POMII PRODUCATORI DE MIERE DE MANA

Principalii furnizori de miere de mana sunt pdurile de conifere si cele de foioase.

MANA IN PADURILE DE CONIFERE

La conifere, speciile mai importante sunt: molidul, bradul, pinul si ienuparul.

MOLIDUL
Este principalul furnizor de mana atat calitativ cat si cantitativ.
El da o miere de mana de culoare mai galbena, fata de restul mierii de mana care este
bruna sau neagra.
Sunt in principal cinci specii de insecte furnizoare de mana in cazul molidului:
Lechanida mare incepe sa secrete mana inca de la sfarsitul lui aprilie- prima decada a
lui mai.
Atinge nivelul maxim de prin 25 mai pana in 20 iunie.
Lechanida mica determna culesuri slabe de mana pe molid de la inceputul lui iunie, cu
maximul intre 25 iunie-25 iulie, continuind secretii mai slabe (de intretinere) pana prin 10
august.
Lachnida mare a cojii de molid asigura doua culesuri de mana: primul cu maxim intre
15 iunie-5 iulie si al doilea cules inte 25 august-15 septembrie si cu posibile culesuri mici
pana la sfarsitul lui septembrie.
Lechanida pudrata determina secretii intre 20 mai-10 august, cu un maxim (cules de
productie) intre 25 iunie-5 iulie.
Cumuland efectul tuturor acestor insecte, molidul poate furniza culesuri intre inceputul
lui mai si 10 august plus o alta perioada la inceputul lui septembrie, iar culesuri de productie
intre 25 mai si 25 iulie + 25 august-15 septembrie.

BRADUL
Asigura un cules indelung de mana, produsa de Lachnida verde a bradului si care poate
dura cu mici intreruperi din iunie-iulie (functie de altitudine), pana in septembrie. mana
produsa de aceasta insecta este foarte concentrata si se zahariseste pe ramuri.
Este intens cautata de albine.
Lachnida mare a bradului produce o mana la inceput incolora, apoi maronie si care
picura vascoasa ca rasina pe ramuri si frunze.
Culesul cel mai intens se produce in august si septembrie.
Lechanida mica (comuna si molidului) produce o mana cu maxim de cules in iunie-
iulie.

PINUL
Lachnida mare a pinului da un cules care dureaza de primavara pana toamna tarziu, cu
un maxim in iulie-august.
Este a treia planta ca importanta dintre conifere, datorita si suprafetelor mai mici.

IENUPARUL
Lachnida mare a ienuparului asigura un bun cules de mana, primul in iunie si cel de-al
doilea la sfarsitul lui august.
Pag. 1 / 4
 Suprafetele de ienuperi sunt insa mici.

MANA IN PADURILE DE FOIOASE

Multe specii de foiase pot oferi si productii de miere de mana.
Principalele furnizoare de mana ar fi: stejarul, fagul, artarul, teiul, salcia, plopul,
salcamul etc.

STEJARUL
Din familia lui mai fac parte si cerul, gorunul, stejarul brumariu, garnita.
Pot gazdui cinci specii principale de insecte ce produc mana.
Ar fi primul furnizor e mana dintre foioase.
Din pacate suprafetele padurilor de stejar sunt tot mai mici.
Lachnida bruna a cojii de stejar incepe sa produca mana inca din aprilie.
Secretia devine mai abundenta la sfarsitul lui mai insa si mai abundenta in a doua
jumatate a lui iunie.
Incepand din prima decada a lunii august stejarul mai da iar productie importanta de
mana, ce poate tine toata luna august si diminuat si mai tarziu.
Lachnida neagra, lucioasa incepe productia de mana in iunie.
Doua insecte din familia Callaphididae pot produce din a doua jumatate a lui iunie atata
mana incat toate frunzele de stejar au o pelicula de suc dulce.
Lechanida stejarului produce mana cu un maxim in ultimele doua decade ale lui mai si
pana in 10 iunie.
Ca la toate culesurile de mana, conditiile de clima si precipitatii influenteaza mult
productia.

FAGUL
Este important prin suprafetele ocupate.
Sunt doua specii producatoare de mana.
Asigura un prim cules in mai-iunie si al doilea in august-septmbrie.

ARTARUL TATARASC, JUGASTRUL, PALTINUL DE MUNTE,

PALTINUL DE CAMP
Toate aceste specii sunt din aceeasi familie, care asigura culesuri si de polen sau nectar,
dar pot da si bune culesuri de mana.
Secretia maxima de mana este la sfarsitul lui mai si se mentine la acest nivel in cursul
lunii iunie.

TEIUL
Toate speciile de tei asigura mana incepand cu perioada infloririi.
In unele cazuri abundenta de mana determina albinele sa nu viziteze florile ci frunzele.
Uneori si dupa culesul de nectar teiul asigura productii bune de mana produsa de afidele
Eucalipterus.

