1/11/2016

Metode moderne de procesare a biomaterialelor i norme GMP

Prof.dr.ing. Brndua GHIBAN

Curs 3

Comportarea la oboseal,
frecare, uzare i proprieti
fizice ale biomaterialelor

1
1

Comportarea la oboseal a biomaterialelor

Oboseala este fragmentarea materialelor
rezultate n urma aplicrii sarcinilor ciclice.
Sarcina maxim aplicat, mai mic dect
limita de curgere, poate fi ntindere, forfecare
sau compresiune, dar, n general, de la un
material exist sarcina este o combinaie a
acestor sarcini. Oboseala este o caracteristic
a materialelor cu preponderen comportare
ductil. Este o funcie de numrul de cicluri si
nivelul sarcinii aplicate: la niveluri ridicate de
tensiune, numrul de cicluri pn la eec este
relativ sczut, n timp ce niveluri mai sczute
ale sarcinii permite un metal dat s reziste la
un numr mult mai mare de cicluri.

Tipuri de solicitari

Solicitri staionare

Solicitri nestaionare

Caracteristici ale rezistenei la oboseal

Tensiune maxim max limita superioar a tensiunii,

Tensiunea minim min.- limita inferioar a acesteia
Tensiunea medie- semisuma dintre valoarea maxim i cea minim a solicitrii
Amplitudinea tensiunilor- semidiferena dintre tensiunea maxim i cea minim
Coeficientul de asimetrie- Raportul dintre tensiunea minim i cea maxim
2

1/11/2016

Curba Wohler
Multe materiale, n special oeluri inoxidabile, au limita de rezistenta, sau un
nivel de tensiune ridicat, sub care oboseala nu apare, indiferent de un numr
de cicluri de stres. Alte materiale, metale neferoase, pe curba Wohler,
tensiune- timp, nu prezint nici un palier (curba 2 n figura jos).
Aceste materiale nu au nici o limit de anduran i
poate fi caracterizat numai de rezistenta la
oboseala. n consecin, limita la "oboseal" sau de
anduran "pentru multe astfel de aliaje ar trebui
s fie definite la unele de cicluri de via, de obicei
107 - 108 de cicluri. n figura 1 sunt prezentate SN
curbe, care reprezint date de la testele de oboseal
i sunt prezentate comparativ tensiunea aplicat cu
logaritmul de numrul de cicluri de solicitare.
9

material

AISI 304
AISI 403
Ti-6Al-4V

endurance, MPa (at 10 cycles)

air

pure
water

330
690
515

430
395
490

air saturated NaCl+Na2SO4

2%NaCl
+oxides
180
70
290

Curba Wohler tensiune-numar

ciclii care permite definirea limitei
de anduran

260
90
380

RUPEREA LA OBOSEAL - STRIAII

Aliaj pe baz de nichel

ts =141,000 psi

Sprevet rupt la oboseal

joas. n zona indicat se
observ ruperea prin striaii.

Se observ o alternan de
zone albe i zone nchise la
culoare, care se numesc
striaii.

Aceste striaii sunt mai

crestate dect cele
anterioare.

1/11/2016

RUPEREA LA OBOSEAL - STRIAII

Aliaj pe baz de titan

ts=153,000 psi
Epruvet rupt la oboseal la un numr mare de ciclii.
Se remarc faptul c triaii sunt bine definite.

RUPEREA LA OBOSEAL
Imagini la microscopul
optic artnd iniierea i
propagarea fisurilor la
oboseal n interiorul unui
grunte
Mrire original x1000

1/11/2016

RUPEREA PRIN DISTRUGEREA INTEGRITII

Exemplu de ruperea coeziunii la limita de
grunte.

Oel inoxidabil
7

Oelinoxidabil

ts =195,000 psi

Fragilizare prin hidrogen.

Oel C-Mn
ts =76,000 psi
Rupere prin coroziune fisurant sub tensiune.

ts =195,000 psi
Ruperea la oboseal la sarcini mari (Nf=3.13x105,
Smean=39,5000 psi). Decoeziunea apare de-alungul
liniilor de grunte.

Oel hipoeutectoid

ts =43,000 psi
Se evideneaz un strat subire de ozid
format pe suprafaa de rupere.

Font cenuie (ASTM 247)

ts=33,000 psi
Zonele albe pufoase sunt depozite de sulfai.

1/11/2016

Rezistena la oboseal la 107 ciclii pentru diferite aliaje biomedicale

10

1/11/2016

Curbe Wohler pentru alumin depus

pe oel 316L n soluie fiziologic

Viteze de propagare ale ruperii la

aliaje de titan i oel inoxidabil 316L

Curbe Wohler ale diferitelor aliaje TiNbTaZr (TNTZ)

Ti-29Nb-13Ta-4.6Zr (TNTZ), pus n soluie ,
Ti-29Nb-13Ta-4.6Zr (TNTZ1), acoperit cu ceramic
Ti-29Nb-13Ta-4.6Zr (TNTZ2), acoperit cu ceramic + mbtrnire.

11
Curbe Wohler pentruTi-29Nb-13Ta-4.6Zr
(TNTZd1.0 ),
Ti pur , Ti-Ni i SUS316L

Eecul la oboseal al aliajelor pentru aplicaii chirurgicale a

devenit, treptat, cauza principal a ruperii implantului. Din
moment ce aproximativ 3 milioane de flexii la nivelul oldului
sau a coloanei vertebrale pe an este tipic pentru un individ
sedentar, consideraiile grave oboseala pentru un sold total de
nlocuire n comun sau o tij Harrington pentru imobilizarea
spinale, poate fi uor apreciaz. Chiar i acolo sunt folosite ca
implant aliaje cu nalt limitele de oboseala, exist nc multe
fracturi oboseal ale implanturilor ortopedice datorate mai
multor factori, cum ar fi: coluri - spaii nguste, sau a altor
neregulariti, care pot nuclea fisurile provocate de oboseala. De
asemenea, implantarea poate agrava situaia datorit strii de
pregtire a suprafaei implantului. Metoda optim de
mbuntire este o mai bun educaie a chirurgilor de a
recunoate condiiile mecanice i radiologice, satisfctoare,
pentru a vedea n mare msur, factorii care se opun unei
12
ruperi la oboseal.
12

1/11/2016

Imagini SEM ale unui implant de titan rupt:

(a) Putere mic de mrire (25). Fisura a fost iniiat n partea de jos
stnga a implantului i extins n jurul urubului, ceea ce a condus la
ruperea final brusc la solicitarea spre dreapta; (b) putere de mrire
mai mare (500) imagine a zonei drepte cu suprafaa de rupere, n care
se evideneaz striaii la oboseal i naintarea frontului de rupere.
13

Imagini SEM ale diferitelor zone de rupere ale unui implant de

zirconia, evidenierea porozitilor (sgeile albe) care sunt cauza
ruperii implantului: (b) 500; (c) 800.

