Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei ae ie mai tarziu, precum cele ale lui Nichita Honiatul, Andronic Kamatiros, Ghenadie Bulgarul. in cel de-al doisprezecelea capitol al Pano- pliei dogmatice, intitulat Impotriva latinilor, sau despre purcederea Sfantului Duh”, stralucitul teolog analizeaza erorile pe care le atrage dupa sine adoptarea de catre latini a acestei dogme triadologice gresite. Totodata, dovedeste ca ada- ugarea lui filioque nu are niciun temei istorico- dogmatic, si prin urmare trebuie exclusa, ca una introdusa samavolnic si anticanonic de latini. Sfintitul Eftimie a luat parte de asemenea si la tentativele de unire cu latinii. In 1112, la Con- stantinopol, trimisul papei Pascal al II-lea, Petru Chrisolan al Mediolanului, si reprezentantii Bi- sericii Ortodoxe s-au ocupat de diferentele din- tre latini si ortodocsi”'. In prezenta imparatului Alexie s-a dezbatut problema lui filioque si cea a folosirii azimelor. Principalii exponenti ai Ortodoxiei la acest dialog au fost Evstatie al Niceei si loan Furnis*®, egumenul Manastirii Ganos, care il ajutase pe Zigaben Ia alcdtuirea Panopliei Dogmatice. In incheierea cuvantului sdu teologic, acesta din urmad i s-a adresat lui Chrisolan: lar tu, de vreme ce ai cercetat cu de-aminun- tul $i ai «rumegat» cu «dinfii» rafiunii tale, precum eee ees *" F. Vafeidis, ibidem, § 146, 2, pp. 202-203. Be ” A. D. Kyriakos, Sermon ‘letopia (Istoria iia ‘Ssericensed), vol 2,§ 159, pp. 33-34,i __ eter Veition Papadakie: fac animalele curate, cele pe care fi le-am zis, dacs aj ceva de spus, spune, saul poti pa let in mana trestiq si sd scrii. lar de nu al, inceteaza de 4 mai fi rob ra- tionamentelor omenesti $i conglasuieste CU NOI $i cy dreapta credin{a. Deci, dupa pilda lui Avraam, «iesi din pamantul tau» — adica din cel al parerii tale ne- schimbate de pand acum — gi din tradifia casnicilor titi si «din casa» dogmei tale strdamogesti, gi «vino in pimantul» (Facerea 12, 1) pe care ti-l araté Dumne- zeu, luminandu-ti simtirile sufletului. Crede-ma ci acest lucru va fi cu neaseménare mai mare si mai de folos pentru tine decat insisi ajungerea $1 inchinarea la Ierusalim’>®. Cu toate acestea, argumentele grditoare ale P4rintilor nu au putut sa-l intoarca pe Chrisolan si discutiiile s-au incheiat fara rezultat. impotriva conceptiior lui Chrisolan s-au pronuntat la fel de raspicat sfintitul Eftimie si monahul loan Zona- siun studiu impotriva adaosului filioque. era $i autorul unui canon dogmatic asfintei Nascatoare de Dumnezeu, in tute mai multe erezii, In ultimul area a IX-a se spunea: ,, Acoperii, sta i o fereste de cumplitul S, ExkAnataotixt) BipAwOnxn Ml0¢ L Zuyadnvoc (Eftimie__ Men ee ___ ae eres al latinilor, care invata doud obdrsii intr-o sin- uri fire, zicand, in chip strain $i neobisnuit, ca sunt doud purcederi ale Duhului Celui ce toate le plineste, dea caror ratacire izbdveste-ne pe noi”. Stralucita conlucrare dintre Zigaben si Alexie s-a aratat de asemenea odata cu aparitia ereziei pogomililor. Acestia recunosteau doua principii (dumnezei) si respingeau ierurgiile Bisericii”®. Cuviosul Eftimie a participat activ la toate eta- pele planului intocmit de imparat impotriva primejdioasei erezii. A fost de fata gi a pastrat insemnari din timpul dialogului lui Alexie cu bogomilii, cand imparatul a incercat sa-i