ASPECTE SPECIFICE PROIECTARII SEISMICE A CONSTRUCTIILOR CU PLANSEE DALA SPECIFIC ASPECTS FOR SEISMIC DESIGN OF FLAT SLAB BUILDINGS EUGEN LOZINCA , SEBASTIAN STEFANESCU , RADU PASCU Rezumat: In ultimele decenii se constaté ca investitorii si arhitectii exercitd o presiune tot mai accentuata asupra proiectantilor de structuri pentru a realiza constructi multietajate cu plansee dala, deoarece acestea reprezinta un ‘sistem eficient din punct de vedere functional si economic. Din punct de vedere al comportéri la solicitari orizontale, grosimea mai mica a plangeelor-dalé confers constructie/ o rigiditate de ansamblu mai redusé, astfel incat sub actiunea migcérii seismice de proiectare rezulté deplasari laterale $i cerinfe de deformare plastic mai mari. Lucrarea analizeaza punctele vulnerabile asociate comportaril plangeelor dala la solicitéri de natura seismica, punéndu-se accentul pe legatura intrinseca dintre efortul unitar de strapungere $i capacitatea de ductilitate a imbinarii dalé-stélp. Sunt de asemenea prezentate 0 serie de prevederi si recomandéri de proiectare a plangeelor dala in zone cu seismicitate ridicata. Cuvinte cheie: plangeu dalé, strépungere, ductiltate, comportare la actiuni seismice Abstract: In the last decades the structural engineers are facing an ongoing pressure carried out by investors and architects in order to design multi-story flat slab buildings, because this is an efficient building system, both from functional and economical aspects. Regarding the behaviour to horizontal actions, flat-slab buildings possess a lower lateral stiffness due to the reduced thickness of the slabs. So, when subjected to major earthquakes, flat- slab buildings are exhibiting larger lateral displacements that require large deformation capacity beyond the elastic range. The paper analyzes the vulnerabilities associated with the seismic behaviour of flat slabs, emphasizing the intrinsic ink between the punching stress and the ductilty of the slab-column connection. It also presents several provisions and recommendations for designing flat slab buildings in areas with high seismicity Keywords: flat slab, punching, ductility, seismic behaviour 41. Introducere Plangeul dala reprezinta o solute eficienta at&t din punct de vedere funcional-arhitectural, cat gi al tehnologiel de executie. Ins, din punct de vedere structural, plangeele dala genereaza un sistem structural mal flexibil la solicitar laterale si in consecin{a rezulta deplasar relative de nivel mai mari, care conduc la majorarea eforturllor de forfecare din dala prin marirea momentelor neechilibrate ce apar in zonele de imbinare dalé-stalp. Daca imbinarea nu este proiectata corespunzaitor, aceasla, ajunge sa cedeze la slrapungere si apoi, prin colaps progresiv, poate conduce la prabusirea intregii construcji Un exemplu concludent il reprezinta puternicul cutremur din Mexico City din anul 1985 cand 91 de cladiri cu plansee dal s-au prabusit, iar 44 au suferit degradari majore datorita cedar la strdpungere a Imbinarilor. Principala cauza a fost faptul c&, chiar si atunci cnd sistemul structural a avut prevazute elemente verticale capabile s8 preia solictarile orizontale, Imbindiile dald-stalp nu au fost prolectate si conformate astfel incat sa fie capabile sd urmareasca deformatile laterale ale structurii de rezistenta Din punct de vedere al tratarii subiectului pe plan international, proiectarea planseelor dala apare ca un capitol individual in principalele coduri de proiectare din lume, insa prevederi specifice pentru zone seismice apar doar in codurile americane, nu si in cele europene. Din punct de vedere al tratarrii pe plan national, subiectul este aproape inexistent. STAS 10107/0-90 confine doar prevederi