Cap. 1. Laturile economiei 1.1. Microeconomia si macroeconomia Termenul de economie cunoaste mai multe accepfiuni: © ansamblul relagiilor sociale de producfie existente intr-o anumita perioada de dezvoltare a factorilor de producti © stiinfa care studiazi fenomenele si procesele economice care se manifest& in activitatea economic’; © chibzuinja in cheltuirea resurselor materiale. Ca ansamblu de relafii sociale de producfie, economia cuprinde totalitatea ramurilor si subramurilor economice aflate in stransd legaturi unele cu altele, si astfel reprezinté un sistem. Ca stiing2, economia a aparut din necesitatea solusionarii contradictiei fundamentale Nevoi-Resurse, ceea ce a permis conturarea obiectului su: administrarea resurselor in vederea satisfacerii nevoilor economice. Economia este o stiin{4 economica fundamentala si ocupa un loc central in cadrul sistemului stiinjelor economice (fig. nr. 1). 1. stiinge economice 2. stiinje economice ) _{ 3. stiinfe economice fundamentale de ramura de firma tiinfe economice 5. stiinfe economice ) _{ 6. stinfe economice internationale istorice de granita ig. nr. 1: Sistemul stiintelor economice Economia, este considerata punctul de plecare in infelegerea si abordarea nu numai a celorlalte stiinfe economice, dar si a celor juridice. Nu se poate infelege problematica Greptului administrativ, civil, al muneii etc. daca nu se cunoaste proprietatea, sau rolul gi pozitia statului in economie, combinarea factorilor de producfie etc. Economia este o stints fascinant& pentru cine are puterea si interesul sf intre in controversele ei si devine ingelitoare pentru cel increzitor in forfa lui de a infelege fenomenul economic pentru cd ii creeazi 6impresia de a fi simpla si evident& cdnd de fapt, este extraordinar de complexa si abstract in toate ideile, tezele si teoriile sale. Sub forma chibzuingei in cheltuirea resurselor, economia este cunoscuti mai des in limbajul obignuit, prin prisma economiilor la care ne determina limitarea resurselor si rafionalitatea s8 apelam, Cele trei acceptiuni ale economiei sunt strans legate unele de altele. Pe de o parte, , repartitie, schimb i consum se desfisoara prin acfiuni ale subiectilor economici intre care recurgerea la activitatea economica concretd care inseamni totalitatea relafiilor de produc economii in scopul rafionalizarii cheltuielilor. Pe de alt parte, toatd aceasti complexitate practicd de subiecti, bunuri si operatii care se desftisoara prin ac{iunea umand este obiect de studiu al stiinfei care conceptualizeazi, descrie si explicd mecanismele piefei si regulile jocului economic. Economia este o sting frumoasa, educativa si fascinanti. Ea deschide poarta cunoasterii i infelegerii vietii economice si a celorlalte stiinfe economice si se imbogateste la randul siu prin preluarea unor elemente de la alte discipline pe care le conceptualizeaza in maniera proprie. Economia studiazi viafa economic’ la noui niveluri: microeconomic si macroeconomic. Microeconomia abordeaza viata economica la nivelul agentului economic, respectiv al pieei individuale. Macroeconomia studiazA viafa economicd la scar extins a economiei nationale, prin agregarea rezultatelor individuale. Delimitarea problematicii economice microeconomice de cea macroeconomic’ nu este simpld; unele aspecte ale viefii economice pot fi recunoscute ca elemente de analiza micro sau macroeconomic, dar altele genereazi controverse (fig. nr. 2) Microeconomia | [Macroeconomia + cost de productie Controverse | _ [e inflatie + factori de produetie I le somaj + rentabilitate > monopall } produs intern brut + profit Ns salaries = echilibru economic J» agent economic Ns cost > fluctuagii |» productivitate I eficienta * crestere economia Fig. nr. 2: Aspecte de micro si macroeconomie1.2. Economia pozitiva si normativa Contradictia dintre nevoi si resurse bazati pe raritatea resurselor care este biectului de studiu al Economiei. in mod sintetic, analiza viefii economice permite descoperirea unor aspecte elementare (fig. nr. 3). consideratd o lege natural a economiei sti la baza defini Conceptul economic Confinutul conceptului Economia * Modul in care societatea aloca resursele rare gi bunurile Resursele ‘* Elemente care pot intra intr-un proces economic generdnd rezultate numite bunuti © Bunliber ‘© Un bun sau o resursa care nu este rard, chiar dac& preful sau este zero © Pia ‘* Orie mecanism care genereaz& schimbul intre subiectii viefii economice © Sistem de piaji ‘* _ Totalitatatea piefelor gi a relafiilor dintre acestea ‘© Nevoi economice © Cerinfe obiective ale dezvoltarii personalitijii_umane care se pot satisface cu bunuri gi servicii Fig. nr. 3: Conceptele economice fundamentale Viata economic poate fi abordati in doud modalitati, care conduc la economia pozitiva si economia normativa Economia pozitiva este acea laturi a Economiei care studiazi fenomenele si procesele economice asa cum se manifest in realitate, fiind doar descriptiva. Economia normativa este acea laturi a Economiei care studiazd fenomenele si procesele economice asa cum ar trebui si se manifeste in realitate, in baza unor judecai de valoare considerate necesare pentru ameliorarea viefii economice si orientarea ei cate situafia ideala. Acest “normativ” nu este dictat de legile in vigoare care coordoneazi existenta si functionarea societatii ci de optimu! si perfectiunea economic pe care Economia le defineste si explicd tocmai pentru a se cunoaste distanfa dintre economia reali, imperfecta faja de economia ideala perfect’. in plus, judecaile de valoare emise din punet de vedere normativ nu pot fi testate, Iatd céteva ipoteze care se incadreaz’ in abordarea economica pozitiva si normativa (fig. nr. 4). Se observa ci laturile Economiei, atat prin prisma nivelelor de analiza (micro si macro) c&t si sub aspectul conjinutului judecailor (pozitiva si normativa) sunt inseparabile. Ele alcatuiesc un intreg cu elemente cunoscute si mai pufin cunoscute, care aratd stadiul progresului cunoasterii stiinjifice.pozitiva ] [Economia normativa /* Inflafia genereazi cresterea| |» Familiile cu venituri mici ar| prefurilor trebui scutite de impozit J+ Cantitatea ceruti scade daca) fe Rata inflatiei este prea mare prejul creste le Somajul ar trebui diminuat J+ Investifile spores _atunci cind rata dobanzii sel diminueaza Fig. nr, 4: Elemente de economie pozitiva si normativa Cap.2. Analiza economici 2.1. Ipoteza caeteris paribus Analiza economics se bazeazi pe abstractia stiinfifica si corelatia cost-beneficiu Aceasta inseamna ca: + fenomenele si procesele economice se manifest& intr-un context economic, nu neapiirat avnd o determinare fizicd. De exemplu piafa desemneazi un spatiu economic in care se confrunti cererea si oferta, se manifest concurenfa si se formeaz pretul. Piata exemplificati sub forma unor hale, targuri are o existent concreti, dar aceasta nu este obligatorie. De pilda piafa munci in Romania nu capati o determinare geografica, ci una abstract desemnénd totalitatea raporturilor dintre cererea si oferta de muncé, spatiul economic in care se formeaza salariul. De cele mai multe ori, categoriile economice se conceptualizeazi avand un confinut abstract. Toate insi se regisese in practica economica, intr-o manifestare in planul economiei societatii, respectiv la nivel micro si macroeconomic; * fenomenele si procesele economice sunt analizate prin prisma corelatiei cost-beneficiu, respectiv a analizei marginale. Astfel, decizia de suplimentare a unui factor de producie sau de crestere a acestuia devine o problema de analiz marginala in care se compara costul marginal cu beneficiul marginal, respectiv costul suplimentar ocazionat de cresterea producfiei cu beneficiul aditional rezultat din aceasta majorare. Este justificata economic cresterea productiei daca cel putin costul marginal egaleaz venitul ‘marginal pentru ca efortul productorului si fie recompensat. Ipoteza caeteris paribus este folositi in analiza economic’ din necesitatea de a desprinde influengele unor factori asupra unui fenomen, proces sau mecanism de funcfionare aviefii economice. Cu alte cuvinte, complexitatea activitajii economice care face ca orice efect al acesteia si fie multifactorial ingreuneazi determinarea influenjelor de variafie dintre categoriile economice. Ipoteza eaeteris paribus se referd la faptul ca celelalte condifii nu se schimba, atunci find se precizeazai cd intre doua variabile se stabileste o legiturd directa sau inversi. Dacd cel pufin un factor din ceilalfi supusi analizei nu este considerat constant influenta poate fi inversi, iar corelafiile dintre variabile nu mai reflect dinamica obisnuitd, Pentru a infelege cum acfioneazi ipoteza caeteris paribus, se pot refine céteva exemple (fig. nr. 5). Tpoteza caeteris paribus le la cresterea pretului, cantitatea ceruti scade J+ daca prejul bunurilor de consim creste, salariul real scade J+ rata dobainzii se majoreaz& atunci cand cererea de moneda depageste oferta de moneda J+ costul fix mediu scade cénd productia creste Fig. nr. 6: Ipoteza caeteris paribus De exemplu, atunci cénd preful creste, cantitatea ceruta scade. Este esenfa legii cererii, dar aceasta functioneaza in condifiile ipotezei caeteris paribus. Daca celelalte conditii nu se menjin constante si de exemplu intervin factorii sezonieri sau preferinfele cumpératorilor sau asteptirile acestora cu privire la dinamica prefurilor, este posibil ca in ciuda cresterii actuale de pref, cantitatea cerut si creasci, tocmai datorita influenfelor celorlalti factori. La fel, salariul real scade dac& prefurile crese deoarece se diminueazi puterea de cumpirare a unei unitifi monetare. Dar dacd in acelasi timp, salariul nominal reste mai mult decdt scad prejurile, salariul real inregistreaza o tendinj& de crestere. 2.2, Frontiera posibilitiilor de produ Toate aspectele analizei economice se supun principiului productiei eficiente. in acest sens, economia foloseste resursele disponibile in condifiile unui nivel tehnologic dat pentru a produce o cantitate maxima de bunuri i servicii Ipoteza productiei eficiente este adeseori asociati cu frontiera posibilititilor de productie (fig. nr. 6) care evidentiazi combinariile de cantitai maxime din dou’ bunuri x si y ce pot fi produse prin valorificarea deplind a resurselor disponibile. 10y 2 18 === DG0,15) 10 sis 2 x Ff nr. 6: Frontiera posibilitajilor de productie Se observa cA orice combinafie de cantitaji x si y care se situeazd pe curba pos spus, in economie se pot produce fie cantitafi corespunzitoare punctului A (20x si 18y), fie B litafilor de productie reflect o valorificare eficienta a resurselor disponibile. Altfel (15x si 22y) fie orice alta combinatie evidentiatd de curba respectiva, in conditiile utilizarii eficiente a resurselor disponibile. © cantitate de bunuri x si y care se situeazA in interiorul frontierei posibilitafilor de productie (de tipul punctului C: 5x si 10y) poate fi din punet de vedere tehnic posibili dar sub aspect economic este neavantajoasd, riméndnd resurse disponibile nevalorificate. in schimb, orice cantitate sau combinajie de cantitayi care obfinuta decét prin atragerea unor cantitifi suplimentare de resurse disponibile sau prin valorificarea resurselor destinate productiei printr-o tehnologie superioari care va determina modificarea frontierei posibilitafilor de productie. 