TEXTE-SUPORT PENTRU DISCIPLINA COMUNICARE iN LIMBA ROMANA CLASA PREGATITOARESEMESTRUL | La inceput de drum Adio, drag gradinita! de Aurora Luchian Adio, draga gradinita! Va las, rochita si fustita! Adio, papusica mica! Cu bine, pufos iepurica! De urechi eu te taram Cand la gradi te luam. Insa de-acuma in ghiozdan, Voi pune un abecedar. Din patucul ei, Adina, Dupé ce a stins lumina, Asteptind ca sa adoarma, Auzi in curte larma. Miauna, sub geam, motanu — Miau! Nu mi ratusca tip tare: — Mac! Nu am ascutitoare! ‘Sub gopron, un goricel, 1l intreaba pe vitel: —Tu tai cumparat caiete? Ai lipit $i etichete? Magarusul bosumflat Rage-n curte, disperat: — [hal Cine e strengarul Care mi-a ascuns penarul? purcicd durdulie Face mare galagie: — Imi lipseste din penar Guma si un liniar! Prima zi de scoala i vazut ghiozdanul? $i un penar, numartoare, Caiete si-alte lucrusoare. Voi sti sa scriu, sd iscdlesc, Voi invata ca sa citesc. Ce bucurie voi avea CAnd incantata voi putea, $8,i scriu mamei felicitare Atunci cand va fi sarbaitoare. lar puicuta cea motataé Striga, tare suparata: — Terminati cu gafele! Unde-mi sunt agrafele? Cafelusa.i agitata, Uniforma nu-i cdlcata: — Cand sa ma mai pregaitesc? Nici pantofii nu-i gasesc. Necheza, deodata, manzul: — Cred cd va apuca pranzul, Pan sd va pregatit Hai mai repede! Grabiti! Galagia s-a sfarsit Cand Adina-a auzit, Ca prin vis, 0 voce blanda, lubitoare, tremuranda: — Daca stau sé te privesc, Mila mi-e sd te trezesc. Haide, draga mamei, scoala! Azie prima zi de scoala2, Toamna manda, darnica... Inceput de toamna Vara a trecut Parca a fost un gand incet, pe carare Draga toamna apare Covor fognitor Asterne de zor. Rumeneste mere Si umple panere Cu pere si prune Gutui si alune. Mandra gospodina Aduna-n gradina Vinete, ardei, Rosii, doviecei, Gogosari grasut}, Luminati de-un putregai, Melcul-mama, melcul-tata Stau la sfat cum stam si noi, Dupé cina, céteodata, — De, nevasta... ce sa zic?! O fi vremea, nu-i tot mic... Nu mai stau la indoiala, Chiar la toamné-| dau la scoala! Tare mult as vrea sa stie SA citeasca gi sa sorie, Pentru ca in viitor SA se faca scritor!.. Lunecdnd pe-o frunza pala, Melcul-mic plecd la scoala. Scoala, daca nu ma-nsel, Melcul scolar Castraveti cornuti Spre cer doar priveste Soarele paleste, $i se veseleste Cand ploaia porneste. Pasari calatoare O saluta-n zare, Micii gandacei Fug din calea ei Are un clopotel Si suna din el Rauri de copii Veseli si zglobii Cu ghiozdanu-n spate Merg sa-nvete carte. de Vasile Versavia Puigori E la patru pasi de el. Se grabeste, ce sd fac? Trece-o frunza, trece-o craca. Strébatu pana acum Vreo trei degete de drum $i mai are... vail...mai are, De trecut si-o piatra mare! laté-l c s-a poticnit intr-un bat ct un chibrit! Se grabeste, ce sd fac? Trece-o frunza, trece-o craca.. Cu ghiozdanul in spinare, Strabatand asa distant, Melcul a ajuns la scoala Toomai cand s-a dat... vacantal.. de Emil Garleanu Sub lumina trandafirie a unui bland apus de soare, pamantul pare adancit intr-o odihna neclintita: frunzele afipesc, pregatindu-se pentru tihnitul somn al noptii. In departar, mirigtile scanteiazé singuratice, ca niste {esdturi de fir. lazul isi asterne fata umeda, sorbind, pana in adane, din lumina asfintitului. Din jos, din vai, résund talanga, iar pe deal, in vii doineste fluierul. In aer, un popor intreg de randunele se pregateste de plecare. S-au adunat rand pe rand de prin partile acestea si, de bucurie, in zbor nebun, strébat vazduhul ca niste sdgeti Atrase de intinsul sclipitor al iazului, ele se las deasupra lui, ca o perdea, apoi, razletindu- se in ciripiri ascutite, se avanta cu toatele inspre paduricea de salcii. Ascunzandu-se, ratacesc 3prin frunzisul racoros, apoi o iau de-a lungul miristilor si iar se intorc in bataia lina a aripilor. De dupa deal, vine in zbor rotat un uliu. Pasdrea de prada pare cA nu ia in seama multimea pasarilor cdlatoare. Ele 7l zaresc. Un strigat de imbarbatare, si stolul intreg navaleste la lupta. Uliul ocoleste iscusit prin aer, si piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A scapat! Randunelele, vesele de aceasta fuga, plutesc sus, crezand ca |-or mai vedea. Zarea ramane ‘insa limpede, si dansele se intorc obosite de se insird pe varful surelor de paie... Pe prispa casei, copilasul numai in camaguta, cu capul gol, urmareste de mult jocul stolului de paseri, printre care se afla si cei trei pui ai lui, din cuibul de huma de sub streasind. Ii capatase dar de la mamuca lui. De cate ori era neastamparat, mamuca ji zicea: ,Fii cuminte, daca vrei s or creste mari!” $i el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar in urma au zburat! El ji vazuse cum au iesit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parca niciodata nu zburasera mai mult ca astazi. Si-si cunoaste el destul de bine puli: sunt cei de la mijlocul surii din dreapta, trei, unul langa altul, sau cei de langa acestia, daca n-or fi chiar cei de la capat. Tofi parc seamana unii cu alfi, sies aga de sus, asa de sus! Pasarelele s-au odihnit putin, apoi si-au soptit nu stiu ce, au scos un strigat vesel si s- au ridicat deodata cu toatele. Cateva din ele s-au desparfit o clipa din stol, au atins usor streasind casei, apoi s-au pierdut iarasi in multimea celorialte. Puigorii copilagului isi luau ramas bun de la el gi de la cuibul lor de huma. Stolul mai ocoli de vreo doua ori iazul, apoi se inalta si pomi incet sa lunece spre asfintit. Copilasul privi lung stolul care se pierdea, ca o fluturare, in adanc, apoi duse manusitele la ochi si incepu s& plénga. Maica-sa arunca furca si veni in fuga de-! lua in brate. In cuvinte dezmierdatoare il intreba ce are Copilul nici nu poate vorbi de atata ndvala de lacrémi, Intinde mana spre cer, ii arata stolul care luneca in zbor ne-curmat, si de-abia Ti poate sopti — Puigorii... Mama il strange la piept si il saruta cu drag — Nu plange, puiul mamei, au s se-ntoarca inapoi... la primavara Copilasul se linisteste. Punand ménusita deasupra ochilor, ca méamuca-sa, privesc impreuna stolul pe zarea departataa cerului Si lumina slaba a duiosului asfintit de toamné le ineaca ochii inrourati acum la amandoi dau puii cand 3. Comunitatea mea Familia mea de Clara Ruse Pe mine ma cheama Laura. Parintii mei mi-au ales acest nume pentru cd vine de la aur. Laurii erau un fel de coronita de frunze pe care o purtau in vremurile vechi oamenii de seama. Eu cred cd ei mi-au ales numele ca si eu sa fiu o invingatoare si s am parte de multe reusite. Eu sunt un copil foarte iubit, pentru ca mama mereu imi spune ca eu si fratele meu suntem cele mai bune lucruri care i s-au intémplat in viata. Mama ma strig& adeseori .galusca”, iar atunci cnd ea ma striga aga ma simt cu atat mai draguta si mai speciala. Asta Poate si pentru ca mie imi plac foarte mult galustele din supa cu galuste. Eu am un frate pe care il cheama Alexandru. Alex este mai mare decat mine. El este elev in clasa a IV-a iar eu sunt in clasa pregatitoare. Parintii nostri nu fac diferente intre mine i fratele meu. Ei ne iubesc pe amandoi la fel. Ne-au explicat de cateva ori cA amAndoi suntem la fel de importanti pentru ei, fiecare in felul Su, si cA nu au cum SA ne iubeasca diferit, cum si noi ne iubim ambii parinti la fel de tare. Nu am infeles niciodaté oamenii care m-au intrebat: ,Pe cine iubesti mai mult, pe mama 4sau pe tata?”, Eu ji iubesc pe amandbi la fel. Mama mea este foarte frumoasa si zambeste mereu. Ea este profesoard si fi iubeste foarte mult pe elevii ei. Este foarte mandra de ei, Ea este foarte buna si fi invatd o multime de lucruri despre lume si viaté, aga cum ma invata si pe mine. Mama m-a invafat sa iubesc natura, iar cand mama spune natura’, ea se gandeste si la oameni, si la animale, si la plante. Intotdeauna mi-a spus c& oamenii au nevoie de natura ca sa traiascé — adica de tot ce fi inconjoara — ceilalti oameni, plante, apa, aer, animale Mama ma invata si o multime de alte lucruri utile — cum sa imi pun in ordine cartile si caietele, hainele, jucdriile, cum sa imi triez hainele murdare. Tot ea imi zice mereu ca trebuie s& am hainele curate si s ma spal zilnic pe corp. Tata este inginer. El lucreaza cu calculatoarele. Cred ca nu exista calculator care s& aib vreun secret pentru el. El mi-a spus ca | serviciu lucreaza la semnalizarile pentru caile ferate si aeroporturi. Imi dau si eu seama cat de importat este tata, cdci in functie de cum proiecteaza el semnalizarile pe calculator, trenurile si avioanele reusesc s nu se ciocneasca. Tata ne invaté si el o multime de lucruri folositoare. El impreuna cu fratele meu mesteresc mai mereu pe la vreun calculator si atunci eu le sunt de ajutor si le dau piesele de care au nevoie si care trebuie montate. Noi avem un catel, de fapt o cdtelus& foarte mare, latoasd si neagra. Pe ea o cheama Hera. Catelul nostru este foarte bland gi iubitor de oameni. li place s& se joace cu mingea Eu gi fratele meu avem responsabilitati legate de cdtelul nostru. Eu fi dau sé manance si ji schimb apa, amandoi oscoatem la plimbare pe rand, iar fratele meu o spala pe labe la intoarcerea acasa in week-end-uri iegim la film, la padure sau in parc. Locuim in Bucuresti si putem s& alegem de fiecare data alt parc. Mie imi place sa imi iau rolele, iar fratele meu igi ia cateodata bicicleta si ma trage si pe mine pe role. Bunul si Buna din partea tatalui meu ne ajuta foarte mult. Ei locuiesc tot in Bucuresti si au grija de noi cand parintii sunt la serviciu. Eu le spun Bunul si Buna pentru ca ei sunt foarte buni cu noi. Buna ma ia de la scoala $i apoi mergem acasa. Ea ma invaté cum sa imi aranjez uniforma si cum sé ma pregatesc pentru masa. Intotdeauna la masé se vine cu mainile curate, aga spune Buna. Ea a fost asistenta si are multa grija la asta. Bunicul a fost inginer si este foarte mandru de tot de a facut. El a avut foarte mulfi oameni in subordine si i-a invatat meserie si i-a ajutat de fiecare data cand aveau nevoie. El este si un mare amator de poezie. Are multe volume scrise chiar de el, chiar de mana, ca atunci cd le scria el nu erau calculatoare. Bunul ne mai explica si cd este mai normal ca omul sa traiasca in mijlocul naturii sau mai aproape de ea. De-aia poate ca oamenii de la orag merg din cand in cand la munte, la padure sau in parc. Aceasta este familia mea! Eu ma simt cel mai bine alaturi de familia mea, cci aici este locul unde inva t 0 mulfime de lucruri, unde sunt ocrotita, ingrijita. $i mai am inca multe de invatat... si mai am mult de crescut... dar ce stiu este cA vreau sa cresc frumos, aga cum m-au invatat iubitii mei parinti si bunici, cdci intr-o zi voi deveni si eu mamica gi bunica. 