pentru calculul la strapungere centrica, fara referiri la strapungerea excentricé sau pentru cazul solicitarilor seismice. iectivul lucrdrii de fata este de a analiza punctele vulnerabile asociate comportarii constructilor cu plangee dala la solicitari de natura selsmica si de a prezenta recomandari de proiectare si detaliere menite sd asigure 0 ductiitate adecvata a imbinarlor dintre dala si stalpt2. Caracteristici de comportare la solicitari seismice Pontru ca structurile cu plangee dala sa evidentieze o comportare bund la solicitari de natura seismica oste necesar ca imbinarile placa-stalp s8 posede: (i) 0 ductiltate adecvata pentru a se deforma inelastic fara a ceda la strapungere; (i) abiltatea de a urmari deplasarile relative de nivel ale structuri; (ii) capacitatea de a prelua solicitarile laterale induse de miscarea seismica fara degradari semnificative de rigiditate si (iv) 0 capacitate reziduala suficienta pentru a nu ceda sub incarcari gravitatjonale de serviciu dupa incetarea migcarii Astfel, pentru a asigura 0 comportare adecvatd este important ca in faza de proiectare a unei constru plangee dal amplasata intr-o zona seismica sA se acorde o atentie deosebita pentru (i) alegerea unei valori adecvate pentru factorul de comportare ,q; (i) asigurarea unei rigiditatilaterale suficiente a structurii de rezistenté; (ii) conformarea si detalierea adecvate a imbinéirlor dal8-stalp pentru a le asigura o comportare histereticd stabil la solicitari ciclic-alternante si de asemenea pentru (iv) detalierea armaturii de integritate ce are rolul de a preveni colapsul progresiv al intregii constructi 3. Asigurarea unei comportari histeretice stabile a imbinarii dala-stalp In zona de rezemare a placii pe stalp, eforturile de forfecare generate de actiunea combinata a fortei de strapungere si a momentului neechilibrat sunt preluate de betonul din zona comprimata a sectiunii si eventual de armatura transversala de strapungere. in cazul imbinarilor dala-stélp supuse doar incarcarilor gravitationale, momentul neechilibrat are in general valori reduse, iar cedarea se produce dupa fisuri inciinate simettic (fig. 1(a)) 3k ate Swip — Fisura | ] t ented oA Py \FFisua aot enti (@ Sokicittigravitrionate (©) Solicits seismice eu eumomentaeechilibrotmic moment neeeinibeat mare Fig. 1. Moduri de cedare in cazul dalei rezemate prin intermediul unui capitel (Megalli $i Ghali, 2000) In acest caz, forta taietoare preluala de beton poate fi majorata prin realizarea in zona de rezemare fie a unui capitel, fie a unei subplici, ce au rolul de a mari local grosimea placii si implicit a suprafetei critice de strapungere. Insa atunci cAnd structura este solicitata de acfiunea cutremurului, in fasia de reazem momentele incovoietoare ddo-o parte i de cealalta a stalpului pot fi alternante, astfel incat momentul neechilibrat are o valoare semnificativa In aceasta situatie, cedarea se produce prin aparitia unor planuri de fisurare ,paralele" situate de o parte si de alta stalpului (fig. 1(b)), caz in care dispunerea unui capitel este eficienta doar partial. In schimb, prin realizarea unui capitel se majoreaza semnificativ momentul neechilibrat deoarece rigiditatea fagiei de reazem creste prin introducerea capitelului. In consecinta, este de preferat sa se evite utilizarea sistemului de plangeu-ciuperca la cladirile amplasate in zonele cu seismicitate ridicata.100 80 60 40 20 o -20 -40 -60 -80 =100 Momentul neechilibrat (kNm) 76549210123 4567 Deplasare relativa de nivel (%) Fig. 2. Variatia momentului neechilibrat pentru o prindere placa-stalp fara armaturd transversala (Megalli si Ghali, 2000) La plangeele dala rezemarea placii direct pe stalpi face ca perimetrul sectiunilcrtice de strapungere sa