Avantajele casniciei:

- Aparitia unui copil nu va mai ridica probleme, pentru ca va creste intr-un mediu placut
- Dispare treptat sentimentul de egoism pe care il poti avea
- Vei sti ca, oricand, sotul tau va fi langa tine si te va sustine. Cu alte cuvinte nu vei mai fi niciodata
singura
- Cheltuielile materiale se impart intre parteneri.
- Rezolva problemele sexuale in conditii de siguranta, stabilitate, moralitate si cvasiconfort.

Avantajele concubinajului:

- Este o relatie mai lejera: mai putine suspiciuni de gelozie, de infidelitati.

- Partenerii impart numai o parte din venituri
- Partenerii au posibilitatea sa se cunoasca mai bine si sa experimenteze traiul in comun.
- Fiecare partener isi poate vedea linistit de cariera
- O despartire nu obliga la nimic partenerii

Dezavantajele casniciei:

- Daca se iveste un divort se face partaj

- Dispare romantismul
- In cazul in care partenerul de viata te cauta, incepi sa te simti controlat si de aici la discutii in
contradictoriu nu mai este decat un pas.

Dezavantajele concubinajului:

- Intra in contradictie cu normele religioase

- Cuplul se caracterizeaza prin instabilitate, relatia fiind, totusi, fragila
- In concubinaj nu se intalnesc foarte multi copii. Activitatea sexuala e strict controlata, partenerii fiind
preocupati sa evite o sarcina nedorita
- Riscurile concubinajului pentru femeie - barbatul, in foarte multe cazuri, amana la nesfarsit
oficializarea relatiei. Asa se face ca anii trec, iar femeia risca sa imbatraneasca si sa ajunga la o varsta
la care nu mai poate face copii.

Casatoria vs Concubinaj
Casatoria ofera posibilitatea recunoasterii cuplului din punct de vedere religios, simbolizand un nou
inceput pentru parteneri. Tot casatoria este singura acceptata legal. Tot din perspectiva religioasa.
casatoria nu se poate finaliza cu o despartire. Daca partenerii nu sunt stabili emotional, pot opta pentru
concubinaj, despartirea fiind posibila fara complicatii.
Concubinajul este agreat de majoritatea cuplurilor pentru ca este o ocazie de a cunoaste in intimitate
partenerul, fara a simti presiunea unei "datorii" fata de societate, de lege sau de institutia numita
casatorie. Dar trebuie sa te gandesti daca, in momentul in care faci pasul catre concubinaj, ai in vedere o
eventuala casatorie sau preferi sa experimentezi si sa observi cum evolueaza relatia.
Casatoria ofera siguranta unei vieti sexuale stabile, in sensul aparitiei unui copil. Daca intr-o relatie de
concubinaj un copil nu va fi protejat din punct de vedere social, casatoria ofera acestuia stabilitatea si
siguranta unei familii.
Din punct de vedere financiar, intr-o relatie de concubinaj nu este obligatorie administrarea banilor in
comun, dar nu se poate vorbi nici de achizitionarea unor bunuri din fonduri comune. Pe de alta parte, o
casatorie incheiata cu un divort atrage dupa sine partajul bunurilor, asta daca nu ati optat in prealabil
pentru un contract prenuptial.
Indiferent de solutia aleasa, important e ca atat casatoria, cat si concubinajul sa constituie o alegere
naturala, care contribuie la maturizarea cuplului si la consolidarea acestuia, deciziile de orice fel fiind
luate impreuna.