intoar- ca pe acestia la Ortodoxie*”. Dar pentru ca ,,neamul bogomililor fapirea virtutea’™*, iar cpetenia ereziei, Vasile, tagaduia orice legatura cu aceasta, Alexie i-a pregatit cu iscusinta o curs4. Astfel, sub chip ca ar voi sai se faca ucenic, l-a chemat pe Vasile la palat; atunci acela si-a dat pe fata invataturile, in timp ce Zi- gaben, in calitate de ,,grdmitic” *”, ,consemna de *® A. Dimitrakopoulos, OpOdd50é0¢ “EAAac (Grecia ortodoxa), p. 15. _®N. Stefanidis, ExxAnataotixt ‘latopia (Istoria Bise- ricii), § 28, p. 421. 57 eo 7 Eftimie Zigaben, MavorAia Aoypatixn (Panoplia ru Prolog, P.G. 130, 21C. Comnena, Adegude (Alexiada), cuvantul 15, °G.131, 11688, (Secretar. (trad)320 Arhimandrit Vasilios Papadakis dupa perdea cele spuse’™. Apoi imparatul a dat la © parte cortina care fusese instalata si s-au aratat Senatul, conducerea armatei, patriarhul Nicolae I, Sinodul si _carturarti naziret Secretarul a dat citire celor consemnate, iar nepocaitul Vasile a fost mustrat gi anatematizat impreuna cu tofi cei de un cuget cu el. Intelep- tul Eftimie La luat la intrebari pe capul ereziei: Cum de-i respingeti pe Sfinfit lerarhi si pe fericitii Parinti ale citror sfinte moaste sdvarsesc minuni? Cum indracitii se reped la Cruce $i racnesc?“™*, Prezenta sa la episodul de mai sus al dez- valuirii invataturii bogomililor si indeobste in- treaga sa participare la lupta impotriva lor, |-au ajutat pe sfintitul Eftimie sa adune elementele definitorii ale acestei erezii, care au constituit fundamentul celui de-al 28-lea capitol al Panopli- ei Dogmatice, ca gi al , Actului”-hotararii Sinodu- lui de la Constantinopol (1110) impotriva bogo- mililor. Se crede ca cel care a redactat ,,Actul” in cauza este Zigaben insusi, de altfel singura auto- ritate si sursd cunoscuta si demna de incredere in problema bogomililor. Sfintitul Eftimie numea dogmele ereticilor dogme ale Satanei, caracterizandu-le drept .,filse $i ei * Ibidem, P.G. 131, 11728. * Tbidem, P.G.131, 11774. * TlavonaiaMonahii ca aparatori ai Ortodoniei a profanatoare si strdine Bisericit Sobornicesti™* sii jndemna pe ortodocgi sa se lipeasca Min tot su- fletul de predaniile Parintilor, fugind de invafaturile necurate ale necucerniciei si findndu-se departe de credinta lor pierzitoare’. Zigaben a mai scris de asemenea numeroase opere exegetice si ermine- utice de mare valoare. §3. Cuviosul Neofit Zavoratul (1134-1219) Acest minunat nevoitor, scriitor de talent si dascal al celor bine-cinstitori, a fost ascet in in- sula Cipru. Spirit combativ, a aparat cu 0 vigoa- re imbatabila invatatura lui Hristos de atacurile ereticilor si ale evreilor. Cuviosul Neofit invata c4 cel dintai dintre bunuri este 0 credinta dreapta si buna-cinstire de Dumnezeu’™. ,,Acest bine zavistuindu-l diavolul, I-a intunecat mai cu dinadinsul, si raspandind neghinele feluritelor eresuri i-a Iuat in robie pe multi {...] lar cre- dinta noastra este bund si dreapti si in toate neprihitni- ta, si nu este alta afard de ea’*”. ,,Toti oamenii ar trebui si fie in armonie si, ca unii ce sunt de o fire, sd se adune cu tofit intru unimea dreptei noastre credinte**. Dupa perma ™ “Edeyxos Ka Opiaypoc... i PG. 131, ate” “Mt SPlauBas... (Infruntare gi birwintd, © lbidem, P.G. 131, 48AB. Peyypa ara (Scrieri), vol. 2, Cateheza 40, 3, pp.322 Arhimandrit Vasilis Papadakis Sfantul