fie reativ redus si din acest motiv se dezvotta un gradient rdicat al eforturlor principale de intindere din beton. Astfel, atunci cand o Tmbinare placa-stalp fara armaturd transversal de strapungere este supusa unel variaticiclic-altemante a momentuui neechilbrat, al€t capacitatea de rezistenta, c&t si rgiaitatea Tmbingii sufera degradari semnificative de la un ciclul la altul (ig. 2) 1, 2} AAstfel, pentru a nu se inregistra degradein exagerate ale capaci la strapungere a dalei de beton, codul american AC! 318 impune ca pentru cladiile cu plangee dala fara armaturd de strépungere, dift-urile asociate ULS sa fie limitate la cel mult 1.5% Thcercatile experimentale au pus de asemenea in evidenté faptul ¢& unul dintre principal factori care influenteaz ductitatea si implicit comportarea imbindni placd-stalp la solicit ciclice il reprezinta intensitatea incdrcari gravitational. Contralizand rezultatele nor seri de teste experimental ofectuate de diversi autori, Mochie gi Pan [3] au demonstrat ca data cu cresterea raportuul dine forta taletoare asociata incarcarlor gravitationale (Vg) si fort taietoare capabila a betonului (V,), scad atat ductiitatea de deplasare, c&t si drif-l capabil (ig. 3). Se observa ca pentru valor ale raportulu VgiVe mai mari de 0,40, Imbinarle placa-stalp cedeaza casant, ductiitatea de deplasare find practic egala cu 1, iar drift la'care cedeaza Imbinarea scade chiar sub valoarea recomandata de 1,5%. 60 70 H 504° : ge ay & | Esof, aw i St04o° 20 ' Bacda* oa ' 3 ° o | = an ae e ™ ‘ 5 B07] aah 20 Bee g 3 at a ' B10 ° 00, 00 OF 02 08 04 05 06 07 08 08 10 00 oF 02 03 a4 0% 0% 07 0b 08 1.0 veVe We (a) Variatia ductlititi de deplasare (b) Variatia drift-utui capabil Fig. 3, Influenta intensitafi incarcairilor gravitationale asupra comportari ciclice a imbinarii placa-stalp central (Moehle si Pan, 1989) Din acest motiv gi in spiritul prevederilor impuse de diverse norme de proiectare, ca spre exemplu codul american ACI 318-08, pentru ca imbinarea dalé-stalp s8 posede 0 ductilitate suficienta la deplasari laterale si s& evidentieze © comportare histereticé stabilé este recomandabil ca la proiectarea planseelor dali fara armaturé de strépungere, amplasate in zone cu seismicitate ridicata, forta taietoare produsa de incarcarile gravitationale sa fielimitata ta cel mult 40% din forta taietoare capabila a betonului simplu. Aceasta presupune ca efortul unitar de strpungere tn lungul perimetrelor critice de control generat de incarcarile verticale asociate gruparilor de Incarcari care includ actiunea seismicd sa indeplineasca conditia Vpq $0.4-Vpa¢ a unde veg reprezinta efortul de strépungere tn lungul perimetrului critic considerat generat de Incarcarile verticale asociate gruparilor de incarcari care includ actiunea seismica; iar Vag. este rezistenta la strépungere a betonulul pentru dale fra armaturd transversal, care se determina conform EN 1992-1-1 La plangeele dala care sunt supuse unor incércari gravitationale importante, migcarea seismic genereaz’ o degradare rapida a betonului din zona imbinari, astfel incat forta de strépungere rdmane sa fie preluata doar prin efectul de dorn ce apare in special in armaturile longitudinale de la partea inferioara a placil. In consecinta, se recomandé ca pentru astfel de cladiri amplasate in zone seismice sa se evite utiizarea planseelor-dald fara armaturd transversala de str&pungere. Prin dispunerea adecvata_a unor armaturi transversale de strépungere se obtine o imbunatatire semnificativa a comportérii imbindrilor dala-stalp la solicitéri de naturé seismic. Astfel, conform serilor de incercari experimentale intreprinse de Megali si Ghali [1, 2] rezulté c8 armarea transversala a placii cu sine de gujoane cu cap conduce