1.Casatoria - precizari conceptuale

In centrul familiei se afla relatia conjugala cu multiple moduri de manifestare.
Alegerea casatoriei si a partenerului par sa fie acte bazate pe propria vointa. Dintotdeauna
casatoria a fost regula dupa care tinerii si-au organizat vietile. Daca in trecut respectarea acestei
reguli era o obligatie, astazi casatoria coincide cu propria vointa si nu se realizeaza decat atunci
cand partenerii decid ca este momentul potrivit. Cu toate ca au aparut si modele alternative
casatoria ramane principalul mod de viata. Tinerii nu se mai grabesc la casatorie nu pentru ca nu
mai cred in ea ci din motive diverse principalul fiind lipsa mijloacelor materiale.
Taina casatoriei a fost studiata de-a lungul timpului atat de catre sociologi cat si de teologi. Din
punct de vedere religios actul sexual capata legitimitate numai in interiorul casatoriei si numai
pentru perpetuarea neamului, indeplinirea indatoririlor conjugale, evitarea desfraului, satisfacerea
placerii. Aceasta din urma este considerata de unii un pacat foarte grav chiar si in interiorul
casatoriei, de altii mai putin grav daca se exercita in interiorul casatoriei legitime.[1]
Casatoria poate fi definita ca "fenomen complex ce declanseaza multiple consecinte sociale,
afective, morale, juridice care privesc atat cuplul cat si descendentii lui".[2]
Oricat s-ar vorbi de libertatea alegerii casatoria ramane tot supusa determinarilor
sociale libertatea indivizilor nefiind totala ei fiind constransi de o serie de factori fie de natura fizica
sau geografica, fie de natura sociala sau culturala.
In tara noastra scopul incheierii casatoriei este intemeierea unei familii. Din punctul
de vedere al cercetatorului, casatoria poate fi asociata cu prima etapa a ciclului vietii familiale ea
influentand fertilitatea si natalitatea. La multe popoare casatoria este conditionata inca de avere,

de dreptul parintilor asupra copiilor, de diferentierile datorate claselor sociale. Din fericire la noi
acest lucru nu este de actualitate, poate ca mai poate fi intalnit insa ca fenomen izolat.
Ne casatorim pentru ca suntem multumiti de cel de langa noi, pentru ca dorim sa ne continuam
viata si sa evoluam impreuna, pentru ca speram sa ne fie mai bine impreuna. Pentru a ajunge in
acest stadiu este necesara in primul rand depasirea unui eventual egoism prezent anterior
casatoriei pentru ca acum nu mai suntem unul ci suntem doi.
Daca intr-un capitol anterior precizam faptul ca familia este oglinda transformarilor
societatii atunci trebuie sa amintim si problema specifica societatii romanesti si anume dificultatile
pe care cuplurile de tineri le au in a-si achizitiona o locuinta proprie de cele mai multe ori datorita
locurilor de munca prost platite chiar si dupa ce acestia au urmat o facultate.
Acest aspect de cele mai multe ori duce la amanarea casatoriei pana cand ei decid ca au suficiente
resurse pentru a organiza totul asa cum si-au dorit sau daca nu, la necesitatea de a locui cu unii
dintre parinti. Locuind cu acestia relatia poate ajunge sa se degradeze intimitatea fiind
semnificativ redusa, manifestarile sexuale fiind rezervate, libertatea de decizie si de actiune fiind
scazute. Inevitabil conflictele intergenerationale vor aparea, ideile, atitudinile, mentalitatile sunt
diferite creand stari tensionate ce vor actiona acolo unde cuplul are puncte slabe mergand chiar
pana la destramarea lui.
Totusi cercetarile arata ca oricate probleme si dificultati presupune casatoria, in medie, oamenii
casatoriti sunt mai fericiti decat celibatarii, iar cei care se bucura cel mai mult de acest privilegiu
par a fi barbatii (in ciuda conceptiei ca ei ar suferi cel mai mult in momentul casatoriei datorita
pierderii libertatii si a restrictiilor ce apar) care au de cinci ori mai multe sanse de a fi fericiti in
comparatie cu cei vaduvi sau despartiti si de trei ori mai multe in comparatiei cu cei divortati.[3]
1.1 Norme juridice ce stau la baza casatoriei
Constientizarea schimbarii statusului si angajarea fiecaruia dintre parteneri intr-un rol
bine delimitat juridic reprezinta momentul de tranzitie in care cuplul ar trebui sa fie pregatit atat
financiar cat si emotional pentru o noua viata.
Din punct de vedere juridic, "casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o
femeie incheiata cu respectarea dispozitiilor legale cu scopul intemeierii unei familii".[4]
Legea foloseste termenul de "casatorie" in doua sensuri:[5]
1.

act juridic incheiat de catre cei ce decid sa se casatoreasca; pentru ca o casnicie sa poata
fi declarata valabila este necesar acordul celor doi insa odata dat acest acord ei vor fi
obligati sa se supuna normelor legale referitoare la efectele casatoriei. Odata dat acceptul
pentru casatorie ei confirma ca sunt de acord si sa li se aplice regimul legal al casatoriei
fara a avea posibilitatea de a-l modifica dupa bunul plac;

