296 Arhimandrit Vasilios Papadakis ¥ ____Ashimandrit Monahii din Mandstirea Avramitilor Care Lau infruntat pe imparat dupa ce au fost batusi, ay fost surghiunifi la Pontul Euxin (Marea Neagra), in Mandstirea Celut Infricosator, unde S-AU $i sivarsit muceniceste gi au fost aruncafi in mare. Peun monah care, stand inaintea impdratului, a strigat: « Daca ci- neva va vesteste voud altceva decal afi primit, chiar si inger din cer de-ar fi, sd fie anatema!» (Galateni 1, 8), acela (imparatul) l-a trimis la loan (patriarhul) ca si-l biruiasca pe el prin silogisme. Monahul insé |-q lasat pe loan mai mut decat pestii””. Sub rau-credinciosul Teofil, Cuviosii Teodor si Teofan au patimit chinuri cumplite si un nou exil aspru in insula Afusia®!. Dupa doi ani insa, imparatul, care dorea foarte mult sa-i atraga la Teaua sa credinta, i-a rechemat in Constantino- pol. Dar sa vedem cum istoriseste insusi Cuvio- sul Teodor chinurile nemaiauzite si mai presus de om, pe care le-a suferit alaturi de fratele sau Teofan: _(Aintrebat Teofil:) «Pentru ce afi venit aici? », mai-nainte ca noi si-i raspundem, a poruncit s& peste fata. lar cei ce ne-ay batut ne-au pal- de tare, incat putin a lipsit si nu cadem nu m-as fi apucat de haina celui ce zut chiar la picioarele imparatului. Hui, AwSeKapiBAog (Dodekavi- 1, p. 114, tafrastul, ibidem, cap, 19-21,Participarea act ivi a monahilor impotriva ereziilor 297 in timp ce ma fineam de haina lui, primeam lovituri ne incetate, pand ce impdratul le-a poruncit sd se opreased incetind aceia de a ne mai bate, impératul ne-a intre- bat iandisi: «Pentru care pricind afi venit dict? », voind sd spund: De vreme ce nu imbriifisaft credinfa noastra, pentru ce sedeti aici impreund cu noi? Noi tnsd am ticut, pleciind capetele. lar el adresdndu-se poruncitor eparhului care-i stdtea aldturi, a zis cu mare miinie 1 cu glas aspru: «la-i de aici si insemneazi-le fefele, sert- jelindu-le aceste stihuri iambice» [.. ad «Cand tofi voiesc sd alerge spre cetatea unde Preacuratele picioare ale lui Dumnezeu Cuvan- tul au stat, Dand randuiala lumii, Acestia in cinstitul loc s-au ardtat Vase viclene ale unei rataciri superstifioase. Acolo, dar, din ignoranta multe lucruri Rusinoase, cumplite, pagdanesti facand, S-au izgonit ca nigte apostati. Si venind in impdriteasca cetate N-au lepadat nelegiuitele lor nebunii, Drept aceea, cu fefele insemnate, Ca niste raufacatori au fost iaragi osdinditi gi i2- goniti.» Dupd ce s-au citit aceste stihuri in auzul tutu- ror, Teofil a poruncit sii ne duca cu sila la pretoriu. 9 iesind din palat si ajungdnd noi la locul numit Ther- /—‘Mastra, a venit oarecine cu porunca de a ne intoarce teen prea mare griibire inaintea imparati- j ui, care de cum ne-a vizut, ne-a zis intocmai: «EsteArhimandrit Vasilios Papadakis et : vidit ca ducindu-va de aici in parfile voastre veti zice: . Dar mai intat imi voi ride cu de voi gi apoi vit voi lisa sa plecafi». Acestea zicind, a poruncit sa ne dezbrace pe améandoi. Si dupd ce ne-au scos hainele, au inceput sa ne bata. lar impdratul neincetat striga si fi lega cu ju- rimént pe cei ce ne biciuiau zicdnd: «Aga md cinstesti? Loveste-i bine!». Deci ne loveau pe piept $i pe spate, fara nicio crufare gi mild. lar eu, indelung find biciu- it, strigam: «N-am gresit cu nimic impéarafiei tale»; si iarasi ziceam: «Doamne, miluieste! Preasfantd Nasca- toare de Dumnezeu, vino in ajutorul nostru!». Apoi Lau batut acolo alaturi si pe fratele meu [...] [...] Dupa patru zile am fost dusi la judecata