la o comportare ciclica stabild si la cresterea semnificativa a ductiltati si rezistenei prinderii, dupa ‘cum se observa comparand curba histeretica din fig. 4 cu cea din fig. 3 asociata pldcii fara armatura transversala de strapungere. $76 543940123 45678 Deplasarea relativa de nivel (°6) fat pentru o prindere placa-stalp cu sine de gujoane cu cap; Vg/ Ve = 0,75d (Megali si Ghali, 2000) Fig. 4. Variatia momentului neechi In fig. 4 se remarca de asemenea ca atunci cdnd placa se armeaza transversal cu gujoane cu cap capacitatea de deformare a imbinarii creste substantial, astfel incat nu mai este necesara limitarea drift-ului la 1,5% deoarece pana la valori aproximativ 4% nu se observa degradari notabile ale capacitati la strapungere a imbinaii. Seria de incercari experimentale intreprinsa de Megalli si Ghali (1, 2] a evidentiat totodata ca majorarea intensitatti incarcarilor gravitationale produce un efect similar si asupra comportairii ciclice a plangeelor dala armate transversal (fig. 5), respectiv faptul cd pe masura ce intensitatea incarcarii verticale creste, valoarea maxima a drift-ului scade. Ins, intrucat valorile drift-urilor capabile sunt de cel putin 3,5%, la plangeele dala cu armatura transversala de strapungere nu mai este necesar a se limita intensitatea fortei taietoare produsa de inc&rcéirile gravitationale insa pentru a tine cont cé forta taietoare preluata de beton se reduce substantial dupa un numar redus de cicluri de solicitari alternante, se recomanda ca, la constructile cu plangee dalé amplasate in zone cu seismicitate ridicata (ag = 0,16g pentru IMR=100 ani), armatura de strépungere sa se dispund pe o lungime de minimum 3.5d masurata de la fata stalpului, iar formulele de calcul din EN 1992-1-1 asociate rezistentei la poansonare si perimetrului de contro! de la care nu mai sunt necesare armaturi de strépungere sa fie corectate astfe!VRdes = OARG,c HSA / 5, )Agy Srd.ef /(ua))sin @ Yous = B Va /Wre,c4) ®) tn care Asw este aria unui perimetru al armaturii de strapungere in jurul stélpului [mm]; s,este distanta radial a perimetrelor de armaturi de strapungere [mm]; fyyaer ste rezistenta efectiva de calcul a armaturilor de strépungere, cf. EN 1992-1-1; d este media inallimior utile in directile ortogonale [mm] si a este unghiul dintre armaturile strapungere $i planul dalei, of. EN 1992-1-1 é | — fara armatura transversala 27 2-cuetrieri a 3 ag cu gujoane g = 3 s 2 2 i & & 5 a 00 02 04 06 08 10 V_/ Vo Fig. 5. Influenta intensitati incarcdirilor gravitationale asupra comportarii ciclice a imbinérrii placa-stalp cu si fara armatura transversala, (Megall si Ghali, 2000) 4. Proiectarea rigiditatii \aterale Betonul armat reprezint& un material structural degradabil care fisureaza atat din cauza inearcéirilor directe, cat si aunor fenomene indirecte, ca spre exemplu contractia de uscare. Intrucat gradul de fisurare influenteaza semnificativ rigiditatea elementelor din beton armat, pentru a evalua ct mai realist deplasarile laterale este extrem de important sa se adopte o valoare adecvaté a factorului de reducere a rigiditati betonului nefisurat In urma studilor experimentale realizate de Vanderbilt si Corley [4] s-a observat c8 datorita fisuréririgiditatea fasiei de reazem la un plangeu dalé este de aproximativ 1/3 din valoarea corespunztoare fasiei de beton nefisurat. Pentru a surprinde aceasta reducere de rigiditate s-au propus diverse modele si metode de calcul, dintre care cele mai cunoscute $i utiizate sunt modelul lalimil efective a ,grinzil” ( EBW-Effective Beam Width) si modelul cadrului echivalent (EF-Equivalent Frame). Fig. 6 prezinté o comparatie intre valorile rigiditafi lateral obtinute in teste experimentale si cele calculate utilizand