Deprinderi si aptitudini in consiliere

Cimpurica Diana Maria

Consiliere in asistenta sociala, Master an I
 Termenul de consiliere (din limba engleza : guidance, advice) s-a conturat in S.U.A., la inceputul
sec. XX, cand necesitatea orientarii si selectiei profesionale a generat aparitia acestui tip de activitate.
Incepand cu deceniul al cincilea al sec. XX consilierea este recunoscuta ca profesie. Concomitent, in
aceeasi perioada, a avut loc aparitia mai multor teorii care aveau ca principal obiectiv definirea si
fundamentarea principalelor repere din cadrul activitatii de consiliere. Se poate considera ca specificitatea
demersului de consiliere, consta, la modul cumulativ, in gasirea de alternative, sprijinirea in identificarea
obiectivelor si furnizarea de informatii cu privirea la particularitatile persoanelor consiliate.
Consilierea descrie relatia interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul,
si persoana sau grupul care solicita asistenta de specialitate, clientul. Relatia dintre consilier si
persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca, ceea ce face
posibila exprimarea ideilor si sentimentelor in legatura cu o problema, oferind,
totodata, sprijin in clarificarea sensurilor fundamentale,in identificarea unor paternuri valorice pe baza carora se pot
formula solutii.
The British Association for Counselling, fondata in 1977, defineste consilierea ca fiind
utilizarea priceputa si principiala a relatiei interpersonale pentru a facilita
autocunoasterea, acceptarea emotionala si maturizarea, dezvoltarea optima a resurselor
personale. Relatiile de consiliere pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltarii, pe formularea
si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii,controlul starilor de criza, dezvoltarea
unui insight personal, pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe
imbunatatirea relatiilor cu ceilalti. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra
in directia unei vieti satisfacatoare si plina de resurse. Consilierea devine o tehnica de informare si evaluare, un mijloc
de a modifica comportamentul, o exeperienta de comunicare, o cautare in comun a sensului in viata omului. Aspectele
esentiale tin de confidentialitate si incredere reciproca. Potrivit acestor definitii, consilierea poate fi descrisa ca fiind centrata
pe schimbare evolutiva.
In aces sens, vorbim despre consiliere ca fiind o forma specifica de comunicare, realizata de
specialisti, ce implica ascultarea, cu scopul de a preveni, ameliora si gestiona situatiile de criza. In cadrul
procesuluide consiliere specialistulasigura:
- confidentialitatea, ca premisa a inducerii unui real sentiment de siguranta la nivelul subiectului consiliat;
- non-judecarea si ascultarea activa;
- suportul afectiv si respectul fata de client;
- responsabilizarea pentru realizarea obiectivelor fixate in comun.
Consilierea, bazata pe principiul dezvoltarii personale a clientului, are un caracter
confidential, este o relatie de sprijun, ajutand consiliatul sa isi identifice resursele.
O caracteristica importanta a consilierii este preocuparea pentru preventia problemelor. Strategia
de preventie consta in identificarea situatiilor si grupurilor de risc si in actiunea asupra lor inainte
ca acestea sa aiba un impact negativ si sa declanseze crize personale sau de grup. Exista, de
multe ori, confuzii intre ceea ce inseamna consiliere si ceea ce inseamna psihoterapie.
Manualele destinate practicienilor din aceste domenii utilizeaza intr-o maniera generica
eticheta de consiliere si psihoterapie. Aceasta din urma adopta un model medical, clinic, curativ de cele
mai multe ori, in timp ce consilierea adopta un model educational, un model al dezvoltarii
fiintei umane, in care crearea conditiilor respectului, empatiei si autenticitatii favorizand valorificarea
deplina a resurselor, potentialului clientului de care dispune cel ce solicita ajutor.
Consilierea psihologica, cu un spectru larg de actiune, integreaza perspectiva umanista dezvoltata
de Carl Rogers. Problemele psihice nu mai sunt vazute in mod obligatoriu in termeni de tulburare si
deficienta, ci in parametrii nevoii de autocunoastere, de intarire a Eu-lui, de dezvoltare personala si de
adaptare. Consilerea ajuta subiectul sa se simta bine cu sine, cu ceilalti si cu lumea in care traieste.

