il intra n discutam terapie cu avannoi problema, iar pacien
tii se s para, folosim tehnici standard cognitive pentru a-i ajuta sa identific
,sa evalueze si sa-si modifice gndurile si revedem limitele relatiei fastre n si d
upa terapie. Dar cnd apare si o presupunerile disfunctionalr- Credintele tipice i
nclud: "Terapeutul meu ar tretui sa faca orice vreau eu (indiferent daca aceasta
nseamna stabilifea unei relatii duale)." mie problemele." "De vreme ce terapeutu
l meu nu ~iva flexibilizaregulile (cu privire "De vreme ce eu sunt inlapabill a,
terapeutul ar trebui sa-mi rezolve Unii la relatiile dintre pacientii duale), nse
aia nonlerapeuti ca nu tine mpartasesc cu adevarat aceleasi la mine." credinte. M
entinerea limitelor cu ~umiti pacienti este un lucru mai dificil dect cu altii. U
nii (terapeuti-paci1nti sau nu) se asteapta sa fie tratati ntr-un fel anume, unii
pretind sa fi1tratati corespunzator pozitiei, altii cred ca ar trebui n primul rn
d sa ~e asumam un rol de protector, nu doar un rol O pacienta te~apeut, destatut
ul exemplu, a considerat Ne-a ca trebuie sa oterapeutic. tratam ntr-un fel anume)
dat fiind ei profesional. presat la sa acces stabilim telefonic ntrevederi nelim
itat. care.~~ ~ pacienti conveneau credorarului ca au dreptul nostrulasi un s-a
tratament asteptat special, n virtute a ~uccesul~i lor profesional sau financiar,
a statutului special, data fiind suferinta or. social a altora. In acelasttimp,
altii se cu asteapta sa-i tratam n difemod De sau la nceputul tratame tului nostr
u terapeutii-pacienti, rentiem clar ntre rolul dificu~tatilor terape~tic si cel s
upervizare, oferim sfaturi n rezolvarea pede care le au cu refuznd propriii sa pac
ienti.

pacientilor.) In cazul n care intervine o pr blema, le sugeram sa caute superviza
re la alti terapeuti. terapeut-pacient, de exemplu, nesa l faca pe (Si Un avem gr
ij~, n mod special, ca acestia safi ntrebat u ncalce cum confidentialitatea pacient
ul lui sa fie mai activat comportamertal. S-a enervat atunci cnd i-am spus ca ace
st subiect era o problema d1esupervizare. Mai nti, am gestionat furia lui ndreptata
asupra noas~ta, dat fiind "refuzul" a-i oferi ajutor. Atunci cnd a recunoscut ca
fcercam sa ne onoram de obligatiile etice, a devenit doritor sa discute oRtiuni
pentru supervizare. O versiune mai subtila si mai degraba ~ca a aceleiasi probl
eme aparut cu un terapeut-pacient care parea sll sovaie n terapie. Initial, a a s
imptomatologiei acute. In sedintele urma oare a devenit mai degraba neconcentrat
a maleabjl venit n terapie cu unsin~Imar de probleme diferite,a realizat o remis
ie rapida fost concentratsi si n tratament ntructva Atunci cnd vagi i-amsiatras nesu
bstantiale, atentia asupra asupr~ aces~i 9arora lucru,ar si-a fi marturisit dori
t sa lucreze. planul secret. Voia sa vedem cum abordam anumite probleme, pentru
a face la fel cu pacientii sai. Acest fapt a oferit opor~tatea unei discutii des
pre
importanta deschiderii si a colaborarii n relatia terapeutica. Am examinat ulteri
or, n mod cooperant, avantajele s~ d~zavantajele folosirii terapiei n scopuri de f
ormare sau supervizare. In ~lus, propriile experiente de terapie a fi pacient, i
-au furnizat fapt care o l-a cunoastere ajutat sade empatiz1ze prima rnacu despre
pacientii ceea sai. ceOricum, implica el a reusit sa vada ca ncercarea de a apli
ca Pfopriile experiente de terapie cu un supervizor i-ar aduce prohabil mult ai
multe beneficii. Ocazional, terapeuti-pacienti care oresc sa devina candidati n p
acientilor sai avem a ridicat piedici semnificativ~. si ca supervizarea explicit
a formareca n cadrul nostru dupa ~e si te.rmina adesea pentru au ajuns institutulu
i sa valorizeze terapia c081ftiva si dorescterapia, sa si dezvolte competenta n ac
eas~a abordare. Altii dores~ sa mentina o legatura cu noi si se simt speciali. I
ntr-un anume caz, ~ terapeut-pacient s-a simtit ndreptatit sa beneficieze dece o
anumita consi1eratie: sa ma integrati, de vreme m-am descur1~t att "As.. de bine"
. crede ca Gestionam ati putea relatiade terapeutica, oferind o argumentare r po
liticilor noastre (nici un astfel situatii la fel ca n cazul oricarui pa9ient car
e interpreteaza gresit fel de privilegiu) si explornd apoi reactia Pfcientului la
ceea ce am spus. Astfel de discutii pot conduce la un progres tfrapeutic semnif
icativ, atunci cnd pacientii sunt ca.pabili sa identifice si fa modifice credinte
de baza relevante, ca de exemplu: "Daca ceilalti nu mi asunt trateaza fel speci
al, nu ma respecta" sau "Daca nu sunt specialr lipsitntr-un de valoare".
336
J.D. Geller~ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Evitam faptul de a le dejeni mentori pacientilor no?tri terapeuti, penintentiona
t auto dezvaluirea tunci cnd este relevant (despre toate luptele tru a evita toto
data proble;Eele de drumului relatie duala. Folosim, oricum, n mod nostre profesi
onale de-a 1 gul ?i cum le-am rezolvat, de exemplu) att terapeutilor-~acienti, ct
?i pacientilor no?tri nonterapeuti.
Probleme legate de contlratransfer
Dat fiind ca suntem oat(neni, simtim conexiuni cu pacientii no?tri. Majoritatea
s~t pozitive, cteva sunt negative. recunoa?temconexi~or ca avem gnduri negative n l
egatura cu un Atunci pacient cnd sau despre noi n?ine n relatie c~ un pacient, folo
sim instrumentele cognitive asemenea, de astfel de dificultati pentru a pe noi n?
ine. Ne folosim, ne cei oferi n pielea noua pacientilor, n?ine patrunferea pr?,bab
il,psihologica reactioneza. cu privire la modul n care Fata d: unii ~erapeuti-p~1
ier:ti, ne simtim adnc nsr~orati atunc~ c~d credem ca bunastarea pacHmtllor lor es
te compromIsa. Adesea sImtIm avea un impact pozitiv asu ra pacientilor lor. Ne c
onsultam adesea cu colegii no?tri, ?i, uneori, cu comisia psihologica, discuta o
blio presiune semnificativa a~1 toindusa de a-i ajuta pentru pentru aca ei sa po
ata perturbat gatiile noastre profesional. etice atunci 9nd consideram ca un tera
peut-pacient este Uneori suntem ngrijorati (mai putin frecvent) n legatura cu ceea
ce
I 1~
terapeutii no?tri pacienti sP}m despre noi altor profesioni?ti n sanatatea mintal
a. Bridges desfrie credintele unor ntr-o terapeuti perfectionare ?i ngrijorarile c
u(1995) privire la competenta care crescuta trateaza terapeuti-pacienti. Din nou
,linstrumentele de terapie cognitiva standard (?i daca este necesar, consu11area
cu un coleg) ofera verificari ale realitatii ?i ne permit sa nlaturam tmpresia d
e dezastru, astfel nct propriile probleme sa nu ne mpiedi~e n terapia pe care o ofer
im.
Rezumat
toti pacientii, dar adaptam tratamentul n functie de fiecare individ n parte. Tocm
ai de aceea, trat mentul pe care noi l oferim terapeutilor-pacienti, de obicei, n
u difera de cel pacientilor Pron terapia cognitiva, lUCiam dinoferit perspectiva
unui nonterapeuti. cadru cognitiv cu blemele speciale considerate ca ar putea sa
se iveasca doar n cazul
Formarea pentru psihqterapi

337
cu noi, frica de lipsa a confidentialitatii, c~utarea de relatii duale) apar si n
cazul celeilalte categorii de pacienti ca ora le acordam terapie (desi terapeut
ilor-pacienti (cum ar fi sentimentuilor de inferioritate n relatie uneori ntr-o fo
rma modificata). Tratamen,l nostru pentru toti pacientii este bazat pe o evaluar
e continua, pe o conc9ptualizare cognitiva rafinata, pe un plan de tratament baz
at pe aceasta ~onceptualizare si pe stategii desemnate nu numai sa i ajute sa se n
saI1atoseasca, dar si sa i nvete
abi~itati pe care le pot folosi ei nsisi pent~t a reduce riscul In sfrsit, n loc ca
tratamentul terapeuritor-pacienti sa ne recidivei. influenteze lucrul cu alti p
acienti, putem spune ca mult miri frecvent se ntmpla opusul.
Bibliografie:
Beck, AT s;iEmery, G., Anxiety disorders andpho~ias: A cognitive perspective, Ba
sic Books, New York, 1985 New York, 1990 Bech, AT. s;iFreeman, A, Cognitive ther
apy of pe~lsonality disorders, Guilford Press, Guilford Press, New York, 1979 Be
ck, AT., Rush, AJ., Shaw, B.F. si Emergy, G.r Cognitive therapy of depression, B
eck, AT., Wright, F.D., Newman, c.P. si Liese, .S., Cognitive therapy of substan
ce abuse, Guilford Press, New York, 1993 Beck, J.S., Cognitive therapy: Basics a
nd beyond, uilford Press, New York, 1995 Bridges, N.A, "Clinical dilemmas: Thera
pists t eating therapists" n American Journal of Orthopsychiatry, 63(1), 1993, p.
34Bridges, N.A, "Psychotherapy with, therapists: Count~rtransference dilemas" n
M.B. Sussman (editor), A perilous calling: Th hazards ofpsychotherapy practice,
Wiley, New York, 1995 37, (n meta-analyses" n Journal of the Norwegiansychologicat
Association, presa), p. 1-9 BuHer, AC. si Beck, J.5., "Cognitive ther1'py outcom
es: A review of Kaslow, P.W., "Therapy with distressed psychotterapists: Special
problems and
in distress: Issues, syndromes, and soluti ns in psychology,
American
Psychological Association, Washington DC, 1986, p. 187-209 chalenges" n RR Kilbur
g, P.E. Nathan s;iREoreson (editori), Professionals Sussman, M.B., A perilous ca
lling: the hazards of ps!:{chotherapypractice, Wiley, New York,1995
Capitolul 20
Terapie TeraPlia fe~inista egalitara cu pSihoterapeuti si altele
de Laura S. Brown
Terapia feminista este 01 psihoterapIei care cismul tehnic cu principii d~eorie
baza a ce privesc munca si combina viziune a eclectiasupra vietii terapeutului.
Aceste concepte care au ca idee de baza notiunea ca terapia este o colaborare eg
alitara ntre experti par sa se muleze mai bine pe lucrul cu clientii-psihotefapeu
ti. Multe dintre inovatiile si directiile
din terapia feminista din ultfillele trei de existenta au derivat din experiente
le terapeutilor feninisti, eidecade insisi aflati n terapie personala, care s-a co
nstituit fie ca unJ pozitiva, fie ca una problematica. Ce se ntmpla nsa atunci cnd p
aradigma terapeutica este aceea a doi terapeuti lucrnd mpreuna, ambele parti defin
indu-se ca experti n procesul de schimbare, mai degraba dect sa investeasca cu pre
cadere sau n totatilate cu putere terapeutica persoana care sta n fotoliul terapeu
tului? Conceptul efalitarismului este deschis interpretarii si contine multe con
tradictii mi teme, facnd practica terapiei feministe cu alti terapeuti foarte int
ereslanta. Terapeutii, la fel ca si alti clienti se prezinta n terapie cu tot set
l de probleme. Terapeutii experimenteaza peutice. Terapeutii resimt consecintele
traumelor si violentei interpersonale, fapt care le afect. aza ncrederea si capa
citatea de a construi relatii. , schimbari si turnuri de carafter care pot submi
na nsesi eforturile teraAm nceput practica de llsihoterapeut din 1979 si, de la bu
n nceput, factori care au contribuit la o astfel de colaborare timpurie n munca me
a. am lucrat cu alti profesiOnjsti n sanatatea mintala. Au existat ctiva nceput sa
practic, am fost ntr-o pozitie unica, respectiv una dintre Chiar daca eram declar
ate, un terapert i terapeut tnar si neexperimentat cnd am putinele lesbiene pe dea
supra, din atunci regiune si, mai

339
mult dect att, singura lesbiana declarata licentiata n psihologie (adica singura ca
re putea sa accepte platirea asigurarilor). Cu toate ca n acea zona mai erau ctiva
terapeuti lesbiene si homosexuali (pe atunci nedeclarati), doar putini practica
u independent sau ofereau vizibil si intentional servicii comunitatii de lesbien
e. Faptul ca aveam un doctorat m-a ajutat n sensul n care, ma gndesc eu acum, mi dad
ea un aer fals de competenta; persoane care poate s-ar fi gndit de doua ori nainte
de a se lasa n grija unei tinere de 25 de ani de-abia iesita de pe bancile scoli
i, vaznd nsa acele doua litere magice naintea numelui, mi-au calcat totusi pragul. n
anii urmatori, motivele pentru care terapeutii m-au cautat s-au schimbat ntr-o o
arecare masura. Sunt binecuvntata cu o puzderie de colegi psihologi sau specialis
ti n alte discipline care tin de sanatatea mintala si care si-au dezvaluit de curn
d orientarea sexuala, deci nu pot sa mai beneficiez de statutul ndoielnic de resu
rsa rara si, n consecinta, supraevaluata. Mai degraba dect ca un terapeut cu vechi
me n comunitate, sunt perceputa acum ca o persoana nteleapta si cu experienta, a c
arei reputatie a fost sustinuta prin volumul mare de scrieri. n mod ironic, o dat
a cu trecerea anilor, consiliez mai rar terapeuti, nu pentru ca as fi mai putin
cautata, ci date fiind schimbarile n mine nsami si n perspectiva mea asupra rolului
terapeutului pentru terapeuti. La nceput, propriile nevoi de confirmare a valori
i personale au fost satisfacute partial de faptul ca ma cautau pentru terapie in
clusiv colegii mei de breasla. Mai recent, mi-am dat seama ca dorintele mele de
afiliere, colegialitate si participare considerabila la evenimente sociale si pr
ofesionale, fara sa-mi fac griji n privinta limitelor personale, au ntrecut dorint
ele initiale de confirmare. Sunt mai putin flatata de un coleg care m-ar aborda
pentru tratament si, date fiind si unele. experiente dureroase, sunt si mai prec
auta. Asa cum sugereaza paragrafele anterioare, am fost n principal terapeut pent
ru alti terapeuti care se definesc ca practicieni feministi. Cei mai multi, chia
r daca nu toti, sunt lesbiene sau femei t>isexuale, dar am consiliat si ctiva ter
apeuti heterosexuali (femei si barbati). n momentul n care scriu acest articol, do
ar doi dintre clientii mei activi practicau la rndul lor psihoterapia. Majoritate
a clientilor mei terapeuti au fost psihologi sau au activat n domeniul social si,
n plus, am mai avut si ctiva studenti la doctorat. Toti m-au solicitat pentru ter
apie profunda, de lunga durata, de obicei concentrndu-se pe rezolvarea violentelo
r interpersonale repetate din copilarie. Acest ultim factor descrie cea mai mare
parte din practica mea n psihoterapie din ultimii 15 ani.
340
J.D.
Tot restul muncii mele cu alti terapeuti a fost terapie feminista. Terapia femin
ista, cu toate ca are o vechime de 30 de ani, nu este nca bine nteleasa de cei car
e nu o practica. Voi divaga putin pentru a explica pe scurt cte ceva despre teori
e si practica. Pentru ca teoria terapiei feministe este de baza n problematica pr
acticii cu alti terapeuti-clienti, aceasta explicatie l va ajuta pe cititor sa nte
leaga restul capitolului.
Scurta descriere a terapiei feministe
Terapia feminista este o abordare tehnica eclectica a psihoterapiei, fundamentat
a pe teoriile si analizele politice feministe care si-au avut bazele n cercetarea
multiculturala n domeniul psihologiei femeii si a sexului. Obiectivele urmarite
de aceasta abordare rezida n a-i conduce att pe terapeut, ct si pe client spre stra
tegii si solutii de impunere a rezistentei feministe la patriarhat, la schimbare
sociala n viata personala cotidiana si n relatiile cu mediul social, emotional si
politic (Brown, 1994); este elaborata n mod deliberat astfel nct sa-I transforme a
tt pe terapeut ct si pe client. Terapia feminista necesita o dorinta continua de a
se angaja cu totul ntr-un proces de schimbare si de a face asta nu ca un expert
distant, ci ca un membru al unui sistem n care puterea este distribuita din ce n c
e mai egal ntre terapeut si client. Paradigma feminista sustine totodata ca schim
barea individuala este putin probabila, atunci cnd nu se produc si transformari a
le mediului si schimbari sociale. Practica feminista nu este definita de paramet
rii unei populatii cu care lucreaza terapeutul sau de ce interventii specifice f
oloseste acesta sau aceasta, ci de ceea ce crede el sau ea ca este de facut n ter
apie. Practica feminista este nsotita de structura de putere a relatiei terapeuti
ce si de interactiune a dintre terapie si mediul social la scala mai larga. Epis
temologiile terapeutului si strategiile de inducere a egalitatii n terapie sunt v
azute ca fiind mai importante dect niste interventii terapeutice specifice. Terap
ia feminista sustine ca tranzactiile psihoterapiei, aparent private si profund p
ersonale, se ntmpla ntr-un cadru social si politic care anunta la rndul sau si trans
forma sau distorsioneaza ntelesurile date experientei individuale si procesului p
sihoterapeutic nsusi. Terapia este conceptualizata nu pur si simplu ca o relatie
de vindecare discreta a indivizilor, ci si ca o experienta cu potential de trans
formare sociala. Terapia feminista, ca alte modele critice (Fox & Prilleltesnsky
, 1977),pune la ndoiala concepte ca posibilitatea terapeutului de a fi neutru sau
Fann",ea pentru psmorcmPie

341
obiectiv telor primite si combate la paradigmele principiile pozitivist cailor d
e empilJice.Astfel, cur:r.astere si limitarile este deschisa cunostinunei ntregi
plaje de metodologii (Ballou, intuitive calitative, cantitative, autobiografice,
199~) si etc.) cercetari (Brabeck (de & exemplu: Brown, 1997), precum si modele
lor de relatie teraPrutica ce pot diferi de multe ori radical de paradigmele sta
ndard ale psroterapiei. politica, Terapia arefeminista, ca scop renuntarea fiind
fundamentata din parte~ pe terapeutului, aceasta analiza si eventual critica si
a clientului, la ncercarea de ntelegere a suffrintei umane, subliniind ca fiecare
viata si durere sunt doar manifestar ale proceselor unui context social mai vas
t. n afara de asta, terapia f minista pretinde ca fiecare experienta de viata sa
fie vazuta ca valor asa, unica si influenta. Una dintre cele mai radicale inovat
ii ale terapi i feministe la momentul n care a fost dezvoltata pentru prima data
a fost oferirea privilegiului clientului de a se constitui n expert n reI tia tera
peutica. Clientii vazuti lor ca sociale. surse specializatr de cunostinte cu pri
vire la ei nsisi si lasunt contextele Din eauzt acestei privilegieri a rolului in
dividual si a autoritatii, simultana cu atyntia la realitatile publice si n polit
ice ceea ce din priveste aceastacomportamentul directie, terapia si feminista tr
ansfy,rmarea mareste dintre distanta perspectivele teoretica pozitiviste si post
moderne, nesupunneu-se nici uneia. Practica feminista nsoteste ambele lumi - inter
ioar~ exterioara - combinnd ntelegerile d~a:rruca si constructivista asuplr~si com
portamentului uman.
Relatia n terapia feminista
n timp ce toate formele de psihoterapiE se cpncentreaza pe relatia unei relatii e
galitare n terapie. Acest conc pt de egalitarism n terapie reflecta paradigmele re
latie survenin de terapeut-client, terapiade feminista a fost eX1mdin decerintel
e energica feministe n adoptarea att n terapie, ct si n afara lumii terap utice, au a
nalizat si criticat sensurile atribuite grijii si ocrotirii (Heywa d, 1993; Nodd
ings, 1984) si au aplicat acele critici constructiei schimbu ui mult terapeutic.
Analize critice transformare radicala a relatiilor sociale. Mfi de.ct att, femini
stii, mai recente 1983) ale distributiei n pihoterapie Greenspan, au condus de la
putere ncercarealde a dezvolta(Chesler, o paradigma 1972; pentru Teoriile o rela
tie feministe terapeutica au identificat egalitara att si im~ortanta abi~itata. r
elatiei simbolice, la care se face referire n literatura psihoterat1leutica de ob
icei, ca transfer
342
J.D. Geller} J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
zi. Terapia feminista a fo t n special sensibila la felul n care componentele inte
rne ct simbolic ale iau forma si vietii prind de culoare si contra transfer, si p
e rea a interactiunii acceptarii confmntarilor zi cu prin semnificantii de sex,
rasa, clasa sociala si cultura, care obtin din actiunile noastre si dau actiunil
or noastre sens n lumea sociala. De la bun nceput, terapeutii fe .. sti s-au strad
uit sa dea un sens relatiei, psihoterapiei, ai carei par metri, n perceptia comun
a, par sa aiba un loc neimportant in scopuri e schimbarii sociale feministe. Psi
hoterapia, ca alte ins tutii sociale ale patriarhatului, tinde sa nglobeze o iera
rhie dominanta supunere cu o distributie inegala. Cele mai multe modele de terap
ie inT,estesc expertiza si autoritate ntr-o persoana, modele. n acest caz Multe te
rapeutul. dintre scriefile Iera1hia despre puterii si practica a valorii n este t
erapie ncastrata iau n n discutie aceste nevoia ca terapeutul sa gfverneze si sa co
ntina clientul si procesul puterea terapeutic, si decide reflectnd unilaterall o
paradigma structura de si terapie limitele n terapiei. care terapeutul Din perspe
ctiva detine Puterea si instabilitatea generata de aceasta, n terapie, s-a dovedi
t feminista, paradi~a este defectuoasa n miezul ei. deosebit deaceasta spinoasa p
entn terapeutii feministi, chiar date fiind dezechilibrele dezechilibrata. Nevoi
a de a astra anumite limite, dorinta de a fi de ajutor clientului si de a nu fol
o i clientul ca sursa de sprijin, indiferent de inerente chiar terapiei este, pr
in sinatura o relatie profesia pe care acesta nrine. o alre n Terapia afara cabine
tului nevoileei, proprii de durerii si a nevoilor clien lui de a aloca n mod exag
erat de inegal intimitate si control ale ter.~eutului - toate realitate n a influ
enta interpersonala, c iar si atunci cnd converg influentaspre esteo definita Pen
tru ca o analiza a d' amicii puterii este o problema fundamentala n teoria femini
sta (Brabec & Brown, 1997; Brown, 1994; Lerman, 1987), solutia la dilema relatii
lor tAl e anume putere n terapie este o provocare teoretica fel. mod explicit ca
reciproca esentiala pentru terapia f~minista att la nivel teoretic, ct si la nivel
practic. Strategiile de a tr ta toate acestea s-au lovit des de dificultati ine
rente ncercarii de a uni oua ideologii destul de diferite. Prima dintre ele, femi
nismul politic, ve e individul ca traind ntr-un context social de importanta polit
ica si es e preocupata de redistribuirea puterii sociale si politice. A doua, ps
ihote apia, a fost aproape ntotdeauna apolitica si a privit transformarea vie~ilo
r indivizilor ca un scop n sine, fara sa se
I
concentreze pe organizareb sociala. Cu toate ca nu n mod deschis sau oarecum prin
tr-o pozitie o politica politica de meritinere cl~;a, manifestata, a statu-quoul
ui. aceasta din urma reprezinta

343
Egalitarismul si asimetria formeaza douf principii competitive importante, Terap
ia care feminista creeazachestioneaza tensiuni n constructia si ncearca Sl rflatii
lor terapia feminista. trateze din distributiile de putere reale, prezente n rela
tie, asa cum exista a~cisi acum. n ncercarea de a terapia feminista ideala ca fiin
d o relatie e .alitara, cu toate ca terapeutii feministi recunosc egalitatii~era
Piei pure. Simplul fapt au ca cel care atinge acest scop, imposibilitatea autori
i din domeniul feministe descris decide cnd va avea loc ntlnire a pentru terapie, p
e terenul cui si n ce conditii se va desfasura (ntotdeauna deciz~ile vor fi luate
si directiile trasate de terapeut) este terapeutul releva as' etria din spatele
schimbului. Conceptul relatiei egalitare reprezinta o ncercare de a recunoaste ab
senta egalitatii, tinznd n acelasi timp pre ea ca scop final. Relatiile egalitare
sunt cele astfel structurate nc sa tinda catre egalitate a de putere, n care barier
ele artificiale si inutil din calea egalitatii de putere sa fie nlaturate. n aceas
ta relatie, exista o galitate de valoare ntre participanti si de respect pentru f
iecare perso na. ntr-o relatie psihoterapeutica egalitara, un scop principal este
de la-iface pe clienti sa cunoasca rioase si sa pretuiasca vietii lor. propriil
e Terapeutii nevoi, nu trebuie opinii sa si :'r0stinte r}locuiascaca aceasta esen
tiale cunoastere si imperezona, oglindi si canaliza clientii spre pr pria dezvol
tare si sa-i asiste cu propria lor autoritate, ci mai degraba S!~ -si foloseasca
abilitatile de a mpiedicate de procesele si institutiile pat iarhale. n constient
izarea modului care cunoas~erea si pretuirea de sine sunt Aceasta imagine egalit
aranncadreaza t rapeutii prin virtute a rolului
I
satisface analiza feminista de putere, este n cesara conceperea de metode prin c
are aceasta este mpartita si transmi a clientului n fiecare aspect lor, ca avnd tem
porar o putere mai mar; n rolul respectiv. Pentru a al tranzactiei psihoterapeuti
ce. Este, de a~emenea, important sa se gapeutului, astfel nct acea mputernicire a c
'entului sa nu devina o simpla cerinta a terapeutului sau o renuntare la ac/une
a personala. Atunci cnd clientul modalitati este psihoterapeut, fapt poat fi alun
ecos, a depinseasca strategiceacest de impunerl a destul puterii de personale te
raznd de nevoile si tendintele pe care terapeutul-client le aduce n discutie. Abse
nta temporara a egalitatii de pute~e ntre terapeut si client este subliniata si s
coasa la lumina, n practic feminista, de analiza terapeutului asupra dinamicilor
de putere, at de complexe si subtile, existente n acest schimb. Acest gen de anali
za necesita o atentie sporita din partea terapeutului, astfel nct sa se ment' a ec
hilibrul delicat si sa nu se ntmple, nici chiar accidental, ca tera eutul sa dobnde
asca acele puteri care sunt de obicei atribuite acelui rpl n mOduri dominante, da
r
344
care sunt evitate prin metodele feministe (cum ar fi puterea de a-i defini pe ce
ilalti cu patologii considerndu-se pe sine ca norma). Metodologiile de obtinere a
acestui echilibru difera substantial una de alta, n functie de persoana si situa
tie. Fiecare astfel de solutie trebuie sa tina seama att de puterea terapeutului,
ct si de cea a clientului si sa confrunte n fiecare dintre ei credintele despre c
e nseamna a fi si a te comporta puternic. Exemple de ase:r,neneastrategii, care s
unt prefera te, chiar daca nu sunt aplicate doar de terapeutii feministi, au inc
lus si folosirea n mod intentionat a dezvaluirii terapeutului (Brown & Walker, 19
90), dispozitia de a avea modalitati de plata flexibile (Luepnitz, 1998), si o c
oncentrare asupra competentelpr clientului n favoarea deficientelor lui sau ei (B
rown, 1994, 2000).
Atunci cnd clientul este psihoterapeut
Toate aceste concepte, subliniind practica terapiei feministe, sunt de obicei cu
noscute la un nivel sau altul de catre terapeutii-clienti cu care am lucrat. Mul
ti dintre ei mi-au citit chiar lucrarile care contin mare parte din explicatiile
despre teoria terapiei feministe. Altora le este cel putin familiar sau le-a tr
ecut pe la urechi macar notiunea ca terapia feminista se presupune a fi egalitar
a. Oricum, aceasta problema n sine a egalitatii n terapie este cea care a dat curs
la unele dintre cele mai interesante si mai productive, precum si celor mai dur
eroase si mai dificile aspecte ale faptului de a fi terapeut feminist pentru alt
i terapeuti, fie ca erau feministi sau nu la rndullor. Terapeutii-clienti nu au a
vut motivatii specifice pentru a veni n terapie. Asa cum am mentionat mai devreme
, clientii mei terapeuti au aceeasi gama de probleme care i afecteaza si pe restu
l clientilor mei. Ceea ce diferentiaza terapeutii-clienti, daca nu altceva, este
gradul de rusine pe care l poarta cu privire la disconfortul lor. Aproape fiecar
uia dintre ei i provoaca durere doar perceptia faptului ca dificultatile care l-a
u adus sau au adus-o n terapia cu mine se constituie a fi o frauda sau o dovada c
a sunt doar niste impostori n rolul de terapeut. Un refren bine cunoscut l constit
uie: "Daca ar sti clientii mei ... ". Terapeutii maritali care nu pot sustine re
latii intime, experti n tratarea incestului, care sunt ei nsisi nca prinsi n plasa t
raumelor sexuale din copilarie, consilieri n probleme de dependenta de alcool sau
droguri, ale caror abilitati de a se mentine pe linia de plutire este greu pusa
la ncercare, sau pur si simplu o varietate de depresii sau anxietate, fiecare di
ntre acestea este

345
perceputa de terapeuti-clienti ca O evidenta a inutilitatii profesionale. Cei ma
i multi dintre ace~ti clienti au ales optiunea, posibila n statul Washington, de
a face o cerere prin care sa mi se restrnga dreptul de a avea nregistrari scrise a
le terapiei lor cu mine. Putini dintre cei care au asigurare care le-ar plati te
rapia o ~i folosesc, ~i nici unul dintre cei care au acoperire administrativa pe
ntru boala nu o utilizeaza. Problema intimitatii ~i nevoia expresa de asigurare
a confidentialitatii pare sa marcheze acest grup de clienti, cel putin atunci cnd
se ncepe terapia. Faptul ca am cabinetul chiar la mine acasa, astfel nct exista un
potential scazut de a ntlni alti terapeuti ~i clienti ntr-o cladire de birouri, a
reprezentat un plus. (Nota: n cei doi ani de cnd am nceput scrierea initiala a aces
tui articot m-am mutat ~i mi-am stabilit cabinetul n alta parte. Cel putin o data
terapeutul client a comentat ca i-ar fi placut sa ma fi mutat ntr-o cladire mult
ifunctionala, unde sa ~i fi avut sediul birouri specializate n orice, de la dezvol
tare web la societatea locala de jazz, ~i foarte putine alte cabinete de psihote
rapie.) Nu mai este nevoie sa spun ca nivelul meu de precautie n ceea ce prive~te
programarea clientilor, dat fiind numarul foarte mare de suprapuneri sociale ex
istente ntre clientii mei, este crescut cnd vine vorba de acest grup. (Pentru o di
scutie mai amanuntita a acestor problematici, vezi Davis, Cole & Rothblum, 1996.
) Distributia puterii n terapie, care este fundamentala n practica feminista, a su
ferit turnuri interesante cu clientii mei terapeuti. Am realizat ca multi dintre
ei i~idoresc sa mi atribuie mai multa putere dect alti clienti n general. Aici cre
d eu ca ~i are sursa ceea ce consider a fi o nencredere n sine universala a terapeu
tilor-clienti, o frica de a se pacali pe sine prin rationalizari ~i aparari. Ace
asta frica pare sa conduca la cerinte de protectie fati~a, pe care le preiau ~i
a .caror responsabilitate mi-o asum n procesul terapeutic. Ace~ti clienti doresc
sa fie "mai clienti" ntr-un sens traditional dect multi dintre clientii mei care n
u practica terapia ~i pentru care respectul pentru autonomie este de multe ori ng
rijorarea majora. Gradul n care sunt idealizat<l de catre clientii psihoterapeuti
pare sa fie mai mare dect cel pe care l regasesc la ceilalti clienti n general. ntr
-o oarecare masura, acesta este un artefact al persoanei mele profesionale: un p
rofesor, scriitor ~i conducator. Dar apare totodata ~i o nevoie crescuta de a av
ea o ncredere neconditionata n terapeutullor - cel putin n cazul majoritatii acesto
r clienti. n consecinta, trebuie sa fiu mai activa n a crea un spatiu de a fi paci
enti pentru terapeutii-clienti. Trebuie sa recunosc cu mai multa deschidere difi
cultatile inerente n revelatiile despre sine, n vulnerabilitatea
346
~i n dezvoltarea relatiei transferentiale cu mine. Ma surprind marturisindu-mi pr
opriile experiente ~i frici n terapie, n special n preajma regresiilor ~i a depende
ntei, mult mai frecvent cu acest grup de clienti, ca un mijloc de metacomunicare
a sigurantei de a deveni tnar, mic ~i vulnerabil n prezenta mea. Ma mai surprind,
de asemenea, referindu-ma mai degraba ntr-o maniera didactica la paradoxurile vu
lnerabilitatii; cum sa devii competent emotional, ceea ce consider a fi un sine
qua non al practicii terapeuHce (Pope & Brown, 1996), este direct dependent de a
bilitatea fiecaruia de a fi vulnerabil ntr-o maniera potrivita, expresiv emotiona
l ~icapabil de a renunta la control. Aceasta definitie a competentei difera radi
cal de constructiile culturale generale ale competentei ca invulnerabilitate si
abilitatea de a mentine o anumita rigiditate. Exista nsa ~i un revers al medaliei
. Un numar mic, dar notabil, de terapeuti par sa fi venit n terapie la mine n caut
area unui conflict de putere. Mi-au citit lucrarile ~imi dau citate din acestea,
de obicei scoase din context, n ncercarea de a ma supune dorintelor lor, dintre ca
re multe cad n afara zonei mele de confort. Speculatiile mele din analiza ~i inte
rpretare sunt ntmpinate ba~ocoritor, amintindu-mi n acela~i timp ca n terapia femini
sta clientul este expertul. (Omitnd notiunea ca-terapia feminista este un proces
de expertiza mpartita!) Orice ncercare din partea mea de a conduce terapia ntr-o an
umita directie a provocat dispute att n ceea ce prive~te directia, ct ~indrazneala m
ea de a avea autoritate.
Dileme legate de limitele terapiei
Aceste variatii privind contructia de sine n calitate de client pot fi observate
cel mai u~or la terapeutii-clienti atunci cnd vine vorba de negocierea limitelor
terapiei. Limitele mele ca terapeut au tins sa fie ntr-o oarecare masura flexibil
e. n timp ce sunt implacabila cnd vine vorba de a avea relatii sexuale sau sociale
intime cu clientii mei sau fo~tii mei clienti, am avut mult timp convingerea ca
terapeutii ~i clientii mpart realitati sociale ~itrebuie sa gaseasca metode sa n
egocieze aceste realitati fara rigititate. Acest fenomen este, cu siguranta, pre
zent n ora~ele sociale mici ale comunitatilor de lesbiene urbane, unde mi am ~i eu
re~edinta. Terapeutii femini~ti s-au confruntat de la bun nceput cu problema int
imitatii, date fiind suprapunerile inevitabile ale vietilor noastre cu ale clien
tilor no~tri (Berman, 1985, 1990; Brown, 1998, 1991). Organizatia nationala a te
rapeutilor femini9ti, Institutul de Terapie Feminista (FTI),

a luat n discutie ce este de facut n cazul n care un terapeut, care este clientul u
nui membru curent al organizatiei, aplica spre a fi membru ea nsasi. De vreme ce n
tlnirile FTI cuprind un numar redus de persoane, fiind adunari intime, si unde n m
od inevitabil se discuta procese personale din perspectiva didactica, unii dintr
e terapeuti nu se simt confortabil cu ideea de a mparti acel spatiu cu un fost cl
ient sau cu un client actual. n acelasi timp, altii, printre care ma numar si eu,
au sustinut clienti terapeuti care si au, cu siguranta, locul n FTI sa li se alat
ure. n practica mea personala, am ncercat sa realizez un echilibru ntre granitele p
ersonale si o perspectiva completa a feminismului. nca mai lucrez la asta. Cea ma
i mare parte a timpului am practicat de acasa. Cu toate ca sala de consultatii e
ra separata de restul casei, clientii mei stiau unde locuiam. Pe de alta parte,
ma dezvalui cu usurinta att n scrierile mele, ct si n practica terapeutica ntr-o tent
ativa de a exersa judecata de sine. Atunci cnd stiu ca eu si clientul meu vom lua
parte mpreuna la o adunare extraterapeutica, fie o sinagoga locala pentru lesbie
ne sau homosexuali, fie un concert, sau o ntlnire profesionala, iau initiativa de
a discuta acest aspect cu clientii pentru a sti cum sa gestionam limitele terapi
ei. Luam n discutie cum as putea eu sa ofer protectie din punct de vedere al conf
identialitatii n lumea dinafara. De obicei, toate aceste lucruri nu sunt problema
tice. Problemele speciale care au aparut cu psihoterapeutii-clienti au fost n mar
e parte din cauza pudorii lor, iar, pe de alta parte, din cauza flexibilitatii m
ele limitate (ale propriilor ngradiri). Atunci cnd s-a discutat despre ntlnirile ext
raterapeutice, le-am comunicat clientilor mei faptul ca ei sunt cei care trebuie
sa initieze un eventual contact n afara cabinetului, avnd n vedere ca doar faptul
ca eu i cunosc este confidential. Pentru clientii psihoterapeuti, asta a cop-dus
la niste explorari foarte folositoare din punct de vedere terapeutic privind int
repretarile asupra disconfortului pe care l-a produs oferta mea. Asfel, au aparu
t variatii pe tema "Nu ai vrea sa stie nimeni ca ma cunosti". Una dintre dorinte
le clientilor extrem de prudenti este ca nimen.i sa nu stie ca au vreo relatie c
u mine, dar n acelasi timp sa fie cunoscuti public de catre mine. Au aparut probl
eme privind valoarea, includerea-excluderea si aparitia sub aura pozitiva de a fi colegi. Acesti clienti au dus lupte grele pentru initierea unui contact. Pe cn
d, la nceput, nu erau n stare sa o faca, dupa aceea m-au perceput ca respingatoare
si rece chiar daca fiecare dintre ei a realizat ca aceasta nu era dect o proiecti
e izvorta din frica de ceea ce s-ar fi ntmplat n urma initierii contactuluide catre
el sau ea. Cel putin unul-sau doi au devenit
1.
348
contrafobici si s-au asezat chiar lnga mine la ntlniri, ntmpinnd apoi sentimentul de a
nxietate izvort din faptul ca al' fi fost poate prea intruzivi (problema cu care
se confruntau, cu siguranta, att n terapie, ct si n viata). A trebuit sa rezist tent
atiilor de a ma constitui ca salvator prin varierea limitelor. Pentru mine este
foarte important sa comunic n orice fel ca terapia este confidentiala si privata.
Astfel; n ceea ce ma priveste, sa apar ca ajut clientul prin a ma oferi a fi cea
care initiaza contactul n public, n acelasi timp fiind flexibila n privinta limite
lor, s-ar constitui ntr-un subtext periculos la adresa confidentialitatii. Au exi
stat, de asemenea, si dileme interesante legate de limitele individuale. Un tera
peut care mi-a fost client multi ani a fost selectat la un moment dat sa ma 'asi
ste n cabinet, n cadrul unei organizatii profesionale. Am slabit contactul spre sfr
situl terapiei, iar persoana n cauza a continuat sa se implice din ce n ce mai mul
t n-asociatia profesionala respectiva. Cnd a devenit evident ca aceasta persoana e
ra foarte probabil sa lucreze pe lnga mine pentru un anumit numar de ani, am prop
us sa ne ntlnim sa discutam cum sa gestionam efectele relatiei terapeutice, care,
dupa cum aprecia si' HaU (1984), dureaza cu o jumatate de viata mai mult dect cea
a plutoniului. Colaborarea noastra terapeutica s-a terminat ntr-o nota pozitiva
reciproca. Munca noastra a fost foarte avantajoasa pentru terapeutul-client, iar
eu am ajuns sa apreciez, sa admir si sa respect aceasta persoana pentru faptul
de a fi demonstrat curaj, putere de patrundere din punct de vedere psihologic si
putere de munca. Distanta dintre noi de peste ani a constituit pur si simplu o
acceptare nerostita a stnjenelii care se reflecta n relatiile posterapeutice si, n
acelasi timp, o dorinta a mea de a onora statutul de coleg al acestei persoane.
Astfel, atunci cnd ne-am ntlnit, am vorbit despre cum sa gestionam faptul ca ne cun
osteam de att timp si mai exact cum sa ne asiguram ca nici o influenta a tratamen
tului terapeutic sa nu interfereze cu noua relatie de colaborare (aceasta fiind
posibila prin identificarea eventualelor influente si tratarea lor). Eu am suger
at, cunoscnd persoana, ca tendintele ar fi fost de a-mi respecta parerea si de a
nu se contrazice cu mine, idolatrizndu-ma ntr-o oarecare masura. Toate acestea apa
rusera ntr-o forma sau alta n tratamentul terapeutic. Fostul client a mai adaugat
ca, dat fiind faptul ca eu eram mai veche n organizatie si aveam o pozitie de men
torI ar fi fost destul de dificil sa scape de toate aceste tendinte. Pe de alta
parte, erau lucruri pe care le stiam despre aceasta persoana din fostul rol de t
erapeut, asfel nct ar fi fost nevoie sa contruiesc un paravan mai puternic dect ori
cnd n jurul mintii mele. Detaliile
349
personale care erau sau din nu relatia cunoscute anterioara, de colegi, copii si
auf~Filie, ~Ae,buit probleme sa fie bagate de sanatate, adnc n dosarul meu interi
or numit "confidential" . convenit ca eu sa predau
tm
vorba de astfel de probleme ntr-un spatiu public, acum comun. controlul n aceasta
privinta persoanei n 0lauza, atunci cnd ar fi venit Am discutat, de asemenea, desp
re schimt>arile de limite personale din informatii despre fi ca aceasta persoana
sa ma viata mea. personale Cum sa ma port mine? cu unCum fost ar cl]ilentcare a
r avea mai multe vada ori impulsiva, n starea de lipsita agitatie de rabdare, de
dinaintea cu o nt~lnirilor, d~trinta exagerata cnd sunt dede control, multe iritab
ila? In timp ce sunt, sper, relativ autentica n munca mea de terapeut, cerintele
alergaturii ca voluntar prin toate Trganizatiile de profesionisti n dect bolicele
mintale autentice vor scoate din cabinet. la iveala Cum n mod s-arf~rtat s~mtialt
fel aceasta de persoana comportamente atunci si cnd ,:lte ar probleme afla mai mu
lte legate despre de o "casatorie" viata mea perr,0naIa, cUI(acum fosta) n carepa
rtenera? au mai aparut urmatori, am discutat aceste pun~te att ntr-un cadru formal
, ct In si anii informal. Relatia dintre noi s-a schiill.bat. Fostul client a dev
enit mai puternic si recunoscut profesional, spr bucuria amndurora, iar n timpul a
cestei evolutii a fost posibil sa aj gem la un punct al discutiei despre ct de ma
re este importanta parinti or n reusite, daca s-a ajuns la vreo competitie, lucru
ri la care era des l_de greu de ajuns, n mod a fostului meu client, pe care le-am
resimt t n mod natural si fara nici un fel de n efort, au constituit sansa pent c
a u si mine de a trai o bucurie simbolic, terapie. Implicareao mea autentt' pozi
tia de mentor activ clientului meu dintr-o persoana timida si care se subevalua n
tr-una puternica, vizibila sin cu veleitati de conduce e. CUtll relatiatransforma
rea a devenit din intensa (cunoscuta idis ca "naches") av~nd n vedere ce n ce mai
putin terapie si dinca ce n ce maf mult o colegiala, terminat tratamentul, cu toa
te terapia formala serelatie terminase cu aniam n urma. legate de astfel de limit
e. Conceptul de re pect al expertizei clientului ca agent de schimbare a proprie
i vieti a fost distorsionat n cteva ocazii Au existat nsa si cteva ntlniri mai djrereo
ase la insistentele clientu1ui-terapeut de a deve . agent dec,uterapeuti-clienti
schimbare n viata mea. Nu doresc ca terapeutii-clienti, indife ent de ct de price
puti ar fi ca terapeuti, sa functioneze n vreun fel ca terapeuti pentru mine. Pro
priile nevoi de intimitate si control si orinta expresa de a pastra rolurile asa
cum sunt n terapie sunt menite a previna astfel de probleme. A fost foarte dific
il pentru mine, n cazul cel mai bun, sa marturisesc
350
clientilor mei atunci cnd trec printr-o perioada cteprobleme personale, chiar dac
a aceasta ar fi nsemnat sa le permit sa interpreteze corect starile mele proaste
dintr-o anumita zi. Pentru mine, de obicei, a fost suficient sa spun printre rndu
ri: "Ma confrunt cu probleme personale serioase n aceasta perioada, deci, daca te
ncarci cu tristete sau disconfort, sa 9tii ca este vorba de mine, 9i nu de tine"
. Au fost nsa ctiva terapeuti-clienti care au interpretat refuzul meu de a accepta
ofertele lor de ajutor drept insulte. Ace9ti indivizi, nu n mod surprinzator, sau confruntat cu rani adnci suflete9ti 9i 9i-au concentrat ntregul sens al valorii
n abilitatile lor de a-i ajuta pe altii. Este vorba de multe ori de terapeuti ex
traordinari, foarte intuitivi pna la un punct, care au 6 capacitate de empatie co
losala 9i abilitatea de a fi prezenti cu clientii lor n moduri pe care le admir 9
ila care nu pot dect sa aspir. Pe de alta parte, au probleme cu autonomia clientu
lui 9i mai ales cu limitele mele n ceea ce prive9te acceptarea ajutorului lor. n m
od ironic, ace9ti terapeuti-clienti au avut uneori intuitii la obiect despre min
e. Capacitatea lor pentru o intuitie att de adnca s-a 9lefuit n focurile mistuitoar
e ale teribilelor abuzuri din copilarie, facndu-i incredibil de atenti la starile
celorlalti 9i cu precadere la cele ale persoanei de care sunt dependente de ngri
jire. Cu toate astea, daca a9 fi folosit acele insight-uri n felul n care mi-au fo
st oferite, mi-a9 fi violat propria intimitate 9i propriile limite. Mai rau dect
att, m-a9 fi folosit de dependentele clientilor mei de mine 9i a9 fi evitat n mod
voit sa fac un tratament cu propriul terapeut. Conflictele care au aparut n aceas
ta legatura au fost unele dintre cele mai dureroase pe care le-am ndurat ca terap
eut. Cum sa raspunzi empatic 9i ntr-o maniera puternica unui client care ti spune
ca ea sau el este profund ranit, pentru ca eu nu reugesc sa apreciez evaluarea l
ui sau a ei ca terapeut, n timp ce el sau ea da citate (a9a cum se ntmpla frecvent n
astfel de crize) dintr-o lucrare n care eu am scris despre relatiile egalitare 9
idespre valorizarea expertizei clientului? Aceasta este una dintre cele mai adev
arate provocari ale muncii mele ca terapeut feminist. Pot cu siguranta sa ma con
ectez la durerea clientului meu n aceasta criza. O cun09tinta a mea, Carter Heywa
rd (1993), teolog 9i teoretician al teologiei feministe, a scris emotionant 9i p
regnant n acela9i timp despre tristetea ei cople9itoare atunci cnd terapeutul femi
nist cu care lucra a impus anumite limite ale terapiei (pe care le-a 9ipus n apli
care ocazional), referitoare la refuzul de-a atinge un nivel mai ridicat al reci
procitatii. Si, cu toate acestea, nu pot sa urmez acea cale. Reciprocitatea apar
e atunci cnd ambele persoane o doresc, nu atunci cnd cineva se con-

351
strnge si-si ncalc propriul sens al bnell i doar pentru a se adapta
dorintelor cuiva. Am facut odata acest exp la asa-numita reciprocitate cu o cole
ga car ale carei cuvinte si durere erau destul de mpiedica sa mi aud propria voce.
mi p decizie, m-a ranit profund si, pentru o lu subminat capacitatea de a avea nc
redere n prietena. Limitele mele au devenit astfel si Aceasta experienta a clarif
icat si rafinat, din punctul meu de vedere a egalitarismului n terapie, ct si n afa
ra ei. Asa cum am spu un scop al practicii feministe, nu este o te riment de a m
a constrnge nu era n terapie la mine, onvingatoare pentru a ma re rau ca am luat a
ceasta ga perioada de timp, mi-a . e ca terapeut, colega sau ai rigide pentru o
vreme. de altfel, conceptualizarea si reciprocitatii, ambele att nainte, reciproci
tate a, desi ica menita a fi aplicata la
cerere. Este, ori ar trebui sa fie, rodul naturfl al modului n care merge terapia
atunci cnd rolurile se m.uta sau se shimba. Cu primul terapeut-client despre car
e am scris, reciprocita~ea s-a ntmplat, chiar daca nici unul dintre noi nu a speci
ficat-o ca sc0f" A izvort din negocierile limitelor si a schimbarii de roluri. Cu
coleg mea, reciprocitate a nu s-a ntmplat, chiar daca au existat conditii ai favo
rabile din punct de vedere teoretic dect cele existente ntr-un ontext psihoterapeu
tic.
ntr-un cuvnt, nu foarte. Dar n alt :uvAnt, p~ofund ~iferit. Functia de mentor care
se realizeaza n terapia femini ta cu terapeutul-client este, Ct de diferit este ac
est client de toti C~ila1ti clienti? cred eu, o componenta. unica a terapiei cu
rceasta populatie. Daca un scop al unei relatii egalitare este mputerni irea clie
ntului, atunci cum poate aceasta terapie sa aiba loc m lipsa u i me:ntorat profe
sional de un grad sau altul? Acest truc de a integra mentoratul n ter pie este de
a face mentoratul un aspect constient al problemelor terap' ei deja puse pe mas
a. Fiind o persoana ale carei singure doua concepte d sine complet neconfHctuale
au fost pe tot parcursul vietii inteligenta m a si competenta mea intelectuala,
a fost o surpriza enorma pentru . e sa descopar cti dintre
I
si fraudulosi. Problema impostorilor, descrisa rima data de Clance si Imes (1978
), pare sa fie exagerata printre psihote apeutii-clienti mpreuna cu mplinirile lor
care ammei lucrat. A fi mentor acestor clienti n ezvoltarea colegii straluciti s
i foarte capabili se conf.'derau pe eisi nsisi a fi prosti
I
fi evaluata empiric, a fost o componenta freqventa a terapiei. profesionale, ca
un fel de laborator n care problema impostorilor poate
352
J.D. Gellet J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
masterat, care a aplicat ul erior si terminat un program de doctorat, a fost una
dintre experient le recente de combinare a mentoratului cu psihoterapia. Asa cu
m am omentat frecvent n decursul anilor, drumul Astfel, de exemplu, sI portul aco
rdat unl.1,iterapeut-client cu un spre succes al acestei persoane pna la a ajunge
la titlul de doctor, n aceasta persoana, este im robabil ca sa fi fost ntreaga fa
cultate a unui timp ce eude poate puteam fiu pacalitainfinite de tendinte le mel
e pozitive catre program doctorat. Ops~rtunitatile si variate pentru ca dinamici
le unui impostor sa fi1 activate erau o apa excelenta pentru moara terapeutica.
Abilitatea mJa si dorinta de a mpartasi ceva testare a realitatii procesului (de
ex mplu: reamintirea propriei mele experiente de a trece cu o dizerfatie d comit
et) au fost unele dintre componentele active ale functiei de men or. Acesta este
frecvent ca ul psihoterapeuti1or-clienti. Terapia devine un loc unde pot sa si d
is 'ute fricile de a ncerca sa scrie, n prezenta terapeutului, care este autor foa
rte publicat si editor de carti si magazine; dorintele lor de lua roluri de cond
ucere, cu un terapeut care a facut asta, si luptele lor-de a creste profesional
cu un terapeut care poate si modeleaza ntlnire a lor astfel de lupte n propria viat
a si practica. Pentru ca, n scrierile mele, fost relativ transparenta n ceea ce pr
iveste modul meu de a gndi ca terapeut, nu mai este ntotdeauna nevoie sa ofer acea
sta informatie dir ct n ora de terapie. n schimb, aceasta reprezinta aproape ntotde
aun o componenta a muncii pe care o fac cu psihoterapeutii-clienti. De voltarea
sinelui profesional nu poate, dintr-o perspectiva feminista, saie separata de de
zvoltarea sinelui personal. Daca personalul este politi , si astfel profesional,
atunci crearea unor linii de delimitare profesional n terapia terapeutilor ar fi
inconsistenta cu perspectiva terapiei femini~te asupra terapiei si vietii ca o
tesatura dintr-o singura bucata, dar unde 1iecare o inspira pe cealalta. nteles,
Ca si aproape cum psihoterapetttii-clienti toti clie~tii mei, fie si ei discuta s
oferi munca de autobuz, n terapie. asistente Binemedicale, profesori sau tFplari, s
i discuta munca n terapie. Munca este ncarcatura de peste z , locul n care conflict
ele si dinamicile personale se vor juca pe ele ns le vrnd-nevrnd. A crea n mod artif
icial o clasa de clienti carora le e te interzis sa-si proceseze munca mpreuna cu
mine, doar pentru ca e .te vorba de terapie, ar parea absurd. O data n plus, cee
a ce a eu de facut si psihoterapeutii-clienti carora le acord terapie este sa ob
ervam cu grija si sa respectam liniile dintre terapie si supervizare. S~t const
ienta ca au existat o serie de ocazii n decursul anilor cnd ora de terapie a unui
psihoterapeut-client a evoluat

n supervizarea unui caz extrem de dureros sau provocator. n esenta, tratam n acele
sedinte relatia "contratransferentiaIa" simbolica a terapeutului-client. Uneori,
atunci cnd un terapeut-client s-a regasit ntr-o dilema profesionala extrem de spi
noasa, liniile de demarcatie dintre terapie si supervizare au devenit neclare. A
m facut recomandari consultanti1or, am trimis oameni acasa cu carti referitoare
la problema respectiva si am facut sugestii despre modul n care ar putea obtine r
esurse de supervizare pentru o perioada lunga de timp. Interpretez aceasta ca o
extensie a procesului de a fi mentor. Terapia devine astfel o discutie n care ter
apeutul-client si poate explora fricile si nesigurantele cu privire la munca sa un subiect pe care aproape orice client din orice domeniu l atinge la un punct s
au altul. Faptul extraordinar de a mpartasi aceeasi ocupatie cu clientii mei tera
peuti releva existenta a doua riscuri inerente. Unul este riscul ca eu si client
ul meu sa ne gndim ca sunt mai expert ca terapeut ntr-o problema legata de munca d
ect as putea fi n alte cazuri. Si celalalt, un risc complementar, este daca si cnd
problema prezenta n munca clientului este intrinseca structurilor sale defensive
si ne disponibila cercetarii atente n acel moment, as putea fi considerata mai pu
tin valoroasa ca o sursa de asistenta pe probleme legate de munca, dat fiind ca
orice patrunderi psihologice pretinse pe care le am de oferit vor fi terapeutic
premature pentru terapeutul-client.
Relatii postterminale si profesionale
Relatiile postterminale cu psihoterapeutii-clienti sunt ntr-adevar unice. Desi po
t ntlni alte feluri de fosti clienti ta ntmplare n viata mea, multi dintre fostii psi
hoterapeuti-clienti saIasluiesc n aceleasi sfere profesionale. Exista un numar ma
re de psihoterapeuti-clienti care mi-au mpartasit orientarea feminista si identit
atea lesbiana si sunt natural atrase de catre aceleasi organizatii profesionale.
nt~rile Association for Women in Psychology (Asociatia pentru Femeile din Psiholo
gie) si Feminist Therapy Institute (Institutul de Terapie Feminsta), ale asociat
iei mele psihologice de stat si ale variatelor societati profesionale legate de
traume, fara sa mentionez orele sociale divizionale din timpul conventiei APA, s
unt ntotdeauna oportunitati sa ntlnesc oameni care au fost odata n terapie cu mine.
Asa cum am notat anterior, a fost cel putin o ocazie cnd un fost client mi-a deve
nit coleg apropiat ntr-o asociatie profesionala.
354
J.D.
Complexitatea acestor relatii postterminale sta n primul rnd, pentru mine, n nevoia
constanta de a mentine paravanul confidentialitatii. Clientii mei psihoterapeut
i pot sa fi dezvaluit n mod repetat si public detaliile pe care eu tot trebuie sa
le pastrez confidentiale. Ca urmare, am nvatat sa par surprinsa, sa ignor inform
atia pe care o cunosc prea bine si sa fiu atenta la dinamica psihoterapeutului-c
lient atunci cnd se transforma n cea colegiala. Am discutat cu terapeutii-clienti
problema daca sa i recomand altor persoane sau nu. A fi cunoscut drept cineva car
e a fost recomandat de mine, istoric vorbind, a fost un factor pozitiv n comunita
tea mea profesionala. Ultima ntrebare delicata trebuie astfel pusa de o a treia p
arte, care nu cunoaste relatia, daca persoana pe care o cunosc n ntregime din pers
pectiva de client este un terapeut bun pe care l-as recomanda. Am rezolvat aceas
ta problema cu raspunsul generic ca nu cunosc acea persoana ndeajuns pentru a ras
punde. Mai tulburatoare dect att au fost putinele ocazii cnd stiam un psihoterapeut
-client care se balansa pe marginea prapastiei incompetentei sau perturbarii. Mi
-am folosit puterea de terapeut ncercnd sa fiu convingatoare n privinta nevoii de a
reteza sau opri o practica. n cteva ocazii, psihoterapeutii-clienti au profitat c
u recunostinta de aceasta eliberare de o povara de a presta o munca pe care nu o
mai puteau gestiona si s-au folosit de suportul meu pentru a avea acces la o as
igurare de dizabilitate sau de a face o schimbare spre o slujba pe care puteau s
a o tolereze mai usor si sa o faca mai competent. n alte ocazii - mult mai putine
- mesagerului i s-a taiat capul si am fost concediata. Si acesta este unul dint
re aspectele dificile ale faptului de a fi terapeutul altor terapeuti. Desi cons
ider ca astfel de provocari transcend orientarile teoretice (doar daca o persona
nu este analist de formare si astfel n pozitia de a opri progresul altei persoan
e printr-o certificare analitica), cred ca acest lucru este extrem de dificil n c
ontextul practicii feministe. Comunitatea de terapeuti feministi este mica, iar
oamenii se cunosc si vorbesc unii despre altii. Am fost pusa n situatia de a auzi
colegi plngndu-se de perturbarea unui fost client, una dintre persoanele "plecate
cu pluta", si simtindu-se ngroziti, dar si ngrijorati att pentru persoana respecti
va, ct si pentru reputatia mea si statutul meu de formator al acelei persoane (sa
nu devina cunoscut). Necesitatea confruntarii lipsei mele de putere ca terapeut
este intensificata n comunitatea att de mica a practicii feministe, ca un acvariu
(Lyn, 1990) n care att vietile private, ct si reputatiile profesionale ale terapeu
tilor sunt vizibile si discutate adesea.

