A.D.

Xenopol
Istoriografia Romaneasca in a doua jumatate a sec. XIX

A.D. Xenopol a fost o mare personalitate a culturii romanesti, s-a nascut

la 24 martie 1847 in Iasi, fiind fiul lui Dimitrie Xenopol, un imigrant anglosaxon. Dupa absolvirea liceului in orasul sau natal, si-a continuat studiile in
strainatate, unde in 1871 obtine titlul de doctor in drept la Berlin si doctor in
filosofie la Giessen.
Dupa reintoarcerea in tara A.D. Xenopol ocupa postul de prim-procuror al
Tribunalului din Iasi intre anii 1872-1883. In 1878 obtine, prin concurs, catedra
de istorie a romanilor la Universitatea din Iasi, iar mai tarziu in 1891, obtine tot
prin concurs, catedra de istorie universala. In 1893 este ales membru titular al
Academiei Romane, iar in 1898 devine rector al Universitatii din Iasi. Doi ani
mai tarziu devine membru de onoare a Societatii de Arheologie din Bruxelles,
iar mai tarziu primeste acelasi titlu de la Societatea Academica din Cernauti. A
fost ales membru al Institutului International de Sociologie si membru titular al
Academiei de Stiinte Morale si Politice din Paris. In 1916 este ales
vicepresedinte al Societatii de Sociologie din Paris.
S-a aflat intotdeauna intr-un fertil dialog cu oameni de cultura renumiti ai
Europei, prin intermediul forurilor stiintifice istorice, care i-au acordat deseori
premii de excelenta, alaturi de Academia Romana. A.D. Xenopol moare la 27
februarie 1920 in Bucuresti, unde sestabilise din 1915.
Desavarsindu-si studiile in strainatate, A.D. Xenopol stimuleaza
contactele cu istoriografia europeana. Xenopol publica in Convorbiri literare
dezbateri pe tema istoricilor civilizatiei, Buckle, Leky, Draper constituind un
subiect de meditatie, in pofida rezervelor formulate de alti membrii ai Junimii.
Inca din anii de inceput ai activitatii stiitinfice, A.D. Xenopol s-a remarcat
prin analize istorice cu valoare incontestabila, publicate in revista Convorbiri
literare. Teoria lui Roesler. Studiu asupra staruintei romanilor din Dacia
Traiana si O enigma istorica. Romanii in evul mediu fiind demonstratii
veridice pe baza criticii moderne, privind temeinicia, autohtonia si continuitatea
romanilor in spatiul carpato-dunarean.

A.D. Xenopol realizeaza prin lucrarea Istoria romanilor din Dacia

Traiana cea dintai sinteza a istoriei romanilor, opera ce contine aproape 4000 de
pagini si totalizand 6 volume, incoronand astfel o evolutie istorica de mai bine
de un secol. Este prima prezentare sistematizata, analitica si complexa a istoriei
romanilor, cuprinzand in premiera si istoria Transilvaniei. In opinia lui scopul
istoriei este nu repoducerea trecului, ci intelegerea acestuia, idee menita sa
cultive un real patriotism. In scopul finalizarii acestei sinteze, autorul a realizat
cercetari indelungate in arhive si biblioteci din tara si din strainatate, publicand
inainte diverse studii referitoare mai ales la izvoarele si institutiile istorice
romanesti.
Publica lucrari ce au ca tema aspecte fundamentale ale vietii economice,
sociale, politice, administrative, culturale si religioase a romanilor.
Este integrat istoriografiei universale prin contributiile sale de filosofie a
istoriei. Format in ambianta Junimii, punctul de plecare, datorat societatii care la indrumat spre studiile sale europene, Xenopol detinea un loc aparte in
ambianta societatii, detasandu-se in chiar studiile pe care le public ain paginile
Convorbirilor literare in care manisfesta idei personale vis--vis de istoricii
civilizatiei.
Implicat in marile dezbateri teoretice in jurul anilor 1900 A.D. Xenopol a
constituit o teorie istorica specifica cunoasterii istorice. Lucrarile lui Xenopol au
detinut un loc insemnat in confruntarile de idei care au conturat noile orizonturi
ale istoriografiei secolului XX. Prin cele doua contributii majore, sinteza si
teoria istorica, Xenopol a universalizat istoriografia romaneasca. Intr-un fel sau
altul contributiile istoriografice xenopoliene au creat cadrul in care s-a
manifestat scoala critica.
Isi face cunoscuta teoria scrierilor istorice, argumentata in lucrarile Les
principes fondamentaux de lhistoire(Paris, 1899) si La theorie de
lhistoire(Paris, 1908). Conform acestei teorii, faptele istorice decurg unele din
altele si se inlantuie in serii istorice, prin legaturile cauzale dintre ele. In
conceptia lui Xenopol aceasta teoria constituie esenta continutului si derularii
existentei umanitatii. Ca un exemplu concret, istoricul aduce in prim-plan
evolutia poporului roman si formarea lui ca natiune: etnogeneza, stabilitatea,
unitatea, institutionalitatea, demografia, economia, viata politica, stiintifica,
religioasa si relatiile internationale. In elaborarea conceptiei sale Xenopol pleaca
de la distinctia dintre faptele coexistente, care se raporteaza la spatiu si faptele

de succesiune, care se dezvolta in timp. Distinctie pe care o considera

fundamentul teoriei sale. In cazul faptelor de coexistenta, scurgerea timpului nu
modifica fenomenele, in vreme ce in vazul faptelor de succesiune timpul
intervine ca un element modificator esential. Desi prezentate ca doua fapte
diferite, faptele de coexistenta repetandu-se, se pot transforma in fapte de
succesiune, precum revarsarile reluate ale unui fluviu dau nastere in final deltei
sale.
A.D. Xenopol considera ca stiintele istorice se refera si la fenomene
materiale si la cele spirituale. Vorbind de istorie, el nu o considera ca o stiinta
particulara oarecare, precum fizica sau chimie, ci un mod de conceptie a lumiimodul succesiv. Istoria se indeletniceste astel cu fenomenele care sunt ceea ce
sunt prin cursul timpului si acestea se refera si la societate si la natura si la spirit
si la lumea materiala.
Se poate considera ca odata cu A.D. Xenopol istoriografia romana,
patrunsa de spiritul critic, paseste spre integrarea in climatul stiintific european,
spre indepartarea treptata de romantism, din care Xenopol retine idea si
oportunitatea unei istorii nationale pe care a si ilustrat-o. Fara sa fi fost un
junimist integral, el a retinut din demersurile Junimii si din istoricii civilizatiei
ideea necesitatii unei istorii care trebuie sa fie riguros restituita. Ganditor
original si istoric la nivelul exigentelor europene, A.D. Xenopol prin
originalitatea sintezei concepute ca istorie a civilizatiei, a facut posibila noua
etapa din istoriografia romana, care acum era de nivel european.