Relatia de consiliere

Relatia de consiliere este deosebit de importanta in consilierea centrata pe client. Se porneste de

la premisa ca relatiile interpersonale reprezinta cheia dezvoltarii individului. In acest sens, consilierea
ofera o relatie care este astfel structurata incat permite actualizarea resurselor, facilitarea dezvoltarii si
maturizarii. C.Rogers sugereaza ca eficienta terapeutica nu consta in construirea unei relatii
terapeutice eficiente, ci in efortul continuu al consilierului de a mentine aceasta relatie bazata pe empatie,
congruenta si imagine pozitiva neconditionata. Potrivit psihologului american, eficienta activitatii de
consiliere se axeaza pe trei calitati ale consilierului:
a) raspunde solicitarilor clientului in mod natural;
b) are o atitudine calda si recurge la o abordare pozitiva a clientului;
c) simte si exprima simtamintele clientului, empatizeaza cu el ;
Ce anume determina ca un consilier sa fie mai eficient decat altul? Aceasta intrebare ne conduce
la evidentierea unor calitati ale consilierului eficient si anume:
- cunoasterea de sine;
- intelegerea problemelor celorlalti;
- relationarea optima cu oamenii;
Cunoastere de sine a consilierului se refera la perceperea realista si evaluarea directiilor propriilor
capacitati, facand posibila eliberarea consilierului de frica, de anxietate. Consilierii profesionisti
actioneaza constructiv, gandesc pozitivi sunt proactivi. Sunt dispusi sa permita clientilor sa se manifeste
spontan natural si nu-i incadreaza in anumite tipare teoretice. Ei ii ajuta pe clienti sa evolueze in
conformitate cu aspiratiile si dorintele proprii, valorificandu-si la maxim capacitatile si potentialul de care
dispun. Consilierii eficienti sunt acei consilieri care au incredere in fortele proprii, in capacitatile lor de a-i
influenta pe altii in directia realizarii unei schimbari atitudinal comportamentale, orientate pozitiv cu rol
adaptativ. Increderea in altii, ca si increderea in fortele proprii sunt calitati, trasaturi de personalitati dificil
de invatat. Ele se dobandesc de-a lungul intregului proces de formare a personalitatii si ajung sa fie
adanc inradacinate in structura acestuia. Autoanaliza consilierului trebuie canalizata spre constientizarea
propriilor sale capacitati profesionale si trasaturi de personalitate in scopul valorificarii lor in activitati de
consiliere.
 Intelegerea clientilor si a problemele lor impune anumite calitati ale consilierului precum:
a) acceptarea non-critica a clientilor;
b) intelegerea si conduita empatica in relatia de consiliere;
Acceptarea non-critica presupune acceptarea interlocutorului si a dificultatilor sale. El nu judeca si ne
evalueaza, ci il sprijina si il indruma pe acesta sa-si rezolve problemele. Prejudecatile nu sunt necesare,
se recomanda exprimarea unei atitudini empatice.
Pentru a beneficia de o relatie optima cu oamenii in cadrul serviciilor de asistenta sociala,
interactiunea dintre asistentul social si asistat devine o experienta de comunicare, iar formarea
abilitatilor de comunicare constituie un proces continuu, care necesita exersare si automonitorizare.
Practicarea acestor abilitati, ajuta clientii sa constientizeze nevoi, emotii, gandiri negative,
comportamente si situatii problematice si sa descopere modalitati de utilizare eficienta a resurselor.
Cateodata, calitatea procesului comunicarii dintre asistentul social si asistat poate fi influentata de
anumiti factori precum: personalitatea clientului sau a asistentului social, experienta anteriorara a
acestora, pregatirea scolara, relatiile cu alte persoane, nivelul intelectual, nivelul sanatatii, regulile si
cultura organizationala din institutia i n care asistentul social i si desfasoara activitatea, utilizarea
aceluiasi mod de codificare a mesajului, prezenta sau absenta barierelor de comunicare, etc.

