ALB Protectia Prin Relee Si Automatizarea Sistemelor Electrice

Ing. |. BADEA, ing. Gh. BROSTEANU, ing. |. CHENZBRAUN, ing. P. COLUMBEANU PROTECTIA PRIN RELEE SI AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTRICE Editia a Ila, revizut’ si completatd Warvexitarna | eee NEM CRCA Con pary bpm EDITURA TEHNICA Bucuresti — 1973PREFATA LA EDITJIA fNTII Dezvoltarea considerabild a energeticii in tara noastrd, crearea unei puter- nice baze energetice, indispensabila industriet noastre socialiste in plind dezvoltare, a pus in fata ingierilor $i tehnicienrlor o serie intreagé de probleme dintre cele mai importante. Pe de o parte este necesar sd se imbundtdteascad continuu calitatea energiet electrice livrate consumatorilor — menfinerea constantd a frece ventei si a tensiunii si continuitatea in alimentare — iar pe de alta p reducd pretul de cost al acesteia, prin functionarea agregatelor in condit economice. Aceste probleme devin din zi in zi mai importante, pe masura cresterit puterilor instalate in centralele si tn stafiile electrice sau transportate pe liniile de transport si de distributie. Un vol de seamd in asigurarea functiondrii in cit mai bune conditii a sistemelor energetice tl joacd automatizarea. Se poate afima, fard nici o tendintd de exagerare, cad nu mai este posibild functionarea instalapiilor energetice cu respectarea cerintelor tehnico-economice actuale, fard introducerea pe scara larga a automatizérilor. In conceptia noastrd, automatizarea are ca prim scop ameliorarea functio- narit instalatiilor industriale din toate punctele de vedere — tehnic, economic, social; veducerea sau eliminarea interventiet umane nu constituie un scop tn sine decit in masura menajarti eforturilor muncitorilor, a reducerti timpului de lucru sau a credrii posibilitatii de utilizave mai yudicioasé a acestora tn diferite alte sectoare importante ale economiei nationale Se poate afirma ca — data fiind dezvoltarea anticipatd a energeticii fatd de celelalte ramuri tndustriale si importanta sa economicd — automatizdrile energetice reprezintd, din tutregul domeniu al automaticit industriale, partea cea mai amportanta. Un exempliu in aceasta divectie poate fi edificator. din numarul 5 i rrtotal al calculatoarelor electronice care conduc astazi diverse procese industriale, mai mult de jumatate se folosesc in conducerea instalafiilor energetice. Instalatiile de automiatizare energetica s-au dezvoltat in dowd direcfii principale: in primul rind, instalatiile de protectie prin relee, care au drept scop asigurarza in cit mai bune condifii a continuitafit in alimentarea consumatorulut ; in al doilea rind, instalafrile de automatizare propriu-zise (de reglare sau de comand& automatd), avind drept scop imbunatatirea calitafii energiet electrice lrvrate. Lucrarea de fata prezintd ambele aspecte ale automatizérii energetice : protectia prin relee $i comanda automata, Autorii au meritul de a fi prezentat principalele date si calcule necesare inginerilor si tehnicienilor pentru proicctarea, constructia $i exploatarea in conditii cit mai bune a acestor instalafii. Dupd ce se expun pe tipuri de instalagit protectiile folosite tu prezent, dindu-se datele de proiectare si de reglare, sint prezentate 0 serie de instalafii de automatizare in Circuit deschis. Lucrarea va fi fara indoiald de un prefios ajutor inginerilor si tehnicienilor din institutele de’ proiectare si va representa un indrumar de prim ordin pentru ton cei care se ocupa, tn exploatare, cu intretinerea si repararea instalatiilor de prolectie si de automatizare. In lucrare sint expuse $i o serie de considerente pretioase, rezultate din expe- renja indelungatd pe care autorii au acumulat-o in decursul activitafii lor. Faptul ca ei lucreazé in proiectarea si in exploatarea instalatiilor de protectie si de automatizare ined din primii ani ai electrificdrii constituie 0 garanfie asupra mate- rialului prezentat si explicd bogafia de date si indicafii deosebit de prefioase pentru cititori. Prof. dr. ing. CORNELIU PENESCU Mesibra corePondeat al Academiet R, 5, R,CUPRIN: 1. Introducere .. 2, Defecte tn instalafiile electrice 2.1, Defectele posibile gi cauzele lor. Date statistice . 2.2. Arcul electric 2.3. Scurtcircuite trifazate gi bifazate 2.3.1. Scurtcircuit trifazat 23.2. Scurtcireuit bifazat .. . Scurtcircuit monofazat . Punerea la pamint .. 2.5.1. Generalitati 2.5.2. Punerea la pimint in refelele cu punctul neutru izolat 2.5.3. Punerea la pamint in retelele compensate . . Dubla punere la pamint Intreruperea unei faze . . Regimurile anormale de funefionare 9 2.8.1. Suprasarcina E 2.8.2. Pendularile maginilor sincrone dintr-un sistem energetic 3. Transformatoare de masurd si filtre pentru componente simetrice 3.1, Particularitatile transformatoarelor de masur& pentru protectie. 3.2. Transformatoare de tensiune 3.2.1. Transformatoare de tensiune inductive. Functionare $i erori 3.2.2, Transformatoare de tensiune capacitive Rn oe pep ua 3.2.3. Executarea circuitelor transformatoarelor de tensiune 3.3. Transformatoare de curent A 3.3.1. Functiunea, erorile si conditiile cerute de protectie. 3.3.2. Marcarea bornelor transformatoarelor de curent. 3. Schemele de conexiuni ale transformatoarelor de curent. 3.3.4. Tipurile constructive ale transformatoarelor de curent 3.3.5. Alegerea si verificarea transiormatoarelor de curent 3.4, Transformatoare intermediare de curent cu destinatie special 3.5. Filtre pentru componentele simetrice ale tensiunilor si curentilor. 4, Relee, scheme si dispozitive folosite in protectie 4.1, Generalitati . 4.1.1, Capacitatea de comutare a contactelor . 4.1.2. Consumul propriu al releului 4.1.3. Precizia releelor 4.1.4. Coeficientul de revenire al releelor Relee electromagnetice Relee de inductie 4.3.1. Relee de inductie cu’o singurd infagurare . 4.3.2. Relee de inductie cu doud infasurari |. Relee electrodinamice Relee polarizate . Relee_magnetoelectrice Relee termice Relee statice 4.8.1. Semiconductoare si traductoare 4.8.2. Scheme de relee electronice 4.8.3. Elemente logice a aS Phe49. Dispozitive de temporizare .. 49.1, Relee sau disporitive de timp electromagnetice 4.92. Relee de timp termice —e 49.3. Relee de timp cu scheme electronice 4.9.4, Dispozitive actionate cu motor electric, 4.10. Relee primare 5 Protectia refelelor electrice 5.1, Defectele liniilor aeriene gi in cablu. Condi 5.2, Protectia maximala : 5.2.1. Protectia maximali temporizat’, ‘cu caracteristicA independentd 522, Prowetia maximala temporizati, cu caracteristich dependent’ « 5.2.3, Protectia cu tiere de curent ....... 5.2.4. Conclusii privind protectia maximala 53, Protectia maximala directionala. 33.1. Principiul si diagramele de fanctionare, 5.3.2. Schemele de conectare ale releelor directionale 5.3.3, Concluzii asupra protectiei_maximale directionale. - 5.4, Protectia diferenfiala transversalé a liniilor cu dublu circuit. ‘5.4.1, Principiul gi schema de funcfionare .........20.00000000e 5.4.2. Alegerea parametrilor protectit ba 5.4.3. Zona de actionare in cascada gi zona moarta ale protectiei 5.44, Masuri speciale pentra marirea sigurantei protectici D.A.5. Conclusii privind protectia diferentiald transversala directional. 5.5, Protectia impotriva scurtcircuitelor monofazate in refelele cu punctul neutru Iegat direct la pamint 56, Protectia impotriva punerilor la pamint in re(elele cu neutru izolat sau compensate 5.6.1, Semnalizarea general’ a punerilor la pamint, : 53.6.2. Protectii selective contra puncrilor la pamint. Generalitati 5.6.3. Protectia maximala de curent homopolar contra punerilor la pamint 5.6.4, Protectia homopolara directionala contra punerilor la pémint. 5.655. Protectii cu relee sensibile la euren}i homopolari de atmonici superioare 566, Protectia contra dublet poneri ls phiint in refele compensate sau cu neintral inplat™™. S908. .000etcirste - 7 5.7, Protectia de distanta / 5.7.1, Generalitati : 5.7.2, Principiile constructive ale protectiilor de distant... 3 Alimentarea relelor de mfsurd a impendanel i diagramele fe actionare ale acestora in planul Z 4, Functionarea protectici de distanta ca dispozitiv complex de ‘potesie. ‘5, Tipuri uzuale ale protectillor de distant. . . 5.7.6. Stabilirea reglajelor protectiilor de distanfa <2... eis 5.7.7. Concluzii privind protectia de distanta 5.8, Protectia comparativa longitudinal a li 58.1 Generalitati 3.82, Protectia comparativa de curent “(protectia ‘ater longitudinal) 5.83. Protectia comparativa de faz os 584 385, ile care se cer protectiei acestora.. Protecfia sectionala Protectia eu transmiterea comensii ia capatul opus... 5.8.6 Concluzii privind protectiile comparative longitudinale Protectia_generatoarelor sincrone 6.1. Generalitati F 6.2, Protectia impotriva scurtcircuitelor polifazate tn i 62.1, Protectia diferentiali longitudinala 622. Protectia maximala cu taiere de curent 6.2.3 Protectia de putere de secven{a inversi.. 6.3. Protectia impotriva scurtcircuitelor Intre spire... 6.4. Protectia impotriva punerilor la pimint in infagurarea statoricd 6.4.1. Consideratii generale 2 a 14 115 119 120 122 23 127 123 134 136 139 139 139 14a 149 150 150 132 154 155 137 158 163 163 165 166 12 178 187 194 194 197 200 206 209 231 238 239 239 240 243 243. 246 247 249 249 250 250 259 260 261 264 2646.8. Protectia impotriva cresterii tensiunii 6.9. Protectia impotriva puterii active inverse. 6.10. Particularitatile protectiei compensatoarelor sincrone is 6.11. Dispozitive de actionare asupra excitatiei maginilor sincrone 6.12. Schema generalé de protectie a unui generator 6.4.2. Protectia de curent homopolar 6.4.3. Protectia de putere homopolara 6.44 Protectia cu marirea artificial a curentului de punere la pimint. 6.4.5. Protectia impotriva punerilor la pmint in infasurarea statorica a unui generator functionind in gol, nelegat la bare . Protectia impotriva punerilor la pamint in circuitele de excitatie 6.5.1. Protectia impotriva primei puneri la pamint .... 6.5.2. Protectia impotriva celei de a doua puneri la pamint Protectia impotriva pierderii excitatici Protectia impotriva suprasarcinilor si a scurtcircuitelor exterioare. 6.7.1. Consideratii generale 6.7.2. Protectia maximal de curent 6.7.3. Protectia maximala de curent cu controlul tensiunii. 6.7.4. Protectia impotriva suprasarcinilor 6.7.5. Protectia complet impotriva scurtcircuitelor exterioare si a suprasarcinilor . Protectia transformatoarelor, autotransformatoarelor si a blocurilor linie-trans- FOrMator oo. eee e cece cece sete eee cse ec cesececns Bette eseecaseeeeees 7.1. Generalitati 7.2. Protectia de gaze .. 7.3. Protectia diferentiala 7.3.1. Domeniul de aplicare si principiul de functionare . : 7.3.2. Particularititile protectiei diferentiale a transformatoarelor ... 7.3.3. Protectia diferentiala cu relee de curent legate direct .. 7.3.4. Protectia diferentiald cu transformatoare cu saturatie rapi 7.3.5. Protectia diferentiald cu actiune de frinare . . 7.3.6. Aprecieri generale asupra protectiei diferentiale a transformatoarelor 74. Protectia de cuva impotriva defectelor interne cu punere la pamint.. 7.5. Protectia maximala cu tdiere de curent i 7.6. Protectia impotriva supracurentilor provocati de scurtcircuitele exterioare. 7.6.1. Protectia maximala de curent 76.2. Protectia maximala de curent cu blocaj de tensiune minima 7.6.3, Protectia maximali de curent sau de tensiune de secventi homopolara 7.6.4. Protectia de distanta 7.7. Protectia impotriva suprasarcinilor 7.8. Particularitati ale protectiei blocurilor Linie-transformator..... 7.9 Scheme generale de protectie ale transformatoarelor gi autotransformat Protectia blocurilor generator-transformator .............e00c0005 evi@ Generalitati Beer tect ce rrr sere ac 8.2. Protectia impotriva scurtcircuitelor polifazate interne 8.3. Protectia impotriva punerilor la pAmint in infasurarea statoricd a . generatorului 8.4. Protectia impotriva suprasarcinilor si a scurtcircuitelor exterioare 8.5. Schema general de protectie a unui bloc generator-transformator . Protectia barelor colectoare 9.1. Particularitatile protectiei barelor " 9.2. Protectia barelor cu ajutorul protectiilor elementelor vecine 9.3. Protectiile proprii ale barelor 9.4 Protectia diferentialé a barelor . 9.4.1. Protectia diferentiala cu transformatoare cu saturafie rapida 9.4.2. Protectia diferentiala incompleta 9.4.3. Protectia diferentialé cu actiune de frinare 266 268 269 271 272 272 273 275 276 276 277 278 280 281 284 285 286 287 291 294 294 297 30L 301 302 313 315 316 328 328 332 333 334 339 341 344 346 347 348 351 351 352 353 356 358 361 361 362 363 367 367 371 37310 i 2 Bi 10 Protectia motoarelor electrice 10.1, Consideratii_ generale & 7 Pic 10.1.1. Regimurile anormale de funcfionare ale motoarelor electrice. 10.1.2. Defectele motoarelor electrice 10.2, Protectia motoarelor sinerone gi asinerone cu tensivunea peste 1 kV 10.2.1, Protectia impotriva scurteireuitelor polifazate din inféigurarea statorului 10.2.2. Protectia maximal de curent impotriva suprasarcinilor ....... 10.2.3. Protectia impotriva punerilor la pamfnt... 10.24. Protecfia impotriva scAderii tensiunii de alimentare 10.2.5. Protectia contra iesirii din sincronism a motoarelor sincrone. 10.3, Protectia motoarelor cu tensiunea pind la 1 kV. i Automatizéri in centrale gi refele electrice UL. Generalititi —.s..s.+ " 11.2, Reanclangarea automata a linilor (RAR), Disporitive si scheme de reanclangare. 113, Anclansarea automata a alimentirit de rezerva (AAR) ILS, Rolul anclanséri automate a limentin de rexervé'si domenial ol de aplicare .. - rr 11.3.2, Condifisle de functionare ale schemelor AAR... 11.4, Desedrearea automata a sarcinii la sciderea frecventelor (DASF)-.. 115, Deseinearen automata sacinl la sedereatensunit (DASU).... ++ 116. Desedrearea automata a liniilor de transport....- 11,7, Debuclarea refelelor la aparitia pendulatiilor Exploatarea instala Gonoralitits ‘ Aparate ote pers verlicarc installs de poietic 8 automaticare: 1221 Aparate Ge masurat ‘universale so... 122.2 Aparate pentru mésurares curentuini 1223) Aparate pentru masurarea tensiumii ae 1224, Aparate si metode pentru masurarea wnghitl 1225. Aparato ‘pentromisurarearesistenfel .-..» 122'6. Aparate pentra masurarea freeventei 1237) Aparate entra misurarea timpului Le 1228. Aparate pentru determinarea, succesitnil fazclor. ses 132 Dipestve lots petra venicara inataltior de prtejicflauiomatiare 12.31. Tncercarea izolaici circuitelor ~secundare x 1232. Disporitive entra. variatia curentulai sia tensiunil 1233. Dispositive pentra variatia unghivlui de defaza} 1234. Dispositive (pentra variatiafrecventet 123.5. Instalatit speciale entra verifieast complexe... 124. Verificarea in laborator a clementelor de protecte i sstomatizare 125, Verificares transformatoarelor de masura 9i a filtelor. 125.1. Transtormatoare de M8Surd sss cvsssseevosss ce 1255.2. Verticarea.fltrlor $5 : 126, Verificarea schemelor complete de protectic si automatizare . 1.7. Probele pe vin a instalapilor de protectie #1 automatizare. 125, Ponerea in funcione a innalaior de protestie wi automatiare. 