ina- intea eparhului, care infricogéndu-ne cu multe chinuri, faigdduia ca va implini dorinta imparatului. Zicea ci mai intdi ne va pedepsi, iar apoi ne va cresta frunfile si ne va da in madinile saracinilor. Cu el erau si Hristo- dul cu tatal lui. Noi ne-am lepadat cu indiritnicie de propunerile lui, zicind ca suntem gata si suferim ne- numdrate morti $i ct niciodata nu ne vom pangari im- tea chiar si ntumai invoindu-ne cu cet ce ee i tg $i mirturisirea crestinilor, micar de saahel an i ar arde trupurile noastre. triomcit nostri i eel s-a intors ciltre po- zis eparkului: «A in sa ne scape de chinuri, i-a oreo icoana gi ad niciodatd nu s-au inchinat la aici». Dar eu am sis . li s-a intémplat de au ajuns stil ce spui, nici Jateaien «Ducte de aici! Nu — ; 'e dai marturie».participarea activa a monahilor impotriva ereziilor 299 Eparhul, incepdnd din nou sa ne ademeneasea, zicea: «O data numai, o singurd data impartdsiti-oa cu noi si mimic mai mult nu vd cerem. Voi veni gi eu cu voi in bisericd, iar apoi mergeti unde vefi voi». Eu am ras siam zis: « Domnule eparh, cele ce spui sunt ca si cum i-ar zice cineva altuia: Nu cer nimic de la tine, decdt o singurd data si-fi tai capul $i dupd aceea vei merge unde vei vrea! Cunoaste deci ca pentru noi e lucru de rugine chiar sd indrdzneascd cineva sd ne indemne sa venim la o impéirtagire ca aceea la care — nu stiu de ce - ne poftesti tu acum, nefiind mai di- nainte incredin{at ca mai ugor ar rasturna cu susii-n jos cerul si paméantul, decat sa ne intoarca pe noi de la buna-cinstire». Atuncia poruncit sd ne insemneze pe frunte. Sicu ranile batdilor inci proaspete si pricinuindu-ne dureri de nesuferit, ne-au intins pe scanduri si ne-au scrijelit fetele cu unelte de fier inrosite in foc. Deci dupa ce ne-au impuns astfel multa vreme, apundnd soarele gi intunecindu-se, fara de voie au incetat si scrisul. : lar cand a venit vremea sa pleciim de la eparh, i-am zis lui si celor ce stdteau de fata: «Sa stifi ca heruvimii se vor da deoparte cand vor vedea aceasta scrisoare, iar sabia viilvdietoare se va trage inapoi $i ne va face sloboda intrarea in Rai. Caici pentru aceasta munca noud pe care afi ticluit-o impotriva noastra si whee Na din veac, vor cinsti ‘fetele noastre, scrijeli- a necinste pentru Stapanul cel de obste»"*”. nimi ™ Ibidem, cap. 24-31, P.G, 116, 673A-677C.300 Arhimandrit Vasilios Papadakis Cei doi marturisitori au fost surghiuniti apoj in Apamia. Istovit de chinuri $1 de reaua patimi- re, Cuviosul Teodor a murit in exil, iar fericity| Teofan a fost ales mitropolit al Niceei, dupa re- staurarea cultului sfintelor icoane. ee Moartea lui Teofil a deschis calea resta- urarii Ortodoxiei. Teodora, sotia sa, gi fratele ei Vardas erau aparatori ai sfintelor icoane Cumva mai chibzuit decat Teofil, Manuil, fra- tele acestuia, ajuns in pragul mortii din pricina unei boli grave si fiind indemnat de unii mo- nahi sa revina la cinstirea icoanelor pentru a-si recdpata sanatatea sufleteasca si trupeasca, le-a urmat sfatul si dupa ce s-a insanatosit cu de- savarsire, a indemnat-o pe Teodora sa reaseze cultul icoanelor. Cei surghiuniti pentru dreapta credinta au revenit in patriile lor, iar cei intemnitati au fost eliberati. Patriarhul eretic [oan a fost exilat, iar in locul lui a fost inscdunat Sfantul Metodie, care purta pe fata sa stigmatele de marturisitor al Or- et Biciuit de iconoclasti fara mila, acestia 7 u spart maxilarul, i-au smuls dintii, si in cele cae en exilat in insula Panormo, unde fap rense P Na a