10 studii psihologice ce-ti pot schimba perceptia despre sine

De ce facem lucrurile pe care le facem? In ciuda incercarilor noastre continue de a

ne cunoaste, adevarul este ca stim uimitor de putine lucruri despre noi insine,
despre gandurile noastre si cu atat mai putin despre ce gandesc altii. Cum a spus
Charles Dickens, odata, Un minunat aspect pe care trebuie sa-l reflectam: orice
creatura umana este constituita sa fie o enigma si un profund mister pentru
ceilalti.

Psihologii au cautat indelung sa inteleaga cum percepem noi, oamenii, lumea si

ce ne motiveaza comportamentul. Si au facut eforturi enorme pentru a ridica valul
acestui mister. Unele dintre cele mai faimoase experimente psihologice ale
secolului trecut au dezvaluit adevaruri universale si adesea surprinzatoare, cu
privire la natura umana. Iata, mai jos, 10 studii psihologice, unele cunoscute,
altele nu, care ar putea schimba modul in care ne intelegem noi insine.

Cu totii avem tendinta innascuta de a fi rai

 Unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei il
reprezinta Experimentul Stanford, din 1971. Cercetatorii, condusi de psihologul Philip
Zimbardo, au simulat o inchisoare in subsolul institutului de psihologie si au
selectat 24 de studenti (care nu aveau cazier si au fost declarati sanatosi din punct
de vedere psihologic), pentru a juca rolurile de prizonieri si gardieni. Cercetatorii
au inceput apoi sa supravegheze prizonierii, care trebuiau sa stea in celule 24 de
ore pe zi si gardienii, ce lucrau in ture de 8 ore, in secret, printr-un sistem de
camere ascunse.

Experimentul, care fusese programat sa se deruleze pe perioada a doua

saptamani, a necesitat sa fie intrerupt dupa numai sase zile, din cauza
comportamentului abuziv al gardienilor in unele cazuri, acestia au aplicat si
tortura psihologica asupra prizonierilor. Pe langa aceasta, prizonierii au prezentat
stres emotional extrem si anxietate ridicata.

Agresivitatea gardienilor asupra prizonierilor a escaladat neasteptat: au

dezbracat prizonierii, le-au pus pungi pe cap si i-au fortat sa se complaca in
activitati sexuale umilitoare, a declarat Zimbardo publicatiei American Scientist.
Dupa sase zile am fost nevoit sa opresc experimentul, pentru ca scapase de sub
control. Nu puteam sa mai dorm noaptea din cauza grijilor a ceea ce-ar putea sa
le faca gardienii prizonierilor.
Nu observam ceea ce e chiar in fata noastra

Credem ca stim ce se intampla in jurul nostru? S-ar putea sa nu fim chiar asa de
constienti precum credem. In 1998, cercetatori ai Universitatilor Harvard si Kent
au experimentat cu trecatori, in campusul universitar, despre cate lucruri observa
in mediul imediat inconjurator. In experiment, un actor aborda trecatorii si le cerea
directii catre o locatie. In timp ce subiectii dadeau indicatii, doi barbati ce
transportau o usa mare din lemn se interpuneau intre subiect si actor, blocand
complet axul vizual dintre cei doi, timp de cateva secunde. In acest timp foarte
scurt, actorul era inlocuit de un altul, de o inaltime si constitutie diferita, imbracat
diferit, cu o alta freza si cu alt timbru vocal. Mai mult de jumatate din subiecti nu
au observat inlocuirea.

Experimentul a fost unul dintre primele care au ilustrat fenomenul intitulat

orbirea schimbarii, care arata cat de selectivi suntem in ceea ce asimilam din
orice scena vizuala si se pare ca ne bazam pe memorie si pe recognitia modelelor
deja cunoscute mai mult decat am putea crede.