Neofit, necredinta celor care s-au abatyy de la Ortodoxie nu este primita de Domnul™, ah de aceea sunt exclusi din vesnica Imparatie: Ereticilop si necredinciosilor si celor pacatosi acea a opta zi le ug péirea cao noapte adanci, neguroasa $i nesfarsita’~™, §4. Nichifor Viemmydis (1197-1272) Ieromonahul Nichifor Viemmydis a fost unul dintre cei mai straluciti teologi gi filosofi ai secolului al XII-lea. A fost un dialectician redy- tabil si autor consacrat al unor opere diverse. S-a remarcat ca reprezentant de frunte al ortodocsi- lor in doua imprejurari ale dialogurilor purtate cu latinii privitor la problema unirii. Prima dez- batere a avut loc in 1234, in urma trimiterii unei delegatii papale. Cel dintai i-a infruntat pe latini Dimitrie Karykis, exponentul filosofilor, dar fra succes. Dupa nereusita lui Karykis, misiunea de a-i combate pe latini i-a fost incredintata lui Viemmydis, care in 1250 i-a infruntat pe lega- Papei Inochentie al 1V-lea intr-o intrunire la aion™”. Aceste dialoguri cu latinii i-au pri- _ itea a trei dintre operele sale cunos- Invatatura rasdriteana si purcederea - Caracterul particular al opinii- Cuvantul 8, 23-24, p. 136. leza 31, 1, p. 337,MonahiicaaparitoriaiOrtodoxiel gag lor autorului a facut insa ca aceste lucriri sA fie gresit interpretate de cdtre unii latino-cugeta- tori, chiar daca Sfantul Grigorie Palama le-a in- teles adevaratul duh gi le-a urmat. , Despre acest Viemmydis autorii latini (Allatius gi altii) sustin ca spre sfarsitul vietit se ardta mai conciliant in judecati fata de latini, opinie care a fost combatutd de Evghe- nie Vulgaris [...] Dositei [...] si Oikonomos. Mereu gata de a se pune in slujba Bisericii, Viemmydis a refuzat cu toate acestea in repeta- te randuri scaunele patriarhale ale Constantino- polului, Efesului si Tesalonicului, care i-au fost oferite. Independenta sa de caracter s-a facut re- marcata si dintr-o imprejurare in care a oprit-o pe concubina imparatului loan Ducas™ sa intre in mandstirea pe care o conducea. in anul 1253 au fost trimisi la Roma pentru o discutie cu papa pe tema unirii doi episcopi im- Preund cu egumenul mAnastirii din insula Oxia, mai tarziu patriarh de Constantinopol, Arsenie Aftorianos. Alti autori care au combatut in scri- erile lor invatatura latin’ sunt monahul Mihail Psellos (secolul XI) si arhimandritul Nil Doxapa- tris (secolul XII).drit Vasilios Papadakis 324_ Arhimandrit V ] incercarile suferite de monahii ortodocsi din partea cruciafilor sia catalanilor ‘cod aparte in istoria papismului il con. ia de Aceste razboaie religioase s-au desfasurat sub pretextul eliberarii Locurilor Sfinte de stapanirea musulmana gi al slujirii inte- resului crestinatatii. Dar aga cum realitatea a dove- dit-o ulterior, cruciadele au fost inventate de papi in favoarea propriilor interese. {n acest fel, papali- tatea a reusit s-si aserveasca, chiar daca doar tem- porar, numeroase Biserici rdsdritene. Dac papa si armatele cruciate ar fi fost cu adevdrat insuflati de ravna pentru Hristos, nu ar fi subjugat Biserica Ortodoxé, nici n-ar fi savarsit acele crancene si bes- tiale acte de violenta. ,, Nu pentru credinta a fost acea disputa’*°, spune Marturisitorul Meletie. Cruciada a IV-a (1202-1217) avea ca tinta cu- cerirea Egiptului, dar gi-a indreptat atacul asu- pra statului bizantin, cel mai mare din