fost inchis intr-un mormant cu doi talhari. Cand unul dintre aces en Oe E. Vafeidis, ibide § 109, 3, p. 46,Participarea activa a | monahilor impotriva ereziilor 300 tia a murit, Sfantul Marturisitor a rabdat fara murmur duhoarea de nedescris pe care 0 ras- pandea trupul celui mort™. Atunci ,,marele loanichie, ascetul din Muntele Prusei, si Sfantul Arsachie din Olimp, din dumneze- iasca descoperire au venit in turnul Nicomidiei, unde aflandu-l pe Isaia ascetul i-au spus cé Dumnezeu a randuit sé mearga la imparateasa gi la patriarhul Me- todie ca sa statorniceasca Ortodoxia gi si inalte sfin- tele icoane, caci s-au linistit vrdjmagii lui Dumne- zeut, a incetat lupta impotriva icoanelor, iar de acum domneste pacea si buna-cinstire. Astfel s-au inteles $i (impreuna cu egumenul monahilor din Thasos, Cuviosul Daniil) au alergat in cetatea imparateasca unde s-au intalnit cu patriarhul si cu imparateasa. Asadar s-a facut sinod in Constantinopol impotriva iconomahilor, la care s-au adunat dimpreund arhie- rei, asceti si monahi’>®. Sinodul a intarit hotararile Sinodului al Vil-lea Ecumenic si a proclamat restaurarea cultului sfin- telor icoane. in duminica urmatoare, cea dintai din Postul Mare (19 februarie 842), icoanele au revenit in biserici cu mare fast. Intru pomenirea acestei stralucite biruinte a Bisericii, s-a hotarat ca duminica respectiva sa fie praznuita in fiecare an ca sarbatoare a Ortodoxiei. tial yaa iat “1 Zonaras, X; P.G.134, 1409, es povixov (Cronica), cartea a 15-a, cap. 28, *® Dositei al lerusalimului, ibidem, cap. 10, § 1, 2, p. 150. healyoa______ Arhimandrit Vesti Papert __ e La Sinodul din 842 au luat parte si unii mo- nahi athoniti. Dupa cum istorisegte Iosif Ghene- sios, ,au coborat din vestitul Munte al Olimpulyi, din Athos si Ida, dar chiar si din tinutul Kymnei” barbati de-Dumnezeu-purtatori, ,pe ‘fata propova- duind Ortodoxia’>®. De asemenea, in 1084, un mare numar de monahi au luat parte la judecata sinodala a epi- scopului Leon din Calcedon, care a scris la ran- dul sau impotriva sfintelor icoane™”.Partea a doua (De la schisma dintre Rasarit si Apus pana in secolul XX) re 4 Tea MONAHII CA APARATORI Al ORTODOXIEI IMPOTRIVA LATINILOR, PROTESTANTILOR $1 A ALTOR ERETICICapitolul | Luptele monahilor in primele secole dupa schisma dintre Rasarit si Apus (1054) 1. Erezia papismului Una dintre cele mai zguduitoare pagini din Istoria Bisericii a fost fara indoiala tragica schisma dintre Rasarit si Apus. Se poate spune cA acest episod de proportii a fost evenimentul epocal care a scindat crestinatatea in dowd mari tabere si a marcat considerabil evolutia lor dis- tincta si independenta de mai tarziu. Prapastia dintre cele doua Biserici a inceput si se facd simtita indeosebi din timpul patriarhu- lui Fotie cel Mare. Sfantul Fotie s-a opus indeob- ste denaturarii Simbolului de credinta si incalca- rii vechilor predanii ale Bisericii. De asemenea, a aparat suveranitatea, drepturile si dogmele Bi- sericii sale si a luat atitudine impotriva abaterii papismului de la calea statornicita de canoane gi a ambitiei acestuia de a-si intinde suprematia $i ‘ne Rasaritului Ortodox. Nn continuare, rasaritenii ,potrioit obiceiului Strdvechi al Bisericii [...] Heccarlyp openers Bise- ail306 Arhimandrit Vasilios Papadakis ricii Romei si din aceasta pricind se ardtau indeluno rabdatori’=’. ,,Din iconomie, au tacut multa vreme, socotind cit latinii isi vor indrepta in bine inovatiile lor, dar cum aceia au ramas in propria lor indaratni- cie, i-au despartit