2.3. Eroarea in analiza economica Teoria economica se desftigoard in contextul manifestarii cu predilectie a dowd erori de analiza: ‘© eroarea de generalizare; © eroarea de cauzalitate. Eroarea de generalizare se produce ori de cate ori se presupune c& atunci end un agent economic beneficiazi dintr-o anumiti actiune, aceasta se poate generaliza ca avand efecte pozitive sau aceleasi efecte atunci cand este intreprinsa, asupra tuturor agenfilor economi Ori, complexitatea viefii economice nu permite aceasti generalizare. De exemplu, inifierea unei reduceri de pret genereaza avantaje agentului economi prin atragerea unui numar mai mare de cumpiratori. Dar aceasti masurdi fi determina pe ceilalti agenti economici de pe piafi si reduc prefurile produselor lor tocmai pentru a nu-si_pierde 1consumatorii. Pe un termen mai lung aceasti masuri nu reprezint& un cdstig pentru agentii economici deoarece au inregistrat o diminuare a cifrei de afaceri. Eroarea de cauzalitate se manifest in analiza economic atunci cdnd constatarea unei corelafii intre doud actiuni sau evenimente, atrage dupa sine coneluzia c4 unul este cauza iar celilalt efectul. Ori, nu intotdeauna legiturile dintre varaibilele economice sunt de cauzalitate. De exemplu, daca veniturile unui agent economic sporese in condifiile eresterii prejului pe piatS, desprinderea unei concluzii de cauzalitate intre cresterea veniturilor si cresterea prejului este gresita. in concluzie, analiza economica: — studiaza viata economicd, in genereal, relajiile economice, fenomenele, procesele, mecanismele si legile economice care o guverneazii, - foloseste ipoteza caeteris paribus in aprecierea legiturilor de influena intre variabilele economice; se bazeazi pe utilizarea rajionala a resurselor limitate; = caut& rspunsurile cele mai bune la intrebatile fundamentale CE, CAT, CUM si se product; = nu este perfecti, intotdeauna rmnénd elemente neidentificate, aparand factori noi de influenta sau noi manifestari; = are caracter complex, in care orizontul de timp, schimba sensul interpretarilor economice. 12Partea II MicroeconomiaCap.3. Comportamentul consumatorului 3.1, Utilitatea economica Utilitatea economica este o nofiune abstracté. Exprima satisfaefia pe care 0 conferd unui consumator dat consumul unui bun in condifiile restrictiilor de achizifie: prepul si venitul. Caracteristicile utilitajii economice, respectiv factorii de influenfa si formele sale pot fi reflectate in fig. nr. 7. CAPACITATEA reali/presupusé a unui bun de a satisface o nevoie J+ cantitatea consumata Rn J+ efortul FACTORI = CARACTER consumatorului (_ |UTILITATEA ECONOMICA Subiectiv J+ marimea si FORME jtatea soon ordinala (arata ordinea preferinelor) cardinala (arata si intensitatea preferingelor) individuala (pentru fiecare unitate consumati) total (generat de consumul unei can totale) j¢ marginala (surplusul de satisfactie inregistrat lal cresterea consumului) + preferinjele consumatorului Fig. nr. 7: Utilitatea economic {intre utilitatea marginala si utilitatea totala se stabilese anumite corelafii: © utilitatea marginala se determina prin diferenta dintre utilitatea total conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cnatitatea de ‘marfuri existent inaintea suplimentirii consumului; ‘© utilitatea marginal se supune legii utilitatii marginale descrescatoare (formulaté de A. Gossen in 1843) care araté ci utilitatea marginala resimsita din consumul succesiv de unitéfi dintr-un bun descreste iar utilitatea totala creste intr-un ritm descrescaitor; © cfind nevoia dintr-un bun este mai intens, consumatorul acorda o importanfai mai mare unitifilor consumate. De aceea prima unitate consumati are cea mai mare utilitate marginala iar ultima care corespunde saturafiei inregistreazi un nivel de satisfactie suplimentara, adicd de utilitate marginal, zero; * daca se continua consumul, dupa pragul saturafiei, utilitatea marginal devine negativa conferind insatisfactie si dezutilitate consumatorului. Altfel spus, maximul de consum se determin’ pentru un consumator rational la nivelul utilitajif-totale-maxime-si-al- utilitagii marginale zero (fig. nr. 8). 14QvTij;2z[3][4][s5]6 ur [10 | 1s | 25 [30 [30 | 28 um [io [8s [7 [5 [0 [2 Fig. nr. 8: Nivelul consumului rafional 3.2, Echilibrul consumatorului Consumatorul rafional este acel individ care comparind dou bunuri in vederea deciziei de consum aplica principiile: (preferd marfa A fay de B, pe B faféi de A sau ii este indiferent ce consuma * _tranzitivititi (preferdnd pe A lui B si pe B lui C, rezultd c& prefera pe A fay de C); © licomiei/abundenfei (are tendinja de a prefera 0 cantitate mai mare alteia mai mici in conditiile aceluiasi efort de achizitie si a aceleiasi calitifi, chiar daca volumul mai mic este suficient pentru satisfacerea nevoii de consum). Echilibrul consumatorului reprezinti solujia la problema consumatorului adica exprima combinafia de bunuri care asiguri cea mai mare satisfacfie in condifiile cheltuirii {ntregului venit disponibil. Determinarea echilibrului consumatorului presupune urmatoarele etape: ~ identificarea prejurilor bunurilor care vor intra in consum; — determinarea utilitaqii marginale pentru fiecare unitate suplimentaré din bunurile supuse analizei; — calcularea raportului utilitate marginal / pret pentru fiecare unitate suplimentar& din bunurile in dicutie; = alegerea cantititilor din bunurile analizate care permit inregistrarea celei mai mari satisfac{ii la nivelul cheltuirii intregului venit destinat consumului, adic& determinarea programului de achizi i. 3.3. Efectul de substitutie si de venit Echilibrul consumatorului nu este constant. Acesta se manifesti la nivelul unui alt program de achizifii care corespunde celei mai bune solufii la noua problemi a consumatorului. Iat& céteva corelajii care declangeazi schimbarea decizici, respectiv a echilibrului consumatorului 15* daca prequl unui bun creste, cantitatea consumatii din acesta se reduce; * — dacd preful scade, nivelul satisfactiei creste pe seama cumpararii unei cantititi suplimentare din acest bun; © dacdi pretul creste, cand venitul nu se modifica, consumatorul poate cumpaira o cantitate mai mic& din acest bun, scdzaind puterea de cumparare a venitului nominal; * dac& venitul creste, cantitatea consumata creste, existnd tendinfa de a cumpira mai ‘multe bunuri superioare (de calitate mai bund) si mai pufine inferioare (de calitate mai scizuti), Efectul de substitutie este inlocuirea unui bun cu altul datorita variafiei prejului unuia dintre ele si conduce la un nou echilibru al consumatorului. Efectul de venit este variajia consumului dintr-un bun ca urmare a modificarii venitului sau si conduce Ja un nou echilibru al consumatorului. Ca |. Comportamentul producatorului 4.1. Costul de productie Costul de produetie exprima ansamblul cheltuielilor de fabricatie si desfacere ale produselor realizate de un agent-ofertant pe piajd. Costul de productie se caracterizeaza prin urmitoarele aspecte: * se regiseste in preful produsuluis * este un cost de oportunitate, exprimdnd valoarea productiei la care s-a renunfat pentru ca s-a ales si se producd alt bun. Ca orice cost, costul de oportunitate trebuie si fie cat mai mic, adicd sacrificiul sau regretul agentului economic care a ales activitate si fie cat mai mic, respectiv valoarea pierduti a celei mai bune alternative si fie mai mica decat valoarea incasati din productia aleasi. Un cost de oportunitate mare sta la baza schimbarii deciziei de productie si reorientarii activitasii agentului economic; © exprima suma consumului valoric al tuturor factorilor de producfie. Caracterizarea acestora este in fig. nr. 9. in concluzie, factorii de productie: ~ _reprezintd resursele atrase si folosite in activitatea economi = cuprind elemente materiale, financiare si umane; — se supun unei dezvoltari de tip extensiv sau intensiv (v« 16Factorul de productie Munea) ———— * factor activ si determinant ‘ factor primar * consum de energie fizica si intelectual « sens restréns: fondul funciar «sens larg: natura * factor primar «© are caracter limitat, restrictiv si regenerabil elemente de natura bunurilor de capital « este un factor derivat «fix: - participa la mai multe cicluri de producfie se uzeazii: fizic datorita folosirii agenjilor de mediu; valoric datorit& progresului tehnic, conditiilor piefei (ieftinirea); ex: utilaje cladiri, echipamente, ete. - se recupereazi valoric, treptat irculant: - participa la un singur ciclu de productie ~ se consumé dintr-o data ~ nu se uzeazi - valoarea sa este inclus& in costul de productie - ex: materii prime, materiale. —- - —_—_ « intreprinderea « abjlitatea intreprinzaitorului © progresul tehnic Fig. nr. 9: Factorii de productie (Neofactorii de productie) ————— « consumul se expt Exprimarea Consumul factorilor de productie © fizic: - numar lucratori; = durata muncii * valorie: chelt salariale * fizic: suprafafa de teren folosita * valoric: cheltuieli cu factorul naturi © fizic (numai capitalul circulant): t, kg, materie prima, ete, valoric (capitalul fix prin amortizare) si ciruculant consum tehnologic sau specific = consumul de capital circulant in expresie fiziea pe bucata © in cheltuielile generate de consumul factorilor tradifionali (de ex. 0 tehnologie superioard este element de capital fix) in costurile implicite (de ex. salariul intreprinzitorului) si exprimarea consumului acestora 7[Dezvoltarea Dezvoltarea jextensiva Latura jintensiva coe calitativa | cantitativa | productie * Se foloseste o cantitate suplimentard © Se manifesta o crestere a calitii de factori de aceeasi calitate factorilor sia eficienfei utilizar lor + Direct + Direct ~ cresterea volumului de resurse de - cresterea calitiii resurselor de mune’ folosite muned edueafie, pregatire, sinatate ~ cresterea factorului pimant din ~ motivare punet de vedere cantitativ = cresterea calitii factorului pamént = folosirea mai multor utilaje si si capital materii prime Fig. nr. 10: Dezvoltarea extensiva si intensiva {in aceste condifii, in activitatea economicd se identificd mai multe tipuri de cheltuieli, astfel: * cheltuieli globale (pentru intregul volum de producfie); = cost fix (CF) (nu depinde de volumul producfiei); exemplu: chirii, salariile personalului administrativ; = cost variabil (CV) (creste cand producfia reste, dar nu neapdirat in aceeasi proportie, si invers); exemplu: cheltuielile cu materii prime, salariile directe ale personalului tehnie; = cost total (CT) (suma dintre cheltuielile fixe si variabile); * cheltuieli medii unitare (pentru producerea unui bun); = cost fix mediu (CFM); = costul