DIN BPTRANI

www.dacoromanica.ro
 L SLAVICI

Din Betrani
Naratiune istorica

41-q.1>-5'

BUCURETI

3nstitulul de ,krie Grafice i Editura ,,)Minerva"

SOCIETATE ANONIMA
Str. Regala, 6 (Hotel Union)
1902

www.dacoromanica.ro
 caboram..........................r..........

TOATE DREPTURILE RESERVATE

6...../..... 3

www.dacoromanica.ro
 0 MARTURISIRE

E o cestiune de buna credinta literara sa

fac marturisirea, cal faptele expuse in aceasta
naratiune pe cat de frumoasa, pe atat de in-
teresanta nu sunt plasmuiri ale mele, ci in-
templari petrecute sunt acum vre-o miie trei
sute de ani, in timpul domniei Imperatului
Justinian, cand Gepidii au fost risipiti in lupta
cu Longobardii si cu Avarii si cand Bulgarii
si marile masse de Slavi au sosit la poalele
Carpatilor.
Intemplarile aceste sunt atat de invederat
adeverate, incat i-asi jigni pe cititori, daca
mi-asi da silinta sa-i conving prin cloyed' in-
.sirate dupd toate regulele stabilite de istorio-
grafii pedanti.
Oare-care nedumirire nu poate sa remaie
decat in inimile cititorilor, care n'aii avut anca
multumirea de a cunoaste din propia for in-
tuitiune pOienele ce se 'ntind in culmile Bu-
cegilor si Valle ce se deschid din ele spre
sesul de la Dunare.

www.dacoromanica.ro
VI

V6cluti din departare, Bucegii ni se presenta

ca niste inaltimi cu culmi anguste, din care
omul foarte usor se restoarna in prapastii
fara de fund. Urcandu-ne inse in vre-una din
aceste culmi, remanem uimiti de largimea ce
se desfasura." in fata vederii noastre. Padurile
de brad si cele de fag reman departe 'n vale,
si de asupra for se 'ntinde un fel de campie
valuroasa, in care putem cutriera dile intregi
de a rendul.
Stand in culmea Omului, care e cea mai
inalta dintre toate, si intorcandu-ne cu fata
spre sesul de la Dunare, remane in dosul
nostru valea cea strimta si ripoasa a Praho-
vei, de a lungul careia se face pe la Pre-
deal trecerea in Tara Barsei, care de sus se
vede ca un fel de rain pamentesc. La stenga
se intind poienele din culmile muntilor Co-
stild, Caraiman, Gepii, Peatra Arsa, Virful cu
Dor si Furnica, ear la dreapta, despartite prin
trecatoarea. de la Strunga, se insirue culmile
muntilor Barsei, si mai departe, despartite
prin trecatoarea Branului, ale muntilor Faga-
rasului, dintre care cei mai de frunte Pa-
pusa, Scarisoara, Vistea, Virful Orlului, Ne-
goiul si Surul. Inaintea noastra se desfasura
vaile la inceput strimte si apoi din ce in ce
mai largi, prin care se varsa riurile Ialomita,

www.dacoromanica.ro
 VI I

Dambovita cu afluentul lui Riul Alb, Riul

Doamnel si Argesul.
Toate aceste sunt adi cum eraii inainte de
aceasta cu o rniie trei sute de ani, si oamenii
ce traiesc vara in poiene si-si ail in timp de
iarna adaposturile prin vaile strimte sunt si
dinsii tot cei de atunci.
Intre Omul si Caraimanul, la marginea po-
ienei, unde se 'ncep padurile de brad, e si
adi pe termul drept al Ialomitei puienita ta-
cuta, unde Parintele Luca isi avea colibile,
si de a supra poienitei e Inca in fiinta pe-
stem, in gura careia adi Se afla Schitul lain-
mitei.
Coborind de aid la vale, dam dupd un
mers de jumetate de di in satul Moroienii,
din care trecern la Buciumeni si apoi la Ur-
seni, tot ca atunci.
Alta pestera anca mai mare si mai ascunsa
in infundatui ile \Tailor se afla sub Papua, pe
termul steng al riului Dambovicioara, care
din sus de Rucar, in dreptul trecatorii Bra-
nului, se varsa in Dambovita.
Coborind de aici la vale, darn in Dragos-
lavele, sub dealul 11Iateias, apoi se insira de
a lungul vaii satele Sldbodia, Bodeni, Ceta-
teni, Mestecati, Valeni, Gemenu, Capu Coas-
tei, Candesti, Boteni si, tocmai departe spre

www.dacoromanica.ro
VIII

ses Drap..;odanestii, tot locuri insemnate in

trecutul neamului nostru.
Pe Riul Doamnei, in sfirsit, e mai spre ses
-satul Domnestii, ear in fund Slatina, unde pe
acele timpuri se spala our din nisipul adus
de rid din munti.
Pe Darribovita, in fata satului Bodeni, in
hotarul satului Cetateni, se afla ruinele unei
cetati, careia istoriografii nostri ii die Ce-
tatea lui Negru-Voda.
Naratiunea aceasta e numai inceputul unui
sir de naratiuni din ce in ce mai frumoase
si mai interesante, pe care am de gand sa
le public, daca bunul Dumnedea imi va mai
lungi dilele si-mi va da sanetate, ear oame-
nii-mi vor lasa ragaz. In proxima din aceste
naratiuni vol expune intemplari petrecute in
timpul Parintilor Ciril si Metodiu, apostolii
Slavilor, care aid trecut si pe la strabunii nos-
tri si ni-au adus si noue invetaturile dreptei cre-
dinte. Atunci cetitoril se vor incredinta, ca ce-
tatea aceasta, desi nu de un Negru-Voda a fost
intemeiata, poate sa fie numita si cuibul Negrilor-
Voievodi, caci vor afla de ce li se dice oNegri.
De o cam data vor afla numai, cum s'a
urdit acest cnib de marl aparatori ai neamului.
AUTORUL.

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANt
PARTEA ANTAIU

I
Risipirea Gepi4ilor
Voim sa traim, grai Ursan cel cu sprance-
nele dese i cu mustga groasa, i via0 omul
i-o apara cum poate .
Parintele Luca dete domol din cap, i aceasta
era respuns destul de hotarit.
Dei n'avea anca in barba lui cam rara nice
un fir de per carunt, preotul era betran cu min-
tea, i betranetea aceasta, pe care o motenise
din betrani dimpreuna cu darul preotiei, se dedea
pe fats in infatiarea lui de om, care le tie toate
mai bine decat on-i-cine altul i le da tuturora,
dar nu primete, de la nimeni sfatun. Stepanit
in fie-care clipa a Meth sale de gandul, ca a
fost renduit de Dumnedeu sa pbarte grija de
cele cate-va mil de suflete ce se aflau sub pas-
1
www.dacoromanica.ro
2 I. SLAVICI

torirea lui, el nu se lasa sa fie abatut din calea,

pe care i-o croisera parintii sei prin invetaturile
si prin faptele lor.
tia inse, ca Ursan n'a venit de capul lui, ci
trimis de sotii sei de suferinte, si Linea sag po-
toleascd. Nu e nimic ce poate sa treaca mai
presus de simtementul ce strabate prin mii de
inimi, i intelepclunea adeverata e potrivirea in

((Asa e, ii
gand a unuia cu toti.
Vise dar cu blandete, nevoia it
repune pe om. SI mai starn inse, sa mai astep-
tam, s mai rabdam, sa ne mai gandim.>
Pand cand sa ne tot gandim ! ? intimpind
Ursan cuprins de amariciune. lie prinde lama
aici in culmile plesuvite ale Bucegilore; n'avem
nici merinde pentru noi, nici nutret pentru turme ;
lupii sunt din cli in cli mai neinfricati ; ne mor
femeile si copiii de foame si de frign.
Parintele sedea pe un trunchni de fag restur-
nat in fata colibei sale de la marginea porenitei
de sub pestera.
O sal treaca si asta cum atate si ear atate
altele au trecut, respunse el rostind vorbele
rar si apasat si infigandu-se oare-cum in trun-
chiul, pe care sedea. In lumea aceasta numai
binele e statornic, unul, singur si totdeauna a-
cela-si : relele sunt multe si felurite, fiind-ca yin
si trec mereti, numai curmaxi ale binelui de a
pururea nebiruitD.
gal ved, ca e reti si tot numai reu, ii Vise
Ursan. Trec, ce-1 drept, relele, dar, daca un
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 3

reu trece, dupa el nu biaele de mult ateptat,

ci ear alt reu urmeaza, incat din rele in rele o
ducem. Si nici c'o sa mai poata fi altfel cats
vreme nu ne vom fi imbaxbatat i noi, ca s
ieim la larg i sa ne facem loc in lume .
Preotul remase timp indelungat perdut in On-
duri, nemicat i cu ochii tintiti la pament,
Il cuprinsese de mult temerea, ca nu va mai
pute sa.-1 stapaneasca pe oameni i sa.-1 tina in
cane cele bune.
Cata vreme Gepidil au stepanit esul de la
Dunare i vaile mai largi ale Carpatilor, Mun-
tenii au avut viata destul de tignita. Se'ncaierau
Gepidii cate o data cu Longobardii, care-i pa-
teall turmele mai spre Apus, on faceau navaliri
peste Dunare, de unde puteau sa se intoarca
incarcati de prada ; dar spre munti, unde nu prea
aveall ce sa prade, numai in timpul verii se
abatea cate o ceata mai indrazneatai, ca sa.-1 faca
robi. Multi baieti voinici i multe fete frumoase
au ajuns in robia lor ; dar mai ales robii acetia
au dus la dinii legea cretineasca, i, primind o
data invetaturile lui Christos, el s'ail mai imblanot.
Toamna dar Muntenii se coboriau in vane mai
adapostite, unde-i cla.disera din birne groase
locuinte de lama. Aid 41 adunati, prin rar4tile
manoase, nutretul pentru turme i-1 faceau se-
menaturl de gran, de orz i de meiu, i numai
rar de tot se 'ntempla, ca unii dintre dinii sa
00-11 poata secera in lin4te bucatele, din care
prisosul era pastrat in gropi numai de dinii tiute.
www.dacoromanica.ro
4 I. SLAVICI

Traind tigniti, el se sporisera, ce-i drept, dar

asta nu-i strimtora, caci puteaii sa se 'ntinda din
ce in ce mai la vale.
Acum se schimbasera de o data toate.
Grecil Ii urati pe Gepidi i pentru-ca, primind
legea crestineasca, nu voiaii sa se lepede de in-
vetaturile afurisitului de Arie. Preotimea staruia
dar mereu pe langa Imperatul Justinian, acum
om de aproape opt-deci de ani, sa-i stirpeasca
de pe fata pamentului. Imperatul avea inse re's-
boaie atat in Asia cu cat si in Italia cu
Ostrogoth. Supuind acum stapanirii sale Italia,
el s'a hotarit sa dee ascultare preotimii pi sa
puny tot-odata.capet pi navalirilor si a ridicat
asupra Gepislilor atat pe Longobardii de la Apus,
cat si pe nenurneratele cete de Ogori sau Avari,
care veniaii despre Meada-Noapte calare pe cai
marunti i urmati de care scirtiitoare, in care-si
aduceau femeile i copiii.
Padurile nu infrundisera inca, si Gepidii, strim-
torati de Longobardi, au inceput sal se misce
spre Resarit i sa se adune, ear Muntenii au fost
nevoiti sa paraseasca. 'n pripa adaposturile for
de 'lama si au urcat in poiene cara-ca sa -11i fi
putut lua destula merinde pi lard nadejdea de
a-si mai secera graul on meiul abia resarit.
Pe la inceputul veril Avarii cei navalnici erau
sositi la Dunare, ear Longobardii se apropiau
si el in frunte cu Alboin, feciorul regelui lor.
Apucati ast-fel din doue parti, Gepidil

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 5

incercat norocul in cate-va lupte sangeroase,

apoi s'an risipit indesuindu-se prin vaile mai strim-
te dimpreuna cu alte semintil, care venisera parte
in calea Ogorilor, parte 'n coada lor.
De aici inainte Muntenii an remas strimtorati
in poienele lor, ba, inghesuiti despre vale, unil
dintre fugari au resbit pand 'n poienele Leaotei
i au trecut peste Strunga in valea Oltului lu-
and cu dinsil turmele gasite 'n calea lbr i fa-
cend robi pe Muntenii ce n'apucasera Inca sa
se ascunda.
Plaga' si mai Ingrozitoare Inse eraii haitele de
lupi, care, mirosind hoitul, venian pe urma na-
valitorilor si se atinean pretutindeni.
Da, grai in cele din urma preotul, apoi se
ridica i-i Indrepta privirea in sus, spre poiana
Omului, unde Bodea, cel mai mare dintre feciorii
sei, Isi pastea turma, placuta nu e acum viata
aici in poiene. Sunt aspre venturile ce suiera
a pustiu peste culmi, petrund pand 'n meduva
oaselor, usuca iarba din ce in ce mai rarer i mai
seaca i 'ngalbenesc frunzele padurilor de fag.
Diminetile se ridica din vaile adinci i umede
ceata cea posomorita i deasa, care le acopere
toate, incat de la departare de abia citi-va pasi
nu ne mai vedem unul pe altul si oile risipite
ni se ratacesc, ear canii incaierati in lupta cu
lupul ni se par ca niste stafii uriese. Ne resbeste
umecleala din aier si ne amorteste din di in cli mai
nemilos ; colibile noastre, facute 'n pripa si nu-
mai pentru yard, nu ne sunt destul adapost ; n'a-

www.dacoromanica.ro
6 I. SLAVICI

vem, precum gisei, nici nutret, nici merinde ;

stam chi i noapte de paza, ca navalitorii si fia-
rele selbatice nu cum-va sa ne apuce farce de
veste i sa." fim in toatA clipa gata de a ne apara
parintii, femeile i copii: urita lume! grea viata t
Prea se tin sir una dupa alta, i prea earl
adunat multe de data !suspind Ursan multumit
de altminteri, ca preotul 11 cla atat de bine seama
despre greutatile timpului.
Si totu-si, urma preotul cuprius de un evla-
vios avent, aid suntem si aici avem sa stam,
cad aid e leaganul vietii noastre i aici ni-e
rinduit sa ne petrecem dilele, aid suntem i
numai aid putem sa fim stepani not ini-ne pe
nol. Intocmai precum poporul ales prin suferin-
tele vietii petrecute 'n pustiu s'a rendscut pentru
o noud viata, alesi i not pentru o mare menire,
numai suferindu-le toate adunam puteri pentru
alta viata. Sir se tin si multe s'ati adunat relele,
dar tot not suntem i cei ce au petrecut aid
verile cu iarba verde si frageda, cu flori multe,
deosebite si 'n fel de fel mirositoare, cu cer senin
si limpede, cu vent domol si bland, cu isvoare
de apa curata rece. Grea are sa fie iarna
ce vine, dar, purtand greul vietii, nu uitati mul-
tumirile trecute priviti mereu spre dulcea pri-
mavara.
Daca vom mai fi putand s'o ducem pans 'n
primavara,0 intimpind Ursan cu inima indoita.
0 vom duce ! striga preotul. Cetele de
Huni erau mai infrico, ate decat cele ce ac,li ne
www.dacoromanica.ro
 DIN BeTIRANI 7

stall in fata: au stapanit teri intinse, au fost ri-

sipite s'au pripasit i ele cautand adapost prin
vai, dar n'aa putut sa remaie aici, unde numai
oameni ca noi pot sal traiasca. Selbatici din fire,
fara de credinta i nesatiosi in poftele lor, oamenii
acestia traiesc numal cu trupul i cauta rostul
vietii numai in multumirea poftelor trupesti, nu
stin dar sa sufera, sa rabde, s se stepaneasca
insi-si pe sine si se omoard intre dinsil cand nu pot
sa traiasca toti in desfreu. Las'sa vie lama, caci
pentru dinsii e mai nemiloasa decat pentru noi,
care ni-am petrecut viata luptandu-ne cu as-
primea er.
<0 sa piara, daca nu se duc, grai Ursan,
dar vin altii in locul for >.
eIn locul for da, respunse Parintele Luca,
dar nu in locul nostru; aici in poienele inseninate
tot numal noi ramanem. Giur impregiur se schimba
si se prefac toate : singuri noi stam, crestem $i
ne intarimo.
Tocmai asta e ! grai Ursan, care cutreiera
mereu poienele i stia gandul tuturora.Crestem
si ne intarim mereu, am crescut si ne-am intarit
de nu ne mai incap poienele si vaile ne sunt prey
strimte. Acum, urma el cu hotarire, acum
e timpul sa dam navala asupra fugarilor gr sa-i
alungam, ca sa ne facem stepani pe vaile ada-
postiteD.
Preotul ridica mana.
Asta era peste putinta ! Cel ce scoate sabia
de sable are sa piard : numai necredinciosil in-

www.dacoromanica.ro
S I. SLAVICI

chinati celui necurat pot sa se faca stapani prin

varsare de sange. Pentru crestini numai Dumne-
Oa el singur e stapan a toate.
Nu! striga el cu -hotarire. Cand doi ini
au o bucata de pane, is fie-care numai jumetate
din ea)).
Ursan dete din cap.
Nu mai sunt numai dol pe o bucata de pane,
grai el Indurerat. Au trecut si nu se mai pot
intoarce timpurile, care au fost. Suntem noi cei
mai betrani cuprinsi de adenca jale, cand ne
aducem aminte de fericirile tineretelor noastre.
Traiam in timpurile de mai nainte in unire fra-
teasca; n'avea nimeni nimic, ci toate erau ale
tuturora si ale fie-caruia in deosebi ca aierul,
pe care-1 resufiam, ca apa, pe care o hem, ca
lumina soarelui, care tuturora le resare si pe tots
ii incaldeste, cad toate le aveam cu prisos.
Adi abia trece di data de, Dumnedea faral ca sa
se stirneasca vre-o cearta Intre noi. Strimtora-
rile, in care am ajuns, nu ne mai lasa sa urmam
viata de mai nainte, si vedein apropiindu-se tim-
pul, cand cei mai staruitori se vor face stapani
asupra celor mai blanc,li la fire si ne vom Inca -
Iera intre noi, ca sa ne punem free unil altora.
Incetul cu Incetul, oare-curn fara de veste si ca
din intemplare, am impartit dupa vetre turmele,
care mai nainte eraa comune. Vorba era, ca fie-
care sal stie cat are sa pazeasca si sa apere de
lupi, ear acum am ajuns, ca fie-care vorbeste
de dreptul seu. Ne mai avend destula pasune,
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 9

ne simtim Cu totii strimtorati si acli-mane o sa

impartim 1i poienele. Ne trebue largime, daca
e vorba sA traim tot ca pang -acum : on ne unim
cu totii, ca sa dam navala asupra strainilor, on
ajungem sA ne sfisiem intre not !
Gandul acesta-1 inspaimenta pe preot.
Da! Asa trebuiail sa vie lucrurile, daca nu se
fa.'cea nimic pentru usurarea Muntenilor.
cS'o dati navala, nu clic nici ell nu, gral
dinsul, dar s'o dati cu chibzuire i numai spre
a razbi pans la gropile de mein. Da, asta tre-
bue neaparat s'o facem, urma el uitandu-se
ear spre Bodea. Merindea trebue sa ni-o luam
cu on -ce pret, 1 vom vede la primavara ce
vom face mai departe. Pecat ell cu mintea mea
omeneasca pot sa preyed, putini o sa mai ra-
maie pan' la primavara, caci iarna e peirea oa-
menilor nepregatiti pentru ea. 0 sa va alegeti
dar cati-va, putini, dar oameni cu virtute, Si sa.
treceti cu Bodea de a lungul poienelor, ca sa
aflam ce clic cei-l'alti, sa vedem, cum stall lu-
crurile prin vaile, pe uncle ne sunt gropile. Na-
vala nu putem sa o dam decat de o data si fiind
not pretutindenea multi in fata putinilor, caci
nu avem sa-1 omorim, ci sa -'I alungam fara var-
sare de sangeo.
Ursan era multumit.
Mai ales plecarea lui Bodea el insu-si era un
lucru, care trebuia sa-1 linisteasca pe Munteni.
Fiind cel mai mare dintre cei cinci baieti ai
preotului, Bodea era hotarit prin sortii nasterii
www.dacoromanica.ro
10 I. SLAVICi

s fie urmas in preotie al tatalui sau si lira

parte numai la intreprinderi, in care putea sa-si
dee pe fata vrednicia i sa-si castige autoritate
pi iubirea obsteasca spre a pute fi, cand ii va
fi venit rindul, adeveratul povatuitor al popo-
renilor sei.
cand o sa facem lucrul acesta ? intreba.
Ursan.
( Lucrul o data hotarit se face fard de intar-
diere. 0 sa plecati adi, mane, cat mai curend >,
respunse preotul uitandu-se intins spre culme pi
pandind clipa, ca fiiul seii sa. priveasca 'n vale
pentru-ca sa-i faca semn sa. vie.
Vedend peste putin pe tatal seu, care-1 facil
semn, Bodea o porni la vale, in saltate, cu o
repediciune de a-i fi crec,lut, ca n'o sa se mai
poata opri. Sosit inse la riu, el se opri ca pi
cand ar fi venit in pas domol, isi lua avent si
se arunca dintr'o saritura pe cel-lalt termure,
apoi se apropie resufland usor.
Tiller de vre-o doue-deci pi unu de ani, inalt
i subtirel, cu plete lungi, cu obrajii curati
rumeni, cu mustata subtire i cu barba numai
fulg, Bodea semena mai mult a fata mare si
sfiicioasa decat a voinic de munte : barbatia ii
era toata numai in felul, cum igi tinea imblaci-
toarea ferecata, arma lui in lupta cu lupii, pi'u
ochii marunti, care straluciau cu o viva miscare
printre genele lungi dese in vreme-ce tatal-
seu ii spunea, de ce e vorba.
e0 sa ne intoarcem apoi coborindu-ne spre
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 11

Valea Alba, adauga el vorbind repede, ca

sd vedem, dacd navalitorii au strabatut on nu
i pand la gropile noastre.
0 sd vedeti voi, cum aveti sa mergeti si pe
unde o sd. ajungeti, ii respunse tatal-sed.
Vorba e numai sa fiti cu bagare de searnA, sa
nu ye aventati prea departe 4,1 sa ye stracurati
veclendu-le toate si nevecluti de nimeni .
Poti sa fii linistit, grai Ursan, care stia, ca
Bodea n'ar mai pute sa primeasca mostenirea
parinteascd, darul preotiei, dacd, ajuns in strim-
torare si nevoit a se apara, ar varsa fie chiar si
numai o pica-Aura de sange, cad mama preotu-
lui trebue sd fie nepatata de sange, curata ca'n
clipa nasterii. Merg eu insu-mi cu el, urrnd
Ursan, it luam pe Botea, pe Ventu si pe Mo-
roni i-1 vom pacji ca lumina ochilor nostri, cad'
al nostru e i pentru copiii nostri-1 pastram.

II

Vatra lui Vine

Sus la stancile Babelor, unde Vines, betranul
faur, isi avea vatra, indesuiala era din cli in gi
mai mare. Fier, ce-i drept, abia pe ici pe colo
se mai gasia ate o bucaticd uitatd, si foile zA-
ceati desumflate la o parte, ciocanele incepusera
a prinde rugina, dar la Vines veniau oamenii
si cu treaba, si fdra treaba.

www.dacoromanica.ro
12 I. SLAVICI

Traisera, cats vreme viata li-a fost uoard, ri-

sipiti prin poiene i prin vii, fie-care pentru
sine i pentru ai sei i multumit cu sine i cut
ale sale. Acum, cand griji multe i grele ii apa-
sati, se doriad unil pe altil i se simtia fie-care
mai bine cand se vedea in mijlocul. celor-lalti.
Gandul, ca numai impreuna pot sa scape de ne-
voi, if mana pe toti la deal, unde totdeauna
erau multi la un loc.
Ven,iipli, de cand cu sporirea haitelor de lupi,
ca Vine sa le prefaca fierul in arme de lupta.
Fiind apoi multi, trebuiaill sa atepte pang -ce nu
be va fi venit rindul i, ateptand, steteafi de
vorba, ca sa le treaca de urit, ear acum prinse-
sera slabiciune i veniati numai pentru-ca sa
stee de vorba.
Aici se intilniati oameni pang acum resleti,
care nu se mai vedusera nici o data; aid se
aflau toate noutatile ; aici se plamadiaii i se
puneau la cale cele viitoare. Adi erau dar mai
multi de cat leri, la inceput cleci, ear in mina cu
sutele, top inarmati, fie-care in felul lui, unul cu
ghioaga, altul cu sulita, ear altul cu imblacito are,
to-0' gata in fie-care clipa de lupta.
Moneagul cu barba lunga i neteda edea la
loc mai ridicat i se uita impregiur ridind din
ochii lui viol i acoperiti de sprincene stufoase
i inca. negre. Lui toti if erau dragi copii ; el
chiar i celor incaruntiti le dicea numai baiete;
el pentru toti < taica Vines era ; la el toti ca la
un fel de sfint se uitan; vorbele lui toti le as-
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 13

cultati cu., drag, cad mult vietuise, prin multe

trecuse, multe patise, multe vecluse, multe au-
Oise, multe stia betranul Vines si, intinerit acum
la adenci betranete, isi aducea de toate aminte
si multumirea lui betraneasca era sa le spuna
si ear s le spund.
Luptandu-se in cele din urma timpuri atat de
adese-ori cu fiarele selbatice, oamenii se des-
bracasera de firea lor de pastori blajini care-si
petrec viata purtand grija de mosnegi, de fe-
mei, de copii si de miei, se inasprisera si erati
din di in di mai porniti spre luptO si cu oame-
nii, care if strimtorati chiar n ai reti cleat fia-
rele. Nu-si prea dedeati seama despre lucrul
acesta, dar Vines it vedea din miscarile lor, din
cautatura lor, din felul, cum rostiati vorbele si,
uitandu-se Cu duiosie parinteasca la fetele lor,
mosneagul simtia, ca iese'n ele la iveala o vir -
tute ce timp indelungat stetuse ascunsa.
Da, da, baieti, grab dinsul cu fata inseni-
nata, se schimba timpurile.
< cum se vor fi schimband, taica Vines ?
intreba Corbu, omul scurt si indesat, care stetea
razemat pe ghioaga lui:
Cum se schimba? intimpind Carbune cel cu
perul cret si cu mustata scurta. Tu vec,II, cum
se schimba. Nu mai esti nici to de ac,11 de
Teri: iti aduci aminte ca vre-o data in viata to sa
ne fi aduna ,atat de multi la umi loc!?
Asa-i! Elise Bradul cel inalt si uscativ;
asta s'a pornit o data si merge inainteD.
www.dacoromanica.ro
14 I. SLAVICI

Da! da! strigara cati-va dintre cei-lalti:

trebue sa mearga inainte!.
Corbu dete din umeri ca omul, care ar vre,
dar nu poate sa creada. Avea el gandurile lui,
dar tinea, ca vre-un altul sa le dee pe fata.
eNoi ne-am adunat asa incetul cu incetul,
clise el, si tot no' o sa ne gi risipim dupd-ce
Bodea gi cu ei-latti ne vor fi adus merinde..
Taceaa toti.
Raciulete cel marunt i neastemperat Iii rodea
mustata cea rosie si nu mai gasia loc pentru
sulita lui cea lunga. Veclend, ca n'are nici unul
inima sa-si spuie gandul, el dete cu cotul, se viri
ca sfredelul printre cei-lalti si iesi in fata lui
Corbu.
Asta nu se poate! grab dinsul.
Si de ce adeca sa nu se poata!?. intreba
Corbu.
Fiind-ca e peste putinta, respunse Raciu-
lete : nici o data Inca not n'am iernat in po-
iana si n'o sa putem ierna nici acum. Colibile
noastre, acute din frunzar, pot s ne dee um-
bra 'n timpul verii si sa ne adaposteasca in timp
de ploaie, dar gerul iernii o sa ne scoata din ele..
Asa e !. strigara mai multi de o data.
<Nu se poate, urrna Raciulete, sa avern
adaposturi bune 'n vale i sa ne impacam cu
gandul, ca trebue sa remanem aid .

Si ce-o 56. faci, intreba. Corbu, cu cei ce

s'au incuibat acolo !?
Ceea ce fac cu lupii ce dail navala asupra
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 15

turmei, respunse Raciulete. Daca nu fuge, it

toc in cap. Dail i 'n om cum dau in flard, daca
nu me lasa sa traiesc in pace.
Asa-i! strigara ear cati-va dintre cei mai
indrazneti. Sa fi remas unde-au fost, daca tin
sa traiasca! >
Dar daca popa nu ne lasa!? intimpind
Corbu uitandu-se cam cu coada ochiului la Ra-
ciulete, pe care-1 stia nAvalnic la fire si slobod
la gura.
De! respunse Raciulete, ne-o fi lAsand,
nu ni-o fi lasand, asta nici el nu poate s'o stie
acum. 0 sa vada si el, cum yin lucrurile, o sa
se mai gandeasca i-o sa se resgandeasca. Nu
facem nici not ce voim, ci ce suntem nevoiti a
face, si mai mare deck nevoile nu e nici cel mai
popa dintre toti popii. Vorba nu e, daca voim
on nu, ci daca 'suntem on nu mai tari deck
dinsii, ca s putem sa-1 alungarn. Si voi ne ve-
deti, ca suntem multi, si Inca mai multi o sa fim.
<Nu-1 asa, gral betranul Vines netezindu-si
barba i altfel neteda. Cei mai tari nu sunt
cei mai multi, nici cei mai porniti, ci cei mai
chibzuiti. Gata sa fiti pentru toate, dar vol de
capul vostru nici o hotarire sa nu luati. Sa vie
Bodea cu cei-lalti, sa vedem pe unde-au urn-
blat, cum stall lucrurile de giur impregiur si ce
au pus la cale: vom chibzui apoi, cum avem s'o
pornim si la ce capet avem s'o scoatem. Numai
timpurile ad sa se schimbe: not remanem tot
ceea ce am fost).
www.dacoromanica.ro
16 I. SLAVICI

Oamenii-1 ascultau cu sfiala i-i dedeaii drep-

tate, dar gandurile se'ncuibb.''n mintea omului
ele de ele, cel mai multi erau porniti in inimile
for ca Raciulete i ca Corbu, hotarirea for era
luata. i nestra.'mutata.
Trecusera patru dile de la plecarea lui Bodea,
si nevoile erau din di in di mai multe si mai
marl.
Timpul se mai muiase, ce-i drept, par'ca nu
iarna, ci primavara se apropia, dar, risnitele nu
mai aveail ce sa macine si testurile steteau, ca
foile lui Vines, aruncate la o parte, oile 'ffter-
caserg, branza adunata 'n timpul verii era pe
sfirsite, si meiul rar de tot, chiar nici s'are nu
mai gasiai i oarnenii se hraniaii aproape nu-
mai cu mure si cu bureti.
La toate se mai adauga apoi i plaga haite-
lor de lupi, care mai nainte erau atat de rani la
munte, ear acum se faceau din di in di mai ne-
satiosi. Cei mai inimo1 dintre dulai, tocmai
inimoi fiind, perisera unul cate unul in lupta,
si abia pe ici pe colo mai remasese Cate un puian
mai indarjit, care n'o lua la fuga caind uima mi-
rosul de lup.
Nu mai e, isi diceau cu totii, nu mai e
chip s'o ducem aici!I
Si tot acesta era si gandul celor ce n'apuca-
sera Arica sa vind in fie-care qi la vatra lui Vines,
ci-ipetrecead viata tot resleti ca mai nainte.
Ori-si-cat de risipiti ar fi fost ei, acelea-si ne-
voi ii faceau pe totl porniti in acela-si fel.
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI ;7

Nimeni nu 'ndraznia insa sa. se misce cats vreme

preotul stetea pe ganduri, nici chiar Racmlete
cel neastemperat, care-ar fi fost in stare sa gau-
reasca cerul cu sulita lui cea lunga.

III

Naluca.
Sositi la Piscul Lacului, Bodea i sotii lui au
fost nevoiti sa se opreasca 'n loc.
Aici fugarii resbisera prin strimtorile vaii pang
'n poienele largi gi trecusera spre valea Barsei,
incat drumul de spre Bucegi spre Papusa era
taiat de dinsii.
Trebue grab Ursan, sa asteptam noaptea,
ca sa ne strecuram printre focurile ion>.
<De b) respunse Bodea trecand cu ochii de a
lungul van.
La dreapta era trecatoarea, unde nu erail corturi,
dar se vedeau multe fumuri. La stenga se coboria
valea pe alocurea foarte strimta. Mai ales sub
Leaota, la capul coastei, ea se strimta de ai fi
putut s'o 'nchiqi cu cati-va bracli resturnati in
al bi a riului.
Stiti ca n'ar fi lucru grew sa-i inchiqi pe
oamenii acestia aici? grai dinsul. Unii dintre
not le taie drumul spre isvoarele Barsei, ear
altii se pun la capul coastei i nu-i lasa la vale.
Greu n'ar fi, intimpind Moroiu : dar nu
still de ce sa-i inchigi 1I sa nu-i alungl2D
2
www.dacoromanica.ro
18 L SLAVICI

Tocmai asta e. Daca pot sa.-1 inchid, sunt eu

stepan pe toata valea, de la capul coastei pana
la trecatoare, scot pe cine vreaii si nu mai las
pe nimeni sa intreD.
Asteptand sosirea noptil, ca sa -ti poata urma
drumul, ei s'aii invirtit merea impregiurul acestui
gand, i pe la mieclul noptil, cand au pornit la
vale, ca sa treaca spre Papusa, Bodea era atat
de hotarit, c'ar fi voit sa se intoarca 'napoi, sa
adune oameni si sa faca chiar mane ceeg ce-si
pusese 'n gand.
Trebue sa avem i not un coltisor, din care
nu malpoate nimeni sa ne scoata! -iii dicea el,
si de geaba mergeati inainte, cad loc atat de
potrivit ca acesta nu. mai puteau sa gaseasca.
Era inse peste putinta, ca una sa qica popa
i alta s faca feciorul lui.
Sositi in poienele Papusel la Parintele Ilie, ei
au fost primiti cu mare bucurie atat de betra-
nul preot, cat si de Muntenii de acolo, unde
fierberea era chiar mai viud de cat in Bucegi.
Bodea n'avea lose timp de pierdut ,ti zoria ple-
carea.
Urmandu-si drumul, ei au luat cu pe
Bunea, pe Viezura i pe Bran, arcasul neintre-
cut, care .tia sa raneasca lupul din mare de-
partare si era umblat ca nimeni pe cardrile mun-
tilor.
Desi nascut din tats pagan, un fugar ce ga-
sise adapost la Munteni, Bran era nepotul de

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 19

fiica al Parintelui Ilie si avea mare trecere la

Munteni.
Si de asta.'-data tot el ajunse in fruntea cetei,
care, inaintand spre strimtorile Oltului, crestea
mereu. Nu ca se imbuldia el, nici ca l'a ales
cine-va, dar pana. 'n culmea Negoiului se adu-
nasera: peste sapte-sleci de insi, tot unul si unul,
oameni alesi dintre cei mai vrednici, i cu -cat
mai multi erau, cu atat mai invederat iesia la
iveala, ca numai el, omul marunt yi aproape d-
tot span, dar scurt la vorba si chibzuit la fapta,
e in stare sa-1 tiny pe toti in ascultare.
Era om domol Bran si la vorba mai mult blajin
decat aspru, dar, cand clicea ce-va, se uita la
tine de nu-ti mai venia sa-1 respuncli : simtial,
ca asa e, cum dice el, si nu alt-fel, on ca asa
trebue sa fie.
Se apnea in drumul for cel lung lumea dupa
dinpit, @i s'ar fi adunat sute si ear sute ; el insa
stia sa-1 potoleasca pe oameni.
Duceti-ve pe la vetrele voastre vi stab gata,
le clicea el, ca ve adunam not dupa ce be
vom fi pus toate la cale.
Si oamenii se risipiail fara de impotrivire :
Unul singur, Bodea cel stapanit de na.valnicia
tineretelor, tot mai Linea sa umble de capul lui.
Veclend staruintele oamenilor, el nu se mai gan-
dia la gropile de bucate, ci zoria navala spre
capul coastel. Ii era par'ca-1 perde pe oameni
cand II vede risipindu-se ca mai Cargill nu va
mai putea nimeni sa-i adune.

www.dacoromanica.ro
20 7. SLAVICI

Ii placea lui Bran staruinta aceasta, dar el isi

urma drumul.
Sositi in virful Surului, Parintele Gavriil nu
i-a lasat sa mai inainteze. In valea Oltului era
o indesuiala ca in furnicar. Atit in strimtorile
de la stenga, cat si in largimile de la dreapta,
pe sub Negoiul gi pe sub Vistea, corturile erati
cu sutele, pe alocurea chiar cu miile la un loc,
i crucile ridicate pe ici pe colo de asupra for
eraii semne neindoioase, ca cei adapostiti sub
ele sunt Gepidi veniti, precum spuneau cel din
Negolul, parte despre Apus, parte pe riu la deal.
Nu le remanea IVIuntenilor de cat sd-si caute
vre-o resufiatoare spre vane ce dau in sesul de
la Dunare.
Pe Loviste insa, pe Topolog si pe Arges era
acea-si indesuiala : corturi si ear corturi pang
prin infundaturile vailor. Si aici numai cu marl
varsari de sange ar fi putut s rasbeasca.
gApol numai asa, fara de opintire, n'o sa
rasbim not nicairi, grai Bodea cam in bataie
de joc.
qBa da ! ii respunse Bran. Daca vom ave
rabdare si ne vom aventa numai unde el sunt
putini si not multi, nu le remane de cat sa fuga .
oAsta numai la capul coastel am pute s'o fa-
cern), intimpina Bodea.
Sa vedem, grai Bran ; poate ca aiurea
sunt si mai putini.
Sositi dimineatadilei urmatoare in virful or-
lului, ei se oprira cam mirati.
www.dacoromanica.ro
 DIN BITRANI 21

Jos la poala muntelui, in adoua dintre' vaile

ce se deschid spre lunca Argeului, se vedea o
faie de tars, o mica largime fara de corturi.
Nu le venia sa creada, ca aici n'ail strabatut
fugaril, dar cu cat mai mult se coboriaii, cu atat
mai virtos se 'ncredintaii, ca nu sunt corturi in
largimea Inca departata.
In poienele Scariorii el deters peste Burete,
buclumaul, i peste Marcea, un alt arca inde-
m'anatic, care le spuse, ca acolo, unde se vedea
largimea, sunt gropile de grane ale Scariore-
nilor i adapostUrile for de iarna.
Corturi, ce-i drept, nu sunt, adauga. el,
dar noptile se ve'd focuri.
Multe ?
Nu tocmai !
Ori-i-cum ar fi, grai Bran, aici e loc de
resuflatoare. Valea e strimta, i mai putini n'o
sa gasim aiurea.
Eraii in gindul lui hotarite lucrurile : pe aici
trebuia s se dee navala.
In gandul lui Bodea era inse hotarit, ca na-
vala are sa fie data la capul coastel, sub Leaota.
Nu yell ca n'ai facut nisi o treaba !? dise
el. Mai jos valea se largete, i le vine ajutor
despre Arge, daca dam navala asupra lor.
0 sa vedem,ii respunse Bran,apoi, fara de
a mai perde vorba, lua intelegere, ca Moroiti
cel mustecos i sprancenat i Candea, balanul
inalt gi cu mustata 'n spic, sa plece cu Burete

www.dacoromanica.ro
22 I, SLAVICI

sa cutreere poienele 1i sa adune lumea, apoi sa

se intoarca cu totii la locul de despartire.
Ochii lui Bodea scanteiaa de neastemper cand
Moroia 1i Candea se intoarsera cu Burete ear
spre poiene. Era'n sufletul lui ce-va ce-1 im-
pingea sa mearga si el cu din$ii, dar sa nu
sa mai intoarca, ci sa dee navala cum voia din-
sul. El inse nu putea sa se abata din calea ce-i
croise tatal sail.
Eara not cei-lalti, grai Bran, ne coborim
in timpul acesta, ca sa cercetam locurile si sa
vedetn, ca:ti si ce fel sunt oamenii din vale, cum
sunt asec,lati gi pe unde trebue sa-i apucarn, ca
s resbim fara de varsare de sange la gropile
de grane $i la adaposturi... Vii cu not on to
duel si to cu Moroia ? adauga apoi intorcan-
du-se spre Bodea.
Tinerul cu obrajii rumeni remase pe o clipa
nehotarit.
Era 'n el ce-va ce-i qicea: Nu cobori in vale> .
Via cu vol !ii respunse el lui Bran si o porni
la vale rapede par'ca ar fi luat hotarirea de a
se aventa in o prapastie.
Peste cat-va timp, dupd-ce se mai apropiara,
se ivird pe ici pe colo prin vale fumuri, ba
par'ca pasteaa vite pe intinsul vaii, par'ca pe
ici pe colo exati ogoare proaspete.
Astia sunt de-al nostri ! >striga Bodea, psi cu
totil i1i itrtira pasul coborindu-se spre padurea
ce nu mai era departe.
Coborind de la munte, omul, dupd-ce a trecut
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 23

din poiana 'n codru, inainteaza numai pe di-

buite, caci nu mai vede nici inainte, nici inapoi.
Trecand dar prin padure la vale, el gtabiaii, ca
sa dee cat mai curend peste vre-un luminis, de
unde li se deschide iar vedere spre vale. Bran
le dicea mered sa stee adunati, dar la cobori
e grew sa-i tii pe oameni adunati la un loc, caci
el, mergand fie-care dupa temperamentul s,eu,
se resfira de a lungul plaiului, si unii dintre
dinsii o luasera departe inainte. Lucru firesc ar
fi fost, ca Burete si Marcea sa mearga in frunte,
cad singuri el cunostead locurile; Bodea insa,
reslet si nerabdator, apucase el inainte, ca sa
fie cel danteiii, care le vede toate din apropiere.
Mai ales dupd-ce au trecut inse din faget in
bradet codrul era din ce in ce mai des si ni-
cairi nu se ivia surpatura, roving orb vre-un alt
semn de luminis, ci mergeau ca cu sacul in cap.
Era tarcliti dupa ameac,la-di, cand la dreapta
incepa sa se auda vijiitul unul pariu, un semn
neindoios, ca nu mai e mult de coborit.
Ursan si Ventu, care remasesera 'n urma si
nu-1 mai vedusera de mult pe Bodea, 41 iutird
pasul. Bran apucase insa inaintea for si-b oprise
pe oameni, ca sa-1 adune si sari duca mai de-
parte strinsl la un loc .i fara de sgomot.
Ast-fel ceata remasese departe 'n urma cand
Bodea se pomeni pe neasteptate de asupra unei
surpaturi, de unde se deschidea asupra vaiipri-
vire larga si atat de apropiata, incat el se re-
trase speriat in desis,, ca sa nu fie veclut.
www.dacoromanica.ro
24 I. SLAVICI

La dreapta lui se versa linistit un rivulet, earn

din colo de riulet, la departare de cate-va sute
de pasi, erati insirate pe sub coasta acoperita
de padure vre-o trel-deci de colibi, in fata carora
se aflati oameni, femei, copii si pasteati vite, ba
la stenga riului eraii in adever cate-va fasii de
ogoare proaspete.
oAstia nu trec, ci ail de gand sa remaie aici,,
iii dise el retragandu-se mai adenc in desis.
0 singura privire ii fusese destul, ca sa se in-
credinteze, ca cel adapostiti in vale nu sunt Ge-
pidi, dar nici Munteni, ci un neam de oameni,
despre care el nu stia nimic.
Colibile, deli acoperite tot cu frunzar, nu erati
ca cele acute de Munteni pe la marginile po-
ienelor, ci mai mult' niste acoperisuri pose pe
gropi sapate adenc, de un stat de om, ear pa-
m'entul scos din gropi era aruncat peste frunzi-
ul acoperisului. Crud nu se vedeau riicairi. Oa-
menii erati mai mult scurti gi grosi decat inalti,
greoi in miscarile for si balani la fats. Vitele
erati ciolanoase si cu coarnele resfirate, ear
canii, niste zavodi marl ca viteii, umblau mo-
latec dessirat i latrau rar si gros.
Trebuia sa se intoarca sa-i vesteasca pe
cei-lalti, ca sa se apropie cu bagare de seams.
De o data inse el iesi fa'ra-ca sa-si dee searns
ear pe muchea surpaturii, ca sa vada mai bine.
La stenga, sub surpatura, unde el nu se putea
uita, mai erat Inca opt colibi, si de aicl, la de-
partare de cel mult trei-deci de pa.i, se ivi o
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 25

fats tinera, care trecea cu un vas de lut

spre rift.
Era Ma la, cea mai tinera dintre cele trei .fiice
ale lui Dragoslav, una din capeteniile fugarilor
adapostiti in vale.
Nu, nici o data Bodea nu i-ar fi inchipuit, ca
e cu putinta ceea ce vedea cu ochii lui.
Nu era inalta copila, nici subtirica, nici sprin-
tena ca Muntencele, pe care le tia el, dar ii
era trupul plin i fraged ca al unui copil purtat
la sin, avea obrajii rotunji mare minune i albi
ca laptele 'nspumat, i peste umerii el se revarsa
un per galben ca firele de aur.
Strain neam de oameni i ne mai veclut in
aceste val.
Ea trecea oare-cum ca dormind, a 'ndelete i
leganata 'n mersul el la tot pasul, ear Bodea,
uimit, o privia cu atata nesatiu, incat dinsa,
isbita de puterea priviril lui, tresari si-si in-
toarse marii ochi albastri spre el.
E o taina nepetrunsa, cum prin ochiul in-
dreptat spre alt ochiu sufletul strabate la alt
suflet i cum, intelnindu-se privirile, sufletele se
petrund unul pe altul i se imbina.' ca'n o sin-
gura fiinta.
Fata copilei se lumina ca scaldata 'n rale
venite din alts lume, ear Bodea, farmecat de
zimbetul el plin de dulceata, se cutremura ca
strabatut de un fulger. Ii era par'ca abia in clipa
aceasta se nate i viata de pana acum i-a fost
numai un fel de amurg.
www.dacoromanica.ro
26 I. SLAVICI

0 fioroasa ameteala, acea-si ameteald ii cu-

prinse pe amendoi, betia fioroasa, pe care n'o
mai uitd vrea mereit s'o aiba cel ce-a avut-o.
odata.
Nu-si mai dedea el acum seamd, ca cel din
vale puteaii sa-1 vada, si nu stia, daca veclut
on nu. Ar fi fost in stare sa sara de pe muchea
surpaturii la copila pornita si ea spre el ca pa-
serea ce-si ridica aripile gata de all lua sbor.
Au; lind inse pasil sotilor sei, el se 'ntoarse ra-
pede spre dinsil in vreme-ce Ma la remase ca
infipta '.rr pament, apoi, cand zari pe cei-lalti, a
lna speriata la fuga, Inapoi, de unde venise.
eTiptil! tiptil! sopti Bodea cu glasul inecat
de navala sangelui si tremurand in tot trupul.
Opriti-ve, ca sunt prin apropiere, dupa toate
semnele pagani, un neam de oameni- ne mar
veclut pe aicio.
Ursan se uita lung si indurerat la el.
Il stiuse baiat inimos, ai-i era greu sa-1 vada
galben la fats 1i tremurand de spaima.
Daca sunt, Ii respunse, suntem 1i not
si ne aflam la not acasas.
Te-a zarit cine-va? intreba Bran cel chib-
zuit facandu-le oamenilor semn sa se retraga.
Bodea remase ca trasnit din senin.
Da, l'a vegut, ea fara indoiala ca l'a vequt,
dar el simtia, ca nu e 'n lumea aceasta om, caruia
ar fi putut sa-i spuna, pe cine a veclut gi cine
l'a veclut.
Nu! nimeni nu m'a velut !)) respunse
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANi 27

el rostind vorbele in slid, dar cu inderetnicia

omului ce sare in o prapastie adenca.
Bran iei ore-cum pe furies la marginea pa-
durii, ca sa. se .dumireasca asupra celor ce se
petrec in vale.
Vedea i el numal ceea ce vecluse Bodea, cad
mai jos, la departare de cite -va sute de pai,
riul cotia i valea se strinata.
Unde sunt gropile voastre ? it intreba pe
Marcea dupa ce se trase ear in dei.
Colo, sub coasts, la capetul ogoare,lor,
respunse Marcea, ear casele nu se ved, cad,
se afia in dosul stancilor.
Cate sunt ?D
Patru-deci i noue de fumuri avem )
Si mai e loc larg pe langa case ?
Nu mult, dar e.
Atunci e ret, grai Bran, cad s'ati incui-
bat in casele voastre i trebue sd fie multi de
mai Mout colibi i aid,
Bodea stetea ca pe jaratic.
Stia atat de bine, ca cel mai urgisit dintre
toate pecatele, incepatura a toata reutatea, is-
vorul tuturor mieliilor e minciuna i tot spusese,
ca n'a fost vegut, cand stia, ca vequt a fost. In-
elase pe sotii lui, care, socotindu-se netiuti de
nimeni, steteat fall de grija. in vreme ce in
vale se fhiceau, poate, pregatiri.
Ce facem nob arum ? intreba el strimtorat.
Multe avem de facut, ib respunse Bran, care
le pusese 'n capul set toate la cale. Mai in-
www.dacoromanica.ro
28 I. SLAVICI

taid ne 'ntoarcem si ne cautdm un loc bine ada-

postit, ca sa ne facem focuri si sa odihnim fara
de grijd peste noapte. Apoi ne alegem cati-va
si trecem de a lungul coastei de la stenga pans
'n fata caselor, ca sa vedem cum stag lucrurile
acolo.
Tot ar fi bine, ii clise Bodea, ca sd. la-
sam si aid' paza >.
De ce !? intimpind Bran. Dacd nu to -au
veclut, nu pot sa banuiasca. nimic. Orb poate
ca to -au veclut ?
Bodea--ear se fdcd galben la fata.
Acum era timpul sa se imbarbateze si sa -si
usureze sufletul spuind adeverul. Desi ii era
insa rusine c'a mintit, Inca mai rusine ii era
marturiseasca pecatul, si in loc de all
face datoria, o manie oarbd-1 cuprinse fata cu
Bran, care-1 silea sa mints din nod.
Nu m'a veclut, graii dinsul cu glasul ina-
busit de ndvala sangelui, dard suntem multi
si ar fi putut sa ne simtd.
Dacd asa crecp, n'ai de cat sa remai aid si
sa stab de paza, ii clise Bran, ears cand ti
se va uri, to 'ntorci si ne gasesti dupa zarea
foculuih.
Asta nu! respunse Bodea si se 'ntoarse si
el cu
Fie-care pas, pe care-1 facea la deal, era insd
pentru el de o potriva cu muncile iadului. Ii
vedea in gandul lui pe cei din vale sarind in
picioare, luanduli arrnele i alergand din toate
www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 29

partile, ca sa se adune 9i sa dee cu totii navala

asupra sotilor lui, ii auclia par'ca racnind pe
'nabusite, simtia apropierea for gi inima i se
batea din ce in ce mai tare.
Dupa -ce urcard cat-va timp, Bran ii opri sub
un mare stan de peatra, care inchidea vederea
spre vale, apol oamenii-si adunara uscaturi
apritisera trei focuri. Erail bine adapostiti 9i
aveau drumul deschis spre poiene, in eat ar fi
putut sa tie pept si sa scape nevatamati si daca
ar fi avut sa se lupte fie-care cu Cate cinci.
Bodea se mai lini ti. Peste putin inse Bran
pleca cu Ventu @i cu alti trel dintre oameni, ca
sa treaca, precum fusese vorba, de-a lungul coas-
tei de la stenga 'Dana in fata caselor, 9i inima
lui Bodea iar incepil sa svicneasca. Ii era par'ca
fard de Bran oamenii se zapacesc n'or mai
ti ce sa faca in fata dusmanului.
t Me duc 9i eti cu dinsin clise el si pleca in
urma lor.
Mintia inse si de asta data, cad gindul lui
era sa mearga ear la muchea surpaturii si s.
stee de paza, gata de a vesti pe ceilalti indata
ce va vede, ca cei din vale fac vre-o pregatire.
piva se invelia iii noapte cand el sosi la lo-
cul, de unde vecluse pe Mala si se uita tremu-
rand in tot trupul spre colibile de peste riu.
Era liniste 'n vale : nici o miscare, care ar fi
putut s-1 puna pe ganduri, nici o ingramadire
de oameni ce ricnesc pe 'nfundate, nimic ce nu
fusese si mai 'nainte. El tremura cu toate aceste
www.dacoromanica.ro
30 I. SL A VICt

ca facatorul de rele in clipa hotaritoare, pamintul

i se clatina sub picioare, si fard de vole el se aseda
pe iarba uscata puindu-si imblacitoarea peste ge-
nunchl.
Obosit de umbletul indelungat, flamand lihnit,
umilit in sine si istovit de viva lui frementare
sufleteasca, el nu mai era in stare sa faces ce-va,
ci sta intr'un fel de aiurire la locul, unde se afla.
Vedea, par'ca, iar vedea pe copila cu marii
ochi albastri tot cum o \recluse si tot cum o stia.
N'o vedea dedea seama, ca n'o vede, si
totu-si par'c'o vedea 'n aievea.
gNu, isi vise el in cele din urma ca prim
somn, a fost o nalucire numai. Nimeni nu m'a
veclut b>
Necuratul a fost, care i s'a ivit in adimenitor
chip de copila frageda si plina de farmece, ca
sa.-1 intunece mintile, sa-1 ispiteasca si sa-1 duca
la peire.
Si totu-si chiar in clipa, cand al-a dicea aceasta,
copila cu marii ochi albastri se reivia in inchi-
puirea lui mai mult ca anger de cat ca demon.
Se intunecase. Luna, ivita de mult pe cerul
.aproape senin isi reversa lumina asupra colibi-
1or si asupra riuletului, care scinteia pe ici pe
col in radele ei. La stenga, de unde venise
Apia, era umbra deasa, care trecea pe ici pe colo
in fish' lungi si peste ria. Linistea se 'ntindea
din ce in ce mai deplina, si el nu mai vedea in
cele din urma decat focurile aproape stinse si

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 31

cate un om trecand ca o mogaldeata neagra

prin zarea cea slabs.
Erati, par'ca, toate numal vis si inchipuire, pa-
rerea desearta a omului ce se sbate in lupta cu
somnul.
El se cutremura si-s1 facie de trel on semnul
cruciI.
Perdut in ganduri, el nu-s1 dedea seams, ca
zavoc,lil cei marl eraii treji, ca.-1 simtisera si la fie-
care miscare facuta de el se inte0ati $i inaintati
spre surpatura. Acum, cand el IV facie cele tree
crud, canil se indarjira si cati-va dintre el se
rapedira la. deal.
Bodea -psi lua 'mblacitoarea si sari 'n picioare
ca muscat de carpe.
Mintea i se luminase de o data, si vedea des-
lusit primejdia, in care se aft'. Era peste pu-
tinta, ca cei din vale O. nu simta, ca zavodii bat
la om, si sa nu porneasca si el' la deal, ears el
era singur si nestiut de sotii sei, care -1 credeau
uniI remas la focuri, iar altil dus cu Bran. Nu -i
remanea decat sa se retraga cu grabire ti sa dee
cate-va chiote, ca sa vesteasca pe so0i sei.
La 'nteiul pas facut de dinsul inse canii, im-
barbataV de retragerea lui, se rapedira din noti,
$i dupa cati-va pasI el fu nevoit sa se opreasca,
ca sa se apere cu imblacitoarea.
Deprins in lupta cu haitele de lupi purta
imblacitoarea ferecata, Bodea si-ar fi facut usor
drum, daca s'ar fi aflat in poiana deschisa. Aid
inse, in desisul codrului, imblacitoarea i se im-

www.dacoromanica.ro
32 1. SLAVICT

pedeca de craci, incat nu putea s'o poarte raita

'mprejurul sea, ci era nevoit sa loveasca cu ea
din sus in jos. El se trase dar spre un brad be-
tran, pentru-ca sa nu poata fi apucat din dos,
si incepa sa loveasca cu toata puterea in canii
ce se aruncail asupra lui. Loviti unul cate unul,
canii se rostogoliau chelaldind, dar tocmai aceas-
ta ii stirnia pe cei din vale si peste putin el
andi in aievea ricnetele infundate ale oamenilor
ce se adunau, ca sa porneasca la deal.
Chiu ! gata toti, ca yin paganii ! striga
el cuprins de desnadajduire.
Era inse prea tarditi. Ori-si-cat de grabnic
ar fi alergat, sotii lui nu mai puteau sa-I vie
intr'ajutor : era perdut ; nu-i rernanea decat sa-si
spaseasca greul pecat. De zavoc,li nu se temea,
dar in lupta cu oameni el nu putea sa intre, si
bratul II slabi cand vre-o dece oameni se ivird
'n fata lui asmutand canii:
Opriti canii, ca me dau prins ! le dise el
umilit.
Nu 'ntelegea nimeni vorbele lui, dar oamenii
nu numai prin vorbe se 'nteleg intre dinsii. Au-
dind glasul lui, pand chiar si canii se mai po-
tolira.
Tine-te, ca venim! striga Ursan, care, au-
dind strigatul lui Bodea, sarise speriat in pi-
cioare si alerga in fruntea cetei la vale.
Opriti-ve ! Tirieti-ve strinsi la un loc!
striga din cea-Yalta parte Bran, care alerga si

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 33

el intorcandu-se din drumul ce facuse de a lun-

0.11 coastel.
Audind aceste strigate venite din doue parti.
agresorii remasera o clips cuprinsi de spaima.
Unul dintre din ii inse, o matahala dessirata, se
rapecli cu un topor asupra lui Bodea.
Bodea facie repede un pas la stenga, ridica
instinctiv imblacitoarea i lovi cu .puterea des-
nadajduiril, apoi Cada in genunchi cu ochii in-
chisi cu capul plecat in vreme-ce agresoru],
lovit peste tuner si peste piept, se resturna cat
era de lung.
Peste putin, cand Ursan sosi la fata locului,
el nu mai gasi decat .pe acesta, viiu Inca, dara
intins la parnent si varsand sange.
Jos in vale era o 'nvalmaseala selbatica. In
lumina slabs a lunei, pe care o taia pe ici
pe colo zarea focurilor aproape stinse, se ye-
deati fugind in goana mare on adunandu-se in
gramedi viiu agitate oameni, femei si copn ce
rostiaa sbierand vorbe neintelese, din care nu
iesiau deslusit decat strigatele c Na staroste !
Na staroste !
L'au prins si-I duc 1 striga Ursan tremu-
rand in tot trupul.Inainte, baieti, ca-1 scapam !
Asta nu se poate ! Stati pe loc! striga.
Bran, sosit si el la fata locului. Sunt sute de
rosy si n'avem ce sa-I facem, daca umbla ras-
let. Inapoi in poiene! Daca grabim, putem
Inca s'ajungem pe Moroiu si pe Candea si pana
mane sears, ne 'ntoarceam cu totil!D
www.dacoromanica.ro 3
34 I. SLAVICT

IV
Nava la.
Jos in fundul vaii, in poenita de la gura pe-
sterei, unde se aflati cele trei colibi ale Parin-
telui Luca, era liniste adenca.
Maica preuteasa, femee si murna, era cuprinsa
de viiu neastemper. Avuse visuri grele, era mun-
cita de presimtiri dureroase, si o mistuia do-
rinta de all vede fiiul de sase dile acum ple-
cat. Nu-si dedea, ce-I drept, pe fata focul, nu
se plangea, dar umbla nemangaiata de ici pang
colo, nu mai vedea si nu mai audia nimic, nu-si
gasia nicairi loc de repaos, ear Parintele Luca
le 'ntelegea toate, se caia de a-si fi aruncat fe-
ciorul in voia intemplarii, era din ce in ce mai
ingandurat si mai nerabdator.
Mai pitin ingandurata, dar Inca mai nerabda-
toare era multimea strinsa, ca'n toate dilele, la
vatra lui Vines.
De o data Bucegii tresaltara ca cuprinsi de fiori.
Despre Leaota se ivira cate-va caciuli albe,
apoi mai multe $i tot mai multe, in cele din urma
o ceata nesfirsita, care, cob orindu-se incet spre
colibile Parintelui Luca, acoperia intreaga coasta
a muntelui.
Era multimea adunata de Moroiu si de Candea,
care, coborind despre Papusa, bagase spaima in
,fugarii ce se 'ncuibasera intre capul coastel si
trecatoare si-31 deschisese drum larg spre Piscul
www.dacoromanica.ro
 DIN DA TRAN1 35

Laculul, ear acum venia sa iee si pe cei din po-

ienele Bucegilor si sa se intoarca cu totii la locul
de intelnire.
Viind cu grabire, ei nu putusera afla cele pe-
trecute la surpatura si nu stiati, ca Bran si Ursan
yin si ei anca mai grabiti pe urma tor.
Nu eraii mai mult decal vre-o miie de oameni,
dar nici unul dintre cei adunati la vatra lui Vines
nu mai vecluse atata lume la un loc si, risipiti,
precum erati, pareau ingrozitor de multi.
Se 'ntoarce Bodea! Eata-i ca vin!D strigara
cati-va dintre cei de la vatra.
Si e potop de oameni! strigara altii Sunt
mii si mii!
Cei mai hit' la fire incepura apoi sa dee chiote,
si intr'o clipa intreaga multime se aventa la vale
risipindu-se de a lungul coastei cum toamna se
risipeste 'n bataia ventului iernatic frunza uscata
si lasandu-I singur pe Vines, mosneagul, care se
rota cu ochi impaiengeniti in urma tor.
Mai era anca mult pang la ameacp-cli, cand
parintele Luca veclii, ca yin oameni din toate
partite. Nu-i vedea Lica pe cei porniti de la
vatra lui Vines, dar veniaii altii despre Costila,
ear altii despre Gepi, despre Peatra Arsa, despre
Virful cu Dor, lume, lume, lume de pretutindeni,
de unde se deschide vederea spre Leaota.
Vin ai nostri, se 'ntorc cu lume multa despre
Leaota!D striga in cele din urma Raciulete,
care sosi cu sulita lui cel danteiu. Acum s'a
hotarit, s'a ales intr'un fel !))

www.dacoromanica.ro
36 I. SLAVICI

Parintele Luca se 'ntoarse spre Leaota si, in

adever, peste putin incepa a se revarsa la vale
ceata cea nenumerata.
El tresari de bucurie.
0 clipa inse numai: in clipa urmatoare el fa
cuprins de viva ingrijare.
Veniau oamenii din toate pktile, se adunaii,
se 'ngramadiau de nu mai putea sa-i incapa
poienita.
oCine oare si cum va pute ssa stapineasca
atata sumedenie de oameni turburati de neca-
zuri! ?> c,lise el si remase zapacit in mijlocul
galagiei ce crestea mereu.
Traiti in singuretate si deprinsi cu gandul, ca-
fie-care numai pe puterile sale se poate raclema
in lupta lui cu nevoile vieril, el erail ca iesitI
din fire sand se vedeati atat de multi la un loc,
adunati cu gandul de a-si impreuna puterile:
strigau cu totii si se miscau valuri-valuri cand
in coace, cand in colo, tot mai indesuiti, mai
sgomotosi si mai furtunateci, ici aruncandu-si de
bucurie caciulile in aier, colo stringandu-si unit'
altora maim on imbratisandu-se c'a niste vechi
prieteni, care de mult nu se mai veclusera. Si nu
e in lume musics mai sugestiva deck vociferarea
unei marl multimi de oameni cuprinsi de,emo-
tiuni vii: chiar si cel mai potolit din fire-si perde
bunul cumpat ai, luat de puhoiu, se lass sa fie
dus ca frunza usoara.
In galagia aceasta nu mai stia nimeni, de ce
e vorba, nimeni numai cerceta, care e rostuL
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRAiii 37

ingramddirii: chiar nici maica preuteasd nu bd.-

gase de seams, ca fiiul el tot nu s'a intors 'dna
si abia t5s4id se desmetici Pdrintele Luca si se
intoarse cu gandul la Bodea.
Multimea trebuia sa se intoarcd la locul de
intelnire.
As! grai Raciulete infigandu-si sulita cea
lungs in pament. Nu mergem ! Gropile noa-
stre sunt aici, pe Riul Alb : daca plecdm acum,
suntempe'nserate la eleu.
Nebuni am fi, adause Carbune, dac' am
cauta alte gropi la departare de cloud chle.
Asa e! striga Vultoare, un lungan din poie-
nele Negoiului. Suntem destui, ca sa putem
resbi ori-si-undeD !
Dar aia ne asteaptd!
El! sd astepte: vor face si el cum vor pute.
Da b> strigau unii ; Ba nu b) strigad altii,
care erau fldmanqi si obositi de drum.
Urcat pe un colt de stancd, Pdrintele Luca
stetea cu bratele ridicate 'n sus 3i -i chema pe
oamenii invrajbiti la sine, ca sa-I tiny strinsi la
un loc, dar nimeni nu baga 'n seams.
Eatd-i ca sosesc ! Se 'ntorc si el ! stri-
gard mai multi de o data, si cetele despartite
se'nvalmasird din nod si pornira'n sgomotoasa
miscare la vale, ca sd le iasd 'n cale celor ce
sosiati.
Tot despre Leaota coboria spre poienita si
ceata lui Bran, dar mai incet, Cad era obosita
si de drum si de mahnire.
www.dacoromanica.ro
38 I. SLAVICI

Nu mai aveati acum oamenii de ce sa se certe,

dar Parintele Luca tot nu se bucura, iara maica
preuteasa, care stetuse tot timpul departe la
deal, in fata colibel, tot nu indraznia sa por-
neasca si ea la vale.
De ce se 'ntorceati el cand vorba remasese,
ca sa astepte pe cel-l'alti acolo ! ?
Nu parea a bine aceasta intoarcere neastep-
tata, hi maica preuteasa stetea nemiscata si as-
tepta sa vada lesind din mijlocul multimii pe
tinerul inalt, mladios si cu fata de fata mare,
ear Pariritele Luca o porni la vale cu pas rar
ai domol, apoi mai grabit i tot mai grabit.
Unde e! ?' intreba el in cele din urma cu
glasul Inecat de emotiune.
In paza lui Dumnelen, ii respunse Bran li-
nistit ai rece. Alalta-leri, seara, s'a reslatit, s'a
aventat prea departe si a fost prinsD.
Multimea stetea oprindu-si resuflarea.
voi, grai preotul intorcandu-se spre Ur-
san, voi n'ati sarit sa-1 scapati !?
Nu ne era lertat sa facem lucrul acesta,res-
punse Ursan. Eram abia vre-o cinci-qeci de
oameni, ear in vale se adunasera sute, care pu-
teau peste cat-va timp sa fie ajutati de altii,
mil si mil. Nu numai faceam o zadarnica var-
sare de sange, dar puneam si viata lui in pri-
mejdiev.
Am grabit sa-1 gasim pe cei-l'alti, adauga
Bran, hi sa ne intoarcem cat mai curend cu
totii.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 39

Multimea ear se puse 'n micare furtunatica.

gNe 'ntorcem ! Pornim cat mai curind !
strigara oamenii stapaniti de acela-I gand.
Si daca nu -1 mai gasiti viin ! ? striga preotul
infiorat.
oAtunci e mort, respunse Bran, i s'a ivit
in lume numai spre a ne arata calea, pe .care
avem sa pornim. Noi nu ne lepadam de ganaul,
ca Dumnedeu it va fi povatuit sa-1 pastreze
viata. E cretin i tie, ca supunerea i umilinta
e scaparea celor slabs .
SA' pornim ! Sa pornim I
,O sa pornim, grai Bran, dar cu chib-
zuiala.
Lui nu-i era, la urma urmelor, sa-1 scape pe
Bodea, care poate-ca nici nu mai putea sa fie
scapat, ci sa potriveasca lucrurile aa, ca sa
nu-I faca nici o mustrare, on -i -cum ar ei ele.
Pe drum dar el i1 deduse bine seama despre
mersul vailor i-1 croise planul dupa firea locului.
Un lucru era, inainte de toate, hotarit in gan-
dul lui : ca Bodea avuse dreptate i ca atat tre-
catoarea spre valea Barsei, cat i strimtoarea de
la capul coastei trebuesc inchise cat mai curend.
Al doilea lucru hotarit era, ca dinii, daca
voian sal-1 scape pe Bodea, nu aveat sa dee na.-
vala de la deal, ci trebuiau sa-i apuce pe du-
mani de la vale, sa-1 inchida i ast-fel sa-1 si-
leasca a-1 da.
Al treilea lucru hotarit era, ca farce de merinde

www.dacoromanica.ro
40 I. si,Avrci

nu pot s inceapa nimic, caci. oamenii erail is-

toviti de oboseala i de foame.
El era de parerea lui Raciulete, care staruia,
ca inainte de toate sa se dee navala asupra gro-
pilor din valea Riului Alb, ca oamenii sa-I iee
merinde.
Da ! clicea Bran, ear de acolo trecern la
capul coastei, i inchidem strimtoarea, apol ne
urmam drumul pe sub poala muntilor, taind vane
de-a curmegia, i mane sears on poimane suntern
cu ajutorul lui Dumnecled la Bodea.
Sub parintele grew incercat ardea pamentulf, lui
drumul acesta ii parea prea cu incungiur.
Si daca mane on poimane nu-1 mai gasim
villa! ?D striga el.
Se poate, ca nu l'arn mai gasi nici asta-di,
intimpind Bran. Nu insemneaza nimic viata
unui orn cand vorba e de ceea ce e mai bine
pentru toti i chiar i pentru el, daca mai traiestek.
Oamenii ear se invalmaird. Unii voiati sa piece
pe cel mai scurt drum, ear altii tineati sa i iee
mai nainte merinde, ba erati i de aieia, care,
I/60nd ca intelegerea este peste putinta, staruiat,
ca sa se risipeasca fie-care la vatra sa.
Bran ii lasa pe oameni sa se fremente inte
dinii i se 'ntelese cu Ursan, ca el sa piece la
gura trecatorii i sa stee acolo, pentru-ca nu cum-
va fugaril sa se intoarca inapoi i sa taie ear
drumul dintre Buceg-i i Papua.
Eard tu, ii c,lise lui Candea, to intorci la
locul, unde ne-am despartit, i atepti acolo so-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 41

sirea noastra. Cand vel auqi buciumele din vale,

dal si to navala de la deal.
El incepa apoi sa-i adune pe buciumai.
Erati cu totul trei-c,leci i opt, dintre care opri
doi la dinsul, ear pe cei 1alti ii trimise sa se ri-
sipeasca peste poienele Bucegilor i sa dee de
tire, ca toata lumea are s se ridice i sa por-
neasca spre adaposturile de iarna, ca 'n toti anii,
cu tot avutul.
Acura sa ne numeram ! dise el in urma
i incepa sa-i insiruiasca pe oamenii din apro-
pierea lui tot doi cate doi, ca sa numere mai
uor.
INe numeram ! ne numeram ! strigara cati-va
in gura. mare.
Renduiti-ve dupd. poiene ! strigara altii.
Nu dupa. poiene ! le qin Bran. Care cum
vine. Tot omul e om : sa remale fie-care la lo-
cul, unde se afla.
Galagia se potoli ca prin farmec. Nu se mai
pomenise, ca oamenii s fie iniruiti i nume-
rati, i fie-care se simtia par'ca o noua viata in-
cepe pentru dinsul cand era cuprins in nume-
rul tot mai mare.
Numerand, Bran ii impartia pe cei numerati
in cete de Cate cinci-qeci de ini i da fie-carei
cete ate o capetenie, careia'i spunea, unde are
sa plece.
Cinci cete aveall s. mearga cu Ursan, patru
cu Candea i alte patru cu Moroiu, care o por-
nia inainte spre Riul Alb.

www.dacoromanica.ro
42 I. SLAVIC!