Amanarea placerii este grea, insa avem mai mult

succes daca rezistam.
 Un alt experiment faimos al Universitatii Stanford din anii 1960 a testat abilitatea
copiilor prescolari de a rezista tentatiei. Experimentul a scos la iveala observatii
puternice despre ambitie si autodisciplina. In experiment, copii de patru ani au
fost asezati intr-o camera, singuri, in fata unei farfurii pe care se afla o bezea.
Copiilor li s-a spus ca pot manca bezeaua oricand vor ei, insa daca vor astepta
intoarcerea cercetatorului, dupa 15 minute si nu vor manca bezeaua, vor primi
doua bezele.

Desi aproape toti copiii au spus ca vor astepta, acestia s-au luptat sa reziste si
majoritatea a cedat poftei, mancand bezeaua inainte de intoarcerea cercetatorului.
Copiii care au rezistat toate cele 15 minute au folosit, in general, tactici de evitare,
precum acoperirea ochilor sau intoarcerea cu spatele. Implicatiile
comportamentului copiilor au fost semnificante. Acei copii care au fost capabili sa
amane placerea de moment demonstreaza o predispozitie mai mica spre
obezitate, spre adictia pentru droguri sau spre probleme comportamentale pentru
cand vor ajunge la varsta adulta. Astfel, sansele de succes in viitor sunt crescute.

Experimentam impulsuri morale puternic

conflictuale

Un studiu efectuat de catre psihologul Universitatii Yale, Stanley Milgram, in

1961, a testat alarmant cat de departe pot ajunge oamenii pentru a respecta
si a se supune figurilor autoritare atunci cand li se cere sa raneasca alti oameni si
intensul conflictul intern intre moralitatea personala si obigatia de a se supune
autoritatilor.

Milgram a vrut sa desfasoare experimentul pentru a oferi informatii despre cum

de au fost in stare criminalii de razboi nazisti sa intreprinda acte de cruzime
acerba in timpul Holocaustului. Pentru aceasta, el a testat o pereche de
participanti, unul fiind profesorul, celalalt elevul. Profesorul a fost instruit sa
administreze socuri electrice elevului (care se afla intr-o alta camera si care in
realitate nu era supus nici unui soc electric), ori de cate ori elevul raspundea gresit
unei intrebari. Milgram folosea inregistrari audio care lasau impresia profesorului
ca elevul experimenta dureri cand i se administrau socurile electrice, iar daca
profesorul vroia sa se opreasca din administrarea socurilor, Milgram intervenea si-i
cerea autoritar sa continue. In timpul primului experiment, 65% din participanti au
fost in stare sa administreze un dureros voltaj de 450V (etichetat XXX), desi
majoritatea era vizibil stresata si inconfortabila pentru ca faceau asta.

Desi studiul a fost vazut drept un avertisment asupra obedientei oarbe in fata
autoritatilor, Scientific American l-a revizuit recent, argumentand ca rezultatele
sugereaza mai degraba indicii asupra conflictului moral de profunzime.

Natura morala umana include o predilectie spre empatie, amabilitate si bunatate

fata de semenii nostri si de membrii unui grup, plus o inclinatie spre xenofobie,
cruzime si rautate pentru oamenii din alte grupuri, scrie jurnalistul Michael Shermer.
Experimentele prin socuri electrice nu arata obedienta oarba, ci tendinte morale
conflictuale ce se afla adanc in sinele nostru.

Recent, unii comentatori au pus sub semnul intrebarii metodologia lui Milgram si
un critic a notat ca inregistrarile experimentului desfasurat la Yale a sugerat ca
60% din participanti de fapt au incalcat ordinele de a administra socul electric cel
mai puternic.

Suntem corupti de putere foarte usor

 Exista un motiv psihologic in spatele faptului ca cei la putere cateodata se
raporteaza in interactiunea cu ceilalti cu superioritate si lipsa de respect. Un studiu
efectuat in 2003, publicat in jurnalul Psychological Review, a presupus organizarea
unor studenti in grupuri de cate trei, care sa scrie impreuna o scurta lucrare. Doi
dintre cei trei studenti au fost instruiti sa scrie lucrarea, in timp ce celui de-al
treilea i s-a spus sa evalueze lucrarea si sa determine in ce masura fiecare student
trebuie platit. In mijlocul activitatii studentilor-subiecti, un cercetator a adus o
farfurie cu cinci prajituri. Desi, in general, ultima prajitura nu a fost mancata
niciodata, seful grupului aproape intodeauna a mancat a patra prajitura cu
gesturi neingrijite, mestecand cu gura deschisa.