Reusita procesului de consiliere, depinde de folosirea acelor abilitati considerate de

profesionistii in domeniu, potrivite pentru a oferi un mediu securizant si benenefic interactiunii :
Ascultarea activa sprijinita de: contactul vizual cu interlocutorul, ascultarea acestuia fara
o preocupare excesiva a raspunsurilor ce urmeaza sa fie date, comunicarea nonverbala
potrivita mesajului si starii afective a interlocutorului, ascultarea interesata, lipsa evaluarilor in
termeni de bine sau rau, acceptabil sau neacceptabil, potrivit sau nepotrivit, lipsa
etichetarilor; Prin atentia acordata clientului, consilierul ii arata acestuia ca-l accepta, intelege si
ca este sincer cu el. Consilierul arata clientului ca este atent prin:
postura adoptata trebuie sa fie deschisa, confortabila. Scaunul sau fotoliul consilierului este
langa fotoliul clientului, iar consilierul va sta drept, relaxat;
contactul vizual va fi mentinut pe toata durata consilierii dar in timpul conversatiei nu se va
insista pe atintirea clientului cu privirea;
expresia faciala traduce sentimentele consilierului la ce relateaza clientul, de exemplu, daca
clientul vorbeste de un succes atunci specialistul il priveste cu admiratie;
pozitia spatiala presupune ca specialistul sa se aseze la o distanta potrivita de maxim doua
scaune; scaunele sau fotoliile sa aiba o inaltime egala. Se recomanda ca atunci cand se
lucreaza cu un cuplu, toti participantii sa se poata privi cu usurinta. Pozitia face-to-face este
perceputa ca o pozitie de confruntare, de pregatire pentru atac. Prin atentia oferita clientului,
consilierul arata ca e interesat de problema prezentata si ca este dispus sa-i acorde sustinerea
sa in rezolvarea problemei.
Observarea clientului permite consilierului sa culeaga multe informatii despre client, cum e
imbracat, cum e tonul vocii sale, ce gesturi si ce postura adopta, toate pot sa confirme sau sa
infirme relatarile clientului. Consilierul va invata cum sa interpreteze indiciile oferite de client, de
 pilda, clientul poate sa rada cand simte durere sau strange ochii ori vorbeste nervos. Explorarea
manifestarilor clientului se realizeaza prin analiza inconsistentelor dintre comportamentul verbal
si comportamentul non-verbal al clientului. Unul din rolurile consilierului este de a informa clientul
de semnificatiile comportamentului sau la momentul oportun. Consilierul arata clientului ca-l
asculta si daca este necesar va interveni si va comunica clientului ceea ce a auzit. Consilierul va
fi atent si va analiza informatiile referitoare la experientele, sentimentele, gandurile si
comportamentele clientului.
Acceptarea neconditionata: recunoasterea demnitatii si valorii fiecarei persoane, cu defectele
si calitatile proprii, fara a critica, judeca sau conditiona aprecierea lor de realizarea
anumitor comportamente;
Empatia: abilitatea de a intelege modul in care gandeste sau simte o persoana;
Congruenta: concordanta dintre comportamentul unei persoane si valorile personale;
Gandirea pozitiva: viziune pozitiva asupra potentialului de dezvoltare personala;
Adresarea intrebarilor: Interogarea este o metoda invaziva si, ca urmare, trebuie utilizata cu
precautie. Intrebarile consilierului pot fi :
a) deschise, pentru a incuraja clientul sa se implice, sa formuleze un raspuns de tipul Da sau
Nu si incep cu pronumele interogative de genul ce? unde? cum? cine? Se recomanda ca
specialistul sa evite intrebarile prea deschise, asemenea greseli sunt observate la terapeutii si
consilierii debutanti. Clientului ii este greu sa formuleze raspunsuri la intrebari prea deschise in
urma unei explorari, deoarece importanta este explorarea care se pierde prin grija clientului de a
da un raspuns.
b) ipotetice, prin care se invita clientul sa formuleze ipoteze si sa expliciteze ce isi imagineaza.
Intrebarile ipotetice sunt tot intrebari deschise dar care invita clientul sa speculeze asupra
viitorului si a consecintelor posibile datorate sedintelor de consiliere. Schimbarea clientului poate
fi blocata ori intarziata din cauza temerilor si a fanteziilor, de aceea rolul intrebarilor ipotetice
formulate de terapeut este de a fi explorate in siguranta. Intrebarile ipotetice mai ajuta clientii si
la imaginarea rezultatelor actiunilor. Consilierul adreseaza intrebarile in functie de situatiile
expuse de client. Consilierul solicita clientului sa construiasca imagini iar prin explorarea acelor
imagini se produc insight-uri asupra problemelor evitate de client.