4. Prietenia Cel mai bun prieten de Victor Sivetidis Un copil avea multe jucarii, S-a jucat ce s-a jucat cu ele si deodata a inceput sa planga — Nu mai am ce face cu ele, i-a spus tatdlui sau, stergandu-si lacrimile. Sd-mi cumperi0 sfarleaza! Vreau o sfarleaza! — Bine, am s8-ti cumpar o sfarleaza. — Tii, grozava jucdrie! a spus el a doua zi, uitandu-se la sfarleaza cumparaté de tatal sau. Ce culori si ce sunete scoatel... Sfarr, sfarr! Cand se invarteste, parca ar fi un motan care toarce. Intr-o bun zi, baiatul s-a plictisit si de ea si a spus: — Taticule, vreau alta jucdrie! Asta nu-mi mai place! —Bine, bine! Am sa-fi cumpair o alta jucdrie, dar pe asta n-ai s-o mai arunci, aga-i? — N-am s-o mai arunc! a zis copilul Si a primit o cutie de plastilina de toate culorile Mult s-a mai minunat el cand a luat plastilina si a framéntat-o in maini, de a iesit repede — repede o minge rotunda si dragut.a. Cu 0 alta bucata de plastilind a facut un mar, cu o alta un puigor micut-micut. S-a mai gandit c-o sa faca neaparat si o casa cu gradina, o masina cu motor, un avion si cate gi mai cate. lata ca, din ziua aceea, n-a mai plains dupa o alta jucérrie si nici nu s-a mai plictisit. — De ce nu ma mai plictisesc? I-a intrebat copilul pe tatal su — Pentru ca ti-ai gasit cel mai bun prieten! — Pe cine? Plastilina? Nu se poate! Ea este doar un pamant frdméntat cu ulei si cu culoare. Daca nu-| modelezi sa iasa ceva, sta cuminte in cutie. Atunci care sa fie prietenul cel bun? — Munca! i-a spus tatal sau. Munca hamica de fiecare zi Prietenia - comoara cea mai de pret Intr-o zi, Petru a gasit o harté pe care era marcat drumul catre o comoara inestimabila. .Voi gasi aceasté comoara si asa, voi avea parte si de ceva aventura!” exclama el $i iat, c& porni la drum. Si merse, ce merse si ajunge la o padure. Acolo I-a intalnit pe Leu, pe care fl intreba: Esti suficient de puternic si curajos pentru a veni cu mine la o vanatoare de comori? Leul accepta propunerea lui Petru si jl insoti pe acesta la drum. Padurea era foarte deasa si intunecoasa, iar lui Petru i se facu fricd insa, cu Leul langa el reusi so strdbata pana la capat. Cand cei doi ajunsesera la poalele unui munte, il intalnira pe Vultur. Ai o vedere excelent si poti 4 ne alarmezi de pericole. Nu doresti sa vii cu noi, suntem in cautarea unei comori?”, il intreaba Petru. Vulturul accept propunerea facuta de Petru si fi insoteste pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau sa 1l strabata era foarte inalt si stancos. Leul aluneca, ins Petru a fost suficient de iute sa fi dea o mana de ajutor si sé jl traga sus. Vulturul, cu vederea lui ascutita, era foarte atent la fiecare pas pe care il faceau cei doi tovarasi de drum. Curand, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au intalnit-o pe Oaie. ,Vei dori s& ne insofesti in cdutarea unei comori si sd ne fii de cald cAnd ne este frig?”, o intreba Petru pe Oaie. Aceasta accepta propunerea lui Petru gi astfel, pornira toti la drum. Un vant rece strabatu intreaga pajiste iar tofi se ingramadira langa Oaie, ca sa le {ind de cald Apoi, cei patru ajunsesera, in final, in desert unde se intalniré cu Camila. Esti numita oaia desertului” ii spuse Petru acesteia. Ne vei ajuta sa strabatem intregul desert si sa ne insotesti in cdlatoria noastra, in cdutarea comorii?”. Zis si facut. Camila accepta propunerea lui Petru gi astfel ca el, Oaia si Leul se urcara pe ea, iar impreuna ¢i fericiti strabat intreg desertul cu Vulturul deasupra lor, bucurandu-se de spectacol. Cei cinci ajung in cele din urma langa ocean unde o intélnesc pe Broasca Testoasa de mare. “Suntem in cautarea unei comori si ne gandeam daca ne poti ajuta sa strébatem oceanul? intreaba Petru. Broasca le raspunse afirmativ si astfel cd pornira toti la drum Valurile puternice aproape ca fi ineca, insd Broasca Testoasa fi indrepta cu dibacie catre tarm, unde fi astepta Bufnita. Acesta le vorbi cu intelepciunea ei straveche, spunaindu-leasa: ,Felicitari, afi gasit comoara’. Unde este?” exclamara toti surpringi »Impreuna ati strébatut padurea, ati urcat muntele, afi infruntat valea, ati intampinat cu curaj desertul si ati traversat oceanul. Niciodata nu afi fi reusit unul fara celalalt.” Toti s-au uitat unul la celalalt si au realizat cd Butnita avea dreptate! Tofi au gasit PRIETENIA!... Si, intr-adevar, au gasit cea mai de pret comoara! Camaradul meu, Coretti de Edmondo de Amicis Mama ma trimisese s& ma plimb pe bulevardul orasului. Pe la jumatatea drumului, cénd treceam pe langa un car cu lemne, ce statea dinaintea unei pravalii, auzii pe cineva strigandu -ma pe nume. Era Coretti, colegul meu. Sardcutul, era transpirat si obosit de tot, cci ducea in spinare o legaturd grea de lemne. Un om ce se afla in car fi dédea lemnele rnd pe rand, El le cara in pravallia tatalui sau si le ingramadea cu graba intr-un colt — Ce faci Coretti ? il intrebai eu: — Nu vezi? imi raspunse el, intinzand mainile ca s8 mai prinda alt rand de lemne, imi repet lectia! Eu rasei. El, ins, vorbea serios si, finand lemnele cu amandoua mainile, incepu s& rosteasca versurile poeziei predate in acea zi la scoala. — Ce s fac! imi zise el, ma folosesc de timp. Ce vrei?Tata a plecat dupa o afacere. Mama e bolnava. Trebuie s& descarc eu lemnele si totodata imi repet poezia. Sti cd e grea poezia de azi? Nu-mi intra in cap cu nici un chip! Haide! Nu vii putin in pravalie? imi zise el. Intrai: era 0 odaie mare, plind cu lemne. Un cantar era asezat deoparte: — Crede-ma cA am muncit zdravan azi, adduga Coretti. Sunt obligat s4-mi invat lectia pe apucate. Imi scriam propozitiile, cand intra cineva, ca s cumpere lemne. M-am agezat iar la scris; iata ca vine carul. Am fost nevoit azi de dimineata, s& merg de doua ori Ia targul de lemne. Nici nu-mi mai simt picioarele, si vezi ce umflate imi sunt mdinile? Ce m-ag face daca ar trebui sé desenez azi! Vorbind astfel, matura frunzele uscate si aschiile care stateau imprastiate pe podea. — la spune-mi, Coretti, unde iti inveti lectille? 11 intrebai. — Negresit cd nu aici, raspunse el, vino de vezi. Ma duse intr-o camaruta din spatele pravaliei, care foloseste totodata de bucatarie si de sufragerie, cu o masuta intr-un colt, pe care erau asezate: céirtile, caietele si tema inceputa. — la sa vedem daca voi putea sa termin tema! Incepu sa scrie. —Aoleo! Fierbe apa! striga el deodata si alerga la cuptor, s& traga ibricul la o parte. — E ceaiul mamei, imi zise el, am fost obligat s4 invat cum se face... Asteapta-ma putin sa i-o duc! Ba vino si tu Mamei i-ar parea bine sa te vada. E in pat de sapte zile, biata mama! Deschise 0 usa si intraram intr-o odaie tot aga de mica. — Ti-am adus ceaiul, mama! zise Coretti, dandu-i ceasca. Baiatul Asta e un coleg de-al meu. — Bine, baiatul meu, zise buna femeie, bravo, dragutule! in vremea aceea, Coretti aseza pernele de la spatele mamei sale, tragea plapuma s-o inveleasca mai bine. — Ai luat doua linguri de sirop? Cand s-o termina, dau o fuga pana la farmacie Lemnele sunt descarcate, Pe la patru os pun camea la foc, dupa cum m-ai invatat dumneata Nu te ingrij, mama, totul merge foarte bine. — Iti multumesc, Coretti, rspunse femeia, dragul mamei la toate se gandeste! Ne intoarseram in bucatarie. — 0 sf fac diseard ce mi-o mai rémane din lectii, céici am de gand s8 ma cule tarziu 7Bine de tine, cd ai atata timp, ca sa inveti si iti mai ramane si de plimbare! Intrand in pravalie, ageza lemnele si incepu sa le taie in doud cu fierastraul — As vrea, cand s-o intoarce tata, s gaseasca toate lemnele tdiate: ce multumit ar fil Acum nu mai pot sta de vorba cu tine, sé ne vedem sanatosi, prietene, maine! Ce bine imi pare cd ai venit s4 ma vezi! Plimbare buna! Ma stranse de mand gi se apucd sd care butuci cu fafa rumend ca un trandafir, sub cciula lui de bland de pisicd, voios gi sprinten, incat fi-era drag sa te uiti la el —Fericitule! striga el dupa mine. — Nu, Coretti, nu! Tu esti mai fericit: tu, c&ci inveti si muncesti mai mult decat mine: tu, fiindca ai dat ajutor parintilor tai: tu, dragul meu prieten, pentru ca esti bun, de mii de ori mai bun decat mine! 5, Intra baba iarna-n sat! Cea dintai ninsoare din vol. Cuore de Edmondo de Amicis A sosit vesela prietend a copiilor, a sosit pada! De ieri a inceput sd cada deasa, in fulgi mari si albi, ca florile de cires. Ce veseli eram dimineata la scoala, cand o vedeam cum se lipea de geamuri si se gramadea pe pervazurile ferestrelor! Chiar profesorul se uita bucuros la ea si isi freca miinile. Tofi ne inveselim gandindu-ne ce de bulgari o sa facem si cum o s& ne batem cu ei Ce-o sa ne mai dam pe gheata si ce dulce o sa ni se para, dupa aceea, cdldura de acasa! Ce frumusete! Ce veseli eram la iesirea din scoala! Tofi daduram navala pe ulita, strigand, bagandu-ne picioarele unde era zapada mai mare si sumetandu-ne manecile, ca sA facem