cele dou modele, Se observa ca pentru un factor de reducere a rigiditatii de B=1/3, ambele metode .prezic” cu suficienta acuratete valorile inregistrate experimental {5} In consecinta, pentru a tine cont de reducerea de rigiditate generata de fisurarea pronuntata a dalelor, se recomandé ca la verificarea deplasarilor laterale si la determinarea eforturilor sectionale asociate st&rii limita ultime (SLU), rigiditatea sectionala a dalelor sa fie redusa la 0,3Ec|., unde E-reprezinté modulul de elasticitate al betonului, iar Ic este momentul de inerfie al sectiunii brute (nefisurate) de beton 5, Alegerea unel valori adecvate a factorulul de comportare , Sistemul structural alcatuit doar din stalpi si plangee dala prezinta avantaje evidente atat din punct de vedere functional-arhitectural, cat si din punet de vedere economic, intrucat permite o viteza mare de executie i costuri reduse ale sistemului de cofrare Atunci cnd distantele dintre stalpi sunt mari, rezulta dale groase cu arméiri longitudinale puternice. Supuse unormigcari seismice de mare intensitate, astfel de sisteme structurale au tendinta de a forma articulatii plastice la capetele stalpilor, astfel incat exista riscul de aparitie a unor mecanisme de plastificare de nivel caracterizate printr-un numar redus de zone plastice cu cerinte mari de deformare inelastica. Chiar si in cazul deschiderilor medii spre mici si avand stalpi cu sectiuni transversale bine dezvoltate este destul de dificil sa se dirjeze formarea articulatilor plastice in fasile de reazem ale dalelor. Insa, chiar daca apar zone plastice in dale, pentru a disipa o fractiune mare din energia indusa de miscarea seismica este necesar ca in articulatile plastice s& se produca incursiuni inelastice importante. Ori, in cazul dalelor fara armaitura de strapungere, pentru valori ale drift-ului unghiular mai mari de 1,5% se Inregistreaza degradairi semnificative ale capacitati la strapungere si implicit o comportare histeretica defectuoasa a imbindirilor dala-stalp. Dispunerea unor armaturi de strépungere in dale amelioreaza comportarea histeretica a imbinarilor, insa datorita rigiditati laterale extrem de reduse a sistemului alcatuit din stalpi si plangee dala, incursiunilor inelastice ample din articulatile plastice li se asociazd deplasairi orizontale excesive ce conduc la aparitia unor importante efecte de ordinul II care pot pune in pericol stabilitatea generala a constructiel In consecinta, pentru cladirile cu plangee dala amplasate in zonele seismice, se recomanda utilizarea unui sistem structural primar cu rigiditate mare la solicitari orizontale si inzestrat cu 0 capacitate suficienta de disipare a energiei. Spre exemplu pentru preluarea solicitarilor laterale se pot introduce fie pereti structurali sau nucle din beton armat, fie diverse sisteme de contravantuiri (centrice, excentrice sau cu flambajul impiedicat), Pentru astfel de constructi, factorul de comportare ,q" este cel asociat sistemului structural primar, iar sistemul secundar alcatuit din stalpi si plangee dala se poate proiecta conform clasei medii de ductiitate (DCM), asigurand insa 0 capacitate adeovata de deformare inelastica a imbindirilor dintre dale si stalpi. Este recomandabil ca utiizarea doar a sistemului dale-stalpi pentru preluarea solicitarilor seismice s& se limiteze doar la cladiri cu cel mult 2 niveluri amplasate in zone caracterizate printr-o acceleralie maxima a terenului de cel mult ag 5 012g. Intrucat astfel de structuri au o capacitate redusa de disipare a energiei induse de miscarea seismica, se recomanda ca factorul de comportare asociat acestor constructii sé fie limitat superior la valoarea q = 25. 