Vous êtes sur la page 1sur 304

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Anatol
CODRU
PIATRA DE CITIRE

LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478-93)

C 60

ISBN 9975-74-286-6
TABEL CRONOLOGIC

1936 1 mai }n comuna Molovata-Nou[, jude\ul Dub[sari, în fa-


milia lui Ion Condrea =i a Titianei St[ncu\[, se na=te cel de-al
treilea copil, c[ruia, la botez, preotul îi d[ numele Anatolie.
(Numele de famiie Condrea al str[bunului Teodor, din voia
administra\iei \ariste, suferise o abil[ acomodare la fonetica
ruseasc[, precursorii semnând, în actele st[rii civile de la 1867,
Condrov, Conderev. Str[bunul de pe mam[ Costache St[ncu\[,
de origine muntean, participant la r[zboiul ruso-turc din 1877,
se retrage cu trupele ruse=ti în regiunea Ekaterinoslav,
c[s[torindu-se mai apoi în Transnisrtia.)
1942—1943 Urmeaz[ primele dou[ clase primare în satul de
ba=tin[, conform programei de înv[\[mânt române=ti, prima
înv[\[toare fiindu-i Cleopatra Dimo, v[duva avocatului Vasile
Pavlenco, deportat în anul 1937.
1951 Absolve=te =apte clase în satul natal, având la toate obiectele
men\iunea „foarte bine“.
1951—1954 Elev al =colii medii din ora=ul Dub[sari. Pre=edinte al
cenaclului literar „Octombrie“. Primele încerc[ri literare în
ziarul raional „Lupta leninist[“. Studiaz[ desenul =i arta
sculpturii la Palatul copiilor din localitate.
1953 Delegat la Conferin\a I republican[ a tinerilor scriitori. Face
cuno=tin\[ cu scriitorii Igor Cre\u, Petru Zadnipru, Vitalie
Filip, Pavel Darie, Mihail Garaz.
ANATOL CODRU
"
1954 Absolve=te =coala medie (10 clase) =i se angajeaz[ =ef de club
în comuna Cocieri.
1955—1958 Serviciul militar în ora=ul Axal\ihe, Georgia.
1958—1963 Student la facultatea de istorie =i filologie a Universit[\ii
de Stat din Chi=in[u. Pre=edinte al cenaclului literar
„Luceaf[rul“ (1959—1963). Public[ versuri în ziarele
„Moldova socialist[“, „Tinerimea Moldovei“, „Cultura
Moldovei“, „Tân[rul leninist“, „Scânteia leninist[“. Întâlnirea
=i prietenia cu poetul Nicolai Costenco, care îi recomand[
Editirii Cartea moldoveneasc[ prima plachet[ de versuri Nop\i
albastre cu o prefa\[ semnat[ de Andrei Lupan.
1963 Este delegat la Conferin\a tinerilor scriitori din U.R.S.S., la
Moscova. Absolve=te Universitatea, dar din lips[ de viz[ de
re=edin\[ r[mâne un an f[r[ serviciu. Poetul Emilian Bucov
îi asigur[ viza de re=edin\[ în spa\iul locativ rezervat pentru
c[\eaua Gulea. Se c[s[tore=te cu tân[ra poet[ Ecaterina
Barbu, student[ la facultatea de stomatologie.
1964 Redactor literar la s[pt[mânalul „Cultura Moldovei“. Public[
traduceri din poezia lui Andrei Voznesenski, Marina |vetaeva,
Vaja P=avela, Ivan Draci. Devine membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova.
1965 Redactor în Editura Cartea moldoveneasc[. Peste un an e
amenin\at cu eliberarea din func\ie pentru lipsa de vigilen\[
politic[. Ca s[ evite iminentul „eveniment“, colegii de lucru îl
recomand[ =i-i asigur[ intrarea în rândurile partidului
comunist. Vede lumina tiparului cea de-a doua carte de versuri
Înd[r[tnicia pietrei (ilustra\ii de Igor Vieru), primit[ destul de
bine de critica literar[. I se refuz[ plecarea în Elve\ia.
1968 Manifestându-=i protestul pentru reprimarea de c[tre cenzur[
a volumului de poeme Basmaua, semnat de poetul Ion
Vatamanu, pleac[ demonstrativ de la editur[. Scrie. De\ine,
PIATRA DE CITIRE
#
prin concurs, premiul I pentru traducerea poemului Mirani
de Nicolos Barata=vili. Editeaz[ poeme traduse din poetul
rus Leonid Martânov =i din armeanca Silva Kaputikean. Este
invitat de c[tre Boris Movil[, redactor-=ef la Studioul
„Moldova-film“, în calitate de regizor. Realizeaz[ primul s[u
film documentar Trânta, care la Festivalul zonal de la Mensk
se învrednice=te de premiul I pentru regie. Se na=te primul
s[u copil C[t[lin. La Editura Cartea moldoveneasc[ vede lu-
mina tiparului volumul Zodcii Manole (în ruse=te).
1969 Public[ la Editura Lumina placheta Versuri (în colec\ia „Olimp“,
sub nr. 1), cu un cuvânt înainte de Mihail Dolgan. Realizeaz[
cel de-al doilea film documentar Pe f[ga=ul talentului, care chiar
de la lansarea pe ecran este interzis de autorit[\ile regimului
comunist.
Filmul Bachus, cea de-a treia reu=it[ a tân[rului cineast, de
asemenea este interzis: prezentat clandestin la Festivalul de
filme de la Soci, e nominalizat pentru premiul I, îns[ la
insisten\a autorit[\ilor cinematografice din R.S.S.
Moldoveneasc[ acest premiu este atribuit altui autor. Se înscrie
la Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie de film
documentar din Moscova.
1970—1971 În Editura Molodaia gvardia apare în traducerea
Novelei Matveeva cartea Upreamstvo camnea, care este bine
comentat[ la un seminar de c[tre scriitorii Valentin Kataev,
Andrei Voznesenski, Konstantin Van=enkin, Kiril Kovaldji.
Apare în Editura Cartea moldoveneasc[ volumul de versuri
Feciori, prezentare grafic[ de Isai Cârmu. Absolve=te Cursurile
superioare de scenaristic[ =i regie de film documentar.
Realizeaz[ filmul de diplom[ Dimitrie Cantemir cu men\iunea
„excelent“.
ANATOL CODRU
$
Se angajeaz[ regizor la Studioul „Moldova-film“. Pân[ în anul
2000 a turnat 30 de filme documentare, 14 dintre ele apreciate
la festivaluri na\ionale =i interna\ionale.
1974 Se na=te fiica sa Ana-Maria.
1976 De\ine Premiul I pentru poezie al prestigioasei reviste literare
din Moscova „Drujba narodov“.
1977 Realizeaz[ primul s[u film de fic\iune Care pe care, acuzat de
miopie politic[, din care cauz[ este pl[tit cu numai 50% din
onorariul obligatoriu. Apare în Editura Sovietskii pisatel’ din
Moscova cartea de versuri Sânovia în traducerea Novelei
Matveeva.
1980 La Editura Literatura artistic[ apare volumul de poezii Piatra
de citire (prezentare grafic[ Ilie Bogdesco)
1981 Prima c[l[torie peste hotare, în Iugoslavia. Pentru un ciclu de
filme documentare i se decerneaz[ Premiul tineretului din
Republica Moldova. Se sting din via\[ p[rin\ii poetului.
1986 Public[ în Editura Literatura artistic[ volumul antologic Mitul
personal, cu o prefa\[ de criticul literar Mihail Dolgan,
prezentarea grafic[ apar\inându-i lui Isai C`rmu.
1987 În Editura Literatura artistic[ vede lumina tiparului volumul
Citai-kameni în traducere ruseasc[.
1988 Este distins cu înaltul titlu onorific de Maestru în art[.
Realizeaz[ la studioul „Moldova-film“ lungmetrajul
documentar Sunt acuza\i martorii, scenarist fiind Dumitru
Ol[rescu. Organizeaz[ Cursurile de regie de film documentar.
1989 Realizeaz[ lungmetrajul documentar Mihai Eminescu. Formeaz[
cenaclul literar =i de cultur[ na\ional[ „Mo=tenirea“ în or.
Dub[sari, fiind ales totodat[ Pre=edinte de onoare al cenaclului.
Conduc[torii direc\i ai cenaclului sunt poetul Ion Bor= =i
medicul-legist Anatol Be=liu. Au colaborat intens intelectualii
ora=ului, printre care so\ii Vladimir =i Elviga Manea, Mihai
PIATRA DE CITIRE
%
Beleavski, coleg de =coal[ al poetului, Oleg Studni\ki =i Oleg
Kaminski. +edin\a de constituire a cenaclului a avut loc în
mod clandestin la morga din ora=, celelalte =edin\e de lucru s-au
desf[=urat ]n ilegalitate în p[durea de lâng[ satul Roghi.
Turneaz[ la Studioul „Moldova-film“ filmul documentar Eu,
Nicolai Costenco. Film[rile au loc dup[ cercul polar, la Norilisk
=i Dudinka, locurile în care a fost exilat poetul basarabean.
1990 La Festivalul interna\ional de filme documentare din or.
Ostrove (Cehia) pentru lungmetrajul documentar Sunt acuza\i
martorii i se decerneaz[ Marele premiu (Grand Prix) pentru
regie. Premiera filmului Mihai Eminescu la Cercul militar din
Bucure=ti, apoi în or. Constan\a =i Ia=i, fiind considerat de
eminescologi cel mai bun dintre câte s-au realizat despre
neîntrecutul poet. Devine Laureat al Premiului de Stat al
Republicii Moldova în domeniul cinematografiei.
1992 Filmul Mihai Eminescu este distins cu Premiul I la Festivalul
de poezie din Suceava.
1993 La congresul al VII-lea al Uniunii Cinea=tilor este ales
Pre=edinte.
1994 Pentru succese remarcabile în arta scrisului, la propunerea
Uniunii Scriitorilor, este decorat cu medalia „Mihai Eminescu“.
Este ales membru de onoare al Academiei interna\ionale de
film din Federa\ia Rus[.
1996 Pentru certa contribu\ie la dezvoltarea scrisului =i filmului
na\ional este decorat cu cea mai înalt[ distinc\ie de stat
„Ordinul Republicii“. În leg[tura cu împlinirea a 60 de ani,
Institutul de Istorie =i Teorie Literar[ al Academiei de +tiin\e
din Republica Moldova, catedra de literatura român[ a
Universit[\ii de stat, Uniunea Scriitorilor =i Uniunea Cinea=tilor
organizeaz[ simpozionul „Anatol Codru: estetica poeziei
metaforice“.
ANATOL CODRU
&
1997 Compania comercial[ pentru edituri Bulat Art Glob îi lanseaz[
volumul de poeme Bolta cuvântului.
1998 Este reales Pre=edinte al Uniunii Cinea=tilor din Republica
Moldova. În Editura ARC apare volumul de poezii Întâmplarea
mir[rii cu o prefa\[ semnat[ de Arcadie Suceveanu.
1999 I se decerneaz[ Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova pentru cea mai bun[ carte de poeme a anului
Întâmplarea mir[rii. Academia de +tiin\e din Republica Moldova,
pentru merite deosebite în arta scrisului =i în cea a ecranului
documentar, îi acord[ înaltul titlu onorific de academician.
Realizeaz[ lungmentrajul documentar Ion Creang[. În editura
Cartea Moldovei îi apare volumul Ruperea din nefiin\[, selec\ie
=i prefa\[ de Ion Ciocanu. Edi\ia este înzestrat[ cu o ampl[
selec\ie de referin\e critice.
2000 Academia Interna\ional[ de drept economic îi acord[ titlul
de Doctor Honoris Causa. Pentru marea contribu\ie la
propagarea operei eminesciene Guvernul Rom`niei ]l
decoreaz[ cu medalia „Mihai Eminescu“.
Letopise\
Toate-s un fel de-a zice despre noi: piatra de neam =i
lemnul încrustat, graiul acesta mult trudind pe deal cu
plugul în balade aromind; toate au chipul Plaiului-p[rinte:
firul de aer scump pe amintiri, floarea de soc c[zut[ ca-n
vecie pe satul de str[buni de sub p[mânt.
Toate-s cuibare sfinte, de-n\eles veghea =i rodul
veacului de-acas[, stâlpii ace=tia care \in din p[r\i bolta =i
fruntea fra\ilor de \ar[...
Mielu-i jertfit pornirilor de zori, soarelui =i vântului
din fa\[, grâul din pod se vars[ prin pere\i =i \ine-a pace
lumii =i-a fr[\ie.
Toate-s citire sacr[ =i cazanii: ramul cu prunci,
fecioarele Marii =i bivolii înfl[c[ra\i cu lapte, =i steaua
vl[st[rind deasupra lor. Toate-s un fel de-a spune despre
noi: focul pe culmi =i cânepa nuntind, via de glezn[-
ncol[cit[ strâns =i mierla nebunit[ de uimire.
Toate-s pe nou =i-s patrie cântând: ro\ile dulci =i
drumul pe m[sur[, plopii înal\i, da\i mirilor în chip, =i trestia
— mireselor în umblet...
Toate-s pe nou
+i-s patrie cântând,
Toate au chipul Plaiului-p[rinte,
Toate-s citire sacr[ =i cazanii,
Toate-s un fel de-a zice despre noi!
 ANATOL CODRU

Pas[rea vine
Cerul nostru: ce albastru, ce nou!
În cuprinsul lui
Fream[t[ soarele
Ca g[lbenu=ul în ou.

Din nem[rginirea lui


Pas[rea vine.
Atâtea aripi de jur-împrejur,
C[ pare v[zduhul îngro=at de lumin[.

Po\i lua cu ulciorul din cer


Lacrima ciocârliei mult sfânt[.
În cump[na numelui meu o s[-auzi
Steaua polar[ a IONULUI \[rii cum cânt[!

Cum ar fi
Eu n[scocesc aceast[ stea de departe! —
Ea înc[ nu e, îns[ str[lucirea ei
E un avans pentru r[spl[tirea
Voastr[ cu ochiul.
Eu o înf[\i=ez mai întâi optimismului,
Care ne bântuie pe fiecare!
+i cum omul este pretutindeni,
Steaua e f[ptura gândirii acestuia,
Cum ar fi c[ este: Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-al
Infinitului...
PIATRA DE CITIRE

Aceast[ stea o pute\i vedea numai cu gura,
O pute\i auzi numai cu lacrima.
Eu de-abia n[scocesc aceast[ stea.
De=i ideea c[ este
E maica m[icu\ei mele c[ a fost
Înc[ locul frem[tat în necuprins al numelui meu
Din partea I o n i l o r...

Ce iarb[ ]nalt[!
Ce iarb[ înalt[! S[ n-o mai t[ia\i,
S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la Mare,
Ce iarb[ înalt[: au fost îngropa\i
Str[bunii no=tri cu b[rbile-afar[.

Ce iarb[, ce hold[, ce rai necuprins,


Ce fream[t, ce coase se-aud mai aproape.
Ce rou[ fierbinte: str[bunii au plâns
La ceasul când fost-au de vii s[ se-ngroape.

Pe culmi,
La cetate,
|epoase-n ambi\ia lor, suverane,
Cresc ierbile, b[rbile daco-romane!...
 ANATOL CODRU

Lacrima
T[m[duire scump[ pe Moldova
E-aceast[ lacrim[ a mea =i de la sine.
E-atât de pur[, c[ se aude roua,
E-atât de sincer[, c[ mai s[ cred
nu-mi vine...

***
Nu m[ pot ignora,
C[ci nu m[ pot arunca din mine:
Sunt prezen\a unui fapt real,
Care confirm[ dovada
Unei pregnante posibilit[\i
C[ v[ sunt necesar.
În cel mai r[u caz,
Eu sunt dânsul meu propriu...

Doar pentru faptul...


Doar pentru faptul c[ exist acum,
Doar pentru faptul c[ m[ bucur înc[
De floarea teiului,
Care munce=te mult
La-ntemeierea soarelui, acas[,
Sau la cuvântul care o-nfioar[
+i-o face pas[re
+i os de amintire, —
PIATRA DE CITIRE
!
Eu port aceste cearc[ne, prieteni, —
Ca o candoare-a macilor de zori,
S[ pot nimba cu gânduri fruntea voastr[
În acest veac asprit,
Dat nou[-n seam[, s[ nu-l murim,
S[-i \inem pururi treji
Alc[tuirea dreapt[ în balan\[;
Doar pentru grâul c[ ni-i de eroi,
Zvântat de gloan\e, mult, pentru oricine,
Ca plumbul greu, ]n r[nile deschise,
În care po\i planta un trandafir
Întru vecia noastr[, s[ lumine
Jur-împrejurul Patriei veghind —
Eu numele vi-l scriu pe steag, prieteni,
Pe aripi înc[,
Pe fântâni,
Pe mun\i,
Pe tot ce-i semn c-am îzbândit în timp
Purificarea-n suflet =i idee.
Doar pentru c[ ne-nduio=eaz[
În lacrimi ciocârlii,
În palme — pluguri,
\[râna-n grai
+i pas[rea în umeri —
Eu pot numi aceste patimi |AR{,
GUR{ DE CARTE,
Înflorind cu imne
Piatra cea sfânt[ a-ntemeierii noastre!
Doar pentru faptul c[-nflore=te teiul,
Doar pentru faptul c[ exist acum.
" ANATOL CODRU

Nemaiertat[ ezitare
so\iei
O, ce lung drum a mai stat între noi
Cu fiul acesta la mijloc chemat.
Tu — într-un vis al p[rin\ilor mei,
Eu — într-o lacrim[ de-alor t[i, la arat.
Poate-nfloreai într-o c`nep[-a noastr[,
Torc`ndu-mi c[ma=[ de nunt[-n r[scruci,
C`nd eu, alungat dintr-un an mai devreme,
|ineam s[ te strig din vecie atunci?
Ci fiul, asemeni limbii de clopot,
+i timpul, =i spa\iu-l sunase pe und[
La mijloc chem`ndu-ne =i parc[ mustr`ndu-ne
Acea ezitare ce-a fost s[-l ascund[.
...P[rin\ii se daser[-n afaceri cu lutul...
Ci noi, sincopa\i într-o clip[ a lor,
Chem[m ca-ntr-o scoic[ facerea lumii
Strig`nd-o mereu din feciori în feciori...

Frunzoas[ nunt[
Cai aprigi fug pe codri. Pe coame — timp c[lare,
C`nd vinul urc[-n toamn[ ca-n jil\ul lui un domn,
}nsenin`nd v[zduhul cu fl[c[ri de fanfar[
Pe nun\i p[l[l[inde din tatal meu, Ion.

Din maica mea, Lisandra, din frate-meu, Ilie,


Din v[rul meu, Costache, din sora mea, Agata,
PIATRA DE CITIRE
#
Strig`ndu-se din brazde, fur`ndu-se din vie,
Unul p[=ind în altul, s[ nu se mai despart[:

}n cuibul lor de lume s[ n[v[leasc[ tandru


Un fiu al lor, Ilie, =i el c-un fiu, Costache,
Ce are-o fiic[, —Agata, =i ea — una, Lisandra, —
To\i alunga\i de-acas[, în nunta lor s[ treac[.

Nepo\ii s[ dea ghes, cum legea st[ s[ fie:


Agata =i Costache, Lisandra =i Ion,
+i ei, la r`ndul lor, pe-un str[nepot, Ilie,
Ce st[ s[ fug[-acuma, p`ndind frumos din somn.

Imn rostit la r[s[ritul soarelui


Ca lacrima p[s[rii s`nte,
Ca pe sufletul pruncilor roua,
Cu gura u=or pe cuvinte:
M o l d o v a! —
Nume duios, înc[ mult adunat dintr-un capriciu-al
vorbei =i-al \[r`nei pe fruntea unui bour în brazd[ r[sturnat,
ca o gr[mad[ scump[ de lumin[!
Moldov[,
gur[ de ciob[ni\[, miere de-ndulcit clopotul de piatr[,
steaua-n cimitire, sufletul Ionului în veacuri r[zvr[tit =i
frem[tat pe-un deal de nemurire,
unde ne cre=te chipul din \[r`n[-n sus =i plugu-mprosp[teaz[
neamu-n b[t[tur[;
Moldov[,
izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe
$ ANATOL CODRU

gur[; leag[nul prunciei mele-n r[s[rit, mir de-ntemeiere,


cuib de cur[\ie, c`nepa precist[ locul aromind, unde piep\ii
maic[i izvor[sc vecie; murmurul de ziu[ al lacrimii dint`i,
brazdelor =i mie fir de semincioar[, glas care-nsenin[ ou-n
cioc`rlii, ceara în albin[, pruncul în fecioar[.
Azi, c`nd ne adast[ p`n[-n sub\iori g`ndurile bune,
cum e holda ierbii;
azi, c`nd miezul p`inii e albit de zor;
azi, c`nd dezrobit[-i roua din f`nt`ni =i pe st[ri nu-s lacrimi,
ci t[m[duire;
azi, c`nd codrii urc[ drep\i din r[d[cini =i aceea=i, dreapt[,
în stejari ni-i firea — flutur[-mi pe steaguri fruntea, c[
tr[iesc
ziua împlinirii, ctitorind din piatr[ graiului acesta sf`nt,
rom`nesc,
clopot de vecie,
via\[ f[r[ moarte!

+i-aceast[ galaxie-a gurii...


Exist[-un fel de a trata
Particular la modul sincer:
De ce-i mai mare lacrima,
Dec`t ad`ncul care-o pl`nge?
De ce cuvintele-s idei
+i \in r[zboaiele în gur[,
Sau fericesc f[r[ m[sur[
}n lupta noastr[ un temei?
Ce-i p`inea, înc[ nunta ce-i,
PIATRA DE CITIRE
%
+i moartea ce-i, ce e f`nt`na,
Ce-i pas[rea, ce-i stei =i tei,
Aripa ce-i =i ce e m`na?
Ce-i laptele =i ace=ti miei,
Roata aceasta, împrejurul,
+i-aceast[ galaxie-a gurii
Pe întrebarea noastr[, ce-i?!

Drob de \ar[
Norii-n Ardeal sunt bocet =i-ndurare,
+i-s oasele tocate-n suferin\i,
+i-s ocnele ce strig[ din p[rin\i,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea

Cea care nu se vinde pe argin\i,


Cea care e mai scump[ dec`t pare
C[-ar fi c[ este sarea-n alt[ \ar[
Mai ca a noastr[ — din ghe\ari fierbin\i,

Care din noi s-au rupt =i-au f[cut marea


Cu valul =i cu-ad`ncul r[zvr[tit.
Ardealul ne e pl`nsul infinit,
}n solni\e s[-l aib[ fiecare

Rom`n, care de sare e albit


S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[.
& ANATOL CODRU

Nunta ]n Ardeal
O nunt[, alta, cred c[ nu se poate,
Nu-i nunt[ în Ardeal, dac[-i a doua,
Cum nu-i nici lacrima, ca prima, mai ca roua
Pe iarba necosit[ niciodat[.

Chiar dac[-o fi-n Ardeal, c[-ntruna plou[,


Chiar dac[ toamna e de nuni bogat[,
Nu poate nunta fi din nou jucat[.
C`nd se repet[ — nu mai este nou[.

+i e p[cat s[ fie repetat[,


S[-=i fac[-Ardealul nunta anevoie,
Dintr-un capriciu, c[ le-ar sta în voie
Celor fugi\i din nunta ceealalt[.

Nunta-i Ardealul care nu se mut[


Din nunta lui dint`i în alt[ nunt[.

Vorone\
Pe cinste
+i pe onoare
Sunt culorile astea
Ale zicerii noastre cu flori.
Un necuprins de fream[t în doi peri
E acest Vorone\
PIATRA DE CITIRE
'
}nmuiat în acuarelele cerului
De un neînchipuit albastru al ochilor
Maicii Domnului de peste tot.
Adieri de molebnii,
Liba\ii de agheasm[
E aceast[ mereu aducere-aminte,
Aceast[ rug[ciune în[l\at[
Pe lacrimi...

Dragoste
Pas[re
Care
}=i
Are
Cuibul
}n
V[zduh
+i leg[nat
De respira\ia
Pruncilor
La
Ora
Laptelui...
 ANATOL CODRU

Nunta
(Concept =i metafor[)
O, nun\ile noastre la apele Nistrului,
}nc[ foarte la apele Nistrului,
}nc[ pe grindul de piatr[, ca ni=te pietre de moar[ rotind,
La rev[rsatul clopotelor de p[m`nt ars
+i înc[ suflate cu piatr[ —
P`n[-n luceferi acestea vuind,
P`n[-n vecii acestea vestind
Trecerea noastr[, prin nun\i, în nemoarte.
O, arm[sari aromind cu iarb[ de plaur!
Oho! fierb`nt`nd ploi, nebunind ape!
O, flori intrate suav în hamuri de aur,
Tr[g`nd carul Soarelui de prunci mai aproape.
O, dealuri pe care se rumenesc ro\ile p`inii de-o var[!
O, p[unii vinului, s[rind peste cas[!
O, cona=ule mire!
O, coni\[ mireas[!
O, c`nepa noastr[ de neam =i fecioar[,
Dr[gostit[ în bulhace de zodii b[l\ate
Pentru flamura casei, c[r`nd peste-amurguri
Ora jertfirii mereu repetat[,
Cu pas ap[sat c[lc`nd de pe-o nunt[ pe alta,
De parc[-ai c[lca pe-o ofrand[ de struguri.
— La frumo=i ani, scumpi p[rin\i-împ[ra\i.
Sem[na\i gr`u, roata morii s[ v[ numere anii de-a r`ndul?
— Mul\umim dumneavoastr[, gospodari-musafiri cu arcul pe bra\,
Rug[mu-ne, de v[ prinde\i cu noi în dan\, s[-nv`rtim cu
piciorul p[m`ntul.
PIATRA DE CITIRE

Apa-n f`nt`ni e ca pas[rea rece =i mult l[udat[,
+i plugurile toate-s de strea=ina casei legate, îndulcind c[priorul,
+i duhurile toamnei în leg[tori de sulfin[ pe deal, cu
v`ntul gr[mad[,
Ci nou[ ne-a mai r[mas de pus cerul pe cas[ =i un turn la o hor[.
+i cum vi-s caii de alergare lihni\i,
Lega\i-i de =oapta ov[zului mai c[tre fereastr[,
Iar nou[ cu drag[ inim[ ne gr[i\i:
Ce dor v-au st`rnit pa=ii acum c[tre cur\ile noastre?
— Noi, cinstit[ =i bucuroas[ gazd[,
Din porunca ce ne-a dat-o-mp[ratu,
Am cotrob[it gr[mad[ de =es =i de brazd[
}ntru v`narea
C[prioarei cea cuconi\[
Cu iarba la corni=oare
Proasp[t înflorit[,
Cu lumini\a ochilor,
Ca de boghi\[,
Dar sc[patu-ne-a din priveal[ =i a zbughit-o
}n tuf[ri= m`ndri=or =i peste gr`u=or de p[dure,
De i-au r[mas în pereche pe lun[ cele, cu \`c[neli, copite dou[.
+i unde se îmboldise s[geata arcului din repezitur[,
P[l[l[ie=te v[zduhul cu foc =i cu rou[
+i ne-arat[ cerul semne-ntr-acoace
Cu presupunere c[tre casele în care arde-o f[clie,
+i-i chip chiar acum cu noroc s[ ne facem,
Dac[ bun[voin\a dumneavoastr[ n-o s[-nt`rzie?
— Noi primim vorba dumneavoastr[ cu fir =i dreas[ cu
bune-n\elesuri,
+i zicem c[ tocmai în cur\ile noastre a\i prins norocul cu m`na.
ANATOL CODRU

A=a c[ v[ poftim bucuro=i s[ ne trece\i pragul =i de mult[


rugare s[ nu v[ pese,
C[ noi suntem ca izvorul =i ca f`nt`na.
+i cum ni-i copila ca floarea cea de r[s[rit[
C[tre soarele cel a doi p[rin\i, înc[ lumin`nd cu fa\a,
Noi am îmbr[cat-o în zilele cele noi =i sfinte ca diminea\a,
Cu feciorul cel m`ndru =i drag s[ se m[rite.
A=a c[, dac[ a zb`rn`it s[geata =i vi s-a ar[tat norocul cu
steaua în frunte,
E chip s[ leg[m chef de învoial[ =i s[ zidim nunta.
2
}nt`i e nunta. Boala tuturor,
De care molipsi\i suntem cu to\ii.
+i-i o r[scoal[ nunta. Sar nepo\ii,
Zv`rlindu-ne din tron, tron`nd feciori.

Dac[ ar[m, noi iar intr[m în nun\i.


De coarne dac[ \inem, suntem miri.
+i fiii no=tri-s miri. S[ nu te miri
C[ sunt miresele n[scute pentru mun\i.

To\i au o hor[ a nun\ii la picior,


S[-i d[n\uiasc[ soarta pe orbit[,
C`nd fiii lor le trec de sub\iori.

+i se hore=te mult =i peste hori,


Peste o nunt[ mai neobosit[,
S[ nu murim de nesf`r=ite ori.
PIATRA DE CITIRE
!
Ve=nica veghe
C[lduri vegetale v[zduhul descarc[
Pe floarea copiilor care împung
Cu fruntea t[r`na =i \ip[, de parc[
De însu=i ad`ncul p[rin\ilor fug.

P[rin\ii stau drep\i între soare =i ploi


Cu bra\ul pe g`nduri =i ochii-n idei.
P[rin\ii sunt una cu ei, =i-am`ndoi,
Anun\[ a dou[ negare-ntre ei.

+i totu-i un rai de dureri peste vremi,


+i totu-i un zbucium de-a fi =i-a nu fi
De peste vecii, ora lumii dint`i,
Pe care-o refuzi, o aprobi =i o temi...

Moment bahic
Gonesc din ceruri focuri, plec`ndu-m[ mereu,
Cu cer v[rsat pe barb[ =i c[ni de lut pe gur[,
De umeri, c`nd mi-at`rn[ un vin, =i-apas[ greu
}n osul frun\ii butii =i mi le d[ de-a dura.

O, toamn[ pus[-n arbori, pe beciuri — de-a c[lare,


Cu strugurii pe garduri, plesnind în pulpa lor
S`ngele viei, aprig, înfipt în cing[toare,
Frumos cl[dit în baz[, înalt p`n[-n feciori —
" ANATOL CODRU

Eu v[d în vinuri lucrul cel mai cinstit pe lume,


De g`nd pahare pline c`nd se ciocnesc cu fruntea,
Ca dou[ galaxii, ce-n nesf`r=it =i-nfrunt[
St[p`nii-ncorona\i cu vi\[ =i cu nume —
Moldoveni...

Hrisov ]n toamn[
Vin dornic, autonom =i fante,
Ne]mbl`nzit, dans`nd pe ruguri,
Cu trupul izgonit din struguri
}n fetele nem[ritate.

Ulicioarele-au ie=it din min\i,


Oh, pofta le-a-ntrecut m[sura,
C[ci s[rut`ndu-m[ pe gur[
M-au fost furat p`n[-n p[rin\i,

Unde mai dincolo de stele,


P[rin\ii tineri la-nceput
}=i ung fecioarele cu lut
+i-l ard cu-o patim[ din ele,

Ca eu s[ fiu, cel mai înt`i


S[ beau =i s[-mbl`nzesc p[catul,
S[ \ipe g`ndul meu, înaltul,
P`n[-n ursita din copii...
PIATRA DE CITIRE
#
P`ine
Ne car[ p`inea în spinare
}n via\a noastr[ f[r[ moarte,
Muncita p`ine de la \ar[,
Pus[-n genunchi =i foarte-amar[,
+i foarte dulce, neagr[ foarte,
+i foarte alb[, alb[ tare —
Ea, strop de lacrimi =i sudoare,
+i tat[ ea, care nu iart[,
Ea, mama noastr[ iert[toare.
2
Tot ce mo=tenesc p[rin\ii mei ca art[
E marea lor dragoste pentru brazd[ =i spic,
}nfipt[ în ei ca o st`nc[ de piatr[,
Care nu se poate urni cu nimic.
Cum torpileaz[ ei legile aspre-ale p[m`ntului,
Scriind cu fruntea mereu c[ vor fi
Al[turi de noi, =i noi — tot al[turi
De fiii no=tri, al[turi de fii!
P`inea lor sf`nt[, p[m`ntul lor mare
Cu osia-n bra\ele lor afundat[,
Mereu în mi=care, mereu dup[ soare,
Mereu adunat[.
...Cine mu=c[ din p`ine cu ur[ —
P`inea e neagr[ în cerul gurii...
3
...P`inea e casa care alearg[ mereu dup[ noi...
$ ANATOL CODRU

Maic[ de plai
Toate le =tie chipul ei cel drag: cum încol\e=te mielul
dup[ st`n[, cum trece steaua-n asfin\it pe deal, =i c`t[ cear[-i
dete o albin[. Copacii înfloresc de harul ei, =i-un plug o
lumineaz[ în ograd[. Cu luna la fereastr[, dac-o vezi, \i-i
p`rguit[ gura cu balad[.
Unii o strig[ dinspre r[s[rit, al\ii cu vorba vin la miez
de noapte. Jum[tate ]n p[m`nt, dac[ munce=ti, n-ai chip s[
le r[spunzi la to\i odat[.
Nu-=i =tie =irul anilor în trup: cu grija veacului ea zilele-
=i m[soar[. Duminica — e poarta ei cu flori deschis[-n
univers =i-n dep[rtare.
C`nd îi e dor de noi, de cei pleca\i, p`n[ în largul
cerului se duce cu-o f[clie. Fiii o cred c[-i steaua r[t[cind
=i-i dau un nume p[m`ntesc: MARIA.
Totu-i firesc la ea =i-i de crezut: veciile o =tiu =i-o \in
aproape, ca o f`nt`n[ izvor`nd mereu cu lacrimile noastre
sub pleoape...

Maic[, eu am fost mai t`n[r?...


Lumea asta-i de pove=ti.
Te c[zne=ti, le potrive=ti...
Maic[,-a= vrea s[-ntinere=ti.

Mi-a-nsurit un st`lp la cas[,


Ora-n ornice e roas[...
Maic[, Tu ai fost mireas[?
PIATRA DE CITIRE
%
Sub c[ma=a mea beteal[
Poart[-un deal, =i e de sare...
Maic[, n-ai umblat la =coal[?

Ce sunt merii ]nflori\i? —


Doi copii sau doi p[rin\i,
Am`ndoi ]nc[run\i\i?

Parc-a fost mai joi, mai vineri:


„Vreme trece, vreme vine“,
Maic[, eu am fost mai t`n[r?

Modestie
Mama-=i acoper[ numele cu o m`n[,
De parc[ i-i team[ c[-o cheam[ Domnica,
Nume s[pat în ad`nc, ca f`nt`na
}n stratul de piatr[ de \ar[ voinic[.

Tulpanu-i negru. De mult ce ne-a=teapt[,


I-a umbrit =i c`teva vorbe-ale ei,
Ce par ni=te a=chii de-ar[mi pe cetate,
Din clopote grele, adormite pe v[i.

La marginea ei, de venim, de se-nt`mpl[,


A=trii s`nger[ =i timpii în jur.
Ce-ad`ncuri vegheaz[ în noi foarte simplu
Calmul ei de furtuni =i p[duri!
& ANATOL CODRU

Numai c[-un lucru i-i team[ s[-l spun[:


Numele ei de domni\[ — Domnica,
Pe care sfioas[-ntr-o m`n[-l adun[
+i-ascult[ departe feciori cum îl strig[ —
MA-M{!..

Ana-Maria
}n via\a noastr[
Nime n-a aflat
Nume mai drag, rostit ca-n rug[ciune,
Nici clopotul mai dulce n-a sunat
La chinurile facerii str[bune.

Nici mieii n-au jucat sub steaua lor


Mai înflori\i, s[rind peste ospe\e
}ntru jertfire dreapt[ — tuturor,
La ceasul cast al ierbilor iube\e.

Nici pomii nu s-au copt mai înadins,


Nici pragul n-a dat ramul cel cu miere
Zidirii tale sub un cer încins
De imne =i de sf`nt[-ntemeiere.

|ie \i-i pas[re cuv`ntul meu dint`i,


Zbor de p[rin\i =i steagul te-nf[=oar[,
}n mirtul lui de purpur[,-n t[rii,
Aripa ta s[ fream[te pe \ar[.
PIATRA DE CITIRE
'
Ana-Maria, lemni=or sfin\it
De nume drag cu lacrimi la citire,
De clopote cu miere în potire,
De vers abia n[scut, abia citit...

Gura pe frunte \i-a l[sat cuv`nt —


O stea care lumin[-înnemuind...

Feciori
Votez la ast[ or[ mari lini=ti împrejur, —
E clipa cea mai sf`nt[ a luptelor din mine.
Mi-s baricade anii =i metereze — faptele,
Purt`nd pe steag destinul acestei \[ri înalte
+i-al ridului pe frunte, =i-al r`ndului în carte —
E ora-n care-mi na=te iubita mea feciorii...
...S-aud numai în teatre cum bat, pe band[, tunuri,
}n cinematografe mai s`nger[ ecrane,
+i-n ziare para=ute fo=nesc =i lin se cern
Din ceruri marmuri albe pe to\i feciorii lumii,
Opri\i la v`rsta aspr[, sfid`nd cu fruntea neguri,
+i-n care timpu-a pus doar clopote de lacrimi.
Scula\i, voi, mor\i, voi, case arse, pluguri,
Voi, telefoane-a lumii, s[ri\i din furci pe zare,
P[=i\i din c[r\i, da\i zvoan[, suna\i mobilizarea,
Voi, scrumui\i ai soartei, rena=te\i, înc[-o dat[! —
}n numele acestor feciori ai mei, ce-n ziu[
Au s[rutat p[m`ntul =i soarele, c-un \ip[t
Cu drept de lupt[ dreapt[ =i supravie\uire
! ANATOL CODRU

}n numele acelor ce n-au fost s[ se nasc[...


...Ei vin cu datoria, a voastr[, cea de veacuri,
S[ oblojeasc[-n timpuri at`tea r[ni =i lacrimi,
+i at`tea \[rmuri negre — s[ încol\easc[ muguri,
+i-at`tea por\i =i praguri s[-mbr[\i=eze fiii,
+i-at`tea drumuri, toate! s[ reîntoarc[-n \ar[
Hori fr`nte-n boi de schije =i =uierat de gloan\e...
Eu v[ zidesc tot veacuri, înc[run\indu-mi pleata
La s[rb[toarea voastr[, c`nd mi-am arat p[rin\ii...
...Feciori ai mei din leag[n, scula\i! — e foc în lume!
S[ri\i de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte,
Din scutece da\i buzna =i fulgera\i în lapte
Gingia voastr[ moale =i-ncins[ ca hurmuzul
S`ngelui pe steaguri din na=terile toate.
Voi sprijini\i pe soarta P{M~NTULUI =i-a LUMII,
De poala \[rii voastre v[ \ine\i s[ nu cade\i —
P`rjolul sun[ arme,
+i moartea vars[ fumul
Pe c`ntecul de leag[n...

...Iubita mea, m[ iart[, =i fruntea dumitale,


La ceasul t[u de lapte, c`nd mi-am strigat feciorii,
Nimba\i cu mirt de pace, din clipa lor, înt`ia,
Cu negurile lumii s[ lupte =i s[ cad[
}n numele acelor ce-or fi ca s[ se nasc[.
Ei, fiii mei! —
Ei — destina\i nu mor\ii,
Ci contra mor\ii îns[=i, prin lupt[ s[ tr[iasc[.
PIATRA DE CITIRE
!
Surori
C`nd v-au alungat p[rin\ii din cas[, la miri,
Eu, probabil, eram în drum c[tre voi, ca s[ umplu
Un gol în destinul vostru de fete,
Egal împ[r\indu-v[ numele meu,
S[-l ave\i ca pe-o lacrim[, ce-o s[ v[ curme
Durerea ruperii voastre de cas[.
Din to\i c`\i n[scutu-ne-am, eu unul, b[rbat,
Puteam s[ resping hot[r`rea p[rin\ilor,
Pe veci declar`ndu-i str[ini =i-n afara
Oric[rei rudenii, din care v[ strig
Mereu peste zidul so\ilor vo=tri.
Dar nu era chip. P[rin\ii. Of, datin[!
}ncrustat[ în st`lpii din cas[ c`t lumea,
+i-n lacrima lor îngropat[ sub gene —
La ora fixat[ s[ v[ alunge
La mirii vo=tri, g[ti\i s[-=i zideasc[
Poruncile toate pe umerii vo=tri...
V-a\i dus cu broboada-nnodat[ sub barb[.
Unde v-a\i dus? — nicic`nd s[ v[-ntoarce\i,
S[ =tiu cum v[ cheam[, s[ =tiu cine sunte\i,
Surori ale mele, voi, lacrimi amare
Sub geana p[rin\ilor mei îngropate —
Nime durerea lor s[ n-o =tie...
Voi nici seama v-a\i dat c[ se poate
Mai altfel de cum se-ntocmise de datin[... —
A\i dat cu sineal[ br`iele casei
+i-a\i pus l`ng[ flori zugr[vite =i-un nume,
Oricum, s[ v[ par[ c[ ave\i =i-un frate
Care v[ mustr[ =i care vegheaz[
! ANATOL CODRU

Cum duce\i pe umeri poruncile so\ilor...


P[m`ntul a fost s[ se-ndure de voi,
Umpl`ndu-v[ poala cu vorbe =i fete,
Care a=teapt[ la r`ndu-le ora
C`nd le ve\i spune s[ plece în lume,
La so\ii lor încrunta\i de porunc[.
Ci eu, ce-am avut mai bun =i de pre\, —
C-am pus durerile voastre-ntr-o nunt[
+i numele vostru l-am pus mai aproape
De-acel al miresei, poftit din ograd[,
Strig`ndu-l pe-al meu ca o porunc[,
Pe um[rul ei zidindu-l mereu.
Mai mult cu nimic n-am fost s[ v-ajut,
Dec`t s[ p[strez peste lacrima voastr[
Numele vostru, de so\i alungat, —
La marginea voastr[ f[r[ de nume...

Sus pe ceruri, ierbile...


Fulguiri de lasere,
}nflore=te maz[rea,
Am vorbit cu-o pas[re.
Sus pe ceruri, ierbile,
D[n\uiesc, superbele.
Vorbesc cu proverbele.
Multe, simetriile,
Scurt[m ve=niciile,
Ve=nice-s Mariile...
PIATRA DE CITIRE
!!
De Ioni, de Marii
}nflorire de crengi
+i ca roua dint`i
Sunt aceste \[r[nci
De Marii...

Nal\i c`t turnul de ani


+i în graiul lor domni
Sunt ace=ti \[rani
De Ioni...

Cu vecia pe frun\i,
Cu vecia pe veci
O nuntire de mun\i, —
De \[rani,
De \[r[nci.

Acesta-i omul nostru cel Ion


Scump este omul |[rii sem[n`nd
Inima lui, prinosul lui pe lume —
Pleac[ din zori =i p`n[ în amurg
Nime nu-l sup[r[ =i nu-l mai ceart[ nime.
Brazda-i de piatr[ de la început
+i v`ntul e potrivnic =i-i din fa\[,
+i astru-l arde din t[ria lui,
+i-o secet[ de chip i se aga\[.
Ochi str[inat e cerul pe ogor
!" ANATOL CODRU

+i-i privegheaz[ cazna-n ar[tur[,


V[zduhu-i copt =i fluturat pe z[ri,
}i p`rguie p`n’ =i cuv`ntu-n gur[;
+i p[s[rile-l trec pe curmezi=,
+i grindina îi pistruie=te-aleanul,
Ci el, în g`ndul lui mai c`t un deal,
Se reazem[ de toamn[ cu tot neamul.
+i în lumina molcom[ de nop\i
P`n[-n butuc luceaf[rul se-nmoaie
Cu lutul fr[m`nt`nd în veac asprit
P`inea de plai cu bubuit de ploaie.
Grij[ e tot, =i c`te-s împrejur
De munca lui se \in =i se înnoad[:
Spinu-i hr[nit din m`na lui cu sa\
+i helgea se înghesuie la nad[.
+i-l face universul omul lui
+i tot ce-i greu — i-arunc[ în spinare —
Frunza ce cade la hotar de ani,
+i-amurgurile c`te se rup din stare.
Calc[ pe racl[ de str[buni, st`rnind
La cap[tul cellalt floare =i prunc[,
Toate se-ncheag[ din vecia lui
+i se înnemuiesc dup[ porunc[.
+i p`n’ la urm[ i se face steag
C[ma=a lui scor\oas[ — pe tot chipul,
+i umerii îl dor =i se desfac
Pe-al[ture, zv`cnind, ca dou[-aripe...
Acesta-i Omul nostru cel ION
Intrat p`n’ la istov ]n ast[ vreme,
Nu-l po\i lega de somn =i alin[ri,
PIATRA DE CITIRE
!#
De-o nep[sare =i de alte semne.
C`nd moare bucuros pe dealul lui
Pus într-un co= cu bobu-n ar[tur[,
Vine o stea cu busuioc pe m`ini
+i îi s[rut[ vecii de pe gur[.