355
Satisfactii , continue
Cu toate provocarile inerente n lucrul ca terapeut cu alti terapeuti, m-am bucura
t n mare parte de acest aspect al muncii mele. M-a provocat sa gndesc n feluri noi
si complexe la ntreaga idee a unei relatii egalitare si la cum sa ofer putere oam
enilor sa fie ct de dependenti si vulnerabili doresc si, n acelasi timp, sa fie au
tonomi si functionali. Toate acestea m-au condus la a nvata mai multe despre limi
tele mele ca terapeut si la a aprecia provocarile de a dezvolta limite reciproc,
atunci cnd att terapeutul, ct si terapeutul-client au propriul set de griji legate
de limite. Cu toate acestea, asa cum am mentionat anterior, am ales sa fac acea
sta munca din ce n ce mai putin o data cu trecerea timpului. Initial am primit o
enorma satisfactie a Eului din faptul de a fi cunoscuta ca terapeut care oferea
terapie altor terapeuti, facnd din aceasta un indicator al competentei. nca mi past
rez aceasta perspectiva. Nevoia mea de astfel de marcatori din afara s-a diminua
t considerabil n timp. Gasesc din ce n ce mai putina placere n acest aspect de a fi
speciala. Am descoperit ca pretul pe care l plateam prin izolare personala se si
mtea destul de acut. Voiam ca oamenii care mi erau colegi apropiati sa mi fie disp
onibili ca prieteni, consultanti ca potentiali terapeuti pentru mine! Cum reteau
a mea de prieteni s-a maturizat si s-a perfectionat, iar nevoile de relatii cole
giale, de consultanta si personal terapeutice au fost satisfacute, ma regasesc o
data n plus deschisa spre a lucra cu alti terapeuti. Simt ca parte din aceasta e
ste si o functie a propriei mele maturizari n dezvoltare (sau cel putin sper ca a
sa stau lucrurile). Lucrul cu psihoterapeutii-clienti m-a nvatat sa fiu incredibi
l de umila, att n ceea ce priveste abilitatile mele ca terapeut, ~t si n ceea ce pri
veste profesia noastra, n general. Cred cu tarie ca de fapt clientul, si nu terap
eutul, este cel care face ca schimbarea sa se ntmple n terapie. Terapeutul este cel
care ofera conditiile necesare si suficiente ale cadrului emotional n care acea
schimbare se poate ntmpla. _n cazul clientilor mei psihoterapeuti care si folosesc p
ropriile abilitati la lucru, precum si n postura de clienti, acest lucru devine f
oarte evident si mi reaminteste de fiecare data cel mai puternic ca nu eu sunt ce
a care face ca schimbarea sa se produca. Munca mea ca terapeut pentru terapeuti
a influentat si propriile-mi alegeri n ceea ce priveste psihoterapia. Mi-am dat s
eama ca o similaritate de teorie nu poate conduce ntotdeauna la un mod bun de a l
ucra n terapie. Uneori, clientii mei terapeuti feministi mpreuna cu mine am
356
J.D. GellerJJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
ajuns sa conspiram la eVitaJ si actiuni defensive, folosindu-ne de limbajul si c
onstructele pe care le ~partasim, n feluri n care nu s-a ntmplat atunci cnd terapeutu
l fie c~ nu era un mei feminist, fie nu avea nici o legatura cu teoria practicii
feministe. Clientii puteau sa se pacaleasca pe ei nsisi si pe mine mai putini ef
icient atunci cnd nici unul dintre noi nu citam n mod inteligent aceeasi teorie. F
aptul de a fi att de diferiti, faptul ale clientului meu, legate de noi nsine sau
de lume, a fost adesea extrem productiv, pen u amndurora ni se cerea teoriile sa
ne extindem de a fi de nevoiti sa negoc1' mca discontinuitatile dintre mele si p
este de confort. Astfel, alegeri atunci n cnd am avut nevoie zonele de terapeut pe
rsona[ aupropriile fost foarte extinse moduri foarte productive .. Asadar, ce sf
at am de o erit colegilor care planuiesc sa se angreneze ntr-un astfel de efort? n
primul rnd, acela -de a fi stapni pe sine nsusi/nsasi. Competitia c un client poate
fi mortala, precum si cerintele nerostite pe care clientii ni l cer n mod lingus
itor pentru a umple gaurile din valoarea nostra de s' e profesionala. Am fost ma
i buna si mai nevoie de feedback ~efe~it r la v~loarea' si stralucirea extraordi
nara a interpretarilor mele! In tim ce acest lucru poate parea de la sine nteles,
experienta n priVinter.i postura de client a aratatmei, altceva. Prea ce multi d
intre eficienta n mea aceste cu toti clientii de vreme nu aveam terapeutii la car
e am merf au ncercat sa si dovedeasca valoarea pe spatele meu, si stiu ca acEtasta
-nu este o experienta singulara pentru terapeutii n terapie. n al doilea rnd, am o
r tea clara si puternica de colegi. M-am hotart de dinainte, alegnd sa luc ez cu u
n numar de terapeuti care erau potentiali egali sociali si colegi. Izolarea este
o problema a terapeutilor n general; a deveni terapeut pentru terapeuti, n specia
l daca esti membru al unei comunitati soc ale mici, poate fi mortal. Si,n sfrsit,
trebuie re IU tit ca terapeutul-client este client, n primul, n ultimul si n cel di
n mijlpc rnd. Acest lucru pare evident, dar expecare mpartasesc cteva s u toate car
acteristicile noastre - fie religie, cultura, orientare sexuala au ocupatie - est
e ca noi suntem cei care i facem sugereaza pe clientii altfel. nostri sp. ciali i
nerente n feluri n care preced abilitatea rienta perilOlele identificarea nostra c
unoastra clientii de a o vedea sau de a l 1edea clar ca un om suferind, n cautare
de asistenta si de un loc n c1re sa experimenteze schimbarea personala. constitui
, ca n cazul tutu or relatiilor de acest tip, din elemente comContratransferurile
noastl asupra clientilor si care sunt terapeuti se vor plicate (Brown, 2001), r
efle Itnd similaritatile diferentele de rasa, clasa
Formarea pentru psiho ,erapie

357
si cultura, precum si impacturile contextelo~ sociale. Provocarea noastra cea ma
i mare este de a ne reaminti noastre ca acel individ, ne contnd n ce masura ni se
aseamana, necontnd ct ~e abil! a poate fi n propria proces de vindecare si transfor
mare. Atun i cnd se pierde din vedere acest aspect, terapia pentru terapeuti poat
deveni distructiva pentru client si pentru integritatea procesului. ci cnd sunte
m propriului capabili sa Ctl noi, n vederea practica a terapiei, este acolo mpreun
a Atu mentinem aceasta perspectiva si sa ramnem ferm n rolul nostru de vindecator,
potentialurile pentrulo experie*ta terapeutica emotionanta si puternica sunt pr
ezente n totalitate.
Bibliografie:
of personality theory" n 1.S. Brown si-M.P .. Root (editori), Diversity and compl
exity in feminist therapy, Haworth, Ne York, 1990, p. 23-40 Ballou, M., "Approac
hing a feminist-prinCiPle~paradigm in the construction Berman, J.S., "Ethical fe
minist perspectives
0r- dual relationships"
n 1.B.
New York, 1985, p. 287-296 Berman, J.5., "The problem of overlapping elationship
s in the feminist community"si 1.E.A. n H. Walker Lerman si N. HandbdfOO'k Porter
(editori), ethics in Rosewater (editori), offeminist Feminist therapy, Springer
,
I
psychotherapy, Springer, New York, 1990, p. t06-110
Brabeck, M. si N. Brown, 1.S., (editori), "FeministShaping theory t1e fd future
psychological n of feminist practice" psychology: J. Worell Johnson Washington D.
C., 1997, p. 15-36 _ AmerI' cam Psychological Association, Educa~ion, research a
nd practice, Brown, 1.S., "From perplexity to complexity: .. g about ethics in t
he lesbian therapy community" n Women and Therapy, 8, 1988, p. 13-26 Brown, 1.S.,
"Ethical issues in feminist therapy: Selected topics." n Psychology ofWomen Quar
terly, 15, 1991, p. 323-336 Brown, 1.S., Subversive dialogues: Theory in femijli
st therapy, Basic Books, New York,1994 Brown, 1.S., of "Feminist therapy" c.R. S
rtder process si R.and Ingram (editori), Handbook psychological change: n Psychot
her~py practices for the Twenty-first centry, Wiley New York, 2000 feminist In S
essionlJournal of Clinical and Psychology, 2001, Brown, 1.S. therapy" "Feelings n
in context: countertrans1lference the real 57, world in p. 1005-1012
358
J.D. GelIer, J.C Norcross, D.E. Orlinsky
Brown, L.S. si Walker, L.E.A., IIFeminist therapy perspectives on seli-disclosur
e" n G. Stricker si M. Fisher (editori), Self-disclosure in the therapeutic re/at
ionship, Plenum, New York, 1990, p. 135-156 Chesler, P., Women and madness, Doub
leday, Garden City NY, 1972 Clance, P.R si Imes, S., IIThe impostor phenomenon i
n high-achieving women: Dynamics and therapeutic intervention" n Psychotherapy: T
heory, Research and Practice, 15, 1972, p. 241-247 Davis, N., Cole, E. }i Rothbl
um, E., Lesbian therapists and their therapy: From both sides ofthe counch, Hawo
rth, New York, 1996 Fox, D. si Prilleltensky, I. (editori), Critical psychology:
An introduction, Sage, Londra, 1997 Greenspan, M., A new eipproach ta women and
therapy, McGraw-Hill, New York, 1983 HalI, M., Counse/or-client sex and feminst
therapy: A newlook at an old taboo. Lucrare prezentata la Third Advanced Femini
st Therapy Institute, Oakland CA, mai 1984 Heyward, C, When boundaries betray us
, HarperColIins, San Francisco, 1993 Lerman, H., A mote in Freud's eye, Springer
, New York, 1987 Luepnitz, D. A., The family interpreted, Basic Books, New York,
1988 Lyn, L., Life in the fishbowl: Lesbian and gay therapists' social interact
ions with their therapists, lucrare de masterat nepublicata, Carbondale, Souther
n Illinois University, 1990 Noddings, N., Caring, University of California Press
, Berkely, 1984 Pope, K.S. si Brown, L.S., Recovered memories of abuse: Assessme
nt, therapy, forensics, American Psychological Association, Washington D.C, 1996
.ll
Capitolul 21
Ascultndu-I pe cel care asculta
O abordare existential-umanista cu pSihoterapeuti de Myrtle Heery
t;i
a psihoterapiei
James F.T. Bugental
n acest capitol vom aborda problema psihoterapeutilor care, dupa practica psihote
rapiei pentru o anume p~rioada de timp, se ntorc ei nt;it;i nspre psihoterapie, nu
ca o cerinta, ci dintr-o nevoie autentica a vietii. Vom explora cteva dintre mitu
rile legate de faptul de a fi psihoterapeut, patru predispozitii omene~ti care s
timuleaza nevoia de psihoterapie ~i doua cazuri clinice n care clientii erau la rn
dullor psihoterapeuti, demonstrnd procesul psihoterapiei existential-umaniste.
Cnd ar trebui un psihoterapeut sa intre n psihoterapie?
n timpul formarii pentru cariera de psihoterapeut, o persoana beneficiaza adesea
de propria psihoterapie. Uneor.i, aceasta psihoterapie poate sa nu fie multumito
are, iar rezultatul acesteia este contabilizat n termeni de ore de formare n loc d
e cre~tere personala. n orice caz, o buna psihoterapie este un proces din care st
udentul poate obtine beneficiul cre~terii personale. Candidatul la fonJlare este
probabil sa descopere ca problemele lui/ ei din perspectiva de client sunt para
lele n oarecare masura cu cele ale clientilor carora le va acorda terapie mai trzi
u n propria practica. n mod similar, va descoperi multiplele variatii individuale
pe baza aceleia~i probleme. Drumul studentilor n psihoterapie este bine cunoscut
de multi psihoterapeuti, dar drumul clinicienilor licentia ti n psihoterapie nu e
ste. De fapt, literatura pe tema terapiei pentru terapeuti este aproape inexiste
nta, n ciuda nevoii acute de aceasta, data fiind consecventa sugestiilor pe care
le-am experimentat.
360
JoD.
Geller,
Joc.
Norcross,
DoE.
Orlinsky
n practica doctorului Bugental, de peste 50 de ani, evolutiv ~i consecvent, acest
a a avut la un anumit moment ntre doua ~itrei tipuri de terapeuti (psihologi clin
ici, psihiatri, terapeuti de familie, maritali, asistenti sociali) ca ~i clienti
. Aceasta consecventa a terapeutilor clienti s-a dezvoltat prin recunoa~terea nu
melui n profesia de psiholog: publicarea de carti ~iperiodice, prezentari n cadrul
conferintelor psihologice cum ar fi APA, formari oferite psihoterapeutilor ~i p
ozitii de profesor n cadre universitare diferite. Dr. Heery are o dezvoltare simi
lara n practica de peste 25 de ani. Mitul psihoterapeutului - pierderea fetei Fie
care profesie are propriile mituri. Pentru psihoterapeut, un astfel de mit este
acela de "a fi ntreg", mitul conform caruia un psihoterapeut practician a trecut
peste un anume prag, iar acum se situeaza dincolo de a avea nevoie de ajutor pen
tru el nsu~i sau ea nsa~i. Cum afecteaza mitul "a fi nfreg" psihoterapeutul? Ca psi
hoterapeuti n camera de consultatii terapeutice, trebuie sa discernem cu foarte m
ulta grija ct din propria experienta interioara sa dezvaluim cu fiecare client n p
arte. Multe parti din noi sunt deplasate n procesul oferirii de psihoterapie, sti
mulndu-ne n mod natural sa cautam adnc n propriile fiinte n timpul ct suntem prezenti
cu clientii no~tri. Acest mit poate servi ca un obstacol n auto dezvaluire - ~i, n
mod automat, astfel n contextul unei ~edinte de terapie. Daca observa ca acordar
ea de terapie clientilor i creeaza un sentiment continuu de nelini~te interioara
crescuta, atunci psihoterapeutul ar trebui sa ia n considerare nu numai consultat
ia, ci ~i psihoterapia individuala. Astfel ti pierzi fata de psihoterapeut ~io po
rti pe cea de client. Unde vei ajunge atunci? Cunoa~tem din experienta ca ne dez
voltam ~ica este de dorit sa alegem ajutorul n procesul nostru de cre~tere. Viata
este un proces mai degraba dect o destinatie. Faptul de se agata de masca "a ~ti
totul" distanteaza terapeutul de el nsu~isau de ea nsa~ide relatie lui! ei cu clie
ntul. A permite lui a nu pti sa fie parte a vietii cuiva aduce vulnerabilitatea
umana n moment. Un psihoterapeut nu este un dumnezeu care ~tietotul, ci mai degra
ba un individ care acompaniaza pe altii ntr-o calatorie umana completa - ~iuneori
dureroasa. Propria durere a terapeutului necesita atentie n psihoterapie persona
la, ~inu n psihoterapia cu clientul.

361
Patru date existentiale , Terapia existential-umanista pretinde ca toata experie
nta umana este sprijinita pe date sigure, inevitabile, ale conditiei umane. Modu
l n care un individ gestioneaza aceste date sta la radacina situatiilor dureroase
care l! o aduc n terapie. Teoreticieni diferiti ai acestei ~coli (Bugental, 1965;
Yalom, 1980) clarifica aceste date. Vom explora aici patru date oferite de Buge
ntal (1987):ntruparea, finitudinea, posibilitatea alegerilor multiple ~i faptul d
e a fi parte a si departe de. fntruparea Oricine are un corp, un vehicul prin ca
re sa experimenteze viata. Acesta este datul ntruparii. La rastimpuri, experiment
am dualitatile foamei si satietatii, placerii ~i durerii, bolii ~i ranii, energi
ei crescute ~i scazute. n timp, corpurile noastre cre!,c, se maturizeaza ~imbatrnes
c. Corpurile noastre ne reamintesc continuu ca viata este schimbare. Corpurile n
oastre ne amintesc ~ica fiecare viata este unica, la fel cum si fiecare corp est
e unic: unul per client. Natura umana dore~te sa adere la permanenta, dar viata
ne prezinta continuu impermanenta. Vedem acest lucru peste tot, inclusiv n practi
ca terapeutica. Stim foarte bine ca un client pe caie l vedem la o prima vizita v
a veni la un moment dat pentru ultima data. Clientul pe care l-am vazut saptamna
trecuta n multe privinte nu este acela~i pe care l vedem saptamna curenta. Un diagn
ostic pe care l punem la nceputul unei ~edinte poate sa nu fie cel pe care l putem
pune la sfr~itul aceleia~i ~edinte. Unele dintre potentialele latente n fiecare di
ntre noi apar n timp ce altele se retrag. Viata este n proces, nu este statica, ia
r corpurile noastre n schimbare oglindesc continuu acest lucru. Unii oameni ~i pe
trec mare parte din timp ngrijindu-se, ntarindu-~i corpurile. Acest lucru poate de
veni o obsesie, un act disperat de a tinde la permanenta n fata schimbarii implac
abile. Situatiile neplacute psihologice se ivesc adesea atunci cnd o persoana nea
ga sau confrunta impermanenta corpului. Nimeni nu este imun la aceasta, inclusiv
psihoterapeutii. Finitudinea Asa cum fiecare moment prezent aluneca mai departe
n urmatorul moment, experimentam n mod continuu datul jinitudinii: limitarea viet
ii.
362
Trebuie sa gestionam pierderea, situatiile de dincolo de controlul nostru si sch
imbarea continua. Ca terapeuti, realizam ca putem doar sa facem att de mult, pute
m doar sa vedem att de multi clienti si vom practica aceasta profesie pentru o vr
eme foarte ndelungata. Finitudinea ne influenteaza zilnic. Cautam ceritudinea ntro multime de feluri: prin formarea n terapie, prin trecerea de examenele pentru l
icenta, prin asigurarea practicii noastre. ncercam sa evitam contingentele nedori
te, dar exista ntoteaUna circumstante, dincolo de controlul nostru. Constiinta mo
rtii este ultima experienta de finitudine. Terapeutii i asculta pe unii clienti nd
urerati de moartea celor dragi sau pe alti clienti care fac fata propriilor mort
i. A asculta probleme legate de moarte este o reamintire a propriei morti (Heery
, 2001). Nu stim cnd, unde sau cum vom muri. Certitudinea si incertitudinea simul
tane legate de moarte ne influenteaza n mod puternic. Fiecare dintre noi'este inf
luentat n mod diferit n felul n care ne traim vietile. Unii dintre noi cauta sigura
nta prin achizitionarea de polite de asigurare si prin economisirea de bani, n ti
mp ce altii cumpara bilete la loterie sau risca pierderea unor mari sume de bani
, la bursa de stoc. Putem privi toate acestea - riscul la fel ca si cautarea sig
uranteica ncercari de a gestiona cu finitudinea ultima a mortii. Oricine traieste
nsotit de umbra mortii. Pentru terapeuti, aceasta confruntare poate fi I I I tim
p, i ascultam intensificata. i facem fata n propriile vieti si, n acelasi si pe clie
ntii nostri experimentnd toate variatiile acesteia.
J
Alegerea Viata ne prezinta alegeri pe fiecare front, de la ce sa mncam la micul d
ejun pna la ce sa facem cu restul vietii noastre. Acesta este datul alegerilor mu
ltiple. Este n mod paradoxal si inevitabil strns legat de experienta noastra de fi
nitudine: alegerile disponibile noua pot sa nu fie nesfrsite, mai mult dect att, ch
iar si refuzul de a alege nseamna o alegere. A intra n terapie este o alegere, de
asemenea. Psihoterapeutii vad indivizi care le intra n cabinet n situatii critice,
multi pleaca cu perspective noi si cu o viziune mai larga asupra felului n care s
i traiesc vietile. Pentru unii terapeuti, usurarea evolutiei altora este o multu
mire n sine. Pentru altii, a usura n mod repetat situatiile altora si a vedea aces
te schimbari n altii pot deveni un imbold de a face schimbari n propria viata, ast
fel o persoana alege sa devina participantul activ.

363
Acesta nu este un contratransfer usor, o reactie disproportionala fata de client
, ci mai degraba efectul cumula tiv de a privi oameni primind beneficiile psihot
erapiei si a dori unele dintre beneficii n interesul propriu. Un terapeut mf-a sp
us: "Doream si eu toate bunatatile pe care le ofeream. Voiam sa beneficiez de ps
ihoterapie". Dorinta este un pas esential de la lumea subiectiva la lumea obiect
iva, astfel nct beneficierea de psihoterapie sa devina realitate. i ntreb adesea pe
psihoterapeuti: "Ce te-a adus aici?". Aud o varietate de raspunsuri, dar o tema
consecventa este dorinta de a primi aceleasi beneficii pe care ei le ofera, si a
stfel sa si mbogateasca propriile vieti cu un sens si un scop. Alegerea de a cauta
terapie pentru sine nsusi/nsasi ca terapeut ridica multe ntrebari: "La cine sa ma
duc? Cum va fi vazut acest lucru de terapeutul cu care lucrez si de comunitatea n
care lucrez?". Libertatea noastra de alegere poate fi limitata aici de situatia
n care ne gasim si de sistemul de credinte sub care operam. n anumite medii, mitu
l psihoterapeutului de "a fi ntreg" poate fi un impediment: un psihoterapeut care
este n psihoterapie nu este privit bine. Este o rusine si o dovada ca acea perso
ana poate ca nu este ntreaga. Asadar, cautarea de terapie pentru sine nsusi/nsasi c
ontravine mitului conform caruia psihoterapeutii au vieti corespunzatoare n toate
momentele. n alte medii, mitul raspndit poate fi exact opusul: ca este absolut ne
cesar ca terapeutul sa beneficieze de terapie.Aceasta versiune a mitului sustine
ca trebuie sa fie ceva n neregula cu terapeutul care nu beneficiaza de psihotera
pie. La urma urmei, oricine este constient este n psihoterapie, iar daca nu esti,
atunci trebuie sa fii n negare sau ntr-o calatorie a Eu-lui.
A fi parte a ~ideparte de
A fi parte a si departe de este un alt dat al conditiei umane pe care l recunoast
e psihoterapia existential-umanista. La fel cum viata ne prezinta continuu alege
ri, la rndul nostru trebuie sa facem fata experientei de a ne simti parte a unor
situatii si departe de altele. Exact ca si n cazul celorlalte date, aceasta impli
ca un paradox: nu mai putem sa ne simtim conectati la toata lumea si la totul di
n jurul nostru pe ct de deconectati de ei ne putem simti. Ne conectam la umanitat
e tot timpul, cu toate
Doar daca nu este indicat altfel, toate pronumele la persoana 1 singular se refe
ra la Dr. Heery.
364
acestea fiecare dintre noi este n mod unic departe de, separati de aceasta n acela
si timp. n timpul procesului psihoterapiei existential-umaniste, terapeutul are e
xperienta de a fi, n mod simultan, parte a clientului si departe de client. Cunoa
stem faptul ca aceasta relatie limitata constrnge experienta de a fi departe de.
Cu siguranta nu cunoastem clientul n afara cadrului psihoterapeutic, caci atunci
cnd terapia ia sfrsit, relatia ia sfrsit. Cu toate acestea, n timp ce terapia este n
desfasurare, relatia poate fi intensa si n miscare. Terapeutul are frecvent exper
ienta de a fi parte a. Ne alaturam de multe ori experientelor umane ale clientul
ui. Suntem tovarasi pe drumul unui puternic proces de schimbare si oportunitati.
Un psihoterapeut poate fi mbogatit prin a fi o parte a drumului unei alte persoa
ne n viata. Atunci cnd un client pleaca sau termina terapia, putem experimenta n mo
d acut singuratate a Ii propriile noastre vieti. Clientul intra n cabinet singur s
i iese singur. Viata ne-o petrecem alaturi de alte persoane, cu toate acestea, f
iecare dintre noi este pna la urma singur. Faptul de a fi cu aceasfa ultima separ
atie poate crea o tensiune nauntrul nostru, la care ne referim ca anxietate exist
entiala (May, 1969). Aceasta tensiune apare att n relatie cu ceilalti, ct si cu sin
e. Este o parte inevitabila a conditiei umane. Oricine, incluzndu-i pe psihoterap
euti, poate construi modele defensive mpotriva acestui dat producator de anxietat
e. Cu toate acestea, anumite situatii din vietile noastre profesionale si person
ale pot aduce cu sine felul nostru de a fi cu acest dat n chestiune.
Paradoxul ascultarii - un dat n psihoterapie
Experienta acestor date omenesti poate impulsiona pe oricine, incluzndu-i pe psih
oterapeuti, sa-si doreasca sa fie ascultat n mod profesionist. Nu vorbim despre a
fi ascultat de catre prieteni sau iubiti, ci mai degraba de o ascultare clinica
, o ascultare profesionala. A asculta este un proces multidimensional, iar a asc
ulta un ascultator profesionist are multe aspecte pe care de-abia ncepem sa le re
cunoastem si sa le verbalizam. Exista o diferenta ntre a asculta pe cineva care a
re abilitati profesionale de ascultare - adica un terapeut - si a asculta pe cin
eva neformat n aceasta directie. Cunoasterea procesului terapeutic poate lucra att
n folosul, ct si mpotriva clientului care este terapeut de profesie. n lucrul cu ps
ihoterapeutii-clienti, terapeutul ntlneste un client
Formareapentru psihoterapie
365
:l
e .i
el
e ~i
:lI
i.
ri la 1.l).
te ti, le
0n
lufe1.ai ste are batati ~va ,ate de Lent
care este, de obicei, doritor de a-si asuma obligatia si a lucra cu profunzime,
ceea ce poate fi o experienta emotionanta si plina de satisfactii pentru ambele
parti (Bugentat 2001). Pe de alta parte, un alt aspect pe care l-am recunoscut e
ste "criticul interior" adesea prezent att n ascultator, ct si n persoana ascultata.
Acest critic interior poate fi att folositor, ct si un impediement, reclamnd vigil
enta din partea ascultatorului. Pentru psihoterapeutul-client, este de mare folo
s sa fie receptorul unui proces n care are ncredere si l cunoaste. Sitotusi, aceast
a mare familiaritate se poate transforma ntr-o piedica. El sau ea va ntlni probabil
"subterapeutul" sau "criticul profesional" interior n timpul sedintelor, prin pe
rceptii de genul: "Doamne, doctore, ce interventie extraordinara ati facut asupr
a mea" sau exact opusul: "Doamne, doctore, interventia asta a fost departe de ti
nta". Fie ca psihoterapeutul-client verbalizeaza aceasta evaluare sau o gndeste,
aceasta activitate de "subterapeut" devine parte a rezistentei la lucru. n aceast
a voce critica a psihoterapeutului-client, vom auzi adesea competitie. Care este
experienta interioara a acestei voci competitive n client? Accentul n munca noast
ra se pune pe procesul clientului, pe experienta subiectiva. Ne concentram pe pr
oces, nu pe continut sau pe afirmatiilefacute.Acest tip de competitienu va fi sp
ecificnumai clientilor psihoterapeuti, ci,n acelasitimp, pacienti din profesii va
riate vor explora probleme legate de competitivitate n timpul psihoterapiei. Aces
t accent pe rezistenta activeaza transferul si contratransferul, o forta pozitiv
a necesara pentru miscarea urmatoare a psihoterapiei existential-umaniste I! adnci
me. Psihoterapeutul-client va ncerca sa devina prieten cu psihoterapeutul, facnd r
eferire la statutul lor de colegi sau prin conspiratii, prin criticismul implica
t cu privire la alti terapeuti. "O, stii cum sunt ei", mi-a spus un psihoterapeu
t-client cu privire la participantii la o conferinta profesionala. ntr-o alta sit
uatie, un psihoterapeut-client a spus rznd (si cu o provocare implicata): "Stim amn
doi ca ti rezist acum". Din punctul de vedere al terapeutului, invitatia de a se
alatura n rs putea fi tentanta si modulata de contratransferul activat n terapeut.
Majoritatea terapeutilor nu au cunoscut nevoile personale de a fi cunoscuti prof
esional, tocmai de aceea sustinem explorarea contratransferului prin supervizare
. Nu serveste clientului ca terapeutul sa se alature sistemului de prieteni. O g
rija si o precautie specialepot sa apara n terapeut din perspectiva anxietatii le
gate de performanta, a faptului de "faEebine" ce face si a
366
ideii de a fi evaluat si judecat ca terapeut lucrnd cu un terapeut. Uneori, autod
ezvaluirea de catre terapeut este n regula. Aceasta trebuie facuta cu multa grija
si sensibilitate la momentul potrivit, dar auto dezvaluirea terapeutului este u
neori necesara pentru a explora impactul clientului asupra altuia; de exemplu: "
Suntem amndoi psihoterapeuti de profesie. Stiu ca uneori am rs mpreuna despre profe
sia pe care o mpartasim, cu toate acestea ezit sa rd mpreuna cu dumneavoastra acum"
. O astfel de autodezvaluire necesita o grija extraordinara. Terapeutul trebuie
sa simta si sa evalueze fiecare situatie ndeaproape. Depasirea relatiei transfere
ntiale si contratransferentiale cu un psihoterapeut-client necesita vigilenta di
n partea psihoterapeutului. Pentru terapeut, a 'ajuta alti terapeuti poate repre
zenta o crestere a sentimentului de a fi recunoscut si apreciat. Pe de alta part
e, poate extinde Eul profesional cu un sens al onoarei si mndriei din a deveni cu
noscut ca "terapeut pentru terapeuti". Aici se pune problema echilibrului, este
nevoie ca psihoterapeutul sa monitorizeze aceasta activitate de ajutorare cu o v
igilenta crescuta. Dr. Heery a experimentat-anxietatea legata de performanta, at
unci cnd a nceput sa vada terapeuti-clienti si cnd criticul ei interior ar fi spus,
de exemplu: "Doamne, asta chiar nu era cazul sa spun!" si alte tipuri de autocr
iticism. Aceasta anxietate s-a domolit prin supervizare si consultatii, ca si pr
in experienta traita a acordarii de terapie mai multor terapeuti din perspectiva
de clienti. Pe parcursul jumatatii de secol de practica, dr. Bugental a avut mu
lte onoruri individuale si colective, cum ar fi faptul de a preda rezidentilor p
sihiatri si de a acorda terapie unor cunoscuti psihologi si psihiatri. Toate ace
ste onoruri au fost nsotite, binenteles, de un sentiment de mndrie. Anii i-au mai a
ratat doctorului Bugental marea valoare a cautarii de consultanta consecventa cu
persoane de pe pozitii egale, pentru a monitoriza si a pastra sub control senti
mentul de "terapeut atotstiutor". Este crucial sa ne reamintim ca munca psihoter
apiei este n folosul clientului mai degraba dect n folosul proslavirii psihoterapeu
tului. Grupurile de consultatii ntre persoane cu ranguri egale pot sa tina locul
unei o placinte delicios de umile pe care o recomandam din toata inima.
Combinarea de modele de terapie - Cazul Laura
La fel cum exista multi indivizi diferiti, la fel exista si multe forme de psiho
terapie. Psihoterapia existential-umanista si concentreaza atentia

asupra unicitatii si ireductibilitatii experientei umane. Nu exista legi univers
ale de comportament n aceasta scoala. Exista, cu siguranta, o diferenta majora ntr
e stilul de psihoterapie abordat de noi si cel al multor agentii publice de sana
tate mintala. Noi oferim psihoterapie de lunga durata, profunda, n timp ce majori
tatea agentiilor publice de sanatate mintala ofera terapie de scurta durata, n pr
incipal cognitiv-comportamentaIa. Clinicienii din aceste locuri de ntlnire se limi
teaza adesea la cinci pna la zece sedinte cu orice client. Noi consideram de mare
pret explorarea drumului unui psihoterapeut din cadrul unei astfel de agentii c
are a venit la dr. Heery pentru psihoterapie. Laura, asa cwn o vom numi, a lucra
t ntr-o agentie de sanatate mintala publica n ultimii 20 de ani, iar acum telefone
aza pentru a obtine o ntlnire, de aceasta data pentru ea. n timpul primului ei apel
catre mine ridica multe ntrebari cu privire la intimitate. Va mparti sala de aste
ptare cu altcineva? O va vedea cineva intrnd sau iesind din cabinetul meu? Tonul
ei este precaut. Laura are nevoie sa fie asigurata ca ceilalti nu vor sti ca ma
vede. Nu pot sa fac promisiuni absolute, dar pot sa i ofer oarecare siguranta, n s
ensul ca este absolut cert ca vizitele ei la mine vor fi priva te. Atunci cnd Lau
ra vine la primul interviu, pot sa aud anxietatea din vocea ei. Nu ma concentrez
pe cuvintele ei, ci pe muzica din spatele cuvintelor. Aud unplnsetn vocea ei. n ac
est scurt contact, pare foarte ndepartata de lumea ei terapeutica. Trece n afara d
omeniului ei terapeutic pentru a cauta pentru ea nsasi un tip de psihoterapie car
e este destul de diferit de propria practica. Asigurarea mea cu privire la intim
itatea fizica i aplaneaza temporar tensiune a si ncepem deja sa lucram.
Potentialul transformativ al anxietatii Laura se regaseste ntr-o situatie foarte
ambigua n vtata ei. Ea practica o forma de psihoterapie despre care a nceput sa cr
eada ca nu i ajuta n nici un fel pe clientii ei. Se simte restrictionata de cerint
ele psihoterapiei de scurta durata. Clientii ei doresc sa continue, dar nu i sta
ei n putere sa le permita acest lucru. Este cwnplit de coplesita de suspiciune a
ca esueaza n a-i ajuta pe altii. Ce voi face? se ntreaba ea. Nu am nici o
alta formare, iarformarea pe care o am nu i ajuta pe oameni. Vin pentru cteva ~edi
nte, iar apoi, cu siguranta, au nevoie sa revina. Nu mi se permite sa i ajut din
nou. Nu li se da o a doua sansa si , , nici mie.
368
J.D.
Dilema Laurei apare din conflictul dintre o conditie data si una aleasa. A ales
sa fie psihoterapeut si sa lucreze la aceasta agentie, cu toate acestea se regas
este constrnsa de regulile agentiei. Aceasta conditie paradoxala face apel la aut
enticitate a Laurei. Nu mai poate depinde de ceea ce si cum gndeste. n ciuda efort
urilor ei e a ramne reala formarii ei, descopera ca nu poate. Este foarte importa
nt pentru mine sa nu ma alatur Laurei n perceptia ei despre ct de lImitat a deveni
t tipul de terapie pe care ea l practica. Insatisfactia ei este o chemare pentru
ea n vederea cautarii unui mod de viata mai autentic; aceasta insatisfactie nsufle
teste momentul, iar eu l reflectez pentru ea. - Laura, aud insatisfactia ta cu pr
ivire la slujba. Ce doresti sa faci? - Ei, bine, am crezut ca ma puteti ajuta sa
decid ce sa fac. Stiu ca dumneavoastra practicati un tip diferit de terapie - d
e lunga durata-, deci sper ca ma puteti ajuta. Se opreste si se lasa purtata de
liniste. Simt acest moment mpreuna cu ea. Simt cum calatorim mpreuna n spatiu, pent
ru un moment neajungnd nicaieri, pur si simplu purtate de curent. - Laura, unde e
sti? - O, doar purtata de val, nicaieri n special. Credeti ca ma puteti ajuta? La
ura mi-a aratat clar ambivalenta ei. i voi atrage atentia asupra acestei ambivale
nte; o vom vizita de multe ori n decursul terapiei ei. Acum ne confruntam cu ambi
valenta Laurei n ceea ce priveste lucrul n acest moment. Mi-a cerut sa muncesc n lo
cul ei, n timp ce ea se lasa purtata de val. Aceasta este "rezistenta" ei si aces
ta este aspectul la care lucram n momentul de fata: observarea ambivalentei n viat
a ei n acest moment (Bugental, 1999). - Laura, pentru un moment ne-am lasat amndou
a purtate de curent. Te ajuta asta cu ceva? - Ei bine, cu siguranta nu v-am ceru
t sa va lasati purtata cu mine, dar puteti sa ma ajutati? Acum relatia noastra c
lient-terapeut este n centru. Aceasta relatie umana, mai degraba dect ideile si ex
plicatiile, va fi baza pentru orice transformare pe care Laura o face. Aceasta c
reeaza oportunitatea pentru ea de a avea o experienta noua de relationare. Centr
ul este momentul, nu trecutul sau viitorul, ci acum (Heery si Bugental, 1999). F
aptul de a descoperi modul n care Laura alege sa fie n moment este calatoria noast
ra mpreuna, care dureaza mai multi ani. - Laura, cnd te-am ntrebat ce doresti sa fa
ci n legatura cu slujba, ai ales sa te lasi purtata de val, iar eu te-am nsotit. A
cesta este un moment

369
].
t
? a
1.
11
:a
:e
st
lt.
le,
fie
ce
TU
foarte important n relatia noastra. Tu nu mi-ai cerut direct sa ma las purtata mpr
euna cu tine, dar eu m-am alaturat tie acolo unde ai ales tu sa mergi. Ne-am las
at purtate mpreuna. Astfel, munca noastra mpreuna ncepe ntr-o nota importanta: a se
lasa n voie. Exploram adesea care sunt pentru Laura implicatiile faptului de a se
lasa purtata si cum contribuie acestea la alegerile pe care le face n viata ei.
Acest moment de plutire este doar un indiciu despre ct de multe vor urma n urmatoa
rele sedinte de terapie ale Laurei. Participarea mea cu Laura navigheaza de-a lu
ngul instructionalului, linistii, oglindirii, empaticului, presiunii si mai mult
dect att - acopera mult din spectrul a ceea ce nseamna a fi om n relatia client-ter
apeut. Aceasta munca este ca un muzician cntnd la un instrument care produce multe
frecvente diferite. Terapia trebuie sa fie acordata de fiecare data. Este spont
ana si, n acelasi timp, disciplinata, asa cum orice munca artistica o cere. n aces
t proces al terapiei de lunga durata a Laurei, au aparut multe rezistente, asa c
um se si cade. Rezistenta ia adesea forma de a se lasa purtata de val, de a abdi
ca de la responsabilitatea vietii ei, asteptnd ca eu sa o repar, si de a blama ag
entia pentru inabilitatea de a practica terapia pe care doreste sa o practice. L
aura are nevoie ca rezistentele ei sa functioneze la fel cum are nevoie de piele
a ei pentru a-i contine organele. Rezistenta este o parte a conditiei umane. Lau
ra nu va functiona niciodata fara rezistente. Munca noastra I I mpreuna aduce n ch
estiune rezistentele prezente, lasa loc pentru alte rezistente si se deplaseaza n
spre a accesa potentialuri neabordate n Laura. Continund sa se concentreze spre in
terior, Laura atinge noi orizonturi ale potentialelor ei latente si le foloseste
, alegnd constient sa fie o parte a si departe de. ndreptata nspre interior, ncepe s
a se simta acasa n interiorul ei nsesi, permitndu-si sa fie diferita ntr-un cadru ca
re nu i oglindeste credintele. ncetul cu ncetul, atunci c'nd se lasa purtata de val,
devine mai concentrata pe ceea ce doreste sa faca cu talentele ei, nu doar ca t
erapeut, dar si ca persoana traind din plin aici si acum. n exterior, ea ncepe o p
ractica de terapie part-time folosind o abordare eclectica. Ramne astfel n slujba
ei pentru guvern n regim part-time, cu un sens rennoit al faptului de a fi ea nsasi
, n ciuda conditiilor de constrngere.
ul,
~a ria
I
Un psihoterapeut nfrunta o boala cutremuratoare: Cazul Sara

ba, ent
l
Pentru multi psihoterapeuti, pensionarea un moment bun vedem pentru reaprecierea
vietii. Dupa ce i-am ajutat pe este ceilalti. ani ntregi,
370
pensionar ea ca pe o perioara cnd ne putem darui noua n9ine familiei 9i prietenilo
r. Si, binentele1, pensionarea ne confrunta cu o sursa de griji 9i cautarea a noi
sensuri n viata. dupa cum mbatrm~irea, o vom urni, s-a pensionat dintr-o carierace
lor de succes cu Sara, privire la sine: sanatatea, banii, pierderea dragi n pract
ica psihoterapiei, c multi ani nainte sa ma caute. S-a bucurat de o sanatate ex~e
lenta ~i i-a umph~t zilele ngrijindu-se de nepotii ei ~i traindu-~i multe din alt
visuri bine ascunse. Cteva luni nainte de ma cauta, a nceput sa simta dureri n gt. ng
rijorata de acestea, a c rut sfatul medicului. Testele initiale nu au dezvaluit
nimic n neTegula. Cu toate acestea, la putin timp dupa acestea, primul diagnostic
benign ~ fost urmat de un diagnostic cutremurator indicnd cancer la gt. sunt mari
, ca ~icum s-ar afl n lumina unor faruri. De fapt, viata a dus-o n bataia farurilo
r. 1se dad se ceea ce ea considera a fi o sentita la moarte: Atunci cnd Sara vine
~ntru prima sa ~edmta, pare ~ocata. Ochii ei diagnosticul de cancer:_ Ochii ei
mari ~i umezi ma mi~ca. Sunt acut con9tienta de reactiile ei Ji de ale mele pe cn
d mi spune povestea diagnosticului sau. Un dialgnostic cutremurator poate nsufleti
~i chiar intensifica o relatie terapeftica. n ultimii Experienta cinciSarei ani
a readu~e fost ~iagllOsticat n mine sentimente cu cancer asociate ~i a supravietu
it. cu sotul meu. Nu sunt psihoterapeu!, ci 9tiu 9i sotia supravietuitor de canc
er. nsotit Oare numai 9tie Sara acest lucru? INu dacaunui ea 9tie, dar eu 9tiu. L
-am pe sotul meu 9i pe multi alti clienti n calatoria lor prin cancer. Unii dintr
e ei au supravietuitt altii nu. Nu am nsotit nici un astfel de terapeut pe un ase
me~ea ~n;m pna acum. Sosir~a Sarei n cabinetul imaginez co~tinuarea vieti' la nesfr
~it. Atentia mea este atrasa de Sara, n timp ce vorbe~te. meu ma misca. Ma miSIa
din zona mea de confort din care mi diagnostic este un co~mar pentru mine. MaSunt
a~ezatt maide bine n sc unul meu, 9tiind frica Sarei. Si-a nSPai~Antata. Fratele m
eu~iasimtind murit de cancer. Acest Sarei o forteaza spre amirtiri dificile, mpin
gnd-o nspre momentul nceput munca terapeutict Dorinta ei de cautare este palpabila.
Boala Ce ar putea nsemna acest iagnostic? Sara a oferit o multime de servicii pr
ezent altora, 9i cuacum, frica. Emotiile la mai p~ar tina de fi stimulate un an
dupa de o pensionare, cautare intensa prime9te de sens. o sentinta la moarte?

371
I
Situatia Sarei ma influenteaza. Sotul m1u nu a murit, de fapt, este n momentul pr
ezent ntr-o stare de sanatate excelenta. Eu nu am fost nu stiu cnd si cum. Aceste
gnduri mi tr .verseaza constiinta, pe cnd Sara mi releva mai multe despre ea. poat~e
Ea s ,une: diagnosticata cu cancer. Oare voi fi? E adevarat ca voi muri, dar
,1 nu -voiNu crede. vreau durerea acestei boli. Nu ~ot sa cred ca am boala asta,
n mod natural, Sara rezista diagnosticulpi. Fw;..ia sa este usor de auzit,
corpului eivocea fizic. - ei se ridica pe cnd vorjeste. Ii atrag atentia asupra l
a fel cum
1, de scrii - Sara, diagnosticul. ochii tai sunt aler ti, iar vocea fste plina d
e putere cnd ti Am nceput sa traim momentul, atragnd atentia asupra a ceea ce este
actual: limbajul corpului ei n acest momeft. Sara lucreaza la terapia ei aducndu-s
i ntreaga prezenta n moment~l prezent. Sunt constienta ca moment si reamintindu-mi
ca Sara este o co ega, precum mi este si client. Am ncredere raspunda cu O~lindin
d a toexplorare mele fac ceea ce am ca depoate facut sa fiind prezenta, ceea afi
rmatiei ce ea aduce n despre expresia ei fizica. Nu ntreaba de ~e nu exploram diag
nosticul - Stiu ca trebuie sa par foarte alerta, spune ea. Ma simt att de nspaimnta
ta n interior si furioasa. E n r gLlIadaca corpul meu spune ceea este adevarat pen
tru n inte ior. Attea sentimente apar. A~ll tot corpul. ei, ci ce permite constiin
tei ei sa mine se extinda Nu pot sa ncep sa le spun pe toate. - Ai facut deja un n
ceput. Ramnem n tacere.. Da, o nsotesc pe Sara n calatoria ei. Tacerea a ~utentifica
t cunoasterea noastra ca suntem
f
aceasta calatorie mpreuna.
de experienta ai Sarei ca terapeut i dau a ces imediat la propria lume subiectiva
. Faptul de a fi n prezenta ei este rovocator si ma simt onorata In acest moment
sunt constienta ca mi estt foarte usor sa o ajung. Anii cutremuratoare .. bine ca
drumul Sarei ar pu faceasta ea fi drumul meu ntr-o zi. ca Stiu m-a foarte ales p
e mine sa o nsotesc prin experienta de viata un terapeut n vrsta, privind spre anii
de pensionare. Pare sa mi lipseasca pierderea Sarei - pierderea unui sot n cancer
-, darsi moartea dar: exista similaritati: eu sunt Binenteles ca nu este drumul
meu acum, este tot timpul n constiinta mea1la un an~it nivel si merge nainte, pe s
osirea Sarei n cabinetul meu. Momentul este bogat n viata si plin de cnd continuu s
a ma ntlnesc cu ti Sara. M~ta. simt recunoscatoare pentru constiinta posibilitatii
ca viata sa fie lu
372
J.D.
Gelle~,J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Specific acestei terapii
raspunda cu este o prezenta dOinica Calatorea.sca n teritorii necunoscute. Acest
lucru adevarat entrusamulti clienti, binenteles, dar n mod special ntr-o situatie c
ut emuratoare. Sara, n schimb, recunoaste si De la bun nceput, vedtm ca Sara si si
tuatia ei cer terapeutului sa parte accepta din deschis formarea responsabtlitat
ea si expe[ienta ei pentru n psihoterapie. auto explorare n situatia ei, n despre C
e este psihoterapia specific acestei existertial-umanista? f9rme de psihoterapie
? n eaCe vedem ne arata n acest actiune portret cele datia terapiei existential-u
aniste:
1. Fii prezent. zece porunci ale pSihoteraf eutului (Bugental, 1999) care formeaz
a fun2. Insista astfel nct clie tul sa fie prezent. 3.Asculta si auzi... mai rrult
dect vorbesti.
I
5.Atunci cnd vorbesti, ia-ope scurt si clar. 6.Monitorizeaza ntote. una alianta. 7.
Potriveste orice faci c contextul'momentului. 4. Nu lasa cuvintele sa c~mPlice m
uzica. 8.Nu ntreba ceea ce nu poate fi spus. 9. Insista astfel nct cliettul sa fie
prezent. 10. Fii acolo tu nsuti/nsati. aceleasi ca primele doua. cestea formeaza t
emelia pe care se fundamenteaza toate celelalte. ceste zece porunci formeaza cad
rul n care Nu este o greseala de~iPar faptul ca ultimele doua porunci sunt terape
utul traieste rnpreunl~ cu clientul n momentu! respectiv. Este parte
pau pozitii sta, "unde stau". a un unei pe care o fa1em cu si pentru client. In
greaca este numit
I
eu cred ca ea are abilitate si resursele n ea nsasi pentru a face fata acestui dia
gnostic. Stiu ca eori Sara mi va pune la ncercare credinta sta-ul meu cu Pau rezis
tenta si ndoieli cu~pe privire la sine. mea - -pau sta-ul meu cu Sara lnga cele Sl
ujba zece porunci este acela ca - este statornica n a pas~ra aceasta credinta n po
tentialul ei interior, chiar si n fata posibilei ei rorti. Nu numai ca eu tin la
aceasta credinta, o ajut pe Sara sa-si accesez~ nca o data si ntr-o varietate de s
ituatii. AstfelJ propriul depasim potential rezistenta nca ei sisi accesam potent
ialul ei latent de a gestiona aceAsta amenintare la viata ei. rezistenta foarte
mica. Am format o ~lianta bazata pe ncredere. Devine Ambaza atins potentialul str
ei n aceste minute scurte si am ntlnit o astfel a muncii noast e mpreuna.
----.
Formarea pentru psihqterapie 373
Terapeut ajutnd un alt terapeut Lucrul cu Sara este plin de paradoxuri. gine ajut
a pe cine? Ne ajutam unul pe altul sa murim? Cu siguranta se sir-te astfel. Pent
ru ca suntem apropiate de vrsta si privesc nspre pensionare, situatia ei continua
sa Se ca n mifeluri se arata boli cutremuratoare, fara sa ma pare atinga careopor
tunitatile sunt mai mult unei misjeriOase dect nfricosatoare. am n nprimele mod cure
nt stadii una. ale muncii O traiesc noastre, si totusi am cfntinuu ~u o traiesc.
un sentiment scitor cum ca Sara ~u are cu ad~varat un cance~ la gt, diasnos:icul c
are i-~ fost pus. GestIonarea unUl asemenea sentIment este rnselatoare. Daca al
dorintei sau negarii. Din punctul de ve ere al sentimentelor, totusi, sciala are o
cunoastere mai mare - mai are pentru ca pare sa mi se prezinte cu o mare sigura
nta. Continuu sa simt ca acesta nu este explorez acest sentiment scitor cu minteaf
' ea, pare sa fie un sentiment diagnosticul corect. Decid sa mi verbalize~e ngrijo
rarea. tau nu este clar. eu un simt la fel. Cuconsecvent toate aceste , ceva ma
gndesc acest mod - Da, Sara,si am sentiment c~' legat de ca diagnosticul ca si tu
ai avut acelasi sentiment legat de sta. - Da, chiar este interesant. . de gndire
se conformeaza dorintelor mel1.Ceea ce este interesant este - Sotul meu si cu m
ine mergem foartf curnd sa cerem o a doua opinie ca sa ne asiguram ca diagnosticu
l epte corect. - Ati stabilit deja aceasta ntlnire? - Da, vom merge saptamna viitoa
re. cata Dupa gresit. ntlnire, Acum nsa s-a dovedit are un ca diagnostic Sara chiar
Jusese atu.nei poli ntr-adevar terminalediagnostidiferite, dar unul care este de
departe mai putin ~ricosator, iar sansa de viata este mult mai crescuta. Cu aces
t diagnostif nou, doctorii o sfatuiesc sa astepte sa vada cum se dezvolta lucrur
ile. Acest nou diagnostic i da Sarei o usurare si un adnc sens al misterului. - Ac
um chiar ca nu stiu ce sa mai cre . Poate, daca este o lectie de nvatat aici, ar
fi ca nu trebuie sa mai gnd sc. Sara si da capul pe spate si rde molipsitor. Ma ala
tur ei. Ne oprim - Ce se ntmpla, Sara? - Este amuzant si n acelasi timp nu este amu
zant. Simt ca sunt situata exact centrul nestiintei, numai n c;~a ce ma Ma prives
te, dar acum chiar n si n ceea ce priveste nu comunitatea ~edicaIa. simt singura s
i nspaimntata.
374
J,D. GellerJ J,c. Norcross, D,E. Orlinsky
- Ce este amuzant? - Viata mea este, viata Imea. nauntrul ei. Sansa ei de vi t~ e
ste limitata - sau nu este? Stam acum ntr-o alta liniste profund . In mari, acea
ca liniste, mintea mea s-a este declansat plina de Dintr-odata, Sara are 0fhii s
i cum o alarma ntrebari fel, dar eunerostite. nu stiu asta, Poate Stiucf psa mint
ea ca procesele Sarei este ambilor, la fel terapeut de plina si npacient, acelasi
a fost gresit. Amndoua sti m ca ceva nu era n regula, Amndoua stim sunt adnc ntretes
ute un3ri. Oricum, amndoua stiam ca diagnosticul ca avem de-a face cu nec losCUtU
l.
Cazul lipsei furiei Sara ncepe sa-si manif ste cu putere propia viata n timpul sed
intelor, dar vrnd-nevrnd al eca n rolul de client bun. Pare foarte disponibila proc
esului ei de caut e si de exprimare a lumii ei interioare. Totusi, si exprima dre
ptul ei de ci fi aici doar minimal, Pare a fi extrem de grijulie, o calitate ade
sea bine dez oltata n terapeuti. ntelege chiar si de ce tenta propriului potential
eexplorat. - Cteodata ma ntreb ce voi face daca aceasta boala va pune stapnire ncet
ul cu ~esit. cetul Aceasta pna voi ajunge sa mi pierd vocea. doctoriipe aumine dia
gnosticat-o grija ca terapeut devine rezis-Asa ... - Ei bine, faptul de a nul pu
tea sa vorbesc va pune cu siguranta capat sedintelor noastre. -Asa ...
A
Sara 'se opreste si ma prtveste adnc n ochi. Pare pierduta, nestiind ce sa spuna s
au sa faca. tcesta este exact momentul care detine un potential adnc pentru Sar,.
Ea a mentionat propria pierdere personala aparenta a amabilitatii mele Poate ea
sa faca n asa fel nct acest moment sa ntlneasca n vreun fel vitaliatea furiei ei? Mod
elul ei de grija fata de altii se sparge acum, p cnd ea inspira adnc si lasa furia
sa se si pierderea potentiala a t~raPiei ei si acum se confrunta 'cu piederea m
anifeste n deplinatatea lOji. eu nu Ce voivrei fi capabila sa spui prin sa vo~bes
c '~lasa ..."? ntr-o Conteaza zi? pentru tine n vreun fel ca - Pentru tine conteaz
a1 Asta este ntrebarea care conteaza.
l'
- Binenteles ca are mea conteaza pentru mine. Nu stiu nsa iD[1portanta. ciumma vez
iVocea tu, darmea, viataviata mea conteaza mult
I

375
zile. Vocea mea constituie modul n care m' exprim sinele interior. Daca pierd asta
, pierd mult. Mult, ti spun ... pentru mine. Vocea mea a constituit profes1a mea n
multe feluri ani de Se lupta acum, la suprafata luptndu-se FU mine, totusi, ncepnd
sa pentru ea. Isi sustine propria dorinta de a tai, de a trai cu o voce. Ea se
opreste pentru a-mi asculta raspunsurile s' continua. - Stii, nu voi jucaei. joc
ul amabil tine. ac asta tot timpul. Ceea ce se lupte pe~tru viata Viata ei estec
u cea cartare cu adevarat importanta e important acum nsa sunt eu si viata mea, r
u tu si felul n care ai putea sa-mi raspunzi tu mie. Da, ceea ce facem ai1i este
important, dar nici pe departe asa de important pe ct sunt eu. Trebuie sa ti spun
ca sunt aici pentru mine. Viata mea este importanta pJntru mine. acest moment, S
ara nu si permite ei nsasi a fie subordonata n aceasta Ea este situata cu claritate
n ea propriul s~atiu n timp ce vorbeste. n relatie terapeutica. Se pune pe pe prim
l plan, ceea ce este neobisnuit pentru ea, la fel cum este pentru multi terapeu
ti. Da, a trait relatia terapeutica din ambele parti si cunoaste in uenta agreab
ilului. si alege viata n momentul prezent, nu n viitor. Vo ea ei este puternica si
clara. Este vie si prezenta n acest moment, iar orta furiei o ajuta sa fie n depli
natatea ei. Sara s-a regasit n starea nendoielnic dy ambigua, comuna tuturor perso
anelor n terapie. Ele trebuie sa se luptF pentru vietile lor si adesea trebuie sa
se lupte chiar si cu terapeutul. ceasta este forta pe care o doresc n cabinet. D
aca Sara traieste acum, trebuie sa mobilizeze toata puterea pe care o are, iar f
uria este parte a fortei vitale - furie fata de ce i-a fost prezis: o boala care
ar putea sa i ia ocea, visurile ei ndepartate, toate momentele necunoscute pe car
e treb ie acum sa le stapneasca si sa le traiasca si posibilitatea de a-si pierde
viata., Si exista ntotdeauna mai mult dect att.
Ascultnd cu o a treia ureche Daca ascult muzica cuvintelor Sarei, nu Idoar cuvint
ele, aud cu o "a treia ureche", o ureche care aude prin tarrurile subtile ale exi
stentei. pe care aceasta o trezeste n mine. Aici e of meie care si-a devotat viata
ajutndu-i altii, iar acum trebuie sa se a ute melodia pe ea nsasi sa faca fata Nu
ma maipe concentrez la notele muzicii: a~d si simt emotiile posibilei morti. Mo
dul n care gestioneaza lupta cu diagnosticul ne atinge pe amndoua;
-'"
376
J.D. Geller,1J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Faptul de a face fata m1rtii este parte a conditiei umane; toti o cula mamografi
i. Moartea nu ste un subiect comun pe holurile academiei, noastem, nospecial atun
ci ne prezentam la consultatiile anuale sau totusi este realitate care cEd e sub
liniaza vietile atunci cnd ne concentram asupra cartilor si part,'cipam la semina
rii pentru a obtine patrunderea psihologica necesara ajutorarii celorlalti. Reia
u cazul Sarei ntr-o onsultatie cu dr. Bugental. El asculta atent pe cnd i-o descri
u, se uita la mine si ma ntreaba: Ma opresc si inhalez ad c. Lacrimi ncep sa mi se
prelinga pe obraji. - Da, m-am gndit. Mi- r lipsi. att dear reala. Ma atinge undev
a Te-ai gndit vreodattcum ti Este va fi daca muri? adnc. . El nu spune nimic. Astea
lrta n acel fel n care m-am obisnuit sa o faca - Sunt constienta si de aptul ca mi
vei lipsi si tu cnd vei muri. Si n cele doua decade de lucru <fEPreuna.Ma adncesc s
i mai mult n moment. de altii. , Multumesc. , Pentru a fi cem-ai pute ~'utat sa c
erem ca mine terapeuti - sau ca real si sa fiu unii realaaltora fata de nsami si
fata tu esti att de real, descoperi ceea ce este att e aproape.
MARTURISIRE Pentru a le p oteja identitatile pacientilor mentionati n acest fiint
e UneoriautrefUie sa cMatorim foarte departeatribuite pentru lor, a capitol, uma
ne? datele acestora fo t modificate, ca si toate afirmatiile care au fost parafr
aza te.
Bibliografie:
1965
Holt,Norton, Rinehard si Winston, New York, Bugental, J.F.T., J.F.T., The The se
arch art offor thea1'ruthenticity, sychotherapist, New York, 1987 Bugental, Heer
y, M.,J.F.T., "A humanistic Psychotherap~ perfpective isn't what onyou bereaveme
nt" think, Zieg, n Tucker, K.J. Schneider, Phoenix, J.F.T. 1999 Thousand Oaks, Sa
ge, Cal, fornia, 2001 Bugental si J. Fraser Pierso~ (editori), The handbook ofhu
manistic psychotherapy,
1999, p. 25-27 Heery, M. si Bugental, J.F.T., [,unearthing the moment" n Self and
Society, 27, May, R., Love and learn, Norton, New York, 1969 Yalom, 1., Existen
tial psychoth~rapy, Basic Books, New York, 1980
"'--- -
Capitolul 22
Conducerea terapiei maritale si de familie cu terapeuti de Harry J. Apolte
problemelor oamenilor (Goldberg si Go dberg, 1996). Aceasta vede clientii n conte
xtul familiei si cadrului socal. Terapeutul este considerat parte a cadrului tera
peutic, "un membru activ sistemica si reactiv n al sistemului Terapia maritala si
de familie este es}ntial abordarea terapeutic" (Minuchin, 1974, p. 90-91). A~ci
cnd clientul este un alt terapeut, dimensiune a proeminenta a tertpiei este acee
a ca terapeutul profesionala si clientul mpartasesc comuna. Acest o identitate fa
pt apropie com~na Idistanta si, adesea, personala o comunitate dintre ei, crend o
situatie delicata emotional att l1'entru terapeut, ct si pentru client. Mai dectte
rapeutic att, n munca maritalaI si de familie, aduce nmult contextul partenerii de
cakatorie si copiii terpeutul-client si, n consecinta, intra n relatia terapeutica
mai vulenrabili ~ect ar fi n mod obisnuit ca pacienti individuali. UD coleg (tera
peutul) se Fta n spatele ecranului rolului public al clientului direct catre circ
umstan ele casnice. Dincolo de anxietatea comuna a clientilor ca defectele lor p
sihologice i vor expune ca disfunctionali n fata terapeutilor lor, aces clienti-cl
inicieni se confrunta cu presupunerea ca, n ochii terapeutului, problemele lor ca
snice se vor reflecta asupra competentei lor profesio a!e. Pentru clinicienii-cl
ienti, ngrijorarile pot lua forma nu numai a "Ce v crede terapeutul meu despre vr
eme propria viata de familie este att de tulburata?". mine si pe cea a ,,Voi Pare
a~' i ajut pe altii,relatii atta n personal?", tratamentul ci ulterior mai complica
t, d capabil cealaltasa parte a acestei terapeutice, terapeutii pot sa simta la
rn~ullor ~a reputatiile lor sunt
pe experimenta linia de plutire un mod atunci unic cnd de trateaza vulnerabi~itat
e. ~ coleg.Att In acest terapeutul, sens, si ei ct pot si clinicianul-client pot s
imti o anumita pre~iune de a parea bun n ochii celuilalt n ntlnire a lor de consilie
re.
378
Persoana terapeutului Pentru terapeuti, singurul factor si cel mai semnificativ
care afecteaza tratamentul altor clinicieru este propria persoana a terapeutului
. Terapia actuala maritala si de familie este activa, atragnd terapeutii ntr-un an
gajament dinamic cu clientii lor. Terapeutii se folosesc pe ei nsisi, mpreuna cu t
oata experienta lor de viata n rolul lor de vindecatorl (Aponte si Winter, 2000;
Satir, 2000). Identificarile lor empatice cu umanitate a clientilor lor i ajuta s
a nteleaga si sa se conecteze la luptele clientilor lor. Atunci cnd lucreaza cu al
ti clinicieni, terapeutii se supun provocarii suplimentare de a mpartasi aceeasi
identitate profesionala. Aceasta dimensiune n plus provoaca terapeutii sa fie bin
e fundamentati din punct de vedere personal si siguri din punct de vedere profes
ional, att timp ct se aventureaza n lumea colegilor lor profesionisti.
Identificarea
Terapeutii se ntlnesc cu ei nsisi la numeroase niveluri n vietile clientilor domesti
ce ale vietilor , lor atunci cnd lucreaza cu dificultatile " de familie ale acest
ora (Aponte, 1994b). n special, atunci cnd intra n relatia terapeutica, n cadrul ter
apiei de familie (Aponte si VanDeusen, 1981), este necesar ca terapeutii sa si pe
rmita lor nsisi sa fie si sa simta precum clientii lor. n cazul terapeutilor mparta
sind aceeasi identitate profesionala cu clientii, sunt deschisi multor puncte po
sibile ale experientelor profesionale comune si emotiilor personale - att de mult
e, astfel nct terapeutii de familie sunt preocupati de a nu fi conectati prea ndeap
roape cu terapeutii-clienti n detrimentul celorlalti membri ai familiei. Pe de al
ta parte, terapeutii pot experimenta att de acut nevoia de a parea competenti n fa
ta colegilor lor nct risca sa intre n competitie cu ei, regasindu-se ntr-un joc al r
ivalitatii. Terapeutii-clienti sunt nclinati sa hraneasca acest cadru competitiv,
daca functioneaza la un nivel foarte ridicat, pentru ca le este teama sa nu par
a incompetenti n prezenta nu numai a altui terapeut, dar si n fata propriilor fami
lii. Pentru terapeuti, aceasta identificare de aceeasi marca, la grad maxim a co
nexiunii umane, reprezinta o oportunitate de a vedea si a ntelege, data fiind o e
xperienta mpartasita, dar poate fi si o capcana periculoasa a supraidentificarilo
r si a supraimplicarilor la nivel emotional.
Formarea pentru psihoterapie Experimentarea ranilor noastre n mod indirect