bulgari si s@ azvarlim unul intr-altul, Umbrelele parintilor care asteptau pe afara, se facusera albe. Ghiozdanele noastre se albiserd intr-o clipa. Toi eram nebuni de bucurie. Vesel era insusi Precossi, fiul [acatugului, Robetti, sdrea si el sardcuul, cum putea cu carjele la subtioara, Calabrezul fiindea nu mai vazuse z&pada in viata lui, facuse un bulgare si mugca din el ca dintr-o piersicd, Crossi, baiatul precupetei, isi umpluse ghiozdanul Calabrezul ne facu sa ne prapadim de ras. Tatal meu il pofti s4 vina a doua zi pe la noi. in minutul acela era cu gura plind de zépada si necutezdnd nici s-o scuipe, nici s-o inghita, stétea indopat cu ea si se uita la noi zpacit, fara ca sA poata spune un cuvant. Chiar profesoarele radeau si glumeau, cand iegeau din scoala. pana si biata doamna Delcati alerga prin pada tusind si acoperinducsi fata cu valul ei cel verde. Sute de fete de la scoala vecina faceau galagie si alergau sprintene pe asternutul alb. Profesorii, ba chiar si polifistul, strigau: Acasa baiefi! Acasa! si inghifeau fulgii de zApada, care le incdrunteau mustatile si barba, Cu toate acestea se inveseleau si ei de bucuria galagioasa a copiilor la vederea ierniiSEMESTRUL II 6. In lumea necuvantatoarelor Unde a zburat randunica de Titel Constantinescu CAnd s-a trezit Cip-Cirip, un vant rece batea, care legana frunzele copacilor si tufele macesilor. Soarele nici nu rasdrise inc si vrabiuta Cip-Cirip isi lua zborul spre prietena ei, randunica: ,0 s& zburam amandoua, pani la iaz si o s& facem baie impreuna’, se gandea pe drum vrabiuta, bucuroasa. ,Ea in apa, eu in nisip”. Casuta randunicii era sub streasina unei case, sus, sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta, cea ce pe limba vrabiilor insemna: »Vecinica,! Randunica/ lesi afara/Suricara.../ Nu-i nici cald si nu-i nici soare,/ Dar e bine de plimbare..." A stat vrabiuta, a mai strigat odata, de doua ori, apoi, sfar.. a zburat spre padure. Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarbé nu mai erau verzi. Vrabiufa simfea ca e mai frig decat ieri, dar nu prea intelegea de ce Si cum zbura ea, asa, mai aproape de pamant, numai ce-o vazu pe fumica. Aceasta ducea spre un muguroi un miez de paine mai mare decat doua furnici la un loc! \Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: »Cip-cirip, sora furnica,/ N-ai vazut pe randunicé?" Dar furnica Zi raspunse fara sa se opreasca «din drum: — N-am vazut-o, n-am vazut-o... Du-te si intreabé-| pe bursuc... Eu n-am timp s8 ma uit dupa randunica, Acum imi fac provizii de iarna. Vrabiuta zbura mai repede, pana ce il intdlni pe mog Bursuc, Abia ducea in gura o ramurd cu frunze rosioare, ca arama. Se pregatea s4-si faca culcusul. Vrabiuta se opri pe un fir de maces. »Mog Bursue, n-ai vazul/ Vecinica,/ Randunica/Pe aici a trecut?” Dar bursucul n-o vazuse pe randunica, si-i paru rau cd n-o putea ajuta pe vrabiuta. Si iar zbura vrabiuta, mai departe. In poiand, intalni o soparla. — N-ai vazut-o pe randunica?... intreba ea. Dar nici goparla n-o vazuse si fi raspunse repede: —N-am vazut-o, n-am vazut-o. N-am avut timp... Toata dimineata am cautat o piatra mai mare, sub care sa dorm toata iama... In sfargit, am gasit una! Soparia a plecat spre noul ei culcus, iar vrdbiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele, iar nuferii nu se mai vedeau deloc. \Vrabiuta se opri lng malul lacului si strig sHai, broscuta Oac-oac-oac,/ lesi acum putin din lac!/ Cip ci-rip-cip-cirip... broscuta iesi la mal — Buna ziua, broscuta! ciripi vrdbiuta. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata. — Nu, n-am vazut-o! réspunse broscuta. Oac-Oac! Mi-am facut 0 cdsuta in ndmolul din fundul lacului, E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna, Dar ce se aude? intreba broscuta — late uit, niste pasari! N-o fi gi prietena noastra, randunica? — Ba da, si eu sunt, raspunse randunica. $i cobori langa ele. — Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta... Te-am cautat peste tot si nu te-am Si iata ca gasit. — Am stat de vorba cu alte randunici, pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul dedrum, — Cum? de ce plecati? - intrebara broscuta si vrabiuta. — Neavem ce manca la iama. Aici nu mai gasim nici musculite, nici viermisori — Dar o sd mai vii? intreba vrabiuta. — Sigur ca-o sa viu! la primavard \Vrabiuta era tare bucuroasa... se gandea cum s pazeasca mai bine cuibul randunici, pana la primavara Si randunica a plecat. S-a ridicat sus, sus de tot si impreuna cu celelalte randunici, stranse in stol, au zburat mai departe spre {arile calde. \Vrabiuta ciripi in urma randunicii: »Drum bun, randunico! Apoi zbura repede spre cuib, ca sd-I deretice, sa aiba si ea adapost peste iam. Muzicanfii din Bremen de Fratii Grimm A fost odata un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot cdrase la moara saci cu graunte. Dar de la un timp bietului animal i slabiserd puterile si nu mai era bun de nici 0 treaba Magarul pricepu ca nu-| asteapta vremuri prea bune si, fara sa mai astepte, plecd spre orasul Bremen. Nu stiu de unde-i venise-n gand ca acolo s-ar putea face muzicant al orasului Dupa ce merse el 0 bucata de vreme, iat cA dadu peste un ogar care zacea intins pe-o margine a drumului, rasufland din greu de parca ar fi facut ocolul pamantului — Ce gafai asa, m4 Apuca-l-in-Colti? il intreba magarul — Vai de mine, réspunse cainele, pentru ca sunt batran si slabesc din zi in zi tot mai mult si pentru c& la vanatoare nu ma mai dovedesc bun de nici o isprava, stépanul meu m-a alungat! — Stii ceva, fi spuse magarul, eu ma duc la Bremen s& ma fac muzicant. Hai cu mine, c& s-o mai gasi si pentru tine un loc in taraf! Eu o sa cnt din chitara, iar tu o sa bati la toba mare CAinelui fi placu propunerea, cum era sa nu-i placa! si plecara impreuna mai departe. Mersera ei aga pana ce intdlnira in drum o pisicd care era tare trista — Ei, Linge-Barba, de ce-mi esti atat de trista? 0 intreba magarul. — Din cauzé ca anii batranetii mi-au tocit coltii si nu mai pot prinde soareci, stapana mea m-a gonit. — Hai cu noi la Bremen, cd la serenade nu te-ntrece nimeni si cu siguranta c-o sa-j gasesti si tu un loc in taraf. Pisica se alatura celorlalti doi. Si-au tot mers cei trei fugari, au tot mers si trecand ei prin fata unei curti au vazut cocofat pe-o poarta un cocos care striga "cucurigu” din toata puterea rarunchilor. — Ce fi s-antémplat de strigi asa, mai, cocogule? 1l intreb& magarul. — Dau gi eu de veste c-o sa fie vreme frumoasa, dar la ce bun! spuse cu tristete cocosul. Maine-i duminica gi ne vin oaspeti iar stépand-mea nemiloasa i-a spus bucdtaresei c- ar pofti sma manance la masa. — Pai bine, Creasta-Rosie, s& te necajesti matale pentru atat! i dojeni magarul. Hai mai bine cu noi, la Bremen. Ai un glas care te unge pe suflet si daca vrei sa cantém impreuna, ne-o asculta lumea cu gura cascata, z4u asa! Pomira toti patru la drum gi in cele din urma ajunserd la casa unor talhari, care era luminaté ca ziua. Magarul, ca fiind ce | mai inalt dintre ei, se apropie de fereastra si privi induntru. — Ge vezi acolo, mai, Urechila? il intreba cocosul. 10— Ce vad? Apai vad o masa incarcata cu mancéruri si bauturi alese si niste talhari care stau in jurul ei i se infrupta de zor — Asa ceva ne-ar prinde bine si noua! zise cocosul — Mai incape vorb&? Numai de ne-am vedea in locul lor! spuse magarul, privind cum ‘nfulecau talhari. Chibzuira ei cum ar putea sé-i puna pe talhari pe goana si, in cele din urma, gasiré ce aveau de facut. Magarul igi ridicd picioarele dinainte gi le propti de marginea ferestrei, cdinele sari pe spinarea magarului, pisica se cdfara pe spatele cdinelui, iar la urma cocosul isi desfacu aripile si, zburand, se aseza pe capul pisicii. $i asa cum erau cu tofii sa cénte, fiecare pe viersul lui: magarul ragea, cainele oranduiti, ca la un semn, pornit latra, pisica mieuna si cocosul cucuriga. Dupa ce facura o cantare in toata regula, se napustira prin fereastra in odaie, de zanganira toate geamurile si se facura tandari, De spaim, talharii sArird-n sus ca niste apucati si crezdnd cd niscaiva stafii au navalit in casa, fugira ingroziti in padure. lar cei patru tovarasi se agezara la masa gi, luand fiecare din ce mai ramasese, se ghiftuira de parca i-ar fi asteptat un post de patru saptamani Dupa ce s-au ospatat in lege, cei patru muzicanti stinserd luminile si-si aleserd culcusul, fiecare dupa pofta inimii si dupa cum era obignuit, Magarul se culcd pe un maldar de paie, cdinele se fécu covrig dupa usa, pisica se tolani pe cuptor iar cocogul se cocota pe © grinda. Si cum veneau de la drum lung si erau osteniti, adormira repede. Dupa ce trecu miezul nopti, talharii vazura de departe c&-n cas nu mai arde nici o lumina si ca totul parea cufundat in tacere. Atunci cdpetenia le zise: — Mi se pare ca ne-am cam speriat degeaba! S-ar cuveni s& ne rusinam c-am fost asa fricosil $i trimise pe unul de-ai lor s cerceteze ce se mai intmpla pe acasa. Iscoada nu deslusi nimic care s&-1 puna pe ganduri; casa parea cufundata in cea mai deplina liniste si, fara nici o grija, intra in bucdtarie si voi s& aprinda o lumanare. Dand de ochii scdnteietori ai Pisici, fi lua drept carbuni aprinsi si apropie de ei un bat de chibrit, ca s8-| aprinda. Dar pisica nu infelese de gluma; ji sari in obraz si incepu sa-1 zgarie gi s8-| scuipe. TAlharul trase o sperietura zdravana si dadu sa iasa afara prin usa din spate. Dar nu scépa cu una-cu doud. Cainele, care sta lungit dupa usa, se repezi la el sil mugca de picior. O lua atunci la goana prin curte si, cand trecu pe lang maldarul de paie, ji arse magarul o copita, de vazu stele verzi. lar cocogul, trezit de galagia de-afara, incepu sa strige de pe grinda: “cucurigu, cucuriiguu!”