Scribd Logo
Importer

Bienvenue sur Scribd !

  • ST 456

    Transféré par

    ayeaye202
    21 vues20 pages
    Partea 25

    Titre original

    st 456

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Formats disponibles

    PDF ou lisez en ligne sur Scribd

    Avez-vous trouvé ce document utile ?

    Ce contenu est-il inapproprié ?

    Signaler ce document
    Partea 25

    Droits d'auteur :

    © All Rights Reserved
    Téléchargez comme PDF ou lisez en ligne sur Scribd
    Signaler comme contenu inapproprié
    21 vues20 pages

    ST 456

    Transféré par

    ayeaye202
    Partea 25

    Droits d'auteur :

    © All Rights Reserved
    Téléchargez comme PDF ou lisez en ligne sur Scribd
    Signaler comme contenu inapproprié
    sur 20
    Capitolul 1V Luptele monahilor impotriva unirii cu latinii la Sinodul de la Florenta (1439) 1. Unirea mincinoasa de la Florenja i riposte- le imediate Dupa moartea sfintitului Vryennios, tentati- vele de unire cu Roma eretic4 au continuat. Situ- atia critica a imperiului il determina pe impara- tul Joan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) sa faca toate eforturile in vederea adunarii unui sinod ecumenic unionist. in anul 1436 imparatul i-a invitat la consfa- tuiri pe cei mai de vaza clerici si oameni de stat pentru a stabili pozitia ortodocsilor la sinodul care se pregatea in Italia. La sedinte a luat parte 91 ilustrul ieromonah Marcu Evghenicul®”, care datorita virtutii, a pregatirii teologice alese si a tlocingei sale, a fost ales intre vicarii patriarhiilor onentale la viitorul sinod. impreuna cu eruditul Syropoulos, Les Memoires (Memonile), 8, p. 168. Wee Arhimandrit Vasilios Papadakis Gheorghe Sholarios, Sfinfitul Marcu a fost jp. sarcinat cu pregatirea teologica a sinodului, j,, in ajunul ¢ntrunirii acestuia a fost hirotonit epi- scop, pentru a lua parte la sinod ca ,fruntas’™, fn ciuda opozitiei poporului ortodox 5 4 majoritatii episcopilor™, care intrezAreau ese. cul acestui sinod, la care refuzau cu indarjire sq ia parte, in cele din urmé imparatul a c4zut de acord cu papa Eugeniu al IV-lea (1491-1447) sa se convoace un sinod unionist la Ferrara, in Jta- lia. intre cei sovaielnici s-au numarat 9i aghio- ritii, care s-au eschivat sd trimita anumite carti necesare, pe baza carora ar fi trebuit sa se desfa- soare dezbaterile cu privire la unire™. Au trimis la sinod ,,doar doi ieromonahi, pe Moise de la Lavra gi pe Dorotei de Ia Vatoped, ca asa-zisi reprezentanti ai tuturor aghioritilor’*. ,,lar ca au sezut de fata (la sinod) si parinti aghioriti de vaza este prea adeverit, ce dati find marea insemnatate a Sflintulut te, adeseori parintilor de acolo li s-a cerut pi- i povata in treburile bisericesti, din cele ma kai Manapdc (Ortodoxia # 6 Evyevixds Kt a Evghenicul 3 unre Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 439 Astfel, in februarie 1438 in jur de o suta de reprezentanti ai Bisericii Rasaritene au sosit in jmantul italian. Din delegatia ortodoxa faceau parte imparatul cu fratele sau si patriarhul Con- stantinopolului, losif, impreuna cu peste doua- zeci de episcopi. Intre acestia se distingeau vica- riicelor trei patriarhii orientale, Marcu Evghe- nicul al Efesului, Antonie al Iracliei gi Dionisie al Sardisului, precum si Visarion al Niceei. La sinod au mai luat parte gi egumenii Mandstirilor Pantocrator, Kaleos si a Sfantului Vasile, precum si unii ieromonahi $i monahi™. Deschiderea lucrarilor sinodale a ayut loc la 9 aprilie 1438. La primele intruniri au fost alesi ca purtatori de cuvant ai ortodocsilor Sfantul Marcu si alti gase episcopi gi clerici, ieromona- hul Moise din Sfantul Munte Athos si egumenii Minastirilor Pantocrator si Kaleos™. Aceste in- truniri, care au durat pana in luna octombrie a aceluiagi an, n-au dus, din pacate, la niciun re- zultat concret. La urmatoarele gedinte oficiale latinii do- teau sd-si sustind invatatura lor rau-credincioa- si prin diferite sofisme si pasaje masluite. Din Partea taberei ortodoxe lupta aproape singur Kyriakos, ExxAnowotixt ‘loropla (stort ,§ 154, p. 48. os, ibidem, cap. 24, p. 186. s, ‘laropia TO” Lt paTos... (Is- “. Arhimandeit Vasilios Papadakis a care cu argumente solide, logice BT eae a cen caracterul desi i adaosului. ,.Dar — precum istoriseste el insugj i ietre”™*. ee micelle anului urmator (1439), Sino- dul s-a mutat la Florenfa, cu scopul de a-i face pe ortodocsi sa cedeze din pricina lipsurilor si a neajunsurilor de tot felul. Inversunarea si cerbicia latinilor erau uimitoare. La una dintre sedinte, Sfantul Marcu le propunea ,,cd, daci se inlatura adaugirea din Sfiintul Simbol, este cu putin- ta si ne unim, ceea ce n-au primit nici cu varfurile urechilor”™. imparatul urmarea cu amaraciune cum noile sedinte despre filioque nu aduceau niciun rezul- tat efectiv. Cu sprijinul partizanilor sai, Visarion al Niceei, Isidor al Rusiei, Grigorie Melissinos™, care ii era si duhovnic, si al schimbaciosului si nestatornicului patriarh Iosif, cduta si-i convin- ga pe ceilalti ortodocgi s8 se invoiasc’ cu accep- tarea adaosului gi cu o unire prin pogoramant, adica o acceptare prin iconomie a ereziilor lati- ne, fard insd ca aceasta si aib’ caracter obligato- . Cu toate acestea, Marcu, Sige Damas, Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 441 salpul Ortodoxiei, la insistentele latinofronilor yn dea ca ,,nu este iertat a face pogordmént in ; ele ce tin de credinta”’*?'. in urma ripostelor energice ale Sfintitului Marcu $i ale tovarasilor sai de lupta impotriva mincinoasel uniri, imparatul, patriarhul si epi- scopii latinofroni s-au vazut nevoiti s4 puna in joc promisiuni, daruri, mese fastuoase, ba chiar i forta. Multi dintre ortodocsi, din pacate, au cedat. Patriarhul a dat cel dintdi citire unei de- claratii scrise in care admitea c4 purcederea ,,si din Fiul” este echivalenta cu cea ,,prin Fiul’”. Toti ceilalti arhierei, cu exceptia lui Marcu al Efesului si a episcopilor de Iraclia, Monemvasia, Trape- zunt si Anhiala, au fost de acord cu patriarhul, aratand prin aceasta ca nu au nimic in comun cu de-Dumnezeu-purtatorii Parinti ai Sinoade- lor Ecumenice, afara de rangul arhieriei, pe care il purtau cu nevrednicie, de vreme ce au sfarsit prin a se face ,,trédatori ai propriei mintuiri si ai bunei-cinstiri“*, Un exemplu graitor al oportunismului re- voltator si al ipocriziei faré margini a latinofro- nilor este gi acesta: intrucat in cursul sedintelor de pana atunci egumenii participanti nu se invo- eR Re diane eee epee ‘Totopia (Istoria Biseri- | Mar al Efesului, Ex@eorg... (Expunere), 442 Arhimandrit Vasilios Papadakis isera cu acceptarea adaosului, patriarhul gi in. paratul ,,t-au lepadat pe ei ca pe nigte nehirotonit;”, altfel spus, ca si cum n-ar fi fost egumeni legiuiti si canonici! ,, $i cei ce ieri gi cu trei zile in urmé fy- seserd chemati in calitate de egumeni, ba chiar de Iq Constantinopol pana la Florenta ciilatoriserd ca egu- meni, si, potrivit dreptului egumeniet, au participat la adundri si au colaborat cu imparatul, cu patriarhul si cu toata Biserica, atunci dintr-odatd s-au vddit a nu fi egumeni si, ca niste nehirotonifi, lipsiti de drep- tul de a-si exprima opinia.’*° Astfel, ,singurii care au ramas credinciosi in jurul lui Marcu Evghenicul au fost cei doi teromo- nahi din Sfantul Munte, Moise de la Marea Lavra si Dorotei de la Vatoped, ca si majoritatea grupului de monahi si clerici ai Patriarhiei Ecumenice’™. imparatul |-a instiintat cu bucurie pe papa A rdsdritenii acceptasera adaosul. Dar in urma i latinilor, atat imparatul cat si ceilalti la- au cedat in privinta tuturor celor ,,pa- ole”, adic filioque, folosirea azimelor, atul papal. Bazele pe care se — aceleasi cu cele stabilite de i Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 443 jn final, actul de unire a fost semnat de optspre- rece arhierei si unsprezece clerici greci. Au sernnat, iliti find, inclusiv episcopii Tracliei, Monemvasiei, Trapezuntului si Anhialei. Dintre episcopi, singu- rij care n-au semnat au fost marele Marcu gi epi- scopil Stavropolei si Iviriei, care izbutisera sa fuga ¢n ascuns inainte de semnarea hotdrarii. Un fapt intristator il constituie gi semnatura lui Grigorie Mellisinos, a patru egumeni gi ieromonahi, si chiar a ieromonahului aghiorit Moise™. Cand papa a aflat ci Sfantul Marcu nu a is- calit, a spus: ,,Atunci n-am fiicut nimic’™. ae Dupa intoarcerea delegatiei ortodoxe in Constantinopol, ,,toti duhovnicii, egumenti $i pre- otii se lepadau de ei ca de niste latinizanti™* si au incetat comuniunea cu cei ce semnasera unirea. Scaunul defunctului patriarh Iosif i-a revenit la- tinofronului Mitrofan al Cizicului. Imparatul si unionistii din jurul siu se sileau cu orice chip sa puna in aplicare unirea, dar in randul poporului €a a ramas cu toate acestea fara ecou. Chiar si dintre cei care semnasera, multi s-au cait la scur- vreme (precum episcopii de Iraclia si Trape- Zunt si marele eclesiarh Silvestru Syropoulos) si == Mansi 314, 1033C, 1040BC. _, 4D. Kyriakos, ibidem, vol. 2, § 154, p- 52. 444 Arhimandrit Vasilios Papadakis au respins-0, punand actul lor de cedare pe ge. ma silniciei suferite. _Lmparatul, curtenti, inalfii demnitari ai Societe fi intelectualii, patriarhul Constantinopolului gi cei wrigi multi dintre episcopi ‘formau aripa unionista, in timp ce preotii, monahit, monahiile si poporul ~ apérittorul Op- todoxiei — s-au asezat farii sovdire sub stindardul hotara- tului Marcu Evghenicul. Unionisti ¢1 antiunionisti s-au infruntat intr-o indelungata si invergunata luptd, solda- td cu infrangerea si oprobiul suferit de cei ce detineay puterea politicit si autoritatea bisericeasca in stat." Cei trei patriarhi ai Rasdritului, de aseme- nea, au respins unirea prin hotdarare sinodala in 1443, la Ierusalim, si l-au caterisit pe Mitrofan™. Unirea a fost respinsa si de Bisericile Trapezun- tului, Rusiei, Moldovlahiei, Georgiei si Serbiei, precum si de doua sinoade restranse ale orto- docsilor din Constantinopol™'. Dar si aghioritii -au declarat impotriva unirii ,,gi ameninfau cu in cazul in care nu s-ar fi indreptat ceea ce se ¢ in Italia”. impotriva mincinoasei unit monahii Zaharia si Nifon (viitorul pa- opolului)™. pp. 86-89. 150, 1, p. 231. vnoo foo Ayiov Opove Ae aTPLApXLKOL TVAKES (Tablouri pa- 81. 1, Néov ExAdyiov (Now ’ : Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 445 Jeromonahul Teofan din Imvrios, prieten sreaiubit al Sfantului Marcu, ii seria imparatului un cuvant care se incheia astfel: ,,In numele lui Dumnezeu, sa se indrepteze ceea ce nu s-a facut drept, pentru ca se Vor despirti de noi gi Sfantul Munte gi atriarhiile care au aflat de acest lucru, care nu s-a sdvarsit in chip drept, dar gi tot cel ce voiegte sa fie crestin ortodox’**. Teofan i-a trimis acest cuvant al sau impreuna cu © alta scriere contra latinilor sfantului Marcu, pentru a i le inmana imparatu- lui. Sfantul i-a raspuns evlaviosului ieromonah: Am primit scrisorile sfinfiei tale, care mi-au in- tarit sufletul mahmit $i mi-au pricinuit nespusd man- giiere, prin dispozitia sincera, socotinta curata si lipst- tide viclesug si cugetul comun. Lupta insé nu mai sta in vorbe, ci in fapte, nici nu mai este vreme pentru vor- be de duh si dovezi asternute in scris (la ce le-ar folosi, de altfel, unor asemenea judecatori corupti?), ci tofi cei ce-L iubesc pe Dumnezeu trebuie sa se giteasca si se lupte cu ei prin fapte, find gata sa sufere orice primej- die pentru buna-cinstire gi pentru stradania de-a nu se pangiri prin impartasirea cu cei necinstitori’™*. tr-o alta scrisoare a sa, marele Marturisi- tor Marcu ii scria ieromonahului Teofan la Evrip: »Cei mai multi dintre frati, ludnd curaj din exilarea med, ti mustra cu asprime pe nelegiuiti (latinofroni) 5! pe ciledtorii dreptei credinte si ai legiuirilor parin- ei teas “* A. Dimitrakopoulos, OpAdd0g0¢ ‘EAAds (Grecia —_ 105 106. Pp S Thien, Pp- 106-107. 446 Arhimandrit Vasilios Papadakis testi, fi alunga de pretutindeni ca pe nigte necuray nesuferind sa liturghiseased impreund cu ei, nici sq. pomeneasca vreodata in Tainele Bisericii ca pe niste crestini [...] ae Teas] iti cer sii te incingi cu ravna dupa Dumne- zeu — ca om al lui Dumnezeu, prieten al adevaruly; si ucenic adevarat al Sfantului Isidor. Sa-i sfittuiest; pe preotii lui Dumnezeu si se pazeasca cu orice chip de impartasirea cu mitropolitul lor latino-cugetator si sd nut liturghiseascd impreund cu el, nici sa-1 po- meneasca vreodati, nici si@-l socoteasca arhiereu, ci lup ndimit. Tot aga sa nu slujeascd deloc in bisericile latinesti, ca sd nu vind si asupra noastra mania lui Dumnezeu, care s-a abatut asupra Constantinopolu- lui, din pricina faradelegilor petrecute in el [...) [...] lar calugarul acestui pastor al vostru, nii- mit, si nu adevarat, sus-zisul episcop al Monemoasi- ei, dupa ce a luat de la imparat egumenia Manastirit naintemergatorului, nici nu e pomenit de monali ‘Siti $i nici macar nu-l timéiaza ca pe un crestin [...) — ] Fugiti deci si voi, fratilor, de impartisirea en-au impartigire (cu Biserica) si de pomeni- ereu ortodox, este dator sit implineas- latina, pani si raderea birbii. Un” ator va fi judecat dimprevna : _Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 447 Cu alt& ocazie, referindu-se la latino-cuge- titorii ,pe jumatate fiare”, Sfintitul Parinte spu- nea: ,Trebuie sa fugim de ei asa cum fuge cineva de sarpe, cacti sunt precum aceia (precum serpii) sau poate chiar mai rai ca ei, ca unii care Il negutatoresc pe Hristos st il fac sursd de cistig [...] Deci fugiti de ei, fratilor, si de impartisirea cu et; caci acestia sunt apostoli mincinosi, lucritori vicleni, care igi iau chip de Apostoli ai lui Hristos ame ed in august 1443 imparatul i-a intrebat pe cle- ricii din Constantinopol care este motivul pentru care nu primesc hotararile Sinodului de la Flo- renta. Drept raspuns, cinci arhierei, sapte egu- meni si ieromonahi din manastiri diferite si trei clerici, dintre care unii semnasera fortat actul de unire, i-au trimis imparatului 0 scrisoare in care spuneau printre altele: ,,Ca unii ce cinstim mespus pacea Bisericti noastre, dorim cu atat mai mult sa ve- dem Biserica din nou in pace, cu cit si suferim multi- me de necazuri pentru pacea ei [...] Chiar daca parem 4 fi potrivnici pacii, se intamplit mai curdnd contra- "ul; toata impotrivirea noastra are ca fel adevitrata pace. Nadajduim in Cel ce este Incepatorul pécii, ci 7, lois dmavtaxod the yc... (Celor de pe tot cuprinsul nnintului), cap. 6, 7, apud I, Karmiris, Ta doypertinct Kav nHeia THE OpAoddgov KadoAixs Exw\joe i dogmatice ale Bisericii Ortodoxe i 448 Arhimandrit Vasilios Papadakis nu va trece cu vedere Bisertca Sa alat de inviforayy si care atat de mult patimeste, ci ne va UNI pe tofj pe temeiul unui singur crez adevarat. Deci fiindei np luptam pentru o astfel de poet de aceea fugim de pa. cea la care ne chemati acum". in continuare Parintii precizeaza ca pring. palul motiv pentru care nu recunosc hotdrarea Sinodului de la Florenta este acceptarea de catre acesta a nelegiuitului adaos filioque; si incheie: Nu vom primi nicio unire cu latinii, cata vreme raméne in picioare acea hotirare ce dovedeste ci am iscdlit si ne-am supus cu sila, ne face rdspunzétorj inaintea judecatii lui Dumnezeu gsi inrobeste Bise- rica Rasdritului unei invataturi de credinta straine gi necunoscute. Mai mult, noi nici nu o socotim a fi a Bisericii noastre, nici nu stam la discutii vreodati cu vreunul care ar dori sa imbritiseze si si fie partas marturisirii noastre — la care am consimtit cu sila- fiindca crede in dogme stritine gi neobignuite. Aceasta — 0 spunem cu tofii, si cei ce am semnat, si cei ce n-am mat (unirea), de vreme ce gi dumnezeiasca ta sti- cere de la noi. ‘Spune acum gi care ar fi adeviirata cale ca nemincinoasa gi sigurat si si ne izbavim” inlduntru, spre slava lui Dumnezeu. — Monahii ca apairatori ai Ortodoxiei 449 nsurile celui dintai. Aceasta, de altfel, s-a petrecut seul si in vechime in Biserica ee ee [...J] Dar fiindca s-a vorbit $i de iconomie, vom pune cu privire la aceasta: Lucrarea iconomiei este in exclusivitate @ Bisericii, care trebuie sd vegheze tot- deauna la pacea si buna infelegere dintre madularele ei si pururea sa-si pdstreze slobozenia ei $i stapani- rea. Lucrul acesta nu fine de una, doud, trei, patru sau citeva persoane oarecare, ci de arhierei [...] lar ema iconomiei o vom cerceta intr-o consfiituire , doar daca sfintul patriarh (se face referire la patriarhul latinofron, care recunostea unirea) ne incredinteaza ca are acelasi cuget ca $i not, dandu-ne cheziisie despre aceasta precum i-o vom cere si pre- cum constiinta noastra va socoti indestulator. Atunci, cercetand potrivit cu voia lui Dummezeu chestiunea, tot ceea ce vom hotéri cu toftii impreund le vom trimite in scris si celorlalti preasfintiti patriarhi, iar hotarérea pe care o vom da va fi infiptuitd doar act $i aceia o vor incuviin{a. Fiinded noi nu putem ficu nimic in dezacord fata de acei preasfintiti patri- 4 putem séivirsi ceva firt pirerea lor”™®. 450 Arhimandrit Vasilios Papadakis noi, dupa putinta noastra. Dar nu primim cu niciuy chip desiintatele talmaciri gt rastdlmaciri aduse ge unii cuvintelor vietii, manapi de propriile lor cugete si de «nebuna infelepciune»™ a filosofilor morti cy trupul sicu sufletul. ; De altfel, nici Biserica lui Hristos nu le-a primis preodata, ci i-a dat anatemet, tdindu-i de la trupul ei, pe cei ce le-au scris, La fel gi noi, ii socotim strdini de invatatura sdnatoasa si nu aver impdrtdsire cu cei ce ‘se slujesc de ele pana astizi. Nici nu voim sd incepen : ‘eu ai nostri— mai bine zis, cu cei ce nu mai sunt ri — discufii si incrucisari de cut j pricini de mai jos: . Nu avem indoieli sau rezerve in ceea ce ogia de Dumnezeu insuflata a Shr i trebuinta de vreo oarecare calawzai care | si sd indrepte cugetele noastre, pe temelia dogmelor Parintilor si le si precum Sfintelor Evangheli. lu ne este ingdduit sa purtaim noi sin- id ce lipsesc ceilalfi partasi ai nos- — onahii din eparhie, si mai ales — il Marcu), care prin luptele | aptirator al crezului adevarat inte, pentru lor Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 451 tate, ci me aflam cu totit intr-o pozitie mai de jos. De aceen, fecare parte sé Ua certa cu inversunare, luptiind stru crezul sau, $111 strddania fiecarora dintre noi dea cerceta judecatile lui Dumnezeu, ne vom lua la hartd gi nu OA iegi nimic bun din aceasta ispravé, ci toate cele contrart. Aceasta este credinta si cugetarea noastra. A vie- tui intr-insa este slava noastrd, iar a muri pentru ea a vesnic castig. Urmiam cu supunere Sfintilor Das- cali ai Bisericii noastre $i ramanem nestrémutati pe temelia cea sigura a credinfei lor dumnezeiesti. De aceea, nu vom sa ne convingd nimeni niciodatd sé ne schimbam cugetul nostru, sd credem cele contrarii $i sé marturisim ca Fiul este cauzd a Duhului. Nici nu vom spune, fireste, niciodata, ca in chip drept cred cei ce cugetd astfel, nici nu ne vom impir- tasi impreunda cu ei. Acestea nu le zicem din inversu- nare, nici dorind a ne impune parerea sau impotrivin- du-ne in chip nesdbuit si nebunesc acestei chestiunt - sii nu ingadui, Hristoase Impdrate, si ajungem lao asa treapté a nebuniei! Ci fiindcd voim sé ne miluim sufletele noastre si ne temem de osanda lui Dumne- zeu, luptiim sa nu céidem de la credinta dreaptit si si ne lipsim de mostenirea vegnicelor bunititti”™". din urm&, dup moartea lui loan ), s-a intrunit un mare Sinod al 1 ,Sfanta Sofia” (1450), 452 Arimanant Yeroo la care au luat parte patriarhii Alexandriei, Ap. tiohiei si lerusalimului, gaisprezece arhierei, maj multi clerici si cativa egumeni*’. Sinodul |-a ca. terisit pe Grigorie Melissinos (1445-1450), urma- sul latinofronului Mitrofan in scaunul patriarhal al Constantinopolului, inscdunandu-! in locul sau pe ortodoxul Atanasie, a condamnat Conci- liul mincinos de la Florenta, pe care l-a denuntat ca fraudulos si silnic, si i-a combatut pe latini™. 2. Luptele Sfantului Ghenadie Sholarios impo- triva aplicarii unirii de la Florenta in perioada respectiva, in Manastirea Panto- crator din Constantinopol vietuia invatatul mo- nah Ghenadie (mai inainte Gheorghe) Sholarios, dupa adormirea Sfantului Marcu (1444) ra at acestuia la conducerea partidei antiunio- husifii din Praga au trimis 0 delegatie 2a unirii cu ortodocsii (1451), Ghenadie a enea influenta si putere de convin- onducatorului delegatiei, incat acesta nicio impotrivire dogmele ortodoxe. ascensiunea |a putere a sulta- al Il-lea in cursul aceluiasi 2" 5, ‘Lotopia tov Exiopates: (Is ety ‘lotopia (Istoria Bisert- Monahii ca aparatori ai Ortodoxiei 453 i45l) ka silit pe noul imparat Constantin al XI-tea

    Vous aimerez peut-être aussi