lume la aceea, caruia i-a pricinuit o asemenea la, incat dupé eliberarea sa nu mai in el decat umbra celui de odinioara. ocupat Constantinopolul si au inte- | Imperiu Latin (1204-1261). ite atunci impotriva ortodocsi- mplite gi barbare: jefuirea ! Topos Xapag (Toul bu-a _Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 325 sfintelor odoare, profanarea Trupului si Sangelui Domnului, a Bisericii ,,Sfanta Sofia”, a sfintelor moaste si a icoanelor. ,, Dupa aceea, toate manistiri- le care erau in Stramtoare, de la Constantinopol panda Kyanea, le-au pradat, rapind tot ce aveau de aur sau argint in ele; au distrus si frumoasele cladiri, nerusi- nandu-se deloc de sfintii care locuiau intr-insele’™*. _Inlaturarea fortatd a cultului ortodox sub sta- panitorit franct, impunerea obedienfei fafa de papa, prigoanele vandalice impotriva ortodocsilor, in spe- cial a monahilor, dintre care multi au fost ucisi, au fricut pe drept cuvant ca ura $i aversiunea grecilor fata de tot ce era latinesc sa creasca in cel mai inalt grad’>*”, Ortodocgii nu savarseau Dumnezeiasca Euharistie in altarele pangarite de latini— pe care de altfel ii rebotezau ~, deoarece aveau credinta ca jertfa acelora este jertfa adusa diavolului™. Papa I-a numit ca exarh apostolic al statului de Rasdrit pe cel mai dur dintre toti cardinalii, Pelagius. Potrivit lui Akropolitis™, ,,nvulte rele au facut locuitorilor Constantinopolului [...] Monahii de acolo au fost intemnitati, preofii legati in lanturi si toate bisericile inchise. $i una din doud aveau de ales: sau sa-l marturiseasca pe papa ca cel dintdi arhiereu ” Dositei al lerusalimului, AwdeKxapipAoc (Dodekavi- vlos), fartea a opta, cap. 14, § 2, p. 418. hss D. Kyriakos, ibidem, § 159, p. 36. ZB. Vafeidis, ibidem, § 146, 4, p. 208. Akropolitis (+ 1282), om de stat si autor al unei Istorii a Imperiului Bizantin. (n. trad.)326 Arhimandeit Vasilios Papadakis si of sneascit la sfintele slujbe, sau, de nu, si fie vi hi ee Sfinfitul Dositei ce ‘enamel ca Pelagius ,, fi spanzura pe monahi [...] ca sd marturiseascd papismul [...] Multi insa, gi clerici, si monalti, ¢t cipetenii au fugit la (imparatul ) Lascaris, in Niceea"®’. Patriarhul Gherman cel Nou al Constantino- polului (1224-1240) a seris o lucrare intitulata , Mar- turisire a credin{ei celei drepte cu adevitrat, caitre mo- nahii din Sfanta Manastire a Marelui, Slavitului loan Prorocul si Botezatorul din binecuvantata Petra, care nu s-au supus invafaturilor latinilor”. In scrierea sa, patriarhul ii lauda cu prisosin{a pe monahi, care ramasesera statornici in Ortodoxie, in ciuda ata- tor rele suferite din partea latinilor. li numeste aparatori ai bunei-cinstiri si adversari ai minciu- nii gi-i povatuieste sa staruie in aceleasi cugete™. §1. Mucenicia monahilor ciprioti fn jurul anului 1221, se nevoiau in viata mo- nahala in Muntele Kantarei din Cipru treispre- zece monahi imbunatatiti. La fel ca si in cazul multor altor ortodocsi, latinii le-au cerut acestor Parinti sa-si lepede credinta. Monahii insa le-au raspuns cu multa barbitie gi au marturisit Orto- | Ok ne phages BipAtoOijxn (Biblioteer lui, ibidem, § 5, pp. 421-422. ‘Opoulos, ibidem, pp. 39-40.Monahii ca apinitori ai Ortodoxiei . 