ALGEBRE UNIVERSALE S

I AUTOMATE

1
 CUPRINSUL

INTRODUCERE
Capitolul 1. MULT IMI. NOT
IUNI GENERALE
1.1. Multimi si clase
1.2. Principiile generale ale teoriei multimilor
1.3. Relatii binare
1.4. Aplicatii si functii
1.5. Latice
1.6. Grafuri
1.7. Exercitii
Capitolul II. SPAT II TOPOLOGICE
2.1. Notiune de spatiu topologic
2.2. Baza spatiului topologic
2.3. Axiomele de separare
2.4. Subspatii
2.5. Aderenta unei multimi
2.6. Aplicatii continue. Omeomorfisme
2.7. Spatii compacte
2.8. Spatii conexe
2.9. Spatii paracompacte
2.10. Produsul spatiilor topologice
2.11. Produsul satiilor compacte
2.12. Teorema diagonalei. Spatii universale
2.13. Exercitii
Capitolul III. ALGEBRE UNIVERSALE CU TOPOLOGII
3.1. Operatii algebrice. Notiune de algebra universala topologica
3.2. Algebre universale de acelasi tip
3.4. Exemple clasice de algebre universale cu signatura finita
3.5. Primele exemple clasice de grupuri si semigrupuri
3.6. Module. Spatii liniare
3.7. Grupoizi cu diviziuni
3.8. Algebre omogene
3.9. Algebre si corpuri numerice
3.10. Algebre universale libere
11. Algebre polisortate
3.12. Congruente pe algebre universale
3.13. Limbaje formale

2
3.14. Limbaje regulate. Congruentele limbajelor
3.15. Distante stabile pe algebre universale
3.16. Exercitii
Capitolul IV. AUTOMATE ABSTRACTE
4.1. Modelul lui von Neumann
4.2. Automate abstracte
4.3. Subautomate si omomorfisme
4.4. Automate elementare
4.5. Actiuni. Semiautomate
4.6. Dinamici. Automate celulare
4.7. Reprezentai semigrupale a automatelor
4.8. Limbajul automatului
4.9. Echivalenta automatelor
4.10. Automate Moore
4.11. Compunerea automatelor
4.12. Exercitii
BIBLIOGRAFIE

3
 INTRODUCERE

Progresul tehnico-stiintific este imposibil fara dezvoltarea stiintelor fun-

damentale. E bine cunoscut ca matematica ocupa un loc deosebit n cultura
umana, ca una din cele mai importante stiinte fundamentale. Viabilitatea si
spiritul practic al stiintelor matematice este confirmat de varietatea imensa
a realizarilor ei n diverse domenii ale vietii si gndirii umane. Este imposibil
de a gasi un domeniu al activitatii umane n care matematica nu si-a gasit o
careva aplicatie sau prezenta. Probabil, acest fapt a fost intuitiv sesizat de
Pitagora, care afirma ca Totul este numar. Revolutia tehnico-stiintifica n
secolele XVI-XVII s-a bazat pe dezvoltarea matematicii si fizicii matematice.
Progresul tehnico-stiintific din ultimii 60 ani se caracterizeaza prin autom-
atizarea proceselor de productie, aplicarea metodelor matematice n studiul
mediului ambiant si proceselor economice si sociale, inventia tehnicilor con-
temporane de calcul, crearea metodelor efective de prelucrare si pastrare a
informatiei. Astazi matematica reprezinta si fundamentul teoretic si aplica-
tiv a tehnologiilor informationale, mai precis, a ceia ce e numit Computer
Science.
Teoria automatelor studiaza masinile abstracte. Teoria automatelor este
n legatura apropiata cu teoria limbajului formal, automatele fiind clasificate
dupa clasa limbajului formal recunoscut de acestea.
Un automat este un model matematic al unei masini de stare. O masina
de stare este o masina care, avand la intrare un set de simboluri, sare printr-
o serie de stari folosind o functie de tranzitie. Aceasta functie de tranzitie,
bazandu-se pe o stare curenta si un simbol curent, determina urmatoarea
stare a automatului. Din intrare este citit cate un simbol, pana cand nu mai
este nimic de citit (poate fi imaginat ca o banda continand un cuvant, iar
automatul citeste banda cu un cap de citire si acest cap citeste un singur
caracter la un moment dat). Imediat ce intrarea este epuizata, se spune ca
automatul s-a oprit. In functie de starea in care s-a oprit automatul, se
spune ca automatul accepta, respectiv respinge, intrarea furnizata. Daca s-a
oprit intr-o stare accepta, atunci automatul accepta cuvantul. Daca s-a
oprit intr-o stare respinge, atunci cuvantul este respins. Multimea tuturor
cuvintelor acceptate de un automat este numita limbajul recunoscut de
automat.
In general, insa, un automat nu are ntotdeauna o multime finita sau
numarabila de stari. Spre exemplu, un automat finit cuantic are o multime
nenumarabila de stari.

4
 In general, un automat nu trebuie neaparat sa accepte sau sa respinga o
intrare. El o poate accepta cu o probabilitate ntre zero si unu. Acest lucru
este specific automatelor cuantice sau nedeterministe.
Un caz special reprezinta automatul geometric (sau automat met-
ric), unde spatiul de stari este un spatiu metric, iar limbajul recunoscut de
automat este determinat de distanta fata de starea initial (sau si cea preci-
denta). Aseemenea situatie poate fi n automatul topologic, unde spatiul de
stari este un spatiu topologic Alexandroff, iar limbajul recunoscut de automat
este determinat de apatenenta n vecintatea minima a starii precidente. In
automatul topologic spatiul de stari este un spatiu topologic si functiile de
tranzitie sunt obtinute din multimea functiilor continue ale acestui spatiu.
Acest curs se adreseaza n principal studentilor si doctoranzilor specialitatilor
Matematica si Informatica, dar poate fi si un suport activ al formelor
de studiu postuniversitar. Scopul acestui curs este si de a familiariza pe cei
interesati cu unele dintre aplicatiile directe ale Algebrei Universale n Infor-
matica Teoretica.
Obiectivele cursului:
1. Asimilarea cunostintelor de baza din domeniul algebrei aplicata n
probleme de informatica.
2. Formarea capacitatii de a recunoaste n problematica activitatilor
specifice a aspectelor algebrice ale aplicatiilor si formarea competentelor de
a opera cu aceste notiuni pentru determinarea solutiilor optime de rezolvare.
Dupa parcurgerea materialului studentul va dobandi urmatoarele competente:
Competente cognitive:
- sa selecteze din Algebra Universala Topologica conceptele si rezultatele
fundamentale aplicabile;
- sa investigheze modul n care cunostintele de Algebra sunt utile si altor
discipline;
- sa foloseasca n mod creator cunostintele acumulate;
- sa-si formeze capacitatea de autoevaluare a gradului de acumulare a
cunostintelor si gradului de aplicativitate ale acestora.
Competente aplicative:
- sa-si formeze capacitatea de a opera si de a pune n practica cunostintele
acumulate atat n aplicatii simple cat si la cele complexe.
Competente de comunicare si relationare:
- sa-si formeze o gandire logica;
- sa-si formeze un limbaj matematic si stiintific adecvat;
- sa-si dezvolte capacitatea de analiza si sinteza.

5
 Resurse si mijloace de lucru
Fiecare capitol se finiseaza cu un set minim de exemple. Aceste aplicatii
sunt concepute pentru a consolida gandirea logica si a forma capacitatea de
autoevaluare a gradului de acumulare a cunostintelor si gradului de aplica-
tivitate ale acestora.

6
 Capitolul 1.
MULT
IMI. NOT IUNI GENERALE

Teoria multimilor este un domeniu al matematicii care studiaza conceptul

de multime. Studiul sistematic a fost initiat de Georg Cantor si Richard
Dedekind n secolul al XIX-lea.
Filozofii Greciei antice adoptau notiunile:
- infinit actual: o infinitate de obiecte concepute ca existand simultan;
- infinit potential: o multime sau o marime finita, dar care se poate mari
oricat de mult.
Zenon, prin faimoasele sale aporii (paradoxuri) atrage atentia asupra
consecintelor absurde care par sa apara introducand infinitul actual in rationamente.
De aceea se considera ca infinitul actual nu este accesibil intuitiei si doar in-
finitul potential poate fi utilizat n gandirea matematica.
In lucrarea Teoria rationala a infinitatii, Cantor a depasit aceasta contradictie
ncercand sa numere infinitul. Emite ideea de a numara multimile cu aju-
torul functiilor bijective.
Creatorul teoriei multimilor Gheorg Cantor (1845 - 1918) scria: Inteleg
prin multime, n general, tot ceea ce este mult, dar care poate fi conceput ca
o entitate, adica orice colectie de anumite obiecte, putand fi nchegate ntr-un
ntreg cu ajutorul unei legi oarecare. Obiectele care formeaza multimea se
numesc elemente ale acesteia.

1.1. Multimi si clase

Conceptele de multime si element al multimii sunt notiuni primare, care

nu se definesc n mod riguros, ci se explica prin exemple. Multimile apar
de la examinarea unor obiecte ntr-un ntreg. Cuvintele multime, familie,
totalitate sunt sinonime.
Exemple de multimi:
1. Totalitatea tuturor scaunelor din ncaperea data.
2. Totalitatea tuturor studentilor universitatii respective la momentul de
fata.
3. Totalitatea elefantilor ce aditeaza la momentul dat n Africa sau n
Antarctida.
O careva totalitate de elemente se numste clasa. Orice multime este si o
clasa. Insa nu orice clasa este o multime.

7
 Multimile si clasele se noteaza prin litere mari ale alfabetului latin A, B,
C, D, E, X, Y , Z, ... In multe cazuri se folosesc si litere cu indici numerici
sau arbitrari A1 , A2 , B , B , ....
Elementele multimii sau a clasei se noteaza prin literele mici ale alfabetu-
lui latin cu indici sau fara de ei: x, y, z, a, x1 , y10 , ...
Faptul ca obiectul x este un element al clasei M se noteaza x M si se
citeste x apartine clasei M , iar faptul ca ,y nu este un element al clasei M
se scrie y / M.
Pentru orice clasa M si obiect z n mod univoc se determina, daca apartine
sau nu elementul z clasei M .
Multimea ce nu contine nici un element se numeste multime vida si se
noteaza cu simbolul .
Doua clase A si B coincid sau sunt egale, daca sunt alcatuite din unele si
aceleasi elemente si se noteaza astfel A = B.
Daca toate elemente clasei A sunt si elemente ale clasei B, atunci clasa
A se numeste subclasa sau parte a clasei B si se scrie A B sau B A.
Daca A B si B A, atunci A = B.
Daca A este multime si B este o subclasa din A, atunci B este o submultime
a multimii A.
Multimea vida se considera submultime a oricarei clase A. Multimile
si A se numesc subclase improprii ale clasei A. Toate celelalte subclase ale cla-
sei A se numesc subclase proprii. Multimea tuturor submultimilor multimii
M se noteaza cu simbolul 2M . Acest simbol se explica prin continutul
urmatoarei afirmatii.
Teorema 1.1.1. Daca multimea M contine n elemente, atunci multimea
2M contine 2n elemente.
Demonstratie. Demonstrarea acestei teoreme se nfaptueste prin inductie.
Fie n = 0. Atunci M = si 2M contine un singur element . Deci,
20 = 1 si pentru n = 0 afirmatia este justa. Fie ca afirmatia este justa, daca
M contine cel mult n 1 elemente. Consideram, ca multimea M contine
n elemente. Aceste elemente pot fi notate n modul urmator x1 , x2 , ..., xn .
Multimea A alcatuita din elementele x1 , x2 , ..., xn1 este o submultime proprie
a multimii M si contine n1 elemente. Deci, 2A contine 2n1 elemente. Acele
submultimi B M care nu sunt elemente din 2A contin elementul xn . Deci,
daca la fiecare submultime din 2A adaugam elementul xn , atunci obtinem
toate celelalte elemente din 2M . Prin urmare, 2M contine 2n1 + 2n1 = 2n
elemente. Teorema este demonstrata.

8
 Multimea 2M este mai bogata n elemente decat multimea M . Sensul
acestei afirmatii va fi explicat mai tarziu.
Multimea A, constand din elementele x, y, z, u, v, ..., se noteaza astfel :
A = {x, y, z, u, v, ...}. Intr-un caz particular multinea A poate sa constea
dintr-un singur element: A = {a}. Daca A consta din n > 1 elemente
a1 , a2 , ..., an , atunci se scrie A = {a1 , a2 , ..., an } sau A = {ai : i = 1, 2, ..., n}
si se spune ca multimea A este finita. Celelalte multimi se numesc infinite.
Exemplul 1.1.2. Multimea N = {1, 2, ...} se numeste multimea tuturor
numerelor naturale. Aceasta este o multime infinita si joaca un rol important
n teoria multimilor.
Pentru a creea diferite multimi, se procedeaza n modul urmator.
Fixam o multime U , care se numeste multime universala. Fie P (x) este
o proprietate anumita a elementelor. Atunci prin {x U : P (x)} se noteaza
totalitatea
 tuturor
elementelor din U ce satisfac proprietatea P (x), iar prin
x U : P (x) toate celelalte elemente din U . De la proprietatea P (x) se
cere ca pentru orice element x U sa se determine n mod univoc daca
elementul x satisface proprietatea
 P (x) sau nu. In aceste conditii multimile
A = {x U : P (x)} si B = x U : P (x) sunt bine determinate. Asa
proprietati se vor numi corecte.
Este oare necesara aceasta cerinta fata de proprietatea P (x)? Urmatorul
exemplu ne demonstreaza ca aceasta cerinta este ntr-adevar necesara.
Exemplul 1.1.3. (Istoria barbierului). Intr-o tara mparatul ei l-a
chemat pe barbier si i-a poruncit sa-i barbiereasca pe toti acei care nu
se barbieresc singuri. Aceasta istorie amuzanta, cunoscuta nca din Evul
Mediu, ne demonstreaza ca porunca mparatului nu poate fi ndeplinita. Intr-
adevar, notam prin U multimea tuturor barbatilor din mparatie. Prin B(x)
notam proprietatea barbatul x nu se barbiereste singur si trebuie sa fie
barbierit de barbier. In acest caz multimea {x U : B(x)} nu poate fi
construita. Notam prin b barbierul. Sunt doua cazuri posibile:
Cazul 1. b {x U : B(x)}.
In acest caz b nu se barbiereste singur si va fi barbierit de b. Deci, b este
barbierit de b si atunci b se barbiereste singur. Contrazicere.
Cazul 2. b / {x U : B(x)}.
In acest caz b nu este barbierit de b si, prin urmare, b nu se barbiereste
singur si trebuie sa fie barbierit de b. Contrazicere.
Din aceste doua contraziceri putem deduce, ca multimea {x U : B(x)},
nu poate fi construita si pentru barbier proprietatea B(x) nu este determi-
nata. In particular, barbierul nu poate hotar sa se barbiereasca pe sine sau

9
nu.
In legatura cu, formarea multimilor, conform proprietatii P (x), apare
urmatoarea ntrebare. Fie P (x) o anumita proprietate si pentru orice ele-
ment x se determina n mod univoc, daca are loc P (x) sau nu. Exista oare
multimea {x : P (x)} tuturor elementelor care satisfac proprietatea P (x)?
Raspunsul este negativ.
Exemplul 1.1.4. (Paradoxul Russel.). Notam prin R(x) proprietatea
x este multime si x nu este element al multimii x. Pentru orice multime
A n mod univoc se determina, daca A este element al multlmii A sau nu.
Deci, R(x) este o proprietate corecta.
Fie ca multimea M = {x : R(x)} exista. Atunci sunt posibile doua cazuri.
Cazul 1. M M / .
Daca M M/ , atunci are loc R(M ) si, prin urmare, M M . Contrazicere.
Cazul 2. M M .
In acest caz M nu satisface proprietatea R(x) si, prin urmare, M M / .
Contrazicere.
Asadar, multimea {x : R(x)} nu exista. Acest fapt confirma, ca nu exista
multimea tuturor multimilor.Daca ar exista asa o multime, atunci o vom nota
prin U . Prin urmare, trebuie sa existe si multimea M = {x U : R(x)},
care nu exista. Deci, U nu este multime.
Paradoxul Russel este asemanator cu istoria barbierului. Rolul barbierului
n Paradoxul Russel l joaca M .
Un paradox mai complicat de cel descris n Exemplele 1.1.3 si 1.1.4 este
urmatorul.
Exemplul 1.1.5 (Paradoxul Berri - Russel). Sa examinam numerele
naturale N.Unele numere n N pot fi descrise cu ajutorul unui numar finit
de cuvinte ale limbii franceze. Fie N16 totalitatea numerelor n N care pot
fi descrise cu ajutorul al cel mult 16 cuvinte. Aceasta multime nu exista! In
caz contrar exista numarul n(16) care este primul numar ce nu se descrie cu
ajutorul al saisprezece cuvinte franceze si se descrie cu cel mult 16 cuvinte
franceze. Atunci n(16) / N16 si n(16) N16 , contrazicere.
Acest paradox apare din cauzele:
- nu orice numar poate fi descris cu ajutorul cuvintelor unei limbi vorbite;
- nu este bine determinata fraza a descrie ori a defini cu ajutorul unui
numar finit de cuvinte.

1.2. Principiile generale ale teoriei multimilor

10
 Pentru a exclude aparitia paradoxurilor este necesar sa respectam anumite
reguli (principii) de formare a multimilor.
Principiul 1. (Principiul extensionalitatii). Doua multimi coincid daca
si numai daca ele sunt formate din aceleasi elemente.
Principiul 2. Pentru orice multime X totalitatea 2X submultimilor
multimii X este o multime.
Se spune ca P (x) este o forma daca este data o multime U , pentru orice
x U expresia P (x) este o afirmatie despre elementul x si n mod unic se
determina daca afirmatia P (x) este justa sau nu.
Principiul 3. Pentru orice forma P (x) se determina o multime A =
{x : P (x)} care este formata din totalitatea elementelor x U pentru care
afirmatia P (x) este justa.
Daca elementele multimii A sunt submultimi ale multimii U , atunci se
spune ca A este o familie de submultimi. Notam cu A totalitatea ele-
mentelor x U care se contin n cel putin o submultime din A si cu A
-totalitatea elementelor x U care se contin n toate submultimile din A.
Vom spune ca A este reuniunea submultimilor din familia A, iar A este
intersectia submultimilor din A.
Principiul 4. Pentru orice familie A de submultimi a multimii U reuni-
unea A si intersectia A exista si sunt submultimi a multimii U.
Fie A1 , A2 , ..., An un numar finit de submultimi a multimii U. Atunci
{Ai : i n} este reuniunea acestor submultimi, iar {Ai : i n} este intersectia
lor.
Pentru orice doua multimi A, B se determina diferenta A r B formata
din totalitatea elementelor x A care nu sunt elemente din B.
Daca I 6= , atunci {Ai : i n} este determinata si nu depinde de
multimea universala U.
Daca I = , atunci {Ai : i I} = U . In acest caz orice element x U
apartine tuturor elementelor ansamblului {Ai : i I}, deoarece acest ansam-
blu nu contine nici o multime!
Operatiile asupra multimilor satisfac urmatoarele proprietati.
Legea comutativa:
A B = B A, A B = B A.
Legea asociativa.
(A B) C = A (B C),
(A B) C = A (B C).
Legea distributiva.
({Ai : i I}) B = {Ai B : i I},

11
 ({Ai : i I}) B = {Ai B : i I},
Legile de reducere.
(A r B) C = (A C) r B = (A C) r (B C),
A r B = A r (A B),
A = (A B) (A r B).
Legile de dualitate ale lui de Morgan:
X r {Ai : i I} = {X r Ai : i I},
X r {Ai : i I} = {X r Ai : i I}
Fie {X : A} o familie de multimi, astfel ncat pentru orice A
obiectul X este o multime. Daca A = sau X = pentru un careva
element A, atunci notam {X : A} = . Fie A 6= si X 6=
pentru orice A. Simbolul de forma (x : A) se numeste un sir sau un
A sir. Doua siruri (x : A) si (y : A) coincid daca si numai daca
x = y pentru orice A. Vom spune ca x este coordonata a sirului
(x : A). Fie {X : A} totalitatea tuturor sirurilor (x : A)
pentru care x X pentru orice A. Totalitatea {X : A} se
numeste produs cartezian al multimilor {X : A} .
Principiul 5. (Principiul produsului cartezian). Pentru orice familie de
multimi {X : A} produsul cartezian {X : A} este o multime.
Daca A 6= , X este o multime si X = X pentru orice A, atunci
notam X A = {X : A}. Daca A contine n elemente, atunci X A = X n .
Daca X 6= , atunci se considera ca X = X 0 este o multime dintr-un unic
element. Daca A 6= si X 6= , atunci X A 6= . Daca A contine un singur
element, atunci consideram ca X A = X. Conform definitiei A = .
Daca multimea A este finita si X 6= pentru orice A, atunci
{X : A} = 6 .
Principiul 6. (Axioma alegerii AC). Daca A este o multime nevida si
{X : A} este o familie de multimi nevide si disjuncte, atunci exista o
multime (x : A), unde x X pentru orice A.
Prin urmare, axioma alegerii AC este echivalenta cu conditia {X : A} = 6
pentru orice familie de multimi nevide {X : A} .
Principiul 7. (Axioma infinitului). Exista o familie A de multimi cu
proprietatile A si 2X A pentru orice X A.
Din principiul 7 obtinem ca totalitatea N = {0, 1, 2, ...} numerelor ntregi
nenegative exista si este o multime. In particular, Principiul 7 afirma ca
exista multimea vida. Din Principiul 1 obtinem ca multimea vida este unica.

1.3. Relatii binare

12
 Fie A o multime. O submultime A A = A2 se numeste o relatie
binara pe A. Fie (A) = {(x, x) : x A} diagonala multimii A. Daca
A2 , atunci 1 = {(y, x) : (x, y) } se numeste inversa relatiei .
Daca , sunt relatii, atunci = {(x, y) A2 : (x, z) si (z, y)
pentru un careva z A} se numeste produsul (compozitia) relatiilor si
. Este evident ca produsul relatiilor este asociativ si nu este comutativ.
Definim urmatoarele conditii asupra relatiilor:
1 (proprietatea reflexiva): (x, x) pentru orice x A.
2 (proprietatea de simetrie): (y, x) daca (x, y) .
3 (proprietatea de tranzitivitate): daca (x, y), (y, z) , atunci (x, z)
.
4 (proprietatea antisimetrica): daca (x, y) si (y, x) , atunci x = y.
O relatie binara se numeste:

antireflexiva, daca xx, x A;

de echivalenta, daca ea este reflexiva, simetrica si tranzitiva;

de ordine, daca este reflexiva, tranzitiva si antisimetrica;

de ordine totala sau liniara, daca pentru orice x, y A are loc xy sau
yx si este reflexiva, tranzitiva si antisimetrica;

de bineordonare, daca este ordine totala si orice submultime nevida are

primul element.

Fie o relatie de echivalenta pe multimea A. Pentru fiecare x A

se determina clasa de echivalenta (x) = {y A : xy} . Doua clase de
echivalenta sau coincid, sau nu se intersecteaza. Sa notam cu A/ totalitatea
claselor de echivalenta. Atunci pentru orice x A se determina (x) = (x)
clasa de echivalenta ce contine elementul x. Deci, : A A/ este o
proiectie canonica a multimii A pe multimea claselor de echivalenta A/.
Relatia binara se numeste relatie de preordine daca ea este reflexiva
si tranzitiva. O multime n care este data o relatie de preordine se numeste
multime preordonata.
O relatie antisimetrica de preordine este relatie de ordine. O multime
n care s-a dat o relatie de preordine se numeste multime preordonata.
Fie (A, ) o multime preordonata. Consideram x y daca x y si y x.
Atunci este o relatie de echivalenta. Fie B = A/ totalitatea claselor de

13
 echivalenta si : A B proiectia canonica. Consideram (x) (y) daca
si numai daca x y. Atunci este o relatie de ordine pe multimea B. Vom
spune ca (B, ) este catul multimii preordonate (A, ). Daca (A, ) este o
multime ordonata, atunci A = B.
Fie (A, ) o multime preordonata si B A o submultime nevida. Submultimea
B este majorata (respectiv, minorata) de elementul u A, daca x u (re-
spectiv, u x) pentru orice x B. Un element b A se numeste margine
superioara (respectiv, margine inferioara) a multimii B, daca multimea B
este majorata (respectiv, minorata) de elementul b si b c (respectiv, c b),
daca multimea B este majorata (respectiv, minorata) de elementul c A.
Sa notam cu B (respectiv, cu B) totalitatea marginilor superioare
(respectiv, marginilor inferioare) a multimii B. Daca B 6= (sau, B 6= ),
atunci B (sau, B) este o clasa de echivalenta. Elementele din B se
numesc elemente supremum, iar elementele din B - elemente infimum a
multimii B.
Elementul b B se numeste element maximal (respectiv, minimal) a
submultimii B A daca din x B si b x (respectiv, x b) rezulta x = b.
Sa notam cu max B (respectiv, min B) totalitatea elementelor maximale
(respectiv, minimale) a submultimii B. Daca multimea A este liniar ordonata,
atunci max B B si min B B. In acest caz multimea B (sau B)
contine cel mult un element.
Submultimea B A se numeste lant n A daca x y sau y x pentru
orice x, y B.
Cu relatiile binare pe multimea A putem efectua urmatoarele operatii:

de reuniune;

de intersectie;

diferenta;

complementara ;

compozitia sau superpozitia relatiilor = {(x, y) : z A

xz, zu}.

Axioma alegerii este echivalenta cu urmatoarele afirmatii:

Teorema lui Zermelo (Principiul bunei ordon ari). Orice multime
nevida poate fi bine ordonata.

14
 Lema lui Zorn. Daca A este o multime ordonata si B 6= pentru
orice lant B A, atunci max A 6= .
Lema lui Kuratowski. Orice lant B a unei multimi ordonate A se
contine ntr-un lant maximal.
Principiul lui Zermelo. Daca A este o multime nevida si {X : A}
este o familie de multimi nevide, doua cate doua disjuncte, atunci exista o
multime B cu proprietatile B {X : A} si B X contine un singur
element pentru orice A.
1.4. Aplicatii si functii
Fie A si B doua multimi. Se spune ca f este o aplicatie a multimii A
n multimea B si notam f : A B daca f este o regula care asociaza
fiecarui element x A un element unic f (x) B. Elementul f (x) se numeste
imaginea elementului x la aplicatia f.
Fie f : A B o aplicatie. Daca X A, atunci f (X) = {f (x) : x A}
este imaginea multimii X. Daca Y B, atunci f 1 (Y ) = {x X : f (x) Y }
se numeste imaginea inversa a multimii Y. In particular, f 1 (y) este imaginea
inversa a elementului y B, unde y = f (x).
Aplicatia f : A B se numeste:
- injectie sau aplicatie injectiva daca f (x) 6= f (y) pentru orice x, y A si
x 6= y;
- surjectie sau aplicatie surjectiva daca B = f (A);
- bijectie sau aplicatie bijectiva, sau o corespondenta reciproc biunivoca
daca f este simultan si o aplicatie injectiva si o aplicatie surjectiva.
Pentru orice aplicatie bijectiva f : A B se determina aplicatia inversa
f 1 : B A la care f 1 (f (x)) = x pentru orice x A.
Pentru orice doua aplicatii f : A B si g : B C se determina
produsul sau compozitia, sau superpozitia g f : A C la care (g f )(x) =
g(f (x)) pentru orice x A.
Daca g si f sunt bijectii atunci (g f )1 = f 1 g 1 si g f este o bijectie.
Compozitia aplicatiilor este asociativa.
Doua multimi A si B se numesc echivalente, daca exista o aplicatie bijec-
tiva g : A B. Echivalenta multimilor este o relatie de echivalenta.
Exemplul 1.4.1. Fie A = {1, 2, ...} si B = {1, 2, . . . }. Atunci
aplicatia g : A B, la care g(n) = n, este o bijectie.
Teorema 1.4.2 (Cantor). Pentru orice multime X exista o injectie
g : X 2X si nu exista o bijectie f : X 2X . In particular, multimile X
X
si 2 nu sunt echivalente.

15
 Demonstratie. Aplicatia g(x) = {x} este o injectie a multimii X n
multimea 2X . Fie f : X 2X o aplicatie arbitrara. Notam A = {x X :
x / f (x)}.Fie ca exista asa element a X, ncat A = f (a). Sunt posibile
doua cazuri.
Cazul I. a A.
In acest caz a f (a) si a / A. Contrazicere.
Cazul II. a / A.
In acest caz a / f (a) si a A. Contrazicere.
Deci, nu exista asa element a X pentru care A = f (a). Prin urmare,
2X 6= f (X) pentru orice aplicatie f : X 2X . Teorema este demonstrata.
Aceasta teorema afirma, ca multimea 2X este mai bogata n elemente
decat multimea X.
Daca A este echivalenta cu o submultime C B, atunci notam |A| |B|
si spunem, ca puterea multimii A nu este mai mare decat puterea multimii
B.
Daca |A| |B| si |A| |B|, atunci se spune ca puterea multimii A este
mai mica decat puterea multimii B. Pentru o multime finita A puterea |A|
ne exprima numarul de elemente  X  a multimii A.
Corolarul 1.4.3. |X| < 2 .
Are loc:
Teorema 1.4.4 (Cantor-Berstein). Daca |A| |B| si |B| |A|,
atunci |A| = |B| si multimile A si B sunt echivalente.
Sa notam cu |A| clasa de multimi echivalente cu multimea A. Clasa |A| se
numeste cardinal sau numar cardinal. Dac

a = |A|
A
 sBi = |B| sunt numere
cardinale si A B = , atunci 2 = 2 , = A , + = |A B| si

= |A B| . Aceste operatii cu numere cardinale satisfac urmatoarele
proprirtati:
1. Suma si produsul numerelor cardinale sunt operatii asociative si co-
mutative.
2. Daca 2 si este un cardinal infinit, atunci = 2 .
3. Numerele N sunt numerele cardinale ale multimilor finite.
Puterea numerelor naturale N se noteaza cu 0 (alef zero). Daca multimea
A este finita sau |A| = |N | , atunci se spune ca multimea A este o multime
numerabila.
Puterea numerelor reale R se noteaza cu { si se numeste puterea contin-
uumului.

1.5. Latice

16
 Se numeste multime dirijata la dreapta sau filtrata superior (pe scurt,
multime dirijata) o multime nevida ordonata A n care pentru orice doua
elemente x, y A exista un element z A r {x, y} astfel ncat x z si
y z.
O multime ordonata A se numeste latice sau multime reticulata daca ea
este nevida si pentru orice doua elenete x, y A exista x y si x y.
Daca A este o latice, atunci pentru orice submultime nevida B A exista
B si B.
Laticea A se numeste completa daca pentru orice submultime nevida
B A exista B si B. In acest caz notam 0 = A si 1 = A.
Fie A o multime preordonata. Vom spune ca naltimea h(A) n, unde
n N, daca exista un lant {x1 , x2 , ..., xn } A din n elemente diferite:
xi xj si xj  xi pentru orice 1 i < j n. Doua elemente x, y A se
numesc disjuncte si notam x k y daca x  y si y  x.
Latimea l(A) n daca n A exista o submultime B A din n elemente,
doua cate doua disjuncte.
Pentru o multime preordonata (A, ) se determina multimea preordonata
duala (A, ) : x  y daca si numai daca y x. Duala unei multimi ordonate
este o multime ordonata si duala unei latici este o latice. Daca B A, atunci
(B, ) = (B, ) si (B, ) = (B, ).
Prin urmare, notiunile de minimum si maximum, supremum si infimum,
element maximali si element minimal, minorant si majorant sunt notiuni
duale.
Daca A este o clasa cu preordine si pentru orice submultime nevida B
din A subclasele B si B ale clasei A sunt nevide, atunci vom spune ca A
este o prelatice completa.
O clasa cu preordine A se numeste cvasimultime cu preordine daca total-
itatea claselor de echivalenta A/ formeaza o multime.

1.6. Grafuri

Graful este o pereche G(V, E) unde V este o multime nevida, V este

multimea varfurilor sau multimea nodurilor, iar E V V . Daca perechile
din E sunt ordonate, atunci spunem ca graful este orientat. Perechele din E
se numesc muchii (daca sunt perechi neordonate) sau arce (daca sunt perechi
ordonate). Una si aceiasi pereche (x, y) poate sa se repete de mai multe ori.
Daca (x, x) E, atunci aceasta munchie (arc) se numeste bucla.
Nota: Fie G(V, E) un graf. Atunci:

17
 1. Daca graful G(V, E) este neorientat, atunci (x, y) = (y, x) pentru orice
muchie (x, y) E. Daca muchia (x, y) se repeta, atunci muchia se scrie cu
indici (x, y)1 , (x, y)2 , etc. Pentru indici diferiti vom avea muchii diferite.
2. Daca graful G(V, E) este orientat, x, y V si x 6= y, atunci (x, y) si
(y, x) sunt arce diferite si din (x, y) E nu ntodeauna vom avea (y, x) E.
Daca arcul (x, y) se repeta, atunci arcul se scrie cu indici (x, y)1 , (x, y)2 , etc.
Pentru indici diferiti vom avea arce diferite.
Daca m = (x, y) E, atunci spunem ca nodurile x, y sunt incidente cu
muchia m, iar varfurile x, y se numesc adiacente. Doua muchii sunt adiacente,
daca exista un nod x incident cu ambele muchii.
Daca G(V, E) este un graf orientat si m = (x, y) E, atunci spunem ca
nodul x este adiacent cu nodul y.
In graful neorientat relatia de adiacenta este simetrica, iar pentru cel
orientat aceasta relatie poate sa nu fie simetrica.
Numim gradul unui v V numarul de muchii (arce) cu care x este
incident (care sunt conectate cunodul x) si se noteaza de obicei cu (v).
Un graf poate fi reprezentat sub forma unei figuri geometrice alcatuite
din puncte (care corespund varfurilor) si din linii drepte sau curbe care unesc
aceste puncte (care corespund muchiilor sau arcelor).
Fie G = (V, E) un graf. Un drum sau lant este o totalitate de muchii
L = {(V1 , U1 ), (V2 , U2 ), ..., (Vn , Un )} distincte, unde U1 = Vi+1 pentru orice
i < n. Deci drum ntr-un graf reprezinta o succesiune de muchii adiacente
care conecteaza doua varfuri din graf numite capetele drumului. Un drum
se numeste simplu daca muchiile care l compun sunt distincte. Numim ciclu
un drum care are drept capete un acelasi varf.
Ciclul poate fi simplu dupa noduri, daca fiecre nod se ntlneste o singura
data cu exceptia capetelor drumului. Drumul se numeste simplu dupa noduri,
daca fiecare nod se ntlneste o singura data. Drumul sau ciclul se numeste
simplu dupa muchii, daca fiecare muchie se ntlneste o singura data.
Un ciclu (drum) se numeste hamiltonian, daca este simplu si trece prin
toate nodurile grafului exact o data. Un ciclu (drum) se numeste eulerian,
daca trece prin toate muchiile grafului exact o data.
Graful se numeste conex, daca orice doua varfuri pot fi legate printr-un
drum. Drumul eulerian este simplu dupa muchii. Drumul hamiltonian este
simplu dupa noduri. Drumul eulerian se considera maximal, adica contine
toate muchiile.
Data nasterii teoriei grafurilor se considera 26 august 1735. In aceasta zi
Euler la Academia din Sanct-Peterburg a prezentat lucrarea Problema celor

18
sapte poduri din Konigsberg peste raul Pregel.
Teorem a 1.6.1. Pe graf exista un ciclu eulerian, daca din fiecare varf
porneste un numar par de muchii.
Corolarul 1.6.2. Pe graf exista un drum eulerian, daca numai din doua
varfuri diferite pornesc numere impare de muchii.