SALCIILE

Pag. 2 / 4
 Salciile de toate felurile (salcia comuna, salcia capreasca, zalogul, rachita, rachita rosie
etc) pot da si culesuri de mana.
Daca ele ofera printre primele culesuri de polen si nectar in primavara, toamna practic
incheie sezonul apicol prin secretia de mana.
Lachnida mare a cojii de salcie poate da o productie abundenta de mana in lunile
august-septembrie, facand ca picaturile de mana sa cada ca o burnita.
Mana de salcie, alaturi de cea de stejar, sunt foarte rele pentru iernare.

PLOPUL
Alb, negru, tremurator etc. da polen bun pentru albine.
In anumiti ani si anumite zone, da si culesuri bune de mana.
Perioada de maxima secretie este intre 20 mai si 10 iunie.

SALCAMUL ALB
Pe langa nectarul atat de cautat, in unii ani poate da si productiide mana.
Afida neagra si Lechanida salcamului sunt principalii producatori de mana, in perioada
10-30 iunie.

CASTANUL, MESTEACANUL, ULMUL, ALUNUL, pot de asemenea sa

dea cantiti mici de mana.

Se observa din prezentarile facute, ca unele culesuri de mana se suprapun peste

culesurile clasice de nectar, astfel ca este posibil ca sa avem miere de mana fara a avea
cunostinta despre asta, cu pericolele cunoscute pentru iernare.

Cateva caracteristici ale mierii de mana:

Este in general inchisa la culoare, cu exceptia celei de molid, care e galbena.
Mana cristalizeaza de obicei mai repede decat alte soiuri de miere.
Rotetia optica este mai spre dreapta,fata de alte sorturi de miere, in diferite grade in
special datorita zaharurilor speciale (melezitoza si erloza) carerotesc puternic lumina spre
dreapta.
Contine peste 18% trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.)
Are aciditate mai scazuta decat mierea florala, pH (5,9-7,8).
Se spune ca aceastas lipsa de aciditate ar fi una din cauzele pentru care ea produce
diaree, permitand dezvoltarea unor vegetatii in tubul digestiv al albinei.

Contine cam 90-95% carbohidrati:

- glucoza
- fructoza
- trizaharide (peste 18%)
- zaharoza nu contine aproape deloc

Are cam 5% minerale, iar acizi organici si vitamine 0,2 - 1,8%.

Posibile surse de mana: molid, brad, artar, mesteacan, alun, fag, frasin, pin, plop, salcie,
stejar, ulm.
Pag. 3 / 4
 Si plante ca bumbacul, floarea-soarelui, lucerna pot oferi productii de miere de mana.

Mierea de mana este o miere de calitate superioara si se alfla pe aceeasi trepta cu mierea
de salcam. Este foarte apreciata in Germania, Austria si tarile nordice, care ofera pe mierea de
mana uneori preturi mai mari decat pe cea de salcam.

Se dau doua metode de verificare a merii de mana:

Metoda cu alcool
O parte de miere se amesteca cu o parte egala de apa distilata.
La aceasta solutie se adauga 10 parti de alcool de 96 grade si se amesteca bine.
In cazul prezentei manei, solutia se tulbura si dupa un timp se depune un sediment pe
fundul eprubetei.
La mana mai putina nu este depunere dar solutia e tulbure.
Daca nu este miere de mana, solutia ramane transparenta.

Metoda cu apa de var

Mierea se dizolva cu o cantitate egala de apa distilata, apoi aceasta solutie se amesteca
cuo parte egala de lichid limpede de deasupra varului proaspat stins.
Amestecul obtinut se incalzeste pana la fierbere la flacara mica.
In cazul existentei manei, apar flocoane care se depun pe fundul eprubetei sub forma de
precipitat.
Cu cat stratul de sediment este mai gros, cu atat proba de miere contine o cantitate mai
mare de mana.

Caracteristica principala a mierii de mana este faptul ca nu contine polen si poate fi

folosita si de o arie restransa de oameni care nu se poate bucura ce cealalta miere (cei alergici
la polen).

Un mijloc foarte eficace de a depista cele mai bune zone furnizore de mana este
cercetarea densitatii coloniilor de furnici din zona.
Intre furnicile de padure si producatorii de mana exista o interconditionare.
Producatori de mana furnizeaza furnicilor substantele zaharoase din mana iar furnicile
se pare ca le asigura protectia de dusmani, intretin si stimuleaza dezvoltarea producatorilor.
Astfel densitatea populatiilor de lahnide este maxima in apropierea furnicarelor, scade
la 50% la 25-50 m distanta, ajunge la 10-15% la 100 m si este sub 10% la distanta mai mare
de 150 m.
Padurile cu multe colonii de furnici produc cu 50-70% mai multa miere decat cele
sarace in furnici.

Pag. 4 / 4