1 .

A PA R I T I A S I E VO LU T I A A S I G U R A R I LO R

1.1. Relatia Asigurare Risc

Riscul este definit in dictionarul explicativ al limbii romane ca posibilitatea de a
ajunge intr-o primejdie, de a avea de infruntat un necaz sau de a suporta o paguba.
Dorinta omului de a proteja familia si patrimoniul s-a materializat, ca urmare a
organizarii stiintifice a solidaritatii umane, in asigurare. Aceasta presupune acordarea
unei indemnizari financiare victimelor unor evenimente, precum catastrofe naturale,
accidente.
Din punct de vedere juridic riscul este evenimentul viitor si incert (dar posibil), de
a carui realizare este legata producerea unor efecte juridice. El are importanta pentru
asigurator, deoarece din analizarea si evaluarea lui rezulta nivelul primei si
corespunzator al indemnizatiei de asigurare.
In functie de felul incertitudinii poate fi intalnit:
- risc pre - provocat de factori cunoscuti la momentul incheierii contractului (de
exemplu: activitatea in mediu toxic, boala etc);
- risc imprevizibil - datorat unor factori ce nu pot fi cunoscuti si nici banuiti, precum
cutremur, seceta, inundatii, furtuna etc;
In functie de natura sa riscul poate fi social, cand are drept cauza evenimente
sociale (precum boala, somaj) si de natura politica sau economica care are la origini
situatia politico-economica existenta si posibile evenimente majore precum: razboi,
lovitura de stat, falimentul.
Relatia asigurare-risc este una de cauzalitate imediata: prezenta unui risc a creat
nevoia de asigurare. Modul in care acest mijloc de protectie a evoluat este strans legat de
evolutia civilizatiei umane, de fenomene demografice, economice si de modul in care
catastrofele naturale au fost percepute de-a lungul timpului.

1.2. Aparitia si evolutia

In forme primare, asigurarile au fost prezente odata cu primele grupuri sociale

organizate, care intr-o forma sau alta, incercau sa-si ajute membrii in caz de nevoie.
Dovezi de existenta a asigurarii exista din antichitate:
- in Egiptul antic (in jurul anului 4500 i.H.) existau societati de intr-ajutorare a
cioplitorilor de piatra;
- in Babilon, transportul era organizat in caravane, iar costurile disparitiilor erau
suportate in comun de comercianti. Proprietarii de corabii se intelegeau cu acela care isi
pierdea corabia sa primeasca alta in loc, cu conditia ca pierderea sa nu fie din culpa
proprietarului;
- in secolul V i.H., Pericle a infiintat organizatii care aveau ca scop ajutorarea membrilor
si familiilor acestora in caz de incendiu, boala, deces;
- membrii colegiului funerar din Lanuvium Roma incheiau un adevarat contract de
asigurare, platind in timpul vietii cotizatii pentru ca inmormantarea sa fie organizata de
colegiul al caror membrii erau.
Imprumutul maritim (foenus nauticum), utilizat de greci si romani, presupunea
obtinerea de catre comerciant a unui imprumut in bani necesari organizarii transportului.
In cazul in care nava pierea, imprumutul nu trebuia restituit, iar daca ajungea la
destinatie, pe langa imprumut se platea si o dobanda ridicata pentru suportarea riscului.
In Evul Mediu, imprumutul maritim a continuat sa fie folosit pana in 1234, cand Papa
Grigore al IX-lea l-a interzis datorita dobanzilor excesive.
Asigurarile continua sa-si faca loc ca asociatii mutuale ale lucratorilor, artistilor,
astfel ca membrii corporatiilor existente in unele tari europene (Danemarca, Anglia) erau
despagubiti in caz de accident de munca, incendiu sau chiar incapacitate de munca.
Ca urmare a interzicerii imprumutului maritim, s-a cautat gasirea unui alt mijloc
care sa permita bancherilor obtinerea unei anumite sigurante. Apar premisele
contractului de asigurare: bancherii incasau o suma de bani si se angajau sa acopere un
eventual prejudiciu cauzat navei sau incarcaturii.
(Cel mai vechi contract de asigurare in forma scrisa este datat 1347, fiind incheiat
la Genova. De fapt, tot acolo apare si prima codificare a asigurarii in regulile emise de
Uffizio de Marcanzia in 1383 si prima societate de asigurari maritime in 1424.)
In secolul al XVIII-lea in Franta, italianul Tonti a creat primele tontine, practic
asigurari de viata. Membrii tontinelor contribuiau la un fond comun cu o cotizatie anuala
si pe o perioada determinata, iar la expirarea perioadei, suma obtinuta prin capitalizarea
cotizatiilor se impartea membrilor supravietuitori.
(Cel mai vechi contract scris in materia asigurarilor de viata a fost incheiat la
Londra in 1583. Si tot la Londra in 1666, dupa marele incendiu apar primele asigurari
contra incendiilor.)
Odata cu secolul al XIX-lea, putem vorbi de asigurarile moderne: in Franta apar
societati de asigurare care au prosperat rapid, in Anglia apare prima societate de
asigurari pentru accidente pe calea ferata, se diversifica domeniile de asigurare.
In concluzie, aparitia si evolutia asigurarilor s-a datorat:
a. evolutiei economico-sociale;
b. urbanizarii si organizarii breslelor;
c. dezvoltarii matematicii si in special a teoriei probabilitatilor.

2
 3

1.3. Asigurarile in Romania

Ca si in restul Europei, in secolul al XIV-lea, apar asociatiile mutuale, pe structura
breslelor, in cadrul carora fiecare membru platea taxa de inscriere si cotizatii, iar sumele
colectate erau utilizate pentru inmormantari, ajutorarea vaduvelor si copiilor.
Mentionari istorice:
- in 1744 o Casa de incendii organizata la Brasov ai carei membri plateau o suma de
bani, urmand a fi despagubiti in caz de incendiu;
- in 1823, in Sibiu s-a incercat fara succes infiintarea unei institutii de asigurare pentru
incendiu.
Prima institutie care a avut ca obiect de activitate asigurarea a fost intemeiata de
Asociatia Meseriasilor din Brasov care in 1844 infiinta Institutul General de Pensii din
Brasov. In partea de sud a tarii - vechiul Regat - in 1871 lua fiinta prima societate de
asigurari: "Dacia". (Au urmat: "Romania", "Nationala", "Generala", "Agricola"s.a..)
In perioada interbelica, activitatea in domeniul asigurarilor a luat amploare, odata
cu intrarea capitalului strain. (Printre multele societati de asigurare, existau si institutii
precum Casa Armatei - sectia asigurari - care asigurau caii din proprietatea statului aflati
in folosinta ofiterilor si Eforia Bisericii Ortodoxe Romane - care asigura prin sectia de
specialitate bunurile din proprietatea parohiilor.)
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, intregul portofoliu al societatilor de
asigurare a fost preluat de Sovromasigurare. Ulterior, s-a infiintat Administratia
Asigurarilor de Stat la care statul a detinut monopolul total in materie de asigurari.
Dupa 1990, in baza Legii 47/1991 privind constituirea, organizarea si
functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, a Legii 136/1995 si a
Legii nr. 32/2000 privind asigurarea si reasigurarea s-au infiintat nenumarate societati de
asigurare cu capital privat. In 1991, prin hotarare de guvern s-a infiintat Oficiul de
supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare in cadrul Ministerului Finantelor ale
carui atributii au fost preluate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (articolul 4, al
Legii nr. 32/2000).

3
 2 . N OT I U N E A D E A S I GU R A R E

2.1. Notiune

Asigurarea consta in crearea unui fond de catre personele fizice si juridice

amenintate de riscuri din care se acopera daunele si alte cerinte financiare imprevizibile.
Acesta este si sensul dat de Legea nr. 32/2000 notiunii de asigurare : "operatiunea prin
care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin
contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si i
indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele
ncasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii
desfasurate";
Din punct de vedere juridic, asigurarea este un contract aleatoriu in care una din
parti - asiguratul - se obliga sa plateasca celeilalte parti - asiguratorul - o suma de bani
pentru ca in ipoteza producerii evenimentului asigurat, acesta din urma sa plateasca
asiguratului indemnizatia stabilita prin contract. In unele situatii, asigurarea apare ca un
contract obligatoriu, incheiat in temeiul legii.
Intr-un sens mai larg, economic, legea defineste activitatea de asigurare ca ca
fiind - n principal - oferirea, intermedierea, negocierea, ncheierea de contracte de
asigurare si reasigurare, ncasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si
de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin
activitatea desfasurata".
Analizand definitiile de mai sus, t r a s a t u r i l e asigurarii sunt:
- acopera riscuri prin crearea comunitatii de risc;
- acopera riscuri datorate unor evenimente independente de vointa asiguratului,
dar evaluabile;
- protejeaza persoane egal amenintate de acelasi tip de risc.

2.2.Functiile asigurarii

1. Functia de prevenire a daunelor

Prin mecanisme economice, asigurarea poate avea si rolul de a preveni producerea
evenimentului daunator prin impunerea asiguratului a unei conduite preventive (de
exemplu, in cazul asigurarii pentru incendiu, persoanele fizice sau juridice care nu iau
masuri de protectie sunt supuse unor tarife de prime mai mari).
2. Functia de dezdaunare
Functia esentiala a asigurarii este de dezdaunare si rezida din scopul asigurarii
care este acela de despagubire a asiguatilor, prin repararea bunurilor, repararea unor
 5

prejudicii sau acordarea unor sume de bani.

3. Functia financiara
Prin acumularea sumelor de bani platite ca prime si prin intervalul de timp dintre
momentul incasarii primelor si plata indemnizatiilor, societatile de asigurare ajung sa
detina temporar valori importante. Ele au datoria sa le plaseze pe piata de capital in
scopul obtinerii de venituri suplimentare. Astfel, se pot constitui depozite la banci sau
efectua operatiuni mobiliare.
4. Functia de control are o pondere mai mica, constand in depistarea de catre stat
prin intermediul asigurarilor a unor cauze generatoare de prejudicii.

2.3. Notiuni utilizate in asigurari

1. Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani

(indemnizatia de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de
asigurare.
Activitatea de asigurare in Romania poate fi exercitata de societati (de asigurare,
de reasigurare sau de broker de asigurare) numai cu autorizatia prealabila emisa de
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor care verifica indeplinirea conditiilor legale
speciale de infiintare si functionare .
In vederea protejarii asiguratilor, Legea nr. 136/1995 a prevazut constituirea, prin
contributia societatilor de asigurare, a Fondului de protejare a asiguratilor destinat
platilor de despagabiri si sume asigurate in caz de faliment (de lichidare judiciara
potrivit terminologiei din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii
judiciare) al acestor societati. Fondul se constituie si se administreaza de catre Comisia
de Supraveghere a Asigurarilor, care stabileste cota din primele brute incasate de
societatile de asigurare si reasigurare cu care se alimenteaza fondul si normele privind
utilizarea acestuia.

2. Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu
asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si
calitatea de parte contractanta si este titularul interesului asigurat ori persoana asupra
careia poarta asigurarea (riscurile vizand patrimoniul sau sau persoana sa) si totodata
titularul indemnizatiei de asigurare in ipoteza survenirii cazului asigurat.
Daca evenimentul care provoaca pentru asigurator obligatia de plata a
indemnizatiei de asigurare priveste persoana sau patrimoniul unei alte persoane decat
aceea a contractantului, se numeste asigurat (persoana asigurata) titularul interesului
asigurat sau persoana asupra careia poarta asigurarea, iar persoana care a incheiat
contractul de asigurare isi pastreaza doar calitatea de contractant.
3. Beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficiar terta persoana careia - in virtutea
contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la
realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). In cazul in care contractul

5
este incheiat in favoarea beneficiarului, contractantul se mai numeste si stipulantul
asigurarii. De exemplu, un tata se asigura pentru caz de moarte in favoarea copilului sau.
In acest exemplu, tatal este contractant, asigurat si stipulantul asigurarii, iar copilul
beneficiarul asigurarii. In virtutea legii beneficiar al asigurarii poate fi, de exemplu, terta
persoana pagubita in cazul asigurarii de raspundere civila sau creditorul cu garantie reala
asupra bunului asigurat.
4. Riscul asigurat (pericolul) asigurat (avand o semnificatie proprie, diferita de
notiunea de risc din dreptul comun)1 este un eveniment viitor, posibil dar incert -
prevazut in contract - la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viata ori sanatatea
unei persoane (de exemplu, incendiu, inundatie, moartea, despagubirile datorate tertilor
etc.). Asigurarea se face tocmai impotriva urmarilor acestor pericole. Incertitudinea
poate privi indeplinirea ori neindeplinirea evenimentului - incertus an, incertus quando -
deci reprezinta o conditie (de exemplu, incendiu) sau numai data indeplinirii - certus an
sed incertus quando - reprezentand un termen incert (de exemplu, decesul este un fapt
inevitabil, dar momentul cand va surveni nu este cunoscut). In acest sens se spune ca in
asigurarile de deces riscul asigurat consta nu in decesul asiguratului - eveniment cert - ci
in durata incerta a vietii lui, astfel incat in cazul mortii premature a asiguratului
asiguratorul va plati o indemnizatie mult mai mare decat primele incasate.
Intrucat riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil si incert, nu exista risc (si
deci contractul nu produce efecte, desfiintandu-se de drept) daca evenimentul s-a produs
inainte de inceputul asigurarii sau producerea lui este imposibila (de exemplu, asigurare
de supravietuire pana la varsta de 200 de ani). Iar daca evenimentul se realizeaza prin
fapta intentionata a asiguratului nu mai are caracter incert, intamplator, nelasand loc
hazardului si deci, de regula, nu constituie un risc asigurat. Rezulta ca riscul este un
element obligatoriu, esential si care trebuie identificat in monetul incheierii contractului.
In asigurarile de raspundere civila, riscul consta in eventualitatea producerii unor
prejudicii tertilor, pentru care asiguratul este obligat sa raspunda.
5. Cazul asigurat este evenimentul asigurat, pentru inlaturarea consecintelor
caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs (de exemplu, in cazul asigurarii
contra incendiului, incendiul survenit reprezinta cazul). Asadar, spre deosebire de risc
care este un eveniment ce se poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs.
Notiunea cazului asigurat are o insemnatate deosebita in materie, fiindca din momentul
producerii lui asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare
(despagubiri sau suma asigurata).
6. Obiectul asigurarii este reprezentat de ceea ce s-a asigurat ( de ex : raspunderea civila,
bunul). Obiectul asigurarii nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de
asigurare. De exemplu, viata si sanatatea pot forma obiectul asigurarii, dar - fiind scoase
din circuitul civil - nu formeaza obiectul contractului (raportului) de asigurare; acesta
consta din obligatiile partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de
asigurare, prima si indemnizatia de asigurare constituind obiectul prestatiilor la care se
obliga partile (obiectul indirect al contractului).

6
 7

7. Interesul asigurarii este reprezentat de dauna evaluabila in bani pe care asiguratul o

poate suferi. In materia asigurarilor de bunuri, asigurata poate fi numai persoana care are
un interes legitim patrimonial in conservarea bunului respectiv, persoana care in cazul
pieirii sau deteriorarii acestui bun poate suferi un prejudiciu.
Interes la asigurare pot avea - in afara de proprietate - uzufructuarul, creditorul cu
garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului etc. Unii dinte ei pot
avea si simultan interes la asigurare. De exemplu, proprietarul si uzufructuarul. In orice
caz, incetarea interesului atrage dupa sine incetarea asigurarii pentru acea persoana, daca
nu s-a prevazut altfel in contract.
In asigurarea de raspundere civila legea nu mentioneaza expres necesitatea
interesului asigurat, dar el se subintelege si consta in evitarea micsorarii patrimoniului
asiguratului (si/sau altei persoane cuprinse in asigurare) ca urmare a angajarii
raspunderii lor civile fata de terte persoane pagubite prin fapte ilicite.
In cazul asigurarilor de persoane interesul asigurat (dauna evaluabila in bani) nu
prezinta importanta intrucat indemnizatia de asigurare este datorata independent de
existenta unor daune. De aceea asiguratul sau tertul beneficiar (inclusiv mostenitorii
asiguratului) nu trebuie sa dovedeasca vreun interes pentru a putea exercita contra
asiguratorului drepturile izvorate din contract in urma cazului asigurat. In schimb,
asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decat aceea care a incheiat
contractul este permisa numai in conditiile prevazute in contract, de regula numai daca
persoana in cauza consimte la incheierea contractului. Restrictia se justifica pe
considerentul ca asigurarea pentru cazul mortii altuia ar putea trezi dorinta decesului
(yotum mortis).

8. Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa
plateasca indemnizatia de asigurare. In functie de suma asigurata, se calculeaza atat
indemnizatia, cat si prima de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu
trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii (valoarea de asigurare).
Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asiguratului in
producerea cazului asigurat. In schimb, suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a
bunului (subasigurare). In acest limite suma asigurata se stabileste de catre parti in
contract.
In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare
(cuantumul pagubei tertului fiind incerta), suma asigurata se stabileste prin conventie,
iar in cazul asigurarii obligatorii prirn hotarare a, Guvernului.
In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu este limitata. Fiind vorba de
viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita (fie minima, fie maxima) de valoare.
Astfel fiind, nofiunile de supraasigurare sau subasigurare sunt inaplicabile si suma
asigurata se stabileste, potrivit intelegerii dintre parti, in mod liber.

7
 9. Prima de asigurare este suma de bani pe care o plateste asiguratul
asiguratorului pentru asumarea riscului. Primele de asigurare se stabilesc pentru un an de
zile si pot fi platite in intregime la momentul incheierii contractului sau in mai multe
transe pe parcursul derularii acestuia.
Plata primei de asigurare conditioneaza intrarea in vigoare a asigurarii sau
inceperea perioadei de asigurare.
10. Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o plateste
asiguratului sau beneficiarului la producerea cazului asigurat. In cazul asigurarilor
contra pagubelor (de daune), daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare,
indemnizatia de asigurare - numita despagubire - se plateste in limita sumei asigurate,
dar numai pana la concurenta daunei de asigurare si nu poate depasi valoarea bunului
din momentul producerii evenimentului asigurat.
La asigurarile de persoane - intrucat indemnizatia de asigurare nu are caracter de
despagubire si nu depinde de paguba suferita, ci numai de suma asigurata - indemnizatia
de asigurare, numita din aceasta cauza suma asigurata, coincide cu suma asigurata,
respectiv o parte din aceasta suma in caz de invaliditate permanenta partiala (procentul
corespunzator gradului de invaliditate permanenta).

2.4. Clasificarea asigurarilor

1. In functie de natura juridica a raporturilor de asigurare:
- asigurari comerciale (fapta de comert pentru ambele parti);
- asigurari mixte (asigurarea este fapta de comert pentru o parte si civila pentru
cealalta).
Pentru societatile comerciale de asigurari, operatiunea de asigurare este
intotdeauna - fapta de comert asa cum o considera Codul Comercial, dar si din punct de
vedere subiectiv, asiguratorul fiind societate comerciala.
Pentru asigurat, operatiunea poate avea caracter civil.
In cazul asigurarilor comerciale se va aplica intotdeauna legea comerciala. Daca
asigurarea e mixta, in principiu se aplica tot legea comerciala, numai daca aceasta nu
prevede altfel.
2. In functie de modul in care iau nastere raporturile juridice de asigurare:
- asigurarea obligatorie;
- asigurarea facultativa.
Conform art.1 din Legea 136/1995, activitatea de asigurare se desfasoara in
Romania sub forma asigurarilor facultative si obligatorii.
Potrivit art.2 al aceleiasi legi, in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si
asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin contractul
de asigurare.

8
 9

In asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si

obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin Legea 136/1995 si acte normative speciale.
Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule si tramvaie, iar din 2010 este obligatorie si asigurarea locuintelor impotriva
pagubelor produse de calamitatile naturale.
Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor .
3. In functie de obiectul asigurarii:
a) asigurari de bunuri: obiectul asigurarii il reprezinta un bun.
b) asigurari de raspundere civila: obiectul asigurarii il reprezinta o valoare
patrimoniala egala cu despagubirile ce trebuie sa le plateasca asiguratul pentru
prejudiciul creat tertilor pentru care raspunde conform legii civile.
c) asigurari de persoane: obiectul il reprezinta viata sau integritatea corporala.
Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor
(asigurari de daune).
Asigurarea de persoane nu are caracter de despagubire, reprezentand un mijloc de
capitalizare a unor sume de bani.
4. In functie de subiectele raporturilor de asigurare:
a) Asigurari directe
In cazul asigurarii directe, raportul juridic ia nastere intre asigurator si o alta
persoana.
Coasigurarea este tot o asigurare directa ce presupune existenta a doi sau mai
multi asiguratori. In acest caz, obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide
conform partii de risc asumate.
Asigurarea mutuala se realizeaza intre mai multe persoane care au atat calitatea de
asigurat, cat si pe cea de asigurator. Ea se caracterizeaza prin aceea ca partile se obliga la
plata primei de asigurare (cotizatie) in scopul constituirii unui fond comun din care se
plateste la survenirea cazului asigurat indemnizatia de asigurat. Codul comercial arata ca
asigurarea mutuala nu are drept scop realizarea de beneficii, ci doar impartirea riscurilor.
b) Reasigurarea este forma de asigurare a asiguratorului direct la o alta societate
de asigurari. Reasiguratorul contribuie, in schimbul primei la suportarea indemnizatiilor
pe care reasiguratorul le plateste.

9
 3. CONTRACTUL DE ASIGURARE

3.1. Definitie

Conform Legii 136/1995 si art 2199 Noul Cod Civil, prin contractul de asigurare,
asiguratorul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la
producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea
sau suma asigurata, denumita in continuare indemnizatie, in limitele si termenele
cuvenite.
3.2. Caractere juridice

Contractul de asigurare are urmatoarele caractere juridice :

1. contract consensual
Art.2200 Cod Civil solicita forma scrisa ad probationem, deci contractul este
valabil incheiat prin simplul acord de vointa.
Lipsa formei atrage imposibilitatea dovedirii lui cu martori, chiar daca exista un
inceput de dovada scrisa (cf legii 136/1995).
Vointa partilor se materializeaza in contracte tip redactate de societatile de
asigurari, devenind asftel inexistente situatiile in care contractul de asigurare sa nu
imbrace o forma scrisa.
2. contract sinalagmatic
Partile contractante au urmatoarele obligatii reciproce: asiguratul sa plateasca
prima, iar asiguratul sa sporte riscul si sa plateasca indemnizatia.
3. contract de adeziune
Contratul de asigurare este redactat de regula de societatea comerciala de
asigurare, asiguratul putand doar adera la el prin acceptarea clauzelor.
Libertatea contractuala se rezuma la:
- a avea dreptul de a te asigura sau nu;
- a alege societatea de asigurare.
4. contract cu executare succesiva
Asiguratului ii revine obligatia sa plateasca primele, iar asiguratorului sa-l
protejeze contra riscului plata indemnizatiei.
5. contract aleatoriu
La incheierea contractului nu se cunoaste intinderea obligatiilor, efectele acestuia
depinzand de un eveniment viitor si incert. Contractul de asigurare ramane aleatoriu si in
cazul in care obiectul asigurarii il reprezinta decesul, deoarece incertitudinea planeaza
asupra momentului la care acesta se va intampla.
6. Contract cu titlu oneros
In cazul acestui tip de contract, atat asiguratul , cat si asiguratorul urmaresc o
contraprestatie, astfel asiguratul urmareste sa obtina protectia asiguratorului
 11

concretizata in plata indemnizatiei, iar asiguratorulurmareste incasarea primelor

ca prt al obligatiei pe care si-o asuma.

3.3. Conditiile de valabilitate ale contractului

1. Capacitatea de a contracta
Persoanele juridice (soicietatile de asigurari) au capacitatea de a incheia contracte
de asigurari direct, prin conducatori sau indirect, prin reprezentanti.
Asiguratul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta. Capaciatea juridica restransa
a persoanei fizice de a incheia acte juridice se dobandeste la varsta de 14 ani si inceteaza
la varsta de 18 ani cand devine majora si are capacitate deplina de exercitiu.
2. Consimtamantul si cauza sunt guvernate de regulile de drept comun.
3. Obiectul contractului de asigurare il formeaza prestatiile pe care partile si le
datoreaza: plata primei si suportarea riscului prin plata indemnizatiei.
4. Forma contractului este, conform art.10 din Legea 136/1995, cea scrisa.

3.4. Incheierea contractului

3.4.1. Cererea de asigurare

Potrivit Legii 136/1995, persoana care incheie asigurarea este obligata sa
raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator cu privire la imprejurarile
esentiale referitoare la risc.
Declaratia de asigurare se completeaza anterior incheierii contractului in cazul:
asigurarilor de persoane (uneori al celor de bunuri) si al asigurarilor externe. In cazul
celorlalte tipuri de asigurare cererea de asigurare se redacteaza odata cu incheierea
actului.
Rolul cererii sau declaratiei de asigurare este acela de a evalua riscul. De aceea,
conform Legii nr. 136/1995 si prevederilor Noului Cod Civil , asiguratului ii revine
obligatia ca si in timpul derularii contractului sa comunice asiguratorului modificarile
esentiale cu privire la risc.
3.4.2. Evaluarea riscului si reguli generale referitoare la acesta
Evaluarea nivelului de risc se face prin coroborarea informatiilor din declaratia de
asigurare cu cele obtinute dupa inspectia de risc efectuata de asigurator.
Prin evaluare de risc se vor stabili: nivelul de risc si limitele intre care se situeaza
acesta, coeficientii in baza carora se calcueaza prima si masurile pe care trebuie sa le ia
asiguratorul pentru diminuarea riscurilor.