Voi
Iat[, m[i Gheorghe =i m[i Ion,
C[ a\i ie=it pe deal, s[ ara\i timpul.
Sateli\ii v[ roiesc pe la t`mple,
Ci vou[ nici c[ v[ pas[, nici c[ v[ vine
S[ ridica\i ochii t[ciuno=i din \[r`n[.
Arunca\i din m`n[ orele, zilele toate
P`n[ la nesf`r=iturile celea uitate,
+i nici team[ nu v[ e de nimic în lume,
}ntoarce\i capul, doar numai c`nd v[ strig[ pe nume.
C[ci se \ine numele acesta de voi, ca un clopot albastru,
Curs p`n[-n str[buni, din \[r`nele voastre.
Nu mai e chip s[ v[-ntoarne-nd[r[t nici h[ul, nici moartea.
Dintr-acolo, unde ast[zi v[ duce\i ar`nd mai departe,
V-a\i aruncat cu=mele într-un corn din Constela\ia Taurului
+i bondi\a doinoas[ în alt cap[t — pe um[rul Carului.
+i merge\i în v`rful degetelor cu cioc`rliile-n p[r,
Sem[n`nd în st`nga =i-n dreapta bob de adev[r.
Ci mie îmi pare c[ din opintirile voastre spin[rile
Au zugr[vit curcubeie pe greb[nul cerului —
Mereu f[r[ cap[t, mereu ca o secere,
Gata oric`nd s[ v[ secere.
!$ ANATOL CODRU

Dar voi nu mai crede\i în zodii, în snoave =i semne.


+ti\i drumul aratului, culesului =i îndemnului,
De a v[ \ine unul de altul ca ni=te plugari,
Sem[n`nd cu o m`n[ zilele acestea de datine mari.
C`nd d[-n copt gr`ul =i bobul se zv`rle din hum[,
}l urca\i la ureche, ascult`nd toate =tirile lumii,
Dac[ nu m`n[ cineva foc c[tre voi, s[ v[ ard[
Anii gr[mad[, anii gr[mad[, anii gr[mad[...
+i v[ duce\i mai departe, privind peste z[ri,
Dac[ vin feciorii din urm[ pe pluguri c[l[ri,
Cu tot neamul lor de copii, cu nevestele,
C[ci p[m`ntul =i-aratul vi-i veste-poveste,
Vuind cum e s`ngele-n patima voastr[.
+i-n numele vostru ce sun[-n albastru...

Rug[
Har\agul meu =i soarta mea sunt una
Cu por\ile, cu pragul, cu frontonul,
+i drept z[log mi-au poruncit str[bunii
S[ port în pielea asta tot IONUL —
Acel col\os =i lumii — încruntatul,
Risipitor de inim[ albastr[.
(Fac dragoste cu-o vie. Sunt =i-n ceart[
C-un deal rodind contra iubirii noastre.)
Dar parc[ m[-ndulcesc din c`te am
+i puse-al[turea de vorba mea de-acas[,
Sunt mai ca mierea, drese cu balzam,
Neretezate înc[ nici de-o coas[...
PIATRA DE CITIRE
!%
+i-i foarte bine dac[ e a=a,
Dac[ au oamenii o bucurie mare,
Dac[, la dragostea ce-o au, ar mai avea
Asemeni mie c`teva odoare.
Parc[ e r[u s[ por\i at`ta spor
De griji =i socoteli, dac[ te clatini,
Dac[ încapi pe gura tuturor,
C[ ai o cas[ doldora de patimi?...

***
Plugul e ca Pas[rea,
Ar[ doar cu aripa.
Cu aripa Plugului
Ar[ omu-n Via\a lui.
Ar[, parc[ ar zbura
Dincolo de moartea sa,
Dincolo =i peste Fire
Unde totu-i r[stignire...

Bunul mesei
De foame s[ nu =ti\i. Pe s[turate
Aceast[ via\[ s[ v[ miluiasc[.
O p`ine alb[ s[ v[ chinuiasc[,
O p`ine neagr[ s[ v[ poarte-n spate.
!& ANATOL CODRU

Un plug s[ taie brazda pe din dou[:


C`t \ie — tot at`ta parte lumii.
La mas[ s[ v[ cheme cu un nume,
+i bunul mesei s[ se cheme VOU{.

De ce a= face eu...
De ce a= face eu s-a=ez ca-ntr-o uitare
Aceste ierbi înalte cu iepurii de m`n[,
Sau fruntea [stui cal pe deal ca o f`nt`n[,
Din care se adap[ din fug[ dep[rtarea?!

Ce daruri sfinte — toate le-a= face patrimonii


Acestor mari balade de mame pe sub stele,
Cu aceste piramide de snopi în care ele
+i-au îngropat b[rba\ii, s[ doarm[, faraonii.

De ce s[ bat arama voroavei în sc[dere


De c`t cum au fost scris-o cu fruntea lor str[bunii,
Topind vocale-n foc =i-n clopote s[ sune
Laptele maic[i noastre — temei =i înviere.

De ce s[-mi st`mp[r g`ndul =i ochii s[ ascund[


Aceast[ f[r[ seam[n column[ de lumin[
+i-aceste zile albe, venite la f`nt`n[,
S[-=i ve=niceasc[ inul catrin\elor de nunt[?

O, de-o s-a=ez aceast[ comoar[-ntr-o uitare,


S[ nu-mi mai scrie m`na, s[ nu mai pot c`ntare...
PIATRA DE CITIRE
!'
***
Arde parc[-n lum`n[ri
Gr`ul amijind pe vale
}nc[-n tihna dumisale
Ca o aur[ pe st[ri.

+i cum lanul e ad`nc


+i deasupra ceru-o arc[,
Am s[-l trec în zori cu barca
C[tre golful de par`ng.

Vai ce lan! Dac[-l cose=ti,


Prundu-i mi=un[ cu pe=ti...

Un drum se-ntoarn[ ]napoi


Sub cerul sp[l[cit de ploi,
Psalmodiind prin timp, greoi,
Vegheat de carele cu boi,
Un drum se-ntoarn[ înapoi.

Oare s[-l sperie asfalt


+i st`lpii [=tia de bazalt,
Viteza asta, acest salt,
+i-aceast[ patim[ de-nalt?
" ANATOL CODRU

Oare s[-l sperie lumini,


Aceast[ bolt[ de f`nt`ni,
Aceste nun\i, =i-aceste p`ini,
+i nou, mai nou, acest destin?

Alb, mult alb


O, c`nepa care a fost s[-mbrace
}n marmur[ fo=nind[ to\i s[racii
Acestui plai! —
B[rba\ii lui
P[reau o \ar[ de statui.

+i printre ei, cu pas agale,


Cu stat de sfinte catedrale,
Ale noastre mame =i surori
Nemuritoare-n albul lor.

De ce-a= g[si acum s[ tac


Aceast[ c`nep[ de veac
Pe un str[bun, ca pe-un catarg,
Albind furtunile în larg?

P`n’ la origini ]ngropat


}n toat[ c`nepa din sat,
Eu am tunat =i-am blestemat
Un alb mai negru ca un iad.
PIATRA DE CITIRE
"
C[-n traiul nostru cel c[nit
At`tea lacrimi s-au urzit,
+i ca un steag s-a r[zvr[tit
C[ma=a mea de om trudit!

O, bol\i de p`nz[, ca un cort —


Pe osul nostru, tort în tort,
Din vrednicie m`ndrul port,
Ca pe-un blestem prin veac s[-l port...

Muzeul de la Trif[ne=ti
Albastru tragic din icoane —
Mucenicie de Ioane,
+i-aceste clopote,
De-atunci,
}mi par Ioni vuind pe cruci
}nv`rto=ind în alifii
Genunchii no=tri, cei dint`i —
Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun
Genunchii al\i genunchi str[buni.

Iau foc c[m[=ile de in


Pe hori jucate-n \intirim
Peste p[rin\i — c`\i s-au zidit!
}n horele de sub p[m`nt,
+i horele
Cet[\i le s`nt!
" ANATOL CODRU

+i dac[-n jocul lor s-au prins,


C[ n-au c[zut,
C[-au mai învins,
+i-au mai c[zut,
L`ng[ p[rin\i,
Dar parc[ mai nebirui\i.

De-aceea poate nu murim


+i ard c[m[=ile de in
Pe noi, horind în \intirim,
Peste str[buni —
C`\i s-au zidit!
}n horele de sub p[m`nt,
C[ci horele cet[\i ne s`nt!

Auzi?
Se crap[ ramele: din nimb
Erup cu frun\ile noi timpi
De noi Ioni, str[lumin`nd
Ioana plaiului meu sf`nt!...

Colind
...Florile dalbe a=a ca-n tot anul
La por\ile noastre cu cheile-n salbe,
+i pluguri b[l\ate cu viscolu-n coarne
Pe brazdele albe, ca florile dalbe.
Oh, forile dalbe, ca promoroaca,
De parc[ a nins cu iepuri pe-afar[,
PIATRA DE CITIRE
"!
+i noi asmu\[m dup[ ei într-o doar[
Zicere m`ndr[ cu daruri.
Florile dalbe, c-a=a ni-i urarea
La fiece timp, la fiece gazd[.
Ninge din susuri cu pietre de moar[
Sub fiece plug, pe fiece brazd[,
Ca p`inea de neam s[ fie aleas[,
Duioas[ =i mult[.
Florile dalbe... pe fiece cas[
Se joac[ o nunt[.
C[-s florile dalbe. +i iat[ se-arat[
O alt[ fereastr[ de c`t[va vreme,
+i, de mult ce v-am spus noi colindul acesta,
Ard pe v[zduhuri cuvinte de cremene.
O, florile dalbe, a=a ca-n tot anul
La por\ile noastre cu cheile-n salbe
+i bivolii albi cu viscolu-n coarne —
Pe brazdele albe, ca florile dalbe.

Cioc`rlii
}n lan, c`nd pas[rea se coace-o var[
+i sare din c`ntare ca din ou[,
Aud b[t`nd din picurii de rou[,
Cu ciocul, cioc`rlii, s[ ias[-afar[.

Lumin[, soare, fa\a noastr[, dar[,


Na=terea lor c`nt`nd este Moldova!...
"" ANATOL CODRU

}n ochii mei — o amintire...


Duios de-amar se vede-n ochiul nostru
O nostalgie verde de secar[,
+i-n care lupii-nc[run\esc la lun[
Cu c`inii sub\ioar[, din vreo st`n[,
C`nd p`n’ la br`u ciobanii dorm ]n cu=me,
Fum`nd prin m`neci florile de leandru.
Dac[ e chip s[ mai z[rim ceva —
E-o cas[ care doarme în copac
Cu vulpile pe-acoperi=, bor\oase,
+i date jos cu cangea-ntr-un cojoc
Al unui paznic care-=i pune-n deget
Poreclele, înve=nicindu-=i satul.
Dac[ se-nt`mpl[-n ochi ceva s[ fie —
E o f`nt`n[ — amar[ =i ad`nc[
Din lacrima str[bunului meu Toader,
Care-a f[cut =i-un drum, pe care ast[zi,
Urca\i în autobuze, vin p[rin\ii
S[ c`nte-n t`rguri flori de via\[ lung[,
Sau ca s[-=i vad[ ginerii prin =coale,
Sup\i de mult[ carte =i lumin[.

Sub boltirea cerului


Ca strugurii sunt pruncii la Goian,
+i leag[nele sunt c`t o f`nt`n[,
+i flamura se leag[n[ pe sat,
+i plugurile se scald[ în \[r`n[.
PIATRA DE CITIRE
"#
Bour ar`nd e dealul dimprejur,
+i floarea viei \ine-a sc[ld[toare,
+i p[s[rile-mpr[=tie pe culmi
Lumina p`rguit[ pe ogoare.

Ionii trag cu ro\ile-n gr[dini


Apa de leac. Mariile cu toate,
Pe l`ng[ munca lor, mai dovedesc
+[-=i \in[ so\ii tineri pe-nserate.

+i cum le murmur[ neprih[nirea-n s`ni


+i-o patim[ le abure=te gura,
Se clatin[ izvoarele-n f`nt`ni
+i cre=te busuiocu-n ar[tur[.

+i \ara lor de rai =i de p[m`nt


Nu mai cunoa=te alt[ nemurire
Mai l[udat[ =i mai cu noroc
Dec`t aceast[ sf`nt[-mprospe\ire.

Ci-n zori, cu floarea drumului în piept,


Se lumineaz[-n c`mp ca într-o carte,
Purt`nd sub inim[ s[m`n\a lor de plai,
Care îi \ine demni =i în nemoarte.

Iar sub boltirea cerului pe sat,


C`t stelele de mari pe dep[rtare,
Pruncii duc dealul \[rii p`n[ h[t
De funie, p[sc`ndu-l l`ng[ soare.
"$ ANATOL CODRU

Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu


Ion Vlaicu, b[rbatul înalt c`t pr[jina,
+i înc[ nevasta lui, Anastasia, cu ochi zbengo=i =i la br`u=or
tare nuroas[,
}=i scald[ pruncii dolofani pe grindul f`nt`nii,
Apoi îi a=eaz[, ca pe o m`ndre\e de zestre, în fa\a casei.

Pe drum trec Opera, Stavru =i Smadu,


Cei trei f`nt`nari, bucuro=i, c[ unul întreab[:
A\i cules, vas[zic[, luceferii din livad[
+i din gr[dinile cele b[l\ate, c[ se fr`nge din =ale taraba?!
— A=a, maic[, suntem s[r[cu\i la odihn[, —
Am arat ast’ noapte tot imprejurul Orionului,
P`n[ sub zodia Racului =i printre comete de-amu, ca printr-o sihl[,
Cu toate cimotiile noastre =i cu b[rbatu-meu Ionu.
+i acum mai lucr[m la aceste odrasle
Cu ceva pov[\uiri, ca ni=te plugu=oare, împrosp[t`ndu-le trupul,
De parc[ am pune piatr[ de drag la veciile noastre,
De ast[zi pentru mai mut s[ ne \ie vremile scumpe.
Strugurii c`rlani îs gata pe coard[ =i merele =ofrane sunt
de-amu coapte,
+i gutuile îs c`t hulubii cei împ[ra\i. Avem de toate.
Taurii ne sunt gra=i, ca lutul, bivoli\ele — cu lapte,
+i g`ndurile cele aripate ne stau al[turea cu s[n[tate.
—M`ndre\[ de om \i-i =i b[rbatul, c[-i de neam bun =i s-ar cere
Ceva mistrecior, pentru c[ e=ti mult m`ndr[ =i dumneata.
— Mul\umescu-v[ vou[ cu bucurie, f`nt`nari, c[ ave\i
glasul de miere,
+i vorba-ntr-ales, c[ v[ lumin[ în gur[ ca piatra de stea.
PIATRA DE CITIRE
"%
Acum vin s[rb[torile toamnei, cele mari,
De începutul lumii cu vreme de-a noastr[ la bine,
De aceea ni-s por\ile de jur-împrejur cu bol\i de stejar,
Cu flamura \[rii în v`rf, s[ lumine,
A=a c[, dac[ ispr[vi\i cu ad`ncul, veni\i degrab[-ntr-acoace
Cu plozii =i nevestele voastre numaidec`t,
C`nd ceru-i de rai =i steaua se coace.
+i firele noastre se \in de p[m`nt.

Cu noroc dar s[ v[ fie =i cu mult[ s[n[tate, gospodari!


S[ auzim de apa cea bun[-n ad`nc, cum vi-i lacrima-n
s[m`n\a de har!

Pergament
P`n[ taurii vor pa=te în steme, dintr-acolo
De unde vine iarba, din coarne bubuind,
Vom declara, din arcuri, s[ge\i s[ cad[ jos,
La por\ile cet[\ii c[zute în p[rin\i.
Vom pune vorbe mari pe ruguri, s[ se vad[
V`rful izb`nzii noastre
în clocot de ar[muri
Pe zidurile nop\ii, sau pe armuri de piatr[
A o=tilor vuinde, b[t`nd înalt sub ceruri
P`lcuri de steaguri,
— peste seme\e frun\i de bouri.
Vom înnoda la car[ imbold de v`nt s[lbatic,
Urnind din turnuri toamna,
Pornind din nun\i feciori,
}nc[lec`nd pe vinuri =i s[get`nd ulcioare,
"& ANATOL CODRU

Cu chipul treaz, ca ziua, atunci c`nd se anun\[


C[ turnurile strig[ =i-arat[ la hotar.
+i se vor face semne pe fruntie cu mirtul,
Chemat din ram de cedru, parc[ r[scolind
}n noi p[duri de tain[, b[tute ca argintul
Pe scuturi =lefuite de-nc[ierare dreapt[.
Vom sta barbar de pa=nici
=i nemaivr`nd de tineri,
|in`nd pe frun\i c[ciula ca un Ceahl[u pe z[ri,
Din care vars[-aram[ pe chipurile noastre
Lumina de luceferi, cum vulturul cu-aripa,
Ecoul din oglind[ s[-l murmure-n nemoarte,
Peste ]ntreg cuprinsul cu fream[t de cet[\i,
A=a, o ve=nicie!

Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre...


...întocmit =i rostit înaintea =colarilor din cele sate =ase, de
care porecl[ bun[ s-au învrednicit de la desc[lecarea lor:
Pohrebea, Doro\coiu-+mule=ti, Vasil[uca de =es,
Alexandr[uca, Co=ni\a-Nou[ =i Molovata de ob`r=ie a
acestuia, care mult ce au prosl[vit-o cu fapta =i cu voroava
zic`ndu-i, dup[ cum urmeaz[, nu f[r[ oarecare îndrept[turi
ce mi-am îng[duit a le face, nestr`mb`nd în nici un chip
t`lcul =i izvoadele, cum au fost dint`iu rostite.

...Acestea-s o parte numai din ce d[m


R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte
Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap
La-intrare-n aste cumpene de carte.
PIATRA DE CITIRE
"'
+i-i vin cuv`ntului miresmele de p`ini
+i inimii adaosuri de soare,
Cum vine laptele m[icu\elor pe steag,
C`nd n[z[resc pruncu\ii lor în \ar[.

Din cas[ drept în patrie p[=e=ti


Ca din p[rin\i, c`nd la soroc te-ncearc[
Un plugure, s[ ari din alte vremi
}n graiul t[u ca muntele pe lacrimi.

+i anii t[i sunt r[mura\i la chip,


+i satul î=i mai vede de ale sale,
De floarea gr`ului ce-o st[p`ne=te-n deal,
De mila mieilor împorpora\i pe vale.

+i toate ]=i fac r`nd spre a-l vedea,


}n preajm[, timpul cum spre noi adast[,
De parc[ m`na-i ne-ar atinge acum
Ferindu-ne de boal[ =i n[past[.

E=ti un l[star de-o iarb[ îmboldit,


M[sura fr[gezimii într-un mire,
Din tat[-n fiu s[-\i z[loge=ti prinos,
Pentru p[m`ntul t[u de amintire:

Cocerii cu izvoarele-n c[m[ri,


Goienii-mboura\i la înf[\i=are
+i Molovata — staul =i altar,
Cu steaua strecurat[ prin frontoane.
# ANATOL CODRU

Mo=ii Ioni, Profirii, =i mai c`\i! —


De nume to\i, dumnezei\i la fa\[,
Cu b[rbile v[rsate-n jurul meu
+i cu-ndur[ri pe gura lor sumea\[.

Rusandele =i Saftele-n c[m[=i,


Mariile, Ioanele cu rou[
Pe fagurile trupului, prin lunci,
Caste, v[dind lumin[ pe Moldova.

+i alte c`te s-au mai l[murit


}n ochiul nostru dinspre-atunci încoace...
Moara ce-=i m`nc[ inima de sec
Cu gr`iele lihnite-n oboroace.

+i carele zmuncite din obezi


De la r[zboi p`n[ la sa\iul p`inii,
Cu vita însetat[ pe c[lduri,
+i b[l\[tura-n cucura f`nt`nii.

Istoria-\i arat[ ani mai mul\i,


Intra\i p`n[ la br`u în v[lm[=ie,
Mai dincolo de culmi =i de p[rin\i,
De petecul de \ar[ sub c[lc`ie.

Dar iat[ se f[cuse parc[ zori,


Parc[ o poart[ se deschise-n ceruri,
}nc[-o n[val[ de lumini cernea,
De-ntunecime plaiul s[-l desfere:
PIATRA DE CITIRE
#
„Tu, F L O R E A Eremia, de-amu e=ti
Slobod, =i to\i ai t[i la feliu
Au slobodzenie“, — am auzit atunci,
C[-am l[crimat în clipele acelea.

...Dar iat[ b[tuse focul din cei r[i,


S[ sparg[ traiul nostru din tihneal[,
S[ ne dea jos de la genunchi, din pas,
+i firea noastr[ s[ ne stea la boal[.

Dar n-a dat \ara chip de a lovi


}n inima moldavului cu fierul,
C[-a pus voinici s[ bat[ din trei p[r\i
Roata l[custei ce-mp`nzise cerul.

Din neamuri multe =i-nfr[\ite-a fost


Izb`nda s[ se fac[-n vremi acele
Ca o lumin[ aprins[ peste tot
Cu-o stea de crai pe lacrimile mele.

Astea-s doar o parte din ce d[m


R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte
Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap
La-ntrare-n aste cumpene de carte.

Eu laud anii tineri, dragi =coleri,


+i vou[ v[ închin cu s[n[tate
Trai cu z[bav[ =i cu spor, s[-ave\i
P`inea rodind în vremurile toate.
# ANATOL CODRU

Eu, Florea Eremia, cu-o sut[ ani pe=in


+i dese ramure de neam, cu h[rnicie
}n v`rfurile vremii repezind
Aceste-ndemnuri pentru o vecie.

Drept inim[
Sunt dat cuv`ntului drept hran[. Clorofila
Cuv`ntului eu sunt, suprastructur[,
+i forma lui — jur-împrejur — mi-i gura.

Sunt dat cuv`ntului drept inim[. Sunare


De clopote-i cuv`ntul — grav, imensul,
+i via\a mea e fondul lui, e sensul...

Confesiune
Sudoarea frun\ii mele, grea,
Cu tot ce s-a muncit de-a r`ndul...
Sp[la\i-v[ c[ma=a-n ea,
Zv`nta\i-o p`n[ da\i de g`nduri.

V[ stoarc[ p`n’ la infinit,


Unde e sf`nt =i-i un temei,
S[ v[ munceasc[ p`n[ c`nd
O s[ vede\i în ea idei.
PIATRA DE CITIRE
#!
Mai puri s[ fi\i. P`n[ la har,
P`n[ de moarte v[ atinge\i,
P`n[ la ultimul hotar,
P`n[-o s[ da\i în ea de s`nge!...

Ca =i cum
Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ înflorind,
Ca ierbile cele de leac =i de bine,
Ca =i cum ar lua cu gura dintr-o f`nt`n[
Ad`nc[ limpezime =i de g`nd
A graiului nostru mereu izvor`nd,
Izvor`nd,
Numaidec`t izvor`nd!

Ca =i cum ar zbura peste o gr[din[ de prunci


La s[rb[torile bucuriilor foarte mari,
Ca =i cum la cele mai anevoioase munci
Ar îngenunchea frun\ile marilor c[rturari,
C[rturari,
Numaidec`t mari c[rturari!

Ca =i cum mun\ii, de prea mult aur,


S-ar plictisi, numai de gr`u s[ le pese,
Ca =i cum pe fruntea încununat[ de lauri
|i-ai trage gre=elile c`ntate de p[s[ri.

Ca =i cum \i-ai începe ar[tura


De la road[ c[tre inima plugului,
#" ANATOL CODRU

Ca =i cum \i-ai c`nt[ri în palme povara bel=ugului


Cu lacrima =i c[t[tura.

Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ numaidec`t frumos,


}ntr-un fel al lor, ca =i cum =i-ar zice pe nume,
Ca =i cum pentru toat[ lumea
Au venit s[ rosteasc[ toast dup[ toast
}n graiul cel sf`nt,
}n graiul cel sf`nt =i ve=nic al mumei.

Deci, verb mai ]nt`i


Nu confunda ierbi cu b[rbi,
Nici lupi cu miei.
Dac[ mi=c[ idei,
Substantivul e verb.
De ce la c`ntar
Distribui egal
O ton[ de var
+i-o fug[ de cal?
De=i ca nuan\[
Mai greu e p[m`ntul,
Totu=i balan\a
O-nclin[ cuv`ntul.
Deci, verbu-i un cal,
+i goana lui — g`nd,
Mereu delir`nd
Gramatical.
Cuvinte nu scrim,
PIATRA DE CITIRE
##
Le îndur[m,
C`nd le t[cem, —
}n vorbe murim.
Nu ro\ile merg,
Ci drumul pe ro\i.
Mereu spre nepo\i
P[rin\ii converg.
Metafore nu-s,
Ideile s`nt.
Mai sus de cuv`nt
Sim\ire am pus.

Patrie de om
Se face mult[ sare-n univers
P`n[ rostesc Cuv`ntul s[ m[ doar[.
Inima face înconjurul ei,
+i lacrima-i c`t pruncul în fecioar[.

Lumina ochiului se-ntoarn[ înd[r[t,


De unde e trimis[ pe vecie,
Ci eu din maica Lui nu-l pot ivi,
S[-l trag pe trupul meu ca pe-o f[clie.

M[car c`t pacea p`inilor pe r[ni,


C`t roua gurii ars[ de jertfire,
C`t frunza în c[dere spre p[m`nt,
C`t vama numelui la propria-i rostire.
#$ ANATOL CODRU

Grea munc[-i s[ zide=ti pe suflet grai


+i trupul lui s[-\i fie-ncumetarea
Cuv`ntului, din care te-ai n[scut
M[sura astei vie\i nepieritoare.

Cuv`ntul e numele =i-i P a t r i e d e o m,


Pe care în genunchi noi citi-o-vom.

Cuv`ntul ar[
La bine =i la r[u — gura ni-i price:
Gur[ de rai, gur[ de lup, gur[ de =arpe,
Gur[ de tun =i gura lumii, zicem.

Gur[ lupt`nd, gur[ mu=c`nd, gur[ t[c`nd.


Sub cerul gurii noastre a pustiu se-aude:
— Neutronule, Neteiule, Nemunte!...

O deslu=im, o, b[nuim! — iat[ r[sare


Gur[ de prunc, gur[ de stea, gur[ de ciut[
+i lacrimi ne ard pe-abecedare.

O, noi vorbim, o, noi g`ndim! Cuv`ntul ar[!


Gura e turnul vorbei noastre sfinte —
S[ nu min\im vorbind, n[sc`nd cuvinte!

...Gur[ de rai, picior de plai,


+i graiul, Eminescule Mihai!...
PIATRA DE CITIRE
#%
Metafora
Eu am calculat,
Eu numaidec`t am calculat,
C[ dreptul de-a metaforiza
Presupune mai cur`nd =ansa de a te omeni
P`n[ la coarnele plugului,
Sporind astfel p`inile,
Ca ni=te planete în balan\a universului.
Da, da — p`inile, foarte necesare
Modului nostru de-a vorbi rotund
+i pe în\elesul tuturor.
E riscant, totu=i, s[ metaforizezi
F[r[ sim\ul pip[itului direct
Pe inima copacului g`nditor:
Parc[ ar trece o coas[
Prin trupul vinului,
M[rturisindu-\i astfel
Partea de vin[ pentru
Frumuse\ea lacrimior nerostite.
De aceea zic: r[sar p`inile de dup[ mun\i,
Clopotind roua de prunci ai Patriei.
}n jurul p`inilor rotesc gurile noastre,
Ca =i cum ar vorbi de sa\iul lumii,
}mp[r\ind în dou[ p`n[ =i pietrele de moar[
Celor înfometa\i de frumos...
#& ANATOL CODRU

Piatra de citire
Lui T. Mo=neaga
Dulce coarn[, acr[,
Pieli\[ sub\ie,
Aromite lacrimi,
Strugurii sub ie...

Gura ca hurmuzul,
+i în tremur, inul.
Frunze l`ng[ buze,
Laptele, divinul...

Sc[p[r`nd m[rgele,
Pl[i=or de munte,
Cununii de stele,
Ora\ii de nunt[...
R[s[rit de soare,
Dr[gu\[ mioar[,
Iarba se-nfioar[:
Plug la v`n[toare...

Cr[i=or de mire,
Fire, nemurire,
+i-n nem[rginire
Piatr[ de citire...
PIATRA DE CITIRE
#'
Onomatopee
Nu mai am pace,
Cuv`nt m[-nfioar[.
Cine m[ tace,
Cine m[ zboar[?

Cine m[ munte,
Lacrim[ cine-m[,
Cine m[ frunte,
Cine m[ inim[?

Cine m[ nume
+i m[ Ioane,
Cine m[ lume
+i m[ alean[?
...............
...Graiule nepieritor,
Stea care vorbe=te flori!

Cronicarii
Cum \ara noastr[-i mierea =i cear[-avem de-ajuns,
Aprinde-vom la cap o lum`nare
Acestor mun\i,
}n care dorm cronicarii-mun\i
Cu inima =i sufletul afar[,
$ ANATOL CODRU

C[ci ei poporului mai arg[\esc =i-acum,


La-ncre\itura frun\ii purt`nd mai multe patimi,
}nc[ jertfind luminii cirezi întregi de piei
Cu pana înmuiat[ în propriile lacrimi.

+i cum b[tu\i au fost de g`nd, t`r`\i prin c[r\i


De b[rbi, cu limba smuls[ =i despuia\i de dor,
Nu-i chip s[ nu se-aud[ peste gr[mezi de timp
}n clopotele noastre cum bate limba lor.

Deci, lor li se cuvin f[cliile dint`i,


Cu prima înclinare a frun\ii s[ murmure
Ca-n trandafiri v[zduhul îns`ngerat =i sf`nt
La ap[sarea noastr[ pe clopote cu gura.

+i c`nd se las[ raza cea de lumin[-n grai,


S[ ne munceasc[ dulce voroavele iste\e,
S[ netezim prin veacuri înal\ii mun\i pe z[ri —
Cu degete zdrelite de foi letopise\e.

O, plumb, care-n tiparni\i e=ti aurul pe de=ti


La nunta istui grai pe frun\i cronic[re=ti,
Pe care, ca un nimb, la dep[rt[ri de astre,
Rote=te încontinuu vocala gurii noastre!...
PIATRA DE CITIRE
$
Eminescu
Pe un picior de plai
Sf`ntule grai
P[m`nt crez[m`nt
Venind auzind
Unde steaua arde
Aicea departe
Ca s`ngele \[rii
Din piatra durerii
Zidit[ ad`nc
Pe sori care ning
Pe cump[na firii
De sf`nt[ citire
+i-aducere-aminte
S[rut`nd cuvinte
Suflete sfinte...

Cum s[ v[ spun...
Am supt fagurii
P`n[ ne-au r[mas în m`ini lum`n[ri.
Prietene, cetin[,
Ochii t[i sunt întreb[ri.

Drumul se zv`rle pe cal,


Groapa — pe cas[.
Prietene, cetin[,
Din lacrima ta Atlantida apas[.
$ ANATOL CODRU

De ce me=tere=ti
Sp[rg[toare de ciori?
Prietene, cetin[.
M`inie tale sunt fete-surori.
Moara de v`nt e cump[tul soarelui.
Prietene, cetin[,
Poezia e aburul proasp[t
Al varului...

Cu fiece carte...
L`ng[ p`inea cea dreapt[ =i lenea noastr[ de somn burdu=it[
Ar[t[m nu =tiu cum ca între dou[ minicoper\i...
O, fra\ilor, cu fiece carte de noi necitit[,
Noi s[lb[ticim c[r\i!

Homer necitit e ca ursul, cu blan[,


Shakespeare e din jungl[ numaidec`t.
O, gurii noastre îi cresc liane
De mai-mu-\[rit!

C`t[ inteligen\[ inspir[ gurile noastre suav aurite,


De=i cuvintele ne sar cariate în p[r\i.
Cu orice carte de noi necitit[,
Noi s[lb[ticim c[r\i,
Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!...

Parc[ un plug de lemn în carnea noastr[ se fr`nge,


C`nd refuz[m, c`nd nu citim c[r\i.
PIATRA DE CITIRE
$!
Parc[ apa abatoarelor muge=te prin s`nge,
Dac[ rufuz[m, dac[ nu citim c[r\i!

O, c[r\ile! Iarba de leac, nevoia problemelor neachitate.


O, cu mu\ii lumii cum po\i s[ te cer\i?!
Cu orice carte de noi necitit[,
Noi s[lb[ticim c[r\i!

O, cuvinte desenate pe gur[, o, vorbele noastre fardate!


O, p`inea m`ncat[ pe gratis, cum s[ \i-o ier\i?!
Cu fiece carte de noi necitit[,
Noi s[lb[ticim c[r\i,
Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!

***
M[ uit la mine
+i-mi spun: „El îmi lipse=te,
El, care mai trebuie s[ se nasc[,
S[ refuze dorin\a mea
De a-l avea“.
M[ uit la mine
+i îmi zic: „Auzi, str[inule,
De ce \i-a= lipsi,
Dac[ nu m[ voi na=ate
+i va trebui
S[ mor pentru tine?“
$" ANATOL CODRU

Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui...


Lui E. Doga
S[ creasc[ floarea-soarelui pe cas[,
+i ro\i de dor s[ punem la f`nt`n[ —
S-o poarte bivolii prin sat =i prin gr[din[
Cu ciutura-nflorit[ la amiaz[.

}n scorbur[ s[-=i nasc[ oaia pruncii,


Cu mirt s[-i ung[ Cerul pe la coarne,
Polen de cuci pe blana lor s[ cearn[
+i-o iarb[ peste moarte s[-i arunce.

S[-=i poarte oul pas[rea cu gura,


Zborul rotund pe lacrimi s-o-mpresoare,
Ca glasul mierlei omenind pe \ar[,
Ca plugul înfrunzind sub ar[tur[.

...Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui, în iarb[,


+i-o stea îi sfinte m`na în roua de pe harp[...

O pas[re nume
St`lp de la bol\ile frun\ilor noastre
Ori steiul de piatr[ din lacrimi zburat
Spre \[rmul d[l\ilor care sunt p[s[ri
Zburate direct dintr-o moarte a lor
Mereu repetat[ în nemurire.
PIATRA DE CITIRE
$#
}n timpul ce-a fost cotropit de coco=i
Din ornice-n care mi=carea murise,
Na=terea lui a fost declarat[
Gre=eal[-a propor\iilor, care-au st`rnit
Uimirile noastre, purific`ndu-ne...
Oh, lemnul jertfirii la infinit,
Sporind c[ut[rile noastre mereu...
O clip[ doar, una, mai dase-nd[r[t:
Prea mare-îndr[zneal[ ne-a-mpins a-n\elege,
C[ dalta-i s[ nasc[ mereu din argil[
O pas[re Nume din Piatra Br`ncu=i.
Ci el — numai sufletul dac[ era
Atingerea lui cu Neatinsul
Aripelor lui ce aveau s[-i încurce,
}n toat[ fiin\a, Nem[rginirea...

Br`ncu=i
El va exista
P`n[ va intra cu totul în mare,
P`n[ se va face pe=te,
P`n[ se va face lacrim[
+i muntele de sare,
Rezemat de amintirea mea
Care m[ teme...
$$ ANATOL CODRU

Vasile Covrig, magul culorii albe


1
El într-un chip e mucenic culorii
+i sie rob, =i pare-un r[zvr[tit,
Sub lespedea de iarb[ =i p[m`nt
Picteaz[-n alb =i cerul =i cocorii.

Alb descojit de alb.


Ia numai miezul laptelui din lapte,
Unge cu ziu[ petecul de noapte,
Abia de se mai vede luna slab.

Pe har\[ pus cu propriul destin


+i tras pe roata albului de gal[,
El =i-a cl[dit spitalele pe crini,
Bolnav de-o în[lbire capital[.

Nu-l mir[ murii c[ptu=i\i cu sfin\i,


Picteaz[ ro\i în c`rje pe altare.
Multicolor, cu-o singur[ culoare,
Cum ar picta cu osul din p[rin\i.

...Vasile, frate, zbor de albatros,


Cu gr`ul \[rii îmbr[cat pe fa\[,
S[-mi scrii cu cear[ numele pe iarb[,
Cojind de moarte varul pe-amintire...
PIATRA DE CITIRE
$%
2
Asemeni lui DA VINCI a pictat
Cu m`na st`ng[ clopotul pe \ar[,
Prietenii =i maurii din zodii.
Mi=carea m`inii lui cu pan[ mur[
Era mai mult icoana unui tei
Sub arc[-mb[ls[t[ de nemoarte.
Storcea de lest z[pada p`n’ la os,
Convins c[ frigul iernii e dantura
Zorilor care m[n`nc[ fluturi.
}n loc de ochi punea f`nt`ni la oameni,
Albe f`nt`ni =i le-nzestra cu-aripi.
}ntr-un tablou a desenat samuri
}ndr[gosti\i de-o leb[d[ codalb[.
Se isc[lea pe cai =i amintiri.
}ntr-un salc`m vedea p[reri de r[u.
Dorea vecii =i cugeta m[lini.
Avea =i-o sl[biciune pentru miei,
+i-i dezrobea din lupi, t[m[duindu-i
Cu duhuri de balad[ de pe st`ni.
Picta cuv`ntul =i-l lega de om,
Ca sufletul nicic`nd s[-l p[r[seasc[.
Vezi ochii lui? — aduc a zori de z[ri.
+i gura — a cules pe-nrourate,
A lapte-prunc din cornul unui plug.
Nu-l po\i prepune c-un stejar sau nuc,
Chiar dac[-n fond e înrudit cu-ace=tia:
Ochiul vorbe=te-n el de o lumin[,
De albul ei mut p[timind în Om.
$& ANATOL CODRU

3
...Reprezentant de seam[ al m`inii st`ngi,
Vasile, Doamne, tu numaidec`t
Por\i cinstea \[rii ca pe-un steag de plopi,
Din care izvor[sc hulubi =i stele.
...Cum ar picta-n[untrul unui ou,
M`na-nflorit[ ca-ntr-o m[n[stire,
}n alb picteaz[ chipul maic[i lui,
Eufrosinia Vartolomeu Moruzi...

Shakespeare
Shakespeare. El însu=i e un cal
Ce mu=c[ iarba cu copita lui
P`n[-n statuia g`ndului
Din c[r\ile c-un prin\ hamal.
Lecturile sunt herghelii,
+i-n locul unde se omoar[
Un prin\ cu altul la chindii,
Se vars[ s`nge din cotoare.
}n dreptul mesei lui de scris
Pierd mitocanii b[t[lia,
C[ci g`ndul nu le-a fost precis,
+i-au tras în teatre cu h`rtie.
Acuma el, britanic, bun,
Shakespeare-ul vastelor castele,
}mpinge-n rochia Ofeliei
Un geniu pe la p[r\i nebun —
PIATRA DE CITIRE
$'
El cinstea ei o ia cu flori,
O suie-n moarte p`n’ la Art[,
P`n[ mai dincolo de soarta
Celor mai bravi violatori,
De=ert[ciunea lor de=art[
Juc`nd-o pe-aiurite sfori...
L[sa\i cortina. E departe
Ce ni-i aproape uneori...

Un ad`nc ne vede
+irul vorbei, ce nu minte,
Cu mioare, cu miorii,
Cu izvoade la cuvinte —
G r ` u l, g r a i u l =i g r i g o r e.

Vi\[ rourat[-n patimi,


Cu pelinul =i cu mierea.
R[stigni\i pe-un st`lp de datini —
V i a, v i n e r e a, v i e r u.

Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre


Mariei Bie=u

Pian unduit sub astrul frun\ii tale de veghe,


Ad`nc[ muzic[, de lacrima Italiei foarte aproape.
Giuzeppe Verdi,
% ANATOL CODRU

Cum se roag[ degetele tale pe albele clape,


Ca musulmancele pe litoralul M[rii Negre.
Giuzeppe Verdi,
Cu omopla\ii respir muzica ta, de parc[ a= trage
Dou[ n[voade în spate din necuprinsurile tale foarte afunde.
O, în zori, Giuzeppe Verdi, pianul t[u o s[ inunde
Str[zile ora=ului meu cu delfini =i cu alge.
Doar numai spre miezul nop\ii, ca un reflux gigantic,
La r[s[ritul frun\ii tale peste vecie, ca o lun[,
Se va retrage dezl[n\uirea pianului t[u, ca-n Oceanul
Atlantic
Lacrima Italiei, r[zvr[tit[-n furtun[...

Lira coarnelor de taur


Nu carnea noastr[ poate s[ dea palme
Neprih[nitei stele de departe,
Ci vorbele zburate ca o piatr[
Din laconismul nostru de sudalme,
Metodice sudalme, foarte calme.
Ce ni-i obrazul, dac[ avem =i cuget,
Dac[ sub blana noastr[ cea de aur
}mpinge lira coarnelor de taur,
Care devor[, muge =i str[punge?
Ce-i p`inea, dac[ gura o-nr[zboaie,
Dac[ mai vrem s[m`n\a s[ rodeasc[,
PIATRA DE CITIRE
%
Instinctul foamei s[ ne omeneasc[
Cu\itele în grev[, c[ nu taie?
Ce-i lacrima, ce ne inund[ chipul
+i z`mbetul lucrat at`ta vreme,
Pe masca noastr[, dac[ vrea s[-nsemne
C[-n tot ce spunem, lacrima-i nisipul?
Bine =i r[u — în timp s[ se consume
Din tat[-n fiu aceste dou[ nume?
De ce?

A t[cea nu-i omene=te


Declar c[ a t[cea nu-i omene=te,
Nici a min\i nu este omene=te.
Tot neamul meu detest[ =i ur[=te
Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te.
Nici a vorbi prea mult nu-i omene=te,
Palavragiu e acel ce mult vorbe=te.
Tu îl ascul\i =i el te n[uce=te.
}ncearc[, dac[ po\i, =i-l ocole=te.
Nici s[ parvii nu este omene=te,
Cel ce parvine mai =i lingu=e=te,
F[\[rnice=te =i se mai t`r[=te,
Parc[ e miel, da-i lup =i te-ncol\e=te.
Nici a muri nu este omene=te,
E o tr[dare moartea. Ea tr[ie=te,
% ANATOL CODRU

+i ca o umbr[ te mai urm[re=te,


S[ te sugrume, s[ te str`ng[-n cle=te.

Ci omului se iart[ c`nd gre=e=te,


C[ci a gre=i oricum e omene=te.

Dar a t[cea nu este omene=te,


Nici a mu\i nu este omene=te —
Tot neamul meu detest[ =i ur[=te
Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te...

Eu, dac-a= d[rui...


N-a= d[rui cu împrumut nimic,
S[ zicem clipa asta trec[toare.
Dar nici s[ i-au din laudele care
Mi le-ar vorbi un uria= pitic.
De ce s[ dau cuvintele pe v`nt,
+i fruntea, dac[ are-un g`nd pe-aproape,
Sau lacrima, c`nd îmi m`ng`ie pleoapa —
De ce s-o risipesc, de ce s[ mint?
De ce s[-ntind de-odat[ dou[ m`ini,
Genunchii s[ mi-i fr`ng într-o p[rere;
Sau s[ tri=ez =i astfel s[ m-alin
C[-n halu-acesta mi-am sporit averea?
De ce s[-mi dau nesomnul care ]i
Neast`mp[rul =i Ziua ce nu-apune,
Dac[ e riscul =ansa mea dint`i,
S[ m[-mpresoare g`ndurile bune?
PIATRA DE CITIRE
%!
De ce s[-ngreab[n lumea cu poveri,
S-o fac s[ mearg[ str`mb =i într-o parte,
De ce s-o iau cu vorba în r[sp[r,
S-o duc de nas, s[ m[ aleg cu ceart[?
Eu, dac[-a= d[rui — din mine o parte:
S[-=i aib[ lumea partea mea — Nemoartea...

Eu totdeauna
Unii î=i adulmec[ g`ndul pe marginea farfuriei.
Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de
p[m`nt.
Unii p`ndesc l`ng[ ve=nicie.
Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd.

Eu totdeauna o s[ v[ car lumina soarelui cu ulciorul,


S-o ave\i în adev[r =i pe s[turate,
S[ se bucure numaidec`t poporul
De vorba inimoas[-a unui frate.

Unii î=i macin[ în m[sele nisipul,


Eu — ideile ca pe ni=te alune.
Pe unii, poate c[-s p[s[ri, îi bucur[-aripa,
Eu, de aceea c[-s om, m[ arunc în furtun[.

S[ tr[ie=ti =i s[ nu te zg`rii la un genunche,


E ca =i cum te-ai acopei numai cu aur,
E ca =i cum te-ai hr[ni numai cu lauri
Pe istmul =i \[r`na de sub unghii.
%" ANATOL CODRU

Deci, plug lucr`nd s[-\i fie cele spuse,


+i un atac de cord s[-l ai, dac[ e=ti omul
Ce-ai îmbl`nzit =i fiara =i atomul,
+i n-ai \inut gre=elile ascunse.

C[ci via\a omului nu e dec`t ideea


C[ omul urc[ c[tre omul lui,
+i, dac[-n omul lui nici omul nu-i,
Ca-ntr-o pustie omul o s[ steie.

Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de p[m`nt,


Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd...

Un fel al meu de munte


S[-mi fie pururi g`ndul mai sprinten =i mai treaz,
S[ mi-l p[zesc de multe =i ur`te
Acele vorbe care ne par ca un topaz
Zv`rlit între pahare, înnebunind cu\ite.

S[ mi-l cl[tesc în roua de lacrime fierbin\i


+i-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un botez. S[-l =tiu
Asemeni unui astru printre fiin\i cumin\i,
Rotind cu-n\elepciune dinspre p[rin\i spre fiu.

S[ nu mi-l risipeasc[ de laude p[reri,


Atribuindu-i chipul de zeu care te-nfrunt[,
Care-n repaos \ine sau fr`nge de pe st[ri
Un fel al meu de-a spune, un fel al meu de munte.
PIATRA DE CITIRE
%#
Dar e absurd...
Le pare unora normal
S[-nhame vorbele la targ[,
Pe-aceast[ targ[ s[ o trag[
Cu dou[ jum[t[\i de cal.