c) de tipul de ce?. Intrebarile de tipul de ce? nu sunt recomandate a fi utilizate prea des,
deoarece clientul vine in consiliere pentru a-si raspunde el la asemenea intrebari. Intrebarea in
discutie blocheaza clientul si nu-l ajuta sa afle noi posibilitati de actiune. Unii clienti nu sunt
interesati sa inteleaga de ce-urilesi nici nu vor sa caute raspunsurile in trecut, sunt interesati sa
inteleaga doar comportamentul lor actual disfunctional.
d) inchise si sunt folosite pentru a invita clientii sa raspunda cu da sau nu, fara a solicita o
explorare din partea clientului si in cazul clientilor vorbareti determina obtinerea unui raspuns
cert. Folosirea frecventa a intrebarilor inchise conduce la pozitionarea clientului intr-un cerc
vicios, deoarece clientul va spune tot mai putin, fara a fi incurajat sa dezvolte ceea ce spune.
Sedinta de consiliere va semana cu o sedinta de verificare iar clientul va crede ca daca
raspunde corect va primi si solutia la problema sa.
 Incurajarile minimale: nonverbale - miscarea capului in semn de incuviintare, mimica
receptiva; verbale - interventii verbale scurte prin care se ajuta clientul sa continue sau
sa analizeze problema mai profund;
Parafrazarea: legata de incurajarea minimala, focalizata pe ceea ce a rostit clientul
mai inainte; acopera o interventie verbala mai ampla; utilizeaza cuvinte cheie pentru a-i
comunica clientului esenta spuselor sale; Parafrazarea arata clientului ca este ascultat si ca
specialistul ii intelege intentiile si punctele de vedere. Scopurile parafrazarii din perspectiva
consilierului sunt:
- de a verifica perceptia sa cu privire la relatarile clientului;
- de a valida intelegerea empatica manifestata clientului;
- de a obtine informatii despre cum se percepe clientul pe sine, deoarece parafrazarea este o
metoda de a aduna informatii despre client fara a impune o directie clientului;
- de a construi o relatie terapeutica bazata pe incredere, deoarece clientul se simte rusinat,
vulnerabil in fata consilierului iar prin parafrazare clientul realizeaza ca nu-i este indiferent
consilierului.
Interpretarea: exprima punctul de vedere al consilierului; poate fi utilizata numai dupa ce
s-a verificat modul in care gandeste clientul;
Reflectarea intelesului: modalitate prin care se exprima intelegerea atat a continutului
informational cat si a starilor emotionale ale clientului;
Sumarizarea: modalitatea prin care se extrag cele mai importante aspecte ale mesajului,
cu scopul de a stabili prioritati si alternative de abordare a unui subiect ; se
deosebeste de reflectarea sentimentelor prin aceea ca acopera o perioada mai lunga de
timp sentimentelor exprimate de client; se deosebeste de parafrazare prin continutul mai amplu
acoperit; Scopurile sumarizarii din perspectiva consilierii sunt:
- de a clarifica sentimentele clientului dar consilierul trebuie sa verifice daca a inteles bine
problema clientului si apoi sa realizeze un sumar al relatarilor clientului;
- de a oferi clientului oportunitati pentru corectarea neintelegerilor, de a adauga sau de a
regandi relatarile;
- de a finaliza sedinta de consiliere pentru a confirma cu ce a fost clientul de acord, inainte de a
incepe urmatoarea sedinta;
- de a oferi un punct al discutiilor in viitoarea sedinta de consiliere.
- de a accentua anumite aspecte ale sedintei, de multe ori clientii au nevoie de ajutor pentru a- si
pune ordine in prioritati, astfel consilierul isi va organiza continutul discursului de consiliere cu
scopul asistarii clientului. Consilierul va formula ipoteze despre celor spuse sau omise de client,
doar astfel va reusi sa identifice temele si hartile care ghideaza lumea clientului.
Cautarea resurselor clientului: urmeaza secventei fundamentale de ascultare sirezumarii;
are nevoie de cel putin un exemplu specific dat de client; se recomanda crearea unei
liste de elemente pozitive impreuna cu clientul pentru rezolvarea problemei;
Focalizarea: mod de evaluare a problemei; se poate realiza In mai multe forme: asupra
clientului, consilierului, problemei, altor persoane, asupra familiei, contextului cultural,etc;
 Confruntarea: consta in punctarea diferentelor dintre atitudini, ganduri si comportamente si
ajuta la conturarea unei viziuni mai realiste;
Oferirea unui feedback: constructiv, bazat pe aspecte care pot fi dezvoltate, specific si
concret, sa denote un comportament specific si sa nu fie exprimat vag, descriptiv si nu
evaluativ, sa descrie comportamentul si nu sa reflecte valoarea sa (bun sau rau),
imediat, pentru intarirea comportamentului.