14

1/11/2016

SEM image of failed retrieved zirconia implant

showing the vulnerability of deep, thin, sharp thread
edges easily fractured with a trephine bur. 15

Aspectul dup testare la oboseala pe aliaj SUS-316L, 200MPa,16la 6,6x108 ciclii

1/11/2016

Aspectul dup testare la oboseala pe aliaj CoCrMo,

370MPa, la 4,1x107 ciclii

Aspectul dup testare la oboseala:

a,b- Ti6Al7Nb, 610MPa, la 2,1x108 ciclii
c,d - Ti6Al2Nb1Ta, 730MPa, la 1,1x108 ciclii
17 600MPa, la 9,5x108 ciclii
e,f Ti15Zr4Nb4Ta,

18

1/11/2016

Frecarea i rezistena la uzare a

Biomaterialelor

19

n standardul romnesc frecarea este definit ca fiind fenomenul care are

loc ntre dou suprafee n contact, supuse concomitent la o for normal
de apsare (N) i la o for tangenial (F), sau la un moment de frecare (M),
care se opune strii relative de micare. n standardul german DIN 50323
frecarea este o interaciune ntre ariile reale ale corpurilor n contact i se
opune micrii relative. Se estimeaz c aproximativ 10% din toat energia
consumat de om este disipat n procesele de frecare. Dup rolul funcional
al tribosistemului, frecarea poate fi:
- duntoare, la tribosistemele de antifriciune, datorit efectelor
principale (consumul mare de energie, nclzirea, uzura, vibraiile), care
conduc, n final, la scoaterea din uz a tribosistemului;
- util, la tribosistemele de friciune (ambreiaje, frne, transmisii prin
friciune), care poate fi, de asemenea, nsoit de nclzire, uzur,
vibraii.
Odat cu creterea rapid a implantelor pariale sau totale n chirurgia
ortopedic, frecarea i uzarea biomaterialelor au devenit un domenii de
preocupare important.
20

10

1/11/2016

Coeficientul de frecare reprezint fraciunea ntre forele exercitate pe cele dou suprafete plane, care sunt deplasate
una fa de alta. Fora de frecare total, poate depi fora normal n anumite locuri de distribuie ale acesteia. Atunci
cnd sunt implicate suprafee curbe, imaginea de ansamblu devine complex. De exemplu, o minge sferic poate fi
presat pe o suprafa semisferic, printr-o for vertical. Atunci momentul minim necesar rotirii mingiei poate
deplasa aceast ntr-o alt direcie. For vertical este transmis de la mingea la punctul de sprijin ca suma forelor
care acioneaz asupra elementelor mici ale suprafeei de contact i, prin urmare, nclinate la unghiuri diferite fa de
vertical.
Lubrifierea. n cazul n care un film fluid este prezent ntre suprafeele adiacente forele de frecare sunt de obicei mai
mici i pot avea caracteristici considerabil diferite ale forelor exercitate ntre suprafee uscate. La suprafee uscate
mari se observ comportare foarte neregulat. n cazul n care suprafeele de contact au o zon mic, forele de frecare
sunt foarte mici din suprafaa total. La viteze foarte mici de micare relativ, suprafetele de contact dezvolta punctele
de contact, sau suduri la rece, care trebuie s fie perturbat. n schimb, atunci cnd suprafete sunt lubrifiate acestea nu
dezvolt frecare una mpotriva celeilalte. Mai degrab exist o micare relativ ntre volumele mici de lichid. Spre
deosebire de forele de frecare solide, forele de frecare la lichide sunt extrem de sensibile la viteze.
n cazul n care este examinat viteza "particulor" de fluid, n interiorul unui flux laminar, se observ un gradient de
vitez de la centru spre partea din fluxul de micare, n centrul fluxului ide particule indicndu-se viteza maxim. O
schimbare n viteza a particulelor de lichid provoac o for de frecare prin forfecare, proporional cu schimbare n
viteza de lichide pe unitate de distan normal la lichidul de direcie. Toate fluide definesc o micare relativ ntre
particule adiacente de fluid, un fel de frecare interne, numite viscozitatea. Vscozitate, prin urmare, este o proprietate
materiale care ajut la determinarea caracterului adecvat al unui lichid ca un lubrifiant. Ea este exprimat n
Dyne/secunde/ cm2 sau Poises. Unii lubrifiani, cum ar fi lichid sinovial uman din articulaii articulare, arat schimbri
mari n vscozitatea cu pant viteza. Un astfel de lichid tixotropic este n contrast marcant fa fluidele newtoniene,
cum ar fi apa, la care vscozitatea este independent de gradientul de vitez.
n cazul n care este examinat viteza "particulor" de fluid, n interiorul unui flux laminar, se observ un gradient de
vitez de la centru spre partea din fluxul de micare, n centrul fluxului ide particule indicndu-se viteza maxim. O
schimbare n viteza a particulelor de lichid provoac o for de frecare prin forfecare, proporional cu schimbare n
viteza de lichide pe unitate de distan normal la lichidul de direcie. Toate fluide definesc o micare relativ ntre
particule adiacente de fluid, un fel de frecare interne, numite viscozitatea. Vscozitate, prin urmare, este o proprietate
materiale care ajut la determinarea caracterului adecvat al unui lichid ca un lubrifiant. Ea este exprimat n
Dyne/secunde/ cm2 sau Poises. Unii lubrifiani, cum ar fi lichid sinovial uman din articulaii articulare, arat schimbri
21
mari n vscozitatea cu pant viteza. Un astfel de lichid tixotropic este n contrast marcant fa fluidele newtoniene,
21
cum ar fi apa, la care vscozitatea este independent de gradientul de vitez.