Dar e absurd, dar e banal


}n targ[ g`ndul lor s[ mearg[,
S[ deie-n gropi =i s[ se sparg[
De un de=tept provincial,

De-un moft, care pe loc alearg[,


Care-i schilod =i anormal,
Ca o m`r\oag[ roaib[-=arg[,

Ce =tie drumul la spital


+i via\a-n cop`r=eu \i-o-ncarc[
+i-o vars[ h[t colo pe deal...

Filogenez[
Iat[ zic: eu strig t[ceri.
Eu nu zic, eu tac p[reri,
Eu insist, implor =i cer
}n t[ceri modific[ri.
Iat[ zic: pasc mieii lupi,
Lupii pasc la miei în trup, —
%$ ANATOL CODRU

E p[rerea mea. Repet:


Mieii-s lupi =i îi accept.
O fi-a=a sau o fi ba,
Eu îi zic cu spusa mea,
Care, de=i în r[sp[r
Luat[, e-un adev[r
De p[reri contra-cli=eu,
S[ le spun cum le simt eu —
Cele ce le-am mo=tenit
Mai pe nou, mai îndr[cit,
Mai cu risc =i mai cu sor\i,
Mai altfel, cum n-o spun to\i.
+tiu: v[ e peste puteri
S-accepta\i aste p[reri,
S[ admite\i c-a= putea
S[-mi exprim p[rerea mea
Mai cu totul dec`t ar
Spune-o omul f[r[ har.
Deci, repet: eu strig t[ceri,
Eu nu zic, eu tac p[reri,
Eu insist, implor =i cer
}n t[ceri modific[ri.

Replic[
Dumneata, Domnule,
Stai str`mb în idei
Ca turnul din Pisa.
E nevoie de îndreptat ceva
PIATRA DE CITIRE
%%
}n îndrept[\irile
Spre care înclini at`t de insistent.
E h[u, Domnule,
E unghi de vedere gre=it
La baza celor debitate
De Dumneata...

Proba de austeritate
O s[ v[ las pe tot cuprinsul cuvinteor
Doar numai statuia mea de v[zduh,
Sufletul meu îmb[ls[mat de-amintiri,
Unduirea mea, c[ am fost omul,
Doar numai în spusa voastr[
S[ d[inui mai c`t umbra luminii,
Mai c`t clipa care a fost.
Ros de p[s[ri, voi fi =i de v`nturi,
De privirea temut[ a stelelor,
Mereu consumat,
De ecoul propriei mele uit[ri.
De la na=terea lumii cu mine
V[zul meu, în schimb,
Va fi numai piatr[,
Numai umbr[ împietrit[ a pietrei
+i a totnecuprinsului pietrei...
%& ANATOL CODRU

Stea citind, om nemurind...


Pune-mi, maic[, busuioc,
Ram pe m`ini =i rai pe ochi,
+i pe gur[, maic[, h[i,
Pune-mi grai =i înc[ grai
}ntru veci. Iar la feciori —
Pas[re pe gura lor
Pune, maic[: ai s[-auzi
De la r[d[cini în sus,
Cu un plugure-n p[m`nt,
Stea citind, om nemurind.
Pune, maic[, larg de frun\i
Pe ce-avem scump în p[rin\i,
Pe ce-avem str[\ar[-nt`i,
Sem[n`nd gr`u-n copii,
Lacrime, spre a spori
Roua zorilor de zi,
Pune, maic[, printre sori
Ochii mei ca dou[ flori —
Vede-m-a= cu ei un pom
R[muros, rodit =i om
Sus pe deal =i tot ION!..

A=adar...
Aceast[ clip[ a explor[rii mele în cuv`nt
Nu e dec`t riscul de-a inventa piatra la modul pas[re,
Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate
PIATRA DE CITIRE
%'
+i bucurie — prin zbor =i lumin[.
Cugetat[, piatra este modul concret al materiei prime
}n punctul ei maxim de a se umaniza.
Imprim`ndu-i fizionomia sentimentelor noastre,
Piatra devine unghi de vedere,
Concept
+i atitudine =i poate fi citit[ cu inima — la
toate
tim-
pu-
ri-
le...
A=adar, bolovanul de piatr[ la c[p[t`iul str[mo=ului nostru
Din preistorie nu e dec`t pergamentul de sintez[
Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra
Cu fa\a spe lumina ochilor no=tri,
Vorbindu-ne nu despre el,
Ci despre trecerea vremii...
Deci, eu nicic`nd nu scriu cuvinte,
Eu g`ndesc aceste pietre...

***
Ar cu plugul m`inii mele,
S[-ntemei culesuri grele —
Rostul trudei s[ se-mpart[
Din ogorul meu de piatr[ —
Aib[-l omul în c[m[ri
Jos cu praguri, sus cu sc[ri,
& ANATOL CODRU

Iar din p[r\i cu por\i deschise,


+i pe-al[turea cu vise,
Eu, ce din ad`ncuri sui,
O s[ pun pe masa Lui
Danie, ce o am scris
}ntru timpul lui ne]nvins,
Rotind globul cu piciorul,
S[ m[ d[ruie cu hore,
S[-mi descarce dansu-n cre=tet —
Cu mine parc[ gr[ie=te —
M`na ar[, casa vine
Din ad`ncuri, ca o p`ine,
Vine la mul\imea ei
Din alt timp, din alt temei.
Stau =i-ascult: pe dinascuns
Casele apas[-n sus.
F[-te, cerule,-ntr-o parte: Vine P i a t r a!

***
Piatr[ cu fruntea m[noas[,
Alb[ ca fa\a de mas[,
Sub geana, care ne-amurge —
Piatra ca lacrima curge
}n trei r`nduri de pahare,
Pic[tur[ cu-ndurare,
Amar[ cum e pelinul,
Dulce cum e s[rut m`na —
S-o bea pruncii =i nepo\ii,
Mugurind în patru col\uri,
PIATRA DE CITIRE
&
+i p[rin\ii cu genunchii,
}nflorind în patru unghiuri,
+i str[bunii, du=i pe g`nduri,
P`rgui\i în patru r`nduri, —
Mari, \in`ndu-se de m`n[ —
To\i de-o piatr[ =i-o \[r`n[:
Lumea s[ r[m`n[-a noastr[
Tot acas[ =i sihastr[,
}ntre lini=ti =i furtun[, —
}ndulcind cu \ara bun[
+i cu harul ei de-a spune.
...Cine-a zis c[-n noi e scris
Neagr[ piatr[ de cais
+i c[-i piatra dinadins,
Pus[-n glezn[ =i br[\ar[,
Fruntea la ad`nc s[ ar[?
Rupe-te, cuv`nt ur`t,
Ca piatra de r`=init,
Bobul cel amar s[-\i fie
M[cinat întru pustie.
Eu cu dalta, de c`nd s`nt,
Am desc[lecat cuv`nt,
Ca s[-i fac de jur[m`nt
Istui grai, care mi-i dat,
S[ nu-l n[rui în p[cat,
S[-l înal\ =i s[-l îmbun
Cu ce-i mare la om bun,
Despuiat de r[u =i ceart[ —
Dulcele cuv`nt de piatr[,
Ca s[-l r`nduiesc în c[r\i,
Cum e lespedea-n cet[\i...
& ANATOL CODRU

***
Pe sub r[s[rit de lun[
Piatra fiica =i-o cunun[
C-un fecior Ion-a-Pietrei
Din cuprinsurile pietrei,
L`ng[ ctitorii ovale,
La ad`ncul dumitale...
+i-a pus piatra-n cing[toare —
Numai piatr[ de odoare,
La br[\ari —
Piatr[ de fier,
La ureche —
Piatr[ veche,
Iar la buze —
Piatra frunzei,
La grumaz —
Piatr[ de-olmaz,
+i pe frunte —
Piatr[ scump[.
Iar în plete —
Piatra pietrei...
+i-au nuntit a=a o zi
P`n’la piatr[ de copii,
C[ le-a fost iubirea-nt`i.
+i-au nuntit apoi =i-o noapte
Sub stele de piatr[ coapt[,
C[ le-a fost iubirea dreapt[,
+i-au cioplit f`nt`nile,
S[ le bei cu m`inile,
PIATRA DE CITIRE
&!
+i-au s[ltat frontoanele,
Ame\ind ciocanele,
Por\ile =i sc[rile,
P`n[-n v`rful serilor,
C-a fost mirele fecior
}nflorit cu d[l\i de dor,
D[l\i ca penele de graur,
Poleite-n v`rf cu aur
+i argint în cioplitur[,
S[rut`nd piatra pe gur[,
R[sucindu-i pe la boi
Adiere de trifoi,
+i-n spr`ncean[ —
M[ghiranul,
+i-n privire —
Trandafirul,
Iar pe bra\e —
Mint[ crea\[,
La picioare — l[crimioare,
La c[lc`ie — iasomie,
+i în mers — floare de =es,
+i-n pas — floare de Spas,
+i-apoi piatr[,
Piatr[,
Piatr[...
&" ANATOL CODRU

Cuprinsuri
Unde-i pietr[ria crea\[,
Trece Voicu =i înal\[
Peste frunte diminea\[.
+terge-\i, Voicule, pe frunte
C[ te-albe=te =i te-ncrunt[
Piatr[ scump[ din[untru.
Sufl[-\i genele de-ad`nc
Din cuprinsuri care ning
Casa ta pe bra\ul st`ng.
+terge-\i de pe gean[ piatra,
Care din ad`ncuri arde
F`nt`na pe m`na dreapt[,
L`ng[ ciutur[, c`nd vars[
Faldul pietrei de m[tas[
Sub gene, la Voiculeas[,
Care în inelul m`inii
Poart[ piatra s[pt[m`nii,
Tocmai la norocul ei,
Unde-i piatra de fl[c[i
Urcat[ pe cai \int[i.
Fr[m`nt`nd p`n[-n p[m`nt
Piatra cea cu firul sf`nt,
L`ng[ piatra cu pripoar[,
Unde soarele r[sare,
Cum e piatra cea de moar[,
P`n[ sub piatra de amiaz[
Pentru Piatra Voiculeas[,
Care-n piatr[ =i-a-nflorit
Chipul ei neprih[nit...
PIATRA DE CITIRE
&#
Pietrarii
Din stran[ cerul î=i r[stoarn[
Talazul orgilor de-argint,
+i luna rupe noaptea-n coarne,
+i noaptea cade la p[m`nt,
Unde-n ad`ncuri, cu putere,
Pietroase spa\ii detron`nd,
Pietrarii, dincolo de er[,
+i dincolo de infinit,
Coboar[-n propria lor soart[,
Unde de vii s-au fost zidit
Pietrarii vecilor de piatr[,
}n piatra pietrei nemurind
Un clopote de piatr[ dur[
Pe turn de piatr[ ridicat,
+i piatra e cu piatra-n gur[
+i piatr[-n piatr[ a s[pat
Un mit al ei =i tot de piatr[ —
}n necuprins =i pestetot,
Unde mai dincolo de moarte
Din piatra pietrei piatr[ scot
Pietrarii: Ce imens ad`nc, —
Ei parc[-n albul pietrei ning...
&$ ANATOL CODRU

Pietrele grece
Adu-\i aminte odat[ =i-odat[
De c`teva veacuri, de ve=nicie.
De Europa de-un taur furat[
+i dus[ în coarne în Mitologie.

Tu poate acuma din moarte p`nde=ti,


Cum timpul din marmuri î=i fur[ s[rutul,
Tu poate pe spate î\i pip[i trecutul,
S[-l =tii c[-i de glorii, s[ =tii cine e=ti?

Tu poate e=ti clipa =i e=ti nemurirea,


C[ abia de mai po\i s[ te na=ti prima dat[?
Tu poate e=ti lacrima pietrei, s[pat[,
}n trupul durerii din amintire?

Doar timpu-i pe duc[ =i omul se trece,


Doar mitul r[m`ne =i pietrele grece?...

***
Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[,
+i a pietrei îndeosebi,
+i a c[derii din ea a locului, c[ era, c[ s-a putut.
Toate sunt de marginea presupunerii,
C[ exist[ numaidec`t o metafizic[ a pietrei,
C[ ideea de sine a acesteia
Se recl[de=te din chiar fiin\a ei, c[ este
PIATRA DE CITIRE
&%
Ceea ce poate fi presupunerea c[ a fost
Mai înt`i locul c[derii din ea.
Locul
c[-
de
rii
din
ea...
***
Ceea ce este piatra
E numaidec`t,
E c[ trebuie s[ fie
Piatra faptul c[ n-a existat
Ceea ce a fost întotdeauna c[ trebuie.
Constat[m în permanen\[
Starea de absen\[ a pietrei, care exist[ totu=i,
Dar care n-a fost niciodat[ oric`nd.
Or, ceea ce este piatra în adev[r
E s[ consta\i c[ nu e=ti acela ce ai fost tu
Lipsa ei de pestetot, c[ erai,
C[ î\i e=ti...

***
Orice am spune —
Piatra e continua ei na=tere de sine,
E venirea plec[rii ei de oriîncotro
C[tre ea.
E necesitatea existen\ei ei,
&& ANATOL CODRU

C[ s-a putut s[ se nasc[ nicic`nd.


E ea cu ea, s[ fac[ un singur întreg,
Care nu poate fi,
Dar care ve=nic era
Piatra c[ s`nt...

Piatr[ din piatr[


C`nd =i-a ispr[vit Ion al lui Ion casa,
A pus =i-o piatr[ pe mas[,
A dat foc uneltelor, s[ ard[ ca lum`narile,
S[ le fac[ de v[zut, s[ nu le ia uit[rile.
A-nfipt apoi în prag c`inii, pisicile, or[t[niile,
Ro\ile, juncanii, toate jig[niile,
Ceva stele acolo, de pe acoperi=uri — luna.
Din c`mp — p[st`rnacul, obligeana, m[tr[guna,
Din împrejurimi — vr[biile, p[p[dia, v[zduhul,
Duc[-se cu noaptea, muma p[durii, duhul,
Cu noroc vou[, s[ru’ m`na, mul\am dumneavoastr[,
+i alte în\elesuri pentru fe\ele noastre,
Cum ar fi c`ntatul coco=ilor,
Numaidec`t p[rin\ii, feciorii =i neap[rat str[mo=ii.
Apoi =i-a strigat peste grad =i vecinii,
S[ vin[ de la treburi, de prin gr[din[,
S[ se înf[\o=eze mai aproape, mai la mas[,
Unde-i lumineaz[ Piatra, Plozii =i Nevasta,
+i cum e primit pe la noi, =i-a =ters gura cu palma,
S[-i vin[ cuv`ntul frumos, s[ i-l ia lumea în seam[,
+i a gr[it: — Fra\i oameni, =i voi, aceste noroade,
PIATRA DE CITIRE
&'
Unii în prag, al\ii pe cas[, ceilal\i pe garduri,
Unii cu vorba zic`nd, al\ii cu semnul,
Ceilal\i cu mersul,
Ascultare mie, deci s[ lua\i aminte, ca s[ se =tie cele
C[-s ca tot omul, cu izb`nzile =i p[catele mele,
N[scut dintr-un Ion =i o Marie, pe-aici prin mahal[,
S[ v[ ridic casele voastre, s[ v[ duc fala
P`n[ la marginea lumii =i p`n’ peste moarte
Cu aceste m`ini ale mele, cu aceast[ piatr[
Din datina ei, din maica \[r`n[,
Sfin\it[ cu lacrimi, cu har =i lumin[, —
}n geam, ca s[ ard[, =i-n larg s[ v[-mbie
Omul cel drept =i de omenie.
Acum eu m[ duc. +i-acolo-i departe,
Acolo-n ad`ncuri, acolo la piatr[,
+i tot ce v[ las, de pre\ =i mai bun,
E piatra aceasta cu care v[-mbun,
C[-n tine, Ilie, =i-n tine, T[nase,
+i-n fiii t[i, Gheorghe, e piatr[ de cas[,
Or, lumea se trece, dar piatra r[m`ne
Cu tot ce-i al lumii — în mine =i-n tine.
Deci, lua\i-o pe umeri, urca\i-o pe frunte,
Omul, mai oameni, e vi\[ de munte
Ce fulger[-n stele, =i c`t e înaltal,
Un munte ca omul nu este vreun altul,
S[-nsemne podoabe de-nalte-n\elesuri,
Din care umbletul lumii se \ese.
Din piatr[ sunte\i voi, piatr[ din piatr[,
C[ci via\a cu moartea de piatr[ v[ ceart[.
At`ta avui s[ v[ spun la plecare,
C[-n voi e o piatr[ cu bol\i p`n’ la soare.
' ANATOL CODRU

V[ dau ast[ frunte =i bra\ele mele.


R`vni\i-v[ casa mai sus, l`ng[ stele, —
Acesta-i =i harul, dac[ mai este,
C[ci restul — e umbr[, cum moartea-i poveste...

Durut[, lacrima pietrei


1
Pe cer
Pas[re de fier.
Din p[m`nt —
Cap de morm`nt,
+i din ape —
Ochi de noapte.
Iar la u=i —
Numai c[tu=i.
+i-n gr[din[,
La f`nt`n[,
Ferbe sarea
Cu pelinul...
...e r[zboiul,
e str[inul...

2
Frunzuli\[ amar[,
Cu pl`nsul de sare,
Pe drumul de \ar[
Trec din neuitare
PIATRA DE CITIRE
'
Cele patru car[
Cu pas[re tare,
+-apoi trei mai grele
Cu aripi pe ele,
+-apoi trei b[tute
Cu zboruri mai mute —
Vin de unde oare
Ca ispititoare,
Unde-i nesf`r=irea
Cea de p[timire,
La firul de ap[,
La codrul în scap[r,
La umbra de munte,
La datini c[runte,
La maica \[r`n[
Cu lacrima-n m`n[;
Vin f[r[ prihan[
Din anu-r[sanu,
Cele patru car[ —
La \ara Ioan[,
La piatra v[dan[,
Vin ca o-nnoptare,
Cele patru car[,
+i trei înc[rcate
Cu aripi sf[r`mate,
+-apoi cele grele
Cu zborul pe ele —
Zborul lui Ion
}ngropat în somn,
Zborul lui Vasile
' ANATOL CODRU

}ngropat cu zile,
+-apoi al lui Andrei
Pe negre tran=ei,
+i cele duioase
Zboruri r[muroase,
De la toat[ casa.
Oh, \i-o fi grea, Ioan[,
Lacrima-n g[van[,
De vreme du=man[,
Venit[ aproape
La firul de ap[
La umbra de munte,
La datini c[runte,
Unde se aude:
Cetate Ioane,
F`nt`na Vasile,
Din anu-r[sanu,
La mia de zile.
Tu, stejar Andrei,
Din negre tran=ei —
Unde c[ v-a\i dus
}n lumea de-ascuns,
Cu soarele-apus,
Cu zboruri duioase,
Zboruri r[muroase
De la toat[ casa,
Ca s[ le doboare
Peste patru car[,
Peste trei mai grele —
Lacrimile mele,
PIATRA DE CITIRE
'!
Zborul cel de piatr[
+i care nu iart[,
+i care nu trece,
+i \ine c`t vecii,
H[rt[nind în semne
Noaptea cu blesteme,
C[ trec toat[ \ara
+iraguri de car[
Cu pas[re tare,
+-apoi alt =irag
Cu aripi de drag,
Unde e neunde
+i auzi cum se-aude:
...De-o fi de-o-ntreba
Scumpa maic[-mea,
Rogu-te s[-i spui,
C[ sunt dus de-acas[,
C[ e timp de coas[,
La cosit de gr`u
L`ng[ mal de r`u,
La st`nca de piatr[,
La hotar departe,
C[ se-aude-n spate
M`ndra cu legatul,
A=a via\a-ntreag[
Dragul =i cu draga
Gr`ul s[-l culeag[...
'" ANATOL CODRU

Niciodat[ genunchii...
La un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge.
Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor.
Numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge,
Numai lacrima de pe roua unui izvor.
Numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a
oului,
Numai din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în
s`nge,
Dar niciodat[ genunchii omului
Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o
învinge.
De prea mult[ sup[rare a genunchilor ce i-au ar[tat,
To\i me=terii pietrari au fost pedepsi\i cu o piramid[,
+[-i st[p`neasc[ piscul pietrei în starea unghiului, euclid[,
Sub ve=nicia c[reia îns[=i asprimea Faraonului s-a consternat.
To\i care s-au vrut curiozitate la sondarea pietrei p[m`ntului
Au fost aclama\i cu o f`nt`n[ p`n[ la urm[,
Ad`ncul cel mare s[-l poarte pe umeri
Ace=ti robi ai ideii, ai g`ndului.
Deci, la un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge,
Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor,
Poate numai coarnele melcului dac[ vor putea-o
str[punge,
Poate numai lacrima de pe roua unui t`n[r izvor,
Poate numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului,
Poate din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în s`nge,
Dar niciodat[ genunchii omului,
Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o
învinge.
PIATRA DE CITIRE
'#
Pururi anonime
Aceste pietre-antume =i postume,
Aceste, ale noastre =i de lume,
Aceste, care-nfrunt[, dar =i-ndrum[ —
Sunt lacrimile \[rii noastre mume.
Aceste pietre pururi anonime,
Dar prosl[vite p`n’ =i-n \intirime,
Cu nemurirea noastr[ sinonime,
Cele mai sfinte la blesteme rime;
Acestea — din ad`nc =i din afar[ —
Un plug la ar[, altul le-nfioar[,
O, pietrele acestea milenare,
Pe care crucea timpului se-ndoaie
Pe sem[nat, pe hore, pe trifoaie,
Pe mahna maic[i mele, ca o ploaie,
O, pietrele acestea în r[zboaie —

Nicic`nd pe ele nu se usc[ roua,


C[-s împietrite lacrimi de Moldova.

Me=terul Manole
Genunchiul pietrei c`nd m-a luminat
Din umbre lungi, ascunse sub cupole,
Of, nu =tiu cum, frumos m-am furi=at
+i am intrat în me=terul Manole.
'$ ANATOL CODRU

Zvon era sub ceruri ori sub ram,


Jos detot, ori c[ mai sus era?!
+tiu, Manole mi-a fost mare neam,
De-a zidit-o-n zid pe sora mea.

Of, dar sora mea a fost f`nt`na,


Din s[m`n\[ ce-o aduse v`ntul.
+i-a b[ut-o me=terul cu m`na,
C-a r[mas în palm[ doar p[m`ntul.

Martori mari la aspre începuturi,


C`nd din piatr[ am iscat ideea,
Noi, b[rba\ii, am c[zut în luturi,
Ca din noi s[ fream[te femeia.

Of, =i ce frumos era pe lume, —


Cerul sus, mai sus, peste cupole...
+i-a b[tut doar clopotul pe nume:
Manole,
Manole!

De dor s[-i ui\i =i chipul


S-o cerni prin gene piatra,
C`nd de-amintiri e scump[,
C`nd piatra-i cearta, arta
+i ora cea de cumpeni.
PIATRA DE CITIRE
'%
Tu s-o gone=ti din pe=teri,
+i s-o despoi de blan[,
+i s-o-nflore=ti în me=teri,
Cum ai jertfi o An[.

De dor s[-i ui\i =i chipul


+i-n moarte s[-i dai m`na,
Tu s-o-zide=ti cu-aripa
Pe cerul din f`nt`n[.

S-o aperi de podoabe,


De r[stigniri p[g`ne,
S[-\i fie pururi roab[,
+i s-o p[ze=ti de tine...

***
O suprema\ie de crini.
+i de mult alb dulce,
+i de mult frig cald decapitat pe trunchi
E aceast[ piatr[ st`rnit[ de genunchi,
Sub care fruntea mea o s[ se culce.

+i de mult timp,
+i de mult necuprins =i ad`nc
E aceast[ piatr[ de pestetot,
Pentru care sunt obligat s[ mor =i s[ pot
Cu via\[ pre via\[ c[lc`nd, s[ înving.
'& ANATOL CODRU

R[u mult fi-va, inim[ rea,


Templu fals, nume plebeu,
Har-canibal, infatuat =i greu,
C`nd se va c[lca
Necru\[tor =i voit dureros pe lacrima mea...

Piatra asta de p[m`nt...


+i-apoi, piatr[, n-am s[ mor
Nici de dor =i nici de soart[,
C[ci al vostru, al tuturor,
Am s[ fiu c`t piatra-n vatr[.

+i-apoi piatr[ c[ mai s`nt,


+i-apoi piatr[, c[ tr[iesc,
+i-apoi piatr[, c[-o cioplesc
Piatra asta de p[m`nt.

Piatra frun\ii mi-i fierbinte,


De piatr[ s[ nu m[ vindec...

Raiu-n doi
Urc la cer
+i dau de mun\i.
Sap în lut
+i dau de nun\i.
PIATRA DE CITIRE
''
Parc[ a= c[lca
Pe sor\i,
Pe nemoartea
Celor mor\i.
Cerul gurii
Mi-i încins,
Cat izvoare,
Dau de pl`ns.
Caut neamul:
Fra\i =i unchi,
Caut frun\i,
Dau de genunchi.
Greu e, Doamne,
Raiu-n doi —
Sap în mine,
Dau de noi.
S[ te miri,
S[ nu te miri —
Un popor
De r[stigniri...

Absurd
Vestea c[ am fi iar se am`n[.
Nu mai suntem cei care am fost.
Am cer=it =i ni s-a pus în m`n[
Numele rostit în zi de post.
ANATOL CODRU

Cum s[ fim acei care nu suntem,
Cei de-a pururi dincolo de ieri,
Cei veni\i din nu =tiu care unde,
Cei afla\i aici din nic[ieri?

Doamne, ce absurd[-i ast[ parte


De p[m`nt cu omenirea ei
De hat`rul altor s-avem soarta
Celor mai nevrednici =i mi=ei.

Doamne, ar[-ne =i pune alt[


Mai de-a \[rii =i mai de la noi
Semincioar[, care-n colte salt[
Demnitate, s-o-nmul\im cu doi.

Poate-n acest chip vom fi ai no=tri,


Nou[-apar\in`ndu-ne oricum,
Izgonind din firea noastr[ mon=tri
Dup[ frontierele de fum,
Dup[ frontierele de fum...

Trafic de lacrimi =i ru=ine


Ce aer mult! E peste seam[!
+i-i prea detot =i nu e bine...
De ce ni-s zilele senine?
Pl[teasc[ =i lumina vam[!
PIATRA DE CITIRE

Or, faptul sincer c[ ne doare?...
E c[ am pl`ns, de-aceea-i rou[! —
Pl[teasc[ vama la hotare
+i ploile care ne plou[.

+i umbra, c[ de noi se \ine,


+i amintirile cu toate.
Pl[teasc[ pre\uri ridicate
+i Sinele c[-i de la sine.

Pl[teasc[ tot ce ni se pare


C[ este =i c[ nu exist[
Aceast[ mic[ =i mult trist[,
+i foarte optimist[ \ar[.

...Trafic de lacrimi =i ru=ine,


Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine...

E prea de tot...
A=a ni-i datul sor\ii. Oricum, a=a ni-i firea —
Ne-nduio=eaz[ jugul, c[tu=a, lingu=irea.
Tr[im o stare-n sine de umiliri oculte,
}n schimbu-a toate bune noi prefer[m insulte.
Suntem la dispozi\ia oric[rei vreri obscene.
Obrazul ne palpit[ s[-l scuipe cui nu i-i lene.
Absen\i la ale noastre, suntem ai tuturora.
Moralul ni-i tr[darea de frate =i de sor[,
+i ni-i comod, ni-i bine, =i ne e larg în \ar[,
ANATOL CODRU

C`nd gropile cu mor\ii sunt aruncate-afar[,
Mai dincolo de ran[, mai dincolo de s`nge,
C`nd vrem cu de la sine s[ nu mai =tim a pl`nge,
+i ferici\i pe cruce ne aburc[m ca v i c i i,
D`nd lumii a-n\elege c[ facem sacrificii.
O, prea-i detot poporul acest la el acas[,
P[r`nd de=tept c[ este, numai de el nu-i pas[:
Din ce-i M I Z E R I A lumii el cea mai mare parte
+i-o ia. Mereu se scuz[.
+i moare mai departe!...

O, Doamne, noi, care ace=tia


Tr[im senza\ia umil[
A faptului c[ nu mai =tim
Cine suntem, cine-o s[ fim...
}mpin=i de propria goril[,
Noi pe-un afet urc[m la vil[,
Noi vrem s[ ne s[lb[ticim.
Pe creier punem un pospai
De cuci, s[ cucuim în poart[,
S[ d[m impresia de =atr[,
S-avem iluzia c[-i rai,
+i pe motiv c[ ni se iart[
Bel=ug de arunc[ri cu barda
}n Dumnezeu, în fra\i, în soart[,
Noi, în sf`r=it, cu gesturi mari,
S[ triumf[m, c[ e de piatr[
Epoca noastr[ pe-acest PLAI,
PIATRA DE CITIRE
!
Pe care îl iubim plenar
+i cu-o anapoda candoare, —
S[ vrem, s[ nu =tim c[ îl doare
La amputatele picioare,
Pe hart[-un reumatism barbar —
A dou[ jum[t[\i de |ar[
Zv`rlite lumii pe c`ntar.
O, Doamne, înapoi ne vrem.
Cu toat[ voia de la sine,
S[ fie r[u, c[ e mai bine,
C[-i mai u=or c`nd îndur[m
}n bezn[ stropul de lumin[,
Ce ne orbe=te, c[-i un semn,
Ce ne-amenin\[, ne previne
C[ vom fi liberi, puri =i demni
De cine suntem, c[ în fine...
St`rne=te, Doamne, p[r pe noi,
S[lb[tice=te-ne-nc[-o dat[,
D[-ne senza\ia ciumat[,
De pu=c[rie =i de gratii,
D[-ne-ntunericul de-apoi,
C[ n-avem \inere de minte,
C[ noi n-am fost nici înainte,
C[ ne-am slu\it la sim\[minte,
C[ nu =tim care ne e rostul,
C[ ne-am dezis de ce-i al nostru,
C[-l facem pururea pe prostul,
Scand`nd cu flori, de la fereastr[,
C[ mama nu e mama noastr[,
C[ e =i slut, c[-i de n[prasn[,
ANATOL CODRU
"
Cu p`inea graiului pe mas[.
S[ ne =tim liberi =i acas[,
}nstr[in`ndu-ne-nde noi.
O, du-ne, Doamne, înapoi,
Du-ne-nd[r[t, du-ne cu sila,
D[-ne condi\ia umil[
De-urangutan sau de goril[,
De jungl[ care url[-n noi,
Cu toat[ voia de la sine
S[ fie r[u, c[ e mai bine,
C[-i mai u=or c`nd îndur[m
}n bezn[ stropul de lumin[
Ce ne orbe=te, c[-i un semn,
C[ vom fi liberi, puri =i demni
De cine suntem, c[ în fine...

De r[i, de la=i, de fiecine,


Ne scuip[ pe=tera-napoi!...

***
Lumina cade brusc din cer
+i se a=terne pe ogoare
+i stele nu-s, =i toate pier,
+i \ara scade în hotare.

+i oamenii sunt mai severi,


+i str`ng lumina în fuioare,
O pun în cl[i, =i-o-nchid pe z[ri,
+i fac pu\in[-ntunecare.
PIATRA DE CITIRE
#
Apoi dau foc la lum`n[ri
+i se duc parc[ la culcare,
Unde e totul nic[ieri,
Unde e totul o-nt`mplare.

Mormintele-au sosit în g[ri:


Cer vizele de-nstr[inare...

Ace=ti ni=te oameni...


Mi-i dor de prieteni, dar iat[ nu-i am.
G`ndul c[ au fost e o absurditate.
Erau ni=te oameni, ajusta\i la un ham
De interese =i gratuitate.

De bine, de r[u, ei mi-au fost nu =tiu cum,


Ace=ti ni=te oameni. Ace=tia, în fine,
Acuma-s în for: opineaz[ postum,
Mereu înh[ma\i la ideea de sine.

Mult mi-i jale de ei, dar nu-i chip s[-i ajut


Pe-ace=ti ni=te oameni, pu=i pe post de-a fi mari,
S[-mi delege idei, =i s[-mi dea cu-mprumut
Din ce-i numele meu ni=te pete de har.

Dar acuma ei mor, c[ n-au fost, dar[ s`nt


Un azil de b[tr`ni, tra=i de lacrimi în iad,
Dar acuma ei mint, c[ li-i hamul prea str`mt,
C[ au pasul încet, =i obrazul li-i smead.
ANATOL CODRU
$
Vai, s[rmanii de ei, cum se duc înd[r[t!
Au =i cea\[ pe ochi =i se vor cineva.
Vai, s[rmanii de ei, lua\i cu lumea de piept,
Ei mai cred c[ mi-au fost mari prieteni c`ndva.

Dar[ eu parc[-i pierd, dar[ eu parc[-i am,


Mai departe de ei, mai departe de mine,
Pe ace=ti ni=te oameni, ro=i pe soart[ de-un ham.
Ei, în care mai trag la uitarea se sine.

Ace=ti ni=te oameni,


Ace=tia, în fine...

L[tra\i de istorie
Am s[ fac absolut totul,
S[ v[ conving
C`t e de mare sufletul C`inelui
+i c`t e de lan\ umilin\a
La care e supus —
Voi s[ fi\i cei l[tra\i
De istorie,
Cei încol\i\i de evolu\ia
C[derii încontinuu pe labe.
+i tot voi s[ fi\i cei împu=ca\i
De turbare,
Mursec`nd hoitul timpului de peste gard.
Am s[ fac absolut totul,
S[ v[ conving
PIATRA DE CITIRE
%
C[ lingu=irea ce o scheuna\i
E starea de fidelitate
A izbirii cu piciorul în burta Neantului
La care a\i supt voi, jupui\ii de vii
Ai pl[cerii.
Dar mai înt`i sp[la\i-v[ de morminte,
Dar mai înt`i s[ri\i din lacrimi.
Dar mai înt`i scutura\i sp`nzur[torile
De noduri =i sudoarea mitologiei infrac\ionale.
}nchide\i por\ile.
L[tra\i laptele ce a\i supt
La lupoaica înfierii voastre pe Capitoliu.

Toate-s puse pe c`ntar...


E t`rziu în lume iar,
Ora sp`nzur[-n perdele,
Mi se-ntunec[ în var
Cap[tul privirii mele.

Parc[ nici c[-am fost, c[ s`nt


Eu acel ce-o s[ se nasc[,
De cur`nd ca =i cur`nd,
Vou[ s[ v[ aminteasc[.

C[ e frig, c[ e demult,
C[-i de c`nd nu se mai =tie,
Umbra mea c[-ar fi trecut
Dincolo de ve=nicie.
ANATOL CODRU
&
Toate-s una, Doamne Cer,
Toate-s har, de=i-s o parte —
S[ ne-o dai, =i s[ ne-o ceri
Via\a p`n’ la alt[ moarte.
Ca =i cum e ca =i c`nd
N-a fost soarta s[-mi dezlege
Alte rosturi pe p[m`nt
Dec`t legea f[r[ lege.
S[ o =tiu, s[ n-o mai =tiu
C[-ar fi fost s[ se înt`mple
Prea devreme, prea t`rziu,
Niciodat[ =i la timpu-i.
S[ m[ mistuie-n zadar
Cu nemoartea pe-ndelete
Infinitul din perete,
Vama cumpenei de var...
...Toate-s puse pe c`ntar.
M[ sufoc, mi-i frig, mi-i sete...

***
Fra\ilor mei din duruta Bucovin[
V. Levi\chi, M.Lutic, A. Suceveanu,
V. T[r`\eanu, I. Zegrea
V[ rog frumos s[ nu ceda\i.
Scuza\i-m[, e o gre=eal[:
Ninsoarea asta e o boal[.
Pune\i-i foc, o alunga\i.
PIATRA DE CITIRE
'
Ea vine ca o matahal[,
Ea las[ pete pe Carpa\i.
Goni\i-o. Nu v[ da\i p[ta\i
De pata ei universal[.

Ea v[ dezbin[, v[ în=eal[,
Ea agreseaz[ între fra\i,
Ea v[-mpresoar[ cu nitra\i,
Albea\a ei e o momeal[,

Ea e paianjenul cu la\,
Ea contra voastr[ v[ r[scoal[.

Incertitudine
Lui Isai C`rmu

O fi c[ e mai mult dec`t se poate


Aceast[ n[lucire de idei.
O fi c[-i r[sucirea unei chei
}n Cerul încuiat de peste noapte.

O fi c[ s-a furat de c[tre zei


Din legea noastr[ cea mai mare parte,
O fi c[ ne p`ndesc de la o parte,
S[ n-avem chip s[ ne-nrudim cu ei.

S[ st[p`nim prin ei o alt[ soart[,


S[ le d[m =ansa unui bun temei
ANATOL CODRU

De r[stignire pentru to\i ai s[i
Nemuritori cu via\a mai departe

De via\a noastr[ care nu =tim ce-i,


Care de moartea lor nu are parte...

Cer=etorul de la poart[
Ia uita\i-v[ pe cer:
E tras cerul într-o parte —
Cineva îl trage-n moarte
+i ne las[-n nic[ieri,

S[ fim pururi f[r[ soarte,


Cu pustiul în c[m[ri,
F[r[ ieri =i-alalt[ieri,
F[r[ tot ce-i mai departe

De ce-au fost, ni=te p[reri,


C[ ar fi m[car o parte
Dincolo de legi de=arte
Necuprinsul cu t[ceri.

Ia uita\i-v[-i de fier
Cer=etorul de la poart[?...
PIATRA DE CITIRE

Mama mea cu fa\a pl`ns[
Lui V. Cr[ciun

Din hotare în hotare


}l simt greu, cum pe spinare,
Muncit, muntele de sare
Curge-ncet =i intr[-n mare.
Apa m[rii se ridic[,
St`nca s-a retras în st`nc[ —
E potop =i lumea strig[,
Din ce-a fost nu e nimic[,
Doar[ eu =i necuprinsa,
„De la Nistru p`n’ la Tisa“,
|ara mea cu m`na-ntins[,
Mama mea cu fa\a pl`ns[...

Luat[-avans...
Mo=tenitor de datorii
(Parc[ m-a= \ine de-o avere) —
Lui Ahile, Doamne, c-un c[lc`i,
+i lui Icar cu o c[dere.

O, r`uri c`te-am risipit


}n lume =i-n ad`nc de mare!
Cum a= putea s[ m[ achit,
S[ mi le-ntorc acum în \ar[?!
ANATOL CODRU

Luat[-avans o zi de ieri —
Cu ce vecie s-o restitui,
Pentru comodele t[ceri,
Ce mun\i s[ dau de dinamit[?

Ce aur pentru-un g`nd nescris


S[ r[spl[tesc =i, cu dob`nd[,
S[-mi merit pururea os`nda
Nemor\ii care m-a învins?!...

***
+i totu=i, Doamne, mai tr[im
+i-o s[ murim, =i-o s[ ne doar[,
C[ ne-am ur`t de drag de \ar[,
S[ n-avem loc la \intirim,
+i arunca\i s[ fim afar[
Din \ara care o iubim.

+i, totu=i, Doamne, ne e soarta


R`vnitul umilin\ei ham,
}n care a intrat un neam,
S[-=i trag[ gropile pe hart[
+i-n felu-acesta, suveran,
De neamul lui s[ se despart[.

+i, totu=i, Doamne, le aud,


Cum vin prin vremi potopitoare
Str[bune pluguri s[ ne are
PIATRA DE CITIRE
!
}n rana noastr[ un tumult
+i iar s[ ne-nfieze \ara
}n \ara care-a fost demult.

Mi-aplec urechea: din str[fund


Se-aud cum mun\ii ies afar[...

***
+i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos!
De sacru, de sublim =i de frumos,
C[ se aude-n lume-a=a duios:
Ninge Hristos,
Ninge Hristos...

+i, Doamne, c`t[ pace-acolo sus!


Dar niciodat[-n lume nu s-a spus
Mai simplu, mai profund, mai f[r[-apus:
Ninge Iisus,
Ninge Iisus...

***
Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii
Dau în lacrim[ cu pumnii.
Uite-a=a: din sup[rare,
Lovesc unii lumii sarea.
ANATOL CODRU
"
Nu =tiu cum de-i rabd[ d`nsul,
Dumnezeu, lovit în pl`nsu-i.
Nu =tiu cum î=i mai p[streaz[
Marea lacrimii aghiasma,

Care toat[-mi vine greu


S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu,
S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu...

Obsesia c[ se mai poate...


(1937—1949)
Acest nego\ pecuniar
Cu plus =i minis la-mp[r\ial[,
Demen\a asta capital[,
Ho\ia asta la c`ntar
Sunt de epoc[ galonat[,
De neam de pu=c[rii, de ho\i,
De =treang b[l[b[nind în por\i —
S[ accept[m, c[ se mai poate,
Cu groapa dat[ la o parte,
S[ pierdem c`=tig`nd la sor\i
Aceea=i soart[ repetat[...
Dar deocamdat[ spunem rai,
Tr[g`nd mormintele pe roate,
La gar[ orele sunt gata,
Acarul inverseaz[ plai
Pe =inele care sunt gratii,
+i-i iarn[, =i e luna mai,
PIATRA DE CITIRE
#
}n dulcea ei fatalitate...
Tu, omule, de ce mai stai?
Ia-\i lacrima, c[ci gongul bate:
’37...
’49...
H a i !!!

R[zboiul, seceta
(1941—1946)
1
Uscate-s ierbile: o scam[,
C[ nu mai ai
Dec`t un frem[tat de coame
}n v`nt, pe cai.
+i vitele mai se r[stoarn[,
Mai pe f`nt`ni,
Zv`rlindu-le, mugind, în coarne,
V[rs`nd pelin.
+i p`n’ ]n vulturi e pustiu.
Pasc mieii lupi.
+i mieii mai fl[m`nzi se =tiu —
Refuz[ trup...
2
...Trec norii pe c`mp.
Zdrelit[ e blana
Pe lupi care ling
Amurgul pe ran[.
ANATOL CODRU
$
Se-aud cum se-nfig
}n timpuri s[ge\i
Zv`rlite spre noi
De huni =i de ge\i.

Ad`nc în p[m`nt
C`rti\a tace.
Ne flutur[-n v`nt
M`neca, sacii.

|in ca pe-un taur


Plugul de coarne:
Foamea muge=te
S[ m[ r[stoarne.

O, iat-o =i luna,
E ca o coas[.
Drumul în c`rje
Se-ntoarn[ acas[...
3
...Piatr[, maic[ de plai,
Ochiul zilei îl tulburi.
De sub strea=ina casei cai
Pasc iarba din cuiburi.

Cornul oii-n v[zduh


Las[ gaura ars[,
+i prin gaur[, uf!
Fuge pas[rea.
PIATRA DE CITIRE
%
Cerul cade pe jos
Ori se \ine de pari.
Dup[ deal soarele ros
De \istari...
4
...La clopotni\ele dinspre st`ni
Trag clopote s[ moar[ de pl[m`ni...
5

Din ploaie cu fruntea s-apuci,


Cu ochii, cu buzaaa.
Pe nuci — fream[t[ cuci
Folclorului nostru frunza.

+i-s toate acum la plural:


F`nt`na, p[rin\ii =i \ara!
O, p`inea miroase a deal!
O, sacii miroase a moar[!

Ce nal\i sunt acuma copacii!


O, cerul î=i flutur[ macii!
O, apa e dulce-n f`nt`ni!
O, pruncii dorm într-o pace,
Ca merele-n podul cu f`n!

...+i poate doar numai mama,


+i înc[ alte mame
Lacrimi ascund sub n[frame...
ANATOL CODRU
&
Don Juan, 1945...
Frumos ce mai era.
P[rea un Prin\ c[lare
Pe calul lui de fl[c[ri
+i cotropit de-o iarb[.
Femeile, of! of!
S[reau ner[bd[toare
+i se-necau la el,
Oho! la el în barb[.

Satul urcat pe garduri


S[-l vad[ dimprejur,
|inea pe lacrimi cerul,
Rug`ndu-l p`n[-n datini.
Ci el, ne’ndur[tor,
Gonea pe calu-i murg,
Dorit de alte coapse,
Mu=cat de alte patimi.

C`nd se f[cuse seara,


A-ntrat treptat în cal,
+i calu-a-ntrat în iarb[
Cu =aua lui cu tot...
Femeile, of! of!
P[=eau încet pe deal
Cu steagurile fustei
Descump[nite-n =old...
PIATRA DE CITIRE
'
Balad[
R[zboiul se duse-ntr-o \ar[ murind...
Locul r[mase pustiu, f[r[ sor\i,
+i Gheorghe a pornit s[ are pl`ng`nd
Cele o sut[ hectare de mor\i.

Plugul taie-n \[r`n[ amar.


Iar Gheorghe strig[ în z[rile-albastre:
—B[ie\i, la o parte, c[-i chip s[ v[ ar,
+i ce-o s[-mi zic[ \[rile voastre?

Ci ei nici s-aud[: bat ora locului


Cu pasul ciubotei uitate în hlei,
+i Gheorghe, înfipt între coarnele plugului,
Ar[-n zigzaguri v[zduhu-ntre ei.

... C`nd lanul se dase arat la o parte,


Mor\ii veneau c`nt`nd printre flori,
Iar Gheorghe era într-o \ar[ departe
Cu plugul strig`nd la vreo patru feciori:
—B[ie\i, la o parte, c[ tata v[ ar[,
Hai, trece\i la pluguri, c[-i iar prim[var[...
ANATOL CODRU
 
Constantin Oprea
...fecior din satul meu, care a
pornit prin Europa cu Plugu=orul
în seara Anului Nou, 1945.

Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie,


C`nd a venit Mo= Cr[ciun atunci
Printre stelele de tinichea, prin vijelie
S[-\i aduc[ papuci
De Anul Nou, prin tran=ee?...
Tu purtai pacea printre gloan\e
Ca pe-o Cale Lactee...
De ce ai urat a=a de frumos, Constantin,
C[ te-a mu=cat glon\ul de inim[ cu venin?
+i ai ridicat de pe z[pad[ p`lcuri de flori,
A=ez`ndu-le pe steagul \[rii, s[-\i fie drag
Chipul Mariei tale, care î\i c`nt[ de dor,
C[ înflore=te =i piatra în prag.
Ai mai chiuit de trei ori ca-n trecut:
—La ureche zurg[l[i...
...+i-ai c[zut...
H[i-i-i...
Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie,
C`nd r[sturnau toate plugu=oarele \[rii
Scrumul =i gropile b[t[liei
La marginea Europei =i durerii?...
...+i-au pus to\i fl[c[ii, pe r`nd,
C`te o floare la inim[, s[ ard[,
S[ le-nfloreasc[ Mariile c`nt`nd
Dorul în poart[...
PIATRA DE CITIRE
 
...Trece luna pe curmezi= pl`ng`nd =i str[in[.
+i iepurii se uit[ piezi=
Cum î\i înflore=te o floare pe carabin[.
+i o înc[lzesc cu n[rile,
De se lumineaz[ toate z[rile
De foc =i pelin.
M[i Constantin,
Scoal[ =i pune plugu-n \[r`n[,
S[ vezi cum r[sare din brazd[ lumina,
Cum vine Maria =i c`nt[
}mbr[\i=area ta cu p[m`ntul.
...Dar ai sc[pat Plugu=orul t[u foarte ad`nc,
C[ \i se v[d numai ciucurii la p[l[rie,
Ca florile, s[ le culeag[ Maria.
Aho, aho!
La ureche zurg[l[i,
Mai striga\i o dat[...
— H[i-i!...
...De ce ai urat a=a de frumos, Constantin,
C[ te-a furat p[m`ntul sub tufele lui uscate de pelin?...

Colindul copiilor ]n r[zboi


Leru-i ler,
Florlle dalbe...
Suna\i, zurg[l[i, suna\i.
Suna\i, zurg[l[i, mai sprinten.
Ning cenu=ile cumplite,
Prin tran=ei, printre morminte
Vin copiii cu colindul...
ANATOL CODRU

Leru-i ler,
Florile dalbe...
Scula\i, gospodari, scula\i.
C-am venit cu sem[natul,
Dar p[mântul e ca piatra,
S[mân\a-i pietrificat[...
N-ar avea razboiul parte...

Leru-i ler,
Florile dalbe...
Scula\i, codrilor, scula\i,
Râu, =i munte, =i câmpie. -
Au copiii-o datorie:
De-i r[zboi, de-i vijelie,
Ei v[ saman[ vecia...

Leru-l ler,
Florile dalbe...
C[ r[zboiul r[ului
N-are el copiii lui,
+i ne-arunc[ plumb =i ur[,
+i ne stric[ ar[tura,
+i ne fur[-mbuc[tura.

Leru-i ler,
Florile dalbe...
Scula\i, voi copii, scula\i
Mor\i =i vii - pe-ntreg p[mântul.
Ninge negru =i ferbinte.
PIATRA DE CITIRE
 !
Prin tran=ei, printre morminte,
Prin tran=ei, printre morminte...
Negru-i leru...
Florile dalbe...

Mitul personal
Hot[rât lucru: nu mai apare
În cump[na mea =i-a p[rin\ilor mei
Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor +tefan
+i mie frate drept — Constantin,
Sau cum i-au fost spus surorile întâi...
Croit pe potriva unei ambi\ii,
El nu mai cuteaz[ s[ dea printre noi,
S[-=i cear[ partea lui de avere —
S[ zicem, un cal sau vreo unealt[,
O tuf[ de vie sau locul de cas[,
Sau vreo porecl[ =i a=a mai departe,
Dac[ ar fi s[-l porneasc[-ntr-o nunt[
P[rin\ii mei pe vreo coast[ de toamn[.
Dar nici un sfat acum nu mai prinde.
Plimbându-se-n el ca-ntr-un paradis,
Nu-l mai r[nesc întreb[rile noastre,
Sau golul ce-l pune-ntre el =i p[rin\i,
Ca locul furat, pe deal, de o cruce,
Pe care o car[-n spinare str[bunii
Departe ]n satul lor din vechime.
Ci el — nici habar de toate acestea,
ANATOL CODRU
 "
+i nici vreo idee m[car s[-l de=tepte,
C-ar fi mai cu cale s[-=i hot[rasc[
Na=terea lui pentru un plug sau vreo arm[,
Sau pentru vreo pâine sau pentru vreo foame,
Sau pentru vreun fiu care mi=c[ pe-aproape,
Cum poate s[ fie, dac[ se-ntâmpl[
Ideea p[rin\ilor s[ se-mplineasc[.
Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo,
De unde ambi\ia l-a prins cu otgoane
+i-l \ine departe de grijile noastre.
Crezând c[ mai poate ceva s[ se fac[
În aceast[ direc\ie, s[ se arate
Din paradisul lui de departe, -
Trimis-au vorb[ prin tribunale,
+i multe dezbateri prin asamblee
Au fost s[ se pun[-n aceste afaceri
De rudele mele foarte stufoase
+i foarte pornite, dac[ e cazul...
Dar nu s-a ajuns la vreo în\elegere.
+i-atuncea satul se-mpinse la por\i.
La portile noastre,
Proptite pe câini,
Urnind c[tre noi atâta ocar[
+i-atâta blestem, a=a deodat[,
De parc[ roteau câte-un corn pe la frun\i.
„Dac[ fiul vostru venea
Din na=terea lui, neap[rat,
În sat mai f[ceam o nunt[ ca lumea
+i-o cas[, în ciuda apelor astea,
Care ne mânc[ brâul la =coal[,
+i vitele-n staul,
PIATRA DE CITIRE
 #
Când norii coboar[ pe codrii Orheiului...
O, dac[ venea, putea la o adic[
S[-i fie de so\ Lizavetei lui Sârghe
Pe care l-au fost furat dou[ gloan\e
Cu tot cu inim[; dac[ venea...
O, dac[ venea, în groapa lui Toader
Putea s[ se duc[ =i-acela, cântând,
S[ vin[-nd[r[t la casa lui tân[r[,
S[-=i fac[ neamul lui mai departe
Cu o fat[-a lui Gheorghe, care î=i \ine
Sânii cu-o mân[, fragezi s[-i aib[...
Cine s[-i ierte toate acestea?!...“ -
A=a facu la încheiere un tân[r.
+i care-=i \inea de mân[ nevasta
Foarte frumoas[ =i foarte de treab[
Cu burta-nflorit[ u=or c[tre gur[.
(S[ fi fost, probabil, în luna a opta,
Când totul se pare c[-i hot[rât.)
Iar noi? Ce puteam s[ r[spundem atunci
Când el, fiul lui Gheorghe, sau fiul lui +tefan,
+i mie frate drept - Constantin,
Sau cum i-ar fi spus surorile-ntâi -
M[car nici idee de toate acestea...

Piatr[ ]n r[zboaie
Piatr[, nu m[ s[ruta,
C[ \i-i ca piatra gura
+i ca piatra inima.
ANATOL CODRU
 $
Ce-am f[cut de-ai blestemat,
Lacrima c[ mi-a secat
+i de om m-am str[inat?
Mi-ai facut cerul de glod
+i drumul ca de prohod,
Ca s[-l trec s[ nu mai pot.
+tiu-te-a=, de nu te-a= =ti,
Cum ai sta =i m-ai privi -
Cu blestem tot te-a= gr[i,
Nici s[ po\i a te c[ina,
Cum \i-oi blestema gura.
S-o ai ca m[tr[guna!
S[-\i fac[ =i umbra seac[,
Pe piatr[ s[ \i-o r[scoac[,
S[-\i fie pusta d[dac[.
S[ n-ajungi s[ mai ajung,
S[-\i v[d fruntea pe genunchi,
De urât[ - ca un trunchi.
Când mi-a fost dragostea-ntâi,
S[ mi-o sfâ=ii sub c[lcâi,
M-ai lovit cu b[t[lii,
+i-ai ghiontit plumbul s[ mu=te
Din ochiul scalâmb de pu=c[.
S[-mi deie via\[ de du=c[.
+i-ai facut s[-mi port pe mâini,
Pe vreme de timp hapsân,
Mormântul printre str[ini.
Dar de drag ce l-am avut
Plaiul, de frumos =i mult,
Am aflat piatr[ de scut!
PIATRA DE CITIRE
 %
+i l-am a=ezat departe,
Omu-nve=mântat cu ceart[,
Avea-o-ar s[ n-aib[ parte
De pâine, nici de cu\it,
Nici de stropul r[corit,
Cu piatra c[ m-a-nvrajbit.
Nici de umbra lui m[car,
S[-i treac[ vorba-nzadar,
S[-i fac[ mersul tâlhar!
Lua-l-ar negru-n puhoaie,
C[-a b[gat piatra-n r[zboaie!...

Mitul probabil
…+i taurul cu tancul prins pe z[ri,
Când împu=cau fântânile în lun[
Ciuturi de lacrimi
+i amenin\[ri...

Or, Gheorghe a fugit atunci din el,


}ntr-un vecin cu trei feciori în carne,
Ce-aveau, arând, s[ intre în o\el
+i s[-l r[stoarne.

Ci fieru-n brânci curgea împins de c[=ti,


Prin ar[tur[, grajduri, prin fere=ti...

V[zând c[-i slut, sc[pare c[ nu este,


Gheorghe-nd[r[t, în el, al nim[nui,
ANATOL CODRU
 &
Lovit din spate pe neprins de veste
De umbra lui.

R[mase duhul cur\ii, neînvinsul,


+i bourul ce s-a izbit din funii,
Cu ierbile =i coasa dup[ dânsul,
S[ se r[zbune...

Ogorul parc[-n fruntea lui vuia,


Prins ca o stem[ de-un Ceahl[u r[nit,
C[ci bourul ca dintre z[ri venea
Cumplit.

…Ce-a fost apoi, ce s-a f[cut în lume? —


Bourul mai doarme-n dreptul lunii
+i dintre z[ri ucise î=i r[stoarn[
Cirezi de ierbi, p[scându-le-ntre coarne…

O scrisoare care putea fi scris[


Nu certa\i grâul la moartea lui de pâine,
Voi s[ruta\i-i coasa =i da\i cu vin pe-afar[,
La focuri ridicate, înalte, din \[rân[,
Felia lui de soare pe gânduri mari s[ steie.

Vin zilele pe-acas[ cu ve=tile-n spinare,


Din por\ile închise gonesc spre voi to\i anii,
Ca lupii, \op[ind, când gerul le st[-n coam[
+i datina îi pa=te cu turme mari de miei.
PIATRA DE CITIRE
 '
Pune\i =i-n cruci s[mân\a a unei vie\i de treab[,
S[ deie-n muguri bra\ul, la cimitir s[ cad[
R[zboaiele-mpu=cate c-o lacrim[, din iarb[,
A fratelui meu Toma, ce vine-ntr-o scrisoare.

Mu=ca\i din fructul tân[r, când fapta v[ e dreapt[,


Pune\i inel în mâna feciorilor, s[-l poarte
Spre zodii sau spre holde, prin care trec mai tineri
Copiii mei cu p[s[ri în cuibul lor - pe umeri.

Da\i ghiont la iez[tur[, urni\i din curte câinii,


Topoarele s[-mping[ la por\i, s[ tune piatra,
Fântâna clocotit[ urni\i-o-n doi pe-o parte,
Spre lungul =ir de ar=i\i, ce-i chip s[ se arate.

Voi, mari, p[rin\ii mei, =i eu - din care or[


Al[turi v[ pun sfatul, luând din masa voastr[,
S[ v[ cl[desc din zile, din ani - nu obiceiul,
Ci datoria sfânt[ de a r[mâne oameni.

Câte-ncurcate - toate-ale voastre =i-ale mele,


+i-un vis, c[ vin acas[, e-al vostru totdeauna,
+i totdeauna gândul c[-ave\i în spate-un nume
Din numele meu care e-al vostru pe vecie.

…Voi n-a\i certat nici grâul, nici moartea lui de pâine,


A\i dus la gur[ coasa =i-a\i dat cu vin pe-afar[,
+i focuri mari - s[ ard[, c[ mai sunte\i pe-aproape
Cu o felie-n mân[ la capul ve=niciei.
ANATOL CODRU
!
Vin ve=tile pe-acas[, vin amintiri, sau eu,
C-un tren printre morminte, ce urc[ greu la deal,
+i crucile-nfloresc din umerii mei doi,
Cernându-m[ cu floare la temelia voastr[...

Logodn[
Dansul coco=ilor în seara nup\ial[,
S[rind peste cu\ite, cum zori pe cimitire,
Cu trâmbi\a de sânge v[rsat[ pân’ la =coal[
Din care fuge sora s[ fluture de-un mire…

Voi, miri din satul meu, voi sprinteni la sandal[,


De soart[, ca de =arpe, mu=ca\i la mâna dreapt[,
Cosi\i la capul lumii =i-n gropile de smoal[ -
Surorile v-a=teapt[.

Stau vornicei, mo=negii, pe boi fura\i din pluguri,


Pe b[rbi se vars[ chiot =i cade lâng[ mese,
Berbecii sar pe tobe, =i vinul crap[ cruguri
De hore împietrite sub genele miresei.

Voi, miri...
Parc[-a\i chemat din goluri frumoasele-adormite,
+i-a\i dat în clocot timpul, s[ se a=tepte mult
Logodna sorii mele, de voi îndr[gostit[,
De unul care pare p[\it =i mai adult.
PIATRA DE CITIRE
!
De unde \ip[ zorii, a=teapt[ iar p[rin\ii,
Colacii la fântân[ stau anina\i în cumpeni,
Ci voi cinsti\i prea mult din vinul suferin\ei
Paharul cel de lacrimi, care pe z[ri se umple.

Mai chiui\i, mo=negi, o dat[ =i-nc[-o dat[,


Pe b[rbi v[ curg[ chiot =i blestemul de nunt[,
Rotind cât e p[mântul acele hori de piatr[,
+i-n care, sub n[fram[, e sora mea c[runt[...

La nunta de aur
Scoal[, m[i tat[, =i vin’ din \[râni,
C[ci mama î=i face nunta de aur,
Treci mai aproape de-al nun\ii destin
Purtat în c[ru\a voastr[ c-un taur.

Când morile macin[-acum numai timp


+i brazda arunc[ colaci din \[râne,
Tu scutur[-\i haina de schije în câmp,
De steaua p[mântului care te \ine.

Nu mai e chip s[ se fac[ vreo =ag[.


Totul e gata: =i c[ni =i vina\,
+i-i dreptul feciorilor acum s[ aleag[
Ce trubi s[ v[ cânte =i voi s[ juca\i.

Pe mama pe mâini s[ o joci chiuind,


Ca lumea s[ vad[ de peste trei m[ri.
ANATOL CODRU
!
F[ într-un chip ca s[-i sune-a p[mânt
Lacrima toat[ culeas[-n br[\[ri.

Când nunta va fi s[ se sting[ pu\in,


Veni-vom =i noi aproape-aproape
Lacrimi fierbin\i
La voi sub pleoape...

Net[m[duire
Lui V. Morenko

Ani de râzboi, lega\i într-un suman,


În amintirea noastr[ se mai plimb[...
Z[pada sobelor pe umerii s[rmani
+i clan\a u=ilor, ca un b[nu\, pe limb[…
Parc[ se tânguie, acolo sub \[râni,
Moara de vânt, cu piatra ei str[bun[,
+i nucii cei plugari de lâng[ stâni,
Tr[gând p[mântul câtre z[ri mai bune;
Înc[ fântânile cu toate lâcrimând
În fa\a caselor v[danelor, sub vie,
+i cerul despicat în asfin\it
De-o schij[, pân’ în neamul din vecie;
Înc[ buneii-nnebunind pe deal
De jalea fiilor, nepo\ilor, de ur[.
+i Nistrul din tran=ee scos pe mal
Cu apa lui tr[snit[ de c[ldur[;
PIATRA DE CITIRE
!!
Înc[ ov[zul palid în c[ru\i,
+i câinii alunga\i din sat afar[,
+i-nstr[ina\i de lan\, înc[ b[tu\i
+i împro=ca\i cu pietre =i ocar[;

Înc[ furat[ ceara din albini


Cu degete sub\iri, pe nemâncate
+i cânepele trase din fântâni
Pe trupul unor =tiri însângerate;

+i loboda din haturi, fir cu fir,


Stâlcind cazanele cu iz de buruian[,
+i boii în genunchi la cimitir,
Rugându-se de groapa lor s[rman[.

+i înc[ nun\ile care n-au fost atunci.


Nici na=tere de suflet, nici de floare,
Decât doar numai scâncete de prunci,
Uita\i în carnea sfânt[ de fecioar[.

+i pre=edintele înc[run\ind în por\i,


Plângând în pumni cu-o rug[minte sfânt[:
S[ tragem brazda \arinei cu so\
Pentru cei mul\i cu grâul pe morminte;

+i înc[ steagul de pe =coal[, sus,


Împrosp[tând cu pace pân’ departe,
+i eu cu-o a=chie de stea, de dup[ deal
Intâmpinându-mi fra\ii din nemoarte...
ANATOL CODRU
!"
Mantaua
Greu e drumul,
Frig =i zloat[,
Ning z[pezile de-un veac,
Dar de-odat[
Se arat[
Cu mantaua rupt[-n spate,
Opintind =i d`nd din coate,
Prin n[mete-un pui de fag:
Din r[zboi neamul venea;
+i cum v[d c[ frig îi este,
F[r[ ca s[ prind de veste
Îi ofer mantaua mea:
— Ia-o, frate, arunc-o-n spate,
Pân[ frigurile trec,
În r[zboi mantaua tatei
A-nc[lzit un codru-ntreg —
El din zbor a prins ghiuleaua.
+i-a r[mas cu ea pe =es.
Schija ce-a lovit mantaua
N-a lovit în codrul des.
Ia-o, fagule, fârtate:
Peste codri norii-s grei, -
Parc[ e mantaua tatei
G[urit[ peste ei...
1958
PIATRA DE CITIRE
!#
Spaim[ de gr`u, 1947
Grâul acesta îmi pare-un Dumnezeu
Cu barba r[zvr[tit[ în tot cuprinsul \[rii,
Sau poate-n spaima noastr[ se zvârcole=te-un leu
Al foametei, ce \ine-n coam[ o avere?!

Pari încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri


Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura.
Pari liberat la ora culesului din miri,
La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[.

Atât de mult[-i teama în noi, c[ e mult grâu,


C[-o s[ ne mânce grâul, c[-o s[ ne dea la moar[,
C[ n-o s[-afl[m sc[pare de grâu, ca de un fiu
Ce vine-n via\a noastr[, zvârlindu-ne afar[.

O, leul,
Dumnezeul,
Tu, grâul,
Însu=i eul!...

***
1
Cosim iarba pe morminte.
Iarba lacrim[ cuvinte.
ANATOL CODRU
!$
Strângem frunza de pe cruci.
Lacrima n-o mai usuci.
Gropile r[cnesc fântâni.
Apa-i lacrim[ pe mâini.
Ciutura ajunge-o stea.
Ciutura
E lacrima
Plâns[ =i de maic[-mea.
Ne sp[l[m fa\a cu rou[,
Roua-i cântec de necaz,
Roua e cu luna-n dou[
Fulgerat[ pe obraz.
Trupul ni-l îmbrac[ frunza,
+i-l dezbrac[ toamna iar.
Mi se leag[n[ pe buze
Un blestem de fruct amar:
Cucu=or cu pana sur[,
Pune-\i-a= pelin pe gur[
+i orbal\ pe c[t[tur[.
Face-\i-a= zborul urât
C-un lan\ug legat de gât,
C[ tare m-ai chinuit.

Din sfin\it mi-ai ar[tat


C[ vin fiii la arat
De-unde moartea i-a-ngropat.
PIATRA DE CITIRE
!%
Face-s-ar r[zboiul scrum
+i tu - pulbere =i fum,
S[ n-a=tept plângând în drum…

2
Sem[natul e târziu,
Dar =i-n Nistru cre=te grâu.
C[ Nistru-i de lacrim[,
Grâu-n val se clatin[.
Dac[ mi-i bâtrân[ coasa,
Cre=te grâul =i pe cas[.

Unde a c[zut un fiu,


Totdeauna cre=te grâu.
Chiar =i lacrima din ochi
E de grâu =i e de foc...

Egoism
Când se-ntâmpl[ s[ murim pu\in,
Vin copacii =i ne trag de mân[,
Vine câteodat[ =i-o fântân[,
Dac[ se întâmpl[ c[ nu-i vin.
Numai c[ la ora când se face
Vreo \[rân[ s[ ne logodeasc[,
Nu ne dau din trupul lor copacii
Cap[tul de scândur[ dr[ceasc[.
ANATOL CODRU
!&
Nici fântâna nu ne d[ din can[
+i nici via, dac[ în\elege
C[ se face în sat vreo v[dan[
De singur[tate s[ se lege.
Plou[-atunci. Pe vale fuge glodul,
Gropile se ca\[r[ pe case,
+i se-ntorc pe-o parte, =i se pierde totul
Ce-i gândit de-o cruce =i-i ochit de-o coas[.
Uite-a=a deodat[ — sute de z[voare! —
Pe din toat[ partea satului, s-o =tie
C[-i urât[ treaba, dac[ las[ glia,
Mai ales cei tineri la chipiu cu-o floare.
... Înc[ din h[t-veacul vine legea asta,
S[ nu-mping[ ceasul peste noi vreo =tire,
C[-un fecior mai hâtru =i-a zidit nevasta
În singur[tate, ca-ntr-o m[n[stire...

Singura avere
Acum numai vestea dac[ mai vine
Neînchipuit[ =i de=art[,
Curen\ii urii se-nvârtesc pe hart[
+i-n grani\[ se face c[ nu-i bine,

+i se arunc[ peste mun\i cu piatra,


+i se r[nesc =i ape, =i coline,
PIATRA DE CITIRE
!'
+i oamenii ce-=i amintesc de partea
De cer, c[ le-ar veghea printre ruine.

Singura lor avere, care-i moartea,


Care pe dealul ei se mai re\ine
+i sap[ groapa lumii mai departe
De lumea care moare de la sine.

Seul din soare s-a sfâr=it. Nu arde.


Noaptea-n cuprinsul lumilor revine...

A preveni
Nu v[ juca\i cu baloanele
Cu gaz inert:
Jocul acesta posed[
Seduc\ia m[ce=ului
De pe fruntea Academiilor
Bombate
Cu beton armat.
Juca\i table de cripte
Ale mor\ilor — milioanelor
De solda\i tineri,
Plân=i de propriul lor glonte.
Nici nu v[ da\i seama
C[ ace=ti cai îmbr[ca\i în mantale,
Trag circul cu butii
Umflate cu jeg, de t[mâie.
Dup[ steaguri slinoase
ANATOL CODRU
"
Mitralierele corup iarba
+i laptele nevestelor tinere
Ale milioanelor de solda\i tineri
M[r=[luitori:
Un, doi!
Un, doi!
Armelor
Li-i drag
De noi!...
O, nu v[ juca\i cu baloanele
Cu gaz inert,
Altfel risca\i
S[ va atribiu\i chipului
Masca
Care o s[ v[ striveasc[
Ging[=ia pentru glontele risipitor,
Supus bun[t[\ii sale de trandafir,
Care ne fluier[...

Eu te strig, floare de m[r


Cât de paradoxal ne-ar p[rea,
Dar aceste avioane B-52
|in de ideea de cârti\[ a insului uman.
+chioap[t[ trandafirul,
Albina fur[ din lumân[ri.. . .
Cu fiece zi,
Cu fiece an
PIATRA DE CITIRE
"
Eu te strig, floare de m[r,
Floare-mireas[,
Cu premilitari la nunta maicu\ei lor care întreab[
Mirii-meri, cu picioarele de tuci,
S[ruta\i pe mâini,
Îmbr[ca\i cu iarb[:
— Feciora= sub\irel, unde te duci?
Ace=tia sunt mirii Ioni, Constantini,
Multmirositori, ca un lemn s[rutat de-o garoaf[.
Aceasta îns[-i floarea m[rului, Mireasa Maria,
Pentru unul din ei, scuturat[ de drag —
În fiece zi,
Îa fiece an,
În fiece veac...
— Nu d[m mireasa f[r[ ar[mi =i clopote, —
Zic fra\ii meri vl[st[ri\i în livad[, —
M[rul cu floarea care se scutur[
Este viscolirea nun\ii Ionului-m[r.
Oricum, lumea e obsedat[ de aceste avioane B-52,
Care \in de ideea de cârti\[ a bravilor solda\i.,
Constantini,
Gioni,
Antuani...
Care-s miri =i meri înflori\i,
Îngropa\i în amintirea mireselor merilor,
Care-s
Marii,
Calipse,
Luize —
Toate ninsori...
ANATOL CODRU
"
Rug[minte
Chipul mamelor
Pe soclul de piatr[
Împrejmuit cu t[cere...
Numaidecât s[ introducem lacrima Patriei
În circuitul universal
Al durerii.

Lacrima —
Cea mai statornic[-n timpuri avere...

Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi...


De buna seam[, noi putem îndulci sarea din ochi,
Dar ideea de Soare în fa\[ nicicând nu ne poate lipsi.
Senza\ia de amar totdeauna a stat la temelia
Evenimentelor, care împing omenirea înainte,
Dar nu în m[sura r[zboiului!
O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului!
Ne putem lesne debarasa de cuvinte,
Îns[ nici o putere nu ne poate lipsi
De ideea c[ suntem.
Universul e un punct,
Toate celelalte, de jur-împrejur,
Sunt marea întrebare:
Vom supravie\ui drama luminii, care ne lumineaz[ din fa\[? —
Altfel cum ne-am putea juca
Propria noastr[ comedie uman[?
PIATRA DE CITIRE
"!
Soarele din fa\[,
Ideea ca suntem,
+i senza\ia de amar
Totdeauna au stat la temelia
Evenimentelor, care împing omenirea înainte,
Dar nu în m[sura r[zboiului,
O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului!

S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori...


Cu stereotip
Nici florile m[car nu pot fi hr[nite,
Cum nici umbrelele nu pot face dragoste cu fluturii.
Se-ntre\in pomii nu cu aer,
Ci cu sfântul duh al poe\ilor
C[zu\i în r[zboaie
Pentru cântecul privighetorilor Patriei lor.
Munca e haina omului îmbr[cat[ pe sufletul acestuia.
Omul, la rându-i, e Dumnezeul lui Sine,
Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii
Cu spiritul trandafirilor împurpura\i
De propria lor mireasm[.
Fiece lucru, fiece fiin\[
Mai întâi înflore=te =i, pe m[sur[ ce-=i coace fructul,
Se subscrie ideii omului care le domin[.
De aceea s[ substituim termenul ideii de via\[
Celui de bra\e care gândesc
+i au anotimpul =i vremea coacerii lor.
Totdeauna pe steag se pârguiesc holdele Patriei,
ANATOL CODRU
""
Totdeauna cuvântul e patria ciocârliilor, care î\i cânt[ în gur[.
Totdeauna pâinea e cosmosul
Cu drumul întoarcerii acas[.
A te hr[ni numai cu forma pâinii
E ca =i cum \i-ai t[ia trandafirii gurii cu propriii t[i din\i.
S[-\i iube=ti Patria,
E pu\in s[ mori.
S[-\i iube=ti Patria,
E nevoie numaidecât de nemoartea ta!

Plugul ar[, s[ r[sar[...


— Plugul ar[,
S[ r[sar[
Grâu, Marie...
— C[-i s[mân\[
Cu priin\[,
M[i Ioane...
— De-ar fi timpul
Cum e câmpul,
Bun, Marie...
— Dar e timpul
Cum e ghimpul,
R[u, Ioane...
— Bate vântul
Ca din flint[,
Greu, Marie...
— +i-i p[mântul
Ca mormântul,
Of, Ioane!...
PIATRA DE CITIRE
"#
— Plugul taie
+i se-ndoaie,
Fa Marie...
— C[ sunt oase
De-ale noastre,
M[i Ioane...
— Îmi iau calul
+i trec malul,
Fa Marie...
— Zi-i mai iute:
Vine slutul,
M[i Ioane...

Monstrul
Pe roat[ grâul lumii de pe st[ri
L-ai rupt =i sa\iul ni l-ai pus în chinge,
Tr[gând în \eap[ fra\ii mei de sânge,
+i-n burta maic[i ai f[cut t[ieri.

+i-n lacrime ai h[cuit atunci,


+i-ai milogit în v[mi aurifere,
+i-ai tras cu ranga în fica\ii m[rii,
+i-ai r[stignit pe ixuri =i r[scruci

Eul \[rânii, Sinele de plai


+i-a toate graiul laptele acesta,
+i-a toate raiul ierbile celeste
Din iadul abatoarelor de cai.
ANATOL CODRU
"$
Tu pentru toate-ai s[ r[spunzi acum,
Pentru topoare =i pentru cu\ite,
Pentru decapitarea unei pite
+i pentru-asasinarea unui drum.

Tu pentru toate ai s[ nevoie=ti


R[bdarea noastr[, buna-cuviin\[,
+i bun[ seama faptei cu c[in\[,
C[ datu-\i-am s[ fii, c[ NU-TE-E+TI,

Tu — numele nenumelui-a-nime
Din clanul ghilotinei anonime...

T[cere vertical[
(Monument)
Eu, dac[ nu pot ninge ca teii sau ca merii,
Eu, dac[ nu am fream[t ca plopul bun[oar[,
E o gre=eal[ poate: c[-s tot o-ngândurare,
C[ în durerea lumii eu sunt doar o avere

De lacrimi care-ntruna îmi ard în c[t[tur[,


De rou[ care-ntruna e un pretext c[ plângem.
E un m[cel de flori t[cerea de pe gur[
+i-i piatra f[r[ moarte de care v[ atinge\i...
PIATRA DE CITIRE
"%
Carte po=tal[...
...expediat[ din Vietnamul de Sud
în ora=ul Washington de soldatul
american Tomm Stoull

1
Acoperi=urile torc pisici sub lun[,
+i-i mare vuiet pe la st[ri de noapte.
Antenele se scutur grele, coapte,
De panglici negre, care scuip[ ficu=i.

Hamalii-n port descarc[ l[zi de lacrimi,


Pun liliecii timbre moi în pia\[.
La abator curg =ir de reclama\ii
A mii de coarne, care \ip[ tunuri.

La catedral[ umbrele beau whisky,


Cupola-i gri c[lug[re=te tuns[,
De funii de paiangen se-ndeamn[ troleibuze,
Cum de liane, negri, urangutanii.

Dorm în orchestre cimitire auto,


În tuburi curge poliedric jazul,
Un alb întunecos fr[mânt[ ceasul
Pe fruntea bursei, unde nasc mini=trii.

Stilourile-mpu=c[-n buzunare,
Otr[vuri joac[-n cranii polismenii,
Chicago-nnoad[ oase la vecernii,
+i crucile fac coad[ la morminte...
ANATOL CODRU
"&
...Mai jos —cartea po=tal[ e str[puns[ de o schij[. Pe
verso: „A=tepta\i-m[ de Cr[ciun. Co=ciugul va fi de zinc.
Tomm Stoull. Vietnamul de Sud, 1968“.

Lamenta\ie la cimitirul Armington


...O, TOMM STOULL,
Scrisorile tale — un tom
De albi pesc[ru=i în golf —
Golgota de \ipete. Gong
De lacrimi — acas[. Of !

}n pomul de ANUL NOU


Bocesc lumân[ri. Cavou.
Tu în co=ciug (ca-n ou)
Good bye, TOMM STOULL.

La vam[, în port, bagaj,


Voal, drapel, bandaj,
Val ro=u pe \[rm, voiaj.
TOMM STOULL, acas[, mar=!
E=ti mort, TOMM STOULL,
S-a zis —
Grip[: Da. Da. Precis.
Admitem c[ moartea e vis,
Poftim feciorul, MIS.
Altfel nu-i chip, TOMM STOULL,
PIATRA DE CITIRE
"'
În State e ANUL NOU,
Tu — cel mai bun cadou,
Hallo!

La Washington PILONI
De cruci. La Armington1
Morminte zgârie-nori.
Odihn[ frumoas[, STOULL.

3
La TIMES-SQARE2 e scris:
„TOMM STOULL e mort. A-nvins.
America. Bravo, MIS.
Tr[iasc[ sloboda. Bis!“

Ernest Hemingwai —
din nem[rginirea lacrimii
De la un timp
Tot mai mult simt
C[ au sl[bit ro\lle mi=c[rii mele de om al P[mântului.

1
Cimitir din Washington, unde sunt înmormânta\i solda\ii
americani c[zu\i jertf[ razboiului purtat de Statele Unite ale Americii
în Vietnam.
2
Panoul de informa\ii din New York, pe care se înregistra nu-
m[rul celor c[zu\i în Vietnam.
ANATOL CODRU
#
Arcul bra\ului meu
Nu mai are demnitatea lui Odiseu.
Ochii =i-au pierdut sentimentul de mare,
De azur
+l de vânt alergat în deriv[.
Pas[rea auzului =i-a p[rasit cuiburile.
Metronomul picioarelor nu mai poate scurta
Pasul curiozit[\ii mele cu portocali la Malaca.
Fauna =i flora au pierdut orice interes
Pentru vorbele mele pu\ine =i roase.
Soarele nu mai e soare pe cer,
Ci discul de cear[,
Din care mierea lacrimii se arat[ pu\in[.
Carcasa de zgârie-nori
A =irei spinarii mele
Nu mai rezist[ la nici un seism
Încruntat al p[mântului.
M[rile sunt sparte
De pe=ti =i amfibii.
Stelele putrezesc în sarea afundului Caraibelor:
Începe judecata cea mare, Ernest,
Judecata omului care am fost
Martorul ocular al nedrept[\ilor universale.
...................................
...................................

Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup?


Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?
Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup,
Pentru al\ii —voi arde ca o f[clie.
PIATRA DE CITIRE
#
Orice drum are întoarcere acas[.
Nimeni nu întârzie din nic[ieri niciodat[.
Demult cerul acesta cu stele-i o plas[
În lacrima mea aruncat[.

Actualmente aurul spelb nu e podoaba


Urechilor celor surzi =i pigmei.
Os curat în dolari se întreab[,
Os pur s`nge, Hemingwai.

Cunosc eu toate aceste afaceri.


Ochiul nostru produce infla\ii,
+i gura — infla\ii, dac[ nu tace,
Infla\ii — =i bra\ul =omer. Varia\ii.

Pentru c[ eu cer doar o boaghe de sare


Din îns[=i sudoarea mea adunat[,
Eu, omul cu oasele trase pe roata
Oceanului, pentru c[-s bun de r[bdare.

Noi adic[ nu producem mierea din stup —


Lacrima sfânt[ a albinei e mierea stacojie.
Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup?
Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?

Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup,


Pentru al\ii —voi arde ca o f[clie
Eu, Ernest Hemingwai,
Hrana rechinilor din lacrima Universului.
..................................
ANATOL CODRU
#
Trosnesc oasele. Rechinii rup din trupul lui fierbinte,
devorându-i sufletul îmbr[cat pe trup ca o ambi\ie. Nu-l
dor nervii, nu-l doare lacrima — pe=tii îl fur[ =i-l rup. O
singur[ întrebare îns[ îl roade în sinea lui, vorbind cu mânie:

Voi crede\i c[ glon\ul are oprire în trup?


Voi crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?

…Chile r[sare în \[rmul de ziu[. Bate val ro=u dinspre


Nicaragua. Sarea în ocean e f[râmi\at[ ca într-o piu[, =i
numai de jur-împrejurul nem[rginirii lacrimii e O c h i u l
profetului.

Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip...


Patima lui au fost ro\ile, încâ ro\ile,
Iarba îns[ i-a încol[cit glezna piciorului, ca o armur[.
În goana timpului,
Cât l-au vegheat neamurile din str[buni,
I se intorlocau ro\ile patimii cu soarele la cotitur[.

Maic[-sa l-a sem[nat printre oameni ca pe un grâu,


L-a îmbr[cat mai întâi într-un fream[t de zori,
Apoi în toat[ jalea b[t[liei.
Alexandru, taic[-s[u, cu arma pe trup,
Odihne=te înc[ din ’44 în plai str[in, pe vecie,

Încât f[tul s[u, Petru Ungureanu,


Despre care scriu eu aici,
PIATRA DE CITIRE
#!
Avea s[ primeasc[, mai târziu, drept mo=tenire,
Fream[tul nucilor, luna pe sat, cucii în vie
+i norii cu lacrimi pe cimitire.

A p[scut berbecu\ii pe =es, a certat lupii în vad,


A purtat vaca de funie pe brazd[,
Stropind plugul cu trudnicul lapte,
A cr[pat lemnul pentru sicriele foamei =i simboluri,
Pe deal,
M[ritând s[lciile satului cu \ip[tul buhnei de noapte.

Buc[lat, ochii negri, drept la os =i la inim[,


S[ruta izvoarele, por\ile =i albina în livad[,
Pornea moara în lan, \inând vântul de coarne,
Gr[bind timpu-n vecini, oprind frunza s[ cad[.

Îns[ tot ce-l scumpea la inim[, ca un soare de plai,


A fost roata, sufletul ei, alergând prin \[râne
În jurul R[denilor Vechi, adulmecând
Urma satului drag c[tre soarta lui scump[ de mâine.

În tot Universul, cum singurea cu fra\ii =i maic[-sa,


S-a desprins ca un steu din cump[na Carului Mare,
Prin ponoare-alerg`nd, prin hârtoape =i plaur,
L[sând o br[\ar[ de dor s[-nfloreasc[ pe \ar[.

Din munca cea dreapt[ a tr[it =i a învins,


Mult închinându-se =tiin\ei de carte, ca la o fântân[,
Sub steagul c[m[=ii lui împorporat[ pe cer,
Ciopor de feciori de v[d[ni au tot mers spre lumin[.
ANATOL CODRU
#"
+i înc[ multe cuvine-se aici s-amintesc
Despre faptele lui cele mult omenoase,
Parc-a= pune prin ani în trunchin[ de c[r\i
Firi=or de pelin pe-amintiri s[-nfloreasc[.

Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip,


Jugul cel cu-adev[r s[-l munceasc[ la tropi.
… Pe acei mici de virtu\i,
În cei ani h[rt[ni\i,
I-a pe\it pentru veci scândurica de plop…

El? — cu satul a mers de la zori pân[ h[t,


+i din câte-i s-au dat, primi drumul cel lung,
Rostul omului drept, cântul \arinei dragi,
Cel pe ierbi rourat, cel plecat peste plug.

Multe sunt de-ar[tat în al maic[i grai sfânt:


Hora noastr[ pe cârje, frunza viei — pe r[ni,
Mieii stor=i din mioare peste gur[ de prunci,
Cu gând bun de-a gr[bi neam de miri în R[deni.

Toate-s fapte de veac spre a le =ti,


Cum le-au fost p[timit cele vremi ca de plumb…
Bunii no=trii p[rin\i, genera\ia mea,
Aste vremi =i le-a tras ca pe-o hain[ pe trup.

Eu de-aceea aici scriu cu buchie grea,


Ca-ntr-o piatr[-a=ezând nume scump, nume drag,
Cum a= pune-ntr-un chip anii mei rândui\i
{stor zile pe nou, ca un fream[t pe steag.
PIATRA DE CITIRE
##
Amintirea-i s-o port din p[rin\i spre nepo\i,
De-un folos s-o avem, ca pe-un rodnic p[mânt,
Semn c[-i pururi cu noi pe un drum de izbânzi
Petru nostru de plai, chipul lui luminând...

Om sem[n`nd
Înv[\[torului Al. Busuioc

Cartea-mi este floarea ce o s[-\i lege rod


La ceasul sfânt, când intri-n ar[tur[
Dinspre parin\ii care-\i str[mo=esc
Graiul acesta înrourat pe gur[.

Ceru-i de plai — de-asupra =i-n p[mânt,


Cum =i pelinu-i neamul dinspre \ara —
|ie pe veci, de leac =i de-ndulcit
C`te-s dureri =i-s cumpene sub soare.

Pe chipul t[u e timp de-arat acum,


Av`nturi mari dau vântul la o parte,
+i-ncepe întemeiere =i fr[mânt
Pe frun\ile plecate peste carte.

Citire mult[. Se =colesc în vremi


R`nduri de plopi =i r`nd de hori la munc[.
Parte de cer e scris[ cu-ndur[ri,
Parte de fii e scris[ cu porunc[.
ANATOL CODRU
#$
Tu, Alexandru Busuioc, pe sat
|ii câte-o pâine al[turi de-o f[clie,
Mantia-\i curge ca un steag pe z[ri,
Pe ar[turi, pe nun\i =i pe vecie.

Osânda dulce-a buchiilor mari


Drept o a=ezi în fiecare poart[,
+i rug[ e-n cuvânt: s[ buchisim
Izvoarele sub lespedea de piatr[.

C`te-s de veac =i-s datorii, le =tii


Lumii a da cu-o lacrim[ pe fa\[,
Om sem[nând, cu graiul dinspre noi,
+i dinspre fa\a gr`ului, la coas[.

Icar cu o arip[...
Memoriei poetului L.Tuchilatu

Frate mai tân[r, drag[ Leonard —


Nume de iarba, — când se aude-o coas[ —
Unde te-ai dus, cum de-ai fugit de-acas[?
Sub dealul c[rei v[mi, ce mo=teniri te ard?

Dac[-ai strigat adânc pe unde steaua ar[,


Dac[-ai f[cut cuvânt cu îngerii aproape,
De ce-ai legat la poart[ o rima s[ ne doar[,
De ce-ai urnit cascade de lacrimi sub pleoape?

Din scândur[ \i-i zborul, dar parc[-n noi adast[


Icar cu o arip[ — s[ n-o tr[deze-a doua.
PIATRA DE CITIRE
#%
Tu al cerului n-ai fost, c[ci te-a râvnit Moldova,
În piatra ei, c[derea s[-\i fie mai a noastr[.

Alaiul t[u de nunt[ mereu tot mai departe


Î=i fream[t[ c[ma=a de in, ca o p[staie,
}n v[lul de mireas[, ca gura cea de aer —
Atât de sfânt[ \ie, când \i s-a-nchis o poart[?

Tu ai crestat v[zduhul în zodii cu poemul,


Tu, pas[re strivit[, dar nicicând învins[,
C[-aripile-\i mai zboar[, de trupul t[u desprinse,
Scriind în necuprinsuri, ca un simbol, edenul.
.................................... .
...Prea devreme e cosit[ iarba noastr[ cea dintâi,
+i-i ca zmeura pe coase sufletul de ciocârlii...

Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat...


Unii se mir[ cum de pot ivi
Floarea de-alean cu-amar ]n amintire,
Chipul =i ora-n care m[-ngrijesc
De-o lacrim[ sub iarb[-n cimitire.

Cântu-i al lumii, dac[ ni l-a dat


M[icu\a frunz[ a zicerii din gur[,
+i eu îl sun, ca s[-l ave\i acum
Temei de pre\uire cu m[sur[...
ANATOL CODRU
#&
Tu, Fiodor Ponomari de la Goieni, —
+i umbra ta-i un fel de-a zice | a r [,
Un fel de a sim\i =i a vedea
Gum steaua ta în cartea mea pogoar[,
C[-acelea=i vremi de foc =i de p[mânt
|in fierul îmbr[cat pe o gheorghin[,
Pe fream[tul sticle\ilor din grai,
Pe colburile-ncinse din fântân[,
Ca s[ nu mori de foarte multe ori,
Lumina ta oricând s[ ne cuvânte,
În rândul anonimilor arând
Cu flac[ra întemeierii sfinte.
Fa\a cu grâu \i-ai fost-o sem[nat,
Holda uimirii noastre s[ te-a\ie
De grija lumii aproape, ca la prânz,
Sporindu-ne la mese cu vecie...
Nu-s de uitare plumbii rotunji\i
În trupul cuvântului ce-ai fost odinioar[,
Tu, Fiodor Ponomari, cât mai tr[ie=ti,
+i moartea ta-i un fel de-a zice | a r [.
P[mântu-i otova cu tine la adânc
(Acela=i greu de dor va cump[ne=te) —
Simbolic foc =i-o ardere de viu,
De-un Prometeu acum ne aminte=te…
PIATRA DE CITIRE
#'
La ba=tina lui Petru Zadnipru
}ntâi, Suflete, ca i-ai dat
Pâinea cea bun[ la inim[,
De-a hr[nit tinerii poe\i
P[n[ la nunta lor,
P[timindu-i abecedarului de omenie —
Supravie\uie=te-l
+i \ine-l pururi aproape de noi!
D[-i, Suflete, mieii
Pe mormântul lui,
S[-i împrosp[teze iarba
Cu roua ciocârliilor pe îngândurare =i tihn[.
Nu-l cru\a de p[mânt, de adânc,
De înaltul plopilor în asem[nare,
|ine-l în legea cea dreapt[
A p[rin\ilor s[i br[zduitori Maria =i Iona=
Cu plugul =i coasa,
Îmboln[vindu-l de cântec mereu,
Cu hora legat[ de glezna piciorului
Pe dealul cel mare-al Moldovei.
Nu-l t[m[dui de rana inimii pentru popor,
Pentru dobitoace,
P[s[ri =i buburuze,
Nu-l sl[bi de dragoste
Pentru om =i copaci —
Îndur[-te, Suflete, de noi
+i tine-l mereu treaz
Grijilor noastre,
Cu rani\a =i arma în spinare
La hotarul acesta, ce se cheam[
P[mântul de veci.
ANATOL CODRU
$
Liviu Deleanu
Grâul cel copt =i cel de sfinte pâini
Pe chip s[-i curg[ =i pe-ngândurare.
Privighetorile cu inimile lor
S[-i privegheze n u m e l e sub soare.