2. situatie juridica care in principiu are caracter de permanenta a celor doi soti; in acest sens
codul familiei precizeaza obligatia celor doi de a purta dupa casatorie un anumit nume
stabilit de comun accord.
Intre soti casatoria da nastere la efecte in ceea ce priveste capacitatea de exercitiu si modifica in
special relatiile patrimoniale. Relatiile dintre soti sunt multiple si complexe dreptul juridic
reglementand numai o parte din acestea celelalte avand doar un caracter moral. Reglementarea
juridica a anumitor relatii influenteaza insa si raporturile morale dintre ei. Relatiile dintre soti sunt
ghidate de obligatii mutuale deloc exagerate atat timp cat relatia dintre ei este sincera si bazata
pe dragoste.
Cele mai evidente sunt:[6]

obligatia de sprijin moral reciproc aparand ca o consecinta a 252h72c afectiunii pe care

se intemeiaza casatoria; ea are caracter juridic;

obligatia de fidelitate care este foarte adevarat ca nu este mentionata in Codul Familiei
insa in Codul Penal nerespectarea ei constituie adulter si reprezinta un element cu
"greutate" intr-un potential proces de divort;

obligatia de a locui impreuna este o consecinta fireasca a casatoriei atat timp cat cei doi
formeaza o familie; pentru motive temeinice bineinteles ca ei pot locui si separat atat timp
cat amandoi se pun de acord; in cazul izgonirii din locuinta a unui sot de catre partener
acesta poate fi sanctionat atat contraventional cat si penal, dupa caz.

indatoririle conjugale exista fie ca cei doi soti locuiesc impreuna fie ca au decis sa
locuiasca separate;

Numele sotilor trebuie declarat ofiterului starii civile inainte de incheierea casatoriei; mai precis cei
doi viitori soti trebuie sa se decida asupra numelui pe care il vor purta dupa casatorie ei avand trei
variante (fie isi vor pastra fiecare numele, fie vor purta cele doua nume reunite fie se vor opri
asupra unuia - al sotului sau al sotiei - pe care sa il poarte amandoi).
Dupa oficierea casatoriei la Oficiul Starii Civile sotii au posibilitatea sa urmeze cununia
religioasa. Aceasta insa, nu produce niciun efect juridic. Este si o oarecare contradictie intre
institutiile noastre abilitate pentru a "construi familii". In timp ce dreptul juridic sustine ca
celebrarea religioasa a casatoriei nu produce niciun efect juridic deci nu se poate numi casatorie
din acest punct de vedere, religia sustine ca nu exista casatorie sau mai corect spus familie doar
dupa oficierea casatoriei civile. In lumea bisericeasca taina casatoriei este administrata de biserica
avandu-l ca oficiant si ca martor pe preot, ea neexistand in afara acesteia.
Casatoria religioasa capata o semnificatie aparte oferind sotilor un statut diferit de cel al tinerilor
dar si de cel al tinerilor care traiesc in concubinaj. Casatoria religioasa este cea care atesta in fata
comunitatii faptul ca cei doi formeaza un cuplu si ofera un statut legitim copiilor ce se vor naste.[7]
Cu toate acestea in drepturile sotilor exista si limite si putem mentiona aici relatiile sociale si
corespondenta celuilalt asupra carora sotul nu este indreptatit sa intervina. De asemenea, profesia
ramane la alegerea fiecaruia fara a avea nevoie de acordul celuilalt.
Astazi, casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in ceea ce priveste drepturile si obligatiile intre
barbat si femeie si aici vorbim atat de conditiile in care se incheie casatoria cat si de relatiile dintre
soti si dintre acestia si copiii lor. Casatoria si conditiile incheierii ei au avut parte de schimbari
permanente ea fiind in stransa legatura cu viata economica si sociala, cu traditiile si obiceiurile
fiind permanent conditionata de familie si viata sociala.
Cu toate ca poate parea incomod, cadrul legislativ joaca un rol important in reglementarea
relatiilor dintre soti si in asigurarea stabilitatii familiale.
Casatoria se intemeiaza pe cateva considerente si anume:[8]
a)scopul incheierii casatoriei il constituie intemeierea unei familii; in tara noastra
casatoria este ocrotita de lege si este apreciata drept baza a intemeierii unei
familii; daca o casatorie s-ar incheia in alt scop, oricare ar fi acesta ea ar cadea sub
incidenta legii;
b)

casatoria se intemeiaza pe consimtamantul partenerilor in sensul ca promoveaza

drept temei al casatoriei afectiunea sotilor excluzand presiunea parintilor sau alte
considerente precum cele de ordin economic;

c)casatoria este monogama acest lucru reiesind din articolul 5 al Codului Familiei "este
oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este
casatorita";
d)