Natura forelor de frecare

Exist cteva principii importante aplicate la utilizarea
biomaterialelor n organismul uman, lund n considerare
lubrifierea i forele de frecare. Deci, la un sistem simplu,
respectiv un bloc uscat pe o suprafa plan, caracteristicile de
frecare sunt n funcie de natura a suprafeelor n contact.
Rugozitatea suprafeei este, evident, relevant n curenia sau
gradul de contaminare a suprafetelor. Suprafeele metalice
uzuale n aer, de exemplu, sunt ntotdeauna parial oxidate i, de
obicei au puin ap sau alte substane prezente. Astfel de
impuriti pot diminua forele de frecare. n contrast, n cazul n
care suprafaa este contaminat deliberat cu o substan
capabil s fie adsorbit pe suprafee, la aplicarea unor sarcini
ntr-un domeniu oarecare i o suprafa molecular, atunci este
o rezisten la micarea relativ, spunndu-se c exist lubrifiere
la limit.
22
22

11

1/11/2016

Originea frecrii: legturi ntre atomi

Gradul de adeziune depinde:

Tipul de legtur dintre suprafeele de contact,

Capacitatea de deformare a materialului (zona de

contact, orientarea acestei zone)

Ooxidarea suprafeei, adsobia moleculelor, contaminani

23

Originea frecrii: deformaia

Scrijelarea materialului

Formarea marginii

Tierea (detaarea materialului)

Lucrul mecanic de deformare depinde:

Gemetria

intenderului,

Duritatea

materialului .
24

12

1/11/2016

Tabelul 2 Valori tipice ale coeficientului de Frecare

system

coefficien
t
offriction
clean
,sm
oothm
etalsu
rfaces
100
ru
b
b
ertireond
ryroad
1
n
ylononsteel
0,2
steelsoftonb
ron
zeb
u
sh
,oiled
0,3
x
0
,07
P
T
F
EonP
T
F
E
0,05
B
earin
gh
yd
rod
yn
am
icallylu
b
ricatedw
ithoil
0,001
b
allb
earin
g
0,0005
h
yd
rostaticairb
earin
g
x-P
T
F
E
-polytetrafluoroethylene
25

25

n cazul n care suprafee solide sunt complet separate printr-un film de

nentrerupt de lichid, forele de frecare depinde de proprietile filmului.
Dac filmul este suficient de gros pentru a preveni contactul dintre
asperitilor de pe suprafee, dar nu att de gros nct s permit micarea
turbulent n cadrul filmului, rezultatele forelor de frecare prin forfecare de
fluid i depinde de viscozitate sale. Pentru fluidele newtoniene fora de
frecare este direct proporional cu viteza relativ a dou suprafee i cu
zona de contact, i invers proporional cu grosimea peliculei. Pentru fluide
tixotropice, cum ar fi lichidul sinovial, fora de frecare nu crete tot att de
rapid ca viteza. Un fluid tixotropice, prin urmare, permite lubrifiere
hidrodinamic mai mic la viteze relativ mici i coeficienii de frecare, la
viteze mai mari relativ. Aplicarea acestor principii la studiul de articulare
umane este complicat de proprietile materiale ale articulrii suprafete.
Cartilajul este un material poros vscoelastic, astfel nct rezultatele
msurtorilor de frecare n medii umane comune indic faptul c predomin
lubrifierea la grania , probabil combinat cu lubrifierea lichidului de film, n
timp ce contribuia la ungere dat de de natura viscoelastic i caracterul
spongios al cartilajului pare a fi mic. Valorile tipice pentru o varietate de
materiale folosite pentru nlocuirile comune chirurgicale sunt prezentate n
26
tabelul 3.
26

13

1/11/2016

Table 3. Coeficientul de Frecare pentru diferite combinaii de

Materiale utilizate pentru nlocuiri articulare totale
material

lubrifiant

Coeficient
de frecare

Aliaj CoCr- aliaj CoCr

Ap distilat

0,377

Aliaj CoCr- polietilena de densitate mare

Ap distilat

0,044

Oel inoxidabil-polietilena de densitate mare

Ap distilat

0,043

Aliaj CoCr-poliester

Ap distilat

0,041

Aliaj CoCr-carbon vitros

Ap distilat

0,12

Oel inoxidabil- politetrafloroetilen

Ap distilat

0,034

Politetrafloroetilen-politetrafloroetilen

Ap distilat

0,040

Articulaia uman

Ap distilat

0,009

Rezultatele depind oarecum de condiiile experimentale ale lubrifiantului, rugozitatea de suprafa, geometria
suprafetelor articulare, viteza de alunecare i presiune de suprafa. Deci, rezultatele indic faptul c
articulatiile metal - pe- metal au cel mai mare coeficient de frecare. Cu toate acestea articulaiile metal - pe material plastic, dezvolt un coeficient de frecare de aproximativ 5 ori mai mare dect un old umane comun,
avnd n vedere c lubrifiantul este acelai. Un coeficient mic de frecare ntr-o nlocuire total de articulaie n
comun este important, deoarece fora de frecare este transmis interfeei implant / os ca o for care poate
27
fragmenta implantul.
27

Rezistena la uzare
Uzura este un proces de distrugere a stratului superficial al unui corp solid la interaciunea
mecanic cu un alt corp solid, cu un fluid sau cu un fluid cu particule solide n suspensie. Dac
interaciunea mecanic se produce sub aciunea unei sarcini exterioare i din cauza micrii
relative a corpurilor, implicit a frecrii, atunci se definete uzura prin frecare. Procesul de
distrugere implic i: modificri structurale, chimice i fizice n straturile superficiale, deformri,
detari de material. Uzura este un proces de distrugere a stratului superficial al unui corp solid la
interaciunea mecanic cu un alt corp solid, cu un fluid sau cu un fluid cu particule solide n
suspensie. Dac interaciunea mecanic se produce sub aciunea unei sarcini exterioare i din cauza
micrii relative a corpurilor, implicit a frecrii, atunci se definete uzura prin frecare. Procesul de
distrugere implic i: modificri structurale, chimice i fizice n straturile superficiale, deformri,
detari de material. Uzura este un proces de distrugere a stratului superficial al unui corp solid la
interaciunea mecanic cu un alt corp solid, cu un fluid sau cu un fluid cu particule solide n
suspensie. Dac interaciunea mecanic se produce sub aciunea unei sarcini exterioare i din cauza
micrii relative a corpurilor, implicit a frecrii, atunci se definete uzura prin frecare. Procesul de
distrugere implic i: modificri structurale, chimice i fizice n straturile superficiale, deformri,
detari de material.