Piatra deschis[ întru vecii lui


S[-i murmure cu steaua lâng[ cre=tet.
C[ e de clopot locul lui cub cer,
+i iarba de pe ochi i se cite=te.

Purtat la doina maic[-mi din plai,


Î=i arse buzele cu miere-n diminea\[,
+i dintre lacrim[ =i ce e leac la om,
El floarea graiului o s[rut[ pe fa\[.

Suflet de pas[re e steagul lui acum.


Numai cuvintele =i frunza au s[-l doar[.
Spre r[s[rit e capu-n univers,
+i-un tei din sl[vi cu toamn[-l împresoar[.

Anonimii
Câ\i dintre foarte mode=tii
N-au în=f[cat calul de coam[,
Ci de iluzia ierbii lui,
}ng[duitori =i creduli, ca ni=te statui,
Purtându-=i drept lauri uitarea pe cre=tet?!
PIATRA DE CITIRE
$
Câ\i, din a=a-zi=ii ale=i de destin,
Au sângerat cu verbul în gur[,
Scrâ=nindu-=i cu smal\ul r[bd[rii m[sura
Modestiei lor de mari anonimi?!

Câ\i, respin=i dintre iambi =i horei,


Ca dintre doi stâlpi de triumf — în afar[,
Str[luminat-au pâinea asta amar[
A gloriei noastre prin jertf[ cu ei?!

În numele lor, c[ au fost, c[ mai sânt,


Le ard[ f[clie acest leg[mânt!

T[cerile noastre
Nu se mai ceart[ nimeni acum...
Copacii au dat înd[rat =i s-au dus
În crucile mor\llor dintr-un apus,
S[-i scoat[ afar[, s[-i pun[ pe-un drum.

Nu-i nici o grab[ acum s[ se fac[


Vreo mustrare, c[ astfel se-ntâmpl[,
C[ mor\ii e chip s[ se-ntoarne pe câmpuri,
L[sând s[ le scape ura din teac[,
+i, grei de \[rân[, sa-i supere tare
Lacrima noastr[, ce lancea le-o-ndoaie —
De parc[ le-am pune mereu în spinare
R[zboaie, r[zboaie, r[zboaie, r[zboaie. —
O vin[ a noastr[, c[ ve=nic se uit[
ANATOL CODRU
$
Cu\itul de pâine într-o alt[ idee,
A lui, cea de sânge, de om, sau de ciut[,
Din care moartea cu pumnul s[-l beie.

...T[cerile noastr[ pl[tesc foarte scump —


O =tie \[râna, o =tiu =i copacii.
Deci, fie-v[ lacrima-n gene de lance,
Mor\ilor, pacea v[ fie de plumb.

Ultimul monolog al lui Martin Luther King


Cum s[-\i modifici lacrima la culoare?
Forma perfec\iunii lacrimii cum s[ o schimbi?
Cum s-o serve=ti pe tav[ celor multsentimentali?
Cum s-o dai la probe de autenticitate
La ora 9, la ora 10, la ora 13 =i jum[tate?
Cum s[-\i plângi lacrima în oglind[,
M[surându-i cota =i nivelul durerii programate
Pentru ziua de joi, pentru ziua de vineri?
Cum s[-\i plângi lacrima numai cu un ochi,
Cu o jum[tate de ochi,
Cu un sfert cum s[ o plângi?
A str[punge lacrima omului
Cu plumbul fierbinte,
L[sându-i o gaur[ în mijloc,
Pe care nu-i chip s-o ascunzi cu gura,
Cum?...
PIATRA DE CITIRE
$!
Vom rezista sau nu?
Nu se mai scurge soare pe frun\i =i pe-ntrebare.
Ca lemnul e v[zduhul =i-arunc[ din strânsori
Fântânile întoarse cu fundul în sus pe zare
Cu-o secet[ c[lare pe cumpenele lor.

Brazda c[zut[-n labe respir[ ca o spum[.


Patratizat, ca-n piatr[, e ochiul în albu=.
+i putrezesc balauri, v[rsând pe soarta lumii
Cuptoare de j[ratec. C[u= dup[ c[u=.

Un iad de ame\eal[ e-n lucruri =i în toate,


Pe dup[ spate via\a se furi=eaz[. Dor
Cuprinsurile lumii sub bol\i c[zute-n coate
Pe suflete sterile =i calcinate-n zbor.

St[ lumea-ntr-un genunche =i-s cuiburi sub genunche,


+i-n cuiburi ou[ negre, =i-n ou[ — clon\ de corb,
+i-n clon\ sunt mii de gheare, =i-n gheare — mii de unghii,
+i-n unghii mi=c[ noaptea, =i-n noapte mi=c[-un orb.

Nu se mai prinde via\a pe petecul de zare,


Mocnesc lumini-bickforduri, care murind se duc
Spre dinamita lumii cu limba scoas[-afar[
Pe întrebarea noastr[: vom rezista sau nu?...
ANATOL CODRU
$"
Monologul clipei
O, dup[ umbra stelelor s[ nu te dai.
S[ ai o lege-a ta — s[ nu te dai.
N[scut la zodii mari,
Tu gropilor s[ nu te dai!
E semnul c[-ai învins întâi,
Murind genunchi,
S[ nu te smulgi din temelii,
S[ nu te frângi din trunchi.
S[ nu cobori din steag, s[ mori,
S[ cazi în glii.
Refuz[-alai, refuz[ flori,
Dar mai r[mâi,
O, mai r[mâi!
E ora care mu=c[ lut:
Tr[ie=te plai!
E=ti la zidirea de-nceput.
O, mai r[mâi.
O, mai învingi,
Din temelii s[ nu te frângi.
De moartea asta
Ca un rai
S[ nu te-atingi!
PIATRA DE CITIRE
$#
La ceasul de veghe al c[l[re\ului
... Se culc[ iarba, se culc[,
Calul se a=terne la p[mânt =i bea ap[ din uluc[.
+i vine la st[pânul calului ceasul de veghe =i-l întreab[ din gur[:
Unde-i, zice, st[pâne, coama calului, mur[?
Copitele unde s-au dus,
C[ bea fruntea calului ap[ de-apus
+i se aude numai nechezatul acolo, în câmpie,
Parc[ se scutur[ de pustie?
N-ai \inut cetatea bine în frâie, st[pâne,
+i a curs în p[mânt,
C[ zboar[ prin coama cet[\ii uliul de vânt
+i face a r[u =i a izbând[ pierdut[,
Sub gaura tunului, care fumeaz[ sub cucut[.
De ce nu te-ai \inut acolo sus, pe =a, m[car cu o mân[?
Se putea s[ te mai lup\i o s[pt[mân[
Cu toate împ[r[\iile,
Care \i-au tulburat plugurile =i grâiele.
Nici copiii nu \i-ai cru\at.
Când a fost lupta mai mare,
I-ai pus pe cântat.
+i s-a t[r[g[nat r[zbelul pe-o or[,
Atunci s-a v[rsat pe zare ulciorul, cu zori ro=ii,
C[ era taman pe la cântatul coco=ilor.
+i \i-a lunecat sabia din mân[,
C[ tu v[zut-ai o drag[ de \[rân[
+i-ai strigat cu dreapta
Pe brâu:
— Iat[ aici înfig eu plugul, s[ n[boiasc[ frumuse\e
De grâu! —
ANATOL CODRU
$$
+i s[-\i arunci de pe cal armele toate,
+i s[-l pui la postat[ s[ are.
Dar te-a lovit vr[jma=ul cu sabia lui de pe c[lare...
Scoal[, Ioane,
C[ s-au dus dou[ escadroane,
S[-\i m[nânce satul,
S[-\i strice aratul,
+i o s[ deie foc la fântân[,
Cu un bra\ de sulfin[.
+i-o s[-\i joace pe piatra p[rin\ilor la cimitir.
+i via \i-o fur[ neap[rat =i te pune la bir,
A=a cum te v[d eu cu sabia frânt[,
Mu=când p[mântul,
A=a cum î\i cre=te în ureche floarea de iarb[,
C[ vr[jma=ul nu te întreab[.
Hai, gr[m[de=te-\i calul de prin =irul de gropi,
Culege-i oasele de prin plopi.
Copitele, care au strop=it furtuna,
S[ le strigi din lun[.
Fruntea? O fi ea undeva,
Dac[ nu s-o fi dus cu vreo stea.
Frâiele nu le c[uta, c[-s la tine în mân[.
Arunc[-le peste coama calului =i \ine-te bine.
Nu-i chip s[ mori nici de-a câta oar[.
Ridic[-te =i aga\[-te de soare,
S[-\i v[d sabia cum peste vrajma= arde,
C[ noi, Ioane, n-o s[ murim niciodat[!...
... Ci eu mai beau dou[ lacrimi din ochii calului
+i m[ duc la mai marele spitalului,
S[-i spun c[ te-ai dus
S[ tragi cu sabia în apus...
PIATRA DE CITIRE
$%
Vine Gheorghe din r[zboi
Mi=c[ ramul, bate vântul,
Cine trece =uierându
Prin poiana cu trifoi?
—Vine Gheorghe din r[zboi.
De la margini de p[mânt,
Vine Gheorghe =uierând,
C[ e pace pe p[mânt.
Pe cer luna, ca nebuna,
Sun[ valea =i r[sun[:
Peste deal, peste z[voi,
Vine Gheorghe din r[zboi.
Vine Gheorghe, dui, dui, dui,
C[-l a=teapt[ maica lui.
C[ trec anii, n[zdr[vanii,
+i cu anii — b[ietanii,
Dar prin zloat[, dar prin ploi
Vine Gheorghe din r[zboi...
De treizeci de ani, mereu,
Vine Gheorghe, drumu-i greu
Prin pustie, prin tran=eu.
Dar prin zloat[, dar prin ploi
Vine Gheorghe din razboi,
De la margini de p[mânt
Vine Gheorghe =uierând,
C[ e pace pe p[mânt...
ANATOL CODRU
$&
Teribila veste
Vestea venea peste cat, ca pojarul,
Pân[ la strea=ina lumii, sau poate
Pân’ la vreo noapte,
sau pân’ la vreo moarte,
La care via\a se duse cu carul.

Nevestele toate d[duse-nd[r[t,


Direct în copile (de nun\i mai aproape),
Cu pruncii la sân, cu plânsu-n pleoape,
Iar câinii trecur[ în lan\uri încet;
Copacul în fructe,
=i fructu-n s[mân\[,
Mânjii în iepe, =i iepele-n iarb[,
Iar iarba-n \[rân[, c-apoi Nefiin\a
S[ stea între noi cu pumnul sub barb[.

Oh, vestea venea, venea ca furtuna,


Cum vine potopul,
cum vine vreo ap[,
Gum vine pe casa omului-o groap[
+i omul se \ine de gâtul genunii.

...Satul pe fa\[ cu zeama de vi=in[...


Doamne, ce veste-a mai dat peste el.
Uite-i, b[rba\ii c[l[ri peste deal.
PIATRA DE CITIRE
$'
Vin pe la case din mor\ile lor,
Cu fra\ii al[turi, cu tot cu feciori,
Vin din al doilea râzboi mondial...

...Numai c[ tare drumul e lung,


O via\[ tot vin =i nu mai ajung...

În marmuri
Vai, cum intr[ omu-n marmuri
Tot cu plai =i tot cu nume.
Vai, cum strig[ grâu-n marmuri
Chinuit de foamea lumii.

Vai, cum suie steagu-n marmuri,


Cu izbând[ =i durere.
Vai, cum strig[ maica-n marmuri
+i e trupul ei durere.

Pasarea-i mai sus ca cerul.


Vai, cum cade zboru-n marmuri…

Vor avea copiii iar[...


|ip[ v[ile =i strig[,
|ip[ noaptea =i nimicul, —
Vine frigul,
ANATOL CODRU
%
Vine frigul,
Alb[-i mama, alb t[ticul,
Alb[-i mama, alb t[ticul...
+i-a înghe\at pe v[i z[voiul,
Umbl[ vântul, ca strigoiul, —
E r[zboiul,
E r[zboiul,
Zgrun\uroiul cu \[poiul...
E r[zboiul, e r[zboiul...

+i ne sperie la u=[
Bate lan\ul =i c[tu=a,
De cenu=[,
De cenu=[,
Mi-s bocancii =i p[pu=a...
De cenu=[, de cenus[...
De cenu=[ e troianul,
+i povestea n[zdr[van[.
Nici dulcea\[,
Nici bomboane
N-avem =i-a trecut =i anul...
Nici dulcea\[, nici bomboane…
Dar veni-va prim[var[,
Vor avea copiii iar[
C`mp cu floare,
Cer cu soare,
Nuci =i \inte-n buzunare.
Câmp cu floare,
Cer cu soare.
PIATRA DE CITIRE
%
Maree ]n golf
Închide\i geamul, c[-n lume iar e frig.
Curen\ii mân[ vântul dinspre soare,
În termometre urc[ desperare,
Din partea lacrimilor ochii no=tri ning.

Sufla\i în l[mpi, c[ iar e a genune, —


Acord final al muzicii de Bach.
Încep cu negrele partidele de =ah —
O Afric[ se-ntunec[ întruna...

Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni


a. ... Explozii de cord a câte cinci tone de trotil pur-sânge…
b. ... O, praf vitaminizat de cuvinte,
Cu care ne lustruim aurul în gur[...
Admitem: metafora pe-alocuri ne fur[,
Realitatea îns[ nicicând nu ne minte.
1
Maic[-natur[!
Dragostea ta cea dintâi, cea de lapte
A umanului dr[gostit de numele t[u mult sun[tor,
Neprih[nit, ]nc[ frem[tat în trup =i pe gur[,
Ca un Luceaf[r în noapte...
M[ auzi, maic[?
Cutia creierului pruncului t[u
E mai mic[ decât creierul lui gânditor!
Cum de se poate?!
ANATOL CODRU
%
Încotro, veacule-taic[?!
Omenirea mai e-n calcarul coajei de ou,
C[ abia de se de=teapt[ din celula primordial[ str[bunul.
Oho! Ani una mie nou[ sute optzeci valoreaz[ cât nou[
luni de sarcin[
A lacrimii noastre în spasmele facerii,
S[ ne d[ruiasc[ namila Secolului dou[zeci =i unu!
Cum o fi el,
Scos din cristelni\a civiliza\iei nucleare?
Silueta biped[ a saltului declan=at de goril[,
Sub carapacea de plumb, cu soarele cât o lumânare,
+i durerea dilatat[, cât gura monstrului, în pupile?!
... P[s[rile s-au zbur[t[it cu toatele
În cerul lor pe vecie,
Iarba e scoas[ la licita\ie contravaloare.
Înc[ din pruncie i se întreab[ fetia
Lacrimii din ochiul fecioarei.
Ovalul fe\ei noastre e ajustat liniei
Timpului, care-=i face cale întoars[
C[tre senza\ia de-o clip[ a nevertebratelor,
Aflate la stadiul lor de semiumbr[ =i cearc[n.
+ira spin[rii ne salt[ pe rulmen\i biochimici,
+i un \ip[t monosilabic
Celula materiei noastre de sim\ o desparte.

R[mâne în spa\iu o singur[ ieroglif[: om-amintire,


Carcasa ei carbonizat[, dominând imperii de spaim[,
Sufletul înc[ e vânat cu arcanul, mare cât un ZERO.
Legiunile de neutroni vor despuia-o de simbolul p[s[rii, mam[,
Solicitând drept mi=care c[derea!
PIATRA DE CITIRE
%!
Nu-l na=te, maic[! \ine-l în furci ca-n cetate,
Refuz[-l surplusului de blan[ steril[,
Ochiului bulbucat, împerecheat cu gura la spate,
Întru metamorfoza lui de goril[
Spân-
Zu-
Rat[ de propriile zile.

2
Cum, maic[, am acceptat Ionul drept numele meu propriu,
Sfin\indu-l ca pe un fruct cu gura,
Înc[ proclamând PÂINEA nume comun al existen\ei
noastre întru bine,
+i acum s[ dau înd[r[t, ca =i cum mi-a= trage pe ochi c[t[tura,
Ca =i cum m-ar ustura ochii de prea mult[ lumin[?!
Ce-am facut? Ce-am izbândit?
Cât piramida faraonului ne e lacrima pe fa\[.
Pe str[nepo\i urc[ sângele nostru sterp, ca ni=te liane.
Ap[r[ civiliza\ia maimu\ei, maic[, vine sloiul de ghea\[
Al creierului nostru descul\at, al antiumanilor!...
3
În numele ierbii, care ne-a d[ruit
Simbolul coamelor de cai mereu galopând,
Mi se depun mun\ii de sare în lacrimi...
Cine suntem?
— Ave\i un p[mânt. P[stra\i-l!
ANATOL CODRU
%"
4
Neutroni specimeni din neam antiomfloaremi=care,
Care vie\uiesc în canalele de scurgeri ale creierului nostru.
Starea antisanitar[ a lenii de-a accepta mireasma pâinii la
lumina pruncului nou-n[scutului,
Timp neutru, deplasat, dubios =i oniric al întunericului de
laborator,
Reflex necondi\ionat, ca o pat[ de motorin[ pe Ochiul lui
Venus.
Sp[rtur[ în însu=i h[ul \ip[tuluiomenesculuigândire
}n cavitatea unui ZERO, ca un =treang, pe sufletul aurului
Inflamat de leucemie...

5
Cuvinte mu=cate cu din\ii,
Lacrim[ — cotropitoare de ochi,
Copii care-=i m[nânc[ p[rin\ii,
Ori omenirea care-=i d[ foc?...
... Neutronii nu produc nici o paralizie obiectelor neînsufle\ite,
S[ zicem, exponatelor de la Munthausen, Hiroshima,
Hatân,
Lidice, Pirciupis sau Songmi...
... Au-u-u!
Frun\ile noastre-s amante
Ale sângelui nostru cu gheb,
Atomi vagabonzi. Declan=ate
Virtu\i de creier imberb...
... Neutronii sunt rezultatul unei foarte îndelungate
PIATRA DE CITIRE
%#
Medita\ii ale geniului uman... ei nu produc zgomot, nu
provoac[ seisme, nu devaloreaz[ clopotele tuturor
înmormânt[rilor posibile...
... Au-u-u!
Pâinea e scrumul din gur[,
V[zul e incolorul...
Idee-sinetortur[,
+tiin\[-sineomorul...
... Alo! alo! Ap[sa\i pe butonul claviculei cu oxigen!
alo-o-o-o-o-o-o!
Cu oxigen...
Cu oxi...
Gen...
En...
N...
Au-u-u-u!

Vaccin
Academicianului V. Anestiade

Avem la pâine. N-avem pace,


+i-o nep[sare ne consum[...
V[zduhul e bolnav de cancer,
Au cancer to\i chirurgii lumii.

Ni-i sufletul în compresoare


Carbonizat =i dus pe targ[,
Auzi, s[ fugi de la izvoare,
Auzi, s[ nu te =tergi pe lacrimi!
ANATOL CODRU
%$
Pe cer cu p[cur[ s[-mpresuri,
Pe-aripi, pe vânt =i pe lumin[.
Auzi, s[ nu te-atingi de p[s[ri,
Auzi, s[ te fere=ti de mine!...

Geologi, atent...
Descânt[-l ca un mag la minerale,
P[mântul, când la osie r[cne=te,
Nu-l hurduca, s[ nu-l urne=ti, fire=te,
În gheizerele lacrimilor tale.

Apas[-n joc cazmaua ta buiac[,


De luturi steaua, s[ ne \in[-n cumpeni.
În piramida lui de tain[ scump[,
De l[comie chipul \i-l dezleag[.

Fii donatorul Lui =i f[ s[-nfloare


Pl[mâni de specii, ce-aveau dou[ inimi.
Sub certurile lumii anonime,
Tu nu-l pr[da =i nu-l izbi prea tare.

Bogat de gropi, p[mântul nu-i o groap[.


El, dac[ mi=c[, \ie-\i \ine parte.
Nu-i arunca \[râna prea departe,
N-o face din pleoape s[ ne scape,

Aceast[ lacrim[, str[luminând ca steaua —


Cine în ea izbe=te cu cazmaua?
PIATRA DE CITIRE
%%
Ninge...
Z[p[zile torc albul rodirilor în câmp.
Un foc le mân[-n semin\ia noastr[
Bel=ugul orelor =i-al grijilor la timp…

Parc[ e =oapta noastr[ cea dintâi,


În zorii primi, când nemurim cu plugul
Printre balade =i printre vecii,

Printre statuile de albul nostru mult,


De mult[ omenie =i putere —
Tot albul lumii s[-l purt[m pe scut.

… Pe necuprinsul albului de tei,


Peste plugarii albi ca ni=te zei
Ninge adânc din cel mai alb temei…

Acuarel[ ]n alb
Ca un cortegiu nup\ial
Ninge pe st[ri =i sentimente,
Ninge de-un veac, arhetipal,
Ninge profund, ninge total,
Ninge din rai cu-adolescente:
Matriarhatul capital
Troneaz[ iar pe continente!…
ANATOL CODRU
%&
Ro=u fapt de ziu[
Nu putreze=te roua nic[ieri,
Putere mare-i aburul pe munte.
Trec cerbii din stejari, la ceasul lor
În nunta cea de sânge s[ se mute...
Jumate e p[mântul sfârtecat
De coame =i copitele de piatr[.
Încremene=te vulturul pe cer,
Când se aprind facliile de moarte.
Steagul de lupt[ tremur[-n genunchi,
Ci steaua frun\ii lor e demnitate.
Fecioara stirpei în lacrimi luminând,
|ine-a simbol =i a putere-n toate.
+i câte-s tunete =i fulgere-mprejur,
N-o sperie decât o frunz[ poate,
C[zut[ la picioare, ca un semn
C[ cerbul f[t e cerbul mire-tat[.
Ochi frem[tat e astrul în t[rii:
Perpetuarea crunt[-a firii îl domin[.
Râurile ro=ii pe p[mânt
Poart[ stejarii rup\i din r[d[cin[...
PIATRA DE CITIRE
%'
Pe gura ta, care e rana...
De ce ne-am îndoi adic[,
De ce-am tri=a, de ce ne mir[,
C[-n floare mirosul conspir[
Cu cear[, când pe mâini ne pic[,

Dac[-i desfrâu în toat[ floarea,


Dac[ provoac[ =i incit[
În sim\uri vreri nes[buite
+i-mi toarn[-n trup nerui=inare?

+i-apoi de ce, naiv, a= crede


C[ rozul nu-i amantul florii,
C[ albul florii e-al ninsorii
Ce cade mov, s[ fie verde

Otrava florii diafan[,


S-o bei, s-o =tii c[-i de culoare
Durerea scris[ cu oroare
Pe gura ta, care e rana

Ce fecundeaz[, suveran[,
Pl[cerea, îndurându-=i starea?...

Lupii
Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\.
Lupii mai rar ne viziteaz[ firea.
ANATOL CODRU
&
Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i,
Dac[ te url[-un lup — e o fericire.
S[ nu ai lupi, s[ te m[nânce oi, —
Cum vine aceasta? Ce e cu p[durea?
Ce bra\ a fost s[-=i fluture securea,
S[ lase numai blana lor pe noi?
S[ n-aib[ omul lup. E un blestem!
S[ n-avem lupi =i s[-i vân[m pe h[r\i?
...Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\,
Un maxim pre\: s[ nu =tim s[ vân[m —
Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i,
Deci, e nevoie-un lup m[car s[-avem.
Am tras în lupi =i-agonisir[m vânt,
Parc[-am uitat de lupi, dar ni-i =i dor,
+i-i c[utam urlând în umra lor,
Prin \eava pu=tii, parc[-n noi ochind.
Mi-i foarte greu s[ =tiu ca n-avem lupi,
C-am s[r[cit de lupi aceast[ via\[,
C[ m-am sp[lat cu plânsul lor pe fa\[,
C[ lacrima mi-i ciucure de plumb.

Cucul
Îmb[trânit între dou[ silabe-ale lui,
Î=i pune viitorul în cuiburi str[ine —
Un sens al cuiva, al lui nim[nui,
Al p[s[rii care nicicând nu mai vine.
PIATRA DE CITIRE
&
S[rac, doar cu numele propriu în spate,
Din ceasuri de lemn î=i strig[ feciorii,
Ci ei, rat[ci\i dintr-o or[, îl ceart[,
În sângele-i sterp, ciugulindu-i fiorii.
Atâta a fost din el s[ se-aleag[...

Clipa veciei
Odat[ =i odat[ va fi s[ d[m seama.
Nimic pe lume n-o s[ ne scape —
R[punem timpul, ca pe-un mamut.
Lovindu-l barbar în moalele capului.
Privi\i cum ne tragem lenos =i ]nvolt
Umbrele noastre la marginea gropii,
De parc[ venim cu vânatul: la =old
Ne sânger[ orele ca ni=te dropii.
Timpul va fi s[ r[zbune odat[
Ora patru sau cinci c[tre sear[,
Ora =ase sau opt =i jumate,
Violent atacate de o nep[sare.
Pe lungi cimitire de ore ucise
În h[ul orbitelor noastre cu sila,
CLIPA VECIEI va sta neînvins[,
Pendulându-ne chipul ca pe-o goril[ —
Pe frun\i ori cadrane, ce-arat[-n neunde
Ora zero =i trei sferturi de zero secunde.
ANATOL CODRU
&
Ghe\arii de Sahara
O, stelele fantânilor furate
Sunt cuiele b[tute în vecie
+i cât pamânt e-n lume — e pustia,
Dar mult mai mult e apa niciodat[

În ochii mei care-au secat-o-ntruna


+i poart[ vidul cumpenelor grele...
Fântânile gravide cu genune
Privesc din cer cu lacrimile mele,

Care-nde ele nu vor s[ se-ncap[


+i de la margini se retrag spre centru,
+i-apoi dispar la mine sub pleoape,
S[ nu le umple oamenii cu pietre,

S[ le ia mana, roua sau m[sura


Îngenuncherii lumii la izvoare.
Plâng vertical: parc[-a= umplea ulcioare
Mereu întoarse spre p[mânt cu gura.

... Pe fa\[-mi trec ghe\arii de Sahara,


Carbonizându-mi plânsu-n c[t[tur[...

E straniu, nu =tiu cum...


În lacu-acesta apa e de sare —
Îl tulbur[ pelinul =i de=eul.
PIATRA DE CITIRE
&!
Lipse=te sinele din el, lipse=te Eul,
+i lacul alte ape nu le are.

O mâzg[-apas[ firea cu tot greul,


+i dac[ apas[, e firesc c[ doare
Pe necuprinsuri pata de unsoare,
Pe care-o d[ cu var helicopterul.

+i-i straniu, nu =tiu cum, pe la izvoare:


La urdini= s-a înn[dit misterul.
M[ ia cu frig, mi se ridic[ p[rul,
Când m[ surprind c[ sunt o nep[sare,

Care-=i d[-n cap cu pumnii =i cu fierul,


Care-=i fumeaz[ ultima \igar[...

Întreab[ iarba...
Întreab[ iarba: al cui e=ti,
De \ii veciile în de=ti? —
S[ ne prezici,
S[ ne cose=ti,
S[ te c[ie=ti?!
Întreab[ iarba: de ce taci?
De ce cu pust[ ne îmbraci, —
Ce-o s[ mângâi,
Ce o s[ calci,
Ce crezi c[ faci?!
ANATOL CODRU
&"
Întreab[ iarba: un’ te duci.
Prin care iarb[ o s[-apuci,
În nic[ieri
Dac[ ajungi,
Ce-o fi atunci?!

Ce-o fi cu roua cea dintâi,


Ce-o s[ a=ezi la c[p[tâi,
Ce o s[ la=i pentru copii, —
În nic[ieri, când nu vom fi.
În nic[ieri, când n-o s[ fii?!

Din cump[na sor\ii


Academicianului Ilie Until[
Te duci la om =i-l întrebi:
— Cum î\i merg, cet[\ene, trebile?
— De, a=a: când pe nou, când pe vechi,
Alta e, nu prea merg ierbile.

|ârâna-i de zdrean\[ =i f[r[ vreun rost,


O dr[muie seceta ca pe-o savan[.
Din cump[na sor\ii m[ uit cu ocheana
În sânge, s[ aflu pe neamul ce-am fost.

Un fel de-am[real[ love=te-n copii,


+i omu-i pr[dat pân[-n crucile sale.
De-acolo din deal, de lâng[ vecii,
Fug cimitirele noastre la vale.
PIATRA DE CITIRE
&#
Nici cucii nu dau prim[vara cu-alean,
Vestind c[-am veni din r[scruci la lumin[.
Se leap[d[ cerul de omul s[rman,
C[ci umbra de el abia se mai \ine.

Sunt toate-o c[in\[ de fra\i =i de pâini,


Murim f[r[ team[ c[ o s[ ne doar[
|ara, c[ e f[r[ noi, dat[-afar[
Din \arina ei, s-o cer=im prin str[ini.

Auzi? Iar[ tun[ colo, la origini:


E semn c[-o s[ plou[,
E semn c[-o s[ plângem?...

La nunta de tain[
Coboar[ str[bunul meu, baciul Manole,
Dinspre mun\i, peste mun\i, printre lunci cu trifoi
Cu oaia cornut[ ca o m[n[stire,
Zidindu-=i b[ci\a în stâna de oi.

Din r[scruce de veac, cu berbeci înflori\i,


El turma =i-o-nal\[ cu turla spre soare,
Spre ultima jertf[ a Mioarei fecioar[.
La nunta de tain[, surpând-o-n p[rin\i.

Crunt[ e datina, bace Manole,


Acestor p[scânde, mi\oase cupole,
De-o tain[ vegheate, în trecere lin[
Spre mântuire din stranele stânii.
ANATOL CODRU
&$
O, ctitorie, o, turm[, o, mit! —
Clopotni\a stânii purtat[ la gât!...
Trage, Manole, t[l[ngile toate:
La nunta Mioarei d[ zvon de nemoarte,

Stârne=te =i-un vânt, =i-un spulber, s[ scapere


Cu lupi... de prigoan[ ce rup =i r[stoarn[.
O, mieilor tineri gr[be=te-le coarne,
În burta m[icu\ei lor s[ se apere!

Vin ierbile mari: au coasa pe umeri.


Icoana jertfirii Mioarei e-aproape.
O, lacrima oii ne-apas[ pleoapa,
O, fruntea codalb[ ne muge a turm[.

...S[rut[ capul baladei pe trunchi,


Tu, foame a lumii, tu, gur[-n genunchi!...

Unul ]n durerea celuilalt


Ce gândea atuncea omul, când
A rupt fructul =i l-a pus s[ joace,
Doar în fruct a mai gemut durând.
Clipa despar\irii cu copacii?

Ce-au sim\it atunci, când au purces,


Bra\ele prin pomi în c[utare?
Fructele din pom n-au în\eles
C[-au pormit din trupul meu s[ doar[.
PIATRA DE CITIRE
&%
Ce f[cuse omul, ce-au facut copacii,
Când a fost s[ fie hot[râtul salt, —
Prin durere lin s[ se-ntorloace
Unul în durerea celuilalt?

De ce?
De ce e-atâta rou[ pe p[mânt,
De ce-s atâtea lacrimi conspirate,
De ce-i atâta frig =i-atâta vânt,
+i-atâta-ndrept[\it[ strâmb[tate?

Dac[ au p`inile ideile de grâu


+i-a le rosti nu am de ce m[ teme,
De ce în via\[ mi-i a=a târziu,
De ce în moarte mi-i a=a devreme?

De ce ni-i drumul pururi în r[sp[r


Luat în piept =i p[r[sit de soart[,
Prea scurt =i prea lungit în nic[ieri,
+i prea de când mi s-a f[cut o piatr[

Aceast[ amintire despre noi,


Cu-aceast[ mult promis[ înviere,
Pân[ la marele =i ve=nicul apoi,
Pân[ la ultima =i ve=nica t[cere?

De ce-s atâtea toate pestetot,


+i-a toate câte sunt s[ nu mai pot?...
ANATOL CODRU
&&
Din ceruri, totu=i, s-a furat...
Din ceruri, totu=i, s-a furat
Un clopote, de pe o turl[.
+i cerul s-a cutremurat
Pe fruntea noastr[ care url[.

+i-acum e cerul crenelat


De dang[te, care atârn[
De limbi t[iate. S-a furat
Din ceruri Biblia =i Smirna.

+i cerul sus s-a ridicat,


}n pestetot p[str`ndu-=i rostul.
+i e pustiu, =i e p[cat...
Din ceruri, totu=i, s-a furat
O lacrim[ din Tat[l nostru!...

Asocieri vizual-comparative
În zori
Atâta transpira\ie pe trandafiri,
Pe crini =i gheorghine,
Parc[ ar munci la amintiri,
Parc[ ar p[timi pentru mine!

+i înc[
Atâtea cute — pe cer =i pe m[ri,
Pe copaci =i nisipul pustiului, —
PIATRA DE CITIRE
&'
Parc[ ar îmb[trâni de starea
Cea scump[, de mâine, a fiului
Meu!
Gândim plânsul,
Ca =i cum am vedea în interiorul lacrimii
+ira spin[rii ei!...

Omul de vis-à-vis
Numai dou[ oglinzi
Se pot în-de-ele privi,
Trei — nicicând, niciodat[,
Altfel m-a= nega,
M-a= min\i,
Dac[ eu nu-a= fi eu
Acela care sunt — omul de vis-à-vis.
Când =i cu Unde se pot întâlni.
Sine cu Sine nicicând, niciodat[.
Eu însumi cu mine m-a= contopi,
Dac[ oglinzile toate-ar fi sparte
+i eu n-a= mai fi, n-a= mai fi
Acel care sunt — omul de vis-à-vis.
Perechile lumii pot fi sincopate,
Dublurile lumii s-ar nimici.
Dac[ înc[-o dat[, o singur[ dat[
Eu n-a= fi eu
Acel ce cu degetul mereu m[ arat[:
Omul de vis-à-vis.
ANATOL CODRU
'
Totul depinde...
S[ tai p[durile nu-i chip,
Nu-i chip s[ desfrunze=ti topoare,
Love=ti copacul — sar aripi,
Love=ti topoare — sare cariul.

De drag ne zboar[ ghinda jos —


Pentru mistre\i, care o rup.
Cu mu=c[tura pân’ la os
Ne bântuie un dor de lupi.

Balan\ele nu se succed:
Câ\i arbori sunt — atâ\ia cerbi.
Dispare-o coas[ — e pr[p[d,
Îndat[ se r[scoal[ ierbi.

E totul calculat precis.


Depinde steaua de-un paing,
Paingul de-un voloc întins
În apa golfului Bering.

Toate depind,
Totul depinde;
Destinul de un fir de p[r,
Cum de o lacrim[ depinde
Nivelul apelor în m[ri.

Totul depinde...
Lua\i aminte:
PIATRA DE CITIRE
'
În marea noastra aventur[
Într-un peisaj de fals desen
Men\inem sufletul p[durii
Cu doze mari de oxigen...

Iarb[ de miei
În prim[var[ noi jertfim cu miei,
Iarba pe =es nicicând s[ se usuce,
S[ nu coboare coasa de pe cruce,
Pe-aceast[ fr[gezime de idei,
Pe tot ce e sunare de mult verde,
+i de mult proasp[t îmb[ls[mat pe vale,
S[ \in[ luna-n chipul dumisale
Capul de miel, dar c[-i t[iat nu crede.
Vin ierbile ca-ntr-un sobor înalt,
S[-=i trag[ clopotele-n dang[te de lapte,
Boltind v[zduhul cu miresme coapte,
Ca o pedeaps[ frem[tând pe-asfalt —
S[ nu se \in[ focul de cenu=[,
S[-=i înverzeasc[ inima de-a dreptul,
S[ bubuie, s[-=i r[scoleasc[ pieptul,
Întinerind =i d[râmând c[tu=e.
O, foc primordial, când totul na=te,
Când totul cheam[ iarba la lumin[,
Când mieii bat de-a dreptul din \[rân[,
În fruntea noastr[ tân[r[-a o pa=te,
Aud din adâncimi cum prin asfalt str[bate
Iarba de miei cosit[ de pe roate...
ANATOL CODRU
'
Indispensabil
Pe cer lovesc aripi enorme,
+i-n locul unde-a prins fiorul,
Desc[tu=ându-se de forme,
Î=i las[ pas[rea doar zborul:
Menirea ei — =i-anume — gândul,
Sub fruntea cerului, încins,
Peste genune, peste-abis,
Nimicul materializându-l;
Dar f[r[ aripi — ceru-i goluri
De cuiburi goale, în care-ntoarse
Clocesc, selenic, nebuloase
P[trate ou[ cu trei poluri...

Eu m[ declar...
O, fier zim\at
Care devor[
În cuibul humusului
Ora
Acestor ierbi
+i-acestor ape
De-o l[comie retezate, —
Eu m[ declar un zid de piatr[,
S[ nu se treac[ mai departe:
Sub steaua \[rii s[ r[mân[
Tot ce ne-au mo=tenit p[rin\ii,
S[ \inem aerul cu din\ii,
PIATRA DE CITIRE
'!
S[ \inem soarele cu mâna,
+i mai adânc, unde sunt lacrimi
+i sfânt izvoarele murmur[,
S[ prindem pas[rea cu gura,
Pe sub p[mânt dac[-o s[ treac[!..

Ierbare nu cu iarb[
Durerea mea sunt caii. Nici o goan[
De vremi s[ nu mi-i uite, nicicând s[ mi-i sfâr=easc[,
În fiece ograd[ statuia lor s[ pasc[
+i-o claie de memorii s[ le stea pururi hran[.
Ei, n[cl[i\i cu arme =i cu r[ni\i pe coame,
Trag timpul cu otgoane de moarte mai departe,
O stea îi cheam[-ntruna, =i-un plug le \ine parte
Pe steaguri nearate, în drumul lor spre vam[.
E-atât de mare crugul vitezei, c[-i pr[vale
De c[tre om cu harul m[icu\a lor cu-o floare,
+i pârguit e orzul pe goana lor c[lare,
+i ei — l[tra\i de pe=teri =i fulgera\i de-o vale.
Ierbare nu cu ierbi ne fac duio=i la spe\[
+i la r[spunderi cheam[, s[-avem o coas[ treaz[.
Iarba cosit[-i ochiul galopului. Necheaz[
În mâna noastr[ frâul sc[pat de-o frumuse\e.
... Când peste plai cenu=a motoarelor va cerne,
S-o a=eza\i în urne =i-n dealul cu lucern[...
ANATOL CODRU
'"
Roibii
Mama, petrecându-m[ la gar[,
Avea ochii tri=ti, cu lacrimi plini:
— Cum te-nduri, Ioane, sa l[=i caii
+i s[ pleci în târguri prin str[ini?
Anii lor cu anii t[i de-o seam[
Ne-au fost sporul casei =i-ajutor,
+i-apoi, dragul mamei, vine toamna
+i am vrea =i noi s[ te însori.
Nu-i l[sa, nu-i p[r[si, Ioane,
Mai îng[duie, nu fi risipitor,
C[ci acolo, unde e departe,
Nu-i la hor[, nici la s[rb[tori,
Rostul t[u sunt caii,
brazda,
piatra
+i-acest rai al luncilor cu flori.
Vezi, Ioane, poate face-o dat[
S[ te mai gânde=ti, s[ mai m[sori?…
— Roibii mei, ce m[ privi\i din poart[
Tri=ti ca doi luceferi la apus de zori?
Dac[ voi a\i =ti ce-i dor de carte,
Dac[-a\i =ti =i voi de acest dor,
Nu m-a\i fi privit cu-atâta jale,
Cu durere =i cu-atâta jind,
Ci mi-a\i fi dorit frumoas[ cale,
Cum =i eu v[ spun, deci, „Pe curând“
+i c[ o s[ mai vin la prim[var[, —
La uluc v-oi duce de urechi,
PIATRA DE CITIRE
'#
V-oi hr[ni cu fân din buzunare,
Dar acuma trebuie s[ plec.
Dar acuma, roibilor, în gar[
Trenul m[ a=teapt[ chiuind...
...Dincolo de lanul de secar[,
Sus, icoana mamei lacrimând...
a. 1959

Cai prin ploaie


Fug prin ploaie.
Coama lor,
Ca arcu=uri pe viori.

Dans înnebunit de crupe


Struna ploii c[ o rupe.

Alb sacâz, ori e otrav[


Peste coama lor, pe iarb[?

Lacrima pe firul strunei —


R[cnit[ sonata lunii.

Tu, Beethoven, o auzi ? —


Nun\i pr[date, mirii surzi.

O fi luna ca o coas[...
Mire — cal, iarba — mireas[,
ANATOL CODRU
'$
Logodi\i întru adânc,
Pe care luceferi plâng.

... N-aud tropot, c[ se-aude...


Încotro, de când, de unde?...

Numitorul comun
Un om pe-un cal 1/2 este întemeietorul
Marii jum[t[\i din toat[ frumuse\ea lumii, pe care mereu
O aduni.

Omul e num[r[torul.
Calul e numitorul comun.

Atâta doar c[ o nuan\[ formal[


A =irei spin[rii calului îi mai desparte,
Dar, în fond, calul
E temeiul omului far[ de moarte.

Deci, s[ aduni =i s[ împar\i egal


Fraz[ cu fraz[, pân[ sufletul o s[ \i-l descoperi.
Un Don Quijote împ[r\it la un cal
E radical la puterea Cervantes =i egaleaz[ cu Oper[.

Te ispite=te mereu termenul de cal-putere,


Cu frumuse\ea lui maxim[ s[ te-ncaieri,
Încearc[ =i reduce calul pân[ la limita marelui Zero —
Numaidecât omul o s[ atârne în aer.
PIATRA DE CITIRE
'%
De aceea un om pe un cal 1/2 este întemeietorul
Marii jum[t[\i din frumuse\ea lumii, pe care mereu o aduni.
Omul e num[r[torul,
Calul e numitorul comun.
Atâta doar c[ o nuan\[ formal[
A =irei spin[rii calului îi mai desparte,
Dar, în fond, calul
Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte!

I-aud venind...
Vine-o fântân[, cum ai spune: Fra\ilor!
Ce sfânt[-i munca noastr[ în cuvinte!
Întru vecia codrilor, Carpa\ilor,
Noi în genunchi ne dezv[\[m a minte.
Veacuri de marmuri, scrise doar cu fruntea,
Le smulgem înd[r[t, s[ n-avem moarte.
Din neguri galopând, \inta\i cu ceart[,
To\i caii lumii vin s[ ne înfrunte.
Stepe de foc p[l[l[iesc postume
Glorii, cedate pe un tui de coame,
Cabra\i pe timp, to\i caii pasc în foame,
Decapita\i, îns[ cerând un nume.
Jude\ul lor l-au fost b[tut copite
Pe chipul lunii, mult, ca o pecete.
Goan[ de frun\i, care-au iscat comete,
Au =ansa grea de-un gol s[ ne achite.
ANATOL CODRU
'&
Din moartea lor ei înc[ vor învinge,
Dând sens înalt stejarilor, Carpa\ilor!
Vine-o fântân[, parc[-a= spune: Fra\ilor!
Noi am uitat, noi nu mai =tim a plânge?!

De unde se aude c[-n nunt[ clopotire...


O clip[ nu-ntârzie s[-mi creasc[ iarba raiul
+i-n dragoste sa-mi tune îndr[gosti\ii, caii,
Pe floarea lor, când duhuri necheaz[-a p[=une,
Îndragosti\ii, caii, picta\i cu rug[ciune.

Fulger[-n ceruri coame, =i-mi galopeaz[-n datini


Salb[ticie sfânt[ de forme =i de patimi,
La masul cel de noapte cu luna lâng[ piedici
Cu iarba-mb[ls[mat[ înduio=ind cu predici,

De unde se aude ca-n nunt[ clopotire


Cu-nduio=iri de nuf[r — în calul f[t =i mire,
Cu lacrime din lacrimi, ca roua, mai aprinse,
Pe coasa ierbii lumii, ca s[-mi aline plânsu-mi...

Capitol ]n istorie
Eu pledez pentru =aua calului la muzeu,
Înc[ pentru =aua calului pe =ira spin[rii muzeului —
Pe drum de zloat[, sub cer de cri\[, pe timp greu,
C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i trecutului eului.
PIATRA DE CITIRE
''
Pergament tescuit în tom e fiece =a a calului, —
În goana Omului, c[l[rind arme pe cal,
Înc[ în[l\area Lui pe coama calului-piedestalului,
Înfipt în istorie ca un pumnal.

Cal pag, cal mag, =a roaib[, cal rob,


Ca o min[ de mangal exploatat[ diagonal,
În care r[zboaiele-mi îngrop, în care gre=elile-mi dezgrop
În fa\a genera\iilor viitoare, ca-n fa\a unui tribunal.

Noi pa=tem =ei, =ei c[l[resc arme, caii sunt timp.


+i ochii no=tri roureaz[ ierbi, amintind cai.
O, goana =eilor far[ cai, o, =ei c[l[rind ierbi, amintind câmp,
O, generali l[crimând, o, ploi fulgerând în muzeu, ca-ntr-un
rai!

Numaidecât la muzeu — râurile =i, cu flamur[, — mun\ii,


Înc[ toate podurile =i locomotivele Revolu\iei,
+i, neap[rat, =aua calului pe =ira spin[rii muzeului,
C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i viitorului eului!...