Desi el nu striga numerand, glasul lui stra-

batea pang la cel mai departati, fiind-ca tots ta-
ceag, ca sag poata amp, i Parintele Luca stetea
uitnit de linistea serbatoreasca, in care se au-
eliau din toate partile buciumele vestitorilor.
Nu-i mai trecea acum nici unuia prin gand
sa aiba parerea lui deosebita, si singura maica
preuteasa ar fi voit sA-1 zoreasca, ceea ce nu
facea nici ea.
Nu era Arica pe sfirsite numeratoarea cand
despre Virful cu Dor si despre Omul se ivird
primele,t-tirme pornite la vale, la inceput cate
una, apoi mai dese si tot mai dese.
Pretutindeni aceea-sl renduiala.. In frunte mer-
gea pastorul cu magaril de povard. Urma apoi
turma incungiurata do cant. Dupa turma femel
i copii, betrani calare on ducand de capastru
car incarcati, mai rar manand vite.
Cele dintai turme apucasera departe inainte
cand Bran sfarsi numeratoarea.
Acum, grai el ridicand glasul, sa fim Bata
cu totii. La noapte trebue neaparat sa luam gro-
pile i sal resbim la adaposturile de lama. Marie
suntem la capul coaster. Poimane-1 luam pe Bo-
dea. Acela, care e de alta parere, s graiasca;
acela, care se teme, sa rarnae la turmep.
Toti tacura, dar multe inimi eraii indoite.
Sunati de rugaciuneo, grai preotul intor-
candu-se spre cei doi buciumasi.
De trei ori pe qi, dimineata, la ameac,la-di si
pe 'nserate, cand soarele asfinteste, sunaii bu-
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 43

ciumele, ca cheme pe credinciosi la ruga-

ciune, si Munteanul, on si unde s'ar fi aflat el,
cadea in genunchi si rernanea cu fata plecata
spre paiment cand audia buciumul. Rugaciunea,
asa stia el, are putere numai fiind facuta de preot,
care el singur stie, ce se poate si ce nu se poate
cere si cum are sa fie facuta cererea, el singur
avea prin darul seu tainica virtute de a mijloci
primirea cererii. Crestinul in zadar s'ar fi ru-
gat el singur, cad el numai prin faptele lui se
poate apropia de Dumnedefi. i, audind bu-
ciumul, Muntenii stiau, cal preotul isi face ruga-
ciunea pentru toti cel vrednici prin faptele for
de a sta in fata Domnului.
Nu inse una din rugaciunile obicinuite in
fie-care di se facea acum, si Parinte le Luca re-
mase timp indelungat cu bratele incrucisate pe
pept, cu capul plecat si cu ochil inchisi, perdut in
ganduri si cuprins de emotiune religioasa in fata
multimii cadute in genunchi indata ce buciumele
dedusera semnul de rugaciune prin sunete pre-
lungi si rar cadentate.
Buciumasii risipiti prin poiene, auc,lind semnul,
it repetara si ei, si peste putin toata suflarea din
Bucegi era in genunchi si cu capul plecat.
Unul e Dumnedeu, nevec,lut, neauc,lit, neintru-
pat, intreg i nedespartit, grai in cele din urma
preotul ridicand bratele si privind spre cer.
De-a pururea acela-si ! respunse multimea
intr'un glas.

www.dacoromanica.ro
44 I. SLAVICI

Christos e trimisul lui, omul adeverat si po-

vata noastra
De-a pururea sfinta !>>
Te stim, Doamne, dupa fiinta ta cea adeve-
rata, urma apoi preotul lasandu-se si el in
genunchi, iti cunoastem puterea nemarginita,
bunetatea nesecata si dreptatea nesovaitoare,
ne marturisim credinta si ne supunem tie dim-
preuna cu totl al nostri si cu toate ale noastre.
Vointa ta sa fie in toate ganduril.e noastre si 'n
toate pornirile inimilor noastre, si implinirea el
sa fie toate faptele noastre. Da-ne, Doamne,
suferinte grele si indelungate, daca numai prin
ele ni se pot curati sufletele, si ne fa parte de
chinurile mortil, daca numai prin ele ne facem
vrednici de a ne pute apropia de tine, dar nu
lasa, ca necuratul sa ne ispiteasca si sa ne im-
pinga spre noue pecate, si da-ne in paza fiiului
tell pururea si pretutindeni gata de ajutor. DacA
cu voia ta e fapta ce voim a sevirsi, da-ne sta-
tornicia cugetului si putere neinfranta, ca sa
infruntam toate greutatile ; ear daca nu de la
tine s'a revarsat in inimile noastre pornirea spre
lupta sangeroasa, daca nu to voiesti sa certi
prin not pe cei cac,luti in nolanul pecatelor, tur-
burl mintile noastre, ca sa nu ne mai putem
intelege intre noi, ci sa ne oprim neputinciosi
in loc, si umple inimile noastre de frica pentru
ca sa nu mai indraznim a merge inainte. Pri-
veste, Doamne, unna el cu glas inabusit de
durere, cu iubire spre parintele indurerat si

www.dacoromanica.ro
 DIN B.A.TRANT 45

al sub paza to pe fiiul cac,lut in robia necredin-

closilor : asculta rugaciunea facuta de preotul
tea, pe care to l'ai renduit pastor turmel celor
ce puri.rea to preamaresc ! .
Pururea ! pururea!o respunse multimea ri-
dicandu-se in picioare.
Buciumele sunara de plecare, 6i cetele se pu-
sera 'n miscare, ale lui Candea la dreapta, spre
Leaota, ale lui Ursan la deal, spre Omul, ear
ale lui Moroiii cel sprincenat la vale dimpreuna
cu turmele.
Cei-l'alti .urma sa plece mai tardifi, dupd ce
se vor fi deertat poienele.
E lung drumul de la poienita de sub pqtera
pang in valea larga, dar gandul lui Bran era,
ca sa soseasca spre miedul noptii, dupd-ce va fi
apus Luna, sa-si faca pregatirile pe 'ntunerec
sa dee navala de o data din cinci parti, numal
in revarsatul zorilor de qi.
Asa ail urmat lucrurile, insa nu tocmai dupd
dorinta lui Bran.
Pe 'nserate el opri turmele cu femeile si cu
copiii pe o rariste bine adapostita, ca focurile
sa nu se poata vede din vale, apoi cetele por-
nira. 'n patru despartituri, doue spre coasta de
la dreapta, doue pe cea de la stenga.
Vorba era, ca Carbune sa treaca departe ina-
inte, in valea Riului Alb, unde erati gropile de
graurrte, si sa sune apoi din bucium, ear cei-lalt1
sa sune atunci si el din buciume, sa aprinda fo-

www.dacoromanica.ro
46 I. sLAvci

curl risipite i sa chiue, ca fugarii din vale sa

se zapaceasca, sa se sperie si sa fuga.
ai daca nu fug !? grai Raciulete, care se
uita cu grija la miile de focuri ce se vedeau
gramec,II-gramedi in largul vaii si mai ales spre
stenga, unde se aflail adaposturile de iarna, de
a supra carora se oprise Moroiti cu cetele lui,
in o poienita ascunsa intre paduri.
oAtunci ii alungam ! respunse Bran.
oDaca s'or lasa disc asa in el Raciulete,
care ar fi tinut mai rnult, ca cei din vale sa
fuga i nealungati.
Si Raciulete nu vedea red lucrurile.
Prea multe focurile risipite prin vale, si
Muntenii, care nu mai intrasera in asemenea in-
curcaturi, inaintau cu inima 'nclestata, oprindu-Si
resuflarea si cu ochil tintiti merea spre vale,
cad' era anevoios drumul de 'a lungul coastei,
prin padurea neumblata, si ar fi fost destul, ca
unul dintre din @ii sa calce gresit si sa cads in
prapastie pentru-ca 'cei din vale sa sara cu totii
in picioare, si atunci era red.
Tresarira dar cu totii sand se audird sunetele
de bucium despre Riul Alb si se ivira primele
focuri. Din clipa in clipa se sporiali apoi focu-
rile risipite si se intetiaii buclumele i resunau
strigatele de imbarbatare ale Muntenilor porniti
la vale.
Era ce-va ce-ar fi fost pus pe fuga chiar si
pe diavolul, i navalitorii eraii cuprinsi el insi-si
de fiori, dar fugaril tot nu s'afi zapacit.

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI. 47

Oamenii traiti la locuri deschise, ei intrasera

numai de nevoe in strimtorile vailor pentru din-
ii fioroase sj traiau cu frica 'n sin. Desi nu-si
inchipuiaii, ca.' pot sa" fie oameni si mai departe
in culmile ce for be pareau nestrabatute, ei se
temeaii de codrii intunecosi si de fiarele for ne-
cunoscute, pe care si be gandiati ascunse in ei,
si eraci incungiurati de veghe neadormite, care
stiau prea bine, ce au sa faca in faca primejdiei.
Indata dar dupa primele sunete de bucium au
inceput sa sune 'n vale tulnicele de corn de boil,
la. inceput pe ici pe colo cate unul, apoi tot mai
dese si mai intetitoare, tot mai multe si mai de-
spre ses. Eara jos, pe termurii riului, era o 'nval-
maseara inspaimentatoare, si sunetele tulnicelor
se perdean in tipetele de femei si de copiii si in
racnetele de manie ale barbatilor. Pe cand inse
femeile-si duceati In goana mare copiii si avutul
la vale, barbatii alergati vociferand la deal, ca
sa se adune si O. le acopera retragerea.
RStiu si ei sa faca galagie! grai Raciulete.
Sa vedem, care pe care !>>
Bran ar fi voit s A. se intoara, dar Moroia, ca-
re cunostea locurile, pornise de-a curmedisa
spre Riul Alb, unde aveati sa se intilneasca" cu totii.
eNainte ! strigai Bran pornind la vale. Drept
spre focurile din deal ! Strinsi cu totil om langal
om: dati la o parte pe cei ce vor fi voind sa vi
se puny 'n cale, dar in loc sh nu ye opriti!D
Nici c'aveaft nevoie sa.' se opreasca.
Multimea se 'ngrama.dise mai la deal, unde
www.dacoromanica.ro
48 I. SLAVIC'

Moroienii se 'ncaierasera cu ea, ears putinii, care

se aflau, din intimplare, in fata lui Bran, vec,lend
multimea ce iesia din padure, o luara la fuga. si
nu indraznira sa se intoarca nisi dupa -ce Bran
infra. cu ai sei in rill, ca sa treaca pe termurele
de la dreapta.
oBuni de fuga 8i voinici de picioare 1i unii,
si altil! > grai Raciulete, care iesise cel dan-
teiu pe termure.
Erati muiati cu totii i tremurati de frig, dar
mai aveati sa treaca un deal pana la Riul Alb
si se 'ncalcliau ear urcand coborind.
Cand sosird la gropile de meiu, le gasira goale.
Cei danteiti sositi se aruncasera ca niste hoti lu-
ati la gonna asupra for luasera pe 'ndesuite
care cat a putut s'apuce.
Tot aa se aruncard apoi si asupra gropilor
de grail, care se aflau ce-va mai la deal. Nu mai
intreba nimeni, cine a sapat groapa gi cine a
umplut-o, ci lua cel mai tare cat putea sa duca,
ear cel mai slab cat putea s'apuce.
Roadele pamentului sunt darul lui Dumnecleu
si avutul celor ce be iati, si fie-care se gandia
la sine, la femea sa la copiii sei. Purtarea de
g-rija pentru vatra sa era singura datorie, pe care
o cunostea Munteanul.
Bran sta si se uita, cum oamenii incarca si se
risipesc pe la vetrele ]or.
Cand se revarsa de c,liud, nu mai era suflet
de om in fundul vaii, unde peste noapte fusese
invalmaseala adaposturile de iarna ale celor

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 49

remasi in poenita bine adapostita eraii deserte.

Mai la vale era inse mare ingramadire de oa-
meni, care dupa toate semnele se pregatiail sa
porneasca la deal.
Nu e cu voia lui Dumnecleii! disera Mun-
tenil remasi Inca. cu Bran la gropile deserte,
vre-o patru sute de insi, cei mai multi oameni
dusi cu gandul la femeile si la copiii lor.
Tot asa clicea si Parintele Luca, careil plan-
gea copilul, dar era ingrijat si de tunna sa.

V.

Fuga.

Ce s'a facut!? A scapat on nu!? A rnurit

on mai traieste? Mai putea oare sa traiasca!?
A ceste eraii intrebarile, care-1 munciaii pe
Bodea.
Iesit mai mult mort decat viiu din invalmaseala,
in care a fost prins si -tint la vale, el a remas
in manile unei cete de femei larmuitoare, care-1
legara cot la cot cu niste curele de piele near-
gasita si -1 dusera cu ele la vale printre barbatil
ce alergau la deal.
Frant de oboseala, lihnit de foame si, mai
presus de toate, chinuit de sete, el se lasa sa
fie tirit si impins si nu se intreba, unde-1 duc si
ce are sa i se intemple mai departe. Singurul
4
www.dacoromanica.ro
50 I. SLAVICI

lui Band era: ce s'a facut omul culcat de el la

pament cu o singura lovitura de imblacitoare?
E grozav gindul, c'ai stins' o viata de om. Dar
omul acela voia sa to omoare l'ai lovit apa-
ranclu-ti viata: tot e mai bine, daca nu ti-o aperi !
Mori o data si esti mort cu sufletul liniptit: acum
traia suferind mereti muncile mortii.
i totu-si ! poate ca n'a murit omul acela.
Nu, atat de usor nu moare omul. Viata e incui-
bata in toate oasele, in toate vinele, in toate
maruntaile si nu poate sa fie stinsa numai asa
din o singura lovitura.
Zadarnica II era inse sbuciumarea, cad nimeni
nu putea sa-i inteleaga intrebarile, nici sa dee
respuns la ele. Strigatele femeilor turburate de
manie in urechile lui nu sunau de loc a graiu
omenesc, atat erati de neinchegate in insirarea
for si de urite pentru aucl.
i de asta data a iesit inse la iveala adeverul,
ca oamenii nu numai prin vorhe se inteleg intre
dinyf
Omul e alcatuit din fire asa, ca nu poate sa
vada bucuria fara ca sa se inveseleasca si trebue
neaparat sa iee parte si la durerea ce se iveste
in fata lui. Si oameni erati i femeile, care-1
duceau tirindul cu ele.
Desi era intunerec, ele it vedeati indestul pentu
ca sa se simta indemnate a se uita cu tot din
adinsul la el, eara Bodea era om, pe care nu
poti sa -1 vedi cu chi plini de manie.
In curend dar el siinti, ca nu -1 mai duc, ci

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRAN1 51

merg cu el, si din strigatele for tot mai des

iesiati la iveala sunete pline de induiosare fe-
meiasca.
Ei se apropiara de un sipot, care se varsa sgo-
motos pe o .lespede lata.
< Ah Doamne, grai dinsul muiat, mi-e sete
de mi s'a uscat limba 'n gur5.* Lasati-me sa
beau apa, le dise oprindu-se in dreptul sipo-
tului.- ve rog sd-mi dati apa !
0 liniste adenca se facie impregiurul lui.
Nu intelegea nimeni vorbele lui, dar vocea,
care le rostise, era atat de moale si de limpede
si sunetele se schimbati cu atata dulceata, incat
femeile remasera cuprinse de uimire. Li-e era
par'ca nu e om ca toti oamenii cel ce vorbeste
si nu omenesc e graiul, in care-si dal pe fata
gandirea.
Nu 'ntelegeati graiul acesta, dar 1tiau, cad e
sete omului si doreste sa bee apa: ele ii lAsara
drum deschis spre sipot si se oprira 'n loc, ca
el sd-si poata stempera setea in toata tigna.
Dumnedeti sa ye aiba in paza lui si sa ye
ajute in toate nevoile vietil! le dise el dupa-
ce isi potoli setea.
Abia acum se uita impregiurul seu, ca sa le vada
mai bine. Erati tot femei nu betrane, dar slabe
si istovite de suferinte, cu falcile late, cu ochil
tetiji 6i cu obrajil galbeni.
De odata el tresari si remase cu ochii tintiti
la pament.
Cati-va pasi de la dinsul stetea Mala tremu-

www.dacoromanica.ro
52 I. SLAVIC'

rand si facandu-i cu degetul pus pe gura semn

sa taca si sa n'o dee de gol.
Era un farmec nespus in clipa aceasta, care-i
schimba toata firea. Nu se mai gandia acum la
omul, pe care-1 intinsese cu o singura lovitura
la pament, ci-si vedea viata desfasurandu-se in
fericire din ce in ce mai adimenitoare. Da, sca-
parea lui era mai presus de toata indoiala : ii
fusese destul s'o vada cum o vecluse pentru-ca
sa simta, ca ea vrea si poate sa-1 scape.
Urmandu-si drumul, el nu se mai simtia obo-
sit si mergea cu pas usor, tiindu-se drept si le-
ganandu-se in mersul lui ca un voinic ce era.
Stia, ca sunt doi marl ochi albastri, care-1 pri-
vesc neincetat, si Linea sa.-1 incante.
Mergea cu pas usor, tiindu-se drept si lega-
mandu-se in mersul lui, si cu toate aceste peste
cat-va timp doue dintre insotitoarele lui it apu-
card una de un brat, alta de altul, fie ca sal-1
sprijineasca, tie pentru-ca nu cum-va sa scape,
cad se apropiau de cortul starostelui, la care-1
duceail.
Mala, copila sfiicioasa, mergea stepanindu-si
firea un pas in urma lui ; el inse se simtia ca
si cand una din cele ce-1 tineau ar fi dinsa si
nu indraznia sa se uite nici la dreapta, nici la
stenga, ci mergea cu ochii tintiti Inainte si o
ducea in ametire si ca prin vis.
Mai era anca mult [ana la mieclul noptii cand
sosird la cortul lui Radoslav, starostele ingrijat,
care, vestit despre cele petrecute in fundul

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 53

iii adunase oamenii i astepta vesti noue, ca sa

piece cu ei la deal.
El aflase numai ca pe coastele din fundul vaii
s'ati ivit cete de oameni straini, dintre care unul
a si fost prins, dar nu putea anca sa stie, ca
acele cete s'ail retras. A adunat dar in pripa pe
oamenii mai apropiati si a trimis vestitori la
vale, a intarit veghele din fundul vaii si era
gata s piece in data-ce va fi primit stirea, ca
s'a inceput lupta. Tot el poruncise, ca pe cel
prins sa-1 aduca femeile ce se retragiati la vale,
pentru-ca sa.-I tie sub paza i sa-1 aiba, la ne-
voie, ca ostatec.
Cortul starostelui se afla in camp deschis, dar
in fata unei ingradituri facute din pari grosi,
batuti adenc in pament i inalti de cel putin
doue staturi de om. In launtrul acestei ingradi-
turi se aflail colibile starostelui, cu totul cinci,
facute i ele tot ca cele din fundul vaii.
Oamenii, vre-o patru sute, se aflati din jos de
cort, la departare de vre-o doue sute de pasi,
si numai trei asteptati cu starostele in fata cor-
tului, cati-va pasi de la focul de veghe.
Sosit la acesti patru oameni, Bodea, care anca
de mult intelesese, ca-1 duc unde-va on la cine-va
cand strigau na Starostep, isi ridica capul, i
ochii liii se oprira asupra unui barbat inalt i
spatos, nu betran, dar cu multe fire albe in barba
lunga si 'n pletele caloase ce-I acoperiau umerii.
Acesta trebuia sa fie acela, caruia 'I aiceau
staroste, un preot, un fel de capetenie mai mare.
www.dacoromanica.ro
54 I. SLAVICI

Bodea-si pleca ear capul si remase umilit in

fata lui, umilit, cu capul plecat, gata de a se
lasa in genunchi.
N'avea nevoie s'o mai faca" si aceasta.
Desi om Incruntat din fire, starostele Il exa-
mina cu ochii din ce in ce mai putin incruntati
si facii cate-va intrebari, la care femeile ii re's-
punsera pe'ntrecute, apoi fata lui se 'nsenina.
Cutreerase el cu ai sel ani de Bile de a rindul
multe teri si intrase, gonit de id pand colo, in
atingere cu multe popoare, dar asemenea orn
nu intilnise Inca in calea sa. Si la chip, si la
statura, si la port, si la fire robul era om de
frunte, care pretuieste cat mil de altii. El po-
runci dar sad duca inlauntrul ingraditurii si ca
nimeni sa nu-1 faca vre-o suparare.
Bodea se mai uita o data inapoi, ca sa vada
pe copila cu marl ochl albastri, care sta si ea
umilita si cu capul plecat, apoi se perdu in do-
sul parilor grosi, batuti adenc in pament si ina41
de doue staturi de om.
Era destul de larga ingraditura aceasta. Fa-
cuta sub stanca prapastioasa, sub care se afiau
colibile, ea cuprindea un loc de vre-o doue sute
de pasi in lungime si aproape tot atata in lar-
gime. In fata colibilor ardea un foc mare, Im-
pregiurul caruia se afiau barbaII, femei si copii
in viva miscare.
Intrand Bodea, toti grabird spre el si-1 incun-
giurara larmuind din toate partile.
El stetea cu capul plecat.

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 55

Era petruns cu desevirsire de gindul, ca mai

curend on mai tardiii sotii lui vor face tot ceea
ce le sta prin putinte, ca sa-1 scape, si ca. Ma la
priveghiaza asupra lui ; el se simtia cu toate
aceste lasat in voia intemplaril i-I dedea seama.,
ca soarta lui mai presus de toate de la propriile
lui purtari atirna.
Oameni, tot oameni ca dinsul, eraii i cei ce-1
incungiurau, si inima deschisa trebuia neaparat
O. le deschida si for inimile.
El ridica deci ochii si privi impregiurul seti farce
de fri
Me string curelele, grai apoi cu glas plin
de induiosare; me 'njunghie prin pept i mi
s'au umflat manile. Deslegati-me, ye rog, ca nu
mai pot s fug .
Acea-si tacere ca'n fata ipotului. Desi nu pu-
tea nimeni sa inteleaga vorbele lui, toti le as-
cultaii cu multumire si toti stiaii, ca.-1 string cu-
relele, i toti vedeaii, ca e istovit trupeste ai
sufletete. Un mosneag garbov se apropie de el
i -i desleaga curelele prost inodate, apoi it duse
la una dintre colibi, in care ii dete loc de odihna
pe un culcus de frunze uscate.
Bodea se rasa frant in culcus.
Trupul nu e locaul, ci oglinda vietuitoare a
sufletului de a pururea treaz. Bodea simtia acum
adeverul acesta in toata intinderea lui. Era ca.
stinsa viata lui trupeasca, pi ori-si-cat de vii i-ar
fi fost sbucium'arile sufleteti, nimic nu se mat
ivia din ele 'n oglinda caduta 'n amortire. El

www.dacoromanica.ro
56 I. SLAVIC1

zdcea in nesimtire: nimic nu mai voia, nimic nu

mai gandia, nici un simtement hotdrit nu mai avea.
Cuprins de fierbintelile istovirii organice, el
se svircolia in culcusul lui ca omul repus de
betie 1i abia de tot tarditi tresdri si se ridica
cu anevoia in genunchi.
Desi nu dormise si nu putea sa doarma, i se
paruse, cal aude la mare departare buciumul de
rugdciune, pe care, de cand se tredise si el om
in lume, il. audise in fie-care di de trei-ori.
Ah, trecuse. diva, si el nu-si facuse rugaciunea
de seardy-n'o facuse i nu mai putea s'o faca
asa singur, ascuns in 0.'1nel-it, departe de ai sei,
strain intre strdini.
El se tiri in genunchi pang la usa colibei,
se uita la cerul instelat ridica amendoue
bratele.
Te satin, Dumnedeule a toate, ti to marturisesc
dupa fiinta to cea adeveratd, grai dinsul cu
glas tare.
(sCeartd-me, doamne, urma apoi incet si aco-
perindu-si fata cu amendoue manile, i me
mustrd dupa marimea pecatelor mele, curata prin
suferinte sufletul med, ca sa fiu vrednic de a me
apropia de tine, dar mangdie pe pdrintii mei si
da -le taria, ca sd rabde farce de jeluire greaua,
loviturd ce li-am dat prin nesocotinta mea. As-
cultd, Parinte, rugaciunea mea, deli nu sunt
vrednic a-mi ridica glasul la tine, si tine-me sub
paza fiiului tell de a pururea treaz, ca nici o is-

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANT 57

pita sa nu sminteascs sufletul meti in noaptea

a ceasta
El se intoarse ear la culcusul lui i somnul
binefacator ii lua peste putin sufletul i-1 treca
in alte lumi mai ferite de suferinte.
Nici pentru aceasta lume inse Dumnecleil, ju-
decatorul totdeauna indurator, nu i -a ascultat
rugaciunea.
Certat a fost numai prin suferintele, pe. care
si le a facut el insu-si prin amarnice mustrari
de cuget.
Desi rob tinut sub mare paza, el putea adese-
off sa se simta stepan al delor ce-1 tineati in robie.
Toti, mic si mare, barhati, femei i copii, mai
ales copiii, se apropiau cu sfiala de el si erau
cuprinsi de o invederata multumire sand puteau
sa-1 multumeasca, cad' era om cu totul deosebit
in felul lui. Supunefea lui, inima lui deschisa,
neadormita lui grija de a nu jigni pe nimeni,
blandeta priviril lui i, mai presus de toate, graiul
lui muia toate inimile i impaingenia toate mintile.
Nu e arms mai puternica." deca't inima curata,
i curata era inima lui.
Erati marl nevoile, cu care se luptati Muntenii,
dar viata for era nespus de fericita in asemenare
cu traiul muncit al acestor oameni cu fete ye-
stejite, in care numai arare-ori se ivia Cate un
zimbet oare-cum acru.
Din zori de di pana 'n sears barbati, femei i
copii munciati farce de repaos sevirsind in mare
parte lucrari fie zadarnice, fie de prisos.

www.dacoromanica.ro
58 I. SLAVICI

Femeile torceati calti plini de pusdarii qi tesean

panza aspra, care se destrama cand o scoti din
apa 1i o la soare, ca sa se nalbeasca.
Barbatii taiau copaci, caraii petre, sapan santuri
pi trageau la jug, ca sa sparga Celina Cu plugu-
rile, pe care ma' putusera sa le scape in lungile
for cutrierari.
Copiii adunati vreascuri 1i craci si le carad
gramada pe la colibi.
Toate pe tacute, toate 'ntins 8i fara de resu-
flare: nicairi cantec vesel, nicairi glume, nicairi
voia bund, cu care era el deprins. Era par'ca
oamenii acestia numai in munca-,,s' gasesc rostul
vietii pi muncesc numal pentru-ca sa-si petreaca
timpul.
Chiar in noaptea, cand Bodea s'a dat rob,
timpul se schimbase spre bine, si nu e in lumea
aceasta nimic mai frumos decat frumoasele gibe
de toamna la poalele despre Dunare ale Bu-
cegilor.
In liniste serbatoreasca zac toate sub limpedele
albastru al seninului fara de margin', i natura in-
treaga pare a fi cuprinsa de o ad'enca uimire.
Nici cea mai mica adiere nu scutura anca boga-
tul frunclis al padurilor, care, atins de bruma
diminetelor trecute, s'a schimbat in fel de fel
de fete. 0 recoare potolita tine aierul in cum-
penit repaos, ear radele soarelui se revarsa urn-
plendu-le toate de o caldura dulce i inveseli-
toare.
Bine cuventat pament ! fericiti oamenii, ca-

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANt 59

rora soarta li-a facut parte sa-si petreaca viata

pe el ! i Bodea era cuprins de adenca
jale. Era sfinta di de Dumineck ssi oamenii aceia
munciall fard-ca sa -psi dee seams, ca e senin ce-
rul, ca e curat aierul, ca, toata fiinta sta 'n li-
niste serbatoreasca, lard-ca sa se bucure de viata
fard-ca sa preamareasca pe carmuitorul a
toate, care cu atata prisosinta a impodobit pa-
mentul de sub picioarele lor.
Ii era paeca nu din vina lui, ci dupa ren-
duirea lui Dumnecleu.a venit iii mijlocul acestor
oameni, ca sa-1 destepte din amortirea, in care
se aflati, sa le invie inimile, s be lumineze min-
tile si sa-i invredniceasca.
Peste cate-va gile el a ajuns s se poata trite-
lege intru cat-va cu din1ii atat in limba lor cea
aspra, cat si in graiul lui pentru dinsii din ce in
ce mai adimenitor,, ci fara de gand precugetat a
iesit din ingraditura, ca sa iee parte la lucrarile
lor. I-ar fi fost destul cel mai mic semn, ca sa
se intoarca, dar nimeni nu l'a oprit si nici ca avea,
in adever, nevoie sa-1 opreasca : aflandu-se in
mijlocul lor, el nu se putea gandi sa fuga.
Nici nu se gandia.
Atat de puternica era in inima lui pornirea
de a scoate pe oamenii acestia din amortirea
sufleteasca, in care se aflail, incat se simtia
strimtorat cand se gandia, ca mai curend orb
mai tarcliu se vor face incercari spre a-1 scapa.
Tinea sa se intoarca la al sei, dar nu acum, ci
mai tarditi. Abia incepuse sa be inteleaga limba

www.dacoromanica.ro
60 I. SLAVICI

si s le poata spune cu chin cu vai cate ce-va,

si Linea s'a se poata intelege bine cu
Intr'una din Bile inse ochii lui necurmat cu-
treeratori se oprira asupra unei poienite, in
care cate-va vaci ciolanoase i trei cal pastean
iarba din noii incoltita.. 0 femee stete.a nemiscata
la marginea de la deal a poienitei si se uita sta..
ruitoare spre el.
tE dinsa! isi dise el miprins ear de ame-
teala, in care cac,luse, cand isi inchipuia c'o duce
atirnata de bratul lui.
Poate,5A nu era dinsa; el inse si-o inchipuia,
si linistea lui era perduta. Ori-si-unde privia, el
vedea numai poienita cu femea ce sta nemiscata
si cu privirea indreptata spre el.
Un demon era, care -i turbura inima, ii intuneca
mintea si-i slabia vointa cu ispitele lui., si el nu
se mai putea gandi pe sine decat calare cu dinsa,
stringand-o in brake si departandu-se in goand
mare de tot ceea ce e suflare omeneasca.
Trel Mile de a rendul l'a ispitit astfel, trei
dile de sbuciumari istovitoare.
0, mare si nesecata e puterea dsprinderilor
luate din cea mai frageda copilarie! Tremura in
tot trupul cand se gandia pe sine dus cu ea si
perdut in lume, dar isi aducea aminte de mama
lui, de tatal lui, de fratii lui, ii vedea pe ai sei
nemangaiati si cautandu-1 fard de astemper pi-1
venia sa se ascunda, ca ea sa nu-1 mai poata,
ispiti. 'Nu, el trebuia sa se intoarca la ai sei.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 61

A patra cli ochil lui doritori zadarnic o cautail

in polenita, unde acum pastead numai doi cal.
Pe 'nserate insa ea s'a ivit la marginea za-
voiului de pe termul drept al riului, tot nemis-
cata, dar tiind de cdpastru un cal neastemperat,
care batea din cand in cand cu copita 'n pament,
un armasar negru, crescnt pe 'ntinsele campii de
la poalele Caucasului pi remas de pripas dupa-ce
stepanul ii perise in lupta.
pile intregi de a r'endul petrecuse copila de-
prindend-se a sari in spinarea lui a-1 stepani
fa'ra de frail, ear acum it tinea i nu se mai te-
mea c'o sag scape.
Puteau ssi altii s'o vada, dar n'o bagau in seama,
pi Bodea el singur ii stia gandul. 11 intelegea
si nu mai era in stare sa se stapa'neasca.
Asta e soarta mea, iii dise el, si de soarta
sa nimeni nu poate sa scape.
Nu-i mai era acum sa scape i sa se into arca.
la ai sei, ci s'o iee pe dinsa i s'o duca la vale
spre pustiurile necunoscute, unde n'o sa mai fie
de cat ei amindol pi nimeni nu mai poate sa le
turbure viata.
Ce gand plin de farmec : sa to tie toata lumea
perit fara de urma in vreme ce to -ti petreci cli-
lele in fericire desevirsita.
Incetul cu incetul, pe nesimtite, hoteste, eau-
tand, par'ca, ceva pe jos, el se departa spre crang
si, cand cel-lalti prinsera de veste, el se afla de-
parte de dinsii aproape de armasarul cu nari
umflate.

www.dacoromanica.ro
62 I. SLAVICI

Acum nu me mai prindeti ! striga el si se

rapeqi inainte.
Copila scoase un tipet de nebunateca bucurie,
prinse calul de coama si se arunca usoara ca
o pisica selbatica in spinarea lui, si atat de
teapen se tinea pe calul ne'nselat, in cat iisintinse
lui Bodea mana i-I ridica si pe el. Ea striga
apoi glinc !) si armasarul, iesind c)c, saritura lunga
in largul vaii, se departs pe cursul apei cu iu-
-Male Crivetului.
Cand cei-lalti se desmeticira, el abia se mai
vedea resarind pe ici pe colo printre rachitile
risipite 'n lunca.
E o taind de ne'nteles legatura dintre om si cal.
Mai calarise Bodea, dara nu si-ar fi Inchipuit
nici o data, ca asemenea goana e cu putinta i-1
era par'ca el si calul se 'mpreunasera si se fa-
cusera un singur trup. I se rescolise de o data
toata firea si i se prefacuse de se mira el insu-si
de sine. Se simtia destoinic de a rasbi printre
mii de oameni asa cu mana void, numai el cu
calul lui.
Dar unde se ducea ! ? Cat avea sal tie goana
aceasta ! ? Ce voia sa faca ! ?
Se 'ntunecase, si 'n toate partile se vedean fo-
curile, risipite id cate-va, colo mai multe si din
ce in ce mai dese : el isi urma drumul serpuind
printre ele, ferindu-se cand l'a dreapta, cand la
stenga si stringand cu nesatia in brate comoara
vietii lui.
Nu, el nu mai avea nevoe sa goneasca. Trebuia

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 63

s-i crute calul, cad. el ii era scaparea, i sa-I

urmeze drumul in pas domol, ca sa auda mai
bine i vada mai desluit.
Potolinduil insa mersul, i se potolia i firea.
El nu fugia numai de cei ce-1 robisera i-1
goniau, ci tot data i de cei ce-1 cautaii plan-
gaud cu lacremi calde. Fugea i o ducea i pe
dinsa. Uncle fugea i o ducea ! ?
Nu, era peste putinta, ca el sa fuga de -ai sei
i s desparta de copil de parintii lui, si fiori
red it treceail and se gandia, cum parintii lui
se jelesc i cum parintii ei alearga vaitandu-se,
ca nu pot s'o gaseasca, i intreaba de toti, i
nimeni nu poate sa le dee respuns, i plang .i
se plang i blestema fard de mild. Aa nu e
fericirea cu putinta : jalea numai i amarul, cainta
i greaua spa ire putea sA-1 atepte.
El se 'mbarbata i-I opri calul, apoi se pleca,'
sfiicios spre copilA, ii seruta fruntea cum credin-
ciosul seruta icoana sfinta i o ridica cu gingA.ie,
ca s'o dee jos de pe cal.
Du-te la mama ta, ii ciise cu ochii plini de
lacremi. E intunerec, i nimeni nu mai poate
sa afle, ca to m'al scapat du-te la mama ta !)
Intorcandu-i apoi calul, el se departa fara-ca
sd se uite inapoi i gonind din resputeri pentru-
ca nu cum-va o vorba a el, un suspin ieit din
peptul el on o lacrema ivita din marii ochi al.
batri sa -1 moaie i sari schimbe gandul.
El trebuia sa se intoarca lute() resuflare i pe
cel mai scurt drum la parintii lui, care-1 cautau

www.dacoromanica.ro
64 I. &Lao/1cl

i nu puteau sa -1 gdseascd, intrebaii pe toti i nu

primiat respuns de la nimeni, plangeaii, se plan-
geaii i blestemaii.
Care era insa cel mai F. curt drum ? ?
Cu cat mai mult se depdrta, cu atat mai putin
putea sa -i dee seams, unde se afid i incotro
merge. tia, ca venise de la stenga i ca tot la
stenga, trebuia sa apuce, daca e vorba sa ajunga
in vre-una din vaile ce se coborati de la poalele
Bucegilor. Nicairi Irish.' nu se deschidea drum la
stenga, i valea cotia la dreapta, ear la dreapta,
meredla dreapta. tia, ca poienele sunt in cul-
mile muntilor i ca el trebuia sa urce, ears el
coboria de a lungul.luncii din ce in ce mai largi
i printre focuri din ce in ce mai dese. Era
nevoit sa se departeze.
Tnspre miec,lul noptil armdsarul p1M de spume
o dete 'n pas i incepu sa mute din frunc,Iiul
veted.
Bodea, obosit i el, descaleca. i-1 duse cat-va
timp de cdpastru ldsandu-1 sa pasca 'n mersur
lui. Era unul dintre caii, care merg di i noapte
fara-ca sa lancedeascd. i se hrdnesc la nevoie i
cu mardcini fard-ca sa-si piarda puterile. Trecand
peste un pdriii, el se opri i-i stemperd setea,
apoi pdscii mai departe.
Bodea ar fi voit sa -i dee drumul, ca sa pasca
in toata tigna, dar se temea c'o sA-1 piarda, ar
fi voit sa-1 lege de o tufa, dar ii era mild.
i totu-i trebuia sa se odihneascd. i el, cdci
trupul e nemilos i nu to iarta cand nu-i dai

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 65

drepturile lui. Ii era foame lui Bodea, i n'avea

ce sal manance; ii era somn si se temea de somn,
cad noaptea era senind i friguroasa.
Pe la mieclul noptii, cand closca cu pui ince-
puse a se cobori spre Apus i calul incetase a
mai paste, el urcal coasta i intra in desisul pa-
durii, ca sa-si caute un loc adapostit, unde putea
sal -si aprinda focul fara-ca O. fie veclut din vale.
Il resbise frigul de-i ammlisera toate vitiele, si
trebuia neaparat sa se incalcleasca.
El se opri sub o surpatura rovinoasa, iii legal
calul cauta vreascuri pentru foc.
Foc II trebuia, mai presus de toate foc, atat
numai atat : dar cum sa-1 aprinda ! ?
Atat era de ameOt de oboseala, de foame, de
somn si de frig, in cat nu se gandise, ca'n zadar
isi cauta adapost, in zadar adund vreascuri, daca
nu are cum sa-si aprinda focul.
Eard valea era plina de focuri.
De ce adeca ar fi avut el sal se teama ? Calare
pe armasarul lui el putea sa se apropie, sal -si
iee un taciune sa se departeze ca o naluca.
i chiar daca Par fi luat la goana, nu putea ni-
meni sa se apropie de dinsul.
El se cobori ear in vale, se arunca'n spinarea
armasarului o lua in treapat spre cele mai
apropiate focuri, care se aflau pe sub coastele
de dincolo, in cat el trebuia sa treaca riul pentru-
ca sal ajunga la ele.
Calare o data, el se 'nviora.' si nici nu se mai
simtia obosit, nici nu-1 mai era frig : intreaga
5
www.dacoromanica.ro
 66 L SLAVICI

lui fiinta se concentrase 'n gandul de a trece ca

o naluca printre focuri.
Peste putin el ajunse la un sir de colibi para-
site si calul incepa sa ciuleasca si sa sfordie.
De si boarea vaii adia tot despre isvoare, un
grew miros de lesuri resbia din cand in cand
prin umedul aier al noptil.
El se abate spre riu, ca s se departeze de co-
libi, dar mirosul era din ce in ce mai grew.
De o data calul se opri si se dete putin inapoi.
La departare de cati-va pasi, pe termul riului,
zaceau L -fe-va trupuri omenesti intrate in putre-
cliclune, toate cu capetele spre. riu si cu fata la
pament.
El remase cuprins de o cutremurare fioroasa.
cAstia sunt oameni, care s'aii tint pang la riu
si au murit stemperandu-si setea nepotolita !D
dise el si zori calul sa intre in apa, ca sa treaca
dincolo si sa se departeze spre focuri.
Anca mai infioratoare era inse privelistea ce
-se desfasura acum in fata ochilor lui.
Impregiurul unui foe aproape stins se aflail
vre-o trei-cleci de oameni, ale caror oase eraa
ca iesite prin pielea vesteda si subtiata, bar-
bati, femei si copii, cati-va sedend in nemiscare,
cu gurile caseate si cu ochii perduti in vent, cei
mai multi intinsi jos pe pament ca niste morta-
ciuni. tia Bodea din auclite, ca jos pe sesurile
intinse si prin luncile largi si mlastinoase moartea
nu-I secera pe oameni taindu-i unul c'ate unui,
ci-i coseste culcandu-i la pament in brazde lungi

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 67

si late de'n cate-va dile locurile reman pustil.

Acum vedea cu ochil lui, si o jale adinca-1 cu-
prinse.
Stapanit de jalea aceasta, el nu se mai gandia,
ca moartea-1 pandia si pe el atiindu-se din toate
partile, ci se apropie de foc.
Cats -va dintre cel ce veghiau sec,lend la foc
iii ridicard spre el ochii marl si plini de vapaia
fierbintelilor de agonie.
Ce e ? intreba el.
Ni-e foame, respunse unul cu glas istovit.
Ad omorit pe eel mai voinici dintre not si nu
ni-a mai remas nimic.
Cine ?
Cel de la deal, -- ii respunse altul. La not
nu mai gasesti nimic.
Dar ei de ce-au murit ?
:Au mancat prea mult, respunse al treilea,
si a Intrat bolesnita intre ei.
Bodea remase cat-va timp intr'un fel de aiurire.
II era par'ca nu mai poate s creada, ca se
petrec in aievea cele ce vedea si audia si ca
intreaga viata e numai un vis urit si greu, din
care numai moartea binefacatoare-1 desteapta
pe om.
Era peste putinta, ca pe acest pament manos
si incarcat de Dumnecleil de toate bunetatile
oamenii sa sa omoare intre dinsii luptandu-se
pentru hrand si sa piard in cele din urma det
foame si invinsii, si invingatoril.
Si cu toate aceste asa era : aici in mijlocul
www.dacoromanica.ro
 68 I. s LAVICI

paclurilor pline de hrana omeneasca periau oa-

menii acetia de foame fiind-ca nu mai aveau
destula energie, ca sa se duca i caute
hrana.
El ii face semnul crucil.
II era invederat, ca oamenii acetia iesiera
de sub paza lui Dumnecleii. Necuratul ii luase
in stepanirea sa i-I Linea in vrajba necurmata,
le smintia inimile i le turbura mintile, ca sa
nu-1 poata depana in linite firul vietii.
Ca un raid pamentesc se reivird in sufletul lui
poienele riiminoase, unde oamenii-i petrecead
viata in fericita fratietate rabdand impreuna
bucurandu-se impreund.
El iii zori ear calul, ca sa se departeze cat
mai curend de la acest loc spurcat prin duhoa-
rea necuratului.
Zadarnic cauta inse sa se scape, caci el se
incurca din ce in ce mai reit in aceasta impe-
ratie a sufletelor necurate, care profits de ne-
putintele omeneti i nu larta pe cei luati o data
in stepanirea lor.
Ici fusese o lupta, i el trecea printre cada-
vrele remase pe campul de bataie i sfiiate
acum de haitele de lupi i de stolurile de corbi.
Colo vre-o board nemiloasa ii repusese pe
oameni i leurile zaceail gramegi-gramecli, care
cum it apucase moartea, ear pe la focuri nu
mai remasesera de cat putini, care semenati mai
mult a stafii de cat a fiinte vietuitoare.
Ear mai departe jdfuitorii-i petreceau noaptea

www.dacoromanica.ro
 DIN BATIRANI 69

in nesatiu si in desfreil, in selbatica invalmaseala,

tipand acum de bucurie si racnind peste putin
de manie, ridend o data cu hohot si pe ranjite
si scrisnind apoi din dinti, imbratisandu-se in o
clipa si inca.'ierandu-se in cea-lalta.
Erail tot oamenii, pe care ii \recluse petrecan-
du-si viata in munca intinsa si sevirsita in td-
cere, taind copaci grosi, sapand santuri adenci
si cal-and bolovani grei, aceia-si oameni, dar
ajunsi la ceasul feu si gustand cu nesatiii pla-
cerile putinei vieti ce le mai remanea.
In revarsatul zorilor de di Bodea ajunse la un
loc, unde riul se apropia de coasta de la dreapta
de nu mai rernanea loc de trecere pe termurul
lui. El descaleca lua calul de capastru, ca
sa urce coasta, care, deli piedisa, pentru un
muntean ca dinsul era drum usor.
El remase c'a 'mpietrit de uimire cand ajunse
in culme.
0 priveliste larga si nespus de bogata in fru-
museti se desfasura in fata lui.
Inainte se intindea sesul nemarginit, prin mij-
locul caruia se varsa serpuind un riu mare si
lat. La dreapta se deschidea o lunca larga, in
fundul careia se vedea, perdut in ceata albas-
trie a departarii; un munte cu virful ascutit.
lAcesta e Negoiul, 4ise el mirat de inal-
timea muntelui si ingrodit de departarea, la care
se afla. Da, de acolo, din culmea acea, am
veclut eu Argesul.
Dar ochn lui se intoarsera spre stenga. Aict

www.dacoromanica.ro
 70 I. SLAVTCI

se deschidea alts lunca, mult doritul drum Spre

poienele Papuri.
Pentru-ca sa poata apuca drumul acesta, el
trebuia sa coboare, sa treaca riul i sa ocoleasca
un deal.
Mai nainte de a le face aceste, voia sail dee
calul la paune i sa-1 adape, apoi sa.-i caute
ce-va do mancare i sa odihneasca i el insu-i.
Cdur impregiur padurile de cer eraii Arica in
plina for podoaba de frunzi. Numal pe ici pe
cold se ivia date un fracsin rou ca sangele de
Nici---fum, nici vre-o alts urrna de viata
omeneasca nu se zaria nicairi prin apropiere.
Chiar i daca s'ar fi zarit inse, el i-ar fi urmat
drumul fara de grija. Dupa cele ce veduse i
simtise in timpul noptii, el nu se mai temea de
nimic : se afla 'n paza lui Dumnedeti i trebuia
sa treaca nevatamat prin toate. Mergea deci fara
de grija pascandu-I calul si cautand cu ochii
vre-o tufa de alun, vre-o rasura on un paducel.
Dac'ar fi bagat bine de seams, el ar fi vedut,
ca sunt urme de om chiar i pe unde calca el.
Ieise Intr'un lumini cu iarba deasa, i, daca s'ar
fi gandit bine, ar fi inteles, ca aa numal de la
sine nu s'a curatit padurea, daca s'ar fi uitat
bine, ar fi vedut, ca trece peste brazde 'ntelenite.
0 noud uimire-1 cuprinse dar, cand se pomeni
fats 'n fats cu un ir de case cladite din groi,
muruite pe din launtru i acoperite cu marl in-
drile de stejar, opt case una langa alta jos in o
groapa i adapostite sub padure.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 71

El cobori cu bagare de seamy spre case.

Nici un semn de viata omeneasca.
Usile eran toate inchise. Basicile de bon, cu
care erati lipite ferestrele, stetean anca intregi.
Sub streasina uneia dintre case se afla chiar un
resboin cu panza jumatate tesuta in el, dar firele
de urdeala anca netesuta se rupsesera si atirnan
in bataia v'entului.
Astia, c,lise el cuprins de jale, au fugit
in pripa si nu s'an mai intors, ear de atunci n'a
mai umblat nimeni pe aici.
Era ce-va afara din cale sinistru-in aceste case
pustii ; el se sinitia cu toate aceste in apropie-
rea for mai bine decat on -si-unde
Da, aici putea sa stee si sa odihneasca in toata
tign a.
El scoase capastrul din capul calului si i-1 lega
drept pedeca in picioarele de din nainte, apol
se 'ntinse, mai mult se lass ca mort pe larba si
remase cat-va timp cu fa-ta in sus si cu ochii
inchisi.
Multa miserie este in lumea aceasta ! Multe
dureri sunt, multe si grele suferinte. De ce oare
omul trebue sa traiasca!? E on nu adeverat,
ca Dumneden le stie toate, le vede toate? Este
Dumneclen, on numai omul si-linchipuestepentrn
a sa rnangaiere!?
El se cutremura speriat de indoiala ivita in
sufletul lui si se ridica in picioare casi-cand ar
fi fost cuprins de simtementul, ca e spurcat pa-
mentul, pe care zacuse.

www.dacoromanica.ro
 72 I. SLAVICI

II cearta Dumnedeti pe oameni, c,lise el in

gandul lui, ca sa-I curate prin spa.'sire si sa -i
faca vrednici de o mai fericita viata. Cand inse,
cand va sosi diva mentuirii!?),
In inima lui se ivi ear pornirea de a face,
el singur nu stia ce...
Ochil lui se oprira asupra coastei ce se ridica
in dosul caselor. Acolo, in bataia soarelui de
meacla-di, erau cati-va pomi inabusiti de vite urcate
pang 'n virfurile lor, o vie parasita si remasa
'n paraginire, dar incarcata de rod in mare parte
stafidit.
El treca rapede printre case si urca cu cate-va
sarituri coasta.
Veduse el vita si prin valea Riului Alb si man-
case struguri, dar cu totul alt-fel erau acestia.
Doamne ! grai dinsul induiosat, cu cate
bunetati ai Inzestrat pamentul, si cat de placuta
poate omul sal-0 faca viata in lull-lea asta !
Soarele-si revarsa radele calde asupra caselor
pustil si asupra impregturimii for paraginite; adi-
erea lina a ventului scutura din cand in cand
cate o frunza vestejita; diva se desfasura din ce
in ce mai a sfirsit de vara,
Satul de iarba, calul se trase in cele din urma
in umbra padurii.
Tot astfel facit si obositul lui stepan.
Era tarqiu dupa ameada-di cand el se destepta
din somnul lut nelinistit si se uita impregturul lui.
II erau intepenite toate incheieturile, si numai
cu anevoia si una cate una -si mai putea aduce

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 73

aminte cele petrecute, par'ca. multe i lungi dile

trecusera decand a plecat de la ingraditura de sub
stanca. Si atat de vii i de coviritoare fusesera
emotiunile ce se succedasera in sufletul lui, incat
el abia-i mai putea reaminti marii ochi albatri.
Imbetranise oare-cum in o singura noapte.
Calul ii ridica voios capul i necheza Incet
i nerndator.
Ce e, fratiorule ?* ii qise Bodea, i de aid
inainte gFreitior remase numele calului.
Si fratior ii i era in adever.
El se tidied cu anevoia i numai cu multa greu-
tate ajunse sa deslege capastrul i sa-1 puna in
capul calului, dard ear se simtia uor i neobo-
sit dupa -ce incaleca.
Mesurand in gandul lui drumul ce avea sa
faca pentru-ca sa se intoarca ear in culme, sa
coboare la riu i sa ocoleasca dealul, el ii cacti'
socoteala, ca tocmai pe'nserate o sa poata apuca
la stenga. Aa 0 era mai bine. Noaptea inainta
fard de grija, caci pe cand el vedea focurile i
audia de departe cel mai mic sgomot, pe dinsul
nu putea nimeni sad vada.
N'avea deci nevoie sa grabeasca, i-0 urrna
drumul pe'ndelete.
Sosit inse in culmea, din care se deschidea
vederea spre Arge si spre campie, calul incepit
sa ciuleasca privind spre campie i sa necheze
Trick resunara toate vane. Ochii lui ageri se
oprisera departe pe es,unde i Bodea vedea, par'ca,
pe ici pe colo cete de calareti, care goniau de-

www.dacoromanica.ro
 74 I. SLAVIC'

alungul campiei nedete lasand lungi fa."ii de

pray in urma lor.
Ce era acolo !? nu cum-va se'ntorceali Avarii,
despre care se vorbia atat de mull ? On poate
vre-un alt soiii de oameni selbatici a ajuns in
cutrierarile lui pans pe sub dealurile de la mar-
ginea sesului.
Cu o putere a toate covirsitoare se ivi in inima
lui pornirea de a se duce, ca sa vadd si sa
be afle toate. Acum era aid. si putea sa iasa
dintr'o singurd resuflare in largul campiilor, si
daces maistetea acum pe ganduri, nici o data,
poate, nu mai ajungea sa-si implineasca dorinta.
In adever, omul stie, unde pleaca, dar nu poate
sa tie si unde are sa ajungd.
Cand diva se'nvelia cu noaptea, Fratior ii
ducea stepanul pe sub dealurile de la marginea
esului inainte spre resdrit trecand ici prin o pa-
dure, colo peste o pajiste intinsa on printr'un
smarc. La dreapta for se vedeau din cand in
cand focurile de tabard si be arataii drumul,
pe care trebuiati sa.-1 tins pentru-ca sa poata
inainta prin linistea noptii nesuparati de nimeni.
Crescut pe campiile netede si trait in inval-
maselile luptelor, Fratior mergea in treapat din
ce in ce mai aventat, ridicand merea capul, mis-
cand tot mai des din urechi si umflandu-si din
cand in cand ndrile largi, armasar adeverat, gata
de a se aventa la cel mai mic semn.
Era departe de Bodea gandul de a-i da acest
semn. El voia cu toate aceste sa vada, si ur-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 75

manduil drumul, se apropia din ce in ce mai

mult de focuri. Era peste putinta sa nu se apro-
pie in cele din urma, ca sa vada ce fel sunt oa-
menii tabariti pe 'ntinsul campiilor.
Era fapta. de oin nebun, ca el, care n'avea nici ma-
car un ciomag in mand, sa risce a fi luat la goana,
si totu-si el iii lua inima 'n dinti, potoli mersul
calului si se apropie de unul dintre palcurile de
focuri.
Calare pe Fratior al lui el n'avea sa se teama
de nimic.
El se opri la marginea unui lumini larg
mai mult lung decat lat. La stenga lui se afla
un cocioc p1M de papura deasa i inalta, pe langa
care pasteail risipiti o multime de cal. Focurile
ardeati la dreapta, insirate pe sub o padure de
tejari betrani, si in zarea focurilor se vedea
pe ici pe colo cate un cort. Bine nu putea sa
vada Bodea decat doue din aceste corturi, care
se aflaii la capetul despre dealuri, de unde se
apropiase el. Amindoue eraii midi i facute din
piei de boti. La focul din fata acestor doue cor-
turi se aflaii trei oameni marunti si indesati: Doi
dintre dinsii sedeaii pe vine, iar al treilea se
sculase 'n picioare si dregea focul.
Nu putea sa-i vada bine: se mai apropie dar.
Ce ar fi putut adeca sa i se intemple ?
Chiar daca-1 zariau, ei trebuiaii sal se desme-
ticeasca, sa-si caute cail si sa incalece, eard el
era in timpul acesta departe.
Fratior inse isi perduse de mult rabdarea : ye-

www.dacoromanica.ro
 76 I. SLA VICI

clendu-se atat de aproape de focul aprins in fata

corturilor, el sfordi o data, sari in doue pi-
cioare si necheza incat caii de pe marginea
cociocului incepura sa fuga care 'ncotro, earn
cel trei oameni de la foc alergara la cal in vreme
ce de pe sub corturi iesiau altil si ear altii .i
se risipiall cautandu-si si el caii.
Bodea-1 strinse pe Fratior din pulpi i-1 zori sa
se intoarca i s'o iee 'n goana spre dealuri. Nu
era inse armasarul deprins sa fuga, cand vede
pregatirile de lupta : el stetea ca cioplit din pea-
tra si astepta sa-1 vie cine cuteaza sa vina.
Incalecati, doi dintre oamenii, pe care-i ye-
cluse la foc, un fel de stirpituri cu fetele galbene
si spane, cu falcile late, cu umerii obrajilor le-
siti si cu ochii mici i infundati in cap, pornira
'n saltate asupra lui i -1l ridicard buzduganele
invirtindu-le in aier.
E de neinteles pornirea spre lupta a omulul.
Pus o data fata 'n fata cu cel ce vrea sa-1 rd-
pund, omul, fie el chiar i cel mai dulce la fire,
se otereste si se 'ncrunta, I I is avent si infra
orbi si nu cu hota.rire ba.rbateasca, ci cu pia-
cere diavoleasca in lupta. N'avea Bodea nici o
arma, dard calul lui era mai mare si mai puter-
nic, mai mare era si el insu-si si se simtia des-
tul de tare, ca 5d-i ridice adversarul din spi-
narea calului i sa-1 arunce departe.
< Vino ! vino ! pocitura de om, daca ti s'au
urit c,lilele vietil!striga el, si Fratior porni in-
nainte, apoi, cand sosi in dreptul celui-l'alt cal,

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 77

sari in picioare, ca sa-si apere stepanul, care se

culcase pe gatul lui, ca sa treaca pe sub lovi-
tura i sa apuce bratul ce purta buzduganul.
Intr'o clips cei doi calareti remasera culcati
la parnent, unul aruncat c'o isbitura, ear cel-
l'alt lovit cu buzduganul, pe care Bodea-1 luase
de la cel cagut.
Haida! haida!D striga el apol gonind inainte
de a lungul lumini, alai, prin fata focurilor i
printre dusmanii, care 'ncalecati racnind de manie,
ca sa plece 'n urma lui.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA ADOUA.

I.