Tipuri de
uzur

Uzura adeziv

Uzura abraziv

Uzura la oboseal
(delaminare)

Tribocoroziunea

28

28

14

1/11/2016

Uzura adeziv
Acest tip de uzare se produce prin sudarea i ruperea punilor de sudur ntre
microzonele de contact i se caracterizeaz printr-un coeficient de frecare ridicat i o
valoare mare a intensitii de uzare. Se mai numete i uzare de aderen, de contact
sau termic. Modelele uzurii adezive se bazeaz pe contactul real al suprafeelor
rugoase. Atunci cnd, din cauza sarcinii aplicate pe dou asperiti n contact, se
depete limita de curgere a cel puin unuia din materiale, rezult o micro-sudur care,
dac efortul de forfecare exterior este suficient de mare, se va rupe. Aceast rupere nu are
loc la faa de separare a celor dou materiale, ci n materialul mai moale. Rmne o urm
caracteristic, puin alungit n sensul de micare. Pe corpul mai dur, micro-volumul
aderat, mai moale, este supus n continuare unui proces de deformare i de ecruisare, n
final detandu-se particule de uzur.
Uzura adeziv este principala form de uzur, n implantele total articulare uzuale.

29

Modelul ruperii adezive

Aspectul uzurii adezive

30
Imagini SEM pe detritusuri de uzur pe suprafaa unui implant
CoCr
(analiza EDAX arat particule cu 54%Co, 38%Cr i o mic proporie de Mo)

15

1/11/2016

Uzarea abraziv
Uzarea abraziv este un proces mecanic cu forme specifice a crui cauz de
formare o reprezint apariia de particule sau asperiti dure care sunt forate s
se mite fa de un solid mai moale, i care sunt dependente din punct de vedere
calitativ i cantitativ de forma i calitatea suprafeelor n contact i de
proprietile mecanice ale straturilor superficiale. Cnd o asperitate dur este
suficient de rezistent pentru a form o urm pe contrapiesa n micare relativ
de alunecare, particulele de uzur se pot forma n trei moduri

a) achiere, b) depunere de ti, c) zgriere

31

32

16

1/11/2016

33
Imagini SEM ale diferitelor suprafee de aliaje de titan dup
uzur in SBF

Un exemplu de fisurare ntr-o component tibal la o nlocuire total de genunchi. Tensiunile

mari de contact pe suprafaa polietilenei pot determina apariia fisurilor care se propag spre
suprafa. Aceste fisuri pot determina desprinderi de material, cu efecte asupra rezistenei la
uzur
34

17

1/11/2016

Teste tribologice pentru implanturi

test

sistem

componente

Materiale

Situaia

real

realist

Idealist

Condiii

Parial
nedefinit

controlate

Cele mai
controlate

Durata de
rspuns

Foarte lung

lung

Scurt
35

Cerine ale materialelor de contact

Neblocarea implantului de
fore prea mari de adeziune,

Rezisten mare la uzare

Reristen mare la
zgriereduritate mare

Rezisten mare la oboseal i

rezilien tenacitate mare

Degradarea in
vivo a unui cap de
36
CoCrMo

18

1/11/2016

Materiale cu rezisten mare la uzur, pentru

implanturi articulare

37

Viteze de uzur in vivo

38

19

1/11/2016

Eroziunea produs de lichid

(Liquid erosion )

Eroziunea produs de lichid (Liquid

erosion) poate s apar la presiuni mari
asociate cu micarea lichidului.
Lichidul determin durificarea suprafeei,
inducnd deformaii locale, apariia
fisurilor li deci degradarea materialului.
Exist dou tipuri de eroziune produs de
lichide: cavitaia i liquid impingement.
39

Cavitation
Cavitation- occurs when a liquid containing a dissolved gas enters a low
pressure region. Gas bubbles, which precipitate and grow in the liquid,
collapse when the pressure subsequently increases (as is shown in figure 4).
The high pressure local shock wave that is produced may exert a very high
pressure against the surrounding material.

Figure 4- Cavitation mechanism

40
40

20

1/11/2016

Liquid impingement
Liquid impingement- occurs when liquid doplets carried in a rapidly moving gas
strike a metal surface (as in illustrated in figure 5)
Figure 5. Impingement corrosion

a)- crack forming

b) asperity on surface leads to

spreading droplet

c) fracture and pull out of the surface

41
41

Corrosive wear
Corrosive wear, or fretting corrosion involves the removal of
superficial oxide films that otherwise would provide resistance
to corrosion. Corrosion wear frequently complicates the
analysis of other types of wear, although unless the corrosion
products are conspicuous it may be difficult to detect.
Excessive
contaminants
such
as
particulate
polymethylmethacrylate, in a lubricating system with a softer
high density polyethylene can increase the adhesive (or
rubbing) wear generation rate by more than one order of the
magnitude without completely removing the shear mixed
larger. Impending trouble can be forecast by the dramatically
increased quantity of particles.
42
42

21

1/11/2016

Wear in Total Joint Replacement

The rate of wear in the total joint replacement can be of practical importance either
because of mechanical deterioration of the implant or toxicity of the wear products.
There are two important combination of materials for the development of good
bearing materials: the metal-on-metal system and the metal-on-plastic system.
In engineering practice metal bearings conventionally consist of a soft metal, a hard
metal and a satisfactory lubricant. As described above, dissimilar metals tend to show
low adhesive forces. Dissimilar alloys have not been used for joint replacement for
43
two reasons.