O, m`nzul, o, f[tul...
Vine mânzul la maic[-sa
+i se plânge de stele,
De ierbile rele în lapte,
La maic[-sa.
Dar fruntea parc[-i fuge-ntr-un nour.
ANATOL CODRU

Copitele caut[ \â\ele pietrei.
Coama d[ ghimpi, =i-i chip c[-o s[-l certe,
Când fruntea-i amurge parc[-ntr-un nour.
O, mânzul înc[ ar vrea s[ se joace,
S[-=i tremure-n goan[ formele tinere.
N[scutu-s-a joi. Oho! Iat[-i vineri.
E sâmb[t[-acum, =i ar vrea s[ se joace.
Ci maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele,
Unde-o p[=une de drag te omoar[.
O, lutul îl leag[ cu dor de picioare,
Când maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele.
O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea
S[-=i lege de \arcuri fruntea =i pasul...
+i mânzul se dase-ntr-o nunt[ cu-o pas[re.
O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea...
Acum vorniceii \in iarba de mân[,
Se roag[ de coas[ =i stelei se-nchin[...

M`nzul
1
Mânzul...
Care a fost o dat[...
S[rutând cu botul stepa —
Manzu-i lacrima =i spada
Laptelui din \â\a iepei.
Înc[ vânt, si înc[ luturi,
Galop[ri ascunse-ntr-]nsul,
PIATRA DE CITIRE

Nechezat de la-nceputuri,
Pe când nu era nici mânzul;
Înc[ goana =i viteza,
Repezit[ din copit[,
Zmuncitur[ din ov[zul —
Taina lui neogoit[.
Of, =i când gemu \[râna,
Peste ierbi se-ntinse mâna
Din nimic sa mi-l adune,
Din durere =i din spaima
Na=terii ce i-a fost dat[...
Prea era frumos al naibei,
C[ci l-a z[mislit p[catul.
+i l-am pus atunci s[ joace
Focuri mari mocnite-n stepe,
Sângerau într-însul macii,
L[cr[ma\i în ochii iepei.
+i vuia vârteju-n coam[,
Iar în mu=chi gemea p[mântul,
+i din fuga ceea, Doamne,
Se scorni pe lume vântul.

2
Ochiul mânzului pustiul
Îl suia de sub copite.
+i urca în cer sicriul
Lumii cele du=m[nite,
+i foiau a groaz[, Doamne,
Timpii, cerul s[-l închid[:
Printre legi =i printre oameni
ANATOL CODRU

Cai =i timpi s[ se ucid[.
Omul sta într-o s[pt[mân[
Cu nimicu-n cing[toare,
Vrând frumos, mai c[tre mâine,
Om cu om s[ se doboare.
Ce-a fost mânzul, ce-a fost timpul,
Mult prap[d s[ se întâmple?
...Era semn de groaz[, Doamne,
Între timpi, =i cai, =i oameni...
3
Vânt r[pus. +i mânzu-n spume,
N[v[lise-n coam[ cerul,
+i mi-l ar[tase lumii,
Copiat dintr-o durere.
Iar pe el porneau s[ cearn[
Goluri mari din golul stepei,
+i-l durea matern în carne
+aua lui din pielea iepei...
4
Of, da mânzul era cal
Smuls din propria fiin\[.
Laptele din buze-oval
I-a facut de piatr[ din\ii.
+i s-a r[sucit la om,
Alinând în el necazul,
Îns[ omul era domn
+i i-a sfârtecat grumazul.
Of, =i cum am plâns atunci,
PIATRA DE CITIRE
!
Când am fost, când nu eram,
Blestemând =i chin, =i munci,
+i cel om, ca mi-a fost neam.
I-am dat ap[ la uluc —
Era lumea în amiaz[ —
+i i-am pus din urm[ plug,
Ca s[-i îndulcesc necazul.
Of, da el mergea t[cut
Mai spre azi s[ se g[seasc[
+i potcoava l-a durut,
C[-a pornit în sus s[-i creasc[.
+i s-au ra=chirat în os
Fieru-avan =i focul mare
+i mi l-au pornit frumos
În direc\iei vuitoare.
...Mânz din mânz atunci se-nvinse,
C[ci mu=c`nd în din\i z[bala
Mânzul a=eza într-însul
În\elesuri de metale...

5
Caldarâm cu iarba-n patru —
O pasc boturi de rezin[.
Iarba-n din\ii lor se ceart[,
La o mas[, cu benzina.

Dep[rt[rile fac treceri


Undeva c[tre uitare,
+i-ntr-acolo mi-l petrece
Timpul mult =i timpul mare.
ANATOL CODRU
"
Numai dorul st[ s[-i cânte
Mari învingeri ce-o s[-i vie,
Când va pune-n el p[mântul
R[zbun[ri de-o ve=nicie.

6
Oh, pe z[ri c[tre uitare
Timpii merg pe mânz c[lare,
+i ascund în timp neutru
Sensurile-i din[untru.

Dep[rtarea joac[ grea


În ochi mari =i sub copit[.
Idolii de fier în =a
I-au înfipt în coapse pinteni.

Fruntea doarme-n n[scociri,


+i-ntr-o linie aparte,
Ca pe-un turn de amintiri
Ora într-un ceas de piatr[…

7
Mânzul s-a trezit uitat,
C[ci a fost din el mutat
C[tre grav, c[tre mistere
Cu-n\eles de cai-putere...
PIATRA DE CITIRE
#
8
Ce-a fost mânzul la-nceput,
Dac[-n el e timp trecut,
Fulgerat în proiector
Cu-n\eles de viitor?

A= vrea ora s[-mi r[spund[


Cu secunda ei rotund[,
Cum se n[scocise mânjii
Cu ideea despre dân=ii.

C[ spre alte a=ez[ri


Vor fi dou[ vârci pe cer,
Peste bara nalt[-a lunii
Gând =i mânz s[ se r[zbune...

9
Era marele-nceput,
Când se azvârli din lut
Mânzul, osp[tând j[ratic;
Sprijinindu-se-n copite
C[tre patru infinituri
Cu scheletul matematic.

C[ci la baz[-avea p[mântul,


Îndârjit s[ calculeze
Câte cifre-ncape vântul,
Când se toarn[ în vitez[.
ANATOL CODRU
$
Avea unghiu-n simetrie
+i t[iat pe vertical[
Cu-o necunoscut[ vie
Cu nuan\e de metale.

10
Caii dorm în \intirim,
Foc albastru suie-n coam[.
Sun[ clopot de aram[ —
Galop[ri pe caldarâm.

Au îmb[trânit =i dorm
Cu potcoavele-n afar[.
Fierul strâmb prin vânturi ar[
Ca prin ierbile ce dor.

Iarba cânt[ dat[-n spic,


Vaduvit[ de s[rutul
Cailor ce-ngra=[ lutul,
Legând anii la oblânc.

Iat[-i dorm. +i sun[-a piatr[


Nechezatul lor departe...

11
Cai de piatr[, dac[-au fost, —
Caii to\i au fost ca roibii...
I-au zburat prin vânturi corbii...
PIATRA DE CITIRE
%
Poate c[-a urcat în stele
Trupul lor pe înserate,
Undeva s[ se în=ele,
C[-au murit, c[-au fost odat[.

Luna, pus[ în potcoav[,


A r[mas pe cer s[ sune,
Herghelia de prin slav[
S-o alunge, s-o adune.

Coama-dung[-n asfin\ituri
Au pornit s-o pasc[ vânturi.
+i se urc[ clituri-clituri
Trop[itul din pamânturi.

...Simt prin aer un framânt


+i m[ uit cu-nfrigurare
Cum ies negri din p[mânt
C[tre noapte arm[sarii.

12
Frunzulean[, iarb[ gras[,
Mi-a fugit mânzul de-acas[
+i-a plecat c[tre departe,
C[tre \ara lui de piatr[.
Prinde-l-ar un b[ietan
Cu nas cârn =i p[r b[lan,
Dec`t mine mai avan.
Duc[-se s[ mi-l adune
ANATOL CODRU
&
Undeva dintr-o p[=une
Cu iarb[ dat[ cu lun[.
S[-i dea ap[ de izvor,
Curs[ prin piatr[ de dor
În uluc de meri=or.
S[ bea mânzul, dac-o vrea,
Cântul meu =i lacrima
Din copil[ria mea.
+i-apoi s[ m[ duc[ iar
În cel codru de stejar
Cu otav[ de cle=tar,
S[ m[ uit în ochii lui
Mari ca apa cerului,
Grei ca piatra dorului.
+i s[-i v[d la el în scar[
Anii mei cum se coboar[
C[tre lumea de motoar[.
S[-i arunc frâiele-n coam[
Cu-nceputuri de alam[,
Când s-o dep[rta în toamn[,
+i s[-l v[d cum pleac[ lin
Undeva printre ma=ini
C[tre ziua cea de mâini...

Iat[ mânzul, iat[ — nu-i.


Of, ochii lui, of, coama lui!
PIATRA DE CITIRE
'
Pl[cerea de-a min\i cu flori...
Nevoia de a soma color,
De a rupe tropul în m[sele,
De a s[tura rima cu stele,
De a trage fraza pe picior
Urnind în patul tuturor
Pl[cerile purcese grele
Din guri sc[lâmbe =i tembele
Puind din neputin\a lor
Dorin\a
De a min\i cu flori...

Ecua\ii parabolice
Nu =tiu care-i unu, Doamn[, dintre noi.
F[ din mine, Doamn[, exemplarul doi,
Indigoul aib[-l tirajat. Atât,
S[ r[mân acela=i — unu infinit.

Nu fura întregul semnului impar —


Împ[r\it la unu, r[mân unu dar,
Sunt al t[u, cu care te-ai fost definit.
Unu =i cu unu dau ceva =i-atât.

|ine-l =i men\ine-l la ce-i soarta lui,


Unul, c-ar fi altul, n-a fost =i nici nu-i,
Chiar de-ar fi acela=i, tot mai altul îi,
Exemplarul ultim, dar acel dintâi.
ANATOL CODRU

Scade, dar adun[, totu-i în zadar:
Unu-i pân’ la moarte cel mai unitar,
Care e ce pare c[ ar fi p[rând
Unu f[r[ unu pân’ la infinit...

***
…Po\i arunca în mine cu flori,
Po\i arunca în mine cu pietre —
Te iubesc. N-o s[ mor:
M[ iube=ti, Petre.

Lacrima timpul ar[-mi-o,


Gura n-o s[ te certe.
—Te iubesc, Mario.
—E=ti Ve=nic, Petre.

Scrisoare
Lui Gh.Vod[

Tu, lemn întru-ales =i adânc la sunare,


+i so\ia Dumitale ca o ploaie fierbinte,
A\i putea ctitori Minunea cea Mare —
Copilul-vioar[ cu strunele sfinte.

Un cer ar fi-atuncea între voi s[ se-adune,


De parc[ v-ar curge grâul pe fa\[.
PIATRA DE CITIRE

Grija cea mare iscat[ pe-o via\[
S[ v[ munceasc[ în cump[na lumii.

+i cum jocul cu via\a se joac[ în doi


+i-o alt[ avere de voi nu se leag[,
Juca\i-l, cum parc[-a\i c[lca pe trifoi
Cu aburul gurii nasc`ndu-v[ Dragul...

Lacrima, duminica
+tiu c[ nu mai este-a=a,
Nici altfel =i nici cum poate
Fi iubirea mea a ta
Totdeauna niciodat[.
Am t[cut =i tu ai zis:
Las-o, piatr[, c[ e bine —
So\ eu — \ie, tu fântân[,
Mie soa\[ într-adins.
Me=tere, o, dumneata,
Din adâncuri mai adânc[,
Sfânt[, care-o s[ te-nving[ —
Lacrima-i, duminica —
Bea-o, ca într-o s[rbatoare,
De durere, când \i-i bine.
Gura-mi s-a facut p[gân[,
Fruntea mea-i cotropitoare.
Dor =i ur[ la un loc,
Nu e chip s[ te mai aperi,
Aste lacrimi nu-s de ape,
ANATOL CODRU

Când iubesc, le =tiu de foc.
Ia-le-n palm[, ard[-\i mâna:
Cum iube=te fântâna
Nu iube=te nimenea.
Lacrima, duminica...

Magic[
Când a fost,
C[ nu eram,
Am venit,
C[ \i-am fost neam.

Tu, de=i nu mai


Erai,
Nu-i exclus
C[ te gr[beai

În întâmpinarea
Mea.
Eu —
Mereu pe-al[turea.

Ve=nic,
Cât mi-a fost de mers,
S[ te caut,
S[ m[ pierzi...
PIATRA DE CITIRE
!
}ntre via\a ta =i-a mea
Mai cu rest, mai f[r[ rest,
Cu-acest text f[r[ subtext,
Doamn[, vin s[ te contest,
S[ n-admit ce \i-ai admis
Cu permis f[r[ permis,
În cuprinsul necuprins
Chipul t[u în Paradis.
Cu ce drept, cu f[r[ drept,
Ai f[cut ca s[ accept
Dreptul t[u, c[ n-a= fi drept,
C[ ar fi, c[ nu mi-ai fi
Floarea scrierii dintâi,
Cartea mea de c[p[tâi,
S[ nu =tiu c-ai fi c[ e=ti,
Vestea bun[ altor ve=ti
Cu de dor s[ m[ tope=ti.
Parc[ nu \i-ai mai afla
Inima, c[-ar fi a mea,
B[tând chiar în st`nga ta.
Parc[ n-ai mai =ti c[ po\i
Printre-ndr[gosti\ii to\i
Soarta s[ mi-o joci la sor\i.
Parc[ da, =i parc[ nu,
Parc[ e=ti, =i nu e=ti tu,
Pleac[, dar[ nu te du.
Parc[ nu, =i parc[ da,
Între via\a mea =i-a ta,
Du-te, dar[ nu pleca.
ANATOL CODRU
"
Toate-mi sunt ca un blestem.
Peste vremi din alte vremi,
Te alung =i mi te chem,
Te alung =i mi te chem...

Asonan\[
Cine ne-ascunde unul de altul?
Parc[
Între mine =i tine-i neantul.
Iart[-m[!
Iubirea mea ve=nic[, ixul,
Vis poliedru,
H[ul =i piscul,
Crede-m[.
Numai steaua, de-ar fi s[ ne \ie
O raz[ pe frunte , —
O clip[, o or[, o ve=nicie,
Dar unde-i?
Tot necuprinsul ne strig[-n surdin[.
Tu? — Lips[.
Un soare pe altul de-ar fi s[-l lumine
Eclips[-i.
Crugul se-ncheie mereu în t[cere
Adânc[ =i mut[.
Radical la puterea lui zero,
Necunoscuto…
PIATRA DE CITIRE
#
Ghioc
Semn al blestemului — gura.
Ochiul — cum într-o oglind[ te-ai îneca —
Atâta iubire =i ur[
E-n dumneata.
F[r[ pereche
E aceast[ t[cere în dumneata,
Cum te-ar r[cni =i tr[da
Cei mu\i cu urechea.
În dumneata
E o dulce minciun[
Înflorit[ de unii,
De cineva.
O, în dumneata.
O, numai nu inima...

+i alunica
T[riile în ochii t[i se zbat
Ame\itoare,-apoi adorm =i plâng,
+i buzele paharului te frâng
Cu-o nesupus[ vrere de b[rbat.
Pier zâmbetele tale =i n-au rost
Nici lacrima, nici p[rul de olmaz,
+i alunica pus[ pe obraz
E-un punct la frumuse\ea care-a fost.
ANATOL CODRU
$
Ora unu, de p[m`nt
Hai s[ facem focu-n or[,
Draga mea. Ce-nalt[-i clipa,
Care-\i v[lur[ piciorul,
Care-mi bântuie aripa.
Timpul e ca melcul, doarme
Într-un cat de ora-n dung[
+i ca melcul scoate coarne
Boiere=ti, s[ ne împung[.
Dac[ urci pe timp c[lare,
O s[-ajungi în ora =apte,
Unde scap[r[ hotarul
Dintre alb[ zi =i noapte,
Dac[ \ii timpul de mân[,
Totdeauna vii acas[,
+i pe cer e lun[ plin[
Într-un sfert din ora =ase —
Cea mai drag[ or[ mie.
C[-i încins[, cum e fierul…
A trecut o ve=nicie...
Uite, drag[-i ora zero,
+i coboar[-n infinit
Ora unu, de p[mânt…
PIATRA DE CITIRE
%
Boccacio, 71
1
Parc[ =i azi o v[d cum vine toat[,
+i-i joac[-n coapse luna-n jum[tate,
S[-\i ard[ mâna, s[ te deie gata.
Când î=i salt[ piciorul printre flori,
Parc[ te joac[ dracii =i te prind fiori,
C[ de pl[cere mai c[-ai vrea s[ mori.
Dar a f[cut pe-al[turi =i s-a dus
Cu unul Gheorghe, nalt pân[-n cartuz,
Cu cizma crea\[ =i c-un dinte pus.
El o ducea pe bra\e la ai lui —
S-o vad[ tot norodul: alta nu-i
Mai de frumoas[ =i mai de st[pân[
Pe sânii ei =i pe ghiocul mânii
În care-i cre=te s[ nu-i fure nime.
Eu am r[mas cu limba-n gur[, cuc,
Dar nu m-am dus la crâ=m[ s[ usuc,
M-am aruncat pe pluguri de cu zori
+i am arat jur-împrejurul lor
Gr[mad[ de p[mânt, sa creasc[ dor.
Da-n primavar[-a fost, c[ am v[zut:
Venea frumoasa c-un ulcior de lut
Pe toart[ cu gherghef =i-argint b[tut.
+i când s[-l v[d aproape cum era
Ulciorul cela care ma durea —
A fost feciorul ei. Era firesc
S[ vin[ el, când dân=ii se iubesc...
+i am plecat în târg peste un ceas,
ANATOL CODRU
&
+i m-am tocmit s[ cânt din contrabas
La un taraf. De scârb[ =i necaz.
Cu timpul mi-am f[cut =i-o meserie,
S[-mi curg[ banul drept, nu-n =mecherie,
C[ aveam de gând s[ îmi aduc Marie
La casa mea, din centru, c[ mi-au dat-o
Oamenii (cu alt[ vorb[, statul),
C[ am lucrat pe cinste toat[ data.
...Când m[ gândesc c[ tare-a fost frumoas[,
Cu luna frânt[-n dou[, pus[-n coaps[,
Inima nici ast[zi ca m[ las[.
Dragostea, m[i tat[, e ceva,
Care n-o prinzi cu ochii — =i-i a ta.
Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns.
S-au potrivit, s-au în\eles — s-a dus! —
N-ajut[ nici o jalb[-acolo sus...
+tiu, s-or g[si de-acei ce scriu prin c[r\i,
C[ umbl-=i eu cu vorba-n dou[ p[r\i
S[-mi scot pârleala =i pe al\i s[-nva\.
Eu, la un vin frumos care se bea,
V-am a=ternut ce =tiu din via\a mea,
C[ ce am eu cu soarta [luia,
Care nici el nu e st[pân pe ea?..
...Frumoas[ fat[! Uite-aici m[ doare,
Dar are so\ =i-aceasta-i întrebarea...

2
Cu miez de nuc[ o-mbuibase m[-sa,
+i straie i-a facut — numai m[t[suri
PIATRA DE CITIRE
'
De-acele chineze=ti =i de Bender,
Cu-argint pe \es[tur[ =i cu fier,
C[ îmbr[cat[-n rochii, când era,
Str[lumina ca focul =i frigea.
Când î=i punea în p[rul ei o floare —
Te culegea, de inim[, salvarea
+i te ducea s[ ui\i =i drumu-acas[,
A=a era ho\oaica de frumoas[.
Ea n-a muncit în câmp, nici în gr[din[,
S-a rotunjit la umbr[ pe-o perin[
Cu fir lucrat =i broderie fin[.
Ci fra\ii ei, prin târguri =i departe,
S-au dat la treab[ bun[ =i la carte:
Vin cu nevestele, =i acelea înva\ate,
C[ \i-i mai mare dragul sa le vezi pe toate,
Cum potrivesc =i umbl[ prin ograd[,
S[ înfloreasc[ lucrul =i sa ard[.
Lisandra? Cum a fost =i mai înainte —
Parc[ o vars[ so\ul din oglind[,
S[ o a=eze sus pe la icoane,
Legat[ pe din p[r\i cu celofan[.
Nici s-o atingi cu vorba, c[ o scuturi
De pudr[, de vopseli =i cele multe
Ar[muri, tinichele, petre scumpe.
(La t[ietura rochiei poart[-un cap de vulpe...)
+i-n degete inele, ca sultanul,
Parc[-a v[rsat pe mâini aliotmanul.
Amar ce mai iubea ho\oaica banul, —
C[ num[ra =i zim\ii la copeic[,
De înghe\au buzunarele la neica.
ANATOL CODRU

C[ci el e prost, de=i are ma=in[.
În locul lui — a= ap[sa pe frân[:
S-o mai opreasc[ din luat cu mâna.
...O \ine, c[-i b[lae, cu de-a gata,
+i-o teme foc, =i mai s[ dea-n p[cate,
Lisandra, când se uit[ într-o parte...
De-ar fi a mea... Las[ pe mine — a= face
S[-i sar[ moftul =i s-o v[d c[ tace.
I-a= spune, cum =tiu eu: „Ascult[, doamn[,
Ia-\i fustele, parfumul, geamantanul
+i da-i nainte, c[ trezesc vecinii,
S[-mi pun[ de b[ut, c[ fac un bine,
De =coal[ s[ le fie la oricine...“
Dar nu-i nevasta mea =i-aceasta-i r[u,
C[ =tiu ce-a= face =i ce-a= drege eu.
Cum vine asta: de h[leala d[-i,
Pune-i m[rgele scumpe =i cercei,
+i ea s[ mi te \in[ sub c[lc[i?

3
Busuioc crescut în poart[,
Unde s-a n[scut =i tata
+i-a iubit =i el o fat[,
S-o poarte la mâna dreapt[,
Cu inel de r[m[=ag,
S[-i pun[ jur[ri pe prag,
Când i-a fost ceasul mai drag.
Lumea n-a crezut =i-a zis:
Mândru e, dar nu-i precis,
PIATRA DE CITIRE

C-ar s-o fac[ ]ntr-adins.
Mama, c[ era o floare,
Când o pui la cheutoare,
S-a gândit c[ tocmai are
Prilejul la m[ritare
+i-a s[rit pe bra\ul lui,
Bra\ vârtos, pe-al tat[lui,
C[ci ca tata altul nu-i
De frumos ca mama lui.
Îns[-a fost, c[ s-a-ntâmplat
Mai altul de cum a dat
Gândul ei la m[ritat,
C-a zis tata: Titian[,
Te-am iubit, fat[ b[lan[,
Când d[-n floare maghiranul.
A fost dragoste de-o noapte,
Când ghice=ti merele coapte
+i le furi mai mult cu =oapte,
S[ltat[ de sub\iori,
De ce-ai spus c[ m[ însor,
Lumii toat[, de cu zori?
+i acum î\i vrei în cas[
Floarea ta de chiparoas[,
Care când a fost culeas[
Sâmb[t[ dup[ ameaz[.
Eu a= vrea s[ fiu fl[c[u,
+-apoi afl[ c[ mai vreu
S[ fiu mândru, =i tot eu
Bun de dr[gostit mereu,
Tot de flori, ca tine, cum
ANATOL CODRU

S[ le v[d florite-n drum


Cu trei fire de parfum…
Maica mea, cic[, a oftat
+i-a n[scut fecior în sat,
Care-a scris cu matostat:
Busuioc, =i înc[-o dat[,
Am iubit, dar nu ca tata,
Dragostind pe apucate, —
Am cules pân’ am ales
Floarea cea de în\eles,
Când dau toamnele-n cules
+i r[sar de dup[ flori
Flori rotate de feciori
Cu casa în sub\iori...

4
Rostul t[u de fat[ mare
St[ ascuns într-o br[\are,
Sus, la coard[-n casa mare,
Unde strig[-n grind[ locul
+i se coace busuiocul
Cu s[mân\[ de deochiu.
Am v[zut c[ era grâu,
Pus în coapsa ta =i-n brâu,
Spic m[=cat, ca val de râu.
+i-am v[zut, c[ trecea unul
Sub\irel, a=a ca struna,
+i-avea secer[ pe um[r.
Am trecut =i eu pe-aproape,
|ineam vorba sub pleoape,
PIATRA DE CITIRE
!
Dar s-o zic n-am vrut socoate.
Era tot acel fecior,
Cu fruntea de alior
+i minciuna de trei ori.
Tu-ai s[ltat =i ai f[cut
Dou[ vorbe de-mprumut,
C-a fost greu s[ spui ce-ai vrut
+i-ai zis, Gheorghe, uite, eu,
+-apoi tu, c[ e=ti fl[c[u, —
Dac[-o faci, \i-i dreptul t[u.
Eu a=tept, de, cum m[ =tii,
C[ci de tine drag[-mi-i,
Cum mi-a fost =i mai dintâi...
El cu-o floare-n p[l[rie,
S-a g`ndit =i-a zis: Marie,
Auzi iarba din cîmpie,
Tinerea =i se ml[die?
Eu m[ duc s-o fac m[runchi,
S[-i pun mâna pe la junghi,
Când s-o frânge în genunchi.
+i apoi m[ întorc pe zori,
Cum \i-am spus de-at`tea ori,
Dac[ nu de vreo trei ori.
Tu atunci ai scos afar[
Busuioc ce da în floare,
S[ se scuture-n c[rare,
+i ai zis: m[i Gheorghe, =tiu,
C[-o s[ vii =i mai t[rziu.
.......................
Gheorghe-n iarb[ pân’ la brâu…
ANATOL CODRU
"
5
Floare din tulpina lui,
Cucului, a Gheorghelui,
Care a dat s[-=i face pui
Într-un cuib al nim[nui.
I-a spus lumea: nu se poate
S[ te dai, a=a, de-o dat[,
Când o mân[-o vrea, =i-o cat[
Alt[ mân[ mai pe alta.
Floare dintr-o m[r[cine,
Care înflore=te bine
Numai când o \ine-n mân[,
Ea nici a-n\eles c[-i slut[
Treab[, dac[ o s[rut[
Gheorghe ca pe-o al[ut[.
El, fecior de om n[uc,
Parc[-=i puse boii-n jug,
De-a arat pân[ la fund
Dorul fetei [l z[lud...
...Eu acuma, ce s[ fac? —
Blestem cucul în copac,
Cosând lacrime pe-un ac,
S[-i în=ir m[rgele — lui,
Dragului, al Gheorghelui,
Care nu-i =i-al ori=icui
În cuibul, al nim[nui…
PIATRA DE CITIRE
#
6
Gr[iesc florile pe-afar[,
Ca sc[pa=i din sub\ioar[
De trei zile câte-o floare,
Când ai scris cu ele-n gând
Trei ulcioare de p[mânt,
Care s-am împlut plângând.
C[ci în lutul lor f[cea
S[ se n[rue o stea,
Care-n um[r m[ durea.
Eu am mers pe jos, m[i, m[i.
Dou[ dealuri =i trei v[i
Pân[ la genunchii ei
+i i-am spus c[-ntr-un ulcior,
Cel dintâiul, e cu dor
Limpede ca un izvor,
+i-n al doilea, ca se are
Pus[-al[turi cu o floare,
Inima care m[ doare.
Cel de-al treilea plin e ochi
De f[cut =i de deochi
Cu blestemul la un loc.
Îns[ ea bine-a vazut,
C-a fost cântul meu durut,
Ars în vasul cel de lut.
+i-a turnat în trei p[hare
Dou[ lacrime =i-o floare,
Când o plânge omul mare.
+i mi-a zis s[ beau de primul,
+i beau primul ca str[inul,
ANATOL CODRU
$
Ca s[ nu m[ vad[ nime.
+i-am baut otrava toat[,
C-a r[mas =i jum[tate,
S[ o beu =i alt[ dat[,
Cum =i tu puteai s-o bei...
Pe trei dealuri =i trei v[i
M[ dureau genunchii t[i...

7
Fir de carte, iart[-m[,
De m[ prinde-o patim[,
Dr[gostesc cu lacrim[.
Mai întâi de la m[rgele,
+-apoi mai în jos de ele
Pun trei s[rut[ri a mele.
Slujltor de gur[ dulce,
+optesc gurii s[ se culce,
Nu cumva s[ se usuce.
+-apoi unde m[ pedeaps[
Mâna ei care m[ las[,
Unde-i \ip[ pui de coaps[ —
Dac[-l iau în palm[ doare,
Fir de floare cu dogoare,
Unde-i s[-nfloreasc[ o floare.
+oaptele ni se str[mut[,
C[ci fac lacrima s-auda
Genele cum se s[rut[,
+i spun tare, s[ se =tie:
Tân[r[ de iacomie,
Î\i port floarea-n p[larie cu mândrie…
PIATRA DE CITIRE
%
8
Am s[-\i cânt de-ntâiul p[rul,
Fruntea, dac[-n p[r mi-o n[rui
+i-\i mai cânt =i fruntea ta
Cu un neg de acadea.
+i-\i mai cânt geana sub\ire,
Ca buchia de amintire,
Ochii neap[rat \i-i cânt,
C[ au negru de p[mânt.
Buzele, ca dou[ frunze,
|in s[rutul meu pe buze.
+i un degete la mân[
Cu inel de anasân[.
S[rut piep\ii, c[ palpit[
Vârful piep\ilor ispit[.
+i-apoi iscalesc hârtie
C[-\i voi s[ruta calcâiul.
+i c[ mult ce te iubesc,
Iat[ jos m[ isc[lesc:
Om de codru =i de DOR,
Care nu-i fecior din flori,
Când era la cânt[tori.
Codru-i tân[r de trei ori...

9
...Floare =i din calendare,
Drag[-mi-i =i foarte tare
La rând scris o cititoare,
Când cite=te-n gura mare
ANATOL CODRU
&
Buchia cu-o s[rutare.
A citit =i-a scris mai jos:
„E s[rut cu dus =i-ntors,
C-a scris cu peni\i de os
+i cerneli de abanos
Scriitor =i om dracos...“
Tocmai e a=a cum spui,
E s[rut ca-al nim[nui,
Scris cu buzele \ugui,
Unde e frumos s[-l pui...
Cititoare ce nu iart[,
S[ruta-\i-a= dintr-o parte
Degetul, ce arde-n carte
Buchia încondeiat[,
Ca fata nes[rutat[.
Pune-\i-a= s[rutul tare
De trei ori pe fiecare
Degete cu o-ntrebare
Ce-o gânde=te omul mare —
Cum de ai f[cut întâi,
S[-mi pui aripi la c[lcâi,
Luna când pe-afar[ îi,
Cum e frunza de gutâi,
S[-mi las cartea-ntre coper\i
Cu trei s[rut[ri la p[r\i,
Ca pe jalb[ trei pece\i,
+i s[ fug unde cite=ti
Toate semnele pe de=ti,
Când te faci c[ dr[goste=ti
Scriitorul care-a scris
Cu pana de ametist
PIATRA DE CITIRE
'
Doua sarut[ri c-un vis.
Fiecare s[rutare
Scris[ e cu buche mare,
Maica ta cine te are!..

Peisaj marin
Ochii — i-a pr[dat lumina.
Aeru-i buc=it în saci.
Valul l-a-nghi\it rechinul,
Marea fat[-n scoic[ draci.

Dep[rtarea nu se vede:
|[rmul e mâncat de b[rbi.
Fetele se coc pe pietre,
Babele-n nisipuri fierb:

Le mijesc sub bol\i c[lcâiul,


Ca un ochi de bour, greu,
Ca s[ li-l s[rute-ntâiul
Dintre nouri Dumnezeu.

S-au =ters gene =i pleoape,


Firea a r[mas c-un ochi.
Iadul mi=c[ pe aproape
Lungi castroane cu uncrop.

Vara doarme sus în plop.


Mi=c[ din nisipul apei
Un c[lcâi ca un ciclop...
ANATOL CODRU
!
Pelerini
Din trunchiuri de cire=i au fost goni\i afar[
|iganii, unde-n lume li-i traiul foarte str`mb,
De=i nici o z[bav[: cu timpul sub\ioar[
+i visul în turetce înfipt pân[-n carâmbi,
Se duc în patru vânturi, cu drumul prins de zgarda
Dul[ilor ce latr[, mai mult din obicei
La turta lunii care, pe cerul cu smaralde,
Pare un ca= de aur pe-pentru puradei,
Care tânjesc a boal[ de mult tabac în pipe,
Mai potrivind pe focuri pupat, de pus la cai
Argint =i aur, care, fiind topit în prip[,
O fi s[ le grabeasc[ ajungerea în rai,
Unde vor merge-o via\[ pân’ se vor =terge-n noapte,
Pân[ vor trece în trunchiuri de cire=i,
Statornicind un drum mereu purtat în spate,
Mereu într-o sperant[ c[ ei sunt cei l[ie=i,
St[pâni a toat[ lumea, de=i în suflet parc[ —
Atin=i de-o b[nuial[, c[ le e foarte strâmt,
}=i ard pe ei catranul, depus de mii de veacuri,
Murind încet, c[-s mândri de felul lor c[ sânt...

Soroca-deal
E chef mare la boieri,
Rada c-un co\car petrece...
F[, te strig[ luna-n m[r,
Du-te, f[, c[ veacul trece.
PIATRA DE CITIRE
!
Las-o, m[, c[ e de zer,
+i-i ca soarele de rece.
Tot a=a a fost =i ieri
Ora nou[ dup[ zece.

Ba o fi c[ e hanger
Bulicher pe buza tecii,
Neam de plea=c[ de muier
Care nu mai vrea s[ plece.

Auzi, f[, m[ umfl[-n n[ri


Zburda c[rnii din turetce.

E chip...
Fug stânile sc[pate-n trap,
Ci eu privesc ciobanii, cum
Î=i vars[ turmele în cap
+i pleac[ în \ara lor de fum.

E chip c[ nu se mai întorc,


C[-n zare, când dispar, deschid
Înalte co=uri, care torc
Din via\a lor de antracit.

Acum sumanele c[lari


Înf[\i=eaz[ glugi de ani
+i las[ goluri de ciobani,
T[l[zuind pe dep[rt[ri...
ANATOL CODRU
!
Cronica s[pt[m`nii
Pe curmezi=ul dep[rt[rilor,
Jig[rit =i slab,
De-i po\i num[ra coastele, —
Un vânt,
O creatur[ bicisnic[,
Un telegar pe-achipuitelea
Din rupturile Asiei;
+i \[rani lemno=i,
Tra=i la rindea,
Cu bost[n[riile în plase uria=e,
Tr[gându-le-n genunchi,
Prin b[l[rii =i înjur[turi,
Prin g[ri =i ocoluri de control —
La ora=;
+i liceenele nubile,
Doldora de pânzeturi belisime,
Dând bâ\a în matematici
+i înv[\[turile umanistice,
Cu pulpa picioarelor împlinit[ în p[cat
+i sânii îmbârliga\i de june\[,
Pichetând în fa\a B[ncii Na\ionale;
+i în spatele Parlamentului —
B[ligar tragic,
Indezirabil =i scabros,
Ajutoare =i aghiotan\i,
Mu=i\[ =i atingere cu pedeapsa,
Profe\ie =i încredere oarb[;
+i doamna num[rului impar
PIATRA DE CITIRE
!!
Al pre=edin\iei de ocazie,
Cum se obi=nuie=te de la o vreme;
+i eu carele, contra nelegiuirilor
+i nedrept[\ilor de S{PT{MÂNA trecut[,
Umblu cu SÂMB{TA împu=cat[-n spinare...

Sireaca naivitate...
Domnule deputat,
Mult Stimate domnule ales,
Dumneavoastr[ mi-a\i spus odinioar[
O jumatate de kg de vorbe,
Dar a\i luat pentru ele din haznaua statului
Cât pentru nou[ =i un sfert.
Ho\ie, donmule deputat,
J[cm[neal[ în amiaza mare,
Gogo=i =i la anu-a=teapt[, deamu,
Ca nu v[ mai cred.
Doar alta ne-a fost învoiala:
Eu votez partea,
Iar m[t[lu\[ imi speli obrazul, —
Pentr[ c[ am cutezat, nu?
Pentru c[ am isc[lit,
Pentru c[ mi-a\i f[g[duit —
Dup[ volumul muncii, bine-n\eles,
Dup[ randament, bine-n\eles,
Dup[ pricepere, bine-n\eles,
A=a, patru ani
A=a, pân[ m[ ia dracul,
ANATOL CODRU
!"
C[ tot n-o scoate\i cu bine,
C[ de unde? —
Dac[ nu-i de diminea\[,
Nu-i =i pace?!
Vorbe în dodii, domnule tovar[=,
Sticle\i =i baliverne,
Aliv[nci =i câine împu=cat.
A=a, ca s[ v[ afla\i în treab[,
A=a, ca s[ mai trage\i de timp,
A=a, ca s[ mai prinde\i la osânz[,
Pe când noi, i=tlal\i,
S[ ne sc[rpin[m în cap,
Sa batem din buz[,
S[ belim =i mai departe
+i mai de-a volna
„P[pu=oiul chestiunii“,
Sireaca naivitate.
Halal de a=a...

La acest sf`r=it de mileniu


(manifest)
Stimat auditoriu,
Important acum
E s[ oprim Planeta,
M[car pentru o clip[,
M[car pentru un sfert:
S[ tragem =i noi de echilibrul Universal,
De cutia lui de viteze,
PIATRA DE CITIRE
!#
De cutremure,
+i de alte h[r\uieli naturale,
Sociale,
Bilaterale,
Catastrofale =i de cast[.
S[-i punem talaghirul,
S-o priponim —
Mai în dreptul Capricornului,
Mai la stânga de Gaura Neagr[,
S[ vedem =i noi, barem, zdruncinul
+i goana pe loc a învechirii noastre
de peste tot
S[ o strunim,
S[-i lu[m pulsul
+i proba de sânge,
S-o r[z[luim
De inchizi\ie,
Opozi\ie
+i tranzi\ie.
S-o mai cercet[m la fasoane,
La Coasta de Filde=,
La vârful cu Dor,
S[ mai reducem pe cap de locuitor
ghilotina,
nicotina
=i insulina,
C[ de ce adic[ am l[sa-o de capul ei
S[ huzureasc[
S[ ame\easc[,
S[ deie prilej
ANATOL CODRU
!$
De opinii în contradictoriu
Cu oportunitatea
Acomod[rii noastre la democra\ie,
revolu\ie
=i involu\ie?
Trebuie pus[ la punct.
Avem toate argumentele
S-o prigonim de pe orbit[,
S-o deconect[m de la sursele
Atrac\iunii Universale,
De la progresele altor posibile Civiliza\ii.
S-o avem, pân[ la urm[, una =i bun[.
Citez:
„Pentru toate genera\iile viitorului
Nostru luminos“ (am încheiat citatul).
Trebuie, zic, un vaccin,
Trebuie sanc\ionat[,
Trebuie întoars[ pe dos.
E un motiv serios de înc[ierare
Starea ei de infidelitate,
De flirt
+i cochetare
Cu modernismele =i postmodernismele
Planta\iilor de m[rar conven\ional,
De ceap[ mecanic[,
De p[rere bufant[
+i abracadabra.
Trebuie, în sfâr=it, trezit[
La con=tiin\a de neam mucalit.
Dar pân[ acolo mai e,
PIATRA DE CITIRE
!%
Dar pân[ acolo mai e de spetit
La pr[=itul
+i belitul porumbului pe arie,
E mai de n[scut cei un milion
De cer=etori milionari,
E de înmul\it cu zece procentul dobânzii
La banca ideilor cu ner[spundere nelimitat[,
E mai de achitat impozitul pe valoare redus[
La roman\ele cu cifru =i buci de Smarande.
Mai trebuie, pân[ la Apocalips[,
pu\in[ ra\iune,
Pu\in[ zbatere de gând,
Pu\in[ bântuire de sine,
Pu\in[ r[d[cin[ =i durere…
S[ mai p[str[m ceva,
C[ tot o înviere din mor\i are omul,
Tot un spor de visare,
Tot o r[t[cire =i o întoarcere la ale sale.
Astea sunt îndemnurile
Pe care vi le adresez,
Domnilor stima\i optzeci=ti
+i nou[zeci=ti,
Eu, care v[ salut cu bucurie
+i speran\a
C[ o vom mai discuta,
C[ o vom mai rosti
Componen\a =i importan\a lacrimii
La acest sfâr=it de mileniu…
ANATOL CODRU
!&
Nevroz[
Spaima e ceva de-a nu-=tiu-cui,
De-a nu-=tiu-care. Cum te-ar vizita
De pe din dos, s[ =tii, c[ e=ti lovit,
S[ te convingi c[-ai fost un oarecare.

Spaima e ceva, c[ o s[ pa\i,


C-o s[ te faci de tine vinovat:
Parc[-ai avea ceva de achitat,
Parc[, nascându-te îndat[ o s[ mori...

Prezicerile rele...
Prezicerile rele stau pe-aproape,
Prin c[lim[ri, prin geam, prin tabachere,
Pe-un zâmbet, tocmai! Sau pe o muiere
Rotund[, unghiular[ =i de-o =chioap[.
Prezicerile rele, dac[ vre\i,
E jil\ul, rujul, veregheta,
Grimasa mov, sutenul, sau po=eta,
Sau por\elanurile puse în pere\i.
Prezicerile rele se dau jos
Din cucut[, din poze =i din teci,
Din vorb[ fiart[ =i din vorbe reci,
Din =oareci, din pisic[, din p[ros.
Prezicerile rele, dac[ sunt —
Pentru strigoi, nesomn, pentru vreun mort,
PIATRA DE CITIRE
!'
Pentru l[c[\i, oglinzi, pentru vreun cort,
Pentr-o mu\enie, sau pentru necuvânt.
Prezicerile rele se distrug
C-un fir de mac, cu-o roat[, cu un cal,
Cu-o gaur[, cu o bomboan[ — luminal,
Sau cu vreo cioar[-nc[run\it[-n nuc.
Prezicerile rele, dac[ vre\i...

***
Str[zile vomit[ be\ivani =i rom.
M{CELARI LA BURS{ au t[iat curentul.
S-a r[cit în steaguri. POLI|I+TII dorm.
Din haznaua \[rii s-a furat procentul.

Torc pe acoperi=uri miorl[ind pisici.


Trag la col\, de mân[, fufele cople=ii.
Cei mari mai conteaz[ pe-acei pro=ti =i mici,
Poate vor alege la ales ale=ii.

Pa=i se-aud în moarte. S-a f[cut de mor\i,


S-a f[cut de groap[, lan\uri =i c[tu=e.
Cartofori mizeaz[ pe-un calic la sor\i
Cu trotil de ras[, pus sub clampa u=ii.

Nu vezi decât pata banului pe ochi,


S-a noptat lumina. Umbra e corupt[.
Venele î=i taie un gângav-proroc.
Soarta lumil umbl[ cu c[ma=a rupt[...
ANATOL CODRU
"
Care suntem...
Miroase-a hamul mor\ii =i-a damf
de comunal[,
+i-a spintecat de pia\[, =i-a beci
cabrând bodegi
În corturile care cu poli\i=ti pe poale
Se tâlh[resc guverne =i se de=al[ legi.
Un ruptu-gur[-a presei d[ fals pe dou[
pagini,
Se-ncurajeaz[-n tain[ lu[ri peste picior.
Codul funciar pe cizme poart[ colhoz
(de paji=ti),
La Banc[ se r[stoarn[ venit pe scobitori.
E prea sucit[ lumea, ce mai la deal, la vale,
E mult prea într-o parte =i pus[ pe jupit.
Plângem pe rupte, cum c[ a=a e mai cu cale
S-avem motiv s[ râdem de noi la infinit.
De-a bu=ile d[m roat[ acestui veac
de-o sut[.
Halal de demnitatea acestor bravi-molâi
Care suntem =i care, intra\i pân[-n c[pute
În b[ligarul sacru, rug[mu-te s[ vii,
Sfâr=t[ zi a noastr[, care te-nvâr\i
pe-o groap[,
Care ne e=ti salvare =i ultimul pitac.
...Miroase a furtun[ într-un pahar cu ap[,
Miroase-a pute cinstea acestui ultim veac...
PIATRA DE CITIRE
"
Silogism alogic
Hai s[ ne amintim
De câteva lucruri
Care n-au existat niciodat[,
Dar care sunt atât de necesare
Modului nostru de a ne face o p[rere
Absolut[ despre ele.
Parc[ tu nu e=ti mort totdeauna tr[ind
Pân[ a te na=te?
Parc[ p[rin\ii t[i, pân[ a muri,
Nu te-au avut niciodat[ c[ ai mai fost?
Parc[ soarele, aerul =i amintirea
Despre tine, pentru tine nu s-au consumat pân[
Ai fost conceput
Ca unul nefiind, c[ erai?
Toate, domnule, sunt fel de feluri
De triste bucurii ale singur[t[\ii colective
+i una singur[ a toate launloc!
E=ti, dar parc[ mai trebuia s[ fii
Nefiindul
Adev[rat.

Înt`mplarea mir[rii
Pe mine, domnule, nu m[ po\i scoate
Cu una, cu dou[ din Durere.
Uite c[ am intrat pân[ la sor\i,
Uite, cu tot trupul,
ANATOL CODRU
"
Uite, cu tot sufletul,
S[-\i demonstrez minunea maxim[
A îndur[rii de Tine.
Tu ce crezi, domnule, c[ e o glum[
Moartea continu[ a învierii noastre pe tot cuprinsul,
Pe toat[ singura dat[ a timpului,
S[ ne aducem aminte c[ suntem
Lega\i unul de altul prin pl[cerea
Deosebirii ce exist[ între noi?
Avantajul meu, domnule, e doar c[ b[nuiesc
Posibilitatea c[ ai putea s[ fii convins
C[ datu-m-am \ie, s[ tr[iesc plenar
Con=tiin\a de sine a r[nii care e=ti,
S[ m[ doar[ mereu
Întâmplarea mir[rii.
A=adar, e cu totul alta aceast[ deosebire, domnule...