. Atunci talharul o lua la fuga si nu se opri decat in fata cdpeteniei talharilor, careia fi insira toate grozaviile prin cate trecuse. — Vai de viata noastra! In casa s-a cuibérit © cofofana afurisita, care mi-a zgariat tot obrazul cu nigte gheare lungi si ascufjte; iar la usa, cine crezi cd statea? unul cu un cufit, pe care mi -a infipt in picior! Socoteam c-am scapat! Da’ ti-ai gasit s scapi asa usor! in ograda, 0 namila neagra m-a pocnit cu o maciuca, iar sus, cocofat pe acoperis, sta insusi judecatorul si tot striga: ,Aduceti-mi-! incoace pe talhar! Aduceti-mi-l!"... Dacd am vazut cd asa std treaba, am fugit de-mi sfaraiau calcdiele... Din seara aceea, talharii n-au mai indraznit s4 se apropie de casd, iar cei patru muzicanti din Bremen s-au simtit atat de bine acolo, cd nu s-au mai indurat sa plece. 7. Lumea magica a basmelor Printesa gi bobul de mazare de Hans Christian Andersen Era odaté un print si prinful acela voia s se insoare cu o printesa, dar cu o printes& adevarata. Si a cutreierat toata lumea ca s& gaseasca una pe placul lui si tot n-a gasit. Printese erau destule, dar el nu putea sa stie daca erau cu adevarat printese, fiindca tuturora le lipsea "cate ceva. $i printul s-a intors iar acasé si era foarte necajit, pentru ca tare ar fi vrut sa gaseasca o printesd adevarata Intr-o seara, tocmai se starnise o furtuna cumpiita, tuna si fulgera si ploua cu galeata; era © vreme ingrozitoare. Deodata s-a auzit cum bate cineva la poarta oragului si regele, tatal printului, s-a dus s& deschida La poarta era o printesa. Vai, dar in ce hal era din pricina ploii si a vremii rele! Apa ti curgea siroaie pe par si pe haine sii intra in pantofi pe la varfuri si {4snea ihapoi pe la calcaie Dar zicea ca-i printesa adevarata. — Bine, las’ cd vedem noi indata! s-a gandit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus in odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat si a pus pe scandurile patului o boaba de mazare. Pe urma a pus peste mazdre doudzeci de saltele de lana si pe saltele doudzeci de perne mari de puf. Aici s-a culcat printesa. Dimineata au intrebat-o cum a dormit. — Groaznic de prost! a raspuns printesa. Toatd noaptea n-am inchis ochii. Dumnezeu stie ce a fost in pat! Am sezut pe ceva tare si acuma-s toatd numai vanatai! Groaznic! Si atunci au vazut cu totii cA era o prinesa adevarata, dacd a simtit ea o boaba de mazare prin douazeci de saltele si douazeci de peme de puf. Asa de gingasa la piele nu putea sd fie decat numai o prinjesa! Si printul a luat-o de nevasta, fiindca acum stia hotarat ca asta-i printesa adevarata; iar boaba de mazare au pus-o in odaia unde erau bijuteriile coroanei si se mai poate vedea acolo si astazi daca n-o fi luat-o careva. Si asta sa stiti cdi o poveste adevarata. Degetica de H.C. Andersen A fost odata o femeie care voia si ea s& aibé un copilas, dar nu stia de unde sa-| ia Atunci s-a dus la o baba vrajitoare care i-a dat un bob de orz fermecat pe care I-a sddit. Indata a rasarit din el o floare mare si frumoasa. — Ce floare dragdlaga — a spus femeia si a sarutat petalele rosii si galbele, si cum le- a sdrutat, floarea s-a deschis pocnind. Drept la mijloc, gedea o fetita mititica de tot, gingasa si dragailasd, si nu era mai mare decat un deget si de aceea i-a spus Degetica. La facut leagan dintr-o coaj de aluna, saltea din petale albastre de toporasi, iar plapuma era o petal de trandafir. Aici sedea noaptea, dar ziua se juca pe masa. Femeia pusese o farfurie plina de apa si de jur imprejur, pe marginea farfuriei, agezase flori cu Iujerele in apa. Pe apa plutea o petal mare de lalea pe care gedea Degetica si umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vasle doua fire de par de cal. Era o placere s-o vezi. Stia 8 cnte, si cnta aga de subfire si de dulce, cum nimeni n-a mai cantat vreodata. Intr-o noapte, pe cand sedea frumusel in patucul ei, pe un ochi de fereastra, care era spart, a intrat o broasca. Broasca era urata, mare si jilava. A sarit drept pe mas, acolo unde sedea Degetica si dormea acoperita cu petale rosii de trandafir. — Ar fi tocmai buna de nevasta pentru baiatul meu — s-a gandit broasca si a luat coaja de aluna in care dormea Degetica si a sarit cu ea in gradina, pe geamul cel spart. Fetita s-a trezit a doua zi dimineata si cdnd a vazut unde era a inceput sé planga amar; de jur imprejurul frunzei celei mari si verzi era numai apa, asa cd la mal nu avea cum s-ajunga. Pestigorilor care inotau prin apa, le-a parut rau ca fetita trebuie s& se ducd cu broasca jos in mal. Nu! Asta nu trebuie s& se intample. S-au strans cu tofi in apa, lang lujerul cel verde al frunzei, |-au ros cu dinfii si frunza s-a desprins si a inceput sé mearga pe apa in jos cu Degetica pe ea, departe, departe, acolo unde broasca nu putea s-o mai ajunga. Merse Degetica ce merse pana dadu de un lan mare de grau. A luat-o si ea prin miriste si a tot mers tremurand de frig pana a ajuns la usa goarecelui de camp, care isi avea aici 12locuinta. Era o hruba in pamant, calda si placuta. Soarecele avea o bucatarie stragnica si o camara plind de grau. Degetica s-a oprit la usa ca 0 fetifA cergetoare si s-a rugat sa-i dea si ei © bucattica dintr-un bob de grau, cd nu mancase de doua zile nimic. — Saraca de tine — a zis soarecele, care era un soarece de treaba — hai, intra si te incalzeste si stai la masa cu mine Si fiindca fetitei i-a placut, i-a spus: — $tii ce? Stai aici la mine pana trece iama! Ai sd-mi deretici prin casa si ai sd-mi spui povesti, c3-mi plac povestile. Degetica a facut cum i-a spus soarecele si i-a mers foarte bine. Intr-o buna zi, soarecele ha spus: — Azi avem un musafir, un vecin de-al meu care vine in vizité o data pe saptamana. E mai bogat decat mine, are o multime de odai si o bland neagra, frumoasa. Daca poti sd te marifi cu el, atunci halal de tine! Dar Degeticai numai de asta nu-i ardea. Ea nici gand n-avea sd se marite cu el. Sobolul sapase nu de mult un drum pe sub pamnt, de la casa lui pana la casa soarecelui si a poftit-o pe Degetica sd se plimbe pe acolo cat dura iama. Le-a mai spus s4 nu se sperie ca in tunelul acela este o pasare moarta. Era o pasare cu toate penele pe ea si cu pliscul intreg; se vede cA nu de multé vreme murise si fusese ingropata chiar acolo, pe unde sdpase el drumul sub pamant. Degeticai i-a parut rau fiindca Ti erau dragi pasarelele, toata vara fi céntaserd si ciripisera in preajma ei Noaptea, Degetica n-a putut s4 doarma, se tot gandea la pasdrica moarta. S-a sculat din pat si a impletit din fan un covor mare gi frumos. Apoi s-a dus la pasdre si-a acoperit-o cu covorul si a luat niste bumbac moale pe care-| gasise prin cémara soarecelui si a invelit pasdrea cu bumbac, ca sa-ifie cald. — Ramii cu bine, pasdrica dragalasa! Spuse ea. iti multumesc ca ai cantat asa de frumos astd-vara, cand copacii erau verzi si ne incalzea soarele. Si fetifa si-a lipit obrazul de pieptul pasarii si deodata a tresarit speriaté, fiindca i s-a parut c induntru batea ceva. inima pasarii batea, Randunica nu murise, era numai amorfita si acum se incalzise $i isi venea iar in fire. Degetica nu stia ce sa faca, fiindcd, fata de ea, pasdrea era grozav de mare, totusi si-a luat inima in dinfi, a ingramadit bumbacul de jur imprejurul randunelei si a adus o frunza pe care si-o facuse plapuméa, si a acoperit capul pasairii In noaptea urmatoare s-a dus iar la ea; randunica se trezise din amorteala, dar era slabita rau. Numai o clipa a deschis ochii si s-a uitat la Degetica. — iti multumese, fetita dragalagé — a spus randunica ranité. M-am incdlzit de minune, am sa prind iar putere si am sd pot sa ies de aici si sd zbor la lumina calda a soarelui. — Vai — spuse Degetica — afard e frig si ninge! Mai bine stai aici, in patul tau caldut, si am sa te ingrijes Sia adus randunelei apa intr-o petal si randunica a baut si i-a povestit cum si-a zgariat aripa intr-un scai si de aceea n-a mai putut s zboare repede cum zburau celelalte randunele, care au plecat departe, departe, in {arile calde. De oboseala, a cézut. Mai mult decat atat nu-si aducea aminte si nici nu stia cum ajunsese aici Cand a sosit primavara si soarele a dezmortit pamantul, randunica si-a luat ramas bun de la Degetica. Fetita a destupat gaura din tavan, pe care o facuse sobolul. Soarele a patruns induntru pana la ele si randunica a intrebat-o pe Degetica daca n- ar vrea sa vie si ea; ar lua-o in spate si ar zbura cu ea pana la padurea cea verde. — Da, vin cu tine — a spus Degetica. Fetita i-a intins picioarele pe aripile pasarii, s-a legat strans cu cing&toarea si randunica s-a ridicat in inaltul cerului, peste paduri si peste ape, sus, deasupra muntilor celor mari pe care-i vesnicd zApada. Degeticai fi era frig, dar s-a bagat pe sub penele calde ale pasarii si a ramas numai cu capul afara, ca sA vada toate minunatiile peste care zburau $i au mers tot asa pana au ajuns intr-o {ard indepartata. Acolo soarele strélucea mult mai tare si erau o multime de paduri de lamai si copiii se jucau gi alergau dupa fluturi, niste 13fluturi mari cu aripi pestrite. Randunica ins nu s-a oprit sia mers in zbor mai departe, si locurile erau tot mai frumoase. Si au mers ele tot aga, pand au ajuns la marginea marii albastre; pe tam, printre copacii verzi si frumosi, se ridica un palat de marmura alba, din vremuri stravechi, Printre bucaitile de marmurd cresteau niste flori mari si albe. Randunica s-a lasat in jos si a agezat-o pe fetita pe o petala. Dar ce s-a mai minunat fetita! Drept in mijlocul florii sedea un omulet si era asa de alb si de straveziu, parca ar fi fost de sticlé. Pe cap purta © coroana de aur si la umeri avea aripi si nu era mai inalt decat Degetica. Omuletul era spiridugul floril. in fiecare floare era cate un spiridus