44

22

1/11/2016

TJA- Total Joint Arthoplasty

45

46

46

23

1/11/2016

47

48

48

24

1/11/2016

49

50

25

1/11/2016

51

52

26

1/11/2016

Figure 6 - Schematic
diagram indicates local
variation in wear on the
articular surfaces a femoral
head component of a cobaltchromium total hip joint
prosthesis. The wear pattern
on the Mcknee femoral head
component is shown
schematically whiteunknown area; dottedunworn area; dottedheavier wear with initial
scratching and abrasive
wear; cross-heatchinglighter wear where initial
scratching and abrasive
wear was supplanted by
smoothing and adhesive
wear

53

53

Imagini SEM ale suprafeelor de Ti29Nb13Ta4,6Zr dup testare la

trobocoroziune n soluie Hank modificat cu:
a- acid hialuronic (pH 7,5)
b- albumin seric (pH 8),
c- dipalmitolfosfadil (pH 9)

54

27

1/11/2016

Proprieti fizice ale biomaterialelor

55

Proprieti termice

Cei mai importani parametri ce caracterizeaz proprietile termice ale unui material sunt
temperatura de topire si cea de solidificare. Aceste temperaturi de transformare fazica depind de
energia-legturilor interatomice: cu ct este mai mare fora de legtura, cu att mai mare va fi
temperatura de topire.
Energia termica consumata pentru transformarea unui gram de material din solid in lichid
este denumit cldura latenta de topire, fiind exprimat n [J /g] - Tabelul 7.
Energia termica consumata pentru ridicarea temperaturii unui- material cu lC pe unitatea
de masa se numete cldura specific.
Conventional, cldura necesara pentru ridicarea temperaturii de la 15C la 16C a unui
gram de apa. ca substana standard este egala cu 1 calorie (1 calorie - 4,187 J).
Variaia de lungime raportata la lungimea iniiala si la unitatea de temperatura se numete
coeficient liniar de dilatare ( ) avnd urmtoarea expresie:

Dilatarea termica depinde att de direciile cristalografice din material, cat si de temperatura
acestuia. Daca materialul este omogen si izotrop, coeficientul volumetric de dilatare termica (V)
are urmtoarea expresie:

V 3

O alt proprietate termica important o reprezint conductivitatea termic, definit ca fiind

cantitatea de cldura ce trece printr-un material pentru un timp, grosime i arie date. unitatea
de msura fiind [Watt / m x K], n care 1 watt = 1 J / s.
n general, conductivitatea termic a metalelor este mult superioar celei a materialelor
ceramice sau polimerice datorit: electronilor liberi ce acioneaz drept conductori de energie.
56

28

1/11/2016

Proprietile termice ale unor materiale

Substana

Ttop
(C)

Cldura
specifica
(J/g)

Cldura latenta
de topire (J/g)

Conductiv.
termica
(W/mK)

Coef. de
dilatare
termica
liniara (x
10-6/C)

Mercur
Aur
Araint
Cupru
Platina
Dentina

-38,87
1063
960,5
1083
1773
-

0,138
0,13
0,23445
0,385
0,134
1,17

12,7
67
108,9
205,2
113
-

68
297
421
384
70
0.59

60,6
14,4
19.2
16.8
8,3

Acrylic
Apa

70
0

1,465
4,187

334,9(gheata)

0,2
-

81,0
-

Parafina

52

2.889

1446,5

Alcool

-117

2,29

104,7

Glicerina
Amalgam
Porelan

18
480
*

2,428
1,09

75,
-

23
1

22,1-28
4,1

57

Proprietile de suprafaa
Proprietile de suprafaa sunt direct legate de proprietile referitoare
la volumul materialului, daca privim suprafaa ca fiind imita discontinua
dintre diferitele faze. Daca gheata este topita, se creaz doua suprafee de
separare ntre trei faze: cea lichida (apa), cea gazoasa (vapori de apa) i cea
solid (ghea).
Tensiunea superficial apare la limita interfazica, unde aranjamentul
atomic de echilibru este distrus printr-un exces de energie, ce are tendina de
a micora suprafaa. O alta modalitate de micorare a energiei suprafeei este
aceea de a atrage atomi de natur diferit (absorbie). Unitile convenionale
utilizate pentru msurarea tensiunii superficiale sunt [dyn/cm] sau [erg/cm2].
In SI, unitatea de msura este N/m.
Substana
Mercur
Plumb
Zinc
Cupru
Aur

Temperatura C
20
327
419
1131
1120

Tensiunea superficiala (N/m)

0,465
0,452
0,785
1,103
58
1,128

29

1/11/2016

Daca suprafaa unui solid este stropita cu un lichid, acesta din urma fie se intinde pe suprafaa,
fie formeaz globule sferice.

Umectarea sau neumectarea unui lichid

pe suprafaa unui solid

La echilibru, suma tensiunilor superficiale (GS, LS, GL) dintre cele trei faze (gaz, lichid, solid) din
planul solidului ar trebui sa fie egala cu zero, lichidul fiind liber sa se mite pana la stabilizarea
forei de echilibru. Astfel,

GS - LS - GL cos = 0

unde se numete unghi de contact.

Ca urmare, umectarea unei suprafee se poate descrie astfel:

=0
0 < < 90
> 90

umectare completa
umectare pariala
nonumectare

Aceste ecuaii indica doar domeniile de umectare, nu si valorile absolute ale tensiunii
superficiale. Cea mai mica tensiune superficiala a unui lichid (GL) n contact cu suprafaa unui
solid, cu unghiul de contact () mai mare dect zero, se numete tensiune59
superficiala critic.

Interaciuni ale materialelor:

A- interaciuni cuantificate dup unghiul de contac,
B- interaciuni n termeni de umectare bun, parial, sau slab umectare
60

30

1/11/2016

Tensiunea superficiala critica a unor polimeri

Polimer

C [dyn/cm]

Polihexametilen adipamid,
nylon 66
Polietilen tereftalat
Poli(6-acidul amino
caproic), nylon 6 Polivinil
clorid
Polivinil alcool
Polimetil metacrilat
Polietilen
Polistiren
Polidimetil siloxan
Politetrafluoroetilen

46
443
42
39
37
33-44
31
30-35
244
18,5

61

Rezistena articulaiei

Adeziunea reprezint legarea a doua suprafee din materiale diferite, care

mpreun formeaz o coeziune omogena, lipsit de diferene.
Toate suprafeele cimentate cu un agent de cimentare sunt legate prin adeziune,
deci agentul de cimentare reprezint un adeziv. Pentru a obine o rezistenta
interfacial maxima, grosimea stratului de adeziv trebuie sa fie optim.
In aplicaiile medicale i stomatologice, adezivii se consider ca un remediu
temporar, care realizeaz, n cadrul esuturilor vii, nlocuirea celulelor btrne cu
unele noi, distrugnd legturile iniiale. Aceast problema a condus la dezvoltarea
implantelor poroase, care permit esuturilor s creasc n interstiii (pori), realiznd
un sistem viabil ntre implant i esut.