37 doxia. CAnd latinii sositi la mandstire le-au po- runcit acestor minunati marturisitori s4 se infati- seze inaintea arhiereului papistag din Levkosia, af primit un raspuns ca acesta: Yom muri pentru credinfa ortodoxa, chiar de ne-ati da la morti fara de numér, Fiinded avem bune nadejdi cit daca vom lupta pentru numele lui Tisus, sufletele noastre vor via in veei, iar trupurile acestea, care vor patimi atitea chinuri prin silnicele munci ale tiranilor latini, se vor imbritca in nemurire tn via- ta aceea fari de sfarsit. Fiinded nemincinos este Cel ce a zis: «Oricine va mirturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Ta- tilui Meu, Care este in ceruri» (Matei 10, 32)". Astfel, Parintii au mers la Levkosia, unde au stat inaintea arhiereului latin, a clerului sau si a poporului. ,,Atunci le-a zis arhiereul: «Spuneti de- graba, cilugarilor, adevarate sunt cele zise despre voi de magistrul Andrei? Zicefi, agadar, cit cei ce aduc azime la Liturghie ratacesc si sunt in groapa pierza- rii, pundind randuieli potrivnice legit crestinesti?». Incuviintand, acegtia au rispuns cu glas lumi- nat: «Noi asa zicem, cii tofi cei ce se impiirtdsesc cu azime cad de la adevar si cred intr-o dogma mincinoa- 84, care este potrivnica Sfintei Evanghelii, Dumneze- lestilor Scripturi si Sfintelor Sinoade. Sunt, agadar, in ratdcire, nu numai cei vii care siivargesc aceasta, “$1 cei care au murit». La auzul acestor cuvinte, ar- ai “SK.N. Sathas, ibidem, pp. 27-28.328 Arhimandrit Vasilios Papadakis hiereul latin s-a méaniat foarte tare gi a poruncit sq; inchida pe tofi in temnifa, voind prin aceasta a-i in toarce, sau, de-i va afla $i mai intarifi $1 nestramutag) in credinta lor, sa-i piarda cu o moarte rea, Atunci gealafii t-au apucat cu silnicie, pe unij batandu-i, pe alti imbrincindu-i de-a valma, pe altii aruncandu-i dintr-o parte in alta (fard de rusine, altora smulgandu-le bitrbile, li improgcau cu vorbe de ocaré, numindu-i «cdini» si «paterini»™ si alte asemenea vor- be nelegiuite, iar la urma i-au azvarlit in teminifd [...J [,..] Deci implinindu-se un an, monahii au fost adusi din nou la cercetare inaintea arhiepiscopului latinilor, care le-a zis: «Raméaneti inca in ignoranta de mai inainte, sau poate vremea care a trecut v-a in- vatat sd vd caiti si sa lepddati ca pe niste gunoaie cele pe care le spuneati pind acum?». Vitejii propovitduitori ai adevarului au strigat intr-un glas: «Sd nu dea Domnul si ascundem ade- varul $i sd marturisim minciunal»; si i-au zis arhie- reului: «Sa stii, stapane, ca ceea ce am spus, din now © spunem, $i va vestim c& nu vom inceta sd zicem oa cei Ce se impartasesc cu azime sunt partasi pierzarii». Atunci i-a pus din nou in temnita gi a dat porunca si fie piziti cu stragnicie de gealati”™ oa peurie , ia ini” (probabil de la ,,Pater noster”, rugaci ; Aumifi ereticii catari, care va © secti destul de rispanditd tMonahii ca aparatori ai Ortodoxiei 329 Dupa trei ani de temnita, Cuviosii Parinti au marturisit din nou inaintea episcopului latin, fara a se inspaimanta de dureri, de chinuri, de foame, de sete, de frig, de golatate si de celelal- te rele patimiri pe care le raébdau necurmat. In cele din urma, vazandu-i nestramutati, magis- trul Andrei ,,1-a predat impdratului gt i-a ardtat cu ce moarte sa-1 omoare, zicdnd: «Fiinded acesti monahi greci spun ca nu azima a fost ldsata de Hristos spre a fi adusd pentru El la Dumnezeiasca Euharistie, ci cele dospite, sé fie ucisi acesti