128.1, Probleme de organizare aoe 1282! Probleme tehnice ---- 2.9. intretinerea si exploatare: 129.1. Buletinete 12912; Gratieut de verifcare’ periodic 12953, Registeal de exploatare os 12.914, Tabelul sav figele de reglaje gi tepistrl de dispoziti 129.5. Tiga de evident a funcfionivli instalatillor de protectis gi automatizare a0 Inerpretsn acon inaltilor de pote dutomatizare« Wonca jouer ilor de protectie si automatizare . alayilor de protecfie si automatizare.. 381 381 381 382 383 383 387 391 393, 396 398 401 401 403, ait 47 421 431 440 pry 452 456 456 457, 457 459 460 461 467, 463. 469 42 475 475, 47 483, 480 487 497 500 500 506 507 513. 520 520 521 523 523 525, 526 327 527 528 531 ~1 NTRODUCERE Una dintre principalele conditii care se pun instalatiilor electrice este aceea a sigurantei in functionare, adicd a alimentarii continue cu energie electrica a consumatorilor. Asigurarea functiondrii fara intrerupere a instalatiilor electrice are o importanta deosebita, atit datorita faptului cé urmarile perturbarilor in functionare pot fi foarte grave, cit si faptului ca instalatiile electrice sint mai expuse deranjamentelor decit alte genuri de instalatii. Gravitatea urmarilor provine in primul rind din faptul ca — instalatiile electrice facind parte, in general, dintr-un sistem energetic complex si fiind legate intre ele electric —un defect apirut intr-un loc deranjeazi functionarea normala a intregului sistem; in al doilea rind, gravitatea defectelor din instalatiile electrice se datoreste energiilor foarte mari care intervin in desfasurarea lor, conducind la efecte distructive extrem de mari. Astfel, de exemplu, in cazul unui arc electric produs fintr-o retea de 110 kV, nu deosebit de puternica, si care dureaza o secunda, la locul arcului se dezvolt&, in mod obisnuit, o energie de ordinul a 15 000 000 J. Rolul principal al automatizirilor si al protectiei prin relee folosite in electroenergetica consté in limitarea efectelor avariilor aparute si in asigurarea alimentarii {ari intrerupere cu energie electric a consumatorilor. Pro- tectia prin relee, care constituie ea insdsi automatizarea folosita de mult& vreme pe scara cea mai larga in instalatiile electrice, are in general doud functiuni principale: — separarea elementului avariat de restul instalatiilor electrice si asigurarea, in felul acesta, a functionarii in continuare a acestora, in conditii normale ; —sesizarea regimurilor anormale (nepermise) de functionare a instalatiilor electrice si semnalizarea lor, pentru a se preveni aparitia unor avaril. llPentru indeplinirea acestor dou% funcfiuni fundamentale, dispozitivele de protectie, indiferent de tipul sau principiul constructiv pe care se bazeazd, trebuie si satisfaci urmitoarele condifii generale: — selectivitatea, adic deconectarea doar a elementului avariat si per- miterea functionirii in continuare a instalatiilor neavariate; —sensibilitatea, adica sesizarea tuturor defectelor si a regimurilor anormale de functionare, chiar atunci cind ele se deosebese doar cu putin de regimul de functionare normal al instalatiilor ; —rapiditatea, care este necesara pentru ci numai o deconectare rapid& a elementelor avariate poate rimine fara urmari asupra functionarii instala~ fillor neavariate; —siguranja, care consti in aceea ci dispozitivele de protectie prin relee, care actioneaz foarte rar (de citeva ori pe an), trebuie sa fie pregatite, chiar _dupi o perioad Iungi de repaus, pentru a functiona corect. Protectia prin relee a inceput si fie folositi inci din ultimul deceniv al secolului trecut, dar a cApitat o dezvoltare mai mare odati, cu dezvoltarea sistemelor energetice, in primele decenii ale secolului XX. In cei 70 de ani de existent, tehnica protectiei prin relee s-a dezvoltat si s-a perfectionat continu, ducind la realizarea unor dispozitive de inalt& calitate, prin care se realizeazi o important crestere a sigurantei in functionare a’ sistemelor energetice, Data find dezvoltarea larg’, de sine st&titoare, a domeniului auto- maticii pe care il constituie protectia prin relee, in prezent, in electroenerge- tic, nu se mai inteleg prin dispoaitive de automatizare si releele de protectie, ci doar dispozitivele de reanclansare automata rapida,’ anclansare automata a rezervei, descircarea automata a sarcinii etc., a c&ror aparitie si dezvoltare au fost ulterioare. Conditiile care se pun acestor instalafii sint ‘rapiditatea, sensibilitatea si siguranta. In aceasti Iucrare sint descrise dispozitivele de protectie side automatizare de diferite tipuri din instalatiile electrice, insistindu-se, in special, asupra celor folosite in fara noastra.2 DEFECTE IN INSTALATIILE ELECTRICE 2.1. DEFECTELE POSIBILE $I CAUZELE LOR. DATE STATISTICE Defectele care apar in instalatiile electrice sint foarte complexe, atit ca desfasurare, cit si din punctul de vedere al efectelor pe care le pot produce. Desi este posibild o imp&rtire a defectelor dupa cauza si dup natura lor, in practica este greu de distins carei categorii ii apartine defectul care a avut loc, dat fiind ca cel mai adesea apar defecte combinate si nu se poate sti care a fost cauza si care efectul. Trebuie adiugat, de asemenea, ci intimplarea joaci, adesea, un rol important in evolutia defectului. In clasificarea defectelor din instalatiile electrice dupa natura lor, trebuie mentionate in primul rind cele care constau in deteriorarea (strapungerea sau conturarea) izolatiei. Marea majoritate a defectelor reprezinta, in fond, o forma sau alta de deteriorare a izolatiei, fie cd aceasta este constituita din materiale izolante special prevazute, fie cd este reprezentata de mediul izo- lant natural (aerul), deteriorarea constind in acest caz in anularea calitatilor izolante ale spatiului de aer. Diferitele forme sub care se manifesta acest defect general sint scurtcircuitele mono-, bi- sau trifazate si punerile la pamint simple sau duble, fiecare dintre aceste genuri de defecte avind caractere si manifestari deosebite, dupa natura retelei electrice in care survin. Scurtcircuitul este cel mai grav defect ; el se poate produce intre trei faze, intre doua faze sau intre o faz4 si pamint (in retelele cu punctul neutru legat la pamint). Strapungerea sau conturnarea izolatiei creeazi, pentru curent, un drum de rezistenta in general micd, mult mai mica decit a consumatorilor, ceea ce duce la cresterea deosebita a curentului, care devine astfel un ,,curent de scurtcircuit®. Curentul de scurtcircuit, avind o valoare mare, provoacd o crestere a cAderii de tensiune in generatoare si in toate impedantele pe care le parcurge, 13ducind in felul acesta Ja o scAdere general a tensiunii in refea, cu efecte diun’- toare asupra consumatorilor si asupra functionarii in paralel a centralelor. La locul scurtcircuitului tensiunea poate deveni nula si consumatorii aflati in apropiere sau in aval rimin nealimentati Pe lingd aceste neajunsuri in functionarea consumatorilor, curentul de scurtcircuit provoaca si deteriorairi in instalatii, care pot fi foarte grave, datorit& actiunii sale dinamice si termice. Eforturile electrodinamice produse de curenfii de scurtcirenit pot provoca indoirea si ruperea barelor, smulgerea bobinelor, desprinderea pieselor, deschiderea intempestiv’ a separatoarelor etc, Caldura foarte mare dezvoltati de curentul de scurtcircuit poate provoca topirea si chiar vaporizarea materialelor, dilatari si desprinderi de piese etc. In general, scurtcircuitul apare sub doua forme: scurtcircuit net (atin- gerea direct intre faze) si scurtcircuit prin arc. Arcul electric este foarte mobil si poate s&ri de la o faz’ la alta, extinzind astfel defectul. De asemenea, el poate sari la aparatele din jur, producind deteriorari importante. Scurtcircuitele care apar in masini si aparate au la baz tot deteriorarea izolatiei, dar au si uncle forme speciale, Astfel, scurtcircuitul intre faze poate avea loc intre infagurari sau la bornele aparatului; scurtcircuitul monofazat apare prin deteriorarea izolafiei unei faze fat de corpul aparatului legat la pimint. In masinile si aparatele mari, cu infasurari, apare un tip special de scurtcircuit, si anume scurtcircuitul intre spirele aceleiasi faze (deteriorarea izolatiei intre spire). In sfirsit, trebuie mentionat un defect care apare in masini, tot pe baza deterioririi izolatiei, si anume scurtcircnitarea tolelor magnetice prin defectarea izolatiei dintre acestea, ceea ce provoaca cresterea importanta a curentilor din miezul de fier, putind duce la arderea acestuia. Un alt defect des intilnit in instalafiile electrice, si care const tot in ceteriorarea izolafiei, este punerca la pamint, Intr-o retea cu punctul neutru izolat, punerea la pAmint a unei faze nu constituie, prin ea insasi, un defect, neconducind la perturbari importante ale functionarii, Ea este insa de cele mai multe ori doar inceputul unui defect mai grav, cici de obicei degenereazt in scurtcircuit, cu urmarile cunoscute; de aceea, aparitia punerii la pimint trebuie cunoscut, pentru a se lua misurile necesare de indepartare a acestei stiri anormale. In afar de aceasta, ea produce totusi unele mici perturbari care, desi nepericuloase, nu sint de dorit. Astfel, dupa cum se va vedea la subcap. 2.5, curentul de punere la pimint poate duce la 0 inc&rcare nesimetricd a generatoarelor, inc&rcare care, find capacitivi poate provoca ridicari de tensiune care in anumite condifii devin periculoase. De asemenea, circulatia unui curent prin pamint poate provoca perturbiri in liniile electrice din apropierea celei defecte, in special in cele de telecomunicafii, prin inducerea unor tensiuni ce pot atinge valori periculoase. Ca si scurtcircuitul, punerea la pimint poate fi net sau prin arc. Arcul poate siri la alte faze, transformind punerea la pimint in scurtcircuit. Deosebit 14de periculos este arcul intermitent, care consta in stingerea si reaprinderea repetata a arcului de punere la pamint, stingerea producindu-se in momentele de trecere a curentului prin valoarea zero, iar reaprinderea in momentele cind tensiunea alternativa atinge valori suficiente pentru reamorsarea arcului in mediul inca ionizat. Arcul intermitent poate produce, in retea, supratensiuni care ating valori de aproximativ 3Usaza. De altfel, chiar in cazul unei puneri la pimint nete, intr-o retea cu punctul neutru izolat, faza defect capata potentialul pamintului, iar tensiunea fat&i de pamint a fazelor sindtoase (care, in functionare normal, este egald cu tensiunea pe faz4) creste de 3 ori, devenind egala cu tensiunea intre ele si faza defecta. Supratensionarea retelei, in conditiile existentei unei puneri la pamint, poate provoca aparitia unei a doua puneri la pamint pe o alta faza, defect cunoscut sub numele de dubld punere la pamint, care este echivalentaé cu un scurtcircuit bifazat prin rezistenta (rezistenta traseului prin pamint). Aceasta dubla punere la pamint poate avea loc pe fazele aceleiasi linii sau a doua linii diferite, ceea ce complicd defectul si mareste consecintele lui neplacute. Punerea la pamint a unei faze, intr-o retea cu punctul neutru legat la pamint, este, de fapt, un scurtcircuit monofazat. A doua categorie de defecte care apar in instalatiile electrice, in afara celor mentionate pind acum, care aveau toate la baz4 deteriorarea izolatiei, © constituie intreruperile conductoarelor (nu numai ruperile propriu-zise de conductoare, ci si arderea unei sigurante pe o faza, deschiderea unui separator pe o singura faza etc.). Acest gen de defecte, care duce la incarcari nesime- trice si prin aceasta produce neajunsuri, este insd rar si, cel mai adesea, insotit de scurtcircuite sau puneri la pimint (de exemplu, in cazul ruperi conductoarelor unei linii aeriene). Analizind cauzele care provo aca toate aceste genuri de defecte in insta lafiile electrice, trebuie observat ca ele constau, in primul rind, in depdsirea rezistentei materialelor respective la solicitari mecanice, termice si, mai ales, electrice. Aceasta depdsire se poate produce, in primul rind, datorita unor conditii speciale, adesea exterioare instalatiilor, cum sint desc&rcarile atmosferice, care duc la supratensiuni electrice foarte mari, vinturile puter- nice si chiciura, care solicita in mod deosebit conductoarele si stilpii liniilor electrice aeriene. In al doilea rind, cauza defectelor poate consta in sc&derea rezistentei materialelor sub valoarea normala, datorita fie uzurii si imbatrinirii (in special pentru izolatia electrica), fie actiunii unor factori externi (substante chimice, umezeala, murdarie etc.). in sfirsit, trebuie citate drept cauze destul de frecvente ale defectelor, greselile personalului de exploatare, care prin conectari gresite, introducerea unor corpuri strdine in instalatii, manevre insuficient pregatite, pot duce la cresteri foarte mari ale solicitarilor instalatiilor (sint cunoscute defectele 15SSS produse de sincroniziirile gresite sau de starea murdara a izolatici, care favo- rizeazA conturnarile). Frecventa diferitelor feluri de defecte este legatd de tipul instalatici respective, Studierea pe bazi statistic a acestei probleme face posibilé imbu- nat&tirea proiectirii si a exploatirii. In fiecare fara si in diversele foruri internationale de specialitate, se acorda 0 atentie deosebiti statisticii defectelor. Pe baza statisticilor rezult’ ca instalatiile cele mai mult supuse defectelor sint liniile electrice aeriene (ceea ce este si normal, datorita intinderii lor mari), urmate, in ordine, de liniile subterane, statiile de transformare 33 generatoare. Constructia instalatiilor are o influenf& hotaritoare asupra freeventei si tipurilor de defecte. Astfel, in refelele cu punctul neutru legat Ja pimint nu pot avea loc duble puneri la pamint, pe cind in refelele cu punctul neutro izolat acestea sint foarte frecvente. De asemenea, la liniile pe stilpi de lemn. punerile la p&mint simple sau duble sint mai rare decit scurteircuitele, in timp ce la liniile pe stilpi metalici raportul este invers. Ca urmare a faptului c& in retelele cu punctul neutru legat Ja pimint fiecare punere la pimint constituie un defect, raportul dintre numérnl declangirilor care au loc in refelele cu punctui neutru izolat si in cele cu punctul neutre legat la pamint este de 4]7. Repartizarea procentual& a diferitelor genuri de defecte (exclusiv ruperile pure de conductoare, care, in general, sint rare), este aproximativ urmé- toarea: scurtcircuite monofazate, 65% ; scurtcircuite bifazate cu punere la pamint si dubli punere la pimint, 20%; scurtcircuite bifazate fara punere la pimint, 10% ; scurtcircuite trifazate, 5%. Frecventa defectelor depinde, de asemenea, in mare masurd, de ano- timp. Astfel, majoritatea defectelor au loc in lunile de vara bintuite de des- carciri atmosferice si in al doilea rind in perioadele de iarnd, cu schimbari bruste de temperatura, cind se formeaz chiciur’. In sistemele energetice, in afara defectelor propriu-zise, pot surveni abateri de la regimul normal de functionare, care produc de asemenea perturbiri si pagube. Acestea constau, in esenfi, in abateri ale parametrilor de functionare (tensiune, curent, frecventa) de la valorile lor nominale. Regimul anormal_cel mai des intilnit de suprasarcina. Acesta const intr-o crestere a curentulu: si] rf yocat fie de cresterea neasteptati’ a sarcinii, fie de sciderea, din diferite inotive, a puterii surselor generatoare, Suprasarcina este un regim inadmi- sibil de functionare de durati, in primul rind pentru c& provoaca solicitari (in special termice) ale instalafiilor, care contribuie la uzura acestora, ducind pind la urma la aparifia unor defecte proprin-zise; in al doilea rind, trecerea prin instalafii a unor curenfi care depisesc valorile normale produce 16scideri pronuntate ale tensiunii, ccea ce are ca efect absorbirea de catre consumatori a unor curenti si mai mari (pentru a se mentine puterea constant), producindu-se astfel o scddere in continuare a tensiunii. Un asemenea fenomen, care poate duce la iesirea din sincronism si la declangarea tuturor surselor generatoare, deci la intreruperea totala a functionarii sistemului energetic, este cunoscut sub numele de avalansd& de tensiune. Un alt regim anormal il constituie aparitia pendularilor intre grupurile generatoare sau chiar intre)centrale, cind acestea functioneazd cu frecvente diferite, penduldri care de asemenea pot duce la intreruperi totale. 