variabil mediu (CVM); costul total mediu (CTM); * — cheltuieli marginale (pentru producerea unie unitaqi adigionale dintr-un bun); = cost marginal (Cm); * —costuri explicite sau implicite; = costul explii it cuprinde totalitatea platilor pe care le suport agentul economic pentru factorii de productie folo: dobanda catre banca ete.); (salariile Iucratorilor, cheltuielile cu materiile prime, — _costul implicit exprima costul de oportunitate al folosirii resurselor proprii de cdtre agentul economic fir schimbul unei compensari. Altfel spus, acesta reprezinti veniturile intreprinzitorului insusi (salariul su si daca este cazul, renta proprie sau 1812, dobanda la propriul capital). in sens contabil, aceste costuri nu se reflect alaturi de cheltuielile vizibile (explicite), dar aldturi de acestea formeaza costul total. Grafic, legiturile dintre diferite categorii de cheltuieli se prezinti ca in fig. nr. 11 si cT Cost cv cr Q Fig. nr. 11: Relafia dintre CF, CV, CT siQ Cost Cm cIM Q Fig. nr. 12: Relafia dintre Cm si CTM in coneluzie: costul total este reprezentat paralel cu costul variabil, avand ca nivel de pornire dimensiunea costului fix la care se adauga mérimea costului variabil; cénd producfia este zero, costul total este egal cu costul fix, deoarece nu se inregistreaz cheltuieli variabile; costul total nu poate fi niciodata zero deoarece, chiar daca nu se produce nimic si chiar dac& agentul economic nu are investifii in echipamente, cheltuieli fixe, mai mici, legate de 0 dotare scizuta, tot se inregistreaza; costul marginal coincide cu nivelul costului total mediu, atunci end acesta din urma inregistreaz nivelul minim; costul marginal este superior costului total mediu cénd acesta din urma creste; costul marginal este inferior costului total mediu end acesta din urma scade; atunci cAnd costul marginal scade, costul total mediu scade si el, dar acesta din urma este ca nivel superior costului marginal; exist 0 zona a productiei in care costul marginal inregistreaza o crestere in conditile in care costul total mediu continua si scadé, fiind totusi superior costului marginal, 19i costurilor de producfie, agentii economici actioneazi in — reducerea cheltuielilor de stocare, administrative, cu publicitatea sau alte categorii; — cumpiirarea factorilor de productie la prefuri mai scdzute; = reducerea consumului de materiale; = organizarea productiei pe baza cresterii randamentelor utilizarii factorilor de productie, ete, Pentru a infelege mai bine efectele cresterii producfiei asupra categoriilor de cheltuieli, se pot urmari datele din fig. nr. 13. Costul variabil ‘reste, dar nu intr- un ritm mai mare, ‘mai mic, sau egal cu producatorul Costul fix este constant ‘Costul total mediu creste, scade sau se mentine Productia creste Costul variabil mediu, creste, scade sau se mentine Costul total reste, dar intr-un ritm greu de precizat Costul fix mediu scade Fig. nr. 13: Efectele cresterii producfiei asupra costurilor globale si unitare 4.2. Combinarea factorilor de productie Combinarea factorilor de productie reprezint& un proces de unire a factorilor de productie care cunoaste o laturd tehnicd si una economic de manifestare. in sens tehnic, combinarea factorilor de productie presupune unirea factorilor din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural, posibil de realizat in condifiile unei tehnologii date. {in sens economic, combinarea factorilor de productie inseamni unirea factorilor in conditiile minimizarii costului de productie. La baza procesului de combinare se afla trasiturile factorilor de producjie (fig. nr. 14). Divi litatea se referd la capacitatea factorilor de a fi segmentafi in diverse elemente, usor de antrenat in activitatea economic’, Adaptabilitatea exprima capacitatea factorilor de producfie de a se asocia cu anumite elemente. 20Divizibili Factorii de productie sunt Substituibili Adaptabili Complementari Fig. nr, 14; Tristiturile factorilor de productie Complementaritaten factorilor exprima relafia de dependen{a a unui factor de o anumita cantitate si calitate dintr-un alt factor. Substituirea factorilor de productie desemneazi procesul de inlocuire a unei cantitafi dintr-un factor de productie cu o cantitate din alt factor, in condifiile cresterii sau menfine lor productiei. Raportul de inlocuire a unui factor mai scump cu altul mai ieftin este dat de rata marginal de substitugie (Rms) care se determina raportind variatia factorului (x) care substituie (intra in procesul de productie) la variatia factorului (y) care se substituie (jese din procesul de productie). a ay Rms Daca se ia in considerare ci productivitatea marginala (Wm) a unui factor desemneaza sporul de productie (Q) generat de cresterea consumului unui factor (x), adicd AQ Wmx = Ax se deduce o alti relatie pentru rata marginala de substitufie, respectiv Wmy Winx Rms in plus, productivitatea sau productia medie (W) exprima producfia realizata prin consumul unui factor daca este parfialé sau al tuturor factorilor daca este agregati: w-8 - Atat productivitatea medie, cA si productivitatea marginalai se determina fizic si valoric, la nivele parfiale, ale consumului unui factor de producti, si numai valoric la nivelele agregate ale insumérii consumurilor de factori de productie. Prin urmare, un tabel centralizator este in masura si sintetizeze structura diferigilor indicatori si modul lor de determinare, ca in fig. nr. 15. 21Nr. ert. Relafia Legenda 1 CT=CF+CV CE= cost fix; CV = cost variabil; 2. CT=Cmat + Csal CT = cost total; Cmat = cost material om=&F Csal = cost salarial Q CFM = cost fix mediu 4% oye oY CVM = cost variabil mediu Q CTM = cost total mediu crm= St Q= productia Q A= variatie 6. CIM=CFM+CVM —A=amortizare 7. CT=A+Keire+Csal —_Keire = consumul de capital circulant 8 9 CT+Pr=CA 9. = ACT Cm = cost marginal AQ 10. Gy = ACV AQ Fig. nr. 15: Relatiile dintre costuri si principalii factori determinangi in plus, procesul de combinare a factorilor de productie se supune legii randamentelor descrescitoare care actioneazi ori de edte ori se combina un factor de productie cu unul variabil. Efectul este cresterea productiei intr-un ritm descrescator, datorita atingerii pragului de saturajie a factorului fix (constant) cu factorul variabil. Altfel spus, productia totala creste, dar producfia marginala descreste, ceea ce inseamna cA rezultatul total sporeste intr-un ritm din ce in ce mai mic pani la nivelul la care nu mai creste deloc, adica producfia marginal este zero, nivel de combinare peste care nu mai este avantajos sii se continue procesul de suplimentare a factorului variabil, devenind ineficient 22Cap. 7. Profitul 7.1, Formele profitului Profitul reprezinta suma de bani objinuti de agentul economic care comercializeaza produsele realizate, incasdnd venituri superioare costurilor de productie. in sens larg, profitul este un avantaj sub form’ monetara generat de o actiune sau altfel spus, cAstigul inregistrat de pe urma unei operaiuni, {in sens restrans, profitul este diferenta dintre venituri si cheltuieli la nivel de producfie totala sau dintre pret si cost total mediu, la nivel de produs. Desigur c& in functie de volumul productiei se poate stabili o relajie intre aceste nivele de profit: Profit total = Profit / produs * Volumul productiei in situafia in care preful produsului este egal cu costul acestuia profitul = 0 deoarece veniturile = costul de productie, iar dac& preful este inferior costului produsului, atunci profitul va fi negativ, adica firma inregistreaza pierderi. Deci: Venituri> Cheltuielitotale= Profit Venituri=Cheltuielitotale=> Profitzero Venituri< Chettuielitotale= Pierderi Profitul cunoaste mai multe accepfiuni in literatura economica, cele mai importante fiind cele din fig. nr. 55. Obiectiv al agentilor economici ~ Premiu pentru Avantaj, castig Profitul asumarea risulu Venit implicit Fig. nr. 55: Acceptiunile profitului Rolul profitului in viata economicd poate fi reflectat prin mai multe aspecte ale activitatii: ~ profitul este legat de rationalitate, Astfel, o activitate care se desfigoara in conditii de rafionalitate gi eficienta este generatoare de profit. Exist insd si activitati care chiar a1rafionale nu conduc la obfinerea profitului, din cauza condifiilor piefei, a conjuncturii; eficienta este explicata in fig. nr. 56. [Forme © productivitatea J+ rentabilitatea Ceringe i matt - [Determinare je efecte mai mari cu| Eficienta Eee aceleasi eforturi a ce © efecte mai mari cu ls Efortiefect ceforturi mai mici + aceleasi efecte cu) [Exprimare cforturi mai mici l+venit obsinut pe unitate de cheltuiala J+ productia inregistrata pe unitate de cost J+ cost suportat pe unitate de venit realizat J+ timp consumat pentru obfinerea une bucai je cheltuieli ficute pe unitate de producfie Fig. nr. 56: Eficienja economica profitul reprezint pentru intreprinztori o tentafie care ii determina pe de o parte, si fie plini de inijiativa si s& caute noul, acceptind riscul, iar pe de alta parte, si abordeze orice acfiune pe principii de rafionalitate si eficienfa si s& fie cumpatati, cultivand spiritul de economie; profitul se obtine in masura in care rezultatele activititii desfigurate sunt apreciate si bine valorificate pe piafi. Cu alte cuvinte, profitul se obfine in urma procesului de transformare a factorilor de producfie in rezultatele activitafii. De altfel aceasta legaturd dintre intrari si iesiri, adica dintre factorii de productie si productia respectiva se numeste functie de productie: Q= AK, L,..) Corelatia dintre factorii de productie (K, L, ...) si productia objinuta (Q) asigura legatura dintre piafa rezultatelor si cea a factorilor de producfie. ca obiectiv al agenfilor economici, profitul tinde si se maximizeze. Chiar daca acesta nu este inclus in mod evident in strategia producdtorului, comportamentul economic al iu urméreste objinerea profitului in condifiile piefei pe care se adreseazi. Astfel, obiectivele producaitorului pot cApata formula diferite, si anume: © maximizarea productiei la un cost determinat; © minimizarea costului pentru o produefie data; © cresterea numrului de cumparitori; © objinerea unei pozitii mai bune pe piafa; 42© obfinerea unui profit satisfiicdtor; ‘+ menfinerea prestigiului pe pia; ‘* _ pastrarea independenfei financiare; © asigurarea accesului neingridit la unele informafii etc. - indiferent de natura si caracteristicile activitafii economice, producitorul acjioneaza pentru realizarea intereselor sale. El adapteaza obiectivele la orizntul de timp pe care se desfigoard activitatea economica si stabileste pe lang obiectivele generale, care vizeaz activitatea economica in ansamblul sau, obiective principale si secundare care se refer a aspecte specifice profitului economic pe diferite intervale de timp. = ca premiu pentru asumarea riscului, profitul este corelat cu gradul de rise. Astfel, recuperarea investifiei, inclinajia faji de rise si realizarea de inovafii, reprezinta elementele de risc in activitatea