caracterul solemn si civil al casatoriei ea incheindu-se numai in fata autoritatii de

stat sau a unor persoane investite sa o inlocuiasca;

e)egalitatea in drepturi a sotilor atat in relatiile dintre ei cat si in relatiile cu proprii

copii.
Forma familiei, marimea ei, nivelul de dezvoltare economic, valorile influenteaza fara doar si
poate drepturile si obligatiile ce revin celor doi si diviziunea rolurilor in interiorul familiei. De
asemenea personalitatea, caracterul, motivatiile in ceea ce priveste casatoria pot influenta
comportamentul celor doi in interiorul vietii de familie.
Formele de casatorie au fost indelung cercetate insa nu s-a reusit o corespondenta intre acestea si
factorii economici, sociali, morali existenti in societate.
Cele mai cunoscute forme ale familiei sunt: monogamia (cea mai raspandita, reprezentand
casatoria unui barbat cu o singura femeie), poligamia (acceptata la unele popoare fiind casatoria
unui barbat sau a unei femei cu mai multi parteneri de sex opus)[9]. Poligamia, la randul ei are
doua forme: poliandria ( o femeie casatorita cu mai multi barbati, avand cu fiecare cel putin un
copil) si poliginia (casatoria unui barbat cu mai multe femei fiind considerata o forma de prestigiu
insa putini sunt cei care isi permit sa o practice).
Cercetatorii afirma ca femeile se casatoresc mai devreme decat barbatii chiar daca tendinta
comuna este de amanare a casatoriei. Femeile par a se casatori in mai mare proportie decat
barbatii la o varsta tanara. Rata nuptialitatii la femeile sub 20 de ani este de sase ori mai ridicata
decat la barbatii sub 20 de ani. Ponderea persoanelor necasatorite adulte (15 - 59 de ani) in totalul
populatiei de acelasi sex este diferita pentru femei si barbati. Intr-adevar in Romania sunt mai
multe femei decat barbati insa diferenta dintre barbatii necasatoriti si femeile necasatorite este
mult mai mare decat surplusul de populatie feminina rezultand ca in societatea romaneasca
barbatii tind sa prefere casatorii succesive in timp ce femeile prefera o singura casatorie.[10]
2.Uniunea libera - precizari

conceptuale

Pentru a se simti mai liberi, mai stapani pe propria viata tinerii din zilele noastre tind sa
prefere alternative ale casatoriei, cel putin pentru o vreme. Cu toate ca inca nu este considerata
demodata ideea solidaritatii afective pe toata viata, nu ne mai grabim atat de mult si amanam
acest moment din diferite motive.
Concubinajul sau uniunea libera, cu toate ca inca este blamat de unii, ofera pentru altii o
satisfactie aparte datorita faptului ca nu se simt constransi de nimic, sunt mai siguri de dragostea
unuia fata de celalalt.
Ideea ca fidelitatea este oferita de la sine, din dragoste, din dorinta de a-i fi bine celuilalt ofera o
stare psihica mult mai placuta, energizanta decat in interiorul casatoriei care poate induce ideea
de obligatie. Una din cele mai dezbatute probleme privind coabitarea este aceea referitoare la
liberalizarea atitudinilor sexuale. Valorile privind respectarea virginitatii si asteptarea pana in
"noaptea nuntii" si-au redus semnificativ puterea in favoarea unei largi credinte cum ca implicarea
intr-o relatie in care exista dragoste si intentia unei casatorii justifica relatia sexuala in afara
acesteia. Printre cuplurile coabitante se inregistreaza un camp larg de angajare.
Philip Rice[11] a identificat in cercetarile sale atat cupluri dispuse pentru coabitare doar pentru o
vreme cat si persoane ce manifestau o dispozitie de coabitare permanenta. El a grupat aceste
comportamente in cinci tipuri:

1.Aranjamentul fara angajare - este cel mai rar intalnit tip de relatie; partenerii stau, dorm, isi
distribuie cheltuielile si rolurile casnice si se distreaza impreuna fiind foarte buni prieteni si iubiti
dar nedorind o angajare permanenta; de cele mai multe ori aceasta este o relatie de scurta durata;
2. Implicarea intima cu angajament emotional - este cea pe care o regasim la majoritatea
studentilor; ei isi descriu relatia ca puternica si sincera si desi uneori se permit si intalniri in afara
relatiei, se pune mare pret pe monogamie; cei implicati intr-o asemenea relatie prefera sa traiasca
prezentul, de cele mai multe ori nu fac planuri pentru viitor preferand sa astepte pentru a vedea ce
va fi;
3. Traiul in comun ca preludiu al casatoriei - este momentul cand cuplul decide ca este pregatit
pentru a-si asuma o relatie legala; considera normal sa traiasca impreuna in timp ce fac
angajamente pentru casatorie;
4. A trai impreuna simuland casatoria (casatoria de proba) - este de fapt un test al relatiei; cei doi
locuiesc impreuna pentru a vedea daca sunt compatibili pentru a intra intr-o relatie legala;
5. A trai impreuna ca alternativa a casatoriei ( companionate marriage) - reprezinta un substitut al
casatoriei inlocuind-o.
Argumentul cel mai des utilizat in favoarea coabitarii il reprezinta dizolvarea cuplurilor
incompatibile si pregatirea partenerilor pentru o casnicie fericita.
Romania a inceput sa manifeste o oarecare indulgenta in ceea ce priveste coabitarea abia dupa
evenimentele din '89, acest mod de viata fiind preponderent preluat de catre studenti.
Pana la urma uniunea libera face parte din formele familiei restructurate ea aparand ca normala,
pana la un moment dat, (momentul aparitiei copilului care se considera ca trebuie sa se nasca intrun cadru legal).
Uniunea libera reprezinta de fapt, "relatia existenta intre un barbat si o femeie asemanatoare sub
anumite aspecte cu relatia conjugala matrimoniala, dar care nu are ocrotire legala intrucat nu s-a
incheiat cu respectarea dispozitiilor legale privitoare la incheierea casatoriei."[12]
Ioan Mihailescu definea concubinajul ca "mod de asociere, mod de a trai impreuna a
cuplurilor heterosexuale in afara contractului casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia
nucleara deoarece realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se
confrunta cuplurile casatorite."[13] Concubinajul poate parea mai confortabil si din cauza faptului
ca traind asa cei doi nu sunt obligati sa respecte dispozitiile Codului Familiei asa cum se intampla
in cazul casatoriei oficiale.
Uniunea libera se axeaza pe calitatea relatiei in detrimental durabilitatii ei. Constient sau nu, in
cadrul uniunii libere fiecare dintre cei doi parteneri are sentimentul unei mai mari independente in
raport cu celalalt, stabilitatea relatiei fiind mult mai fragila.
Din punct de vedere juridic uniunea libera nu produce niciun efect asupra celor doi parteneri legea
din tara noastra nerecunoscand aceasta forma de convietuire.
Majoritatea statelor europene l-au recunoscut insa ca forma de viata, in special datorita numarului
mare de copii nascuti de femei necasatorite. In Islanda, 60% dintre copii sunt proveniti din relatii
de concubinaj, in Danemarca si Suedia 55% iar in Marea Britanie 40%. Nimic nu impiedica
promovarea uniunii libere, totul se schimba atunci cand relatia se rupe si fiecare dintre cei doi isi
cere partea din bunurile dobandite in timpul relatiei. In acest caz se va avea in vedere fiecare bun
in parte iar in cazul in care ambii au contribuit la achizitionarea unui produs, un obiect de mobilier
sa spunem, exact asa au si drepturi asupra lui, comune. Intr-adevar in cazul bunurilor situatia se
complica si pana la urma in cazul in care exista bunuri comune cei doi vor trebui sa se inteleaga
asupra lor.

Ce facem insa atunci cand apare si copilul? Chiar si ei, copiii nascuti in afara casatoriilor se bucura
de acelasi regim de ocrotire ca orice copil "legal". Acesta beneficiaza de relatiile de rudenie de
ambele parti, in cazul mostenirii este indreptatit sa primeasca din ambele parti si are dreptul de
asemenea, la pensie alimentara din partea parintelui care nu locuieste cu el.[14]
Dovada a faptului ca romanii au inceput alaturi de americani si alte popoare sa prefere
concubinajul vine inregistrarea uniunii consensuale ca model de viata in cadrul recensamantului
din 2002. Astfel, potrivit datelor puse la dispozitie de Institutul National de Statistica, 828 000 de
persoane au declarat ca traiesc in concubinaj, ei reprezentand 3,8% din populatia Romaniei.
Rezultatele recensamantului au evidentiat ca dintre persoanele care coabitau, proportiile femeilor
casatorite si vaduve erau mai mari decat a barbatilor casatoriti si vaduvi; pentru persoanele
necasatorite proportia este aproape echilibrata.