2.2. ARCUL ELECTRIC Cele mai multe defecte ale instalatiilor electrice, in special ale liniilor electrice aeriene, sint insotite de aparitia unui arc electric. Acesta este un canal ionizat la temperatura inalta, prezentind o densitate de curent aproape constanta, care fi confera o caracteristica foarte particulara: caderea de tensiune in arc descreste in functie de curentul ce il strabate (invers decit la o rezistenta obisnuita). Rezistenta arcului, de natura pur ohmica, este foarte va- tiabila si se defineste ca raportul dintre valorile eficace ale tensiunii si curentului. Procesele care au loc in arcul de curent alternativ, la trecerea curentului prin zero, sint de importanta primordiala pentru stingerea arcului. Parame- trul principal care determina stingerea arcului deschis este lungimea sa. Factorii care contribuie sau impiedicd intinderea in spatiu a arcului sint: prezenta sau lipsa vintului, posibilitatea sau imposibilitatea de miscare a picioarelor arcului in lungul conductoarelor (la linii electrice aeriene), pozitia orizontala sau verticald a coloanei arcului, valoarea initial a curentului in arc. Rezistenta arcului in aer liber se calculeazi cu formula ~~ 1,05 [a] are R, are in care: 2 este lungimea arcului, in m; Tare — Valoarea eficace a curentului in arc, in kA. Lungimea unui arc electric este foarte variabild si greu de apreciat. In cazul unui scurtcircuit monofazat, poate fi considerata ca lungime minima lungimea lantului de izolatoare, iar in cazul unui scurtcircuit bifazat — distanta dintre doua lanturi de izolatoare. Rezistenta arcului creste cu d: 2 — Protectia prin relee — c. 805 17tanta dintre faze, care este functie de tensiunea nominal a retelei, De obicei, arcul are rezistenta minima in primele momente ale defectirii, cind curentul Tq_ ate valoarea maximd, iar lungimea arcului este minima. Dupa aceea, rezistenta arcului are o tendinfa de crestere rapid’. Prin rezistenta sa electrici arcul mireste impedanta total a refelei scurtcircuitate si falsifict misurarea distanfei dintre locul unde s-a produs defectul si locul unde este instalat& protectia. Dupi cum se va vedea, arcu! electric poate produce intirzierea actionarii protectiei de impedant&, iar uneori, in refele buclate prevazute cu relee de reactanf&, scurtarea timpului de actionare, ceea ce duce la nerespectarea principiului selectivitatii protectiei. Nesiguranta in determinarea rezistenfei arcului ingreneaz introducerea in calcule a acesteia. De aceea, la alegerea parametrilor protectiilor, de cele mai multe ori se neglijeazi rezistenta arcului (se presupune un scurtcircuit metalic, firi rezisten}a). Posibilitatea aparitiei arcului se ia in considerare prin alegerea coeficientilor corespunzatori, in special a coeficientului de sensibilitate, 2.3, SCURTCIRCUITE TRIFAZATE $I BIFAZATE 2.3.1. Scurtcircuit trifazat Prin scurtcircuitul trifazat se infelege contactul metalic sau prin rezistent (de obicei prin arc electric) intre cele trei faze ale unei instalatii. El este denumit si scurtcivcuit simetric, deoarece in cazul in care se produce prin rezistente egale atit curenfii, cit si tensiunile, isi pastreaz simetria, cu toate ci valorile lor se schimb& faf& de cele din regimul normal, anterior defectului. in fig. 2.1, @ este reprezentata o retea cu un scurtcircuit trifazat. Deoa- rece se presupune ci impedantele Z ale tuturor elementelor cuprinse intre bornele sursei de alimentare si locul defectului sint egale si cA tensiunile pe fazi U, sint egale si simetrice, curentii de scurtcircuit {9 pe cele trei conductoare trebuie si fie egali si simetrici, Valoarea eficace a componentei periodice a acestora este risen eran P= Deoarece o refea electrici este definit’ prin tensiunea intre faze U, se foloseste mai des relatia 12s 18Impedanta circuitului scizind brusc pind la valoarea Z, curentii de scurtcircuit pot atinge valori foarte mari. Ei circula numai in portiunea de retea cuprinsi intre generatoarele in functiune si locul scurtcircuitului. In fig. 2.1, 6 este reprezentata diagrama vectoriala a curentilor si a tensiunilor de scurtcircuit la bornele sursei; cele trei tensiuni pe fazi U,, O, si U,, sint egale si defazate intre ele cu 120°. Curentii de scurtcircuit Tew Ties, Ig¢ 7 Sint reprezentati (la alt& scara), tot prin trei vectori egali si defazati fata de tensiunile respective pe fazi cu unghiurile 9,,, care se calcu- Jeazi cu relatia Gee = arctg — Se Ret+R, in care: X,,R,sint reactanta si rezistenta echivalente ale sistemului; X,,R, — reactanta si rezistenta liniei, pina la locul defectului. Fig. 2.1. Scurtcireuit trifazat: a—schema retelei; 6 —diagrama vectoriala. Valorile unghiurilor 9,, depind de tipul si de parametrii liniei. De exemplu, dac& nu exist o rezistenta de trecere la locul defectului, pentru liniile aeriene acest unghi poate sa varieze intre 20° si 80°, iar pentru liniile de medie tensiune in cablu, intre 10° si 20°. In cazul unui scurtcircuit trifazat metalic, tensiunile intre faze, deci si cele pe fazd, la locul defectului, devin egale cu zero, iar diagrama se reduce Ja un punct; pe mdsura ce ne apropiem de sursa, tensiunile cresc proportional cu cresterea impedantei circuitului. Simetria deplina a curentilor si a tensiunilor se mentine numai in cazul unui scurtcircuit metalic (de exemplu, in cazul punerii sub tensiune a unei linii care a fost in reparatie si de pe care nu s-au demontat scurt- 19circuitoarele), Daci scurtcircuitul s-a produs prin arc electric, se poate intimpla ca rezistentele arcurilor dintre cele trei faze si difere mult intre cle si in acest caz simetria curentilor nu se mai menfine. Scurtcircuitele trifazate produse pe barele centralelor de putere mare constituie defecte foarte grave pentru sistemele energetice, deoarece, daci nu sint deconectate rapid (in 0,2—0,25 s) pot si deranjeze functionarea in paralel a centralelor electrice. De asemenea, scurtcircuitele trifazate produse intr-o refea care alimenteazd motoare sincrone sau asincrone cu rotorul bobinat, care antreneazi mecanisme cu cuplu rezistent constant, pot produce 0 cadere de tensiune foarte mare si, daci defectul nu este separat, pot conduce la deconectarea motoarelor. Cu toate cA scurtcircuitele trifazate sint foarte rare, din cauza pericolului pe care acestea il prezint, se instaleaz’ totdeauna protectii rapide si sensibile la acest gen de defecte. 2.3.2, Scurteircuit bifazat In acest caz de defect, nu exista simetrie intre curenti si intre tensiuni. Curenfii de scurtcircuit circuli numai prin cele dowd conductoare scurtcircuitate (fig. 2.2). In circuit actioneazi tensiunea U dintre fazele defecte. Curentul de scurtcircuit din faza S, egal si de sens contrar cu cel din faza T, este dat de relatia vu 2 p=. Fay de curentul de scurteircuit trifazat produs in aceeasi retea si in aceleasi conditii, curentul de scurtcircuit bifazat este mai mic, raportul dintre ei fiind Vz Dupa cum se observa din fig. 2.2, la locul scurtcircuitului tensiunea intre fazele defecte S—T este egali cu zero (s-a presupus c& scurtcircuitul este metalic, nu prin arc). Prin linii pline s-au reprezentat tensiunile la locul 20defectului si curentii, iar prin linii intrerupte, tensiunile pe barele statiei, care $-a presupus ca este alimentata de la o sursa de putere infinita. Ten- siunile pe fazele S si T, egale cu jumatate din valorile lor normale, sint reprezentate respectiv prin vectorii OS' = Us si OT’ = Uy; in adevar, din triunghiul dreptunghic OS’S se deduce OS’ = Uy = OS sin 30°= = Ure Fig. 2.2. Scurtcircuit bifazat: a—schema re{elei; b —diagrama vectorial. Tensiunea pe faza sindtoasi U, isi p&streazi valoarea normal, iar tensiunile dintre faza R si fazele S si T au valorile: Urs = Urr = Ug + Us: = Us + 0,5 Us = 1,5 Us = Urs = 0,87 Urs; la fel, Urr = 0,87 Upr. Deci, la locul defectului, tensiunea dintre faza sindtoasi si fazele defecte este putin mai mica decit in situatia normala de functionare. Cu cit ne apropiem de sursa de alimentare, adica ne indepartam de locul defectului, daca unghiul impedantei liniei este egal cu unghiul impedantei transformatorului din statie adici 2+ =" unde X,, R, sint reactanta si rezistenta t rr liniei, iar X,,, Rp,—reactanta si rezistenta transformatorului din statie, punctele S’ si 7’ se deplaseazd pe dreapta ST, respectiv cdtre punctele S si T; valorile tensiunilor pe fazele S si T cresc, deoarece la valorile lor ini- tiale se adauga cdderile de tensiune de pe linie; intre conductoarele S si T apare o tensiune care se mareste, putind ajunge pina la valoarea sa normala Ug, (la sursa). Astfel, tensiunile pe fazele S si T la statie (la inceputul liniei) sint date de relatiile: Oy = Us + (Ry + 5X) 15 Oy = Or + (Ry +X) 1 Curentii de scurtcircuit in cele doud conductoare defecte sint egali in valoare absoluta, insi de sensuri contrare si defazati fata de tensiunea Usp care-i genereaza, cu unghiul 9,,, definit ca la scurtcircuitul trifazat (§ 2.3.1). a.Vom examina acum modul in care variaz tensiunile de la locul defectului c&tre sursi, in cazul in care scurtcircuitul se produce prin arc (fig. 2.3). Vom presupune ci defectul s-a produs in punctul I/J al liniei (fig. 2.3, a) si vom analiza cum variaz4 tensiunile tntr-un punct intermediar II de pe linie si in punctul J, situat in stafie (alimentata de la o surs& de putere infiniti). Fig, 2.3. Scurtcireuit bifazat prin are: = chema rotelel; 6 — dlagrama vectorial, Din fig. 2.3, b se observa ca, datorita arcului care are o rezistent4 ohmicd mare, chiar la locul defectului, tensiunea intre fazele $ si T nu mai este egala cu zero, ci are valoarea Tyz,Sy11, iar tensiunile pe faz’, OS,,, $i OT: sint inegale. In functie de rezistenja arcului, virfurile vectorilor tensiunilor pe faz4 OS, si OT; nu se mai deplaseaz (ca in cazul examinat mai inainte) pe dreapta S,/j, ci pe cite un semicerc (s-a neglijat rezistenta liniei). In punctul 1/, tensiunile pe fazd OS,; si OT, cresc ca valoare, ins sint tot inegale. Pe masuri ce ne apropiem de statie (punctul 1), daci impedanta liniei este suficient de mare, tensiunile pe faze devin egale; la fel si cele intre faze. Scurtcircuitele bifazate constituie defecte foarte grave pentru instalatiile electrice, mai ales pentru liniile de sistem. Din acest motiv, elemen- tele din instalafii se prevad totdeauna cu protectii rapide care sa’ deconecteze astfel de defecte, 2.4, SCURTCIRCUIT MONOFAZAT Scurtcircuitul monofazat este un defect care poate apare doar in retelele care au punctul neutru legat rigid la pimint si const in stripungerea sau in conturnarea izolafiei unei faze faf4 de pimint, realizindu-se astfel 0 Ducli de scurtcircuit. Fenomenele sint similare celor care se produc in cazul scurtcircuitelor trifazate sau bifazate; se produce o crestere foarte mare a curentului si 0 22scAdere accentuata a tensiunii (care ajunge foarte mica la locul defectului), pe faza defecta. Dupa cum se vede din fig. 2.4, bucla de scurtcircuit este formaté din impedantele inseriate ale fazei respective Z, si a drumului prin pamint Z, R Fig. 2.4. Scurtcircuit monofazat. care poate contine eventual si o rezistenta de trecere la locul defectului. Asupra valorii sia modului de calcul al impedantei drumului de intoarcere prin pamint, despre care nu se trateaza aici, se pot gasidatein cursurile de specialitate. Tensiunea care produce curentul de scurtcircuit este tensiunea pe faza defecta. Curentul de defect este deci Curentul de scurtcircuit este in general un curent reactiv, defazat mult in urma tensiunii care il determina ; in cazul defectului printr-un arc de rezistenta apreciabila, el are si o componenta activa. Pentru analiza modificarilor tensiunilor in cazul scurtcircuitului monofazat, vom considera cele dowd cazuri posibile: scurtcircuitul net si scurt- R n R Se 7 Ss 7. Se ~ a b c Fig. 2.5. Tensiunile in diferite puncte ale liniei, in cazul unui scurtcircuit monofazat net: a—la sursi; 6 —Intr-un punct al linici; c— 1m punctul defectului. circuitul prin are (prin rezistenta). In ambele cazuri, vom considera ca reactanta sursei este continut& in impedanta liniei Z, si ci impedantele Z, si Z, au acelasi unghi interior. Dup& cum se observa din fig. 2.5 tensiunea pe faza defecta, care isi pastreaza intreaga valoare la sursd, scade continuu pina in locul defectului, 23pistrindu-si insi mereu pozitia relativa fata de ceilalfi vectori, cici cAderile de tensiune pe intreaga bucla de defect sint in fazd. in fig. 2.6 sint reprezentate tensiunile in aceleasi puncte, in cazul unui scurtcircuit prin arc. In acest caz, ciderile de tensiune in bucla de defect R ( R 2 Q o 5 1 r . @ b a c Fig. 26. Tensiunile tn dliferite puncte ale liniei, in cazul unui scurteircuit monofazat prin are @— la sursi; & — tnte-un punet alliniel; ¢ — tn punctul defectutul alcatuiesc o linie frinta, ceea ce face ca, in diferitele puncte ale liniei defecte, tensiunile pe faza defecta s diferite intre ele, atit ca valoare, cit si ca faz. Trebuie observat insi ci, in ambele cazuri, diagramele tensiunilor sint in realitate modificate fat de cele din fig. 2.5 si 2.6, ca urmare a curentilor de sarcin si a curentilor de defect care circul& si prin cele dowd faze sin’ toase. PUNEREA LA PAMINT 2.5.1. Generalitati Asa cum sa artat in subcap, 2.1, punerea la pimint este un defect care consti in crearea unei legituri accidentale, cu rezistenfA nula sau fi- nit, intre pamint si o fazi a unei refele care nu are in nici un alt punct al ei o legituri neti la pimint. Dupa cum s-a viut, un asemenea defect nu constituie un pericol iminent pentru retea si, in anumite condifii, poate fi chiar tolerat un numar de ore, Aceasta se datoreste faptului ci, nefiind pus la pimint decit un singur punct, curenfii nu sint pericul Aparifia unei puneri la pimint, la prima vedere, nu ar trebui si deter- mine nici o modificare a valorilor curentilor existenfi in retea, inst, asa cum se va vedea mai jos, 0 asemenea modificare se produce datoritd capa- 24citatilor si chiar rezistentelor care exist& practic intre fazele unei retele si pamint. Punerea la pimint a unei faze produce insa (chiar neglijindu-se capacitatile si rezistentele intre faze si pamint) o modificare a tensiunilor fata de pamint ale tuturor fazelor si a punctului neutru ideal al sistemului (fig._2.7) Fig. 2.7. Diagrama tensiunilor in cazul unei puneri la pimint pe faza S. Dup& cum s-a vazut in subcap. 