din comuniunea Bisericii”™”, Principalele cauze ale schismei au fost de natura teologica (filioque), eclesiologica (prima- tul papal, pretentia papel de a-si impune auto- ritatea asupra intregii Biserici) gi politica. Dupa schisma, Biserica Rasiriteand — mai bine zis, Soborniceasc4 — a continuat sa se intemeieze pe hotararile Sinoadelor Ecumenice si pe invatatu- rile Sfintilor Parinti, pastrand nealterata comoa- ra credintei pe care o mostenise si aparand-o de atacurile sustinute ale Apusului. Din contra, ereticii latini (numiti printr-un eufemism sau mai curand in duh de ecumenism, ,Biserica Romano-Catolica”), supusii infailibilu- lui si atotstapanitorului papa, au pervertit si au strambat cu totul crestinismul. Teologia papala, sprijinindu-se pe rationalismul scolastic, depu- ne stradanii pentru ,,dovedirea tuturor aserfiunilor fundamentale ale Revelatiei in Hristos gi subordona- rea lor Ratiunii’“°. Cu toate acestea, ,,daci prin rationamente schimbém cele ale credinfei, se pierde ™ Dositei al Ierusalimului, Awdexdpipog (Dodekae'- vlos), cartea a opta, cap. 2, § 6, p. 304. —-* Tbidem, cartea a gasea, cap. 7, § 9, p. 278. ___'’K. Mouratidis, Zyéaere ExnAnatag xai modrcetits intre stat si Bisericd), vol. 1, p. 165.Monahiicaapardton al Ortodoxisl Sar credinta noastra, se pierd cununile pentru credin{a gi nu mai credem tn Dummezeu, ci in oameni’™. Dupa schisma, latinii au adancit in mod trep- tat prapastia care-i despartea de Ortodoxie, prin noi inovatii, precum stropirea (in locul afunda- rii) la Botez, lipsirea laicilor de impartasirea din Sfantul Potir (cu Cinstitul Sange al lui Hristos), purgatoriul, doctrina indulgentelor, teologia Ha- rului Dumnezeiesc zidit (creat), infailibilitatea papala, imaculata conceptie gi inadltarea fara de moarte™? a Maicii Domnului cu trupul la cer, des- fiintarea sinodalitatii Bisericii si a multora dintre sfintele canoane, savarsirea Tainei Sfantului Mas- lu numai la cei aflati pe patul de moarte, cezaro- papismul si multe alte inovatii-erezii. Altfel spus, papismul s-a transformat deja, dupa expresia Sfantului Iustin Popovici, in ,,panerezie”™*. Dar sa analizim in continuare trei dintre ereziile de capetenie ale latinilor: 1. Filioque: {n lumina invataturii Dumnezeu- Omului lisus, Duhul Adevarului ,,de la Tatal pur- cede” (Ioan 15, 26), de aceea si Parintii adunati la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic marturiseau in e-_—— *! Tosif Vryennios, Ta evpe0é tul V, vol. 1, p. 94... spsGieg: Seer aie mee doctrinei romano-catolice, Maica Dom- ua fost supusa legii mortii trupesti, ci a acceptat Moartea de bunavoie, spre a-I urma Fiului ei. (1, trad.) © Chiril | roc ne see ees308 Arhimandrit Vasilios Papadakis Gimbolul de credin(a: 91 intru Duhul Sfant, Dom- nul, de viajd Faciitorul, Care din Tatal purcede”. Marele Fotie noteaza cA apusenii ,, prin cuge- tari rastalmicite gi motive plasmuite, cu indrdznealg peste masurd, s-au apucat sd perverteasca” Sfantul gimbol, adaugand pe filioque (91 de la Fiul’) jnaintea cuvantului ,purcede”. In consecinta, Duhul Sfant ar avea doud obargii, de vreme ce purcede gi de la Tatal gi de la Fiul. Sfantul Fotie a denuntat aceasté dogm4 ca una care instituie doua stépaniri in sanul Sfintei Treimi ¢i desface stipanirea cea una intr-un diteism. Dar ,,cel care introduce doud principii (obarsii) predica doi dumnezei’™. Din contra, ,,noi ne inchi- nim lui Dunmezeu cao singura stapanire, nu alcatuit din doi dumnezei, nici din doua principii, ci Unul*. lui filioque a