Mangaierea
eNu e cu voia lui Dumnedeii clicead Mun-
tenil risipindu-se fie-care la vatra sa, pi neclan-
tita credinta 'n purtarea de grija a lui Dumnedeu
e singura mangaiere a omului lovit de marl ne-
norociri.
Avend mangaierea aceasta, oamenii se 'ntor-
ceati la vetrele for cuprinsi de simtementul c'ari
sevirsit o fapta mare si placuta lui Dumnedeti.
Nemangaiat era numai Parintele Luca.
Afland, ca oamenii se risipesc ca nu se poate
face incercarea de a scapa pe fiiul lui, el nu
era mahnit si nu se plangea, nu mustra pe ni-
meni si nu se caia. Era lucru firesc, ca fie-care
s alerge la copiii sei, i ar fi fost in contra vo-
intei Parintelui a toate, ca densii sa -pi paraseasca
copiii sei si sal-0 pund viata in primejdie, ca sa
scape, daca-1 vor mai fi putend, pe al lui. Ta-
tag ceresc el singur are purtare de grija pentru
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 79

tot': muritorii nemernici se fac vrednici de feri-

cirea vecinica purtand fie-care grija pentru al se'.
Perdut era Bodea, i pentru totdeauna perdut
avea sa.-1 socoteasca.
Si daca totu-s', prin vre-o minunata rinduire
a lui Dumnedeil, el scapa si se intoarce ! ?pdicea
maica preuteasa, care nu era in stare sa i-1 gan-
deasca perdut pentru totdeauna.
Departeaza de la tine gandul acesta, alun-
leapada-te de el, grai preotul, ca nu
ga-1,
mangaiere-ti da, ci-ti tine sufletul in necurmata
sbuciumare. Adu-tl aminte de bucuriile, pe care
le-al avut and it purtai la sin, and it invataI
sa umble, and el a rostit primele vorbe, and
it vedeal crescand i desfasurandu-se trupeste
si sufleteste, reaminteste-ti-1 in alt, mladios, sprin-
ten si cu obrajii rumen', cum 1-al vedut in clipa
plecaril lui, i multumeste lui Dumnedeii, ca ti
l'a dat i ti l'a lasat atata timp i ra ti-1 poti
reaminti cat timp ma' traiesti in lumea aceasta.
Dar de ce mi l'a dat, respunse muma ne-
mangaiata, daca nu poate sa." alba. si el, ca
totii oamenil, viata in aceasta lume ! ?
Nu scruta tu tainele vietii omenesti, ii res-
punse preotul. Parintele e numai vremelnic
purtator de grija, .i sarcina e copilul, sarcina
ce trebuie sa poarte fie-care asa, cum i s'a dat,
unora spre mangaiere, altora drept spasire. Dum7
nedea ni l'a dat in pastrare i no' l'am padit
pana 'n clipa, in care a voit sa ni-1 iee, ca sa-1
duca la rinduirea lui. Nu to pune tu, femee ne-

www.dacoromanica.ro
80 I. SLAVICI

mernica, mai presus de IVIaica Domnului, care

i -a dat fiiul jertfa.' fara-ca sa se tanguiasca.
gPentru-ce inse aceasta jertfa.! :Ph
Nu scrota, grai ear preotul, ci primeste
cu oarba supunere rinduirile celui preaintelept...
Ear daca mane it vei fi vedend Intors la vatra
ta, sa nu dici ca e tot acela, pe care l'ai avut :
e altul, un non dar de la Dumnedeu, pentru care
al sa multumesti in fie-care clips a vietii taleD.
0, mare mangaiere e neclintita credinta in
purtarea de grija. alui Dumnedeti, gi omul, care
e petrut*s de credinta aceasta, rabda cu multu-
mire cele mai grele lovituri ale sortil si se simte
inaltat prin durerile ce sufere.
Nemangaiat era Parintele Luca numai vedend
nesatiul, cu care se aruncasera oamenii asupra
gropilor de bucate, mania infundata a celor ce
n'apucasera nimic si graba, cu care se risipisera
cetele.
Raristea bine adapostita, unde Bran oprise fe-
meile cu copiii 1i cu turmele, era ca 'n gura ia-
dului.
Oamenii hotarisera el intre el sa nu se mai
risipeasca prin poiene, ci sa ramaie adunati cu
totil aici, sa -si sape gropi sa-si faca colibi a-
coperite cu pament ca ale paganilor. Cauta deci
fie-care pentru sine si pentru al sei cel mai bun
loc, pe cand unii se certati pentru merinde,
altii taiati copaci, ear altii injunghiasera ber-
beci jupuiail in vreme-ce femeile risniati gra-
unte on faceau pasat de mein. Mergeau toate
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 81

val virtej i 'ntr'un zgomot furtunatic, din care

nu ieia desluit clecat behaitul oilor, in care
se amestecaii strigatele femeilor neastemperate
si plansetele copiilor impini cand in coace, cand
in colo.
Preotul stetea neajutorat in mijlocul acestei
destrabalari, si vorbele lui Ursan ii sunau me-
reit in urechi.
Se simtia ca pastorul, care-I vede turma ri-
sipita i nu mai e in stare s'o adune.
Nu, acetia nu mai eran fiii lui sufleteti, cre-
tinil indreptati mered cu gandul spre Dumnec,leil,
fratii buni, care numai impreuna titi sa se bu-
cure orb sa sufera, ci oameni invrajbiti, pe care
nu mai poate nimeni sa-1 stepaneasca.
Sunase lung i in mai multe renduri buclumul
de rugaciune, dar nu-1 mai asculta cleat pe ici
pe colo cate un moneag potolit.
cAsa . e adi, ii dicea preotul cuprins de
viud ingrijare: ce are s fie mane on poi-
mane !?),
Eran, ce-i drept, destul de bine adapostiti,
daca-i facead colibile precum le planuisera, se
aparan mai uor remaind strini cu totii la un
loc i avead i destula hrana pentru un timp
oare-care ; dard ceea ce ib tinuse pe Munteni in
mijlocul unel lumi, pe care moartea meren o
premenia, nu era nici adapostul bug, nici hrana
imbelugata, ci largimea i bunul cumpat.
Trupului, diceati parintil i bunii, sa-1
dab numai atat, ca sa nu i se stinga viata, cad

www.dacoromanica.ro
82 1. SLAVIC

cu cat mai potolita e viata lui, cu atat mai lu-

minos se desfasura sufletul.
Eard oamenii acestia taiati carnuri grase, le
trageau nesarate 'n 'frigari si le sfisiail asa sar-
bede 'n dinti, el, care stiati, ca nu e urgie mai
mare decat lipsa de sare.
Jos in vaile manoase si pe sesul plin ca o
masa bogata de toate bunetatile periau oamenii
si de foame, si luptandu-se intre dinsii pentru
hrana, dares nu pentru-ca n'ar fi putut sa-si ga-
seasca cu totii hrana, ci pentru-ca n'aveati nice
o renduiala.
Tel-nen-du-se unit de altil, erati nevoid sa stee
ingramaditi la un loc si mereii gata de lupta,
adi aici, mane colo, acum pe drumuri dosnice
si ne mai uipblate, in urma indesuiti in vre-o
strimtoare on intre mlastini, numai de tot ara-
re-ori la largime, unde pot s resufle. Nu putea
nimeni sa aiba gandul de a agonisi si de a pa-
stra ceea ce mane ori poimane putea sa be cada
altora prada. Viata li se petrecea dar in nevoi,
in suferinte si 'n lupte, eara cand apucail cate
ce-va, se 'mbuibati ca fiarele lihnite. Mai ales
aceasta imbuibare cu carnuri sarbede le era
peirea.
Infrunta omul oterit prin rabdare cea mai
grea urgie a intemperiilor si resbeste voios prin
viscol si prim furtund, dar cade repus de boala,
daces 'mbuibarea l'a umplut de scarbire. Eard
boala trece din om in om unde multi umplu
aierul de duhoare.

www.dacoromanica.ro
 DIN DATRA NI 83

Cu inima incletata stetea preotul in mijlocul

multimii destrabalate, care nu mai voia sa -i as-
culte glasul.
Oamenii, pe care ar fi putut sa se racleme,
erail care'n cotro.
Bran se 'ntorsese cu al sel in poienele Leaotei.
Ursan era dus sa tie 'nchisa trecatoarea despre
valea Barsei. Ventu se afla intre Candeti. Mo-
roienii se 'nettibasera pe tapanul, unde i-a lasat
Bran, i nu mai voiati sa se intoarca. 'Mari i
tari erati in lumini Carbune i Raciulete, care
adunasera impregiurul lui Vines tot muieretul
turburat de spaima noptii trecute.
Nu era 'lush nici Raciulete atat de pocit cum
it areta infatiarea lui.
In curend dupd ameacla-cli sosi de la Moroieni
tirea, ca paghnii au pornit ear la deal i urca
multime mare.
Dand peste gropile deerte, despre care dinii
nu tiusera ni4-nic, el se umplusera de manie.
Era paech navalitorii i-ar fi pradat, i toti stri-
gau resbunare.
Care va sa dica acolo sus in desimea pAclu-
rilor erail oameni, care aveaii gran i meiu, mult
grail i mult meift, ba poate ca mai aveaii tii
alta ce-va : resbunare!
Moroienii, care le avedeau toate, trimisera
peste cat-va timp tirea, ca paganii au trecut
inainte i se ingramadesc sub coasta gata de
a urca.
Ca luat de un virtej de spaima se rescoli lu-
www.dacoromanica.ro
84 1. SLAVICI

minisul. Strigau cu totii alergail fard de rost

incoace si incolo ; nu mai stia nimeni, ce sa faca
si in cotro sa apuce, si ear resunaii padurile de
behaitul oilor, in care se amestecati tipete de
femei si plansete de copii. .

eStati pe pace ! stati pe pace ! striga Rh-

ciulete alergand printre dinsii. Mai e mult de
acolo pang aid.
Betranul Vines ridica amendoue bratele si, mis-
cand incetinel din mani, le facia oamenilor semn
sa se linisteasca si s vie la dinsul.
Era par'ca o putere tainica in aceasta miscare
domoala a manilor lui, si oamenii se apropiard
ca trasi de un farmec unii de altii pornind cu
totil spre dinsul.
Stati cu mintea luminata i cu inima nein-
doita, le c,lise el dupd-ce se linistira. Daca
yin, Moroienii roman in dosul for si-i apuca pe
la spate. Locul e strimt si nu ni-e grew sa tinem
pept cu ei din fats. Sa piece femeile cu copiii
si cu turmele mai la deal, eard not sa ne pre-
gatim.Mai anteiii si mai anteiii, urma el, sa
ne pa.stram bine merindea. Uite, colo sunt
doue gropi sapate pentru colibi : cine are gra-
unte sa re arunce 'n ele, in una graul, in alta
meiul. Le acoperim cu parnent, dam frunze us-
cate pe de-asupra, si numai not stim, unde ni-e
merindea.
0 tacere adenca urma dupa vorbele lui. Era
greii lucrul, pe care-1 cerea mosneagul, i Parintele
Luca se 'ndoia, ca oamenii 'I vor da ascultare.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 8

gDati inainte, striga Carbune,ca nu avem

timp de perdut.
El ii lua apoi desagii plini i-i deerta in
una dintre gropi.
Atat a fost grew. Dupa'-ce s'a imbarbatat unul,
s'aii pornit i cei-Plati, la inceput cam cu de a
sila .i apoi din ce in ce mai pe grabite. Fe-
meile nu se departasera anca cu turmele i cu
copiii cand gropi1e eraii in build renduiala, i
Parintele Luca stetea cu inima impacata in mij-
locul luminiului i-I indruma pe oamehii, care
acum ascultau glasul lui.
Bran alesese luminiul tocmai pentru-ca era
bine adapostit, o facie lunga i mai larga spre
vale, de unde se atepta navala.
Privind locul de la deal, la dreapta era o ripa
Stancoasa, pe care chiar i cei mai sprinteni din-
tre munteni numai cu multa opintire ar fi putut
s'o urce. La stenga locul era aproape es, dar
in mare parte rovini acoperit cu ferega mare
i cu manzoc inalt i stufos. Si din o parte i
din alta drumul mai era apoi inchis i prin co-
pacil resturnati, pe care ii taiasera pentru colibi.
Mai resturnati copaci i spre vale, ca sa-i
incurcati i acolo,le Oise preotul, i peste pu-
tin toata lumea porni la cale.
Remasesera 'n lumini vre-o ase sute de Man-
teni, baieti, monegi i oameni in putere, intre
care vre-o opt-deci av eau arcuri, ears cei-l'alti
eraa inarmati cu ghioage, cu imblacitori, cu se-
curi .i numai putini cu sulite facute ca a lui
www.dacoromanica.ro
8li I. SLAVICI

Raciulete pentru ursi si pentru mistreti. Pe cand

cei cu securile taiau copacii, altii trageau co-
pacii resturnati ici la dreapta, colo la stenga, ca
sa-1 asecle 'n sir indesat, toate in graba nervoasa,
facend larma zadarnica, impedecandu-se unit de
altii si tremurand cei mai multi de frica.
Cu cat mai mult inaintau inse pregatirile, cu
atat mai cu chibzuiala se urma lucrarea, .i 'n
cele din urma preotul nu mai avea nevoie sa
strige pentru-ca toti sag auda.
Mare minune ar fi, grai Raciulete, dac'ar
mai cuteza sa se apropie <<.
Ivit o data inteun cap, gandul acesta treat
din om in om, si in curend nu-I mai venia nici
unuia sa creada, ca poate cine-va in lumea a-
ceasta sa faca incercarea nebuneasca de a resbi
prin cOpacii resturnati, de a trece prin rovinile
fara de fund on de a urca ripa ce da'n pra-
pastii adenci. Atat de bine adapostiti se sirritiaa,
hick nu puteau sa inteleaga, cum adeca si de
ce oamenii aceia, carora nu le facusera nici un
reel, sa se napusteasca asupra lor.
Pe inserate dar, cand se ivira prin desiul din
vale cele danteiti capete, poiana resuna.' de chiote,
in care mania se amesteca cu un fel de voie
bun a.
Pot liti, striga Vines, ii cu capul la loc.
Arcasii inainte ! le qise preotul. Dati-ve
dupes copaci i nimeni sa nu traga fara. folos.
Sa vedem ce fac .i cum vor sa ne apuce .
Graind aceste, Parintele Luca se trace spre
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 87

partea de la deal a luminisului si se opri la

marginea padurii.
Ravarsa, Doamne, puterea ta, grai apol
ridicand dreapta spre cer, si me invredniceste
sa impart binecuventarea Ta. Fiii Tel suntem
cu totii : da-ne taria rabdarii, daca vrei sa ne
certi unii prin altii. Al tel suntem, Doamne, si tie
ne dam jertva!b
oPotoliti, potoliti ! striga betranul Vines,
care stetea nemiscat in mijrocul luminiSului, fata
in fata cu navalitoril din ce in ce mai nume-
rosi si din ce in ce mai larmuitori.
Sositi renduri-renduri la copaci' resturnati in
calea lor, ei se 'ndesuiau din ce in ce mai reii
pe angusta muche a ripe'. Fiind prea multi pen-
tru un loc atat de strimt, se impingeaii unil pe
altil certandu-se in gura mare intre dinsii. Cati-
va voira sa apuce la stenga, unde locul se lar-
gia, dar dupd do', trei pasi simtira, ca se cu-
funda si saris speriati inapoi. Isbindu-se acestia
de altii, se stirni o 'nvalmaseala, in care mai
multi dintre ce' de pe muchea ripe' perdura
parnentul de sub picloare si se resturnard in
prapastie.
Dar oameni resturnasera copacil in drumul
lor, si tot oameni erail si ei : n'aveail de cat sa
puie mana si sa-i dee la o parte. Era, ce-1 drept,
mai usor sa- l restorni cand nimeni nu te opreste
de cat sa-I dal la o parte cand altil nu te lasa,
dar dincolo de copaci era grail si mein, si cati
incapeau pusera mana, ca sa -si faca drum.
www.dacoromanica.ro
88 I. SLAVICI

Pana aici Muntenii privisera stand linistiti.

Acum arcasii incepura sa traga.
Nu le era grew sa nimereasca, fiind-ca sageata,
data'n desime de oamenl, intra 'n carne vie on -si
unde ar fi caclut. Loviti erati inse tot cei din
rendul anteiti, care pusesera mana, si cel lovit
o data nu-si mai cauta drum inainte, ci on ca-
dea in picioarele celor-lalti, on se dedea vaie-
tandu-se la o parte, ca sa faca loc pentru altil.
Era invederat, ca cu cat mai mult vor sta in
loc, cu atat mai multi au sa fie loviti; ci mun-
ciau deci cu graba desnadajduirii, impedecan-
du-se unii de altii i trecand fara de mild peste
cei raniti.
Haida! haida! striga Raciulete cand vedn,
Ca el vor sa treaca 'n lumini si se rapedi cu
sulita intinsa la vale.
Intrati in incaierare selbatica si fard de nici
o renduiala, el se rostogoliau oare-cum la dreapta
si la stenga si acum Muntenii if impingeaft pe
navalitori la vale, acum ear navalitorii resbiati
inainte si-i alungau pe Munteni la deal. Ori-i-
cat de inda'rjiti i de inimo1, aparatorii erad
putini; on -si-cat de multi, agresorii nu 'ncapeau
cu totii in luminisul august i numai renduri-
rinduri puteati sa iee parte la lupta.
Mu lt ar fi trebuit sa tie inchierarea, dacd n'ar
mai fi fost la mijloc si Moroienii, care se co-
borisera incetul cu incetul, trecusera valea si-i
apucasera pe navalitori pe la spate.
0 spaima zguduitoare ii cuprinse pe toti cand

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 89

audisere in dosul for sunetul buciumului, 1i ca

iesiti din fire o rupserd la fuga care cum ii tdia
capul in clipa de spaima, unii aventandu-se in
prapastie, altii dand peste rovine, cei mai multi
buind orbis in vale.
Opriti-ve! Stati pe loc! Lasati-i s fuga!
striga preotul din resputeri.
Intrati inse odata in vultoarea luptei, Muntenii
se 'ndarjisera i nu mai erad iri stare sa se std-
paneascd, loviad faird de mild 1i 'n fugarii des-
riddajduiti, $i 'n ranitii neputinciosi .si goniau
turbati la vale.
Preotul suns buciuinul de rugdciune, dara ear
nu mai asculta nimeni glasul lui.
aLa adaposturile de iarrid! striga Cabune.
oLa addposturi! La adaposturnD repetard
cu totii, i peste putin sgornotul abia se mai
audia din departare din ce in ce mai mare, ears
preotul stetea singur cu ranitii si cu mortil in
luminisul desertat pe o clipa. Numai pe o clipa
inse, cad in clipa urmdtoare el se umplu de
femel, care, veclend fuga navalitorilor, cobori-
serd 'n graba mare si se risipird vdicdrindu-se
blestemand, ca sd-si saute fie-care ornul printre
cei morti ori raniti.
Vaicdrelile aceste eraii mai infioratoare cleat
racnetele de manie ale incdierdrii acurn sfirsite,
i Pdrintele Luca-si acoperi fata cu amendoue
manile, ca sd nu vadd, cum femeile infuriate se
napustesc asupra ranitilor remasi pe campul de
luptd.
www.dacoromanica.ro
90 I. SLAVICI

S'a facut ! La athiposturn striga Moroni,

care se ivi din vale cu o parte din oamenii lui.
Ne coborim cu toti in vale !
Preotul alerga uurat spre din.ii.
Mal anteiu, grai dinsul, avem sa ne facerre
datoria catre cei morti i catre cei ranitI.
II omorim ! strigara citi-va.
Ranitii sunt, ca mortii, in paza lui Dumnecleil,
care n'a voit sa-I pearda, ci numai sa-1 certe.
Pretutindeni e Dumnecleil i toate le vede : el
v'a ajutat i el ye cere sa aveti mild catre cei
ce ye cer mila.
0- tacere adenca urma ear dupa. vorbele lui.
II vom ingriji, urma el peste putin, i vom
trage de la gura copiilor notri, ca st-1 hranim.
Care vor muri, morti au sa fie, dar nu din vina
noastra ; ear pe cei ce vor scapa, if vom lases
s se duca la al lor, ca sa duca veste build despre
noi.
Bine cuventat sa fie numele Domnului !
graird oamenii i se risipird s-1 faces datoria
spre mangaierea sufieteasca a Parintelui Luca.

'I.
Infratirea.
Haida! haida!)striga Bodea trecend ca o
naluca printre cetele calaretilor speriati din somn
i culcand la parnent pe cei ce 'ndrazniati sa i
se puns 'n cale.
www.dacoromanica.ro
 DIN 8A.TRANT 91

Gonind asa pe nirnerite, el se departa din ce

in ce mai malt de dealuri, dar numai inainte
putea sa mearga, caci la dreapta avea padurea,
la stenga se urma cociocul din ce in ce mai lat,
ear in urma se audiati bataile copitelor si sbie-
retele selbatice ale calaretilor.
Abia de tot tardifi se desfacit din cocioc un
riulet cu apa limpede i lina, peste care Bodea
putii sa treaca la stenga. Intorcendu-se ear spre
munti, el se perdu peste putin intr'un rachitis,
i
in care nu mai putea sa fie urmarit, arma.'sa-
rul plin de spume dete el de el mai anteid in
treapat mai potrivit, apoi in pas domol.
Trecuse prin aceasta, abia acurn ajunse
Bodea sa se uite mai cu din adins la buzduga-
nul, pe care-1 tinea ca pe o arMa sfintita in
dreapta lui.
Luna plind nu era anca ridicata la meada-di si
trecea tacuta peste 'ntinsul cerului de-o proa-
speta seninetate. Razele ei se resfrangeau scan-
teiand in pietrele nestirnate, Cu care era Impo-
dobit buzduganul.
Nu, asa ce-va nu mai vesluse Bodea.
Asta, iii clise el, nu e arma, ci semn de
stepanire luat, prada nestimata, de la cine stie
cine !
ridicandu-si buzduganul, el se simtia mare
si nebiruit de puternic.
Ear nu mai era insa in stare sa-si dee seams,
uncle se afia incotro merge. Muntii nu se mai
vedeaii. Trecea dupa toate semnele prin o lunca
www.dacoromanica.ro
'02 I. SLAVICI

larg6, cad pe jos era nisip, pe ici pe colo pie-

tri, din cand in cand cate un trunchiii de co-
pac resturnat fie de betranete, fie de venturi,
fie de revarsarile riului i putred acum de intraii
-copitele calului prin el.
Trecuse miedul noptii, cand el ei din nail
la largimea luminata de lung. Un riii risipit peste
o albie lata se varsa la dreapta scanteind pe
ici pe colo in bataia raclelor vii, i pe termurii
lui, atat la deal, cat i la vale, ear se vedead
focuri risipite in iruri lungi.
El i1 dete seams despre desfaurarea culmilor,
peste- care trecuse.
Asta e riul ce iese prin strimtorile de la ca-
pul coastei, ii vise apoi: pe aici trebue sa
apuc, ca sa ies la Leaota i sa cobor apoi la
petera .
Nu putea sa-i dee seams despre departarea,
la care se afla, dar tia, ca trebue sa-i fie lung
clrumul i ca are sa razbeasca printre dumani
pana la Leaota. El descaleca dar, ca sa mai re-
sufle i el, i calul.
Ventul se pornise i batea ca peste poienele
muntilor, din ce in ce mai aspru i mai iernatic.
Era par'ca peste putinta, ca dupd dulceata dilei
trecute sa urmze sub cerul senin i varatic as-
primea iernil grele; i totu-i, inspre revarsatul
zorilor de di de o data se porni ceata de a lun-
gul vaii largi, ear dimineata, cand Bodea porni
pe prundi la deal, incepura sa fluture prin aier
fulgii purtati de ventul din ce in ce mai puternic.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANt 93

Putea acum sa treaca nesuparat de nimeni in-

nainte, caci pe asemenea timp nu mai ies nici
lupii din vizuinile lor. Se cernea zapada din ce
in ce mai marunta mai deasa. Macinata de
gerul crancen si de viscolul desfrenat, ea resbia
prin piele prin came pang la meduva oaselor.
Putea sa inainteze nesuparat de nimeni, daces
mai e cu putinta, ca omul sa treaca intreg pi
nevatamat pi prin asemenea urgie neimblandita
a cerului. lci calul ii luneca peste apa inghe-
tata. 'n pripa, colo el resbia gafaind prin troieni
ingramaditi la adapost, i pretutindeni ventul
din fates, si din laturi, nicairi adapost, nici o clipa
de resufiare mai usoara.
Gandul lui era cu toate aceste dus pe la fratii
lui, pe care ii stia remasi in poienele deschise,
fares de adapost 1i raid de hrand, Si ori-si-cat
de mult ar fi iubit pe Fratior al lui, it zoria, me-
reii it zoria.
Trecea din cand in cand peste lesuri intepe-
nite de ger, dar nici el nu se mai scarbia, nici
Fratior nu se mai dedea sforaind la o parte :
gandul lui it ducea in poienele cutrierate de ur-
gia viscolirii.
Dar ce putea el sa be faces ? Cum ar fi putut
sa be dee vre-un ajutor ! ? Nu se mai intreba :
voia sa fie cu
Trecea, om sleit de puteri, prin fata colibilor
adapostitoare aducea cu induiosare aminte
de copila cu marl ochi albastri si de dilele pe-
trecute in ingraditura de sub stances, dar it zoria
www.dacoromanica.ro
94 I. SLAVICI

mereu pe Fratior, lui atat de scumpul tovaras

si neobosita lui scapare.
Eard fratii lui si tatal lui cel bun si muma
lui cea duioasa steteati m,angaiati in sufletele
for sub acoperisurile adapostitoare, purtau grija
de ra.niti si-i multumian in fie-care clips lui Dum-
neclen, care se 'ndurase a le areta calea spre ye-
trele for mai inainte de a se fi infundat dru-
murile.
El era perdut pentru toti ; lui nimeni nu ii mai
purta grije ; pe dinsul nimeni nu-1 mai astepta ;
la el nimeni nu se mai gandia : scos era din ren-
dul etlor vii, si Parintele Luca nu-1 mai avea
nici el decat in rugaciunile lui.
0 minune de necreclut be era dar tuturora
cand el se ivi in dimineata qilei de a doua de-
spre coasta acoperita cu zapada proaspeta si
curata, si toti alergara s vada ei insi-si cu ochii
for si se oprird cuprinsi de sfiala religioasa in
preajma lui.
Calare 'n albul nemarginit al zapeclilor pe ar-
masarul lui negru ca pana lucioasa a corbului,
tiind in mana dreapta buzduganul stralucitor, cu
fata supta si s'eita, cu ochii mariti si plini de
lacremi, mai muit umbra de om decat fiinta vie-
tuitoare, el parea o aretare cereasca, de ca.re.
nimeni nu era vrednic sa se apropie.
Marit si laudat este Dumnedeul nostru!ograi
dinsul ridicandu-si ochii spre cer.
( Deapururea marit si laudat! respunsera cu
totii plecandu-si capetele.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 95

Parinte le Luca inainta ca 'n aiurire cati-va

pasi spre el, apol se Intoarse spre maica preu-
teasa, care remasese ca 'nmarmurita in pragul
casei.
Femee, bucura -te!> striga el cu glas 'impede.
Eata fiiul tea, pe care parintele a toate l'a pazit
si ti-l'a ales dintre cei mai alesi, ca sa mangaie
printr'Insul turma sap.
Bodea descaleca, cuprinse cu am i.idou'e bra-
-tele gatul armasarului, care-1 purtase atata timp
si-lscapase de atate primejdii, si incepa sa planga
ca un copil greil certat, si plangead cu totii im-
preuna cu dinsul.
Ah, mare e puterea lui DumneVeil ! striga
el, si nu e in lumea aceasta suferin-ta prea mare
pentru omul ce se raVerna cu credinta tare si
nestramutata in bunatatea lui!p
Intorcandu-se spre tatal-sea si spre muma-sa,
el le cera cu capul plecat iertare pentru c,lilele
grele, prin care trecusera in urma nesocotintei
lui, si le saruta man a cu fiiasca supunere in vreme
ce multimea se uita la el ca la un stint.
Intrat in casa, el caVii in genunchi la picioa-
rele preotului Vise : Asculta, Parinte, iarta
si bin e-cuvinteaza !>)
Timp Indelungat au stat impreund numal ei
singuri, fiiul facand marturisire despre ispitirile,
prin care a pus virtutea fiiului seu.
Nemarginita e, Doamne, indurarea to !) Vise
el cu inima usurata, cand fiiul sea ii spuse, cum
copila cu ochil albastri s'a ivit la marginea za-
www.dacoromanica.ro
9t; I. SLAVICI

voiului tiind armasarul de capastru. i ce s'a

facut ea ? intreba apoi cu inima incletata.
Bodea II spuse, cum s'a oprit i a trimis-o la
muma ei.
Mare eti, Doamne, bun eti, Parinte, i ne-
marginita e purtarea ta de grija! striga preotul
cu inima dnca mai tiurata.
Urmandu-i apol fiiul marturisirea, el descrise
in vorbe patine, dar bine alese grozaviile celor
cloud nopti.
Puternic esti, Doamne, i neasemenat de aspru
in dreptatea ta ! clicea preotul. Puternic
et1.1 repeta la fie-care pas facut de fiiul sed.
Adeverata e marturisirea mea, grai Bodea
in cele din urma, i nici un gaud ascuns nu-rni
pAteaza sufletul ; nefatarita imi este cainta i ne-
stramutata hotarirea de a starui in caile Dom-
nului : Treci, Parinte, cu vederea neputintele
mele, iarta pecatele mele i me bine-cuvinteaza .
Nu sunt eu vrednic sa judec faptele, pe care
numai dupa renduirea lui Dumnecleti i numai cu
a lui ajutor al putut sale sevireti, ii respunse
preotul. De la Domnul e mentuirea ta : asculta
glasul inimii tale, cad prin inime-1 povatuete
el pe fie-care dupa vrednicia lui.
Puind apoi dreapta in cretetul fiiului seit, el
inchise ochii i urma rostind vorbele incet i
respicat : Unealta oarba i nemernica sunt, Im-
perate a toata suflarea: revarsa prin mine indu-
rarea ta asupra acestui fiiu cait al tea, primete
jertfa lui de sine i lumineaza mintea lui, des-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 97

chidei inima i fa-1 vrednic sal ducal la indepli-

nire vointa to >.
oDeapururea preamarit e Domnul ! grai Bo-
dea si se ridica 'n picioare.
Sufletele amendurora eraii pline de un sim-
tement de alinare i luminate de fericirea, pe
care aici in lumea aceasta nu poate s'o guste
de cat omul lepedat cu desevirsire de sine si
impacat in cugetul lui.
Si totu-si o durere grea le 'ntuneca viata :
Bodea nu mai putea sal fie urmas in preotie al
tatalui sea. N'o clisese nici unul, nici altul aceasta
si nici nu s'ar fi incurnatat s'o dica, dar le era
amendurora de sine inteles, ca Dumnecleii nu
indrumeaza spre fapte sevirsite cu incruntare
barbateasca pe eel/ alesi de dinsul in rendul mij-
locitorilor iubirii lui.
Si nici ca mai era indreptat gandul lui Bodea
spre parinteasca blandeta a preotiei.
Inasprita prin marile sguduiri ale qilelor tre-
cute si intarita prin faptele barbatesti ce sevir-
sise, inima lui nu se mai muia in fata suferin-
telor trecatoare, ci se umplea de o indarjita por-
nire spre fapta. Isvorul a toate relele nu mai
era in gandul lui soarta oarba, ci nesatiul ssi ne-
socotinta omului lasat in voile lui. Lovit are sal
fie mereil i fara de crutare, biciuit i strins cu
strasnicie in freii, stepanit cu mana sdravand are
sal fie omul de a pururea pornit spre fara de lege.
Cu senind multumire sufleteasca primi dar ves-
tea despre incaierarea din luminis, i jalea it cu-
7
www.dacoromanica.ro
98 I. SLAVICI

prinse numal cand afia, ca intre morti a fost pi

Vines, inteleptul betra.n, la vatra caruia atate
inimi tinere s' an
%Ah! flare selbatice ! stirpituri desbracate de firea
omeneasca! striga. el revoltat in toata. fiinta.lui.
Veclend dar purtarea de grija a invingatorilor
pentru dusmanii lor raniti, el nu se mai induiosa.
Intelegea, ce-i drept, ca asa trebue sa fie. De-
opotriva cu fiarele selbatice ar fi fost gi ei, daca.
i-ar fi omorit on iar fi lasat prada fiarelor sel-.
batice. Bine faceati, alt-fel nu puteati sa faca,
si el se simtia inaltat i mai apropiat <de Dum-
necle9 stiindu-se carne din carnea lor i sange
din sangele lor. Cu toate aceste un zimbet bat-
jocoritor se ivi pe buzele lui.
Mare e virtutea voastra. ! le c,lise el. Cei
mai vrednici si mai iubiti dintre ai vostri au
remas morti pe campul de lupta on zac slutiti
pe patul de suferinte; veduvele cutriera campul
pustiu bocindu-se amarnic, si copiii remasi fara
parinti umbla cersind de la prag la prag ; stati
tremurand pe frica priveghiand cu neadormire,
pentru-ca nu cum-va o noud navalire sa ye ga-
seasca nepregatiti : nu ye temeti voi, ca oamenii
acestia, pe care ii hraniti tragand bucata de la
gurile voastre si ale copiilor vostri, intorsi la ai
lor, vor veni iar, ca sa rapeasca gi putinul ce
vi-a mai remas ! ?
Sa. vie! II se repunse. Cu atat mai dreapta
are sa fie mania noastra, cu atat mai cu prisos
vor fi certati prin bratele pioastre!

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 99

'Nu, le clise el, Lacremile veduvelor si

ale orfanilor and pamentul, pe care cad, de nu
mai resare iarba pe el, si voi, care ati primit
cu binecuventarea cereasca sarcina de a purta
grija de femeile voastre si de copiii vostri, cal-
cati legea, daca ye puneti viata in primejdie :
numai noue celor ce nu lass 'n urma nici veduve,
nici orfani ni se cuvine sa intram in lupta pentru
apararea parintilor si a fratilor nostr4.
Gandul acesta era atat de luminos, incat toti
it primira ca indrumare pornita din cer.
Nu se Coate, in adever, jertva de sine mai
frumoasa si mai placuta lui Dumnecleil deck sa
to lepecIl de multumirile lumesti si sa-ti dal toata
viata pentru apararea celor ce implinesc vointa
tatalui ceresc purtand grija de copiii lor. Cuprinsi
de o insufletire fard de seamen, junii alergara
la Bodea si-1 rugara sa se puns in fruntea for
si sa-i duca on -si-unde va voi el.
Erati numai cinci-Veci si opt, dara Bodea stia
atat de bine, ca puterea n'o da numerul. ci ho-
tarirea barbateasca.
Nu ye cer sa muriti apkand pe parintii si pe
fratil vostri, caci a muri nu e grew, le clise el.
Ve intreb : sunteti on nu gata sa trait' pentru
neamul vostru, cel mai ales dintre toate neamu-
rile aruncate de soarta pe pamentul acesta, sa
ye ganditi in toate clipele vietil noastre numai
la binele lui si numai marirea lui s'o rivniti?
Suntem gata! strigara el intr'un glas.
E neinduplecata hotarirea voastra!?
www.dacoromanica.ro
100 I. SLAVICI

.'Neinduplecath !
cSunteti gata sa ye legatl cu jurament?))
Juram! Juram!)) strigara el.
Dati-ve bine seama despre legatura, in care
intrati, despre sarcina ce primiti si despre jertva
ce aducetI, urma. Bodea. Ve impacati vol
cu gandul, ca, intorcandu-ve obositi on poate
chiar raniti din lupth, n'o sa aveti sotii, care sa
ye mangdie, nici copii, care sa ye inveseleasca!?,
a'Ne impacam !>> strigara el.
Mumele incepura sa se boceasca par'ca si-ar
fi vec,lend copiii dusi la pierdare.
gCopiiI, grai preotul, nu sunt stepani pe
vietele lor, si nici for nu li se cuvine s le dee,
nici to nu al caderea de a le primi >.
cDuceti-ve, le c,lise Bodea, stati trei clile
de a rendul nemancati, marturisiti-ve parintilor
vostri, cereti binecuventarea preotului vostru, si
acela, care va fi remas tare in hothrirea lui, s.
fie in noaptea gilel de a treia in luminisul patat
de sdnge, la mormentul noue tuturora neuitatului
Vines.
Fiiule, grai preotul dupd-ce junii se risi-
pird, cerului numai jertva curata si adusa cu
toath inima ii este placuta. Nu e indoith inima
ta? nu e ranit sufletul tea ? N'o sa to cdiestr
nici o data de a fi adus jertva aceasta ?.
Bodea intelese vorbele tatalui sea, si copila
cu marl ochi albastri se reivi in gandul lui, dara
el n'o vedea in oase si came, ci ca pe o sfint
perduta in alte lumi.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI lot

aNu stie nimeni asta-di care -I vor fi mane in-

demnurile inimii, respunse el, Omul isi is
hotaririle dupes pornirile clipei, in care se afia,
ears virtutea barbatului e stapinirea de sine in
statornicia vointei. Dar, adaoga peste putin,
mai am trei dile, ca sa. me luminezh.
Tref dice lungi si petrecute in cucernica res-
gandire mai avea.
In timpul acestor dile el nu vedea de cat su-
ferintele grele ale semenilor *sei primejdiile
marl, de care era(' impresuratI in fie-care clips.
Iii reamintea lesurile risipite pe camp, stafiile
Inca vietuitoare, desfreul desnadajduiril, urgia
viscolului, gi o adenca jale 11 cuprindea cand
se gandia la cei remasi Anca in poienele troie-
nite, fares de adapost si fares de hrana.
Scapat prin o minunata potrivire a intempla-
rilor din atate primejdii, el IV socotia viata de
acum nu ca urmare a celei de mai nainte, ci ca
dar din prisos, pe care are sa-1 pastreze cu sfin-
tenie pentru binele tuturora. Siluindu-se pe sine
insu-si, el ajunsese sa traiasca mai mult cu su-
fietul de cat cu trupul, nu mai doria nimic pen-
tru sine, si fiinta lui intreaga era strabatuta de
o senind luminoasa fericire, cand se gandia
pe sine alergand in fruntea cetel sfinte gi lup-
tand fares de ragaz, ca sa' stirpeasca reul si sa
ocroteasca pe cei neajutorati.
Cal ! le c,licea el celor stepaniti de ace-
la-si gand, cal sa ye cautati, caci prin mij-
locul lumii inreutatite numai calare se poate resbi.

www.dacoromanica.ro
102 I. SLAVICI

Ventul se potolise, norii se risipisera, si 'n

noaptea dilei de a treia, cand junii urcara 'n lu-
miniul tazut, luna ear trecea pe cer inseninat
si mai 1,,ertos limpede revarsandu-si radele asupra
zapedilor scanteetoare.
Se adunasera la morm'entul lui Vines patru-deci
de insi, toti calari. Cei-lalti se resgandisera fie
pentru-ca nu eraii in stare sa stee nemancati
trei dile de a rendul, fie pentru-ca nu puteau sa-si
paraseasca parintii.
IDescalecati si puneti manile pe crucea de la
capataiul mormentuluip, le dise Bodea puind
mana pe_cr-uce.EI descalecara si se 'ngramadira.'
impregiurul crucii.
Diceti dupd mine, urma el apol. Jur sa
me leg frate de cruce, sa nu me despart nici
o data de fratii mei, sa n'am nici un gand as-
cuns in fata lor, sa rabd alaturea cu dinsii
toate nevoile, sa intru dimpreuna cu dinsii in
foc si 'n apa, sa me sup-un fara de sovaire ca-
peteniei noastre, s nu rivnesc la averi lumesti,
sa nu crut pe cei rel, sal ajut pe cei nepu-
tinciosi, sa pazesc legea crestineasca, si
sa nu fac nimic fara de binecuventarea preotului
rinduit mie ca pastor sufletescD.
Rostite cu glas tare, rar si respicat de dinsul
si repetate de dinsil intr'un glas tare, vorbele re-
sunara departe in linistea noptii geroase.
Vointa lui Dumnedeu sa se implineasca !))
mai adauga el.
gDeapururea sfinta !), respunsera dinii.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 103

Dragosloavele.
Umilit rusinat, Bran era hotarit sa urmeze
drumul spre Capu-Coastei, dara cei mai multi
dintre putinii oameni, care mai remasesera la
gropile deserte, tineau sa se intoarca cu merin-
dea la vetrele lor. A fost dar nevoit s urce
ear in poiene.
Muncit inse de gandul, ca numal din vina lui
Bodea a fost lasat in voia sortii, el nu mai pu-
tea sa se intoarca la al sei si in culmea Leaotei
stetea cu inima indoita, daca e sa se duca la
Candestii, care asteptat sub Scarisoara, cu putinii
ce mai erau gata sa-1 urmeze, on sa treaca la
Ursan, ca sa.-1 iee pe dinsul cu ai lui.
Incercarea de a-1 scapa pe Bodea trebuia ne-
aparat s'o faca. : viata toata si-ar fi facut altfel
mustrari amarnice.
Tot atat de amarnice i-ar fi fost inse mustra-
rile si daca incercarea, facuta in pripa, ar fi re-
mas si de asta-data zadarnica. El cobori dar
spre trecatoare, ca sa iee intelegere cu Ursan.
Lui Ursan nu-i era de loc sa paraseasca gura
trecatorii.
Strimtorati din vale, uncle indesuiala era mare
$i lipsa de brand ajunsese nesuferita, fugarii fd-
cusera in doue renduri incercarea de a se in-
toarce ear la largime, di Muntenii, mandri de a-i

www.dacoromanica.ro
104 I. SLAVICI

fi respins, tineati mortis sa nu le lase drumul

deschis.
Afland dar, ca n'a reusit incercarea de a in-
chide strimtoarea de la Capu-Coastei si ca ast-
fel nu mai au nici un rost silintele lor, ei se
turburard si luard larmuind hotarirea de a se in-
toarce si dinsii la vetrele lor.
Mai bine putini si inimosi decat multi si cu
gandul impartit, grai Bran, care dupa cele pe-
trecute in valea Riului Alb se temea mai rnult
de ai sei decat de dusmani. SA" vie numai
cine vrea cu toata inima, ear cel-lalti sa piece
in stirea ErOmnului, ca sa nu ne mai incurce.
Dintre al lui Bran si dintre al lui Ursan im-
preuna mai remasera numal vre-o suta si trei-
deci de oameni, si nici macar pe acestia nu pu-
teail sa-i iee pe toti cu dinsii.
Daca, parasind el gura trecatorii, fugarii se in-
torceati la locurile lor de mai nainte, ear era
taiat drumul intre Papusa si poienele Bucegilor
si Ursan nu se mai putea intoarce cu al sei.
El hotarird dar, ca Mateias, un fel de Raciu-
lete, om marunt, sprinten si istet, sa remaie cu
cinci-deci de oameni de a supra strimtorilor din
vale, ca sa tina trecerea deschisa.
Mare nevoie n'ar fi de asta, grai Bran,
cad me intorc eti aici in gura trecatorii si aici
o sa iernam not cu ajutorul lui Dumnedeil.
Seara, cand in luminisul bine adapostit se por-
nia incaierarea, Bran si Ursan eraft anca taba-
riti in gura trecatorii luminate de focuri multe
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 105

simarl de ai fi creclut, ca mil de oameni se in-

calzesc si frig berbeci la ele.
Cu toate aceste in revarsatul zorilor de di,
cand ei se pregatiail de plecare, fugarii ear se
ivira prin apropiere.
Desi hotarisera sa paraseasca gura trecatoril,
le era peste putinta sa piece.
Ii apucase de odata o manie oarba, si nu e
nimic mai sucit decat omul ajuns la indarjire:)e
vede toate de a 'ndoaselea si le face toate pe
apucate.
1?iceau Ca pleaca, dar isi mai faceail de lucru ;
giceati ea nu mai On s 'nchida trecerea, dar
sariau cu toVi ca muscati de carpe 'n picioare
indata ce se ivia pe id pe colo cate o barbs
sbirlita iesind din dosul vre-unui brad betran.
Si tocmai Bran cel atat de grabit mai nainte
era acum cel mai zabavnic.
II era lui de Bodea, dar mai mult ii era de
ai sei, pe care ii stia risipiti prin poiene, si cu
cat mai mult se gandia, cu atat mai virtos se
incredinta, ca nicairi ei n'ar pute sa petreaca
iarna mai bine decat aid, in aceste vai strimte
si adenci. Unii dintre dinsii isi aveaii adapostu-
rile parte in valea Riusorului, parte din cold,
la pestera cea mare, unde era coliba Parintelui
Arie, betranul uitat de moarte, care nu se mai
hrania de cat cu radecini de ierburi. Ei nu pu-
teati sa resufie nici in aceste vai infundate, daca
fugarii treceail ear spre Capu-Coastei.
aEii stall qicea el indaratnicit,aici
www.dacoromanica.ro
106 I. SLAVICI

reman, aici mor ; pe aid nu mai trece nimeni

cats vreme mai resuflu eii !>>
Da, da !Plec, dara me Intorc !Dii respun-
dea apoi lui Ursan, care de atata timp nu-si mai
vequse nevasta si copiii i zoria mereti pe cei-
l'alti.
Pe la amiacla-di se pomenird cu Bunea, care
venise 'n graba mare cu Bradu si cu Vespe, ca s
le aduca vestea despre cele petrecute in lumi-
nis si despre intoarcerea Moroienilor la adapos-
turile de 'lama.
Acum nu-i mai trecea nimenui prin minte sa
zoreasca plecarea.
0 bucurie ne mai pomenita ii cuprinse pe toti.
Li se prefacuse de a data toata firea, si fie-
care se simtia destoinic sa tina pept cu qece.
Ceea ce au putut Moroienii putem si not !,
strigara toti din to ate partile si pusera mana pe
topoare, ca sa taie copaci, sa-i restoarne ren-
duri-rinduri si s 'nchida trecatoarea.
In vreme-ce Mateia se cobori in vale, ca sa
inchida si el tot cu copaci resturnati strimtoarea
despre Capu-Coastei si sa urce apoi in deal,
unde avtta sa stee de paza, buciumaii t.rcara
'n poiene, ca sa vesteasca lumea, ca poate sa
porneasca la vale.
De, nu poate nimeni sa stie acli, cum ail sa vie
lucrurile mane!o clicea Bran, cand Ursan zoria
plecarea. Ti-e usor tie, caci al tel sunt bine
adapostitio.
Aila ail trecut mai multe Bile de a rendul, dar

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 107

apoi au si plecat peste done sute de insi spre

Scarisoara, unde Candea nu mai avea deck vre-o
Base -cleci de oameni.
Era tocmai in arnurgul serif, cand Ma la s'a
ivit cu calul la marginea zavoiului si starostele
pornise cu o seama dintre oamenii lui la vale
crec,lend, ca-1 va fi oprit cine-va pe indraznetul
fugar.
Bran, Candea si Ursan, care cunosteaii acum
locurile, nu mai umblara cu apucaturi piedise,
ca sa-i sperie si sa--1 zapaceasca pe cei din
vale, ci tinura toti oamenii strinsi la un loc, ca
sa dee o lovitura sdravana si hotaritoare.
Multi, putini, cati vor fi, isI clicead, not
suntem mai tari decat dinsiiv.
Sositi dar la muchea surpaturii, ei se stracu-
rard la stenga, pe drumul stint de Bran, pang
din jos de adaposturile de iarna, apol se adunard
cu totii in dreptul cotituril, unde valea se strim-
teaza.
In jos valea se largea, si la dreapta vaii se
vedea si stanca piec,lisa, sub care se afla ingra-
ditura perduta 'n dosul rachitilor. Ar fi vegut,
daca n'ar fi fost prea tarqUI1 acum, chiar si pe
Bodea departandu-se in goana armasarului, pre-
cum si pe starostele, care plecase cu oamenii
in urmarirea lui.
Avem sa-1 luam pe Bodea si sa desertam gro-
pile Scarisorenilor, le <lise Bran. Dac'ar fi
sa nu-1 gasim pe Bodea, ne alegein ()stated, pe
care-i ducem cu not si-i tinem pang -ce nu ne
www.dacoromanica.ro
108 I. SLAVICI

vor fi adus pe Bodea. Coborim dar pe 'nde-

lete, pornim cu pas mesurat la deal i, on - i -ce
ar fi, nu ne risipim, ci remanem ninth- la umer
Si nu lasam pe nimeni sa treaca la vale. Dati cu
toata puterea 'n cine ar voi sa ye loveasca; im-
pingeti inainte pe cine nu vrea sa mearga; dar
nu perdeti timpul gonind pe cei ce fug din ca-
lea noastra: avem sa le facem toate iute i mai
nainte de a le fi venit ajutor de la vale. Om
intreg fie-care ! Haida!'
Cu voia lul Dumnedeil! ii respunsera. oa-
menii, i ceata porni incetul cu incetul prin pa-
durea deasa la vale.
Era foarte bine chibzuita renduiala lui Bran,
dar. lucrurile nu ies totdeauna dupa cum le pia"-
nuiete omul.
Prin adaposturile de iarna. ale Scariorenilor
i prin colibile de pe sub coaste erau indesuite
aproape done mii de suflete, i Muntenii aveau
in fata for cel putin ase sute de oameni des-
toinici de lupta, care mai aveaii destul timp, ca
sa se adune in fundul vaii i sa se pregateasca.
Mai nainte de a fi coborit Muntenii in vale se
stirnird zavodii cel marl i cate-va femei, prin-
dend de veste, incepura sa fuga strigand in gura
mare, dar nu la deal, ci, ca totdeauna, la vale.
Mai rapede! striga. Bran, care le spusese sa
umble cu pas mesurat.
Ca luata de un virtej se rescoli multimea in-
gramadita in valea angusta dupd-ce Muntenii se
coborird i se inirara din coaste'n coaste. Fe-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 109

meile pornite la vale se 'ntoarsera inapol si, is-

bindu-se 'n cele ce veniaii in urma lor, se 'n-
valmasird de ai fi crec,lut, ca. se 'ncaiera 'n lupta
pe moarte si pe viata. Nu mai stia nimeni in
cotro s'apuce, si padurile de dimpregiur resunau
pline de vaietele spaimei. In fata for inse Mun-
tenii nu a veaii de cat pe zavosiii din. ce in ce
mai indarjiti si afara.' din tale slabi, care se a-
runcau ca niste lupi hamisiti asupra ]or si ii ti-
neail la tot pasul in loc, in cat ei numai cul-
candu-i cu lovituri sdravene la pament puteaft
s inainteze. Multimea se ingramadia sus, in
dreptul surpaturii, in fata colibei lui Dragoslav
si pe araturile proaspete, calcand graul de curend
re'sarit si umplend valea de o larma selbatica.
Desi multi inse, oamenii acestia nu eraii de
loc porniti spre luptA. Se aparaii cu indarjire
cand se aflau in strimtorare si nu puteaii sa scape
nici cu fuga, nici prin supunere umilita, dar asa
numai menati de manie nu se aventaii. Slabi de
nemancare, prapaditi de neliniste si rebegiti de
frig, ei steteaii tremurand de frica si gata de a
cade cu fata la pament.
Le era destul sa-i vada pe Munteni pentru-ca
sa inteleaga, ca ei cauta pe Bodea, care si la
chip, si la port, si la purtare era la fel cu din-
i. Dragoslav se 'mbarbata dar, lua pe dot din-
tre ai set cu dinsul si cobori cu pas mesurat,
cu capul plecat si cu manile pe pept spre din-
ph, ca sd le spund cum-va, ca acela, pe care-1
cauta, se aft' mai la vale si ca.-1 vor aduce.
www.dacoromanica.ro
110 I. SLA VICI

ySi tot cu capul plecat i cu manile la pept ste-

tean toti in fata Muntenilor, care se oprisera la
departare de vre-o suta de pai i se uitail cu un
fel de mirare la feele slabe i galbene i cu toate
aseste pe ici pe colo foarte blajine i placute.
Irqelegerea era aproape peste putin0. Munte-
nil vedeau ins cu ochii supunerea celor ce le
steteati in fats i din gesturile lui Dragoslav in-
elesera, ca. Bodea traete i se afla mai la vale,
unde-va, i ca e gata sa mearga, ca sa -1 aduca.
Binecuventat sa fie n'imele Domnului! grai
Bran uurat. Noi insa, urma apoi intorcan-
du-se spre Ursan, nu putem sa ateptam aici.
In fie-care clipa poate sa be vie ajutor din vale,
i mult me tern, ca ei umbra sa ne momeasca
pang ce nu le va fi sosit ajutorul. Sa deertam
dar gropile, sa." ne luam pe cei mai chipei ca
ostateci i sd ateptam pe muchea surpaturii, de
unde ni-e deschis drurnul spre poiene.
Dupd purtarile i dupd toata infatiprea lui
Dragoslav era om de frunte, deci unul dintre
aceia, pe care aveail sa-1 lee cu dinii. Bran iii
dete dar silinta sa-1 faca sa inteleaga, ca el nu
poate sa piece, ci trebue sa trimita pe alt cine-va.
Neputand sa -1 inteleaga, Dragoslav voi sa
piece dimpreuna cu cei doi soV ai sei.
Ce ne mai perdem timpul ! ? stria Ursan.
.legam cot la cot, ca vor intelege el, ce
trebue sd faca pentru-ca sa scape.
Cati-va dintre oameni ieira din renduri i pu-
sera mana pe ei, ca sa-i tins i sa-i lege.

www.dacoromanica.ro
 DIN BA:TRANI 111

Vaietele se pornira din nod, i in mijlocul mul-

timii adineaoara umilite se porni o micare na-
valnica i se ridicard la inceput cate-va i apoi
din ce in ce mai multe capete purtate cu inda-
ratnicie. 0 clipire din ochi a lui Dragoslav on
cea mai mica impotrivire a lui ar fi fost destul
pentru-ca sa.-1 sara cu totii inteajutor ; el se rasa
insa in voile celor ce voiaa sd-1 lege i-i indemna
i pe cei-l'alti dol sa remaie linititi.
Doue femei tinere, inalte i cu deosebire tru-
pee resbird acum facandu-i drum prin multimea
sgomotoasa. i inaintard cu pas teapen i cu capul
ridicat spre Ursan, care incepuse a-1 lega pe
Dragoslav cu o funie de teia luata in pripa de
la nite desagi.
Eraa Luda i Ringa, cele doue mai marl dintre
fiicele capeteniel, surori nu gemene, dar rupte
din aceai bucata, de o potriva la chip i la
faptura, amendoue mandre, dar pline de cuviinta,
amendoue frumoase.
Bran remase perdut in privirea fetelor albe si
cam lungarete i, farmecat de privirea marilor
ochl albatri, face (in pas spre ele.
Ele veniau sa-i ceard fie-care sotul i amen-
doue impreund parintele i on sa-i implineasca
gandul, on sa female i ele, caci acolo, unde e
sotul, are s fie i sotia, acolo unde e parintele,
are s fie i copilul.
Dar mai avea Dragoslav o fats, a treia, cea
mai mica, copila afard din cale gingaa : unde
era ea ? Mala unde era ! ? Intrebau toti, i nimeni
www.dacoromanica.ro
112 1. SLAVIC'

nu putea sal dee respuns. 0 cautail toti, i nimeni

nu putea s'o gaseasca ? 0 cauta muma el, i nu
era nicairi, o cautati surorile ei, o cautail toti
intr'o nelinite din ce in ce mai neinteleasa.
Bran se simtia nemangaiat, ca nu poate sa le
vorbeasca, ca sa le intrebe ce cauta, ce doresc,
i nu-0 putea inchipui, ca poate cine-va in lumea
aceasta sa nu voiasca ceea-ce vor ele i sa-1
stepaneasca dorinta de a implini dorintele lor.
Luda puse mana pe funia de teiii i-I dete
silinta sa impedece inodarea el.
Ursan, ridicand ochii spre dinsa, se opri pe
o clipa ; indaratnicit apoi, el striga. : Legati-le
i pe ele !))
Asta nu ! grai Bran facand cati-va pai
spre ele. Oameni, care se daft de buns voie,
nu se leaga : duceti-le i pe ele la deal, dar nu
le legati de cat daca n'ar fi voind sa meargaD.
Ori-i-cat de rapede s'ar fi urmat aceste una
dupa alta, timpul trecea i 'n fie-care clips pu-
tea sa soseasca ajutorul din vale.
Pentru-ca Muntenii sa nu remae strimtorati la
mijloc, el se 'ntoarse spre dinii, desfacit irul
lasand in el o spartura de catI-va pai, apoi ii
facit multimii de Sorbi ingramadite sub coaste
semn sa trecea prin deschiclatura la vale.
Incet, cam cu frica i in sild, impingandu-se
unii pe altii inainte i pe ici pe colo cu fetele
posomorite se pornird fugarii la vale ; dar in
data-ce cati-va trecura prin resuflatoarea ce li
se deschisese, el se revarsara furtunatic i se

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRAITI 11$

risipira la."rmuind in largul vail : din sus de Mun-

teni remasera numai Dragoslav cu ginerii sei
cu fiicele sale, care steteati nemiscate i cu Ca-
pul in pept, ear ce-va mai departe muma ne-
mangaiata, care tot iii mai cauta fiica.
Acurn rapede la gropile cu bucate !--/striga
Bran, si in vreme-ce Ursan urca ducand cu
vre-o trei-cleci de oameni pe ostateci la deal,
Scarisorenii se dusera la gropile numai de dinsii
stiuteSi incepura sa curate frunzele risipite pe ele.
Fugarii nu steteaii inse nice ei in nepasare.
Femeile se departasera iute si fara sgomot la
vale, i Ursan nu era anca sosit la muchea sur-
paturil cand ele erati trecute din colo de cotitura
si 'n fata Muntenilor se aflau numai barbatil cu
capetele claie, care se 'nviIrtiail nerabdarori la
un Joe uitandu-se mereii spre cotitura, de uncle
se asteptail sa le vie ajutor grabnic on sa-1 aduca
pe Bodea, pe care-1 stiau in paza buns la cortul
starostelui.
Tot spre cotitura se uita si Bran.
Desi se 'ntunecase, era anca destula lumina,
ca sa poata urmari cu ochii miscarile lor.
In data-ce simtira. ca. Muntenii iau ce-va din
gropile, impregiurul ca.rora se 'ndesuiau in graba
infierbentata, ei deters cu socoteala, ca in gropi
sunt graunte si se infierbentara. ei.
Nu mai era acum vorba sa scape pe Dragoslav
i pe ai lui, care tot scapau si fara de ajutorul
for dupd-ce-1 aduceau pe Bodea, ci in gropi era
hrand, pe care dinsif n'o stiusera pe care cei-
8
www.dacoromanica.ro
114 1. S LAVICI

lalti incepusera s'o duca departandu-se gafaind

sub greutatea desagilor plini.
Cati-va dintre cei mai indasneti se aventara in-
ainte i peste putin se puserd cu totii in micare.
(La deal! la deal! striga Bran, care:se feria
de incaierare. Lasati ce-a mai reams i cu totii
la deal ID
Ca o haita lihnitd de foame se aruncard fugarii
asupra gropilor, i pe cand Muntenii se departau
incetul cu incetul la deal, la gropi se invultoriad
cei-lalti strivindu-se unit pe altii in opintirile for
le a apuca fie-care ate ce-va.
Acum nu se mai gandia nimeni la Dragoslav
i la ai lui, nici la Bodea, pe care-1 ateptasera
cu nerabdare.
0 sa se potoleasca ei i-o sa vie apoi, ca sa
ni-1 aduca !>> grai Ursan, i Muntenii se retra-
sera* spre locul bine adapostit, pe care i-1 ale-
sesera rendul trecut.

IV
Ratacirea
Singura i parasita de toti !
Nu ! Singura da, dar nu parasita.
II parasise ea pe toti, se desfacuse de noro-
dul ei, se lepadase de fratii i de surorile el,
fugise de la parintii ei, ca sa se duca cu el in
lume, .departe, unde nimeni nu-i mai tie.
Din clipa, in care l'a zdrit stand perdut in ui-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 115

mire pe muchea surpaturii si ochii el s'aii intalnit

in privire nesatioasa cu al lui, ea n'a mai avut
in mintea el alt gand, nici in inima el alta do-
rinta de cat sa-1 vada ear si merea sa-1 vada,
sa-i fie aproape si merea aproape, sa se tirasca
dupd dinsul si sa i se dee roaba pe vecie.
Trebuia sa spund, c'a vedut oameni straini pe
muchea surpaturil, si ea a tacut. Stia atat de
bine, din cate primejdil a scapat-o obstia, cat de
mult s'a luptat si cat sahge a versat, ca s'o a-
pere pe dinsa, cat a suferit si a rabdat, ca ea
sa poata trai, toate le stia si i-a amagit cu toate
aceste pe cei ce-I dedusera si pazisera viata, caci
numai pentru el mai avea dinsa inima.
Seara, cand fra0 el ail pornit la deal, ea ruga
pe Biez, stepanul aspru si nemilos al intuneci-
milor, sa ocroteasca pe strainul invrajmasit, ear
in urma, cand l'a vedut pe Bodea prins si legat
cot la cot, ea nu se bucura dimpreund cu al sei,
ci tremura pentru dinsul si urdia in navalnice
nascociri scaparea lui.
0 ! cata resfatare sufleteasca si ce dulci. chi-
nuri ii intunecaii mintea cand insotia tremurand
in tot trupul pe femeile ce-1 duceati la staroste !
Cat de mult il era desmerdat audul, cand a fost
atins de vorbele rostite de dinsul ! Cat de per-
duta era in fioroasa amortire, cand el o ducea
atirnata par'ca de braAul lui.
pile de betie necurmata si de 'naiurita feri-
cire au fost acele, pe care ea le-a petrecut
pregatind prin tainica uneltire scaparea lui.
www.dacoromanica.ro
116 I. SLAVICI

Ears el, scapat o data, a lasat-o la margine

de drum si a trimis-o la muma ei.
i totu-si ! o, putere fara de seamen, ste-
pana a toate covirsitoare a omului, iubire, tu,
care esti parte rupta din dumnecleire! mai pre-
sus de tine nimic nu este ; tu toate le acoperi:
ea se uita in urma fugarului par'ca abia acum
s'ar fi dat pe fats fiinta lui cea dumnedeiasca.
Da, el avea dreptate. Nici ca era cu putinta,
ca el sa nu aiba dreptate. Ea trebuia sa se in-
toarca la muma ei cat mai curend, pe cel mai
scurt drum: asa a clis el; asa trebuia sa faca.
Constiinta datoriei de oarba.. supunere catre
parinti se redestepta cu o putere neinvinsa in
sufletul ei, si ori-si-cat de mare ar fi fost du-
rerea ei de a-1 vede departendu-se in intune-
recul serif, ea era covirsita de multumirea, ca
dorinta lui o implineste facandu-si datoria.
Da, el trebuia sa se intoarca la ai lui si ea
trebuia sa remaie la ai sei : despartiti trebuiaii
sa fie dupa cum despartite eraii si neamurile
lor.
Plansul o 'nneca si lacremile o podidira, dar
nu putea sa-si dee seams, daca durerea de a-1
fi perdut pe el on bucuria de a se fi regasit pe
sine o face sa planga si ar fi voit, ca tot asa sa
planga merea.
Intorcandu-se la deal, ea zari in departare cati-va
calareti, care goniau la vale.
Zadarnica le era goana; asta o stia dinsa.
Cu toate aceste, ea se 'ntoarse ear la vale si

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 117

coborl mergand inaintea for pentru-ca nici ma-

car prin gand sa nu le treaca a o banui.
Fetita frumoasa si mult jingasa, ii qise unul
dintre calareti domolindu-si calul in mersul lui,
nu cum-va al vedut gonind pe aici un cabaret
ducand un odor ca tine la vale ?
cxAici, nu, respunse ea, dar ce-va mai la
deal treceati amendoi dui de-un armasar ne-
strunit in frea>>.
Calaretii gonira mai departe, ears -ea se 'n-
toarse ear la deal si-si urma drumul pitulandu-se
pe ici pe colo, pentru-ca nu cum-va cine-va, in-
telnind-o'n cale, s'o 'ntrebe, de unde vine atat
de tarditi.
Audia sgomotul neobicinuit si vedea viva mis-
care, desele 'ngramadiri si goana la deal si la
vale, dar cu atat mai virtos se pitula. Nimeni
nu stia mai bine decat dinsa, cum s'a stirnit a-
ceasta turburare in obstia alte dati atat de linistita.
Adeverul infiorator l'a aflat numal inspre mie-
dul noptii, cand a sosit la adaposturile de iarna
ale Scarisorenilor.
gAh ! Malo, copil nenorocit, suflet reslet si
inima istovita ! ii strig,ard femeile, care o cau-
tasera asteptaii cu atata nerabdare. Unde
ai fost ? cum to -al perdut ? pe unde ai ratacit ?
Au venit oamenii de la munte si au dus cu dinsii
pe tatal tea si pe muma ta, pe surorile tale si
pe cumnatii tei, ca sa-i tina robi pans -ce nu
li se va da sotul lor, ear acesta a fugit, s'a dus
calare pe un armasar selbatic !D

www.dacoromanica.ro
118 I. SLAVICI

Copila stetea buimaca. Auclia vorbele, le lute-

legea, dar mintea ei nu putea sa le cuprinda
Intel esul.
Tatal mea muma mea, qiceti voi, grai
dinsa,dimpreuna cu Luda si cu Ringa, surorile
mele, i cu sotil for nu mai sunt aid?
Nu, nenorocito, nu!.
Oamenii .de la Munte i -au dus?
Da, pe toti, si nu vor sa ni-i mai dee pana-
ce nu le vom da pe sotul ion
Dar el nu mai e aici, c,lise Mala cu glasul
inecat, a scapat, a fugit.
Li-am spus-o, dar nu vor sa creada, si ni-au
trimis vorba, ca se vor intoarce mai multi si ne
vor ucide pe toti in grele chinuri, daca nu le
vom da omul. -

O Biez, geroasa si crunta. Dumnecleire!

striga Mala infigandu-si amentloue manile in perul
moale ca matasea ssi galben ca aurul. Strasnica
e mania ta, si cumplita ti-e pedeapsa! Eata-me!
V&A copilul nelegiuit, vec,li-1 si loveste, loveste-1
dupa asprimea dreptatii tale. Ah! vai mie si
vai! Parasita sa pier de toti in pustiuri pururea
nestrabatute de oameni, sa me sting sleita de
foame si arsa de sete mistuitoare sl fiarele sa-
mi sfisie trupul, i paserile cerului sa-mi scoata
ochii cu ghiarele for i abbe sa-mi remaie oasele
risipite pe campuri. Spaima sa le fiiu in veci co-
piilor ispititi a-si nesocoti datoriile catre parinti> .
Sermand copila! strigara femeile. Stepa-
neste-ti durerea.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 119

Ascultati, oamenii! urtna. ea. Sa stiti voi

si sa le spuneti copiilor vostri, pentru ca sa le spuna
si ei copiilor for si sa se stie cat vor mai trai
oameni pe pament, ca pe tinerul acela eft l'am
scapat, ea, firca lui Dragoslav, capetenia voastra
dusa in robie. Chiar ea, nu alt cine-va,ha-
hahaha! adauga smulgandu-si perul ca iesita
din fire.
Sermana copila, clisera cei adunati impre-
giurul ei, durerea i-a turburat miutile. Ti-
neti-o, cad in desnadajduirea ei ar fi in stare
sa se sfisie ea insa-si pe sine >.
Luata cu gingasia induiosarii femeiesti si dusa
frumusel In co]iba remasa pustie, ea Cada inteun
fel de lesin si se lass 'n voile babelor, care
primisera sarcina de a priveghia la capataiul ei.
Numal din cand in cand mai rostia ca vor-
bind intr'aiurea vorbele.
<10 Biez, o Biez ! intunecata si geroasa iti este
fiinta!,
Tocmai tarcliii, in revarsatul zorilor de di, ea
se ridica putin si asculta cu luare a minte.
< Du-te la muma to ! mi-a c,lis el, grai
dinsa. Ori-si-unde ar fi, trebue sa-I gasesc,
trebue, trebue !
Ridicandu-se apoi, se furisa tiptil din coliba
si urca sprintend ca o caprioard coasta pana
la muchea surpaturii.
Ii era croit de natura drumul, caci atat la
dreapta, cat si la stenga terenul cadea in panta
rdpede si n'avea de cat s tina spinarea plaiu-

www.dacoromanica.ro
120 I. sLAvici

lui, ca sa ajunga in poienele largi. Peste cat-va

timp ea dete de focurile Arica nestinse, la care
ei petrecusera noaptea. Ce-va ce-va mai nainte
dac'ar fi plecat, i-ar fi gasit Arica aid.
Ea ii itrti pasul; ca sa-1 ajunga.
Pretutindeni pe unde trecea se vedeati prin
desiul paduril de brad urmele lor, ici o craca
rupta on indoita, colo bureV calcati in picioare
i ear mai departe urme adenc calcate in putre-
giul, peste care trecusera. Nu, ea nu putea sa
rataceasca, trebuia neaparat sa-1 ajunga !
Incurend inse ea fa nevoita sail mai inceti-
neasca mersul. 0 durean to ate incheeturile, ii
tremuraii picioarele, i nu mai avea, par'ca, des-
tul aier.
Nu mai pot, ifs dise ea in cele din urinal i
se a,eda pe un trunchid resturnat de vent, ca
s mai resufle. Nu mai pot, urma, eara ei
merg inainte i se departeaza.
Abia acum o cuprinse groaza.
Vedeildu-se aa singura in mijlocul codrului
des i nemarginit, se simtia pierduta i Cara de
nici o nadejde de scapare. Audia, par'ca, de id
de cold faiitul frunziului i vedea fiarele urcand
din hartoapele intunecoase.
Ah ! infioratoare e singuretatea in pustiurile
largi, grai dinsa, dar anca mai infioratoare e
in mijlocul codrului des i intunecat.
Ea pleca rapede inainte, ca s nu stee aa
singura intr'un loc.
Un simtement de sfiala religioasa o cuprinse

www.dacoromanica.ro
 DIN BITRANI 121

cand iesi din bradet si dete 'n padurea de fagi

betrani, grosi i inalti. Trecea par'ca printre
stilpii unei zidiri marete, si fasiitul frunzelor us-
cate, pe care calca, resuna departe in linistea
serbatoreasca a codrului.
Soarele resarise de mult si se inalta Inereu pe
cerul senin, dar radele lui numal pe ici pe colo
strabatead printre frunzele ce cadeati mereu scu-
turate de o adiere usoard.
Tocmai pe la ameada-di se ivi in fata ei zarea
luminipalui apropiat. Era largul poienelor, de care
se apropia, $i, urcand, par'ca o lume strabatuta
de un soare ne mai pomenit i se deschidea.
Ah! striga dinsa incantata si cu ochii plini
de lacremi cand iesi la marginea codrului,aici
e raiul, in care si-a petrecut el copilaria
Era diva frumoasa, pe care Bodea o petrecuse
la casele parasite,' frumoasa acolo, dar de o ce-
reasca seninetate aici in poienele Iezerului.
Departe si tot mai departe se intindea campia
valuroasa. si 'n sus si tot mai in sus se urcati
culmile acoperite cu iarba neteda si batute de
un soare dulce. La dreapta era valea adenca,
ear din colo se ridicau inaltimile stancoase ale
Bucegilor. Inainte se vedea culmea Papusel. La
stenga poienele se ridicau de la Scarisoara pans
'n Vistea.
Ear inapoi ochiul strabatea de a lungul vai-
lor din ce in ce mai largi 'Ana la sesul nemar-
git 2i taiat pe ici pe colo de luciul apelor ba-
tute de soare.
www.dacoromanica.ro
122 I. SLAVIC!

0, Bog ! stepane al luminilor i al caldurii

datatoare de viata, grai Mala ridicandu-I ochii
spre cerul senin. Tu le nasti si le tii toate ;
tu inveseleti inimile ; tu esti mangaerea celor
desnadajduiti ! fii-mi si mie povata si du-me la
ai mei, ca sa te lauclam cu totii impreund !>>
Aici in poienele ierboase nici o unna nu mai
areta drumul, pe care -1 trecusera cei urmariti
de dinsa, si copila sta desnadajduita si nu mai
tia in cotro se apuce.
Cunoscatori al poienelor, Muntenii coborisera
la stenga i trecusera riul, ca s ocoleasca Pa-
pua si 4-apuce spre trecatoarea, unde Bran it
lasase pe Mateia cu o parte din oamenii lui. .