2.1, tensiunea fat’ de pimint a fazei defecte (in atingere cu pamintul) devine nula, iar tensiunile fata de pamint ale fazelor sindtoase cresc, devenind egale cu tensiunile intre faze; punctul neutru, care inainte de defect avea, din motive de simetrie, potentialul pamintului, capata acum fata de acesta o tensiune egald si de sens contrar cu tensiunea pe fazi a fazei defecte. Aceastd tensiune a punctului neutru fata de pimint se numeste deplasarea punctului neutru sau tensiunea de deplasare (se poate considera, intr-adevar, ca intreaga diagram vectoriala s-a deplasat din pozitia initial, cu acest vector) si se noteazi cu Din fig. 2.7 rezulta: a i] Ro qo SOlaaa Dn = Ons = O gy —U sy = Upy + Uy = Uy + Uy. | Se observa deci cd, la aparitia unei puneri la pamint, izolatia fata de pamint a fazelor sin&toase este solicitaté mai mult decit in conditii normale. Pentru analizarea mai in detaliu a fenomenelor care caracterizeazd punerea la pdmint, in special curentii care apar, vom deosebi cele doud feluri de retele care exista, si anume retelele izolate si retelele compensate (printr-o metoda oarecare), care diferi intre ele tocmai prin urmirile acestui gen de defecte, in raport cu care se prevede compensarea. Trebuie mentionat de la inceput c4 modificdrile tensiunilor, in cazul punerii la pamint (in fig. 2.7 sint indicate numai cele care apar in cazul unei puneri la pdmint nete a unei faze) sint aceleasi, indiferent daca reteaua este izolata sau compensata. 25,2.5.2. Punerea la pimint fn refclele cu punctul neutru izolat Dupa cum se stie, intre fazele unei refele si pmint exist capacitati prin care, in functionarea normal, circuli curenfi echilibrati si prin car la aparitia unei puneri la p&mint se produce o circulafie de curenfi dezech librati (fig. 2.8), In paralel cu capacitiitile exist si rezistente, de care deo- camdat’ nu ne ocupim. In cazul unei puneri la pimint pe o faz, prin capacititile fati de pimint ale fazelor sindtoase vor cireula curenti determinati de tensiunile fata de pamint ale acestora (marite in raport cu situafia normal); suma vectoriald a acestora va da un curent rezultant care va circula prin pimint si, trecind prin locul defectului, se va inchide prin faza defecta. Pentru determinarea acestor curenfi, vom fine seama de faptul c&, ei fiind in general nu prea mari, cdderile de tensiune pe care le provoaci pot fi neglijate, deci tensiunile ‘care trebuie avute in vedere pentru calcularea lor sint cele stabilite faré a se fine seama de existenta curentilor (formulele (2.1)]. In cazul punerii la pimint pe faza S, curentii vor fi deci: T= om, S (2.2) Curentul care circulé prin pimint si prin faza defect, numit curent de punere la pamint, va fi 23) ___ Trebuie facut’ precizarea ci 7, si I, sint curentii care tree prin capacitatile fata de pimint ale fazelor respective, dar in acelasi timp parcurg fn cazul unei puneri la pimint pe faza S, intr-o refea, ‘eu punctul neutra izolat si conductoarele acestora. Curentul J, care am vazut ca este nul, este curentul Care trece prin capacitatea fazei defecte (prin faza defect, de la sursi pind la defect, circuld un curent J, care nu este nul, ci este egal si de sens contrar cu J,). Daca insa consideram capacitatile amplasate ca in fig. 2.8 in aval de locul defectului si intelegem prin J, curentul in faza defect imediat 26in aval de locul defectului, J, = 0 si se poate spune ca la locul defectului I, =1, +1; +I», unde termenii din membrul al doilea sint curentii in conductoarele fazelor. Diagrama vectorialé a m&rimilor care intervin in cazul defectului analizat este cea din fig. 2.9. Din formula (2.3) si din fig. 2.9 rezulta: Deci _ Curentul de punere la pamint J, este defazat cu 90° inaintea tensiunii U,. El este identic cu curentul care s-ar obtine daci tensiunea U, ar debita asupra celor trei capacitati legate in paralel ale fazelor retelei. Deci schema echivalent’ a retelei cu defectul considerat este cea din fig. 2.10. Fig. 2.9. Tensiunile si curentii in cazul unei Fig. 2.10. Schema echivalenta a unei retele puneri la pamint pe faza S, intr-o retea cu cu punctul neutru izolat, avind o punere punctul neutru izolat. la pamint pe o faz’. Cel mai des, mai ales in cazul retelelor aeriene, punerea la pamint nu este net&, ci are loc printr-un arc electric cu o oarecare rezistenta (pe care o vom nota cu R,). Spre deosebire de cele aratate anterior, in cazul punerii la pamint a unei faze printr-un arc electric potentialul acesteia difera de cel al pamintului prin c&derea de tensiune in arc. Diagrama tensiunilor 27va diferi de cea din cazul punerii la pamint nete, in cazul defectului pe faza_S find cea din fig. 2.11. Tensiunea U, nu mai este egala si de sens contrar cu tensiunea pe faz a fazei defecte, ci este intotdeauna mai mica decit aceasta, Pentru stabi rea valorii curentului de punere Ja pimint, vom fine seama de faptul c&, in Fig, 2.11. Tensiunile in cazul unei punert Ja pamint prin are pe faza S. acest caz, curentul care se inchide prin locul defectului este suma celor trei curenti capacitivi determinati de tensiunile fai de pamint ale celor trei faze; in acest caz si faza defect are o tensiune fafa de pimint si deci un curent corespunzitor (fig. 2.12). Tinind seama de fig. 2.11 si 2.12, rezulta Um+0s0+Or0 (2.5) Fig, 2.12. Curenfii in cazul unei puneri la pimint prin rezistenfA pe faza S, Intro rejea cu punctul neutru izolat. Deoarece G4 = O59 + Ons; Ow renult 28Tinind seama de sensul lui J,, deci — Ts—3Roly . Ze Ti Zero) el 7 _ 30s , LO ara ee can (2.7) 5 Ze Rp Observind c& din formula (2.7) rezulta 0, = + Zol,—Rply, iar din fig. 2.11 rezultaé 0, = —U, + Uy si tinindseama de faptul ci U5 =— R,/, [v. formula (2.6)}se obtine J, = +21, sau J, = 2 adicd 0 formula iden- ticd cu formula (2.4), stabilita pentru cazul punerii la pamint nete. Deci si in cazul punerii la pamint prin arc, curentul de defect Z, este determinat de deplasarea punctului neutru si de impedanta capacitiva fata de pamint a celor trei faze. Din formula (2.7) tinind seama ch Ze + R, este intotdeauna mai mare decit + Ze si cd, asa cum s-a aratat, Up este intotdeauna egal cu la pamint J, cit si deplasarea punctului neutru U, sint mai mici decit in cazul punerii la pamint nete. Conform formulelor stabilite, schema echivalent& a unui asemenea defect, intr-o retea izolata, este reprezentata in fig. 2.13. Un alt caz particular este acela al punerii la pimint in infasurarea unui generator sau a unui transformator: intr-un asemenea caz, potentialul pamintului se deplaseaz din punctul neutru al sistemului, cu vectorul care reprezinta tensiunea punctului de defect fata de punctul neutru (fig. 2.14). Si in acest caz formulele stabilite prin relatia (2.1) isi pastreazi valabili- tatea. Relatiile dintre curentul din pamint si curentii din conductoarele fazelor au fost stabilite anterior, considerindu-se capacitatile fazelor fata de pamint ca fiind concentrate. In realitate, aceste capacitati sint uniform distribuite de-a lungul intregii linii. » rezulta c4, in cazul punerii la pamint prin arc, atit curentul de punere 29Considerindu-se distributia uniforma a capacitafilor de-a lungul linici, relatia dintre curentul care trece prin pimint si curenfii din conductoarele fazelor este atls+ Te (2.8) ty ican Fig. 2.13, Schema echivalenti a unei retele Fig, 2.14. Diageama tensiunilor in cu punetul neutru izolat, avind o punere ccazul punerii la pimint intr-o infa- Ja pmint prin rezistent pe 0 faza. gurare legata in triunghi. Relatia este valabili in orice punct al liniei defecte (nu numai in punctul defectului). Intr-adevar, tinind seama de existenta, de o parte si de alta a locului defectului, ca si de o parte si de alta a oricdrui punct arbitrar ales pe linie, a capacit4filor si deci a curentilor de scurgere, se obfine o distributie a curentilor ca in fig. 2.15. Dupa cum se vede, in orice punct al refe- Fig. 2.15, Curentii, in cazul punerii la pimint intr-o retea ca neutral izolat, considerindu-se capacitafile uniform distribuite. lei este valabili relatia (2.8), iar I, —Ipmee este constant de-a lungul intregii linii, de Ja sursi pind la locul defectului. Tinind seama de distributia capacititilor de-a lungul liniei si de relatia (2.8) (valabila atit pentru o linie sinatoas4 cit si pentru una defecta), distri- 30butia curentilor este cea din fig. 2.16, pentru o linie s&n&toas si cea din fig. 2.17 si 2.18, pentru o linie cu o punere la pimint pe o faza. Dupa cum se stie, deoarece nu se poate realiza o izolatie perfecta, orice retea electricd are fafa de pamint, in afara de capacitati, si rezistente de oom: a VUE TT TT y tL (DIAM tree Te i 70 ZS TSTIRIT TTT RT RTT ET RITE 7 Sra Leg Fig. 2.16. Distributia curentilor de incarcare intr-o linie in functionare normala. scurgere, care pot fi considerate ca fiind legate in paralel cu capacitatile. Din acest motiv, atit in regim normal, cit si in caz de avarie, pe lingd curentii capacitivi, intre diferitele faze si pamint circuld si curenti activi. Figu- rile 2.16, 2.17 si 2.18 pot reprezenta si distributia acestor curenti, cu obser- vatia ca ei sint defazati cu 90° in urma celor capacitivi, reprezentati in aceste figuri. La liniile aeriene, acest curent activ este de 10—20 ori mai mic decit cel capacitiv. 2.5.3. Punerea la pamint in retelele compensate In retelele intinse, cu capacitéti mari fati de pamint (in special cele de cablu), curentul, in cazul unei puneri la pdmint, poate atinge valori mari, care devin periculoase pentru instalatii si constituie o suprasarcina, cu toate neajunsurile care o caracterizeaza ; in afara de aceasta, dupa cum s-a vazut, existenta unei puneri la pamint pe fazi duce la cresterea tensiunii fata de pamint a celorlalte doud faze si, prin aceasta, la pericolul aparitiei unei noi defectiuni. Dup& cum s-a ar&tat, majoritatea defectelor care apar in liniile aeriene (in special monofazate) sint trec’toare; o punere la pamint prin conturnarea izolatiei poate disp&rea definitiv la stingerea arcului. 31TO Fig, 2.17. Distributia eurentilor si conductoarele Hiniei si in pamint, in cazul unei puneri la pamint la inceputul acesteia. Fig. 2.18. Distributia curenfilor in conductoare si tm ‘pamint, in cazul unei puneri la pamint pe lint.Din aceste motive, s-au cdutat mijloace care si faci inofensive punerile la pamint in retelele in care neutrul nu este legat direct la pamint, redu- cind la minimum curentul de punere la pamint si creind conditii favorabile pentru stingerea arcului si pentru disparitia defectului. Mijlocul general folosit astizi in acest scop este compensarea retelelor. R R Ss J = a = b Fig. 2.19. Metode de compensare a retelelor: a—cu bobine de stingere; b—cu transformator de stingere. Compensarea se realizeazi prin bobine sau prin transformatoare de stingere, montate ca in fig. 2.19. n cazul transformatorului, practic exista pe fiecare faz4, in paralel cu capacitatea fatd de pamint a acesteia, si o bobina. Tensiunile fata de pamint ale fiecirei faze sinitoase determina doi curenti in opozitie de fazi. Daca acestia sint si egali, prin locul defectului nu mai circula nici un curent. Trans- formatorul prin care se realizeazd compensarea are secundarul legat in triunghi, pentru ca in cazul unei puneri la pamint, in acesta apare o tensiune homo- olara. a In cazul bobinei legate intre neutrul retelei si pamint, dac& se produce o punere la pdmint, curentul prin bobina este defazat cu 90° in urma ten- Fig. 2.20. Curentii de defect in cazul unei puneri la pamint pe o fazi, intr-o retea compensata. siunii Uy dintre punctul neutru si pamint; pe de alta parte (fig. 2.9), suma curentilor debitati spre pamint prin capacitatile celor doud faze sindtoase este defazataé cu 90° inaintea tensiunii Uy. Deci prin locul defect (fig. 2.20) trece suma acestor doi curenti, defazati intre ei cu 180°, care, in cazul in care acestia sint egali, este nula. 3 — Protectia prin relee — c. 805 33Tinind seama de cele aritate mai sus, cum si de schema echivaienta objinut& pentru refeaua izolata (v. fig. 2.10), schema echivalent’ a unei refele compensate cu o punere la pamint este cea din fig. 2.21. Dupa cum s-a vizut, curentul de punere la pimint determinat de capacitafile fai de pimint ale fazelor este dat de relatia (2.4) in care Zp este de fapt —jXo. 2.21. Schema echivalenta a unei compensate cu 0 punere la ‘pamint pe o fa2a. Tinind seama de faptul ci Z, este de fapt jX, si notind $2 Xe, rezulta cl pentru compensarea total este necesar si fie satisfacuta conditia de rezonanta, adici Xpeek ueaulal == . sca Dac& aceasti conditie de rezonanta este satisficut’, J, = — I, adica curentul de punere la pimint este compensat si la locul defectului nu cirt- cula curent, desi exist curent in fazele sintoase si in bobina de stingere. Aceste ‘relatii, care au fost stabilite considerindu-se capacitatile retelei ca fiind concentrate, rimin evident valabile si in cazul distributici reale a acestora. Din fig. 2.22 care reprezinti distributia reali a curentilor se vede c4 locul instalarii bobinei apare ca sursi a curentului de punere la ne Dup& cum am mai aratat, fazele refelelor prezinti fati de pimint in afar de capacitati, i rezisten{e care, practic, nu pot avea valori infinite de asemenea bobina de compensare are si ca 0 rezistenta de valoare finita Este de la sine inteles deci c& bobina va putea compensa curentul capacitiv al retelei, care apare in cazul unei puneri la pimint, dar curentul activ, determinat de tensiunile fafi de pamint ale fazelor sindtoase nu poate fi compensat ci dimpotriva se insumeazi cu curentul activ determinat de tensiunea U, prin rezistenta activ’ a bobinei de stingere. Dup& cum a rezultat evident c& curentul reactiv al bobinei si suma curentilor capacitivi ai retelei sint in opozitie de faz (raportindu-i la U,), este tot atit de evident ci. curentul activ al bobinei si cel activ rezultant al refelei sint in fazd. Deci in realitate curentii in cazul unei puneri la pdmint (considerindu-se si componentele lor active) sint cei din fig. 2.23. In sfirgit, trebuie amintit si cazul unei puneri la pamint printr-un are de rezistenta finitd, intr-o retea compensati. Acest caz se analizeaz’ in mod analog celui dintr-o retea izolata (fig. 2.11, 2.12 si 2.13 si, formulele core: punzitoare). Tinind seama de cele aritate in acest caz si considerindu-s Tezistentele active ale fazelor fat4 de pamint si ale bobinei de stingere, schema 34echivalentaé a punerii la pimint in aceste conditii, intr-o retea compensata, ste cea din fig. 2.24 (dedusd analog celei din fig. 2.13). Trebuie atrasi atentia cd, in realitate, nu se reuseste, in mod obisnuit, realizarea unei compensari perfecte, adici nu se indeplineste conditia rn. Li a 5 ‘o t rom Too t (HAN ly Fig. 2.22. Distributia curentilor in conductoare $i in pamint in cazul unei puneri la pimint pe o linie a unei retele compensate, tinind seama de distributia uniform’ a capacita- tilor ieee ee 4 * oL = —_ si deci curentul de punere la pamint are, in afari de componenta oC, activa (care, dupa cum s-a vazut, nu poate fi eliminata) si o componenta reactiva capacitiva sau inductiva (deci defazata inaintea sau in urma