sau cate o z4na mititica; acesta insa era craiul tuturor. — Doamne, cat e de frumos! spuse randunicii in soapta Degetica. Cand Craiul florilor a zarit-o pe Degetica, s-a bucurat grozav; era fata cea mai frumoasa pe care o vazuse vreodatd. Repede si-a luat coroana de aur de pe cap si i-a pus-o ei; apoi a intrebat-o cum o cheama si daca vrea sa-i fie sotie si craiasa a florilor. Degetica i-a raspuns craiului celui frumos c& vrea, si atunci din fiecare floare s-a scoborat cate i doamna sau cate un domn care i-au adus Degeticai cate un dar. Cel mai stragnic din toate darurile a fost 0 pereche de aripi pe care i le-a adus 0 musca mare si alba. | le-a prins Degeticai de spate si acum putea si ea s& zboare din floare in floare. Toti s-au bucurat grozav si randunica sedea sus in cuib si le canta cum stia ea mai bine; dar in inima ei era cam mahnita, pentru ca Degetica fi era draga si n-ar fi vrut s se desparta de ea niciodata. — Nu trebuie sé te mai cheme Degetica — i-a spus fetifei craiul florilor. E un nume urat si tu esti frumoasa. Avem sa-fi spunem Maia — Raméi cu bine, ramai cu bine! a spus randunica si a plecat in zbor iarasi inapoi, in Danemarca; acolo isi avea ea un cuib, chiar la fereastra omului care stie s& spuna povesti frumoase. Si de la el am aflat toata povestea. Hainele cele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen Era pe vremuri un imparat caruia aga de mult ji placea s& fie bine imbracat si sé aiba mereu haine noi incat isi dadea toi banii numai pe imbracaminte. Nu se ingrijea deloc de treburile {arii, la teatru nu se ducea decat doar ca sa-si arate hainele cele noi. Avea un rand de straie pentru fiecare ceas al zilei si aga cum se spune despre un rege ca se sfatuieste cu ministrii, despre el mereu se spunea ca "se imbraca", asta fiind ocupatia lui de fiecare clipa Orasul era plin de viata. Veneau o multime de straini si odata au venit si doi talhari care se dadeau drept tesatori si spuneau cA stiu sa faca o stofa frumoasa cum nu se mai afla alta pe care ins nu o pot vedea decat cei foarte vrednici si destepti — Stragnice haine! s-a gandit imparatul. Numaidecat trebuie s&-mi fac asemenea haine. Asa imi voi da seama care dintre slujbasii mei sunt vrednici si destepti. Si a dat hotomanilor o multime de bani s& inceapa sa lucreze. Cei doi talhari au adus doua razboaie de tesut, s-au agezat si s-au prefacut ca tes, dar nu teseau nimic. Cereau matasea cea mai subtire si fire de aur de cel mai bun, dar bagau mAtasea gi aurul in buzunar si nu lucrau nimic. ,Oare unde or fi ajuns cu lucrul?”, s-a gandit imparatul dupa ce a trecut o bucaté de vreme, dar era cam cu inima stransa cand se gandea ca tofi cei care-s prosti sau nu-s priceputi in slujba nu vor putea vedea stofa. In ce- priveste pe el, n- avea nici o teamé, totusi voia mai intai sa trimit pe altul s& vadé cum stau lucrurile. Toti in oras stiau ce putere ciudata are stofa si fiecare era curios sa stie cat de nepotrivit in slujbé sau de netot este vecinul — Am sé trimit pe sfetnicul meu cel batrén. E om cinstit si de incredere, el poate mai bine decat oricine sa judece stofa, fiindca e intelept si nimeni nu-si indeplineste slujba mai bine cael 14Sfetnicul cel batrén s-a dus in odaia unde cei doi lucrau la razboaiele goale. — Doamne fereste, ce-o mai fi si asta? s-a gandit sfetnicul si a deschis ochii mari. Nu vad nimic! Dar n-a spus ca nu vede. Talharii |-au rugat sA vina mai aproape gi lau intrebat daca.i plac culoarea si desenul stofei. $i tot fi aratau razboaiele, care erau insa goale. Bietul sfetnic holba ochii, dar de vazut nu vedea nimic, fiindca nu era nimic de vazut. "Oi fi eu prost? se gandi el. N-as fi crezut; oricum, asta nu trebuie s-o afle nimeni. N-oi fi bun pentru siujba pe care o fac? Nu, nu-i bine s& spun cd nu vad stofa.” — Ei, ce spuneti? a intrebat un fesator. — Foarte frumos! Niste culori minunate! Am s& spun imparatului cé-mi place foarte mult. Pehiivanii au cerut si mai multi bani, si mai multé matase, si fir de aur, si mai mult decat pana acuma. Dar le bagau pe toate in buzunarele lor, iar in razboaie nu era nici un capat de ata, dar ei se prefaceau ca lucreaza. Tot orasul vorbea de stofa asta nemaipomenita. Imparatul s-a gandit sé se ducd s-o vada si el cat mai era in rzboaie. A luat cu dansul tot oameni unul si unul, printre care si sfetnicul care mai fusese, si s-a dus la cei doi pehlivani care lucrau din rasputeri, dar fara nici un fir de ata in rézboiul de tesut. — la uitati-va ce frumoasa e! a spus sfetnicul. Ce desen, ce culori minunate! $i arata stativele goale, fiindca credeau ca toti ceilalti vad stofa si el nu. ,Ce sa fie oare? se gandea imparatul. Nu vad nimic! Cumpiit lucru! Ce, oi fi cumva prost? Nu-s bun de imparat?” — Da, intr-adevar, stofa e foarte frumoasd, a spus el cu glas tare, e vrednica de toata lauda! $i imparatul dadea din cap multumit si se uita la stativele goale. Nu voia sé spund cd nu vede nimic. Toti curtenii care erau cu dansul se uitau si ei, dar nu vedeau nici ei nimic. Spuneau insa ca si imparatul: ,O, ce frumos!". $i toti Lau sfatuit sé se imbrace cu hainele facute din stofa aceasta minunata la serbarea care tocmai trebuia s& aiba loc peste cateva zile. Imparatul a dat celor doi hotomani cate o decoratie, ca s si-o atame la piept, si titlurile de maestri fesdtori ai curtii imperiale In ziua festivitatii veni s8 se imbrace. Hofomanii au ridicat bratele in sus, ca si cum ar fi {inut ceva in mand, si au spus: ,Poftim pantalonii! Poftim haina! Poftim mantial” si aga mai departe. ,Hainele sunt ugoare ca panza de paianjen, spuneau ei, cand le imbraci nici nu le simti, dar tocmai asta e frumusetea. — Da, da, ziceau sfetnicii, dar nu vedeau nimic, pentru c& nu aveau ce sa vada — Ge bine ji vin, ce frumoase sunt! ziceau toti cei care erau de fata. Ce stofa minunat! Nici nu se poate ceva mai frumos! — E gata afard caleasca pentru maiestatea voastra, a spus marele maestru de ceremonii al curti — Sunt gata si eu, a spus impératul si s-a mai uitat o data in oglindd, fiindcd voia sé creada lumea ca igi vede hainele. Curtenii, care aveau dreptul s& duca trena mantiei, s-au aplecat, au intins mainile ca si cum ar fi ridicat ceva de jos, apoi au pomit prefacandu-se ca {in ceva in maini; nu indrézneau sa spund cd nu vad nimic. Imparatul mergea insofit de alaiul sdu si tofi oamenii de pe strazi gi de la ferestre spuneau: ,Ce minunate haine are imparatul! Ce trena strasnica! Ce bine fi vin!" Nici unul nu voia sa spun cd nu vede nimic; fiindcd atunci lumea ar fi zis c& nui priceput in slujb& sau c&-i prost de da in gropi. Nici o haina de-a imparatului nu stamise atata bucurie printre oameni. — Imparatul e dezbracat! a spus deodata un copil — Asta-i vocea nevinovatiei! a zis tatal copilului si a spus in soapta altora ce vorbise copilul. — E dezbracat! a strigat tot poporul. Imparatul a auzit si i s-a parut gi lui cd poporul are dreptate, dar s-a gandit: ,Acuma nu mai pot sa dau inapoi, trebuie s-o fin intruna aga cum am inceput”. Si curtenii au mers inainte si au dus trena pe care n-o vedea nimeni fiindca nu era nici o trend. 15Salutare, primavaral Legenda ghiocelului de Eugen Jianu lama in puterea ei: peste tot numai omaturi. $i intr-o buna zi, alb si plépand, ghiocelul isi suna clopotelul. — Cine indrazneste sA mi se impotriveascd? se burzului Baba lama scuturandu-si cojoacele de nea si {urfurii de gheata. Abia dupa ce se uit bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul, Tu erai? Tu {rai gasit s8 mi te impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tine © SA te inghet la noapte —Nu va méniati, baba lama si mos Omat, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucdusa cerandu-mi sé ma ardt lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s! $i peste noapte, Baba larna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul — Unde esti ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva? — Drept s va spun, baba lama si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cat pe ce sd ma smulga si vantul, Abia m-am putut ascunde dupa un bulgare de pamant. Of, daca si la noapte o fi tot atat de frig, voi muri inghetat! Soarele auzind cu caté bunatate vorbeste ghiocelul vrdjmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-t. Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de nea — Baba lama, mos Omat, résunau clopoteii lor in poiana, Baba lama, mos Omit, hai sd ne jucéim de-a prinselea! Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadindu-si rostul sau pe lume: acela de a fi cea dintai floare care sA bucure omul primavara. A venit primavara! de Emilia Plugaru — Cipcirip! Cipcirip! Priviti, a venit iarna! — Mamulicd draga! Nu cumva ninge?! lese in usa barlogului su ursuletul Misani — Ninge, Misani! Ninge! sar bucuroase vrabiutele. A venit iama! — A venit... Cine a poftit-o? Nu putea sa stea la ea acasa? Hm... Nu pricepeam de ce ma trage la somn... Cand colo. Baba e de vind. Morr, morr, mort! Voi fi iardsi nevoit s& dorm trei luni de zile incheiate. Morr, morr, morr.. $i Misani se retrage in barlog, dar peste cateva clipe revine — Auziti?! Striga el — Pe cine strigi, Migani? intreaba vrabiutele. — Pe voi, raspunde ursuleful. Am o rugaminte. Imediat cum e primavara, s& ma trezifi! Sa nu ma lasati s4 dorm. — De ce s dormi atata amar de vreme, Migani? Nu pot si tu ca si ceilalti s dormi doar in timpul noptii? In curdnd va veni Mosul cu daruri, Va fi atat de frumos. — Eh... Ag vrea eu... Dar nu pot, Daca réman treaz — mor de foame. Baba imi ascunde hrana sub gheata, sub zépada. Nu ma iubeste batrana. Nu ma iubeste Cand dorm — visez ca padurea e doldora de capsuni. $i astfel trece vremea... SA nu uitafi s8 ma trezifi.... Va rog! — Te vom trezi, Migani, promit vrabiutele apoi zboara pe crengutele lor de bradut, lama aduce in padure zapada si multa lumina. Zile in sir cad fulgi magcati si pufosi 16Toaté lumea asteapta Craciunul. Crdciunul vine si padurea se umple de zarva si de veselie. Mos Craciun imparte daruri tuturor. — Aceasta ulcica cu miere... zice el scotocind prin desaga, pentru cine crede{i cd e? — Pentru mine! Striga bursucul — Ba e a mea! Se baga la mos vulpea cea roscatd. De altfel... Nu mi-a placut niciodata mierea. Sa o ia bursucul, hotdraste ea — Aceasta ulcica, zmbeste mogul, e pentru Migani, Nimeni nu trebuie sa fie uitat intr-o asemenea zi. Nimeni. — Migani are prieteni? Intreaba batranul. — Are! Se apropie de mos vrabiutele, veverita si iepurasul. Noi suntem prietenii lui. — Bravo, ti mangaie cu privirea batranul. Ducefi-i mierea. Cand se va trezi sa-i spuneti c& e de la Mog Crciun gi ca e norocos cu asemenea prieteni. Dupa sarbatori padurea pare pustie. Toati lumea se odihneste. lepurasul rar isi scoate urechiusele pe fereastra. Vrabiutele motaie somnoroase pe bradut. Veverita rontaie nuci in cdmaruta sa. Uneori, vesela si bine dispusa, sare din creanga in creanga privind cum se soutura zapada — Eu stiu de ce larna acopera paméntul cu o plapuma de nea! striga ea. — De ce? intreaba plictisite vrabiutele. — Ca sai fie cald! Ca si Migani — Pamantul doarme trei luni de zile. Acolo, sub plapuma, se odihneste iarba, se odihnesc floricelele ce vor rasari la primavara. lemii ii este frica s& nu le inghete gerul pe toate. — Gerul nu stie de mila, ofteaza vrabiutele. Oare cand va veni primavara? — Nu degraba... lama e abia la inceput. $i veverita intra in scorburicd sd rontaie nuci. Zilele sunt scurte, noptile — lungi, vremea trece greu Totusi, intr-o bund zi larna isi ia agternuturile albe si plead. Ce mai bucurie! — Cipcirip! Cipcirip! A venit Primavara! Odata cu venirea primaverii, padurea se trezeste la viaté. Peste tot fierbe munca. Vrabiutele se graébesc sa-gi cladeascd o noua cdsuta. Aduna crengule, firicele de iarb& uscatéi, le lipesc impreuna si cdsuta e gata. — Dar unde e Misani? isi aminteste veverita. — Aoleu! Am uitat! Se agita vrabiutele. — Cipcirip! Cipcirip! Alearga ele spre cdsuta ursuletului. Trezeste-te, Migani! A venit primavara! In barlog, nici o migcare. — Nu se trezeste, ofteaza o vrabiuta — O fi patit ceva, e ingrijorata cealalta. — Trebuie sa intram s& vedem, propune veverita. Aerul din incdperea unde doarme Migani e alat de imbacsit, atat de greu incat tofi trei — mai sa lesine. — Sa deschidem ferestrele! Striga veverita. Sa aerisim, sé lsdm sa patrunda lumina! — Slava Domnului cd e viu. Ce mizerie e aici $i vrdbiutele impreuna cu veverita, cdrora li se alatura si Blanita Alba, imediat se pun pe treaba. in scurt timp, locuinta lui Misani, e de nerecunoscut. Pe peretii proaspat vopsiti, veverita deseneaz& manunchiuri de capsuni. Draperiile vechi sunt inlocuite cu altele noi, de culoare roz, cu albinute si fluturasi colorafi pe ele. Podeaua e spalata si acoperita cu covorase moi, Un scdunas lung, de langa perete, e invelit cu un tol in dungi de toate culorile, Nu mai e nimic de facut. Prietenii se ageaz4 pe scdunas si asteaptd sd se trezeasca Migani — Trezeste-te, Misani! Trezeste-te! Isi pierd rabdarea vrabiutele. A venit Primavara! Nu e timp de dormit! — Stiti ceva? Zice o vrdbiuta. Ma duc s&-I gadil la talpi. Va face ochi imediat. — thi, zambeste pe sub mustati iepuragul. Du-te... O laba de-a lui Migani si socoteste ca nu mai are cine-{i cloci ouale. 17— Atunci? Ce e de facut? Daca asteptam pana se trezeste de buna voie — ne prinde iama aici — Nu va enervati, ji sfétuieste veverita. Acus il trezim. Aduceti ulcica cu miere de la Mos Craciun! Puneti ceainicul pe foc. La aroma ceaiului cu miere — Migani nu va rezista. Aburii ceaiului umple toaté incdperea — Ce miros placut, deschide un ochi Migani. Miroase a primavard. Aoleu! Nu cumva? A venit? Sare el speriat de pe cuptor. — A venit, a venit! Daca mai dormi, primavara pleaca fara s4 0 vezi, glumeste iepurasul. Misani iese in usa barlogului. Isi intinde labutele, rasufla din toli plamanii, Padurea e aproape verde, Peste tot flori, zumzet de albine, ciripit de pasarele. Cerul e albastru, soarele e vesel — Ce minunata e Primavara, se intoarce Misani la prietenii lui. Cu aceasta ocazie, nu ar fi rau s& chefuim! Sunt flamand ca un lup! Apoi, observand ulcica cu miere, 0 duce la guré si nu se opreste pana nu da de fund. Vrabiutele, iepurasul si veverita se strecoara afara pe neobservate. — Uf... L-am trezit, se bucura vrabiutele. Acum la treaba! Nu e vreme de chefuri! O zi de primavara hraneste un an! Pastele in sat de R. Niger Aziin sat, Ne-am intors, apoi, acasa, Pared-i ziua mai frumoasa Sine-am asezat la masa $i soseaua-i mai voioasa Apoi mult ne-am veselit Am plecat acum cu toti, Si la mas am ciocnit $i bunicul si nepoti, Qua rosii!! La altar, la inchinat! 9. Vreau sa am o meserie Mirosul meseriilor de Gianni Rodari Orice meserie Un muncitor, mirosul Are un miros copii! De uleiuri de masina A paine si a placinte Miroase-n brutarii. Miroase cofetarul A nuci si scortisoara in orice tamplarie lar un halat de medic in sat sau la oras, A doctorie amara! A sc&nduri noi miroase, A vrafuri de talas. Abrazda aromata A camp si spic bogat Un vopsitor miroase Va mirosi {aranul A lacuri de vopsit, Ce merge la arat! Geamgiul intotdeauna Va mirosi a chit. Va mirosi a peste Pescarul cel vanjos, Soferul are-n haind Si numai trandavia Mirosul de benzina, Nu are vreun miros. 18Doctorul Aumadoare de Kornei Ciukovski DOCTORUL $I ANIMALELE SALE A fost odata un doctor tare cumsecade, care se numea Aumadoare. El avea 0 sora rea, pe care o chema Varvara. Cel mai mult pe lume doctorul iubea animalele. In camera lui avea iepuri, in dulap o veverita, in bufet o cioara, pe divan un arici tepos, iar in cufér niste goricei albi. Dar, dintre toate animalele sale, doctorul Aumadoare indragise cel mai mult rata Kika, cainele Avva, purcelusul Groh- Groh, papagalul Carudo si cucuveaua Bumba Varvara, sora cea rea, era suparaté foc pe doctor, fiindca tinea in camera atatea animale. — Sé le alungi numaidecat! striga ea. Nu sunt bune decat sa facd murdarie in casa. Eu nu vreau sé traiesc la un loc cu fapturile astea hidoase! — Nu, Varvara, nu-s hidoase! zicea doctorul, Eu sunt foarte bucuros ca le am pe langa mine. De pretutindeni veneau la doctor sd se lecuiasca pastori, pescari, taietori de lemne, {arani. El le dadea leacuri si toli se inzdréveneau numaidecat. Daca vreun baiefel din sat se lovea la mana sau se zgaria la nas, dadea fuga la Aumadoare gi peste vreo zece minute il vedeai, ca si cand nimic nu se intamplase, vesel si sdnatos, jucdndu-se de-a prinselea cu papagalul Carudo, in vreme ce cucuveaua Bumba jl imbia cu bomboane si mere data, la doctor veni un cal tare trist. — Lama, vonoi, fifi, cucu! rosti calul incetigor. Doctorul intelese indata ca pe limba animalelor asta inseamna: ,Ma dor ochii. Dati-mi, va og, niste ochelari*. Doctorul invatase de mult s8 vorbeasca pe limba animalelor. — Capuchi, canuchi! fi spuse el calului. Pe limba animalelor asta inseamna: ,Luati loc, Va rog’. Calul se agezé., Doctorul fi puse 0 pereche de ochelari si durerea disparu ca prin farmec. — Ceaca, spuse calul si, fluturandu-si coada, o porni la trap pe lil’. ,Ceaca” pe limba animalelor inseamna ,mul{umesc”. Curand doctorul Aumadoare dadu ochelari tuturor animalelor cu vederea slabé. Acum purtau ochelari si cali, si vacile, si pisicile, si cdinii, Pana gi ciorile cele batrane nu mai zburau din cuib iara sa-si puna ochelarii. Pe zi ce trecea, la doctor veneau tot mai multe vietuitoare. Veneau broaste testoase, vulpi si capre, cocori gi vulturi! Doctorul Aumadoare ji vindeca pe toti, dar nu lua bani de la nimeni. Ce bani puteau s& aiba broastele festoase si vulturii! Curand, in padure aparura asemenea anunturi DOCTORUL AUMADOARE A DESCHIS SPITAL. VINDECA DE BOALA ORICE ANIMAL! Le atémasera in copaci Vania si Tania, copiii vecinilor, pe care doctorul fi vindecase candva de scarlatina si pojar. Ei il iubeau tare mult pe doctor si il ajutau cu placere. 1910. Copilari Sfatul jucariilor de Mache lliut Desi ora e tarzie, $i de-atunci mi-e tare teama ite, nici o jucarie Sa ma joc cu el. Nu poate dormi Azi sunt toate suparate Si aga s-au plans cu toate, $i raman la sfat cu toate Jucariile stricate. Pana-n zori de zi! lar apoi, cand au sfarsit, O scrisoare-au intocmit — Vite, spune-o minge mica, Tuturor copiilor Nicu m-a-ntepat! Din partea jucarilor. Mi-am pierdut puterea toata Si m-am dezumflat. Si-n scrisoare-au spus atat: — Noi de azi am hotarat — Coada mi-a taiat c-o lama! Sa fugim de-acei copii ‘Spune un catel, Care strica jucarii! lonel, un baietel dupa Gica lutes A fost odata un baietel cu numele de lonel. Pacat doar ca povestea lui nu e pe placul nimanui. $i toti se-ntreaba in chip si fel: cum e posibil sa se intample asa ceva cu un baietel? Si tofi se uit cu mirare... Cum? Cel din poza e lonel? — Ei, dar cand era mai mititel: cu mémica, cu taticu’, cu matusa si cu unchiu’, cu bunicile amandoua gi bunicii langa ele. Ce familie numeroasa, fericita si frumoasail... impreuna, toti cAti erau in casa, alt odor n- aveau mai scump, decat numai pe lonel. I! iubeau, il giugiuleau, doar cu grija lui traiau. Matusile se certau cu bunicile, bunicii cu unchii: Cine ma tine in brate? Cine vrea sé ma-ncalte?, Cine ma ia la plimbare? Haideti, afar e soare!” tipa lonel cat putea de tare. Si care mai de care, matusile si bunicile alergau sa-i facd pe voie. $i uitandu-se la lonel ca la soare, le-a rémas o singura ingrijorare: ce sa faca sd-1 vada mai repede mare? Si iaté-i pe tofi membrii familiei in chip de mesteri bucatari, alergand pe rand din bucatarie in sufragerie cu un singur