Grosimea stratului cimentat

62

31

1/11/2016

Proprietile electrice ale biomaterialelor

Proprietile electrice ale biomaterialelor sunt deosebit de .nportante intr-o serie de
aplicaii precum pacemaker-uri si stimulatori, sau implanturi piezoelectrice pentru
stimularea cresterii osoase. Rezistenta electrica R este definita ca fiind raportul dintre
aferenta de potenial V aplicat unui corp si curentul i ce l parcurge:
R = V/i []
Legea lui Ohm stipuleaz faptul ca diferena de potenial (voltajul) este proporional
cu curentul ce trece printr-un conductor, rezistenta R fiind independent de voltaj.
Metalele se supun legii Ohm daca temperatura nu variaz mult, in schimb
semiconductorii nu. Rezistenta unui corp depinde att de material, ct i de forma
acestuia.
Rezistivitatea - e ca parametru propriu fiecrui tip de material, este definit ca
fiind raportul dintre cmpul electric E si densitatea de curent J (curentul ce trece prin
aria transversala):
e = E/J [m]
Rezistivitatea electrica a materialelor variaz ca mrime roarte mult. Izolatorii materialele cu rezistivitate foarte mare -sunt utilizai pentru a izola echipamentele
electrice, inclusiv dispozitivele implantabile, cum ar fi pacemaker-uri le sau alti
simulatori din corpul uman.
63

Din punct de vedere al proprietilor electrice, polimerii organici sunt

materiale electroizolante. n utilizarea ca izolatori n circuitele
electronice, polimerii pot s asigure valori corespunztoare ale unor
proprieti, precum: rezistivitatea volumic (pv) i superficial (ps),
constanta dielectric (permitivitatea, s) i factorul de disipare
(tangenta pierderilor) importante n circuitele de curent alternativ.
Polimerii organici au coeficientul de dilatare de cteva ori mai mare
dect al materialelor metalice, pe cnd, conductivitatea termic este de
cteva sute de ori mai mic dect a metalelor. n consecin, polimerii
organici se dilat mai mult, dar se nclzesc mult mai greu dect
materialele metalice.
O proprietate important a polimerilor organici este stabilitatea
termic, exprimat prin temperatura pn la care pot fi folosite fr s
se degradeze. Termostabilitatea lor variaz ntre 35 i 250 C.

64

32

1/11/2016

Polimerii i ceramicele sunt buni izolatori. In tabel sunt indicate

rezistivitile electrice ale unor materiale reprezentative.

Materialul
PMMA
Al2O3
SiO2
Os nedeshidratat (longitudinal)
Muschi nedeshidratat (long)
Soluie salin fiziologic
Oel inoxidabil
Platin
Argint
Cupru

Rezistivitate [m]
1014
1012
46
2
0,7
7,3 X 10-7
10-7
1,6X10-8
1,7X10-8
65

Materiale piezoelectrice. Explicaia fizic a

piezoelectricitatii:
a.Stnga: Polarizare pe direcia x datorat unei
tensiuni de compresiune aplicat pe direcia y;
b.Dreapta: Polarizare pe direcia x datorata unei
tensiuni de forfecare pe direcia xy;

Piezoelectricitatea reprezint un cuplu format ntre

deformarea mecanic i polarizarea electric a unui
material. Efectul direct al acestui fenomen consta intro tensiune mecanica ce apare intr-un corp ca urmare a
unei polarizri electrice a acestuia, iar efectul invers
consta in deformarea ce rezulta in urma unui cmp
electric aplicat. Fukada si Yasuda au fost primii care
au demonstrat n 1957 faptul ca un os deshidratat este
piezoelectric in sensul clasic al fenomenului.
Proprietile piezoelectrice ale osului prezint un
interes semnificativ din punct de vedere al regenerrii
osoase. Colagenul, pe de alta parte, nu prezint un
rspuns piezoelectric. Studii legate de proprietile
dielectrice si piezoelectrice ale unui os hidratat ridica
unele ndoieli asupra faptului daca osul hidratat este
piezoelectric in ntregime pentru frecvente fiziologice.

Efectele piezoelectrice apar in domeniul KHz, mult peste frecventele fiziologice. Atat proprietile dielectrice, cat si cele
piezoelectrice ale osului depind semnificativ de frecventa. Magnitudinea coeficientului de sensibilitate piezoelectrica osoasa depinde
de frecventa, de modul distribuirii foitelor si de umiditatea relativa. Valori de pana la 0,7 pC / N ( 10-12 C/N) au fost observate in
esutul osos, spre deosebire de cele observate pe diverse direcii in cuart (0,7 - 2,3 pC / N), sau in unele ceramici piezoelectrice (600
C/N). Rmne, totui, incert daca esutul osos prezint fenomene piezoelectrice pentru frecvente relativ sczute, care apar in cazul
unei sarcini normale preluate de os. Osul compact prezint o polarizare electrica permanenta, cat si fenomene piezoelectrice ce
apar ca urmare a schimbrii de polarizare odaia cu schimbarea temperaturii. Aceste fenomene sunt atribuite structurii polare a
moleculelor de colagen, care prezint o anumita orientare in os corelata cu etapele dezvoltrii acestuia.
Proprietile electrice ale
66
osului sunt relevante nu numai pentru ipoteza de feed-back din cadrul mecanismului de remodelare osoasa, dar si in contextul
stimulrii electrice externe ca adjuvant in procesul de cicatrizare osoasa.

33

1/11/2016

Proprieti optice
Proprietile optice ale biomaterialelor sunt importante in domenii precum
oftalmologia sau stomatologia. O raza de lumina incidena pe un material transparent
va fi parial reflectata si parial transmisa si refractata de material. S-a observat
experimental (conform ecuaiilor Maxwell) faptul ca raza incidena, normala la
suprafaa, si raza refractata, se gsesc in acelai plan, iar unghiul de incidena este egal
cu unghiul de reflexie. Unghiul razei refractate depinde de natura materialului prin
indicele de refracie, notat uzual cu n.
Indicele de refracie este definit ca raportul dintre viteza luminii n vid i viteza luminii
in mediul considerat. Relaia dintre unghiul de incidena si cel de refracie este definita
ca legea Snell:
n1 sin 1 = n2 sin 2
in care 1 reprezint unghiul dintre raza incidena si
normala la suprafata, n1 este indicele de refracie al
mediului in care se afla raz incidena; 2 - unghiul dintre
raza refractata si normala la suprafata materialului, cu
indicele de refracie n2 - vezi de mai jos.