tensiunii U,), dupa cum reactanta capacitiva a retelei este mai mica decit cea inductiva a bobinei sau invers, adicd dupa cum |reteaua este sub- compensata sau supracompensata. Fig. 2.23. Curentii de defect in cazul unei puneri la pamint pe o faz&, intr-o retea compensati, tinind seama de rezistentele de pierderi In incheierea analizei punerii la pamint in retelele izolate si compensate (care se mai numesc si retele cu curent mic de punere la pamint), este util sa atragem atentia asupra fenomenelor care caracterizeaz disparitia puneriila pamint si deci a defectului, atunci cind acesta are o natura trecdtoare. In mod obisnuit, arcul electric are conditii favorabile de disparitie cind curentul 35de punere la pimint trece prin valoarea zero. Considerind tensiunea 0, defazata cu = in urma curentului J,, este evident c&, in momentul respecti tensiunea are valoarea sa maxima /2U. Din schema echivalenti a defectului, observim c&, prin disparitia curentului, sistemul de capacitafi rimine Fig 2.24. Schema echivalenti a unci rejele compensate eu o punere la pamint prin rezistenta, tintnd seama 3 I" de rezistentele de pierderi inc&rcat cu o cantitate de electricitate Q, = C, /2U,. Daca refeaua este com- pensatd, sarcina cu care ea ramine incircata se scurge prin bobind la pamint Totul se petrece ca si cum capacitatea echivalenta C, a celor trei capacitati din schema echivalenti se descarc’ asupra bobinei de inductanti L Aceasti descircare se desfisoari sub forma unor oscilatii cu frecventa proprie fy x = Aceste oscilatii dispar in timp (datorit& rezistentelor de pierderi ale Tefelei si ale bobinei); in tot acest timp, tensiunea O, scade pin& la zero. Daci reteaua este perfect compensatt, frecventa oscilatiilor este evident chiar 50 Hz si deci vectorul Uy, care se insumeazd cu vectorii tensiunilor fiecdirei faze, determinind tensiunile acestora fatd de pimint, isi va pastra pozitia relativa fat de acestia in toati perioada disparitiei defectului, scX- zind treptat pind la zero. Dac& insi refeaua nu este perfect compensati, fy #f si vectorul C, se roteste cu o vitezi diferita de cea a vectorilor tenstunilor pe fazd (cu 0 Fig. 2.25. Oscilafiile tensiunilor fat de pamint in cazul unei puneri la pamint pe faza S in perioada de disparitie a acesteia, vitez relativa corespunzittoare frecventei fy — f) si deci, in ipoteza inexistenfei reistentelor de pierdere, tensiunile fa{4 de pamint ale tuturor fazelor, chiar dupa disparitia defectului, ar varia intre 0 si 2 U,. In realitate insd, dupa cum s-a aratat, vectorul J, scade treptat, descriind (fig. 2.25) o spirald in jurul vectorilor tensiunilor pe faz‘. 362.6. DUBLA PUNERE LA PAMINT Dupa& cum s-a aratat, punerea la pamint intr-o retea cu punctul neutru zolat provoacd supratensionarea fazelor sdndtoase ; prin aceasta se creeazd pericolul deteriorarii izolatiei unei alte faze, in alt loc, si al aparitiei unui “efect mai grav, care evident nu poate fi tolerat in functionarea normal. \cesta este de altfel, principalul motiv pentru care o punere la pamint intr-o retea izolata trebuie urgent detectatd si indepartata. Un asemenea defect, man&tor cu scurtcircuitul bifazat, care consta in punerea la pamint (prin arc sau neta) a doua faze difcrite in doud puncte diferite ale unei retele, se numeste dubla punere la pamint. Ea se intilneste numai in retelele cu curent mic de punere la pamint, pentru ca in retelele cu punctul neutru legat rigid la pamint punerea la pdmint reprezinté un scurtcircuit si este eliminata rapid de protectie. Desi aseminatoare cu scurtcircuitul bifazat, dubla punere la pamint difera de aceasta prin diagramele de tensiune care o caracterizeaza si in special prin aparitia unei deplasdri a punctului neutru. Pentru analizarea curentilor si a tensiunilor care caracterizeaz& un asemenea defect, considerim o linie alimentaté de la un capat si avinddoua puneri la pamint — pe fazele S si T—in doud puncte diferite (fig. 2.26). In cazul unei retele mai complexe — 0 linie alimentata de la ambele capete — diagramele de tensiune vor fi altele, dar metoda de determinare a lor este aceeasi. Vom considera cele douad cazuri posibile: punerile la paimint nete si punerile la pamint prin rezistente, in care caz vom considera, pentru simplificare, ci rezistentele de punere la pimint ale celor doud faze sint identice. Pentru determinarea curentilor, finem seama de faptul ca tensiunea care da nasere curentului de defect I, este Us, cea care da nastere curentului de defect I, este Ons (ecals si de sens contrar cu U,,), iar impedanta buclei de defect este inductiva (fig. 2.27). Fig. 2.26. Dubl& punere la pamint pe fazele S si T. Pentru determinarea tensiunilor care caracterizeazi defectul vom considera cd in impedantele liniei Z, sint inglobate si impedantele generatorului; impedantele Z, si Z, sint portiuni din impedanta liniei, avind valori diferite (determinate de pozitiile celor doua defecte), dar acelasi unghi. 37In fig, 2,28 sint reprezentate tensiunile la sursd, la locul primului defect si la locul celui de al doilea defect (conform fig. 2.26), in cazul punerilor la pamint nete, Dup& cum se vede din figuri, tensiunile pe faz ale fazelor defecte variazi de-a lungul liniei, pind in punctele corespunzitoare de defect, Ae AP t i { i ' { A Fig 2.27. Curenfii in conductoare (si in pamint), in cazul unei duble puneri la pamint, ajungind in punctul defectului al doilea (mai depiirtat de surst) egale si de sens contrat cu deplasarea punctului neutru, care este, evident, una singura. Potentialul pimintului si virfurile vectorilor tensiunilor fazelor defecte se gisesc mereu pe dreapta U,,, pentru ci s-a considerat ci impedanta buclei are pe toate portiunile acelasi unghi interior (deci 1,2 este intodeauna in fazi cu tensiumea care fl produce). a % si fh Fig, 2.28, Diagramele tensiunilor in diferite puncte ale liniei, in cazul unei duble puneri a pamint nete pe aceasta, In fig. 2.29 sint reprezentate aceleasi tensiuni, pentru cazul cind cele doua puneri la pimint au loc prin rezistente de trecere egale intre ele (conform fig. 2.26). Si in acest caz tensiunile pe faz ale fazelor defecte variazd de-a lungul liniei, dar nu ajung niciodat& egale intre cle. De asemenea, deplasarea punctului neutru nu se confunda cu niciuna dintre ele, potentialul 38pamintului aflindu-se la locul defectului la egala distanta de virfurile vectorilor tensiunilor celor doua faze defecte. Impedanta buclei de defect ne- mai fiind acum o impedanta unica (cu un singur unghi interior), cdderile de tensiune formeaza, dupd cum se vede, o linie frinta. % Fig, 2.29. Diagramele tensiunilor in diferite puncte ale liniei, in cazul unei duble puneri la pamint prin arc. 2.7. INTRERUPEREA UNEI FAZE In exploatare, intreruperea unei faze poate aparea in urmiatoarele cazuri mai importante: —ca urmare a rupel sau o punere la pamint; — ca urmare a ruperii unui conductor, insotita de un scurtcircuit mono- unui conductor, fara a se produce un scurtcircuit faza dupa deconectarea, prin dispozitivul de reanclansare automata rapida, a unei singure faze defectate, in cazul unui scurtcircuit monofazat sau bifazat ; — programata, pentru repararea conductorului defect sau, in timpul iernii, pentru topirea chiciurii de pe conductoare. Vom examina modul in care poate functiona o linie in cazul cel mai simplu, al intreruperii unui conductor fara scurtcircuit sau punere la pamint. In fig. 2.30 este reprezentata o linie cu o fazi intrerupt& functionind in doud variante intr-un sistem cu punctul neutru izolat si intr-unul cu punctul neutru legat direct la pimint. Fiecare dintre aceste cazuri reprezinté regimuri dezechilibrate, deoarece curentii nu mai sint egali pe cele trei faze. in cazul cind punctul neutru al sistemului la care este racordata linia nu este legat la pamint (fig. 2.30, a), intreruperea unui conductor transforma linia din trifazata in bifazata (curentii circulaé numai prin cele doua conductoare sai toase). Cind punctul neutru este legat la pamint la ambele capete ale linici (fig. 2.30, 6), intreruperea unui conductor transforma linia din trifazati tot in trifazata (al treilea conductor fiind pamintul), insi asimetrica, deoarece impedantele celor trei conductoare nu mai sint egale. 39Analiza regimurilor de functionare in aceste ipoteze se efectueazé uti- lizindu-se metoda componentelor simetrice. Se stie c4 orice sistem nesimetric de trei curenfi sau tensiuni poate fi descompus in trei sisteme simetrice: direct, invers si homopolar. ~ | Fig. 2.30. Functionarea unei linii eu faz intrerupta intr-un sistem energetic @—eu neutrul tzolat; 6 — cu neutrul legat direct la pamint Componenta homopolari a curentului nu circuli decit intre punctele legate la pimint; deoarece sistemul in care functioneaz’ generatoarele este de obicei izolat de pimint (prin infasurarea in triunghi a transformatorului), ca si consumatorii, rezulta cd generatoarele si consumatorii nu vor fiperturbati de componenta homopolara a curentului Componenta inversi este aceea care trece in reteaua generatoarelor sia consumatorilor si perturba functionarea acestora. In cazul unei singure linii care functioneazd intr-un sistem cu punctul neutru izolat, gradul de dezechilibru, definit ca raportul dintre curentul invers si curentul ‘direct, este In cazul cind punctul neutru este legat la pimint, gradul de asimetrie, definit ca raportul dintre curentul homopolar si curentui direct este Js = 2 <1. ered Gradele de dezechilibru si de asimetrie depind de configuratia sistemului (numérul de linii care functioneaz& in paralel cu cea intrerupta, numarul de generatoare, conexiunea transformatoarelor etc.). Este de dorit ca gradele de dezechilibru si de asimetrie si fie cit mai mici; prin norme se impun anumite valori ale acestora, care nu trebuie si fie depisite. 40Functionarea unei instalatii cu o fazi intrerupta poate fi admisé numai dac& sint rezolvate problemele ridicate de aceasta functionare, si anume: —solicitarea generatoarelor de citre componenta inversa; —comportarea transformatoarelor si a linilor in regim nesimetri —comportarea consumatorilor ; — perturbatiile cauzate liniilor de telecomunicatii de citre componenta homopolara. Curentii pe cele trei faze ale unui generator care functioneazd in regim dezechilibrat, ca urmare a intreruperii a unei faze in sistem, nu sint egali. Componenta inversd creeazi in generator incdlziri excesive ale rotorului. Daca la bornele statorului se aplicd o tensiune invers&, in rotorul care se invirteste cu_viteza de sincronism in sensul normal, in infasurarea de amor- tizare si in fier iau nastere, ca si la un motor asincron, curenti de inductie, care produc incalzirea acestora. Deoarece, in exploatare, in cazul functionarii accidentale a unor generatoare in regim dezechilibrat, provocat de ruperea unei faze, nu poate fi an i P calculat usor gradul de dezechilibru ¢, = 7? acesta se determina ca ra- ‘a portul dintre diferenta intre curentii maxim si minim ai fazelor si curentul nominal al generatorului Tmax — Tmin | 499, 0 Gradul de dezechilibru maxim admisibil trebuie determinat experi- mental, pentru fiecare generator sau compensator in parte. In lipsa acestor determinari, conform ,,Regulamentului de exploatare tehnic&d a centralelor si retelelor electrice“, se admit urmatoarele valori maxime: — 10% din curentul nominal al statorului, pentru turbogeneratoare si generatoare Diesel ; — 20%, pentru hidrogeneratoare si compensatoare sincrone, cu conditia ca pe nici o fazi curentul si nu depdseascd valoarea normala. Personalul de exploatare isi da seama de functionarea in regim dezechilibrat a unui generator prin valorile diferite ale curentilor pe cele trei faze ale statorului si prin temperatura de iesire mai mare decit cea normala a flu- idului de racire a generatorului (supratemperatura provocata de incdlzirea excesiva a rotorului). La functionarea in regim dezechilibrat, in special a hidrogeneratoarelor (din cauza rotoarelor cu poli aparenti), pot aparea vibratii care pot conduce la limitarea sarcinii sau la scoaterea din functiune a generatorului. Liniile permit trecerea componentelor inverse si homopolare, pina la limita puterilor de transport. Transformatoarele nu sint sensibile la trecerea componentei inverse; in privinta componentei homopolare, este necesar ca transformatoarele obisnuite cu trei miezuri (cu flux fortat) si fie prevazute cu o infasurare suplimentara in triunghi inchis, pentru micgorarea reactantei homopolare a_transfor- matorului. 41Consumatorii sint si ei influentati de prezenta componentelor inverse ale curentului si tensiunii. Motoarele sincrone se comport la fel ca si generatoarele sincrone, Motoarele asincrone isi méresc mult pierderile in rotor (pind la de 3,75 ori pierderile nominale), cea ce produce incilzirea lor. In cazul in care ele sint incdrcate la sarcina nominala, este necesara deconectarea lor de la retea. Liniile de transport care funcfioneaz cu o fazi intrerupti in apropierea liniilor de telecomunicafii, provoaci aparitia unei tensiuni de inductie elec trostaticd si electromagnetic’, care ridici potentialul conductoarelor liniilor de telecomunicatii si dau nastere, la borncle aparatelor de receptie, unor tensiuni parazite care pot fi periculoase atit pentru instalatii, cit sipentru personalul de deservire. Pentru evitarea acestor efecte periculoase, liniile Ge energie electrica se departeaz’ cit mai mult posibil de cele de telecomunicafii si se iau o serie de masuri ca: transpunerea circuitelor (pentru atenuarea tensiunilor electromotoare induse), instalarea unor bobine de drenare pentru egalarea potentialelor pe cele doud conductoare ale circuitului perturbat, folosirea transformatoarelor de izolare etc. Rezult c& functionarea unei linii cu o faz intrerupti poate aduce perturbari in instalatiile de producere si distributie a energiei, cum si in cele de telecomunicatii, si nu este admis’ decit dup’ examinarea valorii si efectelor acestor perturba 2.8. REGIMURILE AN ORMALE DE FUNCTIONARE 28.1, Suprasarcina Se intelege prin suprasarcin& cresterea curentului dintr-o, instalatie peste valoarea nominala pentru care a fost construité aceasta. In general, suprasarcina nu di loc la defectiri momentane, ci dup& un timp care poate varia de la citeva minute pini la citeva ore de la producerea ei. Suprasarcina poate fi cauzati de: —supraincircarea peste valoarca nominal& a unci instalatii (generator, transformator, linie, motor), provocata de cresterea consumului; —subdimensionarea unei instalagii fafi de sarcina ceruta —aparitia unui defect in instalagie (scurtcircuit intre faze prin rezistent& mare, punerea la pamint a unei faze, intreruperea unei faze ete. Suprasarcina are urmitoarele efecte: a. Incdlzirea clementului (generator, transformator, motor, etc.) prin care circulé curentul de suprasarcind, la 0 temperaturd mai mare decit cea admisibila, Pierderile de energie electric’ in masini si in transformatoare constau in pierderi in fier si pierderi in infasurdiri (in cupru sau in aluminiu). Primele, datorit& curentilor turbionari si fenomenului de hysterezis, sint 42in general constante, nedepinzind de curent ci numai de tensiune si de frecventa; pierderile in infdsurari, datorite efectului Joule-Lenz, sint