6. Prevenirea colapsului progresiv Una dintre marile probleme structurale ale plangeelor dala este cd, in lipsa unor masuri speciale, dupa cedarea la strpungere a plac, rezistenta reziduala la fort tdietoare este mult prea mica. Ca urmare, cedarea prin strpungere a placii de catre doar un singur stalp produce redistributii majore ale incarcarlor gravitationale, astfel neat, in zonele de rezemare a dalei pe stalpii Invecinati, fortele taietoare cresc in cazul cel mai fericit cu doar 25- 30%, iar, din cauza aparitiei unor deschideri pronuntat inegale, in aceleasi zone de rezemare apar si momente neechilibrate cu valori semnificative. $i, in cele mai multe situati, aceste solicitari suplimentare depasesc capacitile prinderilor dintre placa si stalpi. Astfel, odata inifiata ruperea prin strapungerea placii de catre un stalp, cedarea se propaga rapid pe orizontala si placa se prabuseste peste plangeul de la nivelul inferior, unde sporirea Incareari gravitationale, ampiiicata si de efectele dinamice, conduce de asemenea la ruperea placii in cazul in care se produce strapungerea in zona de Imbinare placé-stalp, rezistenta reziduala la forta taietoare pe care se poate conta este furnizata doar de armaturile ce intersecteaza suprafata de strapungere. Barele de armatura de la partea superioard a placiifurnizeaza doar o parte redusa din rezistenta reziduala, datorita inclinarii reduse (fig. 7(a)) si a faptului c&, find deja solicitate la incovoiere, surplusul de efort axial este limitat de intrarea in curgere a ofelului. In consecinta, cele care fumizeaza cea mai mare parte a rezistentei reziduale sunt barele de la partea inferioara, dispuse in zona de rezemare a placii pe stélp. Astfel, dupa deformarea verticala instantanee ce apare in momentul cedarii la strapungere, rezistenta barelor de la partea inferioara creste semnificativ prin activarea ,efectului de dorn’ (fig. 7(b) si (c)). Mecanismul final al ruperii este greu de identificat, ins implica probabil curgerea la incovoiere a barelor de la partea inferioara si zdrobirea progresiva a betonului din spatele acestor armaituri (zona marcata cu A in fia. 7(c)) (@) Armarurile superioare deja __() Efecral de dom al armaturilor inferioare intinse ajung repede la eurgere (b) Armaura inferioara se foarfecd (4) Variajia presiunilor de rezemare 1a deformafit mari pe vertical sia momentului din efect de domFig. 7 Comportarea prinderii placa-stalp dup producerea cedarii prin poansonare (Regan, 1981) Conform studillor gi incercarilor efectuate de Rasmussen (1963), citat de Regan [6], pe buloane pre-ancorate In beton, atunci cand forta de forfecare actioneaza la fata betonului, capacitatea asociata efectului de dorn al unei singure bare cu diametrul ds se poate estima cu relatja: Vpq =12043 J Fyatea @ Utiizand aceasta formula si estimand ca armaturile de la partea superioara a placii furnizeaza doar cca. 25% din rezistenta reziduala, restul de 75% fiind atribuit efectului de dorn din armaturile inferioare, Regan [6] propune ca aria barelor dispuse la partea inferioara a imbinaiii placd-stAlp s verifice urmatoarea relalie, pentru care adopt un factor de siguranta de 1,30: 075 Veg vars ia Dis 2 hoa fea 6) unde VEd este forta taietoare de calcul asociatd starii limita ultime, iar termenul SA, include aria tuturor barelor de armatura de la partea inferioara a dalei care sunt dispuse In interiorul zonei de rezemare a placii pe stalp si sunt suficient de bine ancorate in betonul de la exteriorul suprafetei de strépungere. Dac o bard trece ,continuu” prin stalp, atunci contributia acesteia este dubla Testele experimentale efectuate de asociatia britanica CIRIA (Construction Industry Research and Information Association), citate de Regan [6], pe imbinari placa-stalp fra armaturi la partea inferioara au