economic si cele care conduc 1a profituri corespunzitoare. Se stie cd profitul anual este direct proportional cu numérul de rotafii ale capitalului, ceea ce inseamna cA profitul creste dact recuperarea investifiilor este accelerati. Dacd beneficiarii intarzie plajile sau apar alte obstacole, riscul recuperatii investijiei creste. De asemenea, atitudinea intreprinzitorilor fafa de rise este diferita. Unii sunt tematori fai de rise si preferd actiuni generatoare de riscuri si profituri mai mici. Alii ins, au un comportament de atractie fata de risc si se lanseaza in actiuni cu riscuri $i profituri potentiale mari. in plus, procesul de inovare presupune un efort de cercetare stiinjificd gi este strabatut de rise, dar in momentul aparitiei unei inovatii sansele de edstig cresc. ~ ca venit implicit, profitul devine o suma de venituri ce revin factorilor care se afl& in proprietatea intreprinzatorului, Dac acesta investeste capital binese propriu el va genera dobanda implicit, pe Kinga dobanda 1a capitalul atras si se include in profit. Daca intreprinzitorul este si salariat si participa la dezvoltarea activitafii cu toati priceperea sa, atunci capitalul uman este rasplatit cu salariul implicit inclus in profit, diferit de salariul sdu ca parte a costurilor salariale. Daca intreprinzatorul foloseste pe nga factorul natura pe care il inchiriaza si pentru care pliteste rent si un teren aflat in proprietatea sa, atunci acesta genereaza rent implicita si se include in profit. Profitul poate fi abordat din mai multe puncte de vedere (fig. nr. 57). Profitul absolut reprezint& diferenja dintre venituri si cheltuieli totale. Rata profitului (Rpr) se determina ca raport procentual intre masa profitului si cheltuieli (numitd si rata rentabilitafii) sau venituri (adic& cifra de afaceri) sau capitalul folosit (K) adica: 43Rpr= —-100 er cr Pr Rpr= —-100 VT Rpr= F.100 Profitul economic reprezint suma de bani care revine intreprinzitorului dupa acoperirea tuturor cheltuielilor, adica este supraprofitul firmei. Profitul normal reprezint suma minima de bani care ii permite intreprinztorului continuarea activitti J+ absolut: masa profitului J+ _relativ: rata profitului + legitim Tormele profil J+ economic (supraprofit) je _nelegitim © normal total Je brut je net Fig. nr. 57: Formele profitului Profitul total reprezinta suma dintre profitul economic si profitul normal. Profitul brut este suma de bani care se objine din venituri dupa acoperirea cheltuielilor de producfie si se supune impozitului pe profit Profitul net reprezinti suma de bani care rimane dupa sciderea impozitului pe profit (ipr) din profitul brut. Profitul legitim se objine in condifiile respectrii prevederilor legale cu privire nu numai la realizarea si insusirea profitului, dar la toate aspectele domeniului economic respectiv. Profitul nelegitim se objine cind agentul economic incalcd reglementirile in vigoare. Corel le dintre profitul normal si cel economic vizeazi includerea primului in costul total si a celuilalt in cifra de afaceri (fig. nr. 58). Venitul firmei a Costul total Profit economic (supraprofit) Costuri explicite _ Costuri implicite ——— Costuri explicite Amortizare, Profit normal Cost contabil Profit total Fig, nr. 58: Relafiile profit-cost-venituri 447.2. Maximizarea profitului Marimea profitului depinde de mai multi factori: costul de productie. Cu cat costul este mai mare, cu atat profitul este mai mic, pentru ci att costul cat si profitul reprezinta elementele aceluiasi intreg: venitul firmei; preful marfii. Cu edt pretul este mai mare, cu atat veniturile firmei (V = P-Q) erese, si astfel partea care riméne dupa acoperirea costului este mai mare; volumul productiei. Cu edt volumul producfiei realizate si, desigur vandute este mai mare, cu atat veniturile firmei crese si deci creste i profitul; structura produselor. Dac ponderea produselor care inregistreazai o rata a profitului ridicata este mare, ereste si profitul firme; viteza de rotafie a capitalului, Dac& viteza de rotajie a capitalului se exprima prin numarul de rotafii pe o perioada de timp (de obicei 1 an) atunci cu cat viteza este mai mare, cu atit exist mai multe rotafii ale capitalului intr-un an si profitul creste. Dar dac& viteza de rotajie se exprima sub forma duratei dintre consumul capitalului si vanzarea produselor, atunci cu cét viteza de rotajie este mai mare, adic& durata respectiv mai micd, cu atit profitul creste. Deci, atenfie la modul de exprimare a vitezei de rotafie (creste cdnd numarul de rotafii ereste sau durata scade)! ‘modul in care se imparte valoarea produsului intre posesorii factorilor de productie. Cu cét salariul, renta, dobanda sunt mai mari, cu atat profitul este mai mic. promovarea unor conditii capabile si genereze cresterea eficienfei economice, adica: * — cunoasterea si anticiparea cererii pe piafd, care permite orientarea productiei in sensul marimii i structurii cererii consumatorilor; * — promovarea tehnologiilor modeme, care se dovedesc a fi de randamente superioare; * — reducerea costurilor si imbunatiirea calitijii bunurilor economice, ceea ce permite desfacerea mai rapida a produselor; * alegerea celor mai bune metode de management si gestiune, ceea ce permite o mai buna combinare a factorilor de productie din punct de vedere cantitativ si calitativ. in practica, se urmareste obfinerea profitului maxim. Aceasta inseamna cd: trebuie determinat productia — ca nivel structura si calitate — capabila si genereze cel mai mare profit; trebuie adoptat un pret maximizator de profit. 45Agentii economici adopté un comportament diferit daci urmaresc maximizarea profitului fata de cele care au ca obiectiv fundamental objinerea unui profit satisficdtor. Conditia maximizarii profitului este ca venitul marginal s& egaleze costul marginal, adica: VM=CM Indiferent de forma de concurenfa, in condifiile cdreia actioneaz’ agentul economic. Profitul are o dubla destinatie: — pentru Kirgirea si modernizarea activitatiis — pentru consumul personal al posesorului de capital. Aceasta inseamna c& profitul este o sursa de autofinanfare, o parte sau in intregime el servind pentru reinvestirea intr-un nou proces de productie. in vederea atingerii obiectivelor urmarite, agenfii economici urmiresc permanent relatia cost-venit. Daca firma nu inregistreaz’ profit normal, (evident nici supraprofit) inseamna c& nu isi recupereazi cheltuielile de productie. in aceste condifi, firma se afla in stare de faliment. Dar daca veniturile egaleazd costul de productie, activitatea se afl la nivelul punctului critic adicd la nivelul pragului minim al rentabilitafii, c@nd nu se inregistreaza nici profit, dar nici pierderi. Dincolo de acest stadiu, adicd la o productie superioara, veniturile depasesc cheltuielile, iar firma inregistreaza profit. Astfel, cele trei stadii sunt: 1. CT>V, CT-V=pierderi; 2. CT =V = pragul minim de rentabilitate; 3. V>CT= V-CT= profit; unde — CT =costul total, iar V = veniturile firmei. Grafic, aceste nivele se pot reflecta pomind de la reprezentarea cheltuielilor in functie de volumul productiei (fig. nr. 59): ) 2 3) Fig. nr. 59: Pragul minim de rentabilitate 46Profitul indeplineste céteva functii in activitatea economic& si anume: 1. Funcfia de motivare a firmelor, luate in ansamblu, ca entitifi economice a {ntreprinzitorilor si'proprictarilor firmelor respective. Profitul stimuleazi initiativa economica atit a proprietarilor, cat si a intreprinzitorilor, el determin acceptarea riscului de catre intreprinzatori si, prin aceasta, contribuie la stimularea producfiei de bunuri si servieii 2. Functia de crestere, ce pune in evidenja faptul c& profitul st& la baza cresterii productiei, a dezvoltitii firmelor, a aparifiei de noi intreprinderi, etc. El reprezinta sursa principal a acumulirilor pe baza c&rora se constituie investifiile, sursa de bazi a cresterii economice. 3. Funetia de control asupra activitafii firmelor. El este un adevarat barometru pentru fiecare firm’, indicdnd nu numai eficienta in general ci, pentru fiecare etapa din viaja {ntreprinderii, nivelul eficienjei, permigind astfel efectuarea de comparafii si analize profunde asupra rentabilitaqii firmei. Se poate aprecia cA profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor fine seama in elaborarea politicilor si strategiilor lor economice. El genereaz si imprima tuturor participangilor la viaja economic’ un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecdrei firme pani la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depiseste portile firmei, fiind parte a comportamentului oamenilor in societate. Cap.8. Concurenta 8.1, Concurenfa perfect Piaja reprezinta totalitatea actiunilor prin care cumparitorii si vanzitorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. Aceste legituri care se dezvolta intre participanfii la viata economica vizeazi actiuni legate de cantitatea si calitatea produselor precum gi de preful acestora, Asemenea relafii dar manifestate intre agenfii economici de aceeasi natura, adic& intre vanzitori sau intre cumpardtori (dar in nici un caz intre vanzitori si.cumparatori) sunt relafii de concurenta. Concurenta poate fi: ) dup numarul agentilor economici: = perfecta (cénd existd foarte multi vanzatori si cumparatori); ~ imperfect (cdind lipseste cel putin una din trasaturile concurenfei perfecte). ») in functie de respectarea normelor comerciale in vigoare: = corecti (loaiala) - daca practicile folosite respect reglementatile comerciale; 47= incorect& (neloaiala) - cdnd practicile folosite nu respect normele comerciale in vigoare. Concurenta perfect este acel sistem de relafii intre agenfii economici care satisface cel mai bine interesele tuturor, atat ale vanzatorilor, cat si ale cumparatorilor. Trisiturile concurentei perfecte trebuie si se regiseascd simultan. Daca una dintre ele nu se mai satisface, atunci forma respectiva de piafi devine imperfecti. Prin urmare, concurenja perfecta presupune: — atomicitatea agentilor economici, Aceasta presupune ci agenfii economici sunt foarte multi si de puteri economice egale. Fiind multi si mici, nici unul nu are o pozitie mai bund decat celalalt si prin urmare nici unul nu poate controla preful sau piafa. Ei sunt precum niste picdturi de apa intr-un ocean. = omogenitatea produselor. Aceasta trisitura presupune ci pe o piafai cu concurenta perfect’ produsele sunt omogene, adici identice sau similare. in acest fel, unui consumator fi este indiferent de unde cumpara produsul dorit: de la producatorul X, Y, sau altul, pentru cd marfa este aceeasi. Ca urmare pe o pia perfect, nu exist marci de produse. Deci, piafa autoturismelor nu poate fi nicidecum o piafa perfecta, fiind atatea deosebiri si mérci de autoturisme in realitate, — transparenta perfect a piefei. in condifii de concurenga perfect, piata este trasparenta, adici se poate observa foarte bine ceea ce se intimpla. Informatia este deplin’, Vanzatorul cunoaste, in orice moment care este cea mai bund acfiune pe care 0 poate intreprinde. Cumpardtorul stie intotdeauna de unde si cumpere ca si isi satisfact ct mai bine nevoile, — intrarea si iesirea pe piafi sunt libere. Astfel, pe o piafi cu concurenfi perfect’ este admis orice producitor care poate face fafi situatiilor de pia, adicd care suport un cost mediu de productie inferior prefului piefei si este eliminat orice agent economic care isi desfisoard activitatea suportind un cost mediu de productie superior pretului pe piaga. — mobilitatea perfect a factorilor de producjie. Aceasté trasdturd exprimd inexistenja obstacolelor in procesul achizifionarii de factori de productie in conditiile in care firmele doresc si isi dezvolte activitatea. Altfel spus, intreprinz&torii gasesc in orice moment capitalul si forja de munca de care au nevoie, ca sisi extind’ activitatea, in realitate este dificil si se regiseasc simultan toate tras&turile concurenfei perfecte. Totus, desi piafa cu concurenfa perfect are o existent teoretica, se poate aproxima o form reali de piafi cu aceasta, Este vorba despre burs care se apropie cel mai mult de modetul piefei perfecte prin organizare si functionare. 