Temendu-se de paduri, Mala a tinut plaiul ce

trece printre isvoarele riurilor si s'a departat
din ce in ce mai mult spre valea Riuorului.
Nu mai era numai dorinta de a gasi pe parintii
el ceea-ce o mena innainte, ci totodata si mul-
tumirea de a merge si de a respira aierul curat.
Ah! fericiti cei ce-I petrec viata aici !pisi
e,lise ea inviorata $i ca un copil resfatat alerga
la vale cand zari prima stand. Acum inse stana
era parasita i parasite eraii si colibile insirate
la marginea padurii.
Urmand irul colibilor, ea cobori incetul Cu
incetul la stenga si pe'nserate drumul i se in-
funda de-asupra Peterei, unde Parintele Arie
'si avea coliba sapata pe jumetate in stanca.
Nu -I mai remanea acum decat on sa se intoarch
inapoi, on sa se coboare in prapastia adenca,

www.dacoromanica.ro
 DIN BITRANT 123

de unde strabatea la dinsa vuietul unui riu ce

se isbia 'n curgerea lui din stanca 'n stanca.
Dar unde sa se coboare!? Ce era acolo jos,
in adincimea intunecoasa ? Cum sa se avente ea
acum, pe 'ntunerec?
Ea lua hotarirea de a petrece noaptea ada-
postita intr'una din colibile de curend parasite
si incepa sa adune de pe ici de pe colo craci
risipite, ca sa le ingramadeasca si sa inchida
cu ele intrarea colibii.
De o data ea se opri.
Pe dealul din fata, din colo de valea strimta,
un pastor canta din fluier doina cea duioasa si
traganata, care resuna ca o plangere senind
prin vuietul riului, eard in adencimea mai nainte
intunecata se aprinsese un foc, a caruia zare
rosiatica strabatea departe printre cracile in
parte desfrunzite ale copacilor. Peste putin re-
suna buciumul de rugaciune lin si rar cadentat
si fluerul inceta, dar din departare se audi alt
bucium si ear altul i altul, multe buciume ri-
sipite prin adencimile vailor sunaii lin si rar ca-
dentat, unele mai pe aproape, allele mai de de-
departe, ear altele de la departari nemesurate.
Copila -i opri resuflarea, ca sa auda bine, si
remase timp indelungat intr'un fel de stare ex-
tatica, apoi se aventa orbi la vale spre lumina
rosiatica.
Om nazuiete spre om, i om la om se trage !
Peste putin inse ear se 'ntoarse in poiana.
Era peste putinta, ca om vietuitor sa coboare
www.dacoromanica.ro
124 I. SLAVICI

stanca ce se lasa ca un zid uria spre adincimea

strabatuta de lumina. Trebuia salt caute at
drum, altul si ear altul si altul : alerga ca go-
nita de fiinte nevedute de ici pans colo ; dara
on -unde incerca coborirea, prapastie farce de
fund se deschidea la picioarele ei.
Alunecand in cele din urma, ea caqii tiris la
vale i remase de asupra unui colt, de unde nu
mai putea nici sa coboare, nici sa urce, dar pu-
tea sa vada.
Fantastica si miraculoasa feerie !
Jos, sub coasta din fata, se vedea gura pe-
ter-e-i luminate de o rnultime de faclii de ceara.
La dreapta si la stenga intraril ardea cu para
roiatica resina, care umplea vezduhul de un
placut miros. Ear inlauntrul peterel, in fata unui
altar cioplit din piatra alba si intre stalactitele
stralucitoare, stetea cu manile ridicate spre cer
Parintele Arie, betranul cu plete lungi si cu lunga
si ingalbenita barba, si se inchina clatinandu-si
din cand in cand trupul inalt si ubred.
Veclute prin umedul aier al noptii linistite, toate
se presentati in dimensiuni exagerate, i preotql
parea un urias privit de la mare departare sub
o bolta colosala.
0, Bog, invins'ai stepanirea intunecimilor, si
fie-care facile aprinsa marturisete puterea ta.
Ajuta-me i pe mine ! ajuta-me b striga ea
gata de a se arunca cu ochii inchisi in adencime.
In zadar insai ! Nimic nu covirete grija
pentru pastrarea vietii, si ea nu putea sa faca un

www.dacoromanica.ro
 DIN BATR'ANi 125

singur pas nici inainte, nici inapoi fara-ca sa-sl

puns viata in primejdie.
Acolo, de-asupra coltului, trebui a sail petreaca
noaptea, acolo .era osandita s stee pans -ce lu-
mina c,lilei nu-i va fi lamurit calea.
Unul cate unul incetard buciumele, una cate
una se stinsera facliile, si nu mai remase 'n td-
cerea fioroasa a noptii alt semn de viata ome-
neasca de cat cele doue focuri de resina.
Pe la miedul noptil se porni ventul eel aspru,
si de o data se ridica din adencimile pururea
umede ceata buratica ce 'n revarsatul zorilor de.
cuprinsese pe Bodea departe, la marginea.
sesului.
Am sa pier aid, aici am sa pier, nestiuta. de
nimeni am sa me sting ! grai Mala cand fulgii
de zapada incepura sa-i taie obrajil cei fragedi.
Ah ! ce ger cumplit, ce cumplita vijelie !
tot mai deli isbiail in fata ei fulgil cernuti
de ventul lute, tot mai rara era rasuflarea copi-
lei, tot mai incet batea inima ei, tot mai tepene
i se faceaii membrele resbite de umedeala ge-
mita, tot mai alinat prin dulce atipire ii era
sufletul.
Nu! ea nu mai putea sa remaie de - asupra
coltului : nu mai era in stare sa se tie i nu
mai avea de ce sal): incordeze cele din urma
puteri.
Un tipet resbi prin furia vijeliei, si ea se re's-
turna si luneca de pe colt cadend din ce in ce
mai rapede la vale spre adencimea prapastieL
www.dacoromanica.ro
126 I. SLAVICI

Sub paza ta, Doamne, e toata suflarea, graia

Parintele Arie urmandu-si rugaciunea, cearta,
stapane, si inspaiminta pe pecatosi prin urgia
cereasca, dar nu pierde zidirea ta, cad nu e
nimeni, care, veclend lumina, nu alearga la tine.
Indura-te, Imperate, iarta, Parinte, i ocrotete,
Atotputernice !,
El tresari ca lovit de fulger.
Auc,lise un glas de femee, un tipet de om cell
vede moartea. Era peste putinta ! acum si
aici era peste putinta! Si totu-si un bolovan .

clatinat din locul lui se pusese'n miscare si, ros-

togolindu-se la vale, se isbi 'n alt bolovan, si
acesta, lovindu-se 'n ear altul, it porni i pe el.
Cate-va clipe an fost destul pentru-ca 'ntreaga
coasts s se porneasca la vale cu un vuiet par'ca
'ntregul munte se surpa.

V.
Patima.
.Si ce voiesti acum sa faci? intreba Pa-
rintele Luca ingandurat cand Bodea se 'ntoarse
de la mormentul lui Vine in fruntea cetei sfinte.
Intreaba-me, cum am sa incep, respunse ti-
nerul, cad multe sunt afard din cale ce am
sa fac si toate vor sal fie facute cat mai curend.
Dar drumurile sunt troienite,intimpina pre-
otul, si nimeni de aici inainte nu se urneste
din locul, unde l'a prins viscolul.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 127

gTocmal de aceea noue toate drumurile ne sunt

mai deschise decat ori-si-cand, grai Bodea.
Acum avem sa trecem in mers spornic de a
lunguls vailor, ca sa vedem, pe unde ce este, si
sa ne alegem locuri de aratura pentru primavara
si strimtori de aparare. Acum putem mai bine
de-cat ori-si-cand sa cutreieram poienele si sa ne
'nfratim, sa ne adunam cal si sa facem pentru
fie-care rost de arc si de sulita. Acum resbim
mai usor decat ori-si-cand la gropile de bucate.
In lupta necurmatal cu urgia iernii si cu fiarele
codrilor avem sa ne oterim pentru lupta ce vom
aye s purtam la primavard cu oamenii inreiti.
N'are sa treaca nici o di fara-ca sa sevirsim o
fapta grea, pentru-ca ochii tuturora sa fie mereil
indreptati asupra noastra si not insi-ne sa ne
sinitim fie-care om in putere, gata de a da pept
cu clece. Scoate-vom, daca nu vom aye alts
sarcina, ursii din visuinile for si vom stirpi hai-
tele de lupi, vom repune mistretii coltati, cerbii
mandri si zimbrii fiorosI pent:u-ca usoara sa ne
path lupta cu oamenii si voiosi sa intram in eau.
Cu multumire si cu luare a minte din ce in ce
mai incordata asculta preotul, caci mare podoaba
e barbatia omului ce 'nfrunta toate primejdiile
si cel ce vorbia II era fiiu; dar inima lui era in-
doita gandul lui neimpacat.
eDard lui Dumnezed nu ii este placuta varsa-
rea de sange si siluirea nemiloasa, grai dinsul
cu jumetate de gura.
Mesura iubirii este mania catre cei resvra-
www.dacoromanica.ro
128 I. SLAVICI

titi, respunse Bodea, si daces ne iubeste Dum-

neclea pe toti, ii este placuta certarea celor ce
tuturora ne fac viata amard. El ii loveste. prin
ratele noastre. Ve plangeti, urma el peste
putin, ca nu mai aveti sare. Copiii lanceclesc
la sinurile mumelor, care seaca si se sleiesc ; ra-
nitii zac in nesimtire; barbati in putere umbra
istoviti de id pana cold; tot): tangim inscarbiti
de hrana sarbeda, caci luni de Bile au trecut de
cand Muntenii din poienele n'an mai pu-
tut sa treaca valea spre poienele Bucegilor, ca
sa ne aduca sare. E on nu cu voia lui Dumne-
4eti sa.' resbim i sa strivim fares de miles pe cei
ce vor fi voind sa ne taie drumul ? Nu oare si
pentru not a pus Parintele tuturora sarea acolo,
unde este ingramadita ?!
Cu voia lui este! grai preotul, si sub
paza lui sa ye intoarceti.),
Un singur om stia drumul spre straturile de
sare, neastemperatul Raciulete, ear Raciulete,
deli om mitrtel, avea nevasta copil i n'avea
BSI

ce sa caute in mijlocul cetei sfinte.

0 sa merg in coada ei, grai Raciulete,
calare pe un magar, dar tot efi o sa-i duc dupes
cum still cc, si e bine sa fie si un om cu minte
intre atate capete infierbentate.
i-a adunat Raciulete toti magarii, ca sa-I in-
carce bine i sa iee sarcina de la calarasi.
=O sa fuga mai usor, clise el, cand vor
da fates cu dusmanulp.
Ceata era de curind plecata 1i apucase pe Ian-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 129

ga adaposturile Moroienilor la ckeapta cand Ur-

san si Candea se 'ntorceaii cu sotii for de la
sten ga.
Viscolul ii apucase la gura trecatorii, unde se
intorsesera cu Bran, 9i -i tinuse timp de done
dile inchisi in colibi facute 'n pripa. Plecand a
treia qi, dupe ce s'a limpec,lit cerul, el ail ina-
intat cu anevoia. Pe muchi era, ce-1 drept, pu-
tina zapada, dara prin val si pe la locurile mai
adapostite viscolul ingramadise nameti, prin care
numai cu mare bagare de seama putusera sa
resbeasca. petreceaii viata la munte, nu
era intre dinsii nici unul, care a umblat si 'n
timp de iarna prin poiene si eraii cuprinsi cu
totii de simtementul, c'aa sevirsit o fapta grea
si rara in felul ei trecend de-a curmedisa poie-
nele si coborind coastele 'mpaclurite. El isbuc-
nird dar in chiote de veselie cand fumurile a-
daposturilor de lama se ivird in fata lor, si grea
ii apasa gandul, ca zadarnica li-a fost incerca-
rea de a-1 gasi pe Bodea.
Mare le era dar mirarea si vita bucuria cand
aflard, ca s'a intors Bodea, viud bucuria, dar, daca
asa era, o mare nedreptate s'a facut.
Nu putea Ursan, nu Parintele Luca si nu mai
ales iitiaica Preuteasa sa se impace cu gandul,
Ca Dragoslav sta." tinut in robie in vreme-ce Bo-
dea umbla facandu:si voile si bucurandu-se dupd
pornirile inimii lui de viata.
Ba era chiar mai mult.
Impins de un gand nemarturisit, Bran a des-
www.dacoromanica.ro 9
130 I. SLAVICI

partit pe soti de sotii, pe parinte de copii si a

oprit la sine pe Dragoslav si pe ginerii lui, ear
pe Luda si pe Ringa le-a dat dimpreund cu
muma for in paza lui Mateias, care le-a dus de-
parte in strimtoarea adenca a wail, pe care o
infundase cu copaci taiati de pe coasta si res-
turnati de a valma unii peste altii.
Cu atat mai virtos li se va uri viata, dicea
el, si cu atat mai curend vor starui, ca sta-
rostele, despre care ne vorbesc mereti in graiul
for neinteles, sa ni-1 trimita pe BodeaD.
Acolo dar, in fundul prapastiei incungiurate
de iwalte ziduri de stanca, pe termurul august
al riului ce se varsa cu vuiet fioros peste bo-
lovani, bine adapostite si bine ingrijite, dar de-
parte de sotii for si sub paza bung isi petreceati
dilele cele doue fiice ale lui Dragoslav, Dragos-
lavele pana'n diva de adi neuitate.
Dragoslav si ginerii lui steteati cu capul ple-
cat si cu manile incrucisate pe pept. Eraii robs,
si viata robului e dar din mana stepanului. Avut-au
si ei robi si an facut ceea ce au voit cu ei :
erail multumiti, cal li se da" hrand si ca nu sunt
supusi la munci grele, dar nadejdea de scapare
3i0o perdusera dupa -ce au aflat, ca Bodea a fugit
Eara Bran coboria din cand in cand in vale'
ca sa vada cum s'ati adapostit Muntenil in valea
Riusorului, pe Orati si pe riu la vale, si sa se
incredinteze, dacal Dragoslavele sunt orb nu bine
adapostite si bine ingrijite si daca e on nu me-
reit treaz Mateias, paznicul marunt si spanten.

www.dacoromanica.ro
 DIN BETRANI 131

Dragoslavele inse nu steteau cu capul plecat

cu manile incrucisate pe pept, ci se tineau
drept si se uitau din sus in jos la paznicul lor.
Mai ales Ringa, sora mai tinera si din fire mai
pornita spre placed, c,liva toata o petrecea ispi-
tind mai pe unul, mai pe altul, ca sa afle tai-
nele frumosului grain al pazitorilor ei pentru-ca
sa le poata porunci mai usor. i, rostite de
dinsa, vorbele sunau atat de frumos, Inca Ma-
teias era gata sa sara. 1i 'n foc, gi 'n apa cand
le audia, era Mateias, ba chiar si Bran, omul
chibzuit, care nici o data nu se aventa.
Ear femea vede si cu ochii ceea ce o
atinge in firea ei femeiasca. Din clipa, in care
l'a vedut pe Bran, Ringa a simtit, ca nu poate
sa-1 fie roaba acestui om, ear in timpul lungu-
lui drum, pe care l'au facut pang la gura tre-
catorii simtementul acesta s'a lamurit din ce in ce
mai mult. tia dinsa gandul nemarturisit, care-1
impinsese s'o trimita in fundul prapastiei 1i -1
aducea mereu, fie senin, fie vijelie, din deal la
vale, si din di in di tot mai mult se incredinta,
ca poate sa-I scape toti, poate ea, daca e vi-
cleana i agera.
Cu focul inse nu poate nimeni sa se joace
fara ca sa se arda, i foc e slabiciunea ome-
neasca. Pornire usoara si ne bagata. in seams,
ea se intinde ca o placuta dogoreala in sufletul
ferit de griji gi creste navalnic pand ce n'ajunge
patima oarba, daca n'o inabusim cu indaratnicie
barbateasca.
www.dacoromanica.ro
132 I. SLAVICT

Putinele clile, care ad trecut de la sosirea for

in gura trecatorii 'Ana la Intoarcerea lui Bodea
cu poverile de sare, ad fost destul timp pentru-
ca Ringa sa -si pearda toata viclenia.
Putea, ce-i drept, sa.-I scape pe toti, dar ea
insa-s1 nu mai scapa.
Uitandu-se in ochii lui, care se 'ntunecau sub
privirea ei indrazneata, i se paruse, ca e lucru
usor si foarte apropiat sa.-1 vada facend tot ceea
ce voieste dinsa, si avea dreptate cad' tot asa
se- gandia si el. Nu era om in gandul lui femea,
care trebue sa stee tot-dea-una la o parte, sa
taca totdeauna si sa fie mereu gata a intra in
voile barbatului.
Foarte in curind inse el
.
si-a schimbat gan-
durile.
GNu, a clis Pariraele Ilie cand i-a vorbit des-
pre robii sei. Asta la no nu se poate : robi
singur Imperatul ceresc poate sa aiba).
Si Bran era destul de chibzuit, ca sa le in-
teleaga si cele-lalte. Da, nu rob ii era Dragos-
lav, ci oaspe, tot oaspeti Iii erad si ginerii lui,
si el nu trebuia sa scape din vedere, ca toti it
ved 1i -I judeca faptele.
Dureroasa ii era desteptarea si se caia, c'a
despartit pe sot de sotie; dar omul tare se simte
bine numai purtand sarcini grele, si Bran tinea
sa nu marturiseasca nimenui, ca s'a pripit si ca
ii este grew sa-si stepaneasca firea navalnica.
El venia pe la Dragoslave, dar se apropia de
ele numai cu binevoitoare cuviinta si in deosebi

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANt 133

pe Ringa, cea mai tinera dintre ele, o tinea la

potrivita departare.
Vedend lucrurile dupa deprinderile lumii, in
care crescuse, Ringa nu era in stare sa. inteleaga
.tepanirea de sine. Ea tia, ca omul traete pen-
tru-ca sa se bucure de viata gustand placerile
ei i ca cel mai tare stapanete pe cel mai slab,
i on it da la o parte, on i-1 supune, dar nu
intelegea, cum i de ce omul sa se stapaneasca
pe sine, sa."-I puna insu-si freu, sa rabde din pro-
priul sett indemn, sa se lipseasca de multumiri,
pe care nimeni nu i le poate lua. Se ateptase,
ca omul acesta sa se foloseasca de puterea lui
i era gata sa-i dica : Fd-mi sila, ca-mi eti ste-
pan b>, ear acum numai cu sfiala ii mai putea
ridica ochii spre dinsul. Abia tardifi i-a dat seams,
ca. e stapanit i el de lumea, in mijlocul careia
traiete, i a remas cuprinsa de mirare in fata
acestei lumi, in care oamenii nu se stepanesc
unii pe altii, ci se ajuta intre dinii in stepani-
rea de sine.
Diminetile 1 serile, cand buciumele sunati de
rugaciune i Muntenii se lasaa in genunchi i
steteau cu capetele plecate, remanea i dinsa
cu capul plecat i cu bratele incruciate pe pept,
isi opria resuflarea i simtia, ca un lucru mare
se petrece in inimile tuturora. Firea ei navalnica
se potolia ca prin farmec, i sbuciumarile vii
ale sufletului ei se perdeau intr'o dulce durere,
durerea omului ce se repune pe sine.
Ar fi avut dar Bran indoite cuvinte de a se
www.dacoromanica.ro
134 1. SLAVICI

bucura, inse nu putea sa se bucure cand i-a ve-

nit vestea despre intoarcerea lui Bodea, sl anca
mai putin putea sa. se bucure Ringa cand i s'a
spus, ca pot sa se intoarca cu totil la ai lor.
De ce!? dicea dinsa, daca ne sintim cd
totil atat de bine aici, de ce sa ne mai intoar-
cem ? Sunt atat de frumoase zidurile de stances
ce ne incungiura, e atat de placut vijiitul riu-
lui, si oamenil sunt atat de buni prea o sa ne
para." aiurea urita viatax..
Nu am Os, ca trebue, ci numai ca puteti sa
plecatio grai Bran, muiat si el de induiosarea el.
Vorba.nu era inse, daca dinsa voieste orb nu
sa se irtoarca, ci daca Dragoslav si ginere-sed
voiesc orb nu s'o iee, ear acestora li se urise
de singuretate.
Doue dile 'n urma. Bodea a sosit si el insu-si
in fruntea cetel la gura trecatorii.
Vane se pornisera la deal cand ceata de cal-
lareti s'a ivit pe coasta acoperita de zapada.
Intreaga ceata de calareti inarmati cu arcuri
si cu suliti lungi, toti cu pene de vultur in Ca-
ciulile albe i imbracati in cojoace scurte, lucru
ne mai vedut, de ne crezut ! si Muntenil ur-
cau gafaind si stergandu-si sudorile, se adunail din
toate partile, ca sa vada si sa nu se mai indo-
i a sca.
Ear Raciulete, care venia 'n coada cetel ca-
lare pe cel mai chipes dintre magarii de po-
vara, ib opria pe toti din drum, ca sa le sop-
teasca o vorba la ureche.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 135

Atia nu mai fug, clicea el ; i-am vec,lut

en cum titi sa pund pe altii pe fugaN.
Bran sta si el si se uita ca la un fel de mi-
nune.
Era Bodea tinerul, care sedea calare pe ar-
masarul negru i-i Linea buzduganul stralucitor
reclemat de umer, el era, dar cu desevirsire alt
om, slab afard din cale, cu ochii inageriti, cu
trasaturile fetei mai aspre, oare-cum rupt in .toate
miscarile, barbat in putere, ca sa to simti insu-ti
mai om stand fata 'n fata cu el.
Binecuventat sa fie numele Domnuluib, grai
dinsul facand cati-va pasi spre ceata mandra.
Bodea n'ajunse sa-1 dee respuns, caci. Fratior,
armasarul cu coama creata, it sgudui oprindu-se
naprasnic in loc, ii ridica capul purtat cu fala,
41 deschise maril ochi plini de vapaie, neche-
za o data de resunard vaile, apoi se arunca in
cate-va sarituri marl spre Dragoslav, care stetea
la o parte.
A ! Vuc armasarul men, gcumpul men odor !p
stiga betranul perdut cu desevirire in uimire.
Bodea strinse frail i se dete putin inapoi.
E al ten armasarul acesta ?. 11 intreba gra-
ind in limba lui.
Tu vedi, ii cpse betranul din non uimit. El
insu-I marturisete. Al men e. L'am luat in lup-
ta grea de la una din capeteniile Chazarilor. Si
cazaresc e i buzduganul din mana ta!
cChazari se clic dar cetele de calareti, care
stall cu corturile for pe uses ?

www.dacoromanica.ro
136 I. SLAVICI

Sunt Volgari, respunse betranul, Volgari

goniti si el, ca noi, de Chazari si strimtoratl adi
intre Avari V Chazari.Mult, vai, am avut sa
luptam not $i cu unii, si cu altil, 3i armasarul
acesta, dac'ar sti sa vorbeasca, ti-ar pute spune,
prin cate varsari de sange am trecut amendoi,
ca sa ne scapam unul pe altul.>
Bodea se uita lung la el, la fata lui cea alba,
la oichii lui albastri, la barba cea incaruntita,
la pletele lui incalcite, lung si din ce in ce mai
indurerat se uita la el.
Da, omul acesta era tatal ei si dinsa era fiica
lui, adeverata lui fiica si se afla, poate, acolo
jos in fiindul prapastiei, la Dragoslave. Inspai-
mentatoare patima! Ea, fiica, orbits de porniri
mistuitoare, a furat cel mai scump odor al pa-
rintelui, ca sa-I dee unui strain, pe care o sin -
gura data l'a putut vecle. AtuncI o singura
data !
Nu! iii dise el, nu vroiesc sa 3tiu nimic.
Strivit sa fia, dar nimic nu vroiesc sa
El descaleca, se uita lung si suspinand din
adenc la armasar, apoi lua freul si-I arunca." cu
ochii spre Dragoslay.
Ia-ti calul,ii dise cu glas inecat de mun-
cfle stepanirii de sine. L'ai luat in lupta grea
si dreapta, si se cuvine sa'l stepanesti.
Betranul face inviorat un pas inainte, dar apoi
se opri, se dete un pas inapoi si ear se opri.
Nu!grai dinsul cu ochil plini de lacremi.
Eu nu mai pot sa.-1 incalec dupa-ce l'am veclut

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANT 137

Incalecat de tine.Ia-1 ! Ti-1 dad !Te tog al

iai !Lasa ochilor mei mangaierea de a-I vede
purtandu-te pe tine!
Bodea remase cu ochii tintiti la pament, ne-
miscat si mut.
Nu! nimic nu mai urea sa stie !

VI.
Deteptarea
Rece ca sloiul de gheata, strivit, sangerat si
cut in lancecleala deplinei nesimtiri era tru-
pul fraged, pe care Parintele Arie l'a ridicat
de pe, bolovanii surpati, l'a dus pe bratele sale
subrede- in coliba si l'a aseclat incetinel pe cul-
cusul de muschiti. Nici un gemet, nici un sus-
pin, nici o resuflare mai grea, nici cel mai mic
semn de durere nu turbura linistea senina ce
se oglindia in fata luminata de opaietul atirnat
de asupra ei.
Preotul se pleca spre ea, ca s'o vada bine
apoi se dete oare-cum fricos inapoi.
Se temea par'ca sa creacla, ca e om in aievea
ceea ce vede cu ochii lui.
Nu, asa ce-va nu mai veduse Inca in lunga
lui viata.
Frumoasa cum numai pe angeril Domuului si
i-ar fi putut Inchipui, ea avea ce-va demonic in
gura ei mica si carnoasa si in buzele putin.in-
toarse .
www.dacoromanica.ro
138 I. SLAVICI

Cum a ajuns ea aici chiar acum in thied de

noapte si pe acest viscol cumplit !?
El se lass in genuchi, isi opri resuflarea, ple-
ea urechea si asculta, cu luare aminte.
Ea resufla.
La dreapta lui era jeraticul invelit in cenusa
si acoperit cu un test mare, dar afard vuia vis-
colul si in coliba era frig.
eNimic nu se intempla fara de voia ta,
Doamne; to dal si viata, si moarte,grai dinsul,
apoi lua blana de urs ce zacea Tanga test si-o
acoperi pe copila.
Trebuia sa spele ranile, sa-i frece timplele si
sa-I dee o beutura intaritoare dupd ce-si va fi
venit in fire.
Se duse dar la desagii de ierburi, alese si
dintre flori, si dintre radecini pe cele mai ,cu
virtute si le puse intr'un vas de lut, apol turna
peste ele apa curata, ridica testul si asec,1a va-
sul in spuza.
Copila zacea anca tot in nesimtire.
El iar se lass in genuchi si puse mana lui
uscata pe fruntea ei cea rotunda si gingasa,
inchise ochil, Isi concentra vointa si sopti vor-
bele : Vol sufletelor curate, unelte ale lui Dum-
nedea, veniti si me ajutati cu tainica voastra
putere sa dad acestui trup caldura din caldura
inimil mele pentru-ca sufletul sa nu-1 parasea-
sca. nemangaiat. Punte de trecere sa fie bratul
meu si rnana mea veriga de lant ce leaga doue
inimi !

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 133

Vfindu-s1 Incetul cu incetul in simtiri, Ma la

nu putea sa.-i dee seams despre cele petrecute.
41 aducea aminte de babele, care o dusesera
in coliba, dar nu se putea dumiri, daca a facut in
aievea, on a visat numai lungul drum prin pa-
durile dese si prin poienele luminoase.
Ochil ei se deschisera marl i remasera atin-
titi asupra betranului cu barba lunga, care-i
ridica sfiicios mana de pe fruntea ei.
Da, il \recluse in mijlocul facliilor aplinse pe
betranul acesta, nu-1 visase.
Farrnecat de privirea marilor ochi albatri,
care se ridican jeluitori spre dinsul, preotul
stetea nemicat i cu resuflarea oprita.
Nu! demonic nu era nimic in fata aceasta.
Aibi credinta in bunetatea Parintelui ceresc,
ii 4ise el incet, apoi se intoarse spre vatra, lua
vasul de hit, strecura incet i cu bagare de
seams in o ulcica zama de lerburi, mai varsa_
dintr'un ulcior miere curata in ea i se intoar-
se ear amestecand mereu i optind vorbe ne-
intelese spre copila, care urmaria cu ochil to ate
micarile lui.
Bea, fata mea! grai dinsul ridicandu-I cu
mana stenga capul si ducand cu dreapta ulcica
la buzele el cele intoarse.
Ma la deserts din cate-va sorbituri ulcica, si o
caldura dulce i se revarsa in tot trupul frant
in toate incheeturile lui.
Peste putin ea rosti gemend cate-va vorbe
fara de Inteles.
www.dacoromanica.ro
140 I. SLAVIC'

%Straina!isi c,lise betranul dandu-se ear inapoi.

Fiinta lepadata de Dumne4e11, suflet patat de
pecatul stramosesc i perdut in intunecimea ne-
credintei, om, care simte dureri si nu e in stare
sa le dee pe fata, doreste si nu poate sa ceara,
dar tot faptura alui Dumnedeti, una din po-
{loabele zidirii luI.
e Ce doresti, fata mea? intreba el plecandu-
se ear spre dinsa.
Un zimbet de fericire lumina fata cea alba
a copileI.Vedea inaintea sipotului cu apa limpede
pe tinerul legat cot la cot.
GAO, grai dinsa rostind vorbele deslusit,
mr-e sete. Ye rog sa-ml datl apa!D
Acela-si zimbet de fericire lumina si fata be-
tranuluI preot in auclul acestor vorbe, cad graiul
e ceea ce ridica pe oameni in rend cu Dumne-
c,Ieti impreund prin tainica legatura in o
singura fiinta de a pururea tinera pi neincetat
premenita.
Stimperandu-si setea, copila se alina, gi peste
rutin ea calu intr'un somn adenc pi intaritor.
0 somnule, tu, care esti parte adeverata din
viata cea nestinsa, grai preotul, lumineaza
toata fiinta el si indrepteaz-o pi-o indrumeaza
spre deplind intramare, cad numai insu-pi prin
sine poate afle trupul vindecarea Fi numai
insu-si prin sine ajunge sufletul la repaosul mul-
-tumiril curate)).
pile intregi pi lungi nopti de a lungul a zacut
copila in coliba sapata pe jumetate in stanca,
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 14T

ear betranul preot priveghia la capataiul ei, o

Ingrijia ca o mums duioasa i o hra'nia cu tot
ceea ce era mai bun si mai priincios in merindea
ce-si adunase pentru earna si in darurile de bunt
voie, pe care Cahn, neobositul buciumas, le
aducea de pe la credinciosi.
Straini la inceput, ei Iii eraii din di in di mai
apropiati si mai scumpi unul altuia.
41 este draga si se alipeste de tine fiara, pe
care o ingrijesti, cu atat mai virtqs omul,
care prin tine si numai prin tine a ajuns
nadi firul o data rupt al vietii.
Se schimbase cu desevirsire viata lui, si a
viata. Cu totul noua si mai luminoasa se incepea
pentru dinsa, i daca sufletul lui se umplea de
o dulce mangaiere cand o vedea din ce in ce
mai intramata, ea se simtia din ce in ce mai
fericita cand se gandia, ca in curend va pute
sa resplateasca neasemenata lui bunatate clan-
dui-se roaba neadormita i orbeste supusa.
Si totu-si el o tinea mereti departe de sine,
i durerea ivita in sufletul lui cand a audit -o
rostind vorbe fart de inteles se reivea in fie-
care di in mai multe renduri.
Grain omenesc, dar nepretuit i nesamuita po-
doaba a sufletului, maiestrita tesatura de semne
luminoase, prin tine se aduna si se despart
oamenii in neamuri deosebite, unele mai apro-
piate, altele mai departate de desevirsirea fiintel
omenesti! Greu ii era afard din cale betra-
nului preot cand ii remaneat zadarnice silintele
www.dacoromanica.ro
142 I. SLAVIC'

de a o face pe ea sal cuprida cu mintea ei On-

durile lui, i A.'nca mai grew ii era and nu putea
sa se dumireasca asupra celor ce se petrec in
sufletul el.
Putea el s'o cuprinda gi pe dinsa in rugaciu-
nile lui ? slabiciunea, pe care o avea pentruinsa,
nu era oare pecatoasa ? era el invrednicit prin
darul lui sa -I n3ijloceasca indurarea cereasa. ? era
dinsa de opotriva cu crestinii, care cunosc i mar-
turisesc pe Dumnedeul cel adeverat si se supun lui?
e Nu! 41 dicea el departandu-se de dinsa,
nu este de o potriva! Spurcata e intreaga el
-fiinVa! Dar, adauga apol, tot laptura lui
Dumrfe-deil este, tot prin a lui renduire a intrat
in viata si tot in paza lui se afla. Domnul nu
alunga pe nimeni de la sine ! iii c,licea el si
ear se apropia de dinsa si mai virtos o mangaia
dAndu-1 rnana spre serutare, mai virtos iii dedea
silirrta s'o lumineze.
Eara dinsa-si indrepta marii ochi albastri cu
insetare spre buzele lui i-i impintena mintea
sa-1 inteleaga ; dard mult timp mai trebuia sa
treaca pentru-ca sa se poata "dumiri asupra celor
ce nu se ved, nici se pipaie, ci numar in taini-
nicia mintii omenesti au fiinta.
Mala se 'ntramase and Bodea a trecut pe la
gura strimtorii apt-ate de Bran, umbla, subreda
Inca, de id pans colo trei dile in urma, and
Dragoslav a plecat cu ai sei la vatra lui, nu mai
avea nevoie de ingrijirile nimenui alte cate-va
dile 'n urmA, and Bodea s'a 'ntors din cutrie-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANf 143

rarile facute de a lungul poienelor, dar ea nu

era Anra in stare sa spuna, cine este ea, de unde
vine si cum a ajuns de a supra coltului de stanca,
de pe care cacluse in acea noapte vijelioasa in
adancime.
Trista fara de seamen e starea omului, care
se opinteste sa spuna ceea ce stie, simte on
gandeste si nu poate sa patrunda la mintea celor
ce-1 asculta.
Numai incetul cu incetul i abia tat-lift a
putut Parintele Arie sa se dumireasca si sa se
incredirrteze, ca dinsa nu e venita despre stim-
torile riului, nici despre valea Oltu lui, ci din
vre-una dintre vane ce se deschid spre Arges.
Tot de pe acolo Pad adus Si pe Dragoslav,
grai Cahn, care afla in cutrierarile lui toate
cele petrecute.
Dragoslav! striga Ma la ca iesita din fire.
Unde e Dragoslav? Dragoslav e al meu!
Unde e?
Ea nu era in stare sa. spuna, ca Dragoslav e
tatal el, dar erau Cahn i Parintele Arie in stare
s'o inteleaga aceasta i fara-ca ea s'o spuna.
Si Luda! ii Oise Cahn.
Si Ringa! striga dinsa din nou. A mea
e Luda 9i Ringa
0 mild de lumina se revarsa im mintea preo-
tului asupra trecutului intunecat.
Care va sa 4ica to al venit sa cauti pe tatal
teu i pe muma ta? o intreba el mangaiandu-o
cu induiosare parinteasca.

www.dacoromanica.ro
144 I. SLAVIC!

oDa, pe Tatal pe mama! respunse ea

rostind cu glas muiat aceste doue vorbe ei panes
acum necunoscute.
ai ratecit cautandu-le urma, urma pre-
otul. Si la voi e dar sfinta legatura dintre
parinti si copii.
El se pleca spre ea, ii lua capul in manile lui
uscate si o serutd, acum anteia oara, pe frunte.
oBinecuventat sa fie neamul teu, ii dise apoi
cu glas tremurator. Aibi rabdare, caci te vom
duce la parintii tei nemangaiati. Cum s'a
facut inse, ca nu to -au luat i pe tine dimpreuna.
cu Unde te aflai to cand i-au adus.
Copila remase cu ochii plecati sguduita de
constiinta unel grele vinovatii.
Intelegea intrebarea, dares nici chiar in limba
ei n'ar fi putut sa respunda la ea. Sea ce-a tacut
si cum s'aii petrecut lucrurile, dar nu era in
stare sa-si deea seamd, cum a ajuns ea sa se-
virseasca faptele, de care se simtia vinovata.
II era par'ca alta fusese ea insa-si, par'ca visase
numal on sub stepanirea unui farmec nebiruit
le facuse toate. Nu, ea nu era vinovata! Vinovat
e numai omul, care sevirseste fapta rea voindo
cu tot din adinsul, eara dinsa a mers orbi pe
o cale nu de dinsa aleasa..
oNu stiu, respunse ea dand din umeri gi
uitandu-se fares de sfiala in ochii preotului, care
o mangaia neteclindu-i perul moale galben
ca aurul.
oAibi rabdare, copild, ii dise el din nou, $i

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 145

mai curata ii parea, mai drags ii era de aici

inainte.
Cerul ear se intuneca i zapada incepil sa
cads ear, inse nu cernuta de vicol i de ger,
ci lin i in fulgi marl i dei. Ningea intr'una,
mereu ningea di i noapte fail de ragaz, i tot
mai gros se facea stratul de zapada pe coastele
paduroase i in poienele largi, tot mai tare se in-
fundau drumurile i altfel anevoioase. Mu lt mai
avea Ma la sa stee departe de ai sei, ascunsa in
valea cea strimtd, singura cu betranul intelept
i cu Cahn cel neobosit.
Cand acesta lua buciumul, ca sa sune de ru-
gaciune, Ma la ingenunchia i ea i stetea in
ta.cere smerita in vreme -ce preotul ii facea
rugaciunea.
Intr'una din Bile ea voi sa intre chiar in pe-
tera luminata de radii de ceard.
Nu, fata mea,ii clise el oprind-o cu blan-
deta. Aici e loc sfint, unde nu poate sa calce
piciorul ted.
De ce, Parinte ? intreba ea intristata.
Pentru-ca to nu faci parte din turma lui Chris-
tos, ii respunse el.
Ia-me, Parinte, ii clise ea, primete-me,
deschide-mi calea mantuiriio.
El II lua ear capul intre mani i o seruta pe
frunte.
Laudata sa fii, fata mea, ii clise apoi. Pia-
cut ii este Domnului gandul tea i angerii lui se
veselesc de dorinta ta. Nu mi se cuvine inse mie
www.dacoromanica.ro 10
146 I. SLAVICI

sa instrainez pe copil de parintil lui, caci Pa-

rinte e i Domnul i impotriva lui pecatuiete
cel ce atinge puterea data de el parintilor. Su-
pune-te, fata mea, parintilor tei, fa ce doresc el,
iubete pe cine iubesc el, departeaza -te de feu-
voitoril lor, nu te insoti cu nimeni fall de in-
voirea for i vointa Domnului o implineti, lui
te supui, de el te apropii.
Copila remase smerita in fata lui, dar de aid
inainte ea-1 ispitia mereii, ca sa se lumineze
asupra tainelor sfinte ale vietuiril cretineti. Mai
ales serile el staii amendoi in coliba luminata de
opaietrbetranul plin de o caldura sfinta egend
pe laita de brad, ear copila smerita jos la pi-
cioarele lui i cu marii ochi tintiti spre buzele
lui, ascultand cu incordata luare a minte i fa-
cand Cate data intrebAri pornite din inima ei
doritoare de lumina i insetata de adever.
Din ce in ce mai dumirita i mai tare in cre-
dinta, ea se simtia renduita de Durnneqed sa
duca la norodul el credinta mantuitoare i un
sintement de nespusa fericire se revarsa in su-
fletul el cand se gandia pe sine alergand prin-
tre cei cacluti in intunerecul netiintel i propo-
veduind adeverul.
Si fratii mei, intreba dinsa iutr'una din dile,
vor pute oare sa intre i el vre-o data in
turma lui Christos ?>
Unul singur e Dumnecleil cel adeverat,res-
punse preotul,ziditorul a toate, tiitorul a toate
i Parinte chiar i celor ce nu-1 cunosc pe el i

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 147

nu se marturisesc fii ai lui. Intocmai precum soa-

rele pentru toti resare gi tuturora le da caldura
si lumina, cuventul adeverului pentru toata su-
flarea omeneasca a resunat in lume. Chorul an-
gerilor salta de veselie 1i preamareste pe Dom-
nul in cantari de biruinta cand un suflet ratacit
se intoarce in calea cea dreapta i intra curatit
prin sfintul botez in ceata celor cu dreapta vie-
Vire.
Si atunci, intreba ea cuprinsa de o incan-
tare religioasa, pute voi 1i eil sa intru in casa
Domnului sa cad cu fata la treptele altarului
sfint ?
0 singura data in viata ta, fata mea, II
response el rostind v.orbele incet pi rar, deslusit
gi apasat, cand Domnul te va chema, ca sa-ti
dee partea ce ti se cuvine din puterea lui.,
cand me va chema Domnul i cum?*
Preotul remase perdut in ganduri.
.E taina nepetrunsa de mintea noastra cea
strimta, cum oamenii infra pe poarta nasteril in
lumea aceasta ies pe poarta mortil din ea.
Stim numai, ca nu intra nimeni singur si de
capul lui, ci trebue sa-si aiba fie-care rademul
ales dupa. renduirea Parintelui a toate, parintii,
care ii dau viata i i-o pazesc cu nesecata iubire*i
cu dulce jertva de sine. Vede-vei o data, copila,
un barbat venit fie din apropiere, fie din fundul
lumii, care-ti va umple inima de o navalnica
simtire Vii, stepanit de o pornire ivita fara de
veste in sufletul lui, va alerga dupd tine, te va

www.dacoromanica.ro
148 I. sLAvIci

chema cu dor mistuitor, te va opri in cale i

te va lua de mans, ca sa te cilica la altarul
Domnului i sa ceara binecuventarea lui pentru
sarcina ce numai impreund vi se cuvine i numai
impreuna puteti sa purtati. Imperateasa vei fi
atunci, stepana cu depline puteri a casel tale i
a copiilor tei i vrednica sa stai la altarul
Domnului.x,
Ma la se ridica cuprinsa de un zel nemarginit.
(Nu e dar, dise ea, vino vata simtirea
navalnica ce me duce spre barbatul, care me
chiarna cu dor mistuitor
4E sfinta, fata mea, ii respunse Parintele
Arie, cacl prin ea iti croiete calea cerul,
care prin inima it povatuiete pe om. Vino-
vata este luarea in desert a acestei sfinte por-
niri, i cel mai greu pecat e sa iai in bataie de
joc taina cea mare a vietif omeneti. Femea,
urma el peste putin, e floare ce se des-
faura in umbra i mangaie vederea trecatorilor
grabiti in cale. Ea are sa-I petreaca viata departe
de sgomotul lumil, retrasa in tainicia imperatiei
sale casnice, roaba sotului, pe care de bung. voie
i l'a luat stepan, i neadormita paza a copiilor
ce-i sunt incredintatI de tatal cerescd>
Frumoasa i afara din cale fericita e viata
celui ce asculta povetele tale i are destula
virtute, ca sa nu se abata de la ele ! grai
dinsa i, lasandu-se ear la picioarele lui, seruta
cu sfiala poala aspra a lungului vestment de
lana neagra.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRA,Nt 149.

Seri le se faceau din ce in ce mai scurte ;

soarele patrundea din ce in ce mai in adencul
vailor strimte; zapedile au inceput sa se topeasca;
riurile se tulburau i se umflau: se apropia tim-
pul, ca Mala sa fie dusa la parintii el, i Parin-
tele Arie a trimis pe Calin la gura trecatorii,
ca sa.l cheme pe Bran, acum capetenie i el a
unei cete de calareti legati cu jurament in fra-
tietate de. cruce.
Mala stetea ca floarea ce se desfaura in umbra
in vreme-ce Preotul ispitia pe tinerul betran la
minte asupra celor ce se petrecin poiene i prin val.
Laudat sa fie de fii i de nepotl gandul vostru,
i Domnul sa binecuvinteze tot): paii votri,
grai betranul mangaiat in sufletul lui. Cu
adeverat voia lui Dumneden o impliniti cand ye
lepadati de voi, ca sa aperati vetrele celor ce
au o mai sfinta i mai grea chemare in lumea
aceasta. Dar juramentul, pe care 1'4 facut,
fiiule, nu are nici o tarie.
Cum aceasta, cand l'am facut cu totil de bung
voie i dupa chibzuire de trei c,lile petrecute in
nemancare? intreba tinera capetenie.D
Sfinta. i de a pururea neschimbata e numal
legatura de a face ceea ce e placut lui Dum-
nec,led, respunse preotul zimbind cu bunetate;
nu are inse Aid o fiinta juramentul, care ye
leaga sa nu faceti ceea ce lui Dumr edeii ii este
placut, i placuta ii este lui insotirea barbatului
cu femea. Cum ati pute voi, fii ai parintilor
votri, nascuti in munci grele de mumele voastre
www.dacoromanica.ro
150 I. SLAVIC!.

Zi crescuti din sudoarea tatilor vostri, sa ye legati

a nu primi nici o data sarcina de pdrinte !?*
Primim, ii dise Bran, sarcina de a ocroti
pe veduve pe orfani si de a ajuta pe cei seracih.
Vrednica de lauds e hotarirea vostrd, in-
timpind preotul, dar nu puteti sa fiti legati
a primi numai aceastd. sarcina. Tristd e, in
adever, intunecata pi plind de ispite viata omului
osandit a trece reslet prin lume, si el numai in
purtarea de grija pentru cei nenorociti poate
sa gdseasca o slaba. mangaiere. Nimeni inse nu
se poate lega sa aiba numai aceastd mangaiere
in viata lui. Taind sfinta e cdsdtoria, urma
el ridicand glasul, una din cele apte lega-
turi ale omului cu Dumnedeu, i numai orbit
de rivnirile lumesti poate crestinul intrat prin
taina botezului in legdtura. cu Dumnedeu sa
primeascd gandul, ca el poate sd fie legat a nu
primi nici o data pe vre-una din cele-lalte tame.
Alungati, fiiule, de la voi gandul acesta, lepa,
dati-ve de dinsul, cdci ye duce 'n ispita, ye
mend la desfreu, ye instraineaza de parintil vostri,
care sunt parinti. Ce s'ar alege de neamul nostru
cel ales, dacd voi, floarea lui cea mai aleasd,
cei mai vrednici dintre fiii lui, v'ati lega sd nu
fiti nici o data parinti gi tiitori ai tatdlui ceresc
aid pe pdment!?3
Bran remase tdcut pi smerit in fata betranului
preot, pe care tot betran 1i intelept it stiau si
parintil, i bunil lui, dar hotarirea lui de a se
feri de femee era neschimbatd.
www.dacoromanica.ro
46.

PARTEA A TREIA

I
Ae4area
Se adunasera.' trei cete de cke o suta de ca-
rat-eV, una a lui Bodea, alta a lui Bran, ear a
treia a lui Candea, Mama' inalt i cu mustata 'n
spic, care se uita 'n ochii lui Bodea.
Ar fi putut sa adune si mai multi calareti, dar
nu putusera sa gaseasca cal de seams.
larna toata aceste cete au cutrierat, ca sa
caute locuri pentru adapost statornic i pentru
ogoare ferite de navalitori.
Strin.i totdeauna la un loc i ivindu-se lard
de veste, calaretii treceau ca un stol de vulturi
de a lungul \Tailor i pe sub dealurile de la
marginea sesului, i, trecand ei, trecea i spaima
respandita 'n calea lor.
Cutrierand astfel, ei se incredinW din ce in
ce mai tare, ca punctul de radem al aperarii e
in treatoarea pazita de Bran.
www.dacoromanica.ro
152 I. SLAVICI

Spre tam Oltului ieirea era i acum peste

putinta. Vai le ce dad in esul dela Dunare eraii
pans la Arge pline de Gepicli, ear de acolo
inainte 'Ana din colo de apa Buzeului'abia-i mai
incapeail pe Sorbii strimtorati de cetele de card-
reti ce se incuibasera 'n luncile largi ale riurilor.
Daca dar fugaril fie despre Cara Oltului, fie
despre Capu Coastei apucait s treaca inainte,
poienele eraii taiate 'n doue i trecerea despre
Bucegi spre Papua era peste putinta.
In timpul iernii dar Bran s'a coborit cu 'oamenii
sel la vale pana din jos de isvoarele Barsei i
aici, in virful unui deal, de unde se deschide
vedere larga peste valea Barsei 'Ana la Olt, a
facut o ingraditura de pad groi, batuti adenc
in pament i inalti de cloud staturi de om, dar
mai incapatoare deck cea de sub stanca, unde
Bodea petrecuse cele cate-va clile.
Asemenea ingraditura trebuia sa se faca i
la Capu Coastei, i Muntenil avead adaposturi
sigure de a lungul vaii, intre cele doue ingra-
dituri aparate cu virtute.
Sorbii, pe care Bodea ii gasise aici cand a
trecut anteia oars spre Papua, au trecut spre
valea Barsei i nu se mai putusera intoarce la
colibile for i la semenaturile acute de dinii
toamna trecuta. Numai spre Capu Coastei
mai remasesera Cate-va sute de vetre, in care
mai ardea anca focul.
tPe acetia ii alungamp, grai Bran cel scurt
la vorba.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 163

Dar daca nu vo sa - i paraseasca colibile i

semenaturile ? intimpind Bodea.
N'ai ce sa le faci, Elise Candea.
El se intelesera sa-i adune la un loc i sa-i
lase 'n pace.
D ar fard de nici o legatura cu noi, adauga
Parintele Luca danduli binecuventarea.
Mai eraii fuse i altil l'a mijloc.
Noi sa ne parasim vetrele, in care am crescut,
i mormintele parintilor? Striga Raciulete,
care-i catigase dreptul de a fi totdeauna in
coada cetel. Ferit'a sfintul ! Cine o sa ingri-
jeasca de sufletele lor!? Vine din deal s'ar
intoarce 'n groapa !
Dar cel ce n'aft putut sa se intoarca la ve-
trele lor !
Nu be parasesc nici el, respunse Raciulete.,
daca, n'ad putut sa se intoarca la ele. Noi inse,
care ne-am intors, le-am parasi, daca ne-am duce
fara-ca sa ne fi alungat cine-va. Prea o luati
par'ca inainte de vol nici n'ar mai fi fost lume.
Aa nu merge, Parinte, adauga el intorcendu-
se spre parintele Luca: trebue sa ne alegem
cati-va mai betrani si mai cu scaun la cap, i
fara sfatul nostru bdietii sa nu faca nimic.)
Asta nu! striga Bran. Ce rost am mai
ave nob, daca n'am fi de capul nostru!?
Nu sunteti, iI respunse Raciulete. Ori-
i-cat de voinici i de inimoi ati fi, de sub as-
cultarea parinteasca nu puteti sa ieiti.D
cAm ieit, intimpind Bodea, cand parintii
www.dacoromanica.ro
154 I. SLAVICI

notri ne-at. dat voie sa ne legam cu jurament.

V'ati lepadat de buns voie !))
eNu, fiiule, grai Parintele Luca. Poate
omul sa se lepede de drepturile sale, dar nu i
de datorii, .i dator e parintele sa-i sfatuiasca
copilul i sa-1 opreasca 'n loc cand it vede por-
nind pe cale greitad)
Si aa diceau toti cei mai betrani fiind-ca aa
se tia din betrani.
S'a ales dar sfatul, ears sfatul a hotarit, ca
sa se faca mai anteiii o ingraditura in valea
Riului Alb i numai apoi sa treaca cine va fi
voind la Capu Coastel i sa se faca i acolo in-
graditura.
eDacd prindem de veste, dicead el, ne
tragem cu totii la ingraditura i cerem ajutor
de la Capu Coastei.'
eE larga valea, respunse Ursan, tf not
o sa fim prea putini, c'a s'o putem aparag.
0 sa trecem atunci i not la Capu Coastei,
vise Moroiu. Nu e nimeni dator a face mai
mult decat ceea ce poated
0 mahnire infundata tinea mereil posomorite
fetele oamenilor, care nu puteau sa se inteleaga
intre din3ii, dara fruntile se descretira in data
ce el se pusera pe lucru, ca sa faca cat mai cu-
rand ingraditura din valea Riului Alb i sa-I
inceapa apoi semenaturile.
Zapada se topia ; iarba incepuse a incolti pe
la locurile batute de soare ; padurile se 'nmu-
guriau : frumoase sunt .i dulci dilele de prima-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRA.' xi 455.

yard, cand de o data cu sementa aruncata in pa.-

merit incolteste nadejdea de o viata mai usoara..
Voiosi ca fluturii li harnici ca albinile lucrau
toti prin vaile manoase, fi ochil li se -umpleau
de lacremi cand vedeail, cum se sfarama pamen-
tul negru fi gras si cat de curend incolteste se-
menta in el.
Departe sub surpatura de la colibile lui Dra-
goslav mosnegi, femei, fete Si copil sedeati sir
lung pe .termurul riului lin si clatinati mered co-
vetile de lemn luand din cand in cand apa 'n
ele si varsand-o incetul cu incetul, ca sa se spele
nisipul usor i sa remaie numai pravul de aur.
Aur gasisera 'n nisipul riului, aur grew, curat
li galben, podoaba nestimata si talisman de vin-
decare trupeasca ; o zlatina, c,licead ei in limba
lor, le deduse Bog cel darnic, pi spalau mereti, ca
sa adune pravul cel scump. Si Slatina ii qic i
adi oamenii satului intemeiat la locul acela.
Ear Dragoslav pi fetele lui Luda, Ringa pi
Mala umblau mered de ici pans cold si le spu-
nean tuturora, ca sus, unde isvoreste riul, chiar
inimile oamenilor sunt de aur.
Multi se adunau oamenii mai ales cand Mala
cea cu obrajii supti incepea sa vorbeasca despre
preotul cel betran pi despre minunatele lui in-
vetaturi. Gura ei nu mai era acum carnoasa,
buzele ei nu mai eraii intoarse ochii ei al-
bastri pareau anca mai mars cand se ridicail
spre cer.
Si tot cam asa mergeau lucrurile si din jos de

www.dacoromanica.ro
156 I. SLAVICI

ingraditura din valea Riului Alb, unde Vladislav,

starostele cel malt pantecos, ii Linea pe oa-
menil lui in munca intinsa, ca sa curate locurile
gi sa faces pe ici p6 colo Cate o ingraditura. De-
beleac Heret, care nu mai puteau uita dilele
petrecute ta raniti la adaposturile Moroienilor,
umblau si ei de ici pana colo si se laudaa cu
prietenia agerilor calareti din fundul vaii.
Putea Bodea sa plece fares de grija spre Capu
Coastei, caci Mantenii n'aveati nevoie sa-si apere
ingraditura din valea Riului Alb.
Pe cand Bodea inainta pe drumuri des cotite,
resbind prin paduri pline de copaci resturnati
de vent, suind dealuri r1i coborind coaste, Bran
si Candea, plecati cu cetele for de la adapostu-
rile lui Mateias, se lasaa incet spre Capu Coas-
tei chiuind merea si sunand din Buciume pentru
ca Sorbii sa fuga la vale.
Ei isi facusera inse gresit socoteala.
Drumul de la ingraditura lui Bran pana la Capu
Coastei e cel putin anca o data atat de lung ca
cel de la Riul Alb, si Bodea a sosit la Capu
Coastei prea in curend.
De geaba erati dar si chiotele, i sunetele de
bucium, caci Sorbii, cand ceata lui Bodea s'a ivit
la Capu Coastei, n'an fugit la vale, ci la deal.
Bran a dat de dinsii tocmai din jos de strim-
torile Dragoslavelor, unde se afla satul Sloboclia.
Bodea ii cunostea bine pe Sorbi 1i vequse
bine lucrurile : ei asteptati cu capetele plecate
cu manile incrucisate pe pept.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 157

Ce puteail calaretii sd le faca !?

Slobod ! le clise Bran factindu-le cu mana
semn, ca pot sa ramaie neSuparati la locul, unde
se aflail.
Atata vorb5. invetase i el de la Dragoslav i
de la Ringa, dar nici c'avea nevoie de mai mu.lte
vorbe, caci fugaril le intelegeail toate din fetele
calaretilor i-i dedeati multumita pe fata. inchi-
nandu-se mereii.
Spaima lumii i urgia pamentului ! grai
Raciulete. Dac'a merge tot aa, it scoatem 'Ana
la toamn5. i pe Imperatul din scaun).
Vorbia inse el aa find-ca ii erau dragi baietil
i-1 placea s-i nacajeasca cu glume de ale lui,
dar se bucurau cu totii, ca se pot pune pe lucru.
Lasand sulitele, arcurile i tolbele cu sageti,
voinicii au luat topoarele i au inceput sa taie
copacii. Pe cdnd unii ciopleaii parii, altii sapau
antul adinc i ear altii aeclaii parii ascutiti in
el i bateau pamentul impregiurul lor, ca s stee
tepeni.
Incurend dupa-ce se apucasera de lucru se
pomenira cu vre-o doue sute dintre Sorbii de
la Sloboclia, care, veclend pregatirile de aparare,
tinead sa. dee i ei maind de ajutor.
Nu se poate ! qicea Bran. Noi n'avem
nici o legatura cu dinii.
A ! intimpina Raciulete; voiesc ei, i nu
putem sa-i oprim de a face ceea ce von>.
S6-1. faca, daca. vor, II respunse Bran,
ingraditura for deosebita.*

www.dacoromanica.ro
168 I. SLAVICI

(Asa. e ! grai Bodea, care invetase vorbe

mai multe de cat Bran si putea sa le spuna gi
for lucrul acesta.
El se intoarse dar cu slobbdnicii la deal, isi
alese un loc potrivit pe termurul drept al riu-
lui, din jos de Slobodia, si-I puse pe oamenii
doritori de munca grea sa adune peatra.
cAm, dise el in gandul lui, sa durez aici
o cetate cu ziduri de peatra, pe care nici timpul
sa nu le poata roade, nici furia omeneasca sa
nu le poata dara'ma, lucru asec,lat pentru vecie
i loc de adapost pentru nepoti i stranepotiD.
Pe -eand dar Muntenii lucraii canta'nd i glu-
mind la Capul Coastei, Sorbii munciaa din grew
mai la deal. Unii urcau gafaind bolovanii din
albia riului, altii sapati santul adenc si larg, ear
altii al-egeau peatra de var $i -o asedati in cup-
toare, ca s'o arda.
Ingraditura de la Capu Coastei era gata, ear
la cetatea lui Bodea nici temeliile nu eraii anca
puse. Ceea ce voia dinsul era lucru mare si
grea, care nici intro septemand, nici intr'o lung,
nici intr'o vara nu se scoate la capet.
Cand Bran si Candea se 'ntoarsera. 'n poiene,
ca sa adune lumea lipsita de adaposturi si de
aparare, Bodea -psi aduna si el oamenii i-i aseda
parte in fata cetatii, unde se afla i adi satul
Bodenii, parte langa cetate, unde ac,1i sunt sa-
tele Cetatenii din deal si Cetatenii din vale.
Intorcandu-se apoi Candea cu lumea adunata
de prin poienele Surului si ale Negoiului, a trecut

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 159

chiar din jos de Capu Coastei, pe valea periului

ce se varsa la 'ngemenarea riului, unde acli sunt
satele Gemenu, Candestii din deal si Candestii
din vale.
Acestia eraii paza de afara, care avea sa-1
tins pe dusman in loc pentru-ca ceata din in-
graditura sa aiba timp de pregatire.
Alti oameni veniti in urma cu Botea s'au asegat
mai la deal, unde sunt satele Botenii pi Valenii,
ears cei ce incaput aid au trecut cu Ursan
din colo, la ingraditura de pe Riul Alb, si s'au
aseclat parte in deal, unde se afla satul Urseni,
parte sub coaste, la Buciumeni.
In valea Riusorului, pe Oreti .i prin strim-
torile Dagoslavelor se aflaii cei din poenele Pa-
pusei si ale Scarisorii, pe care Bran ii adusese
toamna trecuta aid.
In cate-va qile valea intreaga era plind ca
furnicarul. Prin strimtori, pe la locurile mai largi
si grin infundaturile paraelor de la dreapta pi
de la stenga riului oamenii lucrau pe capete, ca
sa-si cladeasca case, sa -si faca semenaturi, sa-si
intemeieze viata cea noud, i dedeati zor, ca
toate sa fie gata pe timpul, cand oile se urca in
poiene spre a fi bagate 'n lapte.
Eard cand Bodea trecea calare pe armasarul
cel negru la deal, ca sa vada, cum merg lucrurile
la cetatea de peatra, se uitau toti in urma lui
binecuventau pe Domnul, ca li-a dat purtator
de grija gi veghe neadormita.
Bran inse stetea pe ganduri cand vedea, cum

www.dacoromanica.ro
160 1. SLAVICI

se ridica zidurile groase si cum se 'nalta turnu-

rile' rotunde la cele patru colturi. II era oare-cum
frica de omul reslet, care- umbla totdeau'na de
capul lui si se aventa orbeste cand i se Infigea
vre-un gand in cap.
Inchis intre zidurile de peatra, omul acesta era
ca leul in visuina lui, tare si indaratnic, neapro-
piat 9i nebiruit.
Si totu-si, cand se uita in ochil lui Bodea, Il
vedea si el tot ca cei-lalti. Era in ochii aceia
atata bunetate, 'Inca fiara selbatica trebuia sa
se imblancleasca si ea sub privirea lor.
Aporin stanca ce se 'nalta in fundul cetatii,
sub coaste, el sapase un fel de pestera cu in-
trarea despre Apus.
Si ce vrei sa fad aid? it latreba el.
0 casa pentru Dumnecleil i un morment pentu
mine, respunse Bodea zimbind. Dac'ar fi sa
se pearda vre-o data toate celelalte, aid am sa.
pier i eu ingropat de aceste zidtirl
Sa nu-t1 fie vorba graita 'n ceas feu!), clise
Bran.

II.