Cand cercetatorii au conferit oamenilor putere in experimente stiintifice,

concluziile sunt ca acestia din urma sunt mai predispusi in a-i atinge pe ceilalti in
maniere nepotrivite, de a flirta intr-un mod mai direct, in a face alegeri riscante si
jocuri de sansa, in a face primele oferte in negocieri si de a vorbi ceea ce gandesc,
precum si de a manca prajituri neglijent, cu firimituri pe barbie si pe haine, spune
psihologul Dacher Keltner, unul dintre initiatorii studiului, intr-un articol scris
pentru UC Berkeleys Greater Good Science Center.
Cautam loialitatea fata de grupurile sociale si
suntem cu usurinta atrasi in conflictele din
interiorul grupului din care facem parte

Acest clasic experiment de psihologie sociala efectuat in anii 1950 a incercat sa

arate posibilele baze psihologice ale motivului pentru care grupurile sociale si tarile
se gasesc adesea in conflict, intre ele si cum pot invata sa coopereze din nou.

Liderul studiului, Muzafer Sherif, a dus doua grupuri de 11 baieti (toti in varsta
de 11 ani), intr-o tabara de vara, in Robbers Cave State Park din Oklahoma.
Grupurile, numite Vulturii si Serpii au petrecut o saptamana separate,
distrandu-se si stabilind legaturi, fara a avea cunostinta fiecare de celalalt grup.
Cand cele doua grupuri au fost unite, baietii au inceput sa-si puna porecle
jignitoare si cand au inceput competitii in diverse jocuri, starea conflictuala s-a
intetit. Intr-un final, membrii celor doua grupuri au refuzat sa mai manance
impreuna. In urmatoarea faza a cercetarii stiintifice, Sherif a conceput
experimente pentru a incerca sa reconcilieze baietii, punandu-i sa se bucure de
activitati recreative, impreuna, fara grad de competitivitate, insa nu a avut succes.
Apoi i-a rugat sa rezolve o problema oarecare impreuna, ceea ce s-a dovedit
metoda eficienta pentru a aplana conflictul.
Avem nevoie de un singur lucru ca sa fim fericiti

Studiul de 75 de ani Harvard Grant unul dintre cele mai comprehensibile si

longevive studii facute vreodata a urmarit evolutia a 268 de studenti de la
Harvard din promotiile anilor 1938 1940, timp de 75 de ani, asadar, pana in
prezent, colectandu-se cu regularitate date asupra varii aspecte din viata
subiectilor. Concluzia universala? Dragostea este tot ceea ce conteaza, cel putin
atunci cand vine vorba de a determina fericirea pe termen lung si satisfactia vietii.

Directorul longevivului studiu, psihiatrul George Vaillant, a declarat pentru The

Huffington Post ca exista doi stalpi ai fericirii: Unul este dragostea, iar celalalt este
gasirea unei modalitati de a face fata greutatilor vietii, fara a respinge dragostea.
De exemplu, unul dintre participantii la studiu, la inceput, avea cel mai scazut
rating dintre toti participantii in ceea ce priveste stabilitatea in viitor si incercase
anterior sa se sinucida. Insa pana finalul vietii sale, a devenit unul dintre cei mai
fericiti participanti la studiu. De ce? Vaillant explica: Si-a petrecut viata cautand
dragostea.
Prosperam atunci cand avem o parere buna despre
noi si un statut social

Sa dobandesti faima si succes nu reprezinta numai un boost al ego-ului ar

putea foarte bine sa fie un aspect al longevitatii, daca ne raportam la un studiu
facut asupra castigatorilor de premii Oscar. Cercetatorii de la Sunnybrook and
Women College Health Science din Toronto au concluzionat ca actorii si regizorii
castigatori ai premiului Oscar au tendinta de fi mai longevivi decat cei care au fost
nominalizati, dar nu au castigat ravnitul premiu cinematografic. Diferenta dintre
cele doua tabere in privinta longevitatii este de aproape patru ani.