48Mai mult decét atét, cunoasterea si studierea piefei cu concurenf& perfect are o importangi deosebiti, deoarece contribuie la infelegerea mai bun’ a realitajii, a concurenfei imperfecte si la orientarea piefelor reale catre echilibru si satisfacerea deplind a intereselor tuturor participanfilor la viafa economica. 8.2. Concurenta imperfecta Formele concurentei imperfecte au ca punct de plecare numarul producatorilor si consumatorilor (vezi fig. nr. 60). Foarte mulfi Citiva Unul Concurenfa Oligopol Monopol monopolisticd (Oligopson Oligopol bilateral _ | Monopol contracarat Monopson | Oligopol contracarat_| Monopol bilateral Fig, nr. 60: Concurenja imperfecta Piafa cu concuren{i monopol ied se caracterizeaz prin urmatoarele aspecte: = atomicitatea producitorilor; = diferentierea produselor, ceea ce inseamni ci spre deosebire de concurenja perfect, produsele se deosebese radical, nu mai sunt echivalente; — transparenfa imperfecta; = mobilitate imperfecta; — intrarea si iesirea pe piafd imperfecta, Piaja cu concurenfa de oligopol prezint& urmatoarele caracteristici: — atomicitatea cererii, dar nu si a ofertei, ceea ce inseamn& c& exist& foarte multi cumpiratori, dar céfiva producatori ~ marfa poate fi omogend (in cazul oligopolului nediferenfiat, de exemplu ofelul) sau neomogend (in cazul oligopolului diferenfiat, de exemplu autoturismele); — transparenfa imperfecta — — mobilitate imperfecta; — _ intrarea si iesirea pe piafa imperfecta. Piata de monopol se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte: — atomicitatea cererii, dar nu si a ofertei, adicd exist foarte mul{i cumparatori dar ‘un singur producator; - — marfa este diferentiata, ineat este unica; 49— transparenta imperfect’; = mobilitate imperfecta; — _ intrarea si iesirea pe piafd imperfecta. Piafa cu concurenta de monopson prezintd urmatoarele trasaturi: atomicitatea cererii, dar nu si a cererii, adicd exist foarte multi producdtori, dar un singur cumparator; celelalte trisdituri au caracter imperfect. Pe langa aceste forme de concurenji mai existi gi alte situafii de concurenja imperfect cum ar fi: = duopol - situagia piefei cu doi producatori; = duopson - situafia piefei cu doi cumparatori; = oligopol bilateral - piaja caracterizata prin existenfa a céfiva producstori si caiva consumatoris = oligopol contracarat - piafa de oligopol in care actiunile celor eéfiva producatori sunt contracarate de existenfa unui singur cumparator; = monopol bilateral - piaja caracterizat& prin existenfa unui vanzator si a unui cumpéaritor; = monopol contracarat - piaja de monopol in care acfiunile firmei de monopol sunt contracarate de existenfa a céfiva cumparatori. 8.3, Strategii concurentiale Scopul strategiilor concurenfiale sau anticoncurentiale este dublu: de a obfine 0 pozitie ct mai buna fay de cumparatori, si de a atrage cét mai multi clienfi. Altfel spus, strategiile urmaresc crearea unei imagini favorabile a firmei producdtoare, a produsului sau a marci de produs in randul consumatorilor si cresterea volumului vanzatorilor. a) ») Exist trei tipuri principale de strategii concurengiale: strategia efortului concentrat, care exprima acfiunile firmei care urmareste si obfind suprematia asupra vanzairii unui produs, piafi de vanzare sau segment de pia; strategia elitei, care exprim’ acfiunile firmei care promoveazA pe piaffi un produs de exceptie, de calitate superioar§ produselor substituibile; strategia costurilor, care exprima actiunile firmei de a promova un produs pe piafi la prefuri sc&izute justificate de cheltuieli de productie mici. Cele trei variante strategice nu pot fi delimitate cu exactitate in practicd, adicd nu se poate preciza ci o firma objine rezultatele respective pentru c& practicd strategia elitei iar 50cealalti strategia costurilor. Aceasta deoarece orice firma foloseste simultan mai multe strategii de piafA si rezultatele inregistrate sunt efectul acestui mix strategic. Dar cunoasterea acestor variante in mod individual este util tocmai pentru a infelege dac& predomina vreo variantd in practica unei firme care fi confera o anumiti pozifie pe piala. Cap. 9. Piafa muneii 9.1. Caracteristicile piefei muncii Piaja muncii exist si functioneazi la diferite nivele: national, regional si international. Piafa muneii reprezinta: = locul de intalnire a agentilor economici care se impart in dou mari categori ofertanfii si solicitangii de munca; — _spafiul economic unde se intalnesc cererea si oferta de munca; = locul unde se formeaza salariul Pentru explicarea cererii de munca se porneste de la relafia ei cu nevoia de muncé. $i in acest caz, ca in orice relatie nevoie-cerere, cererea de munci expriméi o parte din nevoia de munca, si anume acea parte care poate fi remunerati, Cu alte cuvinte, in definirea cererii de muned se respect corelafii cantitate-pret, respectiv cantitate de muncé-salarii. Deci, cererea de mune exprima nevoia de munca salariald care se formeaza la un moment dat in economie. Ea apare sub forma numarului de locuri de munc, adic& cererea de munca coincide cu oferta de locuri de munca Aceleasi elemente sunt abordate si in planul ofertei de munca. Astfel, nu toate disponibilitafile de munci se constituie in oferté, ci numai cele care urmeazi si fie remunerate, Resursa de munca este o categorie mai ampli decat oferta de mune’, De aceea, oferta de munca exprimé cantitatea de munca pe care o pot depune membrii societiii in condifii salariale. Ea apare sub forma numérului celor apti de munca sau populafia activi disponibila mai putin casnicele, elevii, studengi, militarii in termen si cei care nu dorese si se angajeze. Altfel spus, oferta de munc& coincide cu cererea de locuri de munca. in formarea cererii si ofertei se porneste de la surse diferite $i anume: — cererea: punctul de plecare il reprezinta dezvoltarea economico-sociali. Aceasta deoarece, daci 0 economie este puternic dezvoltata, si sansele de angajare sunt ridicate pentru cd exist multe firme gi posibilititi ca oferta de locuri de munca si creased 51— oferta: punctul de plecare il reprezinté populatia si, desigur structura ei pe varst influenteaza intr-o masura sau alta oferta de munca intr-o perioada de timp. Trisiturile piefei muncii presupun caracteristici ale cererii si ofertei de munca, astfe!: — cererea de munc& se considera invariabila pentru ci ea se exprima prin numarul locurilor de munca. Ori, cresterea cererii, adica cresterea numarului locurilor de muned presupune o perioada de timp destul de mare in care si se dezvolte noi activititi si si aparé noi firme. — oferta de mune se formeazit de asemenea, in timp indelungat pentru c& resursa umand se dezvoltd, instrueste si pregateste intr-un sistem de invajimént, iar atingerea varstei de angajare impune asteptarea unei perioade de timp. — posesorii ofertei de munca (indivizii) se caracterizeaza printr-o mobilitate relativ redusd, adicd oamenii resping in general, ideea schimbarii locului de munca si deplasarea in alta localitate, datorité atasamentului fafa de mediul economico- social in care si-au dezvoltat unele relafii si pozitii. — oferta de munca este perisabila si rigida, in sensul ca indivizii nu pot astepta angajarea intr-un anumit domeiu foarte mult timp, pentru c& trebuie s& gaseasca alte surse de venituri, Un medic care nu giseste loc de munca, trebuie si gaseasc’ alta alternativa de a-si cdstiga existen{a, mai ales c& isi poate pierde indeménarea si increderea in propriile abilitayi. = oferta de munca nu se formeazii in exclusivitate pe principiile economiei de piatd Piafa_muncii se supune atit legilor economice cat si legilor demografice (natalitate, mortalitate, etc.). — cererea si oferta de mune nu sunt omogene, ci extrem de diferenfiate. De aceea exist permanent excedent de cerere de munca intr-un domeniu si dificit de oferta in alt domeni , cererea si oferta de munci nefiind substituibile reciproc decat in situafii rare. 9.2, Echilibrul pe piafa muncii Echilibrul pe piaja muneii se manifest prin confruntarea cererii cu oferta de munc& si formarea salariului de echilibru. Exist mai multe accepfiuni cu privire la salariu (fig. nr. 61) gi este influengat in mod direct si indirect de numerosi factori. in acest sens, este bine sA se reaminteasca diferenta dintre munca si forja de munca. Munca este o activitate constant, indreptati spre un anumit scop, care foloseste niste 52mijloace in scopul satisfacerii unor interese. Iar forja de munca exprim& aptitudinile fizice si intelectuale de care dispune un individ si pe care le pune in valoare atunci cénd produce. Ori, ceea ce se vinde in procesul muncii este munca si nu forfa de munc, Munca este prestat, desfagurati, iar forja de munca doar folositi, ea rimanind in continuare posesorului ei, care nu-gi pierde abilititile. De aceea, salariul este considerat prejul inchirierii forfei de munca, pentru c& aceasta nu se vinde, doar se foloseste, sau preful muncii. }¢ plata pentru inchirierea forfei de muncé J» apropierea-egalizarea © pref al muneii © diferentierea J+ suma platita pentru inchirierea serviciilor| Je efectul de venit > cost si venit Je efectul de substitutie t 7 Conceptii Factori t Factori indirecti /—~SaLARIUL}™| | directi q q }* organizarea sindicatelor Forme {>} }* legislayia muneii }+ politica salariala a statului J+ migrafia forjei de munca nominal real de echilibru de exploatare minim colectiv social brut net dupa timpul luerat in acord mixt, Fig. nr. 61: Caracterizarea salariului Ca orice piafé si piaja muneii poate fi perfect sau imperfecti. Daca ne referim la piaja muncii perfect, atunci se formeazA preful de echilibru numit salariu de echilibru. Jar dac& concurenfa este imperfecti pe piafa muncii, atunci apar forme precum monopol, monopson, ete. Atentie! O piajd de monopol in acest domeniu inseamna cd exist’ un singur vanzitor