fost introdusa in mod oficial us de cdtre papa Sergiu in anul 1009**. Primatul papal; Dintotdeauna, Biserica i-a de la Roma doar o intaietate de Ppatriarhi, considerandu-| pind cu Sinodul al IV-lea Constantinopol i-au fost Impotriva sabelienilor, @ gi cuvdintdri, trad. pr- BOR, editia a doua, Bucu- Seth:_Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 309 recunoscute prerogative onorifice egale cu ale celui roman*”. Latinii au faurit treptat un mit al primatului papal, gntarit cu valoare de dogma la Conciliul I Vatican (1870). Conform acestei doctrine, papa _ ca succesor, prin drept divin, al Apostolului Petru — detine privilegiul suprematiei si autori- tatii asupra intregii Biserici, cu alte cuvinte, este capul Bisericii vazute. In consecint4, Biserica de- vine, din hristocentrica, antropocentrica, papo- centric, subordonata absolutismului papal. Latinii isi sprijina kakodoxia pe cuvintele lui lisus catre Petru: ,Tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea [...] si iti voi da cheile Impitra- tiei cerurilor” (Matei 16, 18-19). Dupa ei, ..piatra” © constituie nu marturisirea drept-cinstitoare a lui Petru, ci Petru insusi si succesorii sai. Alta este insa invatatura Parintilor. Sfantul Isidor Pelusiotul araté c4 Hristos a pus intreba- rea ,,Cine zic oamenii cd sunt Eu?” (Matei 16, 13), »pentru ca a dorit sa-i invete pe tofi mérturisirea si- gurd, pe care Petru, insuflat de Domnul, a rostit-o ca baza si temelie puternica pe care Mantuitorul a cladit Biserica Sa’™8, La randul sau, Teodorit al Cyrului afirma cA prin ,,piatrit” se intelege credinta bine- ee nie *” Canonul 28, P.G. 137, 484A-C ( ) P.G. 137, pentru traducerea aoe Pidalionul ~ Carma Bisericii Ortodoxe, op. cit., *® Sfantul Isidor Pelusiotul, Epistola 235, in volumul Epistole, op. cit,, p. 177. oeoo Ashimandrit Vasilios Papadakis __ ’ cinstitoare, adicd dreapta martu risire a tui Petru, acarui marturie a asezat-o ca pe 0 baz si temelie a Bisericii’® Stapanul Hristos. La fel invata $i Sfantul Maxim Marturisito- rul: ,Dumnezeul a toate, fericind pe Petru pentru cele ce bine le-a marturisit despre El, a statornicit ca Biserica Soborniceasca este méarturisirea dreapta si mantuitoare a credintei in El’. De asemenea, Sfantul Teodor Studitul spune: ,,nu chei materiale i-a dat fericitului Petru, ci puterea cuvantului”™”. 3. Infailibilitatea papala: In continuarea pri- matului papal, ca dezvoltare, completare si fun- damentare a acestei dogme, se afl4 si doctrina infailibilitatii papei, ,,loctiitorul” lui Hristos (Viearius Christi). Aceasta a fost si ea decretata oficial ca dogma in 1870 si se extinde asupra tu- hotararilor papei. Parintele [ustin Popovic ,Nicio erezie nu s-a ridicat atat de radical si nplet impotriva Dumnezeului-Om Hristos__Monahil ca apiritor! at Onodasiel in pofida invocarii infailibilitatii papale, papis- tasii nu pot sa conteste ca papa Zefirin, in secolul al M-lea, a imbratisat erezia montanismului, papa Liberiu, in secolul al IV-lea, a iscdlit o marturisire ariana, papa Vigiliu a fost condamnat de Sinodul al V-lea Ecumenic, papa Honoriu a fost anatemati- zat de Sinodul al VI-lea Ecumenic, in timp ce papii din epoca de ,,domnie a depravarii” a secolului al X-lea in multe chipuri au méanjit si au dezonorat scaunul papal’. Dositei al lerusalimului, adversar redu- tabil al papismului, istoriseste mai multe astfel de abateri in privinta moravurilor, a viefuiril, a cano- nicitatii hirotoniilor, dar sia dreptei credinte a mul- tora dintre ocupantii scaunului pontifical roman™. Finalmente, intreaga problema este una a man- tuirti. Cine poate sd se mantuiasca intr-o Bisericd al carei centru nu este Dumnezeul-Om, ci omul infaili- bil, papa?” 2. Monahi eruditi in calitate de scriitori biseri- cesti si purtatori de cuvant in dialogurile cu latinii _De-alungul mileniului al doilea, lupta antie- reticd a monahilor a constat mai ales in apararea arene F. Vafeidis, ‘ExxA ‘ ; Se Riaess: ci), vo Gaies . ee Totopia (Istoria Biser?