Ogoril
Era in anul 559.
Ogoril saii Avarii, dei invingatori in lupta
cu Gepeclii acum risipiti, n'avusera peste iarna
www.dacoromanica.ro
 DIN BATIRANI 161

destula hrana si, fiind nevoitl a se da la prada,

au intrat in lupta cu Longobardii, care-i impin-
geau meren pe Dunare la vale.
Volgarii, strimtorati de Chazarii, care se cobo-
risera pe Prut la vale, inaintati pe Dunare la deal
si se apropiau 5Ie Ogori.
Sorbii, care venisera parte'n calea Ogorilor,
parte goniti de Volgari si de Chazari in coada
l or, se 'ndesuisera. parte prin vane muntilor, parte
prin smarcurile de pe termul steng al Dunarii.
Acestia in timpul iernii au trecut in masse
marl peste Dunarea inghetata i s'ail risipit pra-
dand spre miada-di.
0 plaga anca mai grea pentru imperatie eraii
cetele de calareti ale Volgarilor, care trecusera
peste Dunare i cutrierati Cara pradand ceea ce
remasese neatins de Sorbi.
Betranul Imperat a adunat dar in pripa oaste
mare si a pus-o sub comanda 'Ana mai betra-
nului Belisariu, generalul incarcat de glorie mi-
litard, pe care-1 disgratiase in urma uneltirilor
de la curte.
II chetna apoi si de asta data in ajutor pe
Ogorii1i altfel porniti spre Resarit.
Dupa-ce Ogorii trecura si el Dunarea, Sorbil
se retrasera din calea for spre meada-di, caci
de a lungul Dunarii dedean peste cetele de Vol-
gari, care, insetate de prada adunata de dinsil
cu multa sudoare, ii hartuian cu multa indarjire.
Anca mai sangeroase eran incaieraril cand
Ogorii se intelnian cu cate o ceata de Volgari,
11
www.dacoromanica.ro
162 I. sLAvIci

care nu fugiaii nici o data fares -ca sa =i fi in-

cercat norocul in luptd dreapta.
Vec lend inse ca Ogorii vin mered si se sporesc
de acoper campiile si se clatind pdmentul sub
ei, Volgaril s'au retras incetul cu incetul spre
Dundre $i au inceput sd-si facd rost de trecere
in vreme-ce Sorbil se adunati din ce in ce mai
ingramdditi pe sub poalele Balcanilor.
Era in toiul verii cand ei au fost strinsi dintr'o
parte de ostirea cea mare a lui Belisariii, ear din
alta de cetele Ogorilor.
Indesuiti multime nenumerata sub dealurile
batute-Ile arsita soarelui, bdrbatii in fata dus-
manului, ear femeile cu copiii si cu prada in
dosul lor, ei is'ad aparat cu hotdrirea desnaddj-
duirii, dar dupes cate-va ceasuri de luptd zadar-
nica ad aruncat armele si s'au dat invinst
Cei mai multi dintre dinii ad fost crutati de
generosul invingator si au rernas supusi ai Im-
peratului, care i-a risipit prin toate terile lui ca
muncitori harnici si blajini.
Mii si mii inse, multe mii ad remas pe campul
de lupta, si ancd mai multe mii au fugit spre
Dundre din calea Ogorilor, care nu stiati de mild.
Aventandu-se pe plute incheiate 'n pripa din
copaci tdiati de prin apropiere, multi ad perit
in valurile Dundrii, si ear altii ad fost taiati de
Ogori veniti in urma lor.
Popoarele incdierate pe termul drept al Du-
ndrii au trecut ca o vijelie pe termul steng
si s'au departat gonind de a valma pe rid la vale.

www.dacoromanica.ro
 DIN BAruliNI 163

La apa Buzeului ele au dat peste Chazari si

in vreme-ce o parte dintre Ogori s'a inca'ierat
in lupta cu acestia, alias: parte i-a gonit pe Vol-
gari inainte spre gurile Dunarii, iara Sorbii si
vre-o cate-va mil de Volgari s'aft intors pe sub
dealuri iar spre Apus.
Muntenii-si urcasera turmele 'n poiene, i pe
la adaposturile din vai nu mai remasesera deck
cele doue cete de calareti, muncitoril de la Slo-
bodia pe ici pe colo Cate o baba incurcata *Anca
la casa el cea noud.
Indata-ce primele cete de Volgari au sosit la
Ialomita, cum Sorbii incepusera sa-i dica riului,
Vladimir a adunat vre-o patru mil de oameni si a
iesit cu el spre ses, ca sa inchida gura vaii, iar
femeile au plecat cu copiii la deal si Burete a
inceput sa sune la Buciumeni.
Ca 'n timp de rugaclune se pornird unul cate
unul buciumele mai intaiu pe la ingradituri $i
prin vai, apoi prin poiene, departe si tot mai de-
parte, si peste putin se stia pretutindeni pang
in poienele Surului, ca s'a ivit o noud primejdie.
Bodea si Candea lasard pe Botea cu doue-deci
de oameni la Capu Coastel, unde se adunasera
si Sorbii de la Slobodia, si cand ei pornira. spre
Riul Alb, pleca si Bran la vale.
Doue dile dea rindul s'ati hartuit ai lui Vladimir
cu calaretii sprinteni, ear acestia se sporiaii me-
reit, ba pe 'nserate au inceput sa sosesca in dosul
for i marl masse de fugari veniti pe jos, Sorbii sca-
pati de peste Dunare, care erail goniti de Ogori.

www.dacoromanica.ro
164 I. SLAVICI

Ii era prea de tot grew lui Vladimir sa tina

fara de calarime 'n loc pe dusmanul ce se ivia
cand id, cand colo cautandu-si drum la deal.
Seara dar el trimise pe Debeleac i pe Heret la
ingraditura din deal, ca sa ceara ajutor de la
calAretii munteni.
Capeteniile Muntenilor erati toate 'n per la in-
graditura, dar parerile ]or nu se potriviati de loc.
Se poate, dicea Raciulete, dar de asta
data n'o sa mearga cu capul plecat i cu bratele
incrucisate pe pept.
Trebue, dicea Bran. Noi singuri suntem
prea putini, ear- dimpreuna cu dinsii inchidem
gura vaii.
Nu poti sa dici ba, cand om ajuns in grea
strimtorare iti cere ajutor, adauga Moroiti.
Si data -i calca pe dinii, urma. Ursan,
vine rindul la noi.
Era invederat, ca Muntenii trebuiati sa se bu-
cure de cererea lui Vladimir i sa grabeaca a-i
da ajutorul ; Bodea stetea cu toate aceste pe
ganduri. Cum putea el sa se avente 'n lupta cand
nu stia, pe cine are 'n fata lui?! De ce sa puns
in joc atate vieti tinere!?.
Nu! c,lise el in cele din urma, arma n'o
ridici de cat in pragul casei tale !
Zadarnice eraft toate silintele celor-lalti, caci
el .i Candea erati neinduplecati, i o amariciune
nesuferita cuprinse inimile tuturora cand Heret
i Debeleac se 'ntoarsera cu respunsul la Vla-
dimir.

www.dacoromanica.ro
 IIIN BATRANI 165

Tin singur lucru primia Bodea : ca cetele sa

treaca 'n valea lalomitel i sa astepte gata de
lupd in fata Buciumenilor.
Ear Raciulete, omul neastemperat si de a pu-
rurea nascocitor, si-a luat sulita cea lungs si a
plecat asa singur si de capul lui la vale, pe urma
lui Debeleac si a lui Heret, ca sa nu-I pearda
timpul de geaba.
Pusi apoi de el si de Heret la cale, Sorbii se
risipird cu mic, cu mare si incepura sa taie Ca-
tini, porumbei i paducei i sa risipeasca mara-
ciunile in largul wail, pe ambii termuri al riului.
Altil taiau curpen lung de prin paduri i-1 in-
tindeail ca un fel de mreja peste cracaria risi-
pita, pentruca sa se incurce caii i sa e impe-
dece. Ear altil sapau pe ici pe colo gropi i
santuri trase de a curmeclisa si le umpleau cu
frunze uscate pentru-ca calaretil sa dee fara de
veste in ele.
Vecli asa! ii clise Raciulete lui Heret cand
toate eraii gata. Vol sa ye tineti mereti pe
albia riului, iar pe dinii sa-I menati tot la cur-
pen, la gropi si la santurl, i-o sa le pears pofta
de a mai veni prin infundaturile aceste.
a Dar daca apuca si el pe albie ? intimpina
Heret.
Avem not leas i pentru buba asta, ii
respunse Raciulete.
El plecard apol cu vre-o doue sute de oameni
la deal, spre strimtorile Talomitei, unde riul si-a
sapat drum prin marl masse de stanca i albia
www.dacoromanica.ro
106 I. SLAVICL

lui inchisa intre inalte ziduri de piatra e strimta_

de abia cati-va pai.
Oamenii taiard un brad mare, it curatird de
craci si-1 lasarti cu partea groasa spre mijlocul
albiei rademandu-1 de o stanca din fundul apei,
ca sa nu-1 iee curentul, ears partea lui de sus'
o proptira de un colt al termului.
Aa ! grai Raciulete. Asta-i popa cel
mare, in care se raderna toate : cand l'om mica
pe el din loc, se pornete pohoiul i le is toate
la vale. Sa_pofteasca Volgarii i sa intre in albie,
ca -i spalam ca pe nite guzgani !))
Alts hradi ail taiat apoi i ear altil i re's-
turnat de a curmedisa 'n albie, din sus de popa
lui Raciulete, fara-ca sa le curate cracile, unul
peste altul, inaltime de patru staturi de om. Tre-
cea apa printre dinii, dar erati multi oamenii i
harnici. Unii taiau cetiria i-o aruricati in rid, ear
altii aruncati bolovani fara de ragaz si fard de
resuflare. Intrasera.' 'n resboiti cu riul, care se
umfia, mereti se umfia i tinia departe, dard ori-
i-unde apa 1I fa.cea drum, sariail unil cu bra-
tele de cetina, ear altil cu bolovanii.
Mai era Arica mult pans 'n zorile de di cand
riul iezuit incepa sa se prelinga pe de a supra
zagazului. Popa cel mare tremura, nu-1 vorba,
sub greutatea marilor masse de apa, dar era bine
rac,lemat i jos, i sus.
VaI de maica lor ! grai Raciulete frecandu-I
manile. Ce-o sa fie aici cand l'om mica din
loc i ce-o sa fie in vale cand o sa-i apuce apal.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 167

Dimineata cele trei cete ale Muntenilor tre-

curd 'n valea Ialomitei si se oprird in dreptul
Buciumenilor pe un delusor, de unde vederea
se deschidea pand la gropile lui Raciulete, care
se aflau la departare de cate-va mii de pasi, si
de acolo inainte pana la cotitura vaii.
Lupta se incepuse in gura vaii, dar in largul
vaii se vedeall numai femei si copii, care veniail
in grabs la deal manand pe ici pe colo cate o
vita, cate-va capre, un pore dus de sfoard, un
magar incarcat cu poyard, dar nici un cal.
Muntenil steteau posomoriti. 0 grea rnahnire
intunecase fetele tutorora, si gandul, ca nu se pot
intelege, ii muiase chiar si pe cei mai inimosi.
Peste cat-va timp ei se 'nviorara.
Departe la cotitura vaii se ridica un nour de
pray, care se intinse cu o mare iuteala pe
HU la deal si inchise in curind din coasts 'n
coasts vederea.
Cerul era senin sI aierul linistit incepuse a fi
inabusitor; cu toate aceste par'ca o furtund se
ridicase la vale si Inainta rapede spre munti.
Bodea, calare pe armasarul nerabdator si cu
buzduganul in mans, sta nemiscat si cu ochii
tintiti in departare, dar nu hotarit si mandru,
ci mai mult cu inima inclestata.
Se audia par'ca ce-va, un zgornot perdut in
departare si for tuturora bine cunoscut: era ca
primavara, cand turmele de of se urea behaind
la munte, un amestec de multe si deosebite
sunete, care se impreuna intr'un singur jeluit

www.dacoromanica.ro
163 I. SLAVIC'

lung si necmrmat. Si tot mai deslusit venia de

a lungul apei sgomotul, tot mai mult esiaa in el
la iveala glasurile omenesti, tot mai pe aproape
se intindea norul de pray si tot mai fard de
astemper batea armasarul ager cu copitele 'n
palment.
Bran se uita cu ochi plini de manie la Bodea.
Era in vederat, ca Vladislav se retrage si ca
la fie-care pas el pierde qeci, chiar sute din
oamenii lui, ear ceea ce perdea el tot perdere
era si pentru Muntehi.
Din nourul de pray incepura, in sfirsit, sa. s
desfaca i oameni, pe ici pe colo cate until.
apol mai deli si tot mai desi, multi, mai mult!,
de tot multi, indesuici pe ambii termuri, din
coasts 'n coasts, valuri de oameni vii ce se shat.
sgomotos i se clatind merea in inaintarea ]or.
De o data pohoiul neamurilor invalmasite se
opri in loc : el se isbise de piedeca ce-i pusese
Raciulete 'n cale.
Acum inainte ! striga Bran puindu-si ceata
in miscare.
Nol nu! respunse Bodea stringand freul
armasarului, care incepa sa sforae si sa. sard 'n
done picioare. Sa vedem mai 'nainte, cum ies
lucrurileh.
Bran iii musca buzele, dar iii opri ceata. Sor-
bii lui Vladislav, sositi la maracinile bine stiute
de dinsii, se stracurara rapede de a lungul ter-
murilor ii pe sub coaste.
Abia acum iesira din pray la iveala ii cetele

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 169

Volgarilor, care 'ntr'o clips acoperira tot largul

vaii. Loviti din trei parti de sageti i de sulite
i de securi i incurcati in mreja de curpen cei
mai multi dintre dinii furs nevoiti sa descalece.
Bodea i sotil lui priviau cu inima incletata
i in fioroasa nelinite la incaierarea afard din
cale singeroasa. Putin mai era de la dinii pang
acolo, i Bran, arcaul neintrecut, ardea de do-
rinta de a-i incerca sagetile i'n carne de om,
dar lupta stetea in loc, nici unul dintre Sorbi
nu ieia din bataie, pentru fie-care Sorb cadeaU
trei Volgari, i mereii venial la deal cail remai
fard stepan.
Fata lui Bran incepa sa se lumineze, i ochil
ha ear se indreptard spre Bodea, in mana ca-
ruia tremura buzduganul cel grew.
Nu! red n'a fost sa-1 lase pe Vladimir singur.
Desmeticiti in cele din urma, Volgarii apucara
albia i incepura sa-i impinga pe Sorbi de-alun-
gul el la deal.
Sunati buciumul, ca sa porneasca pohoiul!
striga Raciulete. Acum e acum !D
Stati pe loc ! grai Bodea, cand vela ca
Sorbil se retrag lasand drumul deschis pentru
Volgari.
Trecend cetele de calareti inainte, iei in dosul
for la iveala alts lume i mai indesuita, Sorbii
scapati de peste Dunare i goniti acum de cetele
de Ogorl.
Cinci renduri de oameni se 'ndesuiaii in valea
plina de jale strivindu-se unul pe altul, i navala

www.dacoromanica.ro
170 I. SLAVICI

venia potop cotropitor, pe care nimic nu putea

sa-1 opreasca 'n cale.
Pe cand Sorbii lui Vladimir se retrageau din
ce in ce mai grabiti spre cetele Muntenilor, cel
goniti de Ogori fugiau la dreapta si la stenga
urcand coastele on intra'nd prin desisuri, unde
calarimea nu mai putea sa-i urmareasca, i tot
mai deslusit se desveleati din nourul de pray
cetele Ogorilor incalecati pe cal imbracati in
zale, care sclipiau in bataia soarelui.
Inapoi ! striga Bran cel chibzuit.
Era o nebunie, o miselie era s se avente el in
lupta cjI atata lume selbaticita prin dilnice 'nvraj-
birl. De ce ? Ca sa apere cate-va colibi parasite.
Anca nu ! respunse Bodea, dar sa ne tinern
drumul deschis spre strimtoarea de la Capul
Coastei,.
De o data lucrurile luard o noua intorsatura.
Vedend pe Ogorii for atat de bine cunoscuti
si aducendu-si aminte de cele ce patisera la gro-
pile lui Raciulete, Volgarii se strinsera rapede
si se 'ntoarsera inapoi, ca sa 'nchida albia sa-i
bage pe Ogori in curpeni si in gropi.
Un vuiet de bucurie strabatii de alungul vaii,
si Vladimir se 'ntoarse si el cu al lui de a lungul
coastelor la. vale.
Minun ate sunt, Doamne, renduirile tale, grai
Bodea miscat pans 'n adancul inimii. Eata
oamenii acestia, care putin mai inainte se omoriati
intre acum se caiesc de ceea ce au facut
i to roaga impreund sa-1 al in paza ta.0.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 771

Crancend si 'nfioratoare priveliste.

Ogorii si Volgarii n'ajunsera nici unii, nici altii
numai asa in plimbare 'Dana. 'n fundul vaii si nu
se luptau numai pentru placerea de a da lovituri
si de a-si pune viata in joc, ci umblati dupd prada
si faceau venatoare de robi. Nu crutati dar nici
avutul, nici viata celor ce nu se dedeaii legati.
Credinta for era, ca 'n lumea cea-lalta ii va ave
fie-care robi pe cei omoriti de dinsul in lupta
dreapta aici pe pament ; nu-i lasau dar nici pe
raniti s se chinuiasca. si SA moard incetul cu
incetul ca vai de ei, ci le usuraii moartea cu
cate-va lovituri de gratie.
Stiindu-le aceste si unii, si altii, ei se luptati
cu Incordarea tuturox puterilor si in adever pe
moarte si pe viata. Desi mult mai numerosi si
incalecati pe cai mai puternici, Ogorii erat An-
curcati cu prada si cu robii ce facusera si aveail
in fata for piedecile for inca necunoscute in vreme-
ce Volgarii erati ajutati si de Vladimir, ai caruia
oameni prinsera iar inima, cad se fereati Sorbii
de lupta, dar se aparau cu indarjire cand se
vedeau strimtorati.
Incurcandu-se dar in curpen si in gropi, Ogo-
rii se deters zapaciti in napol.
Pohoiul ! poboiul ! Sa sune buciumul !
striga ear Raciulete.
Acum dati pe el, ca-1 gonim la vale! striga
Moroiti.
Nu! respunse Bodea si de asta-data!
Daca dad inapoi Ogorii, nu mai avem nevoie sa

www.dacoromanica.ro
172 I. SLAVICI

ne spurcam si not : rendul nostru e cand Vol-

garii ar incepe sa dee in napoi.
Eara cand oamenii nu se pot intelege, nu se
face nimic.
eAsa nu merge ! strip' Raciulete. Orl e
tunsa, on e rasa! Trebue sa se aleaga unpl,
de care au sa asculte toti, unul, care si-o is pe
suflet. Aici n'avem timp sa ne sfatuim.
Asa e !strigara altii.Cum o iesi sa lasa.:
daca-I bine, a lui sa fie lauda, ear daca-i reti, el
sa ramaie vinovat !
eSunati buciumul !striga Bodea cu glas tare
i limpede, dar tremurand in tot trupul.
Desmeticindu-se, Ogorii se isbira.' cu putere
mare asupra albiei, ca sa-1 dee pe Volgari in
maracini, si se incepu un mace' incat riul cur-
gea rosit de sange omenesc la vale, dar nici
Volgarii, nici Sorbii de pe coaste nu se miscati
din loc.
Un vuiet zguduitor s'au4i de o data din fundul
vail i venia pohoiul, venia par'ca muntii se lid-
ruiesc din ce in ce mai pe aproape, ca 'ntr'o
clipa sa-1 ingroape si sa-i striveasca pe cei in-
caierati in lupta.
Ca iesiti din fire se departara si Volgarii, si
Ogorii la vale cand riul incepa sa se reverse
aducand cu el bolovani si trunchiuri de copaci
si resturnand cal si calareti in calea lui, in vreme-
ce Sorbii de pe coasts trageati mereu sagetile
i loviau pe apucate.
Nu era inse pohoiul pohoin in toata firea, ci

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANf 173

mincilna de om nascocitor, care baga spaima

in cel slabi de anger, dar pe cei inimosi ii face
si mai indarjiti,o basica era, care peste putin
s'a spart. Multi au pierit dintre Ogori, dar anca
mai multi dintre Volgarii, pe care pohoiul ii
luase mai nainte, si tocmai acum resbira Ogorii
printre rendurile slabite ale Volgarilor la deal.
Un fior rece trecu prin vinele calaretilor din
deal, si Bodea stete o clipa ca 'ntr'un fel de
ameteala, nemiscat si cu ochii plini de lacremi.
Bdieti ! grai apoi intorcandu-se spre sotii
lui. Daca n'ar voi Dumnecleii sa intram in
lupta, ajutorul nostru ar fi de prisos. El ne chiama,
si ai lui suntem cu totii ! Nu uitati, ca aveti pa-
rinti si frati si surori, care stau cu inimile in-
clestate : viata sa st-o apere fie-care, viata, mai
presus de toate viata !
Strinsi la un loc !adauga Bran.Om langa
om, sir incheiat : ca urgia lui Dumne4eti sa ca-
dem in ei si sa ne facem drum printre dinsii,
ca groaza sa-i cuprinda !
Cu voia lui Dumnec,leii ! Elise Bodea facan-
du-si cruce si-r lass lui Fratior freul strigand
Haida ! haida b>
Haida ! strigara si cei-lalti, si cetele pornird
in treapat domol si fara de pripire spre campul
de lupta.
Valea resuna ear de sunetele de bucurie ale
Sorbilor, Volgarii se 'ntertia din non, si batalia-si
schimba mersul cand Muntenii intrard si el in ea.
Desmeticiti abia, Ogorii ear se zapacira si in-

www.dacoromanica.ro
174 I. SLAVIC)

cepura sa se clatine cand cetele se oprird in

dosul Volgarilor i incepurd sa.-1 descarce sagetile.
Peste putin inse Bodea apuca inainte facia.
drum printre Volgari pang la primele renduri
ale Ogorilor.
(Inainte ! strigd Cdndea, i cetele incetard a
mai trage sageti i resbird ca un zid incheiat
in urma lui Bodea, incat Volgarii remaseserd la
dreapta i la stenga lor.
oDati cu sulitele tot in ceafd ci in coaste !
striga Bodea facandu-1 cu buzduganul drum
inainte.
Bran insd, arcaul, se oprise cu Marcea i cu
altil vre-o clece arcai indemdnateci pe termul
riului, privia cu ochi invdpdiati la aprigul luptd-
tor, care se apara mereu, lovia din cand in cand
cu buzduganul aici pe unul in ceafd i colo pe
altul in coaste i, strigand mereu oDomol ! do-
mol !, facea pas cu pas drum pentru ceata ce
urma strinsd 'n ir incheiat dupa el manendu-1
pe duman cu sulitele inainte.
Pe ales, una Cate una-i punea Bran sage-
tile 'n arc i toate sburau pe la capul lui Bodea
cand la dreapta, cand la stenga, 1 nici una nu
cadea jos, toate nimeriati pe cel din fata nobi-
lulul tiner, toate-1 apdrati i-I deschideati drum.
Bodea aulia, cum sagetile ii sbarndie pe la
urechi, i vedea, cum ele se infig in trupurile ce-
lor din calea lui, dar ochii lui erau tintiti mereu
inainte, spre fetele dumanilor ce dedeati din ce
in ce mai ingroziti inapoi.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRkNI 175

g Gine descarca sagetile ! ? intreba el and

dof dintre cei din fata lui furs loviti unul dupa
altul.
< E Bram>, respunse Candea.
Bran e !
<A, Bran !
buzduganul de a supra capului sea. Cu not
nu mai poate nimeni sa tie pept !D
-
striga Bodea ridicand

Zorindu-sl apoi armasarul, el se aventa cu

cate-va sarituri Inainte pe saItate si resturnand
in calea lui cal si calareti, ears sotil la se in-
tetird si el si resbira. 'n urma lui.
Soarta bataliei era hotarita.
Nedeprinsi a lupta cu asemenea dusmani, apu-
cati din trei parti si ajunsi la gropi si la mara-
cini, Ogorii-5i intoarsera caii si se indesuira 'n
goand furtunatica pe albia riului in vreme-ce
Volgarii si Sorbii ii incoltira cu noud Indirjire
si incepura sa-I mene din ce in ce mai rapede
la vale.
Destul; destul! opriti-ve !D striga Bo-
dea cu glas resunator, si pe and Sorbii si Vol -
garil urmariaa pe fugarii cuprinsi de groaza,
care-si parasisera prada si robii, Muntenii se adu-
nau pe campul plin de morti si de raniti resu-
fland usor si laudandu-se Intre din ii.
Bran si Bodea se cautaa cu ochii unul pe altul.
Gasindu-se, el pornira cu pasi repeqi si marl
unul spre altul, se oprira pe o clipa fata 'n fata,
apoi se imbratisara lung si fard-ca sa-si clica
vre-o vorba. Toti remasera cuprinsi de villa emo-
tiune, si o adenca tacere se facia impregiurul lor.

www.dacoromanica.ro
176 I. SLAV3CI

Bine-cuventata sa fie clipa aceasta ! grai

Bran cu glas tare. Eata omul, care s'a ales
cel mai vrednic intre noi: el sa fie acela, de
care ascultam cu totii; el sa ne duca la bine i
la red ; el sa ne fie Domn i stapanitor
In ceas bun sa fie disa vorba to ! > striga
Raciulete, gi, cuprinsi de o insufletire furtuna-
tick voinicii se 'mbulzird impregiurul lui Bodea,
it ridicard pe umerii for pornira in urari sgo-
motoase la deal.

La rescruci.
S'au dus Ogoril lasand in urma for rob!,
Si prada, iara Volgarii i -au urmarit pana 'n valea
Siretului, de unde Ogoril au luat-o la stenga,
ca sa ajunga la fratii lor, care urmaii lupta cu
Chazaril, iard Volgaril au tinut drumul inainte
spre smarcurile de la gurile Dundril, unde-si ga-
sisera adapost cele-l'alte cete ale for cu femeile
si cu copiii.
Vladimir, remas singur pe campul de lupta,
a strins la un loc prada bogata si i -a pus pe
rob! s adune mortil risipiti de-alungul vaii si
sa-i ingroape in vreme-ce el si cei mai sprinteni
dintre ai lui adunau caii remasi fara de stepan,
un lucru anevoios, pe care abia pe la mieclul
noptil ail ajuns sa-I aduca la capet.

www.dacoromanica.ro
 DIN ski-RANI 177

Dimineata clilei urmatoare el a ales cea mai

frumoasa parte din prada incarcat-o in bra-
tele robilor, a 'nsirat trei sute de Sorbi si a dat
fle-caruia cate doi cal alesi dintre cei mai fru-
mosi si apol a pornit in mers serbatoresc cu
Debeleac si cu Heret spre ingraditura din valea
Riului Alb, unde-1 stia pe Bodea, caruia ii tri-
misese de mai 'nainte stirea, ca va veni sa-i
aduca prada si robii.
Bodea incaleca indata ce primi stirea $i-1 intim-
pind pe vecini stand cu buzduganul in mans in
fruntea cetelor sale si avend la dreapta pe Bran,
iar la stenga pe Candea.
oLaudat sa fii, Voivodule, si marit si adi, si
din neam in neam cat timp noi si urmasii nostri
vom mai trai pe acest pament nesecat in roadele
lui, grai Heret, care vorbia in numele staro-
stelui si al celor-l'alte capetenii.Se cuvine celui
mai mic in virtute sa stea cu capul plecat in
fata celui mai mare prin vredniciile sale si prin
buna lui vointa, si nol, mai marii norodului, am
venit sa ne inchinam Voue, sa ye multumim
pentru ocrotirea ce ne-ati dat si sa \re aducem
prada si robil ce-at remas in urma dusmanului
ingrozit de barbatia voastra. Parte robi, parte
morti am fi asta-di nol cei ce stam aid si fe-
meile noastre ar alerga cu copiii nostri plan-
gend si smulgandu-si perul, dat ar fi peirii neamul
nostru, daca voi nu ni-ati fi sarit intr'ajutor. Se
cuvine dar sa stepaniti prada ce-am adunat pe
campul de lupta si ca robii acestia, pe care i-atl
12
www.dacoromanica.ro
178 I. SLAVICI

scapat de o soarta afard din calea grea, sa-i

petreaca viata ce le mai remane muncind pentru
voi i sevirind lucrarea, care pentru brate ca
ale voastre e prea josnica. Ia-le toate, Voievo-
dule, i ne primete i pe noi sub ocrotirea ta:
o legatura strinsa sa fie de aqi ininte intre nol
i voi, intre urmaii notri si ai votri.
Cala.retii munteni ascultara oprinduli resufla-
rea, eard Bodea remase timp indelungat in ne-
micare i cu ochii tintiti la pament.
Ve multumesc i ye multumim noi toti pentru
gandul cel bun, cu care ati venit la noi, res-
punse el in cele din urma rostind vorbele rar
i apasat. Noi, parintii notri, tot neamul nostru
suntem mangaiati de gandul, ca, aparandu-n?,
vetrele, v'am scapat i pe vol din o mare pri-
mejdie, i mangaiati in sufletele noastre vom fi
tot de a una cand vom pute sa ye dam ajutor,
caci dupa legea noastra nimic nu II este lui
Dumnecled mai placut deck ca om sa ajute pe
om. Moravurile noastre insa nu ne iarta sa in-
cheem legatura cu oameni straini dupa lege i
dupa neam; ye suntem i ye remanem vecini
buni, Si vol veti vede, ca buna vecinetate cu nol
pretuiesce mai mult deck toate legaturile in-
tarite cu jurament.
Cate-va clipe de tacere urmard.
ce ati face vol cu rbbii, daca nol nu am
pute on nu am voi sa-1 primim ? urma Bodea.
I-am tine noi, respunse Heret.
di primesc, grai Bodea scurt:
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 179

Bran tresari, si o viva miscare se face in reit-

durile calarimii.
Descalecati, le dise Bodea descalecand si
el, ,si veniti cu totii sa vedem prada caii.
Peste o miie i cinci sute de robi, cei mai multi
Sorbi veniti de peste Dunare, multi Ogori, dar
si vre-o suta de Volgari, sedeati in genunchi in-
siruiti unul langa altul tineati pe brate fel de
fel de bogatii pradate la hotarele Persiei, prin
Armenia si in terile de peste Dunare, toate mult
frumoase 1i stralucitoare de-ti luau vederile, dar
lucruri, de care Muntenil nu mai vedusera i care
pentru dinsil nu eraii bune de nimic.
Ce-o fi i asta ? intreba unul.
Dar asta ce-o fi ? intreba altul.
Se uitati lung si cu mirare, dar numai din de-
partare i cu multa ingrijare, par'ca ceea ce
vedeaa erati podoabe rapite din mormintele unor
oameni morti de ciuma.
Aid era un mare val de tesatura, per subtire,
moale si greil de ti se strecoard printre degete,
marfa adusa pe lungi si primejdioase drumuri
din fundul lumii si ajunsa in cele din urma in
manile unor oameni, care nu stiti ce sa faca cu ea.
Colo lucia in bataia soarelui alts tesatura de
o mai uimitoare frumuseta, multe veacuri de a
rind-ul in toata lumea vestita catifea de Bizantiu.
D ar asta ce e ? intreba unul oprindu-se la
alts tesatura si mai lucioasa.
In nu era ; canepa nu era : par'ca tort din fire
de paiangenis.

www.dacoromanica.ro
180 I. SLAVICI

De unde putea el sa stie, ce este matasea,

cand abia patru ani mai nainte la 555 ii aduse-
sera calugarii sementa din Persia !
Tot ast-fel se 'ntrebad veclend odoarele im-
podobite cu pietre scumpe, lanturi, inele si bra-
tare de aur, incingatori, vase si cupe de bronz,
de argint on de aur.
Mai mult eran adimeniti, cand vre-o arma le
cadea sub ochi. Ce arcuri! ? ce sabii? ce securi
de lupta! ce suliti si ce buzdugane ghintuite !
oNu ye spurcati !grai Bran cel aspru la fire.
Nu arma face, ci omul !)
(Nu nimic! ii clise Bodea, in sfirsit,
lui Heret. Toate aceste sunt lucruri plasmuite
de oameni fara satin 1i plamadite cu sudori si
cu lacremi de robi. Primim numai robii : robii
sunt ai nostril, ears not le dam voie sa faces fie-
care ce vrea, sa mearga fie-care unde vrea!D
El le facia robitilor semn sa se ridice, caci nu
se cuvine ca om sa 'ngenunchie in fata altui om.
Robitii se ridicard cu ochii plini de lacremi,
ochii tuturora se umplura de lacremi.
Dar cail, Voivodule. caii !?
eSa-i Incalece robitil, respunse Bodea,
5i sa se duca fie-care la ai s6i !
Ear se facia tacere adenca.
Vladimir, omul malt si pantecos, lua de la unul
dintre robiti o sabie cu teaca impodobita cu pietre
scumpe, cu manerul de fildes cu ii.cingatoarea
cusuta 'n fir, apoi face cats -va pasi spre Bodea.
Voivodule, clise el in limba lui, is sabia

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANT 181

aceasta, cad n'ai sabie i se cuvine mg-di-car-fir

Voivod s fie Indus la brew. Nu e prada luata
in resboiu, ci dar primit de la vecinul teu. Pri-
mete-o i-o pastreaza intru amintirea dilei de
ieri, cand prin barbatia to ai scapat un norod
de peire ?,.
Bodea intelegea vorbele lui, i totu-i par'ca
un glas din alts lume ii rostea vorbe cu tainic
inteles.
Ce trebuia el s faca ?
Putea sa nu primeasca ? Putea s jigneasca
pe vecinul, care se apropia cu inirna curata
de dinsul ?
Buzduganul lui nu era oare i el prada luata
din maim. dumanului ?
Arm asarul lui, armasarul cum i-1 castigase ?
Ii era cu toate aceste grew sd primeasca si-i
sunail merefi in ureche vorbele oNu ye spurcati!,
In dosul lui erail calaretii munteni, care stair
tiindu-i caii de capastru. Langa el steteaii Can-
dea i Bran, care-i dicea din ochi sd nu pri-
measca. In fata lui stetea Vladimir cu capete-
niile Sorbilor. In dosul acestora eraii robitii, care
tot mai tineau bogatiile pradate pe bratele lor,
i mai departe cei trei sute de Sorbi, care adu-
sesera caii. La dreapta i la stenga eraii cate-
va femei, mai ales babe betrane, care alergasera
de pe la adaposturi, ca s vada i ele minuna-
tiile unei lumi for necunoscute.
0 lume intreaga-1 privia i-1 judeca : ce tre-
buia sa faca ! ?

www.dacoromanica.ro
182 I. stAvIci

Baba Miia, o femee inalta subtire, numai

oase i piele sbarcita peste ele, vrajitoarea ves-
tita, care stetea Bile de a rendul nemancata, ill
facea din radecini numai de dinsa stiute beu-
tura farmecata, bea din ea cate-va sorbituri si
adormia, apoi, desteptandu-se, stia 1i trecut, gi
viitor, baba Miia iesi din rendul celor-lalte fe-
mei si facii cati-va pasi spre tinerul ce stetea
cu inima indoita ca omul ajuns pe drumuri ne-
umblate la rescruci.
N'o atinge, Doamne, grai dinsa ridicand
dreapta, caci e pangarita arma .de mama ne-
curata.*- patata de sange nevinovat. Daca
voiesti s'o primesti, lass -me s'o fat s'o curat
de blestemul pus pe capul celui ce-o poarta.
N'o lua, Doamne, decat din mana mea
Bodea se uita impregiurul seu. Par'ca toti ii
cliceau sa primeasca.
Mai necurate decat aceasta arma sunt ferme-
cele tale, ii respunse el, gi puss in legatura
cu duhurile necurate, tu poi sa-mi sill soarta,
dar nu poi sa mi-o schimbi. Eu merg pe dru-
mul me l inainte fie spre marire, fie spre peire,
precum imi este rostul vietii. Ada arma !
urma apoi intorcandu-se spre Vladimir si grain-
du-1 in limba lui. Asta sa fie semnul legaturii
noastre de buns vecinetate !),
Dar nu mergi tu singur, ci ne dud i pe nob, --
grai Bran uitandu-se cu inima inclestata la tine-
rul lui atat de iubit, care ii parea cu totul altul
dupd ce-sI incinse sabia.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 183

Si Bran avea dreptate.

Candea, balanul malt i cu mustata 'n spic,
primi si el o sabie, dar luat de la bunil vecini,
si* cat dal in palme cei mai multi dintre Mun-
teni erali impodobiti unul cu un arc, altul cu
un topor, cu o sulita, cu un pumnal, tot odoare,
de care neam de neamul for nu mai vecluse.
Cine ar mai fi putut sa.-1 opreasca dupd-ce cd-
peteniile for se 'mpodobisera i ele ! ?
Omule, fiinta rivnitoare i nemernica, iji

clise Bran plin de amariciune, to insu-ti to perch

pe tine! Primiti acli daruri, ca sa nu jigniti pe
cei ce vi le ofer de buns voie; mane yeti cere,
ear poimane yeti lua cu de a sila de la cei ce
nu vor sa \fa dee : ajunge-veti i voi sa faceti
venatoare de robi i sa ye dati la viata fail de
freil de o potriva cu paganii, pe care nu-i mai
incape pamentul, fiind-ca vrea fie-care sa ma-
nance o suta de pani i sa-si faca pofta unei
singure clipe prin munca indelungata a mil de
altii. 0, Arie, Arie ! adenca e intelepciunea tab).
Ar fi vrut sa se pund in fruntea cetei sale i
sa cutriere bogatele tea de la meaqa-qi, unde
mii i mii tangesc muncind din grew pentru mul-
tumirea cator-va nesatiosi, i sa darame, sa arda,
sa sparga, sa rumps, sa franga, sal nimiceasca tot
ceea ce incanta vederea i ispiteste inima, tot
ceea ce atita poftele i moleseste vointa, sa-I
despoaie pe oameni de vestmintele for straluci-
toare si de odoarele for cele scumpe i sa sfisie

www.dacoromanica.ro
184 I. SLAVICI

cu ghiarele lui peile for subtiate prin imbuibare

miseleasca.
Sa-mi dal, Doamne, palma ta, ca sa descurc
din ea firul vietii tale,grai Miia apropiindu-se
de Bodea.
Bodea se dete cu un fel de scarba in n'apoi,
dar se 'mpedeca de sabia., pe care nu stia anca
s'o poarte, si se opri fara de voie in loc.
Tu vedi, ca nu-i a bine sa to feresti de mine,
-- ii gise ea : ada palma! Ado !> II c,lise 8i o
lua fara ca el s i-o fi dat, ears el o lass, ne
mai putand sa si-o traga inapoi.
Betrana cea inalta i subtire se uita lung in
palma lui, apoi ridica ochii el marunti pi ageri
indrepta spre fata lui.
a Nu stiu si nu pot sa-mi dad seams, daca ved
on nu bine in clipa aceasta, grai dinsa dand
nedumirita din umeri. Mi-e par'cal 'mi aduc
a minte ! Tinere! striga ea stringendu-i mana
gi uitandu-se drept in ochii lui. Gandeste-te
bine, adu-ti aminte : m'ai mai vedut on nu vre-o
data in viata ta! ?>>
Nu, respunse el zapacit, nu to -am mai
vedut, nu, si parca tote -$i da! mi-e in clipa
aceasta casi-cand mi s'ar mai fi intemplat ceea
ce mi se intempla acum.'
Destul ! grai densa. Vis cu vis se in-
telneste, si cum to abia in clipa aceasta iti aduci
a minte de visul ted, asa sunt pornita si eft sa-
mi aduc a minte de visul meu. Desluseste-
me ! urma ea inchic,lendu-si ochii puindu-si
pi

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 185

dosul palmei pe frunte. Ai intelnit vre-o data

in calea ta o copila tinera, subtirica, supta la
fats i cu marl ochi albatri ?)
aNu, respunse el, nici subtirica, nici
supta la fata..
d Ea- ti va iei in cale, daca nu ti-a ieit
'Ana, ii dise baba Miia : ursita ta e tinera,
subtirica i supta la fata. Da, da! de geaba
te dal inapol: iti este ursita. Nu voieti tu,
dar n'al incotro ! ah, ce viata! brma ea
dandu-se un pas inapoi. Cata lumina! cats
veselie! cate multumiri ! ce belug i ce stralu-
cire ! ce fel de 'ndesuiala sgomotoasa, i tu treci
ridend voios, i toti se dad la o parte din calea
ta, urma dinsa ca 'n aiurire, toti te iubesc,
toti alearga la tine, toti vor sa te 'nveseleasca...
Dar staff ! striga ea de o data ca ieita din
fire, si fata ei se 'ntuneca. Omul span... Ce
vrea omul span ! ? Ah ! cum se turbura toate !
suspina ea cutremurandu-se in tot trupul, apol
remase timp indelungat Intr'un fel de toropealaD.
Ce este? ce vedi ? ce tii? o intre0
Bodea, care ascultase par'ca o smintita i-ar fi
vorbit i cu toate aceste acum incepit sa tremure.
Ea ii lass mana i se uita ear in ochii lui.
Nu tiu, ii dise ea potolita i rece. Sa
te fereti de oamenii grai, uite, ca asta,
urma ea tragand cu ochiul spre Vladimir,
cad' pantecele infoiat e salaul necuratuluid)
Graind aceste, ea se departs, ears Bodea i
Bran se uitara lung unul la altul.

www.dacoromanica.ro
186 I. SLAVIC

Iv.
Rusaliile
Ca clusa de adierea ventului de primavard s'a
respandit de alungul poienelor luminoase prin
vaile umbrite stirea, ca ceata sfinta i-a invins pe
navalitori pi i-a alungat pi ca Bodea, cel mai
in virsta dintre feciorii Pa..rintelui Luca, preotul
din poienele Bucegilor, s'a ales cel mai vrednic
intre cel vrednici si in cliva de Rusalii se va urea
in fruntea cetel in poiana din fata trecatorii, ca
top sal primeasca Domn 1i ocrotitor al neamului.
In ajunul c,lilei sfinte dar lumea s'a impodobit
cu floTii cu frunzar pi s'a pus, ca 'n toti anii,
de pretutindeni in miscare. Tot ceea ce era om
in picloare a pornit incet pi fara de zor spre locul
de adunare, palcuri-palcuri, in frunte mosnegii
reidernati in toiege pi babele garbove, cati-va
pasi in urma oamenii in putere, in dosul for fe-
meile cu copii, ear in coada baetil pi fetele, vo-
ioasa i neastemperata tinerime-ici cantand lauda
primaverii, colo riclend cu hohote resunatoare,
glumind in gura mare on sbeguindu-se pi aler-
gAnd la vale.
Toata diva,si toata noaptea au venit i au sosit
i multe mii eras adunate din toate partile pi
asteptaii cu nerabdare sgomotoasa dimineata, cand
ad sosit si calaretii, tot unul pi unul, fie-care cu
Cate done spice de grad langa pana de vultur,
ceata mandra cn anca mai mandrul Raciulete,

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANi 18T

care venia in coada ei calare pe bine stiutul

magar purtindu-si cu Lid sulita cea lungs.
0, timpuri de curata pi nesiluita fericire!
Era cliva norocului mult asteptat, cand mu-
mele risipite prin poiene pi prin vai se adunaii
aducandu-si cu ele unele flacaii, ear altele fe-
tele, ca s se vada, sa se cunoasca sa se aleaga.
pereche, pereche, dupa-cum Domnul a renduit,
ca inima sa se porneasca spre
Era qiva, in tot anul singura di, in care Pa-
rintele Arie se urca si el in poiana inflorita, ca
sa se bucure de floarea vietil 8i sa binecuvin-
teze nouele insoOri. Parintele Simeon, fiiul, si Pa-
rintele Mateiu, nepotul lui, anca de cu sears ple-
casera dimpreund cu Parintele Luca si cu Pa-
rintele Gavriil, ca sa se inchine pi ei la pestera
i sa-1 insoteasca apoi pe mosneag in drumul
cel atat de grew pentru dinsul.
A.teptand sosirea preoOlor, lumea adunata-si
petrecea timpul dupa deprinderile remase din
betrani.
Barbatii stetean de vorba prin umbra fagilor
de la marginea padurii id riclend de glumele
vre-unuia ca Raciulete, colo ascultand cu sfiala
spusele vre-unui betran ca Vines.
Femeile se adunasera in alts parte cu copiii
for gi sedeail gramecli-gramec,li prin padure spuin-
du-si unele altora pasurile tiindull copiii
adunaV prin apropiere.
Tineretul petrecea, flacal si fete de a valma,
in largul batut de soare al poienei.

www.dacoromanica.ro
188 I. SLAVICI

Cata voie buns! cats resfatare nevinovata!

ce sburdalnica invalmarala! ce sgomot inve-
selitor ! i cate lacremi de dureroasa bucurie !
Era lege remasa din betrani, ca baieti si fete
impreuna sa creasca, la olalta sa.-1 petreaca anil
cppilariel i al fericitelor tinerete i sa se desparta
ntimai in diva, cand li se hotarete soarta, i mul-
tora le era aceasta dureroasa di de despartire.
Nu erail in rindul acestora i voinicii intrati in
ceata sfinta. ; dar dureroasa era diva i pentru
multi dintre dinii.
Sprinteni i chipei, imbracati cu manecare ne-
gre peste camaa curata, cu itarii strini pe pulpi
i incin1 cu brdne roii, el umblau forfota prin-
tre cei-lalti, scapati din cand in cand cate o vorba
de gluma, trageau pe ici pe colo cu ochiul,
i multe inimi bateau sagetate de privirile lor,
dar ei nu se puteau opri nicairi.
Aid o fats stetea sfiioasa. i cu ochii plecati
in fata unui flacau, care-i spunea ce-va pe op-
tite, ca numai ea sa auda, i toti stun, ce-i spune
i. care e respunsul el. Colo cate-va fete 41 des-
tainuiad gandurile privind cu viud Ingrijare fin
viitorul netiut i luandu-1 cu ochii plini de la-
cremi remas bun uncle de la altele i toate de
la viata fara de griji. Eara voinicii cei sprinteni
i chipei umblau resleti i fara de rost Incoa i
in colo.
cAsta nu se poate ! dicea Raciulete cel car-
cota. N'o s lasam not soarta neamului rade-
math pe oameni fara de capataiil !

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 189

Taca-ti gura ! II respunse Ursan. Nici

n'am pornit-o Arica bine, si vrei sa ni-o strici !?*
Dar cimpoiasul iii alese un loc larg neted
si incepit sa-si umfle foile facute din piele de
capra.
Un chiot de veselie resuna, si voinicii se adund
intr'o clips impregiurul cimpoiesului, 41 potrivesc
caciulile in cap, 41 string breinele, iii dreg no-
jitele de la opinci, 41 resucesc mustatele, apoi
se prind lant incheiat si pornesc jocul 'el in de
ei, mai anteia a 'ndelete i cu mesura bine cum-
penita, apoi mai inimos si din ce in ce mai cu
avent, dupa cum ii poarta Candea, balanul
inalt cu mustata 'n spic.
Mare frumusete era sa-i vecli saltand usurel
cand inainte cu pas mare si inapoi cu pas ma-
runt, cand eganandu-se la dreapta si la stenga
si batand cu piciorul in pament. Lumea se adund
incetul cu incetul impregiurul lor, in rendul in-
taiu copiii si tineretul, ear in dosul for intr'a
parte barbakii, intr'alta femeile iesite 'n graba
mare din padure.
Dar eats ca despre Oreti se iveste si urca in-
cetul cu incetul un lung sir de oameni, care
aduc par'ca ce-va.
E Dragodan, starostele din valea Dambovitei,
care vine si el s 'nchee legatura de bund veci-
netate cu Muntenii.
E Vidac de la Slobo4ia, care l'a pus la cale
i -1 aduce dimpreuna cu gece dintre fruntasit
norodului.

www.dacoromanica.ro
190 I. sLAyici

Ca s nu vie cu mana goala, el a facut in

-ajun o venatoare si aduce cu dinsul ,case cerbi,
doi zimbri si dece caprioare, ear pentru-ca
cinstea sa fie si mai mare, el a luat cu dinsul
.,si pe ,cele cinci neveste ale sale, cinci de o data,
-tot una si una, luate pe ales dintre cele mai tru-
pese si mai frumoase, cum i se cuvin lui.
Dragodan, un munte de om, si inalt, si lat in
umeri, si gros la ceafa, si peptos ca un taur, nu
venia in frunte, ci in coada ca un fel de Raciu-
lete, dar el se vedea peste capetele celor-lalti
cu obrajii lui rotundi si rosii, cu barba lui deasa
si oare-cum aramie, buzat si cu ochii bulbucati,
intreg omul viata si putere neinfranta.
Nu-i mai era acum nimenuia de jocul voinicilor,
si toti pornira de a valma pe coaste la vale, ca
sa vada cat mai curand si mai de aproape. Bodea
insa si Bran si Candea se oprira in boo, iar be-
tranii si oamenii mai asedati se trasera 'n dosul
lor. Lor nu li se cuvenia sa mearga 'n calea
celor ce veniail la dinsii, ci trebuiau sa astepte unde
se aflaii si sa-i primeasca in tacere cuviincloasa.
Dragodan trecii dar cu ai sei prin mijlocul mul-
timil, care-i facii drum larg.
In frunte mergea Vidac Lantos si stergendu-si
sudorile, iar dupd el urmail doi-spre-dece oameni
tepeni, care duceau cei doi zimbri asedati pe
parghii groase, apoi patru cate patru oamenii,
care duceau cerbii tot pe parghii, alti dece, fie-
care cu cate o caprioara 'n spinare, cel qece
fruntasi si, in sfirsit, Dragodan cu sotiile lui, la

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 191

care muieretul se uita cu un fel de spaima, caci

in gandul for era lucru de necreclut, ca femeile
sa se amestece si ele intre barbati.
Sosit in fata lui Bodea, Vidac le spuse oame-
nilor sa asecle venatul la dreapta si la stenga,
apoi facit drum, ca Dragodan sa treaca inainte.
Era parca se sguduie muntele, cand Dragodan
se opri, isi pleca putin capul si-si incrucisa pe
o clipa manile pe pept, apoi, clatinedu-si capul
dat cam pe spate, be lass ear sa cada ca moarte
in jos.
Bodea se uita cu un fel de mirare la omul
greoiu si capatinos, care ridea nu numai din gura,
din ochi si din sptancene, ci din toate trasatu-
rile fetei lui, par'ca in viata lui n'ar fi aflat ca
aunt si nevoi pe capul omului.
Vidac tui o data sill lua resufiare, ca sa vor-
beasca. Prea eraii inse multi oamenii ce-1 as-
cultau, pi vorba i se opria 'n gat. Stia el ce are
sa spuna, dar se laudase, ca tie sa potriveasca
bine vorbele si tinea sa nu remaie de rusine.
gSpune o data! monnai starostele, caruia
i se i urise a sta asa teapen la un un loc.
.Eaca ce-i, grai Vidac dandu-si brand. la
vorba. Starostele, nestiind sa vorbeasca, m'a
luat si pe mine cu cele chief neveste ale lui, ca
sa ye spun...
Un strigat de fioroasa mirare Ii taie vorba, si
muieretul se departa ca alungat de o duhoare
grea.
.Audi to spurcaciuue de muieri, grai una

www.dacoromanica.ro
192 I. SLAVIC/

dintre cele gurese : cinci de odata pe capul

unui biet de om
Ce sa-i fad, daca asa e obiceiul la dinsii!?
intimpina alta mai potolita.
Asa e ! graira gi altele.Fie-care cu obi-
ceiurile lui. Dar eti tot nu m'asi impaca cu
asemenea lucru..
Nici en I nici eu !nici eu !) resuna din
tote partite. Sa ne fereasca sfintul
Vedend miscarea, Vidac isi perdil sarita, ear
Dragodan, care nu 'ntelegea nimic si credea, ca
Vidac va fi dis vre-o prostie, se uita ridend peste
capetele multimil. E prost ca un tap speriat,
ii dise el lui Bodea aretand cu mana lui car-
noasa spre Vidac, i o sa ne intelegem
mai usor lard de el.v
Nici ca mai era in adever, nevoie de intelep-
ciunea lui Vidac. Vedeau cu totii zimbrii si cerbii
si caprioarele, ear atat era destul pentru-ca sa
le tie si rostul.
Pectind dar Bodea si Bran ifI dedeau silinta
sa dumireasca pe Dragodan, care ridea de toate
nimicurile cu niste hohote ce resunaii pans 'n
strimtorile vaii, Candea si Raclulete ridicara
venatul cel imperatesc si-I dusera la marginea
padurii, ca sa.-1 dee 'n seama baietilor, intre
care erati multi me'teri in dalde astea.
Intelegerea cu Dragodan era anevoioasa, dar
cu cat mai mult if i dedeau silinta sa-1 dumi-
reasca pe el, Bodea si Bran cu atat mai vi?tos
se dumiriau el insi-el, ca omul acesta, care ride

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 193

mered si de care la inceput le venia i for sa

rids, nu-si poarta de geaba capul cel mare. Era
in el ce-va ce to face sa staff, sa privesti i sa
a scut ti.
Ogorii, asa spunea el, i -au pus pe fuga pe
Chazari, s'at adunat cu totii la un loc si au
pornit inapoi spre strimtorile Dundril, unde i-
au lasat nevestele i copiii. Umbland in calea
for sa adune prada i robi, ei inainteaza incet,
c,lise el, dar peste cate-va c,lile ear ne 'n-
talnim cu ei. Ce facem!? striga el ca
glasul lui de taur i incruntandu-se, incat Bodea
se dete un pa's inapoi.
II asteptam, respunse el.
Uncle!? striga ear Dragodan. Voi aici?
Vladimir colo ? not in alta parte? nu se
poate ! Trebue sa ne adunam cu totii la Ia-
lomita. Mi-am adus nevestele i vi le las sa facetI
ce voiti cu ele, daca nu vi -off fi bun tovaras de
lupta )
Bodea ear se dete inapoi.
Asta nu se poate, ii clise : not nu putem
s avem neveste.D
Dragodan se uita oare-cum sperios la el, apoi
incepit sa rida cu niste hohote, care-1 sguduiau
in toate incheieturile i bagail spaima in copil.
Care va sa qica, grai dinsul stergandu-si
lacremile, sunteti cu tapii 'mbetraniti ce nu
mai umblas cu turma.x.
Cu asta li se 'nfuncla vorba, cad copiii i ti-
neretul iar pornird la vale.
www.dacoromanica.ro 13
194 I. SLAVICI

Veniau despre petera urcand incet preotii cu

beranul Arie in frunte, iar ceva mai departe,
despre Scaripara, Dr agostav cu clece fruntai de
la Slatina i Ma la cu alte clece fete tinere.
Si atat de serbatoreasca era ateptarea, in care
se aflaii cu totii, in cat Dracrodan ii conteni i
el risul i se dete dimpreuna cu cele cinci ne-
veste ale lui la o parte oare-cum sfiicios i do-
ritor de a ti, cine sunt cei ce yin i ce are sa
se latemple dupd-ce vor fi sosit.
Parintele Arie, voios i cu fata senina, urca
pas cu pas i oprindu-se des, ca sa mangae pe
cate unul din copiii ce-i eisera 'n cale i se uitail
cu ochil marl la dinsul.
La marginea paduril ardeau vre-o ase-cleci de
focuri marl, la care baietil frigeau venatul im-
partit in frigari. Sprincenele betranului preot se
incretird cand simti mirosul de carnuri arse 'n
foc, dara el iar incepa sa zimbeasca dupa-ce
copii ii spusera ceea-ce tiau despre ispravurile
lui Dragodan.
Sosit in fata lui Bodea, care-1 atepta stand
plecat putin inainte, el se uita lung i cu mul-
tumire din ce in ce mai invedcrata la tinerul
atat de bine fa'cut, pe care nu-1 vecluse anca.
eLaudat sa fie numele Domnului ! grai Bodea
facand un pas inainte, ca sa lee mana preotu-
lui i s'o serute.
Parintele Arie se dete inse la o parte i apoi
inapoi pentru-ca Parintele Luca sa remaie in
rendul
www.dacoromanica.ro
 DIN BITRA NI 195

e Nu e, clise el, nici virsta, nici stare, care

poate s treaca pe cine-va inaintea parinteluid)
Bodea seruta dar mai anteiii mana tatalui sett,
apoi pe a Parintelui Arie si voi sa treaca la cei-
lalti preoti. Betranul II tine inse mana si-1 se-
ruta pe frunte.
Darul Domnului. sa se reverse prin not asu-
pra ta! II clise apoi rostind vorbele rari res-
picat. E mare mahnirea de a nu mai pute s
ai parte de sfinta chemare, pentru care to -al nas-
cut, si eu, om foarte betran, nu-mi aduc aminte,
ca vre-un alt fiiix de preot sa mai fi avut mah-
'nirea aceasta. Dar mangaie-te, fiiule, caci multe
sunt, deosebite i neintelese de not caile Dom-
nului si tot a lui vointa o implinesti purtandsar-
cina ce ti-ai ales dupa pornirea inimii tale. Nu
prin vredniciile tale, nici prin bunavointa seme-
nilor tei, ci din indurarea lui to -ai ridicat mai
presus de toti, i locul lui it tii aid. in mijlocul
nostru paistrand buna renduiala intre oameni,
ajutand pe cei slabi, ocrotind pe cei napastuitl,
mangaind pe cei buni, certand pe cei rei, si-
luind pe cei indaratnici gi purtand grija de bi-
nele tuturoraD.
Lu-1 i-am inchinat toata viata mea, numai
pentru binele tuturora am sa traesc ! Ii clise
Bodea.
Nu, fiiule, intimpind preotul viata ta e in-
treaga numai a ta.Intocmai precum parintele
nu-si inching viata, ci se foloseste de ea si mul-
tumirea sa o cauta purtand grija de copiii sei,
www.dacoromanica.ro
106 I. SLAVICI

:to multumirea to si a urmasilor tei o cauti

purtand grija de binele tuturora. Tu insu-ti ai
sa suferi si s to caitsti, daca.' nu vei pazi le-
gea bunele. moravuri. De o potrii7.a esti cu
si nu ti se cuvine nimic ce nu i se
cuvine fie-caruiao.
Bodea audia aceste vorbe, dar nu mai era in
stare sa-si dee sealna despre intelesul for : ochii
lui oi fiinta-i intreaga se in dreptasera spre Mala, pe
care o recunoscuse din departare. Nu mai era co-
pila cu obrajil rotundi ; se facuse mai inalta si mai
subtirica, fata ii era supta si mersul ii era cu-
vios,,dar tot ea era, si el ear se simti cuprins
de simtementul de amorteala, care-1 facuse sa
tremure in tot trupul cand o ducea atirnata de
bratul lui. Numai pe o clipa inse : in clipa
urmatoare el incorda puterile si remase stand
drept si neturburat de nimic, stepan pe sine si
pe faptele sale.
Vec,lend schimbarea petrecuta in fata lui Bo-
dea si miscarea ce se produse in multimea adu-
nata impregiuru -i, Parintele Arie lass mana lui
Bodea si se intoarse si el.
lAh, Mara, copila mie mult iubita ! striga el
mergand spre dinsa.Mare e bucuria ce ne faci
viind adi in mijlocul nostru
Mala adz cati-va pasi marl spre dinsul, apoi
iii pleca genunchele pang la pament seruta
mana 9i poala hainel lungi.
eVed,ii dise el ridicand-o, ca s'o serute pe

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 197

frunte,si inteleg din fata to gandul, cu care al

venit, Si laudam cu totii hotarirea voastra..D
El o duse apoi spre Bodea pi spre cei-l'alti
preoti.
Dragoslav se oprise cu sotii lui i cu cele-l'alte
fete in clipa, cand Ma la a pornit inainte, eara.
Bodea, incins cu sabia cea stralucita, stetea drept
pi nemiscat avend la dreapta lui pe Bran, in do-
sul lui pe Ursan, pe Moroni 7i pe anca cati-a
dintre sfetnici, ear in fata pe preoti.
Mala se opri cu ochii plecati i tremurand in
tot trupul ca turturica prinsa 'n lat, dar din ce in
ce mai stepand si ea pe sine.
oEata,grai Parintele Arie,aceasta e copila
bund, care a ratecit cautand pe parintii el mult
iubiti si in timp de noapte vijelioasa a cadut in
prapastia adencadupa renduirea lui Dumnegefi
tocmai in fata pesterei, ca eu sa pot aye la be-
tranetele mele mangaierea de a'i fi sca.pat viata
si de a'i fi luminat sufletul spre a cere pentru
sine si pentru al sei sfintul botez.p
Obrajii lui Bodea se rosira.
N'ai aflat, parinte, intregul adever,grai din-
sul spre mirarea tuturora.Ne cunoastem eu si
ea, si nu e in graiul omenesc vorba pentru ex-
primarea simtementului de fericire, care 'mi -a
cupriiis intreaga fiinta in clipa, cand am veclut-o
in poienele noastre, in mijlocul fratilor mei..
Marii ochi albastri al copilei pi obrajil el cu.
rati se umplura de marl si limpedi picaturi de
lacremi.
www.dacoromanica.ro
198 1. SLA.VICI

0, di de nespusa fericire ! striga dinsa ri-

dicandu-sI capul.Al rostit vorba, i on -si-cat
de mare 'mi -ar fi vina, ea e spasita i stearsa
cand tu o marturisestI i'mI usurezI -gufletul !
Parintele Arie i Parintele Luca se uitard mi-
ratI cand la el, cand la ea ; Dragoslav lame si
el catI-va pasi spre dinsa ; multimea se indesui
cu grabire neastemperata din toate partile, ca
sa vada i sa auda ; chiar Dragodan, care nu
intelegea nimic, simtia ca e mare lucrul, care se
petrece, i-'I facti drum printre cel-l'altI,cea-ce
lui nu il era de loc grew sa faca.
TEita, urma Bodea intorcandu-se spre Pa-
rintele Luca, aceasta e copila, care, stepa-
nita de o pornire oarba, a luat cel mai scump
odor al parintelni seu, armasarul nestrunit in
fred, fi mi l'a dat mie, ca sa me pot Intoarce
la vol. >>
g Nu e ca to -am ajutat sa scapi, intimpina
dinsa luandu-si avent,ci ca am ajuns sa to ved
aid, cel dantaiti intre al tel. 0, cat am tremu-
rat, prin cate sbuciumari am trecut, cat am su-
ferit intrebandu-me mereli, cine e omul, pe care
l'am ajutat, i ce s'a facut el.Te ved acum, te
tia i sunt mangaiata in sufletul meli !,
Parintele Arie o departa putin de la sine.
Dar tu nu 'ml-ai spus mie nimic despre a-
ceastaD, ii c,lise el in chip de mustrare.
Nici mie, addoga. Dragoslay.
De ce sa ye spun si ce ye puteam spline !?p
respunse ea linistita.tiam eft oare, daca e bung
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 199

on rea fapta, la sevirsirea careia am luat parte,

daca me laud on me defaimez vorbind de ea si
daca puteti on nu sa intelegi ceea-ce ell nu in-
telegeam !? tiam ell, daca nu cum-va if turbur
viata spuind ceea ce numal el stia !?Nu! ace-
sta e lucru, pe care numal not amendol impre-
und putem sag spunem, si n'asi pute sa stall
cu capul ridicat in fata lui si a voastra, daca
'ntr'o clipa de slabiciune a1 fi dat de gol o taina,
care nu era numai a mea.Nu! urma ea cu
induiosare,n'aveam ce sa ye spun. Nici ell nu
l'am cautat pe el ; nici el nu m'a cautat pe mine:
ni s'au incrucisat o data cararile vietii si ear
s'afi ingemenat; ne-am intalnit si ear ne-am des-
partit mergend fie-care in calea lui, dar nu ne
vom mai uita unul pe altul cat vom mai trai pe
pament i inima mea se va umple de, dulceata
tot-dea-una cand imi voi aduce aminte, ca el m'a
cunoscut aici in fata voastra.
Ochil tuturora se indreptara in tacere adinca
asupra lui Bodea, care sta cu ochif plecatf.
Nu, aici in auc,lul tuturora el nu mai putea sti-1
qica nimic.
Asa era, cum dinsa clisese : caile for se des-
partisera qi despartite aveafi sa. remand. Acesta
era si in mintea lui adeverul, i totusi if era grew
afara din cale, ca dinsa a putut sa se imbarba-
teze a o spune aceasta chiar in clipa revederii
si in fata tuturora,par'ca nimic n'ar fi fost.
Viitorul e taina nepatrunsa, grai dinsul a-
secjat,si nu putem sa stim, daca nu ni se vor
www.dacoromanica.ro
200 I. SLAVICt

mai incrucisa cararile : eu fericit ca'n clipa a-

ceasta me voi simti tot-dea-una, cand ne vom
mai intalni.
Mala se pleca incet si adenc ca roaba in fata
stepanului sea, si un simternent de strimtorare
it cuprinse pe cei adunati impregiurul lor. Era
par'ca o pacla deasa se lasase de ()data asupra
poienei, si toate fetele se facusera ganditoare
si posomorite ca norii negri ce ce fidicau despre
Capul Coastel.
Sermana copild! Cu cats insufletire curata ple-
case ea de acasa.... cat se pregatise ea pentru
4iva aceasta !?ear acum sufletul ii era turbu-
rat si gandul abatut de nu mai stia ce voest.
si nu mai indraznia par'ca sa'si ridice ochii spre
betranul sfint, la care venise.
cMe iarta., Parinte, grai dinsa strimtorata,
ca lucrurile an luat o intorsatura, la care nu me
puteam astepta.Noi am venit sa to rugarn in
numele intregului nostru norod, ca sa ne des-
chic,li prin sfintul botez calea mentuirii.,
Ea le faca apoi celor-Palti semn s se apropie.
Dragoslav lua de la unul din sotii lui o co-
vata acoperita cu o carps curata si i-o intinse
preotului.
cE prinosul ce aducem pentru impodobirea
sfintului altar, grai dinsa ridicand carpa,aur
spalat de nbi insi-ne din nisipul riului si adunat
anume pentru casa Domnului.,
Gandirea tuturora lua o noua indrumare, si
cel mai apropiati se indesuird impregiurul Parin-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 201

telul Arie, c.-.re, dus cu gandul, treca de mai

multe on cu degetele lui subtiri @i lungi peste
pravul grew si stralucitor.
di este placuta Domnului jertfa voastra,griii
el intr'un tar4i0,caci podoabele scumpe 1i stri -
lucitoare numal lui i se cuvin. Dorinta voastra
insa e lucru mare, fata mea, si numai incetul cu
incetul si dupa multe 1i mari staruinte va pute
sa fie implinita.
Staruim, Parinte, cu to ata caldura inimilor noa-
stre,intimpind dinsa.
Ve landam cu totil pentru aceasta,respunse
el,dar nu e destul sa doriti, ci trebue sa fiti
Ii lurninati si sa ye puneti credinta la grele in-
cercari. Acela, fata mea, care vrea sa stee in
fata Domnului, trebue sa fie cu sufletul curat.
Putem sa botezana pe copiii nevinovati, dar oa-
meni imbetraniti in pecate nu pot sa primeasca
sfintul botez de cat dupa ce se vor fi lepadat de
relele for deprinderi vor fi ajuns a's1 petrece
viata dupd renduiala legil crestinesti.
Asa e!strigard mai multi de odata uitan-
du-se la Dragodan. Nu-i primim in mijlocul
nostru!
g.Sa se infreneze mai nainte !
gSa se curate de spurcaciune!
Sall lepede muierile !z
cSa nu ne strice moravurile.
Dragodan vedea, ca e vorba de el, si se uita
cand riclend pe ranjite la cel ce se uitaii la el,
cand la Mala, care sta cu ochil plecati i stri-
www.dacoromanica.ro
202 I. SAVICi

vita de ruine, cand ear la Bodea cel tacut i

rece.
Nu fiilor mei,grai Parintele Arie aedat.
Legea noud nu poate sa desfaca legaturile in-
cheiate dupa legea veche, i pe copii nimic nu
poate sa-i desparta de parinti. Cel ce primete
sfintul botez se leapada de drepturile ce nu i se
cuvin cretinului, dar datoriile, pe care le-a a-
vut, are s i le implineasca cu atat mai virtos'.
0 ri-i cat de mare ar fi fost autoritatea Parintelui
Arie, gandul acesta nu intra in mintea oamenilor.
Care va sa dica,grai Parintele Luca,ar fi
cu pntinta, ca un cretin 's aiba i mai multe
sotila
Trebue sa le tie, daca le-a avut mai 'nainte
de a fi primit botezul, II respunse Parintele
Arie,i sa poarte dupa legea cea noua grija
de die.),
daca vre-una din ele nu vrea on nu e
vrednica sa primeasca botezul Ps
Casatoria, ii dise betranul,nu e 1 egatura.
facuta intre cretin i cretina, ci intre barbat 5i
femee, i legea omeneasca poate sa opreasca
insotirea crqtinului cu o pagand, dar lui Dum-
nezeii i1 este placuta on - i -ce insotire pornita
din inima curata.0
Nu ; cu gandul acesta nu se puteau impaca
Muntenii traiti atata timp in mijlocul unei lumi
cu moravuri selbatice i deprini a lua drept
oameni spurcati pe tot' vecinil lor. 0 fremen-
tare inabuita ii cuprinse dar pe toti i privirile

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 203

for se indreptara ear spre Dragodan, spre Dra-

goslav si spre sotil lui, spre Ma la, careia if ve-
nia fuga.
Ce este !? Ce vor oamenii acestia !? intreba
Dragodan uitandu-se cu ochii lui bulbucati drept
in fata lui Bodea.
Bodea face cati-va pasi pand la Mala, se pleca
spre ea si o cuprinse cu bratul.
Nu uitati,dise el apoi,ca ei toti sunt oas-
petii nostri si iubirea crestineasca nu se margi-
neste nurnai la crestini, ci are sa imbratiseze pe
toata suflarea omeneascad)
Arata-ne, Parinte, calea mantuirii, striga
Mala adenc miscata ;spune, ce avem sa facem,
ca turma cea curata sa ne sufera si pe not in
mijlocul ei, cad petrunsl suntem de nemernicia
noastra si insetati de lumina !
Sa veniti,grai Bodea,voi care sunteti tari
in hotarirea voastra, sa ye asedatr in mijlocul
nostru si se ye deprindeti cu asprimile vietil
crestinesti, ear apoi, dupa ce yeti fi primit bo-
tezul, sa ye intoarceti, ca sa pregatitl si pe mei-
Bine-cuventat sa fii de urmasii nostri, fiiule,
pentru hotarirea ta, Ii vise Parintele Arie, si
o tacere adenca se fad' impregiurul lor.
Un tunet resund bubuind de-a lungul vailor
si pe id pe colo incepura sa cada marl stropi
de ploaie.
E mare noroc, asa se dicea, daca ploaie in diva
aceasta, si multimea se risipi fugind vesela spre
www.dacoromanica.ro
 204 1. SLAVICI

padure, ca sA-si caute adapost pe sub fagii be-

trani.
Cei mai multi inse nu erail Ana juni la padure,
and furtuna se descaralcu o repediciune napraz-
nica ce numai in culmile muntilor e cu putinta.
Siroaie dese se varsa ploaia ; vijiind infiorator
Indoia ventul copacii cei betrani : unul dupa al-
tul cadeati trasnetele ; ir incheiat se tineail tu-
netele sguduitoare ; in valuri marl i rapedi se
Dorni in cate-va clipe puhoiul la vale : era par'ca
se apropie sfiritul lumii. i nimeni nu mai cauta
acum adapost, ci steteaii toti ca infipti in pament
i cu-eapul plecat, care unde '1 apucase furtuna,
i numai pe ici pe colo mai alerga cate o mums
ingrozita sa-I adune copiii risipiti.
Doi oameni numai, Bodea i Bran, el singuri ste-
teaii drepti i cu capul ridicat in mijlocul poienei.
eCe voietisd faci!?intreba Bran scurt i aspru.
cSai merg inainte pe drumul ce 'mi-am croit !)
Ii respunse Bodea_ hotarit.
cOmule, baga. de seama! dise Bran ridicand
mana.Barbatia 'i-o arata fie-care stepanindu-i
pornirile rele : to voeti sa te calci insu-tl pe
tine puindu-te in protiva unei porniri bune. Nu
cauta sa scapi de soarta to ; e prea mare ispita
pentru un muritor, i on te pled on cadi in pe-
cat. Remai curat, caci ochii tuturora te ved :
ia-o cu bine-cuventarea preotului fed, cad alt-
fel te pierdi.
aNici una, nici alta !), respunse Bodea de-
partandu-se de el.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRINI 205