de munca de o anumita categorie, adica un singur sindicat in domeniul respectiv. O pia{i a muneii de monopson presupune existenfa unui singur cumparitor de 0 anumita categorie de munca, adic o singura firma care angajeaz munc& de 0 anumiti categorie, Desigur, c& in condifii de monopol, salariul are tendinja si creascd, iar in situatia de ‘monopson, tinde s& scada. Salariul este si un cost si un venit. Astfel, el este un cost, o cheltuialé pentru intreprinzator, care desfisurandu-si activitatea trebuie si pliteasc& factorul munca si este un 53venit pentru posesorul factorului munci care in schimbul inchirierii serviciilor, primeste salariul Marimea salariului se supune unor procese contradictorii si anume de diferentiere gi apropiere - egalizare. Ce inseamna aceasta? {nseamni pe de o parte ca salariile se diferentiaz& in functie de caracteristicile muncii, dar si calitafile si aptitudinile indivizilor, rezultatele obfinute, cantitatea de muncé, rispunderea asumati etc., adic& doi indivizi care desftigoara aceeasi activitate pot avea salarii diferite daci de exemplu, unul este mai abil decat celalalt, adicd exista diferente de eficiena in procesul muneii. Pe de alta parte, salariile ti Si se apropie si s& se egalizeze in masura in care diferentierile dispar, 1a munci egale, de aceeasi calitate si volum, salariile fiind egale, Desigur cA, in condifii similare, salaria ‘indreptatiti s& beneficieze si de o remunerare similara. fn situatia mentinet salarizare la munci egale, apare nemulfumirea indivizilor care pierd astfel motivagia muncii si a de ridicare a pregatirii. De asemenea, marimea salariului mai diferd pe yiri, domenii si firme, pe lang’ individ, pe termen lung el inregistrand tendinfa de crestere datorita cresterii cheltuielilor cu instruirea, calificarea, transportul, hrand, a cresterii productivitajii muncii. Salariul nominal este suma efectiva de bani pe care o primeste individul in schimbul muneii depuse. Salariul real exprima cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi cumparata cu ajutorul salariului nominal. Altfel spus, intre salariul real si salariul nominal este o relatie direct proportionala, SN P De aici rezulta c& salariul real poate creste in urmatoarele situatii iar intre salariul real si nivelul prefurilor o relafie inversa, adica Si = creste salariul nominal, celelalte condiii riméndnd nemodificate; = reste salariul nominal, iar nivelul prefului scade; = reste salariul nominal mai mult decat creste nivelul de pret; = se mengine salariul nominal, iar nivelul prefului scade; = scade salariul nominal, cénd scade mai mult nivelul preturilor. Desigur, indicele salariului real exprima evolutia acestuia intr-o anumita perioada, ca orice indice, si se calculeaza ca raport procentual intre doug nivele ale salariului real: SR. ‘SR, Isp +100 Salariul de exploatare este cel care se formeazA pe piafa de monopson si este in general, la un nivel minim pe economie.Salariul maxim nu cunoaste o limi conereti reglementati juridie dar nu poate depagi venitul net realizat dintr-o activitate. Salariul colectiv este acordat tuturor salariafilor unui agent economic ca expresie a contributiei la realizarea profitului. Salariul social este acordat unor categorii de salariafi sau grupuri de lucratori care se confrunté cu dificultati in procesul muncii. Salariul brut exprima salariul net si impozabil pe salariu. Salariul dupa timpul lucrat (in regie) este salariul acordat lucratorilor in funcfie de timpul lucrat. Salariul in acord este salariul atribuit prin masurarea, respectiv normarea muneii, Salariul mixt presupune acordarea unei sume fixe pe baza timpului lucrat si a unei sume variabile corespunztoare volumului de munca. Cap. 10, Pinga capitalurilor 10.1. Piaja monetara Piafa monetari desemneazi totalitatea relatiilor de schimb cu moneda, respectiv procesele in care este implicat creditul si masa monetara si care genereaza formarea dobanzii. Piata monetara se poate defini ca: — _ spafiul economic de confruntare a cererii cu oferta de moneda; = locul de intalnire a agentilor economici care se impart in dowd mari categori debitorii si creditor — locul in care se formeaz& dobanda la care se ofera si se cere mas monetara si in funcfie de care agentii economici se orienteaza ce si cat sA ofere sau sa solicite. Rolul agentilor economici (al bancilor, in special) pe piafa monetara este dublu = unrol pasiv- de colectare a disponibilitajilor banestis ~ _unrol activ- de acordare a disponibilitajilor banesti sub forma de credite. De aici, rezultd c& activitatea bancara are caracter: ~ reglementat, fiind precizari juridice adoptate in fiecare jari privind realizarea ‘operatiilor pe piaga monetara; — comercial, adic& aducator de profit. injelegerea mecanismelor piefei monetare presupune clarificarea unor probleme esenfiale ale acesteia si anume: — _ banii si evolutia si functiile lor; 55,= tipuri de bani; = puterea de cumparare si valoarea monedei; - masa monetara; — _ cererea si oferta de moneda, Banii reprezint& 0 marf& cu rol de echivalent general al schimbului care indeplineste anumite funcfii si au evoluat de-a lungul dezvoltarii economiilor de piafi si procesului de schimb. Prima etapa este cea a banilor metalici sub form de monezi metalice, de aur si argint. A doua, corespunde unei perioade de tranzitie in care s-au folosit monezi cu valoare proprie de aur si argint si semne fara valoare proprie, adica banenotele deplin convertibile in aur si argint. Cea de-a treia etapa in evolujia banilor corespunde perioadei actuale a circul exclusive a bancnotelor convertibile si neconvertibile gi a banilor de cont. Rolul banilor in econor este conferit de functiile lor: a) masurd a valorii; b) _ mijloc de schimb; ©) mijloc de plata, 4) mijloc de economisire; ©) _ bani universali. Funefia ba bunurilor si serviciilor, de a estima cheltuielile si veniturile activitajii economice, de a evalua lor de masurd a valorii exprima capacitatea lor de a masura valoarea rezultatele agentilor economici si se manifest’ cu ajutorul prefului care permite aprecierea valorii bunurilor sau activitijilor. Funefia banilor de mijloc de schimb se manifest’ prin rolul acestora de intermediar in circulafia bunurilor de la ofertant la purtitorul cererii; banii intervin in procesul de vanzare atunci cénd are loc schimbul de marfi contra bani si in procesul de cumparare, atunci cdnd se schimba bani contra marf’. Funefia banilor de mijloc de plata se bazeazi pe capacitatea banilor de a interveni in achitarea unor drepturi si obligafii, adic& stingerea unei datorii acumulate anterior (plata salariilor, impozitelor, chiriilor, etc.). Funcfia banilor de economisire si acumulare se manifesti atunci cdnd surplusul banesc capata forma economiilor, urménd a cApata diverse forme de plasament ulterior. Funefia de bani universali este indeplinita de monedele convertibile si se manifest {in procesul circulafiei monetare internafionale, cea ce permite compararea economiilor nationale din punctul de vedere al gradului de compatibilitate. 56in economia de piaté contemporana, conceptul de bani intervine in clarificarea mai multor procese si mecanisme economice; astfel, se vorbeste despre: . bani numerar; © bani de cont; * bani de credit; * bani de hartie; © bani de metal; © bani divizionari; ‘© bani electronici. Banii numerar reprezint& totalitatea mijloacelor de plat& constituite din monezi i bilete de banea (bancnote) se mai numesc bani “gheafi”, “cash”, “lichizi”. Ba de cont desemneazi ansamblul disponibilitatilor aflate in conturile bancare cu posibilitatea circulatiei banesti intre conturi prin virament sau transfer. Viramentul este o operafiune contabila prin care se asigurd transferul unei sume dintr-un cont in altul si princare ‘majorarea soldului unui cont se face prin reducerea soldului altui cont, transferul reprezint& operafiunea contabili de virament extern adica intre doua binci. Ba de credit exprimd totalitatea sumelor banesti care au la baz 0 operatie de credit si se prezinta sub forma banenotelor, cecurilor si cambiilor. Banii de hartie sunt bancnote si banii de tezaur care sunt realizati din hartie. Banii de metal reprezinta diverse obiecte de metal care indeplinese funcfii binesti (aur, argint, bronz, fier, platina, ete.). Banii divizionari desemneazi submultipli ai unitijii monetare; leul are ca submultiplu banul Ba electror desemneazi sumele banesti vehiculate de banci cu ajutorul tehnicii electronice de calcul care permite realizarea tranzactiilor la distanja. Prin urmare, masa monetara reprezinté totalitatea mijloacelor banesti aflate in circulafie intr-o anumit& perioada si are dou componente principale: * numerarul (banenote si monede metalice); © banii seripturali (de cont), Masa monetari este cerutd de cei care au nevoie de disponibilitafi banesti, oferita de agentii economici care dispun de resurse disponibile banesti si este influenjaté de numerosi factori. Cauzele care genereazi cresterea respectiv scdiderea masei monetare, pot fi abordate comparativ (fig. nr. 62): 57Cauze care genereazii cresterea masei monetare Cauze care genereazii restrangerea masei monetare I. cresterea volumului de bunuri economice, acoperirea lui. 1. seiderea cantitifii de bunuri. 2, deficit bugetar. 2. excedent bugetar. 3. oferirea de moneda nafionala in 3. vanzare de valuta in schimbul monedei schimbul celei straine. nationale. 