379
Toti terapeutii intra sub incidenta propriilor rani personale si de familie, pri
n durerile si esecurile clientilor lor (Aponte, 1998a). Pentru a se conecta la s
uferintele clientilor lor, trebuie ca ei sa si permita sa-si aminteasca si sa le
simta pe ale lor. Aceasta nseamna ca terapeutilor li se cere sa-si exerseze abili
tatile n timp ce se afla pe curentii emotionali ai propriilor vulnerabilitati. Cu
terapeutii-clienti este foarte probabil sa ntlneasca probleme ale clientilor care
sa le atinga propriile triumfuri si esecuri clinice, trecute si prezente. Exist
a sanse ca n vietile de familie ale clientilor lor sa se loveasca de acele proble
me comune personale/profesionale ale carierelor competitive dintre soti, ale ora
relor clinice care iau din timpul menit a fi petrecut mpruna cu sotii! sotiile si
copiii. Pot chiar sa ntlneasca unii copii, mult asemanatori celor ai lor, care se
plng de faptul ca parintii lor le vorbesc mai mult ca terapeuti dect ca parinti.
La nivelul pur uman, ei sunt pusi fata n fata cu casatoriile n prag de esec ale te
rapeutilor-clienti, cu manifestarile clientilor, cu tineri tulburati - toate ati
ngnd posibil problemele propriei familii, chiar daca trebuie sa aiba o competenta
personala solida. Terapeutii sunt atrasi n experientele de aceeasi marca ale cli
entilor lor la niveluri multiple si profunde. Sarcina lor ca terapeuti este de a
fi deschisi si conectati la propriile dificultati domestice si profesionale n fe
luri care sporesc empatia cu luptele pacientilor lor si, paradoxat propria compe
tenta terapeutica. Cu terapeutii-clienti va fi necesar ca ei sa foloseasca aceas
ta empatie, mpreuna cu propria vulnerabilitate umana, la un nivel foarte nalt prof
esional ntr-o relatie terapeutica sensibila si complexa.
Intensitatea relatiilor terapeutice Terapeutii relationeaza cu clientii lor la u
n nivel uman, n cadrul rolurilor lor profesionale. Ei se angajeaza cu clientii la
.:un nivel omenesc. Facnd acest lucru, n mod inevitabil,li se vor revela parti ale
lor, chiar daca doar urme ale gndirii, emotiilor, valorilor si istoriei lor (Apo
nte, 1994a p. 147-168).Le plac sau nu le plac, sunt de acord sau sunt mpotriva lo
r, plng mpreuna cu ei sau se lupta pentru control cu ei. n timp ce si expun ceva din
umanitate a lor, terapeutii sunt constienti ca, de fapt, colegii lor clienti si
masoara performantele n rolurile lor profesionale. Terapeutii se ridica mpotriva s
arcinii de echilibrare a angajamentului personal cu tempeutii-clienti, precauti
la rolurile simultane profesionale.
380
Un factor multi dinamic extrem de delicat apare .atunci cnd terapeutii practica n
aceasi comunitate n care reputatia conteaza. La nivel profesional, clinicienii-cl
ienti pot sau nu sa mpartaseasca aceeasi disciplipa profesionala sau sa adere la
aceeasi scoala de terapie. Terapeutii ntlnesc idei similare sau opuse fata de cele
ale clientilor lor cu privire la ceea ce nseamna patologic sau viata sanatoasa,
ceea ce este folositor din punct de vedere terapeutic si ce nu. Este imposibil c
a terapeutii-clienti sa nu gndeasca din punct de vedere terapeutic n diferite mome
nte ale tratamentului lor personal. Acesti pacienti gndesc inevitabil si reaction
eaza ca terapeuti colegi. Clinicienii-colegi, destul de adesea, simt si nevoia d
e a fi recunoscuti pentru abilitatile lor de terapeutii lor, n special n prezenta
familiilor, chiar si atunci cnd si expun slabiciunile umane. Terapeutii trebuie sa
relationeze cu terapeutii-clienti, cu sotii/ sotiile si familia ca persoane n ne
voie, dar ntotdeuna fiind constienti de stima de sine personala si , Prezenta , f
amiliilor lor intensifica Profesionala a clinicienilor-clienti. ncarcatura emotio
nala a acestor interactiuni. Aceasta dimensiune aparte a relationarii cu ocupati
a reprezinta o alta oportunitate de a ajunge la pacient, dar si un potential obs
tacol suparator spre o relatie terapeutica de succes.
A fi centrat
Nu exista provocare mai mare pentru terapeutii terapeutilor dect de a fi mpliniti n
cadrul propriilor vieti profesionale si personale. Toti terapeutii sunt nfruntat
i cu nevoia att de a se identifica cu, ct si de a se diferentia de clientii lor (B
owen, 1972). Lucrul cu unii terapeuti-clienti si cu familiile lor adauga nivelur
i de complexitate procesului de identificare si diferentiere n relatia terapeutic
a si reclama terapeutior sa fie extrem de bine echilibrati. Ce nseamna, atunci, s
a fii centrat n terapie? n primul rnd, ideea ca terapeutii sa fie bine nradacinati n
rolurile de ajutorare desemnate este menita sa le articuleze un sens interior al
valorilor spirituale, filosofice si profesionale (Aponte, 1994a, 1995, 1998b).
Aceste valori indentifica, definesc si stabilesc standardele perspectivelor tera
peutilor asupra realitatii obiective, asupra experientei umane, functiile struct
urilor sociale cum ar fi familia si idealurile potrivite moral comportamentului
uman. Filosofia postmodernista constructivista pune sub semnul ntrebarii perspect
ivele contremporane asupra realitatii (Held, 1995). Feminismul radical se ndoiest
e de valoarea casatoriei si
Formareapentru PSihr"Pie
381
familiei submineaza (Goldner, 1985). Perspectivele aCfuale asupra circularitatii
terapie potential semnificatia responsabilitatii morale n a individului (Aponte,
1994a). Toti terapeuti' conduc terapia de pe o baza filosofica, orict de constie
nta sau larg e aborata. Claritatea valorilor faciliteaza ramnere a lor bine ancor
ati la i nsisi, pe cnd navigheaza prin lupt~le morale ale clientilor lor lega e de
alegerile lor de viata si relatiile familiale. Cunoscndu-si fund am ntul valoril
or, terapeutii pot diferentieze de valorile clientilor lor, indi erent cum, altf
el identificate cu acestea. sa vorbeasca din convingerile Ilor filosorce si n ace
lasi timp sa se O a doua baza esentiala de a fi ancorat rste legatura terapeutul
ui cu propria profesie si cu propriile lupte de v' ata personale. La nivel profe
sional, terapeutii se confrunta ntotdea a cu noi tehnici si teorii care proclama m
bunatatirea a ceea ce practica eja. Terapeutii pun sub semnul ntrebarii propriile
abordari de trata ent atunci cnd sunt expusi ideilor novatoare. Mai mult dect att,
toti t rapeutii au parte de rezultate ambigue sau de esecuri indiscutabile n ter
fPia pe care o conduc. Aceste si stima de sine n rolul de terapeut. Acest spect c
apata o relevanta spevicisitudini munca i ajuta sa si contur;e propriile perceptii
de sine ciala atunci n cnd terapeutii ncearca sa me tina un sens al competentei re
prezinta. _ Terapeutii se afla pe propriul drum n iata lor individuala. Propria n
luminapozitiva provocarii pe care terapia cu Jerapeutii si famililiile lor si o
crestere si propriile icomplica ii nevrotice, triumfurile esecurile familiilor l
or, toate acestea influe teaza modul n care ei percep vietile clientilor lor si ~
e folosesc pe ei nsis strategic n relatie cu clientii lor. Filosofiile lor de viat
a despre propriile rovocari familiale vor afecta modul n care se conecteaza lai e
forturil clientilor lor de a gestiona problemele lor personale si de familie. O
estitatea terapeutilor fata de ei nsisi, cu privire la propriile probleme i clari
tate a abordarii acestor teme de viata, precum si ct si de energic e lupta cu dif
icultatile lor i angajeaza n luptele clientilor lor. mentin ancorati n cadrul propr
iilor granile individ1;lale atunci cnd se n cadrul fiecarei ntlniri clinice, ter peu
tii sunt nfruntati si cu
I
provo~ari apropIate perso~ale cu alti profeslOllisti, dir.ect~~ ~elatii1e.cu mte
ractiunil~l~u ~lifntii. propriile Din .~auza familiI i~~.ntificarilor sunt mult
mai ncarcate. Terapeuti10r li se cere sa se s~apneasca pe ei nsisi ntr-un mod activ
si terapeutic n interactiunile c1 clientii. Pentru a se stapni cu asociatiile de c
eea si au~ n sedinta. astfel, trebuie activate sa se observe pece eivad nsisi d~ i
nterior si sa fie n legatura
~c
382
Terapeutii de familie ~tiu ca, n lucrul cu cuplurile ~i familiile, nu au tot att d
e mult control asupra cadrului terapeutic la fel ca n terapia individuala. n terap
ia individuala, ei se conecteaza la clientii lor pe un canal cu sens unic sau cu
doua sensuri de interactiune. n situatiile maritale ~ide familie, multe subcanal
e sunt folosite n acela~i timp ntre membrii familiei ~iterapeut. Terapeutii care s
unt bine ancorati la propriile canale nu se vor rataci pe canalele pe care navig
heaza cu clientii lor. Terapeutii con~tienti de ~i n mod clar conectati la propri
ile explorari sunt mai capabili sa accepte libertatea clientilor de a-~i alege p
ropriile raspunsuri. Exista mult mister n sufletul omului ~i,cu siguranta, n relat
ia umana. ntr-o casatorie sau o -familie n care exista intentia unei legaturi de o
viata, destinele oamenilor sunt conectate la radacina relatiei interumane (Apon
te ~i DiCesare, 2000). Terapeutii pot vedea sufletul individual ~i intimitatea c
asatoriei ~i a familiei din afara, dar aproape niciodata din interior. Rolurile
terapeutilor i mputernicesc sa sporesca diferentierea ~iliberatatea clientilor de
a-~i determina propriile destine. Pentru a face acest lucru, terapeutii trebuie
sa fie conectati n oarecare masura la misterul din propriile vieti. Cautarea sens
ului n durerea ~iluptele propriilor explorari le permite sa se identifice empatic
cu colegii de breasla ~i sa vorbeasca din propriile convingeri, n timp ce intera
ctioneaza cu clientii din perspectiva libertatii diferentierii.
Acest terapeut Alti terapeuti sunt capabili sa considere un psihoterapeut experi
mentat cum sunt eu, cu zeci de ani de supervizare, formare ~iprezentari de semin
arii, ndeajuns de sigur pentru a apela la el. Si doar o practica a~a cum este a m
ea ofera acelor terapeuti ~i prospectul unui cadru mai privat ~iconfidential. Ei
risca mult atunci cnd ~i duc familiile n terapie ~i cauta asigurare att din punct d
e vedere al competentei terapeutice, ct ~i al sigurantei emotionale. Toti am ntlnit
partile noastre de vicisitudini n lucrul cu terapeutii-clienti. Oricum, vrsta ~ie
xperienta sporesc ncrederea n tratarea colegilor. n timpul tineretii crude, simtim
mai acut stresul ~i stradaniile de a trata alti terapeuti ~i familiile acestora.
A lucra cu familiile lor, n special, se resimte ndeaproape ~igenereaza vulnerabil
itati emotionale. Atunci cnd participa ~i familiile terapeutilor, nu este u~or sa
nu iei n considerare sensibilitatile profesionale ale clientului. Membrii famili
ei
-~
'1
383
care nu sunt direct implicati n clinica privata a terapeutului-client sunt initia
l mai dispusi dect membrii profesionisti ai familiei sa se angajeze autentic n pro
blemele casnice dificile. Lucrul terapeutic prestat cu alti clinicieni si famili
ile acestora, n special cei pe care i-am cunoscut ntr-un alt context, se poate tra
nsforma n cele mai solicitante provocari terapeutice carora trebuie sa le facem f
ata n postura de terapeuti ai altor terapeuti. Filosofia mea este ca nu exista lu
cru mai valoros n aceasta sarcina provocatoare dect evolutia propriei spiritualita
ti a terapeutului. Nouwen (1975) vorbeste despre abilitatea "de a percepe si ntel
ege aceasta lume dintr-un centru interior tacut" (p. 38). Frankl abordeaza spiri
tualitatea din perspectiva sensului (1963). A gasi sens n viata unei alte persoan
e i permite accesul unui terapeut la "libertatea interioara si valoarea personala
" asa cum o spune Frankl (p. 79), de a ramne ancorat la sinele cuiva si n acelasi
timp de a fi capabil "sa contina complet o alta fiinta umana n cea mai adnca parte
a personalitatii sale" prin actul iubirii (p. 176). A fi ngrijorat pentru un cli
ent tulburat nseamna a fi pregatit de a suferi mpreuna cu acel client, prin aceea
de a-ti pasa n mod autentic de durerea clientului si, n acelasi timp, empatiznd pri
n legatura interioara cu propriul drum de lacrimi, vindecatorul ranit (Nouwen, 1
972, p. 87-89). Pentru ca aceasta suferinta sa serveasca scopului de a-ti pasa,
ajungem la cel mai adnc sens al acesteia (Frankl, p. 178), n ideea n care spiritual
itatea noastra l mprumuta. Aceasta "dragoste iesind fara de sine" (Nouwen, 1992, p
. 126) formeaza baza notiunii lui Nouwen (1975) de ospitalitate, gazda careia i p
asa, dar, n acelasi timp, ofera libertate, "nu o invitatie subtila d_ea adopta st
ilul de viata al gazdei, ci darul sansei pentru musafir sa si-l gaseasca pe cel
propriu" (p. 73-74). Provocarea muncii intime (Aponte, 1998a) de terapie cu acei
a care cel mai adesea mpartasesc aceeasi fateta a vietii- cu noi si are baza n para
doxul identificarii apropiate cu ei, n acelasi timp ramnnd bine ancorati n identitat
ea si sensul propriilor vieti.
Cteva exemple Jose este un asistent social si un terapeut de familie care mi mparta
seste etnia portoricana, la fel ca si viata n aceeasi vecinatate a South Bronx. E
l vine sa ma vada n cazul unei casatorii n care au aparut probleme. Sotia sa este
si ea terapeut. Jose sufera de mic de a fi trebuit sa munceasca pe brnci de unul
singur, copil fiind,-contnd prea mult
384
J.D.
pe sine nsu~i ~i ne~tiind cum sa accepte sprijinul celorlalti. Fiul unor parinti
emigranti, a caror limba nativa nu a fost-engleza, el a trebuit sa se reprezinte
pe sine nsu~i n probleme de adaptare cu comunitatea, de exemplu la ~coaIa. A fi t
rait ntr-o vecinatate ca South Bronx a implicat ~ifaptul de a fi hoinarit prin mpr
ejurimi ~ide a-~i fi ales cu foarte multa grija cu cine sa iasa, nu numai din pu
nctul de vedere al prieteniilor, ci, pna la urma, al sigurantei personale. Daca a
vea gusturi personale care nu erau n acord cu cele ale multimii, cum ar fi fost u
n interes serios catre arta, ar fi putut fi pus n situatia de a face escapade de
unul singur la Metropolitan Museum of Art. El a nvatat sa se gestioneze pe cont p
ropriu, astfel nct problemele de acasa s-ar putea traduce prin aceea ca el sa tina
totul pentru el nsu~i. n ultimii ani, acest cadru poate sa nu i mai fi fost prea m
ult de ajutor n intimitate, n casnicia sa. Pot sa empatizez foarte repede cu criti
cismul sotiei lui Jose, pentru ca nteleg prea bine semnele lasate de dalta timpul
ui pe personalitatea unei persoane care a trebuit sa conteze doar pe sine pentru
a depa~i o viata timpurie dificila, pe lnga statutul de minoritar. mparta~irea ac
eluia~i cadru cu cel al lui Jose mi permite sa cunosc prea bine terenul de lupta
~isa ma adresez lui ntr-un anume fel pe care el l cunoa~te pna n maruntaiele lui ~i,
n acela~i timp, mi ofera garantia ca este nteles. Nu este loc de ascunzi~uri aici.
Cu toate acestea, n timp ce eu am fost aici, sunt ~in alta parte acum, ~ipot sa i
provoc rationalizarile ~ievitarile. ncrederea construita pe o identitate mparta~it
a permite confruntari puternice, dar prezenta sotiei sale ntr-o asemenea expunere
de catre un terapeut coleg ~i paisano l poate dezgoli la un nivel de vulnerabili
tate pe care ar putea sa nu-l aiba cu un alt terapeut. Acesta este un latin, ~i
exista o mndrie a barbatiei acolo. Se va simti el umilit? Srma pe care acest terap
eut trebuie sa-~i pastreze echilibrul este foarte subtire ~ifoarte departe de pa
mnt. Pot sa-I expun n prezenta sotiei sale ~ila o distanta foarte mare de la pamnt,
doar daca mi expun ~i eu luptele similare, astfel nct sa ne identificam public nu
numai n mo~tenirea comuna de care suntem mndri, dar ~in punctele noastre slabe. Att
luptele noastre, ct ~i trecuturile noastre sunt expuse n prezenta sotiei sale. Sot
ie, terapeut-client ~i terapeut trebuie sa lucreze toti n cadrul tensiunii puncte
lor slabe ~i punctelor tari, al handicapurilor noastre ~i responsabilitatilor. M
a ncurc n attea paradoxuri, n timp ce mi amintesc ca va fi nevoie ca ei sa decida ce
sa faca cu tot ceea ce nteleg ~iexperimenteaza n acest proces terapeutic. Experien
ta mea mi este proprie ~i deciziile pe care le-am luat n legatura cu aceste insigh
t-uri identice mi sunt tot proprii. Casatoria sa este distincta ~iproprie. Indife
rent de ct de multe
Formarea pentru psihoterapi@

385
au n comun terapeutul si clientul, ei sunt diferiti, iar destinele lor vor fi juc
ate pe caile lor distincte. nvata sa te identifici, dar si sa renunti. David este
un alt terapeut de familie care a venit la mine cu ceva tulburari maritale, dar
cu o ngrijorare principala privind fiica adolescenta, care era impulsiva emotion
al si nclinata sa se implice n relatii nesabuite cu alti tineri. David si cu mine
nu mpartaseam nimic n termeni de cadre etnice, familii-de-origine sau comunitati n
atale. Oricum, ne cunoscuseram profesional printr-un numar de coincidente profes
ionale. David era experimentat, competent si competitiv. Sotia lui nu era terape
ut. Att sotia, ct si fiica simtisera intruziune a perspectivelor profesionale ale
lui David n vietile lor personale. Acum, David se afla n fata unui terapeut pe car
e l alesese, dat fiind ca avea ncredere n competenta sa, dar si pentru ca l vedea ca
pe cineva care putea sa l provoace deschis n prezenta familiei sale. Sotia si fii
ca nu stiau daca terapeutul va fi n stare sa le vada perspectivele diferite de ce
le ale lui David, despre care stiau ca avea ceva legaturi profesionale vagi cu t
erapeutul. Stiu ca se astepta mult de la mine din partea diferitilor membri ai f
amiliei. Stiu, de asemenea, ca aveam nevoie sa mi monitorizez propria competitivi
tate, care avea radacini adnci n vechiul obicei de a ma lupta sa supravietuiesc ma
i mult dect n nevoia de a straluci profesional. Mai mult dect att, tema subtila era
de a avea de-a face cu diferentele etnice si socio-economice dintre o familie de
albi dtn clasa de mijloc si acest portorican dintr-un cartier din New York, und
e si are salasul o comunitate vorbitoare de limba spaniola. n plus, aceasta era o
familie seculara spiritual, care avea standarde morale mai liberale dect ale mele
. Aceste diferente au iesit la suprafata atunci cnd s-a ajuns la cerinte referito
are la felul de libertate care sa i fie acordata fiicei cu privire la sex si la b
aieti, dar si la responsabilitatea si contabilitate a cheltuielilor fetei. Parin
tii erau mai putin nclinati sa impuna asteptari de tip alb/negru dect eram eu. Cu
toate acestea, nclinatiile mele clinice, influentate de propriul fond cultural si
religios, erau ca aceasta tnara femeie avea nevoie de mai putine negocieri ale r
egulilor si ale conditiilor si de mai multa structura cu consecinte mai clare. ns
asi fata mi se plngea ca eram prea conservator n ceea ce privea perspectivele mele
morale, pe care era destul de desteapta sa le perceapa, chiar si atunci cnd nu l
e-am exprimat n mod explicit. Dilema mea era cum sa fiu eu nsumi cu ei acolo unde
credeam ca i puteam ajuta si cnd sa i las sa se descurce singuri cu propriile instr
umente. Aveam nevoie ca mai nti sa mi permit mie nsumi sa mi accesez propria viata si
sa extrag din aceasta temele comune ale faptului de a
386
fi casatorit si de a avea o fiica ce nu trecuse cu mult timp n urma de perioada a
dolescentei. Ei toti aveau nevoie de a simti acea umanitate comuna cu mine pentr
u ca as putea, de asemenea, sa le provoc standardele si practicile de crestere a
copilului. nainte de a propune valorile mele de educare a copiilor, oricum, avea
m nevoie sa i ascult asa cum erau, si nu prin filtrul gros al propriei experiente
de viata. A trebuit sa ascult, sa ntreb si sa comunic o ntelegere reala. Apoi put
eam sa urmaresc ceea ce auzeam prin filtrele mele personale (fondul etnic si rel
igios) si profesional (pentru ca orientarea structuralista n terapia de familie mi
dadea tendinta de a aplica reguli si structura). Apoi aveam nevoie sa fiu sigur
ca tentativele de concluzii pe care le abordam despre ceea ce familia avea nevo
ie erau toate fundamentate pe scopurile clinice, si nu pe preferintele mele. Atu
nci cnd, n sfrsit, trebuia sa-mi comunic observatiile si sugestiile, am condus tera
pia printr-o evaluare clinica menita sa nu fie nteleasa doar de tatal terapeut, c
i si de sotie ;>ide fiica. Aceste comentarii au fost apoi urmate de o negare - c
a aceste opinii erau inf1uentate de propriile tendinte personale si profesionale
. Ei erau cei care cntareau si decideau daca perspectivele mele li se potriveau s
au nu. Ei ar fi trebuit sa decida ce sa faca, pentru ca ei vor fi cei care vor t
rebui sa traiasca urmarile deciziilor lor. Tatal a spus ca este usurat ca nu ma
ascundeam fata de el. El si dorea un terapeut care sa fie direct cu el. Propria t
arie a personalitatii si reputatia profesionala l-au descurajat n a avea o parere
personala. Un cadru care a ncurajat exprimarea libera a perspectivelor si a valo
rilor i-a oferit suport sotiei/mamei de a-si afirma propriile perspective att n pr
ivinta sotului, ct si a fiicei. Fiica a verbalizat n mod repetat critica privitoar
e la mama ei, conform careia aceasta era prea obisnuita cu gndirea tatalui ei. Fi
ica s-a plns si ca ncercam sa o restrictionez, dar la un moment dat a aruncat n dis
cutie o poveste despre o prietena a ei care intra n bucluc n relatiile cu baietii
din cauza ca terapeutul ei era prea blnd cu ea.
Concluzie
Provocarile la persoana terapeutului, pe care le prezinta terapia, sunt compuse
din nivelul adaugat de identitate profesionala mpartasita si de comunitate, atunc
i cnd terapeutii lucreaza cu terapeutii-clienti si cu familiile acestora. Cerinta
de a fi capabil sa te identifici att la nivel personal, ct si profesional este es
entiala. La fel se pune problema si n cazul diferentierii, astfel nct clientii sa s
e poata conecta la noi chiar si

387
relatiei apropiate si al muncii pe care o fac c terapeutii colegi. Terapeutii nfr
unta cerinta repetata alegeri la nesfrsit a se cunoaste pe n ei contextul nsisi. Ei
atunci cnd fac propriile n ceea de ce Pfiveste vietile lor, trebuie, de asemenea,
sa aiba n stapnire propriile lupte personale de viata, dintr-un loc bine centrat,
care sa le plfrmita sa empatizeze n timp ce si si provoaca terapeutii-clienti n co
1textele familiilor lor. Toate acestea implica sa-si permita o vulnerabilit te p
ersonala si profesionala din perspectiva de terapeuti, completata cu o securitat
e a propriilor calatorii si a identitati10r profesionale care c nduc la o deschi
dere n niste limite foarte bine definite.
I
MARTURISIRETheresa Romeo-Aponte a ajuta la pregatirea acestui capitol.
Bibliografie:
spirit: Therapy with the nezf poor, Norton, New York, 1994a Journal of Marital a
nd Family Aponte, H.J., H.J., Bread "Howand persona can training get?"1n Therapy,
20, 1994b, p. 3-15
psychotheraplsts fi Bulletm of the Mennznger lmic, 60, 1995 toamna, p. 488-502 A
ponte, in the therapist-client n W.J. Matthews Aponte, H.J., H.J., "Intimacy "P~l
it~cal bias~ moral valu~s, a~1 elationship" .s~irituality in the training of
strategies, narratives, voI.Current 4, Taylor thinking and FranEis, and [esearch
Philadelphia, in briej therapy: 1998a, Solutions, p. 1-27 si J.H. Edgettes (edi
tori), Aponte, H.J., "Love, the spiritual wellspring pf forgiveness: An example
of
Aponte, H.J., "The stresses of poverty and the co ort of spirituality" n F. Walsh
spirituality in therapy" n Journal of Family Berapy, 20, 1998b, p. 37-58 (editor
), Spiritual resources in family therapy, Gfliord, New York, 1999,p. 76-89 (edit
ori), Comparative treatment of couples pro lems, Springer, N ew York, 2000, p.45
-57 Aponte, H.J. si DiCesare, E.J.,"Structural theory, n F.M. Dattilio si L. Bevi
lacqua si D.P. Kniskem (editori), The use of self in t erapy, editia a doua, Haw
orth, New York, 2000, p. 127-165 Bowen, M., "Toward a differentiaiton of a self
in one's family" n James L. Framo Aponte, H.J. si VanDeusen, J.M., "Structural ~m
ilY therapy" n A.S. Gurman (editor), Family interaction, Springer, New lork, 1972
, p. 111-173 Frankl, V.E., Man's searchformeaning, Wahingtop Press, New York, 19
63 therapy:Square An overview, editia a patra, Goldenberg,1. si Goldenberg, H. F
amily Brooks/Cole, Pacific Grove CA, 1996
l
388
JoD.Geller, ~oc. Norcross, DoE.Orlinsky
Goldner, V., IIWarning: Family therapy may be hazardous to yom health" n Family T
herapy Networker, 911985, Noiembrie/Decembrie, p. 18-23 Held, B.s., S., Minuchin
, Back Families to reality, and familV Nort&n, therapy, New York, Harvard 1995 U
niversity Press, Cambridge MA, 1974 Nouwen, Nouwen, Satir, V., Nouwen, editia H.
J.M., Reaching out, Doubleday, New York, 1975 H.J.M., The return of he prodigal
son, Doubleday, New York, 1992 IIThe therapist story" n M. Baldwin (editor), The
use of self in therapy, H.J.M., The wounded ~ealer, Doubleday, New York, 1972 a
doua, Haworth, NEJwYork, 2000, p. 17-28
l" n
idge
Capitolul 23
12
rapy,
Terapie de grup pentru terapeutii din cadrul formarii n terapia Gestalt
O perspectiva a terapeutului formator
de Philip Lichtenberg Terapia pe care o descriu aici este terapia de grup cu psi
hoterapeuti formati si practicieni. Unii sunt la nceputul carierelor lor, dar maj
oritatea dintre ei au fost activi pentru ceva timp, iar acum planuiesc sa dobndea
sca o noua abilitate sau o noua orientare. Ei sunt interesati, n a nvata despre te
rapia Gestalt cu intentia de a deveni terapeuti Gestalt sau de a-si mbunatati mun
ca prin nvatarea a cum sa conduca o terapie Gestalt. De vreme ce am fost reformat
ca terapeut Gestalt cu aproape 20 de ani n urma, dupa de am studiat, practicat s
i predat terapie psihanalitica timp de alti 20 de ani, am simtit o afinitate pen
tru bucuriile si provocarile unui proces de distrugere si reconstructie. n mod si
milar, pentru ca am activat att ca psiholog clinician, ct si ca psiholog social, a
m lucrat timp de 10 ani n cercetarea interdisciplinara si am predat timp de 35 de
ani n asistenta sociala si departamentele de psihologie, pot sa relationez foart
e usor att cu psihologi, ct si cu asistentii sociali care au constituit majoritate
a candidatilor n formare din cadrul Gestalt Therapy Institute of Philadelphia (In
stitutul de Terapie Gestalt din Philadelphia), unde este initiat acest grup de t
erapie. n acest grup de terapie din cadrul programului nostru de formare, pe care
l voi prezenta mai pe larg, estimez ca 70% din munca mea actuala este devotata t
erapiei cu persoane care sunt la rndullor psihoterapeuti. Nu s-a ntmplat ntotdeauna
asa, n mod evident, si pot sa atribui aceasta situatie curenta vrstei si experient
ei, la fel de mult ca oricarui alt factor. Compozitia grupurilor este n mare part
e asemanatoare celor din profesiile psihologiei"si asistentei sociale: majoritat
e femei, majoritate albi, cu vrste de ntre treizeci si saizeci de ani si orientari
variind de la comportamentala la sistemica de familie si psihanaliza.
390
grupuri, Fiind pot unulspune dintredoar cei d~1ce p~tru cred forma eutort ca sun
tem care auselectati de-a face ca terapeuti. cu aceste Colegii mei pot avea o al
ta i~ee despre acest aspect. Un factor l reprezinta reputatia noastra n de progr'1
-mele de formare. Ca o universitate beneficiem de faptul a fi avut candidati la
formare extraordinari, buna, care au raspndit experientele 1+ din acest program.
Multi dintre candidatii la formare au avut experienta unuia sau mai multora dint
re noi: n salile de clasa, n practica noastra Iprivata, n programele profesionale p
e care le saptamna, sponsorizam, n care la demonsfam semina~iile introductive cum
ne conducem din facultati grupurile la sfrsit de si n alte seminarii de continuare
a ~ducatiei. Foarte putine persoane intra n programul nostru fara n sa adest f~av
ut un de contact preliminar cu noi. contact Astfel, indivizii care participa gru
p terapie au avut anterior n care i ntrebam ce vor, m dul n care examinam n comun dac
a putem maifiJorientat eparte. spre moduI"n care lucram, modul lucra intensiv mpre
una cu noi. si Ei asa se vor
Emotii suprapuse n timp ce multi dintre participantii nostri sunt serios angajati
si calificati pentru munca terrpeutica, exista, la fel ca n cazul tuturor genera
l, destul de ambivalenti cu privire clientilor, o parte care sunt,
I
r
ambivalenta, vreme Ei ce s:t ~~fte probabil din orientarea noastra consta si si ve
rbalizeaza n a ncuraja la intrarea nde proces. mai deschisi diferentele si criticis
mulla ~dresa noastra. astfel: "Ce nu-ti place din ceea ce ai vazut sau auzit des
pre Vom noi?"ntreba Ambivalenta persista seara si sunt obositi. Ei ren ta la un s
frsit de saptamna complet o data pe luna, ntregii n vreme ce ar putea sa ani. fie n a
lte circumstante, mpreuna pe parcursul de trei Membrii vin la institut vineri
format'
cu sau prietenii. Menr-briifamiliei saufamilia ceea ce afla ca se ntmpla n terapie.
le pot resimti absenta, exaltarea Probabil ca cel mai semnificativ pentru ambiva
lenta curenta este sa fie eficienta, cred ca trebui sa stmeasca emotii puternice
- anxietate, munca profunda si n forta tre are loc n terapie. Pentru ca orice tera
pie furie, dragoste, gelozie, nenl redere, scrba si dezgust -, iar anticiparea uno
r perioade intense, cu stdinte imprevizibile, naste ambivalenta.
*
Colegii mei sunt Mary Lou Schatk, Dr. Joyce E. Lewis si David Hemich.

391
Majoritatea sfrsiturilor de saptamna ncep prin aceea ca unul sau mai multi membri si
verbalizeaza ngrijorarile din timpul perioadei de verificare. Acceptarea simpla,
tacuta, a sentimentelor negative, asteptarea ca unii dintre membri nu vor dori
sa fie complet prezenti, afecteaza psihoterapia n doua feluri importante. n primul
rnd, sustinem functia "nu" a individului, care promoveaza dezvoltarea functiei E
u-lui. n terapia Gestalt, functia Eu-lui sanatos este conceputa ca ndepartnd semnif
icativ si eliminnd ceea ce nu este dorit si identificnd si apropiindu-se de ceea c
e este dezirabil n momentul prezent. n al doilea rnd, noi ntarim confortul persoanei
si abilitatea de a tolera sentimente puternice, sentimente negative, precum si
sentimente pozitive. Experimentarea si exprimarea emotiilor puternice personale
si ramnere a n contact cu o alta persoana atunci cnd aceasta experimenteaza intens
emotii sunt ambele vazute ca activitati pozitive de crestere. Terapia de grup nle
sneste fiecare dintre aceste procese, avnd n vedere ca tot ceea ce experimenteaza
o persoana din grup este de obicei mpartasit de ceilalti, iar suportul nu este ni
ciodata departe. Majoritatea serilor de duminica dedicate formarii i regasesc pe
participanti obositi si plini de un nou sens al posibilitatilor. Atunci cnd sedin
tele se ncheie formal, membrii nu pleaca tacuti, ci, n schimb, se strng n grupuri mi
ci si definitiveaza sedintele la nivel mai intim.
Caracteristicile grupului
Marimea grupurilor de terapie variaza de la 71a 16 persoane, marimi optime pentr
u functionarea grupurilor mici. Am descoperit ca n grupurile mai mici de sase sau
sapte persoane, participantii se simt constrnsi sa se manifeste n cadrul fiecarei
ntlniri, ceea ce minimizeaza alegerea si prezinta probleme inerente. n cazul grupu
rilor mai mari dect att, unii indivizi ar ramne mai invizibili dect este provocator
si folositor pentru ei. Marimea grupurilor mici optime promov~aza diversitatea l
a fel ca si intimitatea, oportunitate a de a gestiona diferite feluri de diferen
te, precum si o apropiere intensa si un suport reciproc actual. De vreme ce ambe
le, autonomia si omonomia, separatia si mpreunarea sunt componente vitale ale rel
atiilor vii n perspectiva teoriei terapiei Gestalt (Angyal, 1965; Lichtenberg, 19
91), marimea grupului este un element important al formarii si al terapiei. Abil
itatea de a se inventa, crea si defini pe sine n relatiile sociale pi abilitatea
de a se pierde pe sine ca parte a unei entitati mai mari depinde de marimea unui
astfel de grup.
392
J.D.
Programul de formare Programul de formare dureaza trei ani. Grupul se ntlneste pe
timpul unui sfrsit pe saptamna, o data pe luna, noua luni pe an. Doua treimi din s
edinte includ noptile de vineri si toate implica sase ore de sedinte smbata si du
minica. Lucrul este mpartit n trei segmente principale: prezentarea teoriei, desfa
surata vinerea noaptea si smbata dimineata; practica, n cadrul careia candidatii l
a formare functioneaza ca terapeuti, clienti si observatori sau prezinta cazuri
din practica lor, smbata dupa-amiaza; grupul experiential- terapia de grup a aces
tui capitol-, toata ziua de duminic~. Din cauza ca terapia Gestalt este derivata
n parte din educatia progresiva a lui John Dewey, experientialul si nvatarea cogn
itiva sunt ntretesute cu terapia. n discursul lui despre educatia pentru democrati
e, Dewey (1916) a pus o mare' emfaza pe construirea ntelegerii pe baza experiente
i. n mod similar, el a conectat cresterea cu dezvoltarile pe tarmul experientei di
recte. Astfel, n perioadele de concentrare pe teorie, exercitiile si experimentel
e sunt adesea conduse astfel nct sa ilustreze teoria prin studiu. Si n sedintele ex
perientiale de duminica, conducatorul va raspunde adesea la ntrebari si interese
privind teoria care a ghidat interventia pe care acesta a facut-o asupra unui in
divid, asupra mai multor membri sau a grupului ca ntreg. Aceste discutii despre b
azele teoretice adauga uneori si o componenta cognitiva experientei indivizilor
care-au lucrat sau grupului, ca ntreg. Interconexiunea teoriei si experientei nsea
mna ca terapia de grup n cadrul unui program educational este ntructva diferita de
terapia de grup ntr-un mod Gestalt, mai general. Noi nu le spunem, de obicei, cli
entilor despre teoria pe care o folosim, desi am putea face asta si poate ar tre
bui chiar sa ne gndim sa facem acest lucru mai adesea, ca o metoda de a pastra eg
alitate a dintre client si terapeut, principiu ce ne ghideaza eforturile. Daca c
ineva face acest lucru, trebuie avut n vedere sa nu depersonalizeze actiunile per
soanei terapeutului. n terapia individuala din afara programului de formare, eu f
olosesc adesea explicit teoria. Un alt aspect al acestei conexiuni dintre experi
enta si teorie este perspectiva noastra ca experienta de schimbare n prezent este
mai vitala evolutiei dect ntelegerii originii si naturii problemelor unei persoan
e. Daca de aceasta data terapeutul/ candidatul n formare exprimenteaza diferit po
rnind de la un model care a fost creat anterior de acea persoana ntr-o situatie d
e urgenta - daca el sau ea vizualizeaza noi variante fata de blocajele anterioar
e -, acea persoana poate asimila experienta,

393
noua credinta despre sine si lume. A afirma ca experienta este mai pro uctiva ev
olutiei dect este se poate simti mai mult ca un agent al Vi~el sale si poate cres
te ntr-o
ii
perioada de nceput a terapiei Gestalt, att' plicati ct si ca observatori, erau ntr-a
devar antiintelectuali, dar fondat rii si practicienii cei mai buni ai terapiei
Gestalt erau sia sunt sofisticati n sau ceeaantiteoretic. ce priveste Unii, teori
ile ntelegerea nu nseamna fi antiintelecttl n psihoterapiei. Psihanalisti si intele
ctuali dip New York, care erau educatori, Shapiro, filosofi, gnditori sociali poe
ti - frederick Elliot Paul Weitz, Paul si Goodmanl~si Isadore Perls, From Laura
- au Perls, creat terapia Gestalt si au fundamentat-o foarte rrult pe teoria ace
lor timpuri. participantii Pentru ca teoria vin lasi o munca sedinta experientia
la experientialap.e slf:t tot duminica, timpul canectate, ei sunt adesea cnd apro
ape gata sa-si dezvolte constiinta si sa experimenteze noi moduri n de sedinte a
fi n sedinte. scurte Exercitiile cu colegi n prezentarealteoriei formare an$ajeaza
si indivizii faptul de personal a fi client si duminica. Experienta terapiei de
grup se ca struieste pe un fond de baza. Pentru ca terapia Gestalt se centreaza
pe modul cum experimenteaza actioneaza ca un contact anterior funda~ental pentr
u sedintele de oamenii, reglementndu-se pe ei nsisi n vi ta sociala si influentndu-s
i personale date, sedintele de grup sunt m i pptin legate de explorarea contatul
cu ceilalti mai degraba dect p~1rezolvarea unei probleme zilele este pus ca doar
pe pregatir,a n a se angajaprincipal n nvatarea a cevaanterioare decis de dinainte
terapia sa decfrga. Accentul din experimenta despre propria si a constiinta, con
sb:ui experiente. care reprezinta Noi lei~punem rodurile terapeutilor unei perso
ane / candide a datilor n formare ca nu este nevoie ca ei j'a vina cu o preocupar
e sau pot o astfel de chestiune Urmnd experienta cator saupropria cu grupul, desi
ei cu oaduce problema pentru a o lucra n cu discutie. un condlul sau un proces d
e grup, va conduce invariafilla momente cnd oamenii si limiteaza experienta (o pie
rdere tempo~ara a functiei Eului) si astfel suport si o provocare suplimentare.
Probab'l mai mult dect ntr-un grup de oterapie tipic, de candidatii sunt pregatit"
pentru dedeperla oportunitate a proceda altfel, bene~iciind n schimbari ~celasi
timp un sonalitate, mai degraba dect pentru solutti ale problemelor din vietile r
esurse. lor. Terapia Cueste pierderi destinata maisaputine le ofere sau o utiliz
rre m1i putin mai completa intruzive a propriilor ale functionarii sanatoase ale
Eu-lui, tendintele s~re o adaptare de la sine ale indivizilor sunt cele mai sig
ure n rezolvfl.rea problemelor cu care se confrunta.
394
Terapeuti n terapie
faptul Aceasta ca majoritatea pregatire pentr1 psihorerapeutilor schimbare n sunt
personalitate relativ sanato?i este corelata din punct cu de vedere psihologic.
In timr ce membrii acestui grup de terapie variaza considerabil privind stare~
lor emotionala, n general, ei au un grad crescut functi(:mare. Unif membri ai chi
ar grupului au probleme serioase, dar nici de unul nu este psihofuc, ?i totu?i,
?i cei mai nalt functionali
pantilor?i conducatorP.or. molestare, tulburari de alimentatie, altfel, procesul
terapeutic A uuz, este lipsit de viol, provocar. i la adresa particiatacuri de
panica, suspiciun ?i a?a mai departe sunt problemele comune indivizi poarta pova
ra 'ficativa a unei vieti creative limitate. De care se ivesc n lucru. Cu tpatea
acestea, probabil datorita faptului ca
setl
extinsa n trecut, sau pentr ca n domeniul psihoterapiei intra oamenii un numar sem
nificativ persoane beneficiat de de terapie relativ sanato?i, sau chiardinre pe
truaceste ca doar indivizi u care sunt destul bine se nscriu n acest program tendin
ta este de a avea persoane eficiente care interactioneza n terap' e. Tinnd cont de
aceste t ndinte, n continuare pot fi facute trei comentarii. Primul, acela ca p
ihoterapeutii din grupul de terapie care sunt mai tulburati au parte de cadru su
portiv mai mult dect n medie. Al doilea este ca schimbar a de la nceput pna la sfr?it
, timp de trei ani (162 de ore) de terapie, ste adesea profunda. Al treilea, pro
blemele legate de limite dintre ter eut?i client pot fi tratate mai degraba n ter
meni de relatie actuala dect urmnd reguli stricte dezvoltate de autoritati din ext
erior. provocari Pentru ca puternice toti membrii ale morelelor e~.perimenteaza
stabilite sentimente de comportament, intense ?i trec indivizii prin n viata coti
diana. Faptul e a fi mai putin n afara normelor slabe?te cteodata ru?inea resimtit
a ?i permite acestor persoane sa ?i pastreze mai instabili nu apar ca eX1Ptii n ca
drul acestor grupuri, a?a cum apar perspectivele asupra compartamentelor lor pe
perioade lungi. Mai mult, ei sunt receptorii unui sup rt considerabil mai mare d
ect cel pe care sunt obi?nuiti sa l primeas a. n timp ce unii parasesc grupul prema
tur, altii sunt adesea tentati sa lece, iar altii sunt prin?i n procese n care sun
t tapi ispa?itori, atentia la procesul grupului ?i dorinta membrilor grupului de
a fi stapnii pr priilor reactii se combina pentru a face din totul un cadru unic
supo~tiV. Mare parte din izolarea ?i disperarea persoanelor supuse deregl1rilor n
lumea de zi cu zi se ivesc pentru ca majoritatea persoanelor din Jurul lor nu s
unt pregatite sa faca fata deschis

fie relatiilor de grup de tip aici si acum, fie propriilor reactii fata de compo
rtamente violente. Psihoterapeutii nu sunt numai ei nsisi obiecte de proiectie, c
i si ei proiecteaza la rndullor asupra clientilor lor (Gibbons, Lichtenberg si va
n Beusekom, 1994). Confruntarea propriilor tendinte de proiectie i pune pe cei ca
re sunt mai maturi emotional ntr-o pozitie si mai mare de egalitate si la un loc
cu cei mai putin maturi. Sucesele comunitatii terapeutice n trecut (Jones, 1968)
pot fi atribuite unui astfel de cadru de sprijin. Prezenta indivizilor nalt funct
ionali, prin urmare, este un element esential n munca terapeutica. Una dintre sur
sele mari de mndrie si placere pentru un terapeut este de a fi martorul cresterii
si dezvoltarii clientilor, n special a celor care sunt nu numai clienti, dar si
psihoterapeuti. Persoanele care sunt relativ bine se folosesc n mod extraordinar
de psihoterapie. Ele sunt mai ncrezatoare si mai pline de speranta, mai deschise
catre risc si mai capabile sa asimileze si sa foloseasca experientele procesului
terapeutic. n mod obisnuit, terapeutii-pacienti participanti si pot aminti moment
e de transformare memorabile, dupa lungi perioade de timp. Chiar si reamintirea
unor astfel de momente este n sine o asimilare mai buna a experientei. Terapia Ge
stalt este construita pe crearea unei "urgente sigure" (Perls, Hefferline si Goo
dman, 1951). Calitatea urgentei recapituleaza perioada cnd modelele obisnuite de
a face fata, care erau la un moment dat potrivite, si care, aparute din nou, sun
t mai putin adaptate la situatia prezenta actuala. Sensul trecut al urgentei est
e readus la viata. Calitatea de sigur nseamna, de aceasta data, ca exista ndeajuns
de mult sprijin pentru a crea o oportunitate pentru un raspuns mai potrivit vrst
ei, consistent din punctul de vedere al valorii, ego-sintonic la contextul provo
cator. De vreme ce o parte du: ceea ce face situatia prezenta sigura deriva din
autosprijinul deja dezvoltat al participantului, procesul terapeutic devine efic
ient n declansarea unei cresteri personale semnificative.
Colegialitate si limite
Problema limitelor este o preocupare principala n toate eforturile terapeutice. P
entru ca terapia Gestalt se concentreaza n mod explicit asupra naturii si calitat
ii contactului dintre client si terapeut, atentia acordata acestor probleme este
o componenta obisnuita a terapiei. Contextele contactarii, posibilitatile si li
mitarile contacta:rii nu sunt stabilite
1
396
comunicare deschisa. (Fon ul anarhist al terapiei Gestalt a venit pe cale prin r
eguli si reglementariti mai degraba sunt termeni de negociere si directa de la P
aul Goodman si pe cale indirecta de la experienta radicala se suprapun n acest pr
ogr m. Unii participanti sunt si n terapie individuala cuPerls). unul dintre me b
rii facultatii; altiiformarea sunt n supervizare sau a lui Fritz Asa cum~fost dej
a indicat, si psihoterapia grupuri de consultare. fie ca acestea sunt reactii l
modul de a lucra al clientului, fie privind aspecte care intervin n mar~iSeSC' pr
o es, n mod natural. Mai propriile degraba experiente dect de a Terapeutii Gestalt
si n mod obisnuit, fi figuri ascunse sau ~steriqase, terapeutii Gestalt tind sa f
ie transparenti si disponibili. De exemplu, fsadore From, unul dintre fondatorii
terapiei Gestalt, gestiona ceeaX ce "Pari sa ar experimentezi ar.tfel, r consid
erat n timp ace fi o eu proiectie l experimentez n felul urmator: n acest alt fel. H
ai sa vedem cum ~i de ce experientele noastre difera" (comuntre terapeuti si clienti s t obisnuite. Dupa ce programul de formare superioara,
ci pur si simpl diferita. Legaturile evenimentele sociale se termina, terapeutu
l si cli ntul continue la ntlnirile din perspecnicare personala, 1983)l nupot a sa
considerat experienta personala tiva de colegi si prieteni. Elementele esentiale
n ~estionarea problemelor legate de limite sunt deschiderea, directivitateaJ ntlni
re a ca egali, evitarea abuzurilor si recreate n procesul contac lui personal. A
trai dupa reguli impuse din respectul mutual. modificar Aceste e~1 mente nu, pot
fi legiferate, dar trebuie sa fie exterior limiteaza e creativecare se ivesc n c
ontactul personal. referitoare la limite chiar timpul formarii. Punem accentul p
e manifestarea acestor elemente es ntiale mentiona te, nu pentru a ne conforma A
cestea fiind de spuse, acord~Jm o atentie semnificativa problemelor etice legilo
r att mult, ct practicii unei terapii pline de respect si considera tie.
A
terapie/formare Pentru' ca terapeutii sa devina cate folegiali sunt terapeuti-pa
cienti cu mine, terapeutullor, ntr-un trebuie grup de ca mod firesc, ntr-un proces
de dezvoltare. acest lucru sa se ntmple Acest proces se extinde pe llarcursul a m
ai multi ani de terapie si dincolo de aceasta si are cteva calttati ironice. Init
ial, terapeutii-pacienti functioneaza ca si clienti candidati n formare. Ei trebu
ie sa puna n paranteza rolul lor obisnuit de autorita~e, de terapeut profesional
si sa adopte pozitia unuia care este pregatit sa ~ieinfluentat. Din experienta m
ea, terapeutii cei mai lungul profesiei lor, sunt cei care par maimpliniti, prega
titi cei samai se a~ilitati dtschida de-a ntlnirilor terapeutice. Ei intra n
r
Formarea pentru psiho~erapie.

397
n general, ~iterapeutii relativ noi n practic terapeutica sunt rezervati, daca nu
chiar defensivi. Prin urmare, o par e semnificativa a lucrului la program, n prin
cipal pentru a fi influentati f e acesta, n vreme ce clientii, n mod consta obi~nui
t caorientarea una colegiala. nceput din spre a fi client, 10 pozitie care nu est
e vazuta Pentru ca acesta este un grup de terap\e n care indivizii lucreaza separ
at n grup cu terapeutul, precum ~i pr interactiune cu grupul ca ntreg, o problema
speciala n procesul e orientare implica dia da individ-terapeut n relatie cu restu
l grupul i. Membrilor grupului li se cere sa participe ~i sa reflecteze la propr
iiI reactii n lucrul individual ~i sa se foloseasca de con~tiinta pe care o a ,da
ca doresc sa nvete ceva daca ar fi n rolul terapeutului. Acesta est. un mod prelim
inar n a fi din ceea cu ce fac. Ei atunci pot sa cnd se gndeasca ~i lacum conduce e
i terapia, colegiali mine, ma observa l crndarcu unul dintre egalii lor. Li cnd se
cere, de asemenea, oricum, sa nu dontinue terapeutica, atunci diada individ-ter
apeut a termin~t o etapa. munca Individului trebuie sa i se permita sa asimileze
experienta. Terapia Gestalt este vazuta de multi pr cticieni ca un mod de viata
, la fel ca o forma de psihoterapie. Astfel, a d veni un client ~iun terapeut Ge
stalt nseamna a intra ntr-o noua cultura, ca sa spunem a~a. De vreme ce egalitaris
mul este una dintre caracteristic'le promulgate de terapeutii Gestalt, colegiali
tatea este ntarita prin modul n care terapeutul conduce terapia. din partea conduc
atorului de grup a prop iei experiente. Printre revelatiile carenu sunt cele inf
luente prom varea egalitatii se afla cele Nimic este maim~i important n n aceastaf
ctivitate dect dezvaluirea vulnerabilitate. Urmnd ceea ce Hellmuth aise~ a spus (1
965), cnd a insistat ca terapeutul nu trebuie sa l paras asca pe client din punct
de n care recunosc sau resimt sentimente ~i ~omente puternice de mare vedere emot
ional, eu, ca terapeut Gestalt, l p-rmez pe terapeut/ candidat n formare acolo und
e este acesta angajat emotional ~iramn mpreuna cu clientului acea persoana meu, ci
n pentru acea a experienta. fi mpreunaNuc~ rentru acel client a s.olutiona n depre
sie dep re este sia metoda creativitate de a-l a sa sustine va gasipe unclient d
rum?ipentru a avea ncrfdere a depa?i depresia. ca, ntr-un A fi fel de sau aceasta
altul, este o forma de ajutor care promoveaza se timentele de egalitate ~i de pr
egatire n a fi colegi. Pe de alta parte, a ramne n armonie emotioamndoi fi n data cu
trist, precum clientul, ~i a-l asigura CI exact nala clientul, chiar daca neexpe
rimentn ceea vom ce simte el,regula poate fi o alta forma de suport.
398
JoDo Geller, Joc.
Ceea ce l angajeaza pe terapeut/ candidat n formare, mai direct drept coleg, este
procesul de evaluare folosit n a opta la fiecare 9 sedinte. Fiecarui participant
i se cere sa evalueze pe fiecare membru al grupului, incluzndu-ma pe mine, conduc
atorul de grup. Membrilor li se cere sa spuna care sunt punctele tari si benefic
iile pe care le-au observat si acele aspecte unde este loc pentru mbunatatiri. A n
vata sa oferi gnduri despre celelalte persoane, care sunt adevarate, folositoare
si care pot fi asimilate de ceilalti, este o dezvoltare n functia Eu-lui si, de a
semenea, o baza pentru colegialitate att cu ceilalti membri ai grupului, ct si cu
un conducator de grup. Aceasta sarcina este, n mod obisnuit, anticipata si scoasa
la iveala cu o anxietate semnificativa. Nu suntem obisnuiti, nici chiar ca psih
oterapetiti, cu o evaluare reciproca n deplinatatea punctelor tari si a limitaril
or. Un astfel de nivel de intimitate, ca un canal cu doua sensuri, nu este moned
a obisnuita a psihoterapiei, desi, din nou, acesta este elementul central n conce
ptia lui Jones (1968) asupra comunitatii terapeutice. n al treilea an al terapiei
de grup, terapeutii/ candidatii n formare si cu mine functionam la un nivel egal
itar n moduri suplimentare. Candidatii n formare preiau rolul conducatorului de gr
up n grupurile lor cu colegii timp de cteva sedinte. Atunci cnd sunt prezent, funct
ionez ca un participant-observator n activitate. n mod similar, n al treilea an, ca
ndidatii n formare pot conduce alte grupuri n cadrul programului mpreuna cu mine. n
aceasta situatie suntem parteneri n aceasta munca, ajutndu-ne unul pe altul, ntrebnd
u-ne unul pe altul si asa mai departe. Ocazional, am reunit grupuri n afara progr
amului cu unul dintre membrii programului de formare. Aceasta transformare ntr-un
coleg junior nu se ntmpla numai n timpul experientei de grup, ci si n anii urmatori
. A deveni terapeut Gestalt ia timp si ani buni pna ce ei dezvolta acest mod de v
iata, candidatii n formare cedndu-mi din ce n ce mai mult autoritatea, dar n acelasi
timp asumndu-si mai multa autoritate n munca lor.
A fi mentor
n acelasi fel n care, sub influenta unei educatii sanatoase, copiii unei persoane
devin prieteni la maturitate, n acelasi fel, terapeutii/ candidatii n formare devi
n colegii conducatorului de grup, ca parte a procesului de dezvoltare prin care
devin terapeuti Gestalt. A fi mentor este o componenta semnificativa n acest proc
es. De vreme ce eu l ncurajez

399
pe fiecare terapeut Gestalt sa se bazeze pe calitatile ~iinteresele speciale pro
prii, a fi mentorul acestui grup de terapie se concentreaza pe sustinerea terape
utilor / candidatilor n formare de a gasi ~i a inventa cine sunt ei. Terapeutii/
candidatii sunt sustinuti n a se baza pe auto definirea n munca de terapie pe care
o practica n afara formarii. Unii participanti prefera sa se bazeze pe folosirea
limbajului n ntlniri de dialog, n timp ce altii sunt centrati pe corp ~i nclinati sp
re o comunicare nonverbala. n timp ce fiecare terapeut Gestalt utilizeaza toate a
ceste metode de contact, dependenta de propriile puncte tari ale unei persoane e
ste facilitata n activitatea de a fi mentor. Pentru a fi un mentor de succes n ace
st context, eu, conducatorul de grup, trebuie sa-mi urmez propria nclinatie ~i pr
opriile functii ale Eu-lui pe deplin, n timp ce terapeutul! candidatul n formare e
ste sustinut sa faca acela~i lucru. Daca terapeutul! candidatul n formare a venit
cu o orientare teoretica substantial diferita, eu nu ma concentrez pe diferente
le dintre acea orientare ~i terapia Gestalt. n schimb, acord atentie modurilor de
a fi ancorat n acea perspectiva ~i felului n care acestea pot fi realizate n pract
ica terapiei Gestalt. n timp ce terapia Gestalt nu are ca scop direct schimbarea
comportamentului sau crearea de modele cognitive diferite, expertiza candidatulu
i n formare prin observarea comportamentului sau a stilului cognitiv poate fi fol
osita n explorarea propriilor experiente ale clientului. ntreruperile contactului
prin metode comportamentale sau cognitive pot fi observate ~ise poate lucra asup
ra lor. Terapia Gestalt, la origine, a fost eclectica, de~i ~i are propria struct
ura interna. Prin urmare, faptul de a avea terapeuti/ candidati n formare cu orie
ntari setnnificativ diferite nu este o problema n cazul terapiei de grup. n acela~
i timp, perspectiva teoretica a unei persoane se poate reflecta n modul n care tra
ie~te acea persoana. Teoria poate justifica limitarile terapeutului, la fel cum i
poate ghida practica. Astfel, teoria cognitiv-comportamentala poate privilegia
gndul n comparatie cu sentimentuL Psihanaliza clasica poate ntari nclinatia analistu
lui spre interpretare, mai degraba dect empatia cu pacientul ~i poate astfel sa c
onduca n mod inadecvat la proiectie din partea analistului ~i la introiectie din
partea pacientului. Vechiul stil de comportamentalism poate plasa terapeutul ntro pozitie superioara, ca expert n relatie cu clientul, mai degraba dect ca un egaL
n masura n care o convingere teoretica ntare~te distorsiunile de experimentare ~i
contactare din partea terapeutului, cadrul terapeutului/ candidatului n formare p
oate intra n terapia de grup ca problema care trebuie avuta n veaere. Rareori avem
400
J.D.
dezbateri teoretice directe, n activitatea terapeutica, dar terapia n sine afectea
za adesea atitudinile privind o orientare teoretica data. Dat fiind ca programul
de formare este mai cuprinzator dect terapia de grup, terapeutul/ candidatul n fo
rmare si aduce munca sa de terapeut n formare si n alte segmente ale sfrsitului de s
aptamna de formare. n timp ce exista o oportunitate minima pentru expresia directa
a muncii de terapeut a candidatului, n terapia de grup, exista spatiu considerab
il pentru ca un candidat n formare sa foloseasca si sa aprecieze abilitatea cerut
a. Am mentionat deja cum candidatii n formare functioneaza n rol de conducator de
grup sau co-conducatori. Ei au si ocazia de a sustine prezentari de caz din munc
a din afara, cu posibilitatea institutului de a oferi supervizare n cdrul unei per
pective si metode de supervizare Gestalt. n aceasta supervizare, terapeutul/ cand
idatul n formare poate vedea cum tendintele sale si cele ale terapeutului- superv
izor Gestalt se mpletesc sau difera. n aceste cteva feluri, orientarile teoretice a
le terapeutului/ candidatului n formare sunt parte a terapiei, chiar daca nu un p
unct explicit. Cnd reflectez acum la-modul n care candidatii n formare reactioneaza
la greseli, erori tehnice si esecuri empatice din partea mea n timpul sedintelor
de grup, ma adresez functionarii Eu-lui lor sau celui al meu. Dau curs criticis
mului, diferentei, provocarii ca parte a orientarii si a terapiei n sine. Prin ur
mare, reactiile la erori sunt o parte naturala a terapiei si, pentru a parafraza
preocuparea cuiva, reprezinta capacitatea de a evolua. Majoritatea ntrebarilor s
unt prin prisma interesului despre terapia Gestalt, mai degraba dect venind din nc
ercari de a aplica alte perspective teoretice. Mai mult dect att, dupa judecata me
a, reactiile sunt de obicei de ajutor att pentru grupul de colegi, ct si pentru co
nducatorul de grup. Contextul acestei terapii de grup ca mediu de nvatare contrib
uie la calitatea acestor reactii. Candidatii n formare sunt observatori apropiati
ai lucrului care se ntmpla. Ei sunt prinsi n experienta muncii individuale sau n ca
drul procesului grupului, astfel nct, n lipsa unei atentii la greselile din partea
mea, candidatii n formare sunt receptorii directi ai acestora. n acest rol, la ncep
utul programului, candidatii n formare reactioneaza ca si clienti, ca opusi terap
eutilor colegi. De exemplu, la nceput n anul de formare cu noi, ca un experiement
de terapie, le-am cerut participantilor sa se uite unii la altii si sa nregistrez
e pentru ei nsisi pe cine plac cel mai mult, pe cine cel mai putin si ce aspecte
pozitive si ce aspecte negative ar putea sa si imagineze unii despre ceilalti. Pe
ntru ca ei erau n fazele initiale de a ajunge sa se cunoasca unul pe altul si sa n
vete cum ar urma sa se
pentru pSih1teraPie 401 desfasoare terapia de Formarea grup, nu erau att d~ldorit
Ori sa faca acest experiment si nici nu erau destul de pregatiti nca sa-mi spuna
ca exercitiul era nepotrivit. Prin urmare, ei au facut paJtea usoara - cine mi pl
ace cel mai mult, desi nu as spune-o tare - si a~ rezistat la restul exercitiulu
i. mentului Singura parte implicit negativa la adresa care mea. a iesit Ei la au
sup~afata nc1rcat sa era fiecriticismul clienti "cuminti", expericooperativi si a
greabili si, cnd mi-am dat s[ama de eroarea mea, ei s-au simtit usurati si mult m
ai disponibili la disFutii despre rezistenta lor. i ndepartam de mine prin eroarea
mea, n ~imp ce ei se legau mai mult unul de altul. Atunci cnd mi-am recunosFut gr
eseala n mod deschis si terapeutIc. fara ru.sine, candidatii n formare s-au ap10pi
at de mine si de procesul Atunci cnd terapeutii/ candidatii n forIfare au mai mult
a experienta n terapie, stiu ca nu este posibil sa fie sin~urii din grup mpovarati
cu
I
ngrijorarile si li s-a spus ca, daca au o reactie negativa, este foarte probabil
ca altcineva din grup sa se simta n mod s ilar. Pentru ca acest lucru este demons
trat n mod obisnuit,lterapia mai mult terapia greseala empatica a terapeutului. E
i aude grup, ncurajati sadect si exprime
ftt
individuala,
i da posibilitatea clientului ~e a-l provoca pe terapeut.
partea terapeutului sunt mai adesea adresat direct si se gestioneaza chiar atunci
cnd impactul acestora este prez nt. Aceasta caracteristica a terapiei siclientul
ui formarii este folositoare tarea functiei Eului, care este Suportul nu este li
mitat n ladezvo terap~ut. Ca urmare, greselile din capacitatea de a identifica ce
ea ce este apropiat de ei si de a ndeparta ceea derivata ce nu din este teoria do
rit ed~cationala, la un moment este dat. acee~ O teraca de provocarea baza n tera
pia trebuie Gestalt, sa fie ndreptata spre sustinere.
Raspunsul la terapie
Raspund terapeutii/ candidatii la fatetel diferite a!e procesului teran peutic, a
cest fata context. de persoanele Terapia decare grup nueste sunt partela ter1peu
ti? unui program Cred ca da, de cel formare, putin si, din aceasta cauza, candid
atii n formar au un mod de concentrare duala. Ei sunt serios ocupati cu propria e
x erienta si crestere, asa cum se ntmpla si altor clienti, n general. As fel, ei su
nt, de asemenea, si foarte atenti la mine ca terapeuti, nu doa din perspectiva d
ezvoltarii transferului - proiectiilor pe mine ca ter peut, pe care ncercam sa le
minimizam n terapia Gestalt -, dar si di dorinta-lor de a vedea cum
402
J.D. Geller, ].c. Norcross, D.E. Orlinsky
continuu si aleg sa adopte a ele practici pe care le gasesc valoroase. lucreaza
un lui terapeut fQrmare ma evalueaza Discutia IsadoreGest~lt. Fr m Candidatii (c
omunicare n personala, 1983) despre gestio~area un~i client care Eroiectea~a, pe
c~re Aan;d~scris-o anterior, era strans legata de perspeclhva sa prm care m mtal
nirea persoanelor este vital a avea un "Eu" distinct si un "Tu" distinct. Client
ul ar trebui sa fie constient de sine ca o ~ersoana distincta si de terapeut n pa
rticularitatea sa, ca un 'celalalt d~stinCt. Astfel, si terapeutul ar trebui sa
fie constient de client ca pers01na distincta si de sine ca individ distinct. te
rapeuti, constituie o b za pentru o instanta speciala a unui Aceasta terapie de
grup, ca implica carecandidatii sunt ei nsisi conducator / terapeut depentu a i d
istinct fataparticipanti, de terapeutii/ n n formare si n acea postura cineva care
poate fi vag sau clar, data fiind formare. sunt doar care se concentreaza pe can
didatul dispozitia Nu clientului de oa petsoana in lude un "Tu". Si eu sunt tera
peut reprefi formare trebuie nvete lar pentruterapia ei. Daca terapeutfl/ candidatul zentnd
Gestalt, carrtrebuie nvatata, si astfel un "Tu" sa particuacest tip de terapie, e
l san e'ilse va uita ndeaproape la cum mi execut rolul de terapeut. Legat de acest
caz specia, ca terapeut al terapeutilor, eu ncerc din greu sa nu fiu introiectat
sa imitat, chiar daca stiu ca acest lucru este foarte probabil cu terapeutii ov
ici. Terapeutii/ candidatii n formare nu ar trebui nici sa devina ca ine si nici
sa actioneze exact ca mine. La nceput, n istoria terapiei G stalt, aceasta a const
ituit o problema, prin aceia care i-au imitat pe co ducatorii care se bazasera n
mod excesiv pe tehnica, fapt care i-a facu adesea sa para ca se folosesc de sarl
atanii. Scopul terapiei Gestalt est de a face ca fiecare persoana sa devina
individuata, urmndu-si pr Ipriile tendinte unice. Terapeutii/ candidatii n formare
sunt ncurajati sa si re gaseasca propria natura speciala, n general, precum si pro
priu~ lor stil ca terapeut. Daca ei introiecteaza conducatorul atentie la modul
grupului, n care terapeutii/ ei np pot creste candidatii n deplinatatea n formare l
or, discrimineaza deci acord discriminare a ceea ce vine mspre ei este parte a a
gresiunii sanatoase pe care terapiaceea Gestalt o nc Provocarea ca terapeut a alt
or si asimileaza ce iau defarajeaza. mine n procesul mea de terapie. O astfel de
, diferiti , sa fie mai mult ca mine dec sunt n mod natural sau mai putin dect mine
dect sunt n m d natural. Atunci cnd iau n consi erare modul n care terapeutii/ candi
datii n acelasi timp nencurajnd ca ei terapeuti fi acest n formareeste ma a includ p
edist~' min ct n "Tu", fanteziile lor, sunt constient ca nu exista
I

403
mai mult spatiu pentru mine n vietile lor Idect este obisnuit n cazul altor clienti
. Tind sa apara nu numai n ariil~ problemelor 10: particulare, dar si, n mod destu
l de natural, n vietile lor de la slujba. In timp ce ei pot sa nu fi introiectat
felul meu de a face lU~1 rurile, daca am avut succes n nclinatia lor si n faptul de
a se baza pe creativitate a lor. Pe cnd se mndresc n sine ca terapeuti, ei pastrea
z imagini ale mndriei mele si a placerii n felul lor de a lucra ca terap uti. Altc
eva dect faptul ca n limitarea aceea, ei au parte de suportul ~eu fata de ei n a fi
adevarati facem aceeasi munca, n mare, prezenta ~ea n viata lor fantasmatica nu p
are sa difere semnificativ de cum traiElsceu n vietile altor clienti.
Probleme si preocupari
parile din conducerea terapiei cu parteneri d' profesia sanatatii mintale? Eu Ca
re ma ngrijorez uneori cu privire la -gra ita subtire dintre si faptul de sunt ex
perientele grele, aPaSatoar*sau suparatoare preocua-i provoca pe candidatii n for
mare si faptul de a-i face sa se simta rusinati. Daca nu i provoc pe terapeuti pu
nctele lor de crestere 4
uneori perceput ca "intimidnd" -, ei nu si vor dezvolta pe mai departe si ma consi
der mai mult blnd dect provfator, desi am auzit ca sunt functiile Eu-lui, iar tera
pia lor va fi una limi t~. Daca nu provoc potrivit, pot sa le activez rusinea ca
ndidatilor n for are, care s-ar putea ntoarce n a-i rusina pe clientii lor, la rndul
lor. Iaca reflectez la acest lucru, sunt constient ca am rusinat uneori un ca di
dat n formare, desi acest lucru s-a ntmplat n supervizarea unei p actici, mai degrab
a dect n terapia de grup n sine. n ceea ce privest rusinea, am folosit cadrul terapi
ei de grup pentru a ncuraja si susti e criticismulla adresa mea,
I
pe de alta, care sa ma determine sa l ran sc pe altul. Am apelat si la un membru,
coleg n cadrul facultatii, sa luc eze cu candidatii n formare pe de o parte, si e
xplorarea si detinerea a II eea ce se ntmpla n mine, rusmos. cu mine n ntlnire a si re
consilil rea pe ba.:zaevenimentului mr:reuna n plus,Gestalt. ma nelinisteste ~t fi
candidatii formare ca terapeuti Colegii mei side cu buni mine cr,dem ca terapiand
e grup este Gestalt. Cu toate acestea, stiu si ca dureaza uIti ani sa evoluezi p
entru a deveni un terapeut Gestalt complet. D vreme ce sunt att de des confruntat
cudezvoltarea acesti oameni n primii ani ai acestei nude stiu cum vitala pentru
candidatilor n fotare nevolutii, contextul terapie se vor transforma pe termen lun
g. Aces~ lucru devine o ngrijorare
vOl
404
J.D. Gellerj J.c. Norcross, D.E. Orpnsky
pentru mine n doua feluri:lle vor face bine clientilor lor sau i vor rani? Si vor
onora ei domeniul ~erapiei Gestalt? Ca profesor cu experienta, individ, stiu ca
eu dar numa sunt ngrijorez dect o ~in Imicaparte acest punct a cresterii de vedere
, si performantei oricum. Nu unui sunt nsa mpovarat de aceasta ~reocupare pna la pu
nctul de a le cere candisi n terapie, de vreme ce cred ca aceasta evaluare grea e
ste n sine distructiva prin tendinta a autoritara. Prin urmare, am ncredere ca eva
luarile reciproce pe car le folosim n fiecare an vor servi scopurilor datilor n to
t formare se COjformezeunor exacte n program lor si, n acest sa proces, vor scoate
la standarde lumina sentimentul meu de ngrijorare. Asa cum cititorufar pUfea sa
observe, colegii mei si cu mine facem distinctia dintre supervizare si psihotera
pie, n acelasi timp folosind aceasta combinatie. Le of1rim supervizare terapeutil
or / candidatilor
asa cum am mentionat, probleme cum ar fi rusinarea n supervizare intra sub incide
nta aspect lui de dialog al psihoterapiei. De vreme ce suntem implicati n ceea ce
se ntmpla n terapeut/ candidat la formare n formare, n mod eXPliC!t, n ziua de dinain
tea terapiei de grup. Si, atunci cnd acea persoan~ beneficiaza de psihoterapie, i
ar acest lucru reprezinta o componenta Icentrala a supervizarii, putem contribui
la o estompare dintre terafreutul ca supervizat sau client. Oricum, distinctia
constienta n definitia acestor doua functii pare sa mentina
niste diferente clare. Unfi candidati n formare sunt obisnuiti ca supervizarea sa
se concentfeze pe caz, mai degraba dect pe ei ca parte n ntelegerea cu clientii. P
entru ei, supervizarea poate provoca mai multa anxietate dect de obicei, dar n tim
p, dat fiind ca scopul terapiei ca este problematica. si de a gestiona cu p~oble
me de anxietate, aceasta se disipeaza Aceleasi clarificari deschise si discutii
au loc atunci cnd unii dintre candidatii nostri n forJare functioneaza ca profesio
nisti n coI
munitatea noastra. Una d~ntre complicatii este ca multi dintre absolventii nostr
i dispozitia doresc recomlandari, iar noi nu pe putem sa i multumim pe unii altii
ntr-un mod direct, toti. Urmam de a ne contacta reciproc si ni pot acest donteniu.
Atunci cnd absolvent doreste recomandari, suged ca anume clienti suntun tentati
sa i recomand lor. Pe altii as putea sa i ~curajez, de pilda, sa ncerce sa atraga c
lienti prin prezentari publice s~u printr-un contact cu medici care ar putea sa i
recomande pacientil?r proprii. Daca nu ma simt bine trimitnd clienti unui anumit
abso~vent, ncerc sa si verbalizez acest lucru.