Goana mare.
Din sus de Valeni si din jos de Cetateni e si
asta-di satul Mestecati: aid a ales Bodea loc de
asedare pentru cel chemati a tra'i impreund cu
Muntenii, ca sa iee deprinderile vietii crestinesti
si se le duca apoi cu dirlsii la norodul lor.
Cu graba omului infierbentat de un gand
adimenitor s'a pus pe lucru, si sute de oameni
munciail intins di i noapte, ca sa ridice cat
mai curend casele pentru adapostirea for si sa
se inceapa cat mai de grab sevirsirea fapter
bune.
Dragodan inse nu mai umbla la venatoare ,i
nu mai petrecea la ingraditura lui, unde sta si
adi satul Dragodanesti, ci aduna oameni si alerga
cand spre Ialomita la Vladimir, cand spre Arges,
la Bohuslay. Peste cate-va dile el i-a trimis lui
Bodea veste grabnica si la chemat sa vie fara
de intardiere, cad.* Ogorii se apropie.
Nu se legase Bodea sa vie cand va fi chemat
si nici nu era hotarit sa mearga, dar a 'ncalecat
sa treaca peste ingraditura din valea Riului Alb
in fata Buciumenilor si i-a trimis si lui Bran
vorba sa se coboara tot acolo.
Nu mai era insa Bodea omul chibzuit si in-
delung rabdator, care 41 mesoara pasii si se
gandeste de trei-ori mai nainte de a purcede la
www.dacoromanica.ro
206 I. SLAVICI

fapta. Gandul lui era impartit, dus acum la casele

remase neispravite, trecut peste puOn din cold,
sub surpatura, unde se spala pravul de aur,
sburat apoi spre sesul departat, unde ii vedea
pe Ogori viind calare pe cail for sprinteni, dar
nici o data nu se opria acolo, untie era si e].
Calarind in fruntea cetei, el i-a luat de c,lece-ori
hotarirea si de dece-ori a schimbat-o. Nu-si spun ea
nimenuia gandul si totusi se uita sperios inapoi,
par'ca voia sa vada, daca nu cum-va sotii lui i-au
aflat cum-va gandurile, si se sirritia umilit in el in-
su-si si ruinat, ca ar vrea sa voiasca si nu poate.
Cepa ce-1 ridica pe om mai presus de toate
cele-lalte fiirrte vietuitoare e virtutea stepanirii
de sine : rob al pornirilor sale firesti, el cade
in rendul fiarelor si se simte mai nemernic de-
cat viermele ce se tiresce de ici pans colo fara
ca sa tie ce face. Si rob era Bodea, care se svir-
colia sa-si rumpa lanturile si le sfarima si tot
nu putea sa scape.
Sosit la ingraditura de pe Riul Alb, el a stat
puOn, apoi a trecut in valea Ialomitei.
Sosit aici, el a stat patin, apoi a plecat la
vale, nu pentru-ca voia sa mearga inainte, ci
pentru-ca nu putea sa stee in loc. Cuprins de
neastemper, el ar fi voit, ca viata sa i se des-
lasure rapede si tot mai rapede cum pusdariile
se mistuie in flacarile menate de vent. Incet a
pornit-o, iute si-a -urmat drumul si 'p goana mare
s'a departat in cele din urma, par'ca fie-care
clips pierduta Ii aducea peirea.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRA. NI 207

Sosit in gura vaii, unde i-a gasit pe cel trei

starosti cu vre-o opt mu de oaneni, el a stat
putin, apoi ear a plecat. Inainte si tot inainte,
depart,: si tot mai departe-1 ducea firea lui re's-
vratita, ca sa vada, sa se dumireasca, sa faca.
ce-va...
Numal in fata dusmanului s'a oprit, dar aici,
child primele cete de Ogori sad ivit in preajma
lui, mintea i s'a luminat de o data, bataile inimil
2i el ear nu mai vedea decat
i &ad potolit,
pe dusmanul din fata lui vietele tinere ale
sotilor sei.
( Domoli 2i fara de pripire! striga el. Ni-
meni sa nu se avente. Strinsi la un loc rend in-
cheiat !
Dintr'o singura ochire el 41 croi planul de
lupta.
Cetele celor trei starosti remasesera departe
in urma, ascunse 'n dosul unel paduri ce se 'n-
tindea pe termurul steng al Ialomitei. Gandul
lui era sa dee pep't cu Ogorii, apoi, dupa o
lupta scurta, O. se retraga incetul cu incetul
spre ses 1i sad' adimeneasca pe dusmani 2i sa-1
traga dupa dinsul pe termurul drept, pentru-ca
starostii sa-Y poata apuca fail de veste din dos.
Eara Bran venia pe urma lui din ce in ce mai
grabit si mai viiti ingrijat.
El era anca departe cand cele-lalte done cete
se 'ncaierara cu Ogoril.
Tot ca mine! striga Bodeal Aparati-ve,
dar nu loviti !

www.dacoromanica.ro
208 I. SLAVICI

Era o nebunie, ca doue sute de oameni sa se

prinda la lupta cu mil, si peste p4n Ogorii
apucara la dreapta si la stenga inainte, ca sa-1
mcungiure pe Munteni i sa-1 prinda pe tuti fara
nici a varsare de sange.
Inapoi! striga acuin Bodea i o goana sel-
batica se porni de a lungul carnpului ce se in-
tindea la marginea padurii.
oSe cuvine on nu s. dal ascultare until om,
care si-a perdut sarita!?,striga Bran cand veda
aceasta retragere din ce in ce mai grabnica,
dar tot o lua si el in goana mare inainte, ca sa
se urreasca cum-va cu cele-lalte doue cete.
Lucrul acesta era inse peste putirta, caci
Ogorii se rupsera in doue, ii pe cand unii se
departard la stenga urmarind pe Bodea, ceI-
lalti se 'ncaierara. cu Bran, it silira sa se retraga
si el si o luard pe urma lui la dreapta.
Lupta s'a inceput numai cand acestia au dat
peste cetele celor trei starosti.
0 zapaceala nebuneasca ii cuprinse pe Ogori
cand se vedura loviti din trei parti fail de
veste, i unii tinura pept cu Sorbii, altii se 'n-
toarsera. 'n napoi si ear altii intrara in desisul
paduril, ca sa treaca din colo, unde iii stiati
satii. Ear Dragodan intra racnind ca un taur
infuriat printre din ii si se repedia cand in
coace, cand in colo, ca sa-i risipeasca si sa-i
impinga in padurea plina de mlastini.
Ear departe mai la vale Bodea i Candea tre-
ceaii riul si-I furaii dupa dinsii i pe cei-lalti Ogori.
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 209

Abia acum ajunse Bran sa 'nteleaga manevra

.i trecu .i el riul, ca sa se uneasca cu cele-lalte
doue cete.
In acela-i timp porni i Vladimir cu Bohuslav
la vale, ca sa-1 apuce pe Ogori din dos.
Anca mai nebuneasca era zapaceala, in care
cadusera. acetia. Unii, trecuti acum peste rift,
se incaierasera cu Muntenii, care II tragean la
vale, ear altii, netrecuti anca, se 'ntoarsera la
deal, ca sa dee pept cu Sorbii ce veniad cu
pas grabit spre dinii.
Lupta nu putea nici aid sa tie mult.
Dei mult mai numeroi, Ogorii eran risipitI
i-1 perdusera cu desevirire sarita, nu puteaii
sa-1 dee seams despre puterea dumanului, care-i
lovise de o data din mai multe parti, i peste
putin el parasira campul de lupta.
Cei dantein furs Ogorii incaierati cu Muntenii,
i ca virtejul in timp de yard se departara spre
lunca Dambovitei cetele de calareti, acum Ogorii
inainte i Muntenii dupes ei, ici in ir lung i
risipiti i peste putin adunandu-se ear, ca sa. se
'ncaiere 'n lupta scurta.
Bran, care n'ajunsese, sa intre 'n lupta, se
uita cu inima 'ncletata 'n urma for i-1 vedea
pe Bodea calare pe armasarul lui negru tot de
a una cel dantein i totdeauna in mijlocul vir-
tejului. Era par'ca voia cu on -ce pret sa sfir-
easca o data lupta, ca sa poata merge mai
departe.
Nu se mai vedea in cele din urma nimic, i

www.dacoromanica.ro 14
210 I. SLAVICI

abia 'ntr'un tardia incepura ear sd se iveasca

pe ici pe colo calareti risipiti, care se 'ntorceati
incet, cel mai multi aducand de capastru caii
remasi fara stapen.
Pecat ar fi fost, la urma urmelor, sa lase
asemenea cal in prada intemplaril !
Bran era cu toate aceste adenc mahnit,
mahnirea lui crestea dintr'o clip in alta, caci
se 'ntorceaii unul dupa altul calaretii, dar nici
unul nu putea sa spund, Bodea ce s'a facut. Il
perdusera toti in aventul goanei. Multi iii adu-
ceaii a minte de a-1 fi vedut mai ici, mai colo
hartuindu-se cu fugarii, dar nu se puteau dumiri,
care l'a vedut cel din urma i unde s'a reslatit el.
Lucrul acesta n'ar fi putut nici el insu-si sa.-1
sp und.
Ajuns in lunca Dambovitei la coasta, unde-1
apucase visscolal, amintirile celor doue nopti
fioroase se ivira cu o putere nebiruita in sufle-
tul lui, si el lua ca tras de un farmec covirsitor
drumul, pe care venise atunci, inainte, meren
inainte, fara. ca s se mai uite inapoi gi fara-
ca sa se mai intrebe, daca mai vine on nu
cine-va dupa. el.
Era departe cand se desmetici ti -ti Bete seams,
ca fapta lui e fapta de om smintit, ca sotii lui
vor fi nernangaiati cand it vor cauta si nu vor
pute s-1 gaseasca si ca toti se vor intreba,
daca mai e on nu in tots firea, cand se va in-
toarce a casa : el mergea cu toate aceste inainte,
voia cu tot din adinsul sa mearga si era petruns

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 211

cu desevirire de gandul, ca trebue neaparat sa

faca ceea ce facea.
o, cats deosebire intre ceea ce a fost
atunci i ceea ce era acum.
Acolo, unde atunci erati colibi acoperite cii
frunzar i cu pament, acum se ridicaii case
trainic durate; in valea atunci plina de leuri
intrate 'n putrediciune acum erati lanuri cu spic
mare i greu, pateail vite de jug i de prasila,
se jucau pe icl pe colo copii vesell i munciaii
in toata tigna oameni harnici, care ateptaii cu
inima ward iarna viitoare.
Cate-va luni de viata pacinica au fost destul
ca iadul de atunci sa se prefaca 'n rain.
El 41 lasa calul in treapat domol, apoi in pas
lin, ca sa vada in toate amenuntele ei viata tig
vita ce se desfaura in vale i sa se bucure pe
din deplin de ea.
< Da! 41 dise el perdut in ganduri, asta e
rostul omului pe pament: ne natem, ca sa traim,
i traim, ca sa ne bucuram de viata! Asta e re's-
plata suferintelor noastre! Ce-ar pretui lumina
4ilei, daca n'am fi noi, ca s'o vedem ! ? Ce in-
teles ar aye bogatia de frumusete, cu care Dum-
nedeil i-a impodobit pamentul, daca n'am fi noi,
ca sa stam uimiti i incantati in fata ei !? Pustie
ar fi lumea i selbatica, daca n'am trece i noi
prin mijlocul el!
II resunan 'dna. 'n urechi racnetele fioroase, i
vedea 'n gandul lui incaierarile crancene, din
care abia leise.

www.dacoromanica.ro
212 I. SLAVICI

Nu! el n'avea dreptate cand qicea, ca nu vo-

ieste sa intre in legatura statornica cu acesti
oameni porniti spre tvietuire pacinica. Isi facea
mustrari, ca li-a dis oamenilor sei sa se apere,
dar sa nu loveasca, si se caia, ca n'a urmat goana
inainte. Dragodan avea dreptate; omul adeverat
era el, care racnia ca un taur infuriat lovia
cu ochii inchi$i. Loviti trebue sa," fie fara de cru-
tare cel ce calca lanuri in copitele cailor i adund
prada fac jaf si robesc pe semenii lor; stir-
piti au s fie cei ce se 'mbuiba traind din roadele
muncii sevirsite de altii yi stersi de pe fata pa-
mentului, ca nici numele sa nu be remaie!
Si ear II era par'ca s'a mai vec,lut o data pe
sine insu-si urcand asa 'ndelete spre fundul vaii,
ear i se infatisaii toate ca un vis trait pe nevoite.
Cum a ajuns el aid!? Voit-a el insu-si sa vie!?
Nu! Pornit de a cash' fara-ca st-ti poata da
seams, unde era sa ajunga, el s'a dus ca virtejul
de a lungul pustiului intins si s'a pomenit aici.
II era par'ca e cine-va nevedut, care-1 is si-1
duce si-1 poarta ti-1 pune s faca ridica si-1
coboard ca pe o unelta nemernica, ears el nu.
&late altfel.
Il vedea 'n fata lui pe betranul Arie, care ii
spunea, fara-ca sali dee seams despre ceea ce
lice, ca viata lui e intreaga numai a lui, si o
vedea pe baba Miia cea inalta slabs, numai
oase si pele sbircita pe ele.
Asa veniau toate, cuin ea le veduse: asa era,
cum el disese : o data numai traieste omul aici

www.dacoromanica.ro
 DIN BA.TRA.'m 213

pe pament, pi aceasta singura viata are s'o pa-

zeasca cu multa grija si s'o chiverniseasca cu
toata chibzuinta.
Acolo era, in fundul vaii, lumina, pe care o
v'eduse ea.
Dar omul span!? ce era cu omul span! ?
Cuprins de o temere nehotarita, el l i zori ear
calul urma drumul lute si tot mai 'lute si
mai nerabdator, ca nu cum-va sa sosgasca prea
tardiu
Anca de mult it zarise inse Dragan, unul din
fruntasii, care 'nsotisera pe Dragoslav in diva
de Rusalil, si mai rapede decat calaretul a trecut
din om in om i s'a dus pang 'n fundul vaii vestea,
ca voivodul vine de la vale calare pe un armasar
negru, cu buzduganul in mama i incins cu sable
stralucita.
Primind vestea imbucuratoare, Rados lav, sta-
rostele, si fecioril lul incepura sa alerge fleas-
temperati in toate partile, ca sa adune cat de
multa lume si sa-1 primeasca cum se cuvine pe
fugarul, care se 'ntorcea de bung voie,
alerga lumea si de la deal la vale, si de la vale
la deal, ca sa se adune la un loc.
Vine, striga Mala ca iesita din fire, vine
sa ne iee si sa ne duca ! Aceasta e diva cea
mare, in care ni se lurnineaza viata. Grabnic
sa ne gatim, card de intardiere sa plecam si in-
tr'un resufiet sa ne ducem !,
Acolo, unde sta si adi satul Domnestii, inte-
meiat de Bodea in amintirea acestei dile, se
www.dacoromanica.ro
214 I. SLAVICI

adunasera de a valma barbati, femel si copii,

multime ingramadita fara de nici o renduiala,
care incepii sd se puie 'n sgomotoasa miscare
cand calaretul se ivi la cotitura vail.
Vec,lend-o din departare, Bodea ear IV domoli
mersul, Ii dete armasarului coarda, iii strinse
buzduganul in mand adund gandurile.
Nu mai eraii in faca lui nici oamenii indirjiti,
care-1 legasera cot la cot, Ca sag tie sub bunk
paza, nici nemernicii istoviti de foame, de frig
si de osteneli intinse, care stall cu capul plecat
si cu manile incrucisate pe pept, ci vecini buni,
care-1 asteapta cu inima deschisa si scaparand
de bucurie : el se simtia cu toate aceste din ce
in ce mai strimtorat.
Singur, reslet si de capul lui, el era gata sa
sevirseasca o fapta, care hotaria nu numai mer-
sul vietii lui, ci tot ()data si soarta a doue nea-
muri de oameni. Ise cuvenia oare sd o faca.
aceasta ? Putea el sh primeasca numai singur
respunderea pentru cele ce vor urma ? Putea,
cum clisese Raciulete, s'o Yea pe sufletul lui ?
Simtia, ca altfel nu poate sa faca si ca viata
lui toata s'ar mustra amarnic, dac'ar mai sta pe
ganduri.
Nu, el n'a venit numai din intemplare aice.
pile multe de a rendul s'a frementat in el, s'a
gandit si s'a resgandit si s'a petruns in cele din
urma de convingerea, ca asa si numai asa e
bine, si dator e barbatul sa faca ark de ama-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRAIsti 215

nare ceea ce dupa a lui convingere e bine si

sa primeasca intreaga respundere pentru fapta sa.
Le voi face slid, daca nu vor primi de bung
voie!o 41 Vise el ridicandu-si capul i infi-
gandu-se oare-cum in sea, apoi ear 41 zori ar-
m asarul.
Sosit inse in fata multimii, el ear iii perdu sirul.
Cand el 41 opri calul, Ma la faca un pas spre
el, apoi remase nemiscata., cu fata alba ca va-
rul si cu ochii tinta la ochii lui, gata de a-1 vorbi,
dar cu resuflarea oprita.
Nu, asa el nu putea s'o vada. Singuri ei amen-
doi trebuiaa sa fie, ca sa poata vorbi.
Ochil lui trecura o data peste fetele oameni-
lor ce stetead strimtorati in fata lui.
Am venit la voi numai singur, le Vise el
in limba lor, ca sa ye aret, ca me simt ca a
casa in mijlocul vostru
Mala suspina usurata, eara multimea-si dete
bucuria in o sgomotoasa miscare pe fata.
Noi i voi, urma el dupa ce ear se facia.
suntem una, impreuna avem sa traim,
impreund avem sa ne aparam Si nici ()data nu
avem sa ne dusmanim intre nob>.
Nici o data! nici o data ! strigard cu
totii cuprinsi de insufletire, i miscarea sgomo-
toasa ear se porni in vreme ce Bodea descaleca
i inainta. spre Mala, care sta singura la o parte.
Am venit sa te iau si sa te duc,I1 Vise el
lard pe incungiur. Una are sa fie de aViinainte
viata mea si a tan.

www.dacoromanica.ro
216 I. SLAVICI

Ea se pleca in fata lui.

Tu' esti bland si dulce la fire, si bunetatea
ta nu are margini, ii respunse ea, dar nu
poti sa simti durerea celui umilit, cacl voi nici
o data n'ati fost umiliti, voi totdeauna v'ati stiut
mai presus de toti.De ce ai venit tu singur!?0
Pentru-ca am voit sa castig increderea obstiei
voastre aretandu-I, ca am si ell incredere in eau.
Nu! intimpina ea. Ai venit singur fiind-
ca singur esti in felul tell chiar si intre ai tel. 0,
el nu vor ceea ce voiesti tu! Cum vei pute
sa impaci oameni atat de deosebiti prin fire, prin
moravuri si prin credinte!? Pute-vei tu sa inna-
busi dispretui unora si mania altora!? Nu are
margini bunetatea ta, dar puterea ta e margi-
nita, si viata noastra intre al vostri nu poate
sa fie de cat un lung sir de umilinte pentru not
si un nesecat isvor de suferinte pentru tine !'
Bodea sta cu ochii plecati in fata el: asa era
cum dinsa dicea, fie-care vorba a ei ii trecea ca
un junghiu prin inima.
Care va sa dica tu nu mai voiesti sa vii ?),
o intreba el.
Nu me mai intreba, daca voiesc on nu res-
punse ea. Femeea nu are vointa, si cand tu
Ine chemi, eu nu pot decat sa 'nchid ochil si sa
stall umilita. Eata -me, urma ea, fd ce vrei
cu mine ! Tie toate ti se cuvin ! Poti sa me
ridici on sa me cobori, sa me inalti on O. me
umilesti : me ai cum me vedi si me vei ave cum
me vei pastra. Dar sa nu to bucuri, caci multe

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 217

sunt durerile, prin care vei trece. Gandeste-te

la ele, te intreb eu pe tine, daca voiesti on nu> .
Nimeni afard de dinsul nu putea sa inteleaga
vorbele el ; el era cu toate aceste grew jignit,
ca ea le rosteste in fata altora.
cVoiesc ! if respunse dar, ca sa scape.
oNu voiesti anca, ci doresti numai grai
dinsa. Eu mi-am dat seams despre tot ceea
ce mi se poate intempla si m'am impacat cu
toate. II vecli pe oamenii acestia. In gandul for
femea este roaba, si el toVi se vor bucura card
me vei lua si me vei duce, on -si-care ti-ar fi
gandul. In gandul acelora, la care me duce,
femeea e stepana casei : se vor bucura oare si
el, cand voi veni in mijlocul lor?
gNu-mi pasa! respunse el din ce in ce mai
nerabdator.
e Dar imi pasa mie ! striga ea. Ea nu voiesc
sa -ti fac viata nesuferita instrainandu-te de ai
taAdu-ti aminte, cum m'aI trimis la muma mea.
i to al mama, si eu nu pot sa-I flu fiica fara de
voia ei. Po-ti sa faci cu mine, dar mai
bucuros imi scot cu ghiarele ochii din cap, ca sa
nu te n ai potvecle, de cat sa te las a te cobori
de la inaltimea, la care te am in gandul meil.
0Eil nu pot altfel !
Asta nu mie sa mi-o spui, ci celor ce te au
asta-d1,grai dinsa.Viata ta imi este mie mai
scumpa decat iti este tie, ai mi-ar fi urgisita
amea, dac' asi strica-o pe a ta. Incale-ca, du-te
si vino iar insotit de al tei!

www.dacoromanica.ro
 "
PARTEA A PATRA
I

ecletoarea
Omul e 'n omenire ca picatura de apa in va-
lurile riulul i nici n'adauga intrand in tolul
vietii, nici nu scade leind din el. Sunt inse oa-
meni, care adund pe cei resleti i-i inchiaga, i
moartea schimbd mersul lucrurilor fie in bine,
lie in red cand scoate asemenea oameni din ren-
dul vietuitorilor.
S'a dus de a lungul poienelor i prin vaile
de la poalele muntilor vestea, ca Parintele Arie
a trecut el insu-i in valea riulul cu pray de aur,
ca sa boteze chiar in apa riulul pe Dragoslav
cu toti ai sei i sa binecuvinteze casatoria lui
Bodea, Domnul chipe i finer, cu neasemenat
de frumoasa fiica a lui Dragoslay.
Se rescoliserd poienele i porniserd la deal
vaile cand nuntaii au pornit cdlare, ca sa ducd
pe mireasd la cetatea de peatra, caci lucru mare
se petrecea i inimile tuturora eras cuprinse de

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 21;1

simtementul, ca acum are sa se schimbe fata

lumii.
Tot mai traia inse betranul Belisariu, care ba-
gase spaima in navalitori. Ce-i drept, in curend
dupd stralucita victorie el ear fusese disgratiat i
despuiat de toate averile lui, dar traia si era des-
tul sa-si ridice steagul, ca luptatorii sa se adune
din toate partile impregiurul lui i sa apere ce-
tatile zidite de Justinian pe Dunare.
Volgarii steteau dar ca pitulati la gurile Du-
narii i Zabegan, indraznetul calaret, nu se mai
aventa peste Dunare, eara Gepidii eraii multu-
miti, ca pot sa stee nesuparati de nimeni prin
vaile, unde-si gasisera adaposturi, putini in par-
tea de sus a Argesului, multi in valea Oltului i
cei mai multi de la Olt inainte spre Portile de Fer.
Ogoril, departati o data spre Apus, au intrat
ear in hartuieli cu Longobardii, i ani de Bile de
a rendul, cat au tinut aceste hartuieli, Bodea
i-a petrecut qilele nesuparat de nimeni in ce-
tatea lui, ear in vaile de la poalele muntilor
viata s'a desfasurat in toata linitea.
Numai pe la sfirsitul veril, dupa seceris, si
toamna se mai ivia din cand in cand cate o
ceata de calareti pe sub dealurile de la margi-
nea sesului, podgoria Sorbilor, i cauta sa pisce
pe ici pe colo cate ce-va, dar se 'ntorcea tot-
deauna mai rapede de cum venise.
De la Arges pana la Ialomita gurile \Tailor
eraii inchise cu un lant de ingradituri bine
aparate.

www.dacoromanica.ro
220 I. SLAVIC'

Intrati o data in legatura statornica cu Mun-

tenia, Vladimir si Dragodan, Bohuslav si Rado-
slav isi facusera si el cete de calareti si mai
trasesera in partea for si pe Vistoc, puternicul
staroste de la Arges, care-si zidise 'n virf de deal
o inalta culd, de unde vederea strabatea tot
sesul.
Cand navalitorii se iviaii in departare, strajile
de a pururea treze aprindeaii focuri marl pe cul-
mile mai resarite ale dealurilor si aparatorii se
porniati din toate partile la vale. Nu mai putea
apoi sa fie vorba de lupta, cad le era destul
Ogofilor sa vada pe cei ce le steteati in fata
pentru-ca s se abata lute spre Dunare.
In primavara anului 565 rnurise inse. Belisa-
riu, ear cke-va luni in urrna a murit si Impe-
ratul Justinian, care, neavend copii, a lasat mos-
tenitor pe Justin II, fiiul surorii sale, un om nea-
jutorat si neajutat, ca unchiul sea, de altii mai
destoinici.
In primavara anului 566 Gepic,lii se pusera
dar de pretutindenea in miscare, si in curend va-
lea Argesuld si valea Oltului se desertara de
nu mai remasera prin ele deck Sorbii ce se stra-
curasera pe id pe colo fie ca robi, fie ca fugari
printre Gepidii ce acum se adunati spre Apus.
Bodea simtia, ca se pregateste ce-va si umbla
nelinistit de a lungul vailor.
Nu mai arare-ori se mai urea si in polenele
din ce in ce mai parasite.
Se sporisera, ce-i drept, turmele de abia le
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 221

mai incapeati poienele, dar lumea era din c,li in

qi mai putina pe culrriile muntilor.
S'a perdut incetul cu Incetul obiceiul, ca Mun-
tenii s se mute si el primavara, cand oile se
urca la munte. Era mai tignit traiul in vaile ra-
coroase, unde acum nu mai aveati sa se teama
de nimic. Pe cand barbatii urcati la munte pur-
tad grija de turme, lucrau la cote si la ciubere,
on adunau branza si urda, land, sett si piei,
femeile purtau grija de copiii din ce in ce mai
numerosi si de stupii cei plinI de faguri miro-
sitori, spalan lana, o scarmanad si o vopsiad in
fel de fel de fete, torceati, tesedii si coseati, si
vara toata termuril riurilor cu apa limpede erati
plini de panze intinse la nalbit
Si tot singure erail ele si iarna pe la casele lor.
In d-ata-ce cadea bruma, sesul de la Dunare
remanea tot atat de desert ca poienele munti-
lor. Coborindu-si dar toamna turmele, Muntenii
nu se mai opriaii cu ele 'n vai, ci treceati pans
pe campiile intinse, wide puteau sa le scoata
mai usor din iarna si sd-si infiripeze mieii.
Munteanca era nu numal femee, si totodata si
barbat la casa el, si nuinai de trei-ori pe an, la
Rusalii, cand toata lumea se aduna in poiana,
toamna, cand oile se coboriat, si primavara, cand
cle se urcan, ajungea si Munteanul sa -si vada
nevasta si copiii si sa petreaca cate-va c,lito de
multumire intre al sei.
Perdusera Muntenii si obiceiul de a face se-

www.dacoromanica.ro
222 I. SLA.VICI

menaturi i de all pastra grauntele 'ri gropi

numai de din,ii tiute.
Asta era treaba vecinilor, care munciati mai
cu spor.
Nu are margini neastemperul omului.
Scapati odata de dumanii cei selbatici, Sor-
bii ail pus mana pe sapa i pe secure i ail in-
trat in resboin cu natura selbaticita.
Prea erail dese i multe padurile, sbegurile,
maraciniurile i balariile, i atat in arita soa-
relui de vara, cat i in timpul iernii geroase mun-
ciau intins mii de oameni, ca sa curate locul i
sa.-1 netezeasca, faca largime, sa semene i
sa resadeasca.
Gradini de frumusete sa facusera vane.
Aid se 'ntindeau lanuri de grail, de secard,
de orz on de mein; colo se 'niran_ holde aco-
perite de linte, de fasole, de in on de canepa ;
ear mai departe coasta era acoperita 'n dosul
umbros cu pomet, mai ales pruni i nuci, ear in
fata batuta de soare cu vita tinera i groasa,
care nu mai stetea'n paraginire ca odinioara.
Pretutindeni prin largul vaii i prin curaturile
de pe dealuri pa'teati vacile cu vitei, iepele cu
minji, caprele cu iec,Il i scroafele cu purcei, ear
baltile eraii acoperite de gate i de rate lar-
muitoare i curtile bine ingradite ale caselor
eraii pline de closci cu pui.
Eard starostele lua din toate, dupa vechiul obi-
cein, dasetina, tot una la dece, i pastra juin&
tate pentru sine i pentru ai sei, ear cealalta ju-

www.dacoromanica.ro
 DIN BA TRANI 223

metate o trimitea la hambarul Voivodului, care

purta grija de toti si-si Linea calarimea mereu
gata de lupta.
Pentru-ca oamenii sa nu-si mai pearda timpul
risnindu-si grauntele, Raciulete, mesterul istet,
iezuise apol pe ici pe colo riurile si cladise mori,
si dupa vechiul obiceiu al vecinilor tot Voivo-
dului i se cuvenia si a clecea parte din macinis.
Pentru-ca baietii sa nu stee de geaba si sa nu
se moleseasca, Domnul iesia cu dinsii des la
venatoare, ca sa starplasca fiarele selbatice si
sa aduca si cate o friptura buns pentru clilele
de serbatoare. Se 'ndulcisera oamenii si nu s'ar
mai fi simtit bine, daca n'ar fi putut sa -si arate
din cand in cand destoinicia de a trage pulpa'n
fri gare.
De cele mai multe-ori inse Bodea iesia nu-
mai cu Candea si cu Botea si pleca mai ales
de a lungul vailor, ca sa vada, cum stall lucru-
rile si ce se mai aude. Atunci totdeauna se po-
meniaii, ca iese si Raciulete la iviala si se is
dupa ce-1 drept, fara de sulita si calare
pe un buiestra sprinten, dar tot in coada si mai
rnult singur deck impreuna cu dinsii.
Ii placea si lui sa vada gradina de frumusete,
i ochii i se umpleau de lacremi cand vedea,
cum lumea, si Munteni si vecini, alearga din
toate partile in calea tinerului Domn, ca sa-1
vada si sa-i arate iubirea, pe care si-o castigase
prin bunetatea inimii lui si prin intelepciunea, cu
care stia sa-i apere.
www.dacoromanica.ro
'224 I. SLAVICI

Veniad 'Irish multi si ca sa caute mangaiere la

dinsul.
Muntenil, traind resleti si deprinsi a se mul-
tumi cu putin, nu-si cautad, ce-i drept, Manga-
ierea decat la Dumnec,leti. Cand se 'ntelniad pe
ici pe colo, se bucurati din toath inima unii de
altii, iii dedeau silinta shit' fach viata placuta.
si se simtiati cu deosebire fericiti in timpul, pe
care-I petreceau impreund. Multe lacremi de
'nduiosare se varsail mai ales primavara si toamna,
child sotii de atata timp desphrtiti se revedead;
cu adeverat dile de serbatoare erad Rusaliile
pe_trecute impreuna; gingasie fa'ra de seamen
vedead copiii, cand parintii for ajungeau sh se
bucure impreund de dinsii.
Dumneded l'a facut bun pe om, si rei ajung
oamenii numai luptandu-se cu nevoile vietii si
lovindu-se mered unii de altii. Crescuti in iubire
si trait! in pace, IVluntenii rerna.sesera cum i-a
lasat Dumnecled si mai ales acum, cand le aveati
toate cu prisos, nu stiati sa. se supere, nice sh-si
pearda rabdarea si sh se certe. Chiar daca vre-
unul dintre vecini l'ar fi lovit, Munteanul s'ar fi
uitat cu mild la el si s'ar fi dus mai departe; ear
daca i-ar fi furat oaia on putina cu branza, el
s'ar fi rusinat, s'ar fi facut ca nu vede si ar fi
dis: SA' fie pentru sufletul bunichil!
Numal inselbaticirea it face pe om hartagos
si pornit a resplati reul cu red, si selbaticiti erad
vecinii.
Traind mered impreund, ei se impedecati des
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANT 225

unil de altii, se jigniau intre dinsii si, nefiind

deprinsi a se stepani fie-care pe sine, foarte usor
ajungeau s se certe.
Mai ales muierile erail rele spaima pamentu-
lui, nu suferiau o data cu capul ca cine-va sa
le calce si ast-fel se certat intr'una si intre ele,
si cu barbatii lor, care ajunsesera de 'men' nici
nu s'ar fi simtit bine, daca n'ar fi avut cate-o
sgarietura. 'n fates on vre-o vinetaie pe trup.
Tocmai traiul bun, pe care nu 1 mai avusera
nici data in viata lor, le facuse imbuibate
navalnice, i daca acum se 'ncaierati muierile
intre ele, peste putin se luau de per barbatii
stirniti de gurile lor, iar copiii sariati tipand
impregiurul lor.
Mai era, nu-i vorba, la mijloc si vinul cel bun,
pe care-1 storceati din strugiirii crescuti pe coas-
tele batute de soare ; destul ca starostii, vai de
mamele lor, steteati cliva toata la judecata si
n'apucati sa 'mpace pe unii cand be veniati altii
pe cap.
Ear starostele era tot om si el, lua dijma din
yin, iii perdea cate o data rabdarea, si atunci
judeca mai mult strimb decat drept.
Trecand dar Domnul de-alungul vaii, multi II
lesiat in cale ca sa i se planga.
Bodea ii asculta cu stiuta lui bunetate, ii man-
gaia dandu-le dreptate, dares cele o data facute
nu putea nici el sa le faces nefacute. Era mah-
nit in sufletul lui, dar ii venia grew sa se ames-
tece in daraverile vecinilor, si, ca sa nu fie ne-
15
www.dacoromanica.ro
226 I. SLAVICI

voit da pe faka mahnirea, el trecea inainte

si nu se mai opria la starostele, de care i se
pl an gea lumea.
Tocmai asa isi da inse mai virtos pe fata mah-
nirea, cad Raciulete, inima neagra, remanea 'n
coada, ca sa le sopteasca tuturora la ureche, ca
Domnul s'a suparat foc pe staroste si trece in-
nainte faraca s-1 mai bage 'n seamna.
Nici ca se putea, in adever, pentru un staroste
mai mare rusine de cat ca Voivodul sa stee de
vorba cu toata lumea, ear pe el sa nu-1 bage 'n
seama. Asta-1 apasa rea si-i lua toata vacla. De
sj.-dar Domnul nu se amesteca 'n daraverile ve-
cinilor, jupanii starosti se feriau ca de foc
de nepastuire, si toti stiau, cine-i tine 'n frica,
toti simtiaa, Ca de la Voivod vine dreptatea ne
mai pomenita.
Cu atat mai mare era bucuria cand Domnul
nu trecea, ci se opria pin facea starostelui cinstea
de a sta la el, o cinste, de care n'avea parte
nici unul dintre starosti atat de adese-ori ca
Dragodan cel voios si bun de ospetii.
Avea Dragodan acesta in el ceva ce ii placea
pang chiar si Parintelui Arie, care tot nu se im-
pacase cu gandul, ca Muntenii sa traiasca in le-
gatura cu vecinii for cei porniti spre desfrefi.
Se 'nvoise atunci s primeasca pe Dragoslav
cu toata casa lui in r'endul crestinilor, cad tinea,
ca Doamna sa fie cresting, si a trecut, om betran
si neputincios, la Slatina, ca sa sevirseasca el
Mau-pt taina botezului in apa riului, caruia si

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 227

adi ii dicem Riul Doamnef. De atuci inse el nu

mai voia sa stie de nici un amestec cu vecinii,
pe care if socotia osanditi sa piard prin strica-
clunea lor.
Pe Dragodan inse nu-1 punea in rend cu cel-
lalti.
Jute la fire, restit si poftitor, el se pripia ade-
se-orf., dar nu stia sa minta, nici sa-si ascunda
gandurile si inima lui anca nestricata i facea
totdeauna sa se opreasca, s. intre in calea cea
dreapta si sa dreaga ceea ce a slricat. Ridea
mereu Dragodan, dar stia sa si planga cand vedea
pe altii plangand si se certa insusi pe sine cand
in pripirea lui nedreptatia pe cine-va.
Pe el ar fi fost parintele Arie gata sa -1 bo-
teze, daca s'ar fi prins sa posteasca timp de tref
lual de dile, ca sa."-I mai scada carnurile si sa i
se mai potoleasca firea ; tocmai .acesta era inse
lucrul, cu care Dragodan nu se putea impaca.
Sta si se gandia si nu putea sa se dumireasca,
de ce adeca omul sa nu manance cat poate, sa nu-
bee cat ii cere firea, sa nu-si faca toate placerile.
&Audi prostie !? dicea el, o viata sa ai si
nici aceasta sa n'o petreci dupa placul 'inimii
tale !?.
Era atat de invederat lucrul acesta, meat Bo-
dea si Candea si Botea steteau si ef pe ganduri
si se 'ntrebaif cate-o data, daca nu cum-va Dra-
godan are dreptate.
Raciulete, care se tinea si la ospetil tot in
coada lor, dicea, ca el nu poate sa judece.

www.dacoromanica.ro
228 I. SLAVICI

Om putin, cum era, el nu putea sa manance,

nici mai ales sa bee ca Dragodan, ba nici ca
Candea cel inalt si cu mustata'n spic, dar e fru-
mos lucre sa vec,li pe altii petrecand in vesela
ospetie, ii placea si lui sa rida si sa glumeasca
si e bine sa fie si cate un om mai ursuz unde
altii se bucura din toata inima de viata.".
Sta Raclulete si se veselia si el, dar and ve-
dea, ca valurile tineretelor se isbesc in termuri,
it tragea mai pe Candea, mai pe Botea la o parte,
ca sa-i spuna, ca Doamna asteapta numerand
clipele in trecerea lor.
Ayea, ce-i drept, si Doamna cu cine sa-Si pe-
treaca timpul si stia, cum sa petreaca, pen-
tru-ca dilele sa-i fie scurte si placute.
$us in cetatea cea de peatra Bodea zidise nu
numai casa pentru Dumnedeu cea cioplita in
stanca, ci totodata si adapost pentru sine si pen-
tru ai sei, case marl si cu largime, dar tot prea
strimte pentru Doamna lui cea totdeauna nemul-
tumita adi cu ceea ce a facut eri si dusa mereil
cu gandul la ceea ce avea sa faca mane.
Acum torcea in rend cu fetele si se necajia,
a nu e in stare sa scoata firul de in atat de
subtire si de neted ca ele. Nu, asa fir nu mai
veduse dinsa de cat aid; par'ca altfel eraii fa-
cute degetele lor, ear nu ca ale ei.
Peste putin ea trecea la resboaie si se uita,
cum trece suveica printre firele de urdeala, cum
se 'ntinde firul iesit de pe ea, cum se misca itele
si se 'mpletesc firele, cum loveste spata si cat
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 229

de deasa i de potrivita iese panza, tot fir langa

fir, pe toata lungimea la fel, ca varsata dintr'o
data. Se aega apoi ea insa-11a resboiti, arunca
suveica, calca 'n iepe i lovia cu spata, dar cu
totul altfel leia panza. Ori i se facea vre-o crim-
pita, on firul trecea strimb printre irurile de
urc,leala, on ii era prea deasa, on prea rara
panza, n'ajungea nici o data s'o scoata cum
voia.
De geaba! Lucrul acesta-1 invata fata nu-
mai de la mama ei, care l'a invetat i ea de la
bunica. Numai trecute din neam in neam sa crest
destoiniciile.
Dar ceea ce mai ales ii placea Doamnei erail
floricelele cusute pe fir in fel de fel de fete.
Ele singure tiau s'aleaga lana, s'o spele i
s'o vopseasca, sa toarca firul subtire i sa-1 po-
triveasca dup." fata, i numal cu ochil for puteau
sa numere firele i sa croiasca felul floricelei
fie-care dupa gandul ei.
Sta Doamna cand ici, cand colo i iar alerga
de la una la alta, i noptile ii pareati prea lungi,
i clilele prea scurte, viata i se petrecea intr'o
goana mai placuta adi decat ieri, cad fetele nu
erait numal harnice i indemanatice, ci tot o
data i voioase i de.tepte i nu mai aveati
sfirit glumele, povqtile i cantecele.
Eara fetele se simtiaii fericite, ca. Doamna le
aduna la ecAtoare, cad mai placuta e viata
and multi o petrec impreuna i lucrul e mai
cu spar cand e facuf cu void buns.
www.dacoromanica.ro
2et0 I. SLAVICI

Se adunaii deci trambele de panza, covoarele

batute 'n ales, tergarele i altitele, branele i
fotele de erati plini toti peretii .i steteau gra-
medl prin colturI.. Doamna dedea cu toate aceste
zor inainte, cad se apropiau Rusaliile, i atunci
on - i -cat de multe nu eraii prea multe.
Multumirea ei cea mare era, ca de Rusalii sa
le incarce toate pe magari i sa le duca in
poiana spre a le imparti intre fetele ce si-ad ga-
sit norocul, dar cu urare de la dinsa pentru
cea mai frumoasa Ali din viata.
Din cand in cand uile se deschideau marl i
casele luminoase se umpleati de o mai viva
intra Radu, Domniorul, baiat in putere,
trecut acum de cinci ani, o minune a lui Dum-
negeil pe pament.
Nu, Doamnel nu i se uria nici o data; viata
el era totdeauna plind ; nici o data ea nu se
simtia singura i parasita: ar fi stat i ea, daca
l'ar fi tiut dus la munte, toata iarna i vara
than'. i fara de dinsul; ceea ce o facea sa nu-
mere clipele in trecerea for era numai gandul,
ca el e dus la vale.
Stia dinsa, si, ceea ce-i era i mai greu, tiaa
i altii, cum se petrec lucrurile la vale.
Dragoslav, care se arclase cu ginerii lui in
strimtoarea cea atat de placuta pentru Ringa,
se coboria des la fiica-sa, ca sa -i spuna, cum
fata lui Bran se'ntuneca i corn pang chiar i
Mateia cel vesel se intristeaza cand afia, ca

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRINI 231

Domnul e dus la vale, si s'o pima la cale, ca

sa-1 iee cu binele si sal-1 tie mai de scurt.
Ea inse !? ce putea ea s faca !? Numera
clipele, suspina, se tragea inteun colt, ca sa-si
serute copilul i sa, verse cate o lacrema, dar
in fata lui era neputincioasa.
Il vedea coborindu-se incetul cu incetul de
la inaltimea, la care fusese, i-i venia adese-ori
sa clica: Mai bine sa piard lard de veste de-
cat s cada!D Cand se'ntorcea inse, el ear
era omul, caruia toate i se cuvin si care tie
mai bine decat ori-si-cine, ce este bine si ce
este refl.
Si cum oare ar fi putut ea sa vada altfel lu-
crurile, cand tot astfel le vedea i Parintele
Luca, preotul i parintele, care se uita la fiiul
sal ca la un alt soare!?
0 singura arms avea dinsa.
Cand ea era mahnita, el se simtia neman-
gaiat, umbla fard de astemper de ici pans colo
si nu mai era in stare sa." piece nici chiar la
venatoare. N'ar fi avut decat sa'l tie mereu de-
parte pentru ca el sa remaie mereu aproape de
dinsa. E inse greu afard din cale sa-ti inturieci
viata trecatoare, cand ea poate sa fie lumi-
noasa, sa mahnesti pe cel iubit cand inima iti
este pornita spre voie buns. In curend ea se
dedea invinsa, si ear iii luau lucrurile mersul
for de mai nainte.
In zadar! nu poate sa stepaneasca pe alti
decat cel ce e stepan pe sine insu-si: ea trebuia

www.dacoromanica.ro
232 1. SLAVICI

sa aduca o jertva mare si grea, daca voia sa-i

tie pe el asa cum si-1 doria
Am s'o aduc jertva aceastalo isi clise cu ho-
tarire cand afla, ca el s'a intors, in sfirsit.
Ear fetele lucrau voioase, si voioasa era si
Doamna, caci nu se cuvine, ca altii sa simta
mahnirea ivita in tainicia casei.
Cand el intra, fetele se ridicara si remasera
cuviincioase si cu capetele plecate fie-care la
locul ei, eard Doamna facii cati-va pasi spre el
anca mai voioasa.
Nu mai era Bodea acum omul de mai nainte.
Tot irralt, dar nu subtire, ci voinic peptos si lat
in umeri, cu mustata 'n spic ca Candea si cu
obrajii plini, rotunji si acum cam aprinsi.
Era scurt drumul de la Dragodanesti 'Ana aid,
it facusera rapede, si ochii lui n'ajunsesera a.nca
sa se limpecleasca pe deplin, capul ii era cam
ametit.
c.(0 sa me certi ear, c'am stat prea multo)
ii qise el scapand din vedere, ca nu sunt numai
ei singuri, si o cuprinse cu bratul peste mijloc.
Ea se dete putin inapoi.
Ii era parca frica de dinsul.
cVrei s dici, c'o sa me plang ear, respunse
ea, cum not toate ne plangem cand voi sunteti
dusi in treburi si nu putem sa avem multumirea
de a ye vecle.Dar nu suntem cuminte,urma
ea intorcandu-se putin spre fete. cad cu cat
mai rar ye vedem, cu atat mai villa si mai ade-
verata ni-e bucuria de a Ye vede.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 233

Eraii atat de frumoase vorbele ei, dar el nu le

auclia: simtia numai mahnirea, ca dinsa, aid in
fata tuturora, s'a dat inapoi cand el a voit s'o
cuprinda cu bratul.
aPar'ca nu mai sunt i altele!Pii dise el incet,
apoi se 'ntoarse i iei.
Ea remase ca 'nmarmurita la locul, unde o
lasase el. II era par'ca zidirea de peatra se pra-
buete 'n capul ei.
Nu putusera, ce-i drept, fetele sa auda vor-
bele lui, dar ele au veclut, cum el se 'ntoarce
i pleaca i iese, i era destul atat pentru-ca
sa tie chiar mai mult decat ceea ce el disese.
oTu eti de villa, ii dise mama ei : prea
it la1 singur i de capul lui!

II

Tirgovitea
Primavara, cand turmele se porniail la munte,
i mai ales toamna, cand Muntenii se intorcead
cu magarii incarcati la es, lumea se aduna din
toate partile la marginea esului, sub dealurile
de pe termul steng al Ialomitei, pe unde era
urcatoarea.
Aid era locul de tirgovite, cum qiceau ve-
cinii, unde-I da fie-care prisosul, ca sa-i faca
parte din prisoasele altora.
I1 aduceail muntenii putinile de branza i
www.dacoromanica.ro
234 7. SLAVICI

cele de miere, burdufurile de urda si cascava-

lurile, aduceat luminari de seu si de ceard, sari
de Una, piei lucrate si cojoace facute gata, adu-
ceati cofe si ciubere de brad, topoare i secerf,
cal prasiti de dinsii si berbeci ingrasati.
Muntencele-si aduceau trambele de panza, va-
lurile de tesaturi de land, velintele impestritate,
altitele si stergarele, toate curate si frumoase.
Ear vecinii veniau papa de pe Arges si de
pe Buzeil cu lungi siruri de care incArcate cu
roadele pamentului, fel de fel de graunte, fa-
sole si prune, nuci si poame Uscate, fuioare de
canepa-si de in, cu vase de lift si cu lemnarie
lucrata, cu juncani, cu vitele si cu capre.
In deosebi de pe valea Prahovei veniau cu
risnite si cu bolovani de sare, marfa mult cautata.
Erau de toate si destule pentru toti, ba mai
remanea si pentru negutatorii, care ear incepu-
sera a veni de peste Dunare, cei mai multi
Greci isteti, piperniciti si pitigaiati, dar printre
ei si cate un Evren staruitor, care venia cu ace,
cu degetare si cu foarfeci, cu briciuri, cu cutite
si cu arme, cu margele de sticla, cu salbi $i cu
alte lucruri marunte si frumoase, ca sal se in-
toarca incarcat cu ceea ce putea sa gaseasca
El nu alegea, ci primia ori-si-ce, mai ales ceea
ce altora nu le trebuia, caci el din toate stia
sa-si scoata castigul.
pile intregi de a rendul Linea invalmaseala
aceasta pe sub dealuri, caci incetul cu incetul
se adunau, da o data se risipeaii. Ace la, care

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 235

sosia, nu' mai stia cand o sa plece, cad' nu pleca

nimeni mai inainte de a fi venit si Domnul cu
cetele de calareti, ca sd-pi aleaga din toate ce-1
mai frumos. Tineati toti sari vaqa pe voinicif
curatei prinsi in hors si purtati de Candea, ba-
lanul inalt si cu mustata 'n spic !
Asti data era insa voie bund mai multi de
cat de obiceiu, cad' negutatorii adusesera Stirea,
ca Gepiehi, adunati spre Apus, au fost nimiciti
cu desevirsire de Ogorii uniti cu Longobarclii,
si ca regele for Cunimund a fost omorit chiar
de Alboin, regele Longobarclilor, el insu-si.
Chiote de ne mai pomenita insufletire urn-
plura vezduhul, cand mai sosi si vestea, ca de
asta-data Domnul nu mai vine singur, ci a tinut
s vie cu el si Doamna cea fruinoasa 3i dulce
la fire mare rhinune.
Dar si aveau de ce sa se bucure.
In frunte veniati Bodea si Bran, numai ei
amendoi, unul trupes si voios, incins cu sabia
stralucita si calare pe armasarul negru, iar cel-
alt marunt si smerit, calare pe un buiestras de
munte si cu o nuia de alun in mana.
Era cu toate aceste pe ici pe colo cite un
prost, care 'ntreba: Care e Domnul ?
Cad nu omul intreg face, ci numai fata lul,
iar in fata spanului si 'n ochii lui era ceva ce
to facea sa simti, ca el e acela, de care toti
au sa se teams.
Dupa dinsii urmati starostil, Vistoc cel carunt
la rnijloc, Vladimir eel pantecos la dreapta si
www.dacoromanica.ro
236 I. SLAVICI

Rados lav la stenga lui, ears la margini .Bohu-

slav 3i Dragodan cel gros, care ridea oi acum
par'ca toate numai pentru a lui multumire ar fi
fost puse la cale.
Muieretul venia, dupa renduiala munteneasca,
desi tot calare, cati-va pasi mai inapoi, in frunte
Doamna avand la dreapta ei pe maica soacra,
preuteasa cuvioasa, care acum intaia oard iesia
in fume, ear la stenga pe sora el Ringa.
Dupa ele urmati apoi toate Cate mai erail,
femei mature, si fete marl, care cum apuca 1i
cum stia sa -si mane calul.
Venia apoi Candea mai tantos decat ori-oi-cand,
el singur in fruntea celor trei cete de calareti,
tocmai in coada nelipsitul Raciulete alaturea
cu Parintele Luca si cu Paun, fratele Domnulul,
calare toti trei, cum se cuvenia, pe magari ale.i
cu perul netedi cu urechile bine croite.
Ce alergatura ! ce 'ngramadire, ce 'nde-
suiala ! ce strigate de urare!
Grecil cei cu privirea scrutatoare i Evreii
cei porniti spre iscodire steteati uimiti oi priviad
cu ochi marl si nu puteau sa se dumireasca, de
unde a iesit asa de o data ast alaiti de oameni
cu fetele curate, rani i peptenati ca la Bizan-
tiu, imbracati in vestminte albe i frumos croite,
oamenii acestia, care vorbiati, par'ca, in limba
Romanilor din Exarchat si erati crestini in toata
firea, mai crestini decat stirpiturile din Bizantiii,
care abia de curind alungasera din mijlocul for
pe cei din urma filosofi pagani, mintiau fara sa

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 237

se rusineze si se imbracau in catifele i 'n ma-

tasuri impodobite cu aur i cu petre scumpe-
cand se adunail in biserica sfintei Sofii, zidita
pi ea tot de curend.
0 lume noua se inchiega din sementa remasa
sus in muntil pang acum acoperiti de ceata vre-
murilor grele, pi ochii for se indreptau dusi de
ganduri nesatioase spre valea larger pi manoasa.
in fundul careia se 'naltaii muntii albastri.
Un cerc larg se facia in campul deschis cand
cei sositi se oprira, ca sa descalece, pi toti se
indesuiaa, ca sa vada, dar nimeni ca Grecul si
ca Evreul, care tineau sa fie la/ indemana.
Aveaii dincii pi marfuri mai ascunse, pe care
nu le scoteati de dragul salbe si bra-
tare,.lanturi, inele ssi cercei, toate de aur si im-
podobite cu pietre scumpe, aveaii catifele si ma.-
tasuri, aveati, mai presus de toate, bani, ispita
necuratului, pentru care cumperi ori-si-ce.
Ear ochii for erait indreptati mai ales asupra
femeilor, caci li se spusese atat de adese-ori 3i
se 'ncredintasera pi ei, ca n'ar fi gustat Adam,
din rodul oprit, daca nu l'ar fi ispitit Eva cea
rivnitoare.
Era asta-di mai frumoasa. Doamna de-cat orb-
si-cand, cad frumos it face pe om fericirea
fericita se simtia, ca nu l'a lasat pe el singur.
Ochii Evreului se 'ndreptara spre buza eI cea
intoarsa.
El scoase din sin cate-va salbe pi lanturi, be
atirna pe mana ]ui peroasa i plina de pistrui,

www.dacoromanica.ro
238 I, SLAVIC'

apoi inainta spre dinsa tiri, calcand rar i usor

ca pisica i zimbind cu vicleand umilinta.
cEata po do aba pentru podoaba ca tine ! ii dise
el in graiul Sorbilor, pe care de mult it invetase.
Doamna i sora ei i cele-lalte femei toate e-
Tau ca orbite de atata stralucire. In povesti nu-
mai stiati ele asemenea podoabe.
,Dar eu n'am ce sa -ti dau pentru ele ! ii
respunse Doamna strimtorata.
(dale ! grai Evreul. Eu Ine multumesc cu
ceea ce voue nu ye trebue. Uite colo,
urma el, care 'ncarcase cu bolovani de sare.
Ce faceti vc\I cu atata sare! ? Peatra netreb-
nica ce se topeste la umedeala!
Dar sarea nu este a mea
(Ale tale sunt toate, daca vrei, ii gise E-
vreul: incearca i to vel incredinta
Dragodan incepa sa rida cu hohote cum nu-
mai el tia.
Pocitura aia de om avea dreptate: el, Dra-
godan, starostele din valea Dambovitel, avea
aici multe care de grau, bob frumos ca aurul,
nu era nimic mai apropiat decat sa dal grail,
ca sa iai sare.
El lua de la Evreit salbile i lanturile si in-
cepa sa le imparta ridend mai cu pofta ; e Na
si tie, n'a i tie, n'a la toti, ca nimeni sa
nu se mahneasca!,,
Rideau toti i ridead i cei-lalti negotatori,
care se apropiard i dinii scotendu-si marfa la
iveala.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 239

Nu ridea inse Evreul, care remasese fara

de marfa, fard de sare, si nu ridea Bran cel
nesuferit.
Cine li-a dat oamenilor acestora voie sa vina.
aid!? i1 intreba el pe Bodea.
Ed cred ca nimeni, r'espunse Bodea, au
venit el de capul for i adi ca alte dati.
Cum vine lupul sand simte mirosul de hoit,
adauga Bran. crecli ca se cuvine sal
lasam sa ispiteasca lumea?
Eti cred, ca nu se cuvine, respunse Bo-
dea, dar asta trebuia sa li-o spunem de mai
nainte.
Cand adeca am fi avut sa li-o spunem!?in-
timpind Bran ric,lend. Au venit el vre-o data
sa ne intrebe, orb aveana sa alergam nob dupa
dinsii!? El si-au incercat norocul, si daca-1
gasesc, au sa mai vie, ear dac'ar fi s'o pats, o
sa le spuna altora, ca pe aici n'au ce sa
saute. Li-o aret eft acum, ca sa n'o mai uite
nici o data in viata lor!
Graind aceste, omul marunt si irrtepat iii facia.
drum printre cel adunati impregiurul negotato-
rilor, apoi linisstit, fara de pripire si riclend ca
un puid de drac incepa sa iee catifelele si ma-
tasurile, salbile lanturile, sa le rumpa in bu-
cati, sa le arunce pe jos i sa le calce 'n pi-
cioare ca pe nisce lucruri spurcate.
Tipau Grecil ca din gura sarpelui si se vaie-
tau Evreii de to prindea mila, dar el le arata
drumul, pe care venisera, si le clicea mereti :

www.dacoromanica.ro
240 I. SLAVIC'

qSa mai veniti, me rog, pe la nol! sa mai

poftiti !
Acum nu mai ridea nimeni, si multi se uitaii
la Dragodan cel malt i gros, muntele de om,
care sta cu ochii sgaiati, zapacit si incruntat si
nu putea s 'nteleaga furia piticului din fata lui.
.Dar asta e miselie! racni el in cele din
urma.
cBa bine ca. nu ! ii dise Bran. Nu e miselie
sa lovesti in cap pe cel ce vrea sa te jafuiasca;
dar e sa alungi pe cel ce te ispiteste
te furs cu minciuna.
Dar en am luat si trebue sa i dauh, grai
Dragodan mai potolit.
oN'al sa-I dal nimic ! Dumnedeil n'a lasat
nici graul, nici sarea, ca sari sminteasca pe
oameni.D
Asta era o vorba, pe care Dragodan nu era
in stare s'o inteleaga.
eTrebue sa daii ceea ce sunt dator!) dise el
restit.
Bodea se apropie de el 0i-1 puse mana pe umer.
tAi dreptate,ii dise zimbind ; ia carul de
sare Ii .da-1 nu slutului aceluia, ci veduvelor,
care n'aii sare.D
cEard lui dai cats -va pumni de ai tei in spi-
nare, ca sa se duca mai iute!oadauga Racinlete,
care tinea sa fie totdeauna in coada si sa aiba
cel din urma cuilentul.
Dragodan ear incepa sa rida, trecura toate
par'ca n'ar fi fost nimic.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 241

Par'ca inse, numai par'ca...

Calare data pe gloaba lui, Evreul se intoarse
cu fata spre cel ce-1 alungasera.
oLas'ca vi-o fac ea voue ! Sa ve aduceti a
minte de Isaac, Evreul:cu pistrui !D grai el si se
departa in goand mare.
Acum risera cu totii de pocitura mare'n gura
si buna de fuga; Bran inse nu ridea nici acum.
Asta nu mai poate sa mearga asa, ii gise
el cu inima deschisa. lui Bodea: on ne des-
facem de dinsii, on le dam starosti dintre ai
nostri, oameni chibzuiti, care stiii sa-i porneasca
spre calea cea buna!
Asta nu se poate! if respunse Bodea scurt
si hotarit.
oUna din amendoue se poate! grai Bran
tot atat de hotarit.
oBa se poate! unul; Ba nu se poate! altul:
cu anevoia ajungeau sa se inteleaga.
Si pietrele de moard sunt inse done, si n'ai
putea sa macini cu ele, daca nu s'ar freca una
de alta i n'ar fi amendoue virtoase.
Stia i Bodea, ca mai bine li-ar merge veci-
nilor i mai bine ar fi pentru toti, daca s'ar
face cum dice Bran, dar Ii era grew sa le faca
starotilor nedreptatea de al da la o parte.
Nici n'ai nevoie sa li-o faci, grai Raciulete,.
ca sa clica i asta data cel din urma cuv'ent.
Loc mai e destul prin vai. El ail satele lor: sa
facem printre ele @i cate-va sate dintre al notri,
sa le dam acestora cate un judet cu minte, i-o
16
www.dacoromanica.ro
242 I. SLAVIC'

sA vedi, ca." peste putin timp starostii rernan

singuri ca cioara 'n par..)
Bodea dete din umeri ca omul cu inima in-
doita, par'ca 'mpacat si tot neimpacat anca cu
gandul lui Raciulete. Era in sufletul lui o
nire, pe care ar fi voit sa n'o alba si de aceea
Linea sa n'o dea pe fata. Se areta dar mai voios
decum in adever era, si peste putin, cand cim-
polesul a 'nceput sa cante 2i baietii s'ati incins
math.' mare, a intrat si el in hors.
Nu i se prea cuvenia, cad nu mai era flacaii,
dar,,Domnului i se cuvin toate multimea is-
bucni intr'un vuiet de bucurie cand it veda in-
&and la mijloc, intre Bran si Candea cel cu
mustata 'n spic. Chiar i Bran zimbia voios
si era par'cal se mai inaltase jucand din ce in
ce mai cu avent.
Se perde omul pe sine cand se afla in
nnijlocul unei marl multimi de oameni. E casi-
cand ar fi o legatura neveduta intre inima Si
inima, Si toti se fac o apa, toti se pornesc ca
un val in acela-si fel si nu mai poate nici unul
sa fie trist cand veselia strabate multimea, nici
unul nu poate sd.stee 'n loc cand cu totii pleaca.
inainte.
Saltati voinicil 'n horn, saltau i inimile tu-
turora. Se aventaii inainte xi inapoi, se 'ntor-
ceati and la dreapta, cand la stenga legan'an-
du-si trupurile si chiuind din cand in cand,
sariati in sus si frementan pamentul: ai fi dis,
ca sunt niste smintiti, daca i-ai fi privit to sin-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 243

gur si'n toata linistea, ear lumea cea multa era

'ncantata si salta cu dinsii.
Luata de acest virtej, Doamna se aventa si
ea si intra in flora avend la stenga pe Bodea,
ear la dreapta pe Bran, ears sora el, Ringa,
ved'end-o, it ILIA pe Bran de la stenga.
Din noti isbucni si cu mai multa putere vuie-
tul de bucurie, eara Bran se 'naltase par'ca
nu-si mai simtia pamentul sub picioare.
0! acum intelegea si el pe Dragodan si ar fi
fost in stare sa traga pulpa de cerb in frigare,
sa manance, sa bee, sa guste din plin placerile
vietil.
Femeile inse, totfemeile, si mai ales ba-
bele, care-si petrecusera lunga viata, vorba Pa-
rintelui Arie, ca flori ce se desfasura 'n umbra,
ele steteati incremenite si cuprinse de un fel
de groaza, ear maica soacra, preuteasa cuvioasa,
desmeticindu-se, se apropie incet de nora ei si
II sopti la ureche vorbele:
Iesi, ca daca to ved pe tine intrata, infra si
altele si el n'o sa mai fie numal al tea!
Doamna remase pe o clipa intr'un fel de ne-
simtire.
Audise bine, dar in urechile el sunati vor-
bele: a Par'ca nu mai sunt si altele!

www.dacoromanica.ro
244 I. SLAVICt

III

Ospetia
Nu e durere mai Brea, mai staruitoare si mai
nesecata decat durerea de a vietui a omului ce
se munceste insu-si pe sine.
E trista viata robului, care nu poate sa tra.-
lasca decat tirindu-se ca unealta orbeste supusa
la picioarele stepanului, si adimenitor e afara
din cale gandul neatirnarii de nimeni ; nenoro-
cit se simte inse numal robul neimpacat cu gan-
dul robiei 4i merea insetat de neatirnare ; acela,
care-si da seama, ca numai in robie poate sa
traiasca, si voiste sa se supuie, se simte man-
gaiat in sufletul lui, ca e in stare sa duca greul
vietii, $i cu cat mai grele sunt lanturile, cu atat
mai mandru e cel ce le poarta cu inima ward.
i rob e in trecerea lui pepament ori-si-care om.
Bodea se patrundea din cli in eli mai tare de
acest adever.
dus negutatorii alungati de Bran, dar el
se 'nsela cand credea, ca nu se vor mai intoarce.
tie talharul iesit la prada si la jaf, ca-si pune
in joc avutul si viata, dar si le pune fiind-ca,
menat de rivna lui nesatioasa, el nu e in stare
sa se stepaneasca. Tot astfel stiafi Grecii si
Evreii, ca e mare primejdia, pe care o 'nfrunta
trecand Dunarea, dar setea .de castig il face pe
om staruitor, viclean si indraznet.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 245

Isaac, Evreul cu pistrui, s'a tinut de vorba.