4. scdderea vitezei de circulafie a banilor | 4. cresterea vitezei de circulatie a banilor 5. refinerea de cdtre unit agenfi a unor disponibilitati banesti. Fig. nr. 62: Cauzele modificarii masei monetare Astfel, ecuatia cantitativa a monedei MV = PY pune in evidenj& factorii principali care influenfeaz marimea masei monetare (M): — oferta de bunuri economice (Y); — nivelul preturilor si tarifelor (P); — _ viteza de rotajie a banilor (V) (numarul mediu de operafiuni de vanzare-cumparare si plati efectuate de o unitate monetara intr-o perioada de timp). Cererea de moneda exprimi nevoia de bani generati de operatiunile de achizitionare de bunuri si servicii ca si de cele speculative, la o anumita rata a dobanzii. Oferta de moneda desemneazii cantitatea de moneda pusd la dispozitia utilizatorilor prin intermediul sistemului bancar la un anumit nivel al ratei dobanzi Dobénda poate fi: = absolut (masa dobanzii ) D; — relativa (rata dobanzii) d. Rata dobanzii este raportul procentual intre D si volumul creditului. De exemplu, un uunei rate a dobanzii de 10% aduce o dobindi de D = credit de 1 mil lei in con 1e-Tail = 10000 lei. Deci a = 2-100 De asemenea, se face distinete intre dobanda simpla si dobanda compu. Dobanda simpl4 este dobanda calculata la nivelul unui credit. Dobdnda compus se formeaza in situatia in care dobanda generaté de o sum de bani este pastrati in cont si dobénda, aceasta din urma fiind o dobanda la dobinda. [ata de exemplu urmatorul rafionament. genereazi la réndul Se depune la banca suma So 58Dup& un an, deponentul dispune de Sp plus dobinda corespunzitoare, adica wd sau altfel D, = S,-d daca d se exprima zecimal, deci dupa acest an suma final este S) = So + Sp * d= So(I+d) La fel, dupa doi ani, deponentul are in cont suma din anul anterior, adic S), plus dobanda aplicata la $1, adied D, = S,-d , deci S,+S,-d=S,(1+d) sau S, =S,(1+dXl+d) deci S,=S,(l+ay daci se generalizeaza, dupa un numér de ani, deponentul dispune de o suma final& Sy: S,(l+ay" unde n este numarul de ani. Deci, dobinda totald, adic compusd este diferenja dintre suma finala Sq si suma inigiala So, adica Du = S,(l+dy' -S, Rata dobanzii este variabilé, deoarece masa monetari nu este nici ea constant’, Dobénda find un pref, inseamni ca cel mai important factor care influenfeaz dobanda, si deci si rata dobanzii este raportul dintre cererea si oferta de credit (creste cererea de credit, creste si rata dobanzii, si invers). Dar cu cdt rata dobanzii este mai mare, cu atit scade cererea de credite. Existi mai multe procese care genereazA cresterea respectiv scdderea masei monetare (fig. nr. 63): Procese care marese masa monetari Procese care restrng masa monetara acordarea de credite; reducerea rezervei obligatorii, schimbul valutar al monedelor straine convertibile pe moneda nafionala. emisiune monetara. plafonarea creditului; cresterea rezervei obligatorii. schimbul valutar al monedei nationale pe alte monede convertibile. Fig. nr. 63: Procesele care determina masa monetard ‘Moneda se caracterizeaza prin: 59= valoare oficiala; — _ valoare reala (putere de cumpairare); = lichiditate; = convertibilitate Valoarea oficial a monedei este stabilité prin lege si consti in cantitatea de aur a unitifii monetare nationale. Valoarea reali a monedei exprima puterea de cumpairare a acesteia. © moneda are o valoare mai mare, adica o putere de cumparare mai mare, cu cét cu 0 unitate monetard se pot cumpiira mai multe bunuri si servi i. Intre leu i dolar, este evident ca cel din urma are 0 valoare mai mare. De exemplu, cate sticle de 2 1 de Coca-Cola se pot cumpara cu 1 dolar? Probabil una. Cate sticle de Coca-Cola de 2 1 se pot cumpara cu 1 leu? Mult mai pufine: 0,000.. lei? inseamna c& cu cét preturile sunt mai mari, cu atit se pot ‘cumpara mai pufine mérfuri si servicii cu o unitate monetara, adica puterea de cumpéirare este mai mica, Altfel spus, intre nivelul prefurilor (P) si puterea de cumparare (Pe) este o relatie de inversi proporfionalitate: pentru 1 unitate monetara i pentru o mas& monetara M. Lichiditatea reprezinta o insusire a unui activ de a fi schimbat in marfuri si servieii cu costuri cat mai mici. Cel mai lichid activ, care presupune un cost tranzactionat zero este numerarul. Banii de cont prezinta o lichiditate ceva mai scdzuta deoarece trebuie accept procesul schimbului de participanti si antreneaza in cazul refuzului acestora cheltuieli pentru transformarea lor in numerar. Convertibilitatea monedei exprima insusirea legala a unei monede de a fi schimbata cu alta prin vanzare cumparare la un anumit pref, numit curs de schimb (vezi fig. nr. 64). Convertbilitatea banilor a avut sensuri si criterii diferite de inftiptuire. Se cunose in principal dou’ modalititi de realizare a convertibilitaii: — rapid, considerdndu-se cd trecerea la convertibilitate este 0 cale spre dezvoltarea ulterioard deoarece schimburile devin mai facile; — lent’, considerdndu-se c& o convertibilitate nu poate fi susfinuta dacd economia nu a ajuns la anumite performante, adic 1a un volum de bunuri competitive si la prefuri avantajoase capabile si genereze valuté in ard. 60Situatia convertibilitaii poate fi: deplina sau limitata si interna sau extern’, Cotajie indirect CURSUL DE SCHIMB, Cotaie directa y Y y [Numarul de unitayi FACTORI [Numarul de unitii Imonetare nafionale care se T Imonetare nationale care se [primesc in schimbul unei primesc in schimbul unei hunitafi monetare straine in | |* faportul cerere oferté| | nitati monetare nationale lcondifii date de loc si timp demonedi (1 dolar = 33000 lei) J+ puterea de cumparare| frimp (1 leu = x dolari) acelor dou’ monede le conjunctura economici Fig. nr. 64: Caracterizarea cursului de schimb Leul este in prezent cu convertibilitate intema deplind. Pana in februarie 1998 a avut © convertibilitate interna limitata, adicd restrictiva. Aceste restricfii vizau: suma care se putea schimba (pana la limita a 500 de dolari pe an), scopul schimbarii, agentii economici in special fiind nevoiti si-si motiveze cererea de valuta, si calitatea celui care realizeazi schimbul, acesta ficdndu-se numai pe bazi de asapoarte, pe care se inregistra suma schimbata. Trecerea de la o convertibilitate limitat& la una deplina se face pe masura asigurdtii premiselor convertibilitati. Premisele convertibilitiii care trebuie asigurate pentru mentinerea ei sunt: crearea unor rezerve valutare suficient de mari (si ajunga 5-7 luni); pentru aceasta, este necesar un export permanent de produse competitive, deci de o productie nationala solida, diversificata, pentru ca exportul sa fie eficient, preturile interne trebuie corelate cu cele externe. Piafa monetara nu se confunda cu piafa valutara, Piafa valutara este 0 componentd a piefei monetare internationale si are drept obiect efectuarea de tranzactii cu valute (moneda straina) si titluri de credit (fig. nr. 65). 61Componente Je bursa valutard J+ bancile care acfioneaza pe piiaja interbancard Oferta [PIATA VALUTARA Cererea Factori Tipuri Factori }©importul de marfuri je lavedere je exportul de marfuri J+ rambursarea creditelor| Je Ia termen (vanzarea © contractarea de exteme cumpérarea se incheie ‘imprumuturi din Je repatrierea profiturilor| | la cursul existent, dar strdindtate obfinute de straini livrarea are loc nu in © investifii exteme doua zile, ci la un anumit interval (1-12 luni) Fig. nr. 65: Caracterizarea piefei valutare 10.2. Piafa financiar: Piafa financiard desemneazi spajiul economic de confruntare a cererii cu oferta de hartii de valoare numite mobiliare sau fiduciare, in special actiuni si obligatiuni. injelegerea mecanismelor piefei financiare presupune clarificarea unor probleme cesenfiale si anume: = aciunile si tipurile lor; = obligatiunile si caracteristicile lor; — formele piefei financiare; = creditul; = bursa de valori. Acfiunea reprezinta o hartie de valoare care confer posesorului ei dreptul de proprietate asupra unei parti din capitalul social al firmei emitente, Posesorul stu se numeste actionar si are avantajul obfinerii unui dividend. Acesta este venitul pe care il insuseste actionarul atunci cdnd firma emitenta desfasoard o activitate rentabila si nu se reinvesteste intregul profit realizat, o parte cipatand destinafia repartifiei pentru consum. idendul are o marime variabila, puténd fi zero atunei cdnd firma nu inregistreaza o activitate eficienta sau cand intregul profit se reinvesteste intr-un nou ciclu de productie. in plus, actionarul mai are dreptul de a participa prin vot la alegerea consiliului de 62administrafie, de a lua parte la procesul decizional ca membru in Adunarea Generala a Actionarilor, de a fi informat asupra situafiei economico-financiare a firmei. Actiunile sunt emise de societafile pe acfiuni si pot fi de mai multe feluri (fig. nr. 66): la purtitor T necotate }—- — ACTIUNI. = —{_ccotate L nominative Fig. nr. 66: Tipuri de actiuni Acfiunile la purtitor sunt hartiile de valoare pe care se inscrie seria, data emiterii, prima emitenta, valoarea nominalai (adicd preful la care se vinde actiunea prima data fiind calculat prin raportarea capitalului social al firmei la numérul de actiuni), fara a se inregistra numele acionarului. Actiunile nominative sunt cele pe care se inscriu si numele actionarului, Atunci cdind are loc instrdinarea actiunii (prin donaie, mostenire sau vanzare) se inregistreazi numele noului proprietar pe spatele actiunii respective Acfiunile cotate 1a burs’ sunt in general cele care provin de la societaji pe actiuni cu cifrd de afaceri satisfiicdtoare, fiecare bursa ins& avand propriul regulament de organizare si functionare in care se precizeazi condifiile de acceptare a acfiunilor. Actiunile necotate la bursa potrivit regulamentului bursei nu inseamna obligatoriu cé sunt mai putin atractive putand genera ividende actionarilor. Obligatiunea este o hartie de valoare care confer posesorului siu dreptul de creanjé asupra firmei emitente, Posesorul situ se numeste obligatar si se afla in ipostaza de creditor pentru emitentul de obligatiune care este debitor si se imprumuta prin procesul vanzarii obligatiunilor. Avantajul pe care il conferd posesia de obligatiuni este insusirea unui venit garantat numit dobanda fix. in plus, emitentul are obligajia de a rambursa imprumutul intr-un timp determinat si de a asigura pe durata imprumutului dobinda anuala certa, indiferent de situafia sa economico-financiara. Obligatiunile pot fi ale statului sau ale unor agen{i economici (intreprinderi publice sau private mari). Alegerea acfiunilor sau obligafiunilor in plasarea unor disponibilitaji banesti se face in functie de securitatea, rentabilitatea, lichiditatea si fiscalitatea care caracterizeazd operajiunea respectiva. Desigur, o obligafiune pare mai sigur decat o actiune, iar o actiune cotata este preferati unei actiuni necotate la bursé. Rentabilitatea plasamentului se apreciazi 63prin randamentul bursier care se determina ca raport intre venitul pe care il genereaz actiunea sau obligatiunea su cursul, respectiv pretul platit pentru achizifionarea hartiei de valoare. Piafa financiara se manifest sub doud forme: — piafa financiara primara; - piafa financiara secundara. Piata financiaré in general, desemneazi locul de intélnire dintre cererea si oferta de titluri de valoare. Hartiile de valoare pot fi noi, provenite de la societafi pe actiuni recent infiinfate sau de la intreprinderi existente care emit noi acfiuni gi atunci se comercializeazA pe piafa primar, sau hartii de valoare emise anterior, caz in care se tranzactioneaza pe piata secundara, adica la bursa de valori. Analiza comparativa intre piafa financiara primard si cea secundara reflect’ urmatoarele aspecte: Elementul de comparafie Piaja primara Piaja secundara I. Hartiile de valoare nou emise anterior emise 2. Operatiuni realizate emisiune si plasare plasare 3. Cursul = egal cu valoarea| egal cu valoarea real care nominal poate fi mai mare, mai mic& = sub valoarea nominala| —_ sau egal cu valoarea (riscumpararea are loc la nominal valoarea nominal) 4. Caracterul efective efective si/sau speculative (la termen) 5. Tehnici de cotare capitalul social se imparte raportul cerere-oferté la numarul de actiuni si se influentat mai ales de afla valoarea nominal rentabilitatea firmei genereazi nivelul valorii reale Operafiunile efective presupun schimbul efectiv de titluri de valoare la vedere, adic in momentul realizarii tranzactiei, 1a cursul afigat. Acesta este in general inferior cursului la termen, operafiunile la termen vizdnd schimbul titlurilor la o data ulterioara