Necuprinsul ]n necuprins
O, tu n-ai v[zut,
O, tu nici c[ puteai s[ vezi
Cum Sufletul î=i târa de p[r trupul
La marginea Timpului.
Tu erai numai Amintire,
Tu erai numai Adiere,
Îndurând alte Dimensiuni
Ale închipuirii,
C[ ai mai fi existat odat[ Nicicând.
PIATRA DE CITIRE
"!
Tu nici nu puteai s[ auzi,
Tu nici m[car nu puteai s[ b[nuie=ti
Pestetotlocul Numelui T[u
C[ ar fi c[ este
Necuprinsul în[untrul Necuprinsului
Nic[ieri c[ era.
Cutremur[-te...

Cu fiece clip[
Am starea insului care supravie\uie=te în veac
Fauna =i flora cu un ve=nic amânat final,
Ca =i cum m-ar gândi mereu un copac,
Ca =i cum m-ar alerga încontinuu un cal.

Tr[iesc miriade de ani înainte,


De la început, cu fiece clip[,
Chinuit de sentimentul aducerii aminte
Al clepsidrei c[reia mereu i se fur[ nisipul.

Puternic[, zic, este moartea na=terii gândului,


Alternând prin for\a ideii contrariilor,
Ca =i cum te-ai r[ci de la centrul soarelui
C[tre centrul de foc al p[mântului.

O, goan[ a omului de timp nicicând amânat[ —


De la un punct spre acela=i punct —
în dou[ sensuri odat[...
ANATOL CODRU
""
Apar\inem timpului, locului...
Cum apar\ine mirele frumoasei nun\ii lui,
Cum mireasa apar\ine mirelui, so\ului, dragului,
A=a =i pas[rea e mireasa mirelui, domnului gutui,
Cum =i casa e mireasa r[bd[torului, pragului.
Toate într-un fel sunt ale altcuiva,
Toate ale altui apar\in oricui,
Cum =i dumneata îmi apar\ii mie prin cineva,
Cum =i eu v[ apar\in vou[ prin dumnealui.

Clepsidra e timpul spa\iului nisipului,


Cum =i spa\iul e clepsidra nisipului timpului.

Dincolo de ori]ncotro
Dac[ n-a= avea în dreapta mea prietenii,
Dac[ n-a= avea în stânga mea prietenii,
N-ar mai fi, Doamne, nici aceast[ bucurie în jur,
Zidul acesta de certitudine =i presupunere
C[ m[ am ocrotit de du=mani!
Alerg de unul singur în jurul Trupului meu,
Alerg de to\i absen\ii lumii în jurul Sinelui meu,
Respingând atac dup[ atac dovada faptului
C[ a= fi, c[ am fost, c[ nu eram
Decât teama c[ s-ar putea sa fie
C[ n-am fost prietenul =i du=manul
Nim[nui.
Dac[ n-ar fi atâta lumin[ în jurul Trupului meu,
Dac[ n-ar fi atâta lumin[ la r[spântia Sinelui meu,
PIATRA DE CITIRE
"#
N-ar fi, Doamne, nici Neantul acesta,
Neundele acesta
De jur-împrejur, care nu-i,
S[ ne par[ c[ e=ti!

***
N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg.
Nu v[ sup[ra\i, v[ rog,
Cu\itul Dumneavoastr[ nu taie.
Ar fi prea detot
S[ ob\ine\i arta separ[rii
Cu o asemenea jimbl[tur[.
+i-apoi un cancer cât de cât
Se ob\ine nu chiar a=a de u=or —
Trebuie munc[,
+coal[,
Demersuri în instan\e,
Luate credite
+i câte =i mai câte.
Mai pe scurt,
Dai totul pentru a-l mo=teni
În form[ =i pe meritate,
Ca pân[ la urm[ s[ nu se g[seasc[
O a=chie de stea,
S[ dezlega\i acest mister
Atât de constant
+i atât de mândru
De sacrificarea mea
Pentru el?...
ANATOL CODRU
"$
At`ta doar...
Mun\ilor s[ le faci sc[ri,
+i m[rilor s[ le faci sc[ri.
În piscuri dac[-i adev[r,
+i în adâncuri e-adev[r.
Atâta doar c[ marea n-are
Ca mun\ii umbr[ =i-ntristare,
Atâta doar c[ pe=tii plâng
+i lacrima n-o v[d nicicând,
Atâta doar c[ milenarii
+i tineri mun\ii sunt c[run\i,
Atâta doar c[ scade marea
+i suie lacrima în mun\i.

... Cu ro\ile s[ nu treci marea,


Cu luntrile s[ nu treci mun\i...

Rug[ciune pentru bugetul familiei


Academicianului Petru Soltan
La sine-nh[mat, s[ ne care pe noi,
Pe-acei care-s unu de-o mie de ori,
+i-s de-o mie de ori cu mai multe orori —
E Calul, Doamne,
E Marele Doi.
Un Doi f[r[ minus =i foarte cu plus,
Un Doi umilit, decât noi mai presus,
PIATRA DE CITIRE
"%
Un Doi ce se-mparte cu lumea egal,
Un Doi împ[rat, care-i rob =i e Cal.
El — cel mai cu so\, Calul nostru suprem,
Marcat de infla\ii, cabrat pe sistem,
Tot el convertibil =i neap[rat
De b[ncile lumii, de-acei din Senat,
De-acei care-l fur[, îl înjur[ =i-l bat...
O, Doamne, tu care e=ti mândru de noi,
De-acei care num[r[ foarte greoi,
De-acei care \ara =i-o trag înapoi,
O joac[ la birt =i o-mping în noroi,
O, Cerule mare, ca-n vremea de-apoi,
Mai d[-ne-un potop, mai d[-ne nevoi,
Mai scade ceva, dar[ las[-l pe Doi,
Pe-acel de povar[ =i care e Cal,
+i care-i bugetul meu minimal,
+i care, în fond, mi-i câ=tigul legal,
S[-l am în m[sura modestului har
Mai mic decât pare, c[-ar fi necesar
Pentru cei lacomi =i la=i uneori,
+i care sunt unu de-o mie de ori,
+i-s de-o mie de ori cu mai multe orori...
O, Doamne al nostru, ce =tii a-ndura
Urcarea în sc[ri =i c[derea din =a,
D[-ne povara noastr[ cea grea,
Cea mai grea —
Calul, pe care îl =tim num[ra
Pân[ la doi, c[ci mai mult nu e chip,
Nu e chip s[ min\im, c[-l vrem altul la chip,
Decât Doi, c[-ar fi trei, f[r[ unu =i-atât!
ANATOL CODRU
"&
Dou[ ierbi, dou[ mâini, s[-l cuprind[ de gât
+i s[-i pun[-ndoit =i s[-i deie cu so\
Dou[ vie\i c[-ar avea, dar[ una cu ro\i,
+i s[-l duc[-ncotro i-ar fi ochii c[ v[d
Num[ratul încet, de la doi înd[r[t,
S[ nu fie mai mult, c[ ne-ar p[re pu\in
Calul nostru suprem,
Doiul nostru.
Amin.

***
Ve=nicia începu a se mic=ora treptat
Chiar în stânga mea:
Flutura pe azur ca o pânz[
De corabie în golf, disp[rând,
Ca apoi s[ se m[reasc[, s[ nu mai încap[
În chiar necuprinsul ei
Care se f[cu atât de mic,
Încât s[ se vad[ pestetot.
Ce poate fi atunci în dreapta mea,
Dac[ Nicicând
Este partea de Necuprins
A Uit[rii de sine?

***
+tiu doar atât:
Nu voi putea face nicicând
PIATRA DE CITIRE
"'
Înconjurul Necuprinsului,
Nu-l voi putea nicicând
Mistui definitiv.
S[ fiu eu, Doamne, acela
Care nu sunt
Pretutindeni
S[ fiu nic[ieri,
C[ a= fi
Dovada acestei
Nem[rginite sincerit[\i?

***
De auzit se aude,
Dar lipse=te cu des[vâr=ire
Ceea ce trebuia s[ se fac[ auzit.
De crezut se mai poate crede,
De=i ne lipsesc cu des[vâr=ire
Dovezile c[ sunt pricini
Pentru asemenea conciliere cu lumea.
Ne na=tem numaidecât,
Dar ne lipse=te cu des[vâr=ire
Dovada c[ am putea m[car
S[ ne imagin[m a=a ceva.
Steaua o vezi,
Dar ea înc[ nici nu va fi.
De aceea =i auzim,
De aceea =i credem,
De aceea...
ANATOL CODRU
#
Cutremurul casei
Dac[ înclina\i pu\in urbea
C[tre mun\ii Vrancei,
O s[ observa\i numaidecât
Încol[cit în m[tasea putred[ a lumii
Cutremurul casei
Clocind dezastrul
+i piaza-rea a surp[rii în neant.
Nu-l sup[ra\i.
Dar, v[ rog frumos,
Nu-l c[lca\i pe b[t[tur[,
Sufla\i ca pe un leac vindec[tor
Pe încordarea lui sisific[
Damful odorant al coapselor Evei,
R[sturna\i peste pânda lui bezmetic[
Cofele cu laptele c[ldu\ din sânul Afroditei
+i întocmi\i pe târâte =i în genunchi
Schela de cear[ a ultimului Pompei.
Nu-l sup[ra\i, v[ rog,
Nu-l ciupi\i cu \epoaiele,
Cu bastoanele.
U=or, u=or
A=eza\i urbea la loc
Lipind-o strâns ca o paraf[
Pe reliefurile a=tept[rii
Noastre triumf[toare...
PIATRA DE CITIRE
#
***
Dac[ va disp[rea V[zduhul,
Cum vom zbura noi,
Cei din preistoria pe=telui
+i a lacrimii, care a fost Marea,
C[ eram?
Cine ne va achizi\iona aripile,
În care Muzeu vom atârna Zborul
Ca mi=care =i în[l\are la ceruri,
C[ s-a putut?
Copii,
Sp[la\i-v[ din\ii cu pu\in[ istorie
+i fuga la culcare. A=adar, ultima poveste:
Cic[ a fost odat[ ca niciodat[ V[zduhul,
+i a fost Aripa,
+i mai era Zborul,
Dar nu mai sunt, c[ ar fi fost
Nevoia doborârii noastre definitive.
Noapte bun[...

Zadarnic[ pierdere de trup


Pe din mijloc fiind pretutindeni
În inten\ia de-a m[ descoperi,
Eu nu m[ voi putea atinge
Cu mâna de Necuprins.
Zadarnic[ pierdere de trup
Sunt =i vremurile astea din partea
ANATOL CODRU
#
Noastr[, a nim[nui.
Câ=tig nelimitat de risip[
Al chiar primei articul[ri
A ceea ce este, c[-i Unu definitiv
Pân[ se inverseaz[ num[r[toarea
De la nimic la nimic, agonisind...

***
Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât,
C[ îmi voi lua cu mine drept avans
+i o parte din moarte,
C[ am =i oficiat deja o înviere pe m[sur[,
C[ am mai fost pân[ a-\i vorbi despre toate acestea.
Î\i jur c[ voi întâmpina na=terea ta numaidecât,
C[ te-am =i petrecut deja în dealul cu plopi,
S[ po\i b[nui, far[ s[ =tii m[car cauza
Acestei fag[duieli c[ erai
Pân[ a nu fi...

***
F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi
Merit[ o moarte cât de cât ve=nic[
Pentru început, bineîn\eles.
F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi
Merit[ câteva na=teri
Pentru început, bineîn\eles.
Te na=ti =i te umpli de amintiri.
PIATRA DE CITIRE
#!
Te mori =i te încarci de uitare.
Dus =i întors pe mijloc
+i de jur-împrejur.
Parc[ ai veni numai plecând
Din nic[ieri în nicicum
De pestetot.

Pas[re c[z`nd pe g`nduri


Domnului Ion Bor=evici

O fi c[ se poate,
O fi c[ s-ar putea
S[ planeze totdeauna
O r[stignire deasupra
Zborului nostru —
Singura închipuire cu adev[rat,
C[ e posibil[ învierea din mor\i
Prin crucificare.
Larg desf[cute,
Îmi sângereaz[ aripile
Jinduind palmele lui Icar
R[stignit pe îndr[zneala cugetului.
Numaidecât e posibil[
Purificarea pân[ la
În[l\area noastr[ definitiv[...
ANATOL CODRU
#"
Alchimistul
El afirm[ c[ Vidul
E Ceva care nici n-a fost.
El reinventeaz[ reversul p[rerilor de r[u
+i extrage din Singur[tate r[d[cina triste\ii =i
Perioada ne=ansei la determinarea
Absolutului.
El evolueaz[, în schimb, p[rerea unei b[nuieli,
C[ exist[ metamorfoza descre=terii Neantului
De la zero spre zero.
El nu recunoa=te ca atare originea, cauza, baza
+i necesitatea Ideii,
Ci numai Umbra acesteia, ca ceva nefiind
Pentru Ceea ce poate fi, c[ trebuie,
Dar nu se va întâmpla nicicând.
El neag[ categoric =i documentat
Propria lui fiin\[ ca materie =i spirit
În favoarea St[rii de absurd,
C[ s-a putut ceea ce nu poate exista niciodat[
Aducerea aminte...

***
Ca s[ vezi, domnule,
+i Cerul acesta d[ frunz[,
C[ nu mai =tii cum =i unde s[-l scuturi
De cât e de pestetot.
De jur-împrejur numai H[t =i iar H[t,
PIATRA DE CITIRE
##
Numai Când =i iar Când,
C[ n-ai decât s[ te ui\i pe tine pân[ la tine,
S[ nu te mai =tii.
Nic[ieri peste nic[ieri, domnule,
Absent peste absent,
Gaur[ peste gaur[,
C[ n-ai de ce lega nici m[car ideea
C[ ai putea s[ te na=ti...

De nume dac
Vorbe=te-mi peste trup =i veac,
Peste adaosul veciei.
Tu d[-mi din marea s[r[cie
Comoara marelui s[rac,

Cel care-n multa-i custodie


De c[rturar =i lumii drag
A fost pr[dat de cer =i glie,
Bogat s[ fie doar c-un steag,

Cu-o pânz[-n vânt, pe un catarg


În larg de mun\i — o p[p[die,
Dar liber =i întruna sie
St[pân =i rob de nume dac.

Din amintiri îmi ies în prag


Cu pâine =i cu sare: mie.
ANATOL CODRU
#$
Ideea de relativ
Vin s[ v[ explic:
Numai timpul rode=te.
Vremile se mai stric[ câte pu\in,
Se mai uzeaz[,
Se mai r[resc pe la coate.
Numai orele sunt impecabile,
+i clipele ve=nice pân[ la moarte.
Putem atinge cu mâna
Doar ideea =i presupunerea,
C[ izbutim acest lucru
Cu dorin\a de a ne manifesta
Inten\ia c[ suntem.
Dar Necuprins nu exist[,
Cum nu exist[ nici miezul Cuprinsului
În Necuprins,
Cum nu exist[ nici relativul, care e
Numai o parte din cuvântul care-l anun\[.

***
Ca s[ vezi
În interiorul ei
Teama c[ ai putea s[ exi=ti,
Trebuie s[ ai lacrima foarte sincer[,
O lacrim[ atât de plâns[
Încât s[ n-ai de pus pe cruce
Decât trupul Cuvântului.
PIATRA DE CITIRE
#%
Ecoul
Ne repet[m, suntem banali,
Ro=i de-ndoieli =i de invidii.
Ecoul a purces din Indii,
Din \[rile cu papagali.

El are bronhii de corali,


El poart[ un miros de stridii,
El, de culoarea conopidei,
A fost pictat de Marc Shagall,

Ca mai apoi s[ fie dus


De surdo-mu\i... pentru p[strare
La un muzeu cu scoici de mare,
Cu vântul dintr-un \[rm opus,

Din care vine întrebarea,


La care nu-i nici un r[spuns...

Ruperea din nefiin\[


Sil[ mi-i de Ve=nicie, care-i dincolo de via\[,
Care-i dincolo de toate =i-i atât cât \ine iasca.
Sil[ mi-i c[-n lumea voastr[, unde-i soare,
Dar =i cea\[,
Nu vrea Cerul, nu vrea Marea,
Nu vor nimeni s[ m[ nasc[.
ANATOL CODRU
#&
A=teptarea îmi e =ansa poate ultima, c[ nu e
Amintirea s[ refuze, c[-am mai fost =i-n alte d[\i —
Parte n-o s[ am de moarte,
Nici de cruce, nici de cuie,
Despre mine nici o veste n-o s[ am, n-o s[ ave\i.

Totu-apare =i dispare de la sine f[r[ sine,


Totul pleac[, parc[ vine de la nimeni înapoi
Vestea, c[-o s[ fi\i mai singuri; mie, singur, far[ mine
O s[-mi fie dor de mine, vou[ v-a fi dor de voi.

Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare


Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt,
Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare
Ruperea din Nefiin\[ a durerii care sânt,

Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare


Starea mea de infinit?...

***
Încerc s[ m[ îmbun,
Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu.
Încerc s[ lichidez orice discordie
Dintre fra\i =i prieteni,
Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu.
Încerc s[ a=ez pacea între semin\ii,
Popoare =i continente,
Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu.
PIATRA DE CITIRE
#'
Încerc s[ mor, =i înc[ s[ mor,
Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu
Cu o furioas[ poft[ de-a zgâria
+i a sângera Dumnezeul din mine.

***
O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[ —
Mi-e foame, mi-e sete, dar apa e lincie.
Da\i-mi s[-nfulec pulpan[ de pe=ter[,
Turna\i-mi ]n can[ pu\in[ provincie.

Un dor ]mi provoac[ ]n carne c[rbunii —


S[ ard p`n[-n pietrele din temelie.
Da\i-mi s[ beau nemurire cu pumnii,
Rupe\i din nimb, vreau s[ m`nc ve=nicie...

Cu raiul numai din furat


O fi s[ mai îndur un veac,
S[-mi calc pe inim[, s[ tac,
+i-n umilire iar s[-mi frâng
Genunchii pe un gând n[tâng.

S[ dau =i s[ nu iau nimic,


S[ v[ iubesc, s[ v[ displac,
+i far[ trup, pe catafalc,
S[ strig c[ via\a e un tic
ANATOL CODRU
$
Cu care-am fost =i eu nimbat
Pe restul ve=niciei mele,
Cu raiul numai din furat,

Cu obiceiul dat în rele,


Convins c[ bol\ile sunt grele
Doar de iertare =i p[cat...

Ora cea mare


Suntem în Univers ca-ntr-o clepsidr[:
Curgem, frate!
Boiul sub\ire dac[ ne mai face fa\[.
Pân[ la glezne — se cheam[ diminea\[,
Pân[ la brâu — se cheam[ jum[tate.
Pân[ la cre=tet — e mai mult ca via\a.
Alternativ o permanent[ vecie ne-amurge,
Fiin\a noastr[ nicicând s[ dispar[.
Noi, Omule, curgem
În
Ora
Cea
Mare!...
PIATRA DE CITIRE
$
Totem
S-au trecut at`tea vremi,
De=i ]nc[ e devreme...
Ghea\a mi=un[ de viermi,
Focul putreze=te-n lemne.

S-au trecut at`tea lumi,


Ca s[ nu se mai ]ntoarc[...
Mun\ii-s dincolo de culmi,
Marea-i dincolo de lacrimi.

S-a dus ultimul cuv`nt,


S-au dus ultimele soarte.
+i-a r[mas, c-ar fi fiind
Via\a dincolo de moarte...

+i urmele urmei...
Vrem imposibilul. Urm[rim ni=te scopuri,
Dar ordinea lumii cu totul e alta,
Dar cerul r[stoarn[ strânsur[ de balt[,
Dar trag Arara\ii de alte potopuri.

Dar via\a totuna mai are o halt[,


Mai are o vam[, mai sunt ni=te hopuri,
Dar firea-n r[scruci e marcat[ de stopuri,
Dar umbra pe labe din pe=teri ne latr[.
ANATOL CODRU
$
Dar toate sunt rumbele junglei mumei,
Cadavrul ideii, în final, s[ r[zbune
Urletul gloriei noastre comune
Pe groapa de var a istoriei lumii,

Când =terse sunt toate la ceasul din urm[


Cu urmele noastre =i urmele urmei...

***
Mi-i bântuit de aripi chipul,
De harul lor. S[ cad nu-i chip:
Sunt o arip[ din aripa
Cuprinsului cu multe-aripi.

De n-ar fi gândul s[ încline


Balan\a zborului spre soare,
M-a= crede ochiul de lumin[
Prin care Universul zboar[...

Metafizic[
Peste fruntea mea nomad[,
Doamne, porunce=ti z[pad[,
Peste p[rul meu barbar —
Toate gropile de var,
Peste ochi =i peste gur[ —
PIATRA DE CITIRE
$!
Metafizic[ =i zgur[,
+i de-a lungul, =i de-a latul
Înc[-o dat[ niciodat[
Ve=nicia =i Neantul...

S[ nu fie ca fiind...
La un sfert de stat de om,
Mai aproape de departe
Ca un dat, ca un sindrom
Este-un absolut în toate —
Gândul c[ ai fi tr[it
+i ideea c[ se poate
S[ decizi c[-ai fost (de când?)
Înc[-o dat[ niciodat[.

Toate sunt, c[ se prea poate


S[ nu fie ca fiind...

***
Din timpuri postume,
Din foarte pustiu
Devremele-n lume
Venise târziu.
Veni s[ ne-mbie
+i s[ ne-mpresoare
Mai mult ca vecia
ANATOL CODRU
$"
Uitarea cea mare —
S-o =tim c[-i de piatr[
+i mult înainte
De peste moarte
Aducerea-aminte...

Parc[...
Parc[-am coborât din cer,
Parc[ a= p[=i pe ape.
Trup curat. Îmi arde-n p[r
Stea cu presim\iri, aproape.
M[cie= pe frunte, lin,
Pune-o aur[, =i înc[
Cresc cuvintele din pâini, —
Lumea rupe =i m[nânc[.
+i-ar fi drumul c[-i de flori,
+i-ar fi noapte c[ se duce.
M[ dor umerii, m[ dor
Palmele:
...Se-arat[ o cruce...

Toat[ lumea-i f[r[ lume...


Ce mult regret c[ nu sunt tân[r,
C[ focul îmi e scrum =i fum,
PIATRA DE CITIRE
$#
+i-apoi azi e-atât de vineri,
+i-apoi azi e-atât de nimeni,
+i-am s[ p[timesc. Oricum

Zilele îmi sunt postume,


F[r[ nord =i f[r[ sud.
Toat[ lumea-i far[ lume,
Numele e far[ nume —
Îl evoc, dar nu-l aud.

+i-i târziu, e frig, e-afar[,


Trec singur[t[\i pe deal,
Rup\i sunt mun\ii în hotare,
Piatra în cet[\i e-amar[,
Iarba n-are nici un cal.

Parc[-au dat cu var pe aer,


Parc[ ninge din p[reri.
Parc[ dincolo de ploaie
Se-nnoreaz[ iar a ploaie,
S[ nu plou[ nic[ieri...

... Lacrima pe cer e vaier,


Miezul lacrimii — de fier...

La lumina cometei Halley


Oriîncotro,
Oriundeva
ANATOL CODRU
$$
Se-ntemeiaz[ steaua mea.
De pretutindeni,
De oricând
Tot mai aproape de P[mânt.

C[-i ve=nic[,
Înc[ va fi
Ce-a fost, s[-nv[\ a nu muri.

De-atunci,
De-aici,
Pân[ acum —
Ecou, pe care îl v[zum...

***
Vou[ o s[ v[-asemene
Lacrimile gemene,
Care, l[crimatele,
Îndurat-au toatele
Ale voastre soartele.
+i veni-vor vremile
S[-mi a=eze semnele
În cuprinsul lumilor
Toat[ piatra numelui,
La adâncul sinelui,
Amintirea nimelui...
PIATRA DE CITIRE
$%
Imposibil de aflat
Na=terea mea pentru voi
A fost o noutate,
Una singur[ luata de la început,
A=a cum, bine-n\eles, s-a putut c[ trebuie
S[ fie de un real folos
Exege\ilor — pe tot cuprinsul
Afl[rii lor de am[nunte =i date
Foarte necesare felului meu
Imposibil de realizat.
Minerale tari =i hipnotice,
Uitarea de sine,
Intrarea în rol,
Confrunt[rile optice
+i negarea continu[
A no\iunii de sine —
Toate v[ pot provoca
Dorin\a de a afla
O asem[nare cu mine, —
Voi s[ fi\i primii exploratori
Ai insului care respinge
Ideea ajust[rii lui la obi=nuit
+i potrivire în toate
Cu eul de vis-à-vis...

Destin
Asemeni lui Caligula, dezl[n\uit pe cal,
Intrat-am în palate dezl[n\uind furtun[, —
ANATOL CODRU
$&
Direct peste jobene, peste roman\e-un Deal,
Din care-mping afar[ cu umerii str[bunii;

Sunt felul lor de-a fi, =i-accept acest Destin,


Ca lacrima curat pe tot cuprinsul vie\ii,
Înalt mai ca un steag, purtându-l sus pe mâini,
Ca pe-un fecior s[-l duc, s[-l
pun în zid cet[\ii.

E marele meu drept =i-mp[rta=it de lume,


+i-n [st palat de buchii, pe care înc[-i rou[,
Sunt cel ce-nsc[uneaz[ în fa\a voastr[-un Nume
De voi t[cut mereu, dar necesar tot vou[...

M[riri confuze
Primi\i-m[: eu sunt cel de demult,
Care transcrie timpul mai încoace,
Care pe sine-ntruna se reface,
Care confrunt[, dar =i-ndur[ mult,

+i are-o angajare la soroace,


+i poart[ în fiin\[ un tumult,
Eu parc[ din uitare m-a= întoarce.
Eu parc[ din durere m-am fost smult

În orele care-au lovit cu pace


Venirea mea în \[rmuri cu iluzii,
PIATRA DE CITIRE
$'
S[-mi las ancora =i s[-mi strig gerunzii,
În golfurile lacrimii s[race,

În care v[ zidi\i m[riri confuze,


De care v[ e team[, dar v[ place...

Gloria de p[p[die
Desuie\i în toate cele
+i banali =i pu=i pe har\[,
Noi murim dup[ z[brele
+i cu mor\i ne d[m pe fa\[.

Glos[m soarta cu piciorul


+i vot[m cu fruntea lutul.
În trecut ni-i viitorul,
La sfâr=it ni-i începutul.

Vrem, nu vrem, dar se mai poate


A fi r[u ce este bine.
Încurcate ne sunt toate
Descurcate de la sine.

Ne-n[l\[m ca pe gunoaie
Gloria de p[p[die.
Doamne, f[-ntr-un chip =i taie
Mâna mea, s[ nu mai scrie.
ANATOL CODRU
%
Gura f[-mi-o oseminte,
Ochilor le pune trepte.
Lumea =i-a ie=it din minte,
Omul nu mai =tie =epte.
Profanate-s cele sfinte,
Mutilate-s cele drepte...
***
Pe chipul meu
Nu-s lacrimi:
Din ochii mei
Co
boa
r[-o
Mioar[
Cu T
R
E
I
CIO
B{
NEI...

***
Mi s-a dus din via\[-o parte
Undeva în nic[ieri.
Gânduri v-am l[sat în piatr[
+i idei lucrate-n fier.
PIATRA DE CITIRE
%
V-am l[sat =i-aceast[ poart[
+i pe ea — un giuvaier
De cuvinte f[r[ moarte
Ca f[cliile din cer —

Vou[-n vremi s[ v[ r[mân[


Harul pietrei. S[ ave\i
Decât mine alt[ vin[,
Decât mine alte d[l\i,

Care vor sculpta-n lumin[


Duhul sfânt al astei vie\i...

***
S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt
De stele-aproape =i de firul ierbii,
Moarte s[ n-ai dac[-ale tale verbe
În lupta lor nu te-au tr[dat nicicând...

+i va fi at`t de simplu
Bate frig de la origini,
Cerul scap[r[ polei,
+i-o s[-ncep =i eu a ninge
Peste to\i str[bunii mei.

Din milenii în milenii


Auzi-vei, vei vedea
ANATOL CODRU
%
Cum vor trece s[nii, s[nii
Peste c[runte\ea mea.

+i va fi întruna timpul,
+i de pretutindeni — eu,
+i va fi atât de simplu,
+i va fi atât de simplu,
Parc[-a nins cu Dumnezeu!...
REFERIN|E CRITICE

...Anatol Codru crede cu toat[ fiin\a în puterea miraculoas[ a


metaforei =i î=i înal\[ poemele pe soliditatea =i energiile ei sacre.
Drumul ales de minunatul nostru poet e cu atât mai sigur, cu cât
ne gândim la faptul c[ întreaga poezie popular[ s-a nutrit din sevele
=i adâncurile inepuizabile ale metaforei. Prin poemele Pietrarii, Tot
p[mântul e o piatr[ suferind[ de dor, Balad[, Din ceruri, totu=i, s-a furat...,
Bate frig de la origini, Ce iarb[! =.a. autorul atinge cele mai înalte zone
ale poeziei, situându-se astfel printre cei mai înzestra\i poe\i ai
scrisului românesc.
Grigore VIERU

...Dac[ lira lui Anfione-grecul a f[cut ca pietrele singure s[ se


mi=te, pentru a forma zidurile de ap[rare ale ora=ului Teba, talentul
de poet =i distins cinematografist al lui Anatol Codru a f[cut ca =i
pietrele s[ vorbeasc[ despre Moldova noastr[ iubit[.
Acad. Nicolae CORL{TEANU

În general vorbind, ar exista dou[ feluri de poe\i în Basarabia.


Poe\i în care vibreaz[ intens sufletul colectiv al na\iei lor, cu r[d[cini
adânci în firea tradi\ional[ a neamului românesc atât de chinuit de
via\[ =i de istorie, =i poe\i care, între acel suflet na\ional =i propria
lor emo\ie, creeaz[ o expresie poetic[ nou[ =i individual[, unii
chiar de factur[ postmodernist[.
Poezia lui A. Codru prezint[ un amestec fericit al celor dou[
feluri de a tr[i destinul neamului =i lumea. Tradi\ional ca form[,
ANATOL CODRU
%"
dar absolut modern ca inspira\ie, Anatol Codru scrie o poezie de o
limpezime =i puritate cu adev[rat clasic[.
Este o pl[cere s[ p[trunzi în Codrul atât de stufos =i plin de
vraj[ al poeziei sale. O poezie plin[ de vis muzical, de incanta\ii
verbale =i fermec[toare culori =i parfumuri emo\ionale din care n-ai
mai ie=i, n-ai mai ie=i...
Ion MILO+, Suedia

Ca mânuitor de condei Anatol Codru este cu totul ie=it din


comun. Anatol Codru e un sui generis, care în scrisul nostru nu =i-a
avut un model precedent =i, probabil, nu-=i va avea nici imitatori
direc\i. Pana lui ascu\it[ =i înd[r[tnicit[ nu vrea s[ respecte nici un
fel de canoane =i postulate ale scrisului =i tocmai de aceea genereaz[
un fel de modus scribendi inimitabil =i irepetabil în tradi\ia literelor
române=ti.
Dotat cu o rar[ capacitate a gândirii, cu o deosebit[ for\[ de
elocven\[, cu o fin[ inteligen\[ =i cu un extraordinar sim\ al limbii
materne, poetul r[stoarn[ cu iscusin\[ tiparele obi=nuite =i familiare
cititorilor, metaforizeaz[ pân[ la grotesc realitatea denotativ[,
inverseaz[ culorile eterne ale spectrului imaginativ, creând aspecte
absolut imprevizibile =i recurgând la un veritabil salt moral în felul
de a concepe realitatea, de a sezisa =i de a o reflecta în toat[
complexitatea ei.
Toate acestea fac din Anatol Codru un inovator îndr[zne\ al
stilului imaginativ =i al unei opere ce va rezista timpului.
Anatol I. CIOBANU

...Versurile poetului Anatol Codru, dinamice, agitate, =i mereu


tensionate, au introdus, categoric, o nou[ voce în literatura noastr[.
Piatra, simbolul central în crea\ia poetului, este expresia timpului
însu=i, al stratific[rilor adânci temporale. Anatol Codru a renun\at
PIATRA DE CITIRE
%#
definitiv la metaforicul electrocutant, pe care-l cultiva la începuturi
în favoarea baladescului, rostirii sacre (Din ceruri, totu=i, s-a furat o
lacrim[ din tat[l nostru...), de ritual cu invocarea cumin\eniei (Dinspre
p[rin\ii care-=i str[mo=esc graiul acesta ]nrourat pe gur[). O und[ de
calmitate epic[ vine s[ se suprapun[ peste un lirism plin de durit[\i
unghiulare, fizice =i geometrice.
O alt[ constant[ a poeziei lui e con=tiin\a continuit[\ii de neam,
tema fundamental[ pentru un român transnistrean cu r[d[cinile
afundate în straturile originare: din piatr[ apare subtextual iarba ce
zbucne=te din str[funduri fierbin\i, fiind chiar b[rbile str[mo=ilor
daco-romani (...Pe culmi,/ La cetate,/ |epoase-n ambi\ia lor,/ Suverane,/
Cresc ierbile,/ B[rbiile daco-romane...).
Mihai CIMPOI

Anatol Codru „a venit“ acas[, pe partea dreapt[ a Prutului,


mult mai târziu decât al\i confra\i din domeniul literaturii =i al
cinematigrafiei în care deja excela. A venit, s-a rupt din Nefiin\[ ca
un vânt de prim[var[, aspru, de care po\i s[ =i te mai temi. I-a
r[mas peste \ar[, mereu auzit, doar Numele: nu i s-a retip[rit, din
cele aproape dou[ duzini publicate, nici o carte acolo, unde trebuia
s[ apar[ în ultima vreme, adic[ în România. S[ fie o team[ a unora?
Doar nu teama, nu posibilul de ce? ]l poate l[sa la marginea neaten\iei
=i ignoran\ei noastre. N[scut la margine de românitate, dincolo de
apele Nistrului, în Transnistria (nici m[car în spa\iul visat de
Eminescu „De la Nistru, pân’ la Tisa“, ci dincolo)... Anatol era deja
obi=nuit cu a=a ceva... Cine a gândit îns[ destinul sufletesc al
transnistrenilor în istorie îl readuce imediat pe poetul nostru în
punctul de obâr=ie care nu este altul decât Spa\iul Mioritic: „Din
amintiri îmi ies în prag/ Cu pâinea =i cu sarea: mie.“ Numai c[
ace=tia întotdeauna aceia=i, vezi bine, =i-au p[strat genele dacice,
mai avizi fiind de trecutul lor milenar, =i mai aproape de idealul
tuturor românilor de mai încoace.
ANATOL CODRU
%$
Fiind din genera\ia lui Nichita St[nescu, =i Anatol Codru face
s[ danseze cuvintele într-o hor[ de aceea=i sorginte: „Din timpuri
postume,/ din foarte pustiu./ Devremele-n lume venise târziu,/
Veni s[ ne-mbie =i s[ ne-mpresoare/ mai mult ca vecia/ uitarea
cea mare:/ s-o =tim, c[-i de piatr[ =i mult înainte/ de peste moarte/
aducerea-aminte“...
Dar oricât am continua cu exemplele, apropierea de marele
Nichita nu face altceva decât s[ sedimenteze specificul aparte al lui
Anatol Codru în literatur[, specificul unui poet original, meditativ,
de o nemaipomenit[ iscodire filozofic[, pus[ cu greutate în
metaforele esen\iale ale gândirii: „Eu nicicând nu scriu cuvinte, eu
gândesc aceste pietre“, ori: „Gândim plânsul, ca =i cum am vedea
în interiorul lacrimii =ira spin[rii ei“.
Exist[ mul\i poe\i adev[ra\i în Basarabia. Între ace=tia Anatol
Codru =i-a c[p[tat un binemeritat loc de frunte. Or, a=a cum se
înf[\i=eaz[ în ultimele sale c[r\i, poetul se înscrie ast[zi printre cei
dintâi lirici de limb[ româneasc[ în întregul nostru spa\iu spiritual,
confirmând demonstra\ia c[ exist[ o singur[ cultur[, care trebuie
apreciat[ valoric unitar.
Judecat[ în acest context, Transnistria, la încheierea acestui
veac, în persoana lui Anatol Codru a dat literaturii române pe unul
dintre cei mai mari poe\i contemporani.
Victor CR{CIUN

... Explorând spa\iul liric autohton, Anatol Codru a reu=it s[


fie în acela=i timp un poet modern, un spirit inovator, deschis c[tre
cu totul alte structuri =i orizonturi decât cele cunoscute =i explorate
în mod tradi\ional. Când imnic =i baladesc, când polemic =i ironic,
el a f[cut devast[ri în suprastructurile calcinate ale tradi\ionalismului
vetust, radicalizând =i democratizând în mod evident =i hot[rât
limbajul poetic al scrisului românesc. Întreaga sa poezie poart[ sigiliul
PIATRA DE CITIRE
%%
stelar al metaforei filigrane transfiguratoare. Realul, concretul, faptele
cotidiene nu apar în forma lor material[ brut[, ci sunt urcate în
sfera esteticului, în zonele metafizicii, spre a fi înc[rcate cu mister
transcendental. De aceea, poate, poemele sale nu se las[ clasificate
în categoria celora cu „efect imediat“, care îi a=eaz[ peste noapte
pe unii poe\i direct în =aua „valului“, în jil\ul laudei publice.
Retras în „cariera“ de piatr[ a mitului s[u personal, iscusitul
Me=ter sap[ adânc, înainteaz[ mereu, mai mult se aude decât se
vede. Versurile din ultimii ani, de aceea=i reconfortant[ vigoare =i
prospe\ime, dovedesc c[ poetul z[bove=te cu trud[ =i migal[ în
galeriile aurifere în care se afl[ respira\ia marii poezii.
Arcadie SUCEVEANU

Cunoscut prin zgârcenia cu care-=i d[ la lumin[ fierberea


vulcanic[ a gândurilor =i sentimentelor ce îi alimentez[ verticalitatea
demn[ de invidiat, Anatol Codru vine ast[zi la masa de argint a
spiritualit[\ii neamului cu un excep\ional potir în care a adunat
roua neînceput[ a florilor de crin, luciul orbitor al fulgerului, tihna
luncilor cu ierbi pline de vise =i istorie: „Primi\i-m[: eu sunt cel de
demult,/ Care transcrie timpul mai încoace,/ Care pe sine-ntruna
se reface,/ care confrunt[, dar =i-ndur[ mult/ =i are-o angajare la
soroace,/ =i poart[ în fiin\[ un tumult,/ Eu parc[ din uitare m-a=
întoarce,/ Eu parc[ din durere m-am fost rupt.“
Sincronizat cu marea =i autentica poezie de la Cluj, Ia=i,
Bucure=ti sau Bra=ov (=i nu de azi, de ieri!), Anatol Codru este
când un liric de o fine\e înduio=[toare, când un cioplitor tenace în
piatra „pietrelor de citire“, dar întotdeauna plin de prezentul ce-i
alimenteaz[ fiorul poetic, f[cându-l s[ se claseze în capul listei la
capitolul adev[ratei poezii.
Ilie Tudor Zegrea
ANATOL CODRU
%&
„...+i va fi întruna timpul,
+i de pretutindeni — eu,
+i va fi atât de simplu,
+i va fi atât de simplu,
Parc[-a nins cu Dumnezeu...“
Aceast[ metafor[ — „parc[-a nins cu Dumnezeu“ — îl a=eaz[
pe Anatol Codru în rândul celor mai reprezentativi poe\i români
din aceast[ jum[tate de secol. Anatol Codru =i-a pus în fa\[ o sarcin[
provocatoare: s[ reabiliteze poezia din Basarabia. O asemenea oper[
la noi nu mai face nimeni, în afar[, poate, de Grigore Vieru, numai
c[ Vieru lucreaz[ altfel. El alege cuvintele simple, le cur[\[ de rugin[
=i le a=eaz[ în strofe, precum a a=ezat Dumnezeu floricelele într-un
col\ de rai. Anatol Codru nu umbl[ ca mielul prin floricele; el d[ cu
târn[copul, sap[ ca un apucat, pân[ d[ de cuvintele care n-au mai
stat niciodat[ al[turi. Astfel, cuvintele într-o strof[ ca cea de mai
jos pot reabilita =i în[l\a orice limb[ peste care planeaz[ pericolul
ru=inii:
„Bate vânt de la origini,
Cerul scap[r[ polei,
+i-o s[-ncep =i eu a ninge
Peste to\i str[bunii mei...
Constantin T{NASE

Anatol Codru este poetul autentic a c[rui poezie se preteaz[


unei permanente recitiri, pentru c[ de fiecare dat[, la recitire,
g[se=ti alte nout[\i, care nu sunt simple str[fulger[ri de amnar ale
unor oarecare pietre lovite la întâmplare, ci revelarea unui z[c[mânt
=lefuit a c[rui valoare este sezisat[ =i întrupat[ în cuvântul-lamur[
doar de numai cei chema\i... Recitirea \i-o impune întotdeauna
Poetul: evolu\ia m[rturisirii poetului e o permanent[ recitire.
Eminescu, Arghezi, Barbu, Blaga sunt exemple celebre de Recitire.
PIATRA DE CITIRE
%'
Opera lui Anatol Codru devine, a=adar, ispit[, îndemn =i
m[rturisire:
„Eu sunt prezen\a unui fapt real, care confirm[ adev[rul, c[
v[ sunt necesar. În cel mai r[u caz, eu sunt dânsul meu propriu“...
C[ Anatol Codru a devenit academician este argumentul
suprem, c[ marea Lacrim[ a poeziei sale nu surp[, ci zide=te întru
rostirea româneasc[ de cea mai aleas[ calitate. Or, acest lucru se
datoreaz[ numai celor ale=i dintre ale=i.
Gheorghe CALOTA, Br[ila

E cunoscut c[ orice nuan\[ cromatic[ reprezint[ un cuplaj


din ro=u, galben =i albastru, în dependen\[ de intensitatea acestor
trei culori. La lectura scrierilor de Anatol Codru (vezi Bolta
Cuvântului, Întâmplarea Mir[rii =i Ruperea (Fuga — n.n.) din Nefiin\[
orice poezie te absoarbe într-un spa\iu anume c-o enigmatic[
culoare-n plus ce nu rezult[ din cele trei, sezisat fiind... doar printr-
o paralel[: Albert Einstein, în plimbarea sa pe scoar\a g[oacei noastre
tridimensionale, urcând coline =i coborând v[i, =i-a dat deodat[
seama c[ pe aceast[ enigmatic[ culoare o fac culorile universalei
gravit[\i. A=adar, spa\iul men\ionat, prin culoarea suplimentar[,
prezice în poezie dimensionalul infinit al autorului.
„Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare
Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt,
Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare
Ruperea din Nefiin\[ a durerii care s`nt,
Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare
Starea mea de infinit?..“
... Eu împart creatorii de valori în dou[ categorii: cea de jos,
inferioar[, constituit[ din cei ce utilizeaz[ numai principii (culori)
cunoscute anterior, chiar dac[ acestea fac construc\ii oricât de fine,
ANATOL CODRU
&
=i cea de sus, superioar[, asamblat[ din cei ce aplic[, pe lâng[ vechile
principii (culori), altele noi, proprii, =i care nu decurg din cele
cunoscute. Cu certitudine, poetul Anatol Codru \ine de categoria
superioar[. Rostul vie\ii Domniei sale e cromatica primordial[ a
durerii neamului, =i rostirea acestei dureri e la în[l\imea de dang[te-
culoare a celor mai moderne clopote ca r[sunet românesc...
Petru SOLTAN

... Tr[ind mai mult într-o lume a metaforei =i a mitului, Anatol


Codru propune cititorului o poezie inovatoare, profund sugestiv[
=i bogat[ în implica\ii filozofice latente, modern[ în sensul larg al
cuvântului atât prin sensibilitatea =i viziunea artistic[ asupra realit[\ii,
cât =i prin ideile =i modalit[\ile de expresie vehiculate. E o poezie —
rod al unei fantezii asociative înn[scute =i al unui temperament
artistic de o molipsitoare energie vital[.
Sub pana lui A. Codru cuvintele cap[t[ o logodire metaforic[
nemaiîntâlnit[ la al\i poe\i, f[când ca versul lui s[ colc[ie de
sugestivitate, revela\ie, concrete\e plastic[, =i s[ intuiasc[ de multe
ori ceea ce la prima vedere nu se poate concepe =i exprima prin
mijloace directe ale limbajului ra\ional. Ca în exemplele ce urmeaz[:
„Po\i lua cu ulciorul din cer/ lacrima ciocârliei mult sfânt[“; „În
cump[na numelui meu ai s[ auzi/ Steaua polar[ a ionului \[rii cum
cânt[“; „Atunci mi-i gura clopotului de miere/ Cu graiuri m[rg[rinte
=i m[iestre./ Zboar[-o gr[din[ pe deasupra \[rii./ Zboar[ o nunt[
pe deasupra noastr[!...
Mihail DOLGAN