ticdlosi si tofi cei ce hulesc asemenea lor cu moarte de ocara. Am hotardt sa le legdm mai intai pi- cioarele de cozile unor cai $i apoi sd fie trasi prin mij- locul pietii, ca si li se zdrobeasca trupurile de metrele de pe drum. Pe urma sa fie dati sa arda in foc!». Dupé ce s-a dat hotararea, gealatii find de fata, acesti Cuviosi si fericiti Parinfti si-au ridicat ochii spre cer si intr-un singur glas au multumit lai Dum- nezeu, zicind: «Doamne, Dumnezeul puterilor, iti multumim ca ne-ai invrednicit sa ne arate mai pre- sus de acesti blestemati de latini si sad murim pentru Tine. Precum celor trei tineri care au fost incercati in cuptorul cu foc le-ai daruit har indoit, ca sa se arate mat inalti decat haldeii si mai presus decat focul, $i "oud, care ne-am ardtat mai puternici decat latinii, di-ne tarie ca sd nu ne infricosim de focul acesta si ne Primeste pe noi ca jertfa adusa Tie printr-insul!»". a ses Ibidem, p, 38,330__Arhimandrit Vasilis Papadakis _ Asadar, Parintii au fost legati de cai gi tardy pe pamant, ca mai apoi sa fie argi de vii, Egu- menul lor, Cuviosul Ioan, a fost vazut mult timp rugandu-se in mijlocul flacdrilor, pana cand un Jatin |-a lovit cu ciomagul gi astfel si-a dat sufle- tul sau®”. Si incuviintand toate acestea, Leon Allatius pa- polatrul (grec, care mai inainte fusese ortodox) a spus cf este nevoie ca cei fiir de frau razvratiti im- potriva propriei lor credinfe si care se impotrivesc adevarului sd se intoarca la dreapta cugetare nu prin surghiun, ct prin foc si sabie. Ereticti trebuie proscrisi, exilafi, pedepsiti, iar cei indardtnici sé fie ucisi si arsi cu foc; asa poruncesc legile, asa a ldsat antichitatea”"™ Cat de diferita este insa invatatura Parinti- lor! Sfintitul Gura de Aur arata: ,, Ereticul mw tre- buie omorat; o fapta ca aceasta ar aduce ritzboi ne- in lume’. Tar dumnezeiescul Teodor : Biserica nu pedepseste cu sabia [...] Lui i-a fost pe plac o astfel de ucidere”™. Lh Aur, ,Omilii la Matei”, r. D. Fecioru,a Se | aparatori ai Ortodoxiei — Latinii nu s-au limitat insd la aceast§ nele- giuire. ,Arhiepiscopul Neofit al Ciprului a fost alun- oat si trimis in surghiun, find inlocuit cu un latin, iar celorlalti patru episcopi rdmagi li s-a permis sede- rea in insula cu aceste conditii: sa fagdduiasca supu- nere, prin strangere de mand, $i sa-i declare pe succe- sorii lor supusi arhiepiscopului latin, care sd aiba gi dreptul de a sanctiona orice hotardre episcopala adusa inaintea lui de catre vreunul dintre impricinafi"™. Cipriotii au trimis atunci un episcop si pe egu- menul Manastirii Apsinthion la patriarhul Gher- man al Constantinopolului, care pe atunci isi avea resedinta la Niceea. Cereau aviz sinodal pentru problemele lor, implorandu-i pe patriarh si pe epi- scopii sai sa nu lase fara aparare o tara cu atatia locuitori. Sinodul a considerat necesara, pentru moment, practicarea iconomiei si acceptarea con- ditiilor impuse de latini, pana la trecerea primejdi- ei. Dar intrunindu-se episcopii, au sosit, din diferi- te cetati, numeroase victime ale persecutiei latine, intre care si monahi, care au inceput sa strige: » Aga sa lumineze lumina voastra inaintea oa- menilor» (Matei 5, 16), nu numai prin faptele, ci si prin cuvintele voastre. Sa nu existe nimic intunecat ort nelimpede in hotararile voastre, Uneltirile latinilor le-am cunoscut din cele ce le-am patimit. Ne-am in- “ntat deja destul cu ei si am rabdat destul necaz. Am suferit in temnife, am fost surghiuniti din patrie, ne- “KN, Sathas, ibidem, p. 85. Bs ati- Ashimandrit Vasilios Papadakis au batjocorit cinstitele noastre _ toate acestea am cunoscut indeaproape wrltivile tor: Latinti ung spun in fata noastra, sialta ascund in mintea lor. Cer sit le dim mdinile (in semn de supunere) si spun ca este un Iucru cu desdvarsire curat si nevi- novat. Aceasta insd nu este nunc altceva decat trada- rea credintei primite de la Parinfi gi cale ce duce la supunerea noastra fafa de Biserica lor $1 fafa de toate cugetele nebunesti obignuite vechii Rome. Latinii se indeletnicese mereu cu razbonie gi se intdmpla sé fie cu tofii — laici si clertci — rzboinici adevarati, care cunose bine datinile razboiulut. De aceea si considera acest lucrs —a le da mdinile — drept semn al infran- gerit si al deplinei inrobiri, precum obisnuiesc sa fac cei ce aut fost prinsi in batilii. Drept aceea rugim sa se consemneze rispicat in — ' Sinodului vostru $i aceasta: ca cipriotii si mainile italienilor, chiar daci un lucru ca omis din sfintele canoane. Fiindca deca nu ste un vadit pericol sd se surpe degrabitopinia. Sfinfitul Gherman le-a scris prin urmare juptatorilor cipriofi sa ramana statornici pan’ la mucenicie in credinta mostenité de la Parinti; <& refuze a se lasa ingenuncheati prin gestul sim- bolic al strangerii de mand $i daca este nevoie, 64 cedeze doar in celelalte doud cerinte ale latinilor, cu scop vadit pecuniar. intr-o alta scrisoare de-a sa (1229), Stimtitul Gherman ii indeamna pe ortodocsii din Cipru: ,Fugiti cu grabire, departindu-vd de preotii care s-aw plecat stapanirii latine. Sa nu vd adunati cu €i im bi- serica, nici sé nu primiti din mdinile ler vreo bimece- vantare. Fiindca este mai bine sé va rugati lai Dam- nezeu singuri in casele voastre, dect sé a adscnati im biserici dimpreund cu slugarnicii latino-cugetittori. Daca vreunul dintre sus-zisii preoti este ieqpo- dobit cu 0 viata cinstita $i primeste bune-cimstire. der 4 gresit doar in aceasta — adici a cedat dim pricina sil- niciei, ori s-a lsat ademenit de despotism! latin care 4 patruns in bisericile voastre, si a martwrisit c&-] are ca arhiereu pe papa —, unuia ca acesta sii mu i se tm Saduie sa vind la bisericd impreund cu voi, nici si sdodrseasca cele sfinte, pani cind nu se va pocii si va marturisi in fata arhiepiscopului latin si a episcopilor Sat ca altfel stau lucrurile [...] --] Acei clerici care recunose Biserica noastra si Si tind credinta predanisitt de Parinti, si nu se care s-au. im4 Arhimandalt Vasilios Papadakis ricit Latine), fiinded o asemened afur isenie n-are nicio oa e mai curdnd asupra celui ce a dat-o. lar au facut pricina de sminteala poporu {care au cllcal acrivia sfintelor canoane gi halt primit pe episcopil stratini 4 uzurpatori si le-au dat mana, sen al supunernl $1 al inrobiris dein ; [...) Cat despre voi, popor ales al lui Dumnezeu, intariti-vd in eredin{a, imbarbatati-vd, fiti tari, in- dreptati-i pe cet fara de randuiald gi mustrati-t pe cei ce rdstalmicese buna-cinstire. Sd nu trddati niciuna dintre dogmele drepte pe care le-ati primit din vechi- me, Sd secotifi bucurie si cAstig orice necaz pamdn- tuse si orice paguba, ca sa pastrafi intru voi neatinsi comoara