Nu spunem ca o sa traiesti mai mult daca o sa castigi un Oscar declara autorul

principal al studiului, Donald Redelmeier, pentru ABC News Sau ca oamenii ar trebui sa
se duca sa faca lectii de actorie. Concluzia principala este doar ca factorii sociali
sunt importanti Sugereaza ca un simt interior al stimei de sine este un aspect
important pentru sanatate si pentru dorinta de a avea grija de sanatate.
Incercam constant sa ne justificam experientele,
astfel incat sa aiba sens pentru noi

Oricine a fost interesat vreodata de domeniul psihologiei este familiar cu

disonanta cognitiva, o teorie ce sustine ca fiintele umane au inclinatia de a evita
conflicte psihologice bazate pe dezarmonia sau exclusivitatea mutuala a
credintelor proprii. Intr-un adesea citat experiment din anul 1959, psihologul Leon
Festinger a cerut participantilor sa efectueze o serie de sarcini plictisitoare,
precum transformarea unui cep intr-un maner de lemn, timp de o ora. Apoi,
participantii au fost platiti unii cu 1 dolar, altii cu 20 de dolari, pentru a le spune
participantilor in asteptare in realitate, cercetatori -, ca activitatea desfasurata
in interior este interesanta. Acei subiecti ce au fost platiti cu 1 dolar ca sa minta
au descris sarcinile ca fiind mult mai placute, decat descrierea celor ce au fost
platiti cu 20 de dolari. Concluzia lor? Cei care au fost platiti mai mult au simtit ca
au avut destula justificare pentru a desfasura plictisitoarea activitate timp de o
ora, insa cei care au fost platiti cu doar 1 dolar au simtit nevoia de a justifica intr-
un fel timpul cheltuit (si de a reduce nivelul de disonanta dintre convingerea lor
versus comportamentul lor), spunand, asadar, ca activitatea a fost distractiva. Cu
alte cuvinte, adesea ne mintim singuri pentru percepe lumea ca pe un loc plin de
logica si armonie.
Ne lasam influentati de stereotipuri foarte des

Stereotipizarea diverselor grupurilor de oameni in functie de grupul social,

etnicitate sau clasa din care fac parte este ceva ce aproape toti facem, chiar daca
eforturile noastre sunt sa nu stereotipizam. Aceasta ne poate face sa tragem
concluzii incorecte si potential daunatoare despre populatii intregi. Experimentul
psihologului John Bargh, de la Universitatea din New York, despre automatizarea
comportamentului social a demonstrat ca adesea judecam oamenii pe baza unor
stereotipuri din inconstient si ca nu putem decat sa ne comportam in baza
acestora. De asemenea, avem tendinta de a adopta fara sa ne opunem
stereotipuri ale grupului social din care simtim ca facem parte, fara sa ne intrebam
asupra validitatii acestor stereotipuri. Intr-unul din studiile sale, Bargh a
descoperit ca un grup de participanti carora le-a fost cerut sa descifreze cuvinte ce
aveau legatura cu varsta inaintata Florida (regiune batraneasca),
neajutorat si plin de riduri au inceput sa mearga semnificativ mai incet, pe
hol, dupa experiment, in comparatie cu grupurile ce au avut cuvinte fara legatura
cu varsta inaintata. Bargh a obtinut rezultate similare in alte doua studii
comparative ce au intarit teoria stereotipurilor bazate pe rasa si gradul de politete.

Stereotipurile sunt categorisiri ce ajung prea departe, declara Bargh pentru

Psychology Today. Cand folosim stereotipuri, folosim date despre sex, varsta,
culoarea pielii persoanei din fata noastra si mintile noastre raspund cu mesaje ce
spun <<ostil>>, <<stupid>>, <<incet>>, <<slab>>. Aceste defecte nu sunt, de
fapt, acolo, in acel mediu. Nu reflecta realitatea.