11
 Riscul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a fi asigurabil:
a) Riscul trebuie sa fie determinat cu precizie in contract caci numai in posesia
datelor necesare asiguratorul poate aprecia posibilitatea acoperirii riscului si, in caz
afirmativ, cuantumul primei. De aceea, asiguratul este obligat sa raspunda in scris la
intrebarile formulate de asigurator, cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc,
pe care le cunoaste. Sunt esentiale imprejurarile hotaratoare pentru incheierea
contractului sau pentru conditiile in care acesta se incheie. Asiguratul este obligat si in
cursul executarii contractului, sa comunice in scris asiguratorului schimbarea
imprejurarilor esentiale privind riscul (art. 13).
Spre deosebire de reglementarea anterioara in materie (art.61 din
Decr.nr.471/1971), Legea nr. 136/1995 nu precizeaza consecintele juridice pentru
ipoteza in care asiguratul a facut declaratii inexacte (false) sau incomplete (reticenta
frauduloasa) cu privire la imprejurarile esentiale referitoare la risc pe care le cunoaste
sau daca nu comunica modificarea acestor imprejurari intervenite in cursul executarii
contractului. In completarea celor mentionate, precizam ca Noul Cod Civil
reglementeaza aceasta situatie in art 2204, facand distinctie dupa cum declaratia inexacta
este facuta cu rea-credita sau din culpa. In primul caz, contractul de asigurare este nul iar
asiguratorul pastreaza primele dobandite.
In cea de-a doua situatie, fiind vorba de culpa (Alin 2 art 2204) declaratia inexacta
nu va atrage nulitatea contractului.
Intrucat asiguratui este in culpa, asiguratorul are dreptul (daca nu s-a prevazut
altfel in contract):
- inainte de producerea cazului asigurat, sa denunte contractul retituind
asiguratului parte din primele platite aferente perioadei in cadrul careia asigurarea nu
mai functioneaza sau, sa mentina contractul, solicitand majorarea primei;
- dupa intervenirea cazului asigurat, sa refuze plata indemnizatiei daca dovedeste
ca fata de imprejurarile reale nu ar fi incheiat contractui (putand fi obligat, cel mult, la
restituirea primelor incasate - art. 21) sau sa reduca in mod corespunzator indemnizatia
de asigurare (proportional cu acoperirea riscului marit prin primele de asigurare platite).
b) Riscul trebuie sa fie un eveniment viitor, posibil dar incert. De aceea contractul
se reziliaza de drept daca, inainte de a incepe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s-a
produs ori daca, inainte sau dupa aceasta data, producerea lui a devenit imposibila. Din
punct de vedere teoretic, inexistenta sau imposibilitatea producerii riscului din chiar
momentul incheierii contractului ar justifica nulitatea contractului.
Pentru unificare, legiuitorul a prevazut pentru toate cazurile solutia rezilierii.
Primele de asigurare platite pentru perioada ulterioara rezilierii urmeaza sa fie restituite
(art. 21).
c) Riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionala a asiguratului sau a altor
persoane determinate. De aceea, in cazurile stabilite in contract, in asigurarile contra
pagubelor asiguratorul nu datoreaza indemnizatia daca dovedeste ca evenimentul a fost
produs cu intentie de catre asigurat sau beneficiar, respectiv de catre un membru din

12
 13

conducerea persoanei juridice asigurate, lucrand in aceasta calitate, ori de catre persoane
prevazute in contractul de asigurare (art. 20). Prin urmare, faptele culpabile (dar
neintentionale) ale asiguratului sau ale persoanelor prevazute in contractul de asigurare
sau faptele - fie si intentionale - ale persoanelor neprevazute in contractul de asigurare
nu indreptatesc pe asigurator sa refuze plata indemnizatiei de asigurare.
In asigurarile de persoane numai sinuciderea asiguratului in termen de doi ani de
la incheierea contractului ori comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor
faple grave prevazute in contractul de asigurare indreptatesc pe asigurator sa refuze plata
indemnizatiei de asigurare (art. 2233 Noul Cod Civil). Sarcina probei revine
asiguratorului.
Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se
plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.
d) Precizam ca noua lege nu exclude de la asigurare riscul de razboi (spre
deosebire de art. 69 alin.l din Decr. nr. 471/1971 abrogat). In contractele de asigurare
insa, de regula, se prevede neplata indemnizatiei in aceste cazuri (operatiuni militare in
timp de razboi, invazie, razboi civil, revolutie, rebeliune, insurectie etc.). Daca nu s-a
prevazut o asemenea clauza (direct sau indirect prin aratarea riscurilor cuprinse in
asigurare) asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia (de exemplu, pentru caz de
deces) si in astfel de imprejurari.

3.4.3. Momentul incheiereii contractului

Contractul este incheiat in momentul realizarii acordului de vointa. Forma scrisa,
dupa cum s-a mentionat, este necesara ad probationem.
Inscrisul pe care partile il intocmesc se numeste:
- polita de asigurare (la asigurarile de persoane);
- contract de asigurare (in cazul bunurilor).

3.5. Principii pe care se bazeaza incheierea si derularea contractului

3.5.1. Interesul asigurabil

Asiguratul are intotdeauna o relatie particulara in legatura cu obiectul asigurat,
aceasta fiind vitala: proprietatea sau raspunderea.
Diferenta intre obiectul asigurarii si obiectul contractului de asigurare este
urmatoarea: daca obiectul asigurarii il reprezinta ceea ce s-a asigurat (bun, proprietate
etc.), obiectul contractului il reprezinta prestatiile la care partile se obliga.
Interesul asigurabil ca principiu al incheierii contractului a fost definit in 1883 in
cazul Castellain vs. Preston cand s-a raspuns la intrebarea daca intr-o polita de incediu se
asigura materialele de constructie sau interesul asiguratului.
Interesul asigurabil a fost definit ca dreptul legal de a asigura ceea ce rezulta
dintr-o relatie financiara, acceptata de lege, intre asigurat si obiectul asigurarii.

13
 Interesul asigurabil se prezinta diferit, in functie de tipul asigurarii:
1. valoarea prejudiciului la asigurarea de bunuri;
2. protejarea patrimoniului asiguratului, in cazul asigurarii de raspundere civila;
3. masura de protectie si economisire in cazul asigurarii de viata.
3.5.2. Principiul maximei bunei credinte
Majoritatea contractelor comerciale presupun o pozitie de egalitate a partilor. Din
modul de incheiere a contractului de adeziune, rezulta ca asiguratul este pe o pozitie
nefavorabila putand doar accepta conditiile generale si tipul contractului. Cu toate
acestea si asiguratorul este dezavantajat, neputand cunoaste si analiza toate aspectele
legate de capacitatea de plata, riscul asigurat etc.
Principiul maximei bune credinte (Uberrimae fidei sau Utmost good faith)
presupune datoria asiguratului de a informa voluntar, precis si complet asupra tuturor
faptelor materiale privind riscul asigurat, chiar daca asiguratorul intreaba sau nu.
Astfel de imprejurari sunt: fapte care dovedesc ca riscul propus este mai mare
datorita unor factori individuali, fapte ce ar determina o pierdere mai mare decat cea
estimata sau respingerea asigurarilor similare de catre alti asigurati.
3.5.3. Principiul cauzei proxime
Cauza proxima este cauza efectiva care declanseaza un flux de evenimente care
determina o pierdere, nefiind nici prima, nici ultima, ci aceea dominanta.
Atunci cand evenimentul produs se datoreaza unei cauze proxime ce nu a fost
prevazuta printre riscuri, asiguratorului nu-i revine nici o obligatie.
Ex.: 1918 Leyland Shipping pierdea nava ca urmare a scufundarii. Instanta a
stabilit ca nava a fost scufundata in timpul unei furtuni dupa ce fusese anterior avariata
de o torpila.
3.5.4.Principiul despagubirii
Conform acestui principiu, asiguratul este repus in situatia financiara pe care a
avut-o inainte de producerea pierderii.
3.5.5. Principiul subrogarii:
Asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului
asigurarii, contra celor raspunzatori de producerea pagubei in limita despagubirii platite.
Prin subrogare, asiguratorul exercita actiunea in nume propriu, cu toate avantajele
ce decurg din aceasta.

3.6. Efectele contractului de asigurare

3.6.1. Drepturile si obligatiile asiguratului

A) Pana la producerea evenimentului asigurat:

Drepturile asiguratului sunt:

- dreptul de a incheia asigurari suplimentare (de ex. in asigurarea de bunuri si de

14
 15

raspundere)
- dreptul de rascumparare (la asigurarile de viata cu rezerve de prima)
- dreptul de a modifica contractul (in unele cazuri - de ex. inlocuirea
beneficiarului in asigurarile de viata).

Obligatiile asiguratului:

Principala obligatie a asiguratului este de plata a primei de asigurare.

Cuantumul primei de asigurare depinde de cota prima tarifara si de marimea
sumei asigurate.
Suma asigurata este valoarea pentru care asiguratorul isi asuma obligatia de a
suporta riscul. Rezulta obligatia de a informa asiguratorul despre modificarile
circumstantelor care agraveaza riscul si obligatia de intretinere a bunurilor. Suma
asigurata este stabilita prin conventie, iar in cazul asigurarii de raspundere civila
obligatorie prin hotarare a Guvernului.
Supraasigurarea nu este permisa, deoarece poate tenta asiguratul sa contribuie la
producerea cazului asigurat, subasigurarea fiind insa permisa.
In cazul asigurarii de persoane, neexistand posibilitatea de evaluare, notiunile de
subasigurare si supraasigurare sunt inaplicabile.

Prima de asigurare este guvernata de urmatoarele reguli:

a) Prima se plateste la termenele stabilite in contract. In caz de neplata la scadenta
a unei rate, asiguratul are dreptul sa o plateasca in cadrul termenului de pasuire.
Daca in contract nu e prevazut un astfel de termen, contractul se reziliaza in cazul
in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite in termenul
prevazut in contract (art.17).
b) Plata primelor este portabila, facandu-se deci, la sediul asiguratorului sau al
imputernicitilor, daca nu s-a prevazut altfel in contract.
c) Conform Legii 136/1995, dovada platii primelor revine asiguratului, inscrisul
fiind contractul sau polita, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al
platii.
Legea prevede si posibilitatea ca asiguratorul sa compenseze primele ce i se mai
datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare cu indemnizatia cuvenita asiguratului sau
tertului beneficiar.
B. Dupa producerea evenimentului asigurat, principalul drept al asiguratului este
incasarea indemnizatiei.
Obligatiile sunt:
- combaterea elementelor ce ar agrava paguba;
- avizarea asiguratorului in termenele prevazute de conditiile de asigurare;
- furnizarea de acte si date referitoare la evenimentul asigurat.

15
 3.6.2. Drepturile si obligatiile asiguratorului
A. Pana la producerea evenimentului asigurat drepturile asiguratorului sunt: de a
verifica existenta bunului si a modului de intretinere si de a aplica sanctiunile legale
atunci cand asiguratul a incalcat obligatiile privind intretinerea si paza bunului, iar
obligatiile: de a elibera la cerere duplicatul documentului de asigurare sau a unui
certificat de confirmare a asigurarii.

B. Dupa producerea evenimentului asigurat principala obligatie este de plata a

indemnizatiei de asigurare. Aceasta a fost definita ca suma de bani pe care asiguratorul o
plateste asiguratului la producerea cazului asigurat.
La asigurarile de daune, indemnizatia este numita despagubire si se plateste in
limita sumei de asigurare pana la concurenta cu valoarea daunei si nu poate depasi
valoarea bunului de la momentul producerii cazului asigurat.
La asigurarile de persoane indemnizatia este numita suma asigurata si deoarece nu
are caracter de despagubire se plateste fie suma asigurata, fie un procent proportional cu
gradul de invaliditate.
In caz de moarte sau invaliditate permanenta totala se plateste intreaga suma
asigurata. Daca evenimentul se realizeaza partial, in sensul producerii unei invaliditati,
calculul nu depinde si nu se face in functie de cuantificarea daunei (care nu exista), ci in
functie de gradul invaliditatii.