numita scadena sau zi de lichidare, la cursul din momentul incheierii tranzactiei. Scopul speculativ intervine atunci cand se urméreste cAstigul fri a exista interesul pentru definerea propriu zis a hartiilor de valoare, vanzitorul sau cumpardtorul dorind tranzactia fara a avea efectiv ce vinde sau respectiv, a dori cumpararea propriu zisd, ci posibilitatea de a cumpiira mai ieftin sau respectiv de a vinde mai scump pentru a cdstiga din diferenga de pref. Bursa de valori este o institufie reglementata, constituitd ca societate pe actiuni, avand un regulament propriu de organizare si funcfionare in care sunt precizate aspecte 64privind condifiile de acceptare a hartiilor de valoare, tipurile de operatiuni permise, regulile la care se supun operatorii, etc. Agenfii de schimb primesc ordine de vanzare sau de cumparare din partea clientilor, iar sesiunile de lucru sunt dowd: de dimineata si de dup’-amiazi. Ringul bursei este denumit spafiul in cadrul ciruia au loc negocierile gi este permis accesul agenjilor de schimb, iar Casa de Clearing sau de Compensatie reprezint un organ al bursei care are menirea de a garanta realizarea tranzactiei. in acest fel, acest organism intervine atunci cénd un vanzitor sau cumpardtor incheie un contract care nu mai este onorat de catre partenerul de afaceri. Bursa de valori se apropie cel mai mult de piafa cu concurenta perfect, existind urmitoarele trasaturi: — atomicitatatea, adic& multi vanzatori si cumpardtori (daca nu este o bursd inchisd care accepta la tranzactii doar membrii); = omogenitatea, adicd hartiile de valoare sunt fungibile, nediferentiate; = transparenfa, adica exist mijloace rapide de informare si afisare electronica astfel incdt participantii la tranzacfii cunose fluctuafiile cursurilor in orice moment; - intrarea si iesirea liberd, in sensul c& bursa accept noi clienfi, att timp cat se respect regulamentul siu; - mobilitatea factorilor de producfie, care se reflect prin tendinga bursei de extindere a activitiii sub forma multor institufii de brokeraj. Bursa de valori reflecta starea economiei in care functioneaza, ea insisi avind o anumitA intensitate a activitafii care se poate aprecia cu ajutorul indicilor bursieri. Acestia evidenjiazd tendinfa de ansamblu a bursei, adic evolutia cursurilor si se pot determina pentru anumite actiuni considerate reprezentative sau pentru toate actiunile de Ja bursa, Exista: = indici tradigionali (Dow Jones Industrials, Financial Times, ete.); = indici moderni (Standard and Poors 500, Topix, ete.). De exemplu, indicele Dow Jones a fost creat in anul 1884 reflecténd activitatea bursei de pe Wall Street si include 30 de valori ale unori firme industriale. Prabusirea cursurilor hartiilor de valoare pe piafa bursiera se numeste crah bursier si se explicd prin evolutia speculafiilor daundtoare prin care sunt inselati cumparatorii care se lanseazi in tranzactii pe seama altor informafii decat cele care fundamenteaza cursul. Creditul este o relatie baneascd intre 0 persoand fizici sau juridicd numita creditor si o alt persoana numita debitor caruia fi acordi un imprumut in bani sau ii 65vinde marfuri sau servicii pe datorie, in general cu o dobdnda stabila in functie de riscul pe care si-I asuma creditorul sau de reputafia debitorului. Creditul joack un rol important pe piaja capitalurilor cea ce presupune urmatoarele aspecte: indeplineste functia de emisiune de bani prin cresterea monedei scripturale; reprezinté functia principal a bancilor, o functie activa, cea pasiva fiind de pastrarea disponibilitajilor banesti in conturile bancare; influenjeaza resursele financiare aflate la dispozitia agenjilor economici si astfel si procesul investitional; participa’ la inkiturarea unor dezechilibre majore ale economiei prin reglarea raportului cerere-oferté de moneda se manifesta fie sub forma mijloacelor de plati fie a bunurilor si serviciilor vandute debitorului in schimbul dobanzii. Trasdturile creditului se concretizeaza in urmatoarele: existenta unei disponibilitagi peste necesarul (a creditorului) dorite de o persoana cu nevoie nesatisfacuta (a debitorului); transferarea unor drepturi de la creditor la debitor; scadenfa, adicd termenul limita de rambursabilitate a creditului; dobanda, adica preful creditului; garanfia creditului care poate fi real, adicd materiala sub forma unui activ dat in gaj de citre debitor creditorului sau personala, adic sub forma angajamentului unei terfe persoane de a achita datoria debitorului dacd acesta nu o face. Creditul poate fi: dupa obiectul sau: — credit de productie; - credit de consum; dupa termenul acordat: — credit pe termen scurt (pana la un an); — credit pe termen mijlociu (intre 1 si 5 ani); = credit pe termen lung (peste 5 ani); dupa calitatea debitorului: — credit privat (pe baza de efecte de comert); = credit public (pe baza de bonuri de tezaur); dupa garantia creditorul 66= credit personal; — credit real Efectele de comerg care definese creditul privat sunt hartii de valoare folosite in operatiile de vanzare, cumparare, credit si pot fi sub forma cambiei, cecului, biletului la ordin sau ordinului de plata. Cambia este un instrument de plata prin care o persoana fizic& sau juridic& numita trdgdtor di dispozitie unei alte persoane fizice sau juridice numite tras si plateasc la scadengi o suma de bani beneficiarului. {n acest fel doua operatiuni de plata, de la tragator la beneficiar si de la tras la tragator se simplificd la una, de la tras la beneficiar, prin dispozitia tragatorului. Cecul este un ordin scris prin care emitentul (tragatorul) da dispozitie trasului care este reprezentat de 0 persoana juridiea, respectiv banca la care este deschis contul tragdtorului s& pliteascd la scaden{a o sum de bani beneficiarului. Cecul trebuie s& cuprind& urmatoarele elemente: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata, suma de plata, banca platitoare, locul de plata prin adresa la care beneficiarul primeste plata, data i locul emiterii, semnatura tragatorului. Biletul la ordin reprezinta un titlu de credit prin care emitentul siu in calitate de debitor se obliga sd plateasca la scadenta o suma de bani beneficiarului sau posesorului biletului la ordin, Ordinul de plata este dispozitia neconditionaté a emitentului asupra bancii de a pune la dispozitia beneficiarului o suma de bani. Ordinul de plata nu se executd la cererea beneficiarului, Efectele de comert pot fi vandute unor banci comerciale de catre beneficiarul acestora inainte de scadenja prin operajiunea numiti scontare. Bancile comerciale cumparatoare percep 0 faxd de scont numita rata scontului care se refine din valoarea nominalé a titlurilor. Ele pot revinde efectele de comer} numai Bancii Nationale, avand loc o refinantare numita rescontare, in schimbul ratei de rescont. Bonurile de tezaur care definese creditul public se mai numese bonuri de trezorerie sau certificate de trezorerie $i reprezint& hartii de valoare emise de Ministerul Finanjelor sau de tezaur, purtatoare de dobanzi si puse in vanzare in vederea objinerii de fonduri pe termen scurt de la banci sau persoane fizice in vederea acoperirii unor deficite bugetare. in economia de piafa s-au conturat si alte forme de credit: 67credit back-to-back prin care vanzAtorul in calitate de beneficiar al unui credit anterior oferi garantie unei terfe banci chiar acest credit in vederea objinerii unui al doilea credit; credit counter prin care vanzatorul solicita bincii care a acordat primul credit si emita al doilea credit pe baza primului; — credit de licitafii prin care Banca Nafionala refinanteaza societajile bancare, fiind un credit garantat cu titluri de stat si alte hartii de valoare; se acorda intr-o limita maxima pentru intregul sistem bancar si pe o durata fixa stabilita de conducerea Bancii Nafionale pentru fiecare sedinta de licitatie, in cadrul politicii de credit; = credit ipotecar, care se acorda pe termen mediu sau lung de catre bancile ipotecare unor beneficiari de tipul proprietarilor de terenuri sau imobile sau antreprenorilor de constructii, garantia fiind ipoteca asupra bunurilor respective. Acordarea de credite, ca de altfel si emisiunea si gestiunea monedei se realizeazi de citre bin Banca este o institujie financiara si de credit, de stat sau particulard care indeplineste urmatoarele funcfii = atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clienjilor in conturile deschise acestora; - acordarea de credite pe diferite termene; — efectuarea de viramente intre conturile clienfilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci; — emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; = vanzarea-cumpararea de valuta si alte operafii valutare. Sistemul bancar dintr-o jari cuprinde un ansamblu de institufii_financiar- bancare (Banca Centrala, bancile comerciale si alte institufii financiare cum ar fi case de pensii, case de credit, etc.) care functioneazd intr-un cadru juridic reprezentat de ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancard Bancile realizeaza diferite operatiuni: = pasive (depuneri); - active (credite); = accesorii (depozite in custodie); = excepfionale si speculative (rescont); = alte operafii (garanji 68Bancile pot fi: de emisiune, comerciale, de afaceri, de depozite, electronice, industriale, populare. Banca de emisiune este banca centrala dintr-o economie care are rolul de a emite moneda financiara, i de a efectua operatiuni de recontare. Denumirea de bancé de emisiune s-a menfinut din perioada in care circulagia numerarului era cea mai important in viafa economic’, in prezent activitatea de emisiune pierzandu-si insemnatatea prin dezvoltarea operafiunilor cu bani seripturali emisi de bancile comerciale. Banca comercialé este o banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de credite comerciale pe termen scurt. Banca de afaceri se ocup’ in principal cu investirea depunerilor pe termen lung primite de la clienti in intreprinderi noi sau existente din diverse domeni Banca de depozite vizeazA primirea de depuneri la vedere sau pe termen scurt, oriedt de mici ar fi precum si cu acordarea de credite eu scadente apropiate, Banca electronica reprezinta o institujie bancard ce utilizeazA calculatorul in operatiunile obignuite. Se folosese in special ordinul de plata in sistem electronic si ordinul de plat pentru trezorerie in sistem electronic, cea ce permite rapiditatea transferului unor sume in valuta in orice punct din lume (cdteva zeci de secunda). Alte servicii bancare electronice sunt banca la domiciliu sub forma telebanking si electronic banking prin care se ofera informatii bancare prin telefon, respectiv calculator. Banca industrialé objine fonduri pe baza economisirii pe termen lung si acorda credite pe termen lung intreprinderilor industriale. Banca popularé este o asociatie de persoane fizice care liber constituita capata personalitate juridica si desfigoara acti ii in beneficiul membrilor (este o forma a cooperativelor de credit). 69