Concluzii

In literatura de specialitate consilierea counseling - reprezinta o procedura utilizata in asistenta sociala,

cat si in alte profesii, in vederea indrumarii indivizilor, familiilor, grupurilor catre activitati specifice. In acest
sens se utilizeaza o serie de proceduri cum ar fi: oferirea de solutii, delimitarea si analiza unor alternative,
suportul pentru conturarea unor obiective, informare. Consilierea reprezinta o metoda semnificativa de
interventie pe care profesionistul o utilizeaza in procesul de ajutorare a clientului .

Prin consiliere, asistentul social are posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice care sunt
resursele clientului si impreuna cu acesta sa stabileasca care sunt solutiile pentru rezolvarea
problemei cu care se confrunta. In acest sens, este necesara insusirea de catre consilier a unor abilitati si
deprinderi specifice, care sa optimizeze relatia cu clientul, in scopul ameliorarii si vindecarii tulburarilor
comportamentale ale acestuia.
 BIBLIOGRAFIE

1. DAFINOIU, Ion, Elemente de psihoterapie integrativa, Editura

Polirom, Iasi, 2001
2. LEMENI, Gabriela, MICLEA Mircea, Consiliere si Orientare-
Ghid de educatie pentru cariera, Cluj- Napoca, 2010
3. PAINISOARA, Ion Ovidiu, Comunicarea eficienta, Editura
Polirom, 2004
4. REGEP, Giursel, Curs tehnici de consiliere 2007-2008,
Universitatea Andrei Saguna, Constanta, 2007
5. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/Cine-este-
consilierul-de-asist85.php
6. http://documents.tips/documents/atitudini-si-abilitati-in-
consiliere.html