proportionale cu patratul curentului. Pierderile de energie electrica produc in diferite piese ale masinii o cantitate de caldura care ridicd temperatura acestora. Ca urmare a diferentei de temperatura create intre aceste piese simediul inconjurator, cildura este transmisa in afara masinii. In cazul cind cantitatea de calduri corespunzitoare pierderilor este egali cu cea evacuati, masina isi mentine temperatura constanta, adicd ajunge la temperatura de regim. Daca incalzirea este excesiva, ea provoaca deteriorarea masinii prin distru- gerea izolatiei. Daca incalzirea mare dureazd timp indelungat, se produce imbatrinirea izolatiei si, in ma&sur4 mai mica, a tolelor; masina se uzeaza prematur. Imbi&trinirea izolatiei favorizeazi aparitia unui defect brusc (de natura scurtcircuitului sau a punerii la mas4) sau provoacd aprinderea izolatiei. b. Caderi de tensiune, mai ales in retelele incdrcate inductiv. Se poate intimpla ca uneori acestea si provoace o crestere a suprasarcinii care si ducd Ja o noua cddere de tensiune si asa mai departe, pina cind se produce in retea ciderea de tensiune in asa-numita avalansa de tensiune, care poate avea ca efect deconectarea pe rind a generatoarelor. Suprasarcina are deci nevoie de un oarecare timp pentru a produce deteriorari in instalatii, in general acestea fiind dimensionate astfel incit si suporte citva timp o oarecare suprasarcina. Protectia contra suprasarcinilor nu trebuie sd deconecteze imediat, ci trebuie sd urmareascad relatia dintre suprasarcina si timpul cit poate fi suportata, adicd s& constituie imagt- nea obiectului protejat. Timpul cit suprasarcina poate fi suportata este dat de relatia i= fh} a Ae <7 024( Freee + Pa] qh in care: T este constanta de timp a incdlzirii (timpul in care corpul incalzit atinge aproximativ 63% din temperatura fi- nala) ; coeficientul de cedare a cildurii (produsul dintre supra- fata masinii in contact cu mediul si coeficientul de trans- mitere a caldurii), in W/grd; 6. | — supratemperatura corespunzdtoare unui timp de incal- zire infinit, in grd; Pye+m— pierderi in fier si mecanice, in W; Ping — pierderile in infasurari, corespunzdtoare curentului nominal J,, in W. Aceasta relatie este reprezentata in fig. 2.31 (curba 1), pentru un transformator de 200 kVA. Dup& cum se observa, cu cit suprasarcina este mai mare cu atit timpul cit poate fi mentinut transformatorul in acest regim este mai mic. 43Relafia de mai sus depinde de supratemperatura admisibil 06, adic de diferenta dintre temperatura admisibild a clasei de izolatie respectiva $i temperatura mediului ambiant. Cu cit temperatura mediului ambiant este mai mare, cu atit timpul de suprainedircare se micsoreaza, iar curba caracteristicd se deplaseazdi spre stinga, ¢ inh 120 100 Fi ad Fig. 2.31, Caracteristica suprasarcini-timp a aor unui transformator de 200 kVA. { “oF 1 ih 18 18 20 22 Hy Protectia contra suprasarcinii trebuie si tina seama de variatia timpului de pornire cu curentul de suprasarcina. In acest scop, timpul de pornire a protectiei care comand declansarea ar trebui s& depinda de curent dupa curba 2 2.31, adick si se adapteze curbei de incarcare admisibila a instalatici respective. Releele electromagnetice maximale cu caracteristicd dependent&, ca si releele termice care nu se afla in aceleasi conditii ca si elementul care trebuie protejat, nu tin seama de temperatura mediului ambiant sau de constanta de timp a corpului. Aparatajul care actioneaz exclusiv sub influenta temperaturii (supraveghetoarele de temperatura) realizeazA imaginea termici a obiectului protejat, ins’ introducerea lor in corpul protejat nu este totdeauna posibili sau poate crea puncte slabe in constructia lui. Daca sint situate in aceleasi conditii termice ca si obiectul protejat, releele termice realizeazi adaptarea caracteristicii lor la curba de incarcare a obiectului. 28.2. Pendularile masinilor sincrone dintr-un sistem energetic In functionarea in paralel a generatoarelor sincrone dintr-un sistem energetic, se observa uneori, cu ocazia suprainc&rcarilor bruste, a schimbarilor rapide in configuratia sistemului sau a scurtcircuitelor care n-au fost eliminate rapid, variatii importante ale curentilor, tensiunilor si puterilor debitate de generatoare, care pot avea ca urmare iesirea din sincronism a acestora. Vom considera cea mai simpli schema de transport, format dintr-un generator care debiteaz’ energie unui consumator printr-un transformator sio linie de transport (fig. 2.32, a). Presupunem ci receptorul face parte dintr-un 44sistem de putere foarte mare in raport cu puterea transportata pe linie; ca urmare se poate considera ca tensiunea la barele D ramine constanta, indiferent de conditiile de functionare. Schema echivalenta, tinind seama de reactantele generatorului, transformatoarelor si liniei, este reprezentata in fig. 2.32, b (pentru o faza, deoarece sistemul este echilibrat si simetric). 48 é 12 % a A ee nee eC 2 \é 7 b é x i Fig. 2.32 sistem simplu de transport de energie electrica a—schema electrici; — schema echivalenti; ¢ — schema simplificata. Schemele de principiu si echivalentd ale unui Deoarece toate reactantele sint legate in serie, schema poate fi restrinsa, ca in fig. 2.32, c, unde suma reactantelor X, reprezint& reactanta totald a sistemului. Diagrama vectoriald a acestei functionari normale este reprezentata in fig. 2.33, in care se observa ca vectorul tensiunii electromotoare E reprezinta suma vectorului tensiunii U la barele receptorului si a caderii de tensiune jX,/, intre barele generatorului si ale consumatorului. Curentul J care circula prin linie, defazat cu unghiul » in urma tensiunii U, a fost descompus intr-o componenta activa /,, reprezentata prin vectorul ON, si o componenti reactiva [,, reprezentata prin vectorul NM. Caderea de tensiune jX,/, in reactant& totald a sistemului reprezentaté prin vectorul RS, poate fi descompusa in dou componente: o componenta jX,1,, care reprezinta caderea de tensiune datorita curentului activ /, (reprezentata prin vectorul TS) si componenta jX,/,, care reprezinta cdderea de tensiune datorita curentului reactiv J, (reprezentata prin vectorul RT). In triunghiul dreptunghic OTS, se poate scrie X,I, = E sin 8.Inmulfindu-se ambii membri cu, se obfine EU sind x, in cazul in care t.e.m. E a generatorului si tensiunea U Ja barele consumatorului ramin constante, puterea cerut& de consumator nu poate varia, UI, =P 5 Fig, 2.33. Diagrama de functionare vectoriali a’ sistemului de transport din fig. 2.32 dup cum se observa din relatia de mai sus, decit daca unghiul 8 gi schimba valoarea. Dupi cum se stie, incircarea sau desc&rcarea cu putere activi a unui grup generator se realizeazi actionindu-se asupra admisiei motorului primar. De exemplu, la 0 turbin’, puterea turbinei creste pe misura deschi- Gerii ventilelor de reglaj. In regim normal, puterea turbinei este egald cu puterea generatorului si masina are o vitezi constanta. Daci se mireste admisia agentului motor, viteza generatorului creste, vectorul t.em. E a generatorului se roteste fata de vectorul tensiunii U, iar unghiul 8 creste. Prin aceasta, conform relatiei de mai sus, puterea generatorului creste, pin cind egaleaz din nou puterea crescut& a turbinei. Deci in cazul schimbirilor de regim variazi si unghiul dintre t.em. a generatorului si tensiunea sistemului, Se produc astfel oscilatii pendulare, ale c4ror amplitudini sint cu atit mai mari, cu cit schimbarea de regim’ este mai importanta si mai rapida. In cazul unor variatii foarte rapide, se poate intimpla ca acest unghi si depaseasc’ anumite valori, si nu se mai poati reface echilibrul intre puterea turbinei si cea a generatorului si masina sa iasi din sincronism. Vom studia fenomenele care se produc la aparitia pendularilor intr-un sistem energetic simplificat, format dintr-o retea alimentat de la ambele capete. Presupunem ci scurtcircuitul care a provocat aceste penduliri a fost separat prin deconectarea parfii defecte si sistemul functioneaz’ in gol; in acest caz se pistreazi simetria in cele trei faze si fenomenele pot fi studiate intr-o schemi monofazat’ (fig. 2.34). Valorile eficace ale tem. E, si Ey ale centralelor A si B se considera egale, defazate intre ele cu un unghi 8 si avind sensurile pozitive indicate in fig. 2.34, c; pentru simplificare, s-au neglijat rezistentele infasuririlor generatoarelor si s-a finut seam’ numai de reactantele lor X, si Xp, cum gi de impedanta liniei Z,. 46Din aplicarea legii a doua a lui Kirchhoff circuitului reprezentat in fig. 2.34, 6 rezulta: E,—E, =jX,1 + ZI + jx,/; E,=jxX,1+0,; E, = —jxX,I+0,. Din prima ecuatie rezult& curentul get 6 fas JXa+2Z)+jXp Rpt i(Xat+ X1+ Xp) defazat fata de diferenta t.em. E, — E, in urma cu unghiul XatXit+Xp Ry 7 9 = arctg z 8 a E, lar Ey StL sy, J) Boxy wh Oa O [fk ib b Fig. 2.34. Pendulari intr-un sistem energetic: q@— schema sistemului; b ema echivalent: ¢ — diagrama veetoriali a tensiunilor sia curentilor, in cazul functionarii In gol a sistemului Primele trei ecuatii sint reprezentate in fig. 2.34, ¢, in care: S| OF =E,; FD=E,—E,; FM=1; 10... 30. 60Cu ajutorul notiunilor de eroare compusa si curent limité nominal de precizie se defineste indicele de clas’, care caracterizeazi clasa de precizie a unui transformator de curent pentru protectie. Indicele de clas& indic&d limita superioara a erorii compuse pentru curentul limita nominal de preci- n es, Fig. 3.9. Caracteristica de supra- Fig. 3.10. Curba erorilor de curent a unui transformator de 10% a unui transformator de curent. curent, zie si sarcina nominal. fn indicativul clasei de precizie intra, dupa numarul corespunzdtor indicelui de clasa, litera P. Clasele normale de precizie ale transformatoarelor de curent pentru protectie sint 5 P si 10 P, avind carac- teristicile din tabelul 3.1 in practica protectiei prin relee, intereseazi capacitatea de inciarcare a transformatoarelor de curent in functie de [/Zn, pentru ca eroarea compusa maxima si nu depaseasca limita de 5% sau 10%. In acest scop, cataloagele transformatoarelor de curent trebuie si prezinte curbele de variatie a coeficientului de saturatie , in functie de sarcina secundard Z,, pentru care e, =5% sau 10%. Aceste curbe au forma din fig. 3.10. 3.3.2. Marcarea bornelor transformatoarelor de curent Pentru legarea corecta a transformatoarelor de curent in circuitul primar, cum si pentru legarea corecta la bornele secundare a aparatelor si releelor la care are important sensul puterii (wattmetre, contoare, relee direc- fionale etc.), capetele inf&surarilor transformatoarelor de curent, respectiv Tabelul 3.1 Defazaj pentru curentul 7 Eroarea de curent pentru Eroarea compusi_ pentru Surecisie| curentul nominal | nominal curentul de precizie limita a | min | crad S 5P +1 £60 +18 5 10 P +3 = = 10 61bornele acestora sint marcate dup anumite reguli, stabilite prin normele fiectrei tari. a transformatoarele de curent de fabricafie romaneasci, bornele infai- surarii primare sint marcate cu literele L, si Lp sau P si P,, iar bornele infai- surarii secundare cu literele J; si Jy sau S, $1 Sp. Indicele 1 este folosit in ambele cazuri pentru a indica, in mod conventional, inceputul infagurarilor, iar indicele 2 sfirsitul infésurarilor. In cazul in care un transformator are mai multe infigurari secundare, inaintea literelor 1,(S,) si /,(S,) sint scrise cifrele1—4 in functie de numarul infasuririlor. La legatea in schema a unui transformator de curent, pentru a se pastra polaritatea bornelor, trebuie respectatA urmatoarea regulé general: apara- tul sau releul se leaga la bornele infasurarii_ secundare astfel incit sensul de curgere a curentului prin bobina aparatului sau releului s& fie acelasi ca gi in cazul cind acestea ar fi legate direct la circuitul primar (fig. 3.11, a). Dupa cum se vede in fig, 3.11, 6, dac& se respect aceasta regula de conectare, cind curentul circula prin infsurarea_primard de la borna L,(P,) spre borna L,(P,) in infigurarea secundar el circula de la borna /,(S,) spre borna 4,(S,), adicd in circuitul exterior, legat la inffisurarea secundara, curentul circula de la borna 1,(S,) spre borna /,(S3)- Pentru a exista o uniformitate in legarea transformatoarelor de curent, se obignuieste ca inceputul infasurarii primare, (borna L, sau P;) sa fie legat spre bare, iar sfirsitul infasurarii (borna L, sau P,) si fie legat spre linte, spre transformatorul de forta etc. In acest mod, sensul vectorului curentului primar se considera in general de la borna L,(P;) spre borna L4(P2). in schemele de principiu ale protectiei, transformatoarele de curent se reprezint& ca in fig. 3.11, b (cu bornele inceputurilor si sfirsiturilor infasuririlor in aceiasi parte). + 7s - + ee : \ a Fig, 3.11, Marcarca bomelor la transforma Fig. 3.12, Determinarea.experimen- ‘oral de curent tala’a polaritatit bornelor. a —legarea direct; — tegarea prin transformator de curent. La transformatoarele de curent la care nu se cunosc inceputurile si sfir- siturile infisurarilor, polaritijile bornelor pot fi determinate cu ajutorul unei baterii si a unui galvanometru, intr-un montaj ca in fig. 3.12. Pentru un anumit mod de conectare a infagurarii primare, borna secundara cores- 62punzatoare inceputului infasurarii primare, este aceea care la inchiderea circuitului primar face ca acul galvanometrului s4 devieze spre dreapta, adicd sensul curentului in circuitul secundar exterior este de la + spre —, ca si in circuitul exterior al bateriei. 3.3.3. Schemele de conexiuni ale transformatoarelor de curent Pentru conectarea releelor si aparatelor de masurat inf&surarile secundare ale transformatoarelor de curent se pot lega intre ele in diferite moduri. Se vor descrie pe scurt cele mai raspindite scheme. Schema de conectare in stea a transformatoarelor de curent si a releelor (fig. 3.13, a) foloseste transformatoare de curent pe toate fazele. Prin bobinele teleelor inseriate pe cele trei conductoare de faz circuld curentii secundari pe faza i, =JI,/n, etc., iar prin bobina releului inseriat pe conductorul de nul circula triplul curentului de secvent& homopolara 3 i, =+ (I, +2, + o Ne + I,). In aceasta schema, releele legate pe faza sint sensibile la toate categoriile de scurtcircuite, iar releul legat pe conductorul de nul numai la scurtcircuite monofazate, de aceea, schema este utilizata in retelele cu punctul neutru legat direct la pamint, unde pot aparea toate felurile de scurtcircuite. Schema de conectare in stea incompleta a transformatoarelor de curent sia releelor (fig. 3.13, b) foloseste transformatoare de curent numai pe doud faze. Schema se poate realiza cu doua relee, legate pe fazele cu transformatoare sau cu trei relee, legate pe fazele cu transformatoare si pe conductorul ° F P mens = i pp de intoarcere. Prin conductorul de intoarcere circul& curentul ip, = —— (Ip + Ne + 1,), adic& curentul fazei S, egal cu/®. Me In aceasta schema, releele legate pe conductoarele de faz& sint sensibile la toate scurtcircuitele polifazate, cum si la scurtcircuitele monofazate pe fazele respective, iar releul legat pe conductorul de intoarcere este sensibil numai la scurtcircuitele bifazate intre fazele R si S sau S si T. Schema se utilizeaza de regula pentru protectia contra scurtcircuitelor intre faze in retelele cu neutrul izolat sau compensat. Schema de conectare a transformatoarelor de curent in triunghi si a releelor in stea (fig. 3.13, c), prezinta urmAtoarele caracteristici in functionare: —releele sint parcurse de curenti si deci actioneaza la orice fel de scurtcircuite intre faze; —relatia dintre curentii secundari pe faz si curentii prin relee depinde de felul scurtcircuitelor, de exemplu, in cazul unui scurtcircuit trifazat (ca si in regim normal), curentii prin relee sint de |3 ori mai mari decit curentii pe faza si defazati fata de acestia cu 30°; —curentii de secvent&a homopolara se inchid in infasurarile legate in triunghi si deci nu trec prin relee, astfel cd, la scurtcircuitele monofazate, prin relee circuld numai componentele de secventa direct si inversd ale curentului de scurtcircuit. 