credin{ei ortodoxe”*". putere, cl se abut aceasta deoarece & M lui lui Dunnezeu, ca wth §2. Mucenicia monahilor aghioriti Imediat dupa Cruciada a IV-a gi cucerirea Constantinopolului, latinii au intrat si in Sfantul Munte gi au inceput sa-i asupreasci pe monahi. _ Jefuiau odoarele de pret din mandstiri si ii ¢ ‘Nuiau sau fi ucideau pe cilugari pentru a de ascunse,Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei — greci care vietuiau impreund in méandstire, intrucét cei din urma nu primeau sa se supund Bisericii Romane, Cu nimic mai prejos, monahii greci, ca sé nu sévar- seasc vreun act necanonic, au trimis la mai-marele Ho- matianos (mare hartofilax®" al Patriarhiei si, din 1220, arhiepiscop al Bulgariei), un monah pe nume Oikodo- mopoulos, sai-i sfatuiasca daca pe viitor pot avea comu- niune cu ivirii care s-au rupt de Biserica Ortodoxa. Ho- matianos i-a indemnat pe greci sd inceteze orice comu- niune cu aceia si in acelagi timp i-a lamurit in legatura cu dogmele si cu deosebirea dintre cele doud Biserici”®". Monahii i s-au adresat papei Inochentie al Il-lea, care in 1204 ii recomandase episcopului latin al Sevastiei sa nu-i trateze cu brutalitate pe aghioriti. Incercarile ins4 au continuat, astfel in- cat monahii au solicitat interventia imp&ratului latin de Constantinopol, Henric, care a salvat ma- nastirile de la distrugere®’. Ulterior i s-au adre- sat din nou lui Inochentie, care a asezat Sfantul Munte sub directa protectie a Sfantului Scaun (1214), Cu toate acestea, presiunile si chinurile au continuat. Latinii le cereau parintilor s& se su- puna papei. Dar cum acestia nu se invoiau, noul rear e Re bi ie Ait) s (n. trad Sponsabil peste arhiva si biblioteca patriarhici. a5 ae T6 Aytov Opoc (Sfiintul Munte), p. 71. » MI XEpodvnaoc tod Ayiov Opove ADw ae intului Munte Athos), ae. yh (Ve : sas, Apxata Pewypapia tic Maxedovies “tet se0grfe a Macedon) fasciculul 2. p. 471Arhimandrit Vasilios Papadakis 336 papa, Honoru, i-a declarat Pe monahi nesupusgi fata de Scaunul apostolic $i razvratiti. inca inainie de 1259, asupra Ivironului au na- valit talhari si purati latini. Dupa 0 relatare a iero- monahului Teodosie, au lasat miaindstirea distrusa si pustie, incat aproape ai fi zis ci nu fusese locuita, si au pradat toate odoarele sfinfite, prinoasele si lucrurile de care se slujeau monahii, si n-au mai ldsat nimic din vestita mandstire decit un loc pustiu $i sdrdacit; iar dintre monahi pe unii i-au ucis, sugrumandu-i, iar pe alfii i-au izgonit”**. Tot astfel si Lavra Sfantului Atanasie a ajuns intr-o mare sdracie $i intr-o stare de plans din pricina unor asemenea invazii. Dar Sfantul Munte a cunoscut incercari de- osebit de grele in timpul invaziilor catalanilor. Acestia erau spanioli de origine si fusesera pri- — miti ca mercenari in slujba imparatului Andro- nic al [-lea Paleologul in 1302. Ulterior insa au — intrat in i cu acesta si au pradat Tracia si Macedonia. In 1307 au ocupat Cassandra de as- tazi, pe care transformand-o in baza de atac, au distrus cetatile din imprejurimi. In acelasi timp au navalit si asupra Atho- sului, provocand distrugeri cumplite, urgisind $1 ucigand multime de monahi. ,,Monahii era ca oile, iar méndstirile, cite nu erau dis~ din temelie, erau lasate pustii; si atat de m on 180 de méanastiri in secoli n 300 numarate de papa Inochentie on, |