gand: sa-i umple lui lonel alta farfurie... Si ca sd aib& baietelul pofta de mncare, bunicul bate in tigaie toba mare, matusica Angela deschide si-nchide umbrela, bunicuta miauna ca pisica inchisa in bufet, unchiul Nicu face balet. — Ha, ha, ha, rade lonel cu ochii la scamatorii si inghite din castroane si farfurii pe nemestecate tot soiul de bucate: zmeurd cu fripturd, budinca si placinta, mazare cu lapte de pasate... — Mai vreau! striga lone! plin de smantana pe barbie si bunicile alearga sa-i aduca sarailie si clatite Azi asa, maine aga, lonel manénca peste poate. Nici o hainuta nu-1 mai incape.... — Ce mare a crescut! se bucurd taticul si mamica. —A venit timpul sé-I ducem la scoald, suspina bunicile si lacrimeaza matusile. — Vai ce mare a crescut lonel! Ceilalti copii par pitici pe langa ell Dar intr-o dimineata lonel nu s-a mai sculat din pat. Avea ameteli si nu se mai putea fine pe picioare. Ce-i cu lone!? Imediat sa vina nenea doctorul la el. Bunicile plang gi vor sa alerge la farmacie, sa ceara orice doctorie, dar cand nenea doctorul se uit& la lonel, se mira si zice cA trebuie s fie o greseala, c& lonel e prea dolofan, dragul de el. $i ca trebuie s& ia 0 doctorie, sé manance mai pufintel, ca s& se facd din nou baietel 20Fetita care |-a luat pe NU in brate dupa Octav Pancu-lagi VA spun ca sd stiti si voi: cuvintele care imi trebuie pentru povesti le scot din calimara. Intr-o zi, un cuvant nu vru sé iasa afara. Tot ciocdnind disperate in sticla cu penita, din cAlimara iesira cuvintele: Politete, Hamicie, Prietenie. — Hai, spune-ne ce caufi! — Il caut pe “Nu”. Fara el nu pot termina povestea — Pe ,Nu’? L-a luat o fetita in brate si nu-i mai da drumul — Dac, de pilda, vorbi cuvantul Harnicie, i spune mama: ,Pune masa!” sau ,Adu apa!” sau ,Matural”, fetita spune ca nu poate; are pe Nu” in brate. — Ori daca, vorbi cuvantul Politete, bunica vine de la piafa, aducénd doua cosuri grele, fetité cu ,Nu" in brate nu sare s8-1 deschida usa. — Ori daca, vorbi cuvantul Prietenie, 0 colega o roagai sa-i ajute la o problema grea, fetitei cu Nu" in brate nici nu-i pasa. — $i unde std fetita care La luat pe ,Nu" in brate? intrebai eu — Te conducem noi, se oferira cele trei... Desi era tarziu, o gasiram dormind. Nu", din brate, era insa treaz: — Nu ma intore! zise el. Nicdieri n-am dus-o mai bine ca-n bralele acestei fetife. Nu merg la tine, nu, nu, nu! Chiar atunci se auzi glasul mamei fetitei: — Hai, scoala-te ca e tarziu! Pune masa, e ora pranzuluil — indata! raspunse in locul fetitei, Hamicia. $i cat ai clipi, asternu masa, deschise bufetul si scoase farfurille. in dreptul fiecarei farfurii impaturi si cdteva servetele de hartie. Pe scari se auzira pasii bunicii. Politefea nici nu astepta s-auda batai la usa. Alerga si o deschise, lua _sacosé cu cumparaturi din bratele bunici...Intre timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetifei care |-a luat pe ,Nu” in brale. Cnd fetita se trezi si se dadu jos din pat, veni la mama sa si aceasta o lauda: — Tare frumos ai agezat masa! Poftim cotorul acesta de varza. Bunica-i darui un mar: — lal! Esti o fetita sdritoare, Colega nu se las mai prejos: — Am doua nuci. Una tie si una mie! Fetita intinse mainile s8 primeasca darurile, dar, in clipa aceea, il scdpa pe ,Nu’ din brate. Eu, care atata asteptam, il apucai de-o ureche gi plecai grabit acasa. Ajuns acasa, il aruncai pe ,Nu” in calimara si rugai cuvantul Paznic s8-1 pazeasca strasnic. Ca sa nu-| mai Poaté lua nici o fetita si nici un baiat in brate... 11, Vara, vara, dulce vara 1 lunie, ziua copilului de Teodor Munteanu Este 1 iunie La serbare a venit E prima zi de vara Astazi multa lume Soarele e sus pe cer Cantece gi poezii E frumos afara Fiecare spune. ‘Suntem astazi mai voiosi lonel s-a incureat C&ci avem serbare Si s-a-nrosit ca focul E ziua copiilor »Nu-i nimic” cu totii au zis E zi de sarbatoare. »Baté-|-ar norocu’” 21Sandu cel cu ochelari $io coarda i s-a rupt Cua sa chitara Cand lovi mai tare. Singur s-a acompaniat Nimeni nu s-a suparat Pentru prima oard, Casa ela serbare Apa de vara, fragment din vol. Cipi, acest pitic uriag de Fodor Sandor Cipi traia tn padure. Era mare cat degetul meu cel mic si purta la palarie o floare de ldcramioara, caci avea si palarie. Locuia in scorbura Fagului Urias si toti il iubeau. Un pitic atat de dragalas si de harnic nai fi sit in toata lumea, oricat ai fi cdutat. Se scula dis-de- dimineata. In apa Izvorului se spala, facea un rand de exerciii de gimnasticd, sau mai multe randuri, c& nu cumva sa se ingrase, apoi isi incepea munca. Proaspat, supraveghea florile, sa fie destul de parfumate, stergea de pe frunze si petale polenul adus de vant, apoi, cu un fir de iarba, gadila ciocul Pasairii — Un cdntec putem s-auzim, Pasare? Pasarea se trezea si isi incepea trilurile. Intr-o zi primi, pe neasteptate, vizita unei prietene, piticuta Scanteioara. Ziua cddea spre seara, dar musafirul cdzut din cer nu dadea nici un semn ca ar vrea s& plece acasa. De altfel, in Luminig inca nu inflorisera florile de papadie! lar Scanteioarei nu-i prea plicea sa mearga prea mult pe jos. Sau nu era obignuita. Asa ca imediat accepta invitatia lui Cipi de a se muta in scorbura unde locuia el. Se si instala in apartament, repede, iar gazda, Cipi, impreuna cu prietenul sau, Mesterul Cartita, poreclit Surzila, isi asternura un culcug in aer liber, sub frunzele Brusturelui cel inalt Cipi se trezi in zori de zi, plin de preocupari — Scoala, Surzila, igi indemné prietenul, azi avem 0 zi deosebit de incdrcata. —Tu ai intotdeauna o zi deosebit de... mormai suparat Surzila. — Avem un oaspete, il facu atent Cipi. Nu vrei sa-mi ajuti un pic? — Un pic da, dar mult, nu — E in regula! Te rog atunci sa te ingrijesti s4 avem roua pentru toata ziua! Acuma, in zori, e mai ugor de adunat, e mai mult, ma auzi? leri dupa-amiaza de-abia am strans de sub tufe cateva picaturi! Acum poti aduna chiar si o galeata, sa aib& Scdnteioara caté roud vrea! Eu ma ingrijesc pana atunci de fragi, si aduc si niticd miere de la Albinele salbatice. In drumul sau, Cipi o saluté pe Pasare care gi ea se trezise devreme. — Draga Pasare, pentru dimineata de azi canta-ne ceva deosebit, daca se poate... $tii.. vem un oaspete Intre timp se trezi i ScAnteioara. lesi mac si-gi netezi fusta din petale de cicoare. — Buna dimineata, baieti! Nu era insa nimeni in preajma sa. Dar nu avu prea mult raigaz sd se mire: de pe creanga de la poalele Fagului Batran se auzi concertul de dimineata al Pasarii, care, de ce sé nu recunoastem, era deosebit de bogat in triluri — Bund dimineata, Pasarico! o saruta ScAnteioara pe cAntareafa. I{i mullumesc ca m-ai delectat cu cdntecul tau,! Surzilé aparu deodata calcdnd iarba cu mare atentie:aducea galeata din coaja de brad plina cu boabe de roua. — Ti-am adus, ca sa zic asa... Bea... daca {i s-a facut sete. Daca golesti galeata, mai aduc una. — Ei, se mir Scanteioara, ce repede ai adunat o galeata intreaga de roua!? Surzila scorbura lui Ciraspunse putin incurcat:De unde ai adunat-o? — Pe asta?... Roud?... Sigur cd... de pe frunzele de alun. Ele strang mai multa roua. E roud de alun.. — Ahal aga mai inteleg si eu, zise Scanteioara Cipi, venea gemand, atat era de incarcat. Ducea in spinare o desaga din frunzi de macris. — Buna dimineata, drag& Scdnteioara! zise si scoase din desaga fragute botezate in miere. Pentru micul dejun — Esti dragut, Cipi, buna dimineata. Dar mai intai de toate m-ag cam spaila, Voi unde {inefi apa de vara ? Cipi il privi descumpanit si neajutorat pe Surzilé. — Asta-i acum! — mormai el. Apa de vara! — Apa... de cum ai spus? intreba Cipi — Pai, apa de vara. Voi nu obisnuifi sA va spalati? — Ba da, obisnuim, cum sa nu, obisnuim chiar mult de tot! interveni Surzila, ca s& nu raspunda Cipi. Numai cA mie doctorul Bufnita mi-a interzis categoric spalatul. Din punct de vedere al sanatatii, nu-mi prieste. Desi as vrea... eu ma dau in vant dupa apa... si dusur... — Tie doctorul Ciuhurez-Bufnita {i-a interzis preamultmancatul, supraalimentarea, nu spalatul, nu spalarea... ti reaminti Cipi Surzila nu se simti jignit. — Deci unde e apa de vara ? ji intreba Scanteioara — Ahaal... apa de vara! ji reveni lui Surzilé voia-bund, vazand cA nu-| mai inghesuie cu spalatul si cu igiena corporala, cu periuta de dinti... Apa de vara se afla in Izvorul de vara, acolo © finem, conservata, depozitata; acolo se spala si Cipi, in fiecare dimineata. Poteca asta, arata el 0 cararuie aproape invizibila, duce exact acolo! Scénteioara plecd spre Izvor. in drum a rupt cteva petale de margarete, s& aib& prosop curat. — De ce este Izvorul acesta Izvorul de vara? 7l intreba Cipi pe Surzila. Doar si iarna e tot acolo, in acelasi loc. — Pi, fratele meu, iarna el e Izvor de iarnd, iar vara e de vara. Si aga nu e important, ce e cu adevarat adevarat, ci ceea ce spuneam ca este. Asta e si cu conceptia ta bag seama... Nu este ceva, ci cum ji spunem. Scdnteioara vrea apa de vara, sa fie si Izvorul de vara! Nu? — Ce ciudat vorbesti, Surzilé. O sé ma mai gandesc la aceasta idee... De altfel, te-am rugat s8 aduni niste roud, pentru Scanteioard, ai adus-o? — Priveste! arata Surzila spre galeata plina. Cipi o privi; apoi se uita plin de multumire la prietenu! sau. Zise: — Totusi, esti un tip cinstit 23TEXTE-SUPORT PENTRU DISCIPLINA _ DEZVOLTARE PERSONALA1. AUTOCUNOASTERE $I ATITUDINE POZITIVA FATA DE SINE 1. Cine sunt eu? Comoara neasemuita A fost odata un om care a plecat in cdutarea unei comori neasemuite, A umblat in lund gi in stele. A scotocit pe sub pamnt si prin mari. A gasit tot felul de lucruri care de care mai pretioase: perle, praf de stele, galbeni. Cu toate astea el nu era mai fericit. intr-unul din drumurile sale a intalnit un om simplu, cu vesminte