67

Tabel- Indicii de refracie pentru cteva materialepentru lumina naturala cu lungimea de unda de 589 nm
Materialul
Vid
Aer
Apa
Cornea umana
HEMA hidrogel hidratat
PMMA
Polietilen

Indicele de
refracie
1,0
1,0003
1,33
1,376
1,44
1,49
1,5

Lentila

Materialele transparente i gsesc aplicaia ca biomateriale pentru oftalmologie. Figura arat refracia luminii
printr-o lentila convexa. Distanta focala a unei asemenea lentile se definete ca fiind distanta de la lentila la
imaginea plana, cnd razele paralele de lumina sunt incidente la lentila. Distana focal - f - pentru o lentila
subire simpla (n aer sau vid) depinde de indicele sau de refracie n, i de razele de curbur r 1 si r2 astfel:

Semnul conventional pentru razele de curbura este pozitiv daca centrul de curbura se afla pe partea dreapta a
lentilei. Ca urmare, ambele suprafee ale unei lentile convexe duble constituie puteri pozitive.
In aplicaiile biomedicale, lentilele au una sau mai multe interfee cu fluidul tisular sau cu esutul ochilor.
Puterea optica a lentilelor se exprima uzual prin dioptrii (D):

68

34

1/11/2016

Astfel, o lentila convergenta cu distanta focala de 100 mm are putere de +10 D. Lentilele divergente
au distante focale negative si deci o putere optica negativa. Un ochi uman normal are : putere optica
de aprox. 60 D, din care aprox. 43 D este asociata cu curbura corneei. Distanta ntre cornee i retina
este de circa 22 mm.
Biomaterialele transparente sunt utilizate pentru a realiza lentile de contact sau lentile intraoculare.
Pentru lentile intraoculare se utilizeaz PMMA. care are totui dezavantajul, daca este folosit pentru
lentile de contact, faptul ca are o permeabilitate la oxigen sczuta, astfel incit corneea, care primete
oxigen prin difuzie din aer, va suferi o hipoxie. In Tabelul de mai jos sunt indicate cteva proprieti
reprezentative ale unor materiale utilizate n oftalmologie. Policarbonatul este un material
termoplastic amorf, utilizat in confecionarea lentilelor de contact. Datorita indicelui sau de refracie
mare, se pot obine lentile subiri si luminoase. Lentilele de contact uscate sunt de regula
confecionate din material hidroabsorbant poly-HEMA(hidroxietil metacrilat), care are o
permeabilitate mare la oxigen.
Materialul
PMMA
SILICON
SILICON, LENTILE DE
CONTACT
FOLICARBONAT

Densitatea
(g/cm3)
1,19
0,99-1,5
1,09
1,2

Indice de
refracie
1,49
1,43
1,43
1,59

Modulul
Young (MPa)
2800
6
6
2200

Rezistenta la
ntindere (MPa)
55
2.4-6.9
1,4
60

69

Proprieti optice ale polimerilor

Polimerul
Acetat celulozic

Indicele de Culoare
refracie, n
1.46-1.5
Pal

Transmisia
luminii
Bun

Nylon

1.53

Pal ambra

Policarbonat

1,59-1,6

Incolor

88-98%

Pulietilena

1.5-1.54

Incolor

Translucid

Metil metacrilat

1.48-1.5

Incolor

92-98%

Polipropilena

1.49

Glbui

Translucid

Polistiren

1,59-1.6

Incolor

Excelenta

CIar

Polistiren-acrilonitril 1.56-1.57

Slab ambr

89%

Politetrafloretilena

Translucid

Clorur de polivinil 1,5-1,55

Slab
cenuiu
Slab ambr

Poliacetat

Incolor

Translucid
70

1,3-1,4

1,48

Translucid

35

1/11/2016

Absorbia de raze X
Capacitatea biomaterialelor de a absorbi razele X este deosebit de importanta in contextul
vizibilitii unui implant prin radiografiere. Razele X reprezint unde electromagnetice similare
luminii, iar cu lungimi de unda mult mai scurte si cu energii mult mai mari. Indicele de refracie al
razelor X in orice mediu este aproape egal cu unitatea. Ca urmare, razele X nu se reflecta la
interaciunea .a materia. Contrastul din imaginile de raze X este dat de capacitatea diferita a
materialului de absorbie a razelor X. Absorbia se supune legii Beer:

I = Io . e-x

n care I este intensitatea corespunztoare adncimii x,

este coeficientul de absorbie.

Absorbia razelor X de ctre un material este guvernata de:

- efectul fotoelectric, in cadrul cruia fotonul razei X incidente este absorbit de un nivel
electronic dintr-un atom eliberndu-se un electron;
- efectul Compton, in cadrul cruia razele X sunt mprastiate de ctre electronii de valena
liberi din material;
Absorbia datorata efectului fotoelectric este proporionala cu numrul atomic N la
puterea a 5-a si creste cu lungimea de unda (deci descrete cu energia), pentru o energie a
razelor X cuprinsa ntre 100 i 350KeV:

= N5 . 7/2

Pentru energii inferioare valorii 20 KeV, apare efectul de rezonanta, in care absorbia devine
foarte puternic cnd energia razelor X este egal cu energia electronilor de pe nivelul interior
K al atomilor din material.
71

Echipamentul clinic de diagnostic cu raze X utilizeaz tensiuni de accelerare cuprinse intre 20 si

200 KV. Razele X emise au energii (in eV) egale sau mai mici dect cele din tubul de accelerare.
Majoritatea tehnicilor radiologice utilizeaz tensiuni cuprinse intre 60 si 100 KV, interval in
cadrul cruia absorbia prin efectul fotoeleetric i efectul Compton este considerabil. Energia
razelor X are urmtoarea relaie:

E = h = hc/

n care h este constanta lui Planck;

c - viteza luminii,
iar lungimea de unda a razelor X variaz intre 0,1 nm pentru 10 keV si 0.005 nm pentru 200 keV.