405
Consider terapia Gestalt ca o instanta filosofica, o teorie a functionarii umane
, o teorie a pihoterapiei si un ghid de viata pentru individ n familie, n grupuri
sau n institutii. Prin urmare, recompensele provenite din a organiza acest grup d
e terapie cu terapeuti nu se refera numai la acesti membri ai grupurilor, desi e
volutia si dezvoltarea lor sunt surse de satisfactie evidenta pentru mine. i reva
d pe multi dintre acesti oameni dupa terminarea celor trei ani n care ei iau part
e la grupuri si sunt privilegiat astfel sa le vad profunzimea ca persoane si dez
voltarea ca terapeuti. De vreme ce consider ca acesti indivizi beneficiaza de ec
hi~facem valentul unei schimbari de cultura, gas~sc extraordinar sa le contemplu
)los~nd vitalitatea crescuta. Propria viata se ncarca astfel cu mai mult sens di
n datllo.r capacitatea lor crescuta de a trai si lucra ntr-o maniera creativa. ru
p. SI, Mai indirect, binenteles, este sentimentul meu de a oferi capacitatea rviz
are celorlalti sa se miste n aceasta directie. Practicnd terapia Gestalt, n mod ~em
e ce eficient, ei nsisi, i asista si pe clientii lor sa activeze n acest mod mai fo
rmare democratic, mai egalitar, mai operativ si agresiv n sens sanatos pe care st
lucru l cladeste terapia Gestalt. Pentru ca ne concentram pe contact n viata ribu
i la sociala, cei afectati de terapie sunt nclinati sa influenteze grupurile si )
ric~m: institutiile n care sunt implicati n directii congruente cu ale instantei n
entma terapiei Gestalt. Unii dintre terapeuti fac acest lucru direct prin faptul
[miti ca de a lucra n institutii. ca part~ Rezultatul, cred eu, este acela ca or
ientarea sociala n care sunt angajat oca ~a~ si despre care am scris (Lichtenberg
, 1990/1994; Lichtenberg si altii, 1997) terapIeI este promulgata mult dincolo d
e grupul n care are loc terapia. Daca nu isipeazase raspndeste la fel de puternic
si salbatic precum un foc, cel putin se aventureaza dincolo de timpul si locul e
fortului terapeutic. lii dintre Exista si o alta satisfactie care nu trebuie sca
pata din vedere. Spunem n cO'ca terapia Gestalt este o psihoterapie serioasa si p
rofunda; aceasta are re absol'impact puternic asupra persoanei daca este facuta
cu succes. n conllmim P%ecinta, suntem capabili sa ne cunoastem candidatii n forma
re la un nivel )d direc~ntim. A ntlni o alta persoana la nivel intim nu se ntmpla fr
ecvent doreskm viata moderna, si totusi, este o onoare sa fie apreciata. Faptul
ca acest ecomanqucru se ntmpla n multe psihoterapii nu nseamna ca reprezinta o sursa
ga clienkie satisfactie mai mica pentru mine. Faptul ca este mult mai probabil
, ar pute'ca terapeutii sa fie deschisi unei astfel de intimitati, mai mult dect
alti rimitn~lienti n general, cred eu ca nseamna ca exista mai multe ocazii de a :
lucru. ~xperimenta o astfel de'intimitate. Mai mult dect att, aceasta intimitate b
urcede n doua directii, de vreme ce terapeutul, atunci cnd ia contact
~rani? ~ienta, i unui li sunt candiDgram :n sine Lere ca :mrilor leu de
Satisfactii oferite de proiect
i

405
Satisfactii oferite de proiect
Consider terapia Gestalt ca o instanta filosofica, o teorie a functionarii umane
, o teorie a pihoterapiei si un ghid de viata pentru individ n familie, n grupuri
sau n institutii. Prin urmare, recompensele provenite din a organiza acest grup d
e terapie cu terapeuti nu se refera numai la acesti membri ai grupurilor, desi e
volutia si dezvoltarea lor sunt surse de satisfactie evidenta pentru mine. i reva
d pe multi dintre acesti oameni dupa terminarea celor trei ani n care ei iau part
e la grupuri si sunt privilegiat astfel sa le vad profunzime a ca persoane si de
zvoltarea ca terapeuti. De vreme ce consider ca acesti indivizi beneficiaza de e
chivalentul unei schimbari de cultura, gasesc extraordinar sa le contemplu vital
itatea crescuta. Propria viata se ncarca astfel cu mai mult sens din capacitatea
lor crescuta de a trai si lucra ntr-o maniera creativa. Mai indirect, binenteles,
este sentimentul meu de a oferi capacitatea celorlalti sa se miste n aceasta dire
ctie. Practicnd terapia Gestalt, n mod eficient, ei nsisi, i asista si pe clientii l
or sa activeze n acest mod mai democratic, mai egalitar, mai operativ si agresiv n
sens sanatos pe care l cladeste terapia Gestalt. Pentru ca ne concentram pe cont
act n viata sociala, cei afectati de terapie sunt nclinati sa influenteze grupuril
e si institutiile n care sunt implicati n directii congruente cu ale instantei ter
apiei Gestalt. Unii dintre terapeuti fac acest lucru direct prin faptul de a luc
ra n institutii. Rezultatul, cred eu, este acela ca orientarea sociala n care sunt
angajat si despre care am scris (Lichtenberg, 1990/1994; Lichtenberg si altii,
1997) este promulgata mult dincolo de grupul n care are loc terapia. Daca nu se r
aspndeste la fel de puternic si salbatic precum un foc, cel putin se aventureaza
dincolo de timpul si locul efortului terapeutic. Exista si o alta satisfactie ca
re nu trebuie scapata din vedere. Spunem ca terapia Gestalt este o psihoterapie
serioasa si profunda; aceasta are impact puternic asupra persoanei daca este fac
uta cu succes. n consecinta, suntem capabili sa ne cunoastem candidatii n formare
la un nivel intim. A ntlni o alta persoana la nivel intim nu se ntmpla frecvent n via
ta moderna, si totusi, este o onoare sa fie apreciata. Faptul ca acest lucru se n
tmpla n multe psihoterapii nu nseamna ca reprezinta o sursa de satisfactie mai mica
pentru mine. Faptul ca este mult mai probabil ca terapeutii sa fie deschisi une
i astfel de intimitati, mai mult dect alti clienti n general, cred eu ca nseamna ca
exista mai multe ocazii de a experimenta o astfel de intimitate. Mai mult dect a
tt, aceasta intimitate purcede n doua directii, de vreme ce terapeutul, atUnci cnd
ia contact
406
J.D. Gellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
cu Fara clientul, a folosi trebuie clientul sa pent~~ fie d lehis solutionarea l
a auto dezvaluire problemelor de natura personale, personala. teradefensiv n mod
exagerat. n sfrsit, conducerea te apiei cu terapeutii/ candidatii n formare este un
proces care sa pune baze e unei dintre acesti peutul trebuie fie capa]il sa se
comunitati. deschida la Multi nivel personal, farateraa fi
I
colegi. n acest fel, ei iau p rte la manifestarile unei educatii continue si la a
lte ntlniri la care merg si eu. Terapeutii/ candidati constituie resurse peutil ca
ndidati lucreaza regiunea n clienti care se terapia. Ei trimisi devin ale recoman
darilor, timitn ~ u-mi mie alti si tine primind clienti de mine. Ei sunt coorga~z
atori ai organizatiilor profesionale pentru dezvoltarea continua'a terafiei Gest
alt si a terapeutilor Gestalt. Data fiind notiunea ca aceasta terapi informeaza
cum interactioneaza oamenii n comunitate, ma regasesc p mine ntr-un cadru social c
are este energic, provocator, inclusiv defer nt fata de toate felurile de difere
nte. Pentru ca participantii s tIa rndullor terapeuti, ei testeaza anumite idei c
are actioneaza eficien si readuc o experienta proprie mpreuna cu practica, aplica
rea ce denu noi conteaza formuTart pfea teoretice. mult din Acesta perspectiva e
ste un "stiintifica" mod de validare asupra psihologiei, dar este o vali~are a t
eoriei pe care eu o pretuiesc profund. formare, din doua motive cu Dezvoltatea t
erapeutiil candidatii mea ulteri~Aaraca psihoterapeut a fost hranitaprincipale.
de lucrul Primul, acesti indivizi se gndesc ntotdeauna la ceea ce merge n cazul lor
directi si mi cu mpartasesc privire la ceea si celeste ~ie aceste mai putin gnduri
. folositor Tot eisisunt, deschisi de asemenea, spre a ma corecta sau a modifica
ce a ce am facut. Ei sunt, mai presus de toate, parteneri n lumea terape tica si
vor ce este mai bine pentru ei nsisi si pentru ceilalti. Al doilea m tiv: este m
ai probabil ca ei sa constituie minti psihologice gata sa trateze cu problemele
pe care ceilalti le-ar putea tine la periferie. De exemplu, terapeutii trebuie s
a-si gestioneze adesea proiectiile n timpul procesului terapeutic, tendintele cli
entilor, dar si pe ale lor. Ca obiecte ale Pfoiectiilor din partea clientilor lo
r, terapeutii
f
,
,
le este impus. Mult prea a esea terapeutii sunt predispusi sa proiecteze asupra
clientilor, n speci l asupra celor care i fac sa se simta inconfortabil. Lucrul as
upra unor astfel de ce nclinatii proiectie trebuie sa nveteconcentrat cum sa lfere
ntieze ntre ceea este al spre lor de ceea ce terapeut de grup. sfrstit, cred ca mu
nc de a fi terapeut altorsporit terapeuti este cel mai cu n acesti terapeutil can
ditati n formare al mi-a capacitatea ca bine facuta n timpul ultimelor stadii ale
carierei unui individ. n mod
inevitabil, cineva devine mentor si terapeut, iar a fi mentor implica

Fom,.'eapentrupSihfmpie
407
resurse personale suplimentare, dincolo de Abilitatea terapeutica. Pe cnd introie
cteze am grija sa le fara atrag discriminare atentia terapeutilor ceea ce le / c
lndidatilor y,fer, ma folosesc n formare adesea sa nu de experienta trecuta ca de
ceva care ma ghifeaza si le poate fi folositor. De vreme ce eu nu mai am nevoie
sa ma doredesc, sa dobndesc o noua stima de sine sau sa ma zbat spre culmile con
struirii unei cariere, pot fi si modest n cerintele mele. relaxat cu privire la a
numite probleme si De exemplu, atunci cnd clientii aleg s nu mai continue sa lucr
eze cu mine, pot sa vad ntotdeauna partea p zitiva a acestui aspect. Ei si exersea
za functia Eu-lui fie prin a decide c au primit destul de la mine, fie prin a ma
exclude pe criteriul de a le fi dat mai putin dect doreau. Pot sa ma uit cu aten
tie sa vad daca am ifesit undeva, dar detasare a mea cu privre la problema se dov
edeste a fi pozitiva att pentru client, ct si pentru mine. Uneori, atunci cnd un ~l
ient si-a anuntat dorinta de a termina terapia, pe fondul anxietatii a ceea Eeur
meaza n munca noastra
o
lor si de a acorda suport deciziei luimea care serveste a-lfunctia motivaEu-lui
sa-si 81ste captatande (dupa cum vad eu lucrurile), atentia continue n orice fie l
ucru ca aleg sa ~ncheie sau sasa continue, este n regula efortul. pentru mine, ia
rcaz, acest a aVft efecte. Pot mpartasesc acest adevar cu terapeutii/ candidatii n
forrr,are, asa cum mentorul meu, Gestalt. Asadar, recomand acelora care sunt te
apeuti altor mele terapeuti sa nu Isadore From, mi l-a mpartasit mie n cadr~l ref
ormarii ca terapeut evite suprapunerea terapiei cu faptul de a fi mentor, dar sa
o faca atent si cu grija. Ar putea fi mai usor n grupu i de terapie precum cele
pe care le-am descris, de vreme ce alti terape ti din grup pot contribui si sust
ine procesul, modulnd ceea ce ofera co ducat9rul grupului. Cu toate acestea, poat
e fi la fel de valoros n lucrul divid ual cu un terapeut. A merge pe linia egalit
atii cu celalalt si a vea o contributie speciala reprezinta o autoritate democra
tica la cel ai nalt nivel.
o
Bibliografie:
Angyal, A., Neurosis andtreatme~t: holistoic th~ory, Wiley, Dewey, Jo, Democracy
and educatlOn, A Macrmllan,1New York, New 1916 York, 1965
408
Gibbons, D., Lichtenberg, P. ~ivan Beusekom, Jo,"Working with victims: Being emp
athic helpers" n Clinical Social Work Journal, 22(2),1994, p. 211-222 Jones, M.,
Social psychiatry in practice: The idea of the therapeutic community, Penguin Bo
oks, Baltimore, 1968 Kaiser, H., Effective psychotherapy: The contribution of He
llmuth Kaiser, Louis B. Fierman (editor), Free Press, New York, 1965 Lichtenberg
, P., Unqoing the clinch of oppression, Lang, New York, 1990. RepubUcata sub tit
lul Community and confluence: Undoing the clinch of opreession, GIC Press, Cleve
land OH, 1994 Lichtenberg, Po, "Intimacy as a function of autonomy and merging" n
Gestalt Journal, 9, 1991, p. 2~-43 Lichtenberg, Po,van Beusekom, J. ~iGibbons,
Do,Encountering bigotry: Befriending projecting persons in everyday life, Aronso
n, Northvale NI, 1997 Perls, F., Hefferline, R.F. ~i Goodman, P., Gestalt therap
y: Excitement and growth in the human personality, JuUan Press, New York, 1951
Capitolul 24
si , a "vindecatorilo raniti" , Tratarea PSihoterapeuti!or perturbati
n acest capitol voi reveni asupra co~ceptului de perturbare profesionala n practic
area psihoterapiei. Acestf este un concept care a suferit sinonim cu abuzul de s
ubstante S\lUalcoolis ul, astazi acesta are conotatii cu o gama foarte variata d
e probleme p rsonale. Astfel, tratamentul profesioni~tilor din domeniile psihote
rapi i, care experimenteaza o perunele schimbari ~i reformulari n ultimii tdOUaze
cide ani. De~i cndva turbare n abilitatea lor de a-~i ndeplini sa Icinile,poate lua
multe forme. Voi examina aici o varietate de abordari ale tratamentului profesi
oni~tilor perturbati ~ivoi aduce n discutie un numa~ qe provocari aparute atunci
cnd ncerci sa ajuti un vindecator ranit.
de Gary R. SChoerer
Impasul si perturb<J.rea n profesiile ysihoterapiei
~i Thoreson 1986; Thoreson, Miller ~i Karauskopct, 1989), precum ~i d: impactul
stresului asupra n anii 1980, domeniul psihologiei a devtnit p~eocupat declinicie
nilor practicianul medicina ~i asistenta medicala, epicentrul a fost _constituit
n mod (Guy, Poelstra ~i Stark, 1989). In alte dO~enii ale sanatatii, cum ar fi t
raditional de practicienii care erau alcoolic' sau dependenti de substante, iar
perturbarea era adesea sinonima cu adictiile. Programele pentru s-au concentrat
pe tulburarile de depen enta (Schwebel, Skorina ~i Schoener, 1991). O literatura
solida s-a dez oltat cu privire la abordarile de tratament recomandate profesio
ni~til r din sanatate (de exemplu: Bissell ~i Haberman, 1984; Crosby ~i Biss lI,
1989).
n impas (Kilburg, Nathan
410
Internatioanl Doctors in Alcoholics Anonymous (IDAA) (Doctori Internationali n Al
coolicii onimi), a fost fondata n partea de nord a Cu mult de autoajutorare, stat
ului Newnaintea York, n acest~eforturi' 1949 de un grup o deorganizatie doctori si
un psiholog; IDAA are peste 6.000 de membril astazi. Poate fi gasita pe interne
t la adresa: http://www.idaa.org/.Ma~mult dect att, n ultimii 25 de ani s-au dezvol
tat multe pro~rame car, sunt specializate n tratarea profesionistului n sanatate d
ependent chi ic. De exemplu, Talbott Recovery Campus (Campusul de Recuperar Talb
ott) (http://talbottcampus.com) ofera cercetari ale rezultatelor e site-ul sau.
Un mare numar de medici, asistente si alti prof.esioni, ti n sanatate au primit t
ratament pentru dependente n cadrul aces or programe. Lipsindu-Ie autoritatea pre
dictiei si avnd un acces nelimitat la medicatii, abuzul de subs ante nu era vazut
ca o problema majora n psihologie. Alcoolismul er considerat o problema semnific
ativa de catre unii, iar Psychologists elping Psychologists (Psihologi Ajutnd Psi
hologi) a fost creat pent u a se alatura organizatiilor paralele din alte profes
ii care erau parte il IDAA. Desi nu att de extins din punctul de corp de cercetar
e n dezvol are a fost concentrat pe pshihologul alcoolic vedere al concentrarii m
3cii11 si pe alte profesii din domeniul sanatatii, un DeSoto, 1990;Thoreson, Nat
han, Skorina (de exemplu: Skorina, Biss si Kilburg, 1983). consultativ al Americ
an Ps chological Association (Asociatia Psihologica Americana) a recomandat once
ntrarea atentiei pe practicianul perturbat cu Deplasndu-ne urmatoarea definitie,
de la tonceptul care se aplica de practician perturbarii n impas, n majoritatea co
mitetul domeniilor sanatatii. ,
Perturbarea se refera la s himbarea obiectiva n functionarea profesionala a unei
persoane. Un psih log perturbat este unul a carui performanta legata de munca a
scazut n calitate. Acest lucru se poate manifesta n unul sau mai multe feln i: sar
cinile legate de munca sunt de obicei ntrziate sau incomplete conflictul cu colegi
i a crescut n mod vizibil, clientii, studentii sau famil"' e au nregistrat plngeri
sau suma absentelor
. I
(Schwebel, Skorma, Scho ner, 1994, p. 2) ~i ntrzierilor a crescut Aj mod evident.
de ani (Schwebel si altii, 1 91, 1994). Cteva studii au fost conduse de asociatii
psihologice de s at (de exemplu Brodie si Robinson, 1991; Studiile asupra pertu
r~~rii au crescut dramatic n ultimii douazeci Mukherjee, 1991), n timp ce altele a
u implicat cercetari nationale (de

411
exemplu Sherman ~iThelen, 1998).n domeruul psihologiei, s-a remarcat o anumita de
zvoltare a comitetelor de asis are a colegilor, dar majoritatea statelor nu disp
un de acestea, pe lngV faptul ca multe chiar dintre cele existente au roluri limi
tate (Barnett si illard,2001). Desi n asistenta medicala, drept, medicin v si mul
te alte domenii astfel de comitete sunt virtual univers ale, n proesiile psihoter
apiei (terapie maritala si de familie, consiliere, psihiatrie, p ihologie si asi
stenta sociala) eforturile au fost de departe mai limitat (Schwebel si altii, 19
94). Domeniul asistentei sociale, de exemplu, a us lipsa de orice sarcina de for
ta nationala de-a lungul anilor 1990, de i a fost produs un manual pentru a ajut
a statele care doreau sa stabil asca astfel de programe. O cercetare facuta n 199
4,la care au raspuns f2 de asociatii (aproximativ trei sferturi dintre ele), a d
escoperit ca dO'F 29% dintre acestea aveau si nici planuri pentru vreunul (Negre
en, 195). Treamer (1992) a mentionat ca o asociatie, Social Workers Help' g Soci
al Workers (Asistenti Sociali Ajutnd Asistenti Sociali), un grup de auto ajutorar
e, nu a fost programe n desfasurare si o totalitate 5% doar nu avea nici un porgr
am stabilit dect n anul 1980, iar n 1987de~ ave 65 de membri - un procent infinitezi
mal din sutele de mii del membri ai NASW. Totusi, a acestor probleme n domeniu (F
ewell, . 19 si Weinstein, 1993). Astfel, actualmente este dificil obtinut perspe
ctiva cuprinzatoare datele cercetarii au indicat n mod de clar o in~c' o enta si
o prevalenta evidente practicienilor par fie sa nu caute ajutor, fie s v o faca
individual si privat. Acest fapt creeaza, de asemenea, o bariera se . 'cativa n c
alea cercetarii si de modele de interventie. I n dezvoltarea I a acestui tip de i
nterventie asupra colegfor perturbati. Majoritatea Ar trebui mentionat ca, ntr-o
varietate 11rga de domenii de sanatate, s-a pus presiune ca programele pentru pr
a~ticienti perturbati sa devina mai holistice si n abuzul abordare, sa se deplase
ze ']e la epicentrul lor depresiei, constituit de alcoolism de substante si sa i
n1luda tratamentul anxietatii, tulburarilor de control al instinc~ului sexual si
tulburarile de adapare n general (de exemplu, Bennett si ?/Donovap., 2001). Mai
mult dect att, cercetarea s-a concentrat pe aspe tele specifice ale abuzurilor din
partea profesionistilor n sanatate (de xemplu Coombs, 1997). Un studiu asupra unu
i grup de dIDctori, asi tente medicale, dentisti si farmacisti, de pilda, a desc
operit ca orgoli 1 profesional nsotit de un sentiment al imunitatii, optimismul n
ce a ce priveste drogurile ca tratament pentru anumite boli si folosirea c .calel
or pentru a face fata cerintelor stresante ale carierei erau pe ct d importante,
pe att de usor de accesat n modelele dezvoltate de acesti rofesionisti (Coombs, 19
96).
412
Diversitatea perturbarii n toate formele sale este att de mare nct este practic impo
sibil sa cercetezi psihoterapia practicianului perturbat per se. Oricum, mai mul
te organisme de cercetare a perturbarilor sunt relevante pentru unele probleme s
pecifice ale profesioni~tilor n psihoterapie. Angajatorii ~iorganismele reglatori
i, precum ~i"vindecatorii raniti" ~i~i au cerut de ceva vreme design-ul ~i evalu
area reabilitarii practicienilor individuali (Gartrell ~i altii, 1989). De fapt,
lucrarile mai recente tratnd practicienii tulburati s-au concentrat asupra reabi
litarii celor care ncalca limitele (Bloom, Nadelson ~i Notman, 1999; Irons ~i Sch
neider, 1991). Ca un aspect practic, n timp ce dep re sia ~i alte tulburari emoti
onale joaca un rol n unele plngeri cu privire la profesioni~ti, n profesiile psihot
erapiei cele mai obi~nuite plngeri adresate agentiilor, programelor de formare, c
omitetelor etice ~i corpurilor reglatorii, cum ar fi comisiile de acreditare, se
leaga de e~ecul n a mentine liJ:lliteleprofesionale ~i de contactul sexual cu pa
cientii sau membri ai familiei lor. n cel putin un studiu n care psihologilor li s
-a cerut sa coteze frecventa problemelor n cazul altor psihologi, primele cinci p
robleme observate (procentele indica procentajul de psihologi care le-au mention
at) au fost: depresie (84%), epuizare/supraimplicare (81%), probleme n relatie (7
8%), relatie duala/limite slabe (76%) ~i o proasta gestionare a contratransferul
ui (68%). Contactele sexuale cu clientii sau candidatii n supervizare au fost men
tionate de 53%, iar consumul de alcool! substante chimice de 52% (Brodie ~i Robi
nson, 1991). Astfel, problema legata de modul n care poate fi tratat eficient un
profesionist perturbat n psihoterapie nu poate fi vazuta ca facnd nota distincta f
ata de problemele aparute n practica. Psihoterapeutul trebuie sa aiba grija la fu
nctionarea n munca - nu doar la distresul personal sau dificultatile generice de
functionare. Mai mult dect att, implementarea a Americans With Disabilities Act (A
mericanii cu Dizabilitati Actioneaza) care le cere angajatorilor sa ofere condit
ii de acomodare rezonabile a provocat organizatiile sa determine cum sa apreciez
e succesul reabilitarii n raport cu ntoarcerea la munca. Acest fapt se aplica ~i p
rofesioni~tilor care sunt nca n programul de formare. Mai recent a fost studiata ~
i problema perturbarii printre studentii ~i candatii n formare (Forrest, Elman, G
izara ~iVacha-Hasse, 1999; Schoener, 1999a). Practica ndelungata de a trimite pur
~isimplu studentii n psihoterapie sau de a-i disciplina ~i de a le oferi o super
vizare mai opresiva a fost nlocuita cu un model concentrat pe perturbare ~i reabi
litare. Un aspect-cheie este ntoarcerea la lucru n siguranta, fara a face compromi
suri n privinta serviciilor oferite clientilor.

413
Cercetare asupra terapeutilor si a limitelor
Mentinerea limitelor profesionale a constituit ntotdeauna o problema si o provoca
re n psihoterapie (Epstein, 1994; Gabbard si Lester, 1995; Jehu, 1994). n timp ce
o persoana poate prefera sa vada indivizii cu probleme legate de limite ca un gr
up restrns de persoane formate defectuos sau limita te etic, aceasta viziune igno
ra mare parte a istoriei. La nceputuri, cercul analitic din Viena a fost conturat
de relatii duale, violari ale confidentialitatii si limite slabe (GrossKurth, 1
991; Kerr, 1993). Borys (1998) a comparat asistentii sociali, psihologii si psih
iatrii care au permis practicarea sexului cu clientii cu cei care nu au facut ac
est lucru, pe baza unui numar de auto evaluari cu privire la limite. n ciuda fapt
ului ca 40 dintre cei 44 de contravenienti au avut relatie sexuala doar dupa pos
tterminare (ceea ce oricine s-ar fi asteptat sa fi determinat un acord ntre raspu
nsurile la un numar de itemi din scala sa), ea nu a putut sa clasifice corect de
ct 55% dintre practicienii erotici si 79% dintre practicienii nonerotici, atunci
cnd i-a comparat pe scala sa de implicare sociala (Social Involvement Scale). Bor
ys (1988) a descoperit si o variabilitate considerabila ntre disciplinele psihote
rapiei cu privire la ceea ce este considerat acceptabil ntr-un numar de arii, cum
ar fi primirea unui cadou, invitarea clientilor la o petrecere, tratarea unui a
ngajat, a deveni prieten cu un fost client si dezvaluireq. propriilor elemente s
tresante clientului. Lamb si Catanzaro (1998),ntr-un studiu national asupra psiho
logilor americani, au comparat un grup care a marturisist ncalcarea limitelor sex
uale fie cu propriii clienti, fie cu studentii si candidatii n supervizare cu un
grup care nu a marturisit astfel de violari. ntre cele doua grupuri au fost gasit
e diferente nesemnificative pe multe ntrebari, inclusiv initierea unei atingeri c
u un client, discutarea detaiillor unui stresor curent cu un client si participa
rea la un eveniment social special al unui client. Rezultate semnificative ale d
iferentelor releva si ca un numar mare att de contravenienti, ct si de noncontrave
nienti au aqmis faptul de a fi avut un contact social semnificativ cu clientii.
I Dat fiind c~ ngrijorarea privind profesionistii care se angajeaza n ncalcarea lim
itelor a crescut, un numar sporit de programe ofera unele forme de reformare a l
imitelor n tandem cu psihoterapia sau alte forme de tratament (de exemplu Schoene
r, 1999b; Spickard, Swiggart, Manley si Dodd, 2002). Drept rezultat, n majoritate
a comunitatilor, optiunile de interventie au trecut dincolo de programele tradit
ionale concentrate pe dependenta.
414
Profesionisti care ncalca sau esueaza n amentine limitele 1 1 ,
Esecul n a mentine limite profesionale sau ncalcarea limitelor poate sa ia o multi
tudine de forme si se poate ntmpla dintr-o varietate si mai mare de motive. Aceast
a poate sa implice toate tipurile de supraimplicare cu clientii, incluznd contact
ul social n afara relatiei profesionale, implicarea terapeutului n viata clientulu
i, violarea confidentialitatii, furia excesiva, contact "fizic,jocurile romantic
e, discutii erotice si numeroase alte lucruri. Bazata pe consultarea a peste 3.0
00 de cazuri, timp de un sfert de secol, si relund literatura care include rapoar
te de caz, urmatoarea lista reprezinta un numar de factori care au aparut destul
de frecvent ca fiind semnificativi n experienta clinica sau raporturile de caz n
mai mult dect
un grup restrns de cazuri. 1. Formarea inadecvata. Aceasta reflecta lipsuri n form
are cu privire
la limite sau o lacuna specifica n formare referitoare la relatiile cu , sau clie
ntii. , Pacientii 2. Formare defectuoasa pentru rolul specific al muncii. Profes
ionistul poate sa fi beneficiat de o formare buna, dar nu pentru rolul care a fo
st preluat. El sau ea poate fi coplesit/a de cerintele muncii. Unii practicieni
provenind din vaste cadre urbane au mari dificultati, n functionare ntr-un , cadru
rural, unde se asteapta ca ei sa aiba o mai mare varietate de functii. Ei pot s
a-si ntlneasca, de asemenea, clientii sau pacientii mai frecvent n afara cabinetulu
i de consultatii. , 3. Descriere inadevata a rolului sau orientare slaba spre ro
lul de munca. Unii profesionisti dau de bucluc n situatii n care lipsa definirii u
nei slujbe bune sau a rolului si lipsa de orientare si supervizare creeaza cadru
l pentru situatiile compromitatoare. Acest lucru este n mod obisnuit vazut n cadru
l bisericesc, dar este surprinzator de ntlnit si n cadrul serviciilor de sanatate.
4. Lipsa sau esecul n folosirea supervizarii disponibile. Unele situatii de munca
duc lipsa de sprijinul de supervizare necesar pentru a ajuta personalul sa gest
ioneze dificultatile si provocarile. n timp ce n sine si de la sine acest lucru nu
"cauzeaza" ncalcarea limitelor, poate ajuta la crearea cadrului sau poate esua s
a ofere o interventie timpurie.
5. Lipsa constiintei transferului/contratransferului n general sau ntr-o situatie
data. Unii profesionisti nu sunt constienti de ariile lor de vulnerabilitate si si pierd limitele cu anumiti clienti. 6. Nevoia excesiva de aprobar
e a clientului. Profesionistii care sunt nesiguri si care vor face orice pentru
a obtine aprobarea clientului ntmpina o
Formarea pentru PSihOraPie"

415
mare dificultate n impunerea limitelor. Uri practicieni cu o practica foarte soli
da vor experimenta perioade n cnd pierderea de relatii importante sau chiar proble
mele la Tiata lUcru lor, le vor submina stima clientului. de sine t'; i vor conduc
e la o nevoie eXCeS[Va de aprobare din partea 7. Naivitatea si lipsa unei bune j
udecati soclale. Unor profesionisti pare sa saulenu lipseasca doresc "inteligent
a sa fie n rolul sociala" profesional. necesart E~neaga pentru puterea a fi un pr
ofesionist diferentiala dori sa functioneze mai degraba ca priet n. In unele caz
uri severe, si responsabilitatea care merg chiar mnacu ntulb m1illa c~ rolul profes
ional si ar practicianul este diagnosticat rarea Asperger.
8. Perturbarea organica. Desi nu este obiS~Uita, unii profesionisti sunt
perturbati Tulburarile din organice cauza unei ale unor leziuni practicieni pe c
reier seryori sar. a altei pot perturbari avea impact organice. asupra care nu p
oate fi ndreptata prinde supervizarf.' profesionalismului lor. Astfel perturbar~
pot repreznta o problema de substante si alcool pot avea o judecata c re este tu
lburata, data fiind varietate a starilor lor sau din pricina intoxi de arii. 9.
Judecata perturbata secundara dependent~' alcool. Cei care abuzeaza
10. Psihopatologia. Dincolo de psihopatol~gia inerenta n unele dintre
stare, gndire sau impulsul _ categoriile anterioare, poate controlului. reiesi ca
proferionistul
are o tulburare de
11. Nevoia emotionala si dependenta. Stim'jl-de sine scazuta din si nevoile cres
cute de dependenta, care conduc la nevoi de acceptare partea
cronica. PJ ndecatorul termen lung sau Data pe o baza clientului, pacientului a
tulburarea enoriasului, 12. Nevoia situationalasau sau - "v ranit". fiind o depr
esie situationala acuta, o criza de vtata sau alte probleme mai ncalce limitele.
13. Profesionistul ca supererou. Practicienii c re si doresc fieris "perfecti" tr
anzitorii, un profesionist devine situatio~al nnevoiesa si cnd sa sau sa faca totu
l pentru clienti, n mod irofic, pot n~epe sa si asume
"orice" i-ar putea ajuta.
14. Predare n fata clientului. Asa cum n d scrierea lui Gabbard (1994) riscuri n tim
p ce rationalizeaza faptul ca tste nevoie ca ei sa ncerce
dominat n relatii si n a se simti frustrat n aceasta, permite unui client a de a si
se sa preda n modiar masochist pra~ticianUI o istorie de acu fi samodului manipu
leze domine, apoi este c nsumat are de resentiment privire lasau aceasta. Din no
u, aceasta rezistent situatie eJ~eadesea creata atunci cnd (un client pacient est
e continuu l~ schimbare sau "vindecare".
416
Aceste categorii nu se exclud reciproc. n majoritatea cazurilor, acestea sunt mul
tiplu determina te. Cheia consta n a determina care este modelul, daca exista unu
l, si de ce s-a ntmplat. Trebuie mentionat, de asemenea, si ca multi dintre acesti
determinanti nu sunt elemente de tratament per se, ci ar putea doar sa fie rele
vante ntr-o decizie a unui terapeut care trateaza privind recomandarile de rentoar
cere la lucru.
Tratamentul profesionistilor care ncalca limitele
naintea ultimei decade, conduita defectuoasa sexuala si ncalcarile limitelor legat
e de acest aspect de catre terapeuti si alti profesionisti din domeniul sanatati
i , erau adesea tratate cu o atitudine de toleranta. , Profesionistii pacatosi b
eneficiau de o disciplinare blnda si se rentorceau n practica, n acelasi timp primin
d un gen de psihoterapie si posibila supervizare a muncii lor. Se presupunea ade
sea ca incidentele nu aveau sa se repete. n mod obisnuit, nu era facuta nici o ev
aluare pentru a determina potentialul de reabilitare. Un numar de psihoterapeuti
erau aparent doritori sa urmeze tratamentul unor astfel de cazuri, cunoscnd doar
limitat pacatele originale si fara a avea un plan clar despre cum putea fi prev
enita o repetare a comportamentului. Punctul central al unor astfel de terapii e
ra orice dorea sa aduca n discutie profesionistul pacatos. Adesea, conducerii def
ectuoase profesionale nu i se acorda dect o mica atentie sau deloc. Etiologia con
ducerii neprofesionale putea chiar sa nu fie identificata. Profesionistii erau a
desea considerati "vindecati" dupa un curs al terapiei care se adresa n mod extin
s distresului si! sau depresiei care era secundara faptului disciplinar. Chiar s
i atunci cnd o abordare mai tintita era luata n planul unui efort de reabilitare,
un angajator ulterior, o comisie de acreditare sau nregistrare ori un coleg putea
submina planuL Este adesea ntlnit, chiar si astazi, de exemplu, ca unui practicia
n sa i se ceara sa obtina un certificat de practica sub supervizare sau un tip f
oarte formal de supervizare, dar sa nu fie n stare sa faca acest lucru. Practicia
nul apeleaza atunci la autoritatea de autorizare sau reglatoare, care se ndupleca
permitnd un nivel mai scazut de formare sau supervizare. De exemplu, urmatorul c
az a fost descris de catre Bates si Brodsky (1989, p. 80). Dar comisia nu a resp
ectat primele cinci dispozitii. Rezultatele evaluarii psihologicedispuse prin pr
ima dispozitienu ar fiacordat o speranta de reabilitare foarte mare. A doua disp
ozitie a trebuit sa fie modificata:

417
Dr. X nu a gasit nici o clinica beneficiind de un program de practica supervizat
a, care sa l admita ... Ei au renuntat astfel la dispozitia de practica n clinica.
n locul acesteia, au prezentat o cerinta conform careia dr. X trebuia sa practic
e sub supervizarea unui psiholog licentiat timp de 2 ani sau un numar de cel put
in 1.500 de ore pe an.
n multe situatii, n Statele Unite si n alte parti, comisiile de acreditare si regla
torii au creat planuri de reabilitare fara o evaluare independenta. Astfel, este
dificil sa judeci situatiile n care un anume fel de terapie si! sau reformare a
fost prescris si a dat gres n prevenirea reaparitiei pacatului. Mai mult dect att, n
ultimii ani, corpurile de reglementare din America de Nord au experimentat "for
marea limitelor" si cursuri de etica pentru a suplimenta sau a nlocui terapia per
sonala pentru contravenienti (de exemplu Schoener, 1999a, 1999b). Dezbaterea val
orii si eficientei acestei practici a devenit o problema publica n povestea din N
ew York Times
Magazine "Dr. Smith Goes to Sexual-Rehab School" ("Dr. Smith merge la pcoala de
corectie sexuala") (Abraham, 1995).
Folosirea gresita a reabilitarii
n timp ce ar putea parea rezonabil sa consideram ca reabilitarea implica o ncercar
e de domolire a conditiilor care au condus la comportamentul defectuos original,
astfel nct probabilitatea de a repeta un astfel de comportament sa fie n mare part
e diminuata sau elimitata, termenul este adesea folosit pentru a exprima alte as
pecte. S-a observat ca realibilitarea, asa clim este ea uneori practicata, serve
ste ca forma minora de pedepsire, poate pentru a ispasi vina terapeutului contra
venient si, poate, mai mult dect att, a comitetului sau curtii care l-a sanctionat
(Brodsky, 1986, p. 164). Noi folosim acest termen pentru a desemna o ncercare pl
anuita de rentoarcere a psihoterapeului la nivelurile anterioare de functionare s
i competenta si de diminuare sau eliminare a probabilitatii de avea un comportam
ent defectuos, de a ncalca limitele sau de a lucra sub standardele asteptate.
Abordari cognitiv-comportamentale
Pna de curnd a fost publicat foarte putin despre lucrul extensiv cu (' profesionis
tii care s-au angajat n comportamente sxuale defectuoase,
418
J.D.
prin programele de tratament traditionale ale coTltravenientelor sexuale. n mod o
bisnuit, ei tind sa se concentreze n evaluarea identificarii I tulburarilor de co
ntrol al impulsului sexual, a~a cum sunt prezentate n DSM-IV. De vreme ce unii pr
ofesioni~ti care au comis contraveniente asupra clientilor nu dau dovada de acel
ea~i comportamente compulsive ca alti contravenienti din sfera sexuala, aceste p
rograme iau n considerare circumstantele comportamentale ale contravenientei, n ef
ortul de a crea o strategie de reabilitare. Astfel, lucrul asupra problemei, cum
ar fi cel al lui Abel ~i al colegilor, s-a concentrat pe dezvoltarea de abilita
ti care sa diminueze aparitia, incluznd dezvoltarea de precautii n ncercarea de a p
reveni profesionistul ~ide a nu se ajunge la o situatie cu risc crescut din nou
(Abel, Osbom ~iWarberg, 1995),paralel cu munca autorilor cu alte tipuri de contr
avenienti sexuali, dar extinznd-o considerabil (Abel ~i Osbom, 1999). Terapia cog
nitiv-comportamentala este utilizata, de asemenea, pe scara larga n tratamentul a
ltor conditii care perturba profesioni~tii, de la depresie pna la abuz de substan
te. Terapia cognitiv-comportamentala a fost cercetata pe larg, de~i aplicatia ei
asupra profesioni~tilor care au comis contraveniente este mai recenta ~inecerce
tata ndeajuns. n mod obi~nuit, o perioada de evaluare ~i tratament intensiv este u
rmata de un program bine structurat de ngrijire, incluznd terapie cognitiv-comport
amentala, reeducare ~i un accent sporit asupra prevenirii recidivelor. Uneori sa
tisfactia unui client sau chestionarul de tip calitatea asigurarii este dat paci
entilor pentru a ncerca sa se evalueze daca ncalcarile limitelor continua. Monitor
izarea de catre colegi ~i folosirea poligrafului sunt aspecte comune ale suprave
gherii posttratament n cazuri care implica comportamentul sexual defectuos.
Abordari psihodinamice
Cartea lui Strean (1993) Therapists Wha Have Sex with Their Patients: Treatment
and Recovery ("Terapeuti care fac sex cu pacientii: Tratament ~i recuperare") pr
ezinta studii de caz. Unul dintre cazuri implica un asistent social sadomasochis
t care le provoaca suferinta fostelor paciente. Abordarea generala este psihodin
amica ~i individualizata. Unul dintre cele trei cazuri implica un terapeut femei
e. Claman (1987) ~i altii au prezentat, de asemenea, cazuri analizate dintr-o pe
rspectiva dinamica sau psihanalitica. Gabbard (1999) a scris cel mai mult referi
tor la abordarea psihodinamica a acestor probleme.

Gabbard (1994), bazndu-se pe o vasta experienta n cadrul Menninger Clinic din Tope
ka, Kansas, cu contravenienti, i clasifica n patru grupuri: (1) tulburari psihotic
e; (2) psihopatia si parafilia acaparatoare; (3) capitularea de tip masochist "o capitulare" n fata unui client provocator sau dificil, spernd sa modifice clien
tul prin a fi flexibil n ceea ce priveste limitele; (4) bolnav din dragoste - n ca
drul categoriei "bolnav din dragoste" el mentioneaza un numar de probleme sau di
namici care, de unele singure sau combinate, joaca un rol n conducerea defectuoas
a a terapiei. Eforturile de tratament sunt concentrate pe categoria "bolnav din
dragoste", la fel ca si pe cele din grupa "capitularea de tip masochist", care i
nclude terapeutii cu tendinte masochiste sau autodistructive care, n mod esential
, le permit clientilor sa i intimideze sau sa i controleze. Psihoticii si acaparat
orii nu sunt considerati subiecti buni pentru reabilitare.
Dependenta sexuala
alta abordare de evaluare si tratament a celor care ncalca limitele sexuale a rez
ultat din lucrul asupra dependentei sexuale. Aceasta literatura s-a extins rapid
n ultimii ani (Irons si Schneider, 1999). n timp ce programul de dependenta sexua
la obisnuit cauta sa identifice aspecte adictive sau compulsive ale comportament
ului sexual si clasifica o gama foarte larga de indivizi n aceasta categorie unic
a, o baza teoretica mai complexa este dezvoltata de Irons. Acest model presupune
ca unii profesionisti care se aI}.gajeaza n comportamente sexuale defectuoase nu
au parafilie sau tulburari psihosexuale, asa cum sunt acestea definite n DSM-IV.
Modelul ia n considerare paralele cu incestul n astfel de relatii si leaga compor
tamentele manifestate de o ncercare de a face fata unor rani interioare. (Ei rapo
rteaza un procentaj mare de victime ale abuzurilor printre profesionistii pe car
e i evalueaza.) Ei descopera n mod frecvent si alte adictii (Irons si Schneider, 1
999). Extinznd abordarea adictiilor, Irons prezinta 00 set de "categorii arhetipa
le" care sunt reminiscente ale unei abordari junghiene asupra personalitatii si n
cearca sa le foloseasca pentru a descrie mai bine contravenientii. Irons si Schn
eider (1999)au descoperit urmatoarele, atunci cnd au aplicat aceste categorii asu
pra unui esantion de 88 de protesionisti n sanatate exploatatori sexuali. Ei au d
escoperit procentaje diferite n cadrul fiecarui grup si ca procentajul din fiecar
e categorie a celor diagnosticati cu dependenta sexuala a variat, de asemenea, n
mod cEmsiderabil.
o
420
Printul naiv -la
nceputul carierei, se simte invulnerabil, tinde sa dezvolte "relatii speciale" cu
anumite tipuri de clienti ~idesconsidera limitele (7,9% din total, dar nici unu
l dintre dependentii de sex nu este prezent n aceasta categorie). Razboinicul ran
it - cople~it de cereri, prea dependent de fata da profesionala pentru validare;
implicarea rabdatoare este o scapare temporara (21,6~odin total, cu 37% din acea
sta categorie considerati a fi dependenti de sex).
Martirul autodeservit mijlocul sau spre sfr~itul carierei; munca este principala; retras, furios ~iplin
de resentimente (23,9% din total, cu 62% din aceasta categorie. considerati a f
i dependenti de sex).
Falsul iubit - i place sa traiasca la limita, i face placere "emotia urmaririi";
o persoana care ~i asuma riscuri ~icare dore~te aventuri (19,3% din total, dintre
care 94% sunt considerati dependenti de sex).
Regele negru puternic ~i fermecator; plin de succes, manipulator; exploatare sexuala ca expre
sie a puterii (12,5% din e~antion, dar cu un indice de 91% din aceasta categorie
diagnostic ati ca dependenti de sex).
Salbaticulcurs dezordonat al vietii personale ~iprofesionale; dificultati semnificative n f
unctionare - are o tulburare majora pe Axa 1 (14,8% din e~antionul total, cu doa
r 23% considerati a fi dependenti de sex).
Evaluarile facute folosind aceasta abordare sunt evaluari ale pacientilor spital
izati, n mare parte. Presupunerea este ca intensitate a evaluarii si a mediului v
a penetra negarea si alte aparari si va releva problemele esentiale. Aceasta abo
rdare poate fi utilizata cu o persoana rezistenta, care nu constientizeaza pe de
plin gradul de disfunctionalitate. Irons si Schneider au colaborat la o carte, T
he Wounded Healer ("Vindecatorul ranit") (Irons si Schneider, 1999), care este r
ezumatul cel mai bun al acestei munci si al acestei abordari.
Caracteristici comune ale evaluarilor
n ciuda diferentelor substantiale n abordare, reiesite din comparatia cu evaluarea
traditionala psihologica, fiecare dintre aceste metodologii de evaluare implica
colectarea a mult mai multe date de fond de la persoane, altele dect persoanele
evaluate. Fiecare implica obtinerea si descrierea comportamentala a evenimentelo
r n chestiune si fiecare cere un mod bun de cooperare. Fiecare abordare recunoast
e ca unii contravenienti mint sau minimizeaza si, de asemenea, ca unii vor cauta
n aceste

421
evaluari ncercarea de a evita consecintele. Fiecare crede ca unii dintre contrave
nienti nu pot fi reabilitati si recunoaste nevoia de consiliere a unor persoane n
afara domeniului. Fiecare acorda o anumita atentie dinamicilor relatiei profesi
onale si asuma determinanti multipli n cazul obisnuit. Fiecare presupune ca sigur
anta publica este o problema-cheie si fiecare implica o decizie de diagnostic in
itial, un plan de tratament, iar o evaluare eventuala dupa tratament este stabil
ita pentru a aprecia daca a fost de succes. Toate aceste abordari presupun ca re
formarea profesionala de diferite feluri poate fi necesara si ca abilitatea si p
roblemele de formare pot fi la fel de importante ca si psihopatologia n anumite c
azuri. Dar trimiterile de tip "automat" pentru reformare sau supervizare nu sunt
mai folositoare dect trimiterile n terapie. Cineva trebuie sa fie destul de speci
fic n ceea ce priveste deficiturile n abilitati sau formare care sunt prezente si
de ce se asteapta ca un anumit curs de reformare sa remedieze situatia. Fiecare
implica folosirea supervizarii si dezvoltarea unui plan de reintegrare cu limita
ri posibile ale practicii. Oricum, tot accentul este pus pe importanta definirii
clare a supervizarii. Este absolut necesar ca scopurile si cerintele sale sa fi
e specificate n detaliu, iar consultarea de caz (mpartasirea voluntara a materialu
lui clinic, adesea specificat "supervizare") sa fie diferentiata de supervizarea
reala, n care supervizorul este responsabilul legal pentru supravegherea practic
ii. n ultimii ani, unele comisii de acreditare au considerat a fi cerinta , "cons
ultatia etica", implicnd ntlniri regulate, adesea lunare, cu un "consultant n etica"
. Nu este clar ce se asteapta sa se mplineasca, n sensul n care, n majoritatea cazur
ilor de comportamente defectuoase, nu era nicidecum vorba de o lipsa a ntelege.ri
i standardelor etice profesionale. Am vazut cerndu-se aceasta de la profesionisti
care predau etica sau care fac parte din comitete etice si n situatii cnd cunoa?t
erea eticii nu avea cum sa lipseasca - aceasta se ntmpla n situatii n care practicia
nul era complet constient de ceea ce fusese ~calcat. "Formarea limitelor" a fost
, de asemenea, un aspect adaugat planurilor de reabilitare (Abraham, 1995), dar,
din nou, acest lucru nu este clar legat de cauzele aparitiei comportamentelor d
efectuoase. Chiar si trimiterile pentru seminariile de etica, ntlnirile cu un cons
ultant etic sau "formarea si antrenarea" limitelor ar trebui sa si aiba propria j
ustificare n rezultatele unei evaluari independente. Argumentarea n cazul trimiter
ilor nu este cu nimic mai prejos dect cea de care este nevoie pentru o trimitere n
terapie.
I
~
422
J.D. Gellerf J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Unicitatea psihoterapeqti1or
Exista o literatura foarte Ivaloroasa iar privind frecventa factorilor istorici
variati din vietile psihoterkpeutilor, cei care i trateaza ar trebui sa
, ~i sa, fie familia1izati t' cu ceea ce se cunoa~te despre ei (de faca bine
1987; Guy ~i altii, 1989; Pope ~i Tabachnick, 1994). Mare exemplu: parte din Guy
, ceea c~ se cunoa$te se refera la strategiile lor de autongrijire
se cunosc despre casatorii e lor, de~i exista literatura considerabila cu 1999;
Mahoney, 1997). Mai Sotile putine~iSotile, lucruri (de exemplu: Guy ~iNorcrj;ss,
1994; privire la casatoriile medic lor (de exemplu: Myers,
2000a).
tratament Ceea ceunui reprezinta psihoteraPfut nsa aspectul este potentialul cel
mai special ~e identificare legat de oferirea proiectiva de n forma fie a unuia,
fie a a, belor, transfer ~icontratransfer. Gonsiorek (1989) a descris aceasta n e
rapia cu profesioni~tii care s-au angajat n relatii sexuale cu unul dint e client
ii lor. Terapeutul a descris lucruri pe care el le face pentru a pro oca tendint
a clientului de supraidentificare cu el prin, de exemplu, 'rid'carea unui punct
teoretic asupra caruia el ~i clientul sau este posibil sa nu fie de acord. Gabba
rd (1995) a scris espre problemele legate de transfer / contraI
de comitetele de acredita e sau de catre angajatori pentru ncalcarea transfer pro
fesioni~tilor care au fost sanctionati limitelor implicate sexuale. n El trata~nt
ul ofera rmatorul portret (p. 102).
de o comisie de acreditare de stat. El a nceput sedinta prin a ma ntreba Dr. A. a
la primaja sedinta de sa psihoterapie, dupape cenumele a fost trimis daca este nv
enit regula pentr mine ca el mi se adreseze mic. potrivit daca mi s-ar adres spu
nndu-mi dr. Gabbard. A acceptat cererea mea, dar a folosit ctev ori nntr-o timpulrel
atie sedintei numele meu I-am sugerat dat de fiind Cateram profesionala, ca mic,
ar fidoar mai ca sa se scuze dupa aceea Pe parcursul terapiei, Iu-a spus ca auz
ise ca scrisesem o carte pe acest subiect si m-a ntrebat da a putea sa o mprumute
pentru a citi despre problemele pe care le avea M-a asigurat ca mi-o va aduce nap
oi n cteva saptamni. I-am spus ca u aveam deloc dubii despre napoierea cartii, dar,
cu toate acestea, nu e a o idee buna sa i mprumut carti, pentru ca, n i provocase pr
imul rnd, dificultati. era o alta A 1arianta rtrebat apoi a problemei daca putea
limitelor sa cumpere profesionale una dintre care carti la pretul redus al autor
ului si sa mi dea banii. Din nou i-am spus ca eu credeam ca relatiile ~inanciare
dintre noi ar trebui limitate la plata sedintei.

423
gostise de un pacient, mi-a spuElca era con tient ca toti terapeutii s-au simtit
excitati sexual de anumiti pacienti tii -a ntrebat daca mie mi se ntmplase acest l
ucru. Am accentuat ca p ihoterapia era destinata lui Pe durata altei tiedinte de
terapie, n timrce el descria cum se ndradegraba dect mie. Trziu, n terapie, dr. . mi
-a spus ca s-a gndit ca i era mai bine tiise ntreba daca puteam trec de la psihotera
pie la supertii dificultatilor lui de a gestiona dificUlt~atile contratransferul
ui, mai vizare. Am raspuns ca eu simteam ca el av a nevoie de mine ca psihoterap
eut tii ca erau alte persoane disponibil pentru supervizare.
Gabbard (1995) mentioneaza ca printre rovocarile de a oferi psihoterapie practic
ienilor care au ncalcat limiteI cu propriii clienti se numara lupta de a evita fa
ptul de fi rrtcadrati n anumite roluri, dupa cum urmeaza.
comisiei de acreditare sau a activitatilor disciplinare ale unui angaeste o exte
nsie a
1. Terapeutul ca politist. n masura n care lerapeutul
disciplinator tii un cine de paza.
2. Terapeutul ca salvator ~i iertator. Multi pr fesionititi disciplinati vin la
jator, poate exista o perceptie, sau o d~viere de la rol, ca fiind un
terapie ntr-o stare Faptul de trauma. Terapia lPoate fi vazuta caca un loc al con
fesarii tiiiertarii. de a vedea prof~sionistul/ clientul victima,
3. cel Terapeutul ca parinte Multi care ncalca limitele putin partial, esteautori
tar. cu un pas mai profJsionititi aprofP~ de fanteziile de salvare.
traiesc de foarte mult timp un resentim nt al autoritatii tii o nota de rebeliun
e care este utior provocata n anu ite cadre. n terapie, ei pot cauza un raspuns_ a
utoritar din partea erapeutului. n cazul celor care au o istorie autodistructiva
tiirelatii asochiste, ei pot sa tii plnga de mila lor ntiile suficient de mul, astf
e~ nct sa determine frustrarea supervizorului conducnd eve tualla anumite interacti
uni punitive. 4. Supervizorul ca obiect coruptibil. Practio enii care au problem
e n gestionarea limitelor n general vor prov ca tiilimiteJe terapeutice. n masura n
care pot submina aceste limite, i i pot arata ca tiiterapeutul are probleme privi
nd limitele.
Raportarea sarcinilor si a altor proble
e etice/legale
terapeutul sa aiba responsabilitati legate rapoarte Daca profesionistul care est
e tratat estr' de n ntocmirea proba, este de probabil ca
424
implicnd O comisie de acreditare sau un angajat. Intimitatea este ntotdeauna limit
ata n aceste relatii, lucru care l poate tulbura att pe profesionisti client, ct si
pe terapeutul curator. n cel putin doua jurisdictii, statul Minnesota si provinci
a Ontario, exista responsabilitati de raportare sub incidenta legilor care elimi
na aspectul intimitatii clientului. n Ontario, raportarea comportamentului sexual
defectuos de catre profesionistii n sanatate acreditati este obligatorie, chiar
daca informatia a fost obtinuta doar dintr-o singura relatie de tratament cu un
practician contravenient. Acest lucru ar include o situatie n care, n timpul psiho
terapiei, un practician admite contravenientele nedescoperite de catre comisia d
e reglementare (numit colegiu profesional n Canada). n Minnesota, regulile sunt ma
i complicate. n cazul psihologilor acreditati, doar alti psihologi sunt mputernici
ti ca raportori, existnd si o exceptie asigurata daca informatia a fost aflata n c
ontextul unei relatii profesionale cu psihologul care poate fi disciplinat. Oric
um, n cazul altor profesionisti autorizati n psihoterapie, ei si psihologii au sar
cina de a raporta orice comportament care poate conduce la o comisie disciplinar
a si nu exista nici o exceptie garantata daca a fost aflata ntr-un context de psi
hoterapie. Singura varianta este ca profesionistul n chestiune poate fi trimis ntr
-un program pentru profesionisti n sanatate perturbati si el sau ea poate benefic
ia de tratament ntr-un tip de program de abatere, daca aceasta este prima contrav
enienta. Exista o exceptie de la orice sarcini de raportare n cazul unui profesio
nist beneficiind de tratament pentru abuz de substante sau alcoolism. Intimitate
a unor astfel de conversatii si nregistrari este acoperita de o lege federala si
de Codul Reglementarilor Federale, capitolul 42, care i face imuni chiar si la in
vaziunea unui mandat de perchezitie. Doar un tribunal poate ordona ridicarea imu
nitatii lor. Oricum, psihoterapia obisnuita nu ofera o astfel de protectie (Broo
ks, 1997). Este absolut esential sa fie definite toate limitele confidentialitat
ii naintea nceperii fie a evaluarii, fie a tratamentului. Terapeutul trebuie sa fo
rmuleze situatii ipotetice, cum ar fi unele n care el considera ca siguranta clie
ntului poate fi la risc. Acest lucru patrunde dincolo de problemele de rutina le
gate de dezvaluirea (1) sarcinilor de raportare; (2) oricaror raportari cerute d
e angajator sau comisie, sau (3) a faptului ca un ordin al tribunalului poate de
schide dosarele, n ciuda obiectiilor clientului. Dincolo de complexitate a acesto
r sarcini sta o alta provocare - aceea a ct de etic poate fi gestionata o situati
e n care consideri ca unii clienti
Formarea pentru PSihoraPie 42 5 ar putea fi supusi riscului. Aceasta poate fi f

problema n timpul psihoterapiei si, de asemenea, atunci cnd este formulata concluz
ia n momentul cnd sunt asteptate recomandarile. Criza attau de abuzat mult mediatiz
ata din 2002 cu privire la rentoarcerea preotillbr care de copii a programelor aj
utat la crearea speciale unei care dezbateri evalueaza nationa1~ si tratejza des
pre preotimea responsabilitatile perturbata (de exemplu: Investigative Staff of
the Boston Glbe, 2002). n ce circumstante n ar putea timpul un sau terapeut dupa tr
atamentul curant sa fie unui tras prof1sionist la raFPundere perturbat? pentru r
aul Cititorul facut, este trimis la niste discutii folositoare, care fU concluzi
onat, pe scurt, ca ar putea exista o anumita responsabilitate n cazul unor anumit
e situatii factuale (de exemplu: Bisbing, Jorgenson si futherland, 1995; Jorgens
on,
1995).
Rentoarcerea
n practica
cu privire n timp la cerentoarcerea comisia de acreditare n practica sau siang9jato
rul la c, limite sau face supervizare ultima precizare sunt Majoritatea psihoter
apeutilor nu au experi .nta n ceea ce priveste acest fel de recomandari de "rentoa
rcere la luc u". Pentru a raspunde unei necesare, terapeutul curator face n mod n
~rmal o recomandare-cheie. astfel de cerinte, este necesar sa aiba o imagme clar
a asupra locului de munca, clientelei si sarcinilor clientului! prbfesionistului
si sa nteleaga ceea ce reclama n mod real munca sa. Dac~ terapia este pur volunta
ra ncerce sa antreneze sau sa convinga clientul sa si exerseze buna judecata si sa
si limiteze voluntar munca la arii n are este posibila o practica sigura .. parte
a unei interventii diSciPlintlre, terapeutul poate doar sa si nu este Atunci cnd
psihoterapia este parte Ujnui plan daca de reabilitare, posibil ca terapeutului
sa i se ceara sa a stabileasca ansamblul este de scopuri a fost ndeplinit. Acest
lucru poa~e fi facut de un evalua tor, incluzndu-l pe evaluatorul original. Este
important sa reamintim ca, si atunci cnd profesionistul se dovedeste a fi un cli
ent cooperant, exista un numar de rezultate posibile, dupa cum urmeaza. 1. Profe
sionistul este de acord cu reabilita ea, dar apoi se razgnde~te ~i ncearca sa cear
a sa i se schimbe ce intele de catre comisia de acreditare sau de catre angajato
r. 2. Profesionistul ncepe psihoterapia, dar sbune ca el sau ea a terminat premat
ur ~ise retrage.
426
3. Profesionistul devine dezamagit de domeniu n timpul psihoterapiei ~i cere cons
iliere vocationala n alt domeniu de activitate. 4. Profesionistul face schimbari
considerabile, dar nu ndeajuns pentru a fi considerat un practician sigur. O vari
anta a acesteia este ca el sau ea sa fie sigur / a ntr-o munca diferita, cu un ni
vel diferit de supervizare, dar nu n munca pe care el sau ea o are. 5. Tratamentu
l nu are succes - fie pentru ca problemele nu sunt rezolvate, fie~pentru ca unel
e nou identificate clarifica faptul ca nu este posibila o practica sigura.
Cu siguranta ca una dintre problemele implicnd chestiuni de rentoarcere n practica
este abilitatea de a mentine bunastarea practicianului - o problema beneficiind
de o atentie considerabila n literatura de specialitate (de exemplu: Norcross, 20
00; Sotile ~i?otile, 2000b) ~in presa populara (de exemplu: Abramson, 1995; Wendl
ing, 1999). n ceea ce prive~te abilitatea de a mentine limitele profesionale, exi
sta o literatura n dezvoltare pe care terapeutul curant are nevoie sa o stapneasca
, de vreme ce este posibil sa xeprezinte o problema la un anumit punct al terapi
ei, cu oricare dintre profesioni~tii perturbati (de exemplu: Epstein, 1994; Gabb
ard ~i Lester, 1995; Pope, Sonne ~i Holroyd, 1993).
Concluzie
n ultimele cteva decenii, conceptul de profesionist perturbat a fost extins de dom
eniile psihoterapiei pentru a ajunge mult dincolo de conceptul original de abuz
de substante din partea profesionistului n sanatate. n timp ce alcoolismul ~iabuzu
l de substante sunt nca pericole n toate domeniile sanatatii, accentul s-a extins
asupra unei varietati de alte tulburari, incluznd tulburarile de stare ~i alte pr
obleme personale care pot sa intervina n munca practicianului. De~i programele st
ructurale ~i unele grupuri de sprijin specializate pot servi uneori ca asistenta
, multi dintre profesioni~tii n psihoterapie perturbati sunt tratati ca pacienti
externi, mai degraba dect n cadrul unui program specializat. Aceia care initiaza o
astfel de munca este nevoie sa se familiarizeze cu cunostintele n continua dezvo
ltare despre psihoterapia profesioni~tilor si despre cum functioneaza acestia. M
ai mult dect att, conceptul a fost aplicat si profesionistilor care intra n atentia
unei comisii reglatorii sau a unui angajator din cauza problemelor din munca lo
r, incluznd, dar nefiind limitate la, ncalcarile limitelor n relatia cu anumiti cli
enti. n timp ce calitatea serviciilor oferite