63Schema din fig. 3.13, ¢, se foloseste la protecfiile contra scurtcircuitelor polifazate. Schema cu dou transformatoare de curent si cu un releu alimentat cu Giferenta curentilor (fig. 3.13, d), se foloseste de’asemenea pentru protectia fe ypeh Fell SIF Ir 144 Mg ; Hy fr cst Fh a Pes e g Fig, 3.13. Schemele de conexiune ale transformatoarelor de curent a — steacompletd; 2 — atea Incompleth; e ~ trunghl seas d — diferent m,, transformatorul nu indeplineste aceste conditii si trebuie ales un alt transformator cu un curent primar nominal mai mare, sau trebuie redusa sarcina secundara z,,,, marindu-se sectiunea conductoarelor de legdtura. Sarcina secundara z,,, este formati din impedantele infasurarilor releelor si aparatelor de m&surat, de rezistentele conductoarelor si de rezistentele de trecere: valoarea ei depinde de asemenea, de conexiunea transformatoarelor de curent si de felul scurtcircuitului. In tabelul 3.2 sint indicate formulele de calcul pentru cele mai raspindite scheme de conexiuni ale transformatoarelor de curent. Dupa cum se va vedea in capitolele urmatoare, primele patru conexiuni (stea, triunghi, stea incomplet& si schema in ,,opt“) sint utilizate in schemele de protectie maximale impotriva scurtcircuitelor polifazate; impotriva defectelor monofazate se folosesc conexiunile stea completa sau schema filtru homopolar, iar ultimele doud conexiuni se intilnesc in schemele protectiilor diferentiale ale transformatoarelor. In ultima figura s-a reprezentat numai partea de schema unde apar transformatoarele intermediare z,, sagetile din dreapta indicind legaturile spre celelalte transformatoare de curent. In formulele din tabel s-au notat cu 7,, r/ si 7;’ rezistenta conductoarelor de legiturd, cu 7, rezistenta de trecere, iar cu z, impedanta infasurarilor releelor. In formulele referitoare la protectiile diferentiale, z, reprezinta impedanta infdsurarilor de lucru, 2; si z;’, impedantele infasurarilor de frinare, 67Tabelul 32 ‘Sehema de conexiuni a transformatoare- Tor we curent Scurteireuitul [sarcina yee 14 bornele tnti- suritii secundare Trifazat, Difazat si ita zat dup transformator YA Monofazat Qt ati te robatre Trifazat, bifazat gi bifazat dup transformator Ya Monofazat 3%et3Htn Det dete ‘Trifazat Bifazat (RS sau ST) gi if Virtatn monofazat Lretintn Bifazat dupa transformator Y/A. Srethntn ‘Trifazat VW @rets Bifazat RT det Batre Monofazat gi bifazat RS 5 ST Dretitn Trifazat gi bifazat Monofazat, 0 Dretntn Trifazat, bifazat si bifazat dupa transformetor YA Monofazat fae Y fuee = 300 + Trifazat, bifarat si bifazat dupé transformator YA Bree fet nt Ata pee Monofazat 2retatr tts) z, impedanta transformatoarelor intermediare, iar k raportul de transformare al acestora. Dac& in serie cu releele de protectie, sint conectate si aparate de masurat, z,, 2 si 2,’ reprezinté impedantele totale. Formulele din tabel au rezultat, din insumarea algebricd a rezistentelor si impedantelor care compun circuitele. De asemenea, tot pentru simplifi- carea calculelor, se neglijeaza de obicei si rezistenta 7,. Daca aceasta rezistent& este consideraté in calcul, valoarea ei se presupune de 0,05 Q. Eroarea transformatoarelor de curent se determina pentru valoarea maxima a sarcinii z, corespunzdtoare schemei date. Raportul real dintre curentul primar de defect si curentul nominal, expri- mat prin relatia (3.5) se calculeaz4 in functie de valoarea curentului de defect care intereseaz si care depinde de felul protectiei. Astfel, pentru protectiile cu taiere de curent si pentru cele maximale cu temporizare independenta, curentul de defect se calculeazi cu formula 11a, ST pees aoe (3.8) Rech in care: 7, este curentul de pornire al releului; mn, — Yaportul de transformare al transformatorului de curent ; Rycn — coeficientul de schema, egal cu1 pentru conexiunea in stea (complet& sau incompleti) si cu 3 pentru conexiunea triunghi sau in ,,opt“ a transformatoarelor de curent; 1,1— coeficient de corectie care tine seama de eroarea de 10%. Pentru protectiile maximale cu temporizare dependenta, curentul J, se calculeaza tot cu formula (3.8), in care curentul 7, se inlocuieste cu curentul pentru care se regleazd caracteristica protectiei. Pentru protectiile directionale, diferentiale si de distant&, curentul I, se calculeazd cu formula Ty = b Tee maz (3.9) in care: I,,maz este curentul maxim de scurtcircuit ; Rk — coeficientul de corectie prin care se tine seama de saturatia transformatoarelor de curent in regim tranzi- toriu (pentru o temporizare a protectiei de circa 1 s,k =1; pentru circa 0,3 s, & = 1,5; pentru circa 0,1 s, k = 2). 3.4. TRANSFORMATOARE INTERMEDIARE DE CURENT CU DESTINATIE SPECIALA La unele sisteme de protectie, datorit& principiului lor de functionare (de exemplu, protectiile diferentiale) sau pentru satisfacerea unor conditii de sensibilitate, de separare etc., infasurarile de curent ale releelor de masura trebuiesc alimentate cu curenti avind caracteristici diferite de cele obftinute de la transformatoarele de curent. in astfel de cazuri, releele protectiei se 69alimenteazi de Ja transformatoarele de curent prin intermediul unor transformatoare speciale care indeplinesc urmitoarele roluri —schimbarea amplitudinii sau (si) a unghiului de faz ale curentilor secundari ; —objinerea unui curent monofazat din combinarea mai multor curenti primari de amplitudini si faze diferite; — amortizarea componentei aperiodicea curentului secundar de scurtcircuit. Transformatoarele intermediare pentru schimbarea amplitudinei sau a unghiului de fazi ale curentilor primari se folosesc cel mai frecvent la protecfiile diferentiale fiind denumite si transformatoare de egalizare. Se con- struiesc in executie monofazata cu raport fix sau variabil, objinut fie cu ajutorul prizelor dispuse la infagurarea lor secundara, fie cu ajutorul mai multor infagurari secundare cu numir diferit de spire. Prin alegerea corespunzitoare a clasei de conexiuni a infiguririlor a trei transformatoare monofazate, uw ghiul de faz al curentilor secundari ai transformatoarelor de curent princi pale poate fi modificat cu un multiplu de 30°. Transformatoarele pentru obfinerea unui curent monofazat din_com- binarea mai multor curenti au dowd sau mai multe infisurari primare, alimentate cu curenfi secundari de la transformatoarele de curent principale si o infasurare secundara care se leag& la releele protectiei. In functie de numérul de spire si de sensul de bobinare al infasurarilor primare se obfine curentul secundar dorit, proportional cu suma vectoriali a curentilor primari, redusi prin rapoartele de transformare respective. In aceeasi categorie intrA si transformatoarele pentru obtinerea unui curent monofazat dintr-un sistem trifazat de curenti, denumite transformatoare sumatoare sau de amestec. Acestea au fost introduse in scopul reducerii numarului de leg&turi necesare unei scheme de comparatie a curentilor secundari, furni- zati de dowd sau mai multe grupe de transformatoare de curent. Accasta reducere este avantajoas4 la protectiile diferentiale ale liniilor electrice sau la protectiile diferentiale ale barelor colectoare. In fig. 3.15, a este aratata Ros r A Stars = 3 f | =e 3 t =i m b Fig. 3.15. Scheme de conexiuni ale transformatoarelor intermediare de amestec: cu Infisurarea primard cu frei sectiuni; b — cu tret tnfagurari primare. ome schema de conexiuni a unui transformator de amestec a cArui infiigurare primar confine trei sectiuni cu numar egal de spire w, = ws = ws. Consi- derind ci fnfisurarea secundari are un acelasi numar de spire, rezult& pentru curentul ‘secundar relafia in = 35g + 2ig tip. (3.10) 70Pornind de la aceasta relatie, prin constructia diagramei vectoriale a curentilor_corespunzatoare scurtcircuitului ales, se poate determina usor curentul 7, in marime si in directie. De exemplu, pentru un scurtcircuit trifazat, ca si pentru un regim normal de functionare, i,, =j /3 ig sau i, = =/3%,, iar pentru un scurtcircuit bifazat R—T, i, = |iz—ip| =2ip. O alta solutie (fig. 3.15, 6), care ofer’ mai multe posibilitati de utilizare este aceea a unui transformator cu trei infasurari primare, cu numar diferit de spire, de exemplu, proportionale cu numele 2, 1, 3. Prin legarea corespunzatoare a infasurdrilor primare la transformatoarele de curent principale, instalate pe dowd sau pe trei faze ale circuitului protejat, se pot obtine sensibilitéti mai bune pentru scurtcircuitele considerate mai frecvente. Transformatoarele intermediare din aceasti categorie se folosesc la protectiile diferentiale (mai ales pentru bare sau linii electrice) si la protec- tile de distanta. Amortizarea componentei apcriodice a curentului de scurtcircuit se obtine cu transformatoare speciale, avind ciclul hysterezis ca in fig. 3.16, numite si transformatoare cu saturatie vapiddé sau prescurtat TSR. Pentru a intelege rolul transformatoarelor cu saturatie rapid& intr-o schema de protectie, se analizeaza functionarea lor in doud cazuri distincte, si anume cind prin infasurarea lor primara trece un curent aperiodic amor- tizat 7 si un curent sinusoidal 71’. ‘n cazul trecerii curentului ¢} (vezi partea de jos a diagramei din fig. 3.16, a) variatiei acestui curent in intervalul de timp Af fi corespunde, pe ciclul hys- teresis, o foarte mic& variatie a fluxului A®’, ceea ce are ca rezultat o t.e.m indus& in infasurarea secundaria ¢, = — 0, si un curent 7, corespunzator, de valori foarte mici. b Fig. 3.16. Functionarea transformatoarelor cu saturatie rapidi (TSR): a —caracteristica de functionare; b — curba de variatie a curentului de scurteircuit. Din contra, in cazul unui curent primar sinusoidal 7;’, variatiei mari a acestui curent, in acelasi interval de timp Af, ii corespunde o variatie mare a fluxului A®’, deci t.e.m. e, si curentul 7, vor fi considerabil mai mari. 71In cazul scurtcirenitelor, dup& cum se stie, valoarea curentului este mai mare in primele perioade, din cauza componentei sale aperiodice Acest curent trece prin infasurarea primari a TSR si determina, in secundarul acestuia, un curent foarte mic, inferior curentului de actionare a releelor. Dupa stingerea componentei aperiodice, care dureaz’ citeva perioade, prin infasurarea primari a TSR trece numai componenta periodic, Dela transtornatearele de méser3 (22 tensur2 say 32 curent) Fig. 3.17. Schema general eS mca, ‘2 unui filer ee ae ok sinusoidal, a curentului de scurtcircuit secundar care este transformata de cdtre TSR in mod normal. Transformatoarele cu saturatie rapid se folosesc in special la realizarea protectiilor diferentiale. 3.5. FILTRE PENTRU COMPONENTELE SIMETRICE ALE TENSIUNILOR SI CURENTILOR Anumite stiri de defect sau regimuri anormale din retelele si masinile electrice nu pot fi detectate cu suficienta sensibilitate prin controlul tensi nilor sau a curentilor trifazati, Este necesar in astiel de cazuri si se utili- zeze dispozitive speciale, numite filtre de componente simetrice. Dupa cum se vede din fig. 3.17 acestea sint alimentate la bornele de intrare R, S, T, 0 cu tensiunile sau curenfii circuitului trifazat si furnizeazi la bornele de iesire x siy o tensiune sau un curent, proportionale cu componentele simetrice ale tensiunilor sau curentilor de la intrare. De exemplu, pentru un filtru de tensiune, tensiunea la bornele secundare rezult&, in cazul general, din relatia 2, = KD, + kes + bee, (3.11) in care: U,, Ui sint componentele simetrice direct, inversd si homopolara et referitoare la una din fazele sistemului trifazat; ky, ky Rg — coeficientii de proportionalitate, care in cazul general sint marimi vectoriale. Tensiunea sau curentul secundar ale unui filtru pot fi exprimate si in functie de tensiunile sau curentii fazelor refelei printr-o relatie (pentru tensiune) de forma in On +h, 0, + k,-0,. (3.12) 72Din punct de vedere al folosirii lor in schemele de protectie, filtrele se impart in filtre simple si filtre combinate. Filtrele simple dau la bornele ‘undare o tensiune sau un curent, proportionale cu o singuré component& simetrica. Ecuatiile lor rezult4 din relatia (3.11) in care: 9 = 0, la filtre pentru componente de succesiune directa; k, =k, =0, la filtrele pentru componente de succesiune inversa ; k, =k, =0, la filtre pentru componente de succesiune homopolara. Filtrele combinate furnizeazd la bornele de iesire 0 marime proportio- nald cu cel putin dou& componente simetrice. Pentru realizarea filtrelor simple de tensiune si de curent de secventa directa si inversd pot fi folosite, in principiu, atit tensiunile si curentii pe faz& ai sistemului cit si tensiunile intre faze si diferentele curentilor pe faza. In mod practic, pentru schemele filtrelor de tensiune se folosesc, in general tensiunile intre faze, iar pentru filtrele de curent, curentii pe fazi. Compo- nentele homopolare se pot obtine cel mai simplu, dup cum s-a aratat in paragrafele anterioare, direct de la transformatoarele de masur&, legind convenabil infdsurarile secundare ale acestora. in functionarea filtrelor intervin urmatoarele elemente de care se tine seama si la alegerea lor: —sensibilitatea maxim’, determinat& de valoarea minim’ a curentilor sau a tensiunilor de o anumit& secvent&, aplicate la bornele primare ale filtrului, la care schema filtru — releu actioneaza ; —consumul minim, in VA, care determina sarcina transformatoarelor de misura si in W, care determina cantitatea de caldura degajata ; —valoarea minim a tensiunii sau a curentului de dezechilibru. Calitatea unui filtru nu este determinat& de primele doua elemente luate separat, ci rezulté din combinarea acestora. Aparitia m&rimilor de dezechilibru in functionarca filtrelor este provocata in principal de diferenta dintre valorile impedantelor elementelor consti- tutive ale filtrului in conditiile reale de frecventd, tensiune sau curent si temperatura si valorile teoretice ale acestora. Influenta factorilor enumerati (cu exceptia frecventei) poate fi redusi la minimum printr-o constructie si reglare cit mai ingrijita a filtrului. Pentru caracterizarea calitatii unui filtru se pot folosi urmAtorii indicatori principali: a. Raportul dintre puterea maxima S,,.nq, cedata de filtru pentru o valoare oarecare a tensiunii sau a curentului aplicat si puterea totala S, (in VA) consumat& de filtru, respectiv pierderile active P, (in W) din filtru. Cele doua rapoarte sint reprezentate prin indicatorii: Ss: ar + S; Pema cic Eemes Se Pe