Anatol Codru este în cuvânt ca nimeni altul dintre scriitorii


no=tri de azi, =i o spunem f[r[ cea mai mic[ inten\ie de a minimaliza
str[duin\ele =i chiar realiz[rile vreunui confrate de breasl[.
PIATRA DE CITIRE
&
Atâta cinste s[-i arate, atâta sclipire s[-i desferece, atâta enigm[
s[-i p[streze — cuvântului — când îl pune s[ exprime atâta sens!
Uneori avem impresia c[ autorul Pietrei de citire î=i face o pl[cere
cu totul aparte din fr[mântarea nea=teptat de curioas[ a cuvintelor,
din pl[smuirea profund personal[ a frazei, altfel zis a versului, din
chiar inventarea cuvintelor =i expresiilor „ca la dânsul acas[“ ori —
mai =tii? — „ca la mine, ca la nime“.
De aceea lectura poeziei lui Anatol Codru nu este un act simplu
care se împline=te la prima dorin\[ =i aduce pl[cerea imediat[.
De aici nu rezult[ c[ Anatol Codru ar fi =aradist sau, în orice
caz, un jongler al cuvintelor. Credem c[ la mijloc este felul s[u unic
de a fi, de a exista în literatur[. Intuim c[ pentru el metafora nu
prezint[ o povar[; în intimitatea laboratorului s[u metafora nu este
decât un instrument de lucru, ca oricare altul în literatur[. Astfel
zis, povara c[ut[rii, pl[smuirii metaforei se transform[, tot atunci,
în bucuria g[sirii, savur[rii imaginii dense sub aspectul comunic[rii
=i agreabile sub aspectul exprim[rii.
Vorbirea e una cu gândirea, de aici urmeaz[ ceva absolut
esen\ial pentru scriitor: „O, noi vorbim, o, noi gândim! Cuvântul
ar[!/ Gura e turnul vorbei noastre sfinte./ S[ nu min\im vorbind,
n[scând cuvinte!“ (sublinierea ne apar\ine — I. C.).
Altceva e c[, fiind mereu cu un pas înaintea noastr[, a cititorilor
„de rând“, dar =i a celor care se consider[ aviza\i, el ne-a adus
întotdeauna adev[rul din inima =i din mintea sa la inima =i la mintea
fiec[ruia dintre noi. S-a str[duit el, scriindu-=i operele, dar n-a g[sit
în noi pe posesorii siguri ai acelui adev[r. Altfel cum se explic[
faptul c[ nici criticii cei mai familiariza\i cu poezia n-au realizat
pân[ în prezent vreun studiu cu adev[rat serios despre poetica pe
cât de interesant[, pe atât de dificil[ (pentru cititor) a crea\iei
scriitorului?
Ion CIOCANU
ANATOL CODRU
&
Metfora liberalismului liric codrian modernizeaz[ nu numai
plasticitatea artistic[ a zicerii poetice, dar totodat[ încet[\ene=te un
mod propriu =i deliberat de a fi întru metafor[ =i prin metafor[
(„Dac[ au pâinile ideile de grâu/ =i-a le rosti nu am de ce m[
teme,/ De ce în via\[ mi-i a=a târziu,/ de ce în moarte mi-i a=a
devreme?“) chiar cu riscul de-a metaforiza metafora, metaforizarea
sub\iaz[ m[tasea ideii, fulguindu-se în stropi transparen\i de lumin[
prin straturile imaginii =i ondulând f[r[ fo=net, u=or, aerian, diafan,
codrian în ritmurile cromatice ale eului s[u...
Poetul este „prezen\a unui fapt real“, „el este dânsul s[u
propriu“, al Metaforei, al f[r[demor\ii Metaforei sale „de
jur-împrejur“, „de parc[ ar veni numai plecând/ Din nic[eri în
nicicum/ De pestetot“.
...Poezia codrian[ are un avantaj al ei sui-generis care o pune
mai presus de una de c[l[uz[ =i de roab[ a cuv`ntului, ea izvor`nd
propriu-zis zeie=te dintr-un suflet creator profund =i sensibil la
vibra\iile =i la muta\iile cosmice ale ideii, ale lirismului, fiind ]n
consonan\[ intim[ cu zbuciumul ad`nc al locului =i al spa\iului
carpato-danubian-pontic =i apolinic. De aceea versurile sale sunt
a=chii din cariatidele unor temple m[re\e ale viitorului verbului
rom`nesc din segmentul moldav =i nu numai. Cel mai mare poet
rom`n transnistrean al secolului al XX-lea, Anatol Codru, prin
universul celor trei c[r\i antologice Bolta cuv`ntului, }nt`mplarea mir[rii
=i Ruperea din nefiin\[, ]=i re]nnoie=te =i ]=i consolideaz[ siguramente
c[ut[rile de sine dinspre metafora sintetic[ (sintetizatoare,
unificatoare =i coordonatoare).
Tudor PALLADI

Poeziile reprezentative ale scriitorului Anatol Codru editate


zeci de ani în urm[ te surprind prin spontaneitatea expresiei plastice
semnificative configurat[ prin imagistica profund personal[ ce
PIATRA DE CITIRE
&!
devine treptat pilonul simbolic al liricii sale. Intuind situa\iile,
caracterele, atmosfera, coliziile preponderent rurale, abia
perceptibilul stil figurativ relev[ un procedeu aparent simplu,
neostentativ, clasic în esen\a lui, nuan\at de accente mitice, balade=ti,
de coloritul =i duritatea fiorului folcloric.
Ultimele culgeri de versuri — Bolta cuvântului =i Întâmplarea
mir[rii ap[rute dup[ o imens[ „t[cere“ editorial[ — marcheaz[
„aventura“ unei r[zvr[tiri poetice bazate pe obsedanta metaforizare
ce sondeaz[ ineditul prin transfigurarea inten\ionat sofisticat[ a
subiectelor eterne pentru a le comunica o imprevizibil[ inova\ie
artistic[. Probleme, dileme, cuget[ri, discret interiorizate, erup\ii
„teribiliste“ izbucnite din sfera tensionat[ a subcon=tientului, stresat
de labirintul existen\ei contemporane, dicteaz[ aspectul modern al
manierei stilistice adoptate de autor.
Raisa SUVEIC{

O evolu\ie spectaculoas[ a scrisului lui Anatol Codru nu poate


s[ nu impresioneze pe cititorul nostru specializat pe recitiri, mai
ales acum când c[r\ile de poezie apar cu regularitate.
Când este inspirat, poetul ar avea dreptul s[ ne spun[: m-a
g[sit o idee.
Mai ales azi, când lucrurile =i întâmpl[rile comploteaz[ împotriva
oamenilor =i ele î=i aleg regi =i slugi, avoca\i =i paznici, poe\i =i preo\i.
Suntem c[uta\i de poemele Domniei sale. Ne bucur[ c[ le
merit[m.
Nicolae DABIJA

A=ezat[ la r[scruce de milenii, Piatra de citire a lui Anatol Codru


î=i are sorgintea în codul de legi al lui Hammurabi, precum =i în
coloana de sare ce s-a în[l\at în urma lui Lot dup[ pr[bu=irea
ANATOL CODRU
&"
Sodomei =i Gomorei, drept semn c[ o oper[ de art[, care are
menirea s[ d[inuie peste veacuri, ascunde înl[untrul ei o adiere
omeneasc[, o dorin\[, o neîmplinire, o frângere de destin, un imens
sacrificiu. Legile lui Moise au fost s[pate de fulgerul coborât din
cer pe lespede de granit, pentru a c[l[uzi un popor întreg. Poeziile
lui Anatol Codru ascund în adâncimea lor cristaluri înghe\ate ale
unor profunde sentimente omene=ti. Umil, poetul îngenuncheaz[
dinaintea pietrei de hotar =i a eternit[\ii, pentru a sim\i m[re\ia
clipei care trece =i pentru a în\elege eternitatea întregii crea\iuni.
„Vorbe=te-mi peste trup =i veac — spune poetul —, peste adaosul
veciei,/ Tu d[-mi din marea s[r[cie/ comoara marelui s[rac“, ceea
ce în cuvinte simple ar însemna întreaga bog[\ie a sim\irii omene=ti.
Nichita DANILOV

Meritul important al poeziei lui Anatol Codru este acela c[


tinde — prin cuvânt — la simplitatea pe care o cunosc numai
spiritele alese. Este o simplitate care nu înseamn[ s[r[cie, ci =lefuire,
esen\ializare. În acest mod versurile poetului basarabean câ=tig[ în
valoare dezv[luindu-=i fa\a lor peren[: „Aceast[ clip[ a explor[rii
mele în cuvânt/ Nu e decât riscul de-a inventa piatra la modul
pas[re,/ Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate/ =i
bucurie — prin zbor =i lumin[“ (A=adar...).
Macroconcepte absorb lumi minuscule, dar torturante. Nunta,
moartea, bocetul, vecia sunt teme care aglutineaz[ emo\ii, revolte,
atitudini lirice, într-un efort de redimensionare a lucrurilor. Acesta
ar fi scopul dizolv[rii energiei în cuvânt. De=i totul se desf[=oar[ în
regim de urgen\[, tocmai precipitarea gesturilor amân[ cristalizarea
întregului. Gândul împov[reaz[ sfâr=itul cu mereu noi orizonturi
de a=teptare. Puterea scriitorului de a dezv[lui lumii cine este ea se
afl[ în îns[=i esen\a lumii. De aici, simbolul pietrei, ca propensiune
spre stabilitate, nemi=care, echilibru. Mitologiile vorbesc despre o
PIATRA DE CITIRE
&#
strâns[ leg[tur[ între suflet =i piatr[: falsa iner\ie, simulacrul lipsei
de via\[, semnul prezen\ei divine în piatr[ sunt dezv[luite de îns[=i
ambivalen\a ei, arm[ ritual[ =i concretizare a perfec\iunii.
Carmelia LEONTE

...În metafor[ poe\ii români din Basarabia au un lider s[lbatic


în talentul lui de a nu fi comun cu nimeni, dar absolut cu nimeni:
Anatol Codru.
E un reflex autohton în cuvintele dânsului, o vraj[ care te
p[trunde =i te ridic[ la cer. E o nesfâr=it[ litanie de pietre scumpe.
A=adar, poezia român[ din Basarabia poate intra cu capul sus
în orice altar al Universului, prezentându-se cu îndrept[\it[
demnitate: Eu, poetul Dumneavoastr[ Anatol Codru, — care va
declara c[ „va fi ]ntruna timpul =i de pretutindeni — Eu. +i va fi
atât de simplu, parc[-a nins cu Dumnezeu“.
Gheorghe VOD{

...Dup[ volumele de poezie Înd[r[tnicia pietrei, Feciori, Piatra de


citire, Întâmplarea mir[rii, Bolta cuvântului iat[-l pe Anatol Codru
publicând cartea sa de gal[, Ruperea din nefiin\[, în care se reg[se=te
contrapunctic aproape întreaga sa crea\ie ca esen\[, ca sintez[, ca
act de nobil[ prezen\[ în cadrul liricii române contemporane.
R[mânând fidel unei teme asumate con=tient =i cu har înn[scut,
Anatol Codru posed[ o uluitoare capacitate de a ne surprinde prin
inventivitate artistic[ =i mereu o ingenioas[ schimbare a unghiului
de cercetare asupra subiectelor abordate acum =i demult, în june\ile
sale poetice. Substan\a =i intona\ia liric[ sunt cele ale unui discurs
baladesc modern, de o inimitabil[ savoare metaforic[.
Leo BUTNARU
ANATOL CODRU
&$
În poemele lui Anatol Codru se dezv[luie, uneori exploziv,
alteori în =oapt[, trei straturi: de gândire, sim\ire =i (re)concepere a
llumii. În inima acestui nucleu care tinde spre des[vâr=ire =i care
r[scump[r[ celulele voit imperfecte pentru învierea întregului =i
pentru spulberarea oric[rei eventuale monotonii, st[ Metafora.
Metafora-sâmbure, esen\[, este învelit[ de o adev[rat[
atmosfer[ de cuvinte poetice, sintagme =lefuite pân[ la aforistic,
înr[d[cinate în folclor. Metafora =i atmosfera sunt ocrotite, altfel
spus: conectate la realitatea imediat[ a marii poezii, datorit[ unui
alt strat de cuvinte, mai apropiate cotidianului, dar nu atât de
apropiate încât s[ piard[ dimensiunea metafizic[,
„Cresc cuvintele din pâini, —
Lumea rupe =i m[nânc[...“
sau
„...E=ti încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri
Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura.
Pari liberat la ora culesului din miri,
La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[...“
Astfel poezia lui Codru este triplu ocrotit[ =i deschis[ ochiului
nostru l[untric din trei unghiuri diferite, încercând poate o proiectare
triunghiular[ în sacru:
„Albastru tragic din icoane —
Mucenicie de Ioane,
+i-aceste clopote, de-atunci,
Îmi par Ioni vuind pe cruci,
Învârto=ind în alifii
Genunchii no=tri cei dintâi —
Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun
Genunchii al\i, genunchi str[buni...“
De aici =i jocul grav, subtil, efervescent al poeziei lui A. Codru,
simplitatea dezarmant[, flexibilitatea, calmul olimpian =i tremurul
PIATRA DE CITIRE
&%
care parc[ ni se transmite, gra\ie existen\ei poetului, din vremuri
imemoriale, poate din vremurile în care înc[ nu se inventase proza.
Acad. KOPI KYCYKU, Albania

Anatol Codru se remarc[ prin insisten\a =i consecven\a cu


care opteaz[ în favoarea unui mit propriu. Îl preocup[ mecanismul
cunoa=terii poetice =i în aceasta rezid[ caracterul inovator al versului
s[u. De men\ionat c[ poetul nu este adeptul simplit[\ii. „Piatra“, la
care revine frecvent, este simpl[, dar numai în aparen\[. În cadrul
unei întâlniri cu cititorii, ce a avut loc într-o sear[ de decembrie
1998 la Casa Limbii Române, autorul preciza c[ la început piatra
se identifica, pentru el, cu ora=ul, prin contrast cu satul, cu p[mântul
=i cu vegeta\ia abundent[ sau cu „holda ierbii“. Motivul pietrei este
fascinant prin puterea de a sugera protestul. Piatra este o form[
agresiv[, a=a precum erau =i timpurile, potrivnice poeziei.
Împotrivirea pietrei necesit[ o ac\iune de r[spuns mobilizator pentru
a învinge o for\[ rigid[. Anatol Codru g[se=te sursa de alimentare
pentru versurile sale în dorin\a de a opune agresivit[\ii pietrei un
protest mai mare — cel al puterii de penetra\ie a cuvântului.
Având în adâncurile sale o motiva\ie din care se hr[ne=te, o
surs[ care se împotrive=te deconspir[rii, a=a cum exist[ lucruri
implicite ce nu se preteaz[ uzurii publicitare, versul lui Anatol Codru
este tensionat de un fel de gelozie a deconspir[rii. Înc[rc[tura
obsesional[ ce d[ via\[ poeziei sale este condi\ionat[ de o anume
stare determinat[ de voin\a de relevare interioar[ =i de nedorin\a
de banalizare a acesteia prin cuvântul capabil s[ o divulge. De
men\ionat, în aceste împrejur[ri, spiritul polemic al personajului
liric: „M[ uit la mine/ =i îmi zic: „Auzi, str[inule,/ De ce \i-a= lipsi/
Dac[ nu m-am n[scut/ =i va trebui/ S[ mor pentru tine?“
Ana BANTO+
ANATOL CODRU
&&
A spune numele poetului este de multe ori un fel de a aduna
într-o singur[ formul[ poezia lui. Anatol Codru, în acest sens, se
a=terne pe spa\iul metaforic a=a cum Blaga ne ungea firea noastr[
cea z[p[cit[ de revolu\iile industriale =i politice cu untul spa\iului
mioritic. El nu e numai o piatr[ de citire, adic[ un algoritm de
transformare a haosului în structuri de prunc care „se-mpiedica
de-aripa lui“. A. Codru e „cal/ ce mu=c[ iarba cu copita lui/ pân[-n
statuia gândului“. A. Codru este t[inuita mea dragoste pentru sinele
meu tân[r =i înfometat de poezie f[r[ ideologie (a=a cum eram
înfometat în anii de dup[ r[zboi de gustul minunat =i mitic al pâinii).
Anatol Codru s-a întâmplat în structura de grai =i de plai a
românilor pe care m[cinarea de piatr[ dur[ a istoriei i-a prins în
transhumanta lor cosmogonic[ departe de „maica de plai“. Dar s-a
întâmplat atât de spectaculos, atât de nou în „galaxia gurii“ încât el,
Anatol Codru, „parc[ vine de la nimeni înapoi“, de la acel nimeni
am[rât în care am fost trimi=i f[r[ voia noastr[ (chiar f[r[ voia
poetului Anatol Codru de a „n[scoci stele“ pentru o fiin\are
omeneasc[ mai omenit[); el vine s[ ne samene cu speran\a de
mâine a întregului neam vorbitor de limb[ român[.
Andrei VARTIC

„...Un om pe un cal este întemeietorul


Marii jum[t[\i 1/2 din toat[ frumuse\ea lumii, pe care o aduni.
Omul e num[r[torul,
Calul e numitorul comun.

Atâta doar c[ o nuan\[ formal[


A =irei spin[rii calului îl mai desparte,
Dar, în fond, calul
Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte.
PIATRA DE CITIRE
&'
Potrivire de jum[t[\i cum numai dragostea poate fi (vezi
„Diotima“ lui Platon), poezia are avantajul de a uni pe vecie —
vorba vine — lucruri, fiin\e adeseori inconciliabile. Deloc
întâmpl[tor faptul c[ Apollo, viitorul zeu al muzicii, al poeziei =i al
artelor frumoase, l-a avut drept dasc[l pe centaurul Chiron. În
cazul lui Anatol Codru, poetul este sie-=i centaur; altfel spus, artistul
modern, deschis cu to\i porii spre experiment, dar =i spre alte limbaje,
cum ar fi cel cinematografic, de ex., \ine în frâu calul tradi\iei, când
plimbându-l pe cerc, când dându-i pinteni, pân[ când calul =i c[l[re\ul
ajung la un numitor comun, zis Oper[. Din (ne?) fericire, „potrivirea
de jum[t[\i“ e pe via\[: din Centaur nu se mai poate cobor].
Emilian GALAICU-P{UN

Remarc[m în poezia lui Anatol Codru suprema\ia unui Eu


liric dotat cu spirit analitic, Eu, care, chiar =i atunci când e cople=it
de cânt[ri imnice, nu înceteaz[ s[ observe, s[ sintetizeze...
Pornind de la simbolurile plugului =i aratului, poetul creeaz[
frumoase mituri cu profunde sensuri filozofice. În imagina\ia eroului
liric din poezia Ar fi plugul mâinii mele... actul de crea\ie se identific[
cu aratul în „ogorul“ „de piatr[“, cu generoasa d[ruire în numele
unor „culesuri grele“ (...). Creatorul se transform[ într-un mag, ce
„din adâncuri“ suie, „rotind globul cu piciorul“, ca pentru aceasta
s[ fie d[ruit, în schimb, „cu hore“. Aratul e nu numai c[ umple
„c[m[rile“ sufletului omului „întru timpul lui ne-nvins“. Ele
înseamn[ germinare grandioas[. (...) Aratul are =i un înalt sens moral
purificator. În credin\a poetului e o datorie „S[ ari cu plugul prin
copiii t[i,/ Dac[ o team[-i scade la p[rere,/ Dac[ o t[cere le
spore=te-averea./ R[cne=te plugu-n ei pân[-n temei“.
Elena |AU
ANATOL CODRU
'
Poezia. Unde e începutul =i unde e sfâr=itul? Sau poate c[ nu
e chiar a=a. Unde e neînceputul =i unde e nesfâr=itul ei, ca s[ po\i fi
sigur c[ tu e=ti tu, c[ po\i s[ te cuno=ti pe tine, tu însu\i fiind.
Anatol Codru vine dintr-o mitologie pe care =i-o face mai întâi
el singur, ca apoi s-o compare, s-o în\eleag[, s[ fie sigur c[ se
potrive=te cu vreuna din mitologiile clasice.
Anatol Codru totdeauna este acolo unde nu este, fiind în acela=i
timp =i acolo =i dincolo, într-o dubl[ existen\[ de crea\ie — poezie
=i cinematografie, vrând s[-i dea celei de-a doua suflul primei =i
încercarea durerii de a le interp[trunde reciproc, tr[ind într-o
atmosfer[ a interdependen\ei dintre amândou[.
Anatol Codru chiar de la început s-a impus prin abunden\a,
dar =i prin cultura imaginii. Ele erau atât de multe, încât poetul
st[tea nedumerit în anturajul lor, ne=tiind c[rora s[ le dea prioritate.
Cineva dintre colegii s[i f[cuse chiar un banc pe aceast[ chestie:
când Anatol Codru scrie o poezie, îi mai r[mân imagini pentru înc[
dou[ sau trei poezii. Desigur c[ în aceast[ glum[ g[sim =i o mic[
doz[ de mali\iozitate, dar n[scut[ dintr-o alt[ doz[ de invidie
scriitoriceasc[. A=a a fost de când lumea. Anatol Codru e poetul
care merit[ toat[ aten\ia, dar aceast[ aten\ie nu i s-a acordat per-
manent. Deseori s-a trecut voit pe lâng[ el =i lucrul acesta l-a am[rât,
desigur, dar l-a f[cut s[ se adânceasc[ =i mai mult în „carierele
sale“ în c[utarea expresiei de piatr[ rar[: „În lan, cum pas[rea se
coace-o var[/ =i sare din cântare ca din ou[,/ Aud b[tând în picurii
de rou[,/ Cu ciocul, ciocârlii, s[ ias[-afar[“.
Victor TELEUC{

Spunea cineva c[ orice scriitor clasic a fost modern la timpul


s[u, iar modernul de ast[zi are =ansa de a nimeri printre vocile clasice.
Anatol Codru a fost întotdeauna neobi=nuit, metaforic, iar viziunea
sa poetic[ este, de fapt, actul cel mai simplu ce demonstreaz[ lumii c[
PIATRA DE CITIRE
'
poezia se na=te asemeni frunzei — din durere =i fr[mânturi: „Moldov[/
izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe gur[...“
Împ[rt[=im cele afirmate de Arcadie Suceveanu, conform
c[ruia, poetul Anatol Codru prefer[ s[ r[mân[ el însu=i, mereu „s[pând
în piatra cuvântului“. Cu adev[rat, scriind mai multe capitole la al s[u
mit alb =i energic al pietrei, Anatol Codru vine spre noi cu o expresie
pur[ „c[ se aude roua“, c[ se aude în fântâni, fiindc[ poetul nu =i-a
tr[dat niciodat[ focul expresiei, care, pân[ la aceast[ „întâmplare a
mir[rii“ a avut alte denumiri, alte cutermure b[rb[te=ti, alte capitole:
„Înd[r[tnicia pietrei“, „Piatra omului“, „Durut[, lacrima pietrei“... +i
fiindc[ balada pietrei la Anatol Codru se întâlne=te la fiece pas de clip[
cu str[fundurile folclorului mare, s[-i ascult[m versul: „Cr[i=or de
mire,/ Fire, nemurire/ =i-n nem[rginire/ Piatra de citire“.
Anatol Codru este un mit, un simbol, este un dig fierbinte al
t[riei str[mo=e=ti.
Gheorghe CIOCOI

Da, mi-am amintit: ne-a fost Pre=edintele cenaclului literar


„Mihai Eminescu“ de la Universitate. Patru ani! N-o s[ m[ laud,
dar ce oameni frecventau acest cenaclu: Ion Ciocanu, Anatol
Ciocanu, Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu, Iuliu
Cârchelan, Gheorghe Ciocoi, Victor Cirimpei, Victor Dumbr[veanu,
Iulian Nicu\[, Anatol Gavrilov, Gh. Madan, Timotei Melnic, Al.
Negri=, Gh. Sp[taru, Ion Vieru, subsemnatul =i mul\i al\ii; la una
din zilele Poeziei poetul a citit un poem foarte bun — cu un om cu
z[pad[ în plete =i pe z[pada ceea nepo\ii acestuia se d[deau de-a
=uiul. Mi s-a întip[rit în minte:
„...Din milenii în milenii
Auzi-vei, vei vedea
Cum vor trece s[nii-s[nii
Peste c[runte\ea mea...“
ANATOL CODRU
'
Când a coborât de pe scen[, i-am spus: „ai citit o poezie ge-
nial[“. Era mai s[ se supere, zicându-mi s[ nu-l iau peste picior,
=tiind prea bine c[ nu inten\ionasem o asemenea treab[. Genial[
zicând, am avut în vedere z[mislirea =i rostirea poeziei în spa\iul
nostru mioritic, unde s-au mai scris a=a cum a dat Domnul, =i cum
a „scris“... în program partidul, c[ trebuie s[ se scrie. Fiind la el
acas[ poet de prima m[rime, o spun cu toat[ certitudinea, Anatol
Codru va r[mâne acela=i =i dup[ ce se vor domoli toate focurile de
artificii ale celebr[rilor...
...Marele neajuns al poetului Anatol Codru e c[ a „fugit“,
împreun[ cu poezia, în cinematografie. Acest pas al Dumnealui m-a
întristat foarte mult: lirica româneasc[ a pierdut câteva c[r\i bune,
în schimbul celor volume de pseudopoezie ale unor nechema\i care
au poluat spa\iul cu mult[ doz[ de mediocritate, de antimodernism
„modern“ =i postmodern.
Aurel CIOCANU

Poetul este un excelent ziditor de metafor[. Reciti\i-i poemele


=i repara\i gre=eala de a-l fi înghesuit pe la periferia listei
supraînc[rcat[ cu „nume de referin\[“ ale liricii noastre. Faptul c[
nu a aderat m[car cu titlu de simpatizant la persistentele bisericu\e
literare nu-l poate deposeda =i de mandatul de înzestrat artist al
cuvântului. Nu v[ sup[ra\i, domnilor.
Înfruntând b[rb[te=te înd[r[tnicia pietrei, poetul a dat la iveal[
o piatr[ de citire superb[, pe-alocuri de-a dreptul psalmic[, pe care
întreg spa\iul scrisului românesc începe într-o lacrim[ de dimensiuni
nenaturale.
„Gândim plânsul,
Ca =i cum am vedea în interiorul
Lacrimii =ira spin[rii ei“,
sau:
PIATRA DE CITIRE
'!
„Aceast[ lacrim[ a mea =i
De la sine e atât de pur[,
C[ se aude rou[, e atât de
Sincer[, c[ mai s[ cred nu-mi vine...“
Spectacolul î=i reia tot mai r[bufnitor scenele dramatice, iar
pân[ la deznod[mânt mai e mult înc[. Panoramicul spectacolului,
a=adar, e-n continu[ mi=care, eroii r[mânând aceia=i, doar c[-=i
schimb[ locul ac\iunii în func\ie de rigidele legi ale timpului. +i atât
cât se deruleaz[ aceast[ dram[, la ce bun, îng[dui\i-mi s[-i întreb
pe opozan\ii lui Anatol Codru, cu interminabilele strop=eli vis-à-vis
de mioriticul din noi?..
Deci poetul este un ales de metafor[. „Omul, la rându-i, e
Dumnezeul lui Sine,/ Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii/ Cu spiritul
trandafirilor împurpura\i/ De propria lor mireasm[...“ Sau: „...+tii,
de când ni-i dat s[ \inem fala neamului =i-a \[rii/ Pân’ la umeri în
\[rân[, dar p[mânt? — M[car o palm[ n-am avut, s-o pun pe
ran[... Pune-\i fruntea =i ascult[,/ În p[mânt cum încol\e=te grâul,
orzul =i secara: parc[ dorm copiii no=tri...“
Serafim BELICOV

...Eu =i poetul Anatol Codru: paralele convergente.


Eu, n[scut pe malul drept al Nistrului, El — pe malul stâng.
Ne uneam abia la Liman. În Limanul Limbii Române.
L-am cunoscut mai îndeaproape, doar când trudeam la
închegarea antologiei, „Constela\ia Lirei“, ce avea s[ adune pe
continentul literar românesc 65 de poe\i din Basarabia =i Bucovina.
Pe acel continent de sensuri, Anatol Codru venea cu Piatra de citire.
L-am sprijinit, =i mi-au r[mas în suflet urme de pietri= aurifer, c[ se
aude: „Cr[i=or de mire,/ Fire, nemurire,/ =i-n nem[rginire/ Piatra
de citire“...
ANATOL CODRU
'"
Dar cum s[ nu-mi frâng[ sufletul citind aceste versuri devenite
sintagme „Pe culmi, la cetate,/ \epoase-n ambi\ia lor, suverane,/
Cresc ierbile, b[rbile daco-romane...“ sau: „M[ dor umerii, m[ dor
palmele: se-arat[ o cruce...“
Cât[ fine\e =i cât[ precizie metaforic[: „Ardealul ne e plânsul
infinit în solni\e s[-l aib[ fiecare român, care de sare e albit,/ S[-=i
poarte-n oase drobul lui de \ar[.“ Citim mai departe: „De ce
e-atâta rou[ pe p[mânt,/ De ce-s atâtea lacrimi conspirate?“/...
Ori: „Greu e, Doamne, raiu-n doi/ Sap în mine, dau de noi:/
S[ te miri,/ S[ nu te miri,/ Un popor de r[stigniri“...
Sau: „Mormintele-au sosit în g[ri:/ Cer vizele de-nstr[inare“...
...“Trafic de lacrimi =i ru=ine,/ Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine“...
...“Ninge profund, ninge total./ Ninge din rai cu-adolescente,/
Matriarhatul capital/ Troneaz[ iar pe continente“...
Poetul Anatol Codru, cu toate convergen\ele, scrie o poezie
pe care, citind-o, mi se strecoar[ în suflet o stranie p[rere de r[u:
nu am scris-o eu.
Arcadie DONOS, Bucure=ti

Pentru artistul Anatol Codru, în poemele ca =i de altfel în


pânzele cinematografice pe care le-a realizat, metafora nu este o
simpl[ figur[ de stil, ci un ceva ie=it din comun care consolideaz[
spa\iile esteticului =i se vrea esen\a viziunii sale artistice. Metaforele
=i simbolurile poeziei sale, turnate în limbaj cinematografic, vin s[
elucideze poetic adâncurile fenomenelor, sau s[ lumineze integral
labirinturile lumii interioare a eroului. Obsedat mereu de fascina\ia
acelui tertium guid, Anatol Codru este „na=ul“ iscusit a numeroase
„c[s[torii“ spontane =i inedite de cuvinte sau de imagini, cristalizate
în poeme cinematografice sau literare de cea mai superioar[ prob[
artistic[. În ele se las[ sezisate interferen\a lirismului cu tensiunea
PIATRA DE CITIRE
'#
dramatic[, a realit[\ii cu subtile construc\ii figurative, chemându-ne
treptat spre noi sau în illo tempore, spre s[la=ul divin al Artei întru
mântuire prin frumos...
Dumitru OL{RESCU

Saltul grandios de la volumul de debut Nop\i albastre s-a f[cut


sim\it în c[r\ile ce au urmat Înd[r[tnicia pietrei, Feciori =i mai ales în
Piatra de citire, Întâmplarea mir[rii =i Ruperea din nefiin\[ înf[\i=ându-l
pe Anatol Codru drept unul dintre primii poe\i moderni de la noi.
Dac[ la George Bacovia „plânsul materiei“ se încheag[ prin
galeriile sumbre ale cimitirelor, la Anatol Codru materia, bolov[noas[,
are menirea s[ se nasc[ puternic[ din lucrurile din preajma unor
peisaje de suflet =i sim\ire — categorii ce apar\in imensit[\ii, celei
care posed[ str[vechea =i nealterata amintire a pietrei primordiale,
ob\inut[ prin subtila filier[ a Metaforei. În aceast[ privin\[ A. Codru
n-are egal.
Ion PROCA

Afirm cu emo\ionat[ =i sincer[ bucurie, c[ mi-a fost foarte


greu s[ fac selec\ia versurilor — cele mai bune care sunt toate —
din volumul „Întâmplarea mir[rii“ în vederea lectur[rii lor la
reuniunea de suflet care a avut loc la Br[ila.
Explica\ia este foarte simpl[: substan\a ideatic[ a poeziei lui
Anatol Codru, de elevat[ =i aleas[ \inut[ estetic[, se îmbin[ atât de
armonios cu mijloacele moderne de expresie, v[dind întregii c[r\i
o perfect[ =i sensibil[ st[pânire a limbii literare, încât impactul asupra
cititorului este deplin, benefic =i de durat[.
Lauren\iu NICOLAU
CUPRINS

Tabel cronologic............................................................................................3
Letopise\ ................................................................................................. 9
Pas[rea vine ......................................................................................... 10
Cum ar fi ............................................................................................. 10
Ce iarb[ ]nalt[! .................................................................................... 11
Lacrima ................................................................................................ 12
„Nu m[ pot ignora...“ ........................................................................ 12
Doar pentru faptul... .......................................................................... 12
Nemaiertat[ ezitare ............................................................................ 14
Frunzoas[ nunt[ ................................................................................. 14
Imn rostit la r[s[ritul soarelui .......................................................... 15
+i-aceast[ galaxie-a gurii... ................................................................. 16
Drob de \ar[ ........................................................................................ 17
Nunta ]n Ardeal .................................................................................. 18
Vorone\ ................................................................................................. 18
Dragoste ............................................................................................... 19
Nunta .................................................................................................... 20
Ve=nica veghe ...................................................................................... 23
Moment bahic ..................................................................................... 23
Hrisov ]n toamn[ ............................................................................... 24
P`ine ..................................................................................................... 25
Maic[ de plai ....................................................................................... 26
Maic[, eu am fost mai t`n[r?... ........................................................ 26
Modestie ............................................................................................... 27
Ana-Maria ............................................................................................ 28
Feciori ................................................................................................... 29
Surori .................................................................................................... 31
PIATRA DE CITIRE
'%
Sus pe ceruri, ierbile... ........................................................................ 32
De Ioni, de Marii ................................................................................ 33
Acesta-i omul nostru cel Ion ............................................................ 33
Voi ......................................................................................................... 35
Rug[ ...................................................................................................... 36
„Plugul e ca Pas[rea...“ ...................................................................... 37
Bunul mesei ......................................................................................... 37
De ce a= face eu... .............................................................................. 38
„Arde parc[-n lum`n[ri...“ ................................................................ 39
Un drum se-ntoarn[ ]napoi .............................................................. 39
Alb, mult alb ........................................................................................ 40
Muzeul de la Trif[ne=ti .................................................................... 41
Colind ................................................................................................... 42
Cioc`rlii ................................................................................................ 43
}n ochii mei — o amintire... ............................................................. 44
Sub boltirea cerului ............................................................................ 44
Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu ........................................... 46
Pergament ............................................................................................ 47
Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre... ............................. 48
Drept inim[ ......................................................................................... 52
Confesiune ........................................................................................... 52
Ca =i cum ............................................................................................. 53
Deci, verb mai ]nt`i ............................................................................ 54
Patrie de om ........................................................................................ 55
Cuv`ntul ar[ ........................................................................................ 56
Metafora .............................................................................................. 57
Piatra de citire ..................................................................................... 58
Onomatopee ........................................................................................ 59
Cronicarii ............................................................................................. 59
Eminescu ............................................................................................. 61
Cum s[ v[ spun... ............................................................................... 61
Cu fiece carte... ................................................................................... 62
„M[ uit la mine...“ .............................................................................. 63
ANATOL CODRU
'&
Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui... ............................................... 64
O pas[re nume ................................................................................... 64
Br`ncu=i ............................................................................................... 65
Vasile Covrig, magul culorii albe ...................................................... 66
Shakespeare ......................................................................................... 68
Un ad`nc ne vede .............................................................................. 69
Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre ............................................ 69
Lira coarnelor de taur ........................................................................ 70
A t[cea nu-i omene=te ....................................................................... 71
Eu, dac-a= d[rui... ............................................................................... 72
Eu totdeauna ....................................................................................... 73
Un fel al meu de munte .................................................................... 74
Dar e absurd... .................................................................................... 75
Filogenez[ ............................................................................................ 75
Replic[ .................................................................................................. 76
Proba de austeritate ........................................................................... 77
Stea citind, om nemurind... ............................................................... 78
A=adar... ................................................................................................ 78
„Ar cu plugul m`inii mele...“ ............................................................ 79
„Piatr[ cu fruntea m[noas[...“ ......................................................... 80
„Pe sub r[s[rit de lun[...“ ................................................................. 82
Cuprinsuri ............................................................................................ 84
Pietrarii ................................................................................................. 85
Pietrele grece ....................................................................................... 86
„Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[...“ .................... 86
„Ceea ce este piatra...“ ....................................................................... 87
„Orice am spune...“ ............................................................................ 87
Piatr[ din piatr[ .................................................................................. 88
Durut[, lacrima pietrei ...................................................................... 90
Niciodat[ genunchii... ......................................................................... 94
Pururi anonime ................................................................................... 95
Me=terul Manole ................................................................................. 95
De dor s[-i ui\i =i chipul .................................................................... 96
PIATRA DE CITIRE
''
„O suprema\ie de crini...“ ................................................................. 97
Piatra asta de p[m`nt... ..................................................................... 98
Raiu-n doi ............................................................................................ 98
Absurd .................................................................................................. 99
Trafic de lacrimi =i ru=ine .............................................................. 100
E prea de tot... ................................................................................. 101
O, Doamne, noi, care ace=tia ........................................................ 102
„Lumina cade brusc din cer...“ ...................................................... 104
Ace=ti ni=te oameni... ....................................................................... 105
L[tra\i de istorie ............................................................................... 106
Toate-s puse pe c`ntar... ................................................................. 107
„V[ rog frumos s[ nu ceda\i...“ .................................................... 108
Incertitudine ..................................................................................... 109
Cer=etorul de la poart[ ................................................................... 110
Mama mea cu fa\a pl`ns[ .............................................................. 111
Luat[-avans... .................................................................................... 111
„+i totu=i, Doamne, mai tr[im...“ ................................................. 112
„+i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos...“ .................................. 113
„Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii...“ ................................................. 113
Obsesia c[ se mai poate... .............................................................. 114
R[zboiul, seceta ............................................................................... 115
Don Juan, 1945... ............................................................................ 118
Balad[ ................................................................................................ 119
Constantin Oprea ............................................................................ 120
Colindul copiilor ]n r[zboi ............................................................. 121
Mitul personal .................................................................................. 123
Piatr[ ]n r[zboaie ............................................................................. 125
Mitul probabil ................................................................................... 127
O scrisoare care putea fi scris[ ..................................................... 128
Logodn[ ............................................................................................ 130
La nunta de aur ............................................................................... 131
Net[m[duire ..................................................................................... 132
Mantaua ............................................................................................ 134
ANATOL CODRU
!
Spaim[ de gr`u, 1947 ..................................................................... 135
„Cosim iarba pe morminte...“ ....................................................... 135
Egoism ............................................................................................... 137
Singura avere .................................................................................... 138
A preveni .......................................................................................... 139
Eu te strig, floare de m[r ............................................................... 140
Rug[minte ......................................................................................... 142
Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi... .............................................. 142
S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori... ........................................... 143
Plugul ar[, s[ r[sar[... ..................................................................... 144
Monstrul ............................................................................................ 145
T[cere vertical[ ............................................................................... 146
Carte po=tal[ ..................................................................................... 147
Ernest Hemingwai — din nem[rginirea lacrimii ........................149
Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip ..................................... 152
Om sem[n`nd .................................................................................. 155
Icar cu o arip[... ............................................................................... 156
Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat... ............................................... 157
La ba=tina lui Petru Zadnipru ....................................................... 159
Liviu Deleanu ................................................................................... 160
Anonimii ............................................................................................ 160
Ultimul monolog al lui Martin Luther King ............................... 162
Vom rezista sau nu? ........................................................................ 163
Monologul clipei .............................................................................. 164
La ceasul de veghe al c[l[re\ului .................................................. 165
Vine Gheorghe din r[zboi ............................................................. 167
Teribila veste .................................................................................... 168
În marmuri ....................................................................................... 169
Vor avea copiii iar[... ....................................................................... 169
Maree ]n golf .................................................................................... 171
Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni ................................. 171
Vaccin ................................................................................................ 175
Geologi, atent... ................................................................................ 176
PIATRA DE CITIRE
!
Ninge... .............................................................................................. 177
Acuarel[ ]n alb ................................................................................. 177
Ro=u fapt de ziu[ ............................................................................ 178
Pe gura ta, care e rana... ................................................................. 179
Lupii ................................................................................................... 179
Cucul .................................................................................................. 180
Clipa veciei........................................................................................ 181
Ghe\arii de Sahara .......................................................................... 182
E straniu, nu =tiu cum... ................................................................. 182
Întreab[ iarba... ................................................................................ 183
Din cump[na sor\ii ......................................................................... 184
La nunta de tain[ ............................................................................. 185
Unul ]n durerea celuilalt ................................................................. 186
De ce? ................................................................................................ 187
Din ceruri, totu=i, s-a furat... ......................................................... 188
Asocieri vizual-comparative .......................................................... 188
Omul de vis-à-vis ............................................................................ 189
Totul depinde... ................................................................................ 190
Iarb[ de miei .................................................................................... 191
Indispensabil ..................................................................................... 192
Eu m[ declar... ................................................................................. 192
Ierbare nu cu iarb[ ......................................................................... 193
Roibii .................................................................................................. 194
Cai prin ploaie .................................................................................. 195
Numitorul comun ........................................................................... 196
I-aud venind... .................................................................................. 197
De unde se aude c[-n nunt[ clopotire... ...................................... 198
Capitol ]n istorie ............................................................................... 198
O, m`nzul, o, f[tul... ........................................................................ 199
M`nzul ............................................................................................... 200
Pl[cerea de-a min\i cu flori... ......................................................... 209
Ecua\ii parabolice ............................................................................ 209
Scrisoare ............................................................................................ 210
ANATOL CODRU
!
„Po\i arunca ]n mine cu flori...“.......................................................210
Lacrima, duminica ........................................................................... 211
Magic[ ............................................................................................... 212
}ntre via\a ta =i-a mea ..................................................................... 213
Asonan\[ ........................................................................................... 214
Ghioc ................................................................................................. 215
+i alunica ........................................................................................... 215
Ora unu, de p[m`nt ........................................................................ 216
Boccacio, 71 ..................................................................................... 217
Peisaj marin ...................................................................................... 229
Pelerini ............................................................................................... 230
Soroca-deal ....................................................................................... 230
E chip... .............................................................................................. 231
Cronica s[pt[m`nii .......................................................................... 232
Sireaca naivitate... ............................................................................ 233
La acest sf`r=it de mileniu ............................................................. 234
Nevroz[ ............................................................................................ 238
Prezicerile rele... ............................................................................... 238
„Str[zile vomit[ be\ivani =i rom...“ .............................................. 239
Care suntem... .................................................................................. 240
Silogism alogic .................................................................................. 241
Înt`mplarea mir[rii ......................................................................... 241
Necuprinsul ]n necuprins ............................................................... 242
Cu fiece clip[ .................................................................................... 243
Apar\inem timpului, locului... ........................................................ 244
Dincolo de ori]ncotro ..................................................................... 244
„N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg...“ ......................... 245
At`ta doar... ....................................................................................... 246
Rug[ciune pentru bugetul familiei ................................................ 246
„Ve=nicia începu a se mic=ora treptat...“ ..................................... 248
„+tiu doar atât...“ ............................................................................. 248
„De auzit se aude...“ ....................................................................... 249
Cutremurul casei ............................................................................. 250
„Dac[ va disp[rea V[zduhul...“ .................................................... 251
PIATRA DE CITIRE
!!
Zadarnic[ pierdere de trup ............................................................ 251
Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât, .............................................. 252
„F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi...“ .............................................. 252
Pas[re c[z`nd pe g`nduri .............................................................. 253
Alchimistul ........................................................................................ 254
„Ca s[ vezi, domnule...“ ................................................................. 254
De nume dac .................................................................................... 255
Ideea de relativ ................................................................................ 256
„Ca s[ vezi...“ ................................................................................... 256
Ecoul .................................................................................................. 257
Ruperea din nefiin\[ ........................................................................ 257
„Încerc s[ m[ îmbun...“ ................................................................. 258
„O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[...“ ............................... 259
Cu raiul numai din furat ................................................................ 259
Ora cea mare ................................................................................... 260
Totem ................................................................................................ 261
+i urmele urmei... ............................................................................ 261
„Mi-i bântuit de aripi chipul...“ ...................................................... 262
Metafizic[ ......................................................................................... 262
S[ nu fie ca fiind... .......................................................................... 263
„Din timpuri postume...“ ............................................................... 263
Parc[... ............................................................................................... 264
Toat[ lumea-i f[r[ lume... .............................................................. 264
La lumina cometei Halley .............................................................. 265
„Vou[ o s[ v[-asemene...“ ............................................................. 266
Imposibil de aflat ............................................................................. 267
Destin ................................................................................................ 267
M[riri confuze ................................................................................. 268
Gloria de p[p[die ............................................................................ 269
„Pe chipul meu...“ ........................................................................... 270
„Mi s-a dus din via\[-o parte...“ .................................................... 270
„S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt...“ ..................................... 271
+i va fi at`t de simplu ..................................................................... 271
Referin\e critice.........................................................................................273
Anatol Codru
PIATRA DE CITIRE
Poezii

Editor: Anatol Vidra=cu


Redactor: Ion Ciocanu
Corector: Raisa Co=codan
Operator: Irina Platon
Procesare computerizat[: Olesea Pa=a

GRUPUL EDITORIAL LITERA


str. B. P. Hasdeu, nr. 2,
Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova

Tiparul executat sub comanda nr. 2002


Firma editorial-poligrafic[
„Tipografia Central[“
MD-2004, Chi=in[u, str. Florilor, 1

Departamentul Activit[\ii Editoriale,


Poligrafie =i Aprovizionare cu C[r\i