3.6.3. Sisteme de acoperire a daunei

La asigurarile de daune, respectiv asigurarea de bunuri si cea de raspundere civila,
se pune problema nivelului despagubirii, deci a raportului dintre dauna si despagubire.
Modul in care se face aceasta apreciere poarta numele de sistem de acoperire in
asigurare.
a) Sistemul acoperirii proportionale
Articolul 28 al Legii 136/1995 prevede ca atunci cand contractul s-a incheiat
pentru o suma asigurata, inferioara valorii bunului, despagubirea se reduce
corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu
s-a convenit astfel prin contract.
In esenta, aceasta inseamna ca indemnizatia de asigurare reprezinta acceasi parte
de dauna pe care o reprezinta suma asigurata fata de valoarea de asigurare.
Ex.: Valoarea bunului 20 de milioane.
Suma asigurata 15 milioane (proportie 75%).
Bunul piere partial 50%, deci valoarea pagubei este de 10 milioane.
Indemnizatia de asigurare va fi de 75% din paguba.
75 % din 10 milioane = 7,5 milioane.
In materia asigurarii de raspundere civila, desi este o asigurare de daune, sistemul
acoperirii proportionale nu poate fi aplicat deoarece de regula nu exista o valoare

16
 17

asigurabila anterioara realizarii riscului. Se aplica de regula sistemul primului risc.

b) Sistemul primului risc
Asiguratorul suporta, in cadrul acestui sistem dauna in intregime in limitele sumei
asigurate.
Ex.: Valoarea bunului 20 de milioane.
Suma asigurata 15 milioane (75%).
Paguba este de 10 milioane.
Indemnizatia = 10 milioane.
Daca paguba este de 17 milioane, indemnizatia = 15 milioane.
Sistemul primului risc influenteaza si nivelul primelor, fiind mai avantajos pentru
asigurati.
c) Sistemul acoperirii limitate
In cadrul acestui sistem asiguratul suporta paguba numai peste o anumita limita
numita fransiza (franchir - a trece peste). Aceasta poate fi:
- deductibila (absoluta) care se deduce din orice paguba (de ex. fransiza exprimata
in procente din paguba) sau
- nedeductibila (simpla) care nu se deduce din paguba daca cuantumul ei
depaseste valoarea fransizei.
Ex.: In asigurarea obligatorie de raspundere civila, fransiza prevazuta de lege este
stabilita la o valoare X lei, nedeductibila. Daca paguba tertului este pana in X lei,
asiguratorul nu plateste despagubirea. Daca paguba este mai mare, despagubirea va fi
integrala, in limita sumei asigurate.
Legea 136/1995 in articolul 27 alin.3 stabileste ca in contractul de asigurare
poate fi stabila o clauza in baza careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o
fransiza sau o suma determinata care nu se despagubeste de catre asigurator.
Sistemul acoperirii limitate poate fi combinat atat cu sistemul acoperirii
proportionale, cat si cu sistemul primului risc.

Incetarea contractului de asigurare

Contractul de asigurare incheiat pe o durata determinata inceteaza la expirarea

termenului.
La asigurarile de viata si de accidente contractul inceteaza la producerea cazului
asigurat.
La asigurarile de bunuri, contractul isi produce efecte si dupa producerea cazului
asigurat, cu conditia ca bunul sa nu fi pierit in totalitate, dar pentru o suma asigurata
redusa.
La asigurarile de raspundere civila, asiguratorul va suporta riscul si dupa
producerea cazului asigurat, pana la concurenta sumei asigurate contractate.
Denuntarea
Asiguratorul poate denunta contractul

17
 cand asiguratul nu a comunicat modificarile survenite in cursul derularii
contractului, modificari ce exclud posibilitatea mentinerii contractului;
cand asiguratul nu intretine corespunzator bunul sau nu respecta masurile de
prevenire impuse de lege.
Rezilierea contractului intervine atunci cand partile nu-si indeplinesc obligatiile,
de regula asiguratul prin neplata primelor.
Cum rezilierea produce efecte pentru viitor, primele nu se restituie.
Potrivit dispozitiilor legale, daca subzista raspunderea asiguratorului, riscul
asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibila, precum si in cazul in care,
dupa inceperea obligatiei asiguratului procedura riscului asigurat a devenit imposibila,
contractul se reziliaza de drept.

18
 4. MANAGEMENTUL IN ASIGURARI

Potrivit Legii nr.32/2000 activitatea de asigurare n Romania poate fi exercitata

numai de:
a) societati pe actiuni, societati mutuale, filiale ale unor asiguratori straini,
constituite ca persoane juridice romane, autorizate de Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor
b) sucursale ale unor asiguratori, persoane juridice straine, autorizate de Comisia
de Supraveghere a Asigurarilor.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor este o autoritate administrativa
autonoma de specialitate, cu personalitate juridica care are urmstoarele atributii :
elaboreaza sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul
asigurarilor ;
supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor, n vederea protejarii intereselor
asiguratilor , puatnd dispune efectuarea de controale ;
ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu
respectarea normelor prudentiale specifice;
aproba divizarea sau fuzionarea unui asigurator nregistrat n Romania;
aproba transferul portofoliului de asiguari ; un asigurator poate realiza, pe baza
unui acord, un transfer de portofoliu de asigurari, prin care o parte sau ntreaga activitate
de asigurare este transferata altui asigurator. Transferul va cuprinde transferul de datorii,
drepturi, obligatii sau proprietati.
autorizeaza activitatea societatilor de asigurare.
In caz de respingere a cererii Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va
comunica solicitantului motivele respingerii acesta putand face plangere la Curtea de
apel n termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei .
Asiguratorii au drepturi si obligatii generale si unele speciale in functie de felul
activitatii deasigurare pe care o desfasoara .
Printre drepturile si obligatiile generale se numara :
- fiecare asigurator trebuie sa mentina, cumulativ: capitalul social varsat sau, n
cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva liber varsat,precum si marja de
solvabilitate.
- asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital si
rezervele tehnice n bunuri mobiliare si imobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte
titluri de participatie, depozite bancare, cladiri destinate activitatii proprii sau nchirierii.
Printre obligatiile speciale se afla urmatoarele (vezi Anexa) :
- in asigurarile generale, asiguratorii trebuie sa mentinaurmatoarele rezerve
tehnice:
a) rezerva de prime, care se calculeaza lunar prin nsumarea cotelor parti din
primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare,
 b) rezerva de daune , care se creeaza si se actualizeaza lunar, n baza estimarilor
pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel nct fondul creat sa fie suficient
pentru acoperirea platii acestor daune, etc.
- in asigurarile de viata, asiguratorul
a) tine conturi distincte pentru asigurarile de viata acestea urmand sa alcatuiasca
fondul asigurarilor de viata;
b)asigura conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru
identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia.
Intermedierea in asigurare se face de agentii si brokeri de asigurari.
Agentul de asigurare este persoana fizica sau juridica abilitata, n baza autorizarii
unui asigurator, sa negocieze sau sa ncheie n numele si n contul acestuia contracte de
asigurare cu tertii.
O persoana poate desfasura o activitate ca agent de asigurare, daca :
a) detine o autorizatie valabila, scrisa, din partea unui asigurator, denumita
contract de agent, pentru a actiona n numele acestuia.
b) nu poate intermediaza aceleasi clase de asigurari decat pentru un singur
asigurator.
Brokerul de asigurare este persoana juridica romna sau straina, autorizata, care
negociaza sau ncheie contracte de asigurare si ofera alte servicii n legatura cu protectia
mpotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor, pentru clientii sai.
Orice broker de asigurare trebuie sa ndeplineasca mai multe conditii, printre care
si:
a) sa fie persoana juridica;
b) sa aiba un capital social varsat n forma baneasca, a carui valoare este aceea
actualizata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;
c) sa aiba n vigoare un contract de asigurare de raspundere civila profesionala ;
d) sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;
e) sa fie autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

20
 5 . A S I G U R A R I L E FA C U LTAT I V E

Prin contractul de asigurare una dintre parti numita asigurat (sau contractant) se
obliga sa plateasca celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani (prima de
asigurare), iar asiguratorul se obliga ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa
plateasca asiguratului (sau contractantului) ori tertului beneficiar indemnizatia de
asigurare - despagubire sau suma asigurata - in conditiile stabilite in contract.
Se pot incheia contracte pentru asigurare de bunuri, de raspundere civila si de
persoane. Insa pentru bunuri si raspundere civila asigurate nu se pot incheia contracte
avand acelasi obiect, decat pentru riscurile sau partea din valoare neacoperite prin
asigurare, asiguratul avand obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi
bun sau raspundere civila (art.29 si 52). Regula se explica prin faptul ca ambele aceste
asigurari sunt asigurari contra pagubelor si cuantumul despagubirilor (indemnizatiei de
asigurare), oricum, nu poate depasi cuantumul pagubei. In materia asigurarilor de
persoane aceasta problema nu se pune, intrucat asigurarea nu are, in acest caz, caracter
de despagubire si, pe de alta parte, viata si sanatatea oamenilor nu au limita de valoare.
De exemplu, indemi izatia de asigurare primita de o persoane in cadrul asigurarii de
persoane pentru invaliditate permanenta, nu-i rapeste dreptui de a incasa indemnizatia de
asigurare ce i se cuvine pentru aceeasi invaliditate, in baza unei alte asigurari facultative
de persoane. Tot astfel, persoana asigurata pentru caz de invaliditate are dreptui la suma
asigurata in temeiul asigurarii facultative de persoane, chiar daca invaliditatea a fost
cauzata printr-un accident de autovehicul si a primit despagubiri pentru paguba suferita
(cheltuieli de spitalizare, pierderea capacitatii de munca etc.) de la asigurator (acelasi sau
altul) in temeiul asigurarii obligatorii de raspundere civila a detinatorului
autovehiculului care a produs accidentui;

5.1. Asigurarea de bunuri

Sunt incheiate in practica doua mari tipuri de contracte de asigurare de transport:

asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate in timpul transportului terestru intern
(cargo)-5.1.1 si asigurarea autovehiculelor (casco)- 5.1.2. In afara de cele doua mari
categorii, mai intalnim in cadrul asigurarilor de bunuri si Asigurarea cladirilor,
constructiilor, echipamentelor, precum si a altor bunuri(5.1.3), Asigurarea maritime
(5.1.4), Asigurari financiare (5.1.5)
 5.1.1. Asigurarea de transport terestru
1.1.Asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate in timpul transportului
Partile contractului pot fi persoane fizice sau juridice pe de-o parte si societati de
asigurare care au in portofoliu acest tip de asigurare.
Obiectul asigurarii il reprezinta bunuri aflate in parcurs de transport pe teritoriul
tarii, precizate prin Conditiile de asigurare ale acestui tip de asigurare.
De regula, nu sunt asigurate in transportul terestru: bunurile inflamabile,
explozibile sau usor comestibile, lichide acide, bani, hartii de valoare, registre,
manuscrise, obiecte de valoare (aur, argint etc.) Astfel, asigurarea bunurilor se poate
incheia in urmatoarele conditii: a) toate riscurile, cu exceptia celor rezultate sau
provocate de atitudinea asiguratului, pierderea uzuala in greutate sau uzura normala,
asamblare, razboi, greva, viciul bunului b) fara avarie particulara, care acopera riscurile
de pierdere si avarie cauzate de incendiu, explozii si orice accident cu exceptiile
mentionate anterior
Polita de asigurare se poate incheia in una din formele:
a. polita de transport care presupune asigurarea pe o ruta definita si pentru sume
stabilite pentru fiecare transport;
b. polita generala sau polita abonament ce presupune asigurarea pe orice ruta si
pentru toate transporturile efectuate intr-o perioada de timp.
Constatarea si evaluarea pagubelor are loc in urma sesizarii organelor de politie cu
participarea inspectoratului de daune al societatii. Cererea de despagubire trebuie sa
contina: polita in original, dovada de plata a primei, documentul de transport, factura
marfurilor, documente care sa ateste producerea daunei, actele de constatare ale politiei.
Daca bunul asigurat si furat a fost gasit dupa plata, asiguratul va restitui indemnizatia.
5.1.2. Asigurarea facultativa a autovehiculelor pentru avarii si furt
Obiectul asigurarii il formeaza autovehiculele inmatriculate in Romania si fata de
care asiguratul are un interes. Pentru acestea, asiguratorul emite polite de asigurare, in
baza carora se angajeaza sa suporte riscul. Politele de asigurare sunt denumite standard
si toate riscurile.
In functie de tipul politei, riscurile sunt la politele "standard": incendiu, trasnet,
explozie (riscuri generale), ciocniri, loviri sau rasturnari (riscuri specifice) iar la politele
"toate riscurile" sunt suportate: furtul autovehicolului sau al unor parti componente, la
care se adauga riscurile prevazute la polita "standard".
La ambele tipuri de polite se acorda despagubiri si pentru cheltuielile legate de
transportul la atelierul de reparatii si pagubele datorate masurilor luate in timpul
producerii evenimentului.
Asiguratorul nu acorda despagubiri in urmatoarele cazuri:
- accidentul a fost produs cu intentie sau in timpul conducerii autovehicolului
sub influenta alcoolului;
- pentru pagube produse prin intrebuintare, uzura normala;
- pentru pagube datorate temperaturii motorului, a lipsei ungerii sau inghetarii