Intors a casa, el a alergat plangandu-se pe la
toti comandantii cetatilor de pe termurul Du-
narii, ba s'a dus chiar la Constantinopol, ca sa
ceard ocrotirea celor marl. Erau inse trecute
timpurile, cand imperatia putea sa ocroteasca
pe supusii el trecuti peste hotare, si Evreul,
scarbit de ticalosia, la care a ajuns imperatia,
s'a intors cu- gandul spre Ogori. Acestia inse
dupa nimicirea Gepidilor, dintre care cei mai
multi se unisera cu Longobarclii, s'ati departat
spre Apus si incepusera iar hartuielile cu Lon-
gobarclii. Le era dar negutatorilor peste putinta
sa gaseasca vre-un Chagan, care le da ajutor. El
s'ati aventat dar la inceput unul Cate unul,
pe furis, si cu multi bagare de seama, apoi din
ce in ce mai multi si mai obraznici.
In timpul iernei s'a facut partie si apoi drum
bine batut pans la Dunarea inghetata, si sir
lung se tineati saniile incarcate cu fel de fel de
bogatii.
Cine insa si de ce sa-1 opreasca ?
Oameni cu socoteala, el aduceau lucruri de
neaparata trebuinta, in cat toti alergau in calea
lor. Trebuia dar sa to gandesti bine mai nainte
de a face ce-va, ca sa-1 opresti. Cei d'anteiii,
care ii prilniau, erati chiar starostii, care in
curend au inceput sa iee si bani.
Eard banul e unealta diavolului.
Iarna era 'n toiul el, si Domnul nu primise anca
de cat o mita parte din cieciaiala ce i se cuvenia;

www.dacoromanica.ro
246 I. SLA VICI

hambarele starostilor se desertasera inainte de

vreme; turmele sporite 'n timpul celor cati-va
ani de pace se rariait dintr'o di in alta ; asu-
pririle starostilor se 'nmultiaii, plangerile erati
tot mai staruitoare : monedele bizantine se res-
pandiaa Wand departe prin infundaturile \Tailor,
i cel ce punea mans pe ele schimba care-
cum toata firea.
0! Bran avea .dreptate: acesta era un dus-
man mai primejdios 'mai neapropiat decat cel
ce dedea navala in camp deschis.
Eara Bodea le vedea toate si nu stia ce sa.
faca.
Chiar 2i casa lui se umplusese incetul cu in-
cetul, fara ca el sa-si dee seams cand si cum,
de fel de fel de unelte de peste Dunare, ears
baetii lui iii petrecead noptile dusi la vale, cand
chefuind cu vecinii, cand luandu-se la batae cu

Era par'ca toate se destrama si totul se apro-

pie de un grabnic sfirsit.
Dar privirile negotatorilor eraii indreptate mai
ales asupra marilor straturi de sare din valea
Prahovel, nesecatul isvor de bogatie, impregiu-
rul caruia se 'ndesuiait hirjonindu-se intre 41E101
ca haita de cani flamen4i asupra hoitului.
Nicairi pe termul drept al Dunarii nu era sare,
o intreaga lume alerga lihnita cand .sosiati
carele incarcate, ear aid n'aveati decat sa lee
i sa incarce.
Ursan, care era cel mai apropiat de valea
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 247

Prahovei, trimisese in mai multe renduri stirea,

ca oamenii lui s'aii .intors fara sare fiind-ca nu
incapusera sa iee si el.
Bodea stetea cu'toate aceste pe ganduri, ba
era cuprins adese-ori de semtem'entul, ca asa
au sa mearga lucrurile si ca altfel nu se poate.
Trecusera luni de dile de sand stetea ca 'n-
chis in cetatea lui, umbla bulmac de id pang
colo si fail de astemper, isi cauta de lucru si
nimic nu-1 mai multumia. Ar fi voit sa se lepede
de vechiele lui deprinderi, ear altele nu luase
Arica, si omul trebue sa faca ceva, daca e vorba
ca viata sa nu-i pare nesuferita.
Asta nu putea- sa remaie asa : ix teun fel orb
intealtul el trebuia sa se imbarbateze, si ori 41
petrecea viata potrivit cu convingerile lui, ori
41 schimba convingerile potrivit cu slabiciunile
sale. Altfel chin ii era si sa faca, si sa nu faca
ceea ce voia.
Chiar daca el ar mai fi putut s'o duce asa,
nu mai putea dinsa sa-1 vada sbatandu-se ca
robul ce vrea sa -psi franga lanturile.
Vie ar veni, dise ea. Sa me
calce 'n picioare, sa me striveasca, dar sa-1 ved
voios ca mai nainte !,
Zadarnice ii eraii silintele de a-1 inviora, caci
nu mai era voloasa nici ea.
Acura, cand el era mereil acasa, parasise si
ea obiceiul de a aduna fetele si nevestele la se-
datoare. Tortul subtire si neted, panza bine ba-
tuta, floricelele cusute cu maestrie, glumele ne-

www.dacoromanica.ro
248 I. sLAvIct

vinovate, povestile si cantecele ii pareau acum

ei lucruri sarbede. Chiar nici Radu, copilul
din di in c,li mai voinic, nu mai putea sa-1 des-
chida inima.
Ar trebui sa mai pled. la vale, ii gise ea
in cele din urma, ca sa vec,li cum merg lu-
crurileD.
cE reu, ca nu pled, ii respunse el zimbind,
dar bine n'ar fi nici dac'as plecat.
eSd iesl la venatoare ! grai dinsa.
Daca vii to cu mine, respunse el.Fara
i

de tine me sbat si eu cum to stia pe tine sba-

tandri-te cand me stii dusD.
Era un fel de mustrare in marturisirea aceasta ;
ea se simtia cu toate aceste mai mult manga-
iata deck mustrata. La urma urmelor asa era :
sotia trebuia sa, fie unde e soul ei.
de ce adeca sa nu mearga si ea !?
Era un farmec nespus in gandul acesta, si in
fata acestui farmec trecea nebagata 'n seama.
uimirea Muntenilor, care nu mai veclusera femee
inarmata voiniceste si iesita la venatoare.
Dar, la urma urmelor, era frumos ceea ce ye-
deaf' si ea nu era femee ca toate femeile, ci
Doamna, ear Domnului si Doamnei toate li se
cuvin, toate le used bine.
Cu el si cu ea nu are nimeni sa. se potri-
veasca,v elicea Parintele Luca, ear Maica Preu-
teasa nu mai putea sa clica nimic dupa-ce sotul
ei decluse parerea.
Au iesit dar Domnul si Doamna cu voinicii la

www.dacoromanica.ro
 DIN BAT RANI 249

venatoare i erau volosi 'c nici o data, ear lu-

mea alerga sa-1 vada voioasa si ea, caci era mare
frumuseta sa-1 vedi. Numai babele mai dedeau
din cap si-1 ocarati pe Raciulete, care nu putea
nici asta-data s se astempere i tinea s fie in
coada venatorilor.
Ear dupa venatoarea bogata s'a facut mare
ospetie la cetatea de peatra.
I-a poftit Doamna pe toti, si nu lipsia nici
unul dintre cei poftiti.
A venit Bran cu Mateias, cu F3unea si cu Dra-
goslav, care si-a adus gineril si fetele amen-
doe; au venit starotii cu femeile lor; a venit
Moroiu cu Ursan, ear Raciulete, nelipsitul, alerga
in toate partile, ca sa faca renduiala.
ySi ear dedeau babele din cap. Le era par'ca
se schimba rostul lumii si mersul lucrurilor.
Las'ca nu mai vedusera asemenea ospetie i nu
se'mpacail cu gandul, ca femeile s se ames-
tece printre barbati, dar steteati la indoiala, daca
nu cum-va e mare pecat sa mananci si sa bel la
usa casei lui Dumneden.
In fruntea mesei se afla inse Parintele Luca,
preotul, care stia mai bine de cat on -si-cine, ca
Dumnedeil a 'nzestrat pamentul cu fel de fel de
bunetati, ca oamenii sa se indulceesca din ele,
si ca placuta ii este lui vesela petrecere im-
preund a oarnenilor.
Apoi Bran n'ar fi venit si el, daca red ar
fi ceea ce se facea.
Nu! Parintele Arie ar fi venit si el, daca

www.dacoromanica.ro
250 I. SLAVTCI

puterile de tot sleite l'ar fi iertat, si s'ar fi bu-

curat vecjend cumpeneala si cuviinta, cu care
mesenii asegati pe covoare impregiurul mesei
scunde isi petreceaii timpul. Pana chiar si Dra-
godan ist stepania glasul si ridea mai pe'nfundate.
Avea fie-care ate o greutate pe inima lui, si
se paziaii cu totii, ca nu cum-va sa scape vre-o
vorba, care ar pute sa supere pe cine-va.
Abia spre sfirsitul mesei vinul, de si beut cu
rnesura, a mai deslegat limbile.
Cu deosebire voios era Bran, care sedea intre
Ringa si Vladislav, sotul el, si ridea merea par'
c'ar fi fost frate cu Dragodan.
Mi se deschide inima totdeauna, and ye ved,
le c,lise el cu o viosie copilareasca, si viata
imi pare mai plind and stain impreund.D
vii cu toate aceste atat de rar pe la noi,
intimpind Ringa puindu-si mana pe alui.
De si stie, ca ne-am hucura, dac'ar veni mai
des,* adauga sotul el.
Tocmai pentru-ca yin rar, respunse el ri-
clend ear. Numai rard e adeverata bucuria.
Haina, pe care voim s'o pastram, o 'mbracam
numai la Pe mart. Ce frumoasa e qiva de
asta-qi, urtna el vorbind mai tare, ca sa fie
audit si de altil, rara di, chiar singura pans
acum in felul el, si nu e intre not nice unul, care
va pute s'o uite vre-o data si sa nu se bucure de
cate-ori isi va aduce aminte de ea. Am uita-o
inse cu totii, daca adese-ori am fi avat ori am
mai aye a4emenea

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 251

Bodea stetea de vorba. cu Vladimir cel pan-

tecos, cere-i spunea, cum negotatorii card mereu
tot ceea ce gasesc. El audia inse i vorbeTh lui
Bran si le intelegea.
Cel ce vrea sd manance cu poftd, grai Pa-
rintele Luca, -- mand.rica rar i putin i posteste
des.
E intocmai ca i cu vendtoarea, adauga
Raclulete cel sfatos, ca sd-si spund si el parerea.
Dac'o faci rar, e o placere aleasd, ear dac'o
fad des, e o rneserie proastd.
De ce proastd? intrebd Dragodan, care o
facea des si totdeauna cu placere.
Pentru ca nol oamenii suntem fiinte miloase,
ii respunse Raciulete, i ne stricam firea,
nu mai avem mild nici de oameni, dacd ne de-
prindem cu placerea de a omori cerbii frumosi
i caprioarele sperioase.
Asta e asa! grai Moroia.
Nu tocmai! intimpind Bodea nerabdator.
Oamenii sunt deosebiti, i placut ii este tot-
deauna fie - cdruia ceea ce se potriveste cu
firea lui.
Bran dete zimbind din cap, dar nu grabi cu
respunsul, ci asteaptd, ca privirile tuturora sa
se indrepteze asupra lui.
Dac'am trai fie-care potrivit cu firea lui,
foarte in curend am ajunge sa nu ne mai putem
suferi unul pe altul, dise el tot ric,lend.
Oamenii sunt nu numal deosebiti, ci tot data
i asemenati, i daca asemendrile ii apropie,

www.dacoromanica.ro
252 I. suivrcl

deosebirile-i invrajbesc. E placut sa to invraj-

besti cu semenii tell?)
Nu e respunse Bodea cam in sila in
vreme-ce Doamna se uita cu ochl marl la el.
Atunci, grai Bran, nu poate sa-i fie
nimenuia placut a face ceea ce se potriveste cu
firea lui. Potrivit nu cu firea sa, ci cu
firea tuturora are salt petreaca omul viata, daca
vrea sa fie impacat cu sine, urma el ridi-
candu-si glasul. Acela, care traieste potrivit
cu firea lui numai, se instraineaza de semenii
sei, se departeaza de toti ca oaia resleata, umb1a
buimac de ici pang colo i remane in cele din
urma, on - i -cine ar fi el, singur i parasit de toti.
Tacere adenca se face Impregiurul mesei.
tiau toti, cine vorbeste, cuprindeau intele-
sul vorbelor in toata intinderea lui i asteptaii
cu resuflarea oprita respunsul lui Bodea, care
asculta uitandu-se drept in 'ochii vorbitorului.
Asa e cum to cuici !grai dinsul da'nd din cap,
bun e, in adever, in fie-care din not numal ceea
ce se afla in toti, i cel ce jigneste pe cei-lalti
prin faptele sale ii face insu-si viata nesofe-
rita.D.
a Far a indoiala, ca asa este, grai Bran zim-
bind cu viva multumire.
i ear se simtian amendoi parca cu dinii ni-
meni nu mai poate sa tie pept.
Obrajii cei albi ai Doamnel se umplusera Inse
de sange.
Femee ysi sotie, ea se simtia adenc jignita,

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 253

ca sotul el, cel danteiii intre cei clanteiti, i-a

calcat pe inima i s'a umilit dand dreptate omului
indraznet, care-1 amenintase chiar in casa lui.
0, nu! grai dinsa. Dac'ar fi asa, lumea
ar sta vecinic in loc. Acela, care e mai cu
minte i mai bun, nu are s asculte de cei
prosti i rei, ci trebue sa mearga de capul lui
inainte i sa-I duca i pe cei-lalti, ba,la nevoie,
chiar sa.-1 sileascay.
eDaca-I poate! intimpind Bran luand vorba
'n gluma.Pecat numai, ca poate nurnai acela,
pe care cei-lalti ii socotesc si mai bun, si mai
cu minte.Dar, urma apoi intorcandu-se ear
spre Bodea, chiar acum iti spunea Vladimir,
cum negutatorii de peste Dunare incarca mereii
tot ceea ce gasesc. Fac si el ceea ce e potri-
vit cu firea for not inse ce facem ?))
Stam i privim,p grai Raciulete cel batjo-
coritor.
ce adeca am pute sa facem!?0 intim-
pina Moroia.
Ce-va neaparat! ii respunse Ursan. Ve
spun eti: in curend n'o sa mai avem sare >.
El bine! a cul e sarea acea:PD
A celui ce a ia, respunse Bodea.
eMie, grai Bran uitandu-se la Vladimir si la
Dragodan, nu mi-e atat de ceea ce duc cat
mi-e de ceea ce aduc. Daca vor merge lu-
crurile cum s'ail pornit, o sa ajungem in curend
mai reit de cum eram in timpul navalirilor. Ne
iad i cenusa din vatra.

www.dacoromanica.ro
524 I. SLAVICI

Asa este !) grai Dragodan, care stia mai

bine decat on -si-cine, cat de adeverat e ceea
ce dice Bran. Dar ce sal le faci, daca'oamenil
sunt prosti i dad tot ?x.
Ceea ce le faci navalitorilor ! Nu -i lasi!--D
ii respunse Bran.
Asa e! -A strigara si cei-lalti.
Doamna insa ear se turbura.
Nu ca avea vre-un gand deosebit, dar nu pu-
tea suferi ca toti sa se uite 'n gura unui om.
Ve 'nselati, grai, daca credeti, c'o SA' pu-
teti. face, ca riurile sa nu mai curga la vale!
Lumea are mersul ei, si se face de ris cel ce
ar voi sa-1 schimbe. Oamenii aceia ne aduc in-
cruri, de care avem trebuinta ; i daca, n'ar mai
pute sa vind ei la noi, ne-am duce not la dinsii, .
De, aceasta me tern si eu, clise Bodea.
Bran se uita lung la ea.
El nu era om, care sta de vorba cu femeile,
dar ce-va trebuia sa-1 respunda, caci altfel ea
se supara si mai red.
Asta e asa! grai dinsul dand-o ear pe gluma,
prostia omeneasca e, in adever, fara de mar-
gins! Riurile inse nu curg numai incoace, ci
si incolo, si mie-mi vine in clipa aceasta un
gand. Gepidil s'au dus, si valea Oltului a re-
mas desearta : cand vedem, ca altfel nu se mai
poate, trecem din colo si inchidem strimtorile,
ca nisi v'entul sa nu mai poata resbi prin ele.
Nu-i asa, ca asta se poate !? intreba el riclend.
El vorbia in gluma, dar Bodea mai audise

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 255

asa ce-va din gura lul, si ear eraa cuprinsi cu

totii de un simtement de strimtorare.
Tot atat de bine putem sa. 'nchidem si gu-
rile vailor, grai Bodea tot in gluma.
Daca vrea Dragodan, adause Raciulete,
nu se mai apropie nimeni de podgorieo.
Las' pe mine ! respunse Dragodan incrun-
tand,u-se si ridicand pumnul.
Cu vorba aceasta erati, par'ca, toate sfirsite.
Simtementul de strimtorare inse tot ii mai ti-
nea pe toti cu inimile inchise.
Se adunasera, ca sa petreaca voiosi impreuna,
si nu mai indrazniaa sa vorbeasca, fiind-ca se
temeaii, ca nu cum-va fie Bran, fie Doamna sa
se supere. Tineaa cu totii sa se arate veseli,
dar erail porniti mai mult spre cearta de cat
spre veselie.
S'auclim cimpoiesul. strig-a Bodea, ca sa
schimbe mersul petrecerii.
Fetele tuturora se deschisera cand cimpoiesul
incepa sa cante.
Candea si Botea se ridicard si se prinsera cu
alti trei dintre baieti in hora. Bran, ca sasi
arate voia bund, se tidied si el si infra in hora
pornita, eard. Bodea, ca sa impade lucrurile, lua
pe Mala si pe Ringa si intra cu ele la dreapta
lui Bran.
Peste putin casa cea mare nu-1 mai incapea :
nu era hora ca toate horele, ci un joc, in care
intrasera cu totii, ca sa-si arate voia cea bund,
gi Maica Preuteasa nu se mai incumeta sa strice

www.dacoromanica.ro
256 r. SLAVICI

acum petrecerea scotendu-si nora din joc.

Prea era frumos sa-1 vedi resfatandu-se din adins,
si ceea ce e frumos e bine .i nu putea sa fie
pecat. Parintele Arie ar fi privit si el cu mul-
tumire cum privia Parintele Luca.
Eard in joc e ce-va ce te porneste spre vie-
tuire mai aventata. SA. hand mereu, ti se des-
mortesc oare-cum toate vinele, te simti din ce
in ce mai usor ski vine in cele din urma sa.
sbori. E un fel de betie sufleteasca 'n joc, Si
daca vinul te inveseleste incordandu-ti toate
puterile, jocul te 'nfierbenta i te mama' inainte.
Canta braul ! striga peste cat-va timp Can-
dea, cdruia hora ii parea prea domoala i prea
resfirata. In bran jucatorii sunt mai bine inche-
iati pi miscarea e mai viud. Se prinsera dar mai
de aproape, se strinsera mai din adins i ur-
'mard jocul mai pe 'ntetite.
Ar fi dat babele betrane din cap, daca i-ar fi
vedut, i s'ar fi mirat mai ales de Bran cel atat
de chibzuit, care-si schimbase cu desevirsire fi-
rea si nu mai voia sa stie nimic despre 'cele ce
se petrec afara de cetatea cea de peatra.
Erau ei intre ei, si se Cuvine ca omul sa-si
lase din cand in cand freul sd-si incerce pu-
terile.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 257

IV.

Ispravurile lull Dragodan.

A! daca-I asa, las' ca stiti eu, ce am sa le
fac!>> isi qicea Dragodan, care-si desertase ham-
barele si nu putea sa se 'mpace nisi cu gandul,
ca oamenii lui fusesera despuiati de abia mai
aveaii ce SA. manance.
Anca aflandu-se la ospetia din cetatea de pea-
tra el s'a pus in intelegere cu Vladimir, cu Bo-
huslav i cu Vistoc, ca sa-si adune calarimea,
sa dee na yard asupra carelor incarcate si s 'm-
parta intre veduve tot ceea ce vor fi gasind
in ele.
El aveati sa faca lucrul acesta singuri, de ca-
pul for si fara de stirea nimenui; era inse peste
putinta, ca un lucru atat de bun sa se puny la
tale fara-ca sa afle si Raciulete, care toate tre-
buia sa le tie.
Si voi ce faceti?> it intreba el pe Candea
cel cu mustata 'n spic.
Noi nu stim nimic, ii respunse Candea,
care, infierbentat de vin si de joc, nu mai avea
timp sa se gandeasca si la asemenea nimicuri.
Seara inse, cand oaspetii s'ati risipit, el nu
s'a dus la ingraditura dela Capu Coastel, ci a tre-
cut inainte spre Gemenu, unde era oare cum tot
acasa la el.
Sus pe deal, la marginea padurii, adapostita
17
www.dacoromanica.ro
258 I. SLAVICI

in dosul mesteacanilor acum desfrunditi era o

cascioara, ear in cascioara astepta o veduvioara,
care stia, ca are neaparat sa vie balanul inalt
si cu mustata 'n spic, om dulce la fire si tot-
deauna vesel. Cascioara o cladise el, ear vedu-
vioara venise de la Dragodanesti, ca sa poarte
grija i sa tins rinduiala, cad pustie este casa
fara de femee nesuferita e viata petrecuta in
singuretate.
Slaba de tot era zarea de lumina ce straba-
tea prin tipla 'ntinsa 'n fereastra, dar el o vedea
din ,departare, cad stia, unde s'o caute, si de
multe-ori faciise pe 'ntunerec drumul pang la ea.
I-a fost usor s5.-I dica lui Raciulete, ca nu stie
nimic, dar ii era greti sa se tie de vorba si
dupa -ce sosise 'n cascioara caldal, cad tot ye-
duva era si ceea ce -I dedea adapost cald 5i pe-
cat ar fi fost sa nu i se faca i ei parte din prada
luata de la afurisitii de negotatori.
Tot asa dicea gi Botea, care-si avea si el ye-
duva, ba multi dintre fratii de cruce cliceau asa,
cad multe erati veduvele se-race, pe ici pe co]o
Cate una chiar cu copii, care se rademaii pe bu-
netatea de inima a voinicilor legati cu jurament
sa ajute pe del slabi.
Si chiar daca n'ar fi fost numai atat, oameni
erati si 5i Bodea si-ar fi stricat tot rostul,
dac'ar fi voit sa.-I opreasca si numai babele be-
trane mai puteati sa-i graiasca de red.
S'a dus dar Candea, s'a dus si Botea, s'ati mai
dus alti cati-va, ca Dragodan si Vladimir sa.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 259

nu remaie singuri; de asta data inse Raciulete

nu mai era si el in coada lor.
Se desteptasera, ce-i drept, cam tardia, cad
iarna era pe sfirsite i negotatorii nu mai aveaa
ce sa caute in valea Ialomitei on in a Dambo-
vitei, unde oamenii abia mai aveaa ce sa ma-
nance.
Mai departe inse, spre Buzeil si de acolo inainte
se asedasera Antii, tot un fel de Sorbs i ei, i
pe acestia abia acum ajunsesera negotatorii sa-i
cunoasca mai de aproape.
Veniau dar din valea Prahovei poverile de
sare, ear despre Buzeti saniile incarcate mai ales
cu grane i 'treceati pe drumul vechiti spre va-
dul, care se afla din sus de revarsarea in Du-
nare a Argesului, i negutatorii le zoriaa toate,
caci iarna era pe sfirsite i adi-mane putea s
vie o moind si sa se porneasca sloiul.
Bran inse a ciis, ca nu-i e atat de ceea ce
duc, cat ii este de aceea ce aduc negotatorii.
Candea nu se multumia dar sa iee poverile, ci
Linea se pue mana i pe negotatorii ce vin cu
marfuri de peste Dunare, ears lucrul acesta nu
era cu putinta decat daca luau poverile fard-ca
negotatorii porniti la drum sa prinda de veste.
Erau cu totul vre-o cinci sute de calareti,
care, iesiti pe campia acoperita de zapada, se
adapostisera in dosul unei paduri de stejar i
asteptaa sa vie poverile, ca sa dee navala
asupra lor.
oLasati-I sa treaca, grai Candea cand vre-o

www.dacoromanica.ro
260 I. SLAVICI

doue-c,leci de sanil se ivira trecand spre Dunare,

$i bagati apoi de seams, ca nimeni sa nu
scape nici la deal, nici mai ales la vale.z
Vrend-nevrend el trebuiail sa prinda ssi oamenii,
sa-i lege cot la cot si sa-1 trimitai dimpreund cu
poverile la ingraditura lui Vladimir, care era
cea mai apropiatd.
Asa ail si facut. Despre vre-o inckerare nu
putea s fie vorba, cad prea eraii multi agresorii
sinegotatoril erail mai cu minte deck ca sd-si
puns in primejdie si viata dupd-ce-si vedeau
perdut avutul, ear cal-6.1.101, mai ales Anti, eraii
si ei Mstare s faca ceea ce faceati vecinii lor.
Treaba s'a facut dar lute si fara multa bataie
de cap, si in vreme-ce cati-va dintre calareti
se departard cu poverile la deal, ceata se re-
trase ear in dosul padurii, ca sa astepte fie alt
sir de sanil incarcate, fie pe negotkoril ce yin
de peste Dunare.
Mergea de minune : renduri-renduri se 'ntor-
ceaii la deal poverile ; la sine Candea nu opria
deck marfurile luate de la negutatori si banii
gasiti la dinsii, pe care urma sa-i imparts la
sfirsit, dupa -ce se vor fi incredintat, c nu mai
vine nimeni nici de la deal, nici de la vale.
La un lucru inse nu s'a glndit nici unul dintre
dinsii.
Vecinil din valea lalomitel eraii suparati si el
pe negutkorii, care-i momisera cu fel de fel de
nimicuri $i -i despuiaser4. El au dat dar navala
asupra poverilor i si-ail facut fie-care partea

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 261

cuvenita 'din ele. Putin a mai remas pentru ye-

&we, $i la ingraditura lui Vladimir saniile so-
siati deserte.
Mal erail inse banii si rnarfurile, ba mai eraii
si negotatorii.
Candea ii prinsese, ce-i drept, numai pentru-ca
ei sa." nu duca vestea si se gandia s le dee
drumul dupa-ce le va fi mantuit toate. Isaac
inse se temea si de vre-un alt red mai mare si
Linea sa scape cat mai curend ; el a 'nceput
dar sa faca propuneri de rescumparare, si tot
era mai cu minte sa le dee drumul numai dupa-ce
se vor fi rescumparat.
Nu s'a 'ntors dar peste Dunare decat unul
singur, care avea sa aduca banii de rescumpa-
rare pentru toti, ear pe acesta Candea pi Dra-
godan Pau insotit ei insi-si pand la Dunare cu
o ceata de cinci-cleci de calareti pentru-ca nu
cum-va sa i se intemple vre-o nenorocire.
Asa au ajuns Candea Dragodan pi sotii for
sa vada cetatile durate de Justinian pe termurul
drept al Dunarii 1i zidurile inalte ale oraselor
infloritoare. Erati frumoase mare minune asa
vequte din departare, privitoril simtiaii is-
pititi a be vede si din apropiere.
De ce fobs li-ar fi fost adeca banii, pe care
i -au luat 1i pe care mai avean sa -i iee de la
negotatori, daca- n'avead ce se cumpere cu ei !?
Negotatoril nu mai indrasniati de aici inainte sa
vie cu marfuri; nu remanea deci decat sa mearga
la dinsii cel ce voiati sa cumpere.
www.dacoromanica.ro
262 I. SLAVICI

0, Doamna avea mare dreptate: lumea trebue

sa mearga inainte !
Si-ail luat Candea si Dragodan banii de res-
cumparare, dat negotatorilor drumul s'au
intors la ale lor, dar, departandu-se de Dunare,
ei se uitail Inereu inapol spre zidurile cele inalte
ale oraselor infloritoare.
Si e mare ispita averea castigata pe nemuncite.
Candea si Bodea, Dragodan si Vladimir ail
impartit ce -au impartit intre oameni, au mai dat
cate ce-va si la veduvele serace si-au oprit ce
li-a venit la socoteala, apol s'ail pus pe chef de
o septemand de dile n'ail mai ajuns s se des-
meticeasca. Pand sus la ingraditura de la Capu
Coastei si mai departe pang 'n cetarea de peatra
ail risipit oamenii voiosi banii 2i marfurile luate
de la negotatori. Se cuvenia sa -si aiba Domul,
ca din toate, partea, tot ceea ce e mai bun si
mai frumos, i greu i-ar fi fost sa n'o primeasca
sa nu iee parte la bucuria obstiel.
Eara Isaac cel cu pistrui alerga din noil pe
la mai marii Imperatiei si se plangea i staruia.
Nu-I era nici lui atat de ceea ce a dat, cat ii
era de ceea ce nu mai putea lua, si se folosia
de toate mijloacele, ca s induplece pe ca-
peteniile ostirii a lua in stepanire nesecatele is-
voare de bogatie, care nu erau stepanite de ni-
meni. Era inse peste putinta lucrul acesta, caci
Imperatul, om bolnavicios si lanced, se bucura
daca poate sa pastreze stepanirea, pe care o

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 263

avea, sfetnicii lui se certail intre dinsii si Ira-

peratia era slabs.
A! neam ticalos si osandit la peire ! isi
qise el si incepa sa -si caute tovarasi si sa adune
bani, ca sa treaca apoi le Ogori si sa iee in
simbrie pe vre-una dinre capeteniile indraznete
ale cetelor de calareti.
Nu putea el sa alba repaos cats vreme nu-si
potolia setea de resbunare si de castig.
Nu mai aveaii inse repaus nici Dragodan si
Vladimir. El trebuiau neaparat sa treaca Duna-
rea si sa vada mai din apropiere orasele cu
ziduri inalte, ear aceasta cat mai curend, mai
nainte de a se fi moinit. Lucrul acesta inse nu-
mai el singuri nu puteau sa-1 faca, si pe cand
Isaac alerga pe la Constantinopol si-$i cauta
tovarasii, Vladimir cel pantecos si Dragodan,
muntele de om, alergaii pe la Anti, ca sa-1
pund si pe el in picioare si sa dee navala cu
totii.
Si nu zadarnic alergau.
Se adunati merea pe termurii Ialomitei, la lo-
cul de tirgoviste, si din podgoril, si de prin
vai, incepand de la Arges 'Ana in Siretiu, si
nu eraii acum sute, ci multe mii de oameni,
care de care mai grabiti.
Omule, to fiinta nemernica, ar fi dis ears -si
Bran, daca i-ar fi vedut, ti-e destul sa te
indulcesti putin, pentru-ca sa te arunci cu ochii
inchisi in noianul pecatelor.
El inse nici nu voia sa-1 vada: stetea inchis

www.dacoromanica.ro
264 I. SLAVICI

in ingraditura lui de la gura trecatoril, si ceea

ce-I Linea nu mai era decat gandul de a nu in-
tuneca cele din tirma Bile ale parintelui Arie,
care clicea, ca. Domnia e de la Dumnecleti, si
n'ar fi putut sa moara linistit, daca si-ar fi ye-
clut copiii desbinati.
Candea si Botea si sotii for se perdeati in
mijlocul valurilor de capete cu per altos, dar
tot dinsii au iesit in frunte, tot pe sufletele for
cadeaii toate.
Nu era inse la mijloc nici primejdie, nici
vre-un mare pecat.
-Aril de clile de a rendul orasele de pe ter-
mul drept al Dundril nu mai fusesera suparate
de nimeni, si locuitorii for molesiti prin imbui-
bare si sleiti prin desfreii nu mai suferisera de-
cat de jaful, pe care faceati ei intre ei. Cei
mai multi dintre dinsii, seraci lihniti de foame
si imbracati in zdrente, munciaii mestecand su-
dori cu lacremi si se tiriail cersind faramituri
pe la usile celor imbogatiti fie tirindu-se si ei
la picioarele altora, fie mintind fara rusine si
despoind, ear acum traiad in risipa si in desfreii
scarbos. 0 astea de prin cetati era o adunatura
de oameni doritori de a trai pe nemuncite, ear
preotimea be ierta toate si le acoperia cu patrafi-
rul, ca sa poata aye si ea parte din dulceata vietii.
Vrea Dumneclea sa-1 certe!* ar fi gis Bran,
dac'ar fi stiut ce-i acolo, si ar fi venit si el, ca
stempere setea de a rumpe si trange tot
ceea ce fura vederea si ispiteste.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 265

Nu asa Candea 2i Botea.

Grija for cea mare era, ca nici o varsare de
sange sa nu se faca fara de nevoie ca nimic
sa nu se strice fara de folos.
In zori de di, cand navalitorii trecuti peste Du-
narea inghetata an inceput sa intre din mai multe
pg III in cras, ostirea, care nu era a orasenilor,
ci a Imperatului, s'a retras in cetate gi s'a inchis
intre ziduri, par'c'ar fi voit s le dica navalitori-
gi ne scoatetl de aid, claca. 'ndrazniti
lor: .VenitI
Multimea desmostenitilor, cuprinsa de spaima,
a inceput sa alerge zapacita in toate partile,
peste putin inse venit in fire si a pornit in
coada pradatorilor, ca s poata pisca si ea pe
icl, pe colo cate ce-va.
Bogatii, care avead ce se pearda, desteptati
din dulcele some al diminetii, nu se gandiati de
loc sa.-s1 puns -'n joc scumpele for vieti, ci gra-
biau s'ascunda ce se putea ascunde gi nasco-
ceati chipuri gi mijloace de a-i minti pe prada-
tori si de a-1 ingela. Oameni traiti in lume gi
trecuti prin multe de aceste, ei gtiau, ca ceea
ce usor se agoniseste tot usor se si perde gi
ceea ce se perde cu oare-care bataie de cap
ear se poate agonisi. Una singura le era dar
grija ca sa nu fie dui in robie.
tiinclaii dar prost1 pe navalitorI, ei si-au im-
bracat robil gi roabele in haine scurnpe, ears
s'aii presentat in fata pradatorilor ca
slugi necredincioase, care-0 vend stepa.nil bi
spun miseleste, unde sunt ascunse bogatiile.

www.dacoromanica.ro
266 I. SLAVIC!

Mergeau toate de minune ! Pradatori si pra-

dati luasera par'ca de mai nainte intelegere, ca
sa. nu se supere unit pe altii si sa sfirseasca cat
mai curend si cu toata dragostea: luau unil cu
fata blajina, si dad altii oare-cum multumind
pentru ceea ce li se ia.
Anca mai frumos mergeati_ lucrurile, cand
vorba era sa se aleaga robii.
Candea, balanul inalt si cu mustata'n spit,
Vladimir cel pantecos, Dragodan, muntele de
om, i multi altil erail oameni cu experiente,
si stiail, cat de mult pretuiesc oamenil vii, daca
sent bine ales!. Ears pe om dupa haina lul ii
cunostl.
Se mai uitaii el, nu-i vorba, si la fete si ale-
geau i dupd chi, i dupa sprancene. Multe
erad Grecoaicele cu ochii de soparla, cu obrajil
rotund si rumen!, cu buzele subtiri si rosii si
cu trupul plin si bine croit, feme! traite 'n des-
fred ori crescute anume spre a sti sa turbure
mintile i spre a se face stepanele stepanilor
sel, ear baietilor le crescuse acum mustata si
mai grew li-ar fi fost sa nu aleaga decat
iee fie-care partea de prada vie cand nu era
cu din,ii si Bran, ca sa le strige : gNu ye spur-
cati! Feriti-ve de .Satana !
Dar minunea minunelor!
Intr'una din casele marl un om inalt, cu barbs
neteda i imbracat in o lungs haina neagra,
dupa toata infatisarea lui preot, se opri in fata
lul Candea, care vorbia cu Botea.

www.dacoromanica.ro
 DIN HATRA NI 267

Dar voi cum ati ajuns aid ! ? De unde ati

venit ? ii intreba el in limba lor.
Dar to unde, and si cum al in vetat limba
noastra? intimpina Candea.
E limba noastra, ii respunse preotul. Noi
suntem multi aici pe termurii Dunarii si mai de-
parte prin munti. Vol and ati trecut i1 unde stab ?
Nu am trecut : suntem acolo, in munti, de
and cu Imperatul Traian, asa ne spune Pa-
rintele Arie.
Cum al dis ?Arie ! ?striga preotul cuprins
de un fel de groaza.
Da, Arie, betranul preot, care le are insem-
nate toate i le scrie toate.
Care va sa dica voi sunteti Arieni ! ?striga
ear preotul !
Nu stia ce vrei sa dici, ii respunse Can-
dea. Suntem crestini, ti Parintele Arie e un
preot trecut acum de o suta de ani, care toate
le stie.
Aveti Episcop ?
Candea dete din umeri.
(Avet'i biserici ?
Candea dete din umeri.
Aveti carti ?
Are Parintele Arie, respunse Candea.
<Bine, voi cum ye faced rugdciunea ?
Nu avem voie sa ne rugam, ii respunse
Candea. Rugaciunea o spune preotul diva in
fata soarelui, ear noaptea in fata stelelor, @i not
Tie inchinam numai.

www.dacoromanica.ro
268 I. SLA VICi

0, voi nenorocitilor care tot mai staruiti in

caile ratecirii ! striga preotul, care acum nu
se mai Indoia, ca dinii nu s'ail lepadat anca de
invetaturile lui Arie cel afurisit.
Calugar in puterea cuventului i luptator pen-
tru credinta cea adeverata, el trecea cu vederea,
ca dinii au pr5.dat i au facut robi, cad ticalos
e omul i multe sunt aici pe pament pecatele
lui, care toate se pot terge prin cainta i spa-
sire, dar se turbura din adencul inimii lui, cand
ii dedea seama, ca ei, stand ca Gotii, ca Van-
dalii, ca Longobardii i ca Gepidii sub afurise-
pia sfintelor sinoade ecumenice%, nu mai pot sa
gaseasca iertare, nici sa. aiba Parte de fericirea
cea vecinica, pentru care nu prin faptele noastre,
ci prin credinta cea adeverata.ne pregatim not
muritorii.
Cine e cel mai mare la voi ? intreba el.
Domnul, respunse Candea.
gSa." me duceti la el ! grai Parintele Paho-
mie, calugarul petruns de un zel sfint i hotarit
a-i da viata luptand pentru mantuirea sufletelor.

V.
Stralucire a
Slabiciunile omeneti sunt parghia stapanirin
aa dicea Pahomie, calugarul trait in mijlocul
unel lumi betrane, ears Domnul asculta cu luare
aminte din ce in ce mai incordata.
www.dacoromanica.ro
 DIN BA.TRANI 269

In adever, omul fard de slabicluni se stepa-

neste insu-si pe sine si nu ar mai aye nimeni
nevoie de a se supune altei stepaniri, daca oa-
rnenii toti ar fi stepani pe sine.
Da, avea dreptate calugarul : din di in di iesia
tot mai invederat la iveala, ca cu cat mai multe
si mai marl sunt slabiciunile oamenilor, cu atat
mai usor si mai indeplin ii poti stapani.
Se tirad cu totil la picioarele lui, se uitati tre-
murand in ochil lui, ii cersiad poruncile i ste-
teail gata in fie-care clipa sa sara in apa i'n
foc pentru el, numai sa primeasca darurile lor,
sa treaca cu vederea ticalosia lor, sa ierte pe-
catele lor, sa.-I mai ingaduie urma viata fie-
care dupa pofta inimii sale.
Pana chiar i Doamna, sotia lui, se apropia
numai cu sfiala de dinsul decand II deduse voie
sa primeasca pe cele trei roabe, care o gatiau
in matasuri i 'n catifele ingenunchiand la picioa-
rele ei si stand mereti gata de a-i face voile.
Adusi de Vladimir si de Dragodan, unul dupa
altul au venit starostil sa-i aduca daruri i sa i
se inchine gata de a se supune poruncilor lui Si
de a -i da partea cuvenita din deciuiala, eard el
n'avea decat sa primeasca i sa-si arate bund-
vointa pentru-ca sa fie ridicat in slava cerului
si faima s i se (Rica departe si tot mai departe.
Nu, el n'avea cuvinte de a se plange de sla-
biciunile omenesti: in timp de cate-va dile ste-
panirea lui se intinsese pang 'n Buzeii si de acolo

www.dacoromanica.ro
270 I. SLAVICI

inainte pana'n Siretiu, ears casa lui era plina de

bogatii si de podoabe scumpe.
Nu mai remanea deck ca Pahomie s mai
aduca odoare Si pentru casa lui Dumnecled, care
stetea desearta ca o pestera, la care Parintele
Luca isi facea dupd vechia renduiala rugaciu-
nile.
0, el nu stiuse pand acum, ce este Domnia,
nu cunoscuse dulceata stepaniril.
El era inse cuprins de grija cand isi indrepta
privirea spre poiene, uncle traiau oameni, care
n'aveaii nevoie de a se tin la picioarele lui si-1
judecau cu mintea limpede. Si cu toate aceste
adese-ori era stepanit de simtementul, ca acestia
Sunt temelia cea adeverata a puterii lui si ca
cel-Palti nu s'ar mai teme de dinsul, daca nu
i-ar sti pe acestia in dosul lui.
Trebuia sd-si mesoare fie-care vorba si sa-si
chibzuiased fie-care fapta, sa tind curnpat in man-
care, in beutura, in amenuntele vietii lui, ca nu
cum-va s se puna'n vrajba cu cei ce Pau ridi-
cat si it tineau, si orili-cat de nesuferit ii era
gandul, ca trebue sa li se supuna, vorbele ros-
tite de Bran la ospetie ii sunaii in ureche.
Pe acestia, qicea calugarul, ai sa.-1 ame-
testi cu stralucirea ta. Au si ei slabiclunile for :
daca ei to -au ridicat, se simt maguliti de ma-
rirea ta ; daca ei te tin, sunt cu atat mai man-
dri, cu cat mai mult te ridici de asupra lor.
Tine -i departe de tine, ca mangaiat s se simta
fie-care and poate sa stee in fata ta ; incun-
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 271

giura-te de stralucire, ca ochii tuturora sa se

impaingeneasca in preajma ta.
Si, in adever, cu cat mai neapropiat era, cu
atat mai sus se punea in gandul tuturora, cu cat
mai rar ieia, cu atat mai virtos aleiga lumea
in calea lui, i 'n curend au ajuns sa-i piece 'n
fata lui genunchele i Muntenil crescuti in gan-
dul, ca numai in fata lui Dumnecled isi pleaca
omul genunchele.
Chiar i dac'ar fi fost pe ici pe colo cate unul
mai betos, ca Moroid on ca Ursan, om chibzuit,
el se muia i facea ca cei-lalti, ca s nu fie sin-
gur in felul lui.
Eard Doamna se simtia par'ca plcioarele ei nu
mai atingeau pamentul. Sus l'a avut totdeauna
in gandul ei ; nici odata inse nu i Pa gandit
atat de sus, cum it vedea acum. Se uita la el
ca la alt soare, i ochil ei scanteiad de manic
cand i se parea, ca cine-va nu se apropie cu
destula sfiala de dinsul on nu-I vorbete cu des-
tuba frica.
gDar,clicea ear calugarul,slabiciunile ome-
neti sunt numal parghia stepaniril : puterea cea
adeverata sunt comorile.
Da, voia Bodea sa alba. comori ! Nu avea el
insu-i nevoie de ele, clan Linea sa le adune, ca
sa le .desfaoare in fata celor insetati de ele.
Isi numera morile, facea socoteala partil ce i
se cuvine din cleciuiala, purta de grija, ca sa
nu fie scurtat, i priveghia cu neadormirea unui
bun parinte, ca toate sa mearga bine i nimeni

www.dacoromanica.ro
272 I. SLAVICI

sa nu fie asuprit, cad din toate si de la toti iii

avea partea. De aceea ii erati nesuferiti cei ce
traiati in risipa si in desfren si nu o data era
stapanit de pornirea de a-1 lovi fara de crutare.
Tot calugarul it potolia inse.
Altele erati caile, pe care voia dinsul sa-1 in-
drumeze.
Vei intra, clicea el, in legatura cu Impe-
ratia gi cunoscut vel fi in lumea intreaga, prea-
mari-te-vor nepotil 7i stranepotii ca intemeetor
al unel marl stepaniri !>)
Eard el voia sa fie cunoscut, pi gandul, ca
va..--fi pomenit in toate timpurile, it inalta ti-
nea intr'un fel de betie. Nu mai sumbla acuma
buimac de ici pang colo, nu mai sovaia, nu se
mai indoia de sine insu-si: stepanit de gandul,
ca el e mai presus de cei- l'alti oameni, el stia
tot de a una, ce are sa dica 7i ce are sa faca,
cum are s zimbeasca 7i cand trebue sa se in-
crunte, calca cu pas hotarit in toate impregiu-
raffle.
Era vrednic, ca toti sa i se inchine, un sin-
gur om mai remasese, care stia sa-1 invirta
pe el pe degete.
Raciulete cel afard din cale viclean se gudura
ca canele batut la picioarele Doamnei, ii optia
mamei soacre la ureche, it momia cu draciile
lui pe Radu, copilul nepriceput, $i stia sa i se
vire astfel Domnului sub piele.
Alergase ca un smintit prin poiene, ca sa a-
dune sfatul betranilor, dar in zadar, cad Bran
www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 273

punea povetele parintelui Arie mai presus de

toate, ear betranul preot le clicea:
eSupuneti-ve, rabdati i feriti-ve de on -si-ce
turburare, cad stepanirea de la Dumneged este.
Nimic fara de voia lui nu se intempla; el voieste
sa ne certe, daca astfel s'a schimbat firea Dom-
nului nostru, i cearta lui avem s'o primim cu
acea-si multumire ca mangaierea ce ne-o dd. Ed
aqa sa mor adi on mane si de mult acum sunt
dus cu sufletul in cea-lalta lume. Vol inse, care
mai traiti aici, staruiti in obiceiurile parintilor
vostri, cad, on -si-care ar fi p5rerile oamenilor,
fericirea si in lumea aceasta, si 'n cea-lalta nu-
mai de la fapte atirna. Sa fie cum ad hotasit si-
noadele, dara vol sa privegbiati, ca pecatul sa
nu se mosteneasca i ca copilul sa nu fie ca pa-
1intii lui: dati-ve silinta, ca el sa se departeze
cu scarba de minciuna, de fatarnicie .i de lin-
guire, care sunt slabiciunile celor nemernici,
rusinea celor puternici si surparea imperatillor,
sa iubeasca adeverul si inima deschisa, care sunt
semnele adevaratei iubiri, i sa-i deosebeasca pe
oamenl numai dupa faptele lor.
Se tira dar Raciulete ca un miel, era nese-
cat in nascocirea de jocuri si de jucarele ce
fura mintea necoapta a copilului si se ranjia ca
vulpouil scapat teafar din cotet cand putea sa-1
lee pe Radu si s5.-1 duca la aierul cel curat al
poienelor, unde se juca cu pui de urs on se lua
la tranta cu cel de seama lui si dedea on pri-
mia Cate un pumn in spinare, tot acolo vine,
18
www.dacoromanica.ro
274 I. SLAVIC

caci copiii sunt numal copil, toti de o potriva,

asa qicea bunica lui.
Dar tot asa a crescut si el, tatal copilului !
isi qicea cate-odata Raciulete mai muiat.
Nu tocmai ! isi respundea apoi tot el mai
plin de incredere. Eu stiu, din care parte me
arde focul, care e dimonul, pe care am sa-1 scot
din el, si fac din adins ceea ce facp.
Nu avea margini slabiciunea Muntenilor, si nu
putea s aiba margini nici slabiciunea copilului,
caci iubirea iubire naste, i or' - i -ce s'ar fi pe-
trecut jos la cetatea de peatra, poienele se lumi-
naii-cand Raciulete, pocitura de om, se 'ntorcea
cu baietul in ele.
senin nu era tot deauna cerul de asupra
cetatii de peatra.
Eraii supuse roabele i ingenunchiati cand o
gateau pe stepana lor, dar nimeni nu le socotia
roabe i ele insele se simtiati din di in qi mai
mult stepane ale casei.
Erati atat de istete si de indemanatice, tiau
atat de multe si se pricepeau atat de bine la
toate, incat Doamna era uimita de ele, se sim-
tia neajutorata alaturea cu dinsele si nu mai pu-
tea sa se misce, nici sa resufle fara de ajulo-
rul lor.
Mai ales Clio cea iute la fire si agera la minte,
femee subtire, inalta i mladioasa, cu ochi ne-
astemperati sub gene lungi i cu gropite 'n obraji,
desi abia trecuta de doue-cleci i doi de ani,
crescuse la Constantinopol i traise in timp de

www.dacoromanica.ro
 DIN BA.TRANi 275

opt ani, de cand i se deschiseserd ochii, atat de

mult, incat nu-I mai remanea decat sd invete cat
mai cur&nd limba, ca sa facd tot ceea ce
voiete cu stepana ei prin atat de putine trecutd.
Mirata de simplitatea i de inima deschisd a
oamenilor, care o incungiurati, ea era cuprinsa
de un fel de betie cand se gandia la intinderea
mare, pe care poate s'o iee desfreul in mijlo-
ctil acestor oameni neistoviti anca de nopti pe-
trecute in orgii, i ardea mistuita de un zel
neinfrant.
Schilodul se ultd cu ochi rei la oamenii sdra-
veni; timpitului ii sunt urgisiti cei cu cap des-
chis ; pecatosul urete pe cei ce staruie in bunele
moravuri: nu intrece inse nimic furia, cu care
femea depravatd se arunca asupra celei Lica ne-
vinovate, ca sa aiba diavoleasca multumire de
a o vede lunecand spre pecat.
Pe Clio inse nu furia aceasta o mana inainte,
ci setea unei vieti pline de desfatari.
Nu ca doria viata aceasta, dar o avuse i se
simtia chinuita fard de ea.
Era sincer zelul ei. Ii pla.'ngea pe oamenii acetia,
care, nqtiind sa trdiasca, nu cunoteau ancd pla-
cerile vii i mari ale vietil, i din adeverata ei
iubire voia sa le desvdlue tainele firii omeneti
i sad indrumeze spre aceste placeri.
Asemendrile ii apropie pe oameni, i deosebi-
rile-i imvrajbesc, aka 4isese Bran cel chibzuit.
Da, fireasca e in om pornirea de a face pe altii
de o potriva cu sine, i, daca are omul bun din
www.dacoromanica.ro
276 I. SLAVICT

fire pornirea aceasta, in Gel red ea e atat de

puternica, incest ni-e par'ca nici moartea nu poate
s'o stinga si nu putem alunga de la not gandul,
ca sufletele celor necurati nu at repaos, ci umbla
forfota prin lume, ca sa ispiteasca pe cei slabi
si sa-I strice.
Multumirea el o cauta Clio in indrumarea spre
desfred a celora-lalti.
Eard Doamna, suflet curat i trup fares de pata,
stetea ca porumbita prinsa 'n ghiarele oimului.
Ea-I pleca ruinoasa ochil cand Clio on Aspasia
se uita cu coada ochiului la gura ei plind de
patima femeiasca off. la marii ei ochi albatri,
cand ele trecead cu degetele for gingase prin
perul ei moale ca matasea si galben ca aurul,
cand ii desmierdau cu sfiala umerii plini si bra-
tele rotunde. Se ruina, dar se simtia magulita,
se feria, dar era atrasa si din di in qi tot mai
nesuferita ii era soacra ei cicalitoare si tot
mai mult simtia trebuinta de a sta singura cu
Clio, care atat de multa silinta-si da sa-i faces
viata placuta si atat de curend a ajuns sa-i poata
spune, cum se petrec lucrurile la Bizantiu si cum
tid stepanitorif lumii sa-si indulceasca viata.
Teodora, ii spunea dinsa, a fost o copila
sermana, care si-a petrecut tineretele inbra-
tisata ac1i de unul, mane de altul, si tocmai de
aceea Justinian, Imperatul, a prins atat de mare
slabicIune de ea, incest i-a pus coroana 'n cap
si a ridicat-o alaturea cu el in scaunul impera-

www.dacoromanica.ro
 DIN DATRA NI 277

tesc. Si tot fAcend ca mai nainte l'a stepanit si

ca imperateasa.
Bine, dar ii era sotie!
Tocmai fiind-ca ii era!respunse Clio si in-
cepa sa-I vorbeasca despre Aspasia cea frumoasa
si desteaptA, care tot traind in desfreil desfasurat
cu maiestrie l'a prins in mrejile ei pe Pericle si
a tiut sa uimeasca prin farmecele el o lume
intreaga si sa-si faca un nume neperitor.
Atat de bine le stia Clio toate, Inca putea
sa-1 spund pang in cele mai midi amenunte, cum
se imbdia Aspasia, ce fel de mirodenii 41 punea
in baie, cum era gatita si ce fel de mestesuguri
intrebuinta, cand voia sa scoata pe sotul el
din minti.
Dar e pecat!
Nu poate s fie pecat ceea ce e firesc si d
farmec vietii, si chiar dac'ar fi, pecatul e
in firea omeneasca si de aceea se iarta dupd-ce
omul, potolit prin virsta, se caleste.
Mala scutura din cap ca cuprinsa de un fel
de fior.
Nu mai voia sa stie nimic.
Simtindu-se mai pre sus de toate vietuitoarele,
omul se rusineaza de trupul seu, care-1 pune in
rend cu ele, si cu cat mai mult se simte om,
cu atat mai virtos isi acopere trupul ascunde
pornirile si nevoile trupesti. Desi inse impre-
unata cu firea omeneasca, rusinea aceasta se
perde cand omul se incanta de trupul seu si
dimpreuna cu ea se perde sfiala faptei izvorite
www.dacoromanica.ro
278 I. SLAVICI

din indemn trupesc. De aceea deosebita purtare

de grije pentru trup foarte usor it impinge pe om
sp re vietuire nerusinata.
Aceasta o simtia mama soacra, care stetea
inreita la o parte ; Clio inse n'o simtia numal,
ci o stia.
E bine O. to imbdiezi din cand in cand ca
Aspasia, dise ea. Asa fac imperatesele, ba
chiar si femeile mai marilor de la Bizantiu.>>
Doamna tinea sa faca si ea ca imperatesele,
ti Parintele Pahomie, care era gata s plece cu
marl insarcinari avea sa aduca odoarele pentru-
biserica, a mai primit ti insarcinarea de a aduce
pentru Doamna mirodenii, precum is multe alte
lucruri frumoase 2i bune, asupra carora avea sa
lee intelegere cu Clio si cu Aspasia.
De ocamdata baile se faceati 8i fard de mi-
rodenii, ear Aspasia si Clio, roabele devotate,
tineati s'o slugeasca amendoue si se mirati de
trupul ei cel fraged i de sinul ei Arica fecioresc,
o desmierdaii cu gingasie, it fericiati pe Dom-
nul, si Clio if soptia in ureche venin de carpe,
care-I infierbenta sangele, ii turbura mintea
umplea inima de navalnicie.
Era un farmec for anca necunoscut in strim-
torarea tinerei femei, dara farmec era si pentru ea
in strimtorarea aceasta, si tot mai des o stepania
dorinta de a sta singura. cu Clio, caci e mare in
femea, care nu are ce sa faca, slabiciunea de
a-ti da de gol cele mai ascunse taine si de a
flecari despre lucruri, despre care nu se vor-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 279

bete, i Clio tia atat de bine sa faca i sa

stoarca marturisiri.
Mai ales cand Domnul era dus, ca sa-i mai
vada supuii, ele steteau chua toata impreuna,
se dumiriau asupra tainelor vietii, i Doamna
asculta cu resuflarea oprita marturisirile ce-1
facea Clio despre placerile vietii sale trecute.
Sangele ii navalia din cand in cand in obrajir
dar ele erati singure i ea Linea s le tie toate.
Cu o ruine maiestrita i suspinand din aden-
cul inimii ii vorbia Clio despre balanul inalt
i cu mustata 'n spic, tinerul neintrecut, care
ar turbura intregul Bizantiu, daca n'ar sta in-
chis in cacioara de la marginea padurii. El o
adusese, i o durere adenca se oglindia in fata
el cand ii aducea a minte de putinele clile pe-
trecute cu dinsul. Sfiala femeiasca n'o erta sa
spund mai mult, dard Doamna staruia sa le afle
toate, sa vada oare-cum cu ochii i ear i se
infierbentail obrajii.
Sermand copild,ii gise ea, sa to dud ear
la dinsul.
Nu, stepanaD,respunse Clio,ai fi multu-
mita sa -1 pot vede din cand in cand. Uite,
urma ea staruitor, venatoarea iti face bine
fiind-ca pastreaza frumuseta trupului, ear Dom-
nul nu mai iese bucuros la venatoare : iei cu
Candea, ca sa-1 pot w.de la plecare i la in-
toarcereD.
Da ! striga Doamna cu bucurie copila-
reasca,i am sa -1 poftesc mai des la ospetie,

www.dacoromanica.ro
280 I. sLAvici

ears to to 'ntelege cu el, ca s vie prin ascuns

la tine.
Clio se cutremura. La asta nu se asteptase.
Esti prea miloasa, stepand, gise ea, dar
scapi din vedere, ca tot s'ar pute sa-1 simta
tine -va si sa creada, ca la tine vine.
Asta e o prostie !striga Doamna.Nu, asa
ce-va nu poate sa creada nimeni ! Am sa pri-
veghiez !
A iesit dar Doamna cu Candea la venatoare,
balanul inalt ii parea cu totul alt om acum,
cand stia despre dinsul atat de multe, la care
mai-nainte nici nu se gandia.
La ospetie inse nu putea s-1 pofteasca de
cat dupd-ce se va fi rotors Domnul.
Ah! suspina Grecoaica,el nu me mai vede
cand stall alaturea cu tine, cad farmecele tale
ii iau vederea.
Tinera femee se rosi, dar nu se supara.
Nu inse, asta ea nu o credea. De atate-ori Clio
si Aspasia o 'ncredintasera, ca e lucru firesc si
bun ceea ce face Dragodan. Tot asa stia dinsa
si de la mama ei, si noua lege n'a putut sa-i
schimbe simtementul supt la sinul mamei.
Eata-me, fa ce vrei cu mine ! Tie toate ti
se cuvin ! asa-i clisese ea lui Bodea, si acesta
era si acum, ba mai ales acum simtementul el.
El insu-si qisese, ca mai sunt si altele ; chiar
mama lui ii soptise la ureche, ca ar pute sa nu
fie numai al ei.
Te vede, Clio, si pe tine !grai dinsa.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 281

Se poate, Doamna, intimpind Clio, dara

el nu e deprins anca a se ascundeca Domnul.
Ochil Ma lei se umplura de vapaie.
Nu, grai dinsa.Nu-i adeverat! El e bar-
bat intreg si nu face nimic prin ascuns, nu voieste
deck ceea ce e gata sa faca in fata tuturor.
Bodea nu se teme de nimeni !
Nu se teme,ii respunse Grecoaica incet,
dar iti stie slabiciunea si tine sa nu te malt-
neasca !
Nu! striga Mala,ea n'am slabiciunea aceasta
i el stie, ca n'o am. I se cuvine 1i lui placerea,
de care toti ail parte, si nimeni nu-1 lipseste de
ea : se leapada el insu-si din chiar al lui indemn,
s'ar despretui ingu-si de sine, dac'ar cauta-o
prin ascunso.
oEsti copila fail de pricepere, stepana, grai
Clio obraznicita.Iarta-me, dar te iubesc si tre-
bue sa-ti spun adeverul.
Nu sunt ! intimpind Mala sarind in pi-
cioare. Esti femee tinera, frumoasa, plina de
farmec ispititor: incearca-ti puterile, induple-
ca-1 gi te vei incredinta, ca el nu se ascunde Ii
ca mie imi este draga femeea, care .indulceste
viata lui.
Clio ear se cutremura. Nici la aceasta nu
se asteptase. Prea venial)" rapede lucrurile.
Te cred, stepana, respunse ea plecandu-se
pang la parnent, caci mai mult Arica te-ar iubi
puindu-te alaturea cu una ca mine, dar ochil
lui nu s'ar opri asupra mea dac'asi indrazni sa

www.dacoromanica.ro
28'3 I. SLAVICI

'ncerc ceea ce-mi poruncesti intr'o clips de pri-

pire .

Nu me pripesc ! Voiesc cu tot din adinsul,

ca sa m e incredintez eu insa-mi despre adever
si sa nu mai flu muncita de indoieli ).
Nu voiesti ! respunse Clio, Arica mai o-
braznicita. Vointa nu prin vorbe, ci prin fapte
se cid pe fats. Daca tii sa fii iubita ca Aspa-
sia si ca Teodora, faci ca ele ).
Mala se uita lung la ea.
Nu me indoiesc, Clio, respunse ea linis-
tita. Da, el m'ar iubi mai mult; eft inse vreau
mai bucuros sa-I flu urita decat sa me uresc
insa-mi pe mine.
El, bine! mai tarc,liii, ii clise Clio, incre-
dintata, ca femea, care acli vorbeste despre
asemenea lucruri, mane le face.
Nici o data! respunse Mala.
Da! dab) dicea Clio in gandul el, ai sa
voiesti fara de voie.'
Dar peste cate-va clile urma sa. se 'ntoarca
Domnul.
Mult ti-ar sede bine si multa bucurie i-al
face, daca to -al gati ca Aspasia,v ii dise ea
cliva urmatoare.
Mala nu stia, cum se gatia Aspasia, dar Linea
sa fie gatita frumos, si dedea cu socoteala, ca
frumoasa a fost gateala Aspasiei, care scosese
atata lume din minti.
Era un pas inainte, si ochii Grecoaicelor scan-
teiati cknd Doamna s'a lasat in cele din urma a

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 283

fi induplecata sa se desbrace, ca sad potriveasca

gateala nascocita de ele, si timp indelungat ele
ad tot stricat si dres, ca ea sa se deprinda.
0Dar, le slise ea strimtorata, si voi ye
gatiti toti tot astfeb
00, nu! ii respunse Clio, noue nu ni se.
cuvine asemenea gateala. Ne gatim en ca
roaba, ear ele doue ca hetered>
Doue Bile de a rendul ele au stat apol impreuna
potrivindu-si gateala, ea sa. Iasa la iveala partile
frumoase ca 'n timpurile vechi, si Doamna atat
de bine s'a deprins cu lucrul acesta, incat nu
mai intelegea par'ca grija, cu care oamenii-si
acoper trupul, si se uita la ele fara de sfiala, ba
chiar cu oare-care multumire, mai ales la Clio
cea subtire si inalta, careia atat de bine ii sedea
gateala de mai* o haina scurta ce n'o acoperia
deck de la mijlocul pieptului pans din sus de
genuchi.
Numai in ajunul sosirii sotului sea se simti
cuprinsa de un fel de recori, si par'ca se temea,
ca el nu cum-va sa se supere.
Nu e fuse in viata omeneasca dulceata mai
senind deck cea ce se revarsa din inimile sotilor,
care dupd o mai indelungata despartire se apro-
pie cu sufletul curat unul de altul, si e peste
putinta o mahnire on vre-un .gand intunecat, care
nu se perde in bucuria unei asemenea revederi.
Nimeni si nimic nu mai era in lume pentru
dinsii, care numai unul pe altul vedean, si Clio
stetea cuprinsa de uimire rusinoasa si sguduita.

www.dacoromanica.ro
284 I. SLAVICI

in toate convingerile el and vedea aceasta unire

curata, pe care n'a crec,lut-o nici odata cu pu-
tinta. Era, par'ca, ce-va din alta lume, in care
toate indemnurile patimase sunt stinse.
Nu in vorbele lor, ci in greutatea de a gasi
vorbele se dedea pe fata aceasta: bucurie, i pe
and el se uita cu nesatiii la ea si-o intreba de
toate nimicurile, ea sta cu ochii plecati, din ce in ce
mai rusinata de cele ce facuse si de cele ce qi-
sese in lipsa lui. Anteia oars in viata el avea
ce-va pe suflet si nu putea sa i se uite drept in
fata.
El inse o vedea cu atat mai plind de farmec.
Nu, nici o data nu si-ar fi inchipuit, ca ea
poate sa fie atat de frumoasa in toate amenun-
tele el', atat de gingasa si de sfiiicioasa. Induio-
sat de silintele ei de a-i place lui si de all im-
podobi casa, el nu stia cum sa-I multumeasca :
da, asa trebuia sa fie o adeverata Doamna, so-
tia lui.
Care va sa 4ica asa se gatesc femeile la
curtea imperateasca ?o clise el uitandu-se cu
tot dinadinsul la Clio, care se mladia rusinoasa,
ca sa scape de sub privirele lui staruitoare.
Nu, stepane, respunse Clio plecandu-se
adenc. Asa se gatiau in timpul lui Pericle, care
era mai presus decat tot]: Imperatil .

Dar to esti mai mult desbracata,intimpina

el riclend.
Ea-sl pleca ochi 2i-si inerucisa bratele desve-
lite peste pept, ca sa -si acopera sinul.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 286

Acesta era portul roabelor, stepane, sopti

ea. Stint roaba, si ochii nimenuia, nu cad asupra
mea.
Me 'ndoiesc, 4ise el, cad placuta e ve-
derea trupului tin& si bine croit.
Mala sta tremurand in dosul lui, si ar fi
voit sa-si sfisie cu ghiarele carnea de pe trup.
Dar el n'o vedea.
Minunata era acea lume din vechime, in care
oamei.ii stiati atat de bine sa se bucure unii de
altii si sa-si faca unii altora viata placuta.
Dar era o ispita.
Da, mare ispita.
Pe cel tare inse ispita-1 incanta sl otereste.
In fata ispitei se 'ncearca virtutea. Nu!
i-ar fi fost rusine sa-si dee de gol slabiciunea
marturisind, ca se teme.
0 singura patina poate sa aiba omul, o sla.--
biciune, care le covirseste pe toate cele-lalte
i -i stepaneste intreaga fiinta: el era Domn,
intru toate mai presus de altii si nu se putea
Injosi pe sine insu-si.
Cam asa se gandia si Parintele Luca, omul
incantat de marile distoinicii ale fiiului sea.
Maica soacra inse, femea betrana traits in
smerita retragere, era de alts parere.
Mult s'a gandit in viata el stand de vorba asa
singura cu sine i era stepanita de gandul, ca
omul numai prin sine insu-si poate sa-si gaseasca
mangaierea sufleteasca. Nu era dar ca Patintele,
sotul el, incantata de marirea fiiului sea, ci-1

www.dacoromanica.ro
286 1. SL AVICI

socotia jertvit si-1 plangea, ca n'a putut sa alba

.i el parte de multumirea de a trai pentru sine
si pentru al' sei. Mare i-a fost dar mahnirea
cand a vedut, ca el isi schimba de o data tot
rostul vietil, nesuferite ii erad roabele din di in
di mai nerusinate, si sangele i s'a ridicat in
obraji cand si-a vedut nora umbland aproape
goala si incungiurata de femel ce scuipa venin
cand zimbesc.
Lucrul acesta trebue sa inceteze! ii dise
ea fiiului sea. Femeile acelea trebue se piece!
Matura gunoiul, care umple preajma cases tale
dee duhoare nesuferita.
Nici o data in viata lui Bodea n'a dis < ba.,
cand mama lui dicea da, si nu credea nici
acum, ca poate sa faca lucrul acesta. Era peste
mitinta, cad nu avea in gandul lui hotar datoria
ascultarii catre parinti.
De ce? intreba dar cuprins de simtemen-
tul unel grele strimtorari. Asa isi petrec viata
stepanitorii lumii. Popoare marl si luminate ail
trait multe veacuri si cea mai mare imperatie
traieste si adi asa. Pui la indoiala curatenia
inimilor noastre !?
Nu pun nimic la indoiala, ci ved cu ochii,ii
respunse ea. Ti-e nu ti-e destul se fil, ci trebue
sa si pari, ca s nu ispitesti pe altii si s poti
lovi fara de mila pe cel ce nu sunt cum trebue
sa fie. Curate casa ta, cad ochii tuturora sunt
indreptati spre ea!D
Pot sa fie, intimpind el, caci i se cuvine

www.dacoromanica.ro
 DIN BATIRAIsTI 287

ei aceasta multumire nevinovata, si e o nedrep-

tate prea aspra sa ine silesti a o lipsi de ea.
Tine seams, ca ea mi-e sotied>
Eard eu iti sunt mama, grai dinsa, an-
ca mai aspra nedreptate e de a me sili pe mine,
care nu am trait nici o data in marl i luminate
imperatif, sa ved chiar in casa mea ceea ce-mi
ridica sangele 'n obraji gi sa sent in fie -cane clipa,
cum se 'ntinde stricaclunea impregiurul mefi.
Nu e stricaciune, mama, intimpind el.
Sunt numai lucruri noue, cu care nu te-al de-
prins an ca.>)
Stricaciune e, Ca vol nu mai vedeti ca e stri-
caciune. Vi-ati perdut bunul simt si nu mai ye-
deti nimic. Dar, urma ea, eu n'am venit
sa te rog, nici sa te sfatuiesc. nici sa te induplec,
ci sa-mi fac dupa povata inimii mele datoria de
mums: on itf curati casa, on c,lic ca nu te mai
am copil urmez drumul inainte.0
El ar fi voit sa-i cads in genuchi si s'o roage
cu lacrerni, ca s'o induplece, cad durere if era
sa faca si tot durere jr sa nu faca ceea ce if
dices dinsa.
Nu, linistea casei lui el pentru nimic in lume
n'o da.
< O, mama, nu-mi face sild, se ruga el.
Mare este mahnirea to vreaii sa tin seams de
ea chiar si socotind-o neintemeiata; mare ar fi
inse mahnirea ei, daca ti-asi face voia,
vrajba dintre voi mi-ar intuneca toata viata.
Lass -me sa vorbesc cu ea si s'o induplec a in-

www.dacoromanica.ro
288 I. SLAVICI

t-ra in voile tale, caci o multumire e pentru not

fop a ne supune vointei taleD.
< Care va sa diva de la bunul ei plac atirna,
daca tii on nu seama de mahnirea mea, in-
timpind femeea jignita in amorul ei propriu,
i daca ea nu vrea, mahnirea mea nu ti-e de-
stul indemn. El bine, ea n'are sa voiasca,
fiind-ca i-a perdut rusinea, i-a iesit din minti,
e putreda 'n sufletul ei.
Nu dice mai departe! o intrerupse el;
e hotarul! Pop sa-mi dici mie ori-i-ce,
dar ocara adusa el n'o sufer. Me strivesti ce-
repd sa aleg intre sotie i muma, dar, daca lu-
mea intreaga s'ar ridica asupra mea, eu numar
pe sotie pot s'o aleg: asa am jurat chiar cu
voia ta in fata lui Dumneden si a oamenilor!x.
Si daca ea te batjocoreste si se leapada de
tine!
N'o batjocoresc el), nu me leaped eu de ea,
nu incetez en a-mi face datoriab)
Afunda-te dar in noiapul pecatelor! ii dise
ea departandu -se. Instrainate-vel si de sopa
ta, si de nearnul tett, daca. pop sa te instrainezi
de muma ta si de copilul teti!D
Nu! nici o data! nici daca pustiu s'ar face
impregiurul meti ! dise el stand ca infipt in
pament.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A CINCIA.