427
clientilor ~isiguranta acestora sunt periclJte
de tot felul de perturbari,
trebuie facuta n contextul sarcinilor eti e si posibil legale fata de comunitate n
sens larg. Ramnnd nn acelasi esentia ca psihoterapeutul perturbati sa recua devenit
din ce ce maicadru, clar caeste pSihoteraPt~a profesionistilor noasca faptul ca
o recomandare privind ntrrcerea sa la lucru, sau orice
nivel de muncaasupra si supervizare, trebuie de de o cunoastere mai detaliata mu
ncii n sine sa si f~einformata arupra locului munca al profesionistului/ clientul
ui. Acest rol si aceasta sarcina sunt unele care pot fi nefamiliare multor terap
euti.
Bibliografie:
Abel, G. si Osbom, C, "Cognitive-behavioral t1eatment of professional sexual mis
conduct" n J. Bloom, C Nadelson si Notman (editori), Physician missconduct, Ameri
can Psychiatric Press, Wfshington DC, 1999, p. 225-246 Abel, G. Osbom, C si Warb
erg, B., "Co~tive-behavioral treatment for
f'
Abraham, L., "Dr. Smith goes to sexual-reh bschool" n New York Times Magazine, 5
Noiembrie 1995, p. 44-49 professional sexual miSCOnduct".n PSYChiaric Annals, 25,
1995, p. 106-112 Bamett, J. si Hillard, D., "Psychologists distress jd impairme
nt: The availabilty, nature and use of colleague assistance p' ograms for psycho
logists" n Professional Psychology: Research and Practice, 32, 2001, p. 205-210 B
ates, C si Brodsky, A., Sex in the therapy hour, Guilford, New York, 1989 Bennet
t, J. si O'Donovan, D., "Substance misu e by doctors, nurses and other health ca
re workers" n Current Optinion in Psychiatry, 14,2001, p. 195-199
guide, (cu suplimentele din 1997 si 1999), M'chie, Charlottesville VA, 1995 Biss
ell, L. Bisbing, S., siJorgenson, Haberman, L.P.W., si Sutherland, Alcoholism P.
, inseX1lal th professions, abuse by professionals: Oxford University A legal Pr
ess, New York, 1984 Bloom, J., Nadelson, C si Notman, M., Physicikn sexual misco
nduct, American Psychiatric Press, Washington D.C, 1999
Borys, D., "Dual attitudes relationships between therapi~t client: Anepublicata,
national survey of clinicians' and practices" n lucrAreand de doctorat Los Angel
es, University of California, 1988 Brodie, J. si Robinson, 'B., "MP A distressed
rimaired.
I
psychologists
surey:
Overview and results" in Min",sota PSYdwr""
40, Iulie 1991, p. 7-10
428
J.D. Geller,IJ.C Norcross, D.E. Orlinsky
n RR Kilburg, P. Nathan si R Thoreson (editori), Professionals in distress: Issue
s A., syndromes and sol~YChOlOgiSt:Sexual tions in psychology,intimacies America
n Brodsky, "The distressed and Psychological exploitation" Association, Washingt
on D.C, 1986, p. 153-171 Brooks, M., "Legal aspects of cdnfidentiality" n J. Lowi
llson, P. Ruiz, R Millman si J. Langrod (editori), SUbs{ance abuse: A comprehens
ive texbook, editia a treia, Williams and Wilkins, Bal~ore, 1997, p. 884-899 Cla
man, therapists" J.M., n "Mirror American hungef Journal in of the Psychoanalysis
, psychodynamics 47,1987, of sexually p. 25-40 abusing 1996, p. 187-194 Coombs,
RH., Drug impaired p ifessionals, Harvard University Press, Cambridge MA, 1997 C
oombs, RH., "Addicted heatth professionals", Journal of Substance Misuse, 1, Cro
sby, L.R si Bissell, L., To care enough: Interventions with chemically dependent
colleagues, Johnson Institut~ Books, Minneapolis MN, 1989
erican Psychiatric Press, Washington D.C, 1994 psychotherapeutic process, Fewell
, CH., King, B.L.si We' tem, D.L., "Alcohol and other drug abuse among Keeping b
ou~ndJaries: Maintaining and integrity the Epstein, RS., colleagues social work
and heir families: Impactsafety on practice" n Social in Work, 38,1993, p. 567-57
0 Floyd, M., Myszka, M.T. si 0tr, P., "Licensed psychologists' knowledge and uti
1ization of a state associa,' on colleague assistance program" n Professional Psy
chology: Research and Pr ctice, 29, 1998, p. 594-598 Forrest, L., Elman, N. Giza
ra, S. si Vacha-Hasse, T., "Trainee impairment: A review of identification, emed
iation, dismissal, and legal issues" n Counseling Psychologist, 27, 1999, p. 627686 Gabbard, G., "Sexual miscon uct", Oldham si M. Riba (editori), Review of psy
chiatry, voI. 13,American sychiatric Press, Washington DC, 1994,p. 433-456 Gabba
rd, therapists G., "Transference charged with se1ual a~d countertransference in
the psychotherapy of misconduct" n Psychiatirc Annals, 25, 1995, p.100-105 Gabbar
d, G., "Psychodynamic approaches to physician sexual misconduct" n J. Bloom, C Na
delson si Notman (editori), Physician sexual misconduct, American Psychiatric Pr
es, Washington D.C, 1999, p. 205-223 Books, New York, 1995 Gartrell, N., Herman,
J., Olar e, S., Feldstein, M., Localio, R si Schoener, G., and rehabilitation" n
RD. ~I ~herapists: (editor), Strategies Legal implications for offender ofhospi
tal management policies "Sexual abuse of patiens b rriller and practicies, Josse
y Bass, ~an Francisco, 1989, p. 55-66

429
Gonsiorek, J., "Working therapeutically
with therapists who have become
I
sexually involved with clients" n G. Schoe~er, J. Milgrom, J. Gonsiorek, E. Luepk
er si R. Conroe, Psychotherapists' s1xual involvement with clients: Intervention
and prevention, Walk-In Counse~ing Center, Minneapolis MN, 1989, p. 421-433 Con
siorek, J. (editor), Breach of trust: Sexual exploftation by health care profess
ionals and clergy, Sage, Thousand Oaks CA, 1995 Gonsiorek, J. si Schoener, G., "
Assessment and evaluation of therapists who sexually expoit clients" n Profession
al practi+ of Psychology, 8, 1987, p. 79-93 Grosskurth, P., The secret ring: Fre
ud's inner circl~ and the politics ofpschoanalysis, Addison-Wesley, Reading MA,
1991 Guy, J. Norcross, J., "Therapist self-care chec1fist" n G. Koocher, J. Norcr
oss The personallife of the therapist, Wiley, ~~w York, 1987 J.,si si S. Hill II
I (editori), Psychologists' desk refe~ence, Oxford University Press, New York, 1
999, p. 387-392 Investigative Staff of the Boston Globe, Betrayal:1The crisis in
the Catholic Churck, Brown, Boston: Little, 2002 lrons, R. si Schneider, J., Th
e wounded healer: AI addiction-sensitive approach to the sexually exploitive pro
fessional, Aronson, orthvale NJ, 1999 Chichester UK, 1994 Jorgenson, L., "Rehabi
litating sexually exploitiv therapists: A risk management perspective" n Psychiat
ric Annals, 25,1995, .118-122 Kaslow, F., Psychotherpay with psychotherapists, ~
aworth Press, New York, 1984 Kerr, J., A most dangerous method: The story of J n
g, Freud, and Sabina Spielrein, Knopf, New York, 19~3 Kilburg, R., Nathan, P. si
Thoreson, R., Professio als in distress: Issues, syndromes, and solutions in ps
ychology, American Psychol gical Association, Washington D.C.,1986 Lamb, D. si C
atanzaro, S., "Sexual and nonsexua~ boundary violations involving psychologists,
clients, supervisees, and stude4ts: Implications for professional practice" n Pr
ofessional Psychology: Research ind Practice~ 29,1998, p. 498-503
Professional Psychology: Research and Practice 28, 1997, p. 14-16 Mahoney, M.J.,
"Psychotherapists' personal pr~blems and self-care paterns" n Milgrom, J., Bound
aries in professional relationsh 'ps: A training manual, Walk-In Counseling Cent
er, Minneapolis MN, 1992
Mukherjee, distressed/impaired pSYFhologists survey: Summary of responsesA., ta
"MPA open-ended questions" n Minnesota Psychologist, 40,1991, p. 10-12 Myers, M.,
Doctor's marriages: A look at the probl~ms and their solutions, Plenum, New Yor
k, 1994
430
Nace, E.P., Achievement and addiction: A guide to the treatment of professionals
, Brunner/Mazel, New York, 1995 Negreen, S.E., A chapter guide on colleague assi
stance for impaired social workers, National Association of Social Workers, Wash
ington D.c., 1995 Norcross, J., "Psychologists self-care: Practitioner-tested, r
esearch-infromed strategies" n Professional Psychology: Research and Practice, 31
, 2000, p. 710-713 Pope, K., Sonne, J. tii Holroyd, J., Sexual feelings in psych
otherapy: Explorations for therapists artd therapists-in-training, American Psyc
hological Association, Washington D.C., 1993 Pope, K. tii Tabachnick, B.G., "The
rapists as patients: A national survey of psychologists' experiences, problems,
and beliefs" n Professional Psychology: Research and Practice, 25, 1994, p. 247-2
58 Reamer, F.G., "The impaired social worker" n Social Work, 37,1992, p. 165-170
Schoener, G., "Practicing what we preach" n Counseling Psychogists, 27, 1999a, p.
693-701 Schoener, G., "Preventive and remedial boundaries training for helping p
rofessionals and clergy: Successful approaches and useful tools" n Journal of Sex
Education and Therapy, 24, 199%, p. 209-217 Schoener, G., Milgrom, J., Gonsiore
k, J. Luepker, E. tiiComoe, R., Psychotherapists' sexual involvement with client
s: Intervention and prevention, Walk-In Counseling Center, Minneapolis MN, 1989
Schwebel, M., Skorina, J. tiiSchoener, G., Assisting impaired psychologists: Pro
gram development for state psychological associations, American Psychological As
sociation, Washington D.c., 1991 Schwebel, M., Skorina, J. tiiSchoener, G., Assi
sting imapired psychologists-Revised edition: Program development for state psyc
hological associations, American Psychological Association, Washington D.C., 199
4 Sherman, MD., "Distress and professional impairment due to mental health probl
ems among psychotherapists" n Clinical Psychology Review, 16, 1996, p.199-315 She
rman, MD. tii Thelen, M.H., "Distress and professional impairment among psycholo
gists in clinical practice" n Professional Psychology: Research and Practice, 29,
1998, p. 79-85 Skorina, J., Bissell, L.c. tiiDe Soto, c.B., "The alcoholic psyc
hologist: Routes to recovery" n Professional Psychogy: Research and Practice, 2,
1990, p. 348-351 Sotile, W. tiiSotile, M., The medical marriage, American Medica
l Assn., Chicago, 2000a Sotile, W. tiiSotile, M., The resilient psysician, Ameri
can Medical Assn., Chicago, 2000b

431
Spickard, A., Swiggart, W., Manley, G. si Dodd, D., "A continuing education cour
se for physicians who cross sexual boundaries" n Sexual Addiction and Compulsivit
y, 9, 2002, p. 33-42 Strean, H., Therapists who have sex with their patients, Br
unner jMazel, New York, 1993 Thoreson, RW., Miller, M. si Krauskopf, c.J., "The
distressed psychologist: Prevalence and treatment considerations" n Professional
Psychology: Research and Practice, 20,1989, p. 153-158 Thoreson, R, Nathan, P.,
Skorina, J.K. si Kilburg, R, "The alcoholic psychologist: Issues, problems, and
implications for the profession" n Professional Psychology: Research and Practice
, 14, 1983, p. 670-684 Wending, T., "When psychologists cross the line" n Clevela
nd Plain Dealer, Decembrie 1999
Rezultate ale cerdetarii: Acordarea de terapie personala altor terapeuti
Capitolul 25
Cercetare asupra conducerii psihoterapiei cu profesionisti n sanatatea mintala de
Jesse D. Geller, John C. Norcross si David E. Orlinsky
Acest capitol are doua scopuri esentiale. Primul este acela de a prezenta o revi
zuire a cercetarii, favorabila practicii, pe baza unor ntrebari fundamentale cum
ar fi: Ct de frecvent trateaza psihoterapeutii alti psihoterapeuti? Care sunt car
acteristicile acestor terapeuti-pacienti? Cine sunt terapeutii terapeutilor? Ce
modalitati de tratament sunt oferite n mod obisnuit? Ce distinge tratamentul prof
esionistilor n sanatatea mintala de cel al persoanelor nespecializate? Al doilea
scop este cel de a contribui la dezvoltarea unui corp organizat de cunostinte ca
re poate ghida n mod eficient munca terapeutilor care sunt terapeuti ai colegilor
profesionisti n sanatatea mintala. Doar o mica parte dintre terapeuti au scris d
espre experientele lor de conducere a terapiei cu terapeuti colegi. Acestia au p
rovenit n mare parte din cadrul psihodinamic si psihanalitic (de exemplu: Berman,
1995; Bridges, 1993, 1995; Burton, 1973; Fleischer si Wissler, 1985; Freudenber
ger, 1986; Gabbard, 1995; Glickauf-Hughes si Melman, 1995; pentru o exceptie, ve
zi Kaslow, 1984).Lucrarile lor profunde converg spre urmatoarele generalizari. n
primul rnd, toate mpartasesc aceeasi perspectiva conform careia tratarea colegilor
este extrem de dificila, chiar si pentru clinicienii experimentati. n al doilea
rnd, fiecare autor a marturisit ca exista ntr-adevar aspecte idiosincrasice si con
sideratii speciale n tratarea psihoterapeutilor. n al treilea rnd, dilemele clinice
specifice psihoterapiei psihoterapeutilor tind sa derive din surse interconecta
te presiuni neobisnuite n a mentine limitele terapeutice, confruntari cu sentimen
te contratransferentiale intense si dificultati legate de recunoasterea si gesti
on~rea problemelor legate de identificare. n ciuda importantei clinice, education
ale si teoretice a acestor provocari, doar o atentie restrnsa a fost acordata exp
erientei conducerii
436
terapiei cu terapeuti si terapeuti n formare. De fapt, excluznd cercetarea devotat
a n mod exceptional analizelor de formare sau analizelor personale ale candidatil
or psihanalitici (vezi Curtis si Mazier, capitolul 26), cele doua studii empiric
e revazute si integrate n acest capitol sunt singurele pe care le-am gasit si car
e au investigat sistematic psihoterapia terapeutilor-pacienti. Procedurile, part
icipantii si instrumentatia la care ne vom referi ca studii SPR si Divizia 29 su
nt detaliate n rapoartele anterioare (Norcross, Geller si Kurzawa, 2000, 2001; Or
linsky si altii, 1999). n cele ce urmeaza, vor fi prezenta te schemele caracteris
ticilor metodologice ale fiecarui studiu.
Proiectul SPR
n cursul ultimului deceniu, SPR Collaborative Research Network (Reteaua Colaborat
iva de Cercetare SPR) (Orlinsky si R0nnestad, n presa) a condus un studiu interna
tional asupra dezvoltarii psihoterapeutilor. Pna la momentul actual, peste 5.000
de terapeuti din tari diferite, profesii diferite, orientari teoretice variate s
i toate stadiile de cariera, de la novici la seniori, si-au auto administrat mas
ura de baza - Development of Psychotherapists' Common Core Questionnaire (DPCCQ)
(Chestionar privind Elementele Comune n Dezvoltarea Psihoterapeutilor). n acest c
apitol ne vom concentra n primul rnd asupra raspunsului respondentilor la ntrebarea
: "Cti alti terapeuti v-au cautat pentru a le acorda terapie?" si asupra cotatiil
or a cum s-au perceput pe ei nsisi n relatie cu pacientii, ct de frecvent au experi
mentat dificultati de diverse tipuri n tratarea pacientilor, precum si asupra str
ategiilor de gestionare pe care le-au folosit atunci cnd s-au ivit dificultatile.
,
Proiectul Divizia 29
Studiul lui Norcross, Geller si Kurzawa (2000,2001) a fost desemnat sa raspunda
la urmatoarele ntrebari:
Cred psihoterapeutii ca anumite aspecte ale procesului terapiei sunt mai mult sa
u mai putin specifice lucrului cu pacientii care sunt la rndullor terapeuti? Exis
ta anumiti stresori
si
anumite satisfactii asociate acestei munci?
Ce sfat le-ar da psihoterapeutii

Formareapentm p'ihjapie
colegilor lor pentru a-i ajuta sa ~i
437
conduca terapia cu terapeutii-pacienti ~ai eficient? Le influenteaza istoriile p
ersonala ~iproferionala ale psihoterapeuti1or Exista vreo diferenta ntre terapeut
ii car trateaza un numar mare de maniera n care ~i trateaza colegii profe10ni~ti n
sanatatea mintala? cei care trateaza un numar colegi profesioni~ti n sanatat~a mi
ntala mai mic de colegi?
j
Care sunt corelatiile de identificare a prbpriei persoane ca terapeut
Am construit un chestionar urmnd a f autoadministrat,
pentru treapeuti? 1
incluznd
scalele lui Likert si ntrebari cu raspuns des1chisviznd ariile de investigare. O s
ectiune a chestionarului a avut n ve~ere profesionistii n sanatate mintala vazuti
de respondent n terme9 de statut al carierei, sex, disciplina profesionala, orien
tare teoretica, sursa trimiterii si modalitate de terapie implementata. ntr-o alt
a sectiune li s-a cerut psihoterapeutilor
I
sa coteze masura n care au folosit 78 de prjaCticiclinice la fel, mai mult sanata
tea sau mai putin mintala cu psihoterapeutii de inteligenta, dect statutcu sfcioeconomic persoanele nespecializate si diagnostic n tratament (9 itemi), stilul te
rapeutic (14 ite i) n termenii a patru dimensiuni, bazate pe rezultatele derivate
facto ial ale lui Orkinsky si altii comparabile. ntrebarile au fost mPartite~A sa
se domenii. Formatele de (1999); procesul terapiei (31 itemi); experie ta subiec
tiva a terapeutilor,
I
contratransferentiale (17 itemi); procesul de erminare (3 itemi) si contacte inc
luzndu-Ie pe cele la care se face referile n mod obisnuit ca reactii postterapeuti
ce (4 itemi). Doi itemi reflectA d distinctia dintre eliberarea de simptom si sp
orirea autontelegerii au ost folositi pentru a asigura rezultatul tratamentului.
Cotatiile itemilor au fost facute pe un format tip Likert de cinci puncte (1 = m
ult mai p tin frecvent n cazul psihoterapeutilor,3 = cu aceeasi frecventa n caz l
psihoterapeutilor, 5 = mult mai frecvent n cazul psihoterapeutilor).
I
Chestionarul se ncheie cu doua ntrebar~ deschise ..Psihoterapeutilor li s-a cerut
sa numeasca stresorul cel mai' portant n cazul lor si cea mai importanta satisfac
tie pe care o obtin in conducerea psihoterapiei cu psihoterapeuti, ntr-un format
de rasp s liber. n ultima sectiune a chestionarului, a trebuit ca psihoterapeutii
a ofere "doua sfaturi scurte pentru colegii psihoterapeuti pentru a-i aju a sa
conduca o psihoterapie eficienta cu psihoter-apeutii". Chesti?~a:ul a fost trimi
s prin posta.1a.1j.OOO de ~embri s~ colegi din APA' s DlVlSlon of Psychotherapy
(DlvlZ~a de Ps-ihoteraple a APA)
438
J.D.
selectati la ntmplare. n total au raspuns 349, cu o rata totala de raspuns de 35%,
dintre care 328 ne-au pus la dispozitie chestionare valide, o rata de retur func
tionala de 33%. E;;antionu1a fost reprezentativ pentru ntreaga Divizie de Psihote
rapie cu privire la statutul de membru n organizatie, sex, etnie/fond rasial, vrst
a, cel mai nalt grad academic;;i arie geografica. E;;antionul a fost alcatuit n ma
re parte din terapeuti experimentati. Numarul mediu de ani de experienta clinica
a fost de 20 (abatere standard = 10). Respondentul modal a fost o persoana de vr
sta medie, doctor, psiholog, care conduce terapie n cadrul practicii private.
Prevalenta conducerii terapiei cu profesionisti n sanatatea mintala
n ambele studii, o problema a cercetarii a fost identificarea a numarului de tera
peuti care au oferit terapie personala altor terapeuti. n studiul Divizia 29, psi
hologii au estimat procentajul clientilor n psihoterapie, profesionisti n sanatate
a mintala, din timpul ultimilor trei ani, definiti ca profesioni;;ti la nivel de
masterat sau doctorat sau pe cei n formare pentru psihoterapie. 27% au estimat c
a ntre 1 si 5% din cazuistica lor a constat din profesionisti n sanatatea mintala
;;i profesionisti n formare. 15 ;;i14% au estimat 5;;i respectiv 10%.17% au estim
at ca peste 10% dintre clientii lor n psihoterapie au fost profesionisti n sanatat
ea mintala sau profesioni;;ti n formare. Restul de 26% au raportat ca nu trataser
a nici un profesionist n sanatatea mintala n acest timp. Mediana rezultata a fost
de 3%, iar media de 7% (abaterea standard = 9,4). n studiul SPR, aproximativ juma
tate dintre cei 5.000 de terapeuti au raportat faptul de a fi avut cel putin un
pacient psihoterapeut. Cel mai mare grup al celor care au tratat alti terapeuti n
cadrul studiului SPR a raportat faptul de a fi tratat doar ntre 1 si 3 terapeuti
. 14% au raportat ca au tratat peste 15. Aceste rezultate reprezinta proportii s
urprinzator de mari ;;iapar prin contrast cu linistea enigmatica din jurul psiho
terapiei cu psihoterapeuti. Ce alta populatie de clienti n psihoterapie cuprinznd
o proportie att de impresionanta a muncii cotidiene a terapeutior a fost att de ne
glijata n literatura, precum si n training? Gabbard (1995) descrie aceasta stare a
lucrurilor drept o "cale nefericita". Aceste rezultate trebuie luate n considera
re, dat fiind ca profesia gndeste prin astfel de probleme de politica, precum: n c
e fel ne asiguram ca serviciile oferite terapeutilor-pacienti ndeplinesc cerintel
e etice
Formarea pentru psiho~erapie439

ale muncii n cadrul ariei de competenta? <Calificaautomat o persoana terapeuti-pa
cienti? Profesionistii n sanatatea mintala pri esc rar o formare solida si superv
izare n tratarea profesionisti sanatatea mintala. cu o competenta solida colegilo
r n lucrul cu adu1tii p~!n ienti-nonterapeuti sa ntr-un trateze fel, nu este nici s
urprinzator si nici tulburator, de vreme ce educatia nu se concentreaza asupra t
ratarii nici unui gr~p ocupational particular. n alta ordine de idei, oricum, nu
este clar cn~ este potrivit din punct de vedere accepte etic responsabilitatea si
profesional pentru tratarii un unui profesi~nist col~g n n absenta sanatatea unei
mintala formari sa specifice sau a unei supervizari.
Caracteristicile psihoterapeuti1or-paci~nti
Practic, toti terapeutii-pacienti n studiullDivizia 29 au fost voluntari
si autorecomandati; 75% dintre respondenti j'luindicat ca n mod esential 100% toa
ta cazuistica terapeutilor lor a fost voluhtara. Mediana a fost si media de 88%
(abaterea standard = 26)j O medie de 7% (abaterea ncurajati, 18,2; numediana li s
-a cerut = O) prin dintre programele terape'j-tii-pacienti de formare, au comite
tele fost puternic de standard =dar acreditare sau organizatiile profesionale st
~eneficieze de tratament. Foarte putini (media = 4%, abaterea standard = 16, me
diana = O) au fost Statutul carierei propriilor pacienti n t rapie a variat mult
- 26% trimisi n tratament n personal. dintre profesionistii sanatatea mintala era
, n medie, n formare, 39%
erau la nceputul carierei erau despt!e la m~jlocul cariereiterapiei sau la persos

frsit de cariera. Mult mai putin si se 29% cunoaste contributia nale n dezvoltarea
terapeutilor experimentbti deCt n a celor care sunt si psihiatrii au reprezentat
majoritatea re tului clientilor. Orientarile din psihologi carierei colegi (37%)
si asistenti sociali (29%). Ter.apeutii consilieri la nceputul lor. Majoritatea
terape~htilor-pacienti s-a constituit mintala teoretice au predominante fost ecl
ectic-integrativa mbratisdte de (25%), aces1dprofesionisti rsihodinamic-psihanali
tica n sanatatea (24%) si cognitiv-comportamentala (23%).
Parametrii terapiei personale
n termeni din de procentaje ale psihoterapiei f:ledicate diverselor formate, resp
ondentii studiul Divizia 29 au inditat ca terapia individuala a
440
J.D.
reprezentat regula n ceea ce i priveste pe profesionistii n sanatatea mintala. n tot
al, 85% din timpul alocat tratamentului a constat din terapie individuala (abate
re standard = 22); de fapt, 64% dintre respondentii psihologi au relatat ca, n pr
incipal, au condus numai terapie individuala cu profesionistii n sanatate mintala
, n decursul ultimilor 3 ani. Sub 10% au oferit terapie profesionistilor n sanatat
ea mintala n contextul terapiei de cuplu si familie. Terapia de grup (3,6%) si te
rapia de cuplu/familie (9,7%) au fost relativ rare.
Identificarea terape.utilor terapeutilor
Una este sa tratezi profesionisti n sanatatea mintala rar sau ocazional si cu tot
ul altceva este sa fii cunoscut ca "terapeut pentru terapeuti". Dobndirea acestui
rol si a acestei identitati desemneaza un anumit statut clinicianului. n plus, s
unt atasate anumite asteptari si sensuri acestei identitati att de catre pacienti
, ct si de catre terapeuti. De exemplu, terapeutii terapeuti10r devin automat mod
ele de rot influentnd puternic si implicit modul n care terapeutii-pacienti, n spec
ial cei care sunt n formare, se conduc pe sine ca practicieni. Se pot folosi stra
tegii diferite de identificare a terapeuti10r terapeuti1or. n studiul Divizia 29,
terapeutii terapeutilor au fost identificati pe baza autocaracterizarii. Practi
cienii s-au cotat pe ei nsisi pe o scala de 5 puncte tip Likert, pe baza gradului
n care se considera pe ei nsisi "terapeutul terapeutului" (1 = da, cu siguranta;
5 = cu siguranta nu). 16% au raspuns ca se considera cu siguranta terapeut al te
rapeuti1or, 25% au raspuns prin probabil, 26% au raspuns probabil ca nu, iar 6%
au raspuns prin cu siguranta nu. Date fiind scopurile studiului, doar cei care a
u raspuns "cu siguranta da" au fost clasificati ca terapeuti ai terapeuti1or. Co
ngruent cu autodesemnarea lor, acesti terapeuti ai terapeuti10r au raportat trat
area a aproape dublul numarului de colegi terapeuti n cazuisticile lor, comparati
v cu ceilalti respondenti (m = 14,2% vs 7,3%). n studiul SPK esantionul de terape
uti ai terapeuti10r a fost identificat pe baza estimarilor lor a numarului de al
ti terapeuti care i-au cautat n vederea beneficierii de terapie personala. Pentru
a examina caracteristicile descriptive si practicile clinice ale terapeuti10r t
erapeuti10r n studiul SPR, Orlinsky si colegii lui au format trei grupe de terape
uti (foarte experimentati) "seniori", cei 27 (sau 27%) care au tratat multi alti
terapeuti (16-25+), cei 218 (47%) care au tratat ctiva alti terapeuti (4-15) si
cei 120 (sau 26%) care nu au tratat pe nici unul sau foarte putini terapeuti.

441
Caracteristici ale terapeutilor terapeutilor
n studiul SPR, fiecare dintre aceste grupuri de comparatie a avut o medie de pest
e 30 de ani de practica, avnd o vrsta de aproximativ 60 de ani. Chiar la acest cel
mai nalt nivel de seniorat, cei care erau mai predispu~i la a fi tratat alti ter
apeuti aveau putin peste doi ani n plus de experienta si erau putin peste doi ani
mai n vrsta dect seniorii care tratasera putini sau nici un terapeut. De fapt, o a
naliza regresiva multipla n trepte a indicat ca nivelul de experienta al unui ter
apeut, masurat doar prin numarul de ani n practica terapeutica, este de departe c
el mai important predictor al numarului de terapeuti-pacienti tratati, fiind sin
gurul care conteaza pentru aproape 27% din varianta totala ~i 87% a variantei es
timate. Excluznd variatia care s-ar putea atribui nivelului de experienta, urmato
rul predictor ca importanta al experientei ca terapeut al terapeutului a fost nu
marul de ore pe saptamna n practica privata. Cei care erau mai specializati ca ter
apeuti ai terapeutilor tindeau sa fie mai puternic influentati de teorii umanist
e ale psihoterapiei. Terapeutii ~i-au indicat orientarea teoretica pe DPCCQ, cotn
d importanta masurii n care practica lor a fost influentata de fiecare dintre urm
atoarele, fiind posibila cotarea multipla: analitica/psihodinamica, comportament
ala, cognitiva, umanista, sistemica si "alta". Majoritatea terapeutilor au cotat
faptul de a fi fost influentati n grade diferite de combinatii de orientari. O r
eanalizare a bazei de date SPR pentru cel mai mare numar de sube~antioane nation
ale (Statele Unite, Norvegia, Germania ~i Coreea de Sud) a avut rezultate simila
re. n fiecare sube~antion, tratarea a mai multor terapeuti-pacienti era semnifica
tiv corelata cu o orientare mai umanista, cu o experienta ndelungata ~i o practic
a privata mai extinsa. n studiul Divizia 29, psihologii care au raporta.t ca 10%
sau peste din cazuistica lor erau profesionisti n sanatatea mintala (31% din e~an
tion) au fost comparati cu cei care au raportat 9% sau mai putin. Si aici, proce
ntajul de profesioni~ti n sanatatea mintala tratati n ultimii trei ani a avut o re
latie semnificativa cu anii de experienta clinica. Psihologii care, de obicei, t
ratau colegi terapeuti aveau o experienta clinica semnificativ mai mare (M de 23
vs 19 ani). n plus, era mai posibil ca acestia sa fie colegi n APA (58% de colegi
vs 29% de membri) ~in mod semnificativ mai posibil sa fie angajati n departamente
universitare (56%) sau ~coli de medicina (50%) dect n alte institutii cu cei care
au raportat tratarea a putini alti terapeuti. Autodesemnarea ca terapeut al ter
apeutilor aduce cu sine ~i o relatie semnificativa cu orientarea teoretica mbrati
~ata. La fel ca ~in rezultatele
442
J.D.
G~lleJ.c.Nmecoss,
D.E. Odinsky
9% reprezentnd
terapeutii ognitivisti si 10% terapeutii interpersonali. 14% d tre terapeutii ec
lectici/integrativi si 11% La mijloc s-au situat SPR, 35% dintre terapeutii fani
Sti au raspuns astfel, cu o minima de influenta oarecum diferita, ar totusi stat
istic semnificativa asupra prodintre terapeutii pSihanalist/psihOdinamici. Orien
tarea teoretica aren o centajelor autoraportate de rofesionisti n sanatatea mintal
a tratati ultimii trei ani.
Terapia personala a terapeutilor terapeutilor
for~ar.ii }'sihc:nalistilor. El a ec~~~cut, d~ aseme~ea, nevoi~ de terapi~ penod
ica sau m curs pentru alism expenmentti. Se pare ca terapeutil americani, la fel
ca si europ nii, mpartasesc aceasta viziune. Freud a vazut terapia p~sonala ca o
parte esentiala a educatiei si n studiul Divizia 29, pre1um si n studiile anterioa
re ale psihologilor (de exe~plu: Norcros~, ~tlaus~er-Kirt1a~d si. Miss~r, 1988;.
Pope si Tabachnick, 1994), medIa ~Ilfediana numarulUl de epIsoade dIscrete de a
u beneficiat de ceva terapi individuala, cu o mediana de 150 de ore si o medie d
e 370. 16% au afir at ca erau la momentul respectiv n terapie terapie personala a
u fost trei [abaterea standard = 1,6). Aproape toti (96%) sau analiza. Exact jum
at9te dintre respondenti au beneficiat de tratament de cuplul familie si 34% au
fost pacienti n grupuri de terapie. Majoritatea respondentilbr si-au caracterizat
terapia de la moderat pna Guy sila Liaboe, foarte 1986; folositoare, rtplicnd rez
ultate anterioare (de exemplu: Henry, Sifs si Spray, 1971; Norcross, Strausser-K
irtland si Missar, 1988; Pope si TabacUmick, 1994). Similar colegilor lor, terap
eutii dintrerezultate terapeutii din studiul Divizia 29 n propria terapie persona
laa'rl,2% terapeutilor autodesemnati ra"portat 1" (chiar) mai spectaculoase au c
aracterizat rezultatul sqgurei lor terapii Un sau indice a celoraditional mai re
cente ca daunatoare (foarte, modera~ sau ntructva). de 3% ntructva de ajutor. Pentru
ramne pe linia acestor rezultate, 2% dintre au cotat terapia lor numai nu au rap
ortat nici o evalua) sChimiare, iar 12% psihologii americani de Pope si Tabachni
ck (1994) auca raportat ca terapia a fost "foarte" s~u "extraordinar" de daunato
are; 22% au raportat ca experientele lor leu terapia, luata ca ntreg, a fost cel
putin ntructva daunatoare. sustine cu putere concluzia a reprezentarile internaliz
ate pe care teraOrlinskycomunicative si Geller, 1993) O linie colaterala a cerce
~Iarii(Geller, peutii-pacienti si le construi sc n urma 1999; schimburilor cu

443
terapeutii actuali sau fo~ti au puterea (pozi1va sau negativa) de a modela ~i or
ganiza concret perceptiile asupra ~i rafPunsurile oferite pacientilor lor,De~i f
ie ca nici ace~tia o diferenta sunt terapeuti semnificativa sau nonte1apeuti. n~
a fost observata n studiul Divizia 29 ntre psihologii cu procentaje uralte sau sc
azute de clientela din psihoterapie, n frecventa cu care ei au experimentat terap
ia personala experienta, psihologii care au tratat propo tii largi dintre colegi
i lor nsa au cotat importanta terapiei personale se ificativ mai mare att ca o la
rndullor sau a rezultatelor lor autorap~rtate la o astfel de conditie a muncii cl
inice, ct ~i ca o opor nitate cu deprivire dezvoltare curenta n timpul carierei lo
r.
Practici clinice - Studiul SPR
o comparatie
a practicilor clinice ale ter1peutilor seniori cu experienta
oferit un numar de relatii semnificative. Re ,ultatele, prezentate n tabelul 25.1
, faptul sau ca terapeutii au trata ~a n terapeuti mod extensiv alti terapeutia l
arga,indica moderata lipsiti de care experienta ai terapeutilor "caldura" n relat
ionarea cu pacientii l r n general (nu numai cu terapeutii-pacienti) dect o fac se
niorii care au avut putini, daca nu deloc terapeuti-pacienti. (Scala de multiite
mi n d ~Od "caldura" este compusa din se percep pe ei n~i~i ca manifestnd semnifica
tiv mai multa autoevaluari separate n functie de gradul cf care cineva accepta ca
ldura, prietenia sau toleranta n terapeutii-pacienh relationarea cu pacientii.) A
cest punde cu calitatile pe care raporteaza ca le lucru cauta coresatunci cnd si a
leg un terapeut personal (vezi Nortross ~iGrunebaum, capitolul 16). Nu a existat
nici o diferenta semnificatiIa ntr~ grupurile de terapeuti simt ca sunt cu pacie
ntii lor."rezervati" (del ta~ati, protejati ~i rezervati) seniori, cu privire la
ct de Terapeutii terapeutilor cei mai experimentati s-au cotat pe ei n~i~i semnif
icativ mai "abili" (determinati, eficirnti, abili s.isubtili) n ~edinte ~in mod ma
iaceia "investiti" (angajati, implicati intuitivi) n lucrul cu semnificativ pacie
ntii dect care au ayut putini sau ~i chiar nici un terapeut-pacient. terapeuti au
raportat ca, n general, au
A
tmpinat mai putin frecvent
Terapeutii seniori cu o experienta la~1a sau moderata tratnddect alti dificultati
(pe o scala compusa din 18 tipur' specifice de dificultate) cei care au avut put
ine sau nu au avut deloF cazuri de terapeuti-pacienti. Terapeutii terapeutilor a
u raportat ca s-9-u simtit mai putin frecvent
ului
0,84 2,52 1,02 2,32 2,29 1,82 2,45 11,09 13,12 1,06 1,98 11,20 ~1) 11,10 0-3 11,
12 (2) 4-15 potrivite tinerea unei fata atitudini de un pacient' lucrul cu un pa
cient tice n fata unui pacient' obligatiilor de un pacient fata ~iechivalentul de
ceilalti reaza n lucrul cu un pacient Deranjat ca circumstantele Gestionare cons
tructiva ngrijorat de aspecte morale Tulburat de ideea ca valorile Caldura'" Difi
cultati totale' 11,30 Abilitate n ~edinte' Strategii de gestionare (scala 0-5) n c
onflict privind Rezolvarea de probleme cu cum 444 T.D~ Geller, TIC. Numar Norcro
ss, al terpeutilor D.E. Orlinsky tratati Evitarea problemelor / sa 11'88
I
. 3>1 2>1 1,08 1,04 2,46 3,2<1 ,96 (3) 16-25+ 1,05 0,73 0,81 0,78 0,84 1,12 3,41
0,70 2,56 2,85 2,05 1,51 1,01 2,27 2,58 2,49 1,19 2,95 1,73 1,05 3,34 0,92 1,07
2,04 1,17 1,20 nespecificat ne nespecificat specificat Diferente 2,67
Tabelul 25.1 Terapeutii terapeutilor: Experirentarea procesului terapeutic.
Formarea pentru psihoterapie Dezvoltarea carierei (scala 0-5) Sentimentul cuno9t

intelor terapeutice Depa9irea limitarilor ca terapeut'"
3,92 4,16 3,75 4,29 4,06 3,2>1 3>2,1
445
3,60
Nota: Toti terapeutii care au ntre 25 9i 50 de ani de practica 'p < ,05 "p < ,01
'''p < ,001
"tulburati ca valorile [lor] personale fac dificila mentinerea unei atitudini po
trivite fata de un pacient" si au avut mai putin frecvent sentimentul"de a se si
mti n pericol sa piarda controlul situatiei terapeutice cu un pacient". n gestiona
rea dificultatilor care se ivesc, seniorii care au tratat mai extins alti terape
uti au fost semnificativ mai capabili dect cei care au tratat mai putini, ori nic
i un terapeut-pacient, n a "ncerca sa rezolve problema n mod cooperant cu pacientul
" si semnificativ mai putin nevoiti "sa remnoiasca contractul terapeutic" prin r
edefinire a rolurilor si scopurilor tratamentului. Nu au existat diferente semni
ficative ntre grupuri n ceea ce priveste tendinta de a folosi alte strategii de ge
stionare constructive, sa caute consultatie sau sa evite/ sa fie critici fata de
pacientii dificili. n privinta carierei lor, terapeutii seniori care au tratat m
ulti sau un numar moderat de terapeuti-pacienti au avut n mod semnificativ evalua
ri mai mari dect cei care au tratat mai putini, n aprecierea propriei "maiestrii t
erapeutice". Aceasta scala compozita include cotatii pe baza urmatoarelor ntrebar
i: "Ce cunoastere a tehnicilor si strategiilor implicate n practica terapiei -ai?
", "Ct de bine ntelegi ce se ntmpla moment de moment n timpul sedintei de terapie?",
"Cta precizie, subtilitate si finete ai dobndit n munca terapeutica?" si "Ct de capa
bil te simti n a conduce dezvoltarea altor psihoterapeuti?". n sfrsit, terapeutii s
eniori cu o experienta extinsa ca terapeuti ai terapeutilor au avut scoruri semn
ificativ mai nalte dect celelalte doua grupuri de seniori n gradul n care ei au simt
it ca au "reusit sa [-si] depaseasca limitarile din trecut" ca psihoterapeuti.
Practici eUnice Studiul Divizia 29
Pentru a oferi un context al examinarii modului n care auto de semnarea ca terape
ut al terapeutilor poate influenta maniera n care colegii
446
profesionisti n sanatatea n}intala sunt tratati, s~ ne oprim atentia29, mai nti asu
pra modului n cate respondentii esantionului Diviziei n totalitatea sa, si-au comp
arat abordarea terapeutica cu psihoterapeutii, fata de abordarea lor cu pe~soane
nespecializate, de inteligenta, statut Respondentii au cotat o serie de 78 de nt
rebari comparnd terapia condusa cu terapeutii si pe soanele nespecializate pe o s
cala Likert de socio-economic diagnostl'ic:comparabile. 5 puncte (unde si 1-= mu
lt mai putin frecvent cu psihoterapeutii, 3 = la fel de frecvent cu psihoterapeu
tii si 5 = mult mai frecvent cu psihoteramediu de ntre 2,76 si 3,24, cu raspuns o
scilnd n jurul mijlocului de 3,0 al scalei identificat ca cu ceeasi frecventa. Ite
mii carora li s-a atribuit o medie Practica de grup "eChivalenf,Ia"a de 2,75 sau
mai scazuta au fost desemnati ca ca un "mai putin peutii). fost definita operat
ional raspuns nalt au fost desemnati ca "mai frecventi". Tabelul 25.2 sumarizeaza
raspunsurile medii pentru oti itemii att grafic, ct si numeric. Asa cum se arata
si n ta elul 25.2, esantionul ca ntreg a raportat ca, frecvent", toate ca aceia au
primit este un scor deca 3,25 sau mai n termeni cu de format al-trlare tamentului
, maimediu posibil terapeutieducatie siConcomitent, diagnostic comparabile, priv
este lor-pacienti persoanele sa li se nespeci1lizate ofere t9rapie de individual
a. n ceea ce cuplu sau terapie de grup. ai mult dect att, psihologii respondenti au
indicat ca este mai putin posibil ca terapeutilor-pacienti sa li se recoeste ma
imedicamente putin posibil ca terg eu tii-pacienti sa beneficieze de terapie man
de sau sa fie trimisi n grupuri de suport, sa li de se recomande lucrarile de aut
~ajutorare ca parte a tratamentului actual sau sa fie spitalizati. timp, exista
similaritati pro ,unde si diferente importante n modurile n care conduc psiho erap
ia cu pacientii terapeuti si nonterapeuti. nterapeutii privinta procesului de;era
Pie, tabelul 25.2 indica faptul ca, n acelasi De exemplu, terapeutii nu Far sa fi
e mai mult sau mai putin centrati pe sau posibil sa foloseasca u orul sau atinge
rea cu un grup de pacienti mai degraba dect cu altul. . sa cum ne-au raportat, te
rapeutii nu permit sarcina, oferirea de sfaturi, ncurajarea expresiei afective ni
ci o variatie n privinta re ~tOdeZValUire, lilor de baza ale psihoterapiei (de ex
emplu: confidentialitatea, lungimer sedintelor), decizii legate de limite (de ex
emplu: contactul cu pacientul n afara sedintelor), plata taxelor (de exemplu: neg
ocierea unor taxe mai mici, plata pentru sedintele pierdute) a sau furiei exprim
area fata de pacient). sentimentellor Ei nf discem personale diferentele (de exe
mplu: n continutul expresiaschimbugriji sau rilor comunicative pe care e~le au cu
pacientii terapeuti si nonterapeuti.

Tabelul 25.2 Practici clinice cu pSihoterapeuti-clienti, comparativ inteligenta,
statut socio-economic si diagnostic comparabile cu practicile cu persoane
447
nespecializate,
de
Mai putin frecvent (M < 2,76) Formate de tratament
La fel de frecvent (M = 2,76-3,29) Stil terapeutic
Mai frecvent (M > 3,24) Formate de tratament
Conducerea de terapie de cuplu/familie Conducerea de terapie de grup Recomandare
a medicatiei Folosirea spitalizarii Recomandarea unui grup de suport Sugerarea u
nei carti de autoajutorare Conducerea de terapie de scurta durata
Stil terapeutic
Provocator, Cernd depunerea de efort Determinat Directiv, eficient Prietenos Prec
aut, implicat Iubitor, rezervat Abit cald
Procesul terapiei
Conducerea de terapie individuala Conducerea de terapie de lunga durata
Proces terapeutic
Autoritar Deta~at
Proces terapeutic
Numar de ~edinte anulate
Abordarea problemelor sexuale Sentimente competitive fata de pacient Ingrijorare
a cu privire la confidentialitate Dezvaluirea propriei terapii personale Examina
rea alegerii de cariera a pacientului Ambitie n atingerea scopurilor terapeutice
Contact cu pacientul n afara ~edintelor Exprimarea fata de pacient a faptului ca
este furios / furioasa pe el/ea Abordarea cu pacientul a subiectului ru~inii sau
vinei de a cauta terapie Exprimarea fata de pacient a faptului ca i pasa Folosir
ea umorului n ~edinta Folosirea atingerii terapeutice Negocierea unei taxe mai mi
ci dect cea perceputa n mod obi~nuit
A
mpartirea responsabilitatii pentru crearea unui contract terapeutic Limitarea inf
ormatiei n note de tratament ntrebari legate de limitele dintre rolurile personal
~iprofesional Con~tientizarea "tehnicilor" folosite Reactii contratransferential
e Discutarea problemelor curente ~ia cercetarii din domeniu ngrijorare privind ef
icienta tratamentului Preocuparea ca unii pacienti ar putea fi critici cu privir
e la munca terapeutica Placerea de a fi cu pacientul
Rezultat
Rezultat terapeutic pozitiv n termeni de autntelegere / patrundere psihologica spor
ita
Postterminare
Frecventa contactului postterapeutic cu pacientul
448
La el de frecvent (M = 2,76-3,29) Mai frecvent (M > 3,24)
Mai putin frecvent (M < 2,76)
af ctelor Re omandari de sarcini nc~rajarea exprimarii Ex erimentarea de di icult
ati n e 'librarea distantei si a ,ropierii n~re sedinte De valuirea problemelor ei
perimentate anterior p~rsonale Or~oliu n a contribui la stfrea de bine a pacientu
lui Ex~erienta relatii tefapeuticeunei turbulente COfstiinta problemelor lepate
de sex n terapie Corstiinta dinamicilor d, putere n terapie Co centrare pe reactii
le tr sferentiale Nu ar de sedinte a ulate Se timentul retragerii e otionale fat
a de p' cient Cor~tiinta sCEbarii dificultatii Oferirea s~mnificative de sfaturi
COfversational Of~~irea de diagnostic Folpsirea numelui mic al pacientului AI.
bratisari din partea p cientuluiuneI PrJzentarea de scuze
!eptarea
I
r~feritoa:e la sreseli su eron cormse Scr;upulozitate privind durata sedintelor
Formarea pentru psihoterapieMai putin frecvent (M < 2,76) La fel defrecvent (M =

2,76-3,29) Mai frecvent (M > 3,24)
449
Probleme legate de terminare Terminare acceptata reciproc Frecventa a finalizari
lor impuse din exterior Experimentarea de sentimente puternice legate de termina
re Rezultat Rezultat la terapiei pozitiv n termeni de schimbare de comportament/
eliberarea de simptome Postterminare Intrarea intr-o relatie profesionala cu pac
ientul Intrarea ntr-o relatie sociala cu pacientul Rentoarcerea n terapie pentru co
ntinuarea acesteia
De exemplu, stresorii legati de lucru, problemele sexuale, alegerea carierei si
rusinea sau vina legata de cautarea terapiei, n mod obisnuit si egal, ramn la supr
afata ca teme ale ambelor grupuri. O examinare a practicilor clinice n categoriil
e desemnate ca mai mult sau mai putin frecvent sugereaza ca ceea ce distinge psi
hoterapia terapeutilor pacienti poate sa opereze n primul rnd la un nivel experien
tial-emotional. Dupa cum au experimentat si ne-au raportat, terapeutilor le face
mai multa placere sa ofere terapie terapeutilor-pacienti dect pacientilor nonter
apeuti. O diferenta legata de acest aspect este rezultatul conform caruia terape
utii s-au simtit mai putin detasati de si mai deschisi catre terapeutii-pacienti
. Un motiv pentru existenta acestor legaturi este dat de probabilitatea ca terap
eutii sa discute probleme legate de cercetare si aspecte profesionale mpreuna cu
terapeutii-pacienti. lntimitatea intelectuala afirma conexiunea colegiala dintre
pacient si terapeut.
450
J.D.
Participantii raporteaza faptul de a folosi aceleasi tehnici cu ambele categorii
de pacienti, dar realizeaza, n acelasi timp, ca sunt mai constienti de sine si d
e tehnicile lor si ca este mai probabil sa aiba reactii contratransferentiale at
unci cnd pacientul este un profesionist n sanatatea mintala. Terapeutii relateaza
ca se simt comparativ de eficienti si abili att cu pacientii lor terapeuti, ct si
nonterapeuti, dar este mai posibil ca acestia sa "si faca griji legate de eficaci
tate a tratamentului" si sa fie mai preocupati d'e faptul ca pacientul "este cri
tic la adresa muncii loru atunci cnd pacientul este un terapeut coleg. n vreme ce
sunt la fel de ngrijorati de protejarea confidentialitatii tuturor pacientilor lo
r, este mai posibil ca terapeutii sa limiteze informatiile cuprinse n notele de t
erapie ale terapeutilor lor pacienti. ncalcarea confidentialitatii reprezinta o nc
alcare a mandatului etic. n schimb, decizia de a exclude anumite tipuri de inform
atii-din nregistrarile clinice ale terapeutilor-pacienti se bazeaza pe considerat
iile personale, mai degraba dect pe coduri morale publica te. Nici una dintre urm
atoarele explicatii nu poate fi evocata ca valoroasa pentru a sprijini motivatio
nal aceasta decizie. O interpretare mai plauzibila este ca terapeutii care au fo
st si ei la rndullor terapeuti-pacienti se simt mai uprotectiviu fata de si s-au
identificat cu pacientii lor terapeuti. Potrivit lui Gabbard (1995), n cercurile
psihanalitice, fricile legate de expunerea publica si rusinea sunt mpartasite att
de terapeutii-pacienti, ct si de pacientii acestora. Un alt domeniu posibil n care
psihoterapia psihoterapeutilor poate face parte distincta de psihoterapia pacie
ntilor nonterapeuti rezida n indiciile rezultatelor pozitive ale terapiei. Pe de
o parte, rezultatele studiului Divizia 29 sugereaza ca terapeutii nu percep dife
rente n ceea ce priveste masura n care pacientii terapeuti si nonterapeuti realize
aza rezultate terapeutice pozitive n termeni de schimbari comportamentale si elib
erari simptomatice. Pe de alta parte, este mai posibil ca acestia sa surprinda r
ezultate pozitive n termeni de autontelegere si patrundere psihologica printre pac
ientii terapeuti. Exista multe interpretari ale acestor diferente. Desi orizontu
rile psihologice largi sunt o caracteristica dezirabila a tuturor pacientilor, c
autarea auto cunoasterii este unul dintre motivele principale ale alegerii de a
deveni psihoterapeut (Faber si Golden, 1997). Mai mult dect att, o capacitate spor
ita de a continua autoanaliza dupa terminare constituie un instrument vital al u
nui terapeut eficient, n special daca el sau ea se percepe pe sine ca observator
participant n dialogul terapeutic. Cu alte cuvinte, capacitatea de a reflecta si
de a interpreta experientele proprii, mai degraba dect sa reactioneze la ele, se
remarca n aspectele

451
profesionale ~i personale ale vietilor terapeutilor-pacienti. Consecutiv, este p
osibil ca terapeutii sa faca un efort mai mare pentru a spori capacitatile terap
eutilor-pacienti de autoreflectie. n termeni de experiente postterapeutice, respo
ndentii au marturisit faptul de a fi avut o frecventa de contact mai mare cu ter
apeutii-pacienti dect cu persoanele nonterapeuti dupa terapie, dar ca acest conta
ct crescut postterminare cu terapeutii-pacienti nu a fost nsotit de sporiri ale p
robabilitatii constituirii unei relatii sociale sau a posibilitatii de rentoarcer
e n terapie a fostului pacient. n studiul Divizia 29, autocaracterizarea practicie
nilor ca terapeuti ai terapeutilor a fost clar asociata cu maniera n care ace~tia
au tratat profesioni~tii n sanatatea mintala. O comparatie a autocaracterizarilo
r terapeuti10r terapeuti10r ~iale altor respondenti a demonstrat o diferenta sta
tistica n cadrul a 16 itemi din cei 78 referitori la practica din clinica. n terme
ni de format al tratamentului, era mai putin probabil ca terapeutii terapeuti10r
sa conduca o terapie de scurta durata. Din punctul de vedere al implicarii afec
tive, ei s-au caracterizat ca mai putin n garda, deta~ati, pasibili sa se retraga
emotional ~i avnd pacienti care sa ~i anuleze ~edintele. Concomitent, ei s-au per
ceput mai degraba ca fiind mai eficienti cu terapeutii-pacienti dect colegii lor.
n termeni de proces al terapiei, terapeutii care s-au autocaracterizat pe ei n~i~
i ca terapeuti ai terapeutilor au relatat ca era mai posibil ca ei sa: mparta~eas
ca responsabilitatea crearii unui contract terapeutic, sa dea dovada de caldura,
sa prezinte scuzele pentru gre~elile sau erorile facute, sa aiba reactii contra
transferentiale, sa fie centrati pe sarcina, sa discute probleme curepte ~i de c
ercetare din domeniu, sa dezvaluie informatii despre propria terapie personala ~
i sa ajunga la o terminare reciproc de acord. _ Prin urmare, diferentele observa
te n ntregul e~antion din studiul Divizia 29 au ie~it la iveala cu o mai mare clar
itate ~i intensitate n raspunsurile terapeutilor terapeutilor autodesemnati. Cu a
lte cuvinte, calitatile ~ipracticile clinice pe care e~antionul de terapeuti~ ca
ntreg, ~ile-au atribuit erau ~i mai complet realizate n sube~antionul de terapeut
i ai terapeutilor. Mai mult dect att, a existat o similaritate considerabila n prac
ticile clinice ale psihologilor americani care s-au auto caracterizat ca terapeu
ti ai terapeutilor ~i terapeutii din studiul SPR cu o experienta foarte vasta n t
ratarea terapeutilor. Datele acumulate.n ambele studii converg cu ipoteza conform
careia relatiile pe care terapeutii terapeutilor le stabilesc cu terapeutii pac
ienti sunt ntiparite n cadrul atmosferelor emotionale (Geller, 1984) care sunt
452
calitativ diferite de cele stab~lite de alti terapeuti. Asadar, pornind de la ip
oteza ca autoevaluarile l r sunt corecte, terapeutii terapeutilor, n comparatie c
u alti terapeuti, e simt mai eficienti cu pacientii lor terapeuti. n acelasi timp
, profunzime implicariillor cu terapeutii-pacienti este mai rezistenta la amenin
tarile pr vind sentimentele lor de eficienta. Mai mult dect att, ei par sa fie mai
ine pregatiti n a folosi n mod nondefensiv urcus urile si coborsurile s ntimentelo
r lor de eficienta si implicare, ca resurse Ramne interpretative de vazut daca n m
~ca cj~_care lor au cu atras terapeutii-pacienti. mai multi terapeuti-pacienti r
elevante cu privire la acest spect nu se regasesc nici n studiul Divizia 29 si ni
ci n studiul SPR. Ce a ce indica nsa rezultatele ambelor studii este o n sine s mnif
icativ mai mare printre cei care se sunt, dencredere fapt, mai experime~ati, mai
priceputi. Din nefericire, informatii au tratat multi alti terapeuti. ste neclar
ct de mult au dobndit din acest sentiment al ncrederii prin ratarea multor altor t
erapeuti, si, pe de alta caracterizeaza pe ei nsisi c}terapeuti ai terapeutilor s
i printre cei care parte, ct de mult au atras sen~ori. al~ terapeuti, prin atitud
inea plina de ncredere si carismatica, terapeutii Mai ramne, de asemenea, vazut ct
de corect reflecta calitatile de clinicieni autoperceptiile diferentiale ale ace
lor bine terapeuti seniori. corecte, putea explica foarte de ce att deDa~a multis
unt alti ntr-adevar terapeuti i-au cautatarpentru terapie a diverselorCeea rezult
ate faptul atmosferele emotionale create de personala. ce ne indic, dori~ nsa sa
ca evidentiem aici este ca o combinare catre terapeutii terapeutilor pot fi desc
rise ca fiind mai vii, mai spirituale si naturale.
Satisfactii , si , stresori
n studiul Divizia 29, terarreutii au generat 236 de raspunsuri la cererea de a de
numi cu o psihoterapJuti, satisfactie 'laparuta fl urma actului de psihoterapiei
dincolo de cele asociate cuconducere conducereaa psihoterapiei reciproc exclusiv
e, n general. incluznr Aceetea si oau "alta fostcategorie" ulterior ncadrate care a
constat n 13 categorii din raspunsuri de codare iterativ recursiv. Procentajele
desingulare, raspunsuriprintr-4 care ,arproces fost desemnate celor mai frecvent
e opt De departe, cea mai proe inenta satisfactie raportata a fost aceea ca paci
entii psihoterapeuti au ost experimentati drept clienti "mai buni", categorii de
sunt Eispuse n o tabelul mpreuna cu satisfactii acestia putndlfl-se stabili relati
e 25.3. terapeutica "mai buna".