b. Raportul dintre tensiunea sau curentul de dezechilibru, provocate de abaterea frecventei de la valoarea nominala f,, corespunzdtoare unei tensiuni oarecare U, (respectiv I,) si produsul tensiunii U, (sau al curentului 73J,) cu abaterea relativi a frecventei Af/f,. Pentru cele doud categorii de filtre, de tensiune si de curent, indicatorii definiti ca mai sus sint: Uae __Useshn i Mife Us-Af site Cind alte conditii sint identice, un filtru este cu atit mai bun cu cit indicatorii « si 8 sint mai mari, iar y este mai mic, Filtre de tensiune de secvena inversi. Pentru a obtine scheme cit mai simple, filtrele de tensiune inversi sint alimentate cu tensiunile intre faze, care nu contin componente de secven{’ homopolara. In acest mod, operatia pe care trebuie si 0 execute filtrul este eliminarea, din tensiunile totale aplicate la bornele primare, numai a componentelor de secvent% directa. Schema de principiu a unui filtru de tensiune de secventa inversi foarte des intilnit in practicd este ardtata in fig. 3.18, a. Acesta este un filtru cu doua brate, fiecare din ele continind o capacitate si o rezistent&. In fig. 3.18, b este reprezentat& diagrama de potential a filtrului, in cazul in care la bornele Jui primare sint aplicate tensiunile intre faze, de secven{4 direct. Tensiunea aplicata fiecirei ramuri, impreuna cu caderile de tensiune in rezistente si in reactanfele capacitive formeazi triunghiuri dreptunghice cu virful drept in x, respectiv in y. Pentru ca uy = 0, care este conditia ca filtrul si fie un filtru de seotenfa invers& (ceea ¢e geometric inseamna coincidenta punctelor x si y) este necesar un anumit raport intre valorile rezistentelor si reac tanfelor capacitive. Pentru cazul prezentat, reulti imediat: Rezistenjele Rp si Ry sint executate in practicd cu posibilitate de reglare find pentru a se permite ajustarea raportului dintre componentele impedantei (de exemplu, din cauza abaterilor la condensatoarele cu capacitati standard) si reglarea filtrului pentru minimul tensiunii de dezechilibru. Fig. 3.18. Filtru de teasi- une de secvenfa inversi: — schema de! principius 0 — dlagrama de potential, 4, ike xy T'R, T, b Filtre de curent de secventa inversi. Ca gi la filtrele de tensiune, filtrele de curent de secvenfi inversi se executi cu dou’ brafe independente, in care repartitia curentilor, in cazul cind bornele secundare sint scurtcircuitele, depinde numai de curentul adus la bratul respectiv si de raportul din- 74tre componentele impedantei bratului. Schema de principiu a unui filtru de curent cu doua brate, formate din rezistente si capacitati, cu sarcina conectata este reprezentata in fig. 3.19, a. Dupd cum se vede, aceasta schema este asemanatoare cu a filtrului de tensiune inversé. In mod analog ca in cazul anterior se construieste si diagrama vectorial a curentilor (fig. 3.19, 0), Lir @ b Fig. 3.19. Filtru de curent de secventi inversi: a—schema de principlu; 6 —dlagrama vectorial a curentilor. atunci cind la bornele filtrului se aplicd curenti de secventa directa, cu sensurile pozitive conventionale, identice. Din conditia 7,, = 0 rezulta in diagrama vectorialé coincidenta punctelor x si y si rapoartele necesare dintre valorile reactantelor capacitive si a rezistentelor din bratele filtrului: 23 te Rp Rr V3 Ca si in cazul filtrului de tensiune, ajustarea filtrului de curent se poate face prin prevederea unor rezistente variabile cu reglaj fin.4 , REGEESSeHEME SI DISPOZITIVE FOLOSITE IN PROTECTIE 4.1. GENERALITATI Diferitele tipuri de rele folosite in practic& se deosebesc intre cle atit prin constructia si principiul lor de functionare, cit si prin rolul pe care-] indeplinesc in instalatii. Aceasta mare varietate de tipuri, care fine seama de diversitatea defectelor, a tipurilor de refele sia importanjei fiectrui element protejat, va fi tratati in fond in cuprinsul intregii lucréri, Prezentul capitol va trata cele mai importante principii constructive ale releelor, ele- mentclor si dispozitivelor caracteristice folosite in schemele de protectie prin telee si automatiziri de sistem. In afara de particularitatile care caracterizeaza diferitele tipuri de rele, acestia pot fi impariti dupA multe criterii si anume: dupa principiul de functionare, dupa modul de actionare, dup felul utiliztrii in schema, dup’ mérimea pe care o masoara sau 0 controleazi, dupi locul unde este montat el, In principal vom descrie relecle intr-un mod combinat, respectind o ordine de important& dup& principii constructive si mod de utilizare in instalatii. Trebuie aratat ci un releu poate avea acelasi principiu constructiv, poate fi chiar acelasi si poate folosi intr-o schema in mai multe scopuri; de exemplu, un releu electromagnetic poate fi releu intermediar, releu maximal de curent sau tensiune, releu de semnalizare etc, Prin relee, scheme sau dispozitive folosite tn protecfie se inteleg acele elemente care atunci cind mérimea sau mérimile de intrare variazi in anumite limite, marimea de iesire tsi modific’ starea initial’. In cele ce urmeazi vom denumi relee electromagnetice sau cu contacte categoria celor care, ca urmare a aparitiei sau variatiei unui parametru electric sesizat de o infigurare electric fs1 deplaseazi un element mobil care inchide, deschide sau comuti contacte electrice. In categoria releelor electronice se cuprind schemele sau dispozitivele care transmit variatiile mirimilor de intrare la bornele de iesire prin mijloace electronice, fri contacte. Mai exist’ multe categorii de relee saut dispozitive cum ar fi cele statice care transmit modificarile in afara limi- telor impuse, a mirimilor de intrare la bornele de iesire prin mijloace magnetice sau electrice tot firi contacte (exemplu amplificatoare magnetice cle- mentele Hall etc.), sau categoria releelor termice, de gaze s.a.m.d. Se infelege c& pot fi si relee combinate din acest punct’de vedere. 76Releele mai complexe sint compuse din elemente simple care apartin uneia din categoriile expuse mai sus. Indiferent de categoria sau principiul folosit in realizarea diferitelor tipuri de relee, exist’ o serie de proprietati comune tuturor acestora, determinate de cerintele care se impun protectiei sistemelor energetice, dintre care vom analiza pe cele mai importante. 4.1.1. Capacitatea de comutare a contactelor Dupa rolul pe care il au in schema de protectie la actionarea contactelor lor, releele intrerup, inchid sau comuta un circuit, adici efectueaz4 operatii denumite de comutare. Deoarece aceste contacte sint introduse de regula in circuitele de actionare ale intreruptoarelor, care solicita puteri mari de functionare, consum propriu de energie relativ mare, este de dorit ca ele sii aib& o capacitate de comutare cit mai mare. Caracterizarea cantitativa printr-un indice sau printr-o valoare a cap: cit&tii de comutare a contactelor unui releu, deci compararea diferitelor t puri de relee dup& acest criteriu, este foarte dificila. O masura a acestei capacitati de comutare a contactelor este sarcina electric’ pe care acestea o pot ,,comuta“ de un numir foarte mare de ori, fara a suferi o dereglare sau o uzura anormala; aceasta se numeste putere comutabild sau putere de rupere a contactelor. Capacitatea de comutare a contactelor unui releu este influentata de factori interni, care depind de constructia releului si de factori externi, care depind de natura circuitului in care se efectueazi comutarea. Aceasta influent& este evident diferita, dup cum contactele trebuie si inchida sau sa deschida circuitul respectiv. Printre factorii interni cei mai importanti sint: presiunea contactelor, cursa si viteza contactului mobil, materialul si forma contactelor si altele. Factorii externi (natura tensiunii si a circuitului in care se efectueaza comutarea) au o influent& hotdritoare. Deschiderea unui circuit alimentat in curent continuu este mai dificild decit a unui circuit alimentat in curent alternativ in care trecerea periodicd a curentului prin valoarea de zero favorizeazi stringerea arcului format de deschiderea contactelor. Circuitele inductive prezinta dificultati la intrerupere, deoarece energia inmagazinata in cimpul magnetic se consuma in perioada deschiderii, in arcul electric care se formeazi intre contacte si a carui intensitate depinde de valoarea acestei energii; arcul poate provoca deteriorarea contactelor, prin formarea unor perle din materialul topit, sau chiar arderea lor. Dimpotriva, inchiderea unor asemenea circuite se efectueazi mult mai usor, deoarece nu intervine nici energia inmagazinat& nici arcul electric. In acest caz limita capacitafii de comutare este determinaté de curentul permanent pe care-l poate suporta contactele, fara si se produc& (datorita cildurii dezvoltate in rezistenta de contact) inriut&tirea calititii sau chiar sudarea lor. Circuitele capacitive si in mod analog cele cu limpi cu incandescent (care modifica sensibil rezistenta la cresterea insumat&’ a temperaturii) prezinté dimpotriva dificult&ti la inchiderea contactelor, cind absorb un curent mult mai mare decit in regim perma- 77nent, Dintre factorii externi mai pot fi amintifi sicei cum ar fi mediul in care se face comutarea, gaz sau lichid precum si alte caracteristici ale acestuia. Din cele expuse rezult atentia care trebuie acordatii, la alegerea contac~ telor unui releu, a conditiilor specifice in care acesta este pus si functioneze. Trebuie observat ci foarte multe actionari incorecte ale instalatiei de protectie se datoresc contactelor imperfecte (uzate sau sudate in timpul functionarii), de obicei ca urmare tocmai a necorespondenfei dintre capacitatea lor de comutare si puterea consumati in circuitele la care sint racordate. Din aceste motive, dupi cum se va vedea in cuprinsul lucrarii, in maj tatea schemelor de protectie se previd relee intermediare sau diferite mij- Joace, care au rolul de a mari capacitatea de comutare a releelor principale. in cazul releelor intermediare contactele lor sint legate in circuitul de putere mai mare, contactul releului principal servind doar la actionarea releului intermediar. Uneori prin combinarea unor elemente contradictorii ca efect (0 capacitate in paralel pe contacte atunci cind functioneazi intr-un circuit inductiv etc.), pot imbunatiti sensibil puterea de comutare a contactelor nefiind necesare alte masuri, Aceste masuri de marire a puterii de comutare sint necesare pentru c&, dupi cum vom vedea mai departe, o capacitate mare de comutare poate fi realizati diminuindu-se alte proprietiti de asemenea importante, 4.1.2. Consumul propriu al releului Puterea absorbit’ de un releu variaz in functie de curentul care strabate releul, iar in timpul actionarii ea variazd cu pozitia armaturii mobile, care determina variatia impedanfei releului (de exemplu prin modificarea intrefierului la cele electromecanice). Pentru releele de curent s-a convenit a se defini drept consum al releeior puterea absorbiti de acestea cind sint parcurse de curentul nominal al transformatoarelor de curent care le ali- menteaz: Este evident cA un releu este cu atit mai bun cu cit acest consum este mai mic, deoarece acesta duce la functionarea transformatoarelor de curent, in exemplul de mai sus, cu erori mai mici, Consumul mic influenteaza insisi functionarea releului, cildura dezvoltat& fiind mai mict, In sfirsit, trebuie mentionat ca si pentru releele intermediare, consumul mic constituie 0 calitate, el usurind in mod corespunzitor comutirile efectuate de contactele releelor principale, cum si dimensionarea redusi a surselor de alimentare (baterii, redresoare ctc.). 4.1.3, Precizia releelor Aceasta reprezintd o caracteristic’ foarte importanti deoarece de ea depinde in mare masur& acfionarea selectivi a protectiei intr-un sistem energetic. Precizia unui releu reprezint& diferenta dintre valoarea parame- trului electric la care se produce actionarea acestuia gi valoarea acestui parametru pentru care este reglat releul s4 actioneze. Precizia se exprima de reguli in procente din valoarea reglati. Dat fiind cA releele sint in general aparate mai robuste decit cele de misurat (au cupluri mai mari), lagirele 78lor sint mai mari decit ale acestora si deci frecdrile sint mai mari. De asemenea, releele sint puse in situatia de a actiona (deci de a-si deplasa piesele mobile) dupa o indelungata perioada de repaus, timp in care se produce fenomenul de adeziune a pieselor in contact. Toate acestea fac ca precizia releelor, sa fie mai mica decit cea a aparatelor de masurat. Datorita actio- narilor rare si a perioadelor lungi de repaus, precizia releelor variazd adesea in timp. Din aceasta cauzi se recomanda si nu se unga decit piesele care sint in miscare permanenta (de exemplu, discul de la releele de inductie), deoarece praful care se depune in timp duce la scdderea considerabili a preciziei si uneori chiar la nefunctionarea releelor. Tot din aceste considerente este necesara verificarea periodicd a releelor in special a celor electromecanice. n afara acestei particularitati, dintre conditiile externe care influenteazi precizia releelor pot fi mentionate variatiile de temperatura (releele sint cu atit mai bune cu cit sint mai insensibile la aceste variatii), frecventa, curba tensiunii si altele. 4.1.4. Coeficientul de revenire al releelor Dup& cum se stie, pentru ca un releu sd actioneze, marimea electricad sub actiunea careia acesta se gaseste in permanenta (care il ,,excita“) trebuie s& atingi o anumitd valoare. Pentru ca releul o data actionat s4 revind in pozitia initiala este necesar ca aceeasi marime sa revind la o anumita valoare, care de regula este diferita de cea la care s-a produs actionarea. Raportul dintre valoarea marimii caracteristice releului la care se produce revenirea acestuia in stare de repaus si valoarea la care se produce actionarea, se numeste coeficient de revenire si se calculeazi dupa formula Mrev Brey = SEs (4.1) in care: M,,, este cuplul de revenire al releului; Mig — cuplul de actionare al releului; poate fi proportional cu curentul sau alte valori ce caracterizeazd de regulé principiul releului. Valoarea acestui coeficient poate fi supra sau subunitara fn functie de clasificarea modului de actionare a releului. Astfel dac& vom clasifica releele dupa valorile sau semnul marimilor de intrare, sau altfel spus dupa valorile de actionare, acestea pot fi: —relee maximale, cele care isi actioneazd contactul atunci cind valoarea de intrare (curentul sau tensiunea de exemplu) creste peste o anumita marime reglata initial (Mant); —relee minimale, cele care isi actioneaz4 contactul atunci cind valoarea de intrare scade sub o anumita marime reglata initial (M,,,). n clasificarea de mai sus coeficientul de revenire este intotdeauna subu- nitar pentru releele maximale si supraunitar pentru releele minimale. Acesta reprezinté o caracteristicd foarte importanté a unui releu si variazi dup& tipul constructiv al acestuia. Coeficientul de revenire este determinat de mai multi factori fi in special

ALB Protectia Prin Relee Si Automatizarea Sistemelor Electrice

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

ALB Protectia Prin Relee Si Automatizarea Sistemelor Electrice

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Vous aimerez peut-être aussi