saraccioase, dar curate, cu fata luminata de un zAmbet larg. Parea cé omul acela gasise ce cdutase el atdta vreme. Atunci La intrebat: - Pari foarte fericit, trebuie sa fi gasit comoara neasemuité, dar cu toate astea nu se vede din vegmintele tale. Unde iti tii bogatia? ‘Omul i-a raspuns atunci cu acelasi zambet cald: - Cum de fi-a venit asa o idee, cum ca alergarea dupa bogatie te-ar face fericit? Cum crezi c& macinat de astfel de ganduri {i-ai putea gasi linistea? Bogatia mea nu poate fi gasita de altcineva sau furaté. Aceasta se poarta in inima, iar asta o face mult mai de pretioasd, zise el in timp ce-si continua drumul fluierdnd. Omul nostru a czut atunci pe ganduri si si-a intors privirea care inima sa. Nici nu-i trecuse prin minte sA caute comoara chiar acolo. Atunci toate celelalte bogatii i-au devenit nefolositoare. Cel mai de pret dar fusese sé se descopere pe sine, sa-si dea seama ca nu mai era altul ca el. El era unic in tot Universul. Ce alté comoara poate fi mai de pret? ‘A se cunoaste pe sine insemna sa stie ce il face fericit, sa stie ce calitati si ce defecte avea. Mai mult, odata ce se impacase cu propria persoana putea sa se iubeasca aga cum era El era valoros pentru lume gi pentru sine gi putea sd se imbundtdjeasca in fiecare zi cate putin. Nu exista daruri mai valoroase pe lume decat a te cunoaste pe tine si a face ce poti mai bun din tine! Nu uita: Cat in lume ai umbla gi oriunde ai cduta, ca tine nu-i altcineva! Il. IGIENA PERSONALA 1. Sa fim curati! Porcugorul de Guineea se face curatel A fost odaté un porcusor de Guineea tare murdar. Atat de murdar era c& nici nu se mai vedea ce culoare avea. Blanila lui era préfuita, astfe! cd nu puteai sti daca era maro, gri saul, poate, alta culoare. Nici el nu mai tinea minte ce culoare avea daca i! intrebai. Pe porcusor incepusera sa il doar si dinfii cfnd manca morcovi, pentru c nu-i spaila niciodaté. La un moment dat in cusca lui a gasit o cddifé cu apa, un spun, o pasta de dinfi si un prosop, toate pe masura lui. Prima data i-a fost teama de ele. Nu intelegea prea bine la ce ii puteau folosi. Dupa aceea, incetul cu incetul, a bagat cate o lébuté in apa si a vazut cum se schimbau la culoare. Astfel, si-a dat seama ca apa si sépunul erau pentru a se spala pe labute si pe corp, iar pasta de dinti pentru a-si curata dintii. Prosopelul fi servea pentru a se sterge dupa ce facea toate acestea Daca |-afi vedea acum pe porcusorul de Guineea, nici nu I-ali mai recunoaste. Este alb si pufos, iar dintii lui sunt foarte putemici si sénatosi. 25Ill, TRAIERE $1 MANIFESTARE EMOTIONALA 1. Emotiile mele Copilul si emotiile A fost odata un copil care vroia sa fie tot timpul fericit. Cu toate acestea lui i se intamplau lucruri care uneori il intristau, alteori il speriau sau maniau Lui nu fi pléceau aceste emofii si a rugat o zAna sa jl scape de simfirile neplicute Zana binevoitoare i-a raspuns chemarii, dar in loc s8-1 scape de ele, La uimit spunandu-i cd fra acelea ar fi fost mult mai sarac. Asa ca atunci cand el era in fata unei ape adanci in care fi scdpase mingea, zana i-a aparut din umbrd si i-a spus: — Frica te ajuta sa stii sd te aperi de ceea ce este periculos! De asemenea, atunci cnd era trist pentru c& nu obtinuse nota maxima la o evaluare, din nou a aparut zana care ia explicat. — Acum esti trist. Tristetea te ajuté s& infelegi mai bine viata si s& cauti fericirea si lucrurile bune, s& inveti mai mult pentru a obtine nota dorita. Cum altfel ai putea sa pretuiesti ceva pe lume daca nu tii ce inseamna pierderea? Altadata, cand copilul era foarte furios pentru c& parintii nu I lasau sa se joace la calculator, zana i s-a aratat din nou: — Vezi, cata putere si energie ai? Cu toate astea, energia si puterea trebuie folosite cu elepciune, astfel incat ele sé te ajute, ci nu ca sa ranesti sau sa distrugi. A trecut mult timp de la intdlnirea copilului cu zana si pe parcursul anilor el si-a dat seama cat de folositoare erau acele emofii — pentru ca ele ji ardtau calea schimbari. Astfel copilul putea deveni cu fiecare zi mai puternic, mai viguros si mai pregatit pentru viata $i odata imprietenit cu emotile mai putin placute, de care nu ii mai era fricd, el le privea ca pe niste prieteni sinceri care ifi spun adevarul. El stia c& nu or s8 dureze mult, asa cum nici norii negri nu pot ascunde soarele prea mult timp. lar fericirea lui, asemeni soarelui, strélucea tot timpul pe cerul cu sau fra nori. De-abia acum el putea sa fie cu adevarat implinit, s4 se bucure de viata pe de-a-ntregul, sd pretuiasca fiecare clipa. mar Emofii Am cAstigat un cross si vesel eu am fost. Atunci cand am c&zut am plans si m-a durut. De nervi eu am tipat, dar tot eu m-am calmat. Fiecare incercare ma face din ce in ce mai tare. IV. COMUNICARE $1 COOPERARE 1. Invat s4 comunic Cafelusul Susu si prietenul lui A fost odata un cjel pe nume Susu. Susu nu prea stia sA respecte reguli. El avea pretentia ca toata lumea sa facd doar ceea ce dorea el — sa joace jocurile lui preferate, sa il asculte numai pe el, sd latre cand avea chef, sa traga de lesa astfel incat s4 mearga numai pe unde voia. usu avea un mic stépan. Daca va spun acum ca si comportamentul stépanului sau 26nu era foarte potrivit, n-o s va mire. Doar se cunoaste cum céinii se aseamana adesea cu stapanii lor. Agadar, nici copilul nu era atent la gcoalé, isi tinea obiectele in dezordine, ii provoca adesea pe colegii sai, nu avea rabdare sa isi astepte randul, nu-si asculta parinti. Este clar ca nici Susu si nici micul sau stapan nu aveau un comportament potrivit — alergau pe strada, ji loveau pe oameni si pe alti ctei. Susu te musca din senin aga incat nu puteai sa iti mai dai seama cand se juca sau era serios, iar copilul devenea nervos fara motiv. Ca urmare, ceilalti catei si copiii incepusera s4 nu isi mai doreasca sa se joace cu ei. In cazul lui Susu, nici la scoala de dresaj rezultatele nu era foarte bune, iar dresorul sau il mustruluia adesea. Acelasi lucru se intampla si cu copilul la scoala. Si-ar fi dorit si ei sa fie altfel — sa fie mai cuminti, mai atenti, s& fie ludati pentru comportamentele lor bune si sa aiba o mulfime de prieteni Asa ca intr-o buna zi V. INTERACTIUNI SIMPLE CU FIINTE $1 OBIECTE FAMILIARE 1. Eu si cei dragi mie Eu gi cei dragi mie Eu sunt Claudia si am 6 ani, Sunt foarte cuminte si ti ascult pe parintii mei. Pe ei si pe fratele meu, eu fi iubesc cel mai mult pe lume. Mie imi place foarte mult culoarea roz. De asemenea, imi place s4 mandnc pizza. Jocul meu preferat este cu papusile. Le aliniez la fel ca in clasa si le explic o mullime de lucruri folositoare. Cand voi fi mare ma voi face invatatoare. Pe fratele meu jl cheama Mihai, Lui fi plac foarte mult animalele, El are grija de catelul nostru, fi di mancare si apa de baut. ll scoate mereu afar la ore fixe. El spune cA vrea sa devina medic veterinar, s& aiba grija de animale si sa le vindece daca se imboinavesc. Lui fi mai place si fotbalul si are mulfi prieteni cu care iese in pare si se joaca Parintii nostri ne iubesc foarte mult si ne incurajeaza sa facem ce ne place. Ei sunt cei mai buni parinfi din jume: ne rasfafa, dar ne si corecteazé cand este nevoie. Eu sunt foarte fericita alaturi de cei pe care i iubesc! Dragii mei De cand pe lume-am venit lar doamnei invatateare Pe cei dragi i-am intalnit Ti dau mereu ascultare. Mama cu-ai ei ochi de soare, Tatal meu cu vocea tare. Si-am si un catel acasa Cu blanita neagrd, deasa Fratele meu de nadejde, $i un sac cu jucarii Bunicii ca din poveste, Sa impart cu alfi copii. Impreuna cat vom fi Tot timpul ne vom iubi $i cu toate ce v-am zis Eu ma simt ca-n paradis Pe colegi fi am cu mine Caci pe lume mi s-a dat Sila ru dar sila bine Tot ce mi-am dorit vreodat’ 27VI, RUTINE $1 SARCINI DE LUCRU 4. Cum ma organizez Micul detectiv A fost odata un copil care avea rezultate slabe la scoala. Isi dorea si el sa fie apreciat de colegi si de doamna invatatoare, dar nu stia ce s& faca pentru asta S-a hotarat, prin urmare, s& investigheze problema si sa isi imbunatateasca rezultatele. Zis si facut! De cum a inceput s& cerceteze situatia in amanunt, asa cum fac toti bunii detectivi, a descoperit ca pierdea prea mult timp ca sd gaseasca ce avea nevoie. Cand voia s4 caute ceva pe biroul lui, toate erau in dezordine si de-abia daca se putea descurca printre ele Ce a mai observat a fost si cd atunci cand incepea sa se concentreze pe o problema, dupa un timp se trezea c& mintea ‘i zbura la altele, iar asta 1l incurca teribil. Era clar de ce nu reusea S-o rezolve ‘Asa nu mai mergea. Toata investigatia lui era ingreunata de marea harababura din jurul lui. Astfel, el a inceput ca mai intai sd isi organizeze carile si caietele Apoi a facut ordine pe birou si a pus deoparte orice putea sé-i distraga atentia. Mai apoi, pentru ca nu avea suficient timp pentru teme si pentru a cerceta problema, a decis sa igi facd un program (cand anume sa invete, cnd sa investigheze). Si ce credeti? Cand se pregatise mai bine sa cerceteze ca un adevarat detectiv, si-a dat seama ca nu mai avea de ce — pentru cA dificultatile sale disparusera. Devenise acum un scolar serios, responsabil, organizat si cu rezultate pe masuré Vil. EXPLORAREA MESERIILOR 1. Despre meserii Ce te faci cand vei fi mare? Esti din fire curios Ih viata s& ti indrumi Si putin cam bagacios? Pofi fi un profesor bun Daca-n viata-nveti cu spor Poti sa fii explorator. Muneitor tu te poti face De cu mainile iti place Animalele de-ti plac Lucruri noi a construi lar bolii sa-i vii de hac CAnd cu srg mult vei munci Cu truda multa si har Pofi sa fii veterinar. lar de fructe si legume Iti doresti sA vezi anume Daca iti place pe alti $i sA mergi pe un tractor Lucruri noi s8 1i inveti Poti s& fii agricultor. 28