453
Acest rezultat este completat de cotatiile te lor clinice. Aici ei au raportat "
satisfactia peuti-pacienti dect cu pacienti nonterapeu se ivesc n timpul muncii ef
ective. Asa cum o importanta de departe mai mare a fost ac care deriva din conse
cintele ndeplinirii
apeutilor privind practicile mai mare de a fi cu" terai. Aceste surse de satisfa
ctie oate fi vazut n tabelul 25.3, rdata surselor de satisfactie uncii cu succes,
si nu din
placerile ajutarea terapeutilor-pacienti inerente n sursele mai sa si apropiate sp
oreascaI d~ eficienta satisfactie. clinica, Acestea contribuind au inclus astfel
indirect bunastarea lor. Sursele influs si mndria sau afirmarea printre colegiil
a terapeuti, contribuind laau aVa!}sareaprofesionala. Nici una dintre aceste rec
ompense ("narcisice") nu fste disponibila atunci cnd pericolul transformarii paci
entilor terapeuti i unui terapeut n "discipoli" sau "urmasi profesionali" care vo
r transm'te mai departe mesajul. O tratati problema paralela privind psihoterapi
ei a sunt nonterapeuti. Tocmai stresorii de aceet,conducerii ele aduc brusc n ate
ntie nregistrat 230 de raspunsuri intrigante. Si acestea au fost ncadrate printr-u
n proces similar n 13 categorii disfrete, incluznd "altele", iar observat, accentu
l cade aici pe relatia terapeutului cu pacientii sai cele mai frecvente sunt pre
zentate n tabejUI 25.4. Dupa cum poate cel fi si nu pe consecintele extraterape t
ice ale relatiei. Accentul terapeuti, mai important asociat cu tratarea colegil3
r profesionisti n sanatatea mintala apare a activarea Mai anxietatilor unei perso
ane cafiterapeut. putin prev1lent, si tctoielilor dar asociat privindcuabilitati
le aspectul cel mai important, a fost experienta ca psiJ[\.Oterapeutii sunt mai
provocatori sau rezistenti la schimbare (dkct pacientii colegi nonterapeuti), pre
cum si consumatori_mai critici ai psihoter~piei. Alti 17% au consemnat
Tabelul 25.3 Cele mai frecvente
satisfactii
ale conducerii
psihote~apiei
cu psihoterapeuti
Satisfactie
N
72
39 20 19
% din Total
Clienti mai buni/relatii mai bune Ajutarea pacientilor terapeuti sa fie mai efic
ienti Recunoasterea printre colegi Contributia la profesie Ajutorarea indirecta
a clientilor terapeutilor-paci~nti Grup de pacienti mai provocator Lucrul cu cin
eva care are.calitati similare Observarea evolutiei clientului
30,5 16,5 S,5
S,O
15
9
6,4 3,S 3,S 3,S

9
9
454
JD. Geller, J.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
povara sentimentului de a simti o mai mare responsabilitate atunci cnd lucreaza c
u terapeuti-pacienti. Preocuparile privind-ncalcarea limitelor, cum ar fi intrare
a ntr-o relatie duala, au fost citate cu o frecventa comparabila. Mai mult dect att
, experienta provocarii limitelor prin ntlnirea pacientilor n afara terapiei a fost
mentionata de 6% din e~antion. Un rezumat integrativ al celor mai frecvente sat
isfactii ~i stresori asociati cu conducerea psihoterapiei cu terapeuti sustine p
erspectiva, exprimata anterior de un grup mic de psihotearpeuti ai terapeutilor n
rapoarte ale cazurilor clinice, ca tratarea terapeutilor-pacienti tinde sa fie
experimentata simultan att ca privilegiu, ct ~ica povara. Rezultatele noastre init
iale reafirina perspectiva lor mparta~ita, conform careia tratarea unui coleg cre
~te probabilitatea ca psihoterapeutii sa se simta mai anxio~i ~imai con~tienti d
e sine n ceea ce prive~te tehnicile, preferintele ~i reactiile emotionale la pote
ntialele conflicte n situatia de tratament. Satisfactiile ~i stresorii acordarii
de terapie se afla ntr-o relatie dinamica n continua schimbare. n orice moment, o p
arte a relatiei poate fi n cer, iar cealalta, la pamnt. Ceea ce este important nsa
este capacitatea de a directiona nondefensiv o atitudine de investigatie spre to
ate reactiile emotiona le ~ijudecatile afective ale pacientilor. Noi ne sustinem
pozitia conform careia terapeutii care nu sunt capabili sa se angajeze n astfel
situatii de autoexplorare ~ide evaluare cooperanta sunt defectuos echipati pentr
u a se angaja ~ia gestiona dilemele clinice obi~nuite care sunt aduse la viata s
au intensificate de faptul ca un pacient este ~iterapeut, mai ales daca el sau e
a sufera de dificultati caracterologice.
Tabelul 25.4 Cei mai frecventi
stresori
ai conducerii
psihoterapiei
cu psihoterapeuti
Stresor
N
terapeutului privind abilitatea 62 38
26 17
% din Total
Activarea anxietatilor
27,0 16,5 11,3
7,4
Mai provocator / rezistenta mai mare la schimbare Tendinta clientilor de a fi ma
i critici Responsabilitate mai mare duale
Griji privind limitele/relatii Atitudini
16 14
7,0 6,1 3,5 3,5
ntlnirea clientilor n afara ~edintelor elitiste ale pacientilor n procesul terapeuti

c Sentimente competitive
8 8

455
Sfat pentru colegii psihoterapeuti
Rezultate paralele pot fi distinse si din sfatul pe care terapeutii l-au dat cu
privire la tratarea profesionistilor n sanatatea mintala. Au fost oferite un numa
r generos si o varietate impresionanta de sfaturi pentru a-i ajuta pe ceilalti s
a conduca o terapie eficienta cu colegii lor terapeuti. Numarul total de sfaturi
a fost de 415, iar acestea au fost ncadrate, n functie de continut, n 28 de catego
rii reciproc exclusive. ncadrarea a fost efectuata de doi dintre autori, iar atun
ci cnd au survenit contradictii, au fost rezolvate prin discutii. Cele mai frecve
nte sfaturi sunt rezumate n tabelul 25.5. Dupa cum se poate observa, sfatul modal
a fost de a trata toti pacientii n maniera egala si consecventa. Asa cum a spus
unul dintre respondenti: "Un pacient este un pacient". Recomandarile care au put
ut fi construite ca egal aplicabile psihoterapiei tuturor pacientilor, cum ar fi
"asculta empatic", ,Jii respectuos", "clarifica din timp contractul terapeutic
si obiectivele", au fost oricum n minoritate. Majoritatea sfaturilor oferite s-au
referit si au fost legate de stresorii mentionati anterior care au fost identif
icati mai mult sau mai putin specific n conducerea psihoterapiei cu psihoterapeut
i.
Tabelul 25.5 Sfatul cel mai comun n conducerea
psihoterapiei
cu colegi psihoterapeuti
~t
N
68 46 27 23 20 - 20 19 14 10 9 9
% din Total
Trateaza toti pacientii egal ~iconsecvent Mentine limite clare ~i evita relatiil
e duale Evita supraidentificarile cu terapeutii-pacienti Aminte~te-ti ca terapeu
tii-pacienti nu sunt imuni la problemele altor pacienti doar pentru ca sunt tera
peuti Nu fi intimidat sau cople~it de anxietatea performantei Asculta empatic An
ticipeaza ~iai grija la reactiile contratransferentiale Clarifica din timp contr
actul terapeutic ~iobiectivele tratamentului Evita diluarea terapiei prin transf
ormarea acesteia n supervizare sau prin discutarea de subiecte profesionale Fii r
espectuos Consulta-te cu colegii ~ibeneficiaza de supervizare, daca este nevoie
16,4 11,1 6,5 5,5 4,8 4,8 4,6 3,4
2,4
2,2
2,2
456
Exista doua teme intercdnectate care pot fi extrase din aceste oferte. Mare part
e dintre sfaturi a facut referire la aspectele legate de provocarile privind lim
itele t rapiei terapeutilor, cum ar fi pericolele supraidentificarii, capcane e
relatiilor duale si tentati a transformarii psihoterapiei n superviza e. Cealalta
tema a fost aceea de a anticipa si a avea grija la sentimen1ele cu potential pr
oblematic, de exemplu invidia, autoproslavirea, i~timidarea si competitia cu ter
apeutii-pacoordona cienti. Similaritalea relatiile de rol gene~ala fOfmale a si
acestor contractuale rezultate care sugereaza separa pozitiile ca a de pacient s
i terapeut rezida dintr-o tensiune curenta care este inerenta n rolul nostru de t
erapeut' ai terapeutilor, nu suntem nici oameni de stiinta impartiali si nici te
r~lpeuti. pe soane care oferapredominant ajutor lipsite este de tendinte. psihot
erapiei colegilor Mesajul acela ca,
Metodologie Este necesarasi o insatisfartiile atentie spf.rita nacesteia interpre
tarea rezultatelor de cercetare
cum experientele membrilo Diviziei 29 s-ar putea compara cu cele ale prezentate
acest capitol. fmbelen studii asteapta replica. Nu este clar psihologilor n si psi
hoterapel!ltilor general. Rata de raspunsuri (35%) personala din studiul sau Div
izia de tratare 29 sugEreaza ca persoanele n cu istorii de psihoterapeutilor prac
tica lor terapie pot fi suprareprezentati n acest Ejsantion. Esantionul Exista st
udiului SPR, n mod similar, este de o reprezentatlivitate necunoscuta. posibilita
tea unei atractii sociale dezirabile nshe identificarea unei persoane ca IIterape
ut al terapeutilor".
I
i
anonime. Cu siguranta, Exista exista vreun si motiv vir~ti pentru[ inevitabile,
caresiam limitari putea alecrede auto evaluarilor ca psihoai propriilor comporta
me te? Majoritatea itemilor chestionarelor implica probleme extrem d complexe. C
ercetarea la zi este sugestiva si preliminara. Desicorecti neconc udente, rezult
atele generale sugereaza ca, st. mai de ncredere n postura de observatori terapeut
ii sunt mai tilor-pacienti, el sau ea treb ie sa fie pregatit/ a de a fi mai mul
t dect cooperant/ a si egalitar / a e tot parcursul terapiei, precum si mai flexi
bil! gestionarea rol lui care separa pacient daca una n terapeut dorest~ salimite
lor fie competent n pozitiile tratarea de terapeusi terapeut n timpul tratamEjntul
ui si ca urmare a terminarii (vezi Geller, capitolul 27).
I

457
Concluzionam printr-un apel la studiul stiintific al unor probleme demne de cerc
etare, cum ar fi: Ce aspecte specifice ale propriilor terapii personale este mai
posibil sa fie repetate de terapeuti cu pacientii lor? Prin ce se distinge trat
amentul terapeutilor care beneficiaza de terapie n diferite stagii ale carierei l
or? Pe ce criterii se poate baza un terapeut pentru a distinge ndoielile fundamen
tate pe contratransfer cu privire la propria competenta profesionala de realitat
ea supraextinderii de sine? Care sunt consecintele faptului de a nu beneficia de
o anumita abordare de terapie la nceputul carierei unui terapeut? Care este legi
timitatea rezultatului conform caruia practicile clinice ale unei anume scoli de
terapie pot fi daunatoare? Ce consideratii speciale, daca exista, pot conduce l
a decizia de a introduce medicatie sau de a spitaliza un profesionist n sanatatea
mintala? Exista aspecte normative ale experientei subiective de a ntlni anume rez
istente n experienta de terapie a terapeutilor-pacienti? Cum poate un terapeut sa
se pregateasca cel mai bine pentru ziua n care el sau ea va ncepe sa trateze un c
oleg terapeut? Care sunt dificultatile suplimentare si problemele speciale puse
de terapeutii trimisi n tratament de catre autoritatile profesionale?
Bibliografie:
. Berman, E., "On analyzing colleagues" n Contemporary Psychoanalysis, 31,1995, p
.521-539 Bridges, N.A, "Clinical dilemmas: Therapists treating therapists" n Amer
ican Journal of Orthopsychiatry, 63, 1993, p. 34-44 Bridges, N.A, "Psychotherapy
with therapists: Countertransference dilemmas" n M.B. Sussman (editor), A peri/o
us caling, Wiley, New York, 1995 Burton, A, "The psychotherapist as client" n Ame
rican Journal of Psychoanalysis, 33,1973, p. 94-103 Farber, B.A si Golden, v., "
Psychological mindedness in psychotherapists" n M. McCallum si W.E. Piper (editor
i), Psychological Mindedness, Erlbaum, Hillsdale NJ, 1997 Fleischer, J.A si Wiss
ler, A, "The therapist as patient: Special problems and considerations" n Psychot
herapy, 22, 1985, p. 586-594
458
Freud, S., "Analysis terminable and interminable")n J. Strachey (editor si tradu
cator), The Standard edition of the complete psychological work of Sigmund Freud
, voI. 23, Hogarth Press, Londra, 1937/1964, p. 216-253 Freudenberger, H.J., "Th
e health professional in treatment: Symptoms, dynamics and treatment issues" n CD
. Scott siJ. Hawk (editori), Heal thyself, the health ofhealth care professional
s, Brunner/Mazel, New York, 1986 Gabbard, C.O., "Transference and countertransfe
rence in the psychotherapy of therapists charged with sexual misconduct" n Journa
l of Psychotherapy Practice and Research, 4, 1995, p. 10-17 Geller, J.D., "Moods
, feelings, and the process of affect formation" n C Van Dyke, L. Temoshok si L.
Zegans (editori), Emotions in health and illness: Applications to clinical pract
ice, Grune and Stratton, New York, 1984 Geller, JD., "What does it mean to pract
ice psychotherapy scientifically?" n Psychoanalysis and Psychotherapy, 10, 1999,
p. 187-214 Glickauf-Hughes, C si Mehlman, E., "Narcissistic issues in therapists
: Diagnostic and treatment considerations" n Psychotherapy, 32, 1995, p. 213-221
Grunenbaum, H., "A study of therapists' choice of therapists" n American Journal
of Psychiatry, 140, 1983, p. 1336-1339 Guy, L.D. si Liaboe, c.P., "Personal ther
apy for the experienced psychotherapist. A discussion of its usefulness and util
ization" n Clinical Psychologist, 39,1986, p.20-23 Hemy, W.E., Sims, J.H. si Spra
y, S.L., The fifth profession: Becoming a psychotherapist, Jossey-Bass, San Fran
cisco Kaslow, F.W. (editor), Psychotherapy with psychotherapists, Haworth, New Y
ork, 1984 Macran, S. si Shapiro, D., "The role of personal therapy for therapist
s: A review" n British Journal of Medical Psychology, 71, 1998, p. 13-25 Norcross
, J.C, "Personal therapy for therapists: One soutions" n Psychotherapy in Priva t
e Practice, 8, 1990, p. 45-59 Norcross, J.C, Farber, J.A. si Prochaska, J.O., "P
sychologists conducting psychotherapy: New finding and historical comparisons on
the Psychotherapy Division membership" n Psychotherapy, 30,1993, p. 692-697 Norc
ross, J.C, Geller, J.D. si Kurzawa, E.K., "Conducting psychotherapy with psychot
herapists: 1:Prevalance, patients and problems" n Psychotherapy, 37, 2000, p. 199
-205 Norcross, J.C, Geller, J.D. si Kurzawa, E.K., "Conducting psychotherapy wit
h psychotherapists II: Clinical practices and collegial advice" n Journal of Psyc
hotherapy Practice and Research, 10,2001, p. 53-66 Norcross, J.C, Strausser-Kirt
land, D. si Missar, CD., "The processes and outcomes of psychotherapists' person
al treatment experiences" n Psychotherapy, 25, 1988, p. 36-43

Odinsky, D.E. si Geller, J.D., "Patients' representations of their therapists an
d therapy: New measures" n J. Miller, J.P. Lubovsky, J. Barber si N.E. Doeherty (
editori), Psychodynamic treatment reseach, Basic Books, New York, 1993, p.
423-466
Odinksy, D., Ambuhl, M., Rli5nnestad, M.H., Davis, J.D., Gerin, P., Davis, M., W
illutzki, D., Botermans, J.F., Dazord, A., Cierpka, M., Aapro, N., Buchheim, P.,
Bae, S., Davidson, c., Friis-Jorgensen, E., Joo, E., Kalmykova, E., Meyerberg,
J., Northcut, T., Parks, B., Scherb, E., Schroder, T., Shefler, G., Stiwne, D.,
Stuart, S., Tarragona, M., Vasco, A.B. si Wiseman, H., "The development of psych
otherapists: Concepts, questions, and methods of a collaborative international s
tudy" n Psychotherapy Research, 9,1999, p. 127-153 Odinsky, D.E. si Rli5nnestad,
M.H., How psychotherapists develop: A study of therapeutic work and professional
development, Amercian Psychological Association, Washington DC (n presa) Pope, K
S. si Tabachnick, B.G., "Therapists as patients: A national survey of psychologi
sts' experiences, problems, and beliefs" n Professional Psychology.
Research and Practice, 25, 1994,
p. 247-258
Capitolul 26
Analizele de formare
Consideratii istorice si cercetare empirica
de Rebecca C. Curtis si Mazia Qaiser
n ultimul secol, formarea psihanalitica a evoluat att teoretic, ct ~i practic de la
descoperiririle clasice ale lui Freud, din anii 1900. Fara a tine seama de orie
ntarea teoretica a institutului psihanalitic, analiza de formare a fost citata d
rept cel mai important element si cea mai cruciala componenta a candidatului ana
litic (Benedek, 1969; Bibring, 1954; Limentani, 1974, 1992; Torras de Bea, 1992)
. Cu toate acestea, cercetarea empirica dedicata ntelegerii ~idezvaluirii dinamic
ilor unice ale analizei de formare este relativ putina. Dat fiind ca intram ntr-u
n mileniu nou privind ntelegerea procesului analitic ca o mbinare interactiva a ex
perientei analistului cu cea a analistului de formare, speram sa ncurajeze mai mu
lte studii cantitative bazate pe singura parte mai importanta a studiului analit
ic al candidatului - analiza de formare. Noi, ca psihanali~ti, pretindem, de ase
menea, si o cercetare suplimentara a cum poate fi masurata schimbarea n cadrul pr
ocesului analitic. Acest capitol ncepe printr-o scurta istorie a lucrarilor teore
tice despre analizele de formare. Vom revedea apoi cercetarea empirica a rezulta
telor analizelor de formare ~ivom discuta sugestiile pentru cercetarea viitoare.
o perspectiva
istorica a analizelor de formare
La nceputul dezvoltarii psihanalizei, Freud (1910/1968) a exprimat nevoia de anal
iza personala pentru cei care doreau sa aplice tehnica psihanalizei. El si-a con
tinuat elaborarile asupra analizei de "formare" n lucrarea "Analiza terminabila s
i interminabila" (1937/1968), sugernd
Formarea pentru psihoterapie.

461
ca autoanaliza ar trebui sa se ntmple pe t~t parcursul vietii si carierei unui ana
list, si nu ca o terminare a analizei (le formare a unei persoane (vezi capitolu
l 2). Cea mai buna cunoaster a ceea ce s-a ntmplat n analizele (le formare (le ncepu
t vine din ra ortari cum ar fi cele ale lui Kardiner (1977) privind propria anal
iza cu F eud (vezi Lohser si Newton [1966], pentru raportari ale altor analize d
e formare timpurii cu Freud) si Menaker (1989) privind analiza ei cu A a Freud.
tlnit la Institutul Berlin, a Sachs (1947), primul analist de formare scris despr
e importanta procesului de selecti al institutului - n alegerea unor candidati po
triviti. El a precizat ca sco ul analizei este de a nlatura
A
rezistentele care obstructioneaza dezvoltarer unui Eu functionnd liber. Balint (1
954) a revizuit cinci perioade d~ istoria analizei de formare. In prima perioada
, analiza a fost de natura pur instructionala. Candidatul citea despre teoria ps
ihanalitica din carti si poi intra ntr-o terapie care dura de la cteva saptamni pna
la cteva uni, pentru "a experimenta n propria minte validitatea si forta princip l
elor rezultate" (p. 157). n a doua perioada, analiza de formare avea la scop demo
nstratia. Lipsa de formalitate a analizei de formare la ace vreme a devenit evid
enta ntr-o scrisoare a lui Freud catre Ferenczi n 909, pe care Balint o citeaza si
o traduce n cadrul unui articol al sau. n ac a scrisoare, Freud se referea
A
I
la plimbarile de doua ori pe saptamna, dUfa cina, cu Eitingen, n timp corecte". Fe
renczi a afirmat ca era de ne onceput ca pacientii sa fie analizati mai bine dect
analistii lor si ca a alizele acestora ar fiAtrebuit sa fie pe ct de lungi, pe a
tt de profunde ca analize terapeutice. In 1922, ce Eitingen era n analiza cu acest
a. A treia Pjrioada a fost a unei "analize la Congresul de la Berl!n, s-a ajuns
la acor1ul ca numai acele persoane recunoscut de societate la acea vreme" (Ko ac
s, 1936, p. 349) vor fi fost autorizati sa practice psihanaliza. Ferenczi a prov
ocat, de asemenea, a care "au trecut printr-o analiza de formfre condusa de un a
nalist patra perioada. El a crezut n aceea ca anali ele de formare ar trebui sa r
eprezinte mai mult dect analize terapeufce. n 1927 a fost declarata o noua doctrin
a: analistii ar trebui sa fie ai complet analizati dect pacientii lor (Kovacs, 19
36). n aceasta perio da, analizele au devenit tot mai lungi. n timpul celei de-a c
incea perio de, analizele de formare au avut, de asemenea, un scop de cercetare
si u devenit un fel de "superconflictul Oedip, "n starile preoedipiene, c ea ce ns
eamna ca ei trebuie sa exprime n cuvinte experiente mintale intr-o perioada nonve
rbala terapie" (Balint, 1954, p. 159). Analiza intJtiona sa mearga dincolo de De
o import ljltadeosebita erau si "impulsau chiar preverbala" (p. 159). surile ag
resiv-distructive ale mintii" (p. 15~).
462
J.D.
Geller,1 J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
formare. Rezultatul analiz. i a fost evident pentru colegii analistului Un numar
de anali~ti auicris despre presiunile asupra analistului de (Heimann, (Kairys,
1964). 1954)Multi ~ia creat aut~:i. crxietate (de exemplu: cu privire Calef la j
udecata si Weinshel, muncii lui! 1973; ei incompatibile de analist ~ie aluator,
daca analistii au raportat comitetului de formare progresul anali c al McLaughli
n, candidatului. 1973) Practica multe Greenacre, 1966; Kairys, 19~64; au general
a remarcat n rolurile institute a fost ca analistu] sa comenteze stadiul de prega
tire a canabsolvire. Kairys (1964) a rec mandat ca analiza de formare sa fie sep
arata de institut, iar McLaughl' (1973) a recomandat o analiza de formare fara r
aportare didatului de a..acorda terai' e pacientilor si stadiul de pregatire pen
tru Limentani (1974) a evid,ntiat mai multe dintre problemele specifice n asocia
ceea te ce analizei priveste de formar~. candi~Etul, El ajucarea discutat unui n
mod rol specific dublu interferentele de pacient si student, iar n ceea ce prive~
te institutul, contextul n care are loc analiza de formare. Acest punct a fost el
aborat n continuare de Pfeffer (1974, p. 79), care a spus ca "anal'stul de formar
e este confruntat cu un student-pacient care nu doar ,a doreste sa fie analizat,
dar care doreste ~i sa fie analist. Studenti diferi i au diverse grade de motiv
atie ce pot varia ntre aceste doua scopur". Probleme speciale de identificare se
ivesc pentru ca analistul de f rmare este probabil primul model de analist al st
udentului. Mai mult deft att, studentul este ceea ce Pfeffer aprepentru ca aceasta
constituie o cerinta. In plus, studentul este prins ntre ciaza a fi un "pacient
capti1w'"care nlf~i are abilitatea analistului de a opri analiza supunerea fata
de acesta s u aceasta supunerea fata de institut. Limentani (1992) a contTlrat s
copurile analizei de formare ca fiind
I
oferirii ngrijirii adecvate, n. cesare pentru o dezvoltare a unui Eu solid. El a
spus ca terapia analitica ste o fateta pe unica ~icontroversata a privinta forma
rii "ndeajuns de bune", paratazndu-I Winnicott (1965) n analitice, dar ca "aceasta
c~nduce de asemenea la negarea din partea analistului precum ca ar reprezenta o
situatie foarte speciala" (p. 133). combinarii formarii ~iterapi i, evocnd discut
ii anterioare. ntr-o analiza de formare, ul pacientului! candidatului sincretice
devine mai Sachs (1992) contratransfe si-a concentfat atentia pe problemele ale n
carcat cu sentimente privur-d institutul caruia i apartine si fata de rolul insti
tutului n succesul formarii. Limentani a sustinut afirmatia lui Sachs, la o confe
rinta din 1965 (ci~at n Limentani, 1922, p. 135), cum ca este necesar un simt art
istic "pen;tru a numi ~incadra probleme care servesc
Formarea pentru pSihotaPie

463
ca echilibru ambitiilor nesfrsite de redUcti~nism si... ambitiilor de nesatisfacu
t ale fiintelor umane". Aceste confltcte continua sa reverbereze n domeniu, sugern
d ca munca empirica ~e poate ajuta "sa numim si analiza de formare. sa ntr-un ncad
ram" care planeaza n (2001, p. 14) lpecifice sustinut ca "este ceva gresit artico
lunele recent,dintre Gerberproblemele
I
n relatia dintre psihanaliza si cercetare". ~l a facut urmatoarele recomandari: (
1) candidatii n formare ar trebui sa nvete cercetare din prima zi, pe lnga teorie s
i practica, (2) clinicienii ,r trebui sa citeze cercetarile volte o baterie de s
tandarde pentru a mas ra parametri importanti ai pacientului si terapiei, perrni
tnd o proced ra consistenta de masurare. n cadrul cursurilor teoretice si clinice
si (3)lercetatorii ar trebui sa dezn cadrul Unfree Associations (Asociatii N ilib
ere), Kirsner (2000) a examinat lucrarile interne tripartita ale ctorva institute
analitica psihanalitice de majoritatea formare. El mentioneaza "divizia n educat
ia pe care institutelor o adopta - analiza de formare, eminarii si supervizare"
si spune ca "analiza de formare este privW drept cea mai importanta" (p. 4). Aic
i este locul n care nvataturile ps' analitice sunt transmise, iar "analistii forma
tori i miruiesc pe analisti rin intermediul analizei de formare" (p. 4). De vreme
ce un analist de fo are are dreptul sa conduca putere sunt o analiza cu extreme
. un candidat ca parte a formari1" tensiunile de control si de a avut loc n cadru
l Boston Psychoanalytic So iety and Institute (Institutul si Societate a Psihana
litica Boston), und un director a propus o Mai trziu, n cartea permitnd sa, Kirsner
candida descriefiscarea reformatoare care schimbare structurala ilor sa aleaga
un membru redutabil pentru analiza lor de formare. Afeasta schimbare a asigurat
9 analiza formare bazata faptul candidatul. ca analistul Membrii nu putea instit
utului fi vreodata au dorit conta~tat pentrude un raport privind pe nonraportare
, iar aceasta a condus la nenurarate controverse n cadrul
este o problema centrala a formarii analitice. n remar~ele sale de ncheiere, Kirsn
eranalitice sugereaza sa se renunte la po itia analistului de formare comunitati
i din Boston. Problema ra~,ortarii versus nonraportare si recomanda abolirea de
formare ?bligatorii, nputin ntregime. Kirsner a sugerat n analizei continuare o ser
ie de solutii mai radicale, cum de institut; ar fi: ca candidatilor analizele ca
ndidatilor ar trebui sasa li fie se pefmita partrate sa n si ntregime aleaga analis
tul; separate analistul formator nu ar trebui sa fie asocia~ cu procesul de eval
uare si ca nici un raport privind progresul canfidatului sa nu fie predat instit
utului. Aceste solutii, crede el, vor eliInIra puterea actualmente data
464
analistilor de forma~e si vor rjuta la eliberarea de ceea ce el caracterizeaza c
a "greseala institutele (p. analitice": calificarea baza 248). Unele institute,
"pe desigur, unei pretentii fundamentala nejustificate ddtn cunostint~" practica
n timp. nu au pretins niciodata rap1arte ale analizelor sau au abandonat aceasta
Doar foarte putine studi' empirice privind analizele de formare au
Cercetare privind analizIle de formare
fost publicate (Craige, n prera; Curtis, Field, Knaan-Kostman si Mannix, n presa;
Martinez si Hopp!, 1991, Shapiro, 1974, 1976), desi au existat cteva studii asupr
~ terapelutilor care au experimentat psihanaliza ca acestor studii, n ordine cro
ologica. parte a formarii lor. In cele urmeaza, rezumam rezultatele majore ale s
ai din cadrul Columbia U versity Psychoanaliytic Center for Training and Researc
h (Centrul- d Formare si Cercetare Psihanalitica al Universitatii Columbia). 62
Yodintre chestionare au fost returnate, 121 Shapirosi(1974) a trimis ~estionare
tuturor celor de absolventi ai complete 2 partial compl te. Anonimitatea a fost1
98 garantata, cu doar patru respondenti care au ~les sa si semneze chestionarele.
S-a remar10 ani. Pe lnga raspunsuri e la ntrebari legate de probleme cum ar fi du
rata beneficier .a de analiza respondentii au fost cat ca aanalizei existat si o
rata de rerr mai mare ulterioara, printre absolventii din ultimii ntrebati care
dintre cei trei ffctori au reprezentat probleme semnificative analistul tau si (
c) dificultati )egate de beneficierea de analiza personala n contextul programulu
i formare (b) psihanalitica a separarea institutului" pentru analiza: (a) propri
il1 de probleme; dificultatile n de (Shapiro, 1976, p. 39). Sase dintre fiecare s
apte r spondenti au cotat rezultatul ca satisfacator. Acest lucru s-a ntmplat c to
ate ca analizele de formare fusesera toate analize cu raportare la insti t pna la
momentul evaluarii. 32% dintre analisti au cotat tratamen 1 lor ca "foarte sati
sfacator", 53% ca "n general satisfacator", 12% ca "ntructva nesatisfacator" si 2%
ca "foarte nesatisfacator". An listii foarte multumiti de propriile rapoarte au
parut "sa fi intrat n tra ament initial cu o patologie de caracter si simptomatol
ogie mai putin severe" (Shapiro, 1976, p. 15). Chestionarul nu a cerut o auto ev
aluare a diagnosticului. Unu din 12 a raportat lupta cu probleme semnificative d
erivate dintr-o admiratie excesiva a analistului de formare. Doar UJ1U din 10 ab
solventi, a reintrat mai trziu n
t

465
analiza, iar majoritatea au facut aceasta cuifostii analisti. Ei au afirmat de e
xistenta unor noi probleme sau a unor situatii noi de viata. Din grupul de rezul
tate "n general sati facatoare", au ca motivul pentru care au dorit sUPliment~rea
analizei doua a fostcincimi constituit multe raportat probleme dificultatisever
e majore nerezolvabile. si puti.p.sub oO trefme Batologie au raportat de caracte
r una sau semnimai ficativa a fost identificata n cadrul unei t~eimi a acestui gr
up - dificultatile n rezolvarea unei astfel de patol9gii poate au fost accentuate
prin transferentiale rolul evaluator ale analistului. si de raportare O cincime
al analistplui d~ acest sau grup prin reactiile a beneficiat contrade analiza s
uplimentara. Dintre cei 28% care au marturisit dificul~ati severe n analiza, 25%
au pus pe ca baza personalitatii lor, celei a analittului si contextului, combil
e-au crezut dificultatile s-au ivit doar data fiin~personalitatea lor, 28% nate,
23% le-au doar pe contexh+lui, 18% pe baza analistului si 6% pe pus contextul d
e baza formare si "Ialistul de doar formare. Din grupul celor care nu au fost mu
ltu iti (15%) cu un rezultat al analizei de formare, aproape jumatate (4 %) au r
aportat o patologie personala semnificativa, n timp ce, dintre cei satisfacuti de
beneficiile obtinute, doar 8% au raportat o astfel de pat logie. O patrime a co
nsiderat analistului formator. Dintre cei care au fos nemultumiti de rezultatul
17 majore din 18 erau au privit problemele ca macar unele venind din terapeutic,
ca dificultatile cauzate de perso~alitatea sau comportamentul partea analistulu
i formator. n cazul a trei fincimi, aceste probleme au fost de nerezolvat. Shapir
o a mentionat ca a fost surpinzator ca au existat att de catre de putine institut
, sentimen.te lucru careexprimate ar fi putut cu sa privfe limiteze lasuccesul d
esemnarea acestor analistului analize. Desi toti respondentii au absolvit instit
utut' chestionarul nu a ntrebat terapie sau si daca analistul formare n vreunde pu
nct, formare cum a mpiedica~ ar fi n acordarea progresul de candidatului n absolvir
ea.
I
Goldensohn (1977) condus Alanson o evaluare a fxperientej de formare generale a
absolventilor din a William Whiie Institute (Institutul William Alanson White),c
ei incluznd o cotatie doar a eXllerientei lor n chestionarul. analizele de 183 de
absolventi, ,(/0 au returnat formare. Dintre formare, 89,5% au raportat ca anali
za de f rmare a fost folositoare sau ntructva folositoare. Astfel, a f(j)stinvent
t un sistem de ngreunare a ceea ce era cel mai de folos n formare. Expe ienta de s
upervizare (cotata Atunci li de s-a 4cerut sa coteze aspecte~ tavariate experien
tei de 3,64 pe cnd o scala puncte) a fost ngreun cel maiale mult, urmndu-i
466
J.D.
GellerJJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky ormare. Pentru ca doar putini analisti au e
clar daca rezultatele au fost reprezentative xperiental de formare. dii asupra f
ormarii psihanalitice, Buckley,
ca importanta analiza de returnat chestionarul, nu es pentru atitudinile privind
n plus fata de aceste s
terapeuti practicieni care a experimentat psihoterapia intensiv (24%) sau psihan
aliza (76%). Din le acesti 97,71, 74% au returnat chestionarul. Beneficiile trat
amentului au implicat mbunatatiri ale stimei de sine (94% condus un studiu asupra
a 97 de psihoKarasu si Charles (1981) dintre respondenti), ale ffnctionarii n mu
nca (86%), ale vietii sociale/sAexuale (73%).Imbunatatiri (86%), ale ale tuturor
cafacterului ariilor (stima (89%)de sisine, eliminarea functionarea simptomelor
la lucru, au fost core late pozitiv cu entimentul de a fi placut de catre si de
a-l placea pe terapeut. 21 % au raportat ca tratamentul lor a fost daunator via
ta sociala/ SeXUala"sChim~areacaracterului si eliminarea simptomelor) ntr-un fel
sau altul. Datele au sugerat ca problemele de transfer nerezolMeisels (1990) a r
aport t despre aplicatiile n scopul de a deveni membri ai sectiei pshihelo. ice/p
sihanalitice a Psycoanalytic Division vate auAmerican fost centrale, aVn1un negat
iv. (Divizia Psihanalitica a of the Psychol gicalefect Association Asociatiei Ps
ihologice A ericane). Faptul de a fi membru n aceasta sectie pretinde o formare n
cadrul unui institut psihanalitic, astfel nct toti respondenti sa i experimentat o
analiza nainte sau dupa formare. El a facut parte in comisia care examina formula
rele de aplicare pentru deveni fllembru, ce includeau istoriile personale analit
ice a sute a de aplicalnti. Majoritatea aplicantilor aveau sapte sau optde ani d
e analiza, un sfert o treime puteau beneficiind de multe peste 10 ani tratament.
El ntte a dbservat ca si terapeutii nvata
l
I
des~re pe sme. actiunea terapeUtira a psihanalizei
studiindu-se
sistematic
Oslo pentru Psihoterapi
privind analizele de formare
Studiul Curtis Institutului si altii (2004) Wilf' au us am ntrebarea Alanson anal
istilor White si despre al Institutului ceea ce au
crez~tv ei ca ~ ~~ndu~ n c,~ rr;ai mare parte l~ ~chimbare n .prop:-ia de formare,
dar nu li se cer a sa indice ce analiza au ales. Acest studiu a investigat ceea
ce au exp rimentat analizanzii ca fiindu-le de cel mai analIza. Analistii erau
mstr~. ti sa raporteze o analiza, care putea fi analiza mare folos si cel mai da
unator n analizele lor.

467
Cercetatorii au trimis chestionarele tuturor absolventilor Institutului I Willia
m Alanson White si ai Institutului Oslo pentru Psihoterapie, din Norvegia (n tota
l peste 300 de analisti), ambele membre ale International Federation of Psychoan
alytic Societies (Federatia Internationala a Societatilor Psihanalitice), cu ana
lize de formare neraportate. Au fost returnate 75 de chestionare. Chestionar ele
cuprindeau ntrebari demografice, 68 de comportamente ale analistilor (cuprinznd c
ota tii de frecventa si gradul n care s-au constituit ca folositoare/ daunatoare)
si 79 de ntrebari privind schimbarile acestor psihanalisti atunci cnd erau pacien
ti. A existat si o ntrebare cerndu-le analizanzilor raportul asupra schimbarii lor
generale percepute. Practic, toti (98%) acesti pacienti-analisti si-au dat lor n
sile diagnostice, cele mai comune fiind un stil caracterial depresiv (49%) si un
stil obsesiv-compulsiv (14%). n general, 87% dintre analisti au raportat o schim
bare pozitiva generala moderata sau ridicata, cu doar 1% raportnd deteriorarea n t
impul tratamentului. Datele de la analistii norvegieni si americani nu au diferi
t semnificativ n privinta a ceea ce considera a fi folositor si daunator n analize
le lor. Acestea au diferit n aceea ca analistii ca pacienti au atribuit analistil
or lor o orientare interpersonala n majoritatea cazurilor de la Institutul White
si o orientare freudiana n majoritatea cazurilor de la Institutul Oslo. n primul rn
d, a fost examinata media cotatiilor folositoare si daunatoare. Comportamentele
analistului individual cotate drept cele mai folositoare au fost acelea de sprij
in si acceptare (de exemplu: "deschis la ideile, experientele si sentimentele me
le", "era necritic si nu ma judeca" si "mi valida experienta"). Alte comportament
e printre cele mai folositoare au fost legate de patrunderea psihologica~ cum ar
fi itemul: "mi punea ntrebari care ma ajutau sa gndesc si sa simt n moduri noi". Ex
primarea afectiva a analistului si nsufletire a au fost foarte importante pentru
pacienti, lucru ce s-a reflectat n cotatiile nalte ale afirmatiilor "era autentic"
, "mi arata caldura" si "avea simtul uplOrului". Au fost evaluate apoi corelatiil
e cotatiilor folositor si daunator care au raportat schimbare. 44% dintre cei 68
de itemi au fost semnificativ corelati cu schimbarea psihologica generala rapor
tata. !temul: "M-a ajutat sa devin constient de experiente psihologice pe care l
e evitam" a fost itemul cel mai ridicat corelat cu schimbarea generala. Acesti 4
4 de itemi semnificativi au fost-introdusi ntr-o analiza a factorilor, evidentiin
d cinci dintre ei: primul legat de acceptare, sprijin si oglindire, al doilea re
feritor la interventii pozitive, active, al treilea a inclus problemele de cadru
si
468
afect si aleste patrulea s-~de referit la audodezvaluire si factorul reciprocita
tiinegativ (asa cum indica~ o analiza de regresie multipla). Ceilalti perceputa.
doi factori nu au fost setifiCatiV
I
corelati cu schimbarea generala
relatie terapeutica afecteza ezultatul terapiei, ci ca anumite interventii speci
fice partea sunt terape tului joaca cel aceea mai important rolnu n simpla schimA
ceste din rezultate i ~portante prin ca arata ca stin pentru ca analistii sa ofe
re mai bare. Curtis posibil, si altii (2004) mult ajutor trebuie SUI sa fimca, m
ai mult dect autentici, calzi "ct si empaventii care sunt mai eficie te n conducere
a spre schimbare si despre tici. Trebuie dobndim multe cunostinte anumite acelea
care, sa desi aplicate tai mod frecvent, nu despre faciliteaza prea intermult sc
himbarea". schimbari ca pacienti n ps analiza. Au fost examina te 79 de posibile
moduri de schimbare, inclu nd ntrebari menite sa extraga schimbarile raspuns si la
chestionare despre propriile n acest studiu, analistii cele mai potrivite pentru
~ grup profund functional, precum si ctiva
t~
general de beneficiu mode at, 29% un grad mare de beneficiu si 9% un grad mic de
beneficiu, cu doar o persoana raportnd deteriorare pe timpul analizei. . itemi S
CL-90. Majoritatja (58%) raportat un specgrad Pe tip o scala de 13 puncte ;e res
pondentilor la "grav deteriorat" laau "mbunatatit taculos", schimbarile medii iu
variat de la 0,19 la 3,46.Un grup de analize a relevat patru factori, care Ja pr
ezica o schimbare generala: (1) ncredere si a functionarii fizice; (3) .imptome s
erioase; (4) simptome legate de si acceptarea sentimentelorlsi impulsurilor; (2)
mbunatatirea relatiilor schimbare alimentatie. s-au Itemii referit individurli l
a c~pacitatea care au de primit intimitate, cotatia preocuparile cea mai crescut
a legate de de dinfrica prezent, de a fi faptul respins, de abili1atea a aV1a un
de orizont a lega mai experientele larg de optiuni, din trecut faptul cu cele d
e n cuvinte si mai putine n oieli legate de sine. Itemii care au implicat a se mai
simtiputine confortabil cu pro1ria abilitatea de a punede sentimentele cele sch
imbari a fostputere, cei referitori la tulburarile alimentatie Asa cum s-a menti
onat anterior, trei factori de comportament ai si depersonalizare. analistilor a
u prezis o schiml are generala - interventii specifice, instauexaminarea corelat
iilor din re reciprocitatea, comportamentul analistilor si factorii rarea unei r
elatii suportivejsi n exact aceasta ordine. de n schimbare ai pacientilor, fac~ori
ianalistului "relatie de suport" si "oferirea de sfaturi" au fost corelat~ cu sc
himbari n "ncredere si acceptarea
l

469
sentimentelor", n timp ce "interventia activa" a analistului a fost corelata att c
u "mbunatatirea relatiilor" pacientului, ct si cu "ncredere si acceptarea sentiment
elor". nca o data, rezultatele generale indica faptul ca interventiile specifice n
contextul unei relatii de sprijin sunt cele care predispun cel mai mult la schi
mbari experimentate, nu doar alianta suportiva (sau relatia). Daca schimbarile p
e care acesti analisti le-au raportat n ceea ce priveste sentimentele lor fata de
ceilalti se aplica si la relatiile lor cu pacientii, atunci ei sunt capabili sa
dea dovada de mai multa intimitate si de o gama mai variata de emotii, sunt cap
abili sa tolereze mai multe sentimente neplacute si multe altele.
Studiul lui Craige asupra doliului postterminal Studiul recent al lui Craige (20
02) investigheaza cum experimenteaza analizanzii, care sunt candidati psihanalit
ici ntr-o analiza de formare, relatia analitica dupa terminare. Potrivit lui Crai
ge, doar putine lucrari iau n discutie destinul analizandului si mplinirea procesu
lui analitic dupa terminare. Craige a trimis un chestionar tuturor membrilor can
didati ai Asociatiei Psihanalitice Americane. Dintre cei 642 de candidati care a
u primit chestionarul, aproximativ 57% au raspuns. n timp ce doua treimi dintre r
espondenti erau nca n analiza, 121 de candidati terminasera deja analiza de formar
e. Analizele de formare au variat de la unu la 16 ani, cu o durata de timp scurs
de la terminare variind ntre o luna si 21 de ani (mediana a fost de 2 ani). 57 d
e candidati (47% dintre cei 121 de respondenti) au consimtit sa fie intervievati
. Majoritatea candidatilor (76%) au experimentat un sentiment de pierdere dupa t
erminare, care a durat peste cteva zile. n medie, respondentii ~are au exprimentat
un "sentiment al pierderii" au raportat ca experienta lor de pierdere a durat nt
re 6 luni si un an. Potrivit lui Craige, acest rezultat indica faptul ca, daca f
aza terminala a fost dureroasa, atunci si faza_postterminala este posibil sa fie
dureroasa. Concluzia ei din toate acestea a fost ca ntelegerea unei persoane si
sentimentul de pierdere a analistului, asa cum este anticipat n timpul fazei term
inale, nu protejeaza n mod necesar candidatul de experimentarea unor sentimente d
ureroase de pierdere dupa terminare. Sentimentul pierderii relatiei analitice, u
nice, dupa terminare a fost pozitiv corelat cu toate dimensiunile legate de ntrea
ga experienta generala a candidatului din timpul analizei de formare: o experien
ta
470
pozitiva, o experienta de su1ces, o alianta de lucru puternica, un transfer expe
rimentat foarte intens, p relatie calda. A fost, de asemenea, corelat pozitiv n c
u dezvoltarea un sentimentadul~a de p.deplinire a ceva valoros si de a face un pa
s nainte dupa terminare. Acest rezultat reliefeaza importanta aliantei de lucrul n
obtinerea unui rezultat analitic de succes cu un "ton" emotional pozi v si cald
al relatiei de tratament. Un rezultat au fost core late si coroboreazapentru re
zultatele Buckley si sentimentul altii (1981) care surprinzator Craigel~i . fost
ca nici pierderii dureroase si cunici pierderea pierderea emotionala relatiei a
n~litice se~ficativa unicen nu copilarie au fost sau semnificativ maturitate. cor
elate La fel separatiei/individuatiei sa traumei ca probleme importante n timpul
analizei de formare. Potrivit lui Craige, al do'lea grup a avut, de asemenea, si
o "analiza cum sentimentul de PierdeJe nu a fost asociat nici cu urgenta pierde
rii, destul de buna" care a aj s la terminare printr-o ntelegere mutuala, dat fii
nd ca se ajunsese la o r zolutie rezonabila a problemelor personale. Oricum, ace
sti membri au r portat ca au experimentat dificultati dupa terminare, incluznd fa
ptul de a se fi simtit deprimati, pierduti, furiosi sau abandonati. Sentimente e
dureroase evocate de separatia finala de analist i-au surprins pe ac sti candid
ati si le-au ncurajat capacitatile autoanalitice. Aceste stari s .ntimentale post
terminale au fost destul de dureroase pentru a-i trimit pe doi dintre candidati n
apoi n terapie pentru o scurta perioada de timp si i-au directionat pe alti doi s
pre o a doua scurta terapie. Prin tr tament suplimentar, toti membrii acestui gr
up au ajuns la o termin re cu succes si si-au stabilit o prezenta a imaginii int
erne a analistul i ca predominant pozitiva. Dupa cum afirma craigll: "Cel mai se
rios rezultat al acestui studiu este ca 28% dintre candidati sIau cotat pe sine
ca dezamagiti de rezultatele analizei dect ceilalti lor". Candidatii respondenti,
pe dezfllagiti toates-au scalele cotat de pe ei experiente nsisi mult din mai tim
pul scazut sau ntr-un punct mort. Ea ugereaza ca aceste rezultate semnaleaza o ne
voie de studii supliment re. analizei, si au fost mai paSib~.' sa si ncheie analiz
ele ntr-o stare de impas Craige afirma, de asemeni a~ca o calitate pozitiva a ace
stui nou obiect nu este oricum de neschimbt. In timpul fazei postterminale, colab
orarea afectiva a imaginii interne 1 analistului se poate schimba de la destul d
e bun la rau, distrugnd Jezultatele unei analize bune, atunci cnd analizandul expe
rimenteaz pierderea analistului ca o repetitie a pierderilor mai cu timpurii trau
flatizante ca o ruptura a unui transfer neanalizat, obiect si de Si~. Tocmai sau
de aceea, faza postterminala ar

471
trebui privita ca o perioada de vulnerabilitate n viata analizandului. Ea sustine
ca un analizand care trece cu succes prin aceasta faza potential periculoasa po
ate dobndi un sentiment de mobilitate spirituala si mplinire sporit. Ideile lui Cr
aige reprezinta o contributie importanta la ntelegerea noastra asupra analizei de
formare, mpreuna cu un continuum care se extinde dincolo de data terminarii si n
peisajul "interminabil" al ntelegerii al lui Freud.
Studiile lui Martinez ~i Hoppe Studiile suplimentare asupra analizelor de formar
e ale Dianei Martinez si Sue Keir Hoppe (1988) se concentreaza asupra reprezenta
rii internalizate a propriului analist al analizanzilor, din prisma beneficiului
terapeutic perceput. Studiul lor sustine ca o lipsa a unei astfel de prezente i
nternalizate era mai obisnuita celor care s-au simtit neatinsi sau raniti de exp
erienta lor analitica. Chestionarul lor a explorat natura prezentei internalizat
e a analistului postanaliza si a relatiei acestei prezente asupra rezultatului p
erceput. Itemii privitori la rezultate au inclus si sexul analistului, si contac
tul postanalitic. Martinez si Hoppe au trimis chestionarulla 600 de membri selec
tionati , , aleatoriu ai Asociatiei , Psihanalitice Americane. Rata de raspuns a
fost de 36%. Rezultatele principale s-au prezentat dupa cum urmeaza: 78% dintre
respondenti au spus ca au obtinut beneficii "foarte mari" sau "extraordinare" d
in analizele de formare. 63% dintre barbati si 72% dintre femei au raportat ca a
nalistul lor de formare este o prezenta continua intrapsihica, fie ca "o persoan
a n capul meu" (33%), "care observa" (29%), fie "care ma creste sau ma alina" (27
%). 70% au sel!-timente "dragastoase, calde" pentru analistii lor de formare. Ac
este variabile semnificativ corelate cu beneficiul perceput au fost: (1) experie
nta unei prezente intrapsihice continue, (2) faptul de a beneficia de terapie sa
u analiza suplimentara cu analistul postanaliza si (3) contact lllterior de natu
ra colegiala sau prieteneasca. Concordant cu rezultatele lui Kantrowitz (1992, 1
993, 1995; Kantrowitz si altii, 1989; Kantrowitz, Katz si Paolitto, 1990), nu au
existat corelatii semnificative ntre beneficiul perceput si durata analizei. n pl
us, respondentii care nu au declarat nici un contact postterminal cu analistii l
or au raportat un beneficiu obtinut scazut n urma analizei, purtnd sentimente pent
ru analist "actualmente de aversiune / de furie" si o prezenta intrapsihica (dac
a a existat una) "autoritara/ critica".
472
Aceste rezultate coincid cu rezultatele cercetarii asupra psihoterapiei ale lui
Gener (Gener, Cooley si Hartley, 1981; Gener, 1999), n urma aplicarii Chestionaru
lui privind Reprezentarea Terapiei (Therapy Representation Inventory). Concret,
reprezentarea interna a terapeutului si folosirea acestei reprezentari pentru un
dialog continuu- sunt semnificativ corelate cu mbunatatirea autoperceputa (vezi
capitolul 27). De mentionat sunt rezultatele dezamagitoare legate de aceste anal
ize ale 22% dintre candidatii n formare, n studiul lui Martinez si Hoppe (1998), a
le 28% n studiul lui Craige (2002) si 14% din studiul lui Shapiro (1974, 1976). D
ate fiind timpul si costul mare al acestor analize, rezultatele sunt deranjante
si ar putea reflecta practica numirii unor analisti care ar si pute raporta unui
comitet de formare. n schimb, doar unul dintre analistii din studiile asupra inst
itutelor White si Oslo, unde analistii n mod clar nu erau numiti si nu ntocmeau ra
poarte, a simtit ca nu a avut nici un beneficiu de pe urma terapiei. mpreuna, ace
ste studii ale lui Martinez si Hoppe si Craige sugereaza ca este foarte importan
t ca analiza sa fie terminata cu o imagine interna predominant pozitiva asupra a
nalistului, daca este posibil.
Studiile Institutului
Psihanalitic San Francisco
Bush (2004), din cadrul San Francisco Psychoanalytic Institute (Institutul Psiha
nalitic San Francisco), conduce o cercetare n curs asupra a cum si vad psihanalist
ii propria analiza n termeni de eficienta. Bush citeaza doua obiective majore ale
proiectului sau: (1) dezvoltarea unui chestionar cuprinzator al rezultatelor, c
are sa poata fi folosit ca un instrument de cercetare pentru a studia eficienta
psihanalizei, pentru a testa explicatiile diferite ale modului n care survine sch
imbarea si pentru a investiga daca componentele variate ale tehnicii si procesul
ui psihanalitic contribuie la dimensiunile diferite ale rezultatului si (2) obti
nerea unei evaluari retrospective a analistilor absolventi asupra ingredientelor
eficientei n propriile analize. Masura sa, Psychoanalyst Feedback Questionnaire
(PFQ) (Chestionarul de Feedback al Psihanalistului) soli cita informatii detalia
te despre: (1) cum s-a schimbat analizandul ca urmare a analizei sale, (2) ce co
mponente ale tehnicii analistului, maniera si relatie cu analizandul au contribu
it pozitiv la schimbarile care au fost facute sau, n mod negativ, la schimbari ca
re nu au fost facute, (3) ce relatii din copilarie au influentat modul n care ana
lizandul a reactionat la analist si (4) modul n care
Formarea pentru psihoterapie orientarea teoretica si istoria de familie au afect

at "potrivirea" analizand si analist.
473
dintre
Rezumat si , concluzii
n mare parte, studiile privind analizele de formare sunt concordante cu cele priv
ind terapia terapeutilor (vezi capitolul 25). Rezutatele referitoare la procenta
jele de analisti (75-87%) care au beneficiat de pe urma analizelor lor de formar
e sunt similare cu cel raportat de Orlinsky si Norcross referitor la terapeuti n
general. Analistii, la fel ca si terapeutii n general, s-au vazut pe ei nsisi ca o
btinnd beneficii n ceea ce priveste constiinta de sine si deschiderea catre propri
ile sentimente. Ei s-au vazut, de asemenea, ca mbunatatindu-se n relatiile cu ceil
alti, precum si avnd mai putine simptome. Oricum, nici unul dintre studiile publi
cate nu a examinat daca analiza lor i-a ajutat sa lucreze mai bine cu pacientii
lor sau n faptul de a fi placuti de catre sau a fi toleranti cu pacientii lor. Pe
ntru psihanaliza, ideea de a visa analistul este de asteptat si nu a fost corela
ta cu rezultate negative. Prezenta intrapsihica a analistului dupa terminare a f
ost un beneficiu al tratamentului, important pentru multi dintre analisti. Desi
psihanalistii n cadrul unei analize raportate ca nesatisfacatoare au experimentat
probleme legate de personalitatea analistului de formare, nu au fost ntrebati sp
ecific daca analistul era senzualizat sau sadic, asa cum s-a ntrebat n cazul altor
studii asupra terapeutilor. Problemele au parut sa fie adesea legate de rolul e
valuator al analistului, de abilitatea analistului de a mpiedica progresul necesa
r absolvirii si de terminare atunci cnd nu exista o imagine interna predominant p
ozitiva a analistului. Studii complexe au aratat, de asemenea, ca anumite interv
entii din partea analistului sunt folositoare si ca nu numai caldura, ci si cali
tatea ntelegerii relatiei n sine a fost legata de rezultatul autoraportat al acest
or analize de formare.
Cercetare viitoare
Analiza de formare continua sa fie privita drept cea mai
atiei psihanalistului. n ciuda acestei credinte, exista
are la ceea ce se ntmpla n aceste analize sau n alte
internationale majore de cercetare asupra psihoterapiei,
au descoperit ca 18 din 40
1
_
importanta parte a educ

putine cercetari referito
analize. n reluarea programelor
Beutler si Crago (1991)
474
I.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
sunt orientate spre psihanama. De vreme ce analiza de formare este parte munca d
e cercetare acestei p v rti critice a educatiei analistului. Exista pur si simpl
u o lipsa de cercet re cu privire rezutatele psihanalizei, n a lucrului orien.tat
pSihanatll;.tiC, este pacatlaca nu se dedica mai multa cercetare care lalizelor
ncepe sade sefqrmare, q.ezvolte, nmenit particular, sa gestioneze desi exi proces
ul analizelor de formare. Lasam cititorul cu unele lntrebari si idei de cercetare
, care pot fi de interes pentru generatia curFnta de analisti de formare si de a
nalizanzi Cum afecteaza perspectiva teoretica a analistului sau orientarea unui
urmeaza: rezultatul (1) Ce factori disti rg analizele de formare alte analize? (
2). institut analizeI de formare? (3) Ce de influenta asupra cu care acestia luc
reaza. UTh~ledintre aceste ntrebari sunt dupa cum J.ltatului o au calitatile pers
onale ale analistului si potrivirea dint analist si pacient? (4) Ce c01stitUie u
n rezultat eficient pentru analizele de formare? (5) Care este efeqtul nomaporta
rii versus raportare, n timpul analizelor de formare? (6) Rentru acei analizanzi
care sunt dezamagiti de experienta, de ce sunt rep ezentate sursele lor majore d
e dezamagire? (7) Sunt schimbarile experi entate de catre analisti n cadrul anali
zelor de formare coroborate de ca re analisti, pacienti si altii? (8) Se constit
uie schimbarile n analistul-pa ient n beneficii ulterioare pentru propriii pacient
i? (9) Difera interve~tiile psihanalitice care sunt cele mai folopentru persoane
nespecializ te, dar care prezinta probleme similare? (10) Deviaza analistii de
formare de la tehnica analitica mai putin n analizele sitoare pentru practicienii
~ sanatatea mintala de cele mai folositoare de formare dect n alte analize?
A
Bibliografie:
Psychoanalysis, 35, 1954, p. 57-162 Benedek, T.,,,Training analysis past, preset
, and future" n International Journal Balint, M., "Analytic training fd training
analysis" n International Journal of of Psychoanalysis, 50, 1969,11-437-445 Beutl
er, L.E. tiiCrago, M. (editorb, Psychotherapy research, American Psychological
Association, Washington DjC., 1991 Bibring, G., "The training analysis and its p
lace in psychoanalytic training" n International Journal of Psyc~oanalysis, 35, 1
954, p. 169-173

475
Buckley, P., Karasu, T.B. ~i Charles, E., "Psych therapists view their personal
therapy" n Psychotherapy: Theory, Research, nd Practice, 18, 1981, p. 299-305 Bus
h, M., How psychoanalysts view their own ana yses: An effectiveness study, San C
alef, V. ~i Weinshel, E.M., "Reporting, non reporting, and assessment in Francis
co Psychoanalytic Institute, San FranC!Sco,(lucrare nepublicata), 2004 training
analysis" n Journal of the American Ps'!(choanalytic Association, 21,1973, p.714726
American Psychoanalytic Association, 50, 2002 p.507-550 'x, K., "What 75 psychoa
nalysts Curtis, R, Field, c., Knaan-Kostnam, I. ~iM found and analysis: hurtful
the in their ow analyses" Journal of the Craige, H.,helpful "Mourning post-te~at
ion phase"n nPsychoanalytic Psychology, 29, 2004, p. 183-202
Freud, S., "Analysis terminable and intermineble"
n J. Strachey (editor ~i
Freud, val. 23, Hogarth Press, Londra, 1968 ,p. 141-151 Geller, J.D., Cooley, R
~i Hartley, D., "lma es of the psychotherapist: A traducator), The standard edit
ion of the comPle~ psychological works of Sigmund theoretical and methodological
perspective r n Imagination, Cognition, and Personality, 1, 1981-82, p. 123 Gell
er, J.D., "What does it mean ta practice ps, chotherapy scientifically?" n Psycho
analysis and Psychotherapy, 10, 1999, p. 199-205 Gerber, A., "A proposal for the
interation of p ychoanalysis and research" n PsychologistjPsychoanalyst Newslett
er of Oivis on, 39, 2001, p. 14-17 Goldensohn, S.s., "Graduates' evaluation of t
h ir psychoanalytic training" n Journal of the American Academy of Psychoana ysis
, 5, 1977, p. 51-64 Greenacre, P., "Problems of training analys s" n Internationa
l Journal of Psychoanalysis Quarter]y, 35, 1966, p. 540-56 Heimann, P., "Problem
s of the training anal~sis" n International Journal of Psychoanalysis, 35, 1954,
p. 163-168 .
controversial proposal" n Psychoanalytic Q arterly, 33, 1964, p. 485-512 Kantrowi
tz, J., "The analyst's and al its r~iew i pact of an the the literature analytic
process: Kairys, D., "Training analysis:style A critic and a
Psychoanalytic Association, 40,1992, p. 169-1 1 Kantrowitz, J., "The uniqueness
of the patien -analyst pair: Approaches for elucidating thean anayst's role" n In
ternational}, of Psychoanalysis, 74, 1993, of the American Overcoming analyst-pa
tient stalemat~' urnal n JournEZl
p.893-904
J., Journal, "The beneficial aspects 76, of1995, tljte p. patient-analyst Kantro
witz, International of Psychoanalysis, 299-313
match" n
Kantrowitz, A., -Greenamn, match D., Morril' H., Paolitto, F., Sashin, J. ~i Sol
omon, J., L., Katz, "The patient-analyst and he outcome of psychoanalysis:
476
A study of 13 cases" n Journal of the American Psychoanalytic Association, 37, 19
89, p. 893-920 Kantrowitz, J., Katz, A ~iPaolitto, F., "Follow up of psychoanaly
sis five to ten years after termination: III. The relation between the resolutio
n of the transference and the patient-anayst match" n Journal of the American Psy
choanalytic Association, 38, 1990, p. 655-678 Kardiner, A, My analysis with Freu
d: Reminiscences, Norton, New York, 1977 Kirsner, A, Unfreeassociations, Process
Press, Londra, 2000 Kovacs, V., "Training and control analysis" n International
Journal of Psychoanalysis, 17, 1936, p. 346-354 Limentani, A, "The training anal
yst and the difficulties in the training psychoanalytic situation" n Internationa
l Journal of Psychoanalysis, 55,1974, p.71-77 Limentani, A, "What makes training
analysis "good-enough"" n International Review of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 1
33-135 Loshser, B. ~iNewton, P.M., Unorthodox Freud: A view from the couch, Guil
ford, New York, 1996 Martinez, D. ~iHoppe, S., The analyst' s own analyst: Other
aspects of internalization, lucrare prezentata la a 29-a ntrunire anuala a Socie
ty for Psychotherapy Research, Utah, Snowbird, 1998 McLaughlin, J.T., "Non-repor
ting training analyst, the analysis and the institute" n Journal of the American
Psychoanalytic Association, 21, 1973, p.697-712 Meisels, M., "The personal analy
sis" n M. Meisels ~i E. R. Shapiro (editori), Tradition and innovation in psychoa
nalytic education, Erlbaum, Hillsdale NJ, 1990, p. 111-124 Menaker, E., Appointm
ent in Vienna: an American Psychoanalyst recalls her student days in pre-war Aus
tria, St. Martin's Press, New York, 1989 Pfeffer, A, "The difficulties of the tr
aining analyst in the training analysis" n International Journal of Psychoanalysi
s, 55,1974, p. 79-83 Sachs, D., "What makes training analysis good enough: Syncret
istic dilemma" n International Review of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 147-158 Sac
hs, H., "Observations of a training analyst" n Psychoanalyst Quarterly, 16, 1947,
p. 157-168 Shapiro, D., "The training setting in training analysis: A retrospec
tive view of the evalutative and reporting role and other hampering" factors n Inte
rnational Journal of Psychoanalysis, 55, 1974, p. 297-306 Shapiro, D., "The anal
yst's own analysis" n Journal of the American Psychoanalysitc Association, 24, 19
76, p. 5-42

477
Torras de Bea, E., IITowards a good enough tr~ining analysis" n International Revie
w of Psychoanalysis, 19, 1992, p. 159-16 Winnicott, D.W., The maturational Hogar
th Press, Londra, 1965
processes ard the facilitating environment,
,
Capitolul 27
Limite si internalizare n psihoterapia psihoterapeutilor
Perspective de cercetare si clinice de Jesse D. Geller
Cuvntul "limita" a fost folosit ca o metafora de catre terapeutii individuali, de
grup, de cuplu ~i de familie din diferite convingeri teroretice pentru a servi
unor scopuri suprapuse multiple (de exemplu: Bowen, 1978;Epstein, 1994;Framo, 19
82;Gabbard ~iLester, 1995;Greene ~i Geller, 1985; Gutheil ~i Gabbard, 1993; Hart
mann, 1991; Johnston ~i Farber, 1996; Minuchin, 1976; Ruttan ~iStone, 1993; Smit
h ~iFitzpatrick, 1995). "Limitele" au fost folosite pentru a descrie ~i ntelege:
(1) discontinuitatile de timp, spatiu ~idefinitia sarcinii care separa psihotera
pia, ca un sistem social, de restul cadrului interpersonal, (2) cerintele de rol
care sunt specifice pozitiilor pacientului ~iterapeutului, (3) standardele ~i c
odurile etice ale conducerii terapiei, care apar n urma eforturilor terapeutilor
de a proteja pacientii de ceea ce ar putea fi daunator ~i exploatator ~i,n sfr~it,
(4) ca activitati mintale care le permit indivizilor sa construiasca ~i sa cons
erve distinctiile semnificative dintre sine ~i nonsine, fantezie ~i realitate, s
patiul personal "din interior" ~i spatiul extrapersonal "din exterior" ~ialte as
pecte ale functionarii personalitatii care afecteaza cursul ~i rezultatul psihot
erapiei. Acest capitol, bazat pe rezultate din cercetare, aduce n prim-plan relev
anta acestor aplicatii interconectate, figurative ale notiunii de limite pentru
psihoterapiile oferite ~i experimentate de catre psihoterapeuti ~i terapeuti n fo
rmare. Experienta ~i ~tiinta sustin doua chestiuni care ar trebui sa serveasca d
rept prim scop al acestui capitol. Prima, faptul ca exista factori "ai realitati
i" care sunt mai mult sau mai putin specifici psihoterapiei terapeutilor-pacient
i, care trebuie luati n considerare atunci cnd avem de-a face cu limitele contract
uale, interpersonale, etice ~i intrapersonale care se ivesc n timpul fazelor de nc
eput, de terminare
Formarea pentru psihoerapie

479
si de postterminare ale procesului terapiei. doua, modelele bazate pe internaliz
are privind actiunea terapeutica a psihoterapiei ofera o pozitie favorabila, ilu
minatoare, din care putem ISaexaminam felurile n care psihoterapia contribuie la
dezvoltarea personala si profesionala a pacientilor psihoterapeuti. Cercetarea n
oastra (de exemplu: Gener, 988,1998) s-a concentrat n primul rnd asupra acelor pro
cese de in ernalizare care transforma modelele de ascultare si vorbire, de a ved
a si a fi vazut, de a simti si de a fi cu ceea ce caracterizeaza n mod re urent
schimburile comunicative care se ntmpla n cursul terapiei agregate de reprezentari,
suportate de interactiuni cu terapeutul. Princ piul central al acestui capitol
se bazeaza pe faptul ca este posibil ca pacie tii sa beneficieze de pe urma
I
sa construiasca, sa mentina acele n cstiguri memoria sidellunga df,pa terminare du
rata, -sa astfel foloseasca nct terapiei - si sa mentina terapeutul meu empatic".
Presupun n con' uare ca procesele care aduc aceste benigne la v ata sunt "sinele
operative n toate si sa sereprezentari identifice cu influente reprezentatii POZi
tiV~eriVind n relatie cu n contextul unei relatii n continua evolut el n termeni de
colaborare si intimitate. n orice ar trebui sa scriu despre erapia individuala de
lunga si terapeutii lor COiuniCa responsabil si creativ, terapiile n caz, care e
u pacientii durata ca integram expresiv-exploratorie. selectiv idei existentialumanistt Pe cnd aveap si vreo psihodinamice 50 de ani, am n combisimtit credibil,
m-as referi la mine nsumi ca "gen rian". Am nceput sa tratez terapeuti-pacienti cu
o r~gu1aritate mai mare n ultimii sapte ani, am avut n mod obisnuit ntre trei si c
inci terapeuti-p cienti simultan n cazuistica natia proprie unic derivata (Gener,
2003b). ~aCa m-as simti ndeajuns de mea. sunt sisiceva exceptii importante, majo
fitate~ acestor competenti indivizi au n de ani si aspira sa devina terapeuti si
jur deDesi treizeci autonomi. U;nul dintre terapeutii mei pacie ti a fost un asi
stent social la pensie, de 72 de ani. La terminare, aceasta -a parasit cu o rema
rca de neuitat: "Ct de extraordinar este sa ajungi l apogeu la 70 de ani". Astfel
, ori de cte ori am nevoie sa mi reamintesc e posibilitatile nentrerupte ale dezvol
tarii adulte, ma gndesc de fieca e data la ea.
Terapeuti si nonterapeuti ca pacienti
n mod sievident, o mare suprapUJ:iere ntre cel pacientii care sunt cei care exista
nu sunt. Poate ca ceed ce este mai izbitor este terapeuti
,
480 J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
faptul ca terapeutii si nonterapeutii sunt subiectii acelorasi agenti care contr
ibuie la schimbarea terapeutica. La fel ca si pacientii nespecializati, terapeut
ii-pacienti variaza mult n ceea ce priveste estimarile volumului de catharsis, ndr
umare, restructurare cognitiva, asigurare, antrenare, mentorat, modelare de rol,
confruntare si autoexplorare de care vor avea "nevoie". Ei variaza, de asemenea
, n ceea ce priveste fricile referitoare la ceea ce ar putea sa nu primeasca. Pac
ientii terapeuti si nOllterapeuti sunt subiecti ai acelorasi forte care pot inte
rveni n progresul terapeutic. De exemplu, indiferent de ct de bine pregatiti pot f
i terapeutii-pacienti de a se vedea pe sine ca activ implicati n propriile dificu
ltati, acestia vor coopera totusi n mod rational cu terapeutii lor, rezistente le
lor motivate inconstient patrunznd n terapia terapeutilor-pacienti n totalitatea lo
r, precum o fac si n psihoterapia pacientilor nespecializati. n acelasi timp, este
la fel de adevarat ca pac-ientii terapeuti si nonterapeuti pot diferi n moduri c
are sunt relevante clinic si ca astfel de diferente se reflecta adesea n problema
tica legata de limite (vezi capitolul 25). De exemplu, oricare ar fi motivul lor
original de cautare a terapiei, optiunea lor pentru un anume terapeut se bazeaz
a pe surse de informatie care le sunt mai la ndemna profesionistilor n sanatatea mi
ntala. Astfel, este mai degraba posibil ca terapeutii-pacienti sa aiba mai multe
cunostinte despre caracteristicile personale ale viitorului terapeut, despre re
putatia sa profesionala si despre orientarea teoretica si ceea ce implica acesti
factori cu privire la ce se va ntmpla sau ce ar trebui sa se ntmple n cursul terapie
i, n comparatie cu persoane la fel de bine educate, dar provenind dintr-o populat
ie general clinica. Acestia sunt mai familiarizati cu cadrul fizic n care lucreaz
a terapeutii si au informatii mai detaliate despre aranjamentele contractuale al
e terapiei, nainte de a deveni pacienti. Terapeutii-pacienti si ncep propriul trata
ment cu o constiinta mai mare a obiceiurilor, conventiilor si limbajului psihote
rapiei dect pacientii nespecializati. Astfel, este mai degraba posibil ca ei sa d
etecteze acele momente n care terapeutii lor deviaza de la practicile acceptate. n
acelasi timp, este mai curnd posibil ca ei sa fie constienti atunci cnd ei nsisi d
eviaza de la a se comporta ca un "pacient cuminte". Pacientii nespecializati cun
osc n general foarte putin despre vietile private ale terapeutilor lor. Se ntmpla a
stfel mai putin frecvent ca ei sa si ntlneasca terapeutul n afara cadrului terapiei,
n special daca traiesc n zone urbane foarte extinse. Prin comparatie, n orase mici
cum ar fi New Haven, contactul extraterapeutic dintre terapeutii-pacienti si te
rapeutii lor este adesea "inevitabil". n locuri ca acestea, terapeutii-pacienti