22
 23

apei;
- pentru cheltuielile facute pentru imbunatatirea starii autovehicolului;
- pentru pagube produse de razboi, revolutie, greve, confiscare, explozie atomica
etc.
Pentru riscul de furt nu se acorda despagubiri: daca politia nu confirma furtul,
daca la comiterea acestuia au luat parte membri ai familiei asiguratului, daca paguba s-a
marit prin neluarea masurilor necesare de catre asigurat. Asiguratorul nu acorda
despagubiri nici atunci cand cererea de despagubire este frauduloasa si in legatura cu
dauna a fost declansata o ancheta penala.
Autovehiculele se asigura la valoarea reala a acestora la data incheierii sau
reinnoirii asigurarii. Valoarea reala este cea a autoturismului nou din care se scade uzura
stabilita in raport de vechime. Polita de asigurare se poate incheia prin aplicarea unei
fransize (stabilita contractual), ce reprezinta partea din dauna suportata de asigurat.
Prima de asigurare se achita integral sau in rate la datele scadente, conform
regulilor generale.
Constatarea si evaluarea pagubelor se face de asigurator impreuna cu asiguratul,
iar in afara tarii de imputernicitii asiguratorului. In caz de producere a riscului asigurat,
asiguratii au obligatia de a aviza in scris asiguratorul, intr-un termen stabilit in conditiile
generale de asigurare.
Dosarul de daune auto va contine: instiintarea asiguratorului in termenul prevazut,
certificatul de inmatriculare, procesul verbal al politiei, al inspectorului de daune, polita
de asigurare, fotografii concludente, actele de reparatie, referatul de plata privind dauna
auto.
5.1.3. Asigurarea cladirilor, constructiilor, echipamentelor, precum si a altor bunuri
Obiectul acestui tip de asigurare il reprezinta cladirile si constructiile care servesc
drept locuinte, depozite, ateliere etc., masinile si utilajele, obiectele de inventar,
marfurile si materiile prime.
Riscul asigurat poate fi: incendiul si alte calamitati, avarii accidentale, furt etc.;
Nu se acorda despagubiri pentru: uzura normala, razboi, greve, amenzi, intentia
sau culpa grava a asiguratului etc. In cazul gospodariilor persoanelor fizice nu se acorda
despagubiri nici pentru bani, hartii si bunuri de valoare, autovehicule, bunuri casabile.
Valoarea de asigurare este valoarea reala a cladirii, adica valoarea ei noua din care
se scade uzura.
Despagubirea se acorda in caz de daune partiale pe baza de deviz, iar in cazul
daunelor totale printr-o evaluare globala. Aceasta presupune gruparea cladirilor pe
categorii de tipuri, calitate si valoare.
5.1.4. Asigurarea maritima
Riscurile asigurate prin asigurarea maritima sunt grupate in trei mari categorii:
a) forta majora: uragan, furtuna, incendiu etc.;
b) pagube provocate de neglijenta personalului;
c) pagube determinate de persoane straine de nava.

23
 Avariile, pagubele produse pot fi totale sau partiale. Cea partiala poate fi
particulara ce se adreseaza fortei majore sau comuna ce se datoreaza faptei intentionate a
comandantului in ideea de a salva nava (aruncarea unei parti din marfa, utilizarea
combustibilului etc.). Pierderea rezultata din avaria comuna se imparte proportional intre
participantii la expeditia maritima indiferent daca bunul a fost asigurat sau nu. In cazul
avariei particulare, paguba se suporta fie de nava, fie de incarcatura in functie de bunul
afectat.
In baza asigurarii incheiate se despagubesc:
a. pagubele datorate incendiului, exploziei, furt, piraterie, coliziune cu alta nava,
accidente la incarcare, descarcare, masuri de salvare a navei, eroare de
navigatie etc.
b. cheltuielile pentru prevenirea pagubei;
c. retributii de salvare sau asistenta a navei.
Nu se acorda despagubiri pentru pagube create de fortarea ghetii sau sau scoaterea
epavei.
Asiguratorii sunt organizati in Uniunea Internationala a Asigurarilor Maritime,
organizatie ce are ca scop reprezentarea, apararea intereselor lor etc.
Estimarea pagubelor si cheltuielile admise in avaria comuna se efectueaza de
experti numiti dispasori, iar documentul emis de ei dispasa.

5.1.5. Asigurari financiare

Asigurarile financiare fac parte din categoria asigurarilor facultative de bunuri si
au ca scop transformarea riscurilor de pierderi financiare ce pot apare in activitate catre
asigurator.
a) Asigurarea de credit intern
Asigurarea de credit are drept scop protejarea asiguratilor impotriva pierderilor
financiare datorate neplatii, incapacitatii de plata sau insolvabilitatii cumparatorilor ce
au cumparat pe credit sau beneficiarilor de credit.
a. Evaluarea riscului se face avand in vedere: bonitatea si reputatia
cumparatorului, natura afacerii, numarul si dimensiunea conturilor etc.
Riscul asigurat (neplata) poate apare in intervalul de timp de la livrarea marfii sau
a serviciilor si momentul platii acestora.
b. Raspunderea asiguratorului inceteaza la data rambursarii integrale a creditului
sau a platii, produsului sau odata cu plata indemnizatiei.
c. Constatarea pierderilor si plata despagubirilor se face avand in vedere:
fransiza, platile facute de cumparator pana la declansarea insolvabilitatii, plati in contul
datoriei facute in alt mod decat cel prevazut in contractul de vanzare de bunuri sau de
creditare si sumele obtinute din realizarea garantiilor.
In functie de clauzele contractuale, despagubirile se platesc: dupa expirarea
perioadei de asteptare, dupa dovedirea neplatii prelungite, declansarea procedurii
falimentului etc....

24
 25

Printre riscurile acoperite, pe langa cele comerciale amintite se afla si riscul

politic. Acesta se poate concretiza in imposibilitatea transferului unor sume de bani ca
urmare a unor decizii sau actiuni guvernamentale.
b) Asigurarea creditelor de export
Asigurarea creditelor de export are rolul de a proteja importatorul, care cumpara
pe credit, impotriva riscului de neplata, insolvabilitate sau riscului politic.
Avantajele politei de asigurare a creditelor de export:
1. reducerea costurilor prin asigurare in comparatie cu garantia bancara;
2. reducerea raspunderii conducerii societatii;
3. protectia impotriva unor pierderi majore.
La stabilirea primei de asigurare se au in vedere tara cumparatorului (si riscul de
tara), modalitatea de plata si termenul de livrare.
Organizatia ce a reglementat contractele de asigurare a creditelor este Uniunea de
la Berna. Aceasta a fost infiintata in 1934 pe baza Codului Civil Elvetian sub numele
Asociatia Internationala a Asiguratorilor de Credite si Investitii. In 1974, organizatia si-a
modernizat statutul, iar in prezent are 43 de membri. (Eximbank - cu statut de
observator).

5.2. Asigurarea de raspundere civila

Asigurarea facultativa de raspundere civila acopera in limita sumei prevazuta in

contract daunele pe care asiguratul le-a cauzat unor terte persoane. Asigurarea poate
acoperi si prejudiciile create prin angajarea raspunderii civile a altor persoane, de ex.
sotul sau alte persoane aflate in intretinere.
Terta persoana poate fi una fizica sau juridica pagubita prin fapta proprie a
asiguratului (sau a altor persoane prevazute in contract), ori chiar de lucrul stipulat in
contracte.
Despagubirea se stabileste in baza contractului si prin tranzactie intre asigurat,
tertul pagubit si asigurator. Atunci cand tertul prejudiciat nu este despagubit, el poate,
conform art. 42, alin.1 al Legii 136/1995, sa se indrepte impotriva celui raspunzator de
producerea pagubei. Hotararea va fi opozabila asiguratorului numai daca a fost introdus
in proces.
O a doua posibilitate a tertului prejudiciat este actiunea directa impotriva
asiguratorului in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare
(art.42).
Daca asiguratul dovedeste ca l-a despagubit pe tertul pagubit, asiguratorul e
obligat sa plateasca indemnizatia. Asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei numai
daca paguba a fost cauzata intentionat de catre asigurat ori persoanele prevazute in
contract.

25
 Despagubirile stabilite prin tranzactie sau hotarare judecatoareasca se platesc
nemijlocit asiguratului, sau tertului pagubit, fara a intra in patrimoniul asiguratului si in
consecinta nu pot fi urmarite de creditorii acestuia.
Printre tipurile de contracte de raspundere civila sunt intalnite :
asigurarea de raspundere civila a angajatorului pentru salariatii sai;
asigurarea de raspundere civila a cadrelor didactice pentru prejudiciile aduse
tertilor de elevi si ucenici aflati sub supravegherea lor;
asigurarea de raspundere civila a managerilor pentru prejudicii cauzate societatii
ca urmare a neindeplinirii obligatiilor ce le revin;

5.3. Asigurarile de persoane

5.3.1. Notiune
Cele mai vechi forme cunoscute ale asigurarilor de persoane sunt indemnizatiile
de deces si asigurarea de renta viagera existente in zona Marii Mediterane in perioada
antica.
In momentul de fata, in functie de riscul asigurat, asigurarile de persoane se
impart in asigurari de viata si asigurari de persoane-altele decat cele de viata.
Asigurarea de viata este acea forma de asigurare prin care se asigura protectia
financiara a familiei sau a altor persoane in caz de deces al asiguratului. Riscul financiar
legat de deces, boala sau invaliditate este suportat de un grup de indivizi expusi aceluiasi
risc, care contribuie la constituirea fondului de plata a sumelor asigurate.
Plecand de la ideea ca viata nu poate fi evaluata, asigurarile de viata nu urmaresc
acoperirea unei pagube. Daca in cazul asigurarii de daune indemnizatia nu poate depasi
valoarea bunului asigurat in momentul producerii evenimentului, in cazul asigurarilor de
viata notiunea de paguba nu poate fi privita ca un punct de referinta. Asigurarea de viata
are deci o natura neindemnitara, ceea ce presupune ca:
1. suma asigurata are caracter forfetar
La incheierea contractului partile stabilesc suma ce se va plati in caz de aparitie a
riscului asigurat, fara a se tine cont de valoarea pagubei. (Art. 38: "Suma se plateste
indiferent de sumele din asigurarile sociale, despagubiri de la vinovat sau in baza
raspunderii civile delictuale").
2. suma asigurata nu are caracter de reparatie a prejudiciului fiind doar obligatia
asumata la incheierea contractului.
3. asiguratorul nu are dreptul de recurs impotriva celor responsabili de producerea
evenimentului. Legea 136/1995 in art.22 stabileste ca asiguratorul este subrogat in
drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor responsabili de
producerea pagubei, doar in cazul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila.
Asigurarile de viata clasice ce acopereau riscul decesului, au fost inlocuite treptat
de asigurarile mixte de viata ce presupun economisiri, investitii, pensie, tratament
medical etc.

26
 27

5.3.2. Reguli speciale in materia asigurarile de persoane

Contractul de asigurare fiind unul de adeziune, toate societatile de asigurare
elaboreaza, potrivit Legii 32/2000 privind societatile de asigurare, propriile conditii de
asigurare. Prin semnarea contractului, asiguratul accepta si conditiile generale ale
contractului elaborat de asigurator.
Pe langa regulile generale ce guverneaza un contract de asigurare, Legea
136/1995 prevede si urmatoarele reguli speciale in privinta beneficiarului asigurarii:
a. in asigurararea de persoane asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa
plateasca suma asigurata persoanei asigurate sau beneficiarului desemnat (art.31, 32);
b. desemnarea beneficiarului se face la incheierea contractului, in timpul derularii sau
prin testament (art.33);
c. daca nu s-a desemnat un beneficiar, suma se plateste mostenitorilor (art.32);
d. inlocuirea beneficiarului se poate face oricand in timpul derularii contractului;
e. cand sunt mai multi beneficiari, acestia au drepturi egale daca asiguratul nu a dispus
altfel (art.34)
Legea 136/1995 prevede in art.35 cazurile in care asiguratorul nu este obligat la
plata sumei la care e obligat prin contract:
a. atunci cand riscul asigurat s-a produs prin sinuciderea asiguratului intr-o perioada de
2 ani de la incheierea contractului;
b. riscul asigurat s-a produs prin comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a
unor fapte grave prevazuta in contract;
c. riscul asigurat a fost produs intentionat de beneficiarul asigurarii, caz in care suma
asigurata poate fi platita celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitori.

5.3.3. Principalele forme de asigurari de persoane

In functie de riscul care se asigura sunt intalnite urmatoarele forme de asigurari de
viata: asigurari asupra vietii(care pot fi asigurari de viata (rar intalnite)si asigurari
mixte de viata) si asigurari pentru cazurile de accidente corporale(asigurari de
accidente, asigurari de economie si invaliditate din accidente) si asigurari de persoane
altele decat cele de viata.
1.a) Asigurarea de viata in forma ei tip acopera numai riscul de deces. Asiguratul
plateste prima, iar la producerea evenimentului asigurat, beneficiarul desemnat va incasa
suma asigurata.
In cazul asigurarilor de viata pe termen limitat suma asigurata va fi platita numai
daca decesul intervine in perioada de valabilitate a contractului (in interiorul
termenului). Deoarece nu presupune nici capitalizarea si nici nu acopera riscul in mod
avantajos pentru asigurat sunt preferate asigurarile de viata pe termen nelimitat sau cele
mixte de viata.
1.b) Asigurarea mixta de viata este una care pe langa riscul de deces acopera si
riscul de supravietuire, oferind deci protectie dubla. Astfel, daca asiguratul este in viata

27
la expirarea termenului, el va primi suma asigurata, daca nu ea revine beneficiarului.
Atunci cand asiguratul doreste retragerea banilor, reziliaza practic contractul
primind de la asigurator nu suma asigurata, ci una diminuata, denumita valoare de
rascumparare.
Prin urmare, in asigurarile mixte de persoane suma asigurata se plateste in mod
cert pentru fiecare contract, fie la decesul survenit in cursul perioadei de asigurare, fie in
caz de supravietuire la sfarsitui perioadei prevazute in contract.
Asigurare tip unit linked este tot o asigurare mixta de viata care presupune pe
langa protectie, economisire si investire. Protectia este garantata de o asigurare de viata
pentru care plata primelor se face fie pana la expirarea termenului, fie pana la
pensionare.
Prima platita de asigurat este investita in mai multe fonduri de investitii puse la
dipozitie de asigurator din care asiguratul primeste un anumit numar de unit-uri. Astfel
se realizeaza si componenta investitionala.
Odata cu plata fiecarei prime se achizitioneaza noi unitati de cont (unit-uri).
Valoarea acestora se stabileste de regula saptamanal in functie de cresterea oferita de
investirea fondurilor. Asiguratul are si posibilitatea de a retrage o cota din numarul unit-
urilor din contul sau.

2.a)Asigurarile de accidente acopera riscurile unui accident: decesul sau

invaliditatea permanenta totala sau partiala. Fac de regula exceptie accidentele suferite
in timpul savarsirii unei infractiuni, in caz de razboi, cele datorate energiei nucleare.
In caz de producere a evenimentului asigurat, respectiv invaliditatea, asiguratul
are dreptul la:
- o suma proportionala cu gradul de invaliditate;
- indemnizatie zilnica de spitalizare;
- indemnizatie pentru convalescenta;
- cresterea prestatiei in functie de gradul de invaliditate.
In functie de contract, in caz de deces suma asigurata se plateste in intregime
numai daca acesta intervine intr-un interval de timp de la accident (de ex. 1 an). Dupa
expirarea termenului, suma asigurata va fi diminuata in functie de prestatiile anterioare
efectuate.

Asigurarile de invaliditate permanenta din accidente nu acopera riscul

decesului. In caz de invaliditate, asiguratul va primi pentru o perioada de timp sume
suplimentare. La expirarea contractului, indiferent de plata acestora, asiguratul va incasa
suma asigurata integral.

3. Asigurari de persoane-altele decat cele de viata

28
 29

Cele mai intalnite in practica internationala sunt asigurarile medicale. Acestea

acopera total sau partial costurile de spitalizare, atunci cand acesta depaseste un numar
de zile, a costurilor tratamentului unei boli sau vatamari corporale. Nu este acoperit
riscul de deces.
Sumele asigurate vor acoperi costurile de spitalizare, convalescenta, consultatii
servicii private de ambulanta etc.
Aceste asigurari pot fi intalnite in una dintre urmatoarele forme:
1. asigurare pentru boli incurabile - acopera riscul diagnosticarii unei boli incurabile.
Suma asigurata va compensa, in principiu, cheltuielile cu tratamentul medical. Printre
factorii de calcul al primei se afla: sistemul international de clasificare a bolilor conform
Organizatiei Mondiale a Sanatatii si frecventa aparitiei bolilor pe categorii de varsta si
sex.
2. clauza de asigurare pentru interventii chirurgicale - riscul acoperit este cel al unei
interventii chirurgicale ca rezultat al unei boli sau accident. Suma asigurata este platita
in momentul interventiei chirurgicale. Contractul nu va inceta insa, el producandu-si
efecte pana la expirarea lui.
In Romania este reglementat sistemul asigurarilor de sanatate ca sistem national si
obligatoriu. Astfel, toate persoanele care realizeaza venituri sunt obligate sa vireze o
cota lunara in Contul Casei Nationale de Sanatate. In aceste conditii, ele primesc carnet
de asigurat ce acopera cheltuielile de spitalizare si partial pe cele de tratament
ambulatoriu.

29
 6 . A S I G U R A R I O B L I G AT O R I I

6.1. Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin

accidente de autovehicule

6.1.1. Notiune. Domeniu de aplicare

Potrivit Legii 136/1995, este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru
pagube produse prin accidente de autovehicule supuse inmatricultarii in Romania sau
care se folosesc pe teritoriul Romaniei fiind inmatriculate in strainatate.
Asigurarea este obligatorie si pentru societatile de asigurari, autorizate in acest
sens , care nu pot refuza cererea detinatorului de autovehicule de a incheia contractul.
Au obligatia de a incheia contractul persoanele fizice sau juridice care detin
autovehicule supuse inmatricularii in Romania. Persoanele care intra pe teritoriul tarii cu
autovehicule inmatriculate in strainatate nu au obligatia de incheia contracte de asigurare
daca:
- poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei (cartea
verde sau albastra) sau,
- numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii conform conventiei bilaterale
incheiata intre Birourile asiguratorilor din Romania si tara de origine.
Persoanele care nu indeplinesc una dintre conditii sau carora le expira asigurarea
pe teritoriul Romaniei sunt obligate sa incheie contracte de asigurare chiar la punctul de
trecere a frontierei pe o perioada de timp scursa intre data intrarii si cea a iesirii.
6.1.2.Reguli aplicabile
Cazul asigurat consta in accidentul cauzator de prejudicii tertelor persoane.
Raspunderea civila delictuala acoperita prin aceasta asigurare poate fi: pentru fapta
proprie culpabila, pentru fapta altuia sau a lucrului.
In baza asigurarii, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagubele cauzate,
inclusiv eventualele cheltuieli de judecata.
Limitele indemnizatiei sunt cele stabilite prin hotarare de guvern si pornesc de la
fransiza ca limita minima si merg pana la limita maxima care poate incude, in caz de
deces sau vatamare corporala, chiar despagubiri pentru prejudicii fara caracter
patrimonial (daune morale).
Cat priveste limitele, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor in unul si acelasi
accident, asiguratorul acorda despagubiri pentru pagube de peste 600.000 lei si pana la
200.000.000 lei inclusiv (art. 10 lit.a din HG nr. 1054/1999). Limita minima de 600.000
lei reprezinta o "fransiza" nedeductibila care nu se plateste daca paguba (inclusiv
cheltuielile facute in procesul civil) este mai mica, dar care nu se scade daca este mai
mare si se explica prin necesitatea descongestionarii asiguratorului de daune marunte.
Daca paguba produsa bunurilor in unul si acelasi accident depaseste suma de 200
mil. lei (in care se includ si cheltuielile facute in procesul civil), asiguratorul plateste
despagubiri numai in limita acestei sume, indiferent de numarul persoanelor pagubite si

30
 31

responsabile, in caz de pluralitate de persoane pagubite indemnizatia de asigurare

(despagubirile) impartindu-se proportional cu prejudiciul suferit de fiecare.
Iar in caz de vatamare corporala sau deces, in unul si acelasi accident, asiguratorul
acorda despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial
(daune morale), pana la 60 milioane lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 300
milioane lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate. In cazul in care, datorita
numarului mare de persoane accidentate si pagube suferite, s-ar depasi limita maxima,
despagubirile se platesc de asigurator in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul
suferit de fiecare persoana pagubita (deci nu in raport de numarul persoanelor
accidentate), fara insa a se depasi limita stabilita pentru fiecare persoana vatamata.

Legea permite stabilirea despagubirilor pe baza tranzactiei tripartite asigurator,

asigurat, tert pagubit. In caz de neintelegere, litigiul va fi solutionat prin hotarare
judecatoareasca, conform art.54, alin.1 al Legii nr. 136/1995. Tranzactia consfiintita prin
hotarare, dar la care nu a luat parte asiguratorul nu ii este opozabila acestuia.
Persoana pagubita poate actiona in instanta: asiguratul care e si persoana
responsabila delictual sau asiguratorul. In primul caz, legea prevede insa si
obligativitatea citarii asiguratorului (art.54, alin.4). In ambele cazuri, hotararea
judecatoreasca il poate obliga numai in limitele legii (minima si maxima).
Indiferent de cum au fost stabilite pagubele, ele vor fi platite direct tertului
prejudiciat, fara a intra in patrimoniul asiguratului. Creditorii acestuia neputand sa le
urmareasca.
6.1.3. Actiunea in regres
Asiguratorul are dreptul in toate cazurile si in conditiile legii la recuperarea
despagubirilor platite tertei persoane pagubita prin fapta asiguratului, prin actiune in
regres. Aceasta, poate fi exercitata, potrivit art.58, in urmatoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminante de dispozitiile
legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie, chiar
daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii altor
infractiuni savarsite cu intentie.
c) accidentul a fost produs in timp ce autorul infractiunii savarsite cu intentie incerca sa
se sustraga de la urmarire;
d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehicolul fara
consimtamantul asiguratului.
In toate cazurile, daca pe langa asigurat mai este raspunzator pentru producerea
pagubei si o alta persoana neasigurata, asiguratorul se poate indrepta prin actiune in
regres in temeiul dreptului comun 998, 999, 1000.
Conform art.3, alin2, Decr. 167/1958, in raporturile ce izvorasc din asigurare,
termenul de prescriptie este de 2 ani, in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile
de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin
amortizor.

31
 6.2. Asigurarea de raspundere profesionala

6.2.1. Notiune
In anii 1930-1960 au aparut primele cazuri in are instantele engleze au admis ca
neglijenta unor anumite categorii de prestatori de servicii (experti financiari, evaluatori,
medici, avocati) poate crea prejudicii.
Contractul de asigurare de raspundere profesionala este contractul prin care,
asiguratorul se obliga, in schimbul platii primei, sa indemnizeze cealalta parte
(asiguratul) pentru dauna suferita in urma unei cereri de despagubire formulata in
legatura cu un serviciu prestat de asigurat in perioada de valabiltate a contractului de
asigurare.
Obiectul contractului de asigurare de raspundere profesionala il constituie
asumarea de catre asigurator a riscului indemnizarii asiguratului pentru dauna pe care ar
suporta-o acesta in urma constatarii veridicitatii cererii de despagubire.
Conditia esentiala pentru acordarea indemnizatiei este existenta cererii de
despagubire formulata de beneficiarul serviciului prestat de asigurat, neavand relevanta
daca exista un litigiu cu acest obiect.
Riscurile asigurate sunt pierderile materiale suferite de asigurat ca urmare a
neglijentei sale si a cererii de despagubire. Neglijenta profesionala presupune o omisiune
grava in exercitarea profesiei sau chiar erori de apreciere a unei situatii de fapt.
Riscurile excluse sunt in principal plangerea calomnioasa la adresa asiguratului si
pretentiile de despagubire provocate sau agravate intentionat de asigurat.
Suma asigurata se stabileste pentru toata perioada de derulare a contractului si nu
pe fiecare cerere de despagubire. Astfel, asiguratorul nu va fi obilgat sa acopere
prejudicii decat in limita sumei asigurate (oricat de multe ar fi cererile de despagubire).
6.2.2. Obligatiile partilor
Pe langa obligatiile rezultate in mod clasic din contractul de asigurare,
asiguratului ii mai revin inca doua obligatii: sa anunte asiguratul de cererea de de
despagubire si sa se apere in proces atunci cand nu e vinovat. Corespunzator,
aiguratorului ii revine obligatia, daca apreciaza cererea neintemeiata, de a sprijini
asiguratul in apararea nevinovatiei.

6.2.3. Asigurarea de raspundere civila profesionala a expertilor contabili si

contabililor autorizati
Expertii contabili si contabilii autorizati sunt obligati sa garanteze calitatea
serviciilor prestate printr-o polita de asigurare de raspundere profesionala (art.12 O.G.
nr. 65/1994).

32
 33

Contabilii si evaluatorii pot sa acopere prin aceasta urmatoarele situatii de culpa:

evidenta contabila neglijenta, evaluari contabile gresite, bilanturi contabile eronate.
Asiguratorul poate plati imediat sau in urma unei hotarari judecatoresti prin care
contabilul este obligat sa acopere prejudiciul. Este exclusa despagubirea atunci cand
expertul contabil a actionat intentionat, in vederea evitarii platii impozitelor
(contabilitate dubla, neinregistrarea intrarilor,etc...).
6.2.4. Asigurarea de raspundere civila profesionala a notarilor
Potrivit Legii nr.36 /1995 notarii publici trebuie sa se asigure pentru raspundere
profesionala la o societate de asigurare constituita in acest scop. Riscurile acoperite sunt
aceleasi: prejudicii cauzate de erori in exercitarea profesiei, exceptie facand si in acest
caz situatia juridica creata intentionat.
6.2.5. Asigurarea de raspundere civila profesionala a avocatilor
Potrivit art. 106 din Statutului profesiei de avocat ( publicat in M.Of. nr. 284 din
31 mai 2001), avocatul este obligat sa se asigure pentru raspundere profesionala dupa
cum urmeaza : avocatul stagiar, pentru un risc asigurat in valoare de minim 3000 de euro
anual, iar avocatul definitiv pentru un risc asigurat in valoare de minim 6000 de euro
anual. Asigurarea va fi obligatoriu reinnoita anual, polita depunandu-se la secretariatul
baroului pana la data de 28 decembrie a fiecarui an. Neindeplinirea acestor obligatii
atrage neinscrierea in tabloul annual al avocatilor.
6.2.6. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a personalului medical
Prin aceasta asigurare sunt acoperite prejudiciile materiale si morale cauzate
pacientilor din culpa medicului. Existenta acesteia se constata de Colegiul medicilor.
In caz de reclamatie pot apare urmatoarele situatii:
- daca dauna nu e contestata si medicul recunoaste culpa, asiguratorul plateste suma
direct tertului ;
- prin negociere se stabileste si se plateste indemnizatia ;
- litigiul este solutionat de instanta iar hotararea este baza de indemnizare pentru
asigurator.
6.2.7. Asigurarea de raspundere civila profesionala a a arhitectilor si inginerilor
constructori
Potrivit Ordinului Minister al Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului nr.
34/1998 , antreprenorul, inginerul constructor se asigura pentru orice dauna sau pierdere
intervenita asupra unor bunuri sau persoane.
Suma asigurata este aceea pe care asiguratul o declara si poate fi valoarea maxima
la care el se asteapta ca ar putea fi obligat pentru un prejudiciu creat din culpa lui.

33
 Asigurarea obligatorie de locuin

n temeiul vechiului decret al asigurrilor de stat, pna la intrarea n vigoare a

Legii nr. 136/19952, n Romnia se practicau dou tipuri de asigurri: asigurri
obligatorii i asigurri facultative.
Asigurrile obligatorii au la baz existena unui contract de asigurare, deci
o manifestare expres de voin a asiguratului n sensul ncheierii unei asigurri.
Caracterul obligatoriu rezult din actul normativ, asiguratul i asigurtorul fiind obligai,
sub sanciunea prevzut de lege, s ncheie aceste asigurri.
Asiguratul este obligat s ncheie aceste asigurri, dar poate opta ntre mai
muli asigurtori autorizai n acest scop. n general, seriozitatea i rapiditatea acoperirii
daunelor, de care dau dovad unii asigurtori, pot constitui motivul pentru care sunt alei
ca parteneri contractuali.

Toate persoanele fizice i juridice sunt obligate s i asigure construciile cu

destinaia de locuin din mediul urban sau rural,aflate n proprietatea acestora i
nregistrate n evidenele organelor fiscale.
Pentru locuinele aflate n proprietatea statului, contractul se ncheie de ctre
persoanele sau autoritile desemnate s le administreze.
n cazul construciilor cu destinaia de locuin aflate n condominiu, se va ncheia
un contract de asigurare pentru fiecare locuin n parte.
Legea excepteaz de la asigurare anexele, dependinele care nu sunt legate
structural de cldirea n care este situat locuina asigurat, precum i bunurile din
interiorul locuinei.
Construciile care sunt asigurate obligatoriu sunt clasificate de ctre legiuitor n
funcie de materialul din care sunt construite, n dou categorii:
a) tipul A construcii cu structur de rezisten din beton armat, metal, lemn sau
cu perei exteriori din piatr, crmid ars sau orice material rezultat n urma
unui tratament termic sau chimic;

2
 35

b) tipul B construcii cu pereii exteriori din crmid nears sau orice alte
materiale netratate termic sau chimic.
Riscurile cuprinse n asigurare sunt doar cutremurele de pmnt, alunecrile de
teren sau inundaiile, ca fenomene naturale, adic ceea ce reprezint un dezastru
natural.
Contractul de asigurare obligatorie a locuinelor se ncheie ntre proprietarul
locuinei i asigurtorii asociai n PAID ( Pool de Asigurare mpotriva Dezastrelor
Naturale ) autorizai s ncheie astfel de contracte, n condiiile legii.
Iniial, asigurrile de locuin erau obligatorii prin lege pentru orice proprietar, aa
cum le spune i numele. Ulterior, acestea puteau fi nlocuite i cu o asigurare facultativ,
important era ca locuina s fie asigurat. Prin articolul 7 din Ordinul nr. 15 / 2012 se
prevedea revenirea la forma anterioar a Legii nr. 260 / 2008 care impunea ca orice
proprietar s ncheie o poli PAD, indiferent dac deinea sau nu o asigurare facultativ.
Apoi va aprea o alt modificare, fcut de ctre Arbitrul Asigurrilor, care a abrogat
acest Articol 7 pus n aplicare prin Ordinul nr. 15 / 2012. Astfel, orice proprietar de
locuin avea la dispoziie posibilitatea de a ncheia fie o asigurare obligatorie, fie una
facultativ, la libera alegere. PAID, n colaborare cu Comisia de Supraveghere a
Asigurrilor (CSA) a introdus cteva reguli pentru companiile de asigurare din Romnia
n ceea ce privete diferenele existente ntre o asigurare obligatorie i o asigurare
facultativ.
Astfel, asigurtorii nu mai au voie s foloseasca termenul de obligatoriu atunci
cnd vine vorba de asigurrile facultative i nici de polia PAD, deoarece pot induce
usor n eroare clienii. Decizia a fost luat n urma scderii masive a vnzrii de polie
obligatorii.
Asigurarea locuinelor mpotriva cutremurelor, alunecrilor de teren sau
inundaiilor este reglementat ca asigurare obligatorie prin Legea nr. 260/2008. Normele
privind autorizarea asigurrilor pentru ncheierea acestei asigurri obligatorii au fost

35
puse n aplicare prin Ordinul nr. 23/2008,clauzele contractului de asigurare sunt
prevzute n normele puse n aplicare prin Ordinul nr. 5/2009, iar normele privind
constatarea, evaluarea i lichidarea daunelor au devenit aplicabile prin Ordinul nr.
7/2009.
Din reglementrile legale reproduse rezult c legiuitorul instituie obligaia
ncheierii asigurrii obligatorii a locuinelor n sarcina persoanelor ce au calitatea de
proprietari ai acestora. Identificarea titularilor dreptului de proprietate asupra imobilelor
ce au destinaie de locuin se realizeaz cu ajutorul evidenelor organelor fiscale, astfel
cum prevede art. 3 alin (1) din Legea nr. 260/2008. Din reglementrile art. 3 se poate
deduce inclusiv prezumia c persoanele nregistrate n evidenele fiscale au calitatea de
proprietari ai imobilelor respective si acestora le revine i obligaia contractrii asigurrii
obligatorii a locuinelor.

Obiectul asigurrii
La asigurarea obligatorie de locuina, obiectul asigurrii l reprezint locuina,
locuina social, locuina de serviciu, locuina de intervenie, locuina de necesitate,
locuina de protocol, cas de vacan.
n cazul locuinelor situate n condomii, a locuinelor aflate n coproprietate, prin
locuin se nelege att spaiile aflate n proprietatea exclusiv, ct i cota-parte din
coproprietatea indiviz asupra spaiilor i a elementelor de construcii comune.
Asigurarea obligatorie PAD se va ncheia pentru fiecare locuin n parte.
Cuprinsul PAD (Polia de Asigurare mpotriva Dezastrelor). Polia de Asigurare
mpotriva Dezastrelor se ncheie n form scris i trebuie s cuprind datele de
identificare a prilor contractante, tipul locuinei i adresa acesteia, suma asigurat
obligatoriu, prima de asigurare obligatorie, termenel de plat a primei, perioada de
valabilitate a asigurrii, numrul i tipul actului normativ n temeiul cruia s-a emis
PAD, precum i numrul i data publicrii acestuia n Monitorul Oficial.

36
 37

Contractul se ncheie pe o perioad de 12 luni, aferent unui an calendaristic, iar

intrarea n vigoare a poliei are loc la ora 0:00 a zilei urmtoare celei n care s-a platit
prima de asigurare.
n cazul nstrinarii locuinei, asigurarea va fi valabail pn la expirarea
termenului, cu condiia ca prima s fi fost pltit integral. n situaia dobndirii unei
locuine pentru care nu s-a ncheiat asigurarea obligatorie, noul proprietar este obligat s
ncheie contractul de asigurare n termen de 5 zile lucrtoare de la data ncheierii actului
autentic de dobndire.
Consecinele nencheierii contractului de asigurare obliogatorie a locuintelor
Legea nr. 260/2008 reglementeaz consecinele juridice ale nencheierii
contractului de asigurare obligatorie a locuinelor de ctre proprietarii acestora.
n acest sens, art. 23 alin. (1) dispune c persoanele fizice care nu i asigur
locuinele aflate n proprietate nu beneficiaza, n cazul producerii unuia dintre dezastrele
naturale, de nici un fel de despgubiri de la bugetul de stat sau de la bugetul local pentru
prejudiciile produse locuinelor.
Se nelege c aceti proprietari nu vor putea ncasa despgubiri nici de la Pool-ul
de Asigurare mpotriva Dezastrelor Naturale, deoarece nu au calitatea de asigurai.
Mai mult dect atat, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 260/2008,
nerespectarea de catre persoanele fizice sau juridice a obligaiei de asigurare a locuin de
catre persoanele fizice sau juridice a obligaiei de asigurare a locuinelor constituie
contravenie i se sancioneaz cu amend.
Sumele asigurate i primele de asigurare
Suma asigurat reprezint limita maxim de despgubire care poate fi acordat de
asigurtor pentru daunele provocate construciei, n funcie de tipul locuinei, ca urmare
a producerii unui risc asigurat.
Ea reprezint echivalentul n lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naional a Romniei la data ncheierii contractului de asigurare obligatorie a

37
locuinei:
a) 20.000 euro, pentru fiecare locuin de tip A;
b) 10.000 euro, pentru fiecare locuin de tip B.
Dup fiecare daun, suma asigurat se reduce pentru restul perioadei de asigurare, cu
ncepere de la data producerii sau apariiei oricrui eveniment asigurat, cu suma
pltit drept despgubire, asigurarea continund pentru suma rmas.
Prima de asigurare este suma de lei pe care asiguratul o pltete, de regul,
anticipat societii de asigurri pentru preluarea riscului, respectiv n vederea constituirii
fondului de asigurare din care se finaneaz: prevenirea daunelor, se acord despgubiri
n caz de daun sau se pltete suma asigurat respectiv atunci cnd au loc calamiti
ale naturii, accidente, sau survin anumite evenimente n viaa asigurailor. Prima de
asigurare este preul proteciei oferite de asigurtor pentru riscurile preluate.
Societatea de asigurri folosete prima de asigurare pentru: alimentarea fondului
de asigurare din care se pltesc despgubirile pentru bunuri i sume asigurate n cazul
persoanelor; constituirea fondului de rezerv din care se acoper diferenele de
despagubiri n anii nefavorabili; stingerea obligaiilor de plat n cadrul asigurrilor de
via; efectuarea cheltuielilor determinate de administrarea asigurrilor i obinerea
profitului; finanarea diferitelor msuri de prevenire a daunei.
La fiecare asigurare de bunuri, mrimea primei de asigurare depinde de
cuantumul valorii asigurate, de cota de prim; cu ct este mai mare valoarea sigurat, cu
att este mai mare i prima de asigurare.
Prima de asigurare se pltete n valuta n care s-a contractat asigurarea i la
cursul de schimb de la data scadenei i locul unde urmeaz s se fac plata.
Plata primelor de asigurare se poate face n numerar, prin transfer bancar, cecuri,
ordin de plat, sau alte modaliti.
n cazul asigurrilor obligatorii de locuin, prima de asigurare reprezint suma de
bani pe care o pltete proprietarul unei locuine, n calitatea sa de asigurat, ori

38
 39

mputernicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, n scopul ncheierii

unei asigurri de locuine. n situaia locuinelor n condomii, prima de asigurare se va
plti pe fiecare locuin n parte.
Primele cuvenite pentru sumele asigurate prezentate mai sus, denumite prime
obligatorii, sunt echivalentul n lei, la cursul Bncii Naionale a Romniei valabil la data
efecturii plii, a:
a) 20 euro, pentru suma asigurat obligatoriu de 20.000 euro;
b) 10 euro, pentru suma asigurat obligatoriu de 10.000 euro.
Suma asigurat obligatoriu ca i prima obligatorie aferent pot fi modificate prin
hotrre a Guvernului, n primii 5 ani de la intrarea n vigoare a legii, iar dup aceast
perioad, prin ordin al preedintelui CSA.
Modificarea valorii sumelor prezentate anterior se poate face anual. Criteriile care
pot sta la baza modificrii se stabilesc prin normele de aplicare a legii nr. 260/ 2008,
republicat n 2011, i trebuie s vizeze cel puin: suprafaa locuinei, costurile de
nlocuire i rata inflaiei.
Efectele contractului de asigurare
Efectele contractului de asigurare obligatorie a locuinelor nu difer de efectele
contractuale ale celorlalte forme de asigurare. Principalele drepturi i obligaii ale
asigurtorului dar si ale asiguratului sunt reglementate n art. 15 i 16 din Legea nr.
260/2008, republicat in 2011.
Potrivit PAD, asiguratului i revin urmtoarele obligaii i drepturi:
1.1.obligaii:
a) s achite prima obligatorie.Plata primelor obligatorii se face anticipat, cu cel
puin 24 de ore nainte de expirarea valabilitii PAD;
b) s ndeplineasc celelalte obligaii i condiii stabilite legal:
1. naintea intrrii n vigoare i n timpul derulrii asigurrii obligatorii a
locuinei:

39
- s ntrein locuina asigurat n bune condiii i n conformitate cu dispoziiile
legale n materie i cu recomandrile constructorului sau dup caz productorului, n
scopul prevenirii producerii sau apariiei oricrui eveniment asigurat;
- s rspund n scris la solicitrile PAID ori ale asigurtorului care a eliberat
polia PAD cu privire la mprejurrile referitoare la risc pe care le cunoate i s
se conformeze recomandrilor fcute de PAID ori ale asigurtorului care a
eliberat polia PAD privind msurile de prevenire a daunelor;
- s comunice de ndat ctre PAID ori asigurtorului care a eliberat polia PAD
dispariia interesului asigurat i noul titular al locuinei asigurate n scopul
stabilirii posibilitilor de continuare a poliei PAD cu aceste din urm, n calitate
de asigurat;
- s comunice n scris ctre PAID ori asigurtorului care a eliberat polia PAD
orice modificare aprut referitor la adresa sediului/ domiciliului/ reedinei sale,
precum i orice modificri ale mprejurri referitoare la risc de ndat ce a luat
cunotin de acestea, att nainte ct i dup nceperea rspunderii PAID;
- s permit reprezentanilor PAID ori ai asigurtorului care a eliberat polia PAD
s efectueze inspeciile de risc, oricnd acetia consider c este necesar.
2. n cazul producerii sau apariiei oricrui eveniment asigurat:
- s ntiineze de ndat producerea evenimentului asigurat, dup caz, la unitile
de pompieri, poliie, primria localitii sau la alte organe abilitate prin lege, cele
mai apropiate de locul producerii sau apariiei evenimentului, la daunele
provocate, precum i la precizarea vinovailor de eventuala mrire a pagubei;
- s ntiineze n scris PAID ori asigurtorul care a eliberat polia PAD, ct mai
curnd posibil, dar nu mai trziu de 60 zile de la momentul n care s-a produs
riscul asigurat, preciznd seria, numrul i data emiterii poliei, despre
producerea evenimentului, daunele suferite i mrimea probabil a daunei;
- s pun ndat la dispoziia PAID ori asigurtorului care a eliberat polia PAD,

40
 41

toate actele ncheiate de organele abilitate, documentele i evidenele necesare,

precum i orice alte detalii, probe i dovezi de care dispune referitoare la cauza i
cuantumul daunelor suferite care au relevan pentru stabilirea dreptului la despgubire
i a despgubirii cuvenite, sau care sunt solicitate de PAID ori
asigurtorului care a eliberat polia PAD;
- s fac dovada dreptului de proprietate/ administrare asupra locuinei;
- dup producerea unui eveniment asigurat, asiguratul-beneficiar are obligaia s
ntiineze n scris PAID sau unul dintre asigurtorii care au eliberat poliele
PAD pentru aceiai locuin despre existena altei/ altor asigurri obligatorii de
locuin n vigoare la data producerii sau apariiei evenimentului asigurat avnd
acelai obiect al asigurrii.
1.2.drepturi:
a) s ncaseze despgubirea rezultat din PAD, n cazul producerii riscurilor asigurate.
Potrivit PAD, asigurtorului PAID i revin urmtoarele obligaii i drepturi:
2.1. obligaii:
a) s constate i s evalueze prejudiciile, s stabileasc cuantumul despgubirii i s
finalizeze dosarele de daun n termenele i n conformitate cu normele legale;
b) s plteasc despgubirile;
c) s ndeplineasc celelalte obligaii i s respecte condiiile legale.
2.2. drepturi:
a) s rein comisionul din valoarea primei obligatorii pltite, n cuantumul prevzut prin
ordin al preedintelui CSA;
b) s refuze plata despgubirilor n cazul n care, n termen de 60 de zile de la
producerea riscului asigurat, asiguraii/ beneficiarii nu au ntiinat despre acest
fapt i dac din acest motiv nu s-a putut determina cauza producerii riscului
asigurat, mrimea i ntinderea prejudiciului.
Durata contractului

41
 Durata contractului cuprinde perioada de timp n care el este valabil i n care se
exercit drepturile i obligaiile prilor. Durata contractului precizeaz anul, luna, ziua
i ora expirrii asigurrii.
Din punctul de vedere al ntinderii valabilitii lor, contractele de asigurare pot fi
ncheiate pe o perioad determinat (fix) sau nelimitat (nedeterminat). Pentru unele
asigurri de persoane, contractul de asigurare se ncheie pe o durat limitat, cum este
cazul asigurrilor de accidente. Asigurrile de via se ncheie pentru mai muli ani. La
asigurrile de bunuri i de rspundere civil, contractele pot fi ncheiate pe maximum un
an.
n situaiile n care contractul de asigurare se ncheie pe o durat determinat, la
expirarea termenului se rennoiete de drept, pentru o nou perioad, egal cu cea
anterioar, dac nici una din pri nu preavizeaz sau nu denun contractul, potrivit
prevederilor incluse n acesta. Condiiile rmn neschimbate; de obicei rennoirea se
face i fr emiterea unui nou contract de asigurare, n funcie de natura riscului
respectiv sau de condiiile de plat a primei de asigurare; dac apar sau se solicit
modificri, societatea de asigurri emite un nou contract de asigurare.
Perioada de valabilitate a poliei PAD, denumit i perioada de asigurare, este
intervalul de timp n care PAID preia rspunderea pentru consecinele producerii
riscului unui eveniment asigurat.
Perioada de asigurare obligatorie a locuinelor este de 12 luni.
ncetarea contractului
ncetarea contractului de asigurare const n sistarea, n oprirea aplicrii lui. De
regul, contractul de asigurare cu durat determinat nceteaz la data cnd a ajuns la
termen, respectiv la expirarea perioadei pentru care a fost ncheiat.
n unele cazuri, contractul de asigurare nceteaz la producerea evenimentului
asigurat, la asigurrile de via i de accidente a persoanelor cnd are loc cazul asigurat.

42
 43

Din momentul plii sumei asigurate, obligaiile societii de asigurri fa de

asiguratse sring, aceasta echivalnd cu ncetarea automat a contractului.
n cazul asigurrilor de bunuri, contractul de asigurare nceteaz numai dac, prin
survenirea riscului, bunul asigurat a fost distrus n ntregime. Dac bunul este parial
distrus, contractul poate continua s-i produc efectele, ns pentru o sum
corespunztoare redus. n principiu, la fel se pune problema i n cazul asigurrilor
facultative de rspundere civil. Contractul de asigurare mai poate nceta i prin
denunare.
Denunarea este desfacerea contractului, o modalitate de ncetare a contractului de
asigurare nainte de expirarea duratei sale i nainte de producerea cazului asigurat prin
manifestarea unilateral de voin a societii de asigurri sau a asiguratului.
Denunarea contractului de asigurare este permis numai n cazuri expres
prevzute de normele juridice care reglementeaz asigurrile, de prevederile contractului
de asigurare.
Societatea de asigurri are dreptul s denune contractul de asigurare n situaia n
care asiguratul, cu prilejul ntocmirii declaraiei de asigurare, a dat rspunsuri inexacte
sau incomplete ori nu a comunicat imediat schimbarea mprejurrilor eseniale
referitoare la risc, pentru care nu s-ar fi contractat asigurarea.
Denunarea contractului de asigurare poate avea loc cnd se constat c asiguratul
a fost de rea-credin la contractarea asigurrii, cnd se constat nendeplinirea de ctre
asigurat a obligaiei de ntreinere corespunztoare a bunurilor asigurate, neluarea
msurilor de prevenire sau de limitare a pagubei prevzute de lege sau dispuse de
autoriti.
O alt form de ncetare a contractului de asigurare este rezilierea.
Rezilierea contractului de asigurare const n ncetarea, desafacerea pentru viitor a
contractului ca urmare a neexecutrii obligaiei uneia dintre pri.

43
 Efectele rezilierii nu pot fi retroactive, ci se produc numai pentru viitor din
momentul pronunrii rezilierii; efectele produse de contractul de asigurare pn la
reziliere rmn valabile, ceea ce nseamn c fiecare parte i pstreaz prestaiile care i
s-au efectuat n temeiul contractului, ncetnd s mai svreasc sau s primeasc
vreunele prestaii.
Contractul de asigurare poate nceta i prin declararea nulitii sale.
Nulitatea contractului de asigurare este o sanciune de drept civil care const n
desfiinarea cu efect retroactiv, adic dela data ncheierii contractului cu nesocotirea
normelor juridice de asigurare.
Nulitatea reprezint o sanciune ndreptat mpotriva efectelor din contract, care
contravin scopului actelor normative de asigurri nclcate la ncheierea lui. Nulitatea
constituie n acelai timp i un instrument juridic de ounere a contractelor de asigurare n
perfect acord cu legislaia asigurrilor i deci, de nlturare a clauzelor contrare legii i
de nlocuire a lor cu clauze conforme normelor juridice de asigurri n vigoare i prin
urmare, fr desfiinarea ntregului contract de asigurare.
Polia de Asigurare mpotriva Dezastrelor nceteaz la ora 24,00 a ultimei zile din
perioada de asigurare precizat n polia PAD.
Asigurarea obligatorie PAD nceteaz, nainte de expirarea perioadei de asigurare,
n cazul n care construcia asigurat i pierde integral destinaia de locuin sau bunul
piere din alte cauze dect cele cuprinse n asigurarea obligatorie. Aceste situaii nu
oblig asigurtorul care a emis PAD la restituirea sumei corespunztoare valorii
primei obligatorii.
Beneficiarii asigurrii i asiguraii care, dup data intrrii n vigoare a legii, vor
proceda la construirea, lrgirea sau modificarea locuinelor fr autorizaie de
construcie, emis n condiiile legii, sau cu nerespectarea autorizaiei respective,
afectnd structura de rezisten a locuinelor i favoriznd expunerea la unul dintre
riscurile asigurate obligatoriu, nu vor fi despgubii, n cazul producerii riscului asigurat.

44