Aceste lungimi de unda sunt mult inferioare

celor corespunztoare luminii vizibile de 400
pana la 700 nm. Este evident faptul ca
elementele chimice grele absorb puternic razele
X, conform Tabelului 13. Metalele grele, cum ar
ti plumbul, sunt de regula utilizate pentru a
ecrana echipamentele cu raze X. esutul uman
conine o cantitate mare de elemente uoare
(hidrogen, carbon, oxigen) si. ca urinare, este
relativ transparent la razele X.

ELEMENTUL NUMRUL DENSITATEA COEFICIENT DE ABSORBIE

CHIMIC
ATOMIC
(g/cm3)
SPECIFIC / (cm2/g)
Al
P
Ca
Cr
Fe
Co
Pb

13
15
20
24
26
27
82

2,70
1,82
1,55
7,19
7,87
8,9
11,34

48.7
73
172
259
324
354
241

Oasele, datorit coninutului de calciu i fosfor, absorb mai puternic razele X. crend imagini
de raze X bine conturate. Implanturile metalice din corpul uman absorb puternic razele X
ducnd de asemenea la imagini cu vizibilitate ridicat. Polimerii, n schimb, sunt relativ
transpareni la razele X. Pentru a fi vizibili prin diagnosticul cu raze X, in cimentul osos se
evoporeaza, de obicei, sulfat de bariu.
72

36

1/11/2016

Densitatea i porozitatea
Densitatea a unui material este definita ca raportul dintre si volum, astfel:

= m/V

Un biomaterial, ce nlocuiete un volum echivalent de esut poate avea o greutate diferita, ca urmare a
diferenei de densitate. Ca urmare, in unele aplicaii fenomenul devine problematic.
Materialul
Densitatea (g/cm3)
Materialele poroase sunt utilizate intr-o varietate de aplicaii
Aer
0,0013
biomedicale, cum ar fi implanturile sau filtrele pentru dispozitivele
Grsime
0,94
Polietilena
0,94
extracorporale. n cadrul altor aplicaii, cum sunt plcile osoase,
Apa
1,0
porozitatea este o caracteristica nedorita, deoarece porii
esut deshidratat
1,01-1,06
concentreaz tensiuni, scznd rezistenta mecanica. Cel mai
Cauciuc
U-1,2
important parametru fizic asociat materialelor poroase este fracia
Silicon
0,99-1,50
de volum solid - Vs, porozitatea fiind definita astfel:
PMMA
1,19
Os compact
1.8-2.1
Sticla
2,4-2,8
Porozitatea = 1 - Vs
Aluminiu
2,8
Titan
4,5
Trebuie specificat faptul ca se utilizeaz trei parametri
Otel inox
7,93
volumici: volumul real, volumul aparent si volumul total.
CoCr forjat
9,2
Aur
18,2
argint
10,5
Volumul real = volumul total - volumul total al porilor
Volumul aparent = volumul total - volumul porilor deschii
Volumul total al porilor = volumul porilor deschii + volumul porilor inclui
73

Ca urmare a celor trei tipuri de volume, rezult i trei tipuri de densiti:

Densitatea real,
Densitatea aparent,
Densitatea total.
Mrimea porilor devine un parametru important pentru aprecierea permeabilitii
unui biomaterial poros. Biomaterialele poroase pot prezenta o singura mrime de por,
sau o variaie a acestei mrimi. Porozitatea si mrimea porilor pot fi msurate in multe
modaliti, daca se cunoate densitatea solidului iniial, porozimetria cu mercur fiind
cea mai precis metod. In cadrul acestei metode, mercurul este forat s ptrund n
porii materialului, sub o presiune i un raport - presiune / volum de mercur cunoscute. Datorit tensiunilor superficiale mari ale mercurului, sunt necesare presiuni
mari pentru a-l fora pe acesta s ptrund progresiv n porii materialului. Pentru un
material cu o mrime uniform a porilor, aceasta mrime poate fi msurat cu
ajutorul microscopiei optice sau electronice.

74

37

1/11/2016

Proprieti de difuzie

Proprietile de difuzie ale biomaterialelor sunt importante n aplicatiile guvernate de transportul biologic
al constituenilor transportul oxigenului i dioxidului de carbon din atmosfera n snge n componena
plmnului artificial; transportul de oxigen spre cornee prin lentilele de contact). Ecuaia de difuzie a unui
element de concentraie C este:

in care D este coeficientul de difuzie;

Laplacian-ul care se poate reduce dimensional la d2c/dx2.
Fora motrice pentru transportul de material poate fi mai degrab gradientul de presiune dect gradientul de
concentraie. In plus, in multe aplicaii biomedicale, factorul geometric se aproximeaz cu un strat subire,
pentru care fluxul de volum - F (uniti de volum in uniti de timp) traverseaz un strat de arie A. fiind
exprimat prin relaia:

F = K x A x VP

n care

reprezint diferena de presiune in strat, iar K este coeficientul de permeabilitate.

n tabel sunt indicate permeabilitile

pentru oxigen al unor biomateriale.
Permeabilitile pentru alte gaze sunt in
general diferite. Dioxidul de carbon, de
exemplu, difuzeaz prin materialele
indicate n tabel de doua pana la cinci ori
mai repede dect oxigenul.

Materialul
Silicon
Polialkilsulfon
Polietilen celuloza-perfluorobutirat
Strat de Teflon
Poli-HEMA
PMMA

Permeabilitatea
la O2 (cm3/s)
50
6
5
1,1
0,69
0,0077

Aplicatii
lentile de contact,
plmni
Plmni

Plmni
Plmni
lentile de contact
lentile de contact

Pentru confecionarea lentilelor de contact, cel mai utilizat material este poly-HEMA, chiar dac
permeabilitatea la oxigen mai sczuta dect a siliconului, aceasta fiind suficienta ns pentru oxigenarea corneei,
materialul n sine fiind i uor prelucrabil. In cazul materialelor membranare utilizate in aparatele de oxigenare,
transportul de oxigen depinde att de grosimea membranei, cat si de permeabilitate. Grosimea minim n acest
caz este dictat de rezistenta membranei.
75

38