481
au oportunitate a sa ~i observe terapeutii la seminarii, petreceri, conferinte ac
ademice ~i ntlniri organizationale. Chiar ~idaca ambii, terapeut ~ipacient, evita n
mod strict contactele sociale sau profesionale n timpul cursului tratamentului,
terapeutii-pacienti iau adesea parte la "brfa" despre clinicienii lor. Repercusiu
nea este ca multi terapeuti-pacienti ~incep tratamentul cunoscnd mai multe aspecte
ale reputatiei terapeutului, statutului n organizatiile profesionale ~istilului d
e viata dect ar dori sa admita n mod con~tient. De exemplu, n departamentele de psi
hiatrie, juniorii ~i selecteaza adesea terapeutii dintre membrii seniori ai depar
tamentelor. n schimb, este un fapt obi~nuit printre pacientii nespecializati ca a
ce~tia sa se plnga ca nu cunosc destule despre terapeutullor "ca persoana". Major
itatea terapiilor iau sfr~it cu ntelegerea, implicita sau explicita, a faptului ca
pacientul este liber sa contacteze din nou terapeutul daca nevoia se ive~te din
nou (Schachter, 1992). Pentru acei pacienti nespecializati care nu se folosesc
de aceasta oportunitate, terminarea terapiei reprezinta o separatie totala ~iper
manenta. n mod contrar, atunci cnd terapeutii-pacienti ~ifo~tii lor terapeuti cont
inua sa traiasca ~isa lucreze n aceea~i comunitate, exista adesea multe oportunit
ati de contact postterapeutic. n anumite comunitati, profesioni~tii n sanatatea mi
ntala transforma relatiile terapeutice n relatii de supervizare ~ivice-versa. Can
didatii analitici sunt destinati sa devina_ colegii anali~tilor lor de formare.
Programele de formare Gestalt sunt similar organizate (vezi Lichtenber, capitolu
l 23).
Fac aceste diferente vreo diferenta?
n mod clar, terapia terapeutilor are loc n contexte interpersonale ~i organization
ale care sunt destul de diferite fata de cele care sunt ntlnite n cazul pacientilor
nespecializati. Efectul cumulativ al acestor diferente este cel putin dublat. A
tunci cnd pacientul este ~iterc:peut, o consecinta de a~teptat ar putea fi o cons
tiinta crescuta a sarcinilor terapeutice care graviteaza n jurul limitelor tempor
ale, spatiale si interpersonale, ntretesute cu structura de lucru a psihoterapiei
. A doua consecinta majora ar fi introducerea unei limite interpersonale care li
pse~te atunci cnd pacientul este un nonterapeut. Aceasta limita este creata de te
nsiune a dinamica dintre rolurile formale de terapeut ~i pacient ~i aspectele co
legiale ale relatiei. Tratarea unui pacient terapeut n mod eficient cere protejar
ea si mentinerea relatiei terapeutice profesionale si, n acela~i
l
482
J.D. Geller,
~.c. Norcross,
D.E. Orlinsky
timp, onorarea faptului de li mparta?i apartenenta la aceea?i profesie. Reconcili
erea unor pretentii uneori competitive, ale acesto~ imperative duale complica n c
ontinuar sarcinile terapeutice care sunt?i a?a destul de dificile. Acestea inclu
localizarea amplasamentului optim al limitelor care separa sinele ,profesional"
?i "personal" al terapeutului pacient ?i al terapeutului ?i alegerea unei instan
te clinice cu privire la polurile expertizei?i egalita ismului. Nu n mod surprinz
ator, terapeutii pe care i-am evaluat au vari t n ntelegerea ?i gestionarea proble
melor legate limite, ca una dint~e cele mai provocatoare aspecte ale lucrului lo
r cu de terapeutii-pacienti (v~zi capitolul 25).
Intersubiectivitatea
Generatiile anterioare de !erapeuti psihanalisti au minimizat influenta mpartasir
ii aceleias>iprofe~ii n timpul analizelor de formare si analizelor personale (Fle
ming, }9S7). Aceasta perspectiva este o instanta particulara continnd o presupune
re fundamentala. Potrivit teoretizarii psihanalitice anonimitatii ?i clasice, ne
utralitatii, att tim~ reactiile ct analistii transferentiale satisfac principiile
vor ncepe abstinentei, cu si vor Orientarea mea n ceea C priveste terapia terapeuti
lor se sprijina pe ramne n pacient (Frlud, 1940). un punctdoar de vedere opus. C e
d ca mpartasirea aceleiasi profesii cu cea a pacientului influenteaza procesele i
nteractive reverbernd att n pacient, ct si n terapeut n aproape aceeasi masura ca si s
exul, vrsta, rasa, forma clasei sociale de i cu zi ?i aspectele transferentiale a
le relatiei terapeutice. Presupun ca, a emanator acestor realitati sociopsiholog
ice auto evidente, importanta partasirii aceleiasi profesii cu cea a pacientului
are o influenta asu ra cursului si rezultatului terapiei, variind nsa de la paci
ent la pacien si de la un moment la altul cu un anume pacient. literatura psihot
erapiei anal'tice (de exemplu: Gabbard, 1995; Mitchelt 1993t existentiale (vezi
He y si Bugentat capitolul 21) si feministe (vezi Brown, capitolul 20). Terape t
ii de astazi iau acest fapt o presupunere Aceasta perspectiva est~compatibila cu
tendinte le ca convergente din a afecteaza priori conform reciproc careia si nu
po~ pr?cesele fi clar interpersonale separate (de exemplu si intrapersonale Aro
n, 1991). se Astfel, reactiile transferentirle ?i rezistentele au ajuns sa fie p
rivite ca procese interactive care se pacient si terapeut, activitatea lor depin
znd n parte de d~sfa?oara "realitatea"ntre personala a terapeutului, inclu-
Formarea pentru psihpterapie

483
znd experienta sa personala asupra relatiei terapeutice (de exemplu: Nu exista ni
mic mai caracteristic teo~etizarii contemporane Ehrenberg, 1992; Hoffman, 1998).
r
dect
obiectiv" (Shevrin, 1995). De exemplu, se poate observa n dezbaterile provocarile
notiunilor de "realitate obiect,',va" si realitate a "adevarului despre statutu
l evident al "istoriilor de crz" ca au devenit extrem de dificil de localizat li
mitele care separa literrtura imaginativa de lucrarile
1991) sau ceea ce Atwood 1993). Consensul si Stolorow ivit (1980~ est~ ca numesc
"interfiintarea" "intersubiectivitate", (Mahoney, stiintifice (Spence,
este contextul fundamental al modului d5 cunoastere umana. Mentinnd un accent cre
scut asupra aspectelor interdependente ale relatiei terapeutice, astfel de princ
ipii de Faza cum ar fi mutualitatea, reciprocitatea, simetria si capacitatea de
riaspuns selectiva ajung sa fie privite ca principiile de baza corecte Pfntru pa
rticiparea n relatia terapeutica (de exemplu: Aron, 1996; Bfcal, 1985; Greenberg,
1995; freudian de anonimitate, abstinenta si n utralitate, la care nici Freud ns
usi nu a aderat (Lohser si Newton, 19961, pot fi interpretate mai mult sau mai p
utin restrictiv. Cu toate acestea punctul lor de vedere tinde Mitchell, 1993). A
ceste idealuri metOdOIO~ice,cum ar fi si trioul clasic sa ncurajeze terapeutii sa
fie mai expresivf emotional si sa si dezvaluie sentimentele si atitudinile fata
de pacientt. Acest schimb a intensificat dezbaterile aprinse despre ceea ce ar t
rebui sa dezvaluie si ceea ce nu privind optim al un limitei ntre pacien~lui inti
mit4tea si terapeutica si intimitate a ar trebui locul sa dezvaluie terapeut a c
rescut ambiguitatile personala. n mod concurent, !ll accent asupra tim' ului prec
is al interpretarilor transferului este subordonat stabilirii u ei relatii "de v
indecare" n teoriile tehnicii psihanalitice (de exemplu Renik, 1993). O manifesta
re importanta a acestui schimb conceptual ste accentul crescut pus pe secventa:
empatie, esecuri n empatie si repararea acestora de catre terapeuti, constienti i
ndependenta si pozitiva ca procesele la rezultatul de in~ernalizare t~rapiei (de
, exemplu: au o contributie Blatt si
1987; Dorpat, Kohut, 19f1; Loewald, Mitchell, Behrends, 1988). De exemplu, Kohut
1974; (1984) a prop Ilsipoteza, iar 1962; noi suntem de acord cu aceasta, ca emp
atizarea cu react'ile negative ale unui pacient la injurii narcisice activeaza p
rocesele de i, ternalizare care i vor ntari stima de sine, vitalitatea, sensul coe
rentei si continuitatea. Ceea ce voi accentua - n paginile care urmeaza este ipot
eza conform careia
proceselor internalizare cstiga pna acelo nctterapeutic acestea sunt strategiile de
clinice desemnate sa eficient~ mtareasFa potentialul al
484
J.D.
comunicate printr-o psihologice ale unui aprecie~e pacient. empatica a naturii s
i functionarii limitelor
Ideea de limite psiholog1ce
o limita
este aceea care delimiteaza o entitate ca separata de o alta.
complexa de procese intrap. rsonale, care probabil ca ar putea sublinia si evide
ntia abilitatea ,,limitipSihOIOgica" de a f ce distinctii ntre domenii expeAm ale
s termenul"de pentru a ma diferite referi lade reteaua a fi limita psihologica s
un capacitatile reprezentationale care ofera substratul nonverbal unor d'stincti
i bazate pe experienta ca nauntru si rienta si de a stabili legaturi~tre ele. Cus
ialte cuvinte, ceeasi ce desemnez n afara, sine si nonsine, tre lut, prezent viit
or,amintire imaginatie, fantezie si perceptie. Unele limite psihologice opereaza
la ntlnirea dintre domeniile de experienta interpersonale si intrapersonale. Pres
upun, prin urmare, existenta lor din diferentele' dividuale n distinctia dintre c
orpul fizic si etern prezenta "imagine orporala" sau "schema corporala" (Fisher,
1979) si din variatiile la care antropologii se refera ca "spatiu personal" (Ha
n, 1966). imagine psihica cuprinznd ai mult sau mai putin coeziv ntregul corp Fiec
are dintre noi si COntruieste si si mentine n mod incostient o al unei persoane (de
exemp~u Fisher, 1979). Aceasta imagine corporala este destul de diferita de cee
t ce cunoastem, obiectiv, despre fizicalitatea noastra. Daca nu ar fi asa, alifU
entatia si tulburarile dismorfice corp orale nu ar fi att de prevalente. Gerintel
e introspective indica faptul ca imaginile corporale variaza de-. lungul unor co
ntinue multiple, de exemplu marime, forma si tridi ensionalitate, la fel ca si c
aracteristicile "penetrarii" si "barierei" (de xemplu Bloomer si Moore, 1979).n c
ombinatii complexe, aceste atrib te formeaza baza pentru sensul existentei unui
"nauntrul meu" si a ui "acolo n afara". Si, pentru a anticipa un punct ulterior, a
ceasta c{eeaza un spatiu cuprinzator sau simbolic, Antropologii au fost pri ii c
are au descoperit existenta unei limite psihologice diferentia a mai departe "af
ara" n spatiu personal ca "mintea" care n care se pot n~mPla experiente psihologice.
a fi necesar constienti de ac asta, ne localizam pe noi nsine n cadrul "interior"
spatiu extrapelonal"exterior" (Han, 1966). Aparent, unei limitesiintangibile si
in izibile care se extinde dincolo de si nefara nconjoara imaginea psihica a ~or
purilor noastre. Realitatea experientiala

485
delincventi a acestei limite sau interpersonale intru~i n "spatiul este resimtita
nostru f.ersonal". mai acut atunci Cercetarile cnd indica exista distantele fapt
ul ca exista la carediferente indivizii culturale, simt ca sunt cara1terologice
'frea aproape ~i situationale, de" sau "prea n departe de" alte persoane cu care
interactioljleaza (de exemplu: Han, 1966; Sommer, 1969). Indivizii par sa variez
e mult n abilitatealde a separa aceste manifestari Limitele psihologice ce contin
autorepreze tarile ~ireprezentarile despre altii, separate ~i, n acela~i timp, l
egate s t aspecte integrale ale expediferite limitelor Dar psihologice de ori~le
nsotesc ~i le nconjoara. v n mod obi~nuit la un nivel rientelor ale subiective. ac
estea opereaz prereflexiv al functionarii simbolice. Pro rietatile fenomenologic
e ale acestora sunt rareori aduse n con~tiinta f cala. O cercetare preliminara (G
ener, 2003 ) indica faptul ca, daca se gnde~te n mod con~tient, limitele care s ru
ctureaza experienta "spatiului interior" tind sa fie descrise prim data n termeni
de imagini vizuale ~i metafore. n ceea ce i prive~te e pacientii mei, ace~tia tin
d sa fie atra~i de acelea~i metafore atunci fnd descriu variatii experimentate mi
ntilor n ~i corpurilor limitele care lor.definesc Acele aspecte ~i delirr,iteaza
ate limitelor imaginile psihologice, psihice care ale sunt potential expuse, tin
d sa fie descrise ta variind n ceea ce prive~te proprietati ca loc, marime, rezis
tenta, perf9ctiune, fluiditate, permeabilitate, transparenta ~i capabilitate de
a fi ex~inse, contractate sau mutate nainte ~i napoi. Mai mult dect att, sc 'mbarile
calitative n aceste proprietati tind sa fie ntelese ca ivindu-e ntre extreme opuse
. Rigiditate-flexibiliate, flui9-itate-stabilitate, tm sparenta-opacitate sunt t
rei dintre astfel de polaritati. n cazul n car capcanele materializarii pot fi evi
ta te, aceste metafore ofera un vocab ar folositor pentru a ne oferi cadrul gndir
ii ~i discutarii despre probl mele iegate de limite care se pot ivi n cursul tera
piei.
I
Limitele dintre psihoterapie si supertizarea psihoterapeutica
Oricare ar fi nemultumirile lor ~i oricAt de ezitanti ar fi n a prelua identitate
a pacientului, terapeutii conduc n mod obi~rtuit terapia opernd pe doua fronturi n
mod simultan - frontul terapeutic ~i cel educational (de exemplu Geller ~i Schaf
fe ,1988). Multi dintre anali~tii pe care Shapiro (1976) i-a intervievat au c ta
t identificari ~i contraidentificari cu abordarile terapeutilor lor ca s~gurul ~
i cel mai important
486
determinant al atitudinilor lor fata de ceea ce nseamna a fi terapeut si a face m
unca terapeutica. n mod similar, educatorii psihanalitici au recunoscut de mult c
a "predarea si vindecarea sunt dihotomii clar diferentiate, dar ca tind sa ncalce
limitele lor defectuos definite" (WoH, 1996, p. 253). Mai mult dect att, cercetar
ea noastra indica si ca multi terapeuti-pacienti se folosesc de reprezentarile i
nternalizate ale terapeutilor lor ca modele de imitat, poate doar n fantezie, atu
nci cnd experimenteaza dificultati n gestionarea aspectelor imprevizibile, stresan
te sau ne obisnuite ale practicarii terapiei (Geller si Farber, 1993). Fie ca su
nt experimentate ca provocatoare sau nspaimntatoare, fie ca servesc drept stimuli
de conformitate sau de rebeliune, reprezentarile stilului conversational' al ter
apeutului unei persoane par sa aiba o semnificatie functionala pentru alegerile
unui terapeut privind expresivitatea, spontaneitatea si limitele autodezvaluirii
.
Un potential de confuzie
Destul de usor de nteles, metodele de predare ale supervizorilor psihoterapeuti,
care si concentreaza atentia asupra ntelegerii reactiilor contratransferentiale pr
oblematice, tind sa fie privite de catre studentii terapeuti ca modele ale modur
ilor n care este condusa terapia. Acest lucru este adevarat n special atunci cnd un
supervizor merge att de departe nct sa exploreze felurile n care un candidat n super
vizare exprima indirect sau repUhe n scena, n cadrul relatiei de supervizare, iden
tificari temporare sau probleme nerostite pe care le are cu un pacient (Doehrman
, 1976). nvatarea care are loc, atunci cnd astfel de "procese paralele" (Caligor,
1981) sunt supuse evaluarii, poate fi la fel de eficienta comparativ cu cea cong
nitiva, cu nvatarea experientiala si interpersonala care au loc n terapia explorat
orie. Prin urmare, n cadrul acestui context de supervizare, o ntreprindere educati
onala n sine poate sa nceapa sa se simta ca o preluare terapeutica. Atunci cnd prev
aleaza astfel de conditii, un terapeut-pacient poate echivala n mod inconstient e
xperienta de a fi n terapie cu cea de a fi n supervizare. Dat fiind potentialul de
confuzie, la nceputul terapiei sunt atent la oportunitatile de a ajunge la o ntel
egere reciproca a similaritatilor si diferentelor dintre nvatarea n sine si autoex
plorarea, care se desfasoara n terapie, si supervizarea psihoterapeutica, n specia
l daca terapeutul-pacient este n formare si nu a fost n terapie personala niciodat
a.

487
Exista momente n care un cadidat n supervizare i va expune supervizorului reactiile
emotionale problematice si atitudinile sale fata de anumiti pacienti (Yourman s
i Farber, 1996). Terapeutii n formare tind sa le dezvaluie terapeuti10r lor ceea
ce le "ascund" supervizorilor. Aceasta implica dificultatea lor n ntelegerea si ge
stionarea "punerilor n scena" ale pacientilor care evoca atitudini defensive, ost
ilitate si retragere. ncercarea de a ntelege, n terapie, dificultatile de constiint
a implicate n aceasta alegere poate aduce n discutie elemente foarte folositoare d
espre limitele care separa privatul de secret. Chiar si aduse n supervizare, este
imposibil ca astfel de reactii contratransferentiale sa poata fi explorate n ntre
gime asa cum ar fi n psihoterapie. Importanta de a distinge clar ntre psihoterapie
si supervizare este extrem de urgenta, atunci cnd terapeutul cauta "supervizare"
la un fost terapeut ntr-o stare de criza privind supraimplicarea acestuia/ acest
eia n cazul unui anumit pacient. Daca psihopatologia terapeutului pacient l/ o fac
vulnerabili a la "ncalcari ale limitelor" (Gabbard si Lester, 1995), este esenti
al sa se propuna contractual beneficierea de psihoterapie, si nu de supervizare.
Altfel, clinicianul ajunge sa se supuna riscului de a se face la fel de respons
abil pentru orice conducere defectuoasa a terapiei de care ar putea fi acuzat/a
pacientullpacienta acestuia.
Pregatirea pacientilor pentru psihoterapie
Cercetarile conduse la nceputul anilor 1960 mi-au ntarit convingerea ca socializar
ea indivizilor n rolul de pacient si educarea lor despre cum sa foloseasca terapi
a pentru beneficiul personal ofera rezultate pozitive (de exemplu Hoehn-Saric si
altii, 1964). Pentru a P!egati pacientii "naivi" pentru munca de explorare avut
a n vedere, ncerc sa subliniez curajul de care este nevoie pentru a vorbi n mod ver
idic despre "sinele vulnerabil". Pun, de asemenea, accent pe inevitabilitatea ne
placerii de a vorbi n mod veridic, dat fiind gradul de candoare si libertate afec
tiva care li se solicita pacientilor. Ofer adesea ocazii sa mentionez ca asa-zis
ele rezistente si reactii tranferentiale negative sunt inevitabile si ca acestea
pot aduce la lumina cunostinte altfel inaccesibile asupra fricilor si mijoacelo
r de aparare mpotriva ostilitatii si urii. Din primele momente de deschidere ale
primei sedinte, pot implementa aceste strategii clinice cu terapeutii-pacienti n
moduri n care sa comunice alt mesaj - accept identitate a profesionala pe care o m
partasim. De exemplu, pot sa mi verbalizez comentariile facnd apel la
488
J.D.
Geller,lJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky
citate si anecdote care fac arte din "istoria transmisa oral" nedocumentata, dar
att de vasta a profesiei noastre. Pentru a ilustra interas putea cita afirmatia
rmui dependenta c ntratransferului, persoane pe transferului care doar rmsi cotg
terapeut le-ar recrmoaste. Aduc n discutie supervizor al meu atribuita lui Jrmg:
"Nu se poate sprme ca terapia a
I
cipanti". Daca pacientul es e un terapeut neexperimentat luptndu-se pentru prima
data situatia cu "o re ctie transferentiala negativa", putea cita nceput pna cnd u
devine problematica pentru as ambii particeea ce mi-a spus rm profesJr. H.s. Sul
livan a spus: "Doamne, fereste-ma de o terapie care merge bTIje".
fi
suntem amndoi membri a' aceleiasi comunitati si ca o istorie comrma a trecut de l
ape o generatie e terape~ti la alta. Aceasta strategie clinica Citndu-i stramosii
lstri intelectuali, este rm mod de a afirma ca nu are ntotdeauna succes. ~n tera
peut-pacientmi-a adus la crmostinta
pentru ca ar putea fi aplicat ultor altora n afara de mine". Un alt pacient ca ci
tatul din Jung cel putin alese pentru rm din "esec de empatie, si-a tradat meu n
eplacerea de a a fotst, a i anecdote de el, mine propria cariera pentru cev.-s~rmn
d dndindu-se ca nu cumva tau". sa sprma anecdotaa evidentia ta", s-a regasit "Ura
sc antidotul Preiau"Urasc toate faptului ca acceptarea com ntariilor rmui terape
ut nu depinde numai de corectitudinea acestora au de valoarea de adevar, dar si
de modul n care aceste comunicari se integreaza n preferintele stilistice estetice
acestea ca exemple, ca reZfltate obtinute n mod repetat n si sprijinul ale unui p
acient. (Kantrowitz si altii, 1989) s' relatarile autobiografice ale analistilor
care Referitor la stil, inveStigl,tiile "potrivirii" dintre terapeuti si pacien
ti Guntrip, 1973; Hurwitz, 19 6; Simon, 11993), pe lnga experientele mele ca conv
erg n sau ceea~i c priveste varietatea Cea mai au pacient, fost tratati de doi mu
lti analisti (de generalizarilor. exemplu: Couch, 1995; poseda n mod inevitabil s
t'luri conversationale distinctive si potential diferite. A doua, din prmct l de
vedere al pacientului, poate fi dificil sa importanta dintre acestea fste aceea
ca att terapeutii, ct si pacientii distingi ntre competenta erceputa a rmui terape
ut si sentimentele pozitive sau negative legat! de stilul sau conversational. A
treia este o caracteristica distinctiva a c9mpetentei terapeutice si se refera l
a abilitatea de a vorbi pe o "voce" care este acordata cerintelor de comunicare
ale unui pacient. A patra, acofdnd atentie de gndire cerintelor de comunicare ca r
m rasprms ale rmui afirmativ pacient clf ~iprivire empatic la stil, la aceasta nt
rebariexperienta care contin va fi adesea privita

489
terapeutul capabil sa recunoasca si sa ras~unda n mod flexibil individualitatii m
ele?" "Poate el sau ea sa mi ur-teleaga exprientele concrete si imediate?" "Este
el sau ea capabil! a si pregatit/ a sa nvete cu si de la ar mine?" trebui sa "Ins
ista fie fiecare el! eadintre pe contr9larea noi pentru ntr,gii terapii?" puterni
c ~I decide care "Ct sunt de nevoile de schimbare si cum ar trebui ntreprinse aces
te schimbari?"
Dinamicile de putere ale terapiei
Exista mai multa putere si mai multa 1utoritate inerente rolului de evident urma
toarele potentiale de rapt frustrare si gratificare. terapeut ndect rolului surse
de pacient. Acest ncarcat emotional Teraeste peutii au sarcina de a defini si con
trola unde si cnd va avea loc terapia. temporale ale disponibilitatii lor. Terape
u, i au, de asemenea, responsabilitatea principala de a conceptualiza si d semna
sarcinile si mpartirea Ei au autoritatea legitima de a impune r1strictii geografi
ce si limitari Mai devreme, n orice curs al terapiei este important de a evalua m
odul care reactiile la difere 're tialele de putere, care separa muncii n necesar
e pentrupacientului a duce la ndePl~' obiectivele terapiei. ntretesute n structura
de lucru a terapiei s' st(tbilirea aliantei terapeutice 1988). Pentru unii dintr
e pacienti, caritatea privind limitele care (Geller, de pozitia pacient si terap
eut, vor inf1uent~ ciclurile separatie-reuniune organizationala separa "interior
ul" cu privire de "exteriorul" la sentimentele, sedint,lor Fe siguranta de terap
ie siare expresivitate. o influenta Altora, aranjamentele temporale si spa, ale
ale terapiei le strnesc ambivalenta. Dupa cum a exprimat ace t lucru un pacient a
l meu: "Experimentez situatia terapeutica, asad r, ca f~ind n aceeasi masura coli
vie si sanctuar". Pentru altii nsa, pr bleme legate de statutul de "conducator" s
i "discipol" provoaca lupt de putere, unele alimentate de conflicte nerezolvate
cu "figurile autor~tare". Sunt cel mai acut constient de dinamicile de put~re in
erente psihoterapiei, atunci cnd ncerc sa diferentiez 1 tre cererile de modificare
a tehnicilor ce decurg organic dintr-o te rie matura a schimburilor terapeut-pa
cient si eforturile de conformit te cu motivatiile conduse de transfer. Aceasta
sarcina provocatoare a a arut cel mai adeasea n timp ce lucram la "contractul ter
apeutic" (Odin ky si Howard, 1986) privind folosirea auto dezvaluirii ca tehnica
terap utica. mpartasirea de informatii personale unui terapeut-pacient car vede
auto dezvaluirea ca pe o forma a manifestarii ce contamineaza tr ferul si submin
eaza procesul
490
J.D.
terapeutic este un lucru negativ. Lucrurile stau cu totul altfel n cazul n care un
terapeut-pacient crede ca indicatiile de auto dezvaluire sunt ncontinuu prezente
n cursul terapiei. Printre alte consideratii, pun pret pe pozitia fundamentala a
unui terapeut pacient de-a lungul acestui continuum, atunci cnd decid daca sa de
zvalui n mod voluntar informatii personale pentru a atinge un obiectiv terapeutic
(Geller, 2003b). Cred ca, att timp ct vor exista "nivelatori" si "ascutitori" (Wi
tkin si Goodenough, 1981), nu va putea exista un acord privind locul precis al p
unctului dincolo de care cineva nu ar trebui sa se autodezvaluie. Reconcilierea
perspectivelor divergente privind aspecte de tehnica n directia terapeutului-paci
ent este un mod subtil de a introduce o mai mare "simetrie" n relatie. Mai mult d
ect att, pacientii beneficiaza adesea din recunoasterea ca terapeutullor crede ca n
vatarea nvatarii cu altcineva, prin intermediul dialogului, este la fel de import
anta pentru terapeut, ca si pentru pacient. Ca exemplu al acestor principii, am
acceptat o cerinta a unui analist jungian de a ne concentra n principal asupra in
terpretarii viselor lui si ca eu sa mpartasesc asociatiile mele referitoare la im
aginile lui de vis. Acestea sunt practici standard printre terapeutii junghieni.
Pentru a-mi arata respectul fata de abordarea lui, am extins limitele dincolo d
e care ma auto dezvalui n mod caracteristic. Daca nu as fi facut astfel, mi-ar fi
spus mai trziu ca a fost o "greseala" si un "esec de empatie".
o problema
de tehnica
79% dintre participantii la esantionul de terapeuti-pacienti al lui Pope si Taba
chnick (1994) au raportat ca au simtit ca terapeutii lor au facut greseli terape
utice. Nu sunt disponibile norme comparabile pentru persoanele nespecializate. O
ricum, procentajul global n ceea ce priveste evaluarea competentei terapeutului p
oate varia att n cazul pacientilor nespecializati, ct si n cazul terapeutilor-pacien
ti, de la admiratie totala la un dispret complet. Este, n orice caz, specific ter
apiei terapeutilor-pacienti ca acestia sa si verbalizeze judecatile pozitive sau
negative n limbajul profesiei. Empatizarea cu un terapeut-pacient, care se plnge n
limbajul "stiintei" sau "eticii" despre ceea ce face sau nu face cineva, este po
ate cea mai grea provocare tehnica dintre toate. Cteodata, acesta este primul pas
n sprijinirea unor astfel de pacienti sa dezvolte capacitatea de a vorbi despre
sentimente de ura ntr-o maniera constructiva si responsabila.

491
Munca depusa n vederea atingerii aceshF obiectiv terapeutic este un accent predom
inant n unele terapii, mai pUF n altele, dar are o anumita importanta n toate terap
iile. Din experiepta mea, este un instrument terapeutic extrem de puternic atunc
i cn~ terapeutul-pacient are consa fie masochist si nendreptatit. Pacie tii care s
ufera de astfel de probleme caracterologice ncep terapia cu o abilitate redusa de
a recunoaste si accepta ntelegerile empatice al terapeutilor lor. Lucrul cu flic
te considerabile cu privire sale critice / sadice sauitinde reactiile de dezamagi
re, furie la siimpUlsuriij. frustrare le procesului terapiei pretie a terapeului
lor. gateste pentru a gasi placere n actualitatja preocuparii pline de atenidei.
De dragul confidentialitatii si continu . atii, am combinat exemplele n urmatoare
le doua sectiuni ilust!r modul ndiferiti care aplic aceste clinice care s-au ntmpla
t deja cuvoi terapeu)i-pacienti n modele de lucru clinice a doi terapeuti-pacient
i pr!ototip.
Gestionarea esecurilor empatice
sine, Unfara pacient a se poate simti simti nteles ca empatic un terapeut de l~f
c1tre nvatat terapeut. "adevaruri" Aceasta despre a fost mostenirea primei terapi
i a lui K. La fel c~ alti terapeuti-pacienti care au avut terapeutice n ~., un ps
iholog clinic nschizovrsta de 33 deexperiente ani, auto diagnosticat ca prealabil,
"obsesiv-c6mpulsiv cu tendinte ide", a ajuns cu o formulare psihodina ica elabo
rata a plngerilor prezentate. El a venit p.terapie stiind ca" erfectionismul" sau
nedorit, dar irezistibil, si "capacitatea diminuata de a iubi" erau rezultatul c
resterii cu o mama careia "nu i-a facut placere s fie hranitoare". Dar aceste in
sight-uri dobndite cu greu nu au cond sIa ruci o schimbare comportamentala si nu
s-a simtit nici placut S nici respectat de fostul sau terapeut. n timpul primului
stagiu al terapiei u a putut. sa se usureze de povara de a fi "cel responsabil"
, "cel rati nal", "cel nsarcinat" si nici nu negate". a putut El asa dorit si sa d
ezvaluie fie un "bun" n mod pacient expl~cit crre nu "nevoile putea sa de se depe
ndenta foloseasca de inducerile regresive ale rolului de pacient. Ca un compromi
s, a aderat defensiv la alianta terapeutica. El a reacti~nat "ca si cum" am fi p
utut lucra ca "parteneri a a~uceamndoi schimbarea terapeutica, dar a mpreuna deven
it clar destul de egali" curndn pentru ca nu putea sa continue colaborarea cu mine
n cazul n dare ncepeam sedinta cu un
492
J.D.
minut sau doua ntrziere. El a reactionat la aceste lipse de punctualitate ocaziona
le ca si cum ar fi nsemnat "incompetenta si lipsa de integritate". A luat politic
a mea de extindere a duratei unor astfel de sedinte dincolo de limita prevazuta
ca o marturie n plus a "lipsei de grija flagranta fata de o gestionare defectuoas
a a cadrului terapeutic". L-a citat pe Langs (1976) pentru a ma impresiona prin
faptul ca si ncalcarile minore ale mentinerii limitelor temporale invariante repr
ezinta tot un esec de aducere la viata a idealurilor Eu-lui si valorilor profesi
ei. Criticile lui elocvente au naruit distinctia dintre principiile tehnice si n
ormele morale, care regleaza limitele profesionale dintre pacienti si terapeuti.
Mai mult dect att, el si-a experimentat explicatiile doar mintat ca si cum ar fi
fost realitati factuale si concrete. n acea perioada, el nu putea tolera dect ecou
rile semnificatiilor inerente a ceea ce spunea. Eforturile din partea mea de a f
ace inferente dincolo de semnificatiile pe care le oferea el pentru interactiuni
le noastre problematice erau dispretuite si pline de resentimente. Initiat chiar
si ntrebarile mele erau experimentate ca "ntreruperi" si "disruptive". Pna n al doi
lea an de tratament, el nu a reusit sa si ndrepte curiozitatea nspre problematici p
e care eu le consideram necesar a fi explora te. Asa cum aveam sa aflam, nevoia
de ajutor n a gasi un sens al experientelor sale i-a indus un nteles umilitor de a
fi "prostut" si "idiot". El a fost ghidat de credinta ca l ascultam doar pentru
a-mi da seama de ceea ce era "n neregula" cu el si ceea ce "nu stia el" despre si
ne nsusi. Interpretarile lui neflatante ale gestionarii mele a nceputurilor si sfrs
iturilor de sedinte au provocat n mine o mare nevoie de introspectie. Ceea ce m-a
sustinut a fost ipoteza ca raspunsurile nondefensive la cristicismullui ar treb
ui, n cele din urma, sa i ntareasca abilitatea de a recunoaste, tolera si beneficia
de faptul de a fi nteles empatic. Pentru a face acest lucru, am gasit un mod de
a conduce terapia, care i sustinea nevoia lui de a descoperi propriile ntelesuri p
ersonalizate ale aspectelor problematice ale relatiei noastre. Aceasta a necesit
at comentarii care sa evidentieze limitele ntelegerii mele. M-am restrns la ntrebar
i care puteau fi puse att de pacient, ct si de terapeut - "Cum vrei sa folosim tim
pul astazi?", "Cum ntelegi asta?". Un alt fel de a evita injuriile narcisice a fo
st de a-l invita sa elaboreze modul n care el a experimentat ceea ce a experiment
at. Tratarea cu respect a cerintelelor lui comunicative m-a mputernicit sa acord
prioritate pentru interventii care au largit si au adncit imediatul a ceea ce a a
uzit, crezut, vazut sau simtit. Munca noastra mpreuna nu a avut mult de-a face cu
adaugarea de noi interpretari psihologice acelora pe care le prelua se din prim
a sa

493
terapie, ci mai degraba cu concretizarea i energizarea patrunderilor psihologice
care ramasesera anterior fara 'rup. Pe parcurs, el a cstigat acces la capacitati
le lui imaginative. A ex' s "poduri" peste ceea ce erau odata bariere ale consti
intei, care au separ t modurile lui de cunoastere verbala si imagistica. Stabili
rea de conexiuni semnificative ntre aceste sfere distincte ale experimentarii s-a
dovefit a fi poarta prin care putea pus baza unui punct de cotitura major n tera
pia sa. Aceasta tranzitie a luat fiinta n timpul unei sedinte n care si-a adus ami
nte cum mama sa intre ntr-un stadiu nou si de transfor~are al terapiei. Acest luc
ru a sa alterna ntre a fi retrasa si a fi abuziva vfrbal si a realizat ca exprima
nerecunoasterea dorintei de a fi dependEnt de mine n forma criticismului. Ulteri
or, listele lui pline de "ar trfbui" au fost vazute de mine ca "puneri n scena al
e dorintei". Un pas n inte, corelat cu toate acestea, a fost facut atunci cnd si-a
dat seama, d asemenea, ca ntrebarile si nemultumirile cu privire la tehnicile me
I - "De ce faci asta astfel?" "Ce ncerci sa faci?" - erau conduse att in competiti
vitate agresiva, ct si din nevoia de a-si masca propriile n oieli cristaliza te de
spre cum sa conduci cel mai bine terapia, cum ar fi rin pretuirea nalta pe care i
ntelectual" pentru a ncepe sa vorbea ca despre cum orientarile moral-perfectionist
e au exercitat o influ nta restrictiva asupra funca acordat-o stiintific. De c]c
i ncolo, el a gasit "curajul tionarii sale scepticismului ca terapeut si cum i-au
mpromis propriul sens de "bunatate" .
Echilibrarea preocuparii pentru sine $i a preocuparii pentru ceilalti
n vocabulare diferite, mistici, budisti Zen, poeti, parinti, iubiti si
I
terapeuti aua oferit bazate pe limtte ale variatiilor n abilitatea de a oferi si
primi explicatii empatie (de exemplu, Rbgers, 1975).Toti mpartasesc n mod empatic,
una dintre cele mai ma re variante ale capacitatii de a intra n relatii, care ex
ista exprientelor a presupunerea ca n ncercarea de oa deplasare nteleg~e nspre simte
unirea o alta persoana este, doua persoane devenind "una". Vorbind. enomenologi
c, empatia este un mod de a-l cunoaste pe celalalt, care vin din netezirea sau nc
etosarea limitelor, c~re separa sinele si nonsinele fa a a pierde de fapt consti
inta distinctiei. In mod similar, dependenta ma ura impune un anumit nivel de co
nfort n reexperimentarea unor modu i de relationare "simbiotice" din partea unei
persoane.
494
J.D.
Un principiu de baza al perspectivelor "relationale" asupra teoriei psihanalitic
e (de exemplu: Blatt si Behrends, 1987) este acela ca achizitia limitelor psihol
ogice care sustin sentimentul de siguranta n identitatea unei persoane, precum si
abilitatea de a functiona independent si libertatea de a relaxa poverile autode
terminarii si diferentierii sine-altul tind sa se dezvolte mai mult sau mai mai
putin simultan ntr-o dialectica interactiva. n circumstante ideale, cele doua coin
cid - o persoana poseda' capacitati reprezentationale care sustin mpreuna sentime
ntul ca el sau ea este n mod clar separati a, autonomi a si unic/ a n relatia cu a
ltii si, n acelasi timp, sa i permita sa preia placere si ajutor din experiente de
"contopire" sau "fuzionare" cu alte persoane valorizate. O varianta extrem de u
sturatoare a inconsistentelor posibile implica terapeutii-pacienti, a caror capa
citate de a oferi pacientilor empatie excede de departe capacitatea de a primi e
mpatie de la propriii terapeuti. Uneori, caracteristicile de personalitate legat
e de limite, care le permit terapeutilor sa fie empatici cu pacientii lor, pot s
a i lase vulnerabili n fata dificultatilor reglnd distinctia si distanta dintre sin
e si nonsine n alte contexte interpersonale apropiate. Ascultndu-i pe propriii ter
apeuti-pacienti, si cei discutati de candidati n supervizare, si colegi, am fost
socat de frecventa cu care aceste inconsistente ies la suprafata n timpul cursulu
i terapiei, atunci cnd terapeutul-pacient se lupta cu conflictele dintre sacrific
iul neegoist al dorintelor personale, egoismul si autointeresul sanatos. Pentru
a ilustra, mi voi ndrepta atentia nspre B., un terapeut de 32 de ani, orientat psih
analitic, pentru care problemele psihologice si chestiunile de valoare s-au ames
tecat adeseori una cu alta.
Mndrie si respect
Afirmatia "Vreau ca terapeutul meu sa fie mndru de mine" a beneficiat de cel mai n
alt grad de sustinere n studiul meu cu Farber asupra temelor care organizeaza imp
licatiile terapeutilor-pacienti cu reprezentarile mentale ale terapeutilor lor (
Geller si Farber, 1993).Principiile polare de admiratie/mndrie si deziluzie au fo
st componente afective-cheie ale experientelor mele n tratarea terapeutilor care
s-au luptat ntr-un mod activ cu "boli mintale" serioase. Orict de talentati pot sa
fi fost acesti indivizi ca terapeuti, au nceput toti terapia nfricosati de faptul
ca i-as putea privi ca "nepotriviti" pentru a fi terapeuti. n mod contrar, famil
iaritatea lor intima cu teroarea, disperarea, inutilitatea si haosul pare
Formarea pentru psiho lerapie495

sa cu i astfel fi pregatit de experiente pentru a ngrozitoare. "ramne" cu pacie~tii
J care se chinuiesc cumplit Pacientul B. era continuu mpovarat de c1eeace el num
ea "moralitate pacientii -sai. Rusinea a fost costul !ta sa platit pentru a fi e
suat n matura" convingerea Supra eului pe ca care treb~ia fie "mai sanatos" dect a
profita de un an si jumatate de terapie psihanalitica, de care beneficiase n inc
lus timpul vina facultatii. de a nu "se De afisa" data aceasta, si "a numotive~e
se ala~ura lui miscarii de a veni homosexuale". n terapie au sedinte: Urmatorul
schimb comunicativ a avut IIc n cursul celei de-a noua parte de vina de a nu face
ce am de facut. Terapeut: Vina? Pacient: M-am gndit mult sa spun Iuc]rilor pe nu
me. Port o mare Pacient: Simt ca trec ... drept o persoana l-ulatra, care pretin
de alba. Este ca si cum directia mea ar fi mpotriva oamenilor mei. ca este secret
a ... mai ales n cercurile profesionale? Terapeut: Temi-as face sa te sa simti dt
I-ar a-ti ajuta tine homosexualitate a Pacient: Da, dori fiu las maifaptul curaj
os de altfel pe multi sa se inspire din mine. Pe de alta parte, nu stiu daca as
putea sa ndur rusinea. De ce rusinea asta de ce gndesc al, i? De ce ma lupt eu cu
asta? Asvin putea ca~ are. resursa. Oamenii ar altii, le-ar da speranta. Terapeu
t: Lasa-ma sa cu fi o folosit alta ntre Esti ngrijorat deputea ceea ce voi crede e
u despre tine si sexualitatea t~ si despre alegerea pe care tu ncerci sa o faci?
Pacient: Da, mi este teama ca mi vei vedFa tot comportamentul prin acei ochelari..
. si ca ai_vedea parti ale pe~sonalitatii mele ca parte a patologiei mele. n tera
pie, ca oriunde altundeva, B. er hiperconstient de linia de demarcatie care sepa
ra imaginea publica pe care mcerca sa o proiecteze "acolo, n afara", si "perspect
iva de dinau tru" a sa, referitoare la "ce se petrecea ntr-adevar". El era ngrijor
at, in punct de vedere moral, de abilitatea de a "simula autenticitatea". Fa ada
sa de normalitate a fost creata astfel nct sa nu para efeminat, dar l-jandepartat
pe el de corpul sau cel si i-a capacitatea a simti pl~cerea. K. si Vrajitodll din
02. Inasemuia schimb, corpul B. si cu al diminuat Omului de Tinichea de din comp
ara "sinele fals" cu un "zid care separa fpatiUI public de cel privat". Construi
nd pe aceasta metafora, am ajunr la realizarea ca el petrecea mare parte din tim
p "uitndu-se" la el, n rod evalua tor, dar ca doar rareori "s-a uitat nauntru", la
propriile grnduri si sentimente, contemplativ. Desi foarte curios despre experif
ntele subiective ale altora,
496
JD. GellerJ J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
explorarii. n timpul fazei' 'tiale a terapiei, fara a fi constient de aceasta, a
evitat sa se "nerusinat" simta "egoist" rapid ceease cedevota a nvatat sine el se
simtea ~ aplicnd fiecare data cnd pedespre sine auton terapie, n lucrul sau ca tera
peut. Capacitatea de raspunJ la sugestii nonverbale, abilitatea de a se proiecta
n constiinta altorl, sensibilitatea la nevoile afirmate si neafirmate ale oameni
lor - toate laceste atribute sporesc accesul unei persoane i la permite modul emp
atie au sa exceleze de cuno~stere. ca Iterapeut, B. era darnzestrat i si faceau di
n dificila plin. Toate mentinerea acestea propriei perspective, n ti~p ce patrund
ea punctul de vedere al altora. Tendinta lui interpretativa fra de a se identifi
ca cu perspectiva celeilalte n mod brutal, avea tendin,a de a se "nvinovati" pe si
ne si de a crede ca trebuie sa fi "facut ceva rau sau gresit" .. B. spunea despr
e sine: ,Ma simt ca un cliseu ... terapeutul care este persoane situatiei el, la
rndul sau, n era tratat masochist asupra din cauza rolul p!Oblematice. i de ngriji
re Daca pe care si l-a asumat familia sa". Dar aceasta i-a adus si eliberare atu
nci cnd a descoperit ca incapacitatea sa resimtita- d a se alatura miscarii homos
exuale era direct legata de si analoaga cu . bitiile sale generalizate cu privir
e la a-si fauri o identitate separata de fa ilia sa de origine. n urma acestui in
sight, el a nceput sa renunte la overile de a se defini pe sine ca un "strain" sa
u persoana "deplasata", rsa cum s-a ntmplat si cu parintii sai care / I I I s-au s
imtit ca "exilati de"'lalorizati". Nu s-a mai simtit obligat sa i protejeze prin
a ramne tac t atunci cnd au trasat distinctii acute si pline de dispret ntre "ei" (
deex mplu: homosexuali si "nonevrei") si "noi" (de exemplu: heterosexual' si evr
ei). nainte ca B. sa ajunga a punctul n care putea sa "se afiseze", un accent majo
r al conventiilor oastre era adnca sa rusine privind propriile nevoi de dependent
a. ntr- devar, B. era crescut ntru a fi un furnizor, nu un receptor al grijii. Din
lopilaria timpurie, el a adoptat un rol parental fata de parintii sai emigr ti
est-europeni si fata de sora mai mica retardata mintal. n afara e a se fi valoriz
at pe sine aproape exclusiv pentru ceea ce a-si proteja familia, lui B.lipicios"
, i-a fost teama ca ar fi putut fi putea privit face dreptPlntru ,copilaros", "i
nfantil" si "prea daca ar fi riscatFaptul sa si exprime dbrinta arzatoare ne sati
sfacuta fi nteles empatic. de a spun~ "vreau" l facea sa se simta de ca aun "copil
Ne-am devotat extinder i gamei de dorinte care pu!eau fi articulate neajutorat"
. cosmosului cu cele fata de situatiei care dorea terapei-ttice, St devina am in
tim acordat sauo agresiv. atentie speciala In cadrul modului microI

497
n care si motivelor pentru care nu si-a requnoscut reactiile negative la plnga" de
spre felurile n care nu am venit n ntmpinarea nevoilor lui greselile mele si esecuri
le de empatie. Fapfull de a-si permite siesi sa el "se a facut ca terapia sa pro
greseze n feluri iferite. Cu aceste ocazii, a beneficiat de experienta "spunerii
adeva ului", din confruntarile cu dorintele lui de a-mi devaloriza calitati e id
ealizate, si a ajuns sa dobndeasca o mai mare ntelegere a sens rilor fricilor lui
si apararilor fata de exprimarea furiei. n cadrul unei t rapii anterioare, B. nvat
ase ca conflictele lui intense, legate de proprii e lupte agresive, se dezvoltas
era ca rezultat al contraidentificarilpr defensive cu tatal sau competitiv, comb
ativ si intermitent furios. Pe masura ce dorintele sale au devenit mai complet c
unoscute sie nsusi, B. a actuala nceput si sa se simta sa mai confort'jl-bilexperi
mentnd mea fizica speranta anterior dilsociata de a gasi un prezenta terapeut car
e ar putea servi ca un model idealizat l terapeutului care spera sa devina si el
. Un punct de cotitura major s-a dezvoltat atunci cnd a fost, n sfrsit, capabil sa
accepte faptul de a e uita la mine atunci cnd prezenta mea tacuta dadea dovada de
rab are si compasiune. Prezenta ascultatoare a terapeutului care raspund empati
c comunica emotii tandre care nu pot fi niciodata puse n c .vinte. Mare parte a c
eea ce privim a fi empatic este conceput doar pr' gesturi, posturi si expresii f
aciale. Extinderea gamei capacitatilor perceptfafe aduse de B. n terapie a
erau purtate de contributiile mele nonve bale la dialogul terapeutic. Impactul c
umulativ al sa ~cestor schimbari ac nstituit nceputul ~ntru el ,,si asume" acele a
~pecte ale empatiei unui mele efect ( terapiei sale. General vorbind, o data c a
fost consolidata aceasta modalitate integrare, sfrsit A ceea ce priveste potenti
alul de val care de a strns la un nu locexista aspectele "s~ortive" si "explorato
rii" ale de cooperare si conversatiile intime posibik
Faza terminala a terapiei
merge A cunoaste bine estecnd cea mai si cum dificila sa nchei sarcinao att ter~pie
rentru lunga terapeut, si ambitioasa ct si pentru care si productiva, vor exista
sugestii despoti e atunci cnd si vor lua la revedere (de final). n ceea ce privest
e stabilirea terminarii, este posibil pacient. Daca pacientul si terapeutul A~Pa
rtasit o relatie apropiata ca majoritatea terapeutilor sa raspundaau pr' aceeaca
ar trebui folosite
498
J.D.
criterii multiple, specifice pacientului (Firestetn, 1978). Am gasit o varietate
de marcatori care se folosesc ca indicii sensibile de recunoastere a progresulu
i pacientului n terapie si pregatirea lui de a intra n subfaza terminala a procesu
lui terapeutic. Printre punctele importante intraterapeutice se numara: (1) abil
itatea de a lucra mpreuna cu terapeutu1 n explorarea calitatilor personale care re
prezinta obstacole n calea schimbarii; (2) abilitatea de a se folosi de limbaj re
sponsabil-si constructiv atunci cnd resimte ura fata de terapeut; (3)un sentiment
sporit al competentei cu privire la participarea n terapie; (4) abilitatea de a
oscila ntre forme regresive si progresive ale activitatii mintale; (5) exprimarea
completa si libera a pierderilor anterior neacceptate si al caror doliu nu a fo
st facut; (6) abilitatea de a schimba lin pozitiile de ascultator si vorbitor; (
7) abilitatea de a alege ceea ce este de ,,luat nauntru" si ceea ce este "de lasa
t n afara" din ce are terapeutul de oferit; (8) abilitatea de a plasa experienta
corporala, nu numai ochii si urechile, n centrul experientei perceptuale si repre
zentationale ale terapiei. n combinatii variate, aceste mpliniri par sa mearga mna n
mna cu ceea ce nseamna realizare a "scopurilor de viata" ale pacientului (de exem
plu: eliberarea de simptome si o stima de sine crescuta). n acelasi timp, acestea
par sa indice ca terapia va avea, de asemenea, si "o viata de dupa" n forma repr
ezentarilor evocative si influente n mod benign ale terapiei cu terapeutul. Din a
cest punet, pacientul devine din ce n ce mai capabil de autoanaliza continua.
Capacitatea de a se angaja n autoanaliza Din perspectiva proceselor de intemaliza
re, oricine poate face distinctia ntre formele de introiectie si identificare ale
autoreflectarii (Orlinsky si Geller, 1993). La nivelul introiectiv al intemaliz
arii, pacientii reconstruiesc simbolic dialogul terapeutic, astfel nct sa reflecte
ze la el si sa si interpreteze propria experienta. Cercetarea citata mai devreme n
acest capitol a descoperit ca este posibil ca terapeutii-pacienti sa se angajez
e n conversatii imaginare cu "prezenta resimtita" a terapeutilor lor, cu scopuri
de autoreflectare atunci cnd si ndeplinesc sarcinile muncii terapeutice si si organi
zeaza experienta de terapeut. La nivelul identificator al simbolizarii, maniera n
care un pacient se angajeaza n autoanaliza este modelata n functie de reprezentar
ile abilitatilor terapeutu1ui si ale calitatilor personale, dar exclude reprezen
tarile constiente asupra a ceea ce le-a fost aratat sau daruit de catre terapeut
ii lor. Cine te asculta atunci cnd ti vorbesti tie?

499
n traditia clasica psihanalitica, ntelepc~unea primita consta n faptul asocia te cu
functionarea alterata sunt ma "mature" dect cele bazate ca abilitatile autoanali
tice care deriva d[il identificarile constructive pe cautarea a mai multe reprez
entari introiectate ale sinelui n relatie cu maiterapeutul. mult dect Aceasta teor
etic prezumptie pentru terapeutii esenti~i PFihanali~ti netestata care este dore
sc de un interes sau au anali~tilor lor dupa terminare. Terapeutu1 p ihanalist M
artinez (Martinez ~i Hoppe, 1998) ne spune ca s-a simtit r ~inata de nclinatia ei
de a interactiona intermitent cu "analistul ei i troiectie", pentru ca fusese n
evoie saca interactioneze reprezentari introiectateunei ale nvatata a face acest
cu lucru implica,,i PeOnificate aturitate", sau prelungirea relatii dependente cu
analistul ~i,tocmai d5 aceea, implica ndoiala completitudinii analizei ei. n mod
evident, aSltfelde subtilitati au un ecou prea mic sau nici unul pentru pacienti
i npnterapeuti sau pentru terapeutii-pacienti nonanali~ti.
Faza postterminala a psihoterapiei
personale n fiecare care stadiu suntalrelevante terapiei trebuie roluluifacut~ ~i
1~ele distinctii aspecte ntre aleacele sinelui atribute care trebuie suprimate n
interesul ndeplinirji ~u succes a sarcinilor. n tensiune a inerenta creata de dupl
icitatea. imitei interpersonale dintre rolurile formale de pacient ~iterapeutace
astl ~ia a pectelor ale relatiei. psihoterapia terapeutilor-pacienti, sarcina co
legiale este complicata de Nu sunt nicaieri mai !lparente ambiguitatile impuse d
e aceste sarcini masura dect n necercetata: eforturile terapeutului Cum pot sa de
continuu a avea dt-a pa interactionez face cu ntrebarea cu fo~tii n mare mei pacie
nti, n feluri n care sa mi ndeplinesc respOIlsabilitatile terapeutice ~i etice dupa
terminarea terapiei? contin prescrieri mpotriva a ceea ce se che a ncalcc:rea limi
telor (Pope ~i Toate Vasquez, 1998). American Psycholo ical Association (Asociat
ia codurile etice majore ale profeSi~i~tiIOr n sanatatea mintala Psihologica Amer
icana) (1992)nu a clasifica~ntretinerea de relatii sexuale cu un fost pacient ca
o ncalcare a limitelor, pna n 1977 (Pope ~i etica relatiilor nomomantice ~inonsexua
le urmnd ncetarii beneficierii de servicii terapeutice, altele dect cele care sunt
de exploatare ~i Bouhoutsos, 1986). Actualmente, nu eXist1 ndrumari explicite pri
vind au nca putin spus cu privire o ntreb~re carecodurile 1mplica profesionale o ng
rijorare distructive n de mod evident. Mai la mult dectt att,
500
standarde de comportame privind "relatiile duale" aplicabile n mod egal pacientil
or nespecia izati si membrilor aceleiasi comunitati n mod special pentru terap~bt
ii terapeuti1or. Dincolo de terminare, exista profesionale? Relatiile dualf sau
sunt care relatiile de rol suplimentare sunt stabillite n multiple conjunctie cu
acelea sau can urmare a relatiei terapeutice profesionale. i Pozitia extrema este
ace a ca restrictiile contactului extraterapeutic, care s-au aplicat" n timpu te
rapiei, ar trebui sa fie extinse la faza postterminala a relatiei. Un otiv major
oferit n sprijinul unei astfel de politici este acela ca, n cazu~n care s-ar proce
da altfet ar fi dificil pentru terapiilor fac acest lucru, de fapt se sfrsesc pri
n ntelegerea ca pacientul este liber sa se ntoarca nter~Pia te apiela oricnd conside
ra acest lucru de folos un fost pacient sa rezume un anumit punct n viitor. Major
itatea neobisnuit pentru fostii anal' anzi sa si contacteze din nou fostii analis
ti pentru o terapie scurta sau chiar si lunga. Astfel de contacte tind sa se int
ensifice o data cu trecer a timpului, dupa terminare, indiferent de (Schacter, d
e 1992). Hartlaub, si Rhine (1986) au realizat ca nu este categoria diagnostic a
-p ~artin .cientului sau de vrsta. contactul n afara profesional de cazul cu n terr
peutul cate un pacient sau, terminarea nespecializat terapiei si rennoieste reprez
inta continua sa traiasca si sa lu ,reze n acelasi grup ca si fostii lor terapeut
i reprezinta, din acest punct de vedere, un caz totalPsihoterapeutii diferit fat
a de pern mod potential o separar, totala si permanenta. care soanele nespecializ
ate. Tratarea unui, terapeut coleg sporeste n mod semnificativ posibilitatea c o r
elatie sociala si profesionala sa "nlocuiasca" relatia terapeutica dupa terminare
. De aici ncolo ntrebarea, dupa terminare, cum poate c ntinua o persoana sa intera
ctioneze cu fostii pacienti n moduri n care a si ndeplineasca responsabilitatile ter
apeutice si etice apare mai fr cvent n psihoterapia terapeutilor dect n psihoterapi
a pacientilor ne~pecializati.
o data pacient, pacient 1~ nesfrsit
public, sper sa ma comport m feluri care pot fi descrise ca disciplinate, dinAtu
nci punctulcnd de vedere al ate tiei la urmatoarele ntrebari. Este persoana ma ntlne
stn mod inevitabil cu fosti pacienti n cadru nca n doliu pentru pierderea relatiei t
erapeutice? i va confirma sau infirma comportamentul meu modelele mintale preexis
tente ale relatiei noastre? Se foloseste el saul ea de reprezentarile dialogului
terapeutic

501
pentru a continua munca de terapie n intmytatea constiintei? Sunt aceste reprezen
tari ncarcate nca transferentiall A lasat terapia n urma o mostenire n introiectii r
auvoitoare si perstcutorii? Ma considera el sau ea n continuare ca un "prieten im
aginar" rdin copilarie) pentru a evita sau a-si stapni anxietatea si singuratatea
? Ct de pregatit/a este pentru a reexperimenta aspectele transferentiale ~le rela
tiei noastre? Va privi idealurile profesiei noastre? Standardele la care tin meu
eu atunci cnd' .teractionez cu fostii el sau ea comportamentul ca deViindite la
standardele care pacienti definesc la astfel de evenimente, seminarii, petreceri
si ntlniri profesionale au asupra persistentei si reactiilor transferenti le post
terminale (Kantrowitz 1990; Oremland, Blacker si N rman, 1975; Pfeffer, 1963; si
altii, fost puternic inf1uentate de rezultate con1ergente ale cercetarii clinic
e Schlessinger si Robbins, 1974) si studiilo~ empirice ale formei, continutului,
functiilor si coloraturii afective ale reprezentarii internalizate le a relatie
i pastreaza terapeutice n memorie pe care si si pacientii le amintesc nesP9cializ
ati dUfa terminare si terapeutii-pacienti (Arnold, Farber si Geller, 2004; Orlin
sky si Geller, 1993; Wyrntek, Geller si Farber, 1995). Ambele linii de cercetare
sustin cu tarie convingerea ca o faza postterminala (Rangell, 1966) a relatiei
terapeuJic terapeu}ice n trebuie sa nu fie considerata ca parte integranta a proc
esului sine, si doar ca un moment cnd terapia ia sfrsit.
I _
le sufera dupa terminare sunt putine. Stu iile noastre indica faptul ca Studii a
supra transformarilor pe care reprezentarile relatiei terapeutice fostii terapie
i pacienti cu terapeutullJlai terapeuti sunt frecvent capabili si mai sa vir. s~
aminteasca dect pacientii reprezentari nonterapeuti ale (Wyzontek si altii, 1995)
. Asa cum am ment1ionat anterior, reprezentarile unui fost terapeut pierdut sau
dorit cu nf~care rot aparea n constiinta rializa nvariate. constiinta n forma gnduril
or l'verbale. Pot fi si n n forme Acestia pot fi "vizualizati sau "auziti". Ei inc
lusi se pot mateprioceptiva si a reprezentarilor tactile. Re ultatele ~itiale su
gereaza ca memoriile evocative despre care terapeutii le fostilor imageria de pr
oximitate, poate lor fi t ub forma terapeuti-pacienti kinestezica, proale pacient
ilor nespecializati. Descrierile consemnate ale terapeutilo -pacienti cu privire
la fostii terapeuti, n comparatie cu cu aceia evaluati dt eproximitate persoanel
e dect nespecializate, sunt mai profund saturate imagistica sunt cele Pacientii n
especializati si-au concentrat por etele, n primul rnd, asupra tind sa puna un acc
ent mai pronuntat pe "v;ata interioara" comportamentelor observabile ale terapeu
,ilor, n special a terapeutilor. acelora care
502
le satisfaceau sau le frustrau nevoile. Cu mult- dincolo de pacientii nespeciali
zati, portretele alcatuite de catre fo?tii terapeuti-pacienti au exprimat un mai
mare interes fata de sentimentele, valorile ?i atitudinile terapeutilor lor. n c
eea ce prive?te abilitatea de a folosi reprezentarile dialogului terapeutic n sco
puri de adaptare ?i reparatorii, pacientii nespecializati ?i terapeutii-pacienti
nu au diferit n mod semnificativ n cadrul studiilor noastre. Am obtmut corelatii
semnificativ pozitive ntre cotatiile beneficiilor autopercepute din terapie ?i do
ua activitati reprezentationale. Acestea sunt tendinta de a folosi reprezentaril
e dialogului terapeutic pentru a continua lucrul terapiei n viitor ?i tendinta de
a folosi reprezentarile pentru da glas terapiei pierdute ?i terapeutului. n mod
contrar, tendintele de a evoca reprezentarile terapeutului pentru a se angaja n f
antezii sexuale ?i agresive au fost considerate n corelatie negativa cu mbunatatir
ea autoperceputa. Aceste rezultate converg cu rezultatele interviurilor de cerce
tare la care s-a facut referire anterior cu terapeuti ?i analizanzi nonterapeuti
. Pe de o parte, aceste studii sustin punctul de vedere al lui Loewald (1960, 19
62), conform caruia sfr?itul unei analize benefice se transforma ntr-o renuntare g
raduala sau ntr-o perioada de "doliu" a relatiei ?i a internalizarii sale. Pe de
alta parte, acestea indica faptul ca terminarile cu succes nu rezulta n rezolvare
a reactiilor transferentiale, ci n moduIare a lor n sensul ca pacientul le poate g
estiona mai eficient. A ramne con?tient ca dorintele ?i dispozitiile transferenti
ale persista dincolo de terminare poate merge mult nspre u?urarea nendemnarii ?i a
ambiguitatilor de eticheta care apar n timpul contactelor cu terapeutii-pacienti
dupa terminarea ?edintelor obi?nuite. Din punctul de vedere al proceselor intern
alizarii, terapia poate face "mai rau" oamenilor, n sensul n care experienta lasa n
urma dezamagire, rea-vointa sau imagini persecutorii ale terapeutului. Pe baza
fiecarui caz n parte, acest rezultat poate fi obtinut prin stabilirea de evaluari
atente n cadrul unor vizite, initiate de terapeut (comparabile cu ?edintele tera
peutice) cu pacientii, n timpul fazei postterminale a relatiei. Schachter (1992)
a experimentat aceasta cu pacienti-anali?ti, programati n vederea contactului pos
tterminal, pentru a vedea cum a reu?it pacientul sa reevalueze c?tigurile ?i limi
tarile procesului analitic. El a descoperit astfel partea de risc/beneficiu a un
ui asemenea contact ca profund favorabil ?i faptul ca pacientii beneficiaza de p
e urma experimentarii unei reafirmari a aliantei terapeutice. Aceste ?edinte de
evaluare a urmarilor se pot dovedi a fi un "laborator antropologic" ideal (Kunde
ra, 1984)