Baian.
Nu are omul selbaticit prin nesatiu si prin
varsari de sange repaos, caci el e de a pururea
nemultumit si doritor de a se ridica de asupra
semenilor sei si gata in fie-care clipa de a se-
virsi inipelie si de a-si pune in joc viata,
ca sa se Lca stepan pe toate, sa-i umileasca pe
toti si sa se stie tanut si preamarit. Avendu-si
mintea indreptata mereti spre cele de dimpre-
giurul la el se simte numai cum se vede'n ochii
altora, isi perde cu desevirsire bunul cumpat,
is desfasurarea patimilor drept virtute si e ne-
mangaiat, cand trebue sa-si puns fred si cuprins
de manie oarba cand altil se soCotesc de o po-
triva cu el. Frati se ridica dar unii asupra al-
tora, parinti isi strivesc copiii, copil lovesc in
parintii lor, sot si sotie se dusmanesc, niei o le-
19

www.dacoromanica.ro
'2 9 I. sLAvicr

gatura nu e destul de sfinta cand vorba e sa-s1

arate fie-care barbatia, si invingatorul e ridicat
in slava cerului, on -si-care ar fi fast mijloacele,
prin care s'a ridicat de a supra.
Viteaz preamarit de toata suflarea era Alboin,
tinerul rege al Longobarc,lilor, care, omorind cu
mina sa pe Cunigund, regele Gepidilor, i-a facut
din testul celui ucis de dinsul cupa regala pentru
oaspetil si tot nu s'a sfiit sa-si iee sotie pe fru-
moasa Rosamunda, fiica dusmanului repus, ba'n
aventul lui de viteaz neinfricat a silit-o si pe
ea sa bee din cupa lui.
Asa erau Long-obardii, ear Ogorii se socotiau
mai presus de dinsii.
Era peste putinta, ca oameni ast-fel porniti sa
vietuiasca pacinic impreuna. S'au unit pe o clipa,
ca sa.-1 nimiceasca pe Gepidi ; indata inse ce
Gepidii s'au risipit on s'au supus, Ogori si Lon-
gobardi au inceput a se lupta intre dinsil, caci
nesuferit le era si unora, si altora gandul de a
nu fi ei singurl stepani.
Zadarnic alerga dar Isaac, Evreul cu pistrui,
pe la Chaganii Ogorilor. Mai cu minte ar fi fost
sa caute urnia lui Pahomie, care tot zadarnic
alerga si el.
Nu voiati mai math de la Bizantiu sa-I asculte
pe calugar. Et ar fi umilit Imperatia, dac'ar fi
primit sa intre in legatura cu un Domn, despre
care nu audisera nimic mai nainte. Putea calu-
garul sa le vorbeasca despre foloasele negottilui
si despre ncsecatele straturi de sare, cad des-

www.dacoromanica.ro
 DIN BAFRANI 291

pre aceste- le vorbise Isaac cu mai Multa pri-1

eeperei El .tineati, ea Domnul s i le trimita solie
cal daruri bogate sa-si declare supunerea, earA
d-arurile numa uhindu-se du Isaac arfi putut sa
le dee.
0! isi dise el in Geld din urrnAcli am eu
sa ye aduc daruri bogate.
Trecand apoi ear Duna.rea; a inceput skalerge
,pe la starostii Antilorr 4i, mai rldparte pana. Ia
Zabegan, ca sa -I ridice pe tati si SA prade ora-,
sele de pe termul dreptf al DunArii sl sa beget
spailna iru intreaga Imperatie.,
In curend dar Irnperatia al lost nevoitA sa -SI
ingramddeascA ostirile spre Dunare, unde pri-
rnejdia unel navAliri era did ce in ce mai mare
si mai apropiata.
Simtind; mat paterea imperalielf slAbeste imita-
lia, Alboini viteazul neintrecut, i-a adunat ince,
tul cu incetul pe Longobarclii obositi de luptele
cu Ogoril, care sebocotiaii urmasi si mostenifori
ai Hunilor fiorosi, s'a retras spre Apus si in anal
568 a trecut iii valea padulut si a inceput sa
supuna orasele infloritoare,
Rernasi ast4e1 marl si tari in, vales. Dtinarii,
Qgorii s'au risipit sub Chaganil for pe sesul in-
tins si despuiau pe vecinillor, ca sa -si poata pe-
trece viata in trandavie, in intreprihderir in straw
nete4 in Ospetii sgamotoase si in certuri ne-
sfirsite.
Ochil for erati inse indreptati spre Italia; nude
Alboin urma lupta contra Bizantinilory cad. in

www.dacoromanica.ro
292 I. SL AVICI

fie-care di el se putea simti nevoit a se intoarce

ear in valea Dunarii. Abia in anul 572 a ajuns
el sa-si asec,le scaunul la Pavia ; ear anul urtna-
tor marele viteaz a fost ucis de prietenil i re's-
bunatorii sotiei sale Rosamunda.
Acum Isaac, Evreul neimpacat, nu mai alerga
zadarnic.
Chaganii Ogorilor erau, ce-1 drept, resleti, fie-
care de capul lui i merett gata de a se incaiera
Intre dinii. Incurend s'a ridicat inse de asupra
tuturora Baian, un baiet de vre-o doue cleci de
ani, dar om betran cu mintea si infricosat ca
Atjla, pe care si-1 luase drept pilda de vietuire.
Unul dupa altul i s'ati supus lui Baian Chaga-
nii cerbicosi, unul dupa altul i s'au inchinat po-
poarele de la poalele Alpilor i cele din muntii
stancosi al cadrilaterului si din Carpatii apu-
seni, una dupa alta au ajuns sub stepanirea lui
vaile manoase.
Acesta era omul, pe care Isaac it cautase de
atat amar de timp.
Tiner infiacarat i stepanit de patimi marl, in-
setat de marire si de stralucire, pornit mereti
spre fapte indraznete i hesecat in doririle lui,
el era rece i chibzuit in croirea planurilor sale,
neinduplecat in esecutarea for i farce crutare in
alegerea mijloacelor.
Fusese copil Arica nevristnic cand Ogoril au
trecut pe sub podgoria de la Ialomita, dar intre
cei din impregiurimea lui erau multi, care -BSI adu-
ceati bine a minte de frumusetea vailor manoase

www.dacoromanica.ro
 DIN BA.TRANi 293

i de strapicia calaretilor ce le aparaii, mai ales

a celui incalecat pe un armasar negru, singurul
incins cu sabie i inarmat cu buzdugan stra-
lucitor.
Ace la este,striga Evreul,acela e Domnulh.
Tinerul scurt i lat in umeri se ridica din cal-
caie, ca sa para mai malt, fata lui latareata i
galbena se mica in toate trasaturile el, i ochil
lui marunti scaparara scantei vii.
Voiesc sa-1 ved, sa-i stall fats -n fats i sa-1
umilesc !)) grai dinsul scurt i rece.
Eara Bodea edea linitit in cetatea lui de
peatra, departe spre Resarit, in strimtorile Dam-
bovitei.
Ani de Bile de a rendul el i11 incordase toate
puterile, ca sa-i intemeieze stepanirea i sa-1
tina in freil pe starotii porniti spre jaf i spre
asuprire i s strings impregiurul sea pe Mun-
tenii ce cautail nepasatori fie-care de treburile
sale.
Zadarnice eraii inse silintele lui, caci starotii
i se supuneau numai cata vreme puteau sa faca
raqemati pe el ceea ce vor el. Se inchinaii 'Ana
la pament i-1 incarcati cu daruri bogate, numai
insa cata vreme ii lasa in voile for ; in data
ce el se 'mbarbata i voia sa-i duca dupa vointa
lui, el se departau de dinsul. Ar fi trebuit sa aiba
putere, ca sa-i tina'n frica, ear puterea n'o mai
avea.
Se "nelase calugarul cand credea, ca Mun-
tenil sunt incantati de rnarirea Domnului ridicat

www.dacoromanica.ro
UA4 /3. MIAINTLCA

de dinsiii a it inbeaft frond -ta se bucurafi de

largimea, in mare puteat saFsi petreacat viata,
i erati rinoredintati, Ca el li-a dab langimea a-
ceasta si el ii tine in ea. Case le for eraft pline
de copil, si ev binfionveritat in fiet-care5 sti pe
omul luirThunnec,lett, care piniva depg-fije oa el
sa-si pat orestet oopiiii Din -c,li in( di inse else
siintiaji tot Mai, departe si tot mai instrainati
de dinsul. Eara tare,Iesise din mijlooul lor,
b siartea aoeastai. Ei mu mai eraif indrazneti in
fata lui, nu-L mar vorbiaii en inima deschisa, nu
se. mak inclune'tat awl jigfni dpuindu-i verde 'n
fafarceea-ee gandiati.
Pana chiar si Raclulete-si cantarea voxbele
pi -pi me.sirra pasii cand se apropia de- cetdtea
de peatra pi, reintacios-, cum era, spta.nea fnerett
ea si-a Scurtat reit, sulita cear odinioara atatcle
lun,g/a.
dDacit nn, se pleaca el, la vorbele mamil lui
de geaba I-am mai vorbi not !Da cis o data
Bran, Si de abunci inainte- Muntenii ti -au iutinat
fie-care in liniste drumuL croit din betrani.
Qum vel dick, asa se va face 1p
keeasta era singara for vorba in fata Dom-
nului or
i nici da mai avead ei5 an hdever, nevoie
sa-si spuna panerile, caci Domnut le 4tia foarte
bine si n'avea; daca voia, de cat -sa tins seam&
de ele.
O si facea din, di in di mai u dinadins aceasta.
Oifi-si-cat de trailt ar fi dorit sa-1 rtiria 'n fried

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI J)5

pe starosti, el stia, ca Muntenii nu voiesc sa se

amestece in daraverile altora, si nici odata nu
i-a trecut prin minte gandul de a-1 aduna, ca sa
piece in fruntea for la vale.
Tinea sa intre in legatura cu imperatia si sa
puna la cale negotul, dar stia, ca Muntenii n'au
ajuns anca sa inteleaga rostul acestor lucrtu-i,
amena pe calugar de adi pe mane.
Starostii dau, ce-i drept, din cand in cand,
cate o raita peste Dunare, dar el facea tot ceea
ce ii sta prin putinte, ca sa-i opreasca.
Vedend destrabalarea, in care cadusera cetele
ce steteau fara de nici un rost la Capu Coakel
si la 'ugraditura de pe Riul Alb, el si-a adus
aminte de vorbele lui Raciulete, li-a poruncit
flacailor acum betrani sa se insoare si sa se
adune'n cete, ca sa se aseze fie-care cu cate uri
judet printre vecini si sa-1 ajute la tinerea in fret'
a starostilor.
Ar fi credut, ca poienele o sa salte de butu-
rie, cand va strabate de a lungul for vestea
despre lucrul acesta. Pana chiar si Raciulete el
insu-si a primit inse stirea par'c'ar fi aflat, ca Una
dintre scroafele vecinului seu a fatat sapte purcei.
Nu mai luau Muntenii parte la bucuriile Dorm-
nului lor, nici la durerile lui, i i singura for le-
gatura cu dinsul era Domnisorul, bucuria tutu-
rora si mangaierea bunicii sale.
Tinea Domnul la el, dar septemani de dile de
a rendul daca nu Par fi vedut, el tot nu i-ar fi

www.dacoromanica.ro
296 I. SLAVICI

mahnit pe Munteni intreband, unde if este sin-

gurul
Cu cat mai mult se 'nstrainati el de- dinsul, cu
atat mai multa dedea el sa castige iar
inimile lor si din di in di tot mai covirsitoare
era in el dorinta de a fi intru toate cum el ri
voiesc. Ochii lui eraii indreptati Inereu asupra
mumei sale, care nu mai cerea nimic de la din-
sul nu-i mai dedea po vete : nici macar in gaud
nu mai era in stare s o jigneasca, caci era Domn
s'ar fi simtit umilit sa nu poata sta cu fata
curata sub privirile
rJa cate una au fost departate toate poboa-
bele stralucitoare din casa lui; incetul cu ince-
tul si-a desbracat Doamna hainele de matase si
de catifea, si ear s'a intors la simplitatea de o-
dinioara: eara Clio, remasa ea singura, umbla
calcand in virful degetelor prin casa, pe care
voise odinioara s'o spurce.
Si toate erati in zadar ; Muntenii nu mai in-
drazniat sa se apropie de Domnul lor, care se
ridicase odata atat de sus in fata lor.
Grea durere si nesuferita viata.
Si durerea aceasta un singur om o intelegea,
Dragodan cel voios.
Se uita la Voivodul lui, iii aducea aminte de
cele petrecute 'n poiana din fata trecatorii, si
ochii lui se umpleau de marl stropi de lacremi,
buzele lui cele groase tremurail, trupul lui gre-
oili se sguduia in tpate incheeturile lui.
g Da ! clicea el, parasit pentru-ca a ti-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 297

nut i tine la nol, la nite nemernici ca nol, care

ne spurcam sufletele prin jaf i asuprire, prin
varsari de sange i prin viata fara de freap.
Umbla dar mahnit i muiat din vale 'n vale,
de la staroste la staroste, de la norod la norod,
ca sa-i aduca pe toti la cainta i sa-I induplece
a se lepada de uritele for obiceiuri i a-I a-
e4a viata dupa pilda ce li-o da Voivodul lor.
El saria sa-i impace pe starotii certareti cand
craft sa se incaiere intre dinii ; el be schimba
gandul cand se pregatiau sa dee navala peste
Dunare ; el ii potolia cand se 'ndarjiati.
Tot el a fost i acela, care i-a adus Domnului
tirea despre sosirea sub dealurile de la mar-
ginea esului a lui Baian.
0 ! mielie fara de seamen ! urma el incet,
aproape optind,fapta nelegiuita, pentru care
nu e vorba in gralul omenesc! o tiu, nu me
indoiesc despre ea, i inima nu-mi plesnete de
manic, obrajii nu-mi craps de ruine ! A fost
destul sa soseasca faima lui de calaii cu falcile
late, cu dintil tociti de scrapiri i cu ochil in-
fundati in cap, pentru-ca o spaima naprasnica
sa coprinda pe intregul neam de miei nascuti
numai spre a pute s'ajunga la o peire ruinoasa ;
destul a fost sa soseasca in gura vaii cetele lui
de calareti incalecati pe cal imbracati in zale
ca solzii de arpe, pentru-ca Vitoc, nemernicul,
i Radoslav, alt nemernic, save calce credinta
i sa i se inchine ca nite cani turbati, care-I
muca stepanul, ear Bohuslav i Vladimir, tot

www.dacoromanica.ro
298 vii SLAVICIt

nemernicli si el, sa porneascd cur daruri in calea

ial esti para.'sit, stepane, venduit l fostr si de
I

aceia, pe_care i-ai ocrotit,si de acelia, ale ca-

,rora ticalosii k-al. trecut od uedereal%
Bodea sta tacut i41 astulta farce -da
sa clfpeasca din ochi.i
aNu suntr "nisei; nici nemernicii ci oameni cu
ahibzdiala, N- respunSe el. Q micelle ar fi fost
lsa se avente ?rt lupta cand n'ati nadejoe de is-
banda; nemernici arc fi dac-ar face varsare de
sarige nand pot sa scape de ea> totimai omei-
neste e sa ate umilestisi sa dal o pai-te din frofil-
dele muncii tale decat .sa te deshraoi si to de
fiirea omeneasCa 41 sa te arunci ca Tiara selba-
tica. asupra celui ce nu viata vroiestel sa tiro iee-
.Nu, Dragodane, inisel e parintele, cure.4,sii )ert-
veste copiii orl ii vinde, cand poate sa-1 Scapa
cu pretul Emilirii lui.
c<Dar to esti pacrintele nostra al tuturora, -4-G, in-
tinipina Dragodan, i pe tinter trehuiaa sa te
asoultelbs
c.Asta da! gr'4 Bodem.-4-k Afielllat este,/ calm
de fried s'aa inchinat, ti pentru-ca Stiu, ca Ba.1-
ian, zbiar mai belbatic decat dingii, nu-slva da
silinta sari tins 'n frea, ci.,i va lass in irk>ile tori.
0Ah! T striga Lragodau tacnind ear c& taw-
rul infuriat, i-n e infricasata puterea Ogorflor iiii-
setatl de sange omenesC, i not nu putern sa.
stain in fata el, dar Baian a, Senit i seA va
duce ear in eampiile intinse de la apus. -L-dLe
udi areta ea atunei, o, le poi areta, ce va sa qiCa

www.dacoromanica.ro
 otg la-TRANI (299

mania celui ce staruie in credirta fats cu

gait care-si schimba stepanii si se tiresc ca niste
cani in fata celui dupa vremuri mai puternic!
Sa ne retragern, stepane, in strimtorile vailor
si sa ne pastram puterile, ca sa-i putem levicu
strasticie dupa-e va fa plecat else
Nu! respunse Domnuli41- Caind vijelia se
pernelfe, salvia rnladioasa se plearcalpana la pa-
reentl dar stejarul -sta. teapeu si on infrunta txr,
gia Ivrerail/ Uri se frange. Ti potf sa faci ae
Crest efi Stau neiniseat la local men sig nstept
SA vier
4<Dar Munteniil +dntrelya Dragbdan, al- se .bor
aduna ei impregiurfil ted?z,
Nu still, respunse Bodes. 4 Are .Sa vie
mina vrea, Daton nu e nimenil Veni-va, _Can,
dea icu ai sei veni,rya Botea, vett-i-iver toti eel
risipiti prinire vol, i Vern fi deStul de multi, ca
impreuna sa-1 silim a se'ntoarce cu rusine si
sa -i luam pofta dea mai veni pe tact, uncle Atat
de grew resbeste si atat de putrina pr_ada4
asteaptag..
Lass -mi, stepane, mangaierea, sa yin si en
au ai mei la tine, i1 Toga Dragodan.
.4ki vreme destula, ea sal td rkgandesti 11
respunse Domnul, T cael mult are sa, stde sub
zidurile acestel cetati, datai vi venix,

www.dacoromanica.ro
300 I. SLAVICI

II

Cetatea
Sus pe muchea unui deluor din fata satului
Bodenii, departare de vre-o miie cinci sute de
pai de la albia Dambovitei, se cunosc Anca ur-
mele cetatii lui Bodea. Era in patru colturi, in
lung de trei sute i clece, ear in lat de doue sute
i trei-cleci de pa1, intoarsa spre Dambovita cu
fata mai lunga, in care se afla i intrarea, nu
poarta, ci o deschiclatura lasata in zid.
Casele se aflaii la stenga intrarii, cu fata spre
thuntl, i incheiaii cetatea despre vale, unde se
afla satul Cetatenii. Cele-lalte trei parti erati in-
chise cu ziduri groase de apte palme i inalte de
aproape trei stangeni, eard pe sub ziduri erati in-
irate hambarele domneti, toate cladite din lemn
de tejar.
Turnurile de la cele patru colturi, cu vre-un
stangen mai inalte deck zidurile, aveaii acope-
riuri inalte i invelite, ca i casele, cu indrila
de brad.
Biserica sapata'n stanca, acum plind de odoare
scumpe, se afla la mijloc, in fata intraril, i la
dreapta el se varsa un ipot.
Se adunasera la cetate cu Candea, cu Botea
i cu cei-lalti peste opt sute de ini, ear Dra-
godan sta cu vre-o trei mil dintre al sei in gura
vaii, spre ravarsarea Cobiei, unde sta i adi satul
Dragodan, departe din jos de Dragodaneti.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 301

Dile le de a rendul oamenii au cutrierat vaile,

ca sa adune burdufuri de sell, fuioare, calti i
reina. Altil lucrail in acela-i timp, ca sa ridice
schele de alungul zidurilor i de asupra ham-
barelor. Ear altii caraii bolovani din albia riului
i-i aedaii bine renduiti de asupra zidurilor groase
i pe schelele late on if ingramadiail la drepta
i la stenga intraril.
Primind tirea, ca Dragodan a avut o 'ncaie-
rare cu Ogorii i a fost nevoit sa se retraga
spre fundul vaii, Domnul trimise femeile cu co-
piii spre strimtorile Dragoslavelor, opri in ce-
tate doue cute de Munteni i o suta de vecini
de la Slobodia, ear pe cei-lalti ii trimise cu Can-
dea la Capu Coastei, ca s dee mans cu Dra-
godan i sa-1 tins pe Ogori cat de mult in loc,
apoi sa se retraga in desiuri i sa.-1 neliniteasca
mereti pe dumani.
Nu not avem sari invingem, if dise el luI
Candea, ci firea locurilor i urgia vremii.
Ed ii in aici ingramaditi, ears voi nu-I lasati
sa odihneasca. $i tot aka sa faca si cei ce vor
mai veni de aid inainteD.
Intorcandu-se apoi spre .parintil sei, care stall
i ef gata sa paraseasca cetatea, el remase timp
Indelungat cu ochii plecatl.
De ce trebue sa fa ci to lucrul acesta ? v it
intreba Parintele Luca.
Pentru-ca aa voiete el ! grai maica preu-
teasa.
Nu, mama 1 intimpind Bodea. Prea m'arn

www.dacoromanica.ro
310 76 SLAVIC'

ridicett sus pentru-ca sa me mai pot cobori fara.

q-a Jsarmi. fiu urgisit mie insu-mi. Uitati-ve /g
fata inea si alegeti : voiti mai bacurak sa me
vedeti duaand....tiris a tviata mie nesuferita on sa
MAVngroptiti lattdat, de -toti cei ce me 4tici
Han a grai inaica prenteasa, care on voia
ea fiin1 el s'a vada plangand.
Vointa Domnului sa se indeplineasca. I Elise
preotul in vreme-ce fitul seiuii seruta Mana, apoi
Se departs .i el.,
cZiditi" intrarea! f-rr striga Bodea cupa-ce pd.
rintil sell iesird din cetate, apoi se 'ntoarse lal
sotia) sa, care sedea plangand Inca in cel main
iimecat .colt al detatil odinioard atat de lumi-,
noage 0 nu mai asculta vorbelei cu care are-
.dineioasa Clio Isl. dedea Silinta s'o mangaie.
Cinci c5lile incheiate Paul tinut Candea si Dra,
godan in loc pe Baian, care, om chibzuiti trio
inikese partea cea mare a ostiriff, lui inainte, ca
sa iee in staparfire straturile de dare, gi intrase
I valea Darnbovitel cu numai vre-o done+decl
de mii de calareti.
Traiti pe anvil intinse, Ogorii se simtiat
strimtorati in valea an gusta si des cotita,inaintaii
dart numai an multa bagare de seams printre
dusmanii, care iesiati pe ica pe cola din. padurir
sit ii hartuiab cand dela dreapta, cand dela stenga.
Ne putand sa-si dee seam& despre puterea duss,
manului asouns prin desisuri, chiarsi indraznetul
Baian el insu-si se temea, ca nu cum-va sa fie
tray Sn vre-o cursa si see opria des in Ion, din

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 334

ce in ce Mal nerabdator si mall necajiti Ca nu

poate se dee o lovitura hotaritoare.
El era day voiois cand a zarit, in sfirsit, fur-.
Tuarile cetatili
tia, .ce-I drept, ca e incungiuraf din toate-par4
vedea, ca nu/se poate misca in valea strii-nta
cu calarimea ba, si nu era de loc pregatit sit
sparga zidnurh gtoase on sa le treaca, era inse
ha sfirsitul lungulur drum; pe care-I facusec si
cuibul de peatra al indaratnicului Domn era
putind pedeca. pentru ceL deprins a treoe dlri
biruinta in birninta.
El porunai, ca cetele s descalece si sa-si in-
tindk corturile de, pasla. Incalecati remaneaa
numai doue mil de oameni, care se risipira
ceter mai midi ca sa cerceteze locurile si sa fie
gata de a da piept Cu dusmanii, care 'n toata
clipa puteau sa rasa din padure.
Bodea pe incase de a supra zidulul si privia
la ale ce se petreceau In vale.
Era'n revarsatul zorilor de di, pe la mijlactil
lunef Mani, daia cerul se 'nnorase, culmile mun-
tilor eran perdute'n ceata, o pada furmurie Se
Intindea pe riu la vale si boarea vail se Inas',
prise
g Da, Doamne ! ploaie marunta si deasa si
lungs. disc plo ai e,c1--puti n san gei
Nu, se luminase anca de tot and el zari trei
oameni, care,'iesind dintre corturi, urcara coasta
drept spre intrarea cetatil.
Era Vladimir cel pantecos insotit de dol Ogori

www.dacoromanica.ro
304 I. SLAVICI

imbracati in vestminte incarcate de podoabe scli-

pitoare.
El remase zapacit cand veclix ca intrarea e
Peste putin inse el zari pe voivod si se in-
toarse zimbind cu reutate spre el.
Va sa dica te-ai inchis ca viezura,grai din-
sul.Era un timp, cand not nu indrazniam sa in-
tram, ear acum nu indraznesti to sa ieis.
Nu stie nimeni mai bine de cat voi, res-
punse Domnul,ca am de cine sa me tern si ca
intelepciune e lipsa mea de indraznealap.
IN'ai,intimpind Vladimir, nu intelepciune
este. Cu cat mai puternic, cu atat mai milos e
sdpanul fata cu cel ce ii recunosc puterea si nu
atita prin indaratnicia for mania lui. Baian,
marele stepanitor, chaganul chaganilor,urma el
ridicand glasul, me trimite dimpreuna cu a-
cesti doi sfetnici al lui la tine, ca sa te vestim,
ca faima vredniciilor tale a strabatut pang la el
i doreste sa te vada i sa te aiba intre cei mai
alesi dintre prietenii sei.
Ed nu -1 cunosc, respunse Bodea, i nu
pot sa.-1 judec decat dup. faptele lui mie pang
acum putin stiute. Daca inse asa te-a insarcinat
sa-mi vorbesti, mi se cuvine i mie sa-i recunosc
puterea i s doresc a-I vede si a mi-1 face
nu prietin, ci bun ocrotitor. Te rog deci sa te
'ntorci la el si sa-1 spui, ca vestea ce mi-a tri-
mis prin tine e o mangaiere pentru mine, ca
me inchin lui dimpreuna cu toti al mei si ca.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 305

poate sA se socoteasca acasa la el in mijlocul

oamenilor ce stall sub ascultarea mea .
(Hotarirea to e inteleapta, ii respunse Vla-
dimir, si el va fi multumit cAnd o va afia ; mai
mare ii va fi inse multumirea, daca vei veni tu
insu-ti la dinsul, ca sa i-o spui de la rost la rost !'
Am s'o fac si aceasta, grai Bodea. M'asi
simti si eu Arica mai mangaiat, dac'as pate s-1
\led aid sub acoperisul casei mele, dar nu mi
se cuvine mie, celui mai mic, s-1 poftesc sd vie
la mine : am O. me duc la el ! De prisos ail
fost grelele osteneli, la care si-a pus fruinoasa
ostire, si lard de nici un folds o tine ingrama-
dita in aceste locuri strimte si sterpe, unde lipsa
de hrana si de nutret si urgia vremii pot sa."-I
nduca marl stricaciuni. SA-si scoata dar ustirea
de aici, unde nu mai are nevoie de ea, s'o tri-
mita 'n lArgimile manoase ale campiilor, si me
voiu dute sd-mi fac inchinarea.
Nu are, asa cred eli, s faca lucrul a cesta,
ii dice Vladimir.
Atunci, intimpina Bodea, on e de rea
credinta, on s'a pripit cAnd te-a insarcinat sa-mi
spui, ca doreste sa me aiba intre prietenii lui.
Prietenie fail de incredere nu se poate !.
Dar nu ai Aid tu incredere in el !D
Fara indoiala, ca nu am,respunse Bodea.
Cum asi pute sd am eu incredere intr'un om,
care nu are nici el insu-si incredere in sine !?
Cum s'ar pute sa me radem pe faima pu-
terii 101, cand chiar si el insu-si numai in mij-
20
www.dacoromanica.ro
306 L SLAVICI

locul otirii lui indrazneste sa stee iri fata mea!?

Cum s'ar pute sa nu me tern eu de el, Cand el se
teme de mine!? Sa i le spui, to rog, aceste.
Noi Muntenii, urma el vorbind rar si respi-
cat, vi-am dat you'd vecinilor ajutor la timp
de mare nevoie fard-ca sa fi cerut inchinarea
voastra. Vol nu v'ati temut s veniti in mijlocul
nostru, eara eu m'am dus singur, neinsotit de
nimeni, in mijlocul vostru: cu inima curates si
cu incredere deplina ati venit voi, eard eu cu
iubire adeverata v'am primit sr nici o data n'am
incetat a voi binele vostru. Vol cu toate aceste
in fata celei d'antei primejdii v'ati lepadat de
mine si v'ati unit cu faimosul biruitor, care vine
in fruntea unel marl ostiri asupra mea. M'ai
pot eu sal am incredere'n voi, care ati calcat
credinta!? pot sa am incredere'n el, care v'a
silit s'o calcati !? Nu barbatie, ci nerusinare
ar fi sa me duc in mijlocul oflirii lui eu, cel
slab, pe care nimeni n'ar pute sa-1 resbune :
are sa villa in mijlocul ostiril mele el, pentru
care e o rusine sa se teama, daces e adeverata
puterea, pe care sa raclema. Spune-I, ca me
tern de el cata vreme el nu -mi (Id dovec,Il ne-
indoioase, ca nu se teme de mine si de ai mei !>
Vladimir si insotitorii lui se'ntoarsera in ta-
bera, dar peste cat-va timp Vladimir urca ear
coasta, acum el singur.
cPuternicul mar stepan, clise dinsul, m'a in-
sarcinat sa-tl spun, ca e multumit de vestea ce i-ai
trimis 6i ca. Trial virtos doreste ate aye in rendul pie-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 307

tenilor sei. Drept dovada, ca nu vrea sa faca

varsare de sange si ca to socoteste de o po-
triva cu sine vrednic de incredere, te pofteste
sa iesi din cetate dimpreund cu clece dintre ai
tee, cad.' va ie i si el din tabera lui cu clece
dintre ai sei pentru-ca in fata acestora voi a-
mendol s ye mesurati vrednicia luptand cu
arma ce 'vei alege tu. Daca-1 vei invinge, el
iii retrage ostirea, ear claca te vei da invins,
vei veni sa i te inchini in tabara lui.
Bodea remase cat-va timp adencit in gan-
duri. Nu era oare dator sa primeasca si sal intre
el singur in lupta, cand prin aceasta scapa sute,
chiar mii de vieti ! ?
Nu ! clise el,lucrul acesta eu nu pot sa-1
fac. Da'ca el ai veni cu arma ridicata asupra
mea, eu adl fugi m'asi ascunde, ca s scap
de loviturile lui ; daca m'ar strimtora fara de
veste, m'asi apara din resputeri mi-asi da si-
linta sa.-I scot arma din mama : o mi elie fara
de seamen e insa sa IeSi din adins la lupta, sa-
ti ascuti arma i sa lovesci cu ea numai pen-
tru multumirea de a-ti arata vrednicia, o sel-
baticie este, la care nici fiarele n'afi ajuns.
Sa-i spui, te rog, ca nu e nevoe sa ne me-
suram vrednicia : iI socotesc mai vrednic decat
mine ci sunt gata s'o marturisesc aceasta in fata
on Si cue. Si nici nu e de altminteri, urma
el,vorba de mine, ci de neamul de oameni,
care se afla in dosul mea. Eu sunt un om ne-
mernic si neajutorat, care va peri mane, daca.
www.dacoromanica.ro
308 I. SLAVICI

nu piere 01, i nimic n'a dovedit repuindu-me

pe mine lard ca sa." fi induplecat neamul intreg.
Acesta mi-e respunsul : nu pentru mine numai,
ci pentru neamul intreg sa-si dee dovec,lile de
incredere !),
Gandeste-te bine, grai Vladimir. Nu
scapa din vedere, Ca ac,11 el este aici, ear mane,
daca pleaca, se duce departe spre apus, i to
fad ear ce vrei. Nu-i atita mania, caci vei fi
invins !>
Vol fi, respunse Domnul, dar va sti i
el i vor sti si toti urmasii lui, ca noue nu pot
sa ne faca ceea ce le fac celora-lalti, si de o
rTe de-ori se vor gandi i resgandi mai nainte
de a se mai hotari sa intre in strimtorile aceste.
Spune-i sa piece, ca de la not nu are ce sa
iee. Un singdr lucru scump avem, obiceiurile
remase de la parintii nostri: aceasta ni-e singura
bogatie, prin care ne fericim, ear pe aceasta
n'o primeste. Tu cunostl sunetele buciumului
si pti] intelesul fie-caruia din ele: intoarce-te i
voi suna, diipa -ce vei fi intrat in tabera, de ru-
gaciune: spune-le ca acesta e semnul pacii i
al dragostel curate, cu care noi crestinii intim-
pinam chiar i pe cei ce yin cu arma ridicata
asupra noastra. In pace sa.-I fie plecarea!
Ed de lupta nu am sa sun decat atunci, cand
it voi vede sub aceste ziduri, ear 'atunci suna-
vor buciume din toate partile!
Vladimir cobori ear in vale,si el nu era anca
intrat in tabera cand se porni i ploaia marunta

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 309

si deasa, pe care o astepta Bodea si care atat

de mult trebuia sa-1 supere pe Baian.
Scurt si indesat, cu ochii infipti in paiment
si miscandu-si din cand in cand falcile late in
scrisnet inabusit, dar in liniste deplina a ascultat
tinerul Chagan vorbele lui Vladimir pang 'n
clipa cand de pe zidul cetatil a strabatut la el
sunetul de bucium.
Acum el tresari putin.
E semnul pacii, stepane,ii dise Vladimir,
si al dragostei, pe care-I da pentru-ca toti sa stie,
ca el vrea incetarea dusmaniel, si pentru-ca ni-
meni sa nu se mai incumete a ye face vre-o
suparare.
Peste putin alte buciume si ear altele ince-
pura sa sune in acela-si fel de la vale, si de la
deal, si de la dreapta, si de la stenga, de pre-
tutindeni de prin padurile dese.
Era par'ca o serbatoare obsteasca a miilor ri-
sipite, care ii multumesc cerului pentru ploaia
manoasa.
Care va sa dica me mai si batjocoreste
vestindu-le tuturora pacea, pe care nici n'a cer-
sit-o, nici n'a stors-o de la mine, ci mi-o trimite
ca un fel de mils venita din bunetatea inimii
lui! Me pofteste, dise Baian, sa plec
fara.-ca sa me alunge, fara-ca sa fi stat macar
in fata mea, me iarta si da porunci, ca nimeni
s nu cuteze a me supera! Ah! Baian, copil ne-
vristnic si fara de pricepere! adimenit de o faima
mincinoasa te-ai lasat sa fii amagit si to -ai umi-
www.dacoromanica.ro
310 I. SLAVICI

lit ca o baba fara de dinti in gura el sbarcita

socotindu-te de o potriva cu un om, care-si ride
de tine. Ridicati tabera! striga el. Sa
plecam farce de intardiere. Nu suntem not vred-
nici sa stain in fata unor asemenea oameni; o ru-
sine nestearsa ar fi, daca n'am pute sa-1 invin-
gem, si tot rusine ar fi si daca i-am invinge mai
perclend anca cinci dile si jertvind oameni mai
multi decat au muncit la ridicarea acelui seraca-
dos cuib de peatra. Unde e Isaac, Evreul
misel, care m'a adus aici!? unde este el !?
nE dus, stepane, la straturile de sare,ii res-
punse Vladimir tremurand de frica.
Sa ne dal, stepane, voie, grai una dintre
capeteniI,ca sa mergem si sa-1 aducem aici
nu pe Evreul acela, ci pe omul nerusinat, care
sta pe zidul de peatra si se uita ric,lend la noi!
<A !Injosirea aceasta n'avem s'o suferim !
striga altul.Inteleg mania ta, stepane, si lucru
in adever rusinos ar fi, ca to insu-ti sa to pUI
in fata unei loaze, care sta ascunsa in dosul zi-
dului. Retrage-te, stepane, departeaza-te, dar
lass -ne noue, celor mai netrebnice dintre slugile
tale, multumirea de a ne face datoria luandu-1 de
urechi, ca sa-1 ducem la tine !
gUn ceas ni-e destul,ca sa-1 avern!) striga altul.
n'ai dreptul de a ne opri,striga ear altul,
caci, in tine, fie-care dintre noI, intregul neam
a fost batjocorit, si nu poti sa opresti pe nimeni
de la implinirea datoriei de a-si apara cinstea
neamului ).

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 311

Baian se retrase tacut si posomorit in cortul

lui, ear capeteniile indarjite se risipira, ca sa
faca pregatirile cuvenite pentru lupta, si peste
putin cate-va mii de Ogori se risipird prin pa-
dure, ca sa taie copaci si sa-si faca scarf si ca-
pre pentru trecerea zidurilor de peatra.
Era tarditi dupa ameacla-di, cand buciumele re-
sunara din nod, dar nu ca dimineata, ci dand
isbituri scurte si din ce in ce mai insetitoare.
Ogorii se despartisera'n doue. Unii, partea cea
mare, vre-o Base-spre-dece mii de oameni, o por-
nisera la deal cu scarf i cu capre, eara cei-
l'alti incalecasera si steteau cu Chaganul in ta-
bera, ca sa primeasca lupta cu dusrnanii pititi
prin paduri.
Ploua si acum tot marunt si des, si navalitoril
urcati cu anevoia coasta piec,lisa si lunecati des
pe iarba umeda, in cat se'mpeclecati pe ici pe
colo unii de altii. Mai red anca era pentru dinsii,
Ca,. voind sa sfirseasca cat mai curend, o por-
nisera prea multi la deal si remasesera prea
putini in tabera.
Pe ziduri nu se vedea nimeni. Numal pe ici
pe colo se ivia din dosul bolovanilor cate un
cap, care ear se ascundea. Arcaii, 1Vlunteni iesiti
din scoala lui Bran i a lui Marcea, stetead pititi
pe schele tineati tolbele gata, eara slobod-
nici se uitail in ochil lui Bodea si asteptaii sem-
nul lui, ca sa inceapa a resturna bolovanii.
(Incet si cu mesura! striga Bodea. Nici
o sageata sa nu sboare'n vent, eara bolovanil
www.dacoromanica.ro
$12 I. SLAVIC'

sa-i aruncati Tar si cu putere, ca sa nu se o-

preasan pamentul udat de ploaie, ci sa se ros-
togoleasca'n el !
Erati departe navalitoril cand bolovanil in-
cepura s sboare unul de ici, altul de colo .si sa
se rostogoleasca cu repediciune din ce in ce
mai mare la vale. In zadar se feriail navalitorii
din calea lor, caci fugind de unul, se'ngrama-
diati spre altii, Fi, cand lovia'n gramada, bolo-
vanul ii culca renduri lungi la pament. 5; cu
cat mai mult se apropiau, cu atat mai deli sbu-
rail bolovanii ii mai rapede unul dupd altul, cu
atat mai multe si mai lungi erati rendurile celor
culf,ati la pament ici cu sari sfaramate, col o
cu capre scoase din incheetura.
Ear in cetate era tacere ca 'n morment.
Baian sta nemiscat si privia din ce in ce mai
nerabdator. Era o nebunie incercarea for de a
resbi ast-fel in cetate, 1i coasta se acoperise 'u
putin timp de Ogori resturnati la pament, peste
care se rostogoliau alti bolovani si ear altii. Cu
toate aceste el striga din resputeri : mai rapede !
mai rapede ! La dreapta si la stenga ! Lua-
ti-o de la deal !
Navalitoril se despicara si o luara rapede unii
la dreapta, ear altii la stenga, ca sa apuce in
dosul cetatii, unde nu mai puteau sa fie loviti
de bolovani rostogoliti la vale.
Abia acum incepura sa sboare in ei sagetile
din cele doue sute de arcuri, tot sageata gi omul.
Ear in cetate era liniste ca'ri morment.

www.dacoromanica.ro
 DIN BA.TRA.Ni 313

0 singura parte era ferita si de bolovani, si

de sageti, cea despre vale, in care se aflau casele.
Navalitorii se 'ngramadira cautand adapost in
dosul caselor, asedara caprele i scarile ce le
mai rem asesera si incepura sa urce, ca sa iasa
pe acoperis si sa treaca peste el in cetate. Incet
si cu bagare de seams, unul cate unul si fail de
sgomot se adunard pe partea de din afara a aco-
perisului pentru-ca sa iasa la iveala dupd-ce se
vor fi adunat destul.
ne mai incapand in dosul caselor, trecura ra-
pede sub zidul din fund si pusera aid scan si capre.
De o data inse lua foc acoperisnl uns pe de
desubt cu sea, flacarile-1 cuprinsera 'n Cate va
clipe si cei adunati pe el se 'ndesuira inspalmen-
tati spre scarf si.se rostogolira val virtej peste
cei ce urcad in urma ]or on steteau jos. In a-
cela-si timp din colo unii dintre aparatori ii stro-
piau pe navalitori cu seu fierbinte, iara altii 1,e
aruncati in cap fuioare muiate 'n resins, care
ardeau cu flacara rosie.
Se 'noptase, flacarile se 'riaAati din ce in c
mai marl, si printre vaietele celor ce se svirco-
liati pe sub ziduri orb fugiau orbi la vale se
audia sgomotul incaierarii din ce in ce mai grele
pentru Chaganul apucat din trei parti si strim-
torat in tabera lui.
'Acolo alergau toti cei ce se mai puteau duce,
si peste puOn Bodea sedea de asupra zidului si
asculta cu ochii plini de Iacremi gemetele rani-
Olor remasi impregiurul cetatil.

www.dacoromanica.ro
314 I. SL A VICI

O! cum poate omul sa se desbrace de fi-

rea lui i sa se coboard mai prejos de toate vie-
1.1itoarele ! se jelui el infiorat de cele petre-
cute. Pentru pornirea semeata a unui om, pen-
tru un deert gaud de m-drire, pentru o parere
numai se ingTainadesc atato suferinte i se jert-
vesc atate vieti Plin e vezduhul de suflete
necurate, urma el uitandu-se sperios impre-
giurul sea, i numai, stepanit de ele poate o-
mul sa-i piearda astfel dreapta judecata. i sa
strige :
Fara' de rnila i fara de crutare lovete!D
N'au fost oare destule grozaviile acestei dile!?
lriga Mala, care t.rcal i ea scarile schelei
i se opri tremurand in tot trupul. Ed nu mai
pot sa ved, nici sa and cele ce se petrec im-
pregiurul mea ! Asculta, iubite, rugaciunea mea:
s parasim acest cuib de nenorociri!*
Ea to -am rugat sa nu remai aici,ii respunse el.
Anca mai grozave mi-ar fi fost chinurile;
respunse ea, daca to -a fi tiut aid i nu ai.
fi putut sa to ved in fie-care clips i sa mor de
o data cu tine. 0 ! ce mai fac ea in mijlocul
unei lumi straine, daca nu-mi mai eti to iubit
ocrotitor!? Sa fugim, iubite, sa ne ascundem
in codrii nestrabatuti i sa ateptam, cad ei vor
pleca i destul li-a fost, ca sa nu se mai intoarca
nici o data in aceste locuri nenorocite pentru
dinii. Destul al facut, ca sa aperi pe al tei!D
< Da! respunse el, destul a fost. Ne vom
retrage. In data-ce se va, fi sties focul, vom ri-

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 315

dica podul de trecere i ne vom folosi de intu-

nerecul noptii, ca sa ieim cu totii i sa ne de-
partam spre munte.0
0 bucurie nespusa if cuprinse pe toti, and el
dete porunca sa ridice de asupra zidului despre
munte podul de scanduri, pe care i-1 facusera
anume pentru ieire, i sa se pregateasca de
plecare.
aHambarelor le dam foc stepane ? intreba
unul dintre oameni.
00, nu! respunse el. Lucrul acesta I'am
fi facut numai in clipa cand ei ar fi Inceput sa
treaca zidul; e inse grew pecat sa nimiceti fara
de nevoie ceea ce poate sa-i fie omului de folos.
Sa iee fie-care cat poate sa duca fara-ca sa-i fie
prea mare sarcina, ear ceea ce nu putem sa
ducem not remane aid intreg i nevatamat fie
chiar i pentru dumanii notri, caci tot oameni
sunt i el !>>
Era pa la mieclul noptii cand caprioreala ca-
selor a cac,lut peste zidurile negrite de furn, i
Bodea s'a urcat cu Mala i cu Clio pe zid, ca
sa coboard cel dantei afara.
Infioratoare privelite!
Ogoril se folosiaii i ei de intunerecul noptii
ca sa-i caute ranitii i sa-i omoare, ca sa nu se
mai chinuiasca lasati aa singuri printre morti.
Tiptil se apropiail din toate partile ucigaii i
pe furi, ca nu cum-va aparatori cetatii sa-1 simta,
si tirindu-se ca fiarapanditoare se aruncaa asu-
pra ranitilor neputincioi i-i gatuiau, ca s nu se

www.dacoromanica.ro
316 1. SLAVIC1

vaiete cand primesc lovitura. Omul tine inse la

viata lui cata vreme mai poate sa resufle, i rd-
nitii, simtind ca li se apropie sfiritul, se vaitau,
se rugau i blestemau in gura mare.
Bodea se dete inapol, ca sa nu fie veclut.
gTrebue s mai ateptarn, grai dinsul cu
glasul inabuit.
Mala inse, femee, se ridica putin i se uita
peste zid, ca sa vada i sa inteleaga rostul va-
ietelor.
Ce fac? intreba ea tremurand ca firul de
trestie coapta in bataia ventului.
gNu to uita.!) ii respunse el.
Yet/lea inse nu poate sa nu se uite cand firea
el navalnica o 'mpinge sa vada, i ea se ridica
i privi.
gAh! scarba sa-i fie omului de sine insu-si!
El i1 ucid ranitii! striga ea ca ieita din
fire, apoi cac,111 leinata in bratele lui.

III

Incheerea.
Adunati pe ici, pe Colo in culmile netede ca
odinioard la vatra lui Vine, Muntenii se sbu-
ciumad sa iee o hotarire i n'ajungeu sa fie por-
niti cu totii la fel.
Oamenii toti sent acela-i om intriipaf in fP1
de fel de chipuri. E omul adevOrat in fie-care,

www.dacoromanica.ro
 DIN BA TRINI 317

dar nu iese din nici unul intreg la cu

cat mai intreg it scoti din tine insu-ti, cu atat
mai sus esti in scara desfasurarii sufletesti, si
cu cat mai sus sunt cu totii, cu atat mai usoara
e intelegerea Intre unul si altul, caci una sin-
gura e vointa omeneasca.
0 ! nu mai era Arie, omul scapat de indem-
nurile trupesti, ca sa-i indrumeze pe calea, in
care pot sa mearga cu totil. Trecusera multi ani
de dile decand el murise, dar numai acum sim-
tiau, ca el lipseste, si se jaluiaii plangandu-se
pe sine.
Nu trece fuse omul luminat prin lume fara
ca sail reverse lumina, si daca i se stinge viata
marginita 'n timp, remane lumina, pe care a
revarsat-o in sufletele celor Arica vii, Sl creste
impreunandu-se cu alte lumini si se 'ntinde pa-
trundend in sufletele celor ce rinduri-rinduri
intra'n viata.
Traia 'Lica Arie in inimile tuturora, si Raciu-
lete cel marunt sprinten cutriera, mai nea-
stemperat decat ori-si-cand, poienele cuprinse
de fiori, ca sa" adune sfatul betranilor si sa-I
puns pe toti in miscare. Nici o data anca nu
se adunase sfatul acesta, cad: n'a fost nevoie
de el cata vreme a trait Arie, nici mai tardiu,
cand vointa Domnului le hotazia toate. Acum
inse Domnul era Inchis in cetatea lui incungiu-
rata de lesuri Intrate'n putrediciune si pazit de
Chaganul turbat, care jurase cu gura plind de
spume, ca va sfarma cu peptul seu zidurile,

www.dacoromanica.ro
318 I. SLAVICI

ingramadise intreaga ostire in valea strimta.

In trei renduri deduse navala zadarnica, mil de
vieti jertvise, lipsa de hrana gi boalele ii sca-
deail mered ostirea, dar el nu so vaia, ci mai
virtos se'ncapatina.
Ear in cetate era tacere gi lini1te ca in mor-
ment : singurul semn de viata al aparatorilor era
buciumul de rugaciane, care resuna din cand in
cand pang 'n fata trecatorii, unde Muntenii se
adunaii mereu, acum nu sute, ci peste sapte mii
de oameni, toti gata de a-si face datoria.
Care le era inse datoria ?
Erau adunati betranii toti i steteaii tacuti.
))a.c'ar fi sunat de jos, din cetate, buciumul
de lupta, multi ar fi sarit in picioare, dar nu
toti. Eraii acolo Moroiu si Ursan, erau Bunea si
Marcea, erau Corbu i Ventu, erau preotil toti,
care tot ar mai fi stat pe ganduri, cad prin sa-
hie piere cel ce scoate sabia din teaca.
Nu sung de lupta, dicea Parintele Luca,
pentru-cd-si este el singur destul, nu sung pentru-ca
vrea s crute vietele voastre, nu sung pentru-ca
e gata sa.-0 dee pang chiar i viata, ca sa in-
spaimante pe cei ce vor sa ye calce sa se dee
pilda urmasilor sei !)).
Nu suns, dicead altii, fiind-ca e mandru
si nu vrea sa se umileasca cerend ajutor de la
unii ca noi. A, daca iese invinga."tor acum, ca
vermii avem s. ne tirim la picioarele lui: sariti
sa-1 scapam, cad pe noi ne scapam fran-
gand mandria lui.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 319

Unul singur, Bran cel span, stetea infundat si

nu dicea nimic, ci se uita din cand in cand in
ochii cei albastri ai lul Radu, baiatul trecut acum
de cinci-spre-deci ani, prea malt pentru anii lui,
dar nu plapand, nici cu fata de fata mare cum
fusese tatal sed odinioard. Era par' ca din ochil
lui voia sa afle Bran ceea ce e de facut, eara
el stetea cu inima strinsa 'n cleste.
Ah ! cum ar fi voit sa fie si el acolo! Tatal
seu l'a departat inse de la sine.
Prea scumpa ne este tuturora viata ta, i-a
dis el si prea multi ni-am perde bunul cumpat
si ne-am av'enta orbeste, cand am vede-o in
primejdie. Cea dantei datorie a omului e sa-si
pazeasca viata si s'o chiverniseasca cu intelep-
dune : umileste-te, da-t1 intregul avut, primeste
chiar robia, daca numal asa poti sa-ti scapi viata,
pe care numai pentru fericirea celor viitori si
pentru imbarbatarea for ai s'o jertvesti !
Nu, el nu putea s voiasca altfel, daca asa a
dis tatal si Domnul lui, si cu inima strinsa se
uita la niultimea ce se frementa'n valurl viu
miscate.
Pe cand inse ei steteau aici, Maica Preuteasa
alerga 'n urma lul Raclulete vaitandu-se amarnic
gi adunand in calea ei pe mumele 'ngrijate, care-I
intelegeaii durerea.
0 ! ele nu mai steteau pe ganduri, cad ele
nu cu mintea cea cumpenitoare si sovaita, ci cU
inima for curata judecad, si un fior cutremurator
Ii cuprinse pe toti cei adunati in fata trecatorii

www.dacoromanica.ro
820 1. SLAVICI

and ele se ivira 'n departare apropiindu-se cu

pas din ce in mai grabit si 'mbarbatadu-se unele
pe altele prin vorbe strigate '0 gura mare.
<Stati si ye chibzuiti ! striga Maica Preu-
teasa. Oameni in toata firea, barbati in pu-
tere, parinti, care au copii, feciori, care ail mume,
frati, care au surori, voi toti oameili verdi si
intregi stab si ye ganditi canc.] ios in vale, aci
in apropierea voastra se varsa sange si s'a var-
sat ieri si alalta-ieri, de septemani de dile se
varsa mereil.
0 ! imtimpina Bran ridicandu-se din calaie,
usor ni-ar fi sa nu starn si greu ne este sal
stepanim pornirea de a ne rapedi in vale, ca
sa punem capet varsarii de sangeo.
Nu e tare vointa, care o stapaneste, ii res-
punse ea ridendu-i in fats, ci e slabs porni-
rea. Nu ve inspaimenta pe voi gandul, ca flit
si nepotii si stranepotil vostri vor suferi si ei
cum voi ati suferit mai nainte de a se fi ivit el
in mijlocul vostru!? Pe not ne inspaimenta,
cad not simtim in copiii nostri sementa neisto-
vita a unui mare neam. Nu ye incanta pe
voi gandul, ca soarta celor viitori o indulciti
bagand groaza in cei ce ye calca pe voi si go-
niudu -i, ca'n veci sa nu mai vie pe aici !? Pe
not ne incanta, cad cu gandul la cei viitori ne
petrecem viata. Ce mai voiti !? urma ea in-
duiosata. Nu vi-e Anca destul ce ati vedut !?
0 clips de slabiciune a avut, o data a fost
ispitit a se ridica mai presus de voi, si ati pus

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRANI 321

la indoiala toate virtutile lui. Chiar ea., muma

lui, striga ea, mi-am perdut credinta 'n el.
Eard el a remas neclantit, neschimbat, in toate
impregiurarile gata in fie-care clipa de
a sta singur pentru toti. Nu ye sunt anca des-
tule dovedile ce vi-a dat !? Nu vi-e nici acum
vrednic sa privitl in sus cand ye uitati la el !?,
Miile de oameni steteati in tacere adenca i 'n
nemiscare ca niste stilpi de peatra.
Sa ne cheme gi ne vom duce !, grai peste
cat-va timp Corbu.
Bran ear se uita in ochii albastri al lui Radu,
care se 'ntoarse incet spre Corbu.
4 Asta,-11 dise el sfiicios,o stie i dinsul toc-
mai de aceea nu ye chlama: nu supunere cere, ci
dovedi[de iubire a steapta in dile ca cele de asta-di !,
Vorbele lui patrunsera flacarand ca fulgerulprin
toate inimile, i multimea se 'ngramadi miscandu-
se incet spre dinsul, maica Preuteasa facia. si ea un
pas inainte, ear Raciulete sta cu resufiarea oprita.
Si tu, it intreba acum Bran, ne ceri sa-I dam
aceste dovedi ?,
Nu ve cer nimic, respunse baletul. Face fie-
care dupa povetele inimii lui. Pe mine inse, urma
el indreptandu-se, nici vointa tatalui, nici porunca
Domnului nu me poate opri de a-mi face datoria,
1i cine vrea, striga cu glas tare, vine cu mine I,
aSi cu mine !) strigara Bran si Raciulete
de o data.
Incet apoi si farce de sgomot, ca 'n di de set--
batoare i ca la inmormentare multimea se porni
21
www.dacoromanica.ro
322 I. SLAVICI

la vale cu ochii tintiti spre strimtorile Dragos-

lavelor i cu gandul dus la cetatea de peatra.
0 baba-I scoasa din sarite ii pusese 'n micare
i un copil, care arum anteia oara se 'mbarbata
sa voiasca i el ce-va, i pana chiar i Bran cel
chibzuit numai intr'un tardin isi dete seamy des-
pre greutatile faptel ce aveatt sa. sevireasca.
Acela, care a intrat o data in lupta, nu mai
are mils nici pentru sine i pentru ai sei, nici
pentru dumanul, care Pa silit sy ridice arma,
ci se folosete fara de nici o crutare de toate
mijloacele, ca sa iasa invingator. Lamurit ca la
lumina soarelui leia la iveala gandul Domnului
in,c,his in cetate: cu cat mai mult i1 tinea Baian
otirea ingramadita 'n valea strimta, cu atat mai
desevirita era infrangerea lui, i inspaimantator
afard din cale trebuia s fie pentru el gandul,
ca Domnul el singur cu o mans de oameni a
putut sa -1 tie atata timp in loc. Nu! lupta san-
geroasa era cel putin de prisos cats vreme Dom-
nul el insu-i nu se simtia in strimto rare destul
de grea, ca sa ceara ajutor.
i grea de tot trebuia sa fie lupta aceasta.
Acolo in vale eraii multe mii de oameni, care
de atata timp se sbuciumau in lupta cu un duman,
care-1 lovia din dosul zidurilor on din desiul pa-
durii: mare trebuia sa le fie mania, cand ajungeau,
in sfirit, sa-1 vada pe duman in camp deschis.
Muntenii trebuiau cu toate aceste sa mearga
inainte.
0 lumina, noua s'a reversat asupra viitorului

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRINI 323

in clipa cand fiiul s'a 'mbarbatat la hotarirea de

a-1 pune viata in joc, ca sa-11 scape parintele
din strimtorare, i lumina aceasta s'ar fi stins,
daca nu s'ar fi adunat cu totii impregiurul lui.
Nu mai ovala acum nimeni, i in frunte mer-
geau tocmal cel ce stetusera mai nainte la in-
doiala : peste putinta ar fi fost sa-i mai opreasca
i nu remanea de cat sa le reguleze inersul.
Stia Bran, ca Dragodan i Candea se afia cu
cetele for prin padurile despre Capu Coastei i
prin cele de la Candeti i ii nelinitesc mered
pe Ogori fara-ca sa intre in lupta cu ei. El tri-
mise dar doue mii de oameni cu cinci sute de
arcai la dreapta, ca sa iasa de a supra cetatil,
la Matau, ears el se opri cu cei-lalti oameni la
Mateia, hotarit de a nu inainta decat dupd-ce va
fi primit respuns de la Dragodan i de la Candea,
ca lovitura sa se dee de o data din patru parti.
El nu tia inse, ca la vale lucrurile se schim-
basera cu desevirire.
Aducandu-i intreaga Wire in strimtorile Darn-
bovitei, ca sa incungiure cetatea, Baian a fost
nevoit sa prade pe Sorbii ce i se supusesera de
buns voie. Noptile dar Dragodan cutriera vaile
i se ivia ca o stafie cand is cand colo printre
fratii sei ingroziti de jaful ce suferisera, i cu
cat mai marl erad perderile lui Baian, cu atat mai
mult se patrundeau vecinii de gandul, ca numai
de la Munteni poate sa be vie mantuirea.
Cel danteiii intre caiti a fost chiar Vladimir
cel pantecos.

www.dacoromanica.ro
424 I. SLAVICt

Pierdend in mania lui oarba on -si -ce mesura,

Baian it legase pe Isaac, Evreul scarbos, de
coada unui cal si-1 terciuise tirit peste bolovanii
de pe termurn riului.
Era peste putinta, ca Vladimir sa rernae li-
nistit in fata unei asemenea privelisti, si peste
noapte el a fugit in tabera lui Dragodan.
Cate-va dile 'n urma Bohuslav, istoc si Ra-
doslav adunat si et oamenii si trimis
lui Dragodan vorba, ca stati gata si asteapta sa
le spund, ce au sa faca, ear acum, cand Mun-
tenii se ivird la Matau, miile de vecini adunatI
de Vistoc alergard spre dinii.
0 in ufletire neinfrenata ii cuprinse pe Mun-
tenil adunati la Mateias cand primira aceste
stiff. Le era par'ca un nou soare resare, teme-
hile unei noue vieti se aseada, si pe cand unii
plangeau de bucurie, altil steteail cu ochii in
pament, rusinatI, caitl si gata de all spasi vina
prin fapte de oameni vrednici.
0, tu om nemernic si fara de pricepere!
I i dise Bran adenc miscat, al voit tu sa -1 ju-
deci pe el!? aI pus tu la indoiala virtutea
lui ! ? intelepciunea lui si bunetatea fara de mar-
ginl a inimii lui aI tagaduit-o! ? Inainte !
striga el,inainte ! ca sa-1 scoatem si sa ca-
dem cu totil la picioarele lui ! SpulberatI au
sa fie ca pleava in vent totI dustnann lui, si de-
parte sus va remane el de asupra tuturora
Eard el, Domnul prea marit si vrednic de
mare marire, stetea cu capul plecat si cu bra-

www.dacoromanica.ro
 DIN BAT RANI 325

tele incrucisate pe pept, cu ochii stinsi si cu

fata vestejita, o umbra de om, la mormentul
sotiei sale, inima curata, trup fara de pats i
suflet lamurit in focul grelelor ispitiri. Prea
gingasa a fost inima ei pentru-ca s-si poata
unna bataile in mijlocul racnetelor de manie
ale celor ce lovesc si intre vaietele de du-
rere ale celor loviti ; prea mult a iubit pentru
ca sa poata asculta gemetele celor ce mor ; prea
era deprinsa a vede in el pe' ocrotitorul tutu-
rora pentru ca sa-1 poata vede crunt i nemilos.
Se dice, ca paserea plapanda, ajunsa fall de
veste 'n preajma arpelui incolatacit printre
crengi, rdmane pe o clips cu ochii tintiti in
ochii lui, apoi moare trasnita de fulgerul spai-
mei: asa a murit Mala cea mult lubita ca co-
pila si atat de rescatata ca femee.
Mare era durerea lui si sfinta.!
El a tresarit card buciumele au sunat dand
din patru parti de o data semnul de lupta. Atat
de ametit era si de perdut in durerea lui, in-
cat tia, ca buciumele vestesc pornirea luptei,
dar nu-i dedea seams, ca de asta-data nu asu-
pra lui pornesc cetele inarmate.
oGata cu totii!D striga el ca desteptat din
somn si se urca'n grabs mare pe schelele tot pline
anca de bolovani si de calti muiati in resina.
Abia privind de sus de pe zid impregiurul
seil el se desmetici incetul cu incetul.
Stetea uimit i nu mai intelegea nimic.
Coboriau despre Matsu si despre Mateia si

www.dacoromanica.ro
$26 I. SLAVICI

iesiaii de pretutindeni de prin padurile de la

vale si Munteni, si vecini si inaintaii in graba
mare spre dusmanii tabariti impregiurul cetatii.
Care va sa died s'afi imbarbatat Muntenii si
vecinii, schimbandu-si gandul, s'afi unit cu dinsa.
0, el nu sa 'nselat si acum se 'ntemeia viata
de dinsul mult visata.
Zapaciti de lovitura neasteptata, Ogorii se
ingramadira spre termurii riului si se 'nvalma-
sira lard de nici o renduiala si umpland vezdu-
hul de strigate selbatice.
Intr'o clipa inse Baian, tinerul crescut in in-
valmaseala luptelor, isi dete seams, ca de la
vale e lovit cu mai multa putere, si lua hotari-
rea de a resbi la deal, spre Bodeni, pentru-ca s.
se intoarca apoi si sa-1 alba pe dusman numai
in Ltd. Parasindu-si dar caii, cu care nu se pu-
tea misca printre bolovani si pe costise, Ogorii
o pornird in renduri incheiate la deal si se isbird
de arcasii lui Bran, care-I oprira pe o clipa in loc.
Erau inse prea putini Muntenii, ca sa-1 poata
opri pe Ogori in inaintarea lor, si Bran incepu
peste putin s se retraga spre cetate.
Ne mai avend acum pe nimeni la deal, Ogorii
se'ntoarsera si incepura sa-1 mane pe Munteni
spre cetate in vreme-ce de jos din vale se audiaii
racnetele de taur ale lui Dragodan, care urca'n
goana mare coasta.
A, Bran e, Bran !striga Bodea, si ear fu cu-
prins de simtementul, ca nimeni cu dinsil nu
mai poate sa tie pept.

www.dacoromanica.ro
 DIN BATRA.N1 327

Dar la dreapta lui Bran, in bataia grindinei

de sageti, era si el, baietul subtirel si inalt.
eRidicati podul de trecere ! deschideV-mi
drum ! dati-mi buzduganul ! striga parintele
cuprins de fiori. lute! iute ! iute, ca sar de
pe zid ! >

Ca o fiard chinuita timp indelungat de foame

se rapec,li Baian la deal cand veda pe Domn
coborind podul ssi ridicand de asupra capului
sea buzduganul stralucitor.
4Lasati arcurile ! puneti-ve sagetile'n tolbe !
striga. Chaganul. Pept la pept sa-1 stringem.
Vila voiesc sa -1 am, nevatamat, ca viata
mea intreaga sa am multumirea de a-1 chinui.0
Nu mai era acum in primejdie baletul, caci
lupta-si schimba cu desevirsire mersul.
Strigand ca lesiti din fire roird Muntenil din
toate partite spre Domnul tor, i ear descarca
Bran sagetile una cate una deschidea drum.
Unul dupa altul ai cadut la picioarele Domnulul.
Candea cel balan i Botea cel indesat, Corbu
cel iute la fire si Moroit cel mustecos. Drago-
dan, sangerand din patru rani, nu mai racnia, ci
lovia resufland din grew i stergandu-$i cate-o
data din fata siroaiele de sange, ear Raciulete cel
rnarunt nu mai stetea in coada, ci se 'nfigea cu
sulita lui ca un catelus la picioarele stepanului,
inereii inaintea lui i impedecandu-1 mereii in
inaintare. Pas cu pas inse ii mena Domnul pe
Ogori peste trupurile celor raniti si peste lesu-
rile putrede la vale.
www.dacoromanica.ro
328 I. SLAVICI

Lovit in cele din urma de 6 sageata in falca

lui cea lata, Baian sari ca fiara incoltita.
Sagetile ! striga. el. Descarcati asupra
lui si numai asupra lui !
()data descarcard Ogorii si arica o data, apoi
se 'ntoarsera si se departard 'n goana selbatica,
manati de Dragodan, care ear incepa a racni.
S'a dus Baian, Chaga nul Chaganilor, infri cosatul
stepanitor al popoarelor din valea Dundrii, s'a
dus parasindu-si tabera 3i caii si timp de peste
cinci-qeci de ani de clile, cat a mai tinut lumea
in groaza, n'a mai indraznit sa se intoarca.
Domnul inse zacea pe iarba plina de singe
lovit in pept de doue sageti, viii anca si cu
nairftea limpede, dar in pragul mortii.
0! de ce n'a, remas el in cetatea incungiurata
de ziduri groase!
La dreapta lui era, ingenunchiand, muma, la
stenga fiiul, ears giur impregiur stetead cei-lalti
in tacere adenca.
0 ! dac'asi pute s'o mai pornesc o data de la
inceput,grai dinsul inter, Vasi cruta de multe
din mahnirile ce vi-am facut in pripirea meal
Ochii tuturora se umplura de lacremi.
El lua mina fiiului seu si se uita lung in fata lui.
Nu uita nici o data, ii lise apoi, ca
adeverata marire numai pe adeverata virtute se
intemeiazalz
In aceste vorbe si-a dat cea din urma resuflare.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro