___ Monahii ca aparatori ai Ortodoxie) 337 [Il-lea (care punea la socoteald, totusi, $i chiliile) la inceputul secolului al XIII-lea, prea putine au rdmas _ sau, mai bine zis, s-au ridicat dupa aceea —, incdt la sfargitul secolului al XIV-lea se mai gdseau abia 25 dintre ele, dintre care 13 s-au mentinut pana astizi. La Athos nu se pastreaza nicio traditie despre ca- talani, odata ce toate relele abatute asupra peninsulei sfintite in perioada medievald i-au fost atribuite lao- laltd papei, si nu fara temei [...] Oare athonitii nu-i vedeau pe catalanti cei atat de fanatici si superstitiosi rugdandu-se cu regularitate $i in acelasi timp varsand garld singe omenesc, si nu-si dddeau seama ca acestia erau instrumente ale papei?”®'. Monahul Teodul Magistrul scrie despre inva- zia catalanilor: ,,Bolnite, biblioteci, biserici, colibe si salasuri mantuitoare pline de har, mai-nainte inflorind imbelsugat, acum deodata au fost nimicite, cazand o data pentru totdeauna si fiind ucisi cu neomenie, ca mste animale de jertfii, cei ce locuiau intr-insele"™. $i Manastirea Hilandar a opus rezistenta o lunga perioada de timp invaziei catalanilor si al- tor barbari®. in tot acest timp, monahii au pati- mitnenuméarate incercari, de care s-au usurat abia cand atacul s-a abatut citre Tesalonic. Atunci au rasuflat usurati si ceilalti athoniti, care suferiserd aceleasi incercari ca si monahii de la Hilandar. ae eal a K. Viahos, ibidem, pp. 58-59. é Pate (Epistle 9), P.G, 145, 444AB, ' Hv 6 ph age a TET HNY (N! emor oraCapitolul II Luptele monahilor impotriya unirii din 1274 cu latinij 1. Eforturile unioniste ale lui Mihail Paleologul si reactiile declansate de acestea In 1259 generalul Mihail Paleologul |-a inla- turat pe mostenitorul legitim al tronului Imperiu- lui Roman™, loan™, si a castigat puterea. Doi ani mai tarziu ocupa Constantinopolul, punand capat unei dinastii latine indelungate. Totusi, pozitia sa din multe puncte de vedere dificila |-a silit ulteri- or sd se indrepte spre Occident si s& urmareasci cu asiduitate unirea dintre ortodocsi si latini Desigur, tronul papal nu era dispus la concesii, nici la o strédanie sincera de inlaturare a cauzelor schismei. Dar desi contactele initiale ale lui Mihail cu papa Clement al IV-lea s-au soldat cu esec™, ee ® Bizantin. Bizantinii, aga cum au fost numiti ultet Or, se considerau continuatori ai Imperiului Roman si *° numeau pe ei ingigi romei, iar patria lor, Romania. (1. tr “ Toan al IV-lea (1 1261), ultimul reprezentant #! dinastiei Lascarizilor, de varstd minora. (11. trad.) “1B. Vateidis, ‘Exe Anota FH ‘lo topic (Istoria Biser™ ci), vol. 2, § 147, 1, pp. Z Me)Monahil ca apdrdtori ai Ortodoxiei 39 temerarul imparat nu gi-a abandonat cu toate acestea initiativele unioniste. Ascensiunea in sea- unul roman a papei Grigorie al X-lea (1271-1276) a deschis perspectiva unor noi stradanii. Astfel, apa a trimis legati la Constantinopol (1272) si i-a invitat pe patriarh si pe imparat la Sinodul episcopilor latini de la Lyon, accentuand posibili- tatea unIrit. Cu acest prilej, imparatul a convocat un _sfat” sia incercat sa-l conving’ pe Sfantul Iosif, patriarhul de atunci al Constantinopolului, si pe cei mai de vaza dintre clericii s4i ca pomenirea papei nu contravine sfintelor canoane. De ase- menea, in cuvantul sau a minimalizat insemna- tatea primatului papal gi a recursului la autori- tatea papala, cu atat mai mult cu cat acestea nu erau puse in aplicare datorita marii distante care ii separa pe bizantini de Roma®*. Sfintitul losif |-a insarcinat s4 vorbeasca pe eruditul hartofilax si totodaté conducatorul fortelor bizantine anti- unioniste, oan Vekkos. In raspunsul sau, acesta a afirmat ca ,latinii sunt eretici si vase ale tuturor ereztilor’”” si a asemanat recunoasterea celor trei a Kallistos Vlastos, Aoxiywov iotopixdy mepi Tov Mowatoc... (Eseu istoric despre Marea Schism), p. 87. sii V. Stefanidis, ExkAnotaatixn ‘latopia (Istoria Bise- ci), § 23, p. 386. “H. Arampatzis,'H Op0dd0én Exe Anoia wet fy Pan Kata toy ty Z , XilL-tea), ae aoe (Biserica Ortodoxa gi Roma in secolul al