Veronika se pregateste sa moara-fragment

Daca El n-ar fi vrut sa se ntmple una ca asta, de ce a plasat pomul cu

pricina n mijlocul Gradinii, si nu n afara zidurilor Paradisului? Daca ar fi fost
chemata sa apere cuplul, Mari l-ar acuza cu siguranta pe Dumnezeu de
neglijenta administrativa, deoarece, n afara faptului de a fi plasat pomul
ntr-un loc eronat, nu l-a ncercuit cu afise, cu bariere, omitnd sa ia masurile
minime de siguranta si expunndu-i pericolului pe trecatori.
Mari l putea acuza si de instigare la crima: le-a atras atentia lui
Adam si Evei asupra locului exact unde se afla pomul. Daca n-ar fi spus nimic,
generatii dupa generatii s-ar fi perindat pe Pamntul acesta fara ca nimeni sa
manifeste vreun interes pentru fructul oprit, caci pomul s-ar fi gasit ntr-o
padure plina de pomi asemanatori, dar fara nici o valoare specifica.
Dumnezeu nsa nu procedase asa. Dimpotriva, dadu legea si gasi o cale
de a convinge pe cineva s-o ncalce, ca sa poata inventa Pedeapsa. Stia ca
Adam si Eva au sa se plictiseasca pna la urma de atta perfectiune si, mai
curnd sau mai trziu, aveau sa-l puna rabdarea la ncercare. Ramase la pnda
acolo,

fiindca

poate

si

El,

Dumnezeul

Atotputernic,

se

plictisise

de

functionarea perfecta a lucrurilor: daca Eva n-ar fi mncat marul, ce lucru

interesant s-ar mai fi putut ntmpla n urmatoarele miliarde de ani?
Nimic.
Cnd legea a fost ncalcata, Dumnezeu sau Judecatorul Atotputernic a
mai simulat si o urmarire, ca si cum n-ar fi cunoscut toate ascunzisurile
posibile. Cu ngerii privind peste tot si savurnd distractia (si viata lor trebuie
sa fi fost foarte plicticoasa, de cnd Lucifer parasise Cerul), El ncepu sa
umble.
Mari si imagina ce scena frumoasa dintr-un film de suspans ar oferi acel
episod biblic: pasii lui Dumnezeu, privirile speriate pe care le schimbau ntre ei
cei doi, picioarele care se opreau brusc n dreptul ascunzisului.
Adame, unde esti?, ntrebase Domnul.

Am auzit glasul tau n rai si m-am temut, ca eu sunt gol, si m-am

ascuns, raspunsese Adam, fara a sti ca, plecnd de la afirmatia asta, si
recunoscuse acuzatia de crima.
Gata. Printr-un simplu truc, lasnd sa se creada ca nu stia unde era
Adam si nici de ce fugise, Dumnezeu obtinuse ceea ce voia. Chiar si asa, ca sa
nu lase nici o ndoiala asistentei angelice care urmarea cu atentie scena
respectiva, El se hotar sa mearga si mai departe.
Cine ti-a spus ca esti gol?, zisese Dumnezeu, stiind ca ntrebarea nu
avea dect un raspuns posibil: pentru ca am mncat din pomul care-mi ngaduie
sa nteleg asta.
Cu acea ntrebare, Dumnezeu le-a demonstrat ngerilor ca era drept si
osndea cuplul ntemeindu-se pe toate probele existente. Mai departe, nu mai
conta sa afle daca vina i apartinea femeii, nici ca ei sa se roage de iertare;
Dumnezeu avea nevoie de un exemplu, asa nct nici o alta fiinta pamnteana
sau cereasca sa nu mai cuteze vreodata sa se opuna ho-tarrilor Sale.
Dumnezeu expulza perechea, copiii lor platira pna la urma si ei pentru
crima (asa cum se ntmpla pna astazi cu copiii criminalilor) si sistemul juridic
a fost inventat: legea, ncalcarea legii (logica sau absurda, nu avea nici o
importanta), judecata (n care cel mai experimentat l nvinge totdeauna pe cel
naiv) si pedeapsa.
Cum ntreaga umanitate fusese condamnata fara drept de apel, fiintele
umane se hotarsera sa-si creeze mecanisme de aparare, n eventualitatea ca
Dumnezeu s-ar decide iarasi sa-si manifeste puterea arbitrara. Dar, n
decursul mileniilor de studii, oamenii au inventat attea instrumente juridice,
nct s-a mers prea departe, si acum Justitia este un hatis de clauze,
jurisprudente, texte contradictorii, nct nimeni nu mai reuseste sa priceapa
ceva.
n asemenea masura, nct, atunci cnd Dumnezeu s-a hotart sa
schimbe planul si sa-L trimita pe Fiul Sau ca sa mntuiasca lumea, ce s-a
ntmplat? A cazut n plasele Justitiei pe care o nascocise El nsusi.