503
pentru studiul reziduurilor transferentiale care se prelungesc dupa terminare, d
oliul 9i viata de dupa a procesului terapeutic, precum 9i strategiile de preveni
re a recidivelor.
Concluzie
n acest capitol am ncercat sa identific ceea ce este unic psihoterapiei terapeutil
or din punctul de vedere al interdependentelor dintre notiunile de limite psihol
ogice 9i procese de internalizare. Am evaluat conceptele 9i datele survenite de
la teoreticienii n imagine corporala, antropologi, psihologi specializati n dezvol
tarea cognitiva 9ipsihanali9ti, pentru a dezvolta un cadru pe care terapeutii lar putea folosi spre a se gndi 9i spre a discuta limitele psihologice care sunt o
perative n contextele interpersonale 9in intimitatea con9tiintei. Am citat experie
nte clinice 9i rezultatele de cercetare n psihoterapie care sustin ipoteza ca mod
elele bazate pe internalizare ale actiunii terapeutice a terapiei ofera un punct
de vedere iluminator, din care se poate examina daca exista diferente clinice s
emnificative n terapiile oferite 9i experimentate de pacientii terapeuti 9i nonte
rapeuti. La final, am ajuns la concluzia pentru a-i parafraza pe Kluckhohm 9i Mu
rray (1949, p. 53) - ca fiecare terapeut-pacient este n anumite privinte: (a) la
fel ca toti ceilalti pacienti, (b) ca unii dintre ceilalti pacienti 9i (c) ca ni
ci un alt pacient. Va urma ...
Bibliografie:
American Psychological Association, "Ethical principles of psychologists and cod
e of conduct" n American Psychologist, 49,1992, p. 1597-1611 Arnold, E.G., Farber
, B.A. si Geller, J.D., "Termination, post-termination, and internalization of t
herapy and the therapist: Internal representation and psychotherapy outcome" n D.
P. Charman (editor), Core Processes in brief psychodynamic psychotherapy, Erlbau
m, Hillsdale NI, 2004, p. 289-308 Aron, L., "The patient' s experience of the an
alyst's subjectivity" n Psychoanalytic Dialogues, 1, 1991, p. 29-51 Aron. L., A m
eeting of minds: Mutuality in psychoanalysis, Analytic Press, Hillsdale NI, 1996
504
Atwood, G. ~iStolorow, R, "Psychoanalytic concepts and the representational worl
d" n Psychoanalysis and Contemporary Thought, 3,1980, p. 267-290 Bacal, H.A, "Opt
imal responsiveness and the therapeutic process" n A Goldberg (editor), Progress
in selfpsychology, Guilford, New York, 1985, p.202-206 Blatt, S.J. ~iBehrends, R
S., "Internalization, separation-individuation, and the nature of therapeutic ac
tion" n International Journal of Psychoanalysis, 68, 1987, p.279-297 Boomer, K.C
~i Moore, W.M., Body, memory, and arhitecture, Yale University Press, New Haven
CT, 1977 Bowen, M., Family therapy in clinical practice, Aronson, New York, 1978
Bowlby, J., Attachment and loss. VoI. 2 Separation., Basic Books, New York, 197
3 Bruner, J., "The course of congitive growth" n American Psychologist, 19, 1964,
p.1-15 Caligor, P.C, "Parallel and reciprocal processes in psychoanalytic super
vision" n Contemporary Psychoanalysis, 17, 1981, p. 1-27 Couch, AS., "Anna Freud'
s adult psychoanalytic technique: A defense of classical analysis" n Internationa
l Journal of Psychoanalysis, 76, 1995, p. 153-171 Doerhrmann, M., "Parallel proc
esses in supervision and psychotherapy" n Bulletin of the Menninger Clinic, 40, 1
976, p. 9-110 Dorpat, T.L., "Internalization of the patient-analyst relationship
in patients with naricissistic disorders" n International Journal of Psychoanaly
sis, 55, 1974, p. 183-191 Edelson, M., Psychoanalysis: A theory in crisis, Unive
rsity of Chicago Press, Chicago, 1988 Ehrenberg, D.B., Extending the reach of ps
ychoanalytic interaction, Norton, New York,1992 Epstein, RS., Keeping boundaries
: Maintaining safety and integrity in the psychotherapeutic process, American Ps
ychiatric Press, Washington DC, 1994 Firestein, S.K., Termination in psychoanaly
sis, International Universities Press, New York,1978 Fisher, S., Body experience
in fantasy and behavior, Appleton Century Croft, New Yrok,1979 Fleming, J., The
teaching and learing of psychoanalysis, Guilford, New York, 1987 Framo, J., Exp
lorations in marital and family therapy, Springer, New York, 1982 Freud, S., "An
outline of psychoanalysis" n J. Strachey (editor ~i traducator), The standard ed
ition of the psychological works of Sigmund Freud, voI. 23, Hogarth Press, Londr
a, 1940, p. 139-207

5O 5
Gabbard, psychoanalytic G.O., "When treatment the patierlt of mental is a health
lprofessionals" therfPist: Special challenges n Psychoanalytic in the Review, 82,
1995, p. 79-125 Basic Books, New York, 1995 Geller, J.D., "Moods, feelings, and
the pro ess of affect formation" n L. Gabbard, G.O. ~iLester, EP., Boundaries an
d bOli ndary violations in psychoanalysis, Temoshuk, L.S. Zegans ~iC V~ Dyke (ed
i lori),Emotions in health and illness: p.171-186
of clinical practice, Grune anJl:iStratton, Orlando FL, 1984, Geller, J.D., "The
process of psychotherap Separation and the complex Foundations
1:
interplay among empathy, insight and interalization" n through J. Bloom-Feshback
~iS. Bloom-Feshback (editori), The psychology of separation the life span, Josse
y-Bass, San Francisco, 1988, p. 459-51t
Psychotherapy, 3, 1994, p. 3-16 Geller, J.D.,,,Thank you for Jenny" n B.Gerso (ed
itor), The therapist as a person, Analytic Press, New York, 1996, p. 119-14 Gell
er, J.D., "The psychotherapist's experienje of interest and boredom" n
187-215 Geller, J.D., "My personal Tiresias: A geograph r of the inner world" n R
. Landy Geller, J.D., Symbolization "What does itand mean t~ practice] pychother
apy scientifically?" n desymbolization, Other Press, New York, 2003a, (editor), p
.511-533
I
Psychoanalysis and Psychotherapy, 47, 1998,
Geller, J.D., "Self-disclosure in psychoanalytf-existential psychotherapy" Journ
al ofClinical Psychology/ln Session,59'f003b, p. 1-14
n
Geller, J.D. ~i Farber, B.:-A., "Factors influencir}g the process of intemalizat
ion in psychotherapy" Psychotherapy ResearJt 3, su:pervisory 1993, p. 166-180 Ge
ller, J.D. ~i Schaffer,nCE., Internalization o~ the dialogue and the anuala a Soc
iety for Psychotherapy Resear h, Santa Fe NM, 23 Iunie 1988 development of thera
peutic competence, lUCrate prezentata la a 21-a ntrunire Geller, J.D, Smith-Behre
nds, R. ~i Hartley, D., r,Images of the psychotherapist: A theoretical and metho
dological perspectirve" n Imagination, Cognition and Personality, 1, 1981-82, p.
123-146 Greenberg, J.R., "Psychoanalytic technique knd the interactive matrix" n
Psychoanalytic Quarterly, 64, 1995, p. 1-22 Greene, boundaries L.R. ~iGeller, on
termination J.D., "Effects of of psychoth~rapy" therapists[ clinicaln experience
and personal Journal of Psychiatric Education, 7, 1985, p. 31-35 Guntrip, H., P
sychoanalytic theory, therapy and s~lf, Basic Books, New York, 1973
506
J.D. Gelier, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky
Gutheil, Theoretical T.G. t;i Gabbard, and risk G.o"1 manrgement "The concept di
mensions" of boundaries n American in clinical Journal practice: of
Psychiatry, 1993, p. 188r196 Hali, E.T., The 150, hidden dimension, Doubleday, G
arden City NY, 1966
Hartlaub,
G.H., Martie, G.c.1 t;i Rhine, M.W., "Recontact with the anayst
34, 1986, p. 885-910 Amercian foliowing Psychoanalytic termination: Asspciation,
A ]urvey of seventy-one cases" n Journal of the New York, 1991 Hoehn-Saric, Fran
k, J.D., 1 ber, S., Nash, E.H., Stone, AR t;i Battle, c.c., Boundaries in the+in
d: A new Psychology of personality, Basic Books, Hartmann, E.,R, therapy, "Syste
matic behavior preparation and outcqme" 9f patients n Journal for ofPsychotherapy
psychotherapy. Research, 1. Effects on 2, 1964, p.267-281 Hoffmann, I.Z., Ritua
l and spontfneity in the psychoanalytic process, Analytic Press, New York, 1998
Hurwitz,
Psychoanalytic Study of the ~hild, 41, 1986, p. 439-466
M.R, "The analyst,1 his theory, and psychoanalytic
process" n
Johnston, S.H. si FarbeJ::, lA, "The maintenance of boundaries in psychotherapeu
tic practice'[ n Psychotherapy, 33, 1996, p. 391-402 Kantrowitz, J.L., Katz, AL.,
Grfenamn, D.A, Morris H., Paolitto, F., Sashin, J. t;i Solomon, L., "The P'llti
ent-analyst match and the outcome of psychoanalysis: A pilot stVdy" n Journal of
the American Psychoanalytic Kantrowitz, L.I., Katz, AL. t;iP olitto, F., "Foliow
-up of psychoanalysis five to ten years after termina,tio " n Journal of the Amer
ican Psychoanalytic 37, 1989, p. 893-g~20 Association,
Association, 38, 1990, p. 637-p54 Kluckhohn, T. si Murray, H., EXfflorations in
personality, Harvard University Press, Cambridge MA, 1949 Kohut, H., The analysi
s of the s~lf, International Universities Press, New York, 1971
Kohut, H., How does analysis Icure? A Goldberg t;i P. Stepansky (editori), Unive
rsity of Chicago Press, Chicago, 1984
unbearable li;~tness ofbeing, and Row, New York, 1984 Kundera, TheThe bipersonal
field, Alronson, New Harper York, 1976 Langs, R, M., Journal ofPsychoanalysis,
41,1960, p. 1-18 Loewald, H.W., "Internalizatio ,separation, mourning, and the s
uper-ego" n Psychoanalytic Quarterly, 31, 1962, p. 483-504 Loewald, "On the thera
p]1 tic action of The psychoanalysis" n International Lohser, B. H., t;iNewton, P
.M., Un rthodox Freud: view from the couch, Guilford, New York, 1996

507
Mahoney, M.J., Human change processes: The scifntific foundation of psychotherap
y, Basic Books, New York, 1991 Martinez, intemalization", D. si Hoppe, lucrare S
.K, prezentata "The analyst' la a ~ own analyst: Other aspects for of ntlnire anua
la a Society Mitchell, Psychotherapy S.A, Relational Research, concepts Snowbird
in psychoanaiysis, UT, 19p8 Harvard University Press, Cambridge MA Minuchin, S.
, Families and family therapy, Harv rd University Press, Cambridge MA, 1976 Mitc
hell, S.A, Hope and dread in pSYChoanalYSiS11 Basic Books, New York, 1993 Oremla
nd, J.D., Blacker, KH. si Norman, H.F., (,Incompreteness in "successful"
Association, 23, 1975, p. 819-844
21a
Orlinksy, D.E. si Geller, J.D., "Patients' repres ntations of their therapists a
nd therapy: New measures" n J. Miller, J.P Luborsky, J.P. Barber si N.E. psychoan
alyses: A follow-up study" n JOUrral of the American Psychoanalytic Docherty (edi
tori), Psychodynamic treatment research, Basic Books, New York, 1993, p. 311-381
Psychoanalytic Association, lI, 1963, p. 229- 44 Pope, si Bouhoutsos, between th
erapists patients, Journal of and the American Pfeffer,KS. A "The meaning of N.,
the Sexual analyst intimac after a~'alYSiS"n Praeger, New York, 1986 Pope, KS. s
i Vasquez, M.J.T., Ethics in psychot~erapy and conseling, Jossey-Bay, San Franci
sco, 1998
Rangell, L., "An overview of ending an analrsis" n Journal of the American Renik,
O., "Analytic interaction: Conceptua~lzing Psychoanalytic Association, lI, 1966
, p. 229-~44 technique in light of the analyst's irreductible subjectivity" n Psy
phoanalytic Quarterly, 62, 1993, p.553-571 Rogers,
C,
"Empathic:
An unapreciated
tvay oi being"
n Counseling
Psychologist, 5,1975, p. 1-10
Ruttna, J.5. si Stone, W.N., Psychodynamic group psychotherapy, Coli Amore Press
, Toronto, 1993
Psychoanalytic Study of the Child, 17, 1962, P 128-145 Sandler, J. si Rosenblatt
, B., "The concept of Ithe representational
world" n
Scachter, J., n "Concepts of Journal termination and pp,st-termination contact" I
nternational of Psychoan1lysis, 73, 1992, p.patient-analyst 137-154 Schafer, R.,
"Generative empathy in the treahl}ent situation"n Psychoanalytic Quarterly, 28,
1959, p. 342-373 Schafer, R., Aspects of internalization, Intemation~l Universit
ies Press, New York, 1968
508
J.D. GelIer,
lC Norcross,
D.E. Orlinsky
n Joumal of the American Ps choanalytic Association, 22, 1974, p. 542-567 Shapiro
, D., "The analyst's own alysis" n Joumal of the American Psychoanalytic Schlessi
nger, N. ~iRobbins, J., ,~ssessment and folIow-up in psychoanalysis" Association
, 24, 1976, p. 5-42
Association, 43, 1995, p. 963- 86 Simon, B.,,,In search of psycho alytic techniq
ue: Perspectives from an the couch Shevrin, H., "Psychoanalysis a~Science" n Joum
al of the American Psychoanalytic
41,1993, p. 1051-1081 and behind the couch" n JOlumal of the American Psychoanaly
tic Association,
Psychology: Research and Smith, summary D. ~iFitzpatrick, of theory M., and "P~t
ient-therapist re~earch" n Professional boundary issues: An integrative Practice,
26, 1995, p. 499-506
Spence, D.P., Narrative truth an historical truth, Norton, New York, 1993 Sommer
, H.A. R., Personal Space, preftice HalI, Englewood Cliffs NI, 1969 Witkin, ~i G
oodnough D.R., Cognitive styles: Essence and origins, Internation Universities p
ref.s, New York, 1993 Wolf, E.S., "How ta supervise w thout doing harm: comments
an psychoanalytic supervision" n Psychoanaly ic Inquiry, 15, 1996, p. 252-267 Wz
ontek, N., GelIer, J.D. ~ Farber, B.A., "Patients' post-termination representati
ons of their psycl otherapists" n Joumal of the American Academy of Psychoanalysi
s, 23, 1995, P 395-410 Yourman, D.J. ~iFarber, B.A.,,, ondisclosure and distorti
on in psychotherapy supervision" n Psychothera y, 33.,1996, p. 567-575
Epilog Psihoterapeutul ca pacient, psihoterapeutul

si psihoterapeutul
psihoterapeutului
ca p rsoana de David E. Orlinsky, Jesse D. Geller i John C. Norcross
Imaginati-ne pe noi, n aceste pagini de fin 1,discutnd capitolele cartii noastre c
u o Persoana Impartiala inteligenfa, dar neformata profesio(1926/1959) a purtat
conversatii n cartea sa espre "analiza nespecialinal - Ne poate un imagina descen
dent imediat al cell ntrebnd, mpreuna cu cu un care Freud zata". putem un astfel de
indivi oarecare sentime.nt de confuzie:
sa aiba nevoie sau sa doreasca sa beneficieze d psihoterapie, multi dintre ei ma
i mult de o data, daca este sa se ia n considerare ceea ce spun De ce ar trebui p
sihoterapeutii, la rndul11' ca o chestiune de rutina, cercetatorii? Pna la urma, m
edicii nu se upun la modul general tratamentelor medicale-dect daca sunt oblig ti
sa faca acest lucru de o boala specifica, ~inici denti~tii nu si ~lefuiesc . tii
~inici nu-~i fac extractii doar pentru a fi trait acea experienta. Sunt p ihote
:t:apeutii ntr-att de tulburati nct sa aiba ntr-adev~r nevoie a beneficieze de terapi
e personala? Si, daca a~a stau lucrurile, acest f pt nu implica ideea ca ar fi n
epotriviti n a i trata pe altii care au nevo e de ajutor psihologic?
Concluzionam astfel ca aceasta ntrebare Impartiala are un punct valid, chiar daca
psihoterapeuti cedeaza uneori acelorasi tip si psihologice ca si pacientii care
se prezinta
pusa de Persoana noastra limitat. O minoritate de ri de tulburari emotionale pen
tru tratament, printr-o
anumita combinatie a propriilor vulnerabil~tati si stresurilor genera te de viet
ile lor personCtle si profesionale. Atunci cnd acest lucru li se ntmpla terapeutilo
r, lor sa perso~ale potn.mod nu numai sa reclame tratament, dar pot, tulburarile
de asemenea, le perturbe semnificativ
510
abilitatea de a oferi tram~nt eficient ;;i etic pacientilor. Practicienii pertur
bati reprezinta o ngr~orare pentru profesie din doua motive: din punct de vedere
etic,;;i pentrp a proteja pacientii ;;i publicul de un tratament defectuos, din
punct de vedere uman, pentru a larg se asigura ca acei colegi care au problfme o
btin un ajutor potrivit. n acela;;i fel, i pot rani n orice alt fel e pacientii lor
, o situatie ale carei masuri medicii ;;ialti profesioni;;ti ~~sanatate, care su
nt bolnavi, pot infecta sau potrivite ar trebui sa prevTIja ntmplarea acestora, ia
r profesioni;;tii n sanatate merita, cu siguranta, ngrijire corespunzatoare atunci
cnd se mbolnavesc. ~ Cu toa.te a~estea, ngrij.o1a;ea privind psU:0t~r~p~utii .p:~t
urbati, p~
'1
cat de senoasa este, seca aphcf m mod uneI illlClmmontatl de cazun, ceea ce indi
ca faptul majoritate a real psihoterapeutilor care beneficiaza noastre de terapi
e Impartiale personala este fac aces~lucru di~ectionata din gre;;it, alte motive
. pentru ntrebarea ca analogia Persoanei ntre psihoterapie ;;imedicina sau stomato
logie este doar partial corecta. A;;a cum Freud a facut multe fforturi pentru ai clarifica Persoanei sale Impartiale, cuforme multi ani n u~ma, tratamentele - n
ultimul timp, ;;i alte de psihbterapie - diferapsihanalitice n mod semnificativ d
e medicina biologica.majorita~i Mai mJlt altor dect psihoterapii att, a;;a cumar ;
;i fi Freud a sustinut ;;i a;;a cum avocatii de acord, exista diferente semnific
ative ntrel calitatile profesionale ;;icele personale care sau fizice. le permit
clinicienilor praI' ta ce eficient modele tratament psihologice Conceptiile priv
indsaacea diferenta variaza de ntr-o oarecare masura, n functie de sustinatorii a
liverse psihoterapii, a;;a cum ar s-afi ilustrat n partea 1a acestei carti. Oricr
' credem ca toti acei autori de acord mare n terapiile psihologic dect n medicina fi
zica (vezi si Norcross,
2002). n medicina fizica, tr tamentul este, n mod esential, de natura
biochimica, mecanica sau c 'rurgicala, timp cejoaca relatia doctor ca relatia in
terpersonala dintre terapeut n si pacient undintre rol mult mai si pacient este v
azuta ca inc1dentala - subordonata tratamentului care poate ncuraja n mod foloitor
respectarea regimului prescris. Familiaritatea doctorului traditio1nal fata de i
ndividuali ;;i familiile acestora, precum ;;ipretuita ,maniera depacientii a sta
pe marginea patului" care actuala din practica medica a intens specializata, or
ganizata birocratic, cOl;dusa pe criteriul ivitatii. a functionat odata caproduc
o surs*Jde sprijini au disparut n mod real n epoca Ineste terapiile psihologice,
qimpotriva, o relatie terapeut-pacient pozitiva esentiala, fie ca ace~sta este c
onceptualizata ca o preconditie a
Fonnam pentru PSmr","Pie 511 unei furnizari eficiente a interventiei (de ex mplu
n tratamentul cognitiv si comportamental), ca o sursa a unei ivrari strategice n
vederea modificarii unei game mai mari de relati' (de exemplu n tratamentul siste
mic de familie), ca un context vital al schimbarii personalitatii (de exemplu pr
in interpretarea psihanalitica SI' prin lucrul asupra relatiilor transferentiale
) sau prelundu-si dreptul i functionnd ca o influenta suportiva care faciliteaza c
resterea (de ex~mplu n psihoterapiile experientiale si pacientsi nu de grup). sun
t logic Aceste incompatibile, conceptii difertte ci jmai ale degraba relatiei di
ntre accentueaza terapeut si ilustreaza potentialurile terapeutice vanate ineren
te acestei relatii. terapiile este cel care explica ntr-adevar o iceiul prevalent
si important 1965) din toate psihoElementul interpersonal sau psihoterapeu lIin
terumanll~Buber, al terapiei personale pentru '. Potentialele terapeutice variat
e ale relati~i doctor-pacient mentionate doctorului de a pe marginea ale influen
ta maniereide traditionale vindecare - a pot fi vazute nsta mod plauzibil patului
ca surse ~u adesea singura influenta vindecatoare disparbila medicilor naintea nc
a
I
influente psihologice este atestata de efortu . e intense si, n general, doar sti
intifice. Puterea acestei a relativei recente dezvoltari a mediCinf' partial de
succes ale cercetarii medicale dl a controla asa-zisul factor placebo, atunci nce
arca sa evalueze exwerimental interventiile fizice. Este chiar si maicnd plauzibi
l sa privesti dezvolfurea istorica a psihoterapiilor modeme din psihanaliza naint
e de evolUtia~specializarea si rafinamentul medicului al depotentialelor a sta p
e marginea patului. progresiv terapeutice inerrnte manierei traditionale a prega
tita Pe cndsa Persoana mbratise'ze Impartiala acest punct din converfatia de y,ede
re, noastra ar trebui imaginata ca noi pare sa ncercam sa ne facem eXRlicita. Fap
tul ca relationarea interpersonala este unargumentatia aspect att demai central a
l psihoterapiilor nseamna ca anumite calitati personale ale psihoteraP9utilor - c
apacitatea de perceptie sociala, rezonanta emotionala si capa<eitateade raspuns,
motivatia de a ajuta, compasiunea, autontelegerea si!autodiSciplina - sunt parti
integrale ale lucrului lor terapeutic cu pacientii, mpreuna cu acele calitati ma
i generice profesionale referitoare la comfetenta tehnica, onestitate si obiecti
vitate. Este nevoie ca acele calitati personale sa fie dezvoltate si mentinute l
a un nivel nalt de sofisticare si rafinament - un nivel mai nalt de fapt dect cel c
are este pretins sau se asteapta n mod normal de la majoritatea n -relatiile loratt
wersonale. Data fiind vulnerabilitatea sporita oamenilor a pacientilor datorata
experientelor lor dintr-un trecut dureros, ct si dependentei curente Ide terapeu
tii lor -, relatia
512
de nentelegere, exprimare exagerata. si, vrnd, nevrnd, psihoterapeutica, n general'
emotionala este mai usor de deteriorat prin momente durere cauzata, sunt relatii
le de familie apropiate, guvernate de norma "iubirii" dect n societa~ea noastra (d
e exemplu: Bellah, Madsen, Sullivan, Swidler si Tipton, ~985; Schneider, 1968).
Psihoterapiile persolarga ca mijloace de dezvol are, mbunatatire si mentinere a c
alitatilor si abilitatilor interpersonal la cel mai nalt nivel. Cu toate acestea,
orict e ameliorate ar putea fi calitatile personale nale de care beneficiaza atl
"t de multi terapeuti pot fi privite pe scara ale acestora si orict de eg~litare
ar fi conceptele lor de sine cu privire la pacientii lor, psihot~rapettii si asum
a ntotdeauna o responsabilitate cum ar fi gestionarea partenerilor n lucrul profes
ional cu pacientii. Astfel, judecata profesionala fu m d obiectiv si doar n benef
iciul pacientilor. Calitatile impersonale inter ersonale, pe care tehnice le mpar
tasesc profeacestia sunt obligati sa a;llice cunostintele si sa-si alti exerseze
sionisti n sanatate si n se~vicii umane precum si cei din profesii "de calitati p
ersonale de care p ihoterapeutii au nevoie pentru a-si efectua functia specifica
. ncredere" (de exemplu: co1tabili, procurori), difera marcant de naltele Astfel,
o alta provocare <criticapentru psihoterapeuti este nevoia de a integra si de a
echilibra e icient calitatile personale si interpersonale care le sunt impuse de
"prof sia imposibila". Aceasta provocare nu poate fi mai mare dect atunci cn tera
peutii ofera terapie altor psihoterapeuti, de vreme ce sentimentul n tur al al id
entificarii cu pacientul, bazat pe
I
o vocatie mpartasita, p6a~e sugruma n mod semnificativ echilibrul dintre calitatil
e necesare pe~sonale si interpersonale, desi poate fi fortata si alta nfunctie al
te feluri. majora Atingerea a terapie~lpersonale, ~i mentinerea care acestui est
e adesea echilibru cautata reprezinta si folosita o de terapeutii din orientari
teoretice variate. n acest punct, PersoanJ noastra Impartiala, care a ascultat at
enta, ncuviinteaza n sensul unul acord aparent, care arata ca este n mod clar prega
tita sa puna o alta nttbare:
Daca terapie, motivelesunt oferite p~a(asa acum, psihoterapeutii beneficieze de
propria validJ cum ca par sa fie) si daca sa acestea se aplica mai mult sau mai
putin sirbllar tuturor terapeutilor (asa cum ar trebui, dupa cum reiese din argu
,entatie), atunci de ce terapeutii din orientari teoretice diferite - de exe~plu
cei care au scris n partile 1si a II-a a cartii personale? aleg moduri Uniiatt au
tori de difer~te prettn-dde ca a aceasta implementa sa aiba functiile loc ntr-un
atribuite mod specific terapiei

513
si pentru o anumita perioada de,timp, n ti P ce alti autori par mai putin stricti
n ceea ce priveste cerintele sau reco anda proceduri diferite. De fapt, unii aut
ori par sa nicinu vorbeascades re "terapia personala" deloc, ci prefera termeni
ca "antrenament de facil tate relationala", "munca de crestere" sau "ntlniri de gr
up autoexplora orii". Daca luam de bun ceea ce s-a afirmat anterior, ca terapia
personal v este esentiala sau cel putin foarte valoroasa pentru psihoterapeuti,
de ce exista o varietate att de mare n recomandarile pe care acestia le ofe a cu p
rivire la psihoterapie? Raspunsul oferit ntrebarii rezonabile a Persoanei noastre
Impartiale rezida n conceptiile diferite pe care terap utii le mpartasesc cu priv
ire la psihopatologie, natura si prevalenta ac steia - chiar si printre acei ter
apeuti care sunt, dupa cum Freud se descria pe el nsusi, "aproximativ normali" (F
reud, 1900/1953, p. 105) - s' pna unde relatiile cu alte persoane sunt afectate d
e aceasta. Acest concepte sunt mai degraba ntretesute ntr-un mod complicat, dar v
m face tot posibilul pentru a ne face ntelesi n mod clar, comparnd d ferentele dint
re perspectivele teoretice. Vazuta dintr-o perspectiva covrsitor c mportamentalis
ta, patologia este n mod tipic identificata, din ratiu li practice, cu aparitia u
nor tului si, de asemenea, cauzeaza, n general, istres emotional persoanelor impl
icate sau celor apropiate acestora. Ac ste simptome n sine nu sunt vazute ca mani
festari ale unei tulburari "de baza" neobservate care simptome clare care pertur
ba n mod se~t'ficatiV functionarea pacienreflecta caracterul si personalitatea pa
cienFlui. Simptomele patologice fi destul de serioase si generatoare de sIabic'u
ni, sunt vazute mai degraba ca incidentale dect ca integrale ceea c priveste miez
ul personal al se crede ca apar printr-o nvataFe n gresita s;au dezadaptativa si,
desi pot cognitiv-comportamentale si cognitive, cu rceptia ca si sursa simptomel
or identitatii pacientului. Acelasi lucru poare fi spus despre terapiile nu este
vazuta n aceeasi masura ca fiind datorata conditionarii sau nale si obiceiurilor
cognitive gresite din are apar; cum ar fi rationanvatarii ci, nimic mai degraba,
nerealiste si iratiomentele instrumentale, de tip totul sau sau supc1edintelor
ageneralizarile netestate ale experientelor circumstantiale specifice. Terapiile
comportamentale si cognitiv-c mportamentale sunt, n mare masura, directionate sp
re eliminarea s u ameliorarea simptomelor specifice, iar pacieDtii sunt consider
ati a i vindecati atunci cnd acele simptome au fost eliminate. n plus, tera iile c
are sunt n mod specific orientate cognitiv tind sa coreGteze cred' tele nerealist
e si rationarea
514
J.D.
gre~ita care dau -na~tere simptomelor. n ~bele cazuri, oricum, absenta simptomelo
r manifeste implica faptul ca nu exista nici un motiv de a suspecta prezenta pat
ologiei sau de a prescrie o cura de tratament. n mod logic, urmeaza ca nu exista
nici un motiv de a recomanda terapie personala terapeutilor, daca ace~tia nu exp
erimenteaza sau nu manifesta la momentul respectiv simptome clare. Cu toate aces
tea, terapeutii din aceasta convingere teoretica recunosc din ce n ce mai mult ca
un comportament interpersonal cu pacientii poate avea un impact semnificativ as
upra cursului ~irezultatului tratamentului ~i ca terapeutii (la fel ca toate per
soanele n general) ~i privesc n mod normal propriul comportament ~i efectele acestu
ia dintr-o perspectiva ntructva egocentrica sau subiectiva. Din aceste motive, exp
erientele de pregatire care i ajuta pe terapeuti sa devina mai con~tienti de ~ima
i n masura sa ~i controleze impactul comportamentului lor asupra altora constituie
o calitate valoroasa pentru orice terapeut. Oricum, astfel de experiente de pre
gatire nu constituie terapie n sensul strict ~i, de cele mai multe ori, nu sunt e
tichetate astfel, chiar daca procedurile se pot asemana cu cele folosite n alte f
orme de psihoterapie. n contrast cu terapiile comportamentale, care se concentrea
za pe simptomele pacientilor, ~inu pe personalitatile acestora, teoriile existen
tiale ~i umaniste tind sa vada problemele indivizilor, n principal, ca limitari s
au distorsiuni n autorealizarea acestora sau a dezvoltarii lor personale; acest l
ucru este pe ct de esential, pe att de integrativ pentru fiinta lor. n mod traditio
nal, multe abordari umaniste (de exemplu: terapii centrate pe client ~i terapii
experientiale) desconsidera accentul pus pe psihopatologia n sine, prefernd n mod o
bi~nuit sa numeasca persoanele din terapie "clienti" mai degraba dect "pacienti"
~ievitnd sa categoriseasca clientii n termeni de diagnostic. Din punct de vedere t
eoretic, principala sursa a neplacerilor clientilor ~i a autorealizarii incomple
te ~i problematice este atribuita absentei conditiilor ce faciliteaza dezvoltare
a, cum ar fi caldura ~iempatia n cadrul relatiilor primare, care se transforma n a
utoaparari ~iatitudini fata de sine perturbate, mai degraba dect conditionarii un
or raspunsuri specifice disfunctionale sau nvatarii instrumentale neadaptate n anu
mite situatii-stimul specifice. Oricum, a~a cum insuficienta conditiilor favoriz
ante de cre~tere a mpiedicat odata dezvoltarea clientilor ca "persoane deplin fun
ctionale" (Rogers, 1959), este la fel de posibil ca oferirea de conditii facilit
atoare de cre~tere experimentate n terapie sa conduca acum la o rennoire ntrziata a
cre~terii personale. Pentru majoritatea clientilor, ~i n mod special pentru aceia
care nu sunt perturbati foarte serios, experienta
Formarea pentru psih~terapie conditiilor favorizante de dezvoltare ntrro relatie

interpersonala
515
este
miezul experientei terapeutice. Fie ca a~este conditii favorizante de dezvoltare
sunt ntelese ca acceptarea alitentica, empatica si neconditionata a clientului,
cum a fost defini a de Rogers (1957), sau ca echilibrul oportun si abil, ntre pro
vocare si .uport, desemnat sa confrunte clientii cu o stare de "urgenta sigura" n
aniera Gestalt (Perls, 1976), terapiile umaniste urmaresc sa stimuleze s' sa su
stina procesul de autodezvoltare care este vazut ca inerent pers nalitatii. n ace
st context, terapia personala s u experientele analoage de ntlnire personala sunt
importante pentr terapeuti din doua motive. Primul, n principiu un motiv profesio
nal este de a ameliora abilitatea vederea relatiilor favorizante de dezvolta e o
ptima, ceea ce implica a fi n mod consecvent empatic, autentic dinne~1 p oile ct
de vedere individuali personal, care terapeului de a ntlni n mod sensibil clientilo
r n sa sustina afirmarea n mod constructiv si ~fovocarea potrivita cu o gama mod f
undamental (desi fara larga de clienti. Al doilea, un motiv intim nici o legatur
a), este ca o dezvoltare pers9nala sau o autorealizare este un proces continuu,
niciodata realizat n tregime, de raspuns la provocarile vietii de care depinde st
area de b' e. Din perspectiva umanista, angajamentul unui terapeut fata de dezv
,ltarea personala a clientilor, pentru a fi n totalitate autentic, trebuie sa fie
dublat de un angajament paralel care sa implice propria dezvoltare ersonala. Ac
est angajament trebuie sa ia forma terapiei personale, da a terapeutii experimen
teaza impedimente semnificative n dezvoltare reflectate n lipsa unei stari
A
1
de bine, sau se poate ivi prin mijloace ry-ai putin formale, cum ar fi participa
rea la semin~rii de formare peripdice si grupuri de ntlnire continue. Din punct de
vedere istoric,! binentel s, traditia terapeutilor beneficiind de psihoterapie p
ersonala si are originea n psihanaliza, cu prescriptia lui Freud (de exemplu: 1912
/ 958), conform careia o componenta esentiala a unei formari psihanal,' tice tre
buie sa ia forma unei analize de formare, care n mod ideal ar rebui suplimentata
periodic cu tratament aditional. n teoria psihana itica, la fel ca n abordarile um
aniste, psihopatologia si are radacina n tulburarile de dezvoltare, percepute nsa d
oar ca mai inevitabile, ai univers ale, mai influente, mai refractare si mai ato
tpatrunzatoare (Fr ud, 1917/1963). Acestea sunt mai inevitabile, dat fiind faptu
l ca si au sam ta n conflictele din copilarie nerezolvate si ner~zolvabile (de exe
mplf complexul Oedip sau "de familie"), de care nu scapa indiferrnt ct de sunt be
nign ar universale fi mediul interpersonal timpuriu al nimeni, unei persoane. Ac
estea mai
516
pentru ca, la fel cum toti indivizii si mbraca pantalonii cte un crac pe rnd, astfel
fiecare adult a ~rait multi ani de imaturitate si dependenta specifice copilari
ei, care au xclus efectiv rezolvarea conflictelor semnificative n dezvoltare. Ace
s ea sunt mai influente pentru ca reziduurile conflictelor din copilarie ne ezol
vate constituie miezul cel mai profund al personalitatii unui indiv d. Acestea s
unt mai refractare, dat fiind ca reziduurile conflictelor din copilarie nerezolv
ate sunt produse inconstiente, nvelite n straturi ~e rezistenta de aparare, fiintnd
dip-colo de formele luate de acele confl' cte sunt atotcuprinzatoare pentru ca
indivizii tind sa le repete n mod co pulsiv, vrnd-nevrnd si mai mult sau mai consti
inta de sine a;., inconstiente dividului si de voluntar. In sfrsit, putin insidio
s ca normala transferur n controlul relatii ulterioare. putin din punct de vedere
eoretic, aproape o consideratie secundara, Daca simptomele majo~apar aceste con
flicte sau reprezinta nu, este, cel desi, binenteles ca din p ct de din vedere cl
inic, aceasta o problema serioasa. n teorta psihanalitica si psihodinamica, acele
asi
conflicte mintala eponima sunt manifesta a vietiid~1 te ~rin zi cu simptome zi,
cunoscuta minore ca "act cum ratat ar fi freudian", disfunctia si experientele d
e si viata n stare de veghe si stare de somn lund forma fanteziilor intime a visel
dr. Psihanalistii si terapeutii orientati psihanalitic sunt solicitati, n mod obi
snuit, sa gestioneze doa reziduurile de conflicte mai serioase (de exemplu: simp
tomele nevro 'ce, inhibitiile si problemele de caracter), dar facnd acest lucru e
i trebuie a fie pregatiti sa si gestioneze att pacientii, ct si propriile procese i
nco stiente. Pentru a fi eficienti, acestia trebuie sa si fi extins propria const
inta de sine si controlul de sine dincolo de tendintele inconstiente care s-ar
transforma astfel n puncte oarbe, care ar mpiedica progresul tera eutic al pacient
ului, si n contratransferuri inconstiente, care ar tulbura latia terapeutica. n ac
elasi timp, acolo unde exista suficienta deschidere i comunicare ntre modurile de
experienta constiente si incostiente, . constientUlI terapeutului poate fi o su
rsa
I
avantajoasa peutul "poate desa implicare si foloseas,fa cr,ativa propriul terapeu
tica inconstient cu pacientul, ca un organ n care receptor teraspre inconstientul
transmitator al pacientului" (Freud, 1912/1958, p. 115). ~ces: as!'ect este acc
entuat si elaborat n analiza ]Unglana .. creativ al incon~tientului 1 carte, Dint
re teoria toate psihanalitica abordarile diferite p~oiecteaza ale psihoterapiei
cea mai cumplita prezentate si mai n sumbra aceasta perspectiva, cerndu-le astfelp
ersonala. psihoterapeutilor aiba o extinsa si eficienta de terapi~ Cu toate sa a
cestea, i experienta reamintim

517
Persoanei noastre Impartiale ca, orict de influenta poate fi din perspectiva isto
rica, nu este o perspectiva mpartasita de toate abordarile teoretice. Am mentiona
t deja ca perspectivele cognitiv-comportamentale si umaniste asupra terapiei, ca
re sunt, n mod evident, destul de diferite de cea a psihanalizei si chiar una de
cealalta, conduc, de asemenea, terapeutii spre a avea o experienta de terapie pe
rsonala (sau o procedura foarte similara) ca parte vitala a formarii si practici
i lor clinice. Abordarea sistemica a lucrului terapeutic este cazul urmator avut
n vedere. Terapiile sistemice difera de alte abordari terapeutice n ceea ce prive
ste ntelegerea psihopatologiei, vaznd ca principala sursa a acesteia reteaua de re
latii primare n care pacientul identificat participa. Pentru majoritatea, acele r
etele de relatii primare implica grupuri de familie, n special familia-de-origine
a individului (reteaua relationala n care el sau ea a trait n timpul copilariei s
ale), desi relatiile de familie si maritale curente sunt de fapt cele care repre
zinta punctul central al tratamentului. n terapiile sistemice, tulburarile de com
portament, gndire si emotionale sunt, n general, identificate ca psihopatologice s
i sunt vazute n mod fundamental ca proprietati ale sistemului de familie n sine, m
ai degraba dect ca proprietati interne ale membrilor individuali ai familiei - de
si simptomele acelei patologii sistemice pot fi manifestate n mod fundamental pri
ntr-un membru al grupului sau o relatie specifica din cadrul retelei mai vaste.
Acest accent pe contextul interpersonal si de grup n ntelegerea patologiei (si a p
ersonalitatii n sens mai larg) contrasteaza dramatic cu perspectivele individuali
ste ale altor abordari terapeutice care se concentreaza fie intrapsihic, pe conf
licte si interactiunile dintre compon~ntele personalitatii (teoriile psihodinami
ce), pe autorealizarea individului ca o persoana completa (teoriile umaniste), f
ie pe modalitatile de adaptare sau neadaptare nvatate ale indivizilor n raport cu
mediul lor (teoriile cognitiv-comportamentale). Desi terapia bazata pe teoria si
stemica poate fi condusa cu pacienti individuali, terapeutii sistemici, n mod obi
snuit, prefera sa lucreze cu grupuri de familie sau subsisteme familiale (de exe
mplu: perechi parinte-copil, cupluri maritale) si si concentreaza interventiile d
irect pe acele relatii. Terapeutii orientati sistemic lucreaza pentru a transfor
ma familia "pacient" sau subsistemele familiale prin participarea la aceasta act
iv (chiar daca temporar) ca participant-observator, cu scopul ajutorarii sistemu
lui sa devina un cadru mai putin conflictual, mai benign pentru participantii re
zidenti ai sistemului. Oricum, pentru a se alatura si a participa terapeutic n fa
milii sau subsisteme "pacient", terapeutii trebuie sa fie capabili sa navigheze
prin curentii turbulenti ai interactiunii
518
emotionale caracteristici acelor sisteme, sa reziste presiunilor emotionale gene
rate n cadrul acestora si sa ajunga sa opereze eficient n cursul intens interactiv
dintre membrii familiei. Pentru a face asta, terapeutii trebuie sa fie n mod evi
dent constienti si n control n ceea ce priveste vulnerabilitatile si predilectiile
n contextele de familie, pe care ei nsisi le-au dezvoltat ca membri ai propriilor
familii-de-origine. n acest context, pe lnga beneficiile generale ale terapiei pe
rsonale pe care terapeutii sistemici le pot mpartasi cu clinicienii din alte orie
ntari, terapia lor personala este probabil mai importanta. n consecinta, concluzi
onam raspunsul nostru datorat celei de-a doua ntrebari a Persoanei Impartiale sug
ernd ca terapia personala (mpreuna cu procedurile similare desemnate sa sporeasca
cresterea personala si profesionala) este importanta din diferite motive pentru
tipuri diferite de psihoterapeuti. Fiecare orientare teoretica gaseste motive nte
meiate pentru a le cere sau a le recomanda terapeutilor sa beneficieze de terapi
e personala, chiar daca acele motive variaza de la o orientare la alta. De vreme
ce aceasta conversatie cu Persoana noastra Impartiala este un construct al imag
inatiei noastre, ne asumam libertatea de a renunta la ntrebarile suplimentare pri
vitoare la motivele marii diversitati a orientarilor teoretice ale psihoterapeut
ilor. Oricum, Persoana noastra Impartiala, care a aceptat cordial raspunsurile n
oastre pna acum, nu ne va lasa totusi sa scapam fara sa puna o ultima ntrebare:
nteleg acum ca terapia personala este ntr-adevar importanta pentru psihoterapeuti
~i ca psihoterapia difera n aceasta privinta fata de alte profesii din domeniul s
anatatii. nteleg, de asemenea, ca teorii diferite privesc problema psihoterapiei
personale din unghiuri diferite ~i o recomanda n scopuri diferite. Totu~i, din ce
ea ce am citit ~imi s-a spus, se pare ca terapia personala nu a fost discutata f
oarte mult n literatura de specialitate. De ce nu a fost discutata mai mult ~i de
ce nu este mai frecvent recomandata n programele de formare?
O data n plus, Persoana noastra Impartiala a identificat cu abilitate o problema
semnificativa. La aceasta ntrebare, noi oferim urmatoarea replica. Psihoterapeuti
i, la rndullor, lauda n mod excesiv (majoritatea) experientele lor de terapie. Ace
stia raporteaza n mod coplesitor o satisfactie ridicata si rezultate uluitoare ob
tinute din terapia lor personala. Ei fac acest lucru att privat, ct si individual,
dar din motive de confidentialitate putini dintre practicienii n sanatatea minta
la discuta n mod public despre psihoterapia lor personala. Din nefericire, aceast
a lipsa de dorinta, de altfel de nteles, de a discuta experiente profund

51 9
personale mai deschis genereaza o stare e ignoranta pluralistica. De aici nainte,
cunostintele despre beneficiile variate ale terapiei personale pentru psihotera
peuti tind sa fie parte a unei sub culturi terapeutice (Wachtel, 1977) - ceva ce
n mod virtual toti psihoterapeutii stiu, dar nu dezvaluie n mod public. Doar rare
ori psihoterapeuti curajosi s expun public si profesional propria istorie de tera
pie personala, pe tru ca acest lucru implica relevarea aspectelor celor mai pers
onale sensibile si conflictuale ale vietilor lor private att unei audiente pote t
iale de persoane nespecializate, needucate profesional, ct si unei aud ente educa
te profesional, dar potential formate din colegi foarte critici. rimii dintre ac
estia pot fi pe mai departe convinsi de impresia, initial verbalizata mai politi
cos de Persoana noastra Impartiala, ca "toti psiho erapeutii sunt nebuni". Chiar
mai nfricosatoare dect asta este posibilita ea ca unii colegi profesionisti terap
eutilor care si discuta experientele in terapia personala. prea critici din breas
la multe sa intervina CUiiqgnOstice vatamatoare ale Din motive similare, program
e d formare sunt, de asemenea, reticente fata de a le impune n mod publ" c studen
tilor si absolventilor sa beneficieze de terapie personala. Ace sta este att o pr
oblema de aparenta, ct si de alegere. Impunerea ter piei pentru initiati (n afara
institutelor psihanalitice) poate crea impr sia ca studentii si candidatii n form
are sunt n mod obisnuit tulburati s u perturbati ca indivizi, ceea ce ar compromi
te n mod semnificativ cr dibilitatea acestora n a fi de ajutor. Mai mult dect att, a
cere terap'a personala candidatilor n formare ar impune un cost semnificativ p r
soanelor tinere care nu sunt se ntretine n anii studentiei. Mai importa t, poate,
a considera terapia personala o cerinta ar exclude studentii S abso~ventii de la
posibilitea angajate nca profesiQnal, trebuind deja St gaseasca mijloace pentru
a sunt esentiale pentru a obtine un benefic'u real din aceasta si din alte exper
iente de intensificare a dezvoltarii. dintre principalele n astre obiective alca
tuirea de ntr-adevar, a face alegeriunul individuale si angajamefte person.ale n n
terapie, care si editarea acestei carti este de a aduce laola~ta si de a discuta
experientele de terapie personala ale psihoterapeuti1or 1111tr-un cadru de disc
utii public si onorabil din punct de vedere profesio~al. Dupa ce am facut ceea c
e am putut pentru a realiza acest scop, ne vo asuma libertatea de a adresa cteva
gnduri de final Persoanei Imparti le si celorlalti cititori. Fiecare persoana car
e intra n psihot rapie spera, ntr-o oarecare masura, sa gaseasca terapeutul perfec
t ul care este n mod constant ntelegator, ntotdeauna disponibil, capa il sa daruias
ca grija n mod
520
consecvent si care sa ofere rtotdeauna echilibrul perfect de suport si provocare
care va face expEerienta terapeutica "urgenta sigura" ideala. Cu Orice toate pe
rsoana acestea, care niciintra un tefapeut ~. psihoterapie nu este nu saumerita
nu poate mai fi putin un terapeut de att. - disponibil majoritatea ti pului, ntele
gator n majoritatea timpului, sensibil si prevenitor n m joritatea timpului. Ceea c
e este trist, desi perfect; doar (la cotele cele ~ai nalte, poate) un terapeut "d
estul de bun" nseamna evident, este ca, desi faptul adesea ca si destul ~oi, tera
peutii, de buni, nu suntem rareori totnu oameni, suntem ceea destul ce - daca ne
bazam pe dovezi, relativ rar - destul de incompetenti pentru a face rau .. de b
uni pentru a raspunde reVOilor pacientilor nostri si suntem uneori primul rnd si
cel mai imp rtant, de obligatia etica de a nu rani si de a da speranta terapeuti
lor per bati ocazional de a deveni destul de buni. n final, aceasta tine de obI g
atia noastra de a ncerca, n Nevoia de o terapieprofesionala personala proprie tine
, n ciuda tuturor obstacolelor, sa suplinim prapastia incomensurabila dintre a fi
un terapeut destul de b , asa cum pot fi majoritatea dintre noi n majoritatea ti
mpului, si te apeutul perfect pe care pacientii nostri l merita, dar fara de ajut
orul aruia trebuie sa nvete sa traiasca. Ca terapeuti, trebuie sa ne mbuna atim co
nstant, nu numai n munca noastra ca terapeuti, ci (orict de ciu at poate parea) si
munca noastra ca pacienti. Trebuie sa ne mentinem sin le pacient asezat alaturi
de noi atunci cnd lucram ca terapeuti pentru ltii, partial pentru a avea un ochi
deschis
pSihoterapeutult':
nspre sinele pacient, astfel rct acesta sa nu intervina, dar si pentru a ca o surs
a de compasiune .. stfel, este nevoie sa devenim pacienti din ce n ce mai buni, p
recum ~i terapeuti din ce n ce mai buni, pentru a fi terapeuti din ce n ce mai b n
i. apela la poate sinelesa nostru pacie~ uneori pentru de un sfat sipersonala, n
mod continuu Cine raspunda n voii inevitabile terapie n afara de alti terapeuti, n
principiJ, imperfecti, dar destul de buni n practica, vedem psihoterapeutul ca p
o persoana care este att terapeut, pacient, ct si psihoterapeut-pacien : la munca
, ntr-o sala a oglinzilor n care ce astfel duc o dubla povarata terapeuti pentru t
erapeuti? Prin urmare, cum vede pe n ederea acelasi clara, timp vazndu-1 pe celala
lt cum se inevitabil vazndu-se pe sine unul l ncearca sa celalalt ramna si cu vede p
e sine. Poate ca n an~mite privinte este adesea mai usor sa ai alti terapeuti ca
pacienti, de vrEme ce ei tind (n mare parte) sa fie mai
VI
sanatosi, persoane mai echil~brate dect si de vreme ce acestia si aduc sinele-lor
terapeut cu e~pentru a-i media asista potential n acest proces.

521
Desi lucrul cu alti terapeuti este, de asemenea, o munca facuta pe o panta mai a
lunecoasa cu persoane al caror sine pacient are nevoi mai complexe, chiar daca m
ai putin drastice, si al caror sine terapeut pot interfera, dar si ajuta - o pan
ta alunecoasa unde un pas gresit poate fi mai usor de facut, iar consecintele ac
estuia pot fi mai greu de corectat. Pentru a confrunta provocarile speciale impl
icate n terapia personala a psihoterapeutului, am ncercat n aceasta carte sa cream
un spatiu al discursului comun al psihoterapeutilor ca pacienti (cei care este p
osibil sa fi experimentat terapie personala) si al cercetatorilor n terapie (majo
ritatea celor care sunt si terapeuti) care au studiat terapeutii ca pacienti, pr
ecum si terapeutii terapeutilor. Pentru a promova acest discurs comun, am adus n
acelasi loc perspectivelele asupra terapiei personale din diferitele orientari t
eoretice. Acum, n acest ultim capitol, de la care ne asteptam si speram, cu sigur
anta, sa nu fie ultimul cuvnt spus pe acest subiect, am ncercat, prin raspunsurile
oferite ntrebarilor imaginare ale Persoanei noastre Impartiale, sa tragem niste
concluzii la discursul prezentat n capitolele anterioare, sa le.schitam modelele
de convergenta si de diferentiere, sa definim frontiera comuna a cunoasterii si
ignorantei cu privire la acest subiect, sa descoperim pe ct putem ntelepciunea pra
ctica si sa propunem ncotro sa ne ndreptam n cautarea unei ntelegeri mai vaste si ma
i profunde. Vom ncheia n fata colegilor nostri profesionisti si cititori, parafrazn
du-l pe poetul francez Charles Baudelaire, care a'scris (1861/1954, p. 82): ,,Hypocrite lecteur,- mon semblable, - mon frere." (01 cititor fatarnic, - tu, sem
enul meu, frate!*) si adresndu-ne acestora astfel: O, terapeut-cititor, semenul n
ostru,
parte a neamului nostru!
Bibliografie:
Baudelaire, C, Les fleurs du mal n Y.G.Le Dantec (editor), Baudelarire: Oeuvres c
ompletes, Librairie Gallimard, Paris, 1861/1954 Belah, RN., Madsen, R, Sullivan,
W.M., Swidler, A. si Tipton, S.M., Habits of the heart: Individualism and commi
tment in American life, Universityof California Press, Berkeley, 1985
Traducere de Al. Philippide (n.tr.).
522
J.D. Geller, ~.C Norcross, D.E. Orlinsky
Buber, M.,,,Elements of the interhuman" n M. Friedman (editor), The knowledge
of man: Selected essays, Har~ter, and Row, New York, 1965, p. 72-88
Freud, S., "The interpretation
If dreams" n J. Strachey (editor ~i traducator),
5, Hogarth Press, Londra, 1900/1953 Freud, S., "Recommendations to psysicians pr
actising psychoanalysis"
The standard edition of the cO~Plete psychological works of Sigmund Freud, voI.
n J.
Strachey (editor ~itraducat~r), The standard edition of the complete psychologic
al works of Sigmund"Freud, voI ~2, Hogarth Press, Londra, 1912/1958, p. 109-120
Freud, S., Introductory lectures 9n psycho-analysis, cursul 23 n J. Strachey (edi
tor ~itraducator), The standard efition of the complete psychological works of S
igmund Freud, voI. 16, Hogarth Press, Londra, 1917/1963, p. 358-377 Freud, S., "
The question bf lay alysis: Conversations with an impartial person"
psychological works of Sig und Freud, voI. 20, Hogarth
Press, Londra,
1926/1959 n J. Strachey (editor ~i aducator),
The standard edition of the complete
Norcross, J.C (editor), to Psychotherapy that works: Therapist Oxford University
Press, Newcontributions York, 2002 and responsiveness patient heeds,relationshi
ps 1976 E, The Gestalt approachan4 eye witness to therapy, Bantam Books, New Yor
k, Perls,
.1
change" n Journal of Consu ting Psychology, 22, 1957, p. 95-103 Rogers, CR., "A t
heory of ther y, personality, and interpersonal relationships, Rogers, CR., "The
necessary an; sufficient conditions of therapeutic personality
Psychology: A study of a sci nce, voI. 3, McGraw-Hill, New York, 1959, p.
184-256 as developed
" in the clieJt-centered
I
framework"
n S. Koch (editor),
American kins~ip: A cultural account, Prentice-Hall, Englewood Schneider, D.M.,
Cliffs NJ, 1968 Wachtel, P.L., Psychoanalysis anq behavior therapy: Toward integ
ration, Basic Books, New York, 1977
Anexa Ghid pentru elaborareal marturiilor

Continutul discursului n capitolele ratnd terapeutul terapeutilor
Va multumim pentru interesul pr~vin contributia cu un capitol la
clinicianului. Vom cere fiecarui autor sa aiba n vedere o serie de probleme
fundamentale atunci cnd si va scrie ca itolul. Conceperea conform lucrarea Formare
a pentru psihoterapie. pe~pective ale pacientului ~i ale continuitatea ntre capit
olele din aceasta s ctiune a cartii, (2) va permite convergenta ntre relatarea du
mneavoast a la persoana I si capitolele ulterioare orientate pe cercetate din ca
r e si (3) va permite analize urmatorului continut a capitolului du*eavoastra: (
1) va mentine comparative ntre experientele complementare ale terapeutilor care
I
aceasta acorda terapie (partea person~Ia a II-a). Pentru (partea al duce a III-a
) la si'l~acelora 1deplinire care aceste beneficiaza scopuri, va de forma'si ordi
nea care vi se cerem sa cuprindeti urmatoarele domenii potrivesc cel mai bine. nt
rebarile Reprezentative sunt intentionate a fi
r
evocatoare; nu va cerem sa raspundeti la lecare dintre acestea. 1. Istoria ~i ex
perienta dumneavo(1stra n tra~f.reaprofesioni~tilor n sanatatea mintala. Intrebari
Reprezentative: Cti ani ar oferit terapie personala sau analiza? Ce proportie di
n practica dumneavoastra curenta este devotata terapiei altor terapeuti? Ce tipu
ri de prof sionisti n sanatatea mintala n termeni de sex, etnie, profesie si orien
tar asistati? Ce tipuri de terapie oferiti n mod obisnuit terapeutilor? Dac ~ vi
s-ar cere sa presupuneti, de ce considerati ca sunteti selectionat ca ter peut d
e catre psihoterapeuti?
2. Experienta dU1l'}neavoastra, daca exista cu privire la ceea ce distinge
Observati vreo diferenta, psihoterapia oferita nonterapeutilor. pacientilor;Intr
ebari care sunt Ryprezentattve: la rndullo1 psihoterapeuti, de psihoterapia
524
JoD.
Geller,
Joc.
Norcross,
DoE.
Orlinsky
n experientele dumneavoastra de tratament cu psihoterapeuti colegi sau terapeuti n
formare, n: Prezentarea problemelor si a scopurilor tratamentului. Formatul trat
amentului/modalitatea pe care o folositi. Dinamicile de putere ale relatiei tera
peutice. Negocierea contractului terapeutic. Modificari n tehnica. Mentinerea lim
itelor. Procesul terminal. Relatiile postterminale. Determinantii esentiali ai s
uccesului psihoterapiei.
3. Observatiile dumneavoastra privind procesul distinctiv al tratarii profesioni
stilor n sanatatea mintala. ntrebari Reprezentative: Care a fost experienta
dumneavoastra n tratatea terapeutilor a caror orientare teoretica este substantia
l diferita de a dumneavoastra? Cum le acordati terapeutilor libertatea de a fi p
acienti, n acelasi timp respectnd aspectele colegiale ale relatiei? Au terapeutiipacienti o capacitate de raspuns selectiva la diferitele fatete ale procesului, n
comparatie cu pacientii nonterapeuti? Reprezinta faptul de a fi mentor una dint
re componentele muncii dumneavoastra cu terapeutii-pacienti? Ce rol joaca discut
area muncii pacientului ca terapeut n tratamentul acestora? Cum reactioneaza tera
peutii-pacienti la erorile dumneavoastra tehnice, esecurile de empatie si la ncal
carile minore ale cadrului terapeutic? Sunt rolurile pe care le jucati n fantezii
le terapeutilor-pacienti diferite de acelea imaginate de nonterapeuti? 40 Poveri
le si factorii stresori n conducerea psihoterapiei cu profesionisti n sanatatea mi
ntala (dincolo de cele asociate cu acordarea de psihoterapie n general). ntrebari
Reprezentative: Care sunt particularitatile cele mai dificile ale tratarii psiho
terapeutilor? Exista cazuri n care psihoterapeutii devin cei mai rai pacienti? Cu
ce ocazii deveniti mai constient de faptul ca tratati un psihoterapeut? Simtiti
o crestere a tensiunii de a avea "succes" atunci cnd pacientul este si terapeut?
Cum evitati confundarea psihoterapiei si supervizarii? Care sunt complicatiile
- si cum le faceti fata - ivite din aceea ca exista posibilitatea ca fosti psiho
terapeuti pacienti sa devina profesionisti n cadrul aceleiasi scene?
50 Satisfactiile si recompensele n conducerea psihoterapiei cu profesionisti n san
atatea mintala (dincolo de cele asociate cu conducerea psihoterapiei
n general). ntrebari Reprezentative: Care sunt particularitatile cele mai recompen
satorii survenite n urma tratarii psihoterapeutilor? Care sunt satisfactiile de a
fi considerat un "terapeut al terapeutilor"?

525
6. Lectiile nvatate din tratarea psihoterapeu, ilor colegi privind mbunatatirea ps
ihoterapiei, n general, ~i a psihoterapiei cu ,sihoterapeuti, n special. ntrebari Reprezentative: Ct de mult v-a infl entat propria dezvoltare ca pozitiv sau
negativ? Ce ne spune terapia erapeutilor, daca este cazul, altor terapeuti? n ce
feluri, terapeut experientele de acordare a teraPit' clinicieni despre cum pentr
u sa tratam a i ajuta pacientii sa conduca nonterapel_.ti? o psihoterapie Ce sfat
ati eficienta oferi colegilor cu alti terapeuti?
Continutul discursului n capitolele ~ratnd terapeutii-pacienti
Va multumim pentru interesul privinq contributia cu un capitol la
pentru psihoterapie. pe~~p~ctive pacientului ~i ale lucrarea Formarea clinicianu
lui. Vom cere fiecarui autor sa aibaln vedereale o serie de probleme
fundamentale
atunci cnd vor scrie a~est fapitol. Conceperea conform
continuitatea ntre capitolele din aceasta s ctiune a cartii, (2) va permite conve
rgenta ntre relatarea dumneavoast a la persoana 1 si capitolele ulterioare orient
ate pe cercetare din car e si (3) va permite analize urmatorului continut a capi
tolului dU~llleavoastra: (1) va mentine comparative ntre experientele complem1ent
are ale terapeutilor care acorda terapie personala (partea aaduce III-a) de acea
sta (partea a II-a). Pentru laSj rdeplinire ale aceloraaceste care beneficiaza s
copuri, va cerem sa cuprindeti urmatoarele domenii E forma si ordinea care vi se
potrivesc cel mai bine. ntrebarile Reprez~ntative sunt intentionate a fi ev~cato
are; nu va cerem sa raspundeti la ~iecare diDtre acestea. In discutarea acestor
c~estiuni va invitar sa scrieti ntr-o maniera de dezvaluire confortabila. Inteleg
em ca puteti alege sa fiti selectiv / a n
ntrebari Reprezentative: De cte ori ati fost n terapie, la cti terapeuti diferiti? D
e ce tipuri de terapie ati benefidiat din punctul de vedere al orientarii teoret
ice si al modalitaltii de trata ent? n general, de cte ore de terapie sau ani de t
erapie personala ati be eficiat? Care-au fost criteriile cele mai evidente n sele
ctionarea terapeu lui! terapeutilor? Cine a fost terapeutul dumneavoastra n terme
ni de se ,etnie, profesie si orientare? V-au creat probleme v.:reuna dintre potr
iv'rile sau nepotrivirile de sex, etnie, profesie si orientare? Motivele pent u
care ati cautat terapie au
nala/analiza. 1. Istoriaautobiografic ~i experienta pe dumneavoastra beneficiere
a de terapie persomaterialul care' l veti in1Ude.
526
J.D. Geller,IJoC. Norcross, DoE.Orlinsky
probleme personale? Care e au nemultumirile dumneavoastra esentiale fost si obie
ctivele constituitede n tratament? principal ~e Erau aspecte acestea de formare,
legate de crestere alegerea personala carierei sau de psihoterapeut?
2. Experienta dumneavoaftra, exista, legata de ceea ce distinge psihoterapia pac
ientilor, Acarestnt ladaca rndullor psihoterapeuti, de psihoterapia
vreo diferenta, n -experient le dumneavoastra
la:
de tratament, cu privire
oferita nonterapeutiloro Intrebtari Reprezentative: Ati observat sau dedus
Prezentarea problemeI r si a scopurilor tratamentului. Formatul Dinamiciletratam
entul1i/modalitatea de putere ,a~erelatiei terapeutice. oferita. Negocierea cont
ractuh-fi terapeutic. Modificari n tehnica. Mentinerea limitelor. Procesul termin
al. Relatiile postterminale Determinantii esentialil ai succesului psihoterapiei
.

3. Observatiile dumneavoastra privind procesul distinctiv al beneficierii de psi
hoterapie ca profesionist n ~anatatea mintala. ntrebari Reprezentative:
Cum dumneavoastra vi s-a parut nsiva/nseta ca profe~~onist n terapie? (sau profesio
nist Cum v-a oferit n formare) terapeutul, sa fiti ca terapeut-pacient, libertate
a (le a fi pacient, n acelasi timp respectnd aspectele colegiale ale relatiFi? Ce
altceva ar putea duce la ndeplinire acest scop? Ce rol a avut discutarea muncii d
e terapeut n tratamentul dumneavoastra? Cum ati rJactionat la erorile tehnice ale
terapeutului cadrului dumneavoastra, terapeutic? la esecuril~ Care ertu de fant
eziile empatie dumneavoastra si la ncalcarile cu terapeutul? minore ale
n sanatatea 4. Poverile mintala. ~ifactoTii Intrebar~ stresoli Reprezentative: n b
eneficierea deCare psihoterapie erau particularitatile ca profesionist
cele mai dificile inerente faIltului de a fi n terapie? Care erau preocuparile du
mneavoastra prhtind menyinerea unor limite corecte cu terapeutul dumneavoastra?
f,um ati evitat dumneavoastra si terapeutul dumneavoastra mbinarea ps~oterapiei c
u supervizarea informala? Cum ati gestionat complicatiile lkgate de dumneavoastr
a, ca fost pacient, devenind un profesionist? 5. Satisfactiile ~i recompenrlf! p
rimite din beneficierea de psihoterapie ca
I
profesionista navut sanatatea mintalf Intrebari Reprezentative: Cta valoare/ ce be
neficii terapia PEtrsonala pentru dumneavoastra n viata

527
dumneavoastra personala? Care au fost re mai defectuoase? A fost faptul de a fi
av importanta a terapiei dumneavoastra? dezvoltarii dumneavoastra personale si p
ultatele cele mai bune si cele tun mentor o componenta are a fost impactul asupr
a ofesionale?
6. Lectiile nvatate din beneficierea de psihoterapie personala privind mbuIntrebari Reprezentative: Ct de mult -au influentat experientele beneficieriide t
erapie n personala dezvoltare ca psihoterapeut? sunt 1}atatirea psihoterapiei, ge
neral, 9i pSihotera~iei cu psihoterapeuti, Care n special. personal? Ce ne spune
terapia terapeutilo daca este cazul, despre cum sa tratam pacientiidespre nonter
apeuti? Ce sfa oferi colegilor clinicieni "lectiile nvatate" psihoterapie df' ati
experientele de tratament pentru a-i ajuta sa si selecteze psihoterap~uti eficie
nti?

Formarea Pentru Psihoterapie

Transféré par

Informations du document

Titre original

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Formarea Pentru Psihoterapie

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

FORMAREA PENTRU PSIHOTERAPIE

Jesse D. Geller John C. Norcross David E. Orlinsky

10. Eul si Sinele: Reminiscentelale terapiei existential-umaniste

m m.m .3S8 21. Ascultndu-l pe cel care asculta: O abordaj'e e

Formarea pentru psihqterapie

Colaboratori HARRY J. APONTE, Programul de Terapie de Familie si de Cuplu, Unive

Formarea pentru psihqterapie

pilda: Bridges, 1993; Fleischer si mai