1.7. Exercitii

1. Demonstarti ca orice multime infinita contine o submultime numarabila.

2. Demonstarti ca orice multime infinita este echivalenta cu o submultime
proprie.
3. Demonstrati ca multimea numerelor rationale este numarabila.
4. Demonstrati ca multimea numerelor algebrice este numarabila.
5. Demonstrati ca multimea numerelor reale si multimea numerelor tan-
scendente nu sunt numarabile.
6. Demonstrati ca multimile [0, 1], [0, 1), (0, 1], (0, 1) sunt echivalente.
7. Demonstrati ca reuniuniunea unui sir de multimi numarabile este o
multime numarabila.
8. Demonstrati ca c = 20 .
9. Construiti un graf orientat la care relatia de adiacenta nu este simet-
rica, dar este tranzitiva si reflexiva.

19
 Capitolul II.
SPAT
II TOPOLOGICE

Topologia este o ramura a matematicii, care este o extensie a geometriei

si care:
- studiaza proprietatile ei de natura exclusiv calitativa ale spatiilor care
se pastreaza la deformarile spatiului prin transformari continue;
- descrie relatiile calitative spatiale existente ntre figurile din spatiu;
- se ocupa cu studiul proprietatilor figurilor din spatiu din punct de vedere
calitativ.
Figura este o submultime nevida a spatiului.
In 1736, Leonhard Euler a publicat lucrarea intitulata Problema celor
sapte poduri de la Konigsberg, despre care se poate spune ca sta la baza
topologiei. Termenul topologie este introdus de Johann Benedict Listing in
articolul Vorstudien zur Topologie.
Topologia moderna are ca punct de plecare teoria multimilor, dezvoltata
de Georg Cantor, studiile privind seriille Fourier si multimile punctuale din
spatiilor euclidiene. In lucrarea sa, Analysis Situs din 1895, Henri Poincare
introduce conceptele de omotopie, omologie, care astazi apartin topologiei al-
gebrice. In 1906 Maurice Frechet, pornind de la lucrarile lui Cantor, Volterra,
Hadamard si Ascoli, deschide drumul n domeniul spatiilor metrice. In 1914,
Hausdorff defineste spatiile care i va purta numele.

2.1. Notiune de spatiu topologic

Definitia 2.1.1.O familie T de submultimi ale multimii X se numeste

topologie sau structura topologica pe multimea X, daca:
1) X T ;
2) T ;
3) reuniunea unui numar finit sau infinit de multimi din T este o multime
din T , i.e. {U : A} T pentru orice familie {U : A} T ;
4) intersectia unui numar finit de multimi din T este o multime din T ,
i.e. U V T pentru orice U, V T .
Definitia 2.1.2. Perechea (X , T ) se numeste spatiu topologic, daca X
este o multime si T este o topologie pe multimea X. Elementele din X se
numesc puncte ale spatiului topologic. Elementele din T se numesc multimi
deschise ale spatiului topologic. Complementarele multimilor deschise se
numesc multimi nchise.

20
 Pe orice multime X pot fi construite mai multe topologii. Printre aceste
topologii exista doua topologii extreme Tmax = {A : A submultime a
multimii X} si Tmin = {, X}. Orice alta topologie T pe X este interme-
diara, i.e. Tmin T Tmax .
Exemplul 2.1.3. (X, Tmin ) este spatiu topologic. Acest spatiu se numeste
spatiu topologic antidiscret.
Exemplul 2.1.4. (X, Tmax ) este spatiu topologic. Acest spatiu se numeste
spatiu topologic discret.
Definitia 2.1.5. Se numeste spatiu metric perechea (E, d), unde E este
o multime oarecare si pentru orice doua elemente x, y E este determinat
numarul d(x, y) care satisface conditiile:
1. d(x, y) = 0 x = y;
2. d(x, y) = d(y, x);
3. d(x, y) + d(y, z) d(x, z).
Numarul d(x, y) se numeste distanta dintre punctele x si y, iar functia d
se numeste metrica pe multimea E.
Fie (E, d) este spatiu metric. Sfera deschisa B(x0 , r) cu centrul n punc-
tul x0 si raza r(r>0) se numeste multimea tuturor punctelor din E, care
satisfac conditia d(x0 , x)<r. Multimea tuturor punctelor x E pentru care
0 , r). Multimea
d(x0 , x) r se numeste sfera nchisa si se noteaza prin B(x
punctelor x E care satisface conditia d(x0 , x) = r se numeste suprafata
sferica si se noteaza prin S(x0 , r). Sfera deschisa B(x0 , ) se numeste -
vecinatate a punctului x0 E.
Definitia 2.1.6. Multimea U X se numeste d-deschisa sau deschisa
n spatiul metric (X, d), daca pentru orice punct x U exista asa >0, ncat
B(x, ) U .
Totalitatea tuturor multimilor d-deschise se noteaza prin simbolul T (d).
Teorema 2.1.7. Familia T (d) este o topologie pe multimea X.
Demonstratie. Este evident faptul ca T (d) si X T (d). Fie
U sunt multi deschise ale spatiului metric (X, d), adica U T (d), unde
indicele primeste valori din careva multime L. Cercetam reuniunea tuturor
multimilor U si o notam prin U . Astfel U = {U : L}(1). Luam un
punct arbitrar x0 U . Pe baza egalitatii (1) exista cel putin o valoare
a indicelui = 0 astfel ncat x0 U0 . Deoarece U0 este o multime
deschisa, nseamna ca pentru punctul ei x0 exista o -vecinatate B(x0 , )
care se contine n multimea U0 : B(x0 , ) U0 . Dar, deoarece U0 U ,
nseamna ca B(x0 , ) U . Asadar, pentru orice punct x0 U exista o -
vecinatate a acestui punct, care n ntregime se contine n multimea U . Prin

21
 urmare, U este o multime deschisa.
Sa demonstram acum ca intersectia unui numar finit de multimi din T (d)
este multime din T (d). Fie U1 si U2 sunt multimi deschise. Daca U1
U2 = , atunci afirmatia noastra este adevarata, deoarece multimea vida
este deschisa. Cercetam cazul cand U1 U2 = V 6= . Fie x0 este un punct
arbitrar din multimea V. Atunci x0 U1 si x0 U2 . Deoarece multimile U1
si U2 sunt deschise, nseamna ca exista o 1 -vecinatate B(x0 , 1 ) ce se contine
n multimea U1 si o 2 -vecinatate B(x0 , 2 ) ce se contine n multimea U2 . Fie
= min(1 , 2 ). Atunci B(x0 ) B(x0 , 1 ) U1 si B(x0 , ) B(x0 , 2 )
U2 . Prin urmare, B(x0 , ) V . Teorema este demonstrata.
Corolarul 2.1.8. Orice spatiu metric este si spatiu topologic.
Definitia 2.1.9. Spatiul topologic (X, T ) se numeste spatiu metrizabil,
daca exista asa metrica d pe X pentru care T = T (d).
Teorema 2.1.10. Spatiul metric finit este discret, adica T (d) = Tmax .
Demonstratie. Fie d o metrica pe multimea finita X. Fixam punc-
tul a X. Notam {x1 , x2 , . . . , xn } = X\{a} si = min{d(a, xi ) : i =
1, 2, 3, ..., n}. Atunci B(a, ) = {a}.
Prin urmare, orice submultime A X este d-deschisa si T (d) = 2X . Teorema
este demonstrata.
Exemplul 2.1.11. Spatiul topologic F = {0, 1} cu topologia T =
{, {1} , {0, 1}} nu este discret si, prin urmare, nu este spatiu topologic
metrizabil.
Problema metrizarii consta n determinarea conditiilor necesare si sufi-
ciente pentru ca un spatiu toplogic sa fie metrizabil. Primele succese n
aceasta directie au fost obtinute de Frechet (1917), Cittenden (1918), P.S.
Urson (1922), P.S. Alexandrov (1922), Bing (1949), Morita (1950), Iu.M.
Smirnov (1951), si altii.
2.2. Baza spatiului topologic
Fie (X, T ) un spatiu topologic. Vecinatate a punctului x X vom numi
orice multime deschisa ce contine punctul x. Vecinatatile punctului x se
noteaza cu Ox , Vx , Ux , Oi x, Vi x, Ui x. Din aceasta definitie rezulta, ca submul-
timea nevida U X este vecinatate a fiecarui punct al ei atunci si numai
atunci, cand aceasta multime U este deschisa, i.e. cand U T .
Definitia 2.2.1. Familia B de submultimi deschise ale spatiului topolo-
gic (X, T ) se numeste baza a topologiei T , daca pentru fiecare x X si orice
vecinatate a acestui punct Ux exista asa un element Bx din B, care satisface
conditia: x Bx Ux .

22
 Exemplul 2.2.2. Examinam dreapta reala R cu metrica d(x, y) = |yx|.
Topologia T (d) se numeste topologie naturala pe R. Multimea intervalelor
formeaza baza topologiei naturale pe multimea R a numerelor reale.
Exemplul 2.2.3. In spatiul Euclidian r Rn topologia naturala corespunde
Pn
metricii d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) = (yi xi )2 .
i=1
Sferele deschise n spatiul Euclidian formeaza baza topologiei acestui
spatiu.
Exemplul 2.2.4. In orice spatiu metric (X, d) sferele B(x, r) formeaza o
baza a topologiei T (d), care se numeste topologie naturala a spatiului metric
(X, T ).
Evident ca orice topologie T are baza. Se poate ntotdeauna lua B = T .
Teorema 2.2.5. Familia B de multimi deschise a spatiului topologic
(X, T ) formeaza o baza a topologiei T atunci si numai atunci, cand fiecare
element din T este o reuniune de elemente din B.
Definitia 2.2.6. Sistemul de multimi deschise B formeaza o baza n
punctul x0 X, daca pentru orice vecinatate Ox0 a punctului x0 n X exista
asa multime U B ncat x0 U Ox0 .
Daca n orice punct al spatiului exista baza numarabila, atunci se spune
ca spatiul satisface prima axioma de numarabilitate.
Teorema 2.2.7. Orice spatiu metric satisface prima axioma de numa-
rabilitate.
Despre spatiile, topologia carora poseda baza numarabila, se spune ca
satisfac axioma a doua de numarabilitate.
Prin |A| se noteaza puterea multimii A.
Numarul cardinal w(X) = min{|B| : B este o baza a spatiului X} se
numeste ponderea spatiului X.
Numarul (X, x) = min{|B| : B este o baza a spatiului X n punctul x} se
numeste caracterul spatiului X n punctul x X, iar (X) = sup{(x, X) :
x X} se numeste caracterul spatiului X.
Daca multimile din familia B sunt deschise si B = {x}, atunci B se
numeste pseudobaza a spatiului X n punctul x.
Numarul cardinal (X, x) = min{|B| : B este o pseudobaza a spatiului
X n punctul x} se numeste pseudocaracterul spatiului X n punctul x, iar
(X) = sup{(X, x) : x X} se numeste pseudocaracterul spatiului X.
evident, (X) (X) w(X) si (X) = (X) n spatii Hausdorff local
compacte sau de tip punctual numarabil.
Teorema 2.2.8. Familia B de multimi deschise a spatiului topologic

23
(X, T ) formeaza baza a topologiei T atunci si numai atunci, cand fiecare el-
ement din T este o reuniune de elemente din B.

Demonstratie. Fie B este baza a topologiei T , iar U este o multime

oarecare deschisa, adica U T . Din definitia bazei pentru orice punct x U
exista asa element Bx din B astfel ncat x Bx Ux . Examinam multimea
elementelor Bx din B, unde x este punct arbitrar din U . Evident ca U este o
reuniune de elemente din Bx . Afirmatia inversa este evidenta. Teorema este
demonstrata.
Teorema 2.2.9. Fie B o familie de submultimi a multimii X cu
proprietatile:
1. B = X, adica pentru orice x X exista un element H B pentru
care x H.
2. Daca H1 , H2 B si x H1 H2 , atunci exista un element H B
pentru care x H H1 H2 . Atunci exista o unica topologie T = T (B),
numita topologie generala de B, pentru care B este o baza.
Demonstratie. Multimea U X se numeste B-deschisa daca pentru
orice x U exista un element H B pentru care x H U. Fie T = T (B)
totalitatea multimilor Bdeschise. Este evident ca T este o topologie pe X.
Deoarece B T , obtinem ca B este o baza a topologiei T. Teorema este
demonstrata.
Corolarul 2.2.10. Fie B o familie de submultimi a multimii X cu
proprietatile:
1.B = X,
2. H1 H2 B pentru orice H1 , H2 B.
Atunci exista o unica topologie T = T (B) pentru care B este o baza.
Teorema 2.2.9 si Corolarul 2.2.10 permit sa aplicam notiunea de baza la
construirea spatiilor topologice.
Exemplul 2.2.11. Fie si doua numere cardinale infinite, , X o
multime si |X| = . Fixam un punct a X. Sa notam B = {{x} : x X r {a}}
{X r L : a / L, |L| < } . Este evident ca B satisface conditiilor 1 si 2 din
Corolarul 2.2.10. Fie X spatiu topologic cu topologia T = T (B) generata
de baza P B. Atunci (x, X) = 1 pentru x 6= a. Este evident ca C(a, X)
w(X) = { m : m < } . Daca = 0 , atunci (a, X) = w(X) = .
2.3. Axiomele de separare
Definitia 2.3.1. Spatiul topologic (X, T ) se numeste T0 -spatiu, daca
pentru orice doua puncte diferite x, y X exista o asa multime descisa
U T care contine numai unul din punctele x, y.

24
 Definitia 2.3.2. Spatiul topologic (X, T ) se numeste T1 -spatiu daca
pentru orice doua elemente diferite x, y X exista asa multimi deschise
U, V T ncat x U, y V si x / V, y / U.
Definitia 2.3.3. Spatiul topologic (X, T ) se numeste T2 -spatiu daca
pentru orice doua elemente diferite x, y X exista asa multimi deschise
U, V T ncat x U, y V si U V = .
Definitia 2.3.4. Spatiul topologic (X, T ) se numeste T3 -spatiu, daca
pentru orice punct x X si orice multime nchisa F X, astfel ncat
x / F , exista asa doua multimi deschise U, V T pentru care x U , F V
si U V = .
Definitia 2.3.5. Spatiul topologic (X, T ) se numeste T4 -spatiu, daca
pentru orice multimi nchise F1 , F2 X, unde F1 F2 = , exista asa
multimi deschise U, V T astfel ncat F1 U, F2 V si U V = .
Spatiul (X, T ) se numeste regulat, daca el este T1 -spatiu si T3 -spatiu.
Spatiul (X, T ) se numeste normal, daca el este T1 -spatiu si T4 -spatiu.
Notiunea de T0 -spatiu a fost introdusa de A. N. Kolmogorov (1935), T1 -
spatiu de matematicianul maghiar F. Riesz (1907), T2 -spatiu de matemati-
cianul german F. Haussdorf (1914), T3 -spatiu de L. Vietoris (1921) si notiunea
de T4 -spatiu de H. Tietze, P.S. Alexandroff, P.S. Urysohn (1923).
Usor pot fi demonstrate urmatoarele afirmatii:
Afirmatia 1. Orice spatiu normal este si spatiu regular.
Afirmatia 2. Din conditiile T0 si T3 rezulta conditia T2 .
Afirmatia 3. Orice T2 -spatiu este si T1 -spatiu.
Afirmatia 4. Orice T1 -spatiu este si T0 -spatiu.
Exemplul 2.3.6. Fie X este o multime infinita. Atunci spatiul (X, Tmin )
este T4 -spatiu, T3 -spatiu, dar nu este T0 -spatiu.
Exemplul 2.3.7. Exista T0 -spatiu si T4 -spatiu, care nu este T1 -spatiu. Fie
E = {0, 1} cu topologia T = {, {1}, {0, 1}}. Exista o multime deschisa
V = {1} care contine punctul 1 si nu contine punctul 0. Deci, (E, T ) este
T0 -spatiu. In E nu exista doua multimi nchise nevide F si pentru care
F = . Deci, (E, T ) este T4 -spatiu. Nu exista, nsa, asa multime deschisa
care contine punctul 0 si nu contine punctul 1. Deci, (E, T ) nu este T1 -spatiu.
Exemplul 2.3.8. Exista T1 -spatiu care nu este T2 spatiu. Fie X o multime
infinita. Notam T1 = {, X} {X\F : F - submultime infinita din X}.
Verififca ca T1 este o topologie. Fie U = X\F si V = X\. Atunci U V =
X\(F ).
Deci, intersectia unui numar finit de multimi din T1 este multime din T1 .
Fie ca U = X\F , A, si F este multime finita. Atunci {U :

25
 A} = {X\F : A} = X\ {F : A}. Insa F = {F : A}
este o multime finita si {U : A} T1 . Asadar, T1 este o topologie.
Demonstram ca (X, T1 ) este T1 -spatiu. Fie x, y X si x 6= y. Atunci:
Vy = X\{x} si Vx = X\{y} sunt vecinatati ale punctelor y si x respectiv.
Este evident ca x Vx , y Vy , x / Vy , y
/ Vx . Prin urmare, (X, T1 ) este
T1 -spatiu.
Fie Ux si Uy doua vecinatati arbitrare ale punctelor diferite x, y X.
Atunci Ux = X\F si Uy = X\ pentru careva multimi finite F si .
Multimea F finita si, deci, X\(F ) 6= . Asadar, (X, T1 ) nu este
T2 -spatiu.
Exemplul 2.3.9. Fie X = [0, 1] si T (d) topologia corespunzatoare
1

metricii d(x, y) = |x y|. Notam F = n : n N si T = {U (V
F ) : V T (d)}. Spatiul (X, T ) este T2 -spatiu. Fie a, b X si a 6= b.
Atunci 2 = d(a, b) > 0. Notam Oa = B(a, ) si Ob = B(b, ). Este clar ca
Oa Ob = . Deci (X, T ) este T2 -spatiu. Multimea F este nchisa n spatiul
(X, T ) si 0 / F . Fie U, V T , 0 U
si F V . Pentru orice n exista
asa numar xn U , pentru care d xn , n1 < n1 . Aceasta rezulta din faptul ca
vecinatatile {B(x, ) : > 0} formeaza o baza pentru orice punct x 6= 0. Insa
exista asa r>0, ncat H = B(0, r)\F V . Daca m1 < 2r, atunci xn H V
pentru orice n>m. Prin urmare, U V 6= si (X, T ) nu este T3 -spatiu!
Not a: Destul de complicat se construiesc T3 -spatii care nu sunt T4 -spatii.
Teoarema 2.3.10. Orice spatiu metric este T2 -spatiu si T4 -spatiu.
Demonstratie. Fie (X, d) este spatiu metric, a, b X si a 6= b. Daca
2 = d(a, b) > 0, Oa = B(a, ) si Ob = B(b, ),atunci Oa Ob = . Deci,
X este T2 spatiu. Fie F si doua multimi nchise nevide din spatiul
(X, d), iar F = . Pentru orice punct x F se determina numarul
r(x) = inf{d(x, y) : y }>0. Pentru orice punctx se determin a
1
numarul q(x) = 1inf{d(x, y) : y F }. Notam U = B(x, 2 r(x)) : x F
si V = B(x, 2 q(x)) : x .Atunci F U, V si U V = . Prin
urmare, spatiul (X, d) este T4 -spatiu. Teorema este demonstrata.
2.4. Subspatii
Fixam spatiul topologic (X, T ) si submultimea Y X. Atunci pe Y
se poate de construit o topologie care se numeste urma topologiei T si se
noteaza T | Y = {U Y : U T }.
Perechea (Y, T | Y ) este spatiu topologic si se numeste subspatiu al spa-
tiului topologic (X, T ). Trecerea la subspatii ne permite sa construim noi
spatii topologice.

26
 Teorema 2.4.1. Fie Y un subspatiu al spatiului X si i {0, 1, 2, 3} .
Daca X este un Ti -spatiu, atunci si Y este un Ti -spatiu.
Demonstratia este evidenta.
Un subspatiu al T4 -spatiului poate sa nu fie T4 -spatiu.

2.5. Aderenta unei multimi

Definitia 2.5.1. Fie L X si x X. Punctul x se numeste punct de

aderenta sau punct aderent al multimii L, daca orice vecinatate Vx a punc-
tului x intersecteaza multimea L. Prin clL sau clX L se noteaza totalitatea
punctelor de aderenta a multimii L si se numeste aderenta multimii L.
Teorema 2.5.2. Aderenta multimilor satisface conditiile:
1) cl = ;
2) L clL;
3) cl(L H) = clL clH;
4) cl(cl(L)) = clL.
Demonstratie. Conditiile (1) si (2) sunt echivalente. Demonstram (3).
Sa aratam la nceput, ca clL clH cl(L H). Fie ca x / clL clH.
Aceasta nseamna ca exista asa vecinatati V1x si V2x ncat V1x L = si
V2x H = . Deci, x / cl(L H) si, prin urmare,clL clH = cl(L H).
Demonstram (4). Fie ca x cl(clL).Fixam vecinatatea Vx , atunci Vx
clL 6= . Fixam y Vx clL. Atunci Vy = Vx este vecinatatea punctului
y si Vy L 6= , deci Vx L 6= . Prin urmare, x [L]. Teorema este
demonstrata.
Teorema 2.5.3. Fie X un spatiu topologic. Multimea F X este
nchisa atunci si numai atunci, cand F = clF .
Demonstratie. Fie F este multime nchisa. Atunci multimea U = X\F
este deschisa. Daca x / F , atunci Vx = U este vecinatate a punctului x,
Vx F = si, prin urmare, x / clF , adica F = clF .
Invers. Fie F = clF . Atunci Pentru orice x / F = clF exista asa o vecinatate
Vx ncat Vx F = . Prin urmare, X\F = U {Vx : x X\F } este o multime
deschisa ca o reuniune de multimi deschise, dar atunci F = X r (X r F )
este multime nchisa. Teorema este demonstrata.
Daca L X si clX L = X, atunci L se numeste multime densa n X.
Numarul cardinal d(X) = min{|L| : L este o multime densa n X} se numeste
densitatea spatiului X.

2.6. Aplicatii continue. Omeomorfisme

27
 Fixam doua spatii topologice (X, T ) si (Y, T1 ).
Definitia 2.6.1. Aplicatia f : X Y se numeste continua n punctul
x0 X, daca pentru orice vecinatate Of (x0 ) a punctului f (x0 ) n Y exista
asa o vecinatate Ox0 a punctului x0 n X astfel ncat f (Ox0 ) Of (x0 ).
Daca aplicatia f este continua n orice punct, atunci f se numeste aplicatie
continua.
Teorema 2.6.2. Pentru aplicatia f : X Y urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
1) aplicatia f este continua;
2) daca multimea U este deschisa n Y , atunci multimea f 1 (U ) este
deschisa n X (proimaginea multimii deschise este o multime deschisa);
3) daca multimea F este nchisa n Y , atunci multimea f 1 (F ) este
nchisa n X (proimaginea multimii nchise este o multime nchisa);
4) f (clX L) clY f (L) pentru L X;
5) clX f 1 (H) f 1 (clY (H) pentru H X.
Definitia 2.6.3. Aplicatia f : X Y se numeste omeomorfism, daca:
1) f este reciproc biunivoca;
2) f este aplicatie continua;
3) f 1 este aplicatie continua.
Definitia 2.6.4. Daca f : X Y este omeomorfism, atunci f se
numeste transformare topologica a spatiului topologic X.
Teorema 2.6.5. Fie (X, T ) un spatiu topologic si f : X Y o aplicatie
a multimii X pe multimea Y . Atunci T (Y, f ) = {U Y : f 1 (U ) T } este
o topologie pe multimea Y si aplicatia f este continua.
Definitia 2.6.6. Topologia T (Y, f ) construita n continutul Teoremei
2.6.5 se numeste factor-topologie sau topologie-cat pe multimea Y . Daca
la aplicatia f : X Y a spatiilor topologice (X, T ) si (Y, T1 ) avem T1 =
T (Y, f ), atunci aplicatia f se numeste aplicatie-factor sau aplicatie-cat.
Definitia 2.6.7. Spatiul topologic X se numeste T3 1 -spatiu sau spatiu
2
Tihonoff, sau spatiu complet regulat, daca X este T1 -spatiu si pentru orice
punct x X si orice multime nchisa F X, astfel nct x / F , exista o
functie continua f : X [0, 1], pentru care f (x) = 0 si f (y) = 1 pentru
y F.
Lema lui Tietze-Urysohn afirma ca pentru orice doua multimi F si
disjuncte si nchise n T4 -spatiul X exista asa o functie continua f : X [0, 1]
pentru care F f 1 (0) si f 1 (1).
Deci orice spatiu normal este un spatiu complet regulat. Orice spatiu
complet regulat este regulat.

28
 Teorema 2.6.8. Pentru aplicatia f : X Y urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
1) aplicatia f este continua;
2) daca multimea U este deschisa n Y , atunci multimea f 1 (U ) este
deschisa n X (proimaginea multimii deschise este o multime deschisa);
3) daca multimea F este nchisa n Y , atunci multimea f 1 (F ) este
nchisa n X (proimaginea multimii nchise este o multime nchisa).
Demonstratie. 1 2. Fie ca f este o aplicatie continua. Fixam
multimea deschisa U n Y . Fie ca x f 1 (U ), atunci f (x) U si Of (x) = U
este o vecinatate a punctului f (x). Exista asa o vecinatate Ox a punctului
x astfel ncat f (Ox ) Of (x) , deci, f (Ox ) U si Ox f 1 (U ). Prin ur-
mare, pentru orice punct x f 1 (U ) exista o vecinatate Ox f 1 (U ) si
deci f 1 (U ) este multime deschisa.
2 1. Fie ca proimaginea multimii deschise este multime descisa. Fixam
punctul x X si vecinatatea Of (x) a punctului f (x) n Y . Multimea Of (x)
este deschisa, deci si multimea f 1 (Of (x) ) este vecinatatea punctului x si
f (Ox ) Of (x) , dar aceasta nseamna ca aplicatia f este continua.
2 3. Fixam multimea F nchisa n Y . Prin urmare, multimea U = Y \F
este deschisa, deci si multimea f 1 (U ) = f 1 (Y \F ) este deschisa. Atunci
f 1 (F ) = X\f 1 (Y \F ) = X\f 1 (U ) este multime nchisa.
3 2. Se demonstreaza identic cu 2 3. Teorema este demonstrata.
Teorema 2.6.9 (Lema lui Urysohn). Pentru orice doua multimi nchise
si disjuncte F si ale T4 spatiului X exista o functie continua f : X R
cu proprietatile:
1. 0 f (x) 1 pentru orice x X.
2. f (x) = 0 pentru orice x F.
3. f (x) = 1 pentru orice x .
Demonstratie. Fie A = {rn : n N } totalitatea numerelor rationale
din intervalul nchis [0, 1]. Consideram ca r1 = 0 si r2 = 1. Construim
un sir de multimi deschise {U (r) : r A} ale spatiului X cu proprietatile:
F U0 U1 X r F ; daca r, r0 A si r < r0 , atunci clU (r) U (r0 ).
Din axioma T4 urmeaza ca pentru orice multime nchisa H n X si orice
multime deschisa U n X pentru care H U se poate de fixat o asa
multime deschisa V (H, U ) ncat H V (F, U ) clV (H, U ) U. Intr-
adevar, exista doua multimi deschise si disjuncte V si V 0 pentru care H V
si X r U V 0 . Atunci V (H, U ) = V. Notam U (1) = X r si U (0) =
V (F, U1 ). Multimile U (0) si U (1) sunt construite. Admitem ca n 3 si
multimile {U (ri ) : i < n} sunt construite. Fie rn0 = max {ri : i < n, ri < rn }

29
 si rn = min {ri : i < n, rn < ri } . Evident, 0 rn0 < r < rn 1 si multimile
U (rn0 ), U (rn ) sunt construite. Deoarece clU (rn0 ) U (rn ) consideram ca
U (rn ) = V (clU (rn0 ), U (rn )). Multimile {U (ri ) : i n} sunt construite. In
virtutea inductiei matematice putem afirma ca multimile {U (r) : r A} =
{U (rn ) : n N } sunt construite.
Construim functia f : X [0, 1] pentru care f (x) = 1, daca x
X r U (r1 ), si f (x) = inf {r : x U (r)} , daca x U (r1 ). Este evident ca
F f 1 (0) si f 1 (1). Daca r, r0 A si r < f (x) < r0 , atunci x
H(r, r0 ) = U (r0 ) r clU (r) si r f (y) r0 pentru orice y H(r, r0 ). Prin
urmare, functia f este continua. Teorema este demonstrata.
Corolarul 2.6.10. Orice spatiu normal este si spatiu complet regulat.
Corolarul 2.6.11 (Teorema Tietze-Urysohn). Fie Y un subspatiu
nchis al unui spatiu normal X si f : Y R o functie continua. Atunci
exista o functie continua g : X R cu proprietatile:
1. g(x) = f (x) pentru orice x Y.
2. Daca a, b R = R {, +} si a < f (y) < b pentru orice y Y,
atunci a < g(x) < b pentru orice x X.
3. Daca a R si f (y) a pentru orice y Y, atunci g(x) a pentru
orice x X.
4. Daca b R si f (y) b pentru orice y Y, atunci g(x) b pentru
orice x X.
Functia g se numeste extensie continua pe X a functiei f.
Definitia 2.6.12. Spatiul X se numeste zero-dimensional si notam indX =
0, daca exista o baza B a spatiului X din multimi deschise si nchise, adica
orice U B este multime deschisa si clU = U.
Teorema 2.6.13. Daca X este un T0 spatiu si IndX = 0, atunci X
este un spatiu complet reglat.
Demonstratie. Fie B o baza a spatiului X din multimi deschise si
nchise. Fixam o multime nchisa F si un punct x0 X r F. Atunci exista o
multime H B pentru care x0 H X r F. Notam f (x) = 0, daca x H,
si f (x) = 1, daca x X r H. Atunci functia f este continua, f (x0 ) = 0 si
f (x) = 1 pentru orice x F. Teorema este demonstrata.
Consideram ca dim X = 0, daca X este un T1 spatiu si pentru orice doua
multimi nchise si disjuncte F si exista o asa multime deschisa si nchisa
U pentru care F U X r .
Daca dim X = 0, atunci X este un spatiu normal zero-dimensional.
Exemplul 2.6.14. Fie X = {(x, y) : x, y R, 0 < y} . Daca (x, y) X
si y > 0, atunci Vn (x, y) = {(x, y)} pentru orice n N. Fie Vn (x, 0) =

30
 {(z, y) X : |x z| + y < 2n , |x z| < y} {(x, 0)} pentru orice x R
si n N. Atunci B = {Vn (x, y) : (x, y) X, n N } este o baza din multimi
deschise si nchise a unei topologii T pe X. Acest spatiu este complet regulat.
Fie F = {(x, 0) : x este un numar rational} si = {(x, 0) : x este un numar irational} .
Nu exista o multime deschisa U n X pentru care F U clU X r .
Deci, X nu este un spatiu normal. In particular, X este un spatiu regulat si
IndX = 0. Prin urmare, nu orice spatiu complet regulat este normal.
Definitia 2.6.15. Aplicatia f a spatiului topologic (X, T ) n spatiul topo-
logic (Y, T1 ) se numeste deschisa, atunci si numai atunci, cand imaginea
oricarei multimi deschise este multime deschisa, adica cand din faptul ca
multimea U este deschisa n spatiul (X, T ) rezulta ca multimea f (U ) este
deschisa n spatiul (Y, T1 ).
Definitia 2.6.16. Aplicatia f a spatiului topologic (X, T ) n spatiul
topologic (Y, T1 ) se numeste nchisa atunci si numai atunci, cand imaginea
oricarei multimi nchise este multime nchisa.
Teorema 2.6.17. Orice aplicatie continue si deschisa sau nchisa este
factor-aplicatie.
Demonstratie. Fie f : X Y o aplicatie deschisa si continue a spatiului
(X, T ) pe spatiul (Y, T1 ). Atunci T1 = {f U : U T } = T (Y, f ).Daca f este
aplicatie nchisa, atunci T1 = {Y r f (X r U ) : U T } = T (Y, f ). Teorema
este demonstrata.
Exemplul 2.6.18. Cercetam planul Ep= {(x, y) : x, y - numere reale}
cu metrica euclidiana d((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 . Notam
Y = {(x, 0) : 0 x 1}, X = {(x, 1) : 0 x 1} {(x, 2) : 1 x
2}.Construim aplicatia f : X Y la care f (x, 1) = (x, 0) si f (y, 2) = (y, 0).
Aceasta aplicatie este nchisa si nu este deschisa. Multimea U = {(x, 1) : 0
x 1} este deschisa n X, iar imaginea ei f (U ) nu este deschisa n Y .
Exemplul 2.6.19. Fie X = {(x, 1) : 0 < x 2} {(y, 2) : 0 y < 2}
si Y = {(x, 0) : 0 x 2}. Aplicatia f : X Y la care f (x, 1) =
(x,
 10)
si f (y, 2) = (y, 0) este deschisa si nu este 1 nchisa. Multimea F =
n
, 1 : n N este
nchis
a
n X, iar f (F ) = n
, 1 : n N nu este nchisa
n Y , deoarece (0, 0) clX f (F ) r f (F ).
Exemplul 2.6.20.. Orice aplicatie afina a planului este un omeomorfism.
Asemanarile, n particular, sunt omeomorfisme.
Exemplul 2.6.21. Doua intervale deschise sau nchise sunt asemenea si,
prin urmare, sunt omeomorfe.
Exemplul 2.6.22. Orice interval (a, b) este omeomorf cu dreapta R.



Conform exemplului 3, e suficient sa aratam ca 2 , 2 si R sunt omeomorfe.

31
Aplicatia tgx este omeomorfismul dintre 2 , 2 si R.

Not a: Obiectul topologiei consta n studierea proprietatilor care se pastreaza

la omeomorfisme. Asa proprietati se numesc proprietati topologice.

2.7. Spatii compacte

Fixam spatiul topologic (X, T ).

Definitia 2.7.1. Se numeste acoperire a multimii X un asa sistem =
{U : A} de submultimi a multimii X pentru care X = {U :
A}. Acoperirea se numeste deschisa, daca elementele ei U sunt multimi
deschise.
Definitia 2.7.2. Acoperirea 1 a multimii X se numeste subacoperire a
acoperirii a aceleeasi multimi X, daca 1 .
Definitia 2.7.3. Spatiul topologic (X,T ) se numeste spatiu compact,
daca orice acoperire deschisa contine o subacoperire finita.
Teorema 2.7.4. Orice subspatiu nchis al spatiului compact este un
spatiu compact.
Demonstratie. Fie (X, T ) este spatiu compact, M X si M este
subspatiu nchis. Sa presupunem ca {U : A} este o acoperire deschisa a
spatiului M , adica M = {U : A}. Pentru orice : U = M U0 , unde
U0 este multime deschisa n X. Atunci = {X r M } {U0 : A} este
acoperire deschisa a spatiului (X, T ). Deoarece (X, T ) este spatiu compact,
nseamna ca acoperirea contine o subacoperire finita a spatiului (X, T ).
Aceasta subacoperire este U0 1 , U0 2 , ..., U0 n , X r M. Atunci X = (X r M )
U0 1 U0 2 ... U0 n . Prin urmare M U0 1 U0 2 ... U0 n . Aceasta si
nseamna ca M este spatiu compact. Teorema este demonstrata.
Teorema 2.7.5. Daca spatiul compact M este subspatiu al unui T2 -spatiu
X, atunci el este subspatiu nchis.
Demonstratie. Fie M este spatiu compact, M X si X este T2 -spatiu.
Fie x0 / M un punct fixat arbitrar care se contine n X\M . Deoarece
X este T2 -spatiu, nseamna ca pentru orice x M exista asa vecinatati
U x (x0 ) si V (x) ncat U x (x0 ) V (x) = . Familia de vecinatati {V (x) : x
M } formeaza o acoperire a multimii M . Extragem din aceasta acoperire
o subacoperire finita, adica gasim o multime finita de puncte x1 , x2 , ..., xn
astfel ncat V (x1 ), V (x2 ), ..., V (xn ) este o acoperire a spatiului M . Asadar,
M V (x1 ) V (x2 ) ... V (xn ). Deoarece U x1 (x0 ) V (x1 ) = , U x2 (x0 )
V (x2 ) = ,...,U xn (x0 ) V (xn ) = , obtinem ca (U x1 (x0 ) U x2 (x0 ) ...
U xn (x0 )) (V (x1 ) V (x2 ) ... V (xn1 )) = . Notam U (x0 ) = U x1 (x0 )

32
 U x2 (x0 )...U xn (x0 ). Multimea Ux0 tste o vecinatate a punctului x0 . Atunci
U (x0 ) M = . Dar aceasta nseamna ca M este subspatiu nchis. Teorema
este demonstrata.
Teorema 2.7.6. Imaginea spatiului compact la orice aplicatie continua
este spatiu compact.
Demonstratie. Fie f : X Y o aplicatie continua arbitrara, iar spatiul
X este compact. Presupunem ca {U : A} este o acoperire deschisa a
spatiului Y , adica Y = {U : A}. Deoarece aplicatia f este continua,
nseamna ca proimaginile V = f 1 (U ), A, sunt deschise n X. Dar
atunci {V : A} = {f 1 (U ) : A} = f 1 ({U : A}) =
f 1 (Y ) = X. Prin urmare, {V : A} este o acoperire a spatiului
X. Avand n vedere ca X este spatiu compact, exista o acoperire finita
X = V1 V2 ...Vn ,dar atunci f (V1 V2 ...Vn ) = f (V1 )f (V2 )...f (Vn ) =
f (f 1 (V1 ) f (f 1 (V2 ) ... f (f 1 (Vn ) = U1 U2 ... Un = f (X) = Y.
Teorema 2.7.7. Orice aplicatie continua a spatiului compact n orice T2
spatiu este o aplicatie nchisa.
Demonstratie. Fie f : X Y o aplicatie continua arbitrara, X este
spatiu compact si Y este T2 spatiu. Presupunem ca X este o multime
nchisa. Atunci pe baza teoremei 1 spatiul A este spatiu compact, iar n
baza teoremei 3 spatiul f (A) este spatiu compact. Prin urmare, pe baza
teoremei 2 f (A) este multime nchisa n Y . Teorema este demonstrata.
Corolarul 2.7.8. Orice aplicatie biunivoca si continua a spatiului com-
pact pe un T2 spatiu este omeomorfism.
Teorema 2.7.9. Orice T2 spatiu compact este T4 spatiu.
Demonstratie. Fie F si doua multimi nchise n spatiul compact X,
iar F = . In procesul demonstrarii teoremei 2.7.5 s-a vazut ca pentru
orice punct x / F exista asa multimi deschise Ux carora le apartine x si Vx
care includ F ncat Ux Vx = . Totalitatea {Ux : x } este acoperire
deschisa a multimii compacte . Fie {Ux1 , Ux2 , ..., Uxn } o subacoperire finita.
Atunci multimile U = Ux1 Ux2 ... Uxn si V = Vx1 Vx2 ... Vxn
sunt deschise si U V = . Teorema este demonstrata.
Multimea F din spatiul X se numeste compacta, daca F este subspatiu
compact al spatiului X.
Exemplul 2.7.10. Multimea F = [0, 1) nu este compacta. Intr-adecar,
multimea F nu este nchisa n T2 -spatiul R, deoarece 1 clF r F. Conform
teoremei 2 multimea F nu poate fi compacta.
Exemplul 2.7.11. Segmentul Y = [a, b] n R este multime compacta.
Fie = {U : A} o acoperire deschisa a spatiului Y . Sa presupunem

33
ca acoperirea nu contine subacoperire finita.  Atunci  a+b
nu cont
 ine sub-
a+b
acoperire finita cel putin la una din multimile a, 2 , 2 , b . Fie Y1 =
[a1 , b1 ] una din aceste multimi care nu este acoperita de un numar finit de
multimi din . Procedand n mod analog, se vor construi un sir de segmente
Yn = [an , bn ] Pentru care:
1)Yn+1 Yn si bn an = 2(bn+1 an+1 );
2) nu contine o subacoperire finita nici pentru una din multimile Yn .
Se stie ca {Yn : n = 1, 2, ...} consta dintr-un singur punct y. Exista asa
> 0, A si asa numar ntreg n 1 ncat y U , (y , y + ) U si
bn an < . Din conditia y [an , bn ] obtinem [an , bn ] (y , y + ) U .
Prin urmare, U este o subacoperire finita a multimii Yn . Contrazicere. Deci,
spatiul Y este compact.
Exemplul 2.7.12.In saptiul euclidian Rn multimea F este compacta
atunci si numai atunci, cand ea este nchisa si marginita n Rn . Demonstratia
este analoaga cu demonstratia din exemplul precedent.
Exemplul 2.7.13. Consider  1  am segmentul
 2  = [0, 1] segment de rangul
zero. Segmentele 0 = 0, 3 , 1 = 3 , 1 se numesc segmente de rangul
unu. Fie i1 ,i2 ,...,i  n = [c, d] un segment  de rangul n. Atunci segmentele
d 2d
i1 ,i2 ,...,in 0 = c, 3 , i1 ,i2 ,...,in 1 = 3 , d sunt segmente de rangul n + 1. Vom
avea 2n segmente de rangul n. Fie Cn reuniunea tuturor segmentelor de
rangul n. Atunci Cn+1 Cn , multimile C1 , C2 ,... sunt nchise si, prin urmare,
C = {Cn : n = 1, 2, ...} este o multime compacta. Multimea C se numeste
multimea perefcta Cantor si ea contine un numar numerabil de puncte. In
anul 1927 P.S. Alexandrof a demonstrat ca orice spatiu metrizabil si compact
este o imagine continua a spatiului C.
Definitia 2.7.14. Spatiul topologic X se numeste numarabil compact,
daca din orice acoperire numarabila deschisa se poate extrage o subacoperire
finita.
Orice spatiu compact este si numarabil compact.
Definitia 2.7.15. Spatiul topologic X se numeste pseudocompact, daca
X este complet regulat si fiecare functie de variabila reala continua pe X este
marginita.

2.8. Spatii conexe

Definitia 2.8.1. Spatiul topologic (X, T ) se numeste conex, daca nu
exista doua multimi deschise si nevide U, V pentru care X = U V , iar
U V = .

34
 Definitia 2.8.2. Multimea A X se numeste conexa, daca ea este
subspatiu conex.

Teorema 2.8.3. Inchiderea multimii conexe este o multime conexa.
Demonstratie. Fie A o multime conexa a spatiului X. Cercetam asa
multimi deschise U, V n X la care clA U V = ,clA U V . Fie
ca U clA 6= si V clA 6= . Atunci U A = si V A = . Din
U clA = obtinem U V A = . Deci, multimea A nu este conexa.
Contrazicere. Teorema este demonstrata.
Teorema 2.8.4. Fie {A : M } o familie de multimi conexe ale
spatiului topologic (X, T ). Daca {A : M } = 6 , atunci A = {A :
M } este o multime conexa.
Demonstratie. Fie U, V asa multimi deschise n X pentru careA
U V, U A 6= , V A 6= si A U V = . Daca x0 {A : M },
atunci x0 U V. Fie ca x0 U. Fixam un punct x1 V A pentru
un careva M . Atunci U V A = , U A 6= , V A 6= si
A U V. Deci multimea A nu este conexa. Contrazicere.Teorema este
demonstrata.
Exemplul 2.8.5. Multimea F = [0, 1] [3, 4] nu este conexa. Daca
U = (1, 2), V = (2, 5), atunci, F U V, F U = si U V = .
Definitia 2.8.6. Fie (X, T ) este un spatiu topologic. Multimea C(x) =
{A X : x A, A este multime conexa} se numeste componenta conexa
a punctului x n spatiul X.
Teorema 2.8.7. Componentele punctelor satisfac proprietatile:
1) x C(x) este o multime nchisa si conexa;
2) pentru orice doua puncte x, y X, C(x) = C(y) sau C(x) C(y) = .
Demonstratie. Din teorema 2 obtinem ca multimea C(x) este conexa,
iar din teorema 1 obtinem ca C(x) este multime nchisa. Fie C(x) C(y)
= . Atunci, conform teoremei 2, multimea C(x) C(y) este conexa. Prin
urmare, x C(x) C(y) C(y). Deci C(x) = C(y).
Exemplul 2.8.8. Multimea Y = [a, b] este conexa. Fie ca U, V sunt doua
multimi deschise n Y si Y U V, U Y 6= , V Y 6= , U V = .
Consideram ca a U. Notam L = {x Y } : [a, x] U si c = sup{x : x L}.
Din conditia L U = Y r V obtinem ca clL Y r V = U. Prin urmare,
c U. Daca c 6= b, atunci va exista asa > 0 si < bc ncat (c, c+) U.
Prin urmare, pentru orice x [c, c + ) vom avea x L si c + L. Conform
constructiei c x pentru orice x L, iar c<c + . Contrazicere. Deci,
c = b. Atunci Y = [a, b] U si Y V = . Aceasta contrazicere ne termina
demonstratia conexivitatii segmentului [a, b].

35
 Exemplul 2.8.9. Multimile R, [a, +), (a, b], (a, b) sunt multimi conexe.
Este suficient sa aplicam exemplul 2 si teorema 2. Sa aratam ca ]a, b[ este
conexa. Fie 2c = b a. Atunci (a, b) = {[a + , b ] : 0 < < c} si
a+b
2
{[a + , b ] : 0 < < c}.
Teorema 2.8.10. La aplicatii continue imaginea multimii conexe este
multime conexa.
Definitia 2.8.11. Spatiul X se numeste liniar conex, daca pentru orice
doua puncte a, b X exista asa o aplicatie continua f : [0, 1] X la care
f (0) = a si f (1) = b.
Teorema 2.8.12. Orice spatiu liniar conex este conex.
Demonstratie. Fixam punctul a X. Pentru orice punct b X exista
o aplicatie continua f : [0, 1] X la care f (0) = a si f (1)=b. Multimea
A(a, b) = f ([0, 1]) este conexa si b A(a, b) C(a). Deci, bC(a) pentru
orice punct b X. Prin urmare, X = C(a) si X este spatiu conex.
Exemplul 2.8.13. Multimile din exemplele 2 si 3 sunt liniar conexe.
Spatiile euclidiene sunt liniar conexe. Orice multime convexa n R este
multime liniar conexa.
Exemplul 2.8.14. Fie F = {(c, y) : 1 y 1} {(x, sin x1 ) : 0 < x
1} R2 , = {(x, sin x1 ) : 0 < x 1} R2 . Atunci F = cl si multimea
este liniar conexa, iar F va fi conexa. Insa nu exista aplicatii continui
f : [0, 1] F la care f (0) si f (1)
/ .
2.9. Spatii paracompacte
Familia de submultimi a spatiului X se numeste local finita daca pentru
orice punct x X exista o vecinatate V care intersecteaza un numar finit de
elemente din .
Familia se numeste nscrisa n familia de submultimi , daca pentru
orice H exista un asa element L pentru care H L.
Definitia 2.9.1. Spatiul topologic X se numeste paracompact, daca n
fiecare acoperire deschisa a spatiului X se poate nscrie o acoperire deschisa
local finita.
Definitia 2.9.2. Spatiul topologic X se numeste spatiu Lindelof daca X
este regulat si din fiecare acoperire deschisa a spatiului X poate fi extrasa o
subacoperire numarabila.
Clasa spatiilor paracompacte contine spatiile compacte, spatiile metriza-
bile si spatiile Lindelof.
Orice T2 -spatiu paracompact este un T4 -spatiu.

36
 2.10. Produsul spatiilor topologice

Fie {(X , TQ ) : A} o familie de spatii topologice. Pe produsul

CartesianQ X = {X : A} construim topologia T generata de baza
B = { {V : A} : V T si { A : V 6= X } este o multime
finita}. Spatiul (X, T ) se numeste produsul spatiilor topologice {(X , T ) :
A}. Produsul spatiilor topologice a fost introdus de Tichonoff n anul
1930. Produsul unui numar finit de spatii a fost cercetat de E. Steinitz (1908)
si M. Frechet (1910).
A. N. Tihonoff a demonstrat, ca produsul oricarui numar de spatii com-
pacte este un spatiu compact. Aceasta teorema celebra joaca un rol impor-
tant n multe directii ale matematicii contemporane.
Teorema 2.10.1. Produsul a Ti -spatii, unde i {0, 1, 2, 3, 3 12 } este un
Ti -spatiu.
Mentionam ca produsul a doua T4 -spatii nu ntotdeauna este un T4 -spatiu.
Teorema 2.10.1. Produsul spatiilor conexe este un spatiu conex.

2.11. Produsul spatiilor compacte

Fie X un spatiu topologic. Familia de submultimi a multimii X se

numeste centrata, daca este o familie nevida si {Fi : i n} =
6 pentru
orice n N si F1 , F2 , ..., Fn .
Familia se numeste familie centrata maximala, daca este centrata si
nu este o submultime proprie a unei familii centrate.
Familia de submultimi a multimii X se numeste filtru, daca , X
, AB pentru orice A, B si daca A si A B X, atunci B .
Orice filtru este o familie centrata. Un filtru maximal se numeste ultrafiltru.
Orice familie centrata maximala este un ultrafiltru. Orice sistema centrata
se contine ntr-un ultrafiltru.
Daca este o familie de submultimi a spatiului X atunci lim = {clH : H } .
Se spune ca familia converge n X, daca lim 6= .
Propozitia 2.11.1. Daca X este un T2 spatiu si este un ultrafiltru n
X, atunci lim contine cel mult un punct.
Demonstratie. Sa admitem ca a, b lim si a 6= b. Exista doua
multimi deschise U si V n X pentru care a U, b V si U V = . Fie
H . Deoarece a, b clH obtinem ca H U 6= si H V 6= . Deci,
familiile 0 = {U } si = {V } sunt centrate. Din U V = , obtinem
ca {U, V } r 6= si familia nu este ultrafiltru, contrazicere. Afirmatia
este demonstrata.

37
 Teorema 2.11.2. Pentru orice spatiu X urmatoarele afirmatii sunt
echivelente:
1. X este un spatiu compact.
2. lim 6= pentru orice sistema centrata a spatiului X.
3. lim 6= pentru orice filtru .
4. lim 6= pentru orice ultrafiltru .
Demonstratie. Implicatiile 2 3 4 2 sunt evidente.
Fie X este un spatiu compact si o familie centrata. Sa admitem ca
lim 6= . Atunci () = {X r clH : H } este o acoperire deschisa a
spatiului X. Deoarece X este un compact, exista n 1 si H1 , H2 , ..., Hn
pentru care {X r clHi : i n} este o subacoperire finita a acoperirii ().
Atunci {Hi : i n} = si familia nu este centrata, contrazicere. Implicatia
1 2 este demonstrata.
Fie X un spatiu si lim 6= pentru orice familie centrata . Fixam o
acoperire deschisa a spatiului X. Sa admitem ca nu contine o suba-
coperire finita. Atunci c() = {X r U : U } este o familie centrata si
lim c() = . Implicatia 2 1 si teorema sunt demonstrate.
Lema 2.11.3. Fie f : X Y o surjectie a spatiului X pe spatiul Y si
un ultrafiltru al spatiului X. Atunci f () = {f (H) : H } este un ultrafiltru
al spatiului Y.
Demonstratia este evidenta.
Teorema 2.11.4(Prima Teorem a a lui Tihonov). Produsul cartezian
al spatiilor compacte este un spatiu compact.
Demonstratie. Fie {X : A} o familie nevida de spatii compacte si
X = {X : A} . Pentru orice A consideram proiectia p : X X ,
unde p (x : A) = x pentru orice punct (x : A) X. Aplicatiile
p sunt continui si deschise.
Fie un ultrafiltru de submultimi ale spatiului X. Atunci = p () este
un ultrafiltru de submultimi ale spatiului X . Vom avea lim = {lim : A} .
Aceasta egalitate are loc numai penru ultrafiltre. In caz general, lim
{lim : A} . Prin urmare, lim 6= pentru orice ultrafiltru din
submultimi a multimii X. Din Teorema 2.11.2 urmreaza ca X este un spatiu
compact. Teorema este demonstrata.

2.12. Teorema diagonalei. Spatii universale

Fie f : X Y o aplicatie continua a spatiului X n spatiul Y. Daca

f este un omeomorfism al spatiului X pe subspatiul f (X) Y, atunci f

38
 este o scufundare a spatiului X n spatiul Y si f (X) este o copie a spatiului
X. Deseori se identifica punctul x X cu punctul f (x) Y si obtinem ca
X Y.
Fie F = {f : X Y : A} o familie nevida de aplicatii ale spatiului
X. Aplicatia f : X {Y : A} , la care f (x) = (f (x) : A)
{Y : A} pentru orice x X, se numeste diagonala aplicatiilor {f : A}
si notam f = {f : A} . Familia de aplicatii {f } separa punctele din
X daca pentru orice doua puncte distincte x, y X exista un element A
pentru care f (x) 6= f (y). Aplicatiile {f } separa punctele si multimile
nchise daca pentru orice multime nchisa F X si orice punct x X r F
exista un element A pentru care f (x) / clf (F ).
Teorema 2.12.1. Fie {f : X Y : A} o familie nevida de
aplicatii, Y = {Y : A} si f = {f : A} . Aplicatia f : X Y
este continua daca si numai daca toate aplicatiile {f } sunt continue.
Demonstratie. Sa examinam proiectia canonica p : Y Y pentru
orice A. Atunci f = p f pentru orice A. Compozitia aplicatiilor
continue este o aplicatie continua. Proiectiile canonice p sunt aplicatii con-
tinue si deschise. Deci, aplicatiile f sunt continue daca aplicatia f este
continua.
Sa admitem ca aplicatiile {f } sunt continui.
Daca H Y , atunci f 1 ( {H : A}) = {f1 (H ) : A} . In
particular, daca multimile H sunt deschise si multimea { A : H 6= X }
este finita, atunci multimea f 1 ( {H : A}) este deschisa. Din definitia
topologiei n produsul cartezian obtinem ca aplicatia f este continua. Teo-
rema este demonstrata.
Teorema 2.12.2. Fie X un T0 spatiu, {f : X Y : A} o familie
nevida de aplicatii continui, Y = {Y : A} si f = {f : A} .
Daca aplicatiile {f : A} separa multimile nchise si punctele din X
atunci f : X Y este o scufundare.
Demonstratie. Conform Teoremei 2.12.1. aplicatia f este continua. Fie
x, y X si x 6= y. Exista o multime deschisa U X care contine numai unul
din punctele x, y. Fie x U si y / U. Atunci F = X r U este o multime
nchisa si x / F. Deci, exista un element A pentru care f (x) / clf (F ).
Atunci f (x) 6= f (y) si f (y) f (F ). Prin urmare, f este o injectie si exista
aplicatia inversa g = f 1 : f (X) X. Sa notam V = p1 (Y r clf (F )).
Atunci f (x) V si x f 1 (V ) U.
Prin urmare, aplicatia g = f 1 este continua n punctul f (x). Teorema
este demonstrata.

39
 Fie I = [0, 1], D spatiul {0, 1} cu topologia discreta {, {0} , {1} , {0, 1}}
si F spatiul {0, 1} cu topologia conexa {, {0} , {0, 1}} . Spatiile I, D si F
sunt spatii compacte. Atunci pentru orice numar cardinal spatiile I , D
si F sunt spatii compacte.
Daca N atunci I sunt cuburi Euclidiene. Daca este un cardinal
infinit, atunci I se numeste cubul lui Tihonov, D se numeste cubul lui
Cantor si F se numeste cubul lui Alexandroff. Pentru = 0 cubul I se
numeste cubul lui Hilbert.
Definitia 2.12.3. Fie K o clasa de spatii si S un spatiu topologic.
Spatiul S se numeste un spatiu universal pentru clasa K daca pentru orice
spatiu X K exista o scufundare f : X S a spatiului X n spatiul S.
Daca S este un spatiu universal pentru clasa de spatii K, atunci clasa
S se contine n clasa de subspatii ale spatiului S. In acest caz identificam
spatiile omeomorfe.
Teorema 2.12.4(A doua Teorem a a lui Tihonov). Fie un numar

cardinal infinit. Spatiul I este un spatiu universal pentru clasa de spatii
complet regulate de ponderea .
Demonstratie. Fie X un spatiu complet regulat si w(X) . Fixam
o baza B de multimi deschise ale spatiului X la care |B| . Perechea
ordonata (U, V ), unde U, V B, se numeste functional separata daca exista
o functie contina f : X I la care X r U f 1 (1) si V f 1 (0). Fie
{(U , V ) : A} totalitatea perechilor ordonate functional separate din B.
Este evident ca |A| |B B| . Putem considera ca |A| = (n caz
contrar o pereche (U, V ) o includem n aceasta familie de ori). Pentru fiecare
A fixam o functie continua f : X I = I pentru care V f1 (0) si
X r U f1 (1). Deoarece |A| = , obtinem ca I = I A = {I : A} .
Sa consideram aplicatia continua f = {f : A} : X I A . Fie F X
o multime nchisa si x0 X r F. Exista un element U B si o functie
continua g : X [1, 1] pentru care x0 U, g(x0 ) = 1, X r U g 1 (1) si
U F = . Deoarece g este continua, exista un element V B pentru care
x0 V si g(x) < 0 pentru orice x V. Examinam functia h : X [0, 1]
la care h(x) = sup {0, g(x)} pentru orice x X. Functia f este continua
V h1 (0) si X r U h1 (1). Prin urmare, perechea (U, V ) este functional
separata si x0 V U. Deci, (U, V ) = (U , V ) pentru un careva A.
Atunci f (x0 ) / {1} = f (F ) si familia {f : A} separa multimile nchise
si punctele din X. Prin urmare, f : X I A este o scufundare. Teorema este
demonstrata.
Teorema 2.12.5(Prima Teorem a a lui Alexandroff ). Fie un

40
 numar cardinal infinit. Spatiul F este un spatiu universal pentru toate T0
-spatiile de ponderea .
Demonstratie. Fie X un T0 -spatiu w(X) . Fixam o baza B de
puterea . Pentru orice U B examinam aplicatia continua fU : X F,
unde U = fU1 (0). Aplicatia f = {fU : U B} : X F B este continua.
Daca F este o multime nchisa si x0 X r F, atunci x0 U X r F pentru
un careva U B, iar f (x0 ) / {1} = fU (F ). Deci, familia {fU : U B}
separa multimile nchise si punctele din X. Prin urmare, f este o scufundare.
Teorema este demonstrata.
Daca multimea U este deschisa si nchisa, atunci fU : X D este o
aplicatie continua. In asa fel s-a demonstrat totodata si urmatoarea teorema.
Teorema 2.12.6. Fie un numar cardinal infinit. Atunci D este
un spatiu universal pentru clasa de T0 -spatii zero-dimensionale de ponderea
.
Nota 2.12.7. Fie X spatiul complet regulat din Exemplul 2.6.12.
Spatiul X este zero-dimensional si w(X) = c. Deci spatiul X se scufunda
n spatiile Dc si I c . Asadar, spatiile Dc si I c contin subspatii care nu sunt
normale, nsa spatiile Dc si I c sunt spatii compacte si normale. Prin urmare,
nu orice subspatiu al spatiului normal este un spatiu normal.

2.13. Exercitii

1. Demonstrati ca spatiul topologic X este un T0 -spatiu daca si numai

daca cl {x} =
6 cl {y} pentru orice doua puncte distincte x, y X.
2. Demonstrati ca spatiul topologic X este un T1 -spatiu daca si numai
daca orice multime finita este nchisa.
3. Aplicatia f : X X se numeste o retractie daca f este si f (f (x)) =
f (x) pentru orice x X. Demonstrati ca multimea f (X) este nchisa n X
pentru orice retractie f a T2 -spatiului X.
4. Spatiul X se numeste perfect normal, daca X este un spatiu normal si
pentru orice multime deschisa U exista un sir de multimi nchise {Fn : n N }
pentru care U = {Fn : n N } . Demonstrati ca urmatoarele afirmatii sunt
echivalente pentru orice T1 -spatiu X :
a. X este un spatiu perfect normal.
b. Orice multime deschisa U exista un sir de multimi deschise {Un : n N }
pentru care {Un : n N } = {clUn : n N } = U.
c. Pentru orice multime nchisa F exista o functie continua f pentru care
F = f 1 (0).

41
 5. Demonstrati ca orice spatiu topologic este o imagine continua si de-
schisa a unui spatiu zero-dimensional.
6. Notam cu X multimea numerelor reale cu topologia generata de baza
B = {[x, y) : x, y X, x < y} . Baza B consta din multimi deschise si nchise.
Spatiul X este un spatiu zero-dimensional, Lindelof, separabil cu prima ax-
ioma a numarabilitatii. Spatiul X nu este metrizabil, este perfect normal si
dim X = 0, iar spatiul X X nu este normal. Spatiul X se numeste dreapta
lui Sorgenfrey.
7.Fie X un spatiu regulat. Demonstrati ca w(X) 2d(X) .
8. Fie X un T2 -spatiu si exp( ) = 2 . Demonstrati ca |X| exp(exp(d(X))).
9. Demonstrati ca w(X) = exp(|X|) pentru orice spatiu X.
10. Fie si doua numere cardinale infinite si . Construiti un T1
-spatiu compact cu proprietatile w(X) = si d(X) = .
11. Spatiul X se numeste numarabil daca orice acoperire deschisa si
numarabila a spatiului X contine o acoperire finita. Demonstrati ca spatiul
X este numarabil compact daca si numai daca lim 6= pentru orice sistema
centrata numarabila .
12. Punctul x se numeste punct de acumulare a submultimii A X daca
|U A| = |A| pentru orice vecinatate U a punctului x. Demonstrati ca spatiul
X este numarabil compact daca si numai daca pentru orice submultime
numarabila infinita exista un punct de acumulare.
13. Fie {X : A} o familie nevida de spatii compacte, X = {X : A} , a
X si a = (a : A) X. Notam a X = {x = (x : A) X : |{ A : x 6= a }| 0 } ,
-produsul cartezian cu baza a X. Demonstrati ca spatiul a X este un
spatiu numarabil compact. Daca multimea A este nenumarabila, atunci
X 6= a X, a X este un subspatiu dens al spatiului X. Daca X este T2
spatiu |X | 2 pentru orice A si multimea A este nenumerabila, atunci
X nu este un spatiu compact.
14. Spatiul X se numeste spatiu pseudocompact, daca X este un spatiu
complet regulat si orice functie continua pe X este marginita. Demonstrati
ca orice spatiu complet regulat si numarabil compact este pseudocompact.
15. Demonstrati ca pentru orice functie continua f pe un spatiu pseudo-
compact exista asa puncte x0 , x1 X pentru care f (x0 ) = min {f (x) : x X}
si f (x1 ) = max {f (x) : x X} .

42
 Capitolul III.
ALGEBRE UNIVERSALE CU TOPOLOGII

Notiunea de algebra universala fost introdusa n cartea lui Alfred North

Whitehead Tratat despre Algebre Universale (A Treatise on Universal Al-
gebra), publicata n 1898, cu scopul de a extinde si a unifica diverse structuri
algebrice asa ca:
1. Corpurile numerelor reale si complexe.
2. Inelul numerilor complese hiperbolice introduse n 1848 de James
Cockle.
3. Algebrile Lie introduse n anii 1870 - 1874 de Sophus Lie. Terminul
algebra Lie a fost introdus de Hermann Weyl n 1930.
4. Corpul necommutativ al numerilor hipercomplexe (cvaternionilor) in-
troduse n 1843 de William Rowan Hamilton, si mai devreme de Lionard
Euler si Benjamin Olinde Rodrigues.
5. Corpul necommutativ si neasociativ al octanionilor descoperite spre
sfarsitul anului 1843 de John Graves si Arthur Cayley.
6. Algebrele Boole si algebrele logicii introduse n 1847 respectiv de
George Boole si Augustus De Morgan, care au contribuit la reformarea logicii
matematice.
7. Algebrele de matrice introduse de James Joseph Sylvester.
8. Algebra cvaternionilor hiperbolici introdusa n 1890 de Alexander Mac-
farlane.
Definitia lui Whitehead practic nu s-a modificat. La Whitehead algebra
universala este cu un numar finit de operatii algebrice, iar n present aceasta
restrictie nu mai este. Cartea lui Whitehead nu contine nici un rezultat cu
caracter general. Creatia lui Whitehead a fost prea devreme si nu a fost
apreciata la timpul sau. Studiul algebrelor universale sau intensificat dupa
anul 1930, datorita lucrarilor lui Garrett Birkhoff si Oystein Ore n care s-
au initiat studiul deferitor clase de algebre abstracte, relatii de nchidere,
conecsiuni Galois, teoria laticelor, teoria grafurilor. In perioada anilor 1935
-1950 Birkhoff a introdus varietatile si cvasivarietatile de algebrele univer-
sale, algebrele libere, congruentele algebrei universale, laticea de subalgebre,
teoremele omomorfismului. Din cauza razboiului, rezultatele publicate de
Anatoli Maltev n anii 1938 - 1946 nu au fost observate pana la nceputul
anilor 50 ai secolului trecut.
Prelegerea plenara a lui Alfred Tarski din anul 1950 la Congresul Inter-
national al Matematicienilor din Cambridge a inaugurat o noua perioada.

43
Dupa 1950 e au fost studiate diverse aspecte ale teoriei modelelor, inter-
prinse aplicatii neobisnuite n logica matematica, teoria limbagelor, teoria
automatelor, la care au contribuit Abraham Robinson, A. Tarski, G. Birkhoff,
C.C. Chang, Leon Henkin, S. C. Kleene, Bjarni Jonsson, A. Church, S. Eilen-
berg, S. MacLane, Roger Lyndon, A. Maltev, M. A. Arbib, V. M. Gluskov,
N. Chomsky, M. Minsky, S. Ginsburg, D. Scott, D. A. Huffman, Edward
Marczewski, Jan Mycielski, Wladyslaw Narkiewicz, Witold Nitka, J. Plonka,
S. Swierczkowski, K. Urbanik, P. J. Higgins, B. I. Plotkin, Yu. I. Manin, S.
Marcus, A. G. Kuros, V. I. Glivenko, V. D. Belousov, A. P. Ersov, O. B.
Lupanov si altii.
Studiul algebrelor topologice s-au initiat cu studiul grupurilor Lie, grupurilor
topologice si spatiilor lineare topologice.
3.1. Operatii algebrice. Notiune de algebr
a universal
a topologic
a
Fie G o multime nevida Atunci pentruorice numar n {0, 1, 2, ...} se
determina Gn unde:
1) G0 multimea cuun unic element;
2) G1 = G;
3) G2 este totalitatea perechilor ordonate (x, y), unde x, y G;
. . .
n+1) Gn este formata din toate tuplurile (multimile ordonate) (x1 x2 ...xn ),
unde x1 , x2 , ..., xn G.
Daca L este o multime nevida se poate de format GL (xl : l L), xl G.
Daca pentru fiecare l L Gl se determina u{Gl : l L} (xl Gl : l L)
Definitia 3.1.1. Daca G este o multime nevida si n {0, 1, 2, ...} atunci
aplicatia u : Gn G se numeste operatie algebrica n-ara.
Operatia n-ara se numeste: pentru n = 0 nulara, pentru n = 1 unara,
pentru n = 2 binara, pentru n = 3 ternara.
Definitia 3.1.2. Se numeste algebra universala o multime nevida G
mpreuna cu o multime de operatii algebrice si pentru fiecare operatie al-
gebrica este determinata aritatea ei.
La Whitehead, multimea operatiilor era finita si pentru fiecare operatie
agebrica se scria ansamblul
(n11 , n12 , ..., n1k1 , n21 , n22 , ..., n2k2 , ..., nm1 , nm2 , ..., nmkm )
, unde nij = nil , n11 > n21 > ... > nn1 . Aceasta ne spune tipul algebrei,
avem k1 operatii n11 are, k2 operatii n21 are, . . ., km operatii nm1 are. Se
poate de vorbit despre algebre universale de unul si alelasi tip (signatura).

44
 3.2. Algebre universale de acelasi tip

Fie {En : n = 0, 1, 2, ...} un sir de multimi care doua cte doua nu se

intersecteaza si multimea E = {En : n = 0, 1, 2, ...} este nevida. Multimea
E se numeste signatura. Multimea En joaca rolul simbolurilor operatiilor
n-are.
Definitia 3.2.1. Se numeste algebra universala de signatura E sau E-
algebra universala sistemul {G, un : n } unde G este o multime nevida si
un : En Gn G este o aplicatie pentru fiecare n.
Fixam algebra universala {G, u(n,G) : n }, fixam n {0, 1, 2, ...}
admitem ca En 6= 0, fixam un element f En atunci se determina operatia
algebrica

f : Gn G, f (x1 x2 ...xn ) = u(n,G) (f, x1 , x2 , ..., xn ).

Operatiile {En : n } determina structura algebrica a E-algebrei.

Toate algebrele universale considerate au unul si acelasi tip.
Definitia 3.2.2. Fie G o algebra, submultimea A G se numeste sub-
algebra, daca A 6= si u(n,G) (En An ) A for all n.
acest caz se considera u(n,A) = u(n,G) |En An .
In
Orice E-algebra G contine cel putin o subalegba, si anume G este o
subalgebra a algebrei G. Aceasta subalgebra se considera improprie. Daca
multimea G0 = u(0,G) (E0 G0 ) este ne vida si este o subalgebra a algebrei
G, atunci G0 eate considerata ca subalgebra improprie. Inersectia ne vida a
subalgebrelor este o subalgebra. Vom avea G0 H pentru orice subalgebra
H a algebrei G. Deci, n cazul G0 6= n G exista subalgebra minimala Gmin
egala cu intersectia tuturor subalgebrelor.
Definitia 3.2.3. Fie A,B doua E-algebre universale. Aplicatia : A
B se numeste omomorfism, daca

(u(n,A) (f, x1 , x2 , ..., xn )) = u(n,B) (f, (x1 ), (x2 ), ..., (xn ))

pentru orice n, f En si x1 , x2 , ..., xn A.

Daca omomorfismul este reciproc biunivoc, atunci el se numeste izomor-
fism.
Doua algebre izomorfe se deosebesc numai prin natura elementelor. Din
aceasta cauza, doua algebre izomorfe se identifica, dar nu e usor sa determini
daca doua algebre sunt izomorfe sau nu.

45
 Fie {En : n } un sir de spatii topologice care doua cte doua nu se
intersecteaza si E = {En : n } ca suma discreta a spatiilor {En : n }
este nevida. Spatiul E se numeste signatura continua.
Definitia 3.2.4. Fie E o signatura continua. Se numeste algebra univer-
sala topologica de signatura E sau E-algebra universala topologica sistemul
{G, un : n } unde G este un spatiu nevid si un : En Gn G este o
aplicatie continua pentru fiecare n.
Definitia 3.2.5. Fie E o signatura continua. Se numeste algebra univer-
sala cvasitopologica de signatura E sau E-algebra universala cvasitopologica
sistemul {G, un : n } unde G este un spatiu nevid si:
- un : En Gn G este o aplicatie continua pentru fiecare n 1;
- un : En Gn G este o aplicatie continua dupa fiecare variabila din
G si pentru fiecare n 2, adica pentru orice a = (a1 , ..., an ) Gn si orice
n

i n este continua aplicatia u(n,a,i) : En G G, unde u(n,a,i) (f, x) =

un (f, a1 , ..., ai1 , x, ai+1 , ..., an ) pentru orice (f, x) En G.
Fie A, B doua E-algebre universale cvasitopologice. Omomorfismul :
A B poate fi:
- omomorfism continuu;
- isomorfism continuu;
- isomorfism si omeomorfism, care se numeste isomorfism topologic.
Vom identifica algebrele quasitopologice topologic isomorfe.

3.3. Clase de algebre universale topologice

Fixam signatura continua E formata din subspatiile E0 , E1 , ... si 1

i 3, 5. Notam cu A(E) totalitatea E-algebrelor universale, cu K(E, i)
totalitatea E-algebrelor universale topologice care sunt Ti -spatii si cu Q(E, i)
totalitatea E-algebrelor universale cvasitopologice care sunt Ti -spatii. Vom
avea K(E, i) Q(E, i). Daca 1 i j 3, 5, atunci K(E, j) K(E, i)
si Q(E, j) Q(E, i).
Daca n , f En si G Q(E, i), atunci este determinata operatia
n-ara f : Gn G, unde f (x1 , x2 , ..., xn ) = u(n,G) (f, x1 , x2 , ..., xn ). Acestea
sunt operatiile de baza sau initiale.
Se determina si operatiile derivate (termini) ca compozitie a operatiilor
initiale.
Cu acest scop pe classa de E-algebre adaugam urmatoarelr operatii:
- E00 = E0 ;

46
 - E10 = E1 {p11 }, unde p11 6 E, si p11 (x) = x pentru orice G A(E) si
orice x G;
- E20 = E2 {p21 , p22 }, unde p21 , p22 6 E, si p21 (x, y) x si p22 (x, y) = y pentru
orice G A(E) si orice x, y G;
- En0 = En pentru orice n si n 3;
- E 0 = {En0 : n = }.
Definitia 3.3.1. Totalitatea operatiilor derivate este multimea T (E) de
operatii algebrice definite pe algebrile din A(E) cu proprietatile:

1. E 0 T (E) pentru orice n;

2. daca n 1, f En0 , g1 , g2 , ..., gn T (E), atunci f (g1 , g2 , ..., gn )

T (E);

3. alte operatii T (E) nu contine.

Pentru fiecare term se determina aritatea: n 1, f En , g1 ...m1 :

g2 ...m2 ; ...; gn ...mn , atunci f (g1 , g2 , ..., gn ) va avea aritatea m1 + m2 + ... + mn .
Definitia 3.3.2. Totalitatea polinoamelor P (E) este cea mai mica multime
de operatii algebrice cu proprietatile:

1. T (E) P (E);

2. daca n 1, g T (E) este un termin n-ar, n m 1, p : {1, 2, ..., n}

{1, 2, ..., m} este o aplicatie, atunci g(xp(1) , xp(2) , ...xp(n) ) P (E);

3. alte operatii P (E) nu contine.

Terminii si polinoamele care se obtin numai din operatiile debaza se

numesc proprii.
Teorema 3.3.3. Pentru orice n 1 si orice 1 i n exista un termin
impropriu Pin astfel ncat pni (x1 , x2 , ..., xn ) = xi pentru orice G A(E) si
orice x1 , x2 , ..., xn G.
Demonstratie. Teorema este adevarata pentru n 2, conform definitiei
operatiilor p11 , p21 , p22 . Admitem, ca n 2 si terminii pni sunt construiti. Atunci
pn+1
1 = p21 (p11 , pn1 ) si pn+1
i = p22 (p11 , pni1 ) pentru 2 i n + 1. Teorema este
demonstrata.
Definitia 3.3.4. Fie p(x1 , x2 , ..., xn ); q(y1 , y2 , ..., ym ) doua polinoame.
Expresia p(x1 , x2 , ..., xn ) = q(y1 , y2 , ..., ym ) se numeste identitate algebrica.

47
 Fie I o multime de identitati, atunci unele algebre G A(E) satisfac
acestei identitati, iar altele nu. Cele care satisfac, se noteaza cu A(E, I). Asa
clase de E-algebre universale se numeste varietate sau clasa primitiva. Fie
K(E, I, i) = {G K(E, i) : G A(E, I)} si Q(E, I, i) = {G Q(E, i) : G
A(E, I)}. Se spune ca K(E, I, i) este o Ti -varietate de E-algebre topologice
si Q(E, I, i) este o Ti -varietate de E-algebre cvasitopologice.
Este evident ca pentru orice subalgebra B a unei algebre A K(A, I, i)
vom avea B K(A, I, i) si pentru orice subalgebra B a unei algebre A
Q(A, I, i) vom avea B Q(A, I, i).
Fie {G : A} o familie ne vida de E-algebre si fiecare G este spatiu
topologic. Atunci pe multimea G = {G : A} se determina structura
algebrica de E-algebra:
- u0 (f, G0 ) = (u0 (f, G0 ) : A) G pentru orice f E0 ;
- daca n 1, f En si x G pentru orice A, atunci x = (x :
A) Gn si un (f, x) = (un (f, x ) : A) G.
Vom spune ca G cu aceasta structura algebrica este produsul cartesian al
E-algebrelor {G : A}. Deoarece G este si spatiutopologic vom avea:
Teorema 3.3.5. Produsul cartesian de E-alebre topologice din clasa
K(E, i) este o E-algebra topologica din clasa K(E, i).
Teorema 3.3.6. Produsul cartesian de E-alebre cvasitopologice din clasa
Q(E, i) este o E-algebra cvasitopologica din clasa Q(E, i).
Definitia 3.3.7. O clasa ne vida V de E-algebre topologice se numeste
cvasivarietate de de E-algebre topologice, daca satisface conditiile:
() pentru orice subalgebra B a unei algebre A V vom avea B V;
() daca {G : A} V, atunci {G : A} V.
Not a: Daca A este o E-algebra cvasitopologica, atunci orice term p :
A A este o operatie continua. O clasa ne vida V de E-algebre cva-
n

sitopologice se numeste cvasivarietate de de E-algebre topologice, daca satis-

face conditiile:
() pentru orice subalgebra B a unei algebre A V vom avea B V;
() daca {G : A} V, atunci {G : A} V.
Orice varietate este si cvasivarietate.
Not a: Daca A este o E-algebra topologica, atunci orice polinom p :
An A este o operatie continua.
Not a: Daca A este o E-algebra cvasitopologica, atunci orice term t :
An A este o operatie continua.
Aceasta afirmatie nu este adevarata pentrupolinoame pe algebre cva-
sitopologice.

48
 Exemplul 3.3.8. Fie B este segmentul [0, 1] cu topologia obisnuita
generata de distanta Euclidiana d(x, y) = |x y|. Pe B consideram operatia
binara 0 ? 0 = 0 si x ? y = 2xy : (x2 + y 2 ) pentru x2 + y 2 > 0. Din (x y)2 0
obtinem 2xy x2 +y 2 . Deci (B, ?) este un grupoid. Translatiile Ra (x) = x?a,
Lb (x) = b ? x sunt continue pentru orice a, b B. Deci B este un grupoid
cvasitopologic. Aplicatia p(x) = x ? x este un polinom. Vom avea p(0) = 0
si p(x) = 1 pentru orice x B, x 6= 0. Deci polinomul p(x) nu este continuu
n punctul x = 0.

3.4. Exemple clasice de algebre universale cu signatur

a finit
a

Definitia 3.4.1. Algebra universala cu o unica operatie algebrica binara

se numeste grupoid.
Definitia 3.4.2. Se numeste grupoid cu unitate grupoidul G cu o operatie
binara {} si o operatie nulara care fixeaza un element e fata de care se
satisfac identitatile e x = x si x e = x.
Fie (G, ) un grupoid si e G. Elementul e se numeste element neutru
la stanga (sau unitate la stanga) n G, daca e a = a, pentru orice a G.
In mod similar, se introduce conceptul de element neutru la dreapta (sau
unitate la dreapta) n G. Elementul e va fi element neutru (sau unitate) n
G, daca este element neutru atat la stanga, cat si la dreapta n G.
Definitia 3.4.3. Grupoidul (G, ) se numeste comutativ daca satisface
identitatea x y = y x.
Definitia 3.4.4. Fie (G, , e) un grupoid cu unitatea e:
i) Un element a G se numeste inversabil de stanga, daca xa = e pentru
uncareva x G, care se v-a nota cu 1 a.
ii) Un element a G se numeste inversabil de dreapta, daca ax = e
pentru uncareva x G, care se v-a nota cu a1 .
iii) Un element a G se numeste inversabil, daca xa = ax = e pentru
uncareva x G.
iv) Grupoidul cvasitopologic G se numeste inversabil de stanga, daca ex-
ista o aplicatie continua Il : G G astfel ncat Il (x)x = e pentru orice
x G.
v) Grupoidul cvasitopologic G se numeste inversabil de dreapta, daca ex-
ista o aplicatiecontinua Ir : G G astfel ncat xIr (x) = e pentru orice
x G.
vi) Grupoidul cvasitopologic G se numeste simplificabil de stanga, daca
din xz = yz rezulta ca x = y.

49
 vii) Grupoidul cvasitopologic G se numeste simplificabil de dreapta, daca
din zx = zy rezulta ca x = y.
Definitia 3.4.5. Semigrupul este un grupoid (G, ) ce satisface identitatea
x (y z) = (x y) z).
Definitia 3.4.6. Monoidul este un semigrup cu element neutru.
Teorema 3.4.7. Totalitatea relatiilor binare pe multimea A fata de
operatia compozitie formeaza un monoid cu unitatea 4A .
Demonstratie. Compozitia relatiilor este o operatie asiciativa si
4A = 4A = pentru oricerelatie binara . c.t.d.
Definitia 3.4.8. Grupul este o algebra universala G cu o operatie binara
{}, o operatie unara {1 } si o operatie nulara ce fixeaza un element e cu
identitatile:

1. x (y z) = (x y) z;

2. x x1 = x1 x = e;

3. e x = x e = x.

Exemplul 3.4.9. Inelul este o algebra universala cu doua operatii binare

{, +}, o operatie unara {} si o operatie nulara ce fixeaza un element 0, cu
proprietatile:

1. (G, +, -, 0) este un grup comutativ;

2. (G, ) este un grupoid;

3. a(x + y) = ax + ay si (x + y)a = xa + ya pentru orice a, x, y G;

4. daca grupoidul (G, ) este comutativ, atunci inelul se numeste comuta-

tiv;

5. daca (G, ) este un semigroup, atunci inelul se numeste asociativ;

6. daca grupoidul (G, ) este cu unitate, atunci inelul se numeste inel cu

unitate.

Teorema 3.4.10. Orice inel este subinel al unui inel cu unitate.

Demonstratie. Fie R un inel si 1 / R. Notam cu R = {(x, n) : x
R, n Z} totalitatea perechelor (x, n) cu operatiile:

50
 1. (x1 , n1 ) + (x2 + n2 ) = (x1 + x2 , n1 + n2 ) pentru orice x1 , x2 G si
y1 , y2 Z;

2. (x1 +1 ) (x2 + n2 ) = (x1 x2 + n1 x2 ) + (n2 x1 , n1 n2 ) pentru orice x1 , x2 G

si y1 , y2 Z.

Multimea R cu aceste operatiieste un inel cu proprietatile:

1. (0, 1) este unitatea inelului R ;

2. (x, n) este opusul elementulului (x, n);

3. Inelul R este comutativ daca si numai daca inelul R este comutativ;

4. Inelul R este asociativ daca si numai daca inelul R este asociativ;

5. Aplicatia x (x, 0) reprezintao scufundare a inelului R n inelul R ;

6. Fie T o topologie pe inelul R. Notam cu T topologia pe R generata

de baza deschisa B = {U {n} : U T, n Z}. Atunci aplicatia x
(x, 0) reprezintao scufundare topologica a spatiului (R, T) n spatilul
(R , T );

7. Inelul (R , T ) este cvasitopologic daca si numai daca inelul (R, T) este

cvasitopologic;

8. Inelul (R , T ) este topologic daca si numai daca inelul (R, T) este topo-
logic.

Orice grup commutativ se transforman inel, daca consideram xy = 0.

Asa produs se numeste produs nul.
Exemplul 3.4.11. Vom spune ca K este un corp, daca:

1. {+, , , 0} este un inel;

2. (K, ) este un semigrup cu unitatea 1 (0 6= 1);

3. pentru orice x 6= 0 este determinat elementul x1 astfel nct x x1 =

x1 x = 1.

51
 Daca se satisfac numai conditile 1 si 2, atunci vom avea un inel cu unitate.
Inelul cu unitate este algebra universala. Corpul nu este algebra universala,
deoarece operatia x x1 nu este definita pe tot corpul K.
Not a: Daca K este corp asociativ, atunci G = K \ {0} fata de operatiile
{,1 , 1} este un grup.
Exemplul 3.4.12. Semiinelul este o algebra universala cu doua operatii
binare {, +} si o operatie nulara ce fixeaza un element nul 0, cu proprietatile:

1. (G, +, 0) este un semigrup comutativ cu elementul nul 0;

2. (G, ) este semigrup;

3. a(x + y) = ax + ay si (x + y)a = xa + ya pentru orice a, x, yainG;

4. daca (G, ) este comutativ, atunci semiinelul este comutativ.

Exemplul 3.4.13. Fie D = G(V, E) un graf orientat sau neorientat si

0 6 V . Grupoidul-graf sau algebra-graf asociata grafului D se construiete n
modul urmator:
1. Construim multimea N (D) = V {0}.
2. Consideram x y = x, daca x, y V si (x, y) E.
3. Consideram x y = 0, daca x, y N (D) = V {0} si (x, y) / E.
Notiunea de algebra-graf a fost introdusa n 1983 de George F. McNulty
si Caroline R. Shallon cu scopul de a studia grfurile si automatele abstracte
cu metode algebrice.
Exemplul 3.4.14. Fie D = G(V, E) un graf orientat sau neorientat si
0 6 V . Magma-graf asociata grafului D se construiete n modul urmator:
1. Construim multimea N (D) = V {0}.
2. Consideram x y = x, daca x, y V si nodul x este adiacent cu nodul
y.
3. Consideram x y = 0, daca x, y V si nodul x nu este adiacent cu
nodul y.
4. Consideram x 0 = 0 x = x pentru orice x N (D).
Not a: Grupoizii (N (G(V, E)), ) si (N (G(V, E)), ) sunt diferiti. Ele-
mentul 0 n (N (G(V, E)), ) este element nul, iar n (N (G(V, E)), ) este
element neutru (unitate).

3.5. Primele exemple clasice de grupuri si semigrupuri

52
 Exemplul 3.5.1. Multimea = {0, 1, 2, ...} fata de {+} va fi monoid,
si fata de operatia {} va fi monoid.
Exemplul 3.5.2. Multimea Z = {..., 2, 1, 0, 1, 2, ...} cu operatiile
{+, , , 0, 1} este un inel comutativ cu unitate, dar nu este corp.
Exemplul 3.5.3. Multimea numerelot rationale Q fata de {+, , , 0, 1}
este inel cu unitate, corp cu comutativ.
Exemplul 3.5.4. Multimea numerelor reale R este corp comutativ.
Exemplul 3.5.5. Multimea numerelor complexe C este corp comutativ.
Orice corp R care se contine in C ca subcorp se numette corp numeric.
Cel mai mic corp numeric este Q.
Exemplul 3.5.6. Fie S o multime nevida, notam cu A(S) totalitatea
apliatiilor f : S S. In acest caz poate fi ntrodusa operatia f g, (f g)(x) =
f (g(x)) pentru orice x S. Multimea A(S) va fi monoid. Daca B(S) =
{f A(S) : pentru f exista f 1 }, atunci B(S) va fi grup.
Exemplul 3.5.7. Fie S o multime nevida si (G, +, ) un inel. Examinam
A(S, G) totalitatea apliatiilor f : S G cu operatiile produsul (f g)(x) =
f (x) g(x) si suma (f + g)(x) = f (x) + g(x). In acest caz (A(S, G), +, ) va
fi inel. Daca G ete un inel comutativ (asociativ), atunci si A(S, G) va fi un
inel comutativ (asociativ). Putem considera ca A(S, G) = GS .

3.6. Module. Spatii liniare

Fie R un inel cu operatii {+, }; {}; {0}.

Definitia 3.6.1. Se numeste R-modul un grup abelian pentru care este
fixat o operatie multiplicativa exterioara R G G, la care fiecarei perechi
(t, x) R G i se pune n corespondenta produsul tx G si se satisfac
conditiile:

1. t(x) = (t)x pentru orice t, R si x G;

2. t(x+y)=tx+ty pentru orice t R si x, y G;

3. (t + )x = tx + x pentru orice t, R si x G.

Fiecare R-modul este algebra universala E = E0 E1 E2 , unde E2 = {+},

E1 = R {}, E0 = {0}, fiecare t R genereaza o operatie unara pe G.
Daca R este inel cu unitate si G este R-modul, atunci modulul G se numeste
unitar, daca satisface conditia:
- 1 x = x pentru orice x G.

53
 Nu toate modulele sunt unitare.
Definitia 3.6.2. Fie K sau corpul numerelor reale, sau corpul numerelor
complexe. Orice K-modul unitar se numeste spatiu liniar peste corpul K.

3.7. Grupoizi cu diviziuni

Definitia 3.7.1. Fie (G, ) un grupoid.

i) Un element a G se numeste idempotent, daca a2 = a a = a.
ii) Un element a G se numeste regulat, daca exista xG astfel ncat
a(xa) = (ax)a = a.
iii)Doua elemente a, b G se numesc reciproc inverse, daca a = a(ba) =
(ab)a si b = b(ab) = (ba)b.
Definitia 3.7.2. Grupoidul (G, ) se numeste:
- grupoid cu diviziune de stanga, daca ecuatia ax = b are solutii n G;
- grupoid cu diviziune de dreapta, daca ecuatia ya = b are solutii n G;
- grupoid cu diviziune, daca ecuatiile ax = b si ya = b au solutii n G.
Grupoidul (N, +) nu este grupoid cu diviziune. Ecuatia x+n = m va avea
solutii pentru m n.
Teorema 3.7.3. Grupoidul (G, ) este cu diviziune daca si numai daca
x G = G x = G, pentru orice x G.
Demonstratie. Fixam a, b G. Din aG = Ga = G rezulta ca exista
asa elemente x, y G pentru care ax = ya = b. c.t.d.
Corolarul 3.7.4. Daca G este grupoid finit cu diviziune, atunci ecuatiile
ax = b si ya = b au solutii unice.
Definitia 3.7.5. Grupoidul cvasitopologic (G, ) se numeste grupoid cu
diviziune primitiva, daca sunt date doua operatii unare continue l, r, G2 G,
astefel nct: x l(x, y) = y si r(y, x) x = y pentru orice x, y G.
Not a: Orice grupoid discret cu diviziune poate fi transformat ntr-un
gripoid cu diviziune primitiva.
Definitia 3.7.6. Se numette cvazigrup algebra universala G, cu trei
operatii binare {, l, r} cu proprietatile:

1. x l(x, y) = r(y, x) x = y;

2. l(x, x y) = l(r(x, y), x) = y;

3. r(y, x y) = r(x, l(y, x)) = y.

54
 Orice cvazigrup este grupoid cu diviziune primitiva.
Teorema 3.7.7. Grupoidul cu diviziune primitiva (G, , l, r) este cvazi-
grup daca si numai daca solutiile ecuatiilor ax=b si ya=b sunt unice.
Not a: Orice grup este cvazigrup cu unitate.
Definitia 3.7.8. Cvasigrupul cu unitate se numeste bucla.
Bucla se numeste bucla Moufang, daca satisface urmatoarele identititati
equivalente ((xy)x)z = x(y(xz)), ((xy)z)y = x(y(zy)), (xy)(zx) = (x(yz))x,
(zx)(yz) = z((xy)z). propuse de Ruth Moufang n 1935 si care se numesc
identititatile Moufang. Cu lucrarea R. Moufang din 1935 referitor la studiul
planelor proiective sau initiat cercetarile quasigrupurilor.
Definitia 3.7.9. Inelul R se numeste inel cu diviziune, daca gecuatiilor
ax=b si ya=b au solutii pentru orice a, b G, a 6= 0.
Definitia 3.7.10. Inelul R se numeste cvasicorp, daca gecuatiilor ax=b
si ya=b au solutii unice pentru orice a, b G, a 6= 0.
Not a: Corpul este un cvasicorp cu unitate.
Teorema 3.7.11. Semigrupul cu diviziune este un grup.
Corolarul 3.7.12. Inelul asociativ cu diviziune este un corp.
Not a: Semigrupul cvasitopologic cu diviziune nu ntodeauna este un grup
cvasitopologic. Operatia x x1 poate sa nu fie continua.
Exemplul 3.7.13. Fie G este grupul numerelor reale cu topologia gen-
erata de baza deschisa {[x, y) = {t G : x t < y} : x, y G, x < y}.
Acest spatiu senumeste dreapta lui Sorgenfray. Operatia + este continua, iar
operatia opusa x x nu este continua. Deci G ca semigrup este un semi-
grup cvasitopologic cu diviziune, dar ca grup G nu este grup cvasitopologic.

3.8. Algebre omogene

Definitia 3.8.1. Se numeste algebra omogena, algebra cu doua operatii

binare {, +} si cu identaile:

1. x (x + y) = y;

2. x + x y = y;

3. x x = y y.

Fie G o algebra omogena, elementul c = x x se numeste centrul algebrei.

Fixam a G. Aplicatiile Ra (x) = a x, La (x) = x a, Pa (x) = a + x, Qa (x) =
x + a sunt transaltiile algebrei omogene. Vom avea Pa (Ra (x)) = a + ax = x,

55
Pa = Ra1 , Pa (c) = a + c = a + a a = a, Ra (a) = a a = c. Deci Pa = Ra1 .
Daca G este o algebra omogena cvasitopologica, atunci:
- translatiile Pa , Ra sunt omeomorfisme;
- pentru orice a, b G pentru g = Pb Ra vom avea g(a) = Pb (Ra (a) =
b. Deci G este un spatiu topologic omogen.
Not a: Pe grupuri si cvasigrupyri exista structuri de algebra omogena.
Definitia 3.8.2. Se numeste algebra biternara, algebra G cu operatiile
ternare {p, q} si identitatile p(y, y, x) = q(p(x, y, z), y, z) = p(q(x, y, z), y, z) =
x.
Pe un spatiu topologic G exista structura de algebra omogena cvasitopo-
logica (topologica) daca si numai daca pe G exista structura de algebra
ternara cvasitopologica (topologica).
Definitia 3.8.3. Se numeste algebra Maltev, algebra G cu o singura
operatie ternara si identatile (x, x, y) = y, (x, y, y) = x.
Not a: Fie (G, , +) o algebra omogena cu topologia T. Atunci:
- (x, y, z) = x + yz determina pe G o structura de algebra Maltev;
- daca (G, , +) este o algebra omogena cvasitopologica, atunci si (G, )
este o algebra Maltev cvasitopologica;
- daca (G, , +) este o algebra omogena topologica, atunci si (G, ) este o
algebra Maltev topologica.
Not a: Fie (G, p, q) este o algebra biternara cu topologia T si b G.
Atunci:
- operatiile x + y = p(y, x, b, x y = q(y, x, b) determina pe G o structura
de algebra omogena;
- operatia (x, y, z) = x + yz determina pe G o structura de algebra
Maltev;
- daca (G, p, q) este o algebra biternara cvasitopologica, atunci si (G, , +)
este o algebra omogena cvasitopologica;
- daca (G, p, q) este o algebra biternara topologica, atunci si (G, , +) este
o algebra omogena topologica.

3.9. Algebre si corpuri numerice

Definitia 3.9.1. Se numeste inel c involutie o algebra universala G

cu doua operatii nulare {0, 1}, doua operatii unare {, } si doua operatii
binare {+, } astfel ncat fata de operatiile {0, 1, , +, } alebra G esteun inel
cu unitate 1 6= 0, iar operatia se numeste involutie si satisface conditiile:
- (x + y) = x + y pentru orice x, y G;

56
 - (x y) = y x pentru orice x, y G;
- 1 = 1 si (x ) = x pentru orice x G.
Observam ca involutia este un automorfism al inelului. Elementul |x|2
= x x se numeste norma elementului x G.
Teoremaa 3.9.2. Fie G un inel cu involutia . Pe multimea A = G G
introducem operatiile:
- sumei (p, q) + (r, s) = (p + r, q + s) pentru orice (p, q), (r, s) A,
- produsului (p, q)(r, s) = (prs q, sp+qr ) pentru orice (p, q), (r, s)
A,
- involutiei (p, q) = (p , q) pentru orice (p, q) A,
- unitatea (1, 0) si zerul (0, 0).
Atunci:
1. A este un inel cu involutie.
2. Daca inelul G este comutativ si asociativ, atunci A este un inel aso-
ciativ cu involutie.
3. Daca inelul G este comutativ si asociativ, iar x = x este involutia
triviala, atunci A este un inel comutativ si asociativ cu involutie.
4. Daca G este un inel topologic cu involutie, atunci si A este un inel
topologic cu involutie.
Demonstratie. Usor se verifica toate cerintele fatade un inel cu involutie.
Vom spune ca inelul cu involutie A este produs al constructiei lui Cayley-
Dickson si se numete extensia Cayley-Dickson a inelului G.
Teoremaa 3.9.2. Fie G un corp asociativ cu involutia . Atunci extensia
Cayley-Dickson A = G G a inelului G este un inel cu diviziune.
Demonstratie. Vom avea ca |(x, y)|2 = (x, y) (x, y) = (x, y) (y , x)
= (x x + y y , y a y a) = (|x|2 + |y|2 , 0). Daca x G si x 6= 0, atunci
(x1 ) = (x )1 , |x|2 = |x |2 si x1 = x (|x|2 )1 . Deci, pentru (x, y) 6= (0, 0)
vom avea (x, y)1 = (x (|x|2 + |y|2 ), y (|x|2 + |y|2 )).
Exemplul 3.9.3. Fie R corpul numerelor reale cu involutia triviala x =
x. Atunci extensia extensia Cayley-Dickson C a corpului R este corpul nu-
merelor complexe cu involutia (x, y) = (x, y), extensia Cayley-Dickson H =
R4 a corpului C este corpul numerelor cvaternionilor cu involutia (x, y, z, t)
= (x, y, z, t), extensia Cayley-Dickson O = R8 a corpului H este algebra
octonionilor cu involutia (x, y, z, t, u, v, w, s) = (x, y, z, t, u, v, w, s),
extensia Cayley-Dickson S = R16 a algebrei O este algebra sedenionilor cu
involutia (x, y1 , y2 y3 , y4 , y5 , y6 , y7 , y8 , y9 , y10 , y11 , y12 , y13 , y14 , y15 ) = (x, y1 , y2 , y3 , y4 , y5 ,
y6 , y7 , y8 , y9 ,y10 , y11 , y12 ,y13 , y14 , y15 ).

57
 Algebra R se scufunda isomorphic ca subalgebra a algebrei C, algebra C
se scufunda isomorphic ca subalgebra a algebrei H, algebra H se scufunda
isomorphic ca subalgebra a algebrei O, algebra O se scufunda isomorphic ca
subalgebra a algebrei S.
Algebra H se mai numeste algebra Hamilton, algebra O se numeste al-
gebra Cayley sau numerele Cayley. Algebra H este asociativa si nu este
comutativa. Algebra octonionilor O nu este asociativa si nici comutativa.
Elementele nenule ale octonionului O nu formeaza un grup, dar ele formeaza
o bucla (bucla Moufang). Algebra sedenionilor S nu este cu diviziune. Ad-
mitem ca y = (y1 , y2 , y3 y4 , y5 , y6 , y7 , y8 , y9 , y10 , y11 , y12 , y13 , y14 , y15 , y16 ). Daca
1 i 16, atunci notam cu ei elementul y pentru care yi = 1 si yj = 0
pentru j 6= i. Atunci (e3 + e1 0) (e6 e1 5) = 0. Prin urmare, pentru a obtine
algebre cu diviziune, extensia Cayley-Dickson poate fi aplicata consecutiv
cel mult de trei ori. Elementele din S se numesc sedenionii Cayley-Dickson.
Jonathan D. H.Smith (1995) a studiat sedenionii Cayley-Dickson si alte tipuri
de sedenioni.
Exemplul 3.9.4. Numere complexe scindate, sau numere complexe
hiperbolice, sau numere paracomplexe sunt numerele de forma x + j y,
x, y R, cu operatiile:
- sumei (p + jq) + (r + js) = (p + r) + j(q + s) pentru orice p, q, r, s R,
- produsului (p + jq) (r + js) = (pr + sq) + j(sp + qr) pentru orice
p, q, r, s R,
- involutiei (p + jq) = p jq pentru orice (p, q) A,
- unitatea (1, 0) si zerul (0, 0).
Numerele de forma a + j0 se identifica cu numerele reale. Pentru numarul
paracomplex z = x+jy se determina se determina norma reala k z k = z z =
z z = x2 + y 2 . Pentru numarul paracomplex z = x + jy exista inversul
z 1 daca si numai daca k z k6= 0. Daca k z k6= 0, atunci z 1 = z / k z k.
Algebra R1,1 a numerelor paracomplexe este un inel fa r a diviziune. Algebra
R1,1 a numerelor paracomplexe reprezinta planul lui Minkowski.
Exemplul 3.9.5. Constructia lui James Cockle a numarelor paracom-
plexe poate fi aplicata catre orice inel. Extensia Cockle a inelului G cu
involutie este inelul cu involutie A = G1,1 format din totalitatea perechelor
ordonate (x, y), x, y G, cu operatiile:
- sumei (p, q) + (r, s) = (p + r, q + s) pentru orice (p, q), (r, s) A,
- produsului (p, q)(r, s) = (pr+s q, sp+qr ) pentru orice (p, q), (r, s)
A,
- involutiei (p, q) = (p , q) pentru orice (p, q) A,

58
 - unitatea (1, 0) si zerul (0, 0).
Elementul x G se identifica cu (x, 0) A si obtinem ca G este subinel
al inelului A.
Exemplul 3.9.6. Cvaternioni scindati sau cocvaternioni sunt numerele
de forma w + ix + jy + kz, w, x, y, z R, cu operatiile:
- sumei (w + ix + jy + kz) + (p + iq + jr + ks) = (w + p) + i(x + q) +
j(y + r) + k(z + s) pentru orice w, p, x, q, y, r, z, s R,
- produsul (w + ix + jy + kz) (p + iq + jr + ks) este determinat delegea
distributiva si egalitatile: ij = k = ji, jk = i = kj, ki = j = ik, i2
= 1, j 2 = +1, k 2 = +1,
- unitatea (1, 0, 0, 0) si zerul (0, 0, 0, 0).
Numerele de forma a + i0 + j0 + k0 se identifica cu numerele reale. Pentru
numarul v = w + ix + jy + kz se determina conjugatul v = w ix jy kz
si modulul |v|2 = v v = w2 + x2 y 2 z 2 . Totalitatea cocvaternionilor P
formeaza un inel asociativ non comutativ fara diviziune. Pentru numarul v
= w + ix + jy + kz exista inversul v 1 daca si numai daca |v|2 6= 0. Daca
|v|2 6= 0, atunci v 1 = z /|v|2 .
Multimea U = {v P : v v 6= 0} este grupul de unitati al inelului P
(the set of units). Cocvaternionii SU (1, 1) = {v P : v v = 1} formeaza un
grup topologic non-compact, care este isomorficcu grupul SL(2, R). Inelul P
a fost introdus n 1849 de James Cockle.
Exemplul 3.9.7. Inelul bicvaternionilor scindati sunt numerele hyper-
complexe de forma q = w + ix + jy + kz, unde w, x, y, z sunt numere para-
complexe, iar operatiile {+, } si operatiile asupra {i, j, k} sunt ca n inelul
cvaternionilor H. Aceasta algebra a fost introdusa de William Kingdon Clif-
ford n anul 1873.
Exemplul 3.9.8. Algebra cvaternionilor hiperbolici a fost introdusa n
1890 de Alexander Macfarlane.Aceasta algebra contine numerele de forma v
= w + ix + jy + kz, w, x, y, z R, cu operatiile:
- sumei (w + ix + jy + kz) + (p + iq + jr + ks) = (w + p) + i(x + q) +
j(y + r) + k(z + s) pentru orice w, p, x, q, y, r, z, s R,
- produsul (w + ix + jy + kz) (p + iq + jr + ks) este determinat delegea
distributiva si egalitatile: ij = k = ji, jk = i = kj, ki = j = ik, i2
= +1, j 2 = +1, k 2 = +1,
- unitatea (1, 0, 0, 0) si zerul (0, 0, 0, 0).
Vom avea (ij)j = kj = i si i(jj) = i. Deci algebra cvaternionilor
hiperbolici este neasociativa. Numarul de forma x + i0 + j0 + k0 se identifica
cu numarul real x. Pentru numarul v = w + ix + jy + kz se determina

59
 conjugatul v = w ix jy kz si modulul |v|2 = v v = w2 x2 y 2 z 2 .
Produsul v v = w2 x2 y 2 z 2 . este o forma patrata care se aplica n
fizica teoretica la studiul spatiului-timp si a spatiului Minkowski. Multimea
{1, i, j, k, 1, i, j, k} formeaza un cvasigrup. Multimea de unitati U =
{v P : v v 6= 0} nu formeaza un grupoid multiplicativ.
Exemplul 3.9.9. Notiunea de matrice a fost introdusa n 1857 de Arthur
Cayley. Aceasta notiune ete de o importanta fundamentala n algebra liniara.
Fixam n 2. O matrice A patrata de ordinul n sau tipul nn este o multime
de n2 numere aij , reale sau complexe si i, j {1, 2, ..., n}, asezate ntr-un
tabel patrat dupa regula primul indice arata linia, iar al doilea arata coloana
n care se afla elementul respectiv si notam A = (aij ). Notam multimea
matricelor cu elemente reale de ordin n n cu Mn (R).
Daca orice numar aij = 0, atunci matricease numete nula si se noteaza
On = (0).
Daca aii = 1 si aij = 0 pentru orice i, j si i 6= j, atunci matricea se
numeste unitara si se moteaza In .
Pe multimea Mn (R) se introduc operatiile:
1. Suma matricelor A = (aij ) si B = (bij ) este matricea A+B = (aij )+bij ).
2. Produsul matricelor A = (aij ) si B = (bij ) este matricea A B = (cij ))
n care cij = {aik bkj .
3. Produsul matricei A = (aij ) la un scalar este matrice A = (aij ).
4. Operatia unara T aplica matrice A = (aij ) pe matricea transpusa AT
= (aji ) n care liniile si coloanele se schimba cu locurile.
5. Pentru orice matrice A se determina determinantul ei det(A), care
reprezinta un numr bine determinat. Liniile (coloanele) sunt vectori liniar
independenti dacasi numai daca d4t(A) 6= 0. Asa matrice se numesc nesin-
gulare.
Aceste operatii satsfac proprietatile:
1. Multimea Mn (R) fata de operatiile suma si produs este un inel asocia-
tiv cu zerul On si unitatea In .
2. Daca A Mn (R) si det(A) 6= 0, atunci exista o unica matricea inversa
A astfel ncat A A1 = A1 = In .
1

3. det(In ) = 1 si det(A B) det(A) det(B).

4. (A B)T = B T AT si det(AT ) = det(A).
Inelul Mn (R) fata de operatia produs contine multe grupuri topologice
importante.

3.10. Algebre universale libere

60
 Fixam signatura continua E = {En : n = 0, 1, 2, ...}.
Fie G o E-algebra. Fixam o submultime nevida L G, atunci exista cea
mai mica subalgebra a(L, G) pentru care L a(L, G) G, care se numeste
subalgebra generata de multimea L. Intersectia tuturor subalgebrelor ce
contin L este subalgebra a(L, G).
Subalgebra a(L) poate fi construita n modul urmator:
P asul 0) a0 (L, G) = L;
P asul n) an (L, G) = an1 (L, G) cup{un (Em an1 (L)m ) : m };
P asul ) Vom avea a(L, G) = {an (L, G) : n }.
Acest algoritm permite sa demonstram urmatoarea afirmatie:
Lema 3.10.1. Fie G o E-algebra, L G si un cardinal infinit cu
proprietatile |L| si |E| . Atunci |a(L, G)| .
Definitia 3.10.2. Fie W o clasa de E-algebre cvasitopologice si X un
spatiu topologic ne vid. Se numeste algebra libera a spatiului X n clasa W o
algebra F (X, W ) W pentru care:

1. X este subspatiu al spatiului F (X, W );

2. X genereaza F(X,W);

3. pentru orice aplicatie continua f : X G W exista un omomorfism

continuu f : F (X, W ) G astfel ncat f = f |X.

Not a: Omomorfismul f este unic.

Not a: Nu orice clasa contine algebre libere.
Teorema 3.10.3. Fie W o cvazivarietate de E-algebre cvasitopologice si
X un subspatiu al unei algebre G0 W . Atunci algebra libera F(X,W) exista
si este unica.
Demonstratie. Fie F1 (X, W ) si F2 (X, W ) doua algebre libere ale spatiului
X. Vom avea omomorfismele : F1 (X, W ) F2 (X, W ) si : F2 (X, W )
F1 (X, W ) la care (x) = (x) = x, pentru orice x X. Fie h = :
F1 (X, W ) F1 (X, W ). Este evident ca h este un omomorfism. Vom avea
h(x) = x pentru orice x X. Folosind inductia matematica determinam
ca h(y) = y pentru orice y an (X, F1 (X, W )) si orice n . Prin urmare
h(y) = y pentru orice y F1 (X, W ). Deci = 1 si , , h sunt izomor-
fisme. Doua algebre izomorfe se identifica. Asa dar algebra libera este unica,
daca exista.
Acum vom determina existenta algebrei libere. Cu acest scop:

61
 1. Examinam cardinalul infinit |E| + |X|. Luam {G : A} toate
subalgebrele din W la care |G | . Aceasta este o multime. Spatiul X
este subspatiu al algebrei G0 W . Putem considera ca 0 A si G0 este una
din algebrele G , A.
2. Luam toate aplicatiile continue g : X G , A. Totalitatea acstor
aplicatii formeaza o multime care se va nota prin {g : X H : M }.
Pentru fiecare M exista un unic (m) A pentru care H = G() .
Construim aplicatia g : X H = {H : M }, unde g(x) = (g (x) :
M ) pentru fiecare x X.
Proprietatea 1: Aplicatia g : X H este continua.
Fie a X, U o multime deschisa din H si g(a) U . Exista o multime
finita M1 M si o famile de multimi {V : M } pentru care:
- multimea V este deschisa n spatiul H si g (a) V pentru fiecare
M;
- V = H pentru fiecare M \ M1 ;
- g(a) V = {V : M } U .
Multimea O = g1 (V ) este deschisa n X si O = X pentru fiecare
M \ M1 . Deci multimea O = {O : M } este deschisa n X si
a O. Conform definitiei multimii O, vom avea g(O) V U . Prin
urmare aplicatia g este continua.
Proprietatea 2: Aplicatia g : X H este o scufundare topologica,
adica un omeomorfism pe g(X) H.
Aplicatia identica h : X G0 este o scufundare. Exista un element
M pentru care h = g si H = H . Fie Y = g(X). Consideram proiectia
p : H H la care p (y : M ) = y pentru orice (y : M ) H.
Aceasta proiectie este continua si p (Y ) = X. Fie p = p |Y . Atunci g :
X Y , p : Y X sunt aplicatii continue si h = p g. Daca U este o
multime deschisa n X, atunci g(U ) = p1 (U ) este o multime deschisa n Y .
Deci g este o aplicatie reciproc biunivoca, iar g si g 1 sunt continue. Asa dar
g este o scufundare topologica.
3. Identificam punctul x X cu g(x) si consideram X = g(X) = Y H.
Notam F (X, W ) = a(X, H). Vom avea X F (X, W ) H.
Proprietatea 3: Algebra F (X, W ) este algebra libera a spatiului X n
clasa W .
Fie F : X G W o aplicatie continua. Atunci, n virtutea Lemei
3.10.1, |a(f (X), G)| si exista un M pentru care H = a(f (X), G) si
g = f . Consideram proiectia p : H H . Atunci p : H H este un
omomorfism continuu si p |X = g = f . Deci f = p |F (X, W ) : F (X, W )

62
H =a(f (X), G) G este omomorfismul continuu pentru care f = f |X.
Teorema este demonstrata.
Not a: Apare ntrebarea: Care sunt spatiile topologice X G W ?
Un raspuns satisfa cator se contine n urmatoarele exemple.
Exemplul 3.10.4. Fie W o cvasivarietate de E-algebre cvasitopologice.
Admitem ca G W si exista o multime deschisa U n G pentru care 6=
U 6= G. Atunci pentru orice spatiu zero-dimensional X vom avea ca X
se scufunda topologic n careva GX W . Asa cvasivarietati se vor numi
topologic netriviale.
Exemplul 3.10.5. Fie W o cvasivarietate de E-algebre cvasitopologice.
Admitem ca:
- exista G0 W astfel ncat G este un spatiu complet regulat si exista o
multime deschisa U n G pentru care 6= U 6= G;
- pentru orice topologie complet regulata T pe G W pentru care (G, T)
este E-algebra cvasitopologica vom avea (G, T) W .
Atunci pentru orice spatiu complet regulat X vom avea ca X se scufunda
topologic n careva GX W . Asa cvasivarietati se vor numi cvasitopologic
complete.
Exemplul 3.10.6. Fie W o cvasivarietate de E-algebre cvasitopologice.
Admitem ca:
- exista G0 W astfel ncat G este spatiu complet regulat, G este o E-
algebra topologica si exista o multime deschisa U n G pentru care 6= U 6=
G;
- pentru orice topologie complet regulata T pe G W pentru care (G, T)
este E-algebra topologica vom avea (G, T) W .
Atunci pentru orice spatiu complet regulat X vom avea ca X se scu-
funda topologic n careva GX W . Asa cvasivarietati se vor numi topologic
complete.

11. Algebre polisortate

Fixam o multime nevida I, care indica numarul, adica cantitatea sor-

turilor. Consideram ca 0 / I.
Examinam cortegiu (i0 , i1 , i2 , ..., in ), unde i0 , i1 , i2 , ..., in I. Totalitatea
cortegiurilor o notam cu Cor(I). Pentru fiecare cortegiu i = (i0 , i1 , ..., in )
se fixeaza un spatiu topologic E(i0 ,i1 ,...,in ) . Aceste spatii doua cte doua nu se
intersecteaza. Fie E = {Ei : i Cor(I)} este suma discreta a spatiilor
E(i0 ,i1 ,...,in ) si |E| = I| + | {Ei : i Cor(I)}|.

63
 Definitia 3.11.1. Polimultime, sau multime etorogena de sortul I, sau
I-polimultime se numeste ansamblul (familia) de multimi A = {Ai : i I},
care doua cate doua nu se intersecteaza. Consideram |A| = | {Ai : i I}|.
Polimultimea A = {Ai : i I} se considera ne vida si notam A 6= ,
daca Ai 6= pentru orice i I.
Definitia 3.11.2. Polispatiu topologic, sau spatiu etorogen de sortul
I, sau I-polispatiu se numeste ansamblul (familia) de spatii topologice X =
{Xi : i I}, care doua cate doua nu se intersecteaza.
Fie A = {Ai : i I} o polimultime sau un polispatiu. Pentru orice
cortegiu i = (i0 , i1 , ..., in ) Cor(I) notam A(i) = Ai1 Ai2 ... Ain . Daca
i = (i0 ), atunci A(i) este spatiuldintr-un singur punct.
Fie {A = {A(i,) : i I} : M } o multime de I-polimultimi. Atunci
se determina:
- produsul lor cartesian A = {A : M } = {Ai = {A(i,) :
M } : i I};
- reuniunea A = {A : M } = {Ai = {A(i,) : M } : i I};
- intersectia A = {A : M } = {Ai = {A(i,) : M } : i I}.
Daca A = {Ai : i I} si B = {Bi : i I} sunt doua polimultimi de
acelas sort, atunci:
- consideram A B (A este subpolimultime a polimultimii B), daca si
numai daca Ai Bi pentru orice i I;
- se determina diferenta A \ B = {Ai \ Bi : i I} ;
- o aplicatie f : A B este o familie de aplicatii {fi : Ai Bi : i I}
si notam f = {fi : i I};
- daca A = {Ai : i I} si B = {Bi : i I} sunt doua polispatii,
atunci aplicatia f : A B este continua daca si numai daca aplicatii
{fi : Ai Bi : i I} sunt continue.
Prin urmare cu polimultimi si polispatii de acelas sort se opereaza ca si
cu multimi sau spatii obisnuite.
Definitia 3.11.3. Polialgebra I-sortata de signatura E sau E-polialgebra
se numeste ansamblul (A = {Ai : i I}, u(i0 ,i1 ,...,in ) : E(i0 ,i1 ,...,in ) A((i0 , i1 , ..., in ))
Ai0 : (i0 , i1 , ..., in ) Cor(I)).
Definitia 3.11.4. Fie E o signatura continua, (A = {Ai : i I}, u(i0 ,i1 ,...,in ) :
(i0 , i1 , ..., in ) Cor(I)) o E-polialgebra si A = {Ai : i I} un polispatiu.
Atunci:
(i) A se numeste polialgebra topologica de signatura E sau E-polialgebra
topologica, daca u(i0 ,i1 ,...,in ) : E(i0 ,i1 ,...,in ) A((i0 , i1 , ..., in )) este o aplicatie
continua pentru fiecare (i0 , i1 , ..., in ) Cor(I);

64
 (ii) A se numeste polialgebra cvasitopologica de signatura E sau E-polialgebra
cvasitopologica, daca u(i0 ,i1 ,...,in ) : E(i0 ,i1 ,...,in ) A((i0 , i1 , ..., in )) este o aplicatie
continua dupa fiecare variabila din A((i0 , i1 , ..., in )) si fiecare (i0 , i1 , ..., in )
Cor(I).
Exemplul 3.11.5. Daca I are numai un element, atunci obtinem algebre
universale, algebre universale topologice, sau algebre universale cvasitopolog-
ice.
Exemplul 3.11.6. Fie I = {1, 2}. In acest caz I-polimultimea are forma
A = {A1 , A2 }. Vom avea Cor(I) = {(i0 , i1 , ..., in ) : i0 , i1 , ..., in {1, 2}, n }.
Fixam careva aplicatii: 1 : A1 A2 A1 , 2 : A1 A1 A2 , 3 : A01 A1 ,
4 : A2 A1 , 5 : A1 A1 , atunci ({A1 , A2 }, 1 , 2 , 3 , 4 , 5 ) este algebra
I-polisortata.
Exemplul 3.11.7. Fie I = {1, 2, 3} si A = {A1 , A2 , A3 } o polimultime
la care A1 = {a0 , a1 }, A2 = {b1 , b2 , b3 } si A3 = {c0 , c1 }. Aplicatiile :
A1 A2 A1 si : A1 A2 A3 se definesc n modul urmator:
- (a0 , x1 ) = a0 , (a0 , x2 ) = a0 , (a0 , x3 ) = a1 , (a1 , x1 ) = a1 , (a1 , x2 ) =
a0 , (a1 , x3 ) = a1 ;
- (a0 , x1 ) = c0 , (a0 , x2 ) = c0 , (a0 , x3 ) = c1 , (a1 , x1 ) = c1 , (a1 , x2 ) =
c0 , (a1 , x3 ) = c1 .
Aceste doua aplicatii determina pe polimultime A o structura de polial-
gebra, care functioneaza asemenea unui circuit basculant (flip-flop) de tip
RS.
Pentru polialgebre n mod similar se definesc ca si n cazul algebrelor
universale:
- subpolialgebre;
- omomorfisme;
- omomorfisme continue;
- izomorfisme;
- izomorfisme continue;
- izomorfisme topologice;
- poduse carteziene;
- cvazivarietati de polialgebre de acelasi tip si nchise fata de operatiile
subalgebre si produse carteziene.
Not a: Nu vom deosebi doua polialgebre izomorfe sau doua polialgebre
cvasitopologice topologic izomorfe.
Fie G = {Gi : i I} o E-polialgebra. Fixam o subpolimultime nevida
L G, atunci exista cea mai mica subpolialgebra a(L, G) = {a(Li , Gi ) : i
I} pentru care L a(L, G) G, care se numeste subpolialgebra generata

65
de polimultimea L. Intersectia tuturor subpolialgebrelor ce contin L este
subpolialgebra a(L, G).
Subpolialgebra a(L, G) poate fi construita n modul urmator:
P asul 0) a0 (L, G) = L;
P asul n) an (L, G) = {an (Li , Gi i) = an1 (Li , Gi )cup{u(i0 ,i1 ,...,in ) (E(i0 ,i1 ,...,in )
{an1 (Lij , Gij ) : 1 j n} : (i0 , i1 , ..., in ) Cor(I), I 0 = i} : i I};
P asul ) Vom avea a(L, G) = {an (L, G) : n }.
Acest algoritm permite sa demonstram urmatoarea afirmatie:
Lema 3.11.8. Fie G o E-algebra, L G si un cardinal infinit cu
proprietatile |L| si |E| . Atunci |a(L, G)| .
Definitia 3.11.9. Fie E o signatura continua, W o clasa de E-polialgebre
cvasitopologice si X = {Xi : i I} un polispatiu topologic ne vid. Se numeste
polialgebra libera a polispatiului X n clasa W o polialgebra F (X, W ) W =
{Fi (Xi , W ) : i I} pentru care:

1. X este subpolispatiu al polispatiului F (X, W );

2. X genereaza F(X,W);

3. pentru orice aplicatie continua f : X G W exista un omomorfism

continuu f : F (X, W ) G astfel ncat f = f |X.

Not a: Omomorfismul f este unic.

Ca si n cazul algebrelor se demonstreaza urmatoarea teorema.
Teorema 3.11.10. Fie W o cvazivarietate de E-polialgebre cvasitopo-
logice si X un subpolispatiu al unei polialgebre G0 W . Atunci algebra
libera F(X,W) exista si este unica.
Not a: Fie W o cvazivarietate de E-polialgebre cvasitopologice si X un
polispatiu. Daca pentru fiecare j I exista o polialebra Gj = {Gij : i I}
W pentru care Xi se scufunda topologic n spatiul Gij , atuci polispatiul X se
scufunda topologic n polialgebra {Gj : j I}.

3.12. Congruente pe algebre universale

Congruentile pot fi examinate similar si pe algebre polisortate.

Fixam signatura E = {En : n = 0, 1, 2, ...}. Examinam algebra A cu
structura u(n,A) : En An A, (n = 0 ).
Definitia 3.12.1. Se numeste congruenta pe E-algebra A o relatie de
echivalenta pe A, astfel nct pentru orice n , orice f En si orice

66
 x1 , y1 , x2 , y2 , ..., xn , yn A din x1 y1 , x2 y2 , ..., xn yn obtinem u(n,A) (f, x1 , x2 , ..., xn )
u(n,A) (f, y1 , y2 , ..., yn ).
Fie o congruenta pe E-algebra A, atunci ca relatie de echivalenta
discompune multimea A n clase de echivalenta. Totalitatea claselor de
echivalenta o notam cu A/. Fie p : A A/ proiectia naturala la care
fiecarui element x A i se pune n corespondenta clasa de echivalenta p (x)
ce contine x. Multimea A/ se mai numeste multime ct.
Teorema 3.12.2. Fie o congruenta pe E-algebra A, atunci pe multimea
A/ exista o unica structura de E-algebra pentru care proiectia p : A
A/ este un omomorfism.
Demonstratie. Daca n = 0 si f E0 , atunci u(0,A/) (f, (A/)0 ) =
p (u(0,A) (f, A0 )). Aplicatia u(0,A/) se construieste n mod univoc.
Fie n 1 si f En . Fixam clasele de echivalenta c1 , c2 , ..., cn A/.
In mod arbitrar n fiecare clasa ci fixam elementul xi ci , atunci se de-
termina clasa c ce contine x = u(n,A) (f, x1 , x2 , ..., xn ). Daca y1 c1 , y2
c2 , ..., yn cn si y = u(n,A) (f, y1 , y2 , ..., yn ), atunci x1 y1 , x2 y2 , ..., xn yn si,
prin urmare, xy. Asa dar clasa c nu depinde de modul cum au fost alese
elementele xi si putem considera ca c = u(n,A/) (f, c1 , c2 , ..., cn ). In asa mod
operatia u(n,A/) se determina n mod univoc si p (u(n,A) (f, x1 , x2 , ..., xn ))
= u(n,A/) (f, p (x1 ), p (x2 ), ..., p (xn )) = c. Deci A/ sa transformat ntr-o
E-algebra pentru care proiectia p este omomorfism.
Teorema 3.12.3. Fie : A B un omorfism al E-algebrei A n E-
algebra B. Atunci n mod univoc se determina o congruenta = pe A, o
subalgebra B0 B si un isomorfism i : A/ B 0 astfel ncat = i p .
Demonstratie. Notam B0 = (B). Imaginea omomorfa a unei algebre
este o subalgebra. Consideram xy (x) = (y). Din definitia omo-
morfismului obtinem ca este o congruenta, iar clasele ei de echivalenta
au forma 1 (y), y B0.
Fie : A B un omomorfism al E-algebrei A pe E-algebra B si T o
topologie pe algebra A. Atunci:
- c(T, ) = {U B : 1 (U ) T} se numeste topologia cat (factor) pe
B;
- topologia a-cat a(T, ) este cea mai fina topologie pe B fata de care B
este E-algebra topologica si aplicatia este continua;
- topologia q-cat q(T, ) este cea mai fina topologie pe B fata de care B
este E-algebra cvasitopologica si aplicatia este continua.
Vom avea a(T, ) q(T, ) c(T, ). In unele cazuri aceste topologii
pot fi diferite.

67
 Exemplul 3.12.4. Fie G totalitatea perechelor ordonate (x, y) de nu-
mere reale. Consideram (0, 0) element neutru, (x, y) = (x, y) si (x, y) +
9u, v) = (x + u, y + v). Deci G este un grup comutativ. Fie H = {(x, y)
G : x, y sunt numere rationale}. Atunci H este un subgrup al grupului
G. Examinm aplicatia identica : G G, (x, y) = (x, y) pentru
orice (x, y) G. Aplicatia este isomorphism. Daca (x, y) H, atunci
O((x, y), r) = {(u, v) H : (u x)2 + (v y)2 < r2 , (u x)(v y) 0}.
Daca (x, y) G \ H, atunci O((x, y), r) = {(x, y)}. Fie T topologia pe
G generatade baza deschisa {O((x, y), r) : (x, y) G, r > 0}. Vom avea
c(T, ) = T. Topologia q(T, ) este topologia pe G generata de baza deschisa
{(x, y) + O((0, 0), r) : (x, y) G, r > 0}. Topologia a(T, ) este topologia
Euclidideana pe G generata de baza deschisa {V ((x, y), r) = {(u, v) H :
(u x)2 + (v y)2 < r2 } : (x, y) G, r > 0}. Deci toate topologiile a(T, ),
q(T, ), c(T, ) sunt diferite.
Teorema 3.12.5. Admitem ca signatura E este discreta. Fie : A B
un omorfism al E-algebrei cvasitopologice (A, T) pe E-algebra B. Atunci
q(T, ) = c(T, ).
Demonstratie. Fixam n 1, f En , (b1 , b2 , ..., bn ) B n si 1 i n.
Fie a1 , a2 , ..., an A si (a1 ) = b1 , (a2 ) = b2 , ..., (an ) = bn . Notam g(x) =
u(n,A) (f, a1 , ..., ai1 , x, ai+1 , ..., an ) si h(y) = u(n,B) (f, b1 , ..., bi1 , y, bi+1 , ..., bn ).
Aplicatia g : A A este continua si (g(x)) = h((x)) pentru orice x A.
Deci si aplicatia h : B B este continua fata de topologia q(T, ). Prin
urmare q(T, ) = c(T, ).
Definitia 3.12.6. Doua relatii binare , pe o multime A se numesc
permutabile daca = .
Un rol important l joaca algebrele universale cu congruente permutabile:
grupurile, inelele, modulele. Subgrupurile nu sunt asa algebre.
Teorema 3.12.7. Fie W o cvazivarietate de E-algebre universale. Alge-
brele din clasa W sunt cu congruente permutabile daca si numai daca exista
un polinom ternar (x, y, z) nct pentru orice A W si orice x, y A vom
avea (x, x, y) = y, (x, y, y) = x.
Teorema 3.12.8. Fie : A B un omorfism al E-algebrei topologice
(A, T) pe E-algebra B. Admitem ca pe A exista un polinom ternar (x, y, z)
nct pentru orice x, y A vom avea (x, x, y) = y, (x, y, y) = x. Atunci
q(T, ) = c(T, ) = c(T, ). Pentru aceste topologii omomorfismul va fi o
aplicatie deschisa.

3.13. Limbaje formale

68
 Un limbaj este un proces de estimare, de comunicare a ideilor, senti-
mentelor prin mijloace ale limbii. Limbaj formal este un limbaj artificial,
alcatuit dintr-un sistem de semne conventionale care servesc pentru comuni-
carea si pastrarea informatiei.
Pentru a crea un limbaj formal:

1. fixam o signatura finita E;

2. fixam o cvazivarietate V de E-algebre universale;

3. fixam o multime nevida A, care se numeste alfabet;

4. construim algebra libera F(A, V) si consideram A F (A, V );

5. fixam o submultime nevida L F (A, V );

6. sunt date regulile de formare a cuvintelor din L, care formeaza gra-

matica limbajului;

7. totalitatea (E, V, A, L, ) este un E-limbaj formal.

Not a: Limbajul L depinde de gramatica limbajului , signatura E si

cvasivarietatea V.
Fie date signatura E, cvazivarietatea V de E-algebre universale, alfabetul
A si limbajul L F (A, V ). In acest caz:
- elementele din A si elementele f (A0 ), f E0 , sunt cuvinte de rahgul 0,
care se vor nota prin F0 (A, V );
- pentru fiecare n 1, f En vom obtine (E, V )-cuvinte f (a1 , a2 , ..., an )
F (A, V ), unde a1 , a2 , ..., an F0 (A, V ), de rangul nti, si notam prin F1 (A, V )
cuvintele de rangurile zero si unu;
- daca Fm (A, V ) sunt cuvintele de rangul m, atunci pentru fiecare
n 1, f En vom obtine (E, V )-cuvinte f (a1 , a2 , ..., an ) F (A, V ), unde
a1 , a2 , ..., an Fm (A, V ), de rangul m + 1, si notam prin Fm+1 (A, V )
cuvintele de rangurile m+1
In final F (A, V ) = S Fn (A, V ).
n=1
Limbajul L se numeste independent, daca L F1 (A, V ).
Not a: Fie date signatura E, cvazivarietatea V de E-algebre universale si
alfabetul A. Notam cu L(E, V, A) totalitatea limbajelor L F (A, V ). Con-
form teorieigenerale a multtimilor, asupra limbajelor vom efectua urmatoarele
operatii algebrice:

69
 - operatia sumei L1 L2 = L1 L2 pentru orice L1 , L2 L(E, V, A);
- operatia produsului L1 L2 = L1 L2 pentru orice L1 , L2 L(E, V, A);
- relatia deordine: L1 L2 daca si numai daca L1 L2 , L1 , L2
L(E, V, A);
- operatia opusului (de complementare) L = L(E, V, A) L pentru orice
L L(E, V, A).
Multtimile Lmin = si La = {0} sunt limbage din L(E, V, A). Notam
L (E, V, A) = L(E, V, A) \ {Lmin } = L(E, V, A) \ {}.
Reamintim, o latice A se numeste:
- completa, daca pentru orice submultime nevida B A exista B si
B, n acest caz A este elementul minimal si A este elementul maximal;
- distributiva, daca x(yz) = (xy)(xz), x(yz) = (xy)(xz)
(aceste identitati sunt echivalente) pentru orice x, y, z A;
- algebra booleana, daca A este o latice completa, distributiva cu o
operatie de complementare x x, astfel ncat x x = A, x x = A.
Teorema 3.13.1. Fie date signatura E, cvazivarietatea V de E-algebre
universale si alfabetul A. Totalitatile de limbage L (E, V, A) si L(E, V, A)
sunt algebre booleene.
Demonstratie. Fara greutati se ferifica:
- ca L (E, V, A) si L(E, V, A) sunt latice cu elementul maximal F (A, V )
si respectiv cu elementul minimal La = {0} si Lmin = ;
- legea distributiva;
- identitatile operatiei de complementare.
Daca B = {L : M } este o multime nevida de limbage, atunci B =
{L : M } si B = {L : M }. Teorema este demonstrata.
Corolarul 3.13.2. Algebrele (L (E, V, A), ) si (L(E, V, A), ) sunt
monoizi cu elementul neutru F (A, V ).
Corolarul 3.13.3. Algebrele (L (E, V, A), ) si (L(E, V, A), ) sunt
monoizi cu elementul neutru La .
Corolarul 3.13.4. Algebra (L(E, V, A), ) este monoid cu elementul
neutru Lmin .
Exemplul 3.13.5. Fie E = E2 = {}, o careva multime, atunci avem
cuvintele a1 a2 ...an , a1 , a2 , ..., an A, 0 este cuvntul vid, a1 a2 ...an b1 b2 ...bn
= a1 a2 ...an b1 b2 ...bn , 0 a1 a2 ...an = a1 a2 ...an 0 = a1 a2 ...an . Operatia produs
a1 a2 ...an b1 b2 ...bn = a1 a2 ...an b1 b2 ...bn a cuvintelor se numeste concatenare sau
juxtapunere. Toate cuvintele S() formeaza un monoid liber n varietatea
tuturor monoizilor. Daca notam N0 = , N1 = {1}, ..., Nm = {1, 2, ..., m}, ...,
atunci un cuvant de lungimea m poate fi identificat ca o aplicatia a multimii

70
Nm n . Submultimile L S() se vor numi limbage peste alfabetul .
Notam cu L() totalitatea limbajelor L S() si L () = L() \ {}.
Corolarul 3.13.6. Totalitatile de limbage L () si L() sunt algebre
booleene.
Not a: Fie dat alfabetul . In L() asupra limbajelor vom efectua operatia
algebrica de multiplicare:
- L1 L2 = {u v : u L1 , v L2 } pentru orice L1 , L2 L().
Corolarul 3.13.7. Fie dat alfabetul nevid . Algebra (L(), ) este un
monoid necomutativ cu elementul nul Lmin si unitatea La .
Exemplul 3.13.8. Fie G(, M ) un graf cu nodurile si muchiile M .
Fixam nodul b . Notam L(G(, M )) = {0} {a1 a2 ...an S() : n
N, a1 , a2 , ...an este un drum}, Lb (G(, M ) = {0} {a1 a2 ...an L(G(, M )) :
a1 = an = b}. Multimile L(G(, M ))0, Lb (G(, M )) sunt limbage generate
de graful G(, M ) peste alfabetul .
Exemplul 3.13.9. Fie G(, M ) un graf orientat cu nodurile si muchiile
M . Fixam nodul b . Notam Lo (G(, M )) = {0}{a1 a2 ...an S() : n
N, a1 , a2 , ...an este un drum}, Lob (G(, M ) = {0} {a1 a2 ...an L(G(, M )) :
a1 = an = b}. Multimile Lo (G(, M )), Lob (G(, M )) sunt limbage generate
de graful orientat G(, M ) peste alfabetul .
Simbolurile si regulile de formare a formulelor date mai jos formeaza
limbajul de ordinul ntai.
Definittia 3.13.10. Simbolurile limbajului de ordinul ntai sunt urmatoarele:
1. Paranteze: ( si ).
2. Conectori: , , , , .
3. Cuantificatori: (pentru orice) si (exista).
4. Simbolul de egalitate: =.
5. Variabile: x, y, z, ....
6. Constante: a, b, c, ....
7. Functii (operatii): f, g, ....
8. Predicate: P, Q, ....
Presupunem ca pentru fiecare functie si fiecare predicat se da aritatea 1
(adica numarul variabilelor sale). Cuantificatorii pot aparea doar naintea
variabilelor. Utilizarea simbolurilor depinde de teoria matematica pe care
dorim sa o formalizam.
Exemplul 3.13.11. 1) Limbajul teoriei multimilor LS foloseste un singur
predicat binar (apartine).
2)Limbajul teoriei grupurilor LG foloseste constanta 1 (simbolul elemen-
tului neutru), inversa este o functie unara, iar produsul este o functie binara.

71
 3) Limbajul teoriei numerelor naturale LN foloseste constanta 0 si trei
operatii s, +, , unde functia succesor s este unara, adunarea si nmultirea
sunt binare.
Expresiile (termenii) limbajului L de ordinul ntai sunt siruri finite de
simboluri ce satisfac regulile:
1. Orice variabila este expresie.
2. Orice constanta este expresie.
3. Daca f este o functie de n variabile si t1 , ..., tn sunt expresii, atunci
f (t1 , ..., tn ) este expresie.
4. Alte expresii nu exista.
Formulele limbajului L de ordinul ntai sunt siruri finite de simboluri ce
satisfac regulile:
1. Daca P este un predicat n-ar si t1 , ..., tn sunt expresii, atunci P (t1 , ..., tn )
este formula.
2. Daca t1 si t2 sunt expresii, atunci = (t1 , tn ) este formula. Vom nota
aceasta formula prin (t1 = t2 ).
3. Daca este formul a, atunci () este formula.
4. Daca , sunt formule, atunci ( ), ( ), ( ), ( ),
sunt formule. (Dupa caz, unele paranteze se omit.)
5. Daca este formula si x este o variabila, atunci x si x sunt
formule. In acest caz spunem ca x este variabila cuantificata.
6. Alte formule nu exista.
Formulele de tipurile 1, 2 sunt formule atomice.
Fie x o variabila a limbajului L. Spunem ca x este variabila libera a
formulei , daca:
1. este formula atomica si x apare n .
2. are forma () si x este variabila libera n .
3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este
variabila libera n sau n .
4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila
libera n .
Spunem ca x este legata, daca nu e libera. O formula n care orice vari-
abila este legata se numeste formula nchisa.

3.14. Limbaje regulate. Congruentele limbajelor

Fie dat alfabetul . Consideram S() ca un monoid.

72

Definitia 3.14.1. Inchiderea Kleene (Kleene star) L? a limbajului L
S() este cea mai mica submultime din S() pentru care:
- 0 L? si V L? ;
- daca u, v L? , atunci si uv L? .
Inchiderea stea L? a fost introdusa de Stephen Kleene pentru a caracteriza
anumite automate.
Definitia 3.14.2. Totalitatea limbajelor regulate peste un alfabet se
defineste recursiv dupa cum urmeaza:
(i) Limbajul vid este limbaj regulat;
(ii) Limbajul format din cuvantul vid, {0}, este limbaj regulat;
(iii) Pentru fiecare a , limbajul singleton {a} este limbaj regulat;
(iv) Daca L si M sunt limbaje regulate, atunci LM (reuniunea) si LM
(concatenarea) sunt limbaje regulate;
(v) Daca L este un limbaj regulat, atunci L (inchiderea Kleene) este
limbaj regulat;
(vi) Nici un alt limbaj peste nu este regulat.
Operatii (L, M ) L M , (L, M ) L M si L L? se numesc operatii
regulate asupra limbajele.
Exemplul 3.14.3. Orice limbaj finit este regulat.
Exemplul 3.14.4. Fie a, b doua elemente diferite. Se cunoaste ca
limbajul {an bn : n } nu este regulat. Deci reuniunea unui sir infinit de
limbaje regulate poate sa nu fie limbaj regulat.
Fixam limbajul L S(). Pentru orice u S() notam prin c(L, u) =
{(v, w) S()2 : vuw L} contextul cuvantului u. Relatia binara u L v
c(L, u) = c(L, v) se numeste relatie sintactica.
Teorema 3.14.5. Pentru orice limbaj L S() relatia sintactica u L v
este o congruenta a monoidului S() si monoidul ML = S()/ L este
monoidul sintactic al limbajului L.
Demonstratie. Este evident ca L este o relati binara. Fie u1 , u2 , v1 , v2
S(), u1 L u2 , v1 L v2 , w1 = u1 v1 , w2 = u2 v2 . u L v. Fie (p, q)
c(L, w1 ). Atunci pu1 v1 q L. Deci (p, v1 q) c(L, u1 ) Din c(L, u1 ) = c(L, u2 )
obtinem ca pu2 v1 q L. Asa dar (pu2 , q) c(L, v1 ). Din c(L, v1 ) = c(L, v2 )
obtinem ca pu2 v2 q L. Asa dar (p, q) c(L, w2 ). Am demonstrat ca c(L, w1 )
= c(L, 22 ) si w1 L w2 .
Corolarul 3.14.6. Pentru orice limbaj L S() KL = {u L : u L 0}
este un submonoid al monoidului S() si se va numi nucleul limbajului L.
Daca pL : S() ML este omomorfismul canonic, atunci KL = p1 L (e)
,unde e este elementul neutru din LM .

73
 Monoizii ML si KL sunt elemente caracteristice ale limbajului L. Coincidentele
lor genereaza echivalente importante n totalitatea limbajelor L().

3.15. Distante stabile pe algebre universale

Fixam signatura discreta E = {En : n = 0, 1, ...} si cvazivarietatea V

de E-algebre universale. Consideram ca un numar pozitiv. Fie R+ toate
numerele nenegative mpreuna cu , atunci:

1. t + = + t = , t R+ ;

2. t , t R+

Definitia 3.15.1. Distanta d pe o multime X permite ca la orice doua

elemente x, y X sa atasam un numar d(x, y) R+ , astfel nct:

1. d(x, y) = 0 daca si numai daca x = y;

2. d(x, y) = d(y, x);

3. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).

Definitia 3.15.2. Fie A o E-algebra. Distanta d pe A se numeste stabila,

daca pentru orice n 1, f En sP i x1 , y1 , x2 , y2 , ..., xn , yn A, vom avea
d(f (x1 , x2 , ..., xn ), f (y1 , y2 , ..., yn )) ni=1 d(xi , yi ).
Definitia 3.15.3. Distanta stabila pe F (X, V ) senumeste maximala,
daca pentru orice distanta stabila d pe F (X, V ) cu proprietatea d(x, y)
(x, y) pentru orice x, y X vom avea d(x, y) (x, y) pentru orice x, y
F (X, V ).
Exemplul 3.15.4. Distanta d(x, y) = |x y| este stabila pe (R, +).
Aceasta distanta fata de operatia {} nu este stabila.
Exemplul 3.15.5. Fie A o algebra, d(x, y) = 1 daca x 6= y si d(x, x) = 0.
Aceasta distanta este stabila.
Teorem a 3.15.6. Fie d o distanta pe multimea nevida X, atunci pe
F (X, V ) exista o asa distanta stabila nct:

1. (x, y) = d(x, y) pentru orice x, y X;

2. distanta este o distanta stabila si maximala pe F (X, V ).

74
 Demonstratie. Fixam multimea X cu distanta d.
In primul rand vom construi pe F (X, V ) o distanta stabila p(x, y) astfel
{ncat d(x, y) = p(x, y) pentru orice x, y X, atunci (x, y) d(x, y), pentru
orice x, y X.
Cazul 1. Exista un numar + > c = max{d(x, y) : x, y X}.
Fie p0 (x, y) = d(x, y) pentru orice x, y X.
Fixam a, b F (X, V ). Daca exista n 1, un termin n-ar t si x1 , y1 , ..., xn , yn
X pentru care a = t(x1 , ..., xn ) si b = t(y1 , ..., yn ), atunci p0 (a, b) = min{{d(xi , yi ) :
i m} : m 1, x1 , y1 , ..., xm , ym X, a = u(x1 , ..., xm ), b = u(y1 , ..., ym ), u
termin m-ar}. In caz contrar p0 (a, b) = c.
Acum notam p(x, y) = min{p0 (x, z1 )+p0 (z1 , z2 )+...p0 (zn1 , zn )+p0 (zn , y) :
n 1, z1 , z2 , ..., zn F (X, V )}.
Cazul 2. + = max{d(x, y) : x, y X}.
Notam dn (x, y) = min{d(x, y), n} pentru orice n 1. Construim pe
F (X, V ) distanta pn corespunzatoare distantei dn . Notam p(x, y) = sup{pn (x, y) :
n = 1, 2, ...}. Teorema este demonstrata.
Not a: Construim graful infinit G(X,V ) = (F (X, V ), E(X,V ) ) pentru care
(a, b) E(X,V ) daca si numai daca exista n 1, un termin n-ar t si
x1 , y1 , ..., xn , yn X pentru care a = t(x1 , ..., xn ) si b = t(y1 , ..., yn ). Daca
(a, b) E(X,V ) , atunci elementele a, b F (X, V ) se numesc adiacente.
Perechea (a, b) se numeste accesibila, daca n graful G(X,V ) exista un drum
ce uneste elementele a si b. Notam cu A(X,V ) totalitatea perechelor accesibile.
Este exident ca (x, y) A(X,V ) pentru orice x, y X. Relatia de accesibili-
tate este o relatie de echivalenta. Clasele de echivalenta sunt deschise pentru
orice distanta maximaa si stabila pe F (X, V ). Daca d este o distanta max-
imaa si stabila pe F (X, V ) si (a, b) 6 A(X,V ) , atunci (a, b) = +. Daca
d este o distanta maximaa si stabila pe F (X, V ) finita pe X (d(x, y) < +
pentru orice x, y X),atunci d(a, b) < + pentru orice puncte accesibile
a, b F (X, V ).
Not a: Daca X este un alfabet si d(x, y) {0, 1}, atunci orice cuvnt a
F (X, V ) contine o anumita informatie si d(a, b) reprezinta distanta dintre
informatiile a, b F (X, V ).
Not a: Distanta Hamming pe monoidul S() este extensia distantei d(x, x) =
0 si d(x, y) = 1 pentru x 6= y. Distanta Hamming contorizeaza numarul sim-
bolurilor diferite din cuvintele a si b.

3.16. Exercitii

75
 1. Fie f : A B un omomorfism al grupoidului (A, ) pe grupoidul
(B, ). Demonstrati:
1.1. Daca A este grupoid cu diviziune, atunci si B este grupoid cu diviz-
iune.
1.2. Daca A este grupoid comutativ, atunci si B este grupoid comutativ.
1.3. Daca A este grupoid cu unitate inversabil de dreapta (stanga), atunci
si B este grupoid cu unitate inversabil de dreapta (stanga).
1.4. Daca A este semigrup, atunci si B este semigrup.
1.5. Daca A este grup, atunci si B este grup.
2. Fie G totalitatea numerelor reale cu operatia binara xy = ax+by +c,
unde a, b, c sunt numere reale fixate si 0 6 {a, b}. Demonstrati:
2.1. (G, ) este cvasigroup medial topologic (satisface identitatea (x y)
(u v) = (x u) (y v)).
2.2. (G, ) este group daca si numai daca a= b = 1.
2.3. In (G, ) exista cel mult un idempotent.
3. Demonstrati ca grupoidul simplificabil cu diviziune este un cvasigrup.
4. Fie G totalitatea numerelor complexe cu operatia binara xy = x2 +y 2 .
Demonstrati:
4.1. (G, ) este un groupoid comutativ cu diviziune.
4.2. (G, ) nu este cvasigroup.
5. S a se arate ca un semigrup finit G admite idempotenti.
6. Construiti un grupoid finit fara idempotenti.
7. Fie (A, ) un grupoid cu element neutru. Demonstrati:
7.1. Elementul neutru este unic.
7.2. Daca A este semigrup, atunci elementul x M admite cel mult un
invers.
7.3. Daca A este semigrup, atunci G(A) = {x A : x admite invers x1 }
este un grup, numit grupul unitatilor lui A.
8. Fie E o signatura, G o E-algebra universala, S o multime nevida si
A(S, G) totalitatea aplicatiilor f : S G. Pentru orice n , u En si
f1 , f2 , ..., fn F (S, G) notam u(n,A(S,G)) (u, f1 , f2 , ..., fn )(x) = u(n,G) (u, f1 (x), f2 (x), ..., fn (x))
pentru orice x S. Demonstrati:
8.1. A(S, G) este o E-algebra.
8.2. A(S, G) este E-algebra topologica daca si numai daca G este E-
algebra topologica.
8.3. A(S, G) este E-algebra cvasitopologica daca si numai daca G este
E-algebra cvasitopologica.

76
 8.4. Fie V o cvasivarietate de E-algebre (abstracte, topologice, cvasitopo-
logice. Atunci A(S, G) V daca si numai daca G V .
8.5. Daca G este un semigrup cu unitate, atunci determinati grupul de
unitati G(F (S, G)).
9. Fie G(, M ) un graf cu nodurile si muchiile M . Fixam nodul b .
Consideram:
- 0 c = c 0 = c pentru orice c Lob (G(, M ));
- daca u = ba1 ...an b, v = bb1 ...bm b sunt cuvinte din Lb (G(, M )), atunci
u v = ba1 ...an bb1 ...bm b.
Demonstrati ca (Lb (G(, M )), ) este un monoid.
10. Fie G(, M ) un graf orientat cu nodurile si muchiile M . Fixam
nodul b . Consideram:
- 0 c = c 0 = c pentru orice c Lob (G(, M ));
- daca u = ba1 ...an b, v = bb1 ...bm b sunt cuvinte din Lob (G(, M )), atunci
u v = ba1 ...an bb1 ...bm b.
Demonstrati ca (Lob (G(, M )), ) este un monoid.
11. Fie o relatie de echivalenta pe grupoidul (magma) G la care: a b
si s G implica sa sb si as bs. Demonstrati ca este o congruenta pe
G, pe clasele de echivalenta G/ exista o unica structura de grupoid fata de
care proiectia p : G G/ este un omomorfism. Daca G este semigrup,
atunci si G/ este un semigrup.
12. Fie G(, M ) un graf orientat cu nodurile si muchiile M . Fixam
nodul b . Notam M + = M si G(, M + ) se considera graful G(, M )
lipsit de orientare. Demonstrati ca (Lob (G(, M )), ) este un submonoid al
monoidului (Lb (G(, M )), ). In ce caz aceste monoide coincid?
13. Fie = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}, dH distanta Hamming pe S().
13.1. Pentru limbagele L = {322, 47, 15} si M = {0, i6, 3} determinati
L2 , M 3 , LM , M L.
13.2. Cate cuvinte din S5 () ncep cu 63?
13.3. Determinati distanta dH (x, y) pentru x, y {123, 321, 14253}.
13.4. Cate cuvinte sunt n S() de lungime strict mai mica de 4?
14. Fie G un grup. Demonstrati ca pentru orice distanta d pe G urma
toarele afirmatii sunt equivalente:
(i) Distanta d este stabila.
(ii) Distanta d este invarianta: = d(ax, ay) = d(xa, ya) = d(x, y) pentru
orice a, x, y G.
(iii) d(x1 , y 1 ) = d(ax, ay) pentru orice a, x, y G.
(iV) d(x1 , y 1 ) = d(xa, ya) pentru orice a, x, y G.

77
 15. Fie d ometrica stabila pe corpul asociativ A. Demonstrati ca d(x, y)
= d(0, 1) pentru orice doua puncte diferite x, y A.
16. Construiti monoizii ML si KL generat de limbajul L = .
17. Construiti monoizii ML si KL generat de limbajul L = {0}.
18. Construiti monoizii ML si KL generat de limbajul L = {ab, a2 b, b2 a},
unde a, b sunt doua elemente diferite din .

78
 Capitolul IV.
AUTOMATE ABSTRACTE
Termenul informatica desemneaza stiinta procesarii informatiei, n spe-
cial al procesarii cu ajutorul calculatoarelor. Termenul englezesz este com-
puter science sau computing science, care se traduce stiinta calculatorului.
Inainte de anul 1950, termenul de computer se referea n limba engleza la
o persoana (un functionar) care efectua calcule. Primii cercetatori in ceea
ce avea sa se numeasca informatica, cum sunt Kurt Godel si Alonzo Church,
au fost interesati de problema computationala: ce informatii ar putea un
functionar uman sa calculeze avand hartie si creion. Una din motivatiile
acestui proiect a fost dorinta de a proiecta si realiza masini computationale
care sa automatizeze munca unui calculator sau computer uman. In perioada
anilor 1970, cand masinile computationale au cunoscut o evolutie accelerata,
termenul de computer si-a modificat semnificatia, referindu-se de acum
mai degraba la masini, decat la predecesorii sai umani.
Terminul Informatica s-a stabilit la nceputul anilor 1960. In anul 1957
savantul german Karl Steinbuch publica lucrarea Informatik: Automatische
Informationsverarbeitung. In anul 1962 savantul francez Philippe Drey-
fus publica monografia Linformatique. In anul 1966 apare lucrarea A. I.
Mikhailov, A. I. Chernyi, R. S. Gilyarevskii Informatica un nou nume a
teoriei informatiei stiintifice.
Istoric informatica s-a dezvoltat ca stiinta din matematica. Din aceasta
cauza se considera ca termenul informatica provine din alaturarea cuvin-
telor informatie si matematica. Alte surse tin ca provine din combinatia
informatie si automatica. Mentionam ca istoria informaticii ncepe nainte
de momentul aparitiei computerului. Informatica se divide n urmatoarele
domenii fundamentale:
1. Informatica teoretica;
2. Informatica practica;
3. Informatica tehnica.
Pe lnga aceste trei domenii principale mai exista:
4. Inteligenta artificiala.
Acest domeniu este considerat ca un domeniu interdiscilinar care ntr-
o anumita masura este de sinestatator. Utilizarea informaticii n diferite
domenii ale vietii este cuprins n termenul:

79
 5. Informatica aplicata.
Din aceasta cauza putem ntilni asa termeni ca: informatica economica,
informatica geografica, informatica medicala, etc.
Informatica teoretica poate fi considerata ca baza pentru alte domenii
derivate. Aceasta asigura cunostintele fundamentale pentru decidabilitatea
unei probleme, sistematizarea complexitatii, formalizarea automatelor si lim-
bajelor formale. Informatica teoretica se mai ocupa cu automatica, teo-
ria grafurilor, criptologie, logica. Informatica teoretica pune bazele pentru
construirea compilatoarelor si limbajelor de programare pentru formalizarea
problemelor din matematica. Ea poate fi considerata ca coloana vertebrala a
informaticii. Automatele sunt n informatica masini teoretice, avnd un com-
portament bine definit printr-o serie de reguli care alcatuiesc un program.
Teoria abstracta a automatelor este un domeniu la baza cruia sunt alge-
bra, logica, teoria limbajelor formale, teoria grafurilor, teoria probabilitatilor.
Vom examina numai automate abstracte deterministe.

4.1. Modelul lui von Neumann

Sistemele de calcul au evoluat si evoluiaza odata cu dezvoltarea tehnolo-

giei de realizare a circuitelor electronice. Totusi performantele unui sistem de
calcul pot fi mbunatatite fara schimbarea tehnologiei, doar prin modificarea
structurii sistemelor.
Arhitectura calculatoarelor defineste modul de organizare, de interconectare
a unitatilor constructive ale sistemelor. Un sistem de calcul este un sistem
fizic care prelucreaza automat informatia codificata sub forma de valori dis-
crete, conform unui program ce indica o succesiune determinata de operatii
aritmetice si logice. Un sistem de calcul este alcatuit din doua componente
pricipale:

1. Hardware

2. Software

Un sistem de calcul modern este un ansamlu de procesoare, memorie,

unitati functionale, retele de interconectare, dispozitive periferice, canale de
interconectare, compilatoare, sisteme de operare, limbaje de programare, pro-
grame.
Structura de baza a calculatorului secvetial cu program memorat a fost
stabilita de John von Neumann n 1945 si cuprinde cinci unitati functionale:

80
 - unitatea de intrare (UI);
- unitatea de memorare (M);
- unitatea de iesire (UE);
- unitatea aritmetico-logica (UAL);
- unitatea de comanda (UC).

M 
6
?
-

- UI - UAL - UE 
-
-
6 6 6
?
- UC

Modeul lui Neumann de construire a calculatorului s-a impus de la nceputul

masinilor de calcul electronic si este pna n prezent singurul model functional.
Acest model defineste calculatorul ca un ansamblul format din doua compo-
nente centrale:
- unitatea de comanda;
- memoria interna.
Unitatea de memorie reprezinta unitatea functionala a unui calculator n
care se stocheaza informatia: date si programe. Memoria unui calculator este
formata din memoria interna (memoria pricipala, care pastreaza datele ce se
utilizeaza la un moment dat) si memoria externa (secundara, care pastreaza
toate celelalte programe si date ce trebuie sa se afle la dispozitia sistemului
de calcul).
Unitatea de comanda este cea responsabila de administrarea si prelu-
crarea informatiei, n schimb ce memoria interna serveste la dispozitia aces-
tora. Unitatea de intrare furnizeaza instructiuni si date care sunt stocate
ulterior de unitatea de memorie. Instructiunile si datele sunt procesate de
unitatea aritmetico-logica sub controlul unitatii de control. Rezultatele sunt
trimise la unitatile de iesire, si programul stocat este cel mai important aspect
al modelului Neumann. Un program este stocat n memoria calculatorului
mpreuna cu datele procesate.
Inainte de aparitia calculatoarelor cu program stocat programele erau sto-
cate pe medii externe cum ar fi cartele perforate. In calculatorul cu program
stocat programul poate fi manipulat ca si cum ar reprezenta date. Aceasta

81
a adus la aparitia compilatoarelor si sistemelor de operare si face posibila
marea versatilitate a calculatoarelor modrene.

4.2. Automate abstracte

Un automat schematic contine trei unitati:

1. unitatea de intrare (care contine de regula un numar finit de intrari);

2. unitatea de prelucrare a datelor ntroduse prin intrari;

3. unitarea de iesire, care contine un numar finit de iesiri.

In dependenta de datele introduse, automatul se afla ntr-o anumita stare

interna. La automatele reale totalitatea statilor interne este finita.
Cele mentionate permit sa formalizam dinamica automatelor.
Daca notam cu X totalitatea intrarilor, cu Y totalitatea iesirilor si cu S
totalitatea starilor, atunci pentru fiecare s X si fiecare s S se obtine o
noua stare bine determinata (x, s) S si la iesire un element bine determi-
nat (x, s) Y .
Urmatorul concept a fost introdus de George H. Mealy n 1955.
Definitia 4.2.1. Un automat abstract Mealy sau simplu un automat este
ansamblul A = (X, Y, S, , ), unde:
- X este o multime nevida ce formeaza spatiul intrarile, care se mai
numeste alfabetul de intrare, iar un element din X se mai numeste input,
- Y este o multime nevida ce formeaza spatiul iesirile,
- S este o multime nevida ce formeaza spatiul starilor,
- : X S S si : X S Y sunt doua aplicatii.
Functia se numeste dimanica automatului sau tranzitia de stari sau
functia de tranzitie. Functia se numeste functia de iesire.
Initia Mealy considera numai automate finite, dar n present aceasta
restrictie nu e obligatoare.
Not a: Daca X, Y si S sunt spatii topologice, atunci aplicatiile si
se considera continue, iar automatul se numeste automat topologic. Auto-
matele sunt algebre polisortate. Deci teoria alebrelor polisortate joaca un rol
important n studiul automatelor abstracte.
Not a: Fie E o signatura si A = (X, Y, S, , ) un automat. Pe unele din
multimile X, Y, S se ntroduc structuri algebrice. In aceste cazuri:

82
 1. Daca S este o E-algebra, atunci pentru fiecare x X aplicatia x =
|{x} S S este un omomorfism. In acest caz vom spune ca A este un
(E, S)-automat.
2. Daca S si Y sunt E-algebre, atunci pentru fiecare x X aplicatiile x
= |{x} S S si x = |{x} S Y sunt omomorfisme. In acest caz
vom spune ca A este un (E, S, Y )-automat.
3. Daca X si Y sunt E-algebre, atunci pentru fiecare s S aplicatiile s
= |X {s} S si s = |X {s} Y sunt omomorfisme. In acest caz
vom spune ca A este un (E, X, Y )-automat.
Prezinta interes automatele lineare. Daca R este un corp comutativ si
asociativ, iar X, Y sunt spatii liniare peste corpul R, atunci automatul se
numeste liniar.
Exista diferite moduri de reprezentare a automatelor:
1. Automatele pot fi reprezentate analitic.
2. Automatele finite pot fi reprezentate prin metoda tabelara.
3. Grafic automatele finite pot fi reprezentate prin grafuri orientate. Fie
A = (X, Y, S, , ) un automat finit. Construim graful orientat GA n modul
urmator:
i). Multimea starilor S este multimea nodurilor grafului GA .
ii). Arcele ce ies din nodul a S se noteaza prin perechele ordonate (x, y),
unde x X, y = (x, a) Y si b = (x, a) este extremitatea finala. Prin,
urmare mai multe arce pot fi notate cu una si acelas simbol (x, y). Formal,
EA = {(x, y)a : a S, x X, y = (x, a) Y formeaza multimea arcel.
Arcul (x, y)a are extremitatea initiala a si extremitatea finala b = (x, a).
Perechea GA = (S, EA ) se numeste graful automatului A = (X, Y, S, , ).
Reprezentarea grafica permite sa determinam vizualtoate posibilita tilede
trecere dintr-o stare n alta.
Un automat este un sistem dinamic a carui comportare se poate descrie ca
o succesiune de evenimente numite stari, ce apar la diferite momente de timp.
Automatele reale functioneaza n timp discret. De regula, momentul initial
se considera t0 = 0. In momentul initial se fixeaza starea initiala s0 S. Se
introduce la intrare comanda x0 si automatul trece n starea s1 = (x0 , a0 ),
iar la iesire se obtine informatia y1 = (x0 , a0 ). Comenzile x0 , x1 , x2 , ..., xn ,
care se introduc n momentele t0 , t1 , t2 , ..., tn , produc o succesiune de stari
s0 , s1 , ..., sn , sn+1 si o succesiune de informatii la iesire y1 , y2 , y3 , ..., yn , yn+1 .
O succesiune de stari se numeste evolutie a automatului. Succesiunea de
comenzi x0 , x1 , x2 , ..., xn formeaza un program de calculator acordat cu un
scop final. Un program de calculator este format dintr-un sir de instructiuni

83
alese dintr-un set predefinit de instructiuni (numit limbaj de programare)
prin care se comunica calculatorului de un anumit tip, in mod detaliat, care
anume operatii si n ce ordine trebuie sa efectueze. Baza programului de
calculator este un algoritm. Un algoritm (cuvantul are ca origine numele
matematicianului persan Al-Khwarizmi) nseamna o metoda sau o proce-
dura de calcul, alcatuita din parti elementare necesare pentru rezolvarea
unei probleme sau clasa de probleme. Diferenta t = ti ti1 se masoara n
nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secunda). Semnalele
de intrare si de iesire sunt de regula succesiuni de valori binare 0sau 1.
Un automat se numeste initial daca n multimea starilor S este fixata o
singura stare a0 ca stare initiala si o multime T de stari terminale (finale).
Daca exista mai multe stari initiale automatul este slab initial.
Automatul initial se noteaza A = (X, Y, S, , , s0 , T ). Studiul lor algebric
nu se deosebeste de studiul automatelor neesentiale.
Automatul A = (X, Y, S, , ) se numeste conex, daca pentru orice doua
stari diferite a, b S exista o evolutie a automatului s0 , s1 , ..., sn pentru care
a = s0si b = sn .
Fie A = (X, Y, S, , ) un automat si x, y X. Atunci pentru orice s S
se determina elementele (y, (x, s)) si (y, (x, s)). Aceasta nseamna ca o
secventa x1 , x2 , ..., xn de signale la intrare este un nou signal. Ar fi natural
ca aceasta secventa sa fie un signal din X. Atunci este suficient de cerut ca
X sa fie grupoid sau semigrup.
Definitia 4.2.2. Automatul A = (X, Y, S, , ) se numeste semigru-
pal (grupoidal), daca (X, )este semigrup (grupoidal) si se satisfac conditiile
(y, (x, s)) = (yx, s) si (y, (x, s)) = (yx, s) pentru orice x, y X si
s S.

4.3. Subautomate si omomorfisme

Definitia 4.3.1. Automatul A1 = (X1 , Y1 , S1 , 1 , 1 ) este subautomat al

automatului A2 = (X2 , Y2 , S2 , 2 , 2 ), daca: X1 X2 , Y1 Y2 , S1 S2 si
1 (x, s) = 2 (x, s), 1 (x, s) = 2 (x, s), x X1 , s S1 .
Definitia 4.3.2. Fie A1 = (X1 , Y1 , S1 , 1 , 1 ) si A2 = (X2 , Y2 , S2 , 2 , 2 )
doua automate. Se spune : A1 A2 este un omomorfism, daca =
(1 , 2 , 3 ), unde 1 : X1 X2 , 2 : Y1 Y2 , 3 : S1 S2 sunt trei
aplicatii la care 3 (1 (x, s)) = 2 (1 (x, 3 (s)) si 2 (, (x, s)) = 2 (1 (x), 3 (s))
pentru orice (x, s) X1 S1 .

84
 Definitia 4.3.3. Fie A1 = (X1 , Y1 , S1 , 1 , 1 ) si A2 = (X2 , Y2 , S2 , 2 , 2 )
doua automate. Notam X = X1 X2 , Y = Y1 Y2 , S = S1 S2 , ((x1 x2 ), (s1 s2 ))
= (1 (x1 , s1 ), 2 (x2 s2 ))
si ((x1 x2 ), (s1 s2 )) = (1 (x1 , s1 ), 2 (x2 s2 ))
pentru orice (x1 , s1 ); (x2 , s2 ) X S. Atunci A = (X, Y, S, , ) se
numeste produsul automatelor A1 , A2 si notam A = A1 A2 .
Vom avea proiectiile pi : A Ai = (X1 X2 Xi , Y1 Y2 Yi , S1
S2 Si ) i {1, 2}. Aceste proiectii sunt omomorfisme.
Ca si n cazul polialgrbrelor, putem defini produsul unei multimi finite
sau infinite de automate. Deci pentru orice multime de automate {A =
(X , Y , S , , ) : M } se determina produsul lor A = {A : M }
si proiectiile p : A A .
Vom examina varietati si cvasivarietati de automate.
Adesea apare necesitatea de a examina automate cu aceiasi multime de
intrari, sau cu aceiasi multime de iesiri, sau cu aceiasi multime de stari.
Daca X1 = X2 , atunci 1 : X1 X2 este aplicatia identica. In asa cazuri
se schimba notiunea de produs cartezian. Daca A1 = (X, Y1 , S1 , 1 , 1 ), A2
= (X, Y2 , S2 , 2 , 2 ), atunci A = A1 A2 =(X, Y1 Y2 , S1 S2 , , ), unde
(x, (s1 , s2 ) = (1 (x, s1 ), 2 (x, s2 )), (x, (s1 , s2 ) = (1 (x, s1 ), 2 (x, s2 )). In
acest caz omomorfismele se numesc (Y, S)-omomorfisme, iar produsele carte-
siene (Y, S)-produse cartesiene.
Similar se introduc notiunele de X-omomorfisme, Y -omomorfisme, S-
omomorfisme, (X, Y )-omomorfisme, (X, S)-omomorfisme, X-produse carte-
siene, Y -produse cartesiene, S-produse cartesiene, (X, Y )-produse cartesiene,
(X, S)-produse cartesiene.
Fie A = (X, Y, S, , ) un automat. = (X , Y , S ) se numeste relatie
de echivalenta pe A, daca X , Y , S sunt relatiide echivalente respectiv
pe X, Y, S. Consideram ca X/ = X/X , Y / = Y /Y , S/ = S/S .
Polimultimea A/ = (X/, Y /, S/) se numeste catul relatiei de echivalenta
, iar (p : A A/ = (pX : X X/, pY : Y Y /, pS : S S/) este
proiectia naturala.
Definitia 4.3.4. Se numeste congruenta pe automatului A = (X, Y, S, , )
o asa relatie de echivalenta = (X , Y , S ) pe automatul A la care pentru
orice x, x0 X si s, s0 S din xXx0 si sS s0 urmeaza (x, s)S (x0 , s0 ) si
(x, s)S (x0 , s0 ).
Teorema 4.3.5. Relatia de echivalenta pe automatul A = (X, Y, S, , )
este o congruenta pe automatului A daca si numai daca exista asa aplicatii
: X/ S/ S/ si : X/ S/ Y / pentru care proiectia nat-

85
urala p : A A/ este omomorfism al automatului A pe automatul A/ =
(X/, Y /, pS : S/, , ). Automatul A/ se numeste catul automatului
A. Daca automatul A este grupoidal (semigrupoidal), atunci si automatul
cat este grupoidal (semigrupoidal), iar proiectia pX este un omomorfism.
Demonstratie. Este standarta.
Corolarul 4.3.6. (Teorema despre omomorfism). Fie : A A0 =
(1 : X X 0 , 2 : Y Y 0 , 3 : S S 0 ) un omomorfism al automatului A
= (X, Y, S, , ) n automatul A0 = (X 0 , Y 0 , S 0 , 0 , 0 ). Atunci
1. Imagina (A) = (1 (X), 2 (Y ), 3 (S), , 0 , 0 ) esteun subautomat al
automatului A0 .
2. Relatia de echivalenta ker() = (ker(1 ), ker(2 ), ker(3 )) este o
congruenta pe automatul A si se numeste nucleul omomorfismului .
3. Exista un unic isomorfism = (1 )2 , 3 ) al automatului A/ker()
pe automatul (A) astfel ncat = pker() .

4.4. Automate elementare

Teoria automatelor realizeaza studiul teoretic al posibilitatilor si limitarilor

dispozitivelor de prelucrare a informatiei, folosind un model abstract care
imita activitatea si aspectul functional al acestor dispozitive.
Nu exista o definitie a automatelor elementare.
Pentru automatul A = (X, Y, S, , ) vom formula conditiile:
(E1) este conex;
(E2) spatiul de iesiri coincide cu spatiul starilor Y = S si = ;
(E3) exista un element a X care nu schimba starile, adica (a, s) = s
pentru orice s S;
(E4) nu contine subautomate cu proprietatile enumerate mai sus;
(E5) este strict conex, adica pentru orice doua stari a, b S vom avea
(x, a) = b pentru un careva element x X.
Cu unele din aceste proprietati exista automate, la care X = {0, 1} si
spatiul starilor este finit sau numarabil.
Daca |S| = 2, atunci conditiile (E1) si (E5) sunt echivalente. Conditia
(E5) impiune un numar mare de elemente n spatiul de intrari.
Exemplul 4.4.1. Fie X = {0, 1}, X 0 = {1}, n 1, S = Y = {0, 1, ..., n},
(1, n) = (1, n) = 0, (0, s) = (0, s) = s pentru orice s S si (1, i) = (1, i)
= i+1 pentru orice i {0, 1, ..., n1}. Automatul A = (X, Y, S, , ) satisface
conditiile (E1) (E4). Automatul A0 = (X 0 , Y, S, , ) satisface conditiile
(E1), (E2) si (E4), este subautomat al automatului A = (X, Y, S, , ) si nu

86
 contine subautomate. Automatul A0 = (X 0 , Y, S, , ) este un automat ciclic
conex (cu ntoarcere).
Un automat cu |X| = 1 se numeste autonom.
Exemplul 4.4.2. Fie X = {1}, , S = Y = {0, 1, ..., n, ...}, (1, n)
= (1, 0) = n + 1 pentru orice n S. Automatul A = (X, Y, S, , ) satis-
face numai conditia (E2) si nu contine subautomate. Automatul A este un
automat ciclic fra ntoarcere.
Exemplul 4.4.3. Fie X = {0, 1, 1}, X 0 = {1}, S = Y = {0, 1, ..., n, ...},
(1, 0) = (1, 0) = 1 (0, s) = (0, s) = s si (i, s) = (i, s) = s + i pentru
orice s S, iar si (1, n) = (1, n) = n si (1, n) = (1, n) = n + 1 pen-
tru orice n S si i X1. Automatul A = (X, Y, S, , ) satisface conditiile
(E1) (E4). Automatul A0 = (X 0 , Y, S, , ) satisface conditiile (E1), (E2)
si (E4), este subautomat al automatului A = (X, Y, S, , ) si nu contine
subautomate.
Automate, n careva sens elementare, pot fi construite n urmatorul
mod:
1. Fixam trei numere naturale k 1, n 2 si m 1.
2. Fixam spatiul de stari S = {0, 1, .., m}.
3. Fixam o multime Q, |Q| = n si Qk este totalitatea cuvintelor de
lungimea k.
4. Spatiul de intrri X este o submultime a multimii Qk .
5. Construim o aplicatie : X S S.
6. Y = S si = .
7. A = (X, Y, S, , ) este un automat.
In unele cazuri Q = S C si X = Qk1 C. Elementele din C vor
reprezenta comenzi cu un sens de sincronizare, de permisiune.
In teoria automatelor, din punct de vedere practic, prezinta interes au-
tomatele cu conditiile (E1) (E4), 2 |X| 4 si S = Y = {0, 1}. Aceste
automate modeleaza activitatea si aspectul functional ale unor dispozitive
electronice cu doua stari stabile, care pot fi utilizate ca module fundamen-
tale de constructii a sistemelor electronice digitale utilizate n computere,
comunicatii, diverse tipuri de sisteme electronice. Un asa dispozitiv se numeste
flip-flop (deschis-nchis) sau trigger. Primul flip-flop electronic a fost
inventat n 1918 de catre fizicienii britanici William Eccles si Frank Wil-
fred Jordan si initial a fost numit circuitul de declansare Eccles-Jordan (the
Eccles-Jordan trigger circuit). Primele aplicari au fost n 1943 la construirea
computerului britanic British Colossus codebreaking computer, iar apoi n
diverse caculatoare si circuite integrate. Diverse tipuri de triggere (RS-, D-,

87
T-, JK-) au fost discutate pentru prima oara n 1954 n cursul de prelegeri
Designul calculatoarelor tinut de Phister Montgomery, iar mai trziu a
aparut n cartea Proiectarea logica a calculatoarelor digitale a aceluias
autor (1958).
Exemplul 4.4.4. RS-Triggere. Abreviatia RS provine de la cuvantul
reset (resetare). Intrarea consta din doua canale si la fiecare din ele vom
avea comenzi de doua tipuri 0, 1. Comanda 11 este intersisa. Deci X =
{00, 01, 10}, Y = S = {0, 1}, = , (00, 0) = 0, (00, 1) = 1, (01, 0) = 0,
(01, 1) = 0, (10, 0) = 1, (10, 1) = 1.
Exemplul 4.4.5. D-Triggere. Abreviatia D provine de la cuvantele
data, delay (date, ntarzaere). Intrarea consta din doua canale D, C,
unde D {0, 1} si C {, +}. Comanda C are un sens de sincronizare, de
permisiune. Deci X = {0, 0+, 1, 1+}, Y = S = {0, 1}, = , (0, 0) =
(0+, 0) = 0, (0, 1) = 1, (0+, 1) = 0, (1, 0) = 0, (1, 1) = 1, (1+, 0)
= (1+, 1) = 1.
Exemplul 4.4.6. T-Triggere asincronice. Abreviatia T provine de la
cuvantul toggle. Intrarea consta din dintr-un unic canal T , unde T
{0, 1}. Deci X = {0, 1}, Y = S = {0, 1}, = , (0, 0) = (1, 1) = 0, (1, 0)
= (1, 0) = 1.
Exemplul 4.4.7. T-Triggere sincronice. Intrarea consta din doua canale
T, C, unde T {0, 1} si C {, +}. Comanda C are un sens de sin-
cronizare, de permisiune. Deci X = {0, 0+, 1, 1+}, Y = S = {0, 1}, =
, (0, 0) = (0+, 0) = 0, (0, 1) = 1, (0+, 1) = 1, (1, 0) = 0, (1, 1)
= 1, (1+, 0) = 1, (1+, 1) = 0.
Exemplul 4.4.8. JK-Triggere. Abreviatia JK provine de la cuvantele
jump, kill (a sari, a ucide). Intrarea consta din doua canale R, K, unde
R, K {0, 1}, si la fiecare din ele vom avea comenzi de doua tipuri 0, 1.
Deci X = {00, 01, 10, 11}, Y = S = {0, 1}, = , (00, 0) = 0, (00, 1) = 1,
(01, 0) = 0, (01, 1) = 0, (10, 0) = 1, (10, 1) = 1, (11, 0) = 1, (11, 1) =
0.

4.5. Actiuni. Semiautomate

Un grupoid cu unitate se va numi magma. Acest termin n literatura

matematica se foloseste pentru orice grupoid.
Observam ca capacitatea de functionarea a automatului nu depinde de
iesirea Y si . Din aceasta cauza reprezinta interes urmatoarea notiune:

88
 Definitia 4.5.1. Se numeste semiautomat ansamblul A = (X, S, ),
unde: X este o multime nevida ce formeaza intrarile si S este o multime
nevida a starilor, iar : X S S este functia de tranzitie.
Not a: Daca X si S sunt spatii topologice, atunci aplicatia se considera
continue, iar semiautomatul se numeste semiautomat topologic. Semiuto-
matele ca si automatele sunt algebre polisortate. Deci teoria alebrelor polisor-
tate joaca un rol important n studiul semiautomatelor.
Definitia 4.5.2. Fie G, , e) o magma topologica cu elementul neutru
e. Se numeste actiune a magmei G pe spatiul S o aplicatie continue :
G S S, satisfacand:
A1) (u, (v, x)) = (v u, x) pentru orice u, v G si x S;
A2) (e, x) = x pentru orice orice x S.
Not a: Orice actiune este si un semiautomat.
Fie A = (X, S, ) un semiautomat. Daca X 0 X, S 0 S sunt submultimi
neide si (X 0 S 0 ) S 0 , atunci A0 = (X 0 , S 0 , ) este un subsemiautomat al
semiautomatului A = (X, S, ). Dacxa X 0 = X, atunci A0 = (X, S 0 , ) este
un S-subsemiautomat
Daca A0 = (X, S 0 , ) este un subsemiautomat (X (S \ S 0 )) S 0 = ,
atunci se spune ca A0 este un subsemiautomat separat al semiautomatului
A. Subautomatele separate sunt S-subautomate.
Pentru orice submultime nevida S 0 a multimii S exista doua submultimi
minimale a(S 0 ) a2 (S 0 ) ale multimii S astfel ncat S 0 a(S 0 ) a2 (S0), A(S 0 )
= (X, a(S0), ) este subsemiautomat si A(S 0 , 2) = (X, a2 (S0), ) este subsemi-
automat separat al semiautomatului A.
Graful GA = (S, EA ) se construieste pentru orice subautomat A = (X, S, ).
Semiautomatul A = (X, S, ) se numeste conex, daca pentru orice doua
stari diferite a, b S exista o evolutie (un drum n GA ) a subautomatu-
lui s0 , s1 , ..., sn pentru care a = s0si b = sn .
Teorema 4.5.3. Semiautomatul A = (X, S, ) este conex, daca si numai
daca nu contine S-subsemiautomate proprii.
Demonstratie. Daca A este conex, atunci a(S 0 ) = S pentru orice
submultime nevida S S. Deci A nu contine S-subsemiautomate proprii.
Daca A0 = (X, S 0 , ) este un subsemiautomat propriu, a S 0 si b S \ S 0 ,
atunci nu exista o evolutie s0 , s1 , ..., sn a subautomatului A pentru care
a = s0si b = sn . Teorema este demonstrata.
Subsemiautomatul A0 = (X 0 , S 0 , ) al semiautomatului A = (X, S, ) se
numeste S-minimal, daca X 0 = X si A0 nu contine S 0 -subsemiautomate pro-
prii.

89
 Corolarul 4.5.4. Orice subsemiautomat S-minimal este conex.
Urmatoarea afirmatie este evidenta.
Teorema 4.5.5. Daca spatiul de stari S este finit, atunci semiautomatul
A = (X, S, ) contine subsemiautomate S-minimale.
Fie A = (X, S, ) un semiautomat. Pentru orice submultime Z S
notam cl0 (Z) = Z, cln+1 (Z) = cln (Z) {a S : (x, a) cln (Z) pentru un
careva x X} pentru orice n si cl(Z) = {cln (Z) : n }. Multimea
cl1 (Z) se v-a numi nchiderea primara, iar cl(Z) nchiderea multimii Z.
Urmatoarele afirmatii sunt evidente.
Teorema 4.5.5. Operatorii de nchidere cl1 si cl satisfac proprietatilor:
1. cl1 () = cl() =
2. Z cl1 (Z) cl(Z) pentru orice submultime Z a multimii S.
3. cl1 ({Z : M }) = {cl1 (Z ) : M } si cl({Z : M })
= {cl(Z ) : M } pentru orice familie {Z : M } de submultimi a
multimii S.
4. cln+1 (Z) = cl1 (cln (Z)) si cl(cl(Z)) = cl(Z) pentru orice submultime Z
a multimii S si orice n .
5. Daca X este monoid si A este o dinamica, atunci cl(Z) = cl1 (Z)
pentru orice submultime Z a multimii S.
Operatorul de nchidere cl genereaza o topologie T(A) pe S. Aceasta
topologie este paradiscreta: reuniunea unui numar arbitrar (finit sau infinit)
de multimi nchise este o multime nchisa. Pentru fiecare s S multimea
a({s} este cea mai mica vecinatate a punctului s n spatiul (S, T(A)). Spatiul
topologic cu o topologie paradiscreta se numestr spatiu Alexandroff.
Not a: Daca A = (X, Y, S, , ) este un automat, atunci As = (X, S, )
este semiautomatul asociat automatului A.
Not a: Daca A = (X, Y, S, , ) este un automat, atunci As = (X, S, )
este semiautomatul asociat automatului A.
Not a: Orice semiautomat A = (X, S, ) poate fi transformat n automat.
Pentru acesta este suficient sa fixam spatiul iesirilor Y si functia de iesire
. Obtinem extensii A0 = (X, Y, S, ) ale semiautomatului A. Extensia Ae
= (X, Y = S, S, , = ) este cea elementara. Prin urmare teoria semiauto-
matelor este un nucleu important al teoriei automatelor.

4.6. Dinamici. Automate celulare

Fie un spatiu topologicsi : o aplicatie continua numita

translatie. Notam 0 (x) = x pentru orice x si n+1 = n pentru

90
 orice n . Consideram = {0, 1, 2, ...} un monoid discret. Fie (n, x) =
n (x) pentru orice (n, x) . Atunci : S S este o actiune a
monoidului pe spatiul si seva numi dinamica. Dinamica (, , ) se va
nota (, ).
Deci orice aplicatie continua : genereaza o dinamica (, ),
care este si un semiautomat.
Fie (, ) o dinamica.
Multimea O(x) = {n+1 (x) : n } se numeste orbita punctului x .
Daca n > 1, atunci On (x) = {i+1 (x) : i n} se numeste n-orbita punctului
x sau lant de lungimea n. Punctul x este periodic cu perioada
n > 0, daca n (x) = x, adica x On (x). Punctul x este eventual
periodic cu perioada n > 0 si preperioada m > 0, daca m (x) este un punct
periodic cu perioada n, adica m (x) = n+m (x).
Multimea F se numeste invarianta (strict invarianta), daca (F )
F 9respectiv, (F ) = F ). Orbitele sunt multimi invariante. Multimile in-
variante sunt reuniuni de orbite.
Examenam spatiile Z si . Daca punctul s = (sn : n ) se
identifica cu punctul sz = (s0n : n Z) Z , unde s0i = 0 pentru i < 0
si s0i = si pentru i 0, atunci vom considera Z . Pe spatiile Z si
vom examina metrica d(x, y) = max{2|n| : xn 6= yn } pentru orice doua
puncte x = (xn : n Z), y = (yn : n Z) din Z . Spatiul Z este complet.
Subspatiul este nchis n Z si omeomorf cu spatiul Baire. Daca alfabetul
este finit, atunci spatiile Z si sunt omeomorfe cu spatiul (multimea
perfecta) a lui Cantor.
Daca x = (xn : n Z) Z , atunci (x)i = xi .
Pe spatiul {Z , } examinam aplicatia la care ((x))i = (x)i+1
pentru orice x si i Z sau i , care se numeste operatorul de
comutare sau transfer (shift). Pe spatiul Z transferul este o isometrie, iar
pe o aplicatie continua, deschisa, | 1 (x)| =| si d(y, z) = 1 pentru orice
doua puncte diferite y, z 1 (x).
Dinamicile (Z , ) si ( , ) se numesc transferuri pline (full shifts). O
submultime nevida B din Z sau se numeste subtransfer, daca (b)
B. Submultimea B este un subtransfer daca si numai daca (B, ) este o
subdinamica.
Fie B un subtransfer si [x] = {(x)0 (x)1 ...x(x)n : n } pentru orice
x B. Atunci L(B) = {[x] : x B} este limbajul generat de subtransferul
B peste alfabetul .
Cuvantul w L(B) este intrinsec sincronizat, daca pentru orice u, vS()

91
 pentru care uw, wv L(B) vom avea uwv L(B).
Pe spatiul vom examena numai topologia discreta, iar pe spatiul Z
topologia generata de metrica d construita anterior.
Fie x = (xn : n Z) Z . Pentru i, j Z, i j, notam (x)[i,j] =
(xi , xi+1 , ..., xj ) ji+1 .
Definitia 4.6.1. Dinamica (Z , ) se numeste automat celular cu al-
fabetul , daca exista doua numere m, a Z (memoria si anticipatiunea),
m a, si o regula locala f : am+1 (regula locala) astfel ncat ((x))i
= f ((x)[i+m,i+a ) pentru orice x Z si i Z. Mumerele r = max{|m|, |a|}
si d = a m se numesc respectiv raza si diametrul automatului celular.
Teorema 4.6.2.(G. A. Hedlund, 1969) Fie un spatiu finit. Pentru
dinamica (Z , ) urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
1. (Z , ) este un automat celular.
2. = .
3. este un omomorfism al dinamicii (Z , ).
4. este un omomorfism al dinamicii (Z , ).
Demonstratie. Mentionam ca implicatiile 1 2 3 4 2 se
verifica cu usurinta.
In cazul alfabetului finit, un automat celular poate fi considerat un model
abstract al unui sistem de obiecte, numite celule, cu urmatoarele caracter-
istici:
- Celulele traiesc pe o grila (retea). Grila are o careva dimensiune, un
automat celular poate fi de orice dimensiune finita.
- Fiecare celula are o stare. Numarul posibil de stari este finit. Cel mai
simple exemple au doua stari 1 si 0 (n unele modele cu aspect biologic viu
si mort).
- Fiecare celula are o vecinatate care poate fi definita n mai multe feluri,
dar de obicei este o lista de celule adiacente. De regula vecinatatea celulei
depinde de dimensiunea, raza si si diametrul automatului celular.
Automatele celulare au fost introduse de John von Neumann si Stanislaw
Ulam sub numele de spatii celulare n anii40 ai secolului XX, cand ambii
activau ca colaboratori tiintifici n laboratorul Los Alamos National Labo-
ratory din New Mexico. Ulam studia cresterea cristalelor, iar von Neumann
modela o lume abstracta de roboti auto-reproductivi. Deci automatele celu-
lare reprezinta modele adecvate sistemelor biologice si auto-reproducerii bi-
ologice.
Aplicatiile automatelor celulare sunt numeroase si diverse:

92
 1. Simularea comportarii gazelor. Un gaz este compus din molecule al
caror comportament depinde de starea meoleculelor vecine.
2. Studiul feromagnetismului.
3. Simularea procesului de infiltrare.
4. Simularea propagarii focului intr-o padure.
5. Conceperea unor calculatoare masive. Automatele celulare au stat la
baza aparitiei calculatorului neuronal, a algoritmilor genetici.
6. Simularea si studiul dezvoltarii urbane.
7. Simularea procesului de cristalizare.
8. Simularea vietii artificiale.
Primul automat celular binar capabil de calcul universaleste binecunos-
cutul Game of Life (Joc al Vietii),care a fost identificat de Conway. Acest
automat celular evolueaza ntr-o grila bidimensionala infinita n care fiecare
celula poate sa fie vie sau moarta. La fiecare pas, starea fiecarei celule este
modificata n functie de valoarea celor opt vecini ai sai (celulele care sunt
orizontal, vertical si diagonal adiacente). Urmatoarele reguli simple sunt
aplicate:
- o celula vie cu mai putin de 2 vecini vii moare;
- o celula vie cu 2 sau 3 vecini vii continua sa traiasca;
- o celula vie cu mai mult de 3 vecini vii moare;
- o celula moarta cu exact 3 vecini vii devine vie.
In general, Automatul Celular constituie un aranjament de Automate
de stari finite care se afla intr-o anume relatie pozitionala una fata de alta,
fiecare schimband informatii cu cele cu care este pozitionat adiacent.
Pentru a construi un automat celular:
1. Fixam spatiul de stari S0 = {0, 1, ..., n}, n 1, a unei celule arbitrare.
2. Fixam un grup finit C, grila de celule, cu elementul neutru e, |C| 3.
3. Pentru fiecare celula c fixam vecinatatea N (c) ca totalitate de celule
cu care a este adiacenta. Fie N (a) = {a1 (c), a2 (c), ..., ak (c)}, unde c N (c),
|N (c)| = k 2 si c = a2 (c) pentru orice c C. Numarul k este o car-
acteristicaa automatului. Daca dorim un automat celular omogen, atunci
consideram N (c) = N (e) c si ai (c) = ai (e) c pentru orice c C si i k.
4. Numarul de intrar ale automatului deepinde de numarul de stari a
unei celule si de numarul k de celule a unei vecinatati. Se obtine (n + 1)k
elemente. Numarul de stari a aautomatului celular va fi (n + 1)s , unde s este
numarul de celule.
5. Se descrie legea de evolutie pentru fiecare celula. Aceastalege poate
fi descrisa explicit: Fiecarei stari a unei celule i este indicata starea n care

93
 ea poate trece. Pentru cazul n = 2 si k = 3 corespondenta (111) o,
(110) 0, (101) 1, (100) 0, (011) 0, (010) 1, (001) 1,
(000) 0 este o legea de evolutie. Simbolul (I1 i2 i3 )) i pentru celula c
reprezinta stare i1 pentru celula a1 (c), stare i2 pentru celula a2 (c), stare i3
pentru celula a3 (c) si stare i pentru celula c la urmatorul moment de timp.
Asa lege poate fi unica pentru toate celulile (automatul omogen) sau
fiecare celula are legea sa. Starea initiala a celulilor si legea lor de evolutie de-
termina starea celulilor laorice moment de timp t0 , t1 , .... Asa dar nceputul
si legea evolutiei determina starea laorice moment de timp.
Conform S. Wolfram, automatul celular omogen cu alfabetul binar al-
phabet {0, 1} si raza r = 1 se numeste automat celular elementar. Wolfram
a studiat toate cele 256 de reguli posibile pentru un automat celular unidi-
mensional cu doi vecini si a identificat cateva automate celulare care au un
comportament complex interesant. Automatele celulare au fost clasificate in
4 categorii:
Clasa 1 automate celulare care evolueaza spre o stare omogena;
Clasa 2 automate celulare n care apar structuri periodice simple;
Clasa 3 automate celulare care au un comportament haotic sau pseudo-
aleator;
Clasa 4 automate celulare n care apar sabloane complexe cu structuri
localizate si sunt capabile de calcul universal.
Automatul celular Game of Life face parte din clasa 4. O conjectura
a lui Wolfram spune ca toate automatele celulare ce fac parte din clasa 4 ar
putea fi capabile de calcul universal. Unele exemple confirma acest fact.
Automatele celulare nu satisfac condiiei de minimalitate (E4) din para-
graful 4.4.

4.7. Reprezent
ai semigrupale a automatelor

Fie B o multime nevida. Cu A(B) s-a notat monoidul tuturor aplicatiilor

f : B B cu operatia de compozitie f g. Se spune ca A(B) este monoidul
transformarilor multimii B. Simultan obtinem operatorul eB : A(B) B
B, unde eB (f, x) = f (x) pentru orice x B si f A(B).
Orice aplicatie : X A(B) este o reprezentare a multimii X n
monoidul transformarilor spatiului B. Fiecare element x X este reprezen-
tat de transformarea (x).
Fixam douamultimi nevide S si Y . Fie A(S, Y ) totalitatea aplicatiilor
g : S Y . Notam S(S, Y ) = A(S, Y ) A(S) cu operatia binara

94
 (, f ) (, g) = ( g, f g)
pentru orice (, f ), (, g) S(S, Y ).
Consideram aplicatiile : S(S, Y ) S S si : S(S, Y ) S Y
prin egalitatile ((, f ), s) = f (s) si ((, f ), s) = (s) pentru orice (, f )
S(S, Y ) si s S.
Teorema 4.7.1. A(S, Y ) = (S(S, Y ), Y, S, , ) este un automat semi-
grupal. Daca multimile S si Y suntfinite, atunci automatul A(S, Y ) este finit
si |S(S, Y ) = |S S | |Y S |.
Demonstratie. Demonstram ca S(S, Y ) este semigrup. Fie (, f ), (, g), (, h)
S(S, Y ). Atunci ((, f ) (, g)) (, h) = ( g, f g) (, h) = ( g
h, f g h), (, f ) ((, g) (, h)) = (, f ) ( h, g h) = ( g h, f g h).
Asa dar S(S, Y ) este semigrup.
Fie s S si (, f ), (, g) S(S, Y ). Atunci ((, f ), ((, g), s)) =
((, f ), g(s)) = f (g(x)), ((, f )(, g), s)) = ((g, f g), s) = (f g)(x))
= f (g(x)),
((, f ), ((, g), s)) = ((, f ), g(s)) = (g(x)), ((, f ) (, g), s)) =
(( g, f g), s) = ( g)(x)) = (g(x)). Teorema este demonstrata.
4.8. Limbajul automatului
Definitia 4.8.1. Se numeste automat initial un sistem A = (X, Y, S, , , s0 , T ),
unde:
1. (X, Y, S, , ) este un automat;
2. s0 S este strarea initiala;
3. T S este multimea starilor terminale.
Definitia 4.8.2. Se numeste semiautomat initial un sistem A = (X, S, , s0 , T ),
unde:
1. (X, Y, S, ) este un semiautomat;
2. s0 S este strarea initiala;
3. T S este multimea starilor terminale.
Fie A = (X, S, , s0 , T ) un semiautomat initial. Ca si n cazul atomatelor
se determina graful GA = (S, E).
Graful asociat cu semiautomat (X, S, ) este un graf orientat G = (S, E)
la care:

95
 S este totalitatea vrfurilor (nodurilor);

daca s1 , s2 S, x X si s2 = (x, s1 ), atunci obtinem un arc orientat

(s1 , x, s2 ) E care poate fi notat si (x, s1 ).

Observam ca pot sa existe mai multe arce ce unesc doua vrfuri sau unul
si acelas varf. Acest graf ilustreaza functionarea semiautomatelor.
Not a: Arcele automatului A au fost notate n alt mod n paragraful 4.2.
Arcul (s1 , x, s2 ) a fost notat (x, y) sau (x, y)s1 , unde y = (x, s1 ). Asa
notatiireflecta si functi de iesire, care n semiautomate lipseste.
In graful GA un lant (drum) are forma

d = ((s0 , x0 ), s1 ), (s1 , x1 ), s2 ), (s2 , x2 ), s3 ), ..., (sn1 , xn1 , sn )).

Acest lant determina cuvntul s0 s1 s2 ...sn S(S) si cuvntul x0 x1 x2 ...xn1

S(X). Cuvntul x0 x1 x2 ...xn1 se numeste eticheta drumului d. Examinam si
cuvntul vid (s, , s) cu eticheta vida.
Orice lant (drum) poate fi descris n modul urmator. In momentul initial
se fixeaza (sau deja este fixata) starea initiala s0 S. Se introduce la intrare
comanda x0 si automatul trece n starea s1 = (x0 , a0 ), iar la iesire se obtine
informatia y0 = (x0 , a0 ). Comenzile x0 , x1 , x2 , ..., xn , care se introduc n
momentele t0 , t1 , t2 , ..., tn , produc o succesiune de stari s0 , s1 , ..., sn , sn+1 si o
succesiune de informatii la iesire y0 , y1 , y2 , ..., yn , yn .
O succesiune de stari se numeste evolutie a automatului. Succesiunea de
comenzi x0 , x1 , x2 , ..., xn formeaza un program de calculator acordat cu un
scop final.
Totalitatea evolutiilor, mpreuna cu cuvantul nul 0, formeaza monoidul
S(X). Dar nu orice cuant din S(X) formeaza un program pentru automatul
sau semiautomatul initial.
Definitia 4.8.3. Lantul c = ((s1 , x1 , s2 ), (s2 , x2 , s3 , ..., (sn1 , xn1 , sn )) se
numeste lant reusit, daca s1 = s0 este starea initiala, iar sn T o stare
terminala.
Modul de functionare a automatului, adica functia , starea initial u a
s0 si stari terminale T reprezinta regulile de formare a cuvintelor limbajului
automatului, adica reprezinta gramatica limbajului. Apare problema n teo-
ria limbajelor de a determina limbajele ce pot fi reprezentate ca limbaje a
automatelor finite. Acestea sunt limbajele regulate.
Definitia 4.8.5. Totalitatea Lc (X, A) a etichetelor drumurilor grafului
GA se numeste limbajul semiautomatului A = (X, S, ).

96
 4.9. Echivalenta automatelor

Fie A = (X, Y, S, , , s0 , T ) un automat initial. Atunci se obtin urmatorii

monoizi libere:

1. S(X) este monoidul (semigrupul) semnelor de intrare;

2. S(Y) este (semigrupul) semnelor de iesire;

3. S(S) este (semigrupul) starilor

Reamintim, ca pentru o multime nevida Z monoidul (semigrupul) liber

S(Z) este format din cuvintele de forma z1 z2 ...zn si cuvntul vid 0. Pro-
dusul sau concatinarea a doua cuvinte a1 a2 ...an si b1 b2 ...bm este cuvntul
a1 a2 ...an b1 b2 ...bm . Limbaj cu alfabetul Z este o submultime L S(Z).
Pentru fiecare cuvant x = x0 x1 x2 ...xn S(X) se obtine cuvantul (x)
= s0 s1 s2 ...sn sn+1 S(S) si cuvantul (x) = y0 y1 y2 ...yn S(Y ), unde si+1
= (xi , si ) si yi = (xi , si ) pentru orice i {0, 1, 2, ..., n}. Cuvantul x este
regulat, daca sn+1 T este stare terminala. Totalitatea cuvintelor termi-
nale formeaza limbajul L(X, A) a automatului A. Totalitatea L(S, A) =
{(x) : x L(X, A)} formeaza totalitatea drumurilor admisibile n graful
GA care pornesc din s0 si se termina n T . Totalitatea L(S, A) este un limbaj
interior al automatului initial A. Totalitatea L(Y, A) = {(x) : x L(X, A)}
formeaza limbajul deiesire al automatului initial A.
Practic, aplicarea automatului A se reduce la construirea programelor
x L(X, S) pentru obtinerea productiei finale y = (x) L(Y, S).
Din punct de vedere tehnologic marirea numarului de sari al automatului
aduce la marirea (adesea considerabila) a numarului de circuite electronice
care, la randul sau, reduc (deasemenea considerabil) siguranta si fiabilitatea.
Deasemenea complica rularea, depanarea software si deservirii functionarii
automatului. Deci este actuala urmatoarea problema: Exista oare pentru au-
tomatul A = (X, Y, S, , , s0 , T ) un asa automat A0 = (X, Y, S 0 , 0 , 0 , s00 , T 0 )
pentru care |S 0 | < |S| si L(Y, A0 = L(Y, A)?
Exemplul 4.9.1. Fie : A A0 = X X, Y Y, : S S 0 ) un
(S)-omomorfism al automatului finit A = (X, Y, S, , , s0 , T ) pe automatul
A0 = (X, Y, S 0 , 0 , 0 , s00 , T 0 ), X X 0 si Y 0 sunt aplicatiile identice, :
S S 0 nu este reciproc biunivoca, (s0 ) = s00 si (T ) = T 0 . Atunci |S 0 | < |S|
si L(Y, A0 = L(Y, A). Daca (T ) T 0 , atunci |S 0 | < |S| si L(Y, A0 L(Y, A).

97
 Problema de a construi un automat mai simplu cu acelas
grad de eficacitate este o problem a de optimizare a teoriei auto-
matelor.
Se poate de efectuat o extensie naturala a functiilor , pe S(X) S.
Aceasta extensie se efectuiaza n urmatorul mod: fie p = p1 p2 ...pn S(X)
un cuvnt de intrare arbitrar, pentru orice stare s S construim:
- s1 = (p1 , s); s2 = (p2 , s1 ); ..., sn = (pn , sn1 ) si (p, s) = s1 s2 ...sn
F (S);;
- y1 = (p1 , s), y2 = (p2 , s1 ), ..., yn = (pn , sn1 ) si (p, s) = y1 y2 ...yn .
Am construit extensiile S(X) S S(S) si : S(X) S S(Y ).
Pentru orice s S se ontin aplicatiile s : S(X) S(S) si s : S(X)
S(Y ). Prezinta interes familia de aplicatii {s : s S}.
Definitia 4.9.2. Doua automate A = (X, Y, S1 , 1 , 1 , a, T ) si A0 =
(X, Y, S2 , 2 , 2 , b, T 0 ) se numesc echivalente daca {s : s S1 } = {s :
s S2 }.
Teorema 4.9.3. Relatia de echivalenta a automatelor este o relatie de
echivalenta.
Problema de optimizare formulata anterior poate fi refolmulata ca prob-
lema minimizarii: de construit un automat echivalent cu cel dat cu un numar
minimal de stari.
Automate se numeste minimal, daca numarul lui de stari este minimal.
Teorema 4.9.4. Fie A = (X, Y, S, , , a, T ) un automat initial finit.
Atunci exista un automat minim echivalent cu automatul A. Doua automate
minime echivalente sunt izomorfe.
Exista algoritmi de minimizare. La baza acestor algoritmi este urmatoarea
notiune.
Definitia 4.9.5. Doua stari aleunui automat sau a doua automate cu
aceleiasspatii de intrare si iesire se numesc echivalente, daca induc aceias
aplicatie : S(X) S(Y ).
Deasemenea este importanta urmatoarea teorema care concretizeaza situatia
din exemplul 4.9.1
Teorema 4.9.5. Fie Fie : A A0 = X X, Y Y, : S S 0 )
un (S)-omomorfism al automatului finit A = (X, Y, S, , ) pe automatul A0
= (X, Y, S 0 , 0 , 0 ). Atunci automatele A si A0 sunt echivalente.
Demonstratie. Fixam a S si b = (a) S 0 . Pentru orice n 1
si cuvant x0 x1 ...xn S(S) notam a0 = a, b0 = b, ai+1 = (xi , ai ), yi =
(xi , ai ), yi0 = 0 (xi , bi ), bi+1 = 0 (yi , bi ) pentru orice i n. Vom avea yi =

98
yi0 . Deci starile a, b genereaza aceias aplicatie S(X) S(Y ). Teorema este
demonstrata.
4.10. Automate Moore
Teoria automatelor abstracte a fost initiata n 1956 n lucrarile lui Moore
si Mealy. Automatele examinate pna la moment corespund definitiei lui
Mealy se numesc eutomate Mealy. Automatele Moore sunt un caz special al
aotomatelor Mealy.
Definitia 4.10.1. Un automat A = (X, Y, S, , ) se numeste automat
Moore daca exista o functie : S Y astfel nct (x, s) = ((x, s)) pentru
orice (x, s) X S. Functia se numeste functie de mariaj.
Teorema 4.10.2.Automatul Mealy A = (X, Y, S, , ) este un automat
Moore daca sinumai daca din x, y X, a, b S si (x, a) = (y, b) obtinem
(x, a) = (y, b).
Demonstratie. Fie A un automat Moore cu functia de mariaj : S
Y . Din x, y X, a, b S si (x, a) = (y, b) obtinem (x, a) = ((x, a)) =
((y, b)) = (y, b).
Fie A un automat Mealy pentru care din x, y X, a, b S si (x, a)
= (y, b) obtinem (x, a) = (y, b). Aplicatia : S Y o construim n
modul urmator:
- daca s (X S), atunc fixam (x(s), a(s)) X S pentru care
((x(s), a(s))) = s si notam (s) = ((x(s), a(s)));
- daca s S \ (X S), atunci (s) = yo , unde y0 este un careva element
din Y fixat anterior.
Functia este definita. Fie x X, a S si (x, a) = s S. Deci s =
(x, a) = ((x(s), a(s))). Atunci (x, a) = ((x(s), a(s))) = (s) = ((x, a).
Asa dar este o functie de mariaj.
Not a: Daca pentruun automat A functia de mariaj exista, atunci ea pe
domeniul (X S) se determina n mod univoc.
Teorema 4.10.3. (V. M. Gluskov - A. S. Bloch). Pentru rice automat
Mealy A = (X, Y, S, , ) exista un automat Moore A1 = (X, Y, 1, 1 , 1 ) si un
S-omomorfism : A1 A = (X X, Y Y, S1 S) al automatului
A1 pe automatul A. Daca automatul A este finit, atunci si automatul A1 este
finit.
Demonstratie. Fie S1 = S Y .
Consideram 1 (x, (s, y)) = ((x, s), (x, s)) si 1 (x, (s, y)) = (x, s), 1 (xi , aj (s))
pentru orice x X si 9s, y) S1 . Functia de tranzitie 1 si functia de iesire
1 sunt construite.

99
 Fie u = (x1 , (s1 , y1 )) si v = (x2 , (s2 , y2 )) sunt doua elemente din S1 .
Admitem ca (u) = (v).
Atunci ((x1 , s1 ), (x1 , s1 )) = 1 (x1 , (s1 , y1 )) = 1 (x2 , (s2 , y2 )) = ((x2 , s2 ), (x2 , s2 )).
Prin urmare (x1 , s1 ) = (x2 , s2 ) si (x1 , s1 ) = (x2 , s2 ).
In acest caz 1 (u) = 1 (x1 , (s1 , y1 )) = (x1 , s1 ) = (x2 , s2 ) = 1 (x2 , (s2 , y2 ))
= 1 (v).
Prin urmare din 1 (u) = 2 (v) obtinem 1 (u) = 1 (v). Teorema 4.10.2
permite sa afirmam ca A1 este un automat Moore.
Construim aplicatia : S1 S, unde(s, y) = s pentru orice (s, y)
S1 = S Y .
Aplicatia : A1 A = (X X, Y Y, S1 S) este un omomor-
fism al automatului A1 pe automatul A.
Din Teoremele 4.10.3 si 4.9.5 urmeaza:
Corolarul 4.10.4.Orice automat Mealy A este echivalent cu un automat
Moore A1 =. Daca automatul A este finit, atunci si automatul A1 este finit.
4.11. Compunerea automatelor
In constructia automatelor un rol mare l joaca diferite procedee de com-
punere a automatelor, care permit construireaunor automate coplexe din
automatemai simple.
Constructia 4.11.1. (Suma directa). Fie {A = (X, Y , S , , ) :
B} o famile nevida de (Y, S)-automate. Consideram S S =
pentru orice doua elemente diferite , B. Notm Y = {Y ; B}, S
= {S ; B}, (x, s) = (x, s) si (x, s) = (x, s) pentru orice B,
x X, s S . Obtinem automatul A = (X, Y, S, , ) care se numeste suma
directa aautomatelor {A ) : B}. Notam A = {A ) : B}.
Constructia 4.11.2. (Suma semidirecta). Fie {A = (X, Y , S , , , s(0,) =, T ) :
B} o famile nevida de (Y, S)-automate initiale. Consideram S S =
pentru orice doua elemente diferite , B. Notm Y = {Y ; B}, S =
{S : B}, (x, s) = (x, s) si (x, s) = (x, s) pentru orice B,
x X, s S . Obtinem automatul A = (X, Y, S, , ) care se numeste suma
directa aautomatelor {A ) : B}. Notam A = {A ) : B}.
Constructia 4.11.2. (Produsul direct). Fie {A = (X , Y , S , , , s(0,) , T ) :
B} o famile nevida de automate initiale. Notm X = {Y ; B}, Y
= {Y ; B}. S = {S : B}, T = {T : B}) si s0 =
(s(0,) : B). Obtinem automatul A = (X, Y, S, , ) care se numeste pro-
dusul cartezian al aautomatelor {A ) : B}. Notam A = {A ) : B}.
Automatul produs direct functioneaza ca o unire paralela a automatelor.

100
 Constructia 4.11.3. (Superpozitia automatelor). Fie {Ai = (Xi , Yi , Si , i , i } :
i {1, 2} doua automate. Consideram X= X1 , Y = Y2 , Y1 X2 si S = S1
S2 . Daca x X si (s1 , s2 ) S, atunci (x, (s1 , s2 ) = (1 (x, s1 ), 2 (1 (x, s1 ), s2 ))
si (x, (s1 , s2 ) = 2 (1 (x, s1 ), , s2 ). Obtinem automatul A = (X, Y, S, , )
care se numeste compozitial aautomatelor A1 si A2 . Notam A = A2 A1 .
Automatul compozitie functioneaza ca o unire consecutiva a automatelor.

4.12. Exercitii

1. Care sunt deosebirile dintre automatul Mealy, automatul Moore, au-

tomatul celular?
2. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 = {0, 1} este
spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 } este grupul
ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) = {ci1 , ci , ci+1 } este
vecinatatea celule ci (01 = 7, 7+1 = 0); . (111) 1, (110) 0, (101) 0,
(100) 0, (011) 1, (010) 1, (001) 0, (000) 0 este legea de evolutie
pentru fiecare celula; starea initiala este c0 1, c1 1, c2 1, c3 1, c4
0, c5 1, c6 0, c7 1. Determinati starea automatului la momentul t3 .
3. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 = {0, 1} este
spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 } este grup
ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) = {ci1 , ci , ci+1 }
este vecinatatea celule ci (0 1 = 6, 6 + 1 = 0); . (111) 1, (110) 1,
(101) 0, (100) 0, (011) 0, (010) 1, (001) 1, (000) 0
este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este c0 0, c1
1, c2 1, c3 1, c4 0, c5 1, c6 0. Determinati starea automatului la
momentul t3 .
4. Construiti graful Ga :
4.1. La automatul din exemplul 4.4.3 pentru n = 4.
4.2. La automatul din exemplul 4.4.2 pentru n = 5.
4.3. La automatul din exemplul 4.4.4.
4.5. La automatul din exemplul 4.4.5.
4.6. La automatul din exemplul 4.4.6.
4.7. La automatul din exemplul 4.4.7.
4.8. La automatul din exemplul 4.4.8.
5. Construii cuvintele de lungimile 3 ale limbajului:
5.1. La automatul din exemplul 4.4.3 pentru n = 4.
5.2. La automatul din exemplul 4.4.2 pentru n = 5.

101
5.3. La automatul din exemplul 4.4.4.
5.5. La automatul din exemplul 4.4.5.
5.6. La automatul din exemplul 4.4.6.
5.7. La automatul din exemplul 4.4.7.
5.8. La automatul din exemplul 4.4.8.

102

LUCRARI DE CONTROL

Varianta 0

Problema 0.1. Fie G(, M ) un graf orientat cu nodurile si muchiile

M . Fixam nodul b . Consideram:
- 0 c = c 0 = c pentru orice c Lob (G(, M ));
- daca u = ba1 ...an b, v = bb1 ...bm b sunt cuvinte din Lob (G(, M )), atunci
u v = ba1 ...an bb1 ...bm b.
Demonstrati ca (Lob (G(, M )), ) este un monoid.
Indicatie. Se demonstreaza direct ca operatia este asociativa si o u
= u 0 = u pentru orice cuvant u.
Problema 0.2. Fie G(, M ) un graf orientat cu nodurile si muchiile
M . Fixam nodul b . Notam M + = M si G(, M + ) se considera graful
G(, M ) lipsit de orientare. Demonstrati ca (Lob (G(, M )), ) este un sub-
monoid al monoidului (Lb (G(, M )), ). In ce caz aceste monoide coincid?
Solutie. Operatia de eliminare a orientatiei n graful dat G(, M ) pre-
supune:
- orice arc (a, b) M este omuchie n M + si nodurile a, b sunt reciproc
adiacente;
- daca (a, b)i , (b, a)j M , unde i n, j m si n m atunci n M +
ramane numai (a, b)j pentru orice j m, iar (b, a)i se elimina pentru toti
i n.
Deci aceste monoide coincid daca si numai daca pentru orce doua noduri
diferite a, b numarul de arice din a spre b este egal cu numarul de arice
din b catre a.
Orice drum al grafului G(, M ) este si drum al grafului G(, M +).
Prin urmare, monoidul (Lob (G(, M )), ) este un submonoid al monoidului
(Lb (G(, M )), ).
Problema 0.3. Fie f : A B un omomorfism al grupoidului (A, ) pe
grupoidul (B, ). Demonstrati:
0.3.1. Daca A este grupoid cu diviziune, atunci si B este grupoid cu
diviziune.
0.3.2. Daca A este grupoid comutativ, atunci si B este grupoid comutativ.
0.3.3. Daca A este grupoid cu unitate inversabil de dreapta (stanga),
atunci si B este grupoid cu unitate inversabil de dreapta (stanga).
0.3.4. Daca A este semigrup, atunci si B este semigrup.
0.3.5. Daca A este grup, atunci si B este grup.

103
 Solutie. Pentru orice element b B fixam n careva mod un element
a(b) A pentru care f (a(b) = b.
0.3.1. Fixam b, c B. Ecuatiile a(b)x = a(c), ya(b) = a(c) au careva
solutii a1 , a2 respectiv. Atunci b1 = f (a1 ) este o solutie a ecuatiei bx = c,
iar b2 = f (a2 ) este o solutie a ecuatiei yb = c.
0.3.2. Fie A un grupoid comutativ. Pentru y, z B vom avea yz =
f (a(y) a(z) = f (a(z) a(y)= f (a(z)) f (a(y)) = zy.
Astfel se rezolva si celelalte exercitii.
Problema 0.4. Fie G(V, E) un graf orientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e, f }
si arcele E = {(a, b), (b, c), (c, d), (d, a), (d, e), (e, f ), (f, b)}.
0.4.1. Construiti graful G(V, E).
0.4.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
0.4.3. Construiti limbajul La (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea
10 din acest limbaj.
0.4.4. Construiti n monoidul S(V ) doua multimi a cate trei cuvinte
echivalente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V, E)).
Solutie. 0.4.1. Pentru a construi graful G(V, E) este convinabil de con-
siderat a, b, c, d ca varfuri ale unui paralelogram, iar e, f ca puncte din interi-
orul acestui paralelogram. Obtinem urmatoare reprezentare grafica a grafului
dat:

GRAFUL G(V,E)
a

b f e d

0.4.2. Notam N (G(V, E)) = {0, a, b, c, d, e, f } - sapte elemente diferite,

0 6 V . Vom avea a a = a, b c = b, c d = c, d a = d e = d, e f = e si
f b = f , iar n celelalte cazuri x y = 0. Operatia x y pe N (G(E, V )) se
reprezinta cu ajutorul Tabelei Cayley:

TABELA CAYLEY: x y

104
 @ y
0 a b c d e f
x@@
0 0 0 0 0 0 0 0
a 0 a 0 0 0 0 0
b 0 0 0 b 0 0 0
c 0 0 0 0 c 0 0
d 0 d 0 0 0 d 0
e 0 0 0 0 0 0 e
f 0 0 f 0 0 0 0

0.4.3. Fie v = bcdef b, u0 = abcda, u1 = avcda, ..., un = av n cda, ... .

Cuvintele de forma 0, un1 un2 ...unk fo rmeaza limbajul La (G(V, E)). Cele mai
scurte cuvinte sunt abcda, abcdabcda, abcdef bcda. Alte cuvinte de lungimea
10 nu sunt.
o.4.4. Forma cuvintelor din L = La (G(V, E)) permite sa dterminam cu-
vinte din S(V ) echivalente la echivalenta L . Conform definitiei c(L, u) =
{(v, w) : v, w S(V ), vuw L} pentru orice u S(V ).
Pentru u1 = ad, u2 = adc, u3 = ab vom avea c(L, u) = . Deci {u1 , u2 , u3 }
este o multime de cuvinte L -echivalente.
Usor se verifica ca si {b, bcdab, bcdef b} este o alta multime de cuvinte
L -echivalente.
Problema 0.5. Este dat automatul A = (X, Y, S, , ) n care:
- X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = a, starile
terminale T = {b, d, f };
- Consideram functia de tranzitie : (0, a) = a, (0, b) = a, (0, c) = e,
(0, d) = d, (0, e) = d, (0, f ) = b, (1, a) = b, (1, b) = c, (1, c) = a, (1, d)
= b, (1, e) = c, (1, f ) = f ;
- Consideram functia de iesire : (0, a) = 0, (0, b) = 0, (0, c) = 1,
(0, d) = 1, (0, e) = 1, (0, f ) = 1, (1, a) = 0, (1, b) = 0, (1, c) = 0,
(1, d) = 1, (1, e) = 0, (1, f ) = 1.
0.5.1. Construiti graful GA al automatului A.
0.5.2.Determinati dacaautomatul A este conex.
0.5.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
0.5.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.

105
 0.5.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Solutie. In primul rand reprezentam tabelar functiile de tranzitie si de
iesire :

Functia :
x s a b c d e f
0 a a e d d b
1 b c a b c f

Functia :
x s a b c d e f
0 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 0 1

0.5.1. Conform valorilor (x, s) si (x, s) construim arcele (x, y)s :

- Din (0, a) = a si (0, a) = 0 obtinem bucla (0, 0)a care pleaca din a si
se nchide n a;
- Din (1, a) = b si (1, a) = 0 obtinem arcul (1, 0)a care pleaca din a si
se nchide n b;
- Din (0, b) = a si (0, b) = 0 obtinem arcul (0, 0)b care pleaca din b si
se nchide n a;
- Din (1, b) = c si (1, b) = 0 obtinem arcul (1, 0)a care pleaca din b si
se nchide n c;
- Din (0, c) = e si (0, c) = 1 obtinem arcul (0, 1)c care pleaca din c si
se nchide n e;
- Din (1, c) = a si (1, c) = 0 obtinem arcul (1, 0)c care pleaca din c si
se nchide n a;
- Din (0, d) = d si (0, d) = 1 obtinem bucla (0, 1)d care pleaca din d si
se nchide n d;
- Din (1, d) = b si (1, d) = 1 obtinem arcul (1, 1)d care pleaca din d si
se nchide n b;
- Din (0, e) = d si (0, b) = 1 obtinem arcul (0, 1)e care pleaca din e si
se nchide n d;
- Din (1, e) = c si (1, b) = 0 obtinem arcul (1, 0)e care pleaca din e si
se nchide n c;
- Din (0, f ) = b si (0, b) = 1 obtinem arcul (0, 1)f care pleaca din f si
se nchide n b;

106
 - Din (1, f ) = f si (1, b) = 1 obtinem bucla (1, 1)f care pleaca din f si
se nchide n f .
Observam ca cele mai multe sageti pleaca sau se nchid n nodurile a si
b, iar varfurile a si d nu sunt legate direct. Deci putem prezenta a, c, e, d ca
varfurile unui patrat, f caunpunct mai sus de mijlocul laturii ad, iar b ca
centru acestui patrat. Construim apoi arcele (a, a), (a, b), (b, a), b, c), (c, e),
(c, a), (d, d), (d, b), e, d), (e, c), (f, b), (f, f ).
GRAF U L GA
(1,1)

(0,0) f (0,1)

a d

(0,0) (0,1)
)
,1
(1

(1,0)

(1,0) b (0,1)

)
,0
(1
(0,1)

c e
(1,0)

0.5.2. Din orice varf a, b, c, d, e, f exista drumuri cu terminalele a, b, c, d, e,

dar nu exista drumuri ce pleaca din a, b, c, d, e cu terminalul f . Prin urmare
graful GA si respectiv automatul A nu sunt conexe.
0.5.3. Omomorfismul s : S(X) S(Y ) este univoc determinat de
functia s : X Y , unde s (x) = (x, s) pentruorice x Xsi s S. Sunt
numai patru functii din X n Y . Deci vom avea patru clasede omomorfisme.
Primei clase apartin omomorfismele generate de functia f (0) = 0, f (1) =
0. Aceasta clasa este formata din omomorfismele a , b .
Clasei a doua apartin omomorfismele generate de functia f (0) = 1, f (1)
= 1. Aceasta clasa este formata din omomorfismele d , f .
Clasei a treia apartin omomorfismele generate de functia f (0) = 0, f (1)
= 1. Aceasta clasa este formata din omomorfismele c , e .
Clasei a patra apartin omomorfismele generate de functia f (0) = 1, f (1)
= 0. Aceasta clasa nu contine omomorfisme de forma s .

107
 Prin urmare multimile {a, b}, {d, f }, {c, ne} sunt clasele de echivalenta a
starilor.
0.5.4. Cuvintele x1 x2 ...xn din limbajul L(A) ncep cu starea a si la co-
manda xn se obtine o stare din T = {b, d, f }. Cuvinte cu starea termi-
nala f nu exista. Cuvinte cu origenea a si terminalul b sunt 1, 01, 0001,
11001, 0011001 etc. Cuvinte cu origenea a si terminalul d sunt 1100, 110000,
00011000000 etc.
0.5.5. Observam ca (1, a) = (1, d) = b, iar (1, a) =0 6= 1 = (1, d). Deci
automatul A nu este automat Moore. Pentru a rezolva acest exemplu aplicam
constructiile din demonstratia teoremei 4.10.3. Cu acest scop notam S1 = S
Y = {(a, 0), (b, 0), (c, 0), (d, 0), (e, 0), (f, 0), {(a, 1), (b, 1), (c, 1), (d, 1), (e, 1), (f, 1)}.
Consideram 1 (x, (s, y)) = ((x, s), (x, s)) si 1 (x, (s, y)) = (x, s) pentru
orice x X si (s, y) S1 .
Scrim aceste functii tabelar.

Functia 1 :
@ s
(a,0)(b,0)(c,0)(d,0)(e,0) (f,0) (a,1)(b,1)(c,1)(d,1)(e,1) (f,1)
x@@
0 (a,0)(a,0)(e,1)(d,1)(d,1)(b,1)(a,0)(a,0)(e,1)(d,1)(d,1)(b,1)
1 (b,0)(c,0)(a,0)(b,1)(c,0) (f,1) (b,0)(c,0)(a,0)(b,1)(c,0) (f,1)

Functia 1 :
@ s
(a,0)(b,0)(c,0)(d,0)(e,0)(f,0)(a,1)(b,1)(c,1)(d,1)(e,1)(f,1)
x@@
0 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1

Aplicatiile : X X si : Y Y sunt identice.

Consideram (s, y) = s pentru orice (s, y) S1 . In baza teoremei 4.10.3,
aplicatia : A1 A = (x X, Y Y, : S1 S) este un omomorfism si
A1 = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) este un automat Moore.
Problema 0.6. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grup ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celulei ci (0 1 = 7, 7 + 1 = 0); (111) 1,
(110) 0, (101) 1, (100) 0, (011) 0, (010) 1, (001) 1,
(000) 0 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 1, c1 1, c2 1, c3 1, c4 0, c5 1, c6 0, c7 0. Determinati
starea automatului la momentul t1 01.

108
 Solutie. Folosind legea de evolutie a fiecarei celule, determinam consec-
utiv starile fiecarei celule la momentele t1 , t2 , ..., t8 . La momentul t8 starile
celulilor se stabilesc si n viitor vor fi fara schimbari. Deci pentru n > 8 starea
la momentul tn va fi identica cu cea de la momentul t8 . Obtinem urmatoarea
tabela:
@ c
c0 c1 c2 c3 c4 c5 c6 c7
t@@
t0 1 1 1 1 0 1 0 0
t1 0 1 1 0 1 1 0 1
t2 1 1 1 0 1 1 1 1
t3 1 1 0 1 0 1 1 1
t4 1 0 1 1 1 1 1 1
t5 0 1 0 1 1 1 1 1
t7 0 1 0 1 0 1 0 1
t8 1 1 1 1 1 1 1 1
....... .........................................................
tn 1 1 1 1 1 1 1 1
Problema 0.7. Fie G totalitatea numerelor complexe si H totalitatea
numerelor reale cu operatia binara x y = 3x + 5y 7 .
0.7.1. Demonstrati ca (G, ) si (H, ) sunt groupoizi necomutativi.
0.7.2. Demonstrati ca (G, ) si (H, ) sunt groupoizi cu diviziune. Determinati
numarul de solutii la fiecare din ecuatiile a x = b, y a = b.
0.7.3. Demonstrati ca (G, ) nu este cvasigrup.
0.7.4. Demonstrati ca (H, ) este cvasigrup.
Solutie. 0.7.1. Operatia este bine determinata. Deci (G, ) este un
grupoid. Pentru x = 0 si y = 1 obtinem 01 = 5 si 10 = 3. Deci 01 6= 10si
grupoidul G nu este comutativ.
0.7.2. Ecuatia a x = b are 7 solutii x = (51 (b 3a))1/7 deoarece orice
numar diferit de 0 n campul numerelor complexe are 7 radacini diferite.
Pentru a, b H ecuatia a x = b are o unica solutie n H.
Ecuatia y a = b are o unica solutie y = 31 (b 5a7 .
Deci (G, ) si (H, ) sunt groupoizi cu diviziune.
0.7.3. Din faptul ca ecuatiile ax = b au mai multe solutii n G, grupoidul
G nu este cvasigrup.
0.7.3. Din faptul ca ecuatiile a x = b au solutii unice n H, grupoidul H
este cvasigrup. Deci subgrupoidul H al grupoidului G este cvasigrup, iar G
nuestecvasigrup.

109
 Varianta 1

Problema 1.1. Fie G totalitatea numerelor reale cu operatia binara xy

= 2ax + 3by + c, unde a, b, c sunt numere reale fixate si 0 6 {a, b}.
1.1.1. Demonstrati ca (G, ) este cvasigrup medial topologic (satisface
identitatea (x y) (u v) = (x u) (y v)).
1.1.2. Demonstrati ca (G, ) este grup daca si numai daca 2a= 3b = 1.
1.1.3. Demonstrati ca n (G, ) exista cel mult un idempotent. Calculati
elementul idepotent(daca exista)
Problema 1.2. Fie G(V, E) un graf neorientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e, f }
si muchiile E = {(a, b), (b, c), (c, d), (d, a), (a, e), (e, f )}.
1.2.1. Construiti graful G(V, E).
1.2.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
1.2.3. Construiti limbajul Lb (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea 6
din acest limbaj.
1.2.4. Construiti n monoidul S(V ) doua multimi a cate trei cuvinte
echivalente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V, E)).
Problema 1.3. Este dat automatul A = (X, Y, S, , ) n care:
- X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = b, starile
terminale T = {a, c, e};
- Consideram functia de tranzitie (0, a) = a, (0, b) = b, (0, c) = b,
(0, d) = e, (0, e) = d, (0, f ) = d, (1, a) = f , (1, b) = c, (1, c) = b,
(1, d) = a, (1, e) = c, (1, f ) = b;
- Consideram functia de iesire (0, a) = 0, (0, b) = 0, (0, c) = o, (0, d)
= 0, (0, e) = 1, (0, f ) = 1, (1, a) = 1, (1, b) = 1, (1, c) = 1, (1, d) =
1, (1, e) = 1, (1, f ) = 0.
1.3.1. Construiti graful GA al automatului A.
1.3.2.Determinati dacaautomatul A este conex.
1.3.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
1.3.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.
1.3.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Problema 1.4. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grup ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =

110
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celule ci (0 1 = 6, 6 + 1 = 0); . (111) 1,
(110) 0, (101) 0, (100) 1, (011) 0, (010) 1, (001) 0,
(000) 0 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 1, c1 1, c2 1, c3 1, c4 0, c5 0, c6 0, c7 1. Determinati
starea automatului la momentul t11 .

Varianta 2

Problema 2.1. Fie G totalitatea numerelor complexe cu operatia binara

x y = x3 + y 2 .
2.1.1. Demonstrati ca (G, ) este un groupoid necomutativ cu diviziune.
2.1.2. Determinati numarul de solutii la fiecare din ecuatiile a x = b,
y a = b.
2.1.3. Demonstrati ca (G, ) nu este cvasigrup.
Problema 2.2. Fie G(V, E) un graf neorientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e}
si muchiile E = {(a, a), (a, b), (b, c), (c, d), (d, a), (a, e)}.
2.2.1. Construiti graful G(V, E).
2.2.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
2.2.3. Construiti limbajul Lc (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea 6
din acest limbaj.
2.2.4. Construiti n monoidul S(V ) doua multimi a cate trei cuvinte
echivalente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V, E)).
Problema 2.5. Este dat automatul A = (X, Y, S, , ) n care:
- X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = c, starile
terminale T = {d, e, f };
- Consideram functia de tranzitie (0, a) = e, (0, b) = d, (0, c) = d,
(0, d) = b, (0, e) = a, (0, f ) = a, (1, a) = a, (1, b) = b, (1, c) = c, (1, d)
= f , (1, e) = b, (1, f ) = c,
- Consideram functia de iesire (0, a) = 1, (0, b) = 1, (0, c) = 0, (0, d)
= 0, (0, e) = 0, (0, f ) = 0, (1, a) = 1, (1, b) = 0, (1, c) = 1, (1, d) =
1, (1, e) = 1, (1, f ) = 1.
2.3.1. Construiti graful GA al automatului A.
2.3.2.Determinati dacaautomatul Aesteconex.
2.3.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
2.3.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.

111
 2.3.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Problema 2.4. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grupul ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celule ci (0 1 = 7, 7 + 1 = 0); . (111) 0,
(110) 1, (101) 0, (100) 1, (011) 1, (010) 1, (001) 0,
(000) 0 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 1, c1 1, c2 1, c3 1, c4 0, c5 1, c6 0, c7 1. Determinati
starea automatului la momentul t11 .

Varianta 3

Problema 3.1. Fie G totalitatea numerelor complexe cu operatia binara

x y = x3 + y 4 .
3.1.1. Demonstrati ca (G, ) este un groupoid necomutativ cu diviziune.
3.1.2. Determinati numarul de solutii la fiecare din ecuatiile a x = b,
y a = b.
3.1.3. Demonstrati ca (G, ) nu este cvasigrup.
Problema 3.2. Fie G(V, E) un graf orientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e}
si arcele E = {(a, a), (a, b), (b, c), (c, d), (d, a), (d, e), (e, a)}.
3.2.1. Construiti graful G(V, E).
3.2.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
3.2.3. Construiti limbajul Le (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea 7
din acest limbaj.
3.2.4. Construiti n monoidul S(V ) doua multimi a cate trei cuvinte
echivalente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V, E)).
Problema 3.3. Este dat automatul A = (X, Y, S, , ) n care:
- X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = d, starile
terminale T = {a, c, e};
- Consideram functia de tranzitie (0, a) = aa, (0, b) = a, (0, c) = e,
(0, d) = c, (0, e) = c, (0, f ) = b, (1, a) = b, (1, b) = f , (1, c) = a, (1, d)
= b, (1, e) = d, (1, f ) = c,
- Consideram functia de iesire (0, a) = 0, (0, b) = 1, (0, c) = 1, (0, d)
= 0, (0, e) = 0, (0, f ) = 0, (1, a) = 1, (1, b) = 1, (1, c) = 0, (1, d) =
1, (1, e) = 1, (1, f ) = 1.
3.3.1. Construiti graful GA al automatului A.
3.3.2.Determinati daca automatul A este conex.

112
 3.3.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
3.3.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.
3.3.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Problema 3.4. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grupul ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celule ci (0 1 = 7, 7 + 1 = 0); . (111) 1,
(110) 0, (101) 1, (100) 0, (011) 1, (010) 1, (001) 0,
(000) 0 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 1, c1 0, c2 1, c3 1, c4 0, c5 1, c6 0, c7 1. Determinati
starea automatului la momentul t11 .

Varianta 4

Problema 4.1. Fie G totalitatea numerelor complexe cu operatia binara

x y = x2 + y 2 + 6.
4.1.1. Demonstrati ca (G, ) este un groupoid comutativ cu diviziune.
4.1.2. Determinati numarul de solutii la fiecare din ecuatiile a x = b,
y a = b.
4.1.3. Demonstrati ca (G, ) nu este cvasigrup.
Problema 4.2. Fie G(V, E) un graf orientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e}
si arcele E = {(b, b), (e, e), (a, c), (c, e), (e, b), (b, d), (d, a)}.
4.2.1. Construiti graful G(V, E).
4.2.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
4.2.3. Construiti limbajul Lc (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea 6
din acest limbaj.
4.2.4. Construiti n monoidul S(V ) doua multimi cate trei cuvinte echiva-
lente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V a) n
care:
- X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = e, starile
terminale T = {a, c, f };
- Consideram functia de tranzitie (0, a) = b, (0, b) = b, (0, c) = e,
(0, d) = d, (0, e) = f , (0, f ) = a, (1, a) = a, (1, b) = c, (1, c) = b,
(1, d) = a, (1, e) = c, (1, f ) = d;

113
 - Consideram functia de iesire (0, a) = 0, (0, b) = 0, (0, c) = 1, (0, d)
= 1, (0, e) = 0, (0, f ) = 0, (1, a) = 1, (1, b) = 1, (1, c) = 1, (1, d) =
0, (1, e) = 1, (1, f ) = 1.
4.3.1. Construiti graful GA al automatului A.
4.3.2.Determinati dacaautomatul A este conex.
4.3.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
4.3.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.
4.3.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Problema 4.4. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grupul ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celule ci (0 1 = 7, 7 + 1 = 0); (111) 0,
(110) 1, (101) 1, (100) 0, (011) 1, (010) 0, (001) 1,
(000) 1 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 0, c1 1, c2 0, c3 1, c4 0, c5 1, c6 0, c7 1. Determinati
starea automatului la momentul t11 .

Varianta 5

Problema 5.1. Fie G totalitatea numerelor complexe cu operatia binara

x y = x3 + y 5.
5.1.1. Demonstrati ca (G, ) este un groupoid necomutativ cu diviziune.
5.1.2. Determinati numarul de solutii la fiecare din ecuatiile a x = b,
y a = b.
5.1.3. Demonstrati ca (G, ) nu este cvasigrup.
Problema 5.2. Fie G(V, E) un graf orientat cu varfurile V = {a, b, c, d, e}
si arcele E = {(a, a), (a, b), (b, c), (c, d), (d, d), (d, e), (e, a)}.
5.2.1. Construiti graful G(V, E).
5.2.2. Construiti grupoidul-graf (N (G(V, E)), ).
5.2.3. Construiti limbajul La (G(V, E)) si toate cuvintele de lungimea 7
din acest limbaj.
5.2.4. Construiti n monoidul S(V ) doua a multimi cate trei cuvinte
echivalente la congruenta sintactica La (G(V,E)) a limbajului L = La (G(V, E)).
Problema 5.3. Este dat automatul A = (X, Y, S, , ) n care:

114
 - X = Y = {0, 1}, S = {a, b, c, d, e, f }, starea initiala s0 = f , starile
terminale T = {b, c, d};
- Consideram functia de tranzitie (0, a) = e, (0, b) = e, (0, c) = a,
(0, d) = d, (0, e) = d, (0, f ) = b, (1, a) = b, (1, b) = c, (1, c) = e, (1, d)
= b, (1, e) = c, (1, f ) = f ;
- Consideram functia de iesire (0, a) = 0, (0, b) = 0, (0, c) = 0, (0, d)
= 1, (0, e) = 1, (0, f ) = 1, (1, a) = 1, (1, b) = 1, (1, c) = 1, (1, d) =
1, (1, e) = 0, (1, f ) = 0.
5.3.1. Construiti graful GA al automatului A.
5.3.2.Determinati dacaautomatul A este conex.
5.3.3. Stabiliti perechele de stari echivalente n automatul A.
5.3.4. Explicati cum se construiesc evolutiile automatului A care aduc la
construirea cuvintelor din limbajul L(A) a automatului A. Prezentati exem-
ple de cuvinte din limbajul L(A). Pentru aceste cuvinte construiti cuvintele
respective din limbajul starilor si din limbajul iesirilor.
5.3.5. Construiti un automat Moore A = (X, Y, S1 , 1 , 1 ) si un omomor-
fism surjectiv : A1 A.
Problema 5.4. Fie A un automat celular elementar pentru care: S0 =
{0, 1} este spatiul de stari a unei celule arbitrare; C = {c0 , c1 , c3 , c4 , c5 , c6 , c7 }
este grupul ciclic al grilei de celule cu elementul neutru e = c0 ; N (ci ) =
{ci1 , ci , ci+1 } este vecinatatea celule ci (0 1 = 7, 7 + 1 = 0); (111) 1,
(110) 1, (101) 0, (100) 1, (011) 0, (010) 1, (001) 0,
(000) 1 este legea de evolutie pentru fiecare celula; starea initiala este
c0 1, c1 0, c2 1, c3 0, c4 1, c5 0, c6 1, c7 0. Determinati
starea automatului la momentul t11 .

115
 BIBLIOGRAFIA

1. J. Adamek, V. Trnkova, Automata and Algebras in Categories, Kluwer

Academic Publishers:Dordrecht and Prague, 1990.
2. C. Adami, Artificial Life, Cambridge, MA: MIT Press, 1998.
3. S. V. Aleshin, Automata in algebra, Fundamentalnaya i prikladnaya
matematika 15 (2009), no. 3, 23-32.
4. P. Alexandroff, Elementary concepts of topology, Dover Publications,
Inc., New York, 1961 (traducere din Germana: Einfachste Grundbegriffe der
Topologie, Springer Verlag, Berlin, 1932).
5. P. Alexandroff, Diskrete Raume, Matem. Sbornik (N.S.) 2 (1937),
501-518.
6. P. S. Alexandroff and P. Urysohn, Memoire sur les espaces topologique
compacts, Verh. Nederl. Akad. Wetensch. Afd. Naturk. Sect. I, 14, 1929,
1-96.
7. G. L. Alexanderson, About the cover: Euler and Konigsbergs Bridges:
A historical view, Bull. Amer. Math. Soc. 43 (2006), 567-573, doi:10.1090/S0273-
0979-06-01130-X.
8. R. Alur, D. Dill, A theory of timed automata, Theoretical Computer
Science 126(2)(1994), 183-235.
9. J. A. Anderson, ( with contributions by Tom Head), Automata theory
with modern applications, Cambridge, Cambridge University Press, 2006.
10. M. A. Arbib (ed.), The Algebraic Theory of Machines, Languages,
and Semigroups, Academic Press, New York, 1968.
11. F. G. Arenas, Alexandroff spaces, Acta Math. Univ. Comenianae
LXVIII (1999), no. 1, 17-25.
12. A. V. Arhangelskii, M. G. Tkachenko, Topological groups and related
structures, Atlantis Press: Amsterdam-Paris, 2008.
13. V. D. Belousov, Osnova Teorii Kvazigrupp i Lup, Moskva, Nauka,
1967.
14. G. Birkhoff, Lattice Theory, 3rd ed., American Mathematical Society,
Providence, R. L, 1967.
15. G. Birkhoff, On the Structure of Abstract Algebras, Proc. Cambridge
Philos. Soc. 31 (1935), 433-454.
16. G. Birkhoff, J. D. Lipson, Heterogeneous Algebras, Journal of Com-
binatorial Theory 8 (1970), 115-133.
17. A. W. Burks (ed.), Essays on Cellular Automata, University of Illinois
Press, 1970.

116
 18. G. B. Khoff, S. MacLane, A Survey of Modern Algebra, 3rd ed.,
Macmillan, New York, 1965.
19. I. Camerzan, Retele Petri. Teorie si Practica, Chisinau, Elena-V.I.
SRL, 2010.
20. V. E. Cazanescu, Introducere in teoria limbajelor formale, Ed. Academiei,
Bucuresti, 1983.
21. P. Chakraborty, P. C. Saxena, C. P. Katti, Fifty Years of Automata
Simulation: A Review, ACM Inroads, 2(4) (2011), 59-70.
22. T. Ceccherini-Silberstein, M. Coornaert, Cellular Automata and Groups,
Springer-Verlag, Berlin, 2010.
23. M. Choban. On the theory of topological algebraic systems, Trans.
Moscow Math. Soc. 48 (1986), 115-159 (Russian original: Trudy Mosk.
Matem. Ob-va 48 (1985) 106149).
24. M. Choban. The theory of stable metrics, Math. Balkanica 2 (1988)
357-373.
25. M. Choban. General conditions of the existence of free algebras, Acta
Comment. Univ. Tartuensis 836 (1989) 157-171.
26. M. M. Choban, Some topics in topological algebra. Topology Appl.
54 (1993), 183-202.
27. M. M. Cioban, Algebre Universale Topologice, Editura Universitatii
din Oradea, Oradea 1999.
28. M. M. Cioban, Algebra Topologica. Probleme, Chisinau, Tip. ASM,
2006.
29. M. M. Cioban, L. L. Chiriac, Universal algebras and automata, Second
Conf. Math. Soc. of Rep. of Moldova. Chisinau, August 17-19, 2004, 102-
105.
30. M. M. Cioban, L. L. Chiriac, Automatons and Topological Algebras,
Proceedings IIS, International Workshop on Intelligent Information Systems,
September 13-14, 2011, Chisinau, Proceedings IIS, Institute of Mathematics
and Computer Science, Chisinau, 2011, 147-150.
31. M. M. Cioban, L. L. Chiriac, Selected problems and results of topo-
logical algebra, ROMAI Journal 9 (2013), no. 1, 1 - 25.
32. M.Ciobanu, R. Miron, O cercetare originala in topologia moderna.
Reflectii asupra corelatiilor dintre real si abstract, Academos. 2015, 1, 68-77.
33. P. M. Cohn, Universal Algebra, Harper & Row, New York, 1965.
34. J. H. Conway, Regular algebra and finite machines Chapman and Hall
Mathematics Series. London: Chapman & Hall, 1971.

117
 35. M. Crasmareanu, Complemente de matematica pentru Computer Sci-
ence, www.math.uaic.ro/ mcrasm/depozit/CompB OOK.pdf .
36. I. Creanga, C. Reischer, D. Simovici, Introducere algebrica n infor-
matica. Teoria automatelor, Ed. Junimea, Iasi, 1973.
37. I. Creanga, D. Simovici, Teoria algebrica a semigrupurilor cu aplicatii,
Ed. Tehnica, Bucuresti, 1977.
38. L. E. Dickson, On Quaternions and Their Generalization and the
History of the Eight Square Theorem, Annals of Mathematics, Second Series
20 (3) (1919), 155-171.
39. Ph. Dreyfus, Linformatique, Gestion, Paris, 1962.
40. S. Eilenberg, J. B. Wright, Automata in General Algebras, Informa-
tion and Control 11 (1967), 452-70.
41. R. Engelking, General Topology, PWN. Warszawa, 1977 (second
Edition: Heldermann Verlag, Sigma Series in Pure Mathematics, December
1989).
42. L. Euler, Solutio problematis ad geometriam situs pertinentis, Com-
mentarii Academiae Scientiarum Imperialis Petropolitanae 8 (1741), 128-140.
43. B.R. Gelbaum, J. M. H. Olmsted, Counterexamples in analysis, Dover
Publications, Inc. Mineola, New York, 2003.
44. V. M. Gluskov, Teoria abstracta a automatelor, Analele Romano-
Sovetice, Seria Matematica-Fizica, 2(41) (1962), 3-61 (Tradusa din rusa: Us-
pehi Matematiceskih Nauk 16 (1961), vap. 5, 3-62).
45. G. Gratzer, Universal Algebra, Van Nostrand Co., Inc., 1968.

46. M. Guran, Inceputurile si dezvoltarea informaticii n Romania, In-
stitutul de Cercetari pentru inteligena artificiala al Academiei Romane, Bu-
curesti, 1998.
47. R. Hecht-Nielsen, Cogent confabulation, Neural Networks 18, 2005,111-
115.
48. R. Hecht-Nielsen, Mechanization of Cognition, in: Y. Bar-Cohen,
Biomimetics, Boca Raton FL: CRC Press, 2005.
49. G. A. Hedlund, Endomorphisms and automorphisms of the shift dy-
namical system, Math. Sys. Th. 3 (1969), 320-375.
50. P. J.Higgins, Algebras with a scheme of operators, Mathematische
Nachrichten (27) (1963), 115-132.
51. J. E. Hopcroft, R. Motwani, J. D. Ullman, Introduction to Automata
Theory, Languages, and Computation (2nd Edition). Pearson Education,
2000.

118
 52. K. Imaeda, M. Imaeda, Sedenions: algebra and analysis, Applied
mathematics and computation 115 (2) (2000), 77-88.
53. A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori), Grig-
ore C. Moisil si continuatorii sai n domeniul Informaticii Teoretice (Grigore
C. Moisil and his followers in the field of Theoretical Computer Science), Ed-
itura Academiei Romane, Bucuresti, 2007.
54. Gh. Ivan, M. Ivan, Concepte algebrice fundamentale n studiul lim-
bajelor formale. Teorie si exercitii, Editura de Vest, Timisoara, 2006.
55. T. Jucan, Limbaje formale si automate, Ed. Matrix Rom, Bucuresti,
1999.
56. T. Jucan, S. Andrei, Limbaje formale si teoria automatelor, Ed.
Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 2001.
57. J. L. Kelley, General Topology, Van Nostrand, Princeton, N. J., 1955.
58. M. Kilp, U. Knauer, A. V. Mikhalov, Monoids, Acts and Categories,
Walter de Gruyter, Berlin, 2000.
59. P. Kurka, Topological and symbolic dynamics, Volume 11 of Cours
specialises. Societe Mathematique de France, Paris, 2003.
60. D. Lind, B. Marcus, An Introduction to Symbolic Dynamics and
Coding, Cambridge University Press, Cambridge, 1995.
61. J. B. Listing, Vorstudien zur Topologie, Vandenhoeck und Ruprecht,
Gottingen, 1848.
62. F. Lorrain, Notes on topological spaces with minimum neighbourhoods,
Amer. Math. Monthly 76 (1969), 616-627.
63. S. MacLane, Categories for the Working Mathematician, Springer,
New York, 1971.
64. M. Macucci, Quantum Cellular automata: Theory, Experimentation
and Prospects, World Scientific, 2006.
65. G. H. Mealy, A Method for Synthesizing Sequential Circuits, Bell
System Technical Journal 34 (1955), 1045-1079.
66. J. Meseguer, U. Montanari, Petri nets are monoids, Information and
Computation 88 (2000), 105-155.
67. A. I. Mikhailov, A.I. Chernyl, R. S. Gilyarevskii, Informatika novoe
nazvanie teorii naucnoj informacii, Naucno tehniceskaja informacija, 12,
1966, 35-39.
68. J. Milnor, On the entropy geometry of cellular automata, Complex
Systems 2(3) (1988), 357-385.
69. M. Minsky, Computation : Finite and infinite machines Princeton,
N.J.: Prentice Hall, 1967.

119
 70. E. F. Moor (ed.), Sequential Machines: Selected Papers, Addison-
Wesley, Reading, Mass., 1964.
71. Ch. Moore, New Constructions in Cellular automata, Oxford Uni-
versity Press, 2003.
72. Ph. Montgomery. Logical Design of Digital Computers, Wiley, 1958.
73. G. Moreno, The zero divisors of the CayleyDickson algebras over the
real numbers, Sociedad Matematica Mexicana 4 (1998), no. 1, 13-28.
74. J. von Neumann, The general and logical theory of automata, In: L.
A. Jefferss (ed.), Cerebral Mechanics of Behaviour, Wiley, New York, 1951.
75. J. Von Neumann, (Edited and completed by A.W. Burks), (1966).
Theory of Self-Reproducing Automata, Urbana, IL, University of Illinois Press,
1966.
76. Gh. Paun, Gramatici contextuale, Ed. Academiei, Bucuresti, 1982.

77. B. I. Plotkin, L. Ya.Gringlaz, A. A. Gvaramia, Alement a Alge-
braiceskoi Teorii Avtomatov, Moskva, Vassaia Skola, 1994.
78. J. Sakarovitch, Elements of automata theory, Translated from the
French by Reuben Thomas. Cambridge University Press, 2009.
79. A. Salomaa, Computation and automata, Encyclopedia of Mathemat-
ics and Its Applications 25. Cambridge University Press, 1985.
80. J. P. Schmeiser, D. T. Barnard, Producing a top-down parse order
with bottom-up parsing, Elsevier North-Holland, 1995.
81. M. Sipser, Introduction to the Theory of Computation, PWS Publish-
ing, 1997.
82. J. D. H. Smith. A left loop on the 15-sphere, Journal of Algebra 176
(1)(1995), 128-138.
83. W. Shukla, A. K. Srivastava, A Topology for Automata: A Note,
Information and Control 32 (1976), 163-168.
84. Y. Song, An Introduction to Formal Languages and Machine Com-
putation, Singapore: World Scientific Publishing Co. Pte. Ltd., 1998.
85. K. Steinbuch, Informatik: Automatische Informationsverarbeitung
Berlin, SEG-Nachrichten, 1957
86. T. K. Subrahmonian Moothathu, Homogenity of surjective cellular
automata, Discrete and continuous dynamical systems, 13 (2005), no. 1,
195-202.
87. I. Tomescu, Introducere n Combinatorica, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1972.
79. D. Vaida, Informatica Teoretica Informatica nu numai ca tehnologie
(Theoretical Computer Science Computer Science not just a technology),

120
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie 2 (2013), no. 3, 252-256.
88. W. Vogler, Partial order semantics and read arcs, Theoretical Com-
puter Science 286(1) (2002), 33-63.
89. J.Wang, Timed Petri Nets, Theory and Application, Kluwer Aca-
demic Publishers, 1998.
90. A. N. Whitehead, A Treatise on Universal Algebra, Cambridge, 1898.
91. S. Wolfram, A new kind of science, Media Inc., 2002.
92. J. Worthington, Determinizing, Forgetting, and Automata in Monoidal
Categories, ASL North American Annual Meeting, March 17, 2010.

121