ardtat c& rezistentele reziduale la forta taietoare variaza intre 25% gi 35% din capacitatea la strapungere, confirmand astfel estimarea lui Regan, In schimb, atunci cand se dispun bare la partea inferioara a placii, rezistenta reziduala creste paind aproape de 85% din capacitatea la strdpungere a placii, find astfel posibil sd se evite prabusirea placii si implicit colapsul progresiv al intregii structuri 7. Coneluzi La proiectarea unei constructii multictajate cu plangee dala amplasata in zone soismice este necesar ca printr- conformare si detaliere adecvate sa se asigure o comportare histeretica stabila. Deoarece sistemul structural alcatuit din stalpi si dale se caracterizeaza printr-o capacitate limitata de a disipa energia seismica si o comportare histereticd defectuoasa, este recomandabil ca acest sistem sa fie utilizat doar la cladiri cu cel mult 2 niveluri amplasate in zone caracterizate printr-o acceleratie maxima a terenului de cel mult ay 2 012g, iar factorul de ‘comportare asociat acestor constructi sa fie limitat superior la valoarea mai inalte sau amplasate in zone cu seismicitate ridicata se impune introducerea unui sistem structural primar cu rigiditate mare la solicitari orizontale si inzestrat ou o ductiitate suficienta, Pentru a tine cont de efectul generat de fisurarea pronuntata a dalelor, se recomanda ca la proiectarea rigiditati laterale a sistemului structural, rigiditatea sectionald a dalelor sa fie de doar 30% din cea corespunzatoare sectiunii brute (nefisurate) de beton. Pentru a asigura o comportare histereticd stabila a imbinarilor dald-stalp féré armaturd de strapungere este necesar ca forta taietoare produsd de incdrcarile gravitationale sa fie limitata la cel mult 40% din forta taietoare capabild a betonului simplu, iar valoarea admisibila a deplaséiilor relative de nivel asociate stari limita ultime (SLU) a fie diminuata la doar 1,5%. Aceste doud conditii nu mai sunt necesare daca se dispun armaturi de strpungere in zona imbinarii dala-stalp, ins& pentru a tine cont cd forta tdietoare preluatd de beton se reduce substantial dupa un numar redus de cicluri de solicitari alternante sunt necesare corectii ale formulelor de calcul din EN 1992-1-1 asociate rezistentei la poansonare si perimetrului de control de la care nu mai sunt necesare armaturi de strapungere ‘tat pentru dalele nearmate transversal, cét si pentru cele cu armatura de strapungere este extrem de important ca in zona de rezemare a dalei pe stalp sa se dispuna armatur inferioare de integritate care sa fie corect calculate si detaliate adecvat, astfel incat sa fie capabile s previna colapsul progresiv sub incarcari gravitationale dupa incetarea miscarii seismice. Bibliografie [1] Megally, S., Ghali, A. - Punching Shear Design of Earthquake-Resistant Slab- Column Connections, ACI Structural Journal, V. 97, No. 5, Sept.-Oct. 2000, pp. 720-730. [2] Megally, S., Ghali, A. - Seismic Behavior of Edge Column-Slab Connections with Stud Shear Reinforcement,ACI Structural Journal, V. 97, No. 1, January-February 2000, pp. 53-61 [3] Moehie, J. P, Pan, A. - Lateral Displacement Ductility of Reinforced Concrete Flat Plates", ACI Structural Journal, V. 86, No. 3, May-June 1989, pp. 250-258. [4] Vanderbilt, M. D., and Corley, W. G. - Frame Analysis of Concrete Building, Concrete International, V. 5, No. 12, Dec. 1983, pp. 33-43. [5] Hwang, S. J., Moehle, J. P. - Models for Laterally Loaded Slab-Column Frames, AC! Structural Journal, V. 97, No. 2, March-April 2000, pp. 345-352 {6] Regan, PE. - Behaviour of Reinforced Concrete Flat Slab, Publisher: Construction Industry Research and Information Association, 1981-02 Conferinfa nafionala "Ingineria cladirlor", 29-30 septembrie, 2011, Bucuresti