- ae ** AwbeKaBiBAoe (Dodekavivlos), cartea a noua, cap. 6, pp. 116-131, ie312 Arhimandrit Vasilios Papadakis e atacurile unui Apus care se abatea tot mai pregnant spre erezie. Detina- tori ai nepretuitei mosteniri a Sfintelor Sinoade gi a Marilor Parinti, monahii au pazit cu darze- nie si jertfa de sine pilduitoare tezaurul mantui- tor al credintei noastre drepte gi nealterate. in Bizant, baza opozifiei 0 constituia nu statul, ci Biserica, iar in cadrul acesteia nu atat episcopii, cat monahii si poporul de rand, care fi privea pe monahi ca pe niste ascefi luminati i cilduze duhovnicesti [...] (Monahii) erau aparatorii de frunte ai Ortodo- xiei [...] aspri, intransigenti [...] antilatini aprigi $i fanatici [...] Orice plan de unire, pentru a avea sorti de izbandi, trebuia sd-i atragd mai intdi de partea sa et. cu poporul.”°* cde grec datoreazi recunostinfa acestor barbati (monahii) si intregului cler ae ca $i ce- ! Conducitori ai Bisericii Ortodoxe Risdritene nesupundndu-se jugului papistas si im- retenfiilor nesocotite ale curtii papale, jodoxit neatinsd de cei ce voiav credintei ortodoxe dbeat Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 33 ,Monahul loan de la Manistirea Sfantului Sava (din apropiere de lerusalim) ii declara deja eretici pe cilugarii franci de pe Muntele Maslinilor pentru invatatura lui filioque, pe care acestia se sileau sé 0 raspandeasca. In paraclisul din Betleem, la Liturghia din praznicul Nasterii Domnului (808), dupa obiceiul Bisericii spaniole si france (nu ined si al celei roma- ne), au cantat Crezul constantinopolitan (adica cel pe care-l folosim) cu adaugirea filioque, dand nastere la infruntari intre ei si monahii nostri”. §1. Nichita Stithatul Unul dintre primii monahi care au scris im- potriva inovatiilor latine a fost egumenul Ma- nastirii Studitilor, Nichita Stithatul. Acesta de- prinsese acrivia credintei de la Sfantul Simeon Noul Teolog, Marele Parinte al Bisericii. Dupa Sfantul Simeon, ,,lauda si fericirea Sfin- tilor in aceste doud lucruri sta: in credinta ortodoxa si viata vrednica de laudi, pe de o parte, si in darul Sfantului Duh si harismele Lui, pe de alta parte’. Sfantul Simeon asemuia erezia cu intunericul, iar pe eretici cu ateii™. _ * V. Stefanidis, ibidem, p. 354. *” Katiyiaic v (Cateheza a 10-a), § 2, p. 177 (pentru traducerea romaneasca, vezi si: Sfantul Simeon Noul Teo- log, Cateheze (Scrieri II), op. cit., p. 153). “ Kathxtatc xO (Cateheza a 29-0), § 3, p. 297 (pentra traducerea romaneasca, vezi si ibidem, p. 310).54 Arhimandrit Vasilios Papadakis in acelasi fel, infeleptul Nichita considera buna-cinstire drept /vlirf abbpirtufilor ™, iar pe cei ce primesc invataturi eretice ca osanditi ula pierzare”™*. fn jurul anului 1054, Sfintitul Nichi- ta ascris 0 lucrare cu titlul Catre romani, despre azime, postirea in simbete $i cisdtoria preofilor. A mai scris de asemenea Prelegerea catre franci, Sin- teza contra latinilor (despre Sfantul Duh), patru cuvantari impotriva ereziei armenilor, lucrarea Despre cele dospite, contra armenilor §i a latinilor si o cuvantare impotriva iudeilor™. Operele anti- retice ale Sfantului Nichita au avut 0 mare inrd- urire asupra polemicii de mai tarziu cu latinii. Inanul 1054, Nichita, ,apdratorul Ortodoxiei’™, a purtat o discutie privind inovatiile Bisericii pa- pale, ajungand la confruntari teologice dintre cele mai tdioase cu trimisii papei Leon al IX-lea la Constantinopol, care in cele din urma au aruncat anatema asupra patriarhului Mihail Cerularie si 7 intregii Biserici a ortodocsilor’™°, ,, Humbert s-a -4arittat indignat de cutezanfa monahului grec care ti Hristou, Nixa ErnOatov Mvotixd ovyypa- ichita are ~ Serieri mistice), p. 112. Ibidem, p. 151, Ibidem, a tte ‘Totopia tov Exiopatos... (Is- YHOTIKA Kai ov POALKa pVNEe “Ng ExxAnaiac (Monuientele sint- oxe Universale), vol. |,Monahii ca ap4ratori ai Ortodoxiei ; _ 3s cerea sit declare Biserica Romei ratacita. I-a scris deci un raspuns”, in care, fara a combate argumenta- tia monahului studit, a trecut la insulte la adresa acestuia. ,1u, preaticdloase Nichita ~ spune ocarato- rul latin -, pand ce ifi vei veni in fire gi te vet pocai, sd fii anatema (despartit) de toatd Biserica fui Hristos, impreund cu tofi cei care sunt partasi cu tine la aceas- ta invatatura stricata’™*. §2. Eftimie Zigaben” (1050-1120) Monahul Eftimie Zigaben a vietuit in Ma- nastirea Perivleptos din Constantinopol in tim- pul imparatului Alexie | Comnenul. Manastirea a ingradit cu meterezele dreptei credinte impotriva 4 toati erezia, mai cu seamda impotriva rautatii bogo- mililor [...] Dar si greselile pavlicienilor, ale evhitilor stale armenilor, precum $i reaua credinta a saracini- lor au fost cercetate intr-insa si a fost hotarnicita aici calea ce se cuvine urmata impotriva lor”. aceasta mandstire, inzestratul Eftimie, mintea cea stralucité si ,,nepretuitul intre filo- Sofi”, a avut prilejul de a se darui studiului si Scrisului si de a se distinge ca figura de prim Tang in lupta impotriva ereticilor. In continuare ei Hrisostom Papadopoulos, Th, a x ‘ PwTELOV TOD éTi- “Kénov Péoune (Primatul episcopului Romei), p. 223, Cunoaste si varianta. aden. (1, trad.) Vastieiou, EDOvpiog 1. Zuyadnvos (Eftimie me L “AP316 __Arhimandrit Vasilios Papadakis i s-a alaturat imparatului Alexie si a devenit cea mai de seama personalitate bisericeasca a epo- ale. Numit de Alexie prim secretar la curtea imperiala, participa activ, in calitate de consilier al imparatului, la toate problemele religioase gj bisericesti care se 1veau. " Principesa Ana Comnena relateaza: ,,lmpi- ratul a trimis dupa un monah, numit Zigaben [...] care ajunsese la culmea stiinfei carturdresti si nici in retorica nu era neinvatat, iar dogma o cunostea ca nimeni altul, si i-a poruncit sd expund, una cate una, toate ereziile si si insemneze pentru fiecare dintre ele combaterile Sfintilor Parinti [...] Aceasta carte a fost denumita de imparat Panoplia dogmatica”*”. In aceasta scriere sintetica, conceputa in ma- niera stiintifica si de o insemnatate istorico-dog- matica exceptionala, comparabila cu Panarion- ul Sfantului Epifanie, sunt combatute cu multe marturii patristice toate vechile gi noile erezii (ca cele ale arienilor, monofizitilor, bogomililor, latinilor). Panoplia dogmatica este singura opera din Rasarit care poate revendica un loc in Isto- ria Dogmaticii din perioada secolului al IX-lea si pana la Reforma®. A avut parte de o larga recu- noastere